1

Ministerul Transporturilor - MT - Reglementare din 09 martie 2016

Reglementarea aeronautică civilă română RACR-CNS, "Operarea sistemelor de comunicaţii, navigaţie, supraveghere" - volumul IV "Sisteme de supraveghere şi de evitare a coliziunii",

ediţia 2/2016, din 09.03.2016

În vigoare de la 05 aprilie 2016

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 252bis din 05 aprilie 2016. Nu există modificări până la 20 aprilie 2016. PREAMBUL (1) Prezenta reglementare aeronautică civilă română RACR-CNS, volumul IV, "Sisteme de supraveghere şi de evitare a coliziunii", ediţia 2/2016 reprezintă transpunerea în cadrul reglementat naţional a standardelor şi practicilor recomandate prevăzute în Anexa nr. 10 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, denumită în continuare Anexa 10 OACI, "Aeronautical Telecommunications" (Telecomunicaţii aeronautice), volumul IV, "Surveillance and Colision Avoidance Systems", ed. 4, iulie 2007, cu amendamentele sale ulterioare, inclusiv amendamentul nr. 89. (2) Standardele şi practicile recomandate în Anexa 10 OACI, "Aeronautical Telecommunications", se aplică în acele porţiuni de spaţiu aerian aflate sub jurisdicţia unui stat membru semnatar al Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, în care se furnizează servicii de trafic aerian, precum şi în acele spaţii aeriene unde statul acceptă responsabilitatea de a furniza servicii de trafic aerian deasupra mării libere sau în spaţii aeriene de suveranitate nedeterminată. (3) Prezenta reglementare se aplică în România, împreună cu celelalte reglementări aeronautice naţionale, în scopul asigurării desfăşurării traficului în spaţiul aerian naţional, pe rutele aeriene interne şi internaţionale, în condiţii de siguranţă şi eficienţă. (4) Prevederile RACR-CNS au fost elaborate astfel încât: • Standardele şi practicile recomandate prevăzute în Anexa 10 OACI sunt transpuse integral în RACR-CNS. Acolo unde a fost cazul, au fost făcute particularizările necesare în scopul de a se facilita înţelegerea şi aplicarea corectă a

dataIncarcare:act:74513%200act:74513%200

2

acestora (de ex. acolo unde standardul OACI prevede o responsabilitate a statului, regula corespunzătoare din RACR-CNS precizează, în contextul instituţional din aviaţia civilă română, cărei anume instituţii îi revine responsabilitatea respectivă); • Notele din textul original au fost introduse, parţial sau total, după caz, ca text asociat regulilor, acolo unde s-a apreciat că precizările respective sunt necesare sau utile în aplicarea regulilor; • Au fost introduse în prezenta reglementare şi acele standarde şi practici recomandate ale Anexei 10 OACI pentru care serviciile CNS din România nu dispun încă, la data aprobării prezentei ediţii, de suportul tehnico-operaţional necesar, considerându-se însă că implementarea acestor standarde şi practici, ca reguli naţionale, este necesară în scopul dezvoltării în continuare a serviciilor CNS şi a sistemului ATM naţional; • Elaborarea RACR-CNS, volumul IV, ediţia 2/2016 a păstrat în cea mai mare măsură acelaşi sistem de numerotare/identificare a capitolelor, secţiunilor, tabelelor şi figurilor faţă de Anexa 10 OACI, volumul IV. (5) Modurile de conformare acceptate pentru cerinţele din RACR-CNS, volumul IV, ediţia 2/2016 sunt cele conţinute în manualele procedurale, circularele, etc. emise de OACI, dar şi în materialele cu caracter orientativ şi în indicaţiile EUROCONTROL.

CAPITOLUL 1 DEFINIŢII

Nota 1. - Toate referinţele la reglementări radio sunt cu privire la reglementările radio publicate de Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (ITU). Reglementările radio sunt modificate periodic prin deciziile cuprinse în actele finale ale conferinţelor mondiale pentru radiocomunicaţii ţinute la fiecare doi sau trei ani. Informaţii suplimentare referitoare la procesele ITU aferente utilizării sistemului de frecvenţe radio aeronautice sunt cuprinse în Ghidul privind cerinţele spectrului de frecvenţe radio în aviaţia civilă, care include declaraţia referitoare la politicile aprobate ale OACI (Doc 9718). Nota 2. - Sistemul de emisie cu squitter extins de Mod S este supus drepturilor de brevet acordate de "Massachusetts Institute of Technology (MIT) Lincoln Laboratory". La data de 22 august 1996, "MIT Lincoln Laboratory" a emis o notă către "Commerce Business Daily (CBD)", publicaţie a guvernului Statelor Unite ale Americii, privind intenţia sa de a nu

3

revendica drepturi de brevet asupra sistemului în faţa niciunei persoane la folosirea patentului în scop comercial sau necomercial, în scopul de a promova utilizarea pe scară cât mai largă posibil, a tehnologiei cu squitter extins de Mod S. Ulterior, prin scrisoarea OACI din 27 august 1998, "MIT Lincoln Laboratory" a confirmat că notificarea CBD a fost prevăzută să asigure satisfacerea cerinţelor OACI privind declararea drepturilor de brevet pentru tehnici care sunt incluse în standardele şi practicile recomandate (SARPs), şi că deţinătorii acestor patente oferă această tehnologie în mod gratuit şi pentru orice scop. Sistem de bord pentru evitarea coliziunilor (ACAS). Un sistem aflat la bordul aeronavei bazat pe semnalele transponderului radarului secundar de supraveghere (SSR), care funcţionează independent faţă de echipamentul de la sol, pentru a furniza pilotului informaţii asupra potenţialelor aeronave cu care poate intra în coliziune şi care sunt echipate cu transpondere SSR. Notă - Transponderele SSR la care se face referire mai sus sunt acelea care operează în Modul C sau Modul S. Codul de adresă al aeronavei. O combinaţie unică de 24 biţi, disponibilă pentru a fi alocată unei aeronave, în scopul efectuării comunicaţiilor aer-sol, navigaţiei şi supravegherii. Notă - Transponderele SSR de Mod S transmit squitter-e extinse pentru a permite indicarea poziţiei obţinute de la aeronavă, în scopul supravegherii. Transmisia acestui tip de informaţii reprezintă o formă de supraveghere dependentă automată (ADS) cunoscută ca ADS-Broadcast (ADS-B). Supravegherea automată dependentă- de radioemisie (Automatic Dependent Surveillance Broadcast - ADS-B) OUT . O funcţie la bordul unei aeronave sau a unui vehicul prin care se radio emite periodic vectorul de stare (poziţie şi viteză) şi alte informaţii obţinute de la sistemele de bord, într-un format compatibil pentru receptoarele ADS-B IN. Supravegherea automată dependentă- de radioemisie (Automatic Dependent Surveillance Broadcast - ADS-B) IN . O funcţie prin care se recepţionează date de supraveghere de la surse de date ADS-B OUT. Componenta logică de evitare a coliziunilor. Subsistemul sau partea sistemului ACAS care analizează date referitoare la o aeronavă intrusă şi la aeronava proprie, care decide dacă este cazul sau nu de a emite avertismente, iar dacă este

4

cazul, generează avertizările corespunzătoare. Subsistemul include următoarele funcţii: urmărirea distanţei şi a altitudinii, detectarea pericolelor şi generarea avertizărilor (RA). Subsistemul exclude supravegherea. Principii privind factorii umani. Principii care se aplică la proiectare, certificare, pregătire, operare şi întreţinere şi care urmăresc stabilirea unei interfeţe sigure între om şi alte componente ale sistemului, prin luarea în considerare, în mod corespunzător, a performanţelor umane. Radar secundar de supraveghere (SSR). Un sistem radar de supraveghere care utilizează emiţătoare/ receptoare (interogatoare) şi transpondere. Notă - Cerinţele pentru interogatoare şi transpondere sunt specificate în capitolul 3. Radar de supraveghere. Echipament radar utilizat pentru determinarea poziţiei unei aeronave în distanţă şi azimut. Serviciu de informare a traficului - radio-emisie (TIS-B) IN. O funcţie de supraveghere care recepţionează şi prelucrează date de supraveghere, de la surse de date TIS-B OUT. Serviciu de informare a traficului - radio-emisie (TIS-B) OUT . O funcţie, cu emisie periodică a informaţiilor de supraveghere, informaţii care sunt furnizate de senzorii de la sol într-un format compatibil cu receptoarele TIS-B IN. Notă - Această tehnică poate fi realizată prin diferite tipuri de legături de date (data link). Cerinţele pentru Modul S cu squitter extins sunt specificate în RACR CNS, volumul IV, capitolul 5. Cerinţele pentru legătura digitală de date VHF (VDL) Mod 4 şi pentru "transceiver"-ele cu acces universal (UAT) sunt specificate în RACR CNS, volumul III, partea I, ediţia 2/ 2014. Autoritatea de stat în domeniul aviatiei civile: Ministerul Transporturilor (MT). Autoritatea natională de supervizare în domeniul aviatiei civile, desemnată de autoritatea de stat pentru supervizarea sigurantei în aviatia civilă: Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR). Furnizorul de servicii de navigatie aeriană: agent aeronautic de drept public sau privat care prestează servicii de navigaţie aeriană pentru traficul general: Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian (ROMATSA).

CAPITOLUL 2 GENERALITĂŢI

5

2.1. RADARUL SECUNDAR DE SUPRAVEGHERE (SSR) 2.1.1 Atunci când sistemul SSR este instalat şi menţinut în funcţiune ca mijloc pentru serviciile de trafic aerian, acesta trebuie să se conformeze prevederilor de la cap. 3, pct. 3.1, în afară de cazul când se specifică altfel în această secţiune 2.1. Aşa cum se specifică în această reglementare, transponderele de Mod A/C sunt acelea care se conformează caracteristicilor impuse în cap. 3, pct. 3.1.1. Transponderele de Mod S sunt acelea care se conformează caracteristicilor recomandate în cap. 3, pct. 3.1.2. Capacităţile funcţionale ale transponderelor de Mod A/C constituie parte integrantă a capacităţilor funcţionale pentru transponderele de Mod S. 2.1.2 Modurile de interogare (sol-aer) 2.1.2.1 Interogarea pentru serviciile de trafic aerian trebuie să fie efectuată în conformitate cu modurile descrise în cap. 3, pct. 3.1.1.4.3 sau pct. 3.1.2. Utilizarea fiecărui mod trebuie să se facă după cum urmează: 1) Modul A - pentru a obţine răspunsuri de la transpondere pentru identificare şi supraveghere; 2) Modul C - pentru a obţine răspunsuri de la transpondere pentru transmiterea automată a altitudinii barometrice şi pentru supraveghere; 3) Intermod - a) Modul A/C/S all-call (toate interogările): pentru a obţine răspunsuri de la transponderele de Mod A/C pentru supraveghere şi de la transponderele de Mod S pentru achiziţie de date; b) Modul A/C -exclusiv all-call: pentru a obţine răspunsuri de la transponderele de Mod A/C pentru supraveghere; transponderele de Mod S nu răspund; 4) Modul S - a) Modul S - exclusiv all-call: pentru a obţine răspunsuri pentru achiziţia de date a transponderelor de Mod S; b) Radio-emisie (broadcast): pentru a transmite informaţii către toate transponderele de Mod S; nu se obţin răspunsuri; c) Selectiv: pentru supraveghere şi comunicarea cu transponderele de Mod S individuale; pentru fiecare interogare, este obţinut un răspuns numai de la transponderul căruia îi este adresată interogarea. Nota 1. Răspunsurile transponderelor de Mod A/C sunt suprimate de interogările de Mod S şi acestea nu răspund. Nota 2.

act:1054158%2094110591act:1054158%2094110598act:1054158%2094110615act:1054158%2094110724

6

Există 25 de formate de interogare (uplink) posibile şi 25 de formate de răspuns de Mod S (downlink) posibile. Pentru alocarea formatelor, a se vedea cap. 3, pct. 3.1.2.3.2 şi figurile 3.7 şi 3.8. 2.1.2.1.1 Furnizorii de servicii de navigaţie aeriană trebuie să coordoneze cu autorităţile naţionale de supervizare şi cu alţi furnizori de servicii la nivel internaţional, acele aspecte de implementare a sistemului SSR care vor permite utilizarea optimă a acestuia. Notă: Pentru a permite operarea eficientă a echipamentelor de la sol, proiectate să elimine interferenţele produse de răspunsurile nedorite provenite de la transponderele de la bordul aeronavelor care se adresează interogatoarelor adiacente (echipament de "defruiting"), poate fi necesar ca autoritatea naţională de supervizare în domeniul aviaţiei civile să dezvolte planuri coordonate pentru alocarea frecvenţelor de repetiţie a impulsurilor (PRF) pentru interogatoarele SSR. 2.1.2.1.2 Alocarea codurilor de identificare a interogatorului (II), acolo unde este necesar, în zonele cu acoperire suprapusă , de-a lungul graniţelor internaţionale ale FIR-urilor (flight information region - regiune de informare a zborurilor), trebuie să facă obiectul unor acorduri regionale de navigaţie aeriană. 2.1.2.1.3 Alocarea codurilor de identificare de supraveghere (SI), acolo unde este necesar, în zonele cu acoperire suprapusă, trebuie să facă obiectul unor acorduri regionale de navigaţie aeriană. Notă: Facilitatea de blocare a SI nu poate fi utilizată decât dacă toate transponderele de Mod S din zona de acoperire sunt echipate în acest scop. 2.1.2.2 Trebuie să fie furnizate interogări de Mod A şi Mod C. Notă: Această cerinţă poate fi satisfăcută de interogările intermod care solicită răspunsuri de Mod A şi Mod C de la transponderele de Mod A/C.

act:1054158%2094110797

7

2.1.2.3 În zonele în care este necesară îmbunătăţirea identificării aeronavelor pentru a mări eficienţa sistemului ATC (air traffic control - control de trafic aerian), sistemele SSR de la sol care au caracteristici de Mod S trebuie să includă capacitatea de identificare a aeronavelor. Notă: Raportarea identificării aeronavelor prin legătura de date de Mod S asigură identificarea precisă a aeronavelor echipate corespunzător. 2.1.2.4 Interogarea pentru controlul suprimării lobilor secundari 2.1.2.4.1 Suprimarea lobilor secundari trebuie să fie realizată în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.1.4 şi 3.1.1.5 pentru toate interogările de Mod A, Mod C şi intermod. 2.1.2.4.2 Suprimarea lobilor secundari trebuie să fie realizată în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.2.1.5.2.1 pentru toate interogările de Mod S-numai de tip "all-call". 2.1.3 Modurile de răspuns ale transponderelor (aer-sol) 2.1.3.1 Transponderele trebuie să răspundă la interogările de Mod A în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.1.7.12.1 şi la interogările de Mod C, în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.1.7.12.2. Notă: Dacă nu sunt disponibile informaţii despre altitudinea barometrică, transponderele trebuie să răspundă la interogările de Mod C numai cu impulsuri cadru. 2.1.3.1.1 Rapoartele privind altitudinea barometrică conţinute în răspunsurile de Mod S trebuie sa fie obţinute conform specificaţiilor prevăzute în cap. 3, pct. 3.1.1.7.12.2. Notă: Cap. 3 , pct. 3.1.1.7.12.2 face referire la răspunsurile de Mod C şi specifică, printre altele, că rapoartele de altitudine barometrică de Mod C trebuie să fie raportate la setarea la presiunea standard de 1 013,25 hectopascali. Intenţia exprimată la pct. 2.1.3.1.1 este aceea de a asigura faptul că toate transponderele, nu doar transponderele de Mod C, raportează o altitudine barometrică necorectată.

act:1054158%2094110612act:1054158%2094110628act:1054158%2094110766act:1054158%2094110766act:1054158%2094110689act:1054158%2094110689act:1054158%2094110693act:1054158%2094110693act:1054158%2094110693act:1054158%2094110489

8

2.1.3.2 Acolo unde s-a constatat ca fiind necesară capacitatea de transmitere automată a altitudinii barometrice pentru Modul C în cadrul unui spaţiu aerian specificat, transponderele, când sunt utilizate în spaţiul aerian respectiv, trebuie să răspundă interogărilor de Mod C cu informaţia de altitudine barometrică codată în impulsurile de răspuns. 2.1.3.2.1 Începând cu 1 ianuarie 1999, toate transponderele, indiferent de spaţiul aerian în care sunt utilizate, trebuie să răspundă la interogările de Mod C cu informaţii de altitudine barometrică. Notă: Operarea sistemului de bord pentru evitarea coliziunilor (ACAS) depinde de raportarea de către aeronavele intruse a altitudinii barometrice în răspunsurile de Mod C. 2.1.3.2.2 Pentru aeronavele echipate cu surse de presiune barometrică care furnizează informaţii în trepte de 7,62 m (25 ft), sau mai bune, informaţiile de altitudine barometrică furnizate de transponderele de Mod S în răspunsurile la interogările selective (adică în câmpul AC, cap. 3, pct. 3.1.2.6.5.4) trebuie să fie raportate în trepte de 7,62 m (25 ft). Notă: Performanţele ACAS-ului sunt îmbunătăţite semnificativ atunci când o aeronavă intrusă raportează altitudinea barometrică în trepte de 7,62 m (25 ft). 2.1.3.2.3 Toate transponderele de Mod A/C trebuie să raporteze altitudinea barometrică codată în informaţia transmisă prin impulsurile de răspuns de Mod C. 2.1.3.2.4 Toate transponderele de Mod S trebuie să raporteze altitudinea barometrică codată în informaţia transmisă prin impulsurile de răspuns de Mod C şi în câmpul AC al răspunsurilor de Mod S. 2.1.3.2.5 Atunci când un transponder de Mod S nu recepţionează mai multe informaţii de altitudine barometrică de la o sursă cuantificată la 7,62 m (25 ft) sau cu trepte mai bune, valoarea raportată pentru altitudine trebuie să fie valoarea obţinută prin exprimarea valorii măsurate a altitudinii barometrice necorectate a aeronavei, în trepte de 30,48 m (100 ft) iar bitul Q (a se vedea cap. 3, pct. 3.1.2.6.5.4 b) trebuie setat la 0. Notă: Această cerinţă se referă la instalarea şi utilizarea transponderului de Mod S. Scopul este de a se asigura că datele de altitudine obţinute de la o sursă cu trepte la 30,48 m (100 ft) nu sunt raportate folosindu-se formatele destinate datelor cu trepte de 7,62 m (25 ft).

act:1054158%2094111215act:1054158%2094111215

9

2.1.3.3 Transponderele utilizate în cadrul spaţiului aerian, unde s-a constatat necesitatea capacităţii de Mod S trebuie să răspundă de asemenea şi interogărilor intermod şi de Mod S, în conformitate cu prevederile aplicabile prevăzute la cap. 3, pct. 3.1.2. 2.1.3.3.1 Cerinţele pentru echiparea obligatorie cu transpondere SSR de Mod S trebuie să fie stabilite pe baza acordurilor regionale de navigaţie aeriană, care trebuie să specifice spaţiul aerian considerat şi termenele pentru implementarea acestor sisteme la bord. 2.1.3.3.2 Acordurile indicate la pct. 2.1.3.3.1 trebuie să prevadă un termen de minim cinci ani. 2.1.4 Coduri de răspuns de Mod A (impulsuri de informaţii) 2.1.4.1 Toate transponderele trebuie să fie capabile să genereze 4 096 de coduri de răspuns, conform caracteristicilor prevăzute la cap. 3, pct. 3.1.1.6.2. 2.1.4.1.1 Autorităţile naţionale de supervizare trebuie să stabilească procedurile pentru atribuirea de coduri SSR, în conformitate cu acordurile regionale de navigaţie aeriană, ţinând cont şi de alţi utilizatori ai sistemului. Notă: Principiile pentru alocarea de coduri SSR sunt prezentate în procedurile şi instrucţiunile de aeronautică civilă PIAC-ATS (transpunerea în limba română a documentului PANS-ATM (DOC 4444)), cap.8 . 2.1.4.2 Următoarele coduri de Mod A trebuie să fie rezervate unor scopuri speciale: 2.1.4.2.1 Codul 7700 pentru a asigura recunoaşterea unei aeronave aflate într-o situaţie de urgenţă. 2.1.4.2.2 Codul 7600 pentru a asigura recunoaşterea unei aeronave având sistemul de radiocomunicaţii defect. 2.1.4.2.3 Codul 7500 pentru a asigura recunoaşterea unei aeronave care este supusă unui act de intervenţie ilicită. 2.1.4.3 Trebuie realizate prevederi corespunzătoare privind echipamentele de decodare de la sol, pentru a asigura recunoaşterea imediată a codurilor de Mod A 7500, 7600 şi 7700. 2.1.4.4 Codul de Mod A 0000 trebuie să fie rezervat pentru alocare conform acordurilor regionale, ca fiind un cod cu destinaţie generală. 2.1.4.5 Codul de Mod A 2000 trebuie să fie rezervat pentru a asigura recunoaşterea unei aeronave care nu a primit niciun fel de instrucţiuni din partea unităţilor de control al traficului aerian pentru operarea transponderului. 2.1.5 Capacităţile echipamentelor de Mod S de la bord 2.1.5.1 Toate transponderele de Mod S trebuie să se conformeze unuia din următoarele cinci niveluri: Notă:

act:1054158%2094110724act:1054158%2094110506act:1054158%2094110635

10

Transponderul utilizat pentru monitorizare la un amplasament în care există un sistem de Mod S poate diferi de cerinţele definite pentru un transponder normal de Mod S. De exemplu, poate fi necesar să răspundă la interogările de tip "all call", atunci când acesta se află la sol. Pentru mai multe detalii a se vedea Manualul pentru Servicii Aeronautice (Aeronautical Surveillance Manual) (doc. 9924), apendicele D. 2.1.5.1.1 Nivel 1 - Transponderele de nivel 1 trebuie să aibă capacităţi prevăzute pentru: a) raportarea identităţii în Mod A şi a altitudinii barometrice în Mod C (cap. 3, pct. 3.1.1); b) tranzacţii de tip intermod şi de Mod S "all-call" (cap. 3, pct. 3.1.2.5); c) tranzacţii privind altitudinea de supraveghere adresată şi tranzacţii privind identitatea (cap. 3, pct. 3.1.2.6.1, 3.1.2.6.3, 3.1.2.6.5 şi 3.1.2.6.7); d) protocoalele de blocare (cap. 3, pct. 3.1.2.6.9); e) protocoalele de date elementare, cu excepţia raportării capacităţii de legătură de date (cap. 3, pct. 3.1.2.6.10); şi f) servicii aer-aer şi tranzacţii de tip squitter (cap. 3, pct. 3.1.2.8). Notă: Nivelul 1 permite supravegherea SSR pe baza raportării altitudinii barometrice şi a codului de identitate de Mod A. Într-un mediu SSR de Mod S, performanţele tehnice referitoare la un transponder de Mod A/C sunt îmbunătăţite datorită interogării selective a aeronavelor în Modul S. 2.1.5.1.2 Nivel 2 - Transponderele de nivel 2 trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.1 şi de asemenea pe cele impuse pentru: a) comunicaţii cu lungime standard (Comm-A şi Comm-B) (cap. 3, pct. 3.1.2.6.2, 3.1.2.6.4, 3.1.2.6.6, 3.1.2.6.8 şi 3.1.2.6.11); b) raportarea existenţei capacităţii de legături de date (cap. 3, pct. 3.1.2.6.10.2.2); şi c) raportarea identificării aeronavei (cap. 3, pct. 3.1.2.9) şi d) paritatea datelor cu control suplimentar (3.1.2.6.11.2.5) pentru echipamentul certificat după 1 ianuarie 2020. Notă: Nivelul 2 permite raportarea identificării aeronavei şi alte comunicaţii de date cu lungime standard sol-aer şi aer-sol. Capacitatea de raportare a identificării aeronavei necesită o interfaţă şi un dispozitiv de intrare adecvat.

act:1054158%2094110598act:1054158%2094110930act:1054158%2094111043act:1054158%2094111163act:1054158%2094111171act:1054158%2094111231act:1054158%2094111240act:1054158%2094111260act:1054158%2094111627act:1054158%2094110524act:1054158%2094111158act:1054158%2094111167act:1054158%2094111226act:1054158%2094111236act:1054158%2094111306act:1054158%2094111278act:1054158%2094111886

11

2.1.5.1.3 Nivel 3 - Transponderele de nivel 3 trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.2 şi de asemenea pe cele stabilite pentru comunicaţiile solaer prin mesaje cu lungime extinsă (ELM) (cap. 3, pct. 3.1.2.7.1 până la 3.1.2.7.5). Notă: Nivelul 3 permite comunicaţii sol - aer de date cu lungime extinsă şi astfel se poate asigura recuperarea informaţiilor din băncile de date aflate la sol şi recepţionarea altor servicii de trafic aerian, care nu sunt disponibile pentru transponderele de nivel 2. 2.1.5.1.4 Nivel 4 - Transponderele de nivel 4 trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.3 şi pe cele stabilite pentru comunicaţiile aer-sol, prin mesaje cu lungime extinsă (ELM) (cap. 3, pct. 3.1.2.7.7 şi 3.1.2.7.8). Notă: Nivelul 4 permite comunicaţii aer-sol de date cu lungime extinsă, şi astfel poate asigura accesul de la sol la sursele de date de la bordul aeronavelor şi transmiterea altor date cerute de serviciile de trafic aerian care nu sunt disponibile pentru transponderele de nivel 2. 2.1.5.1.5 Nivel 5 - Transponderele de nivel 5 trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.4 şi pe cele stabilite pentru comunicaţiile Comm-B îmbunătăţite şi de asemenea pe cele de mesaje cu lungime extinsă (ELM) (cap. 3, pct. 3.1.2.6.11.3.4, 3.1.2.7.6 şi 3.1.2.7.9). Notă: Nivelul 5 permite comunicaţii Comm-B şi comunicaţii de date cu lungime extinsă cu interogatoare multiple, fără a necesita utilizarea rezervărilor cu mai multe locaţii. Acest nivel de transponder are o capacitate minimă a legăturii de date superioară celorlalte niveluri ale transponderului. 2.1.5.1.6 Squitter extins - Transponderele cu squitter extins trebuie să aibă capacităţile stabilite la pct. 2.1.5.1.2, 2.1.5.1.3, 2.1.5.1.4 sau 2.1.5.1.5, capacităţile cerute pentru operarea cu squitter extins (cap. 3, pct. 3.1.2.8.6) şi capacităţile stabilite pentru operarea ACAS cu legături încrucişate (cap. 3, pct. 3.1.2.8.3 şi 3.1.2.8.4). Transponderele cu aceste capacităţi trebuie să fie desemnate prin sufixul "e". Notă: De exemplu, un transponder de nivel 4 cu capacitate de squitter extins trebuie denumit nivel 4e.

act:1054158%2094110533act:1054158%2094111437act:1054158%2094110540act:1054158%2094111549act:1054158%2094111601act:1054158%2094110543act:1054158%2094111391act:1054158%2094111391act:1054158%2094111532act:1054158%2094111606act:1054158%2094110533act:1054158%2094110540act:1054158%2094110543act:1054158%2094110546act:1054158%2094111701act:1054158%2094111668act:1054158%2094111675

12

2.1.5.1.7 Capacitatea SI - Transponderele care pot procesa coduri SI trebuie să aibă capacităţile prevăzute la pct. 2.1.5.1.2, 2.1.5.1.3, 2.1.5.1.4 sau 2.1.5.1.5, şi, de asemenea, pe cele stabilite pentru operarea codurilor SI (cap. 3, pct. 3.1.2.3.2.1.4, 3.1.2.5.2.1, 3.1.2.6.1.3, 3.1.2.6.1.4.1, 3.1.2.6.9.1.1 şi 3.1.2.6.9.2). Transponderele cu această capacitate trebuie desemnate prin sufixul "s". Notă: De exemplu, un transponder de nivel 4 care are capacitatea de squitter extins şi capacitatea SI trebuie denumit nivel 4es. 2.1.5.1.7.1 Capacitatea de cod SI trebuie să fie asigurată în conformitate cu prevederile de la pct. 2.1.5.1.7 pentru toate transponderele de Mod S instalate începând cu 1 ianuarie 2003 şi pentru toate transponderele de Mod S instalate până la 1 ianuarie 2005. 2.1.5.1.8 Dispozitive cu squitter extins non-transponder. Dispozitivele capabile să radio-emită squitter-e extinse şi care nu fac parte dintr-un transponder de Mod S, trebuie să se conformeze tuturor cerinţelor pentru semnalele RF de 1.090 MHz specificate pentru un transponder de Mod S, cu excepţia nivelurilor puterii de emisie pentru clasa de echipamente identificată conform cap. 5, pct. 5.1.1. 2.1.5.2 Toate transponderele de Mod S utilizate de traficul aerian civil internaţional trebuie să se conformeze, cel puţin, cu cerinţele pentru nivelul 2 prezentate la pct. 2.1.5.1.2. Nota 1. Nivelul 1 poate fi acceptat pentru utilizare în cadrul unui stat sau regional, în baza unui acord regional de navigaţie aeriană. Transponderul de Mod S de nivel 1 cuprinde setul minim de caracteristici pentru operarea compatibilă a transponderelor de Mod S cu interogatoarele SSR de Mod S. Acest nivel este definit pentru a preveni răspândirea transponderelor de tip inferior nivelului 2, care ar fi incompatibile cu interogatoarele SSR de Mod S. Nota 2. Scopul cerinţei privind capacitatea de nivel 2 este acela de a se asigura utilizarea pe scara largă a capacităţii transponderelor standard OACI, pentru, a permite planificarea la nivel mondial a serviciilor şi echipamentelor de sol de Mod S. Cerinţa descurajează, de asemenea, instalarea iniţială a transponderelor de nivel 1, care ar deveni învechite conform cerinţelor ulterioare, într-un anumit spaţiu aerian, care prevede echiparea obligatorie a aeronavelor cu transpondere având capacităţi de nivel 2.

act:1054158%2094110533act:1054158%2094110533act:1054158%2094110540act:1054158%2094110543act:1054158%2094110546act:1054158%2094110806act:1054158%2094110806act:1054158%2094110937act:1054158%2094111068act:1054158%2094111080act:1054158%2094111246act:1054158%2094111251act:1054158%2094110552act:1054158%2094113017act:1054158%2094110533

13

2.1.5.3 Transponderele de Mod S instalate pe aeronave cu masa brută mai mare decât 5 700 kg sau având o viteză maximă reală de croazieră mai mare de 463 km/h (250 kt) trebuie să opereze cu diversitate de antene (antenna diversity), conform prevederilor cap. 3, pct. 3.1.2.10.4, dacă: a) certificatul individual de navigabilitate al aeronavei este emis pentru prima dată începând cu 1 ianuarie 1990; sau b) este cerută echiparea aeronavei cu transponder de Mod S în baza unui acord regional de navigaţie aeriană, în conformitate cu prevederile pct. 2.1.3.3.1 şi 2.1.3.3.2. Notă: Aeronavelor cu viteza maximă reală de croazieră mai mare de 324 km/h (175 kt) li se cere să opereze cu o putere la vârf nu mai mică de 21,0 dBW, conform celor specificate în prevederile din cap. 3, pct. 3.1.2.10.2 c). 2.1.5.4 Raportarea capacităţii în squitter-ele de Mod S 2.1.5.4.1 Capacitatea de raportare prin intermediul squitter-elor de identificare de Mod S (transmisii "downlink" nesolicitate) trebuie să fie asigurată în conformitate cu prevederile din cap. 3, pct. 3.1.2.8.5.1 pentru toate transponderele de Mod S instalate începând cu 1 ianuarie 1995. 2.1.5.4.2 Transponderele echipate pentru operarea cu squitter extins trebuie să fie dotate cu un mijloc de a dezactiva squitter-ele de achiziţie, atunci când sunt emise squitter-e extinse. Notă: Aceasta va facilita suprimarea squitter-elor de achiziţie dacă toate unităţile ACAS au fost modificate astfel încât să recepţioneze squitter-ul extins. 2.1.5.5 Puterea de transmisie a mesajelor cu lungime extinsă (ELM) Pentru a facilita conversia transponderelor de Mod S existente pentru a include capacităţi complete de Mod S, transponderelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1999 trebuie să li se permită transmiterea instantanee a unei secvenţe de 16 segmente ELM la un nivel de putere minim de 20 dBW. Notă: Aceasta reprezintă o relaxare de 1 dB faţă de cerinţa puterii specificate în cap. 3, pct. 3.1.2.10.2. 2.1.6 Adresa SSR de Mod S (codul de adresă al aeronavei)

act:1054158%2094111989act:1054158%2094110506act:1054158%2094110507act:1054158%2094111917act:1054158%2094111685act:1054158%2094111917

14

Adresa SSR de Mod S trebuie să fie una din cele 16.777.214 adrese de douăzeci şi patru de biţi, alocate de OACI statului care face înmatricularea sau autorităţii naţionale de supervizare de înregistrare şi trebuie să fie alocată conform prevederilor cap. 3, pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.1 şi procedurilor specifice de aplicare a prevederilor reglementării RACR-CNS, volumul III, partea I, capitolul 9.

2.2. CONSIDERENTE PRIVIND FACTORII UMANI Principiile privind factorii umani trebuie să fie respectate la proiectarea şi certificarea sistemelor radar de supraveghere, transponderelor şi a sistemelor pentru evitarea coliziunilor. Notă: Materiale de îndrumare referitoare la principiile privind factorii umani pot fi găsite în Doc 9683, "Manualul de instruire privind factorii umani" şi Circulara 249 (Publicaţia privind factorii umani nr. 11 - factorii umani în sistemele CNS/ATM). 2.2.1 Operaţiunea de control 2.2.1.1 Controlul transponderelor care nu se intenţionează a fi utilizate în zbor nu trebuie să fie accesibil în mod direct echipajului de bord. 2.2.1.2 Operaţiunea de control al transponderelor ce se intenţionează a fi utilizate la bord trebuie evaluată astfel încât să asigure că acestea sunt logice şi tolerante la erorile umane. În particular, acolo unde funcţiile transponderului sunt integrate cu alte funcţii de control ale sistemului, producătorul trebuie să asigure că se reduce la minimum posibilitatea comutării neintenţionate a modurilor transponderelor (adică de la starea operaţională la cea de "STANDBY" sau "OFF"). Notă: Aceasta poate lua forma unei confirmări privind comutarea modurilor, cerută de echipajul de bord. Metodele prin care tastele "Line Select" (selectare linie), "Touch Screen" sau "Cursor Controlled/Tracker-ball" (cursor controlat/ tracker-ball) sunt utilizate pentru a schimba modurile transponderelor trebuie proiectate cu grijă pentru a minimiza erorile echipajului de bord. 2.2.1.3 Echipajul de bord trebuie să aibă acces permanent la informaţii privind starea de operare a transponderului. Notă. -

act:1054158%2094110899

15

Informaţia asupra monitorizării stării operaţionale a transponderului este furnizată în RTCA DO-181 E, "Minimum Operational Performance Standards for Air Traffic Control Radar Beacon System Mode Select" (ATCRBS/Mode S) (Standarde minime de performanţă operaţională pentru sistemele radar de mod S utilizate în controlul traficului aerian) - Echipamentul de bord şi în EUROCAE ED-73E, "Minimum Operational Performance Specification for Secondary Surveillance Radar Mode S Transponders" (Specificaţii minime de performanţă operaţională pentru transponderele radarului de supraveghere secundar de mod S).

CAPITOLUL 3 SISTEMELE DE SUPRAVEGHERE

3.1. CARACTERISTICILE SISTEMULUI RADAR SECUNDAR DE SUPRAVEGHERE (SSR)

Nota 1. Secţiunea 3.1.1 prezintă caracteristicile tehnice ale sistemelor SSR care au doar capacităţi de Mod A şi Mod C. Secţiunea 3.1.2 prezintă caracteristicile sistemelor cu capacităţi de Mod S. Capitolul 5 prezintă cerinţe suplimentare privind Modul S cu squitter extins. Nota 2. Sistemele care utilizează capacităţi de Mod S sunt în general folosite în cadrul sistemelor de supraveghere pentru controlul traficului aerian. În plus, unele aplicaţii ATC pot utiliza emiţătoare de Mod S, de exemplu, în cadrul sistemelor de supraveghere pentru supravegherea mişcării vehiculelor pe suprafaţa aeroportului sau pentru detectarea ţintelor fixe. În asemenea condiţii specifice, termenul "aeronavă" poate fi înţeles ca "aeronavă sau vehicul (A/V)". În timp ce aceste aplicaţii pot utiliza un set limitat de date, orice abatere de la caracteristicile fizice standard trebuie luată în considerare cu foarte multă atenţie de autorităţile corespunzătoare. Acestea trebuie să ia în calcul nu doar propriul mediu de supraveghere (SSR), ci şi posibilele efecte asupra altor sisteme, precum ACAS. Nota 3. Unităţile internaţionale non-standard alternative sunt folosite în măsura permisă de prevederile procedurilor şi instrucţiunilor de aeronautică civilă PIAC-UM (transpunerea în limba română a Anexei 5 OACI), cap.3. 3.1.1 Sisteme având doar capacităţi de Mod A şi Mod C

16

Nota 1. În această secţiune, modurile SSR sunt denumite prin literele A şi C. Literele cu sufixe, de exemplu A2, C4, sunt folosite pentru a denumi impulsurile individuale utilizate în trenurile de impulsuri aer-sol. Această utilizare comună a literelor nu trebuie interpretată ca implicând vreo asociere particulară de moduri şi coduri. Nota 2. Prevederile pentru înregistrarea şi menţinerea datelor radar sunt incluse în RACR-ATS, capitolul 6. 3.1.1.1 Frecvenţele radio (sol-aer) pentru interogare şi control (suprimarea lobilor laterali la interogare) 3.1.1.1.1 Frecvenţa purtătoare pentru semnalele de interogare şi control trebuie să fie de 1.030 MHz. 3.1.1.1.2 Toleranţa frecvenţei trebuie să fie ± 0,2 MHz. 3.1.1.1.3 Frecvenţele purtătoare pentru transmisiile de control şi pentru fiecare din transmisiile impulsurilor de interogare nu trebuie să difere între ele cu mai mult de 0,2 MHz. 3.1.1.2 Frecvenţa purtătoare de răspuns (aer-sol) 3.1.1.2.1 Frecvenţa purtătoare a transmisiei de răspuns trebuie să fie de 1.090 MHz. 3.1.1.2.2 Toleranţa frecvenţei trebuie să fie ± 3 MHz. 3.1.1.3 Polarizarea Polarizarea transmisiilor de interogare, control şi răspuns trebuie să fie predominant verticală. 3.1.1.4 Moduri de interogare (semnale-în-spaţiu) 3.1.1.4.1 Interogarea trebuie să constea din două impulsuri transmise, denumite P1 şi P3. Un impuls de control P2 trebuie să fie transmis după primul impuls de interogare P1. 3.1.1.4.2 Modurile de interogare A şi C trebuie să fie definite conform prevederilor din cap. 3, pct. 3.1.1.4.3. 3.1.1.4.3 Intervalul dintre P1 şi P3 trebuie să determine modul de interogare, şi va fi după cum urmează: - Modul A: 8 ±0,2 μs; - Modul C: 21 ±0,2 μs 3.1.1.4.4 Intervalul dintre P1 şi P2 trebuie să fie 2,0 μs ± 0,15 μs. 3.1.1.4.5 Durata impulsurilor P1, P2 şi P3 trebuie să fie 0,8 μs ± 0,1 μs. 3.1.1.4.6 Timpul de creştere a impulsurilor P1, P2 şi P3 trebuie să fie între 0,05 μs şi 0,1 μs. Nota 1.

act:1054158%2094110615

17

Definiţiile sunt incluse în figura 3-1 "Definiţiile formelor de undă pentru radarul secundar de supraveghere, a intervalelor şi punctului de referinţă pentru sensibilitate şi putere". Nota 2. Scopul limitei inferioare a timpului de creştere (0,05 μs) este acela de a reduce radiaţia în benzile laterale. Echipamentele vor îndeplini această cerinţă, dacă radiaţia în benzile laterale nu este mai mare decât aceea care, teoretic, ar fi produsă de o undă trapezoidală având timpul de creştere menţionat. 3.1.1.4.7 Timpul de cădere a impulsurilor P1, P2 şi P3 trebuie să fie între 0,05 şi 0,2 μs. Notă: Scopul limitei inferioare pentru timpul de cădere (0,05 μs) este acela de a reduce radiaţia în benzile laterale. Echipamentele vor îndeplini această cerinţă, dacă radiaţia în benzile laterale nu este mai mare decât aceea care, teoretic, ar fi produsă de o undă trapezoidală având timpul de cădere menţionat. 3.1.1.5 Caracteristicile transmisiilor de interogare şi control (suprimarea lobilor laterali la interogare - semnale-în-spaţiu) 3.1.1.5.1 Amplitudinea radiată a impulsului P2 în antena transponderului trebuie să fie: a) egală cu, sau mai mare decât amplitudinea radiată a impulsului P1 din transmisiile lobilor secundari ai antenei care radiază P1; şi b) la un nivel mai mic cu 9 dB decât amplitudinea radiată a impulsului P1, în limitele arcului de interogare dorit. 3.1.1.5.2 În cadrul lăţimii dorite a fasciculului de interogare direcţional (lobul principal), amplitudinea radiată a impulsului P3 trebuie să se încadreze în limita a 1 dB din amplitudinea radiată a impulsului P1. 3.1.1.6 Caracteristicile transmisiei de răspuns (semnale-în-spaţiu) 3.1.1.6.1 Impulsurile de încadrare. Funcţia de răspuns trebuie să folosească un semnal care să conţină două impulsuri de încadrare distanţate la 20,3 μs, ca fiind cel mai elementar cod. 3.1.1.6.2 Impulsurile de informare. Impulsurile de informare trebuie să fie distanţate între ele prin creşteri (trepte) de 1,45 μs de la primul impuls de încadrare. Denumirea şi poziţia acestor impulsuri de informare trebuie să fie după cum urmează:

18

Impulsuri

Poziţia (μs)

C1 1,45

A1 2,90

C2 4,35

A2 5,80

C4 7,25

A4 8,70

X 10,15

B1 11,60

D1 13,05

B2 14,50

D2 15,95

B4 17,40

D4 18,85

Notă: Standardul referitor la utilizarea acestor impulsuri este dat în cap. 2, pct. 2.1.4.1. Totuşi, poziţia impulsului "X" este specificată numai ca standard tehnic pentru a asigura o posibilă utilizare viitoare. 3.1.1.6.3 Impulsul special de identificare a poziţiei (SPI). Suplimentar faţă de impulsurile de informare furnizate, trebuie transmis şi un impuls special de identificare a poziţiei, dar numai ca rezultat al selectării manuale (de către pilot). Atunci când este transmis, SPI trebuie să fie distanţat numai la un interval de 4,35 μs faţă de ultimul impuls de încadrare al răspunsurilor de Mod A. 3.1.1.6.4 Forma impulsului de răspuns. Toate impulsurile de răspuns trebuie să aibă o durată de 0,45 μs ± 0,1 μs, un timp de creştere al impulsului între 0,05 μs şi 0,1 μs şi un timp de cădere al impulsului între 0,05 μs şi 0,2 μs. Variaţia amplitudinii unui impuls faţă de orice alt impuls dintr-un tren de răspuns nu trebuie să depăşească 1 dB.

act:1054158%2094110509

19

Notă: Scopul limitei inferioare a timpilor de creştere şi de cădere (0,05 μs) este acela de a reduce radiaţia în benzile laterale. Echipamentele vor îndeplini această cerinţă, dacă radiaţia în benzile laterale nu este mai mare decât aceea care, teoretic, ar fi produsă de o undă trapezoidală având timpii de creştere şi de cădere menţionaţi. 3.1.1.6.5 Toleranţele privind poziţia impulsurilor de răspuns. Toleranţa de spaţiere a impulsurilor pentru fiecare impuls (inclusiv pentru ultimul impuls de încadrare) faţă de primul impuls de încadrare al grupului de răspuns trebuie să fie de ± 0,10 μs. Toleranţa intervalului de impuls a impulsului special de identificare a poziţiei referitoare la ultimul impuls de încadrare al grupului de răspuns, trebuie să fie de ± 0,10 μs. Toleranţa impulsului de spaţiere a oricărui impuls din grupul de răspuns cu privire la orice alt impuls (cu excepţia primului impuls de încadrare), trebuie să nu depăşească ± 0,15 μs. 3.1.1.6.6 Nomenclatorul codurilor. Desemnarea codurilor trebuie să fie compusă din cifre între 0 şi 7 inclusiv, şi va consta în suma indicilor inferiori ai numerelor impulsurilor descrise la pct. 3.1.1.6.2 de mai sus, utilizate după cum urmează:

Cifra Grupul din care face parte impulsul

Prima (cea mai semnificativă) A

A doua B

A treia C

A patra D

3.1.1.7 Caracteristicile tehnice ale transponderelor cu capacităţi numai de Mod A şi Mod C 3.1.1.7.1 Răspunsul. Transponderul trebuie să răspundă (declanşare la nu mai puţin de 90% din interogări) atunci când toate condiţiile următoare au fost îndeplinite: a) amplitudinea recepţionată a impulsului P3 depăşeşte un nivel cu 1 dB mai mic decât amplitudinea recepţionată a impulsului P1, dar nu mai mare de 3 dB peste amplitudinea recepţionată a impulsului P1; b) dacă nu se recepţionează niciun impuls în intervalul de timp de la 1,3 μs până la 2,7 μs după P1, sau P1 depăşeşte cu mai mult de 9 dB orice impuls primit în acest interval;

act:1054158%2094110635

20

c) amplitudinea recepţionată a unei interogări corecte este cu mai mult de 10 dB peste amplitudinea recepţionată a impulsurilor aleatorii, acestea din urmă nefiind recunoscute de transponder ca fiind impulsuri P1, P2 sau P3. 3.1.1.7.2 Transponderul nu trebuie să răspundă în următoarele condiţii: a) la interogările pentru care intervalul dintre impulsurile P1 şi P3 diferă de cele specificate la pct. 3.1.1.4.3 cu mai mult de ± 1,0 μs; b) după recepţionarea oricărui impuls individual care nu are variaţii în amplitudine ce pot aproxima o condiţie normală de interogare. 3.1.1.7.3 Timpul mort. După recunoaşterea unei interogări corespunzătoare, transponderul trebuie să nu mai răspundă niciunei alte interogări, cel puţin pe durata trenului de impulsuri de răspuns. Acest timp mort trebuie să se încheie nu mai târziu de 125 de μs după transmiterea ultimului impuls de răspuns al grupului. 3.1.1.7.4 Blocarea Notă: Această caracteristică este utilizată pentru a împiedica răspunsurile la interogări primite prin lobii laterali ai antenei interogatorului şi pentru a împiedica transponderele de Mod A/C să răspundă la interogări de Mod S. 3.1.1.7.4.1 Transponderul trebuie să fie blocat atunci când amplitudinea recepţionată a impulsului P2 este egală cu, sau mai mare decât amplitudinea recepţionată a impulsului P1 şi acesta este distanţat la 2,0 μs, ± 0,15 μs. Detectarea impulsului P3 nu reprezintă o condiţie obligatorie pentru iniţierea acţiunii de suprimare. 3.1.1.7.4.2 Blocarea transponderului trebuie să se facă pentru o perioadă de 35 μs, ± 10 μs. 3.1.1.7.4.2.1 Blocarea trebuie să poată fi reiniţiată pentru întreaga durată, în decursul a 2 μs după terminarea oricărei perioade de blocare. 3.1.1.7.5 Sensibilitatea şi domeniul dinamic ale receptorului 3.1.1.7.5.1 Pragul minim de declanşare a transponderului trebuie să fie astfel încât să genereze răspunsuri la cel puţin 90 la sută dintre semnalele de interogare, atunci când: a) cele două impulsuri P1 şi P3 ce constituie o interogare, au aceeaşi amplitudine, iar impulsul P2 nu este detectat; şi b) amplitudinea acestor semnale are o valoare nominală de 71 dB sub 1 mW, cu limite între 69 dB şi 77 dB sub 1 mW. 3.1.1.7.5.2 Caracteristicile de răspuns şi blocare trebuie să se aplice pentru o amplitudine recepţionată a impulsului P1 aflată între nivelul minim de declanşare şi 50 dB peste acest nivel.

act:1054158%2094110615

21

3.1.1.7.5.3 Variaţia nivelului minim de declanşare între moduri nu trebuie să depăşească 1 dB pentru valorile nominale ale spaţierii între impulsuri şi ale lăţimii acestora. 3.1.1.7.6 Diferenţierea în funcţie de durata impulsurilor. Semnalele recepţionate având amplitudini cuprinse între nivelul minim de declanşare şi cel cu 6 dB peste acest nivel şi cu o durată mai mică de 0,3 μs nu trebuie să determine transponderul să iniţieze acţiuni de răspuns sau de suprimare. Cu excepţia impulsurilor singulare având variaţii de amplitudine aproximând o interogare, niciun impuls singular cu o durată mai mare de 1,5 μs nu trebuie să determine transponderul să iniţieze acţiuni de răspuns sau de suprimare, pentru intervalul de amplitudine a semnalului cuprins între nivelul minim de declanşare (MTL) şi cel de 50 dB peste acest nivel. 3.1.1.7.7 Suprimarea ecoului şi recuperarea. Transponderul trebuie să conţină o facilitate de suprimare a ecoului proiectată pentru a permite operarea normală în prezenţa ecourilor semnalelor din spaţiu. Prevederea pentru această facilitate trebuie să fie compatibilă cu cerinţele pentru suprimarea lobilor laterali, specificate la pct. 3.1.1.7.4.1. 3.1.1.7.7.1 Desensibilizarea. După recepţionarea oricărui impuls cu o durată mai mare de 0,7 μs, receptorul trebuie să fie desensibilizat cu o valoare care este în limita a cel puţin 9 dB faţă de amplitudinea impulsului de desensibilizare, dar nu trebuie să depăşească niciodată amplitudinea acestuia, cu excepţia unei posibile supracreşteri în timpul primei μs de după impulsul de desensibilizare. Notă: Nu se impune ca impulsurile singulare cu durata mai mică de 0,7 μs să producă desensibilizarea specificată, şi nici să producă o desensibilizare cu o durata mai mare decât cea permisă la pct. 3.1.1.7.7.1 şi 3.1.1.7.7.2. 3.1.1.7.7.2 Recuperarea. După desensibilizare, receptorul trebuie să îşi recapete sensibilitatea (în limita a 3 dB din nivelul minim de declanşare) în 15 μs după recepţionarea unui impuls de desensibilizare având o intensitate a semnalului cu până la 50 dB peste nivelul minim de declanşare. Recuperarea trebuie să se facă la o rată medie ce nu depăşeşte 4,0 dB pe microsecundă. 3.1.1.7.8 Rata de declanşare aleatorie. În absenţa semnalelor de interogare valide, transponderele de Mod A/C trebuie să nu genereze mai mult de 30 de răspunsuri de Mod A sau Mod C nedorite pe secundă, cuprinse într-un interval de timp echivalent cu cel puţin 300 declanşări aleatorii sau 30 de secunde, oricare dintre ele este mai mic. Această rată de declanşare aleatorie nu trebuie să fie depăşită atunci când toate echipamentele care pot produce interferenţe instalate pe aceeaşi aeronavă, funcţionează la niveluri maxime de interferenţă.

act:1054158%2094110658act:1054158%2094110669act:1054158%2094110672

22

3.1.1.7.8.1 Rata de declanşare aleatorie în prezenţa interferenţei undelor continue de nivel scăzut (CW) din bandă. Rata totală de declanşare aleatorie pentru toate răspunsurile de Mod A şi/sau Mod C trebuie să nu fie mai mare de 10 grupuri de impulsuri de răspuns, sau suprimări pe secundă, ca medie pentru o perioadă de 30 de secunde, atunci când se operează în prezenţa unor interferenţe CW incoerente la o frecvenţă de 1 030 ±0,2 MHz şi un nivel al semnalului de -60 dBm sau mai mic. 3.1.1.7.9 Rata de răspuns 3.1.1.7.9.1 Toate transponderele trebuie să fie capabile de a genera în mod continuu cel puţin 500 de răspunsuri pe secundă cu fiecare răspuns codat format din 15 impulsuri. Transponderele utilizate numai sub 4500 m (15000 feet), sau mai jos de o altitudine stabilită de furnizorul de servicii de navigaţie aeriană, sau printr-un acord regional de navigaţie aeriană şi aflate într-o aeronavă cu o viteză reală de croazieră care să nu depăşească 175 kt (324 km/h) trebuie să fie capabile de a genera cel puţin 1000 de răspunsuri pe secundă codate, formate din 15 impulsuri fiecare, pentru o perioadă de 100 ms. Transponderele care operează peste nivelul de 4500 m (15000 ft) sau într-o aeronavă cu viteza maximă de croazieră reală ce depăşeşte 175 kt (324 km/h) trebuie să fie capabile de a genera cel puţin 1200 de răspunsuri pe secundă codate, formate din 15 impulsuri fiecare, pentru o perioadă de 100 ms. Nota 1. - Un răspuns format din 15 impulsuri include 2 impulsuri de încadrare, 12 impulsuri de informaţie şi impulsul SPI. Nota 2. - Cerinţa pentru rata de răspuns de 500 de răspunsuri pe secundă stabileşte capacitatea minimă a ratei de răspuns continuu al transponderului. Criteriile de altitudine şi viteză menţionate mai sus, de 100 sau 120 de răspunsuri într-un interval de 100 milisecunde definesc capacitatea de vârf a transponderului. Transponderul trebuie să fie capabil să răspundă la această secvenţă instantanee, chiar dacă transponderul nu poate fi capabil să susţină această rată. Dacă transponderul este supus unor rate de interogare care depăşesc capacitatea ratei sale de răspuns, controlul limitei ratei de răspuns din 3.1.1.7.9.2 acţionează cu succes în sensul desensibilizării transponderului într-un mod care favorizează interogatoarele mai apropiate. Desensibilizarea elimină semnalele de interogare mai slabe. 3.1.1.7.9.2 Controlul limitei ratei de răspuns. Pentru a proteja sistemul de efectele supra-interogării transponderului prin prevenirea răspunsurilor la semnale mai slabe atunci când a fost atinsă o rată de răspuns predefinită, un tip de control pentru reducerea sensibilităţii limitei de răspuns, trebuie să fie incorporat în echipamente. Caracteristica acestui control trebuie să permită reglarea cel puţin la orice valoare cuprinsă între 500 si 2 000 de răspunsuri pe secundă, sau la

23

capacitatea maximă a ratei de răspuns, dacă aceasta este mai mică decât 2000 de răspunsuri pe secundă, fără a acorda atenţie numărului de impulsuri conţinute în fiecare răspuns. Reducerea sensibilităţii cu mai mult de 3dB trebuie să nu aibă efect până când nu se depăşeşte 90% din valoarea selectată. Reducerea sensibilităţii trebuie să se facă cu cel puţin 30 dB pentru ratele de răspuns mai mari cu 150% din valoarea selectată. 3.1.1.7.9.3 Se recomandă ca limita ratei de răspuns să fie setată la 1200 răspunsuri pe secundă sau la valoarea maximă sub 1 200 de răspunsuri pe secundă, la care este capabil transponderul. 3.1.1.7.10 Întârzierea răspunsului şi fluctuaţiile (jitter-ul). Timpul de întârziere între sosirea în receptorul transponderului a frontului crescător al impulsului P3 şi transmiterea frontului crescător al primului impuls din răspuns trebuie să fie de 3 ± 0,5 μs. Instabilitatea totală a grupului codurilor impulsurilor de răspuns, faţă de P3, nu trebuie să depăşească 0,1 μs pentru nivelurile de intrare ale receptorului între 3 dB şi 50 dB peste nivelul minim de declanşare. Variaţiile întârzierii între modurile în care transponderul este capabil să răspundă nu trebuie să depăşească 0,2 μs. 3.1.1.7.11 Puterea de ieşire şi ciclul de funcţionare ale transponderului 3.1.1.7.11.1 Valoarea de vârf a puterii disponibile a impulsului la capătul antenei liniei de transmisie a transponderului trebuie să fie de cel puţin 21 dB, însă nu mai mult de 27 dB peste 1 W, excepţie făcând, sistemele transponder folosite numai sub 4500 m (15000 ft), sau sub o altitudine mai joasă, stabilită de furnizorul de servicii de navigaţie aeriană, sau prin acord regional de navigaţie aeriană, unde va fi permisă, o valoare de vârf a puterii disponibile a impulsului, la vârful antenei liniei de transmisie a transponderului de cel puţin 18,5 dB, şi nu mai mult de 27 dB peste 1 W. Notă: Un dispozitiv cu squitter extins non-transponder, instalat pe un vehicul ce se deplasează pe suprafaţa aerodromului, poate funcţiona cu o putere de ieşire minimă mai mică, aşa cum este specificat în cap. 5, pct. 5.1.1.2. 3.1.1.7.12 Coduri de răspuns 3.1.1.7.12.1 Identificarea. Răspunsul la o interogare de Mod A trebuie să fie alcătuit din cele două impulsuri de încadrare specificate la pct. 3.1.1.6.1, împreună cu impulsurile de informaţii (cod de Mod A) specificate la pct. 3.1.1.6.2. Notă: Denumirea codurilor de Mod A se face prin secvenţe de câte patru cifre în conformitate cu prevederile pct. 3.1.1.6.6. 3.1.1.7.12.1.1 Codul de Mod A trebuie să fie selectat manual dintre cele 4.096 de coduri disponibile.

act:1054158%2094113025act:1054158%2094110634act:1054158%2094110635act:1054158%2094110644

24

3.1.1.7.12.2 Transmiterea altitudinii barometrice. Răspunsul la interogarea de Mod C trebuie să constea din cele două impulsuri de încadrare specificate la pct. 3.1.1.6.1. Atunci când sunt disponibile informaţii digitale de altitudinea barometrică, impulsurile de informaţii specificate la pct. 3.1.1.6.2 trebuie să fie de asemenea transmise. 3.1.1.7.12.2.1 Transponderele trebuie să fie dotate cu mijloace de înlăturare a impulsurilor de informaţii, dar să reţină impulsurile de încadrare, atunci când prevederea de la pct. 3.1.1.7.12.2.4, de mai jos, nu este respectată privind răspunsul la o interogare de Mod C. 3.1.1.7.12.2.2 Impulsurile de informaţii trebuie să fie selectate automat de un convertor analog-digital conectat la o sursă de date de altitudine barometrică de la bordul aeronavei, având ca referinţă presiunea standard de 1.013,25 hectopascali. Notă: Setarea presiunii la 1.013,25 hectopascali este egală cu 29,92 ţoli coloană de mercur. 3.1.1.7.12.2.3 Altitudinea barometrică trebuie să fie raportată în trepte de 100 ft, prin selectarea impulsurilor, după cum se arată în apendicele acestui capitol. 3.1.1.7.12.2.4 Codul numeric selectat trebuie să corespundă unei valori de ± 38,1 m (125 ft), cu o probabilitate de 95 de procente, cu informaţia de altitudine barometrică (având ca referinţă presiunea standard de 1.013,25 hectopascali) folosită la bordul aeronavei pentru aderarea la profilul de zbor atribuit. 3.1.1.7.13 Transmiterea impulsului special de identificare a poziţiei (SPI). Atunci când se cere, acest impuls trebuie să fie transmis împreuna cu răspunsurile de Mod A, după cum se specifică la pct. 3.1.1.6.3, pentru o perioadă de timp între 15 şi 30 de secunde. 3.1.1.7.14 Antena 3.1.1.7.14.1 Sistemul de antene al transponderului, când este instalat pe o aeronavă, trebuie să aibă o diagramă de radiaţie care este preponderent omnidirecţională în plan orizontal. 3.1.1.7.14.2 Diagrama de radiaţie verticală trebuie să fie nominal echivalentă cu cea a unei antene monopol de lungime λ/4 în plan orizontal. 3.1.1.8 Caracteristicile tehnice ale interogatoarelor de la sol având numai capacităţi de Mod A şi Mod C 3.1.1.8.1 Frecvenţa de repetiţie a interogărilor. Frecvenţa maximă de repetiţie a interogărilor trebuie să fie de 450 interogări pe secundă.

act:1054158%2094110634act:1054158%2094110635act:1054158%2094110699act:1054158%2094110639

25

3.1.1.8.1.1 Pentru a reduce numărul declanşărilor inutile ale transponderului şi densitatea mare a interferenţelor reciproce rezultată, toate interogatoarele trebuie să utilizeze cea mai mică frecvenţă de repetiţie a interogărilor posibilă, care este compatibilă cu caracteristicile de afişare, cu lăţimea fasciculului antenei interogatorului şi cu viteza de rotaţie utilizată de antenă. 3.1.1.8.2 Puterea radiată Pentru a minimiza interferenţele de sistem, puterea efectiv radiată a interogatoarelor trebuie să fie redusă la cea mai mică valoare, în concordanţă cu raza de acţiune operaţională necesară poziţiei fiecărui interogator. 3.1.1.8.3 Atunci când urmează a fi folosite informaţii de Mod C de la aeronave care zboară sub nivelurile de tranziţie, trebuie să fie luată în calcul informaţia de altitudine barometrică. Notă: Utilizarea Modului C sub nivelurile de tranziţie se face conform concepţiei potrivit căreia Modul C poate fi întrebuinţat în toate mediile. 3.1.1.9 Diagrama câmpului de radiaţie a interogatorului Lăţimea fasciculului antenei direcţionale a interogatorului care radiază impulsul P3 nu trebuie să fie mai mare decât este necesar din punct de vedere operaţional. Radiaţia lobilor laterali şi posteriori ai antenei direcţionale trebuie să fie cu cel puţin 24 dB mai mică decât valoarea de vârf a radiaţiei lobului principal. 3.1.1.10 Monitorul interogatorului 3.1.1.10.1 Acurateţea în distanţă şi azimut a interogatorului de la sol trebuie monitorizată la intervale de timp suficient de dese pentru a se asigura integritatea sistemului. Notă: Interogatoarele care sunt asociate şi operează coroborat cu un radar primar, pot utiliza radarul primar ca dispozitiv de monitorizare; alternativ, pentru acurateţea în azimut şi distanţă este necesară utilizarea unui monitor electronic. 3.1.1.10.2 Pe lângă monitorizarea distanţei şi a azimutului, trebuie să fie luate măsuri pentru monitorizarea continuă a celorlalţi parametri critici ai interogatorului de la sol, pentru a releva orice degradare a performanţei sistemului care depăşeşte toleranţele permise ale acestuia şi pentru a semnala apariţia oricărui eveniment de acest gen. 3.1.1.11 Emisiile parazite şi răspunsurile parazite 3.1.1.11.1 Radiaţia parazită

26

Radiaţia CW trebuie să nu depăşească 76 dB sub 1 W pentru interogator şi 70 dB sub 1 W pentru transponder. 3.1.1.11.2 Răspunsurile parazite Răspunsul, atât al echipamentelor de la bord cât şi al celor de la sol, la semnalele care nu se încadrează în banda de trecere a receptorului, trebuie să fie cu cel puţin 60 dB sub sensibilitatea normală. 3.1.2 Sisteme cu capacităţi de Mod S 3.1.2.1 Caracteristicile semnalelor de interogare în spaţiu. Aceste paragrafe descriu semnalele propagate în spaţiu, aşa cum se aşteaptă să apară în antena transponderului. Notă: Deoarece semnalele pot fi deformate în timpul propagării, anumite durate ale impulsurilor de interogare, spaţieri ale impulsurilor şi toleranţe de amplitudine ale impulsurilor sunt mai stricte pentru interogatoare, după cum este descris la pct. 3.1.2.11.4. 3.1.2.1.1 Frecvenţa purtătoare pentru interogare. Frecvenţa purtătoare a tuturor interogărilor (transmisii uplink) provenind de la staţiile de la sol având capacităţi de Mod S trebuie să fie de 1.030 ± 0,01 MHz, cu excepţia schimbărilor de fază, în timpul cărora se menţin cerinţele legate de spectru din 3.1.2.1.2. Notă. - În timpul schimbării de fază, frecvenţa semnalului se poate schimba cu câţiva MHz, înainte de a reveni la valoarea specificată. 3.1.2.1.2 Spectrul de interogare. Spectrul unei interogări de Mod S raportat la frecvenţa purtătoarei nu trebuie să depăşească limitele specificate în figura 3.2. Notă: Spectrul de interogare de Mod S depinde de date. Cel mai larg spectru este generat de o interogare care conţine toate valorile binare de UNU. 3.1.2.1.3 Polarizarea. Polarizarea transmisiilor de interogare şi control trebuie să fie nominal pe verticală. 3.1.2.1.4 Modulaţia. Pentru interogările de Mod S, frecvenţa purtătoare trebuie să fie modulată în impuls. În plus, impulsul de date P6 trebuie să aibă modulaţie internă de fază.

act:1054158%2094112108

27

3.1.2.1.4.1 Modulaţia în impuls. Interogările intermod şi de Mod S trebuie să constea într-o secvenţă de impulsuri, aşa cum este specificat la pct. 3.1.2.1.5 şi în tabelele 3.1, 3.2, 3.3 şi 3.4. Notă: Impulsurile cu durata de 0,8 μs utilizate la interogările intermod şi de Mod S sunt identice ca formă cu cele folosite la Modurile A şi C, aşa cum sunt definite la pct. 3.1.1.4. 3.1.2.1.4.2 Modulaţia de fază. Impulsurile P6 scurte (16,25 μs) şi lungi (30,25 μs), de la pct. 3.1.2.1.4.1, trebuie să aibă modulaţia de fază diferenţială binară internă, constând din inversări de fază de 180 de grade ale purtătoarei, la o rată de 4 megabiţi pe secundă. 3.1.2.1.4.2.1 Durata inversării de fază. Durata inversării de fază trebuie să fie mai mică de 0,08 μs, iar semnalul trebuie să avanseze (sau să regreseze) monoton prin regiunea de tranziţie. În faza de tranziţie nu trebuie să fie aplicată nicio modulaţie în amplitudine. Nota 1. - Durata minimă a inversării de fază nu este specificată. Cu toate acestea, trebuie să fie îndeplinite cerinţele privind spectrul, prevăzute la pct. 3.1.2.1.2. Nota 2. - Inversarea de fază poate fi generată utilizând diferite metode. Aceasta include o puternică codare cu o rapidă micşorare a amplitudinii şi o inversare rapidă de fază, sau alte tehnici cu creştere mică sau nulă a amplitudinii, dar cu schimbare de frecvenţă în timpul schimbării de fază şi schimbare de fază mică (80 ns). Un demodulator nu poate face nicio estimare asupra tipului de tehnologie de modulaţie utilizată şi în consecinţă nu se poate baza pe particularităţile semnalului în timpul schimbării de fază pentru a detecta schimbarea de fază. 3.1.2.1.4.2.2 Relaţia de fază. Toleranţa pentru relaţia de fază de 0 şi 180 grade între vârfurile (chip) succesive şi pentru inversarea sincronizării de fază (pct. 3.1.2.1.5.2.2) în cadrul impulsului P6 trebuie să fie de ± 5 grade. Notă: În Modul S, un vârf (chip) este intervalul de timp de 0,25 μs de pe purtătoare între posibile inversări de fază ale datelor.

act:1054158%2094110748act:1054158%2094110612act:1054158%2094110736act:1054158%2094110731act:1054158%2094110771

28

3.1.2.1.5 Secvenţele de impuls şi de inversare de fază. Secvenţele specifice ale impulsurilor sau ale inversărilor de fază descrise la pct. 3.1.2.1.4, trebuie să formeze interogări. 3.1.2.1.5.1 Interogarea intermod 3.1.2.1.5.1.1 Interogarea "all-call" de Mod A/C/S. Această interogare trebuie să fie formată din trei impulsuri: P1, P3 şi impulsul lung P4, după cum este prezentat în figura 3.3. Unul sau două impulsuri de control (doar P2 sau P1 şi P2) trebuie să fie transmise utilizând o diagramă de antenă diferită, pentru suprimarea răspunsurilor de la aeronave, în lobii laterali ai antenei interogatorului. Notă: Interogarea "all-call" de Mod A/C/S obţine un răspuns de Mod A sau Mod C (în funcţie de spaţierea impulsurilor P1-P3), de la un transponder de Mod A/C, întrucât acesta nu recunoaşte impulsul P4. Un transponder de Mod S recunoaşte impulsul lung P4 şi răspunde cu un răspuns de Mod S. Această interogare a fost concepută iniţial pentru a fi utilizată de interogatoarele izolate sau grupate (clustered). Blocarea pentru această interogare s-a bazat pe utilizarea codului II egal cu 0. Dezvoltarea subreţelei de Mod S impune în prezent utilizarea unui cod II diferit de zero, cu scop de comunicare. Din acest motiv, codul II egal cu 0 a fost rezervat pentru utilizarea ca suport pentru o formă de achiziţii de date pentru Modul S, care foloseşte corecţia stochastică/ de blocare (pct. 3.1.2.5.2.1.4 şi 3.1.2.5.2.1.5). Interogarea "all-call" de Mod A/C/S nu poate fi folosită cu operarea integrală de Mod S, întrucât codul II egal cu 0 poate fi blocat numai pentru perioade scurte de timp (pct. 3.1.2.5.2.1.5.2.1). Această interogare nu poate fi folosită cu corecţia stocastică/ de blocare, întrucât nu poate fi specificată o probabilitate de răspuns. 3.1.2.1.5.1.1.1 Interogările de tip "all-call" pentru modul A/C/S trebuie să nu fie utilizate începând cu 1 ianuarie 2020. Nota 1. - Utilizarea interogărilor de tip "all-call" pentru modul A/C/S nu permite anularea blocării stohastice şi în consecinţă nu ar putea asigura o probabilitate bună de achiziţie în zonele cu densitate mare a zborurilor sau atunci când alte interogatoare blochează transponderul cu codul II=0 pentru achiziţie suplimentară (de date). Nota 2.- Răspunsurile pentru interogările de tip "all-call" pentru modul A/C/S nu vor mai fi ca opţiune pentru echipamentele certificate începând cu 1 ianuarie 2020, pentru a reduce poluarea RF generată de răspunsurile generate de detecţia falsă a interogărilor de tip "all-call" pentru modul A/C/S în cadrul altor tipuri de interogări.

act:1054158%2094110735act:1054158%2094110967act:1054158%2094110994act:1054158%2094111004

29

3.1.2.1.5.1.2 Interogarea "all-call" numai de Mod A/C. Această interogare trebuie să fie identică cu aceea a interogării "all-call" de Mod A/C/S, cu excepţia faptului că trebuie întrebuinţat impulsul scurt P4. Notă: Interogarea "all-call" numai de Mod A/C obţine un răspuns de Mod A sau Mod C de la un transponder de Mod A/C. Un transponder de Mod S recunoaşte impulsul scurt P4, dar nu răspunde la această interogare. 3.1.2.1.5.1.3 Intervalele dintre impulsuri. Intervalele dintre impulsurile P1, P2 şi P3 trebuie să fie conform celor definite la pct. 3.1.1.4.3 şi 3.1.1.4.4. Intervalul dintre impulsurile P3 şi P4 trebuie să fie de 2 ± 0,05 μs. 3.1.2.1.5.1.4 Amplitudinile impulsurilor. Amplitudinile relative între impulsurile P1, P2 şi P3 trebuie să fie în conformitate cu pct. 3.1.1.5. Amplitudinea impulsului P4 trebuie să varieze în limita a 1 dB din amplitudinea impulsului P3. 3.1.2.1.5.2 Interogarea de Mod S. Interogarea de Mod S trebuie să fie alcătuită din trei impulsuri: P1, P2 şi P6, după cum este prezentat în figura 3.4. Notă: Impulsul P6 este precedat de o pereche de impulsuri P1 - P2 care blochează răspunsurile de la transponderele de Mod A/C pentru a se evita distorsiunea sincronă (garbling) datorită declanşării aleatorii de către interogarea de Mod S. Inversarea sincronă de fază din cadrul impulsului P6 este reperul de timp pentru demodularea unei serii de intervale de timp (chips-uri) de 0,25 μs. Această serie de intervale de timp începe la 0,5 μs după inversarea sincronă de fază şi se termină cu 0,5 μs înainte de frontul descrescător al impulsului P6. O inversare de fază poate sau nu poate preceda fiecare chip pentru a coda valoarea informaţiei sale binare. 3.1.2.1.5.2.1 Suprimarea lobilor laterali în Modul S. Impulsul P5 trebuie să fie folosit cu interogarea "all-call" numai pentru Modul S (UF = 11, a se vedea pct. 3.1.2.5.2) pentru a împiedica răspunsurile de la aeronave în lobii laterali şi posteriori ai antenei (pct. 3.1.2.1.5.2.5). Atunci când este folosit, P5 trebuie transmis utilizându-se o diagramă separată a antenei. Nota 1. Acţiunea impulsului P5 este automată. Prezenţa sa, dacă amplitudinea sa este suficient de mare la amplasamentul de recepţie, maschează inversarea de fază pentru sincronizare a impulsului P6. Nota 2. Impulsul P5 poate fi folosit cu alte interogări de Mod S.

act:1054158%2094110615act:1054158%2094110618act:1054158%2094110628act:1054158%2094110934act:1054158%2094110776

30

3.1.2.1.5.2.2 Inversarea fazei sincrone. Prima inversare de fază din cadrul impulsului P6 trebuie să fie inversarea fazei sincrone. Aceasta trebuie să devină referinţa de timp pentru operaţiunile ulterioare de interogare ale transponderului. 3.1.2.1.5.2.3 Inversările fazei de date. Fiecare inversare de fază de date trebuie să aibă loc numai la un interval de timp (de N ori 0,25) de ± 0,02 μs (N egal cu, sau mai mare decât 2) după inversarea fazei de sincronizare. Impulsul P6 cu durata de 16,25 μs trebuie să conţină cel mult 56 de inversări de fază de date. Impulsul P6 cu durata de 30,25 μs trebuie să conţină cel mult 112 inversări de fază de date. Ultimul interval de timp, adică cel de 0,25 μs care urmează după ultima poziţie de inversare de fază de date, trebuie să fie urmat de un interval de gardă de 0,5 μs. Notă: Intervalul de gardă de 0,5 μs, care urmează după ultimul interval de timp de 0,25 μs, împiedică frontul descrescător al impulsului P6 să interfereze cu procesul de demodulare. 3.1.2.1.5.2.4 Intervale. Intervalul de timp dintre impulsurile P1 şi P2 trebuie să fie de 2 ± 0,05 μs. Intervalul de timp dintre frontul crescător al impulsului P2 şi inversarea sincronă de fază a impulsului P6 trebuie să fie de 2,75, ± 0,05 μs. Frontul crescător al impulsului P6 trebuie să apară cu 1,25 ± 0,05 μs, înainte de inversarea sincronă de fază. Impulsul P5, dacă este transmis, trebuie să fie centrat pe inversarea sincronă de fază; frontul crescător al impulsului P5 trebuie să apară cu 0,4 ± 0,05 μs, înainte de inversarea sincronă de fază. 3.1.2.1.5.2.5 Amplitudinile impulsurilor. Amplitudinea impulsului P2 şi amplitudinea primei μs a impulsului P6 trebuie să fie mai mari decât amplitudinea impulsului P1 minus 0,25 dB. Excluzând oscilaţiile de amplitudine asociate cu inversările de fază, variaţia în amplitudine a impulsului P6 trebuie să fie mai mică de 1 dB, iar variaţia în amplitudine între intervalele de timp de 0,25 μs succesive din impulsul P6 trebuie să fie mai mică de 0,25 dB. Amplitudinea radiată a impulsului P5 în antena transponderului trebuie să fie: a) egală cu sau mai mare decât amplitudinea radiată a impulsului P6 din transmisiile lobilor laterali ai antenei care radiază P6; şi b) la un nivel cu 9 dB sub amplitudinea radiată a P6 în interiorul arcului de interogare dorit. 3.1.2.2 Caracteristicile semnalelor de răspuns în spaţiu 3.1.2.2.1 Frecvenţa purtătoare de răspuns. Frecvenţa purtătoare a tuturor răspunsurilor (transmisii downlink) de la transponderele care au capacităţi de Mod S trebuie să fie 1.090 ± 1 MHz.

31

3.1.2.2.2 Spectrul de răspuns. Spectrul de răspuns de Mod S raportat la frecvenţa purtătoarei nu trebuie să depăşească limitele specificate în figura 3.5. 3.1.2.2.3 Polarizarea. Polarizarea transmisiilor de răspuns trebuie să fie nominal, pe verticală. 3.1.2.2.4 Modulaţia. Răspunsul de Mod S trebuie să fie alcătuit dintr-un preambul şi un bloc de date. Preambulul trebuie să fie o secvenţă de 4 impulsuri iar blocul de date trebuie să fie modulat binar prin poziţia impulsurilor, la o rată de date de 1 megabit pe secundă. 3.1.2.2.4.1 Formele impulsurilor. Formele impulsurilor trebuie să fie conform celor definite în tabelul 3.2. Toate valorile sunt exprimate în μs. 3.1.2.2.5 Răspunsul de Mod S. Răspunsul de Mod S trebuie să fie conform celor prezentate în figura 3.6. Blocul de date din răspunsurile de Mod S trebuie să fie alcătuit fie din 56, fie din 112 biţi de informaţii. 3.1.2.2.5.1 Intervalele dintre impulsuri. Toate impulsurile de răspuns trebuie să înceapă la un multiplu definit de 0,5 μs, de la primul impuls transmis. Toleranţa în toate cazurile trebuie să fie ± 0,05 μs. 3.1.2.2.5.1.1 Preambulul răspunsului. Preambulul trebuie să fie alcătuit din patru impulsuri, fiecare cu o durată de 0,5 μs. Intervalele dintre impulsuri de la primul impuls transmis la al doilea, al treilea şi al patrulea impuls transmis trebuie să fie de 1, 3,5 şi respectiv 4,5 μs. 3.1.2.2.5.1.2 Impulsurile de date de răspuns. Blocul de date de răspuns trebuie să înceapă la 8 μs după frontul crescător al primului impuls transmis. Fiecărei transmisii trebuie să i se aloce fie 56, fie 112 intervale de câte o microsecundă. Un impuls de 0,5 μs trebuie să fie transmis fie în prima, fie în a doua jumătate a fiecărui interval. Atunci când un impuls transmis în a doua jumătate a unui interval este urmat de un alt impuls transmis în prima jumătate a intervalului următor, cele două impulsuri se contopesc şi trebuie să fie transmis un impuls de o microsecundă. 3.1.2.2.5.2 Amplitudinea impulsurilor. Variaţia amplitudinii impulsurilor între un impuls şi orice alt impuls într-un răspuns de Mod S trebuie să nu depăşească 2 dB. 3.1.2.3 Structura de date de Mod S 3.1.2.3.1 Codarea datelor 3.1.2.3.1.1 Datele de interogare. Blocul de date de interogare trebuie să fie alcătuit din secvenţa de 56 sau 112 intervale de timp de 0,25 μs de date poziţionate după inversările de fază de date din cadrul impulsului P6 (pct. 3.1.2.1.5.2.3). O inversare de fază de 180 de grade a purtătoarei care precede un astfel de interval de timp trebuie să caracterizeze acel interval ca fiind UNU în sistem binar. Absenţa unei inversări de fază precedente trebuie să denote un ZERO binar.

act:1054158%2094110772act:1054158%2094110772

32

3.1.2.3.1.2 Datele de răspuns. Blocul de date de răspuns trebuie să fie alcătuit din 56 sau 112 biţi de date formaţi prin modulaţia binară a impulsului de codare a răspunsului de date, prezentată la pct. 3.1.2.2.5.1.2. Un impuls transmis în prima jumătate a intervalului trebuie să reprezinte un UNU binar, în timp ce un impuls transmis în a doua jumătate trebuie să reprezinte un ZERO binar. 3.1.2.3.1.3 Numerotarea biţilor. Biţii trebuie numerotaţi în ordinea transmiterii lor, începând cu bitul 1. Dacă nu se specifică altfel, valorile numerice codate prin grupuri (câmpuri) de biţi trebuie să fie codate utilizând o notaţie binară pozitivă, iar primul bit transmis trebuie să fie cel mai semnificativ bit (MSB). Informaţiile trebuie să fie codate prin câmpuri care constau din cel puţin un bit. Notă: În descrierea formatelor de Mod S, echivalentul zecimal al codului binar format de secvenţa de biţi dintr-un câmp este folosit ca indicativ al funcţiei sau comenzii câmpului. 3.1.2.3.2 Formatele interogărilor şi răspunsurilor de Mod S Notă: Un rezumat al tuturor formatelor de interogare şi răspuns de Mod S este prezentat în figurile 3.7 şi 3.8. Un rezumat al tuturor câmpurilor care apar în formatele uplink şi downlink este prezentat în tabelul 3.3, iar un sumar al tuturor subcâmpurilor în tabelul 3.4. 3.1.2.3.2.1 Câmpurile esenţiale. Fiecare transmisie de Mod S trebuie să conţină două câmpuri esenţiale. Unul este un descriptor care trebuie să definească în mod unic formatul transmisiei. Acesta trebuie să apară la începutul transmisiei pentru toate formatele. Descriptorii sunt desemnaţi de câmpurile UF (format uplink) sau DF (format downlink). Al doilea câmp esenţial trebuie să fie un câmp de 24 de biţi care apare la sfârşitul fiecărei transmisii şi trebuie să conţină informaţii de paritate. În toate formatele uplink şi în formatele downlink definite curent, informaţia de paritate trebuie să fie suprapusă fie peste adresa aeronavei (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1), fie peste identificatorul de interogare, conform pct. 3.1.2.3.3.2. Indicativele sunt AP (adresă/paritate) sau PI (paritate/identificator de interogare). Notă: Spaţiul de codare rămas este folosit pentru a transmite câmpurile active. Pentru funcţii specifice se stabileşte un set specific de câmpuri active. Câmpurile active de Mod S au indicative formate din două litere. În câmpurile active pot apărea subcâmpuri. Subcâmpurile de Mod S sunt etichetate prin indicative formate din trei litere.

act:1054158%2094110788act:1054158%2094110895act:1054158%2094110834act:1054158%2094110834

33

3.1.2.3.2.1.1 UF - format uplink. Acest câmp de format uplink (cu lungimea de 5 biţi, cu excepţia formatului 24, unde lungimea este de 2 biţi) trebuie să servească drept descriptor al formatului uplink în toate interogările de Mod S şi trebuie să fie codat conform figurii 3.7. 3.1.2.3.2.1.2 DF - format downlink. Acest câmp de format downlink (cu lungimea de 5 biţi, cu excepţia formatului 24, unde lungimea este de 2 biţi) trebuie să servească drept descriptor al formatului downlink în toate răspunsurile de Mod S şi trebuie să fie codat conform figurii 3.8. 3.1.2.3.2.1.3 AP - adresă/paritate. Acest câmp de 24 de biţi (33-56 sau 89-112) trebuie să apară în toate formatele uplink şi în formatele downlink definite curent, cu excepţia răspunsului "all-call" de Mod S-exclusiv, DF = 11. Câmpul trebuie să conţină paritatea suprapusă peste adresa aeronavei, conform pct. 3.1.2.3.3.2. 3.1.2.3.2.1.4 PI: paritate/identificator al interogatorului. Acest câmp downlink de 24 de biţi (33-56) sau (89-112) trebuie să aibă paritatea suprapusă peste codul de identificare al interogatorului, conform pct. 3.1.2.3.3.2 şi trebuie să apară în răspunsul de "all-call" de Mod S, DF = 11 şi în squitter-ul extins, DF = 17 sau DF = 18. Dacă răspunsul este dat ca răspuns la o interogare "all-call" de Mod A/C/S, numai all-call de Mod S, cu câmp CL (pct. 3.1.2.5.2.1.3) şi câmp IC (pct. 3.1.2.5.2.1.2) egale cu 0, sau dacă este o achiziţie sau un squitter extins (pct. 3.1.2.8.5, 3.1.2.8.6 sau 3.1.2.8.7), codurile II şi SI trebuie să fie 0. 3.1.2.3.2.1.5 DP: paritatea datelor. Acest câmp downlink de 24 de biţi (89-112) trebuie să conţină paritatea suprapusă peste un câmp "Modified AA" (modificat AA), care este stabilit prin efectuarea unei însumări modulo 2 (ex. funcţia SAU EXCLUSIV) a celor mai semnificativi 8 biţi ai adresei discrete şi BDS1, BDS2, unde BDS1 (3.1.2.6.11.2.2) şi BDS2 (3.1.2.6.11.2.3) sunt date de "RR" (3.1.2.6.1.2) şi "RRS" (3.1.2.6.1.4.1), după cum se specifică în 3.1.2.6.11.2.2 şi 3.1.2.6.11.2.3. Exemplu: Adresa discretă = AA AA AA Hex = 1010 1010 1010 1010 1010 1010 BDS1, BDS2 = 5F 00 00 Hex = 0101 1111 0000 0000 0000 0000 Adresa discretă + BDS1,BDS2 Hex = 1111 0101 1010 1010 1010 1010 "AA modificat" = F5 AA AA Hex = 1111 0101 1010 1010 1010 1010 unde "+" reprezintă adunarea modulo 2. Câmpul rezultat "AA modificat" reprezintă apoi secvenţa de 24 de biţi (a1, a2 . . . . . . . . . . a24), care trebuie utilizată pentru a genera câmpul DP, conform paragrafului 3.1.2.3.3.2.

act:1054158%2094110824act:1054158%2094110834act:1054158%2094110963act:1054158%2094110954act:1054158%2094110954act:1054158%2094111682act:1054158%2094111701act:1054158%2094111808

34

Câmpul DP trebuie utilizat în răspunsurile DF=20 şi DF=21, dacă transponderul este capabil de a utiliza câmpul DP şi dacă bitul de control al suprapunerii (OVC - 3.1.2.6.1.4.1.i) este setat la unu (1) în interogarea ce trebuie sa cuprindă regiştrii GICB în transmisia downlink. 3.1.2.3.2.2 Spaţiul de codare nealocat. Spaţiul de codare nealocat trebuie să conţină numai ZERO-uri, ce sunt transmise astfel de interogatoare şi transpondere. Notă: Un anumit spaţiu de codare indicat ca fiind nealocat din această secţiune este rezervat pentru alte aplicaţii, precum ACAS, legături de date, etc. 3.1.2.3.2.3 Codurile zero şi codurile nealocate. Alocarea codului zero în toate câmpurile definite trebuie să indice faptul că nu este necesară nicio acţiune pentru câmpul respectiv. În plus, codurile nealocate în cadrul câmpurilor trebuie să indice faptul că nu este necesară nicio acţiune. Notă: Prevederile de la pct. 3.1.2.3.2.2 şi 3.1.2.3.2.3 asigură faptul că viitoarele alocări ale spaţiului de codare nealocat anterior nu vor produce ambiguitate. Aceasta înseamnă că, echipamentele de Mod S la care noua codare nu a fost implementată, vor indica în mod clar faptul că nu sunt transmise niciun fel de informaţii în noul spaţiu de codare alocat. 3.1.2.3.2.4 Formatele rezervate pentru uz militar. Furnizorul de servicii de navigaţie aeriană trebuie să se asigure că formatele uplink sunt folosite numai pentru interogări adresate în mod selectiv şi că transmisiile formatelor uplink sau downlink nu depăşesc puterea RF, rata de interogare, rata de răspuns şi cerinţele privind rata de squitter din prezenta reglementare. 3.1.2.3.2.4.1 Prin investigaţii şi validări, autorităţile militare trebuie să se asigure că aplicaţiile militare nu afectează mediul de operare de 1.030/1.090 MHz al aviaţiei civile. 3.1.2.3.3 Protecţia împotriva erorilor 3.1.2.3.3.1 Tehnica. Codarea controlului parităţii trebuie să fie folosită în cadrul interogărilor şi răspunsurilor de Mod S, pentru a asigura protecţie împotriva producerii erorilor. 3.1.2.3.3.1.1 Secvenţa de control a parităţii. O secvenţă de verificare a parităţii de 24 de biţi trebuie generată după regula descrisă la pct. 3.1.2.3.3.1.2 şi trebuie inclusă în câmpul format din ultimii 24 de biţi ai tuturor transmisiilor de Mod S. Cei 24 de biţi de control ai parităţii trebuie combinaţi fie cu codarea adresei, fie cu codarea identificatorului de

act:1054158%2094110816act:1054158%2094110819act:1054158%2094110827

35

interogare, după cum este descris la pct. 3.1.2.3.3.2. Combinaţia rezultată formează apoi fie câmpul AP (adresă/paritate, pct. 3.1.2.3.2.1.3), fie câmpul PI (paritate/identificator al interogatorului, pct. 3.1.2.3.2.1.4). 3.1.2.3.3.1.2 Generarea secvenţei de control a parităţii. Secvenţa de 24 biţi de paritate (p1, p2,. . . . . . . . . ., p24) trebuie să fie generată din secvenţa biţilor de informaţie (m1, m2,. . . . . . . . . ., mk), unde k este 32 sau 88 pentru transmisiile scurte, respectiv pentru cele lungi. Aceasta trebuie să se facă prin intermediul unui cod generat de polinomul:

G(x) =1 + x3 + x10 + x12 + x13 + x14 + x15 + x16 + x17 + x18 + x19 + x20 + x21 + x22 + x23+ x24 Atunci când prin aplicarea algebrei polinoamelor binare, x24 [M(x)] se împarte la G(x), unde secvenţa de informaţii M(x) este:

mk + mk-1x + mk-2x2 +. . . . . . . . . . + m1x

k-1 , rezultatul este un cât şi un rest R(x) de grad mai mic decât 24. Secvenţa de biţi formată de acest rest reprezintă secvenţa de control a parităţii. Bitul de paritate pi, pentru orice i de la 1 la 24, este coeficientul lui x24-i din R(x). Notă: Efectul pe care îl are înmulţirea lui M(x) cu x24 este acela de a adăuga 24 de biţi ZERO la sfârşitul secvenţei. 3.1.2.3.3.2 Generarea câmpurilor AP şi PI. Pentru uplink şi downlink trebuie să fie folosite secvenţe diferite de paritate ale adreselor. Notă: Secvenţa de uplink este adecvată pentru implementarea decodorului transponderului. Secvenţa de downlink facilitează utilizarea corecţiei erorilor la decodarea downlink. Codul folosit la generarea câmpului AP uplink trebuie să fie format, aşa cum este specificat mai jos, fie din adresa aeronavei (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.1), adresa "all-call" (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.2) sau din codul de adresă de radio-emisie (pct. 3.1.2.4.1.2.3.1.3). Codul folosit la generarea câmpului AP downlink trebuie să fie format direct din secvenţa de 24 de biţi a codului de adresă de Mod S (a1, a2,. . . . . . . . . .,a24), unde ai este al i lea bit transmis în câmpul de adresă al aeronavei (AA) al unui răspuns "all-call" (pct. 3.1.2.5.2.2.2).

act:1054158%2094110834act:1054158%2094110805act:1054158%2094110806act:1054158%2094110899act:1054158%2094110900act:1054158%2094110901act:1054158%2094110901act:1054158%2094111027

36

Codul folosit la generarea câmpului PI downlink trebuie să fie format dintr-o secvenţă de 24 de biţi (a1, a2,. . . . . . . . . ., a24), unde primii 17 biţi sunt ZERO, următorii trei biţi sunt o replică a câmpului etichetei codului (CL) (pct. 3.1.2.5.2.1.3), şi ultimii patru biţi sunt o replică a câmpului de cod al interogatorului (IC) (pct. 3.1.2.5.2.1.2). Notă: Codul PI nu este folosit în transmisii uplink. O secvenţă modificată (b1, b2,. . . . . . . . . ., b24) trebuie folosită pentru generarea câmpului AP uplink. Bitul bi este coeficientul lui x48-i din polinomul G(x)A(x), unde:

A(x) = a1x23 + a2x

22 +. . . . . . . . . . + a24 şi G(x) este cel definit la pct. 3.1.2.3.3.1.2. În adresa aeronavei, ai este al i-lea bit transmis în câmpul AA al unui răspuns "allcall". În adresele "all-call" şi de radio-emisie, ai trebuie să fie egal cu 1 pentru toate valorile lui i. 3.1.2.3.3.2.1 Ordinea transmisiilor uplink. Secvenţa de biţi transmisă în câmpul AP uplink este:

tk + 1, tk + 2. . . . . . . . . . tk + 24 unde biţii sunt numerotaţi în ordinea transmisiei, începând cu k + 1. În transmisiile uplink:

tk + i = bi ⊕ pi unde "⊕ " descrie adunarea în clasa modulo 2: i egal cu 1 este primul bit transmis în câmpul AP. 3.1.2.3.3.2.2 Ordinea transmisiilor downlink. Secvenţa de biţi transmisă în câmpurile AP şi PI la downlink este:

tk + 1, tk + 2. . . . . . . . . . tk + 24 unde biţii sunt numerotaţi în ordinea transmisiei, începând cu k + 1. În transmisiile downlink:

act:1054158%2094110963act:1054158%2094110954act:1054158%2094110827

37

tk + i = ai ⊕ pi unde "⊕ " descrie adunarea în clasa modulo 2: i egal cu 1 este primul bit transmis în câmpul AP sau PI. 3.1.2.4 Protocolul general de interogare - răspuns 3.1.2.4.1 Ciclul de operaţiuni al transponderului. Un ciclu de operaţiuni al transponderului trebuie să înceapă atunci când transponderul SSR de Mod S recunoaşte o interogare. Transponderul trebuie apoi să evalueze interogarea şi să determine dacă aceasta trebuie sau nu acceptată. Da