3.7.2. Relee de semnalizare a schimbării direcţiei

Releele de semnalizare a schimbării direcţiei au rolul de a întrerupe şi a restabili periodic circuitul în scopul realizării iluminării intermitente de o anumită frecvenţă, necesară alimentării lămpilor de semnalizare a schimbării direcţiei.

După tipul constructiv al elementului generator de impulsuri, releele de semnalizare optică pot fi: termoelectromagnetice cu fir rezistiv, electrotermice cu lamă bimetalică şi electronice. În prezent, cele mai utilizate relee, sunt releele cu fir rezistiv datorită construcţiei, relativ simple, preţului de cost scăzut, cât şi satisfacerii cerinţelor impuse de majoritatea autoturismelor. Releele electronice se aplică în special la autovehicule de puteri mari sau autotrenuri prevăzute cu mai multe lămpi de semnalizare şi respectiv, puteri mai mari ca, de exemplu, autocamioane.

În situaţia când se arde un bec, releul va fi parcurs de un curent mai mic, frecvenţa întreruperilor se micorează, iar becul de control de la bord nu se aprinde.

În tabelul 3.2 sunt prezentate caracteristicile tehnice ale unor relee termoelectromagnetice cu fir rezistiv.

Tabelul 3.2Caracteristicile tehnice ale releelor de semnalizare a direcţiei

3.7.3. Relee de comandă Alimentarea receptoarelor de puteri şi curenţi relativ mari ca, de exemplu,

farurile, claxoanele, unele electromotoare etc., se efectuează prin intermediul releelor de comandă.

81

Prin introducerea releelor de comandă valoarea curentului prin contactele întreruptorului, cât şi prin circuitul de comandă, se reduce la valori mai mici de 0,5 A. Curentul circuitului principal de alimentare a receptoarelor trece prin contactele releului care sunt calculate pentru curenţi de ordinul 15-25 A. Prin aceasta se înlătură uzura şi deteriorarea contactelor întreruptoarelor, micşorarea căderilor de tensiune, cât şi realizarea economiei de materiale. În plus, ele rezolvă o serie de probleme privind încălzirea, izolarea, micşorarea secţiunii conductoarelor, etc. Principial, au o construcţie asemănătoare, deosebindu-se prin parametrii electrici ai bobinajului (6 V, 12 V şi 24 V), valoarea curentului, numărul de circuite (2 sau 3), numărul de borne (3, 4 sau 5) şi poziţia contactelor în stare de repaus (de nefuncţionare). Cele mai utilizate relee de comanda sunt cele cu patru borne şi două circuite şi anume: - circuitul de comandă sau circuitul prin înfăşurarea (bobina) de excitaţie; valoarea curentului prin acest circuit, cât şi prin contactele întreruptorului respectiv, este de ordinul 0,3-0,5 A; - circuitul principal, respectiv prin contactele releului. Valoarea curentului prin acest circuit care alimentează receptorii respectivi este de ordinul 15-25 A.

Tabelul 3.3Caracteristicile tehnice şi de reglaj a releelor de indicare a încărcării bateriei, de

comandă a farurilor şi claxoanelor

3.7.4. Siguranţe Siguranţele sunt dispuse pe tabloul de distribuţie sau casete (cutii) şi patroane

montate pe circuitele pe care le protejează. Din punct de vedere constructiv, siguranţele pot fi cu fir calibrat, cu bimetal sau semiautomate care închid circuitul la comandă manuală, şi siguranţe automate, care restabilesc singure circuitul. Cele mai

82

utilizate sunt siguranţele fuzibile, cu fir calibrat. Firele sunt normalizate pentru 2, 8, 10, 15 (16), 20, 25 A, etc. Ele se înlocuiesc cu altele de acelaşi tip şi numai pentru curentul respectiv, după depistarea cauzei care produce scurtcircuitul.

Există şi circuite care nu sunt protejate prin siguranţe ca, de exemplu: instalaţia de aprindere, instalaţia de pornire (demaror), circuitul de încărcare a bateriei cu excepţia circuitului de alimentare a regulatorului de tensiune, releul de comandă a farurilor, înfăşurarea de excitaţie a releului electroventilatorului instalaţiei de răcire a motorului, etc.

Astfel, pe autoturismele DACIA-1300, se monteazăi în compartimentul motorului caseta de siguranţe, cu şase siguranţe fuzibile, având următoarele destinaţii: - nr. 1 şi 2 de 8A - protejează circuitele de alimentare a filamentelor fazelor lungi ale farurilor; - nr. 3 şi 4 de 8A - protejează circuitele de alimentare a filamentelor fazelor scurte ale farurilor; - nr. 5 de 15A - protejează circuitele de alimentare a releului de semnalizare schimbare direcţie, aparatele de bord şi lămpile de semnalizare avarii, electromotorul climatizorului şi lămpile de stop; - nr. 6 de 15A - protejează circuitele de alimentare a claxoanelor, plafonierelor, brichetei, lămpii portbagaj, electromotor ştergător de parbriz şi lămpi poziţie staţionare.

3.7.5. Instalaţia electrică a claxoanelor Claxoanele fac parte din instalaţia de semnalizare sonoră şi au rolul de a

semnaliza din timp pericolul producerii accidentelor, ele fiind impuse prin normele de circulaţie. Sunetul emis de claxoane trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să se audă de la distanţă mare (150 m), în special pe drumuri interurbane, să nu fie prea strident, să se producă imediat ce se comandă, să se cunoască uşor direcţia din care -vine şi să fie uşor de comandat de către şofer, de obicei fără a ridica mâna, de pe volan. Folosirea claxonului trebuie să se facă prin semnalizari scurte pentru a nu deranja prea mult, fără a căuta să surprindă sau să sperie. Timbrul şi tonalitatea sunetului trebuie să fie plăcute.

În general, se folosesc claxoanele electrice, care pot fi electromagnetice (cu vibraţii) sau electropneumatice (cu motor electric şi compresor cu aer). Zgomotele şi sunetele sunt sesizate şi apreciate de organele de auz ale omului după nivelul intensităţii acustice, care se măsoară în decibeli (dB). Astfel, valorile medii ale nivelului intensităţii acustice pentru diferite tipuri de claxoane auto la distanţa de 2 m sunt următoarele: - claxoane cu difuzor: 95-110 dB - claxoane cu cornet acustic direcţional: 95-110 dB - claxoane cu cornet acustic exponenţial - bas: 100-110 dB

- alto: 105-120 dB - acordat: 125 dB

83

- claxoane electropneumatice: - bas: 105-110 dB - alto: 110-125 dB - acordat: 127 dB

Sunetele cu aceeaşi intensitate acustică, dar de frecvenţe diferite se aud diferit, existând frecvenţe limită inferioare, pe care omul nu le aude, dar şi o limită superioară, de la care omul nu mai aude şi are o senzaţie dureroasă.

Instalaţia electtrică a claxoanelor se compune din: claxoane, întreruptorul claxoanelor, siguranţa de 15-16 A, conductoarele electrice şi accesoriile de racordare. La instalaţiile la care valoarea intensităţii curentului absorbit de claxoane depăşeşte 10-12 A, conectarea claxoanelor se efectuează prin intermediul unui releu de comandă.

În general, claxoanele se alimentează de la siguranţa de curent permanent, care protejează în acelaşi timp şi circuitele prizei lămpii portative, brichetei electrice, plafonierelor, lămpilor de avertizare a deschiderii uşilor, ceasului electric, etc.

Automobilele sunt echipate de regulă cu câte două c1axoane electromagnetice, cu tonuri diferite şi anume: unul cu ton înalt (alto), iar altul cu ton jos (bas), acordate armonic în scopul obţinerii unei tonalităţi şi timbru plăcut. Claxoanele sunt montate în compartimentul motorului, fiind fixate în consolă, de traversa din faţă a automobilelor.

Tabelul 3.4Caracteristicile tehnice ale c1axoanelor

3.7.6. Ştergătoarele de parbriz Ştergătoarele de parbriz au rolul de a curăţa parbrizul de ploaie, zăpadă şi

murdărie în condiţii atmosferice nefavorabile. Echiparea automobilelor cu ştergătoare şi spălătoare de parbriz este impusă prin normele de circulaţie pe drumurile publice. Ştergerea se realizează cu ajutorul unor perii sau lamele de cauciuc de 150-200 mm 1ungime, fixate în două braţe acţionate pe partea din afara parbrizu1ui cu o apăsare de 100-150 gf care să asigure ştergerea picăturilor de ploaie şi zăpadă. Mişcarea braţelor este oscilatorie sau de baleiaj. Acţionarea braţelor ştergătoare1or de parbriz 1a autoturisme se poate realiza în două moduri şi anume: - individual, respectiv fiecare braţ este acţionat independent de către un e1ectromotor; - cu un singur electromotor care acţionează simultan ambele braţe prin intermediul unui mecanism bielă manivelă, şi unui angrenaj format din şurub, melc şi roată

84

melcată. Acest sistem se aplică în prezent la majoritatea autoturismelor, având un preţ de cost mai mic faţă de primul sistem, datorită costurilor celor două electromotoare.

În fig.3.32.a este reprezentat ştergătorul de parbriz cu acţionare individuală a braţului 6 de către electromotorul 7, prin intermediu1 unor angrenaje cu roţi dinţate şi al cremalierei 1. Pe ultima roată dinţată 8, prevăzută cu excentricul 2 se fixează cremaliera 1. Cremaliera angrenează cu roata dinţată 4, care se găseşte fixată pe axul 5 împreună cu braţu1 6 a1 ştergătorului.

Mişcarea de dute-vino a cremalierei produce rotirea roţii dinţate 4 în ambe1e sensuri, respectiv mişcarea de oscilaţie alternativă a braţului. Raportul de transmisie a angrenajelor de roţi dinţate este aproximativ 1:1000. La o viteză de rotaţie a arborelui rotorului electromotorului de 3000 rot/min, axul braţului ştergătorului realizează o viteză de rotaţie echivalentă cu 30 rot/min.

Fig.3.32. Ştergătoare de parbriz: a. cu roţi dinţate şi cremalieră; b. Cu şurub melc-roată melcată

Al doilea sistem de acţionare a ştergătoarelor de parbriz (fig3.32.b) cu un singur electromotor 2 utilizează un angrenaj format din şurubul melc 3 şi roata melcată 11, care prin intermediul mecanismului bielă-manivelă 8, transformă mişcarea de rotaţie a roţii melcate 11 în mişcare de oscilaţie alternativă a lamelelor 9

85

şi 10. Indusul electromotorului are două viteze, care se obţin, prin introducerea sau scoaterea din circuitul excitaţiei a unei rezistenţe suplimentare.

În situaţia când comutatorul 7 se găseşte în poziţia I, rezistenţa 6 este înseriată în circuitul înfăşurării de excitaţie, iar indusul va avea a turaţie mică.

În poziţia II a comutatorului, rezistenţa 6 este scoasă din circuitul înfăşurării de excitaţie, iar indusul va avea o turaţie mare.

În poziţia III se realizează oprirea electromotorului prin întreruperea circuitului faţă de masă. Pentru oprirea ştergătoarelor în poziţiile extreme, în circuitul motorului electric este prevăzut un alt întreruptor cu contactele 5. Aceste contacte se deschid de către împingătorul 4 şi cama 1, aflată pe axul roţii melcate în momentul când ştergătoarele ajung în poziţiile extreme, respectiv în afara câmpului vizual al şoferului.

La alte construcţii, prima viteză a ştergătoarelor se realizează cu mişcare intermitentă cu ajutorul unui releu de temporizare. Puterea consumată de ştergătoarele de parbriz este 20-50 W, când parbrizul este umed, ele putând atinge 75 W pentru construcţiile de putere mare. Acţionarea ştergătoarelor de parbriz cu ajutorul mecanismului bielă-manivelă este în prezent generalizat.

Tabelul 3.5Caracteristicile tehnice ale electromotoarelor ştergătoarelor de parbriz

3.7.7. Aparate de bord Aparatele de bord au rolul de a măsura, controla şi de a informa pe

conducătorul auto asupra funcţionării corecte a principalelor elemente funcţionale ale automobilului, preîntâmpinând prin aceasta anumite deranjamente sau accidente.

Pentru controlul funcţional al instalaţiilor sau parametrilor funcţionali ai automobilului se folosesc fie aparate indicatoare, fie sesizoare de alertă sau avarii.

Aparatele indicatoare constituie elemente ale sistemului de măsurare şi control, ale căror dispozitive sunt, în general, construite pe principiul aparatelor de măsurat electrice clasice, având o serie de particularităţi specifice funcţionării în condiţii de exploatare a automobilelor. Spre deosebire de sesizoarele de alertă sau avarii, care lucrează pe principiul situaţiilor limită, aparatele indicatoare controlează în general întreaga zona de funcţionare sau cea mai mare parte a acesteia, constituind astfel un mijloc eficient de informare.

86

Tabelul 3.6.Aparate electrice de măsurat şi control pentru automobile – tipuri constructive

Aparatele de măsura şi control pot fi montate individual, încorporate în tabloul de bord sau aparate combinate monobloc. Scara cadranului poate fi gradată cu cifre numerice sau în culori. În general, domeniul verde corespunde unei funcţionări corecte, iar cel roşu - unei funcţionări defectuoase. Alte culori, (de exemplu, alb sau

87

albastru) indică o funcţionare nepericuloasă, dar în afara regimului optim al acestuia. În ceea ce priveşte funcţionarea aparatelor, acestea se bazează pe principii şi fenomene destul de variate, cunoscându-se în prezent o diversitate mare de aparate pentru aceeaşi destinaţie funcţională. În tabelul 3.6 se prezintă o clasificare a aparatelor de bord după principiul de funcţionare a dispozitivului de măsurat.

3.7.8. Instalaţii de semnalizare avarii Pentru a se preveni producerea unor defecţiuni care pot avea urmări grave

asupra funcţionării motorului şi a automobilului, acestea sunt prevăzute cu instalaţii electrice care au scopul de a controla funcţionarea, în anumite limite, a unor instalaţii şi de a semnaliza apariţia cauzei care ar conduce la producerea defecţiunilor sau avariilor, ca: presiunea insuficientă în instalaţia de ungere a motorului, supraîncălzirea apei din instalaţia de răcire a motorului, scăderea nivelului lichidului sau presiunii aerului din instalaţiile de frânare comandate hidraulic, respectiv pneumatic, rezervă de combustibil în rezervor, indicarea încărcării bateriei de acumulatori, etc.

Instalaţiile de semnalizare avarii funcţionează pe principiul releelor electromagnetice, electronice, electromecanice sau combinate şi care, în cazul ieşirii din zona limită de funcţionare tolerată pentru elementul controlat, semnalizează acest lucru prin aprinderea unei lămpi martor, de regulă roşie, aflată la bordul automobilului, sau acustic, cu ajutorul unor avertizoare acustice, (buzer, etc.) sau combinat.

Instalaţia electrică de semnalizare a avariilor, este în principiu formată dintr-un conector comandat hidraulic, pneumatic, termic, mecanic, electric, etc., o lampă de semnalizare sau avertizorul acustic, conductoare, accesorii şi sursa de curent. Unele instalaţii sunt prevăzute cu un releu pentru realizarea iluminării cu intermitenţă.

Instalaţiile de semnalizare avarii pot fi centrale, adică cu o singură lampă (sau avertizor sonor) centrală, racordată în paralel la mai mu1te conectoare, sistem folosit în special la autocamioane şi autobuze, şi instalaţii individuale, la care fiecare lampă este comandată, în parte, de către un conector, montat în serie, sistem folosit în special la autoturisme. Lămpile de semnalizare se montează la bord, iar traductoarele în locul în care se controlează mărimea de măsurat.

În paralel cu instalaţiile de semnalizare avarii, automobilele sunt echipate cu lămpi de control privind conectarea unor instalaţii. Lămpile sunt, în general, de culoare verde, albastru, portocalie, roşie, etc., iar prin aprinderea lor acestea dau indicaţii privind: conectarea luminilor de poziţie, a fazei lungi, schimbarea direcţiei de mers a automobilului, a frânei de mână sau clapeta de şoc trasă, etc. Ele au acelealşi principii de funcţionare şi aceeaşi componenţă ca şi a instalaţiilor de semnalizare avarii. O clasificare sau o delimitare între cele două categorii de instalaţii după gravitatea avariei sau locul în cadrul instalaţiei este destul de relativă, în special, 1a instalaţiile cu lampa centrală de semnalizare.

La unele construcţii lămpile de control al funcţionării diferitelor instalaţii înlocuiesc unele aparate de control ca: voltmetrul, indicatorul de temperatură,

88

indicatorul de presiune, etc. Ele prezintă dezavantajul că, depind de un element ce se poate defecta repede prin arderea filamentului becului şi 1ămpii de control. Datorită faptului că sistemul de avertizare cu senzori este mai sugestiv şi mai puţin costisitor.

În tabelul 3.7 se prezintă o clasificare a senzorilor de alertă (avarii) pentru automobile.

Tabelul 3.7Senzori de alertă pentru automobile – tipuri constructive

89

4. Echipamentul electronic al autovehiculelor

4.1. Generalităţi În general marii producători de automobile sunt influenţaţi în strategiile lor pe

termen lung şi scurt de următorii factori: - situaţia şi perspectivele economiei mondiale; - reglementările referitoare la automobile; - limitările tehnice - specifice unui anumit domeniu, la un moment dat; - solicitările cumpărătorilor de automobile.

Mult timp singurele dispozitive electronice utilizate pe automobil au fost doar: - redresorul cu diode semiconductoare (la alternator); - regulatorul electronic (din sistemul de alimentare); - ceasul electronic (având, de ex., un motor ,,pas cu pas" camandat electronic).

Componentele şi sistemele electronice au pătruns treptat în echipamentul electric al automobilului - începând cu dispozitivele şi instalaţiile pentru comanda/controlul funcţionării motorului şi terminând cu diferitele aparate şi instalaţii auxiliare - facilitând conducerea automobilului şi sau determinind creştertea de confort al pasagerilor.

Fig.4.1. Semne convenţionale ale unor componente pur electrice uzuale: a) rezistor fix (impedanţă în general); b) rezistor cu rezistenţa variabilă (potenţiometru); c)

rezistor semireglabil; d) condensator fix (în general); e) condensator electrolitic; f) condensator variabil; g) condensator semireglabil ("trimer"); h) inductanţă cu aer; i)

inductanţă cu miez magnetic; j) inductanţă variabilă continuu şi cu miez magnetic; k) transformator ; l) inductanţă variabilă în trepte; m) baterie de acumulatoare; n) lampă de semnalizare sau iluminat; o) indicator de semnalizare; p) claxon; q) sonerie; r) bu-

zer ; s) siguranţă fuzibilă; t) organ de comandă al unui releu; u) contact normal deschis ; v) contact normal închis ; w) buton acţionat prin împingere (în stânga -

semnul general ; la mijloc - contact cu reţinere; în dreapta - contact cu revenire); x) aparat indicator (asteriscul se înlocuieşte cu simbolul mărimii indicate); y) microfon;

z) difuzor.90

Fig.4.2. Semne convenţionale ale unor componente electronice uzuale: a)diodă semiconductoare; b)diodă varicap; c) diodă Zener; d) termistor; e) varistor; f)

tiristor-triac (semn general); g) triac; h) diac; i) diodă pnpn; j) tranzistor PNP; k) tranzistor NPN; l) tranzistor unijoncţiune TUJ cu baza de tip N (pentru tipul P se

inversează sensul săgeţii); m) tranzistor cu efect de câmp TEC cu poartă- joncţiune cu canal de tip N (pentru tipul P se inversează sensul săgetii); n) tranzistor cu efect de câmp tip MOS, cu canal indus de tip P, cu o singură poartă, cu substrat accesibil; o) fotorezistor; p) fotodiodă; q) fototiristor; r) element fotovoltaic ("element solar"); s)

fototranzistor; t) diodă electroluminescentă; u) optocuplor; v) generator Hall: w) triodă cu vid (cu catod cu încălzire indirectă); x) tiratron (triodă cu gaz cu catod cu

încălzire indirectă).

Fig.4.3. Semne convenţionale ale unor circuite electronice uzuale:a) amplificator operaţional; b) amplificator (în general); c) redresor; d) generator de

semnal sinusoidal cu frecvenţă fixă; e) generator de impulsuri; f) filtru trece-sus (FTS); g) filtru trece-jos (FTJ); h) modulator sau demodulator; i) convertor c.c./c.c.;

j) invertor; k) circuit logic ŞI; l) circuit logic SAU; m) circuit logic SAU-EXCLUSIV; n) circuit logic NU (inversor); o) circuit logic ŞI-NU; p) circuit logic

SAU-NU; q) circuit logic COINCIDENŢĂ; r) circuit basculant bistabil.91

Se prezintă în mod sintetic şi cronologic etapele introducerii componentelor şi sistemelor electronice în sistemele de aprindere, de carburaţie electronică, de rulare (asistată electronic) şi informaţional (al conducătorului auto) - compunând echipamentul electronic al unui automobil modern. A) Sistemul de aprindere - al automobilului a cunoscut mai multe etape de ameliorare a performanţelor şi fiabilităţii sale, în special prin introducerea componentelor şi sistemelor electronice. Astfel sunt (în ordine cronologică): a) protejarea ruptorului mecanic - cu ajutorul unui sistem tranzistorizat sau tiristorizat care, reducând curentul ce trebuie întrerupt de ruptor, şi prelungeşte durata de viaţă, ameliorând concomitent calitatea scânteii obţinute. Aceasta este ,,aprinderea electronică’’ clasică. b) înlocuirea ruptorului mecanic cu un ruptor electronic (iniţial cu traductor optic, apoi cu traductor cu efect Hall, mai fiabil - plus circuitele electronice, de prelucrare, aferente); c) înlocuirea platinei - cu un traductor magnetic inductiv şi circuite de comandă a bobinei de inducţie; d) înlocuirea distribuitorului cu un sistem electronic static, specializat, echipat cu microprocesor.

Introducerea microprocesorului pentru comanda sistemelor de ,,aprindere electronică integrală”, permite reglarea optimă a aprinderii, în funcţie de mai mulţi parametri ca de exemplu: - temperatura exterioară (cu traductor de temperatură) prin reglarea corespunzătoare a avansului (mai mare la rece); - calitatea benzinei şi gradul de uzură al motorului (cu ajutorul unui traductor de detonaţii - motorul trebuind să funcţioneze la limita de autoaprindere (detonaţie), pentru a avea un randament optim. La aparitia detonaţiilor, microprocesorul comandă reducerea avansului pentru a evita distrugerea motorului. În ultima variantă, poate fi prevăzută şi posibilitatea autodiagnosticării: în caz de defectare a sistemului cu microprocesor se avertizează conducătorul auto şi se asigură funcţionarea aprinderii electronice propriu-zise cu un avans constant. B) Sistemul de ,,carburaţie electronică” - permite dozarea precisă şi reglarea optimă a amestecului aer-carburant - în funcţie, simultan, de parametri ca: - turaţia realizată;- debitul de aer admis (sau depresiunea din galeria de admisie); - temperatura motorului; - temperatura şi presiunea atmosferică; - poziţia clapetei de acceleraţie; - conţinutul în oxigen al gazelor de eşapament. În acest scop sunt prevăzute traductoare adecvate - plasate în diferite puncte pe motor care furnizează semnalele electrice corespunzătoare mărimilor neelectrice respective (temperaturi, presiuni, debite, poziţii, etc.).

Dezvoltarea s-a produs în etape şi pe mai multe căi, cele mai uzuale soluţii fiind:

92

a) Sistemul ,,carburator comandat electronic” obţinut prin introducerea unui ventil electromagnetic între camera de nivel constant a benzinei (din carburator) şi colectorul de admisie. Închizând şi deschizând electronic ventilul (la o frecvenţă de cca. 10 Hz şi prin reglarea factorului de umplere al semnalului de comandă) se realizează reglarea amestecului benzina-aer în funcţie de regimul de lucru al motorului. În variante mai perfecţionate, blocul electronic care comandă ventilul poate controla şi: - poziţia clapetei de şoc; - poziţia de ralanti a clapetei de acceleraţie; - starea unui ventil electromagnetic plasat pe conducta de alimentare cu benzină.b) Sistemul ,,injecţie electronică de benzină” - obţinut prin înlocuirea completă a carburatorului clasic cu un sistem de injectoare electromagnetice, în două variante: - ,,injecţia centrală” - la care 1-2 injectoare de construcţie specială sunt amplasate în faţă unei clapete de acceleraţie (similare cu cea de la carburatorul clasic); - ,,injecţia distribuită” - la care câte un injector electromagnetic este plasat în dreptul fiecărei supape (ventil) de admisie.

Sistemul electronic microprocesorizat de comandă a injecţiei de benzină (în funcţie de caracteristicile regimurilor de lucru ale motorului - date care sunt preînregistrate într-o memorie de tip ROM) controlează în principal:- durata impulsului injecţiei de benzină; - starea injectorului de pornire la rece; - starea (închis-deschis) unor supape suplimentare de admisie a aerului.

Se asigură astfel un regim optim de funcţionare a motorului (cu consum minim de carburant şi poluare minimă). c) Sistemul de ,,control integral al funcţionării motorului” (fie de tip MAS - cu aprindere prin scânteie, fie de tip MAC - cu aprindere prin compresie sau ,,Diesel”). Pe baza informaţiilor prelevate de la traductoarele plasate pe motor, un microcalculator electronic specializat controlează (prin intermediul unor elemente de execuţie adecvate): - avansul la aprindere: - injecţia de benzină; - alte funcţii suplimentare.

În cazul motoarelor de tip MAS se asigură astfel un consum minim de benzină (ajungând actualmente până la 3-4 l/100 km - pentru motoare cu capacitate de 2 000 ... 3 000 cm3) simultan cu un conţinut corespunzător al gazelor de eşapament.

În cazul motoarelor de tip MAC (alimentate cu motorină) sistemul este deosebit de eficient întrucât: - se asigură un randament optim al motorului; - economia de carburant - de ordinul a 15%.C) Sistemul de rulare - asistat electronic, permite: - evitarea blocării (şi patinării) roţilor la frânare; - evitarea patinării roţilor la pornire sau în rulare (ABS, ESP).

93

În acest scop, fiecare roată a automobilului este prevăzută cu un traductor de turaţie adecvat. Cu ajutorul unui microcalculator electronic specializat, se compară valorile semnalelor primite de la fiecare roată (între ele, dar şi cu unele valori prestabilite, înregistrate într-o memorie de tip ROM) şi se acţionează individual asupra sistemului hidraulic de frânare sau asupra sistemului de transmisie (ambreiaj, cutie de viteze automată, etc.).

Utilizarea microcalculatorului permite şi introducerea realizării unor verificări automate obligatorii condiţionând demarajul (de ex.: controlul presiunii pneurilor, al nivelului lichidului de frână, al grosimii plachetelor de frâna şi altele) ce se pot declanşa printr-o simplă apăsare pe pedala de frână. D) Sistemul informaţional al conducătorului auto - este reprezentat de ansamblul traductoarelar, circuitelor electronice de prelucrare şi dispazitivelor de afişare (cu ac indicator, cu beculeţe, cu diode electroluminescente, cu cristale lichide şi altele) care permit canducătorului aută să cunoască în orice moment cei mai impartanţi parametri funcţionali ai auttomobilului.

Traductoarele - transformă în semnale electrice adecvate (tensiune, curent) următoarele mărimi neelectrice: - temperatura (aerului, lichidului de răcire, uleiului, etc.); - presiunea (lubrifiantului aerului din pneuri); - nivelul (carburantului, lubrifiantului, lichidului de frână, lichidului de răcire, lichidului de spălare a parbrizului, etc.); - debitul (benzinei - în conducta de admisie, aerului); - radiaţiile electromagnetice (în special din domeniul vizibil - lumină -); - turaţia (roţilar, axelor, etc.); - deplasările, dimensiunile, poziţia (diferitelor elemente de camandă);- deformaţiile, forţele, cuplurile (din elementele mecanice); - acceleraţia şi vibraţia (anumitor elemente) ; - concentraţia gazelar (de ex. - a oxigenului din gazele de eşapament).

În varianta echipamentului, ,,pur electric” există doar a mică parte a acestor semnale care se aplică - neprelucrate electronic - aparatelor de măsurat şi control (de tip voltmetru) precum şi avertizoarelor de pe panoul de bord (în general cu beculeţe sau LED-uri) informându-l pe acesta asupra: - absenţei/prezenţei unor condiţii de avarie (de ex. temperatura prea ridicată a lichidului de răcire, presiune prea scăzută a uleiului, nivel prea scăzut al lichidului de frână şi altele); - corectei funcţionări a sistemului de alimentare electrică;- vitezei instantanee; - numărului de kilametri parcurşi (parţial şi total);- nivelului benzinei în rezervor; - funcţionării sistemului de semnalizare a schimbării direcţiei de mers.

Introducerea componentelar şi sistemelor electronice a permis apariţia:a) Turometrul - indicând turaţia instantanee a motorului.

94

b) Contorul electronic de kilometri (,,kilometrajul”) - pur electronic -sau cu motor ,,pas cu pas” controlat electronic. Incluzând şi un ceas electronic, un asemenea dispozitiv poate informa canducătorul auto asupra: - distanţei parcursă de la punctul de START - sau de la orice alt punct de referinţă de pe traseu; - numărului total de km parcurşi de la începutul exploatării automobilului respectiv; - vitezei instantanee [km/h]; - timpului instantaneu [ore; minute; secunde]; - depăşirii vitezei maxime admisibile. c) Relee de timp electronice - pentru sistemul de semnalizare a schimbării direcţiei de mers şi a avariei, electromotorul acţionând ştergătoarele de parbriz, dispozitivul de preîncălzire la motoarele Diesel, etc. d) Benzinometrul electronic - prelucrează semnalul, provenind de la un traductor de debit (introdus în conducta de alimentare cu benzină sau în sistemul de carburaşie), afişând: - consumul instantaneu de benzina [1/100 km]; - consumul mediu realizat într-un anumit timp [l/100 km]; - consumul total de benzină de la ultima pornire. e) Litrometrul electronic - prelucrează semnalul provenind de la un traductor de nivel situat în rezervorul de benzină, afişând: - numărul litrilor de benzină din rezervor; , - consumul total de la ultima pornire; - consumul prevăzut până la destinaţie; - numărul kilometrilor parcurşi de la ultimul plin [km]; - autonomia prevăzută [km].

Informaţiile furnizate de toate aceste aparate sunt prea numeroase pentru a putea fi urmărite simultan. Soluţia optimă constă în introducerea calculatorului electronic de bord.f) Calculatorului electronic de bord - care, centralizând toate informaţiile de la traductoare, le poate afişa oricând - la simpla solicitare a conducătorului auto (de ex. - prin acţionarea unei tastaturi). Mai mult, calculatorul electronic - prevăzut cu memorii - poate compara informaţiile primite de la traductoare cu valorile preînregistrate ale domeniilor normale respective, în scopul identificării eventualelor condiţii de avarie.

În cazul cel mai general, se pot afişa astfel toate informaţiile indicate mai sus.Sistemele de afişare utilizate pot fi:

- afişoare cu diode electroluminescente; - afişoare cu cristale lichide; - dispozitive cu proiecţie, holografică a indicaţiilor aparatelor de bord, direct pe parbrizul autovehiculului (cu afişare continuă, periodică sau la comandă) soluţie optimă calitativ, dar scumpă.

Existenţa calculatorului electronic cu reţteaua sa de traductoare - facilitează testarea automată a automobilului atât în cadrul controlului intermediar şi final, la producător cât şi în cursul operaţiilor ulterioare de întreţinere-depanare.

95