Relaţiile dintre Republica Moldova şi Consiliul Europei Parteneriatul dintre Republica Moldova (RM) şi Consiliul Europei (CoE) a fost

iniţiat încă la începutul anului 1992, cînd Parlamentul Republicii Moldova a adresat o

scrisoare oficială Adunării Parlamentare a CoE (APCE) prin care a solicitat

acordarea  statutului de invitat special.

APCE a luat act de demersul Parlamentului moldovean şi în acest mod a fost

lansat dialogul politic, care a constituit prima fază de iniţiere a relaţiilor de parteneriat

ale RM cu CoE. În urma vizitelor efectuate la Strasbourg şi conlucrării între deputaţii

europeni şi cei moldoveni, Parlamentul RM a obţinut, la 5 februarie 1993, statutul de

invitat special la APCE.

La 19 aprilie 1993, la Chişinău, a sosit Secretarul General al CoE, dna Catherine

Lalumiere, care s-a dovedit a fi un susţinător ferm al aspiraţiilor RM de aderare la

CoE, stînd la începuturile constituirii relaţiilor de parteneriat.

Evoluţia benefică a raporturilor de colaborare cu CoE şi vizitele oficiale reciproce

efectuate în anii 1993 şi 1994 (RM fiind citată chiar în calitate de exemplu de

promovare a reformelor democratice) au condus, la începutul anului 1995, la etapa

finală a procesului de negociere a condiţiilor de aderare la organizaţie.

În final, propunerea cu privire la aderarea RM la CoE a fost votată unanim la 27

iunie 1995, în cadrul sesiunii de vară a APCE fiind adoptat Avizul nr.188 (1995) prin

care Adunarea Parlamentară a recomandat Comitetului de Miniştri (CM) al CoE să

extindă invitaţia de aderare a Republicii Moldova la CoE.

La 10 iulie 1995, CM a dat curs recomandării respective a APCE şi a aprobat

Rezoluţia (95)7 prin care a invitat formal ţara noastră să devină membru cu drepturi

depline al CoE şi să adere la Statutul organizaţiei. Drept urmare a acestei decizii, la

Chişinău, prin Hotărîrea nr.522-XIII din 12 iulie 1995, Parlamentul RM a ratificat

Statutul CoE.

Ceremonia oficială de aderare a Republicii Moldova la CoE a avut loc la 13

iulie 1995 şi s-a desfăşurat la Palatul Europei de la Strasbourg. În cadrul ceremoniei,

delegaţia guvernamentală a RM, condusă de Prim-ministrul Andrei Sangheli, a depus

pachetul  documentelor de aderare a RM la Statutul CoE, a semnat Convenţia

europeană a drepturilor omului şi Protocolul II la documentul în cauză, precum şi

Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale.

Acceptînd principiile de bază ale CoE – democraţia, statul de drept şi drepturile

omului, RM a devenit cel de-al 36-lea stat membru cu drepturi depline al CoE, prima

ţară din spaţiul CSI, care a obţinut un asemenea statut.

În conformitate cu prevederile Avizului 188 (1995) al APCE din 27 iunie 1995

privind cererea de aderare la Consiliul Europei, Republica Moldova şi-a asumat un şir

de obligaţiuni şi angajamente statutare, precum:

a) Angajamente generale, în mare parte presupun aderarea la convenţii (semnarea

şi ratificarea) gestionate de CoE, abţinerea de la unele acţiuni internaţionale, precum

şi respectarea unor principii universale de drept:

• semnarea la momentul aderării a Convenţiei europene a drepturilor omului

(CEDO);

• ratificarea, într-un an de la aderare, a Convenţiei europene şi a Protocoalelor

adiţionale nr. 1, 2, 4, 7, 11;

• semnarea şi ratificarea Protocolului 6 la CEDO privind abolirea pedepsei cu

moartea pe timp de pace, în 3 ani de la aderare şi menţinerea moratoriului la aplicarea

pedepsei capitale până la abolirea completă;

• să recunoască, potrivit Protocolului nr. 11, dreptul individual de recurs şi jurisdicţia

obligatorie a CEDO;

• să se abţină de la ratificarea Convenţiei CSI privind drepturile omului şi să se abţină

de la ratificarea Convenţiei CSI fără acordul prealabil al Consiliului Europei;

• să semneze şi să ratifice Convenţia europeană pentru prevenţia torturii, în decurs de

1 an de la aderare;

• să semneze şi să ratifice Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, în

termen de 1 an de la aderare, iar politicile să fie conduse conform Recomandării

APCE 120 (1993);

• să semneze şi să ratifice Convenţia europeană a autonomiei locale, în decurs de 1 an

de la aderare, precum şi să examineze ratificarea Cartei sociale europene şi a

Convenţiei europene a limbilor minoritare şi regionale;

• să examineze posibilitatea ratificării Convenţiei europene privind extrădarea,

asistenţa reciprocă în materie penală, transferul persoanelor condamnate;

• să semneze şi să ratifice Acordul general privind privilegiile şi imunităţile

Consiliului Europei, în decurs de 1 an de la aderare;

• soluţionarea pe cale paşnică a diferendelor internaţionale şi interne;

• libertatea confesiunilor, fără discriminare şi soluţionarea paşnică a disputei între

Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei;

• să coopereze cu procedura APCE de monitorizare stabilite de Declaraţia

Comitetului de Miniştri din 10.11.1994189.

b) Obligaţiunile speciale se referă la o serie de măsuri legislative de ordin intern,

care prevăd în particular următoarele:

• aplicarea fără restricţii pentru drepturile omului a articolelor 54 şi 55 din

Constituţie;

• să fie schimbat rolul şi funcţiile Procuraturii, transformând această instituţie într-un

organ care să fie în concordanţă cu statul de drept şi standardele CoE

• să fie create condiţii pentru funcţionarea şi studierea limbii de stat;

• transferarea responsabilităţilor penitenciarelor de la MAI la Ministerul Justiţiei,

până în toamna anului 1995; adoptarea unui nou Cod Penal şi a unui nou Cod de

Procedură Penală, într-un an de la aderare;

• modificarea art. 116 § 2 din Constituţie pentru a asigura independenţa justiţiei în

conformitate cu standardele CoE, într-un an de la aderare;

• Legea şi practicile privind autoadministrarea locală să fie reformate conform

Convenţiei europene a autonomiei locale.

În aşa fel, Republica Moldova devenise în 1995 una din primele ţări ex-URSS care

au aderat la Consiliul Europei, după ţările baltice şi prima dintre ţările CSI.

În cei 17 ani de participare în organizaţie, Republica Moldova a devenit parte sau a

semnat 69 convenţii gestionate de CoE.

Prin Decretul nr.263 din 18 august 1995 al Preşedintelui RM, a fost înfiinţată

Reprezentanţa Permanentă a RM pe lîngă CoE a cărei inaugurare a avut loc pe 1

septembrie 1995. Odată cu deschiderea Reprezentanţei Permanente, relaţiile RM cu

CoE au cunoscut un nou impuls, s-a intensificat conlucrarea cu această organizaţie

pan-europeană, o mai mare rapiditate a căpătat circuitul informaţional în creştere în

ambele sensuri.

În funcţia de Reprezentant Permanent Adjunct a fost desemnat dl Eugen

Cibotaru, conform hotărîrii Guvernului RM nr.606 din 01.11.1995. În anul 1997, în

calitate de Reprezentant Permanent a fost numită dna Iuliana Gorea-Costin, care a

activat în această funcţie pînă în 2001.

În toamna anului 1995, RM în calitatea sa de membru cu drepturi depline al CoE

a participat pentru prima dată la sesiunea APCE şi la reuniunea CM al CoE.

Ratificarea CEDO a fost precedată de realizarea unui studiu de compatibilitate a

legislaţiei şi elaborarea unor modificări în legislaţie pentru a exclude o parte esenţială

a normelor contradictorii, susceptibile de a genera condamnări din partea Curţii de la

Strasbourg. Abia după ajustarea legislaţiei conform recomandărilor, Parlamentul a

publicat Hotărârea nr. 1298 din 24.07.1997 privind ratificarea CEDO în Monitorul

Oficial nr. 054 din 21.08.1999 (peste 2 ani).

În contextul aderării la CEDO, a fost instituit un oficiu nou, necunoscut până

atunci, biroul Agentului Guvernamental, care reprezintă interesele Guvernului în

faţa Curţii de la Strasbourg.

În anul 1997, diplomaţia moldovenească, într-o competiţie regională, a reuşit să

atragă la Chişinău deschiderea şi inaugurarea la 30 iunie a Biroului de Documentare

şi Informare a Consiliului Europei (BDICE), pentru a sprijini eforturile Guvernului

de răspândire a cunoştinţelor despre drepturile omului şi mecanismele lor de

protecţie, procesele şi standardele democratice. Acest oficiu nu este o misiune

diplomatică şi nu îndeplineşte funcţii politice.

Mai tîrziu, pe 20 octombrie 2002, CM a sprijinit propunerea Secretarului General

al CoE de a institui şi trimite la Chişinău pe o durată mai lungă (2002-2010) un

Reprezentant special. Această decizie a fost formalizată printr-un schimb de scrisori,

care a pus bazele unui Acord între Guvernul RM şi CoE cu privire la statutul

Reprezentantului Special al Secretarului General (din 1 ianuarie 2011 acesta se

numeşte Şeful Oficiului CoE din RM, în baza Memorandumului de Înţelegere semnat

la 21.12.2010, între Guvernul RM şi CoE).

Ca şi în celelalte cazuri, aderarea la o organizaţie internaţională presupune şi o

cotizaţie la bugetul acesteia. Contribuţia anuală a Republicii Moldova la bugetul

organizaţiei a fost fixată la cota de 0,12%. În expresie bănească, împreună cu

cotizaţiile la alte fonduri gestionate de CoE, suma achitată anual este în mediu circa

290 mii euro anual. Coordonarea activităţilor cu CoE pe orizontală şi pe vertical este

asigurată de Ministerul Afacerilor Externe. De-a lungul anilor bugetul naţional şi

MAE au alocat variabil resurse umane şi materiale acestui segment. Mobilizarea

considerabilă a resurselor financiare şi instituţionale a avut loc în anul 2003, cu

prilejul Preşedinţiei moldoveneşti a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei

(inclusiv contribuţiile întârziate mai mulţi ani la bugetul CoE).

Adaptând modelul evoluţiei percepţiei calităţii de membru al organizaţiei lansat de

fostul secretar general, Daniel Tarschis, putem avansa următoarea clasificare:

• „ignoranţă” – care caracterizează primii ani de suveranitate şi independenţă, 1990-

1992;

• „prestigiu şi importanţă pentru confirmarea suveranităţii noilor state” – care

caracterizează procesul de aderare, însoţit de reforme fundamentale pentru

construcţia statală, demarate convenţional cu procesul reformei organizării judiciare,

încetarea războiului de pe Nistru, aderarea la ONU şi obţinerea calităţii de membru

CoE, care au marcat perioada 1992-1995;

• „descoperirea avantajelor, în special pentru colectarea şi schimbul de experienţă

politică”, care a început după aderare în 1996 şi redescoperită în 2001-2003 în

contextul crizei politice şi protestelor stradale;

• „angajarea în perspective europene” presupune reforme încheiate, instituţii

democratice stabile, apărarea efectivă a drepturilor omului.

În acest context, ne interesează mai mult eficienţa utilizării avantajelor oferite de

Consiliul Europei pentru angajarea în perspectiva europeană. Astfel, în ultimii 14 ani

Republica Moldova a promovat constant câteva obiective:

- confirmarea şi întărirea suveranităţii Republicii Moldova asupra întregului

teritoriu, prin internaţionalizarea conflictului transnistrean şi atragerea sprijinului

comunităţii internaţionale, în special al UE;

- încheierea monitorizării APCE a îndeplinirii obligaţiunilor şi angajamentelor de

aderare;

- atragerea asistenţei CoE şi statelor membre pentru avansarea reformelor

democratice, statului de drept şi drepturilor omului.

Monitorizarea obligaţiilor şi angajamentelor asumate cu prilejul aderării se

efectuează de APCE şi se desfăşoară conform unei proceduri stabilite prin Declaraţia

Comitetului de Miniştri din 10.11.1994 şi adoptată de Comitetul de Miniştri al

Consiliului Europei (CMCE, Deputies) la Reuniunea 535 din 20.04.1995.

Rezoluţiile şi recomandările APCE adoptate în acest context poartă o încărcătură

politică şi ref lectă voinţă generală a instituţiei, dar nu sunt obligatorii din punct de

vedere juridic pentru statele membre. Totuşi, în cadrul procedurii de monitorizare a

angajamentelor de aderare, acestea trebuie privite ca linii directoare, în raport cu care

vor fi evaluate reformele interne.

În pofida faptului că multe din obligaţiunile şi angajamentele asumate sunt asortate

cu un termen de executare, nici după 13 ani de la aderare acestea nu sunt im-

plementate. Republica Moldova este astăzi ţara cu cea mai lungă „istorie” de

implementare a angajamentelor de aderare!

Aceasta reflectă nivelul de eficienţă internă a reformelor. În primul rând, nivelul

de eficienţă a legislativului, care adoptă aceste reforme şi urmăreşte executarea legi-

lor adoptate. Şi în al doilea rând, nivelul de eficienţă a executivului, căruia îi revine

sarcina de implementare efectivă a legislaţiei şi mecanismelor noi. Rolul diplomaţiei,

în acest caz, se reduce în mare parte la funcţia de informare şi atragere a asistenţei

străine necesare.

Criza economică regională din 1998, însoţită de demisia guvernului, reforma

constituţională în plină criză din 1999-2000 au sustras sau au paralizat o parte din

resurse, în special ale Ministerului Justiţie şi ale legislativului. Priorităţile s-au

deplasat spre o agendă politică internă de scurtă durată legată de alegerile

parlamentare şi instalare a sistemului politic nou, ceea ce explică parţial, dar nu

justifică, tărăgănarea reformelor democratice angajate. În aşa fel, o parte din

reformele asumate nu au fost implementate în termenul convenit (1-2 ani), altele nu

au fost duse până la capăt (reforma judiciară şi de drept), iar unele au fost efectiv

sabotate (reforma procuraturii, transferarea penitenciarelor şi locurilor de detenţie în

subordinea Ministerului Justiţiei).

Degradarea situaţiei politice în ţară şi protestele stradale de la începutul anului

2002 au scos în evidenţă problemele majore, care urmau să fie adresate în mod

prioritar şi care s-au regăsit în rezoluţiile şi recomandările APCE referitoare la

stabilitatea instituţiilor democratice şi progresul în îndeplinirea obligaţiunilor şi

angajamentelor asumate. Situaţia constatată de raportori şi sprijinită de APCE conţine

o listă mai lungă şi mai punctuală a politicilor şi instituţiilor care necesită reforme. În

afara de restanţele anterioare, se constată regrese introduse printr-o serie de reforme

antidemocratice (ex. justiţie, administrarea locală) întreprinse după 2001 şi care au

dus la degradarea dialogului politic intern etc. În pofida majorităţii constituţionale pe

care o deţinea PCRM, adoptarea şi implementarea reformelor indicate nu s-a produs.

Chiar şi trecerea de la retorica de confruntare la o formă mai cooperantă de

comunicare din partea partidului de guvernământ şi a instituţiilor puterii cu instituţiile

europene s-a produs treptat. Trebuie să menţionăm că nici angajamentele publice ale

şefului statului şi lider al Partidului Comuniştilor, V. Voronin, formulate în mod

repetat şi de la diferite tribune, inclusiv în faţa APCE, nu au avansat reformele şi nu

au dus la închiderea capitolelor de monitorizare. În pofida faptului că se apropia

preluarea preşedinţiei CMCE de către Republica Moldova în mai 2003 şi în pofida

apelurilor directe şi repetate ale secretarului general al CoE, ale Comitetului de

Miniştri şi ale preşedintelui APCE, promisiunile formulate de liderii politici

moldoveni nu au fost materializate în voinţa politică internă.

Calea integrării europene este invocată cu diferite ocazii de conducerea statului,

începând cu 1998. Chiar şi în perioada de orientare unilaterală spre Est a vectorului

politicii externe, 2001-2003, retorica pro-europeană a fost păstrată în comunicarea cu

Occidentul. Ulterior, autorităţile prezentau CoE în societatea moldovenească drept

„anticamera” UE. Acelaşi lucru îl confirmă APCE prin Rezoluţia 1515 (2002), und se

notează cu satisfacţie faptul că Comisia Europeană face trimitere sistematică la

îndeplinirea obligaţiilor şi angajamentelor în cadrul CoE atunci când întocmeşte

rapoartele sale de progres în procedurile de aderare şi pre-aderare. De asemenea,

referindu-se la Politica Europeană de Vecinătate (PEV), Adunarea Parlamentară

aminteşte că respectarea obligaţiilor şi angajamentelor faţă de Consiliul Europei

este„o condiţie prealabilă pentru orice integrare europeană mai avansată”. Planul

deacţiuni RM–UE semnat in februarie 2005, la rândul său, conţine referinţe

multiplela angajamente şi domenii de acţiune directă a Consiliului Europei.

Rezoluţia APCE 1572 (2007) încurajează din nou în mod expres autorităţile

naţionale să ducă la bun sfârşit reformele pentru a executa în întregime angajamentele

asumate. Îndeplinirea acestei condiţii este necesară pentru a încheia procedura de

monitorizare şi a lansa dialogul post-aderare. Vizita preşedintelui Adunării

Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), Luis Maria de Puig, efectuată la

Chişinău în iulie 2008, a precedat încheierea sesiunii de vară a legislativului

moldovean. În cadrul sesiunii de vară a APCE, la 25 iunie, a fost adoptată Rezoluţia

nr. 1619 privind funcţionarea instituţiilor democratice în Europa, care face referinţe

exprese şi la starea de lucruri din Moldova. Aceasta evaluează situaţia de la ultima

Rezoluţie din octombrie 2007. A fost încă o ocazie de a transmite direct conducerii de

la Chişinău, partidelor politice şi societăţii în ansamblu mesajul privind starea de

spirit în Consiliul Europei referitoare la respectarea angajamentelor şi progresele

realizate. Această poziţie a APCE a fost reiterată public în discursul pe care Luis

Maria de Puig l-a ţinut în faţa legislativului moldovean. 

În primul rând, preşedintele APCE a ţinut să sublinieze că reformele promise la

momentul aderării trebuie accelerate, pentru că monitorizarea respectării

angajmentelor de aderare a Moldovei durează prea mult – 13 ani! Este nevoit să

spună că esenţa lucrurilor nu s-a schimbat spre o stabilitate democratică şi e departe

de îndeplinirea angajamentelor asumate. Din nou, de rând cu mici progrese, sunt

constatate nereguli:

- stagnare în adoptarea legislaţiei, cea mai strigătoare fiind reforma procuraturii,

care nu progresează;

- regrese, inclusiv în legislaţia electorală, încetarea transmisiunilor directe a

şedinţelor legislativului etc.

Domeniile problematice constituie deja un fel de “pachet standard moldovenesc”:

justiţia, libertatea de exprimare, combaterea corupţiei, reforma administrativă şi

condiţiile de activitate a municipalităţilor, aspectele electorale, reforma procuraturii.

Altfel zis, Strasbourgul aşteaptă soluţii definitive şi nu doar o dinamică. O nouă

condiţie introdusă în Rezoluţia nr. 1619 se referă la observarea pregătirii şi

desfăşurării alegerilor parlamentare din 2009. În consecinţă, indiferent de viteza şi

calitatea reformelor, R. Moldova nu mai are şanse să încheie procedura de

monitorizare a angajamentelor în anul 2009.

Dar, la 12 iulie 2012 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Planul de

Acţiuni privind onorarea angajamentelor Republicii Moldova faţă de Consiliul

Europei, care cuprinde un vast program de activităţi în mai multe domenii, în special

în cele vizate de rezoluţiile şi recomandările adoptate de APCE, Comitetul Miniştrilor

şi Congresul Puterilor Locale şi Regionale. Acest document reprezintă în primul rând

un mesaj consolidat privind determinarea autorităţilor Republicii Moldova de a

promova reformele sistemice, în pofida consecinţelor crizei financiare mondiale.

Exerciţiul lansat reprezintă o platformă de acţiuni în care fiecărei instituţii îi revine un

anumit rol şi confirmă maturitatea politică a conducerii politice şi a întregii societăţi.

Este de notat, în acest context, alocuţiunea rostită pe 3 octombrie 2012 în faţa

parlamentarilor europeni de către Preşedintele RM dl Nicolae Timofti, în cadrul

vizitei oficiale la CoE, care a ţinut să remarce, printre altele, că „Prioritatea ţării

noastre în cooperare cu Consiliul Europei a fost şi rămâne încheierea monitorizării

Republicii Moldova de către Consiliul Europei şi trecerea la etapa de post-

monitorizare, deziderate reflectate constant în Programele noastre de guvernare”.

„Vă asigur că a venit timpul pentru a fi făcut acest pas şi pentru a fi identificate

argumentele şi probele care să susţină acest deziderat firesc. Republica Moldova are

un potenţial real de a asigura o abordare diferenţiată, iar cetăţenii săi merită să fie

încurajaţi şi asiguraţi că au un loc al lor în spaţiul european al valorilor

democratice”.

Una din cele mai importante strategii ale Consiliului Europei – promovarea

democraţiei – a fost implementată prin mecanisme de monitorizare şi de reformare a

părţii legislative din fiecare stat-membru. Trebuie să menţionăm că, deja la etapa de

pre-aderare o serie de reforme au fost iniţiate sau efectuate cu contribuţia esenţială a

Consiliului Europei, de exemplu elaborarea Constituţiei (adoptată de Parlamentul

Republicii Moldova la 29 iulie 1994), a legii cu privire la statutul juridic special al

Găgăuziei (adoptată de Parlament la 23 decembrie 1994), a legislaţiei privind

organizarea judecătorească şi a celei referitoare la minorităţile naţionale. Calea spre

aderare şi angajamentele asumate de legislativul naţional se conţin în Avizul APCE

nr. 188 (1995) din 27.07.1995 cu privire la cererea de aderare a Moldovei la Consiliul

Europei, care a recomandat Comitetului de Miniştri „să invite Moldova să devină

membru al Consiliului Europei”. Astfel, după ratificarea formală de către

Parlamentul naţional, instrumentul de ratificare a Statutului Consiliului Europei a fost

depus la data de 13 iulie 1995, prin care au fost asumate formal o serie de obligaţiuni

de ordin general şi speciale. În cei 17 ani de participare în organizaţie, Republica

Moldova a devenit parte sau a semnat peste 80 convenţii gestionate de Consiliul

Europei. Aderarea la o organizaţie internaţională presupune şi o cotizaţie la bugetul

acesteia. Coordonarea activităţilor cu Consiliul Europei pe orizontală şi pe verticală

este asigurată de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii

Moldova. De-a lungul anilor au fost alocate variabil resurse umane şi materiale

acestui segment. Mobilizarea considerabilă a resurselor financiare şi instituţionale a

avut loc în anul 2003, cu prilejul Preşedinţiei moldoveneşti a Comitetului de Miniştri

al Consiliului Europei (inclusiv contribuţiile întîrziate mai mulţi ani la bugetul

Consiliului Europei).

În acest context, contează mai mult eficienţa utilizării avantajelor oferite de

Consiliul Europei pentru angajarea în perspectiva europeană. Aderînd la Consiliul

Europei, Republica Moldova a trecut gradual, într-o perioadă scurtă de timp, prin

toate aceste faze. Apartenenţa la Consiliul Europei implică respectarea scrupuloasă şi

permanentă a acestui “contract” cu Organizaţia, activitate strategică care se bazează

pe trei piloni: pluralismul politic, drepturile omului şi statul de drept.

Pe parcursul ultimului deceniu, relaţiile dintre Consiliul Europei şi ţările membre au

evoluat considerabil, astfel încît democraţia şi funcţionarea normală a instituţiilor a

devenit o permanentă provocare. Statele-membre europene au adoptat un model de

implementare a strategiei de securitate democratică ce poate fi numit „monitorizarea

obligaţiilor”, ce presupune o sancţiune colectivă sub forma suspendării statelor ce

acţionează nedemocratic. Numeroase mecanisme de control au fost puse în acţiune la

nivel interguvernamental (Comitetul Ministrilor), parlamentar (Adunarea

Parlamentară a Consiliului Europei) şi jurisdicţional (Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului) pentru facilitarea unei conlucrări fructuoase dintre Organizaţie şi

membrii săi.

Nivelul dialogului şi parteneriatul instituit de către fiecare stat membru cu această

instituţie europeană, reflectă măsura în care fiecare stat este realmente disponibil să

se alinieze la valorile şi standardele europene, pentru a deveni un stat cu adevărat

european. Programele de cooperare care au drept scop progresul democraţiei

inerente, realizarea strategiei securităţii democratice în Europa reprezintă mecanisme

operaţionale complementare politicii de extindere. Programele de asistenţă diferă în

dependenţă de specificul statelor unde sunt implementate. Pentru noile state-membre

acestea vizează integrarea completă în cadrul organizaţiei, oferind suport în

îndeplinirea obligaţiilor statuare ca ratificarea Convenţiei europene a drepturilor

omului, şi a celor specifice pentru fiecare stat în perioada de preaderare.

Direcţiile de aplicare ale acestor programe vizează în mod deosebit: asigurarea

funcţionării democraţiei reprezentative şi instruirea funcţionarilor acestor instituţii

atît la nivel local cît şi regional; elaborarea unor legi şi mecanisme eficiente de

protecţie a drepturilor omului; stabilirea unui sistem judiciar în conformitate cu

principiile statului de drept cu o justiţie independentă, corectă şi eficientă; crearea

unei societăţi civile mature şi dinamice prin consolidarea şi protejarea ONG şi

asociaţiilor de voluntariat; dezvoltarea unei mass-media libere, pluraliste şi

independente; promovarea unui sistem educaţional şi de instruire în educarea

cetăţenilor în spiritul responsabilităţii şi toleranţei.

Programele de asistenţă includ următoarele tipuri de activităţi:

- misiuni ale experţilor Consiliului Europei în vederea asistării autorităţilor din

Europa Centrală şi de Est în probleme administrative sau din domeniul legislaţiei;

- vizite de studiu ale oficialilor, judecătorilor, funcţionarilor în statele membre;

- seminare de informare, programe de instruire pentru funcţionari publici, oficiali,

etc.;

- informare şi documentare prin publicaţii, traduceri, crearea centrelor de informare;

- participarea statelor din Europa Centrală şi de Est la conferinţe, întruniri;

- contribuţii financiare în cadrul iniţiativelor realizate de instituţii guvernamentale şi

nonguvernamentale din Europa Centrală şi de Est.

Cu scopul sistematizării activităţii Consiliului Europei, au fost create trei programe

distincte: Demosthenes (aplicabil noilor state membre), Themis şi Lode.

Demosthenes, aplicabil noilor state membre acoperă toate domeniile de activitate ale

Consiliului Europei şi are drept scop expertiza legislativă şi instituţională, vizînd

sistemul politic la nivel local şi naţional, funcţionari publici, judecători, avocaţi,

lideri ai ONG, jurnalişti, etc. Themis este un program special dedicat în integritate

cooperării juridice, destinat instrurii judecătorilor, procurorilor, poliţiştilor şi

funcţionarilor publici din sistemul juridic. La nivel local urmează să fie consolidate

cele trei principii fundamentale: pluralismul politic, statul de drept şi drepturile

omului, principii care reprezintă esenţa programului Lode – democraţie locală. Acest

program implementat de Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa

tinde să consolideze autonomia locală şi cooperarea transfrontalieră.

Caracterul politic al activităţii Consiliului Europei s-a manifestat la nivel regional

în special prin lansarea în 1991 de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

a unui program de asistenţă specific – Demo-Parl, oportun parlamentelor din statele

Europei Centrale şi de Est, ce vizează informarea şi instruirea parlamentarilor,

coperarea în domeniul legislativ, asistenţă, documentare, traduceri, organizarea

întîlnilor. Deoarece cel mai important domeniu de acţiune al Consiliului Europei

vizează drepturile omului, fiecare stat are obligaţia politică să ratifice Convenţia

europeană a drepturilor omului, Carta Socială europeană, convenţia-cadru a protecţiei

minorităţilor. În acest sens, Consiliul Europei iniţiază o serie de programe în

domeniul drepturilor omului şi a minorităţilor etnice. Astfel, Consiliul Europei a

contribuit la elaborarea actelor constituţionale, legislative în vederea soluţionării unor

probleme ale minorităţilor etnice, în particular în problema găgăuză din Republica

Moldova. Aceste programe vizează stabilirea măsurilor de încredere, dialog

intercultural. Un rol aparte revine Comisiei pentru democraţie prin drept, alcătuită din

experţi independenţi care oferă asistenţă legislativă statelor europene. Spre deosebire

de sistemul de monitorizare al Uniunii Europene, cel al Consiliului Europei este mult

mai sofisticat şi bine determinat.

Monitorizarea tematică de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a fost

instituită în 1996. Această procedură se aplică tuturor statelor membre. Pînă acum au

fost identificate zece teme de monitorizare: libertatea de exprimare; funcţionarea şi

protecţia instituţiilor democratice; funcţionarea sistemului judiciar; democraţia locală;

pedeapsa cu moartea; poliţia şi forţele de securitate; eficienţa căilor de recurs

judiciare; nediscriminarea, în special lupta contra intoleranţei şi rasismului; libertatea

conştiinţei şi a religiei; egalitatea între femei şi bărbaţi. După evaluarea experţilor,

monitorizarea tematică aplicată în 1994 de Comitetul Miniştrilor este o procedură

bazată pe un dialog constructiv şi confidenţial, precum şi pe o strînsă cooperare între

statele membre şi Comitet. Dacă mecanismul de monitorizare aplicat de Adunarea

Parlamentară are drept obiect anumite state, Comitetul Miniştrilor selectează anumite

principii şi verifică modalităţile în care tatele membre ale Organizaţiei le

implementează.

Devenind membru cu drepturi depline al Consiliului Europei, Republica Moldova

participă la cooperarea interguvernamentală din cadrul Organizaţiei, şi anume:

- în cadrul Programului interguvernamental de activitate, care acoperă probleme

precum: democraţia pluralistă şi drepturile omului, mass-media şi comunicaţiile,

democraţia locală şi cooperarea transfrontalieră, cooperarea juridică şi statul de

drept, drepturile sociale, problemele societăţii, sănătăţii, mediului şi amenajării

teritoriului, educaţiei, culturii şi patrimoniului, sportului şi tineretului;

- în cadrul programelor de cooperare şi de asistenţă elaborate pentru a sprijini ţările

din Europa Centrală şi de Est;

- sub forma unor acţiuni de cooperare mai restrînsă privind subiecte speciale, la

nivelul unor acorduri parţiale cu participarea unui număr limitat de state, fie că sunt

sau nu sunt membri ai Organizaţiei.

 În virtutea art. 14 al Statutului Consiliului Europei, Republica Moldova are un

reprezentant în Comitetul de Miniştri, care dispune de un vot. Acesta este Ministrul

Afacerilor Externe şi al Integrării Europene al Republicii Moldova. În cazul în care

Ministrul nu este în măsură să participe la lucrările Comitetului de Miniştri în calitate

de supleant acţionează un Viceministru al Afacerilor Externe. La nivelul Delegaţilor

Comitetului de Miniştri din partea Republicii Moldova participă un

Reprezentant Permanent. Reprezentanţa Permanentă a Republicii Moldova pe lîngă

Consiliul Europei a fost instituită prin Hotarîrea Guvernului nr. 606 din 1 septembrie

1995, are sediul la Strasbourg şi patru funcţionari diplomatici.

În plus, Republica Moldova participă prin intermediul experţilor desemnaţi în

organele delucru ale Comitetului de Ministri, care examinează probleme mai înguste

şi specifice unui anumit domeniu. Astăzi, Republica Moldova, fiind membru al

Consiliului Europei din 1995, este reprezentată de experţii săi în peste 75 de organe

de lucru ale Comitetului de Miniştri. Evenimentele care au loc în Republica Moldova

sunt discutate în cadrul Grupului de Raportori pentru Stabilitate Democratică (GR-

EDS) al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

Republica Moldova a devenit în anul 2002 una din puţinele ţări invitate să prezinte

un raport-evaluare a politicii şi practicii de aplicare a mai multor dispoziţii din

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: decizia de suspendare a unui partid

politic, educaţia şi studierea limbilor, a istoriei şi a autonomiei locale. Aplicarea Art.

52 faţă de ţara noastră este dovada unei îngrijorări serioase pentru derapajele

alarmante in domeniile citate. Acest fapt vorbeşte despre disfuncţii la nivel de

politici şi instituţiile care le aplică şi alimentează temerile şi suspiciunile despre

reversibilitatea reformelor democratice în ţară.

În cazul Republicii Moldova, în urma protestelor stradale şi înrăutăţirii situaţiei

politice în ţară, Consiliul Europei a creat modelul de colaborare politică dintre

organizaţia regională şi un stat-membru în situaţia politică instabilă.

Preluarea Preşedinţiei în cadrul Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei

pentru perioada 15 mai – 6 noiembrie 2003 sub genericul „Unitate prin Diversitate”,

a fost şi rămîne a fi un eveniment de importanţă majoră pentru Republica Moldova,

ea fiind primul stat din CSI care a exercitat această funcţie de o responsabilitate

sporită [10]. În martie-aprilie 2003, în ajunul preluării Preşedinţiei de către Republica

Moldova, Raportorii APCE pentru ţara noastră, dna Josette Durrieu şi

dl. Lauri Vahtre, precum şi Secretarul General al Consiliului Europei, dl Walter

Schwimmer, au efectuat vizite de lucru la Chişinău în cadrul cărora au remarcat

progresele realizate de ţara noastră şi au apreciat Republica Moldova ca fiind

pregătită pentru preluarea şi exercitarea Preşedinţiei Comitetului de Miniştri.

În cadrul întrevederilor bilaterale cu înalţi funcţionari ai Consiliului Europei au fost

înalt apreciate progresele Republicii Moldova pe calea reformelor democratice, care

şi-a îndeplinit majoritatea angajamentelor sale.

Preşedinţia Republicii Moldova la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a

culminat prin desfăşurarea celei de-a 113-a Sesiuni Ministeriale a Organizaţiei la

Chişinau în perioada 5-6 noiembrie 2003. Acest eveniment a avut multe ecouri

pozitive şi de apreciere înaltă din partea Consiliului Europei şi statelor sale membre,

creînd o imagine favorabilă pentru ţara noastră, credibilitate atît la nivelul conducerii

Organizaţiei, cît şi al statelor membre. Pe de altă parte, acest eveniment a combătut

politica dublelor standarde a Consiliului Europei, demonstrînd că şi statele mici sau

noile democraţii pot juca un rol considerabil în arhitectura europeană.

Republica Moldova este reprezentată în Adunarea Parlamentară a Consiliului

Europei de o delegaţie formată din cinci membri, care reprezintă fracţiunile

parlamentare din legislativ. În 2014 fac parte: L. Palihovici (PLDM), V. Ghileţchi

(PLDM), I. Corman (PD), S. Jantuan (PD), G. Petrenco (PCRM), M. Postoico

(PCRM), C. Starîş (PCRM), V. Voronin (PCRM), Ana Guţu (PL).

Republica Moldova este prezentă şi în cadrul Congresului Puterilor Locale şi

Regionale, (CPLRE), printr-o delegaţi formată din cinci membri şi cinci supleanţi,

care sunt reprezentanţi ai administraţiei publice locale. De asemenea, CPLRE

menţine contacte strînse cu asociaţiile primarilor şi altor colectivităţi locale din ţară.

În conformitate cu art. 3 p. 1 al Cartei CPLRE, membrii delegaţiei Republicii

Moldova la Congresul Puterilor Locale şi Regionale sunt desemnaţi de către Guvern,

la propunerea Cancelariei de Stat prin consultarea asociaţiilor primarilor. Pentru un

stat în tranziţie precum este Republica Moldova, experienţa acumulată în cadrul

Congresul Puterilor Locale şi Regionale este foarte utilă pentru definirea conceptului

administrării publice locale din ţară. Congresul Puterilor Locale şi Regionale

efectuează vizite periodice în Republica Moldova pentru a evalua situaţia. În

rezultatul monitorizării procesului de implementare, CPLRE a adoptat Rezoluţia

nr.132 din 5 iunie 2002, care conţinea un şir de recomandări pentru autorităţile

moldoveneşti în vederea ameliorării autonomiei locale.

O altă instituţie a Consiliului Europei care urmăreşte evoluţia sistemului politic din

Republica Moldova este cea a Secretarului General. Astfel, evenimentele din ţară

sunt evaluate în rapoarte periodice ale Secretarului General şi examinate în cadrul

reuniunilor Grupului de Raportori pentru Stabilitate Democratică (GR-EDS) al

Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. Secretariatul Consiliului Europei a

decis efectuarea unei vizite de documentare în Republica Moldova în perioada 29-30

septembrie. În acelaşi context, precum şi cu ocazia desfaşurării alegerilor

parlamentare, Republica Moldova a fost vizitată în ianuarie 2005 de către Terry

Davis, Secretarul General al Consiliului Europei, în luna martie – de Adam Rotfeld,

Preşedintele Comitetului de Miniştri, Ministrul Afacerilor Externe al Poloniei, în luna

mai – de Josette Durrieu, Raportorul APCE pentru Republica Moldova. Urmare

vizitei a fost elaborat Raportul SG/Inf (2004) „Moldova: evaluarea cooperării cu

Consiliul Europei”.

După cum a demonstrat studiul efectuat, conţinutul rapoartelor permit identificarea

problemelor existente din Republica Moldova, preocuparea Consiliului Europei de a

contribui lasoluţionarea lor prin implementarea mecanismelor specifice de guvernare.

Raportul SG/Inf (2005)20 „Moldova: bilanţ de cooperare cu Consiliul Europei”,

elaborat de secretariat după vizita din 27-30 septembrie 2005 vizează alegerile

parlamentare care au avut loc, implementarea Planului de Acţiune Uniunea

Europeană - Republica Moldova, desfăşurarea Programului Comun Uniunea

Europeană - Consiliul Europei pentru 2004-2006 . Totodată se relevă importanţa

realizării reformei juridice, a sectorului audiovizual, lupta contra corupţiei şi crimei

organizate, etc.

În cadrul programului GRECO a fost elaborat o strategie naţională anti-corupţie sub

egida Consiliului Europei împreună cu Centrul pentru Combaterea Corupţiei şi

Crimelor Economice. Republica Moldova a fost prima ţară care a ratificat Convenţia

–acţiune împotriva traficului de fiinţe umane la 19 mai 2006.

Monitorizarea alegerilor başcanului în UTA Găgăuzia din 3 decembrie 2006 de

către Congresul Puterilor Locale şi Regionale a Consiliului Europei, un subiect

important pentru integritatea ţării, a fost reflectat în Raportul SG/Inf (2007)1

„Moldova: bilanţ de cooperare cu Consiliul Europei în vederea îndeplinirii

angajamentelor”; elaborat de secretariat după vizita din 29 noiembrie - 1 decembrie

2006. Alte teme de interes au fost referendumul din Transnistria din 17 septembrie şi

alegerile „prezidenţiale” din 10 decembrie, extinderea mandatului EUBAM, etc.

Consiliul Europei a acordat asistenţă în vederea soluţionării problemei studierii

istoriei în şcoală, Republica Moldova a participat la Anul Cetăţeniei prin Educaţie

2005, continuă să organizeze acţiuni cu caracter cultural, educaţional, în domeniul

tineretului şi sportului în dependenţă de tematica anuală propusă de organizaţie.

Acest suport a însemnat mult pentru eficienţa trecerii Republicii Moldova la procesul

de la Bologna. Desigur, în sfera învăţămîntului sunt multe probleme, însă sistemul

actual corespunde, elevii şi studenţii au acces în spaţiul cunoştinţelor europene.

Raportul SG/Inf (2008)05 „Moldova: bilanţ de cooperare cu Consiliul Europei”,

elaborat de secretariat după vizita din 10 - 12 decembrie 2007. Congresul Puterilor

Locale şi Regionale monitorizează alegerile locale desfăşurate. În această perioadă

cooperarea Consiliului Europei cu Republica Moldova s-a axat pe următoarele

domenii prioritare: lupta împotriva corupţiei şi independenţa justiţiei. S-au

înregistrat unele progrese în procesul de racordare a legislaţiei moldoveneşti la

standardele Consiliului Europei. Au fost adoptate Rezoluţia 1572 şi Recomandarea

1810 cu privire la funcţionarea democraţiei în Republica Moldova. În cadrul

proiectului MOLICO Comisia de la Veneţia a acordat asistenţă legislativă la

elaborarea Legii privind partidele politice. Rezoluţia 1572 APCE recomandă

Republicii Moldova să colaboreze cu Consiliul Europei în vederea revizuirii

legislaţiei UTA Găgăuzia în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi alte

acte legislative. Un alt raport realizat de Consiliul Europei în vederea evaluării

progreselor înregistrate, este raportul SG/Inf (2009)1 „Moldova: bilanţ de cooperare

cu Consiliul Europei”, elaborat de secretariat după vizita din 20 - 24 octombrie 2008.

Se axează pe analiza şi implementarea programelor comune ale Republicii Moldova

cu Consiliul Europei, implementarea recomandărilor GRECO şi MONEYVAL cu

privire la lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate, a spălării banilor. În acest

context, Comisia de la Veneţia a avizat Codul Electoral şi a desfăşurat seminare pe

tematica electorală, inclusiv rolul mass-mediei în campania electorală. Comitetul de

Miniştri al Consiliului Europei a aprobat un plan de consolidare a măsurilor de

încredere în domeniul media, educaţional şi electoral pentru Transnistria.

În urma vizitei oficiale din 16-18 martie 2010 a fost elaborat un raport al

Consiliului Europei, „Moldova. Bilanţ de cooperare cu Consiliul Europei” semnat de

către Secretariat (Directoratul General pentru Democraţie şi Afaceri Politice) unde

este reiterată importanţa relaţiilor cu această organizaţie regională. Monitoringul a

arătat că, mai multe reforme importante, parte a angajamentelor asumate de către

Moldova odată cu aderarea la Consiliul Europei cu nouăsprezece ani în urmă, trebuie

să fie realizate. Cadrul de lucru juridic în materie electorală şi întocmirea corectă a

listelor electorale merită o atenţie specială. Toate concluziile şi recomandările au o

bază factologică, argumente fundamentate pe experienţa statelor europene.

Toate instituţiile relevante şi partenerii vizaţi trebuie să utilizeze la maxim asistenţa

acordatăde Consiliul Europei la capitolul expertiză şi consultaţii. Problema

principală pentru Republica Moldova rămâne a fi blocajul politic şi profundul clivaj

între coaliţia majoritară şi opoziţia.

Tranziţia politică a Republicii Moldova poate fi realizată numai prin promovarea unui dialog politic constructiv. Programele de monitorizare reprezintă parte componentă a mecanismelor de guvernare politică pentru că, ca urmare a procedurilor de monitorizare aplicate, derivă asistenţa acordată de Consiliului Europei, care ţine de strategia sa de post-aderare, şi anume, de a oferi noilor state membre ajutorul necesar în dezvoltarea reformelor democratice şi ajustarea cadrului politic, juridic, economic şi social la valorile Organizaţiei. În virtutea acestor acţiuni, Republica Moldova a beneficiat de mai multe programe de asistenţă ale Consiliului Europei atît generale, orientate spre mai multe direcţii, cît şi speciale, axate pe un anumit domeniu