ZECHARIA SITCHIN

Regele carea refuzatsi moari

Anunnaki Si cdutarea nemltririi

Traducere de Dorina Oprea

;.|z-LlvlrucsroNEBucureEti - 2016

Editor: Claudiu PoPescu

Coperta: FlorY Preda

Tehnoredactare: Florenla Sava

Corecturi: Duqa Udrea

Traducere din:THE KING WHO REFUSED TO DIE:

The Anunnaki and the Search for Immortality

Copyright @ 2013 by Zecharia Sitchin

All rights reserved

CopFight o 2016 Editura Livingstone

pentru edilia in limba romini

Descrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a Rominiei

SITCHIN, ZECIIARIARegele care a refuzat si moari: Anunnaki 9i ciutarea nemunrrl

/ lecfiaria Sitchin ; trad.: Dorina Oprea' - Pantelimon : Livingstone' 2016

ISBN 978-606-8s45'23-3

I. Oprea, Dorina (trad.)

821.1 1 1-31=135.1

Distribuit de SC Multicart Com

1el;0733.940.772www.iuppy.rowww. edituralivingstone.rocomenzi@edituralivingstone. ro

www.facebook. com/editura.livingstone

ISBN:978-606 -8545 -23 -3

INTRODUCERE

egele care a refuzat sd moard. Titlul cirlii pe care o ave(i infale il descrie pe autorul gi bunul nostru prieten Zecharia

Sitchin. A pirlsit aceaste lume in 2010, dar spiritul siu neimblin-zit continui si diinuie, gra{ie faptului ci a lisat in urma lui omunci de cercetare absolut uluitoare gi nu mai pulin de paispre-zece cfuli scrise.

Colaborarea noastri editoriali cu Zecharia sti mirturie aaga-ziselor ,,wemuri bune, de odinioar[", cAnd autorii qi editoriise aqezau in fafa unui manuscris ca si discute nuanlele fieclruicuvi.nt ales qi modalitilile de a face experien{a lecturii cit maicaptivanti pentru cititor.

Zecharia era un artist desivirgit al cuvintelor gi un oratorinzestrat. inlelegea importanfa ritmului, dar gi necesitatea dea-i purta pe cititori cu el in cilitoriile de explorare a trecutu-lui antic, pas cu pas, gi acorddnd importan{a cuveniti fieciruiaminunt in parte - fbrl ca vreodati si divulge deznodimAntulinainte de vreme -, astfel incdt qi acegtia si ajungi la aceleagiconcluzii ca el. PentraZecharia, era important ca $i cititoriisi participe in experienla descoperirii, deoarece abia atunci arfi ajuns si identifice revelafiile autentice pe care lucririle salele contineau.

Odati cu disparilia hiZecharia, am pierdut gi un autor apar-

{indnd parci altor locuri qi timpuri. gi totuqi... dat fiind ci avea ointuifie aparte pentru triirea dramatic[ qi latura misterioasl, ne-alisat un dar: o alti lucrare nepublicatl pdni acum!

Regele care a refuzat sd moard

Regele care a refuzat sd moard reprezintd prima carte a autoru-

lui publicatd post-mortem gi totodati prima sa lucrare de ficliune.

Degi a fost scrisi sub forma unei povegti clasice, ea scoate la iveali

fundamentul acelei perspective istorice absolut unice pe care o

avea Zecharia, gi anume ci ,,in vremurile acelea, Uriaqii umblau

pe Pdmint, dar gi in Viala de Apoi". in aceasti noui prezentare a

Epopeii lui Ghilgame,s, el aratd cum istoria omenirii pe PimAnt a

fost puternic influenlati de vizitele aEa-numifilor Anunnaki, 1o-

cuitorii celei de-a 12-a Planete, Nibiru, cei care ,,Au venit din Rai

pe Pamant .

Zechariaa petrecut 35 de ani dezvolt6ndu-gi teoriile cu privire

la influen(a pe care populalia Anunnaki a avut-o pe PimAnt. Acilitorit prin toati lumea analizind artefacte, descifrAnd pl6ci din

lut sumeriene gi akkadiene, vechi de 5.000 de ani, 9i dAnd nagtere

unei gcoli de cercetare care a inspirat o noud generalie in preluarea

muncii sale, Profunzimea invdliturilor sale vi va l[sa mu{i de ui-

mire gi, in plus, vefi lua aminte la dorin(a atzbtoate a autorului de

a reinsufla viali teoriilor sale gi de a le readuce in congtiinqa colec-

tiv[, aspect care a i-a def,nit chiar gi cel din urml capitol al viefii.

Ne simfim onorali c[ avem gansa de a continua colaborarea

cuZecharia prin intermediul ultimei sale creafii. Cu adevlrat,

Zecharia Sitchin este Regele carc arefizat si moarl.

Zecharia Sitchin Regele care a refuzat sd moard

1"

1-t autali expozilia speciali, doamni?- \-l intrebarea o uimi pe Astra. Mai fusese la muzeu de

multe ori, dar niciodati la o ori atdt de tdrzie. De data asta se

oprise in fala porlilor din fier, fascinati la vederea coloanelor depe fapda clidirii, scdldati in strilucirea de chihlimbar dati despoturile lncastrate in funda{ie. Ploaia fini inviluia totul in cea{i,dAnd locului un aer misterios - ca gi cum in spatele coloanelormasive stitea ascuns un secret, la fel de strilucitor ca luminileaurii. Fermecati de-a dreptul de priveliqte, Astra se intrebi dacitoati atmosfera aceea inciLrcati de mister avea legituri cu faptulcd multe dintre exponatele din muzeu erau artefacte dezgropatedin cimitirele antice.

- Pentru expozilia speciali afi venit, doamni? repeti porta-rul, ieqind din cabinl.

- Ah, da, desigur! rispunse Astra.

- Trebuie s6-mi aritali invitalia! zise el, blocdndu-i calea.

- A, da... invitafia, mormii ea.

Portarul o privi in timp ce iEi scotocea prin geanta supradi-mensionati. AnalizAnd-o, ii intreziri pe sub piliria de ploaie kakiconturul birbiei pitrate gi gura mic[, cu buze pline. Trenciul, qi elkaki, era legat cu un cordon in jurul taliei, lisAnd s[ se ghiceasciun trup armonios proporfionat.

- Iat-o! spuse Astra, scolAnd cartonaqul alb din plicul care iifusese trimis prin poqti.

- Puteli trece! spuse portarul, fbri si arunce weo privire spre

invitafie. Afi ajuns destul de tArziu. Daci nu vi gribili, nu mai

gisifi nici urmi de vin sau gustiri.Astra incl linea invitalia strAns in mdni, in timp ce travers[

curtea, mult prea absorbiti de propriile-i gAnduri ca si ii treacd

prin minte si o pund inapoi in geanti. Deja qtia pe de rost cumsunl invita(ia: ,,Curatorii British Museum vi inviti cu cordialitatesi luafi parte la deschiderea oficiali a Expozifiei speciale Ghilga-meq", dupi care erau specificate data gi locul. insi nici pAni acum,

c[ urca cele douisprezecetrepte ample, ducind spre intrarea prin-cipali in muzeu, nu igi putea imagina de ce fusese invitati sau de

,rrrd" u, fi qtiut cineva numele gi adresa ei.

Se tot gdndea cAt de ciudat fusese totul, cind unul dintre paz-

nici o opri gi incepu si ii caute in geanti, moment in care iqi aduse

aminte s[ puni invita[ia la loc de unde o scosese. Mulpmit cinu ii glsise nici arme, nici vreo bombi, o indrumi cdLtre aripa de

vest. iqi lisI la garderobi haina gi piliria, iar o clipi mai tArziu lise allturi celorlalli vizitatori.

Special pentru aceasti ocazie, cafeneaua muzeului fusese

transformati in sali pentru recepfii, iar pe mese fuseseri aEezate

biuturi gi sendviguri micufe, in formi de triunghi, din care se

putea servi toati lumea, la liber. Prin receplie ajungeai la galeri-ile sub formi de coridoare, unde erau expuse statui greceqti, apoi

urcai pe nigte sciri, de unde mullimea deja adunati se rispindeaacum in spaliile alocate expozifiei. incercind si igi croiascd drumspre bar, Astra se trezi prinsi-n imbulzeald. impinsl de colo-colo,reuqi intr-un final sd se apropie de perete, acolo unde aglomera{ia

nu era chiar attt de mare.

Din acest loc, de unde avea o vedere de ansamblu asupra mul-

fimii, privi atent in jurul ei. Trecuse de mult ora la care muzeular fi trebuit si se inchidi, iar acum nu-i mai glseai aici pe vizita-torii obiqnuili de zi ctt zi, ci o gamiL de indivizi complet diferili.Deqi foarte pulini b[rba[i purtau linute blacktie, iar gi mai putinefemei erau in rochii de seari, mul$mea avea un aer elegant, so-

fisticat. AscultAnd conversafiile care ii ajungeau tangenfial pe la

Zecharia Sitchin Regele care a refuzat sd moard

urechi, Astra se simfea nelalocul ei. Oare doar i se pirea sau chiaro priveau stiruitor, fiindci era imbrlcati cu mai vechea ei uni-formi de stewardesi, care acum nu mai avea insigna companieiaeriene prinsi la piept, gi ii venea mai strdmtl decit lnainte? $tiauei oare ci locul ei chiar nu era acolo, cd totul fusese o eroare sau,mai rau, o glumd proastd?

Privirea ei o surprinse pe cea a unui tAnir inalt 9i zvelt, aflatundeva in susul scdrilor. Acesta igi ridici paharul in semn de salutsi incepu sd-gi faci drum citre ea prin multime, frri si o slibeascidin ochi.

- punl seara, spuse birbatul cAnd in sfArgit reugi sl ajungilingd ea. Te-am urmirit cum stai aici, izolatb, ca si cum ai fi oinsuli intr-o mare de oameni, fhri nimic de biut, aga ci am venitsi te salvez... Egti singuri?

- Singurd qi pulin nedumeritd, spuse Astra. Nu numai cinu mi-am luat nimic de b[ut, dar nici micar nu qtlu cum amajuns aici.

- Nu gtii cum ai ajuns? repetd el zimbind. Ai leginat gi, in-conqtienti fiind, ai fost purtati pAnI aici infrqurat5 lntr-un covormagic... asa ai ajuns...

Astra izbucni in rAs.

- Nu... Am vrut si zic c[ habar n-am de ce am fost invitatlsau cine m-a invitat. Tfr gtii cumva? spuse ea uitAndu-se drept inochii lui.

- Cui ii pasi, atlta vreme cAt eEti aici gi putem sta de vorb[?Sunt cavalerul care avenit si te salveze... Henrymi numesc. Cumvi cheami, frumoasi domnifi?

- Astra.

- Cat de minunat, cAt de celest... Sivi aduc ceva de biut,incdntitoare doamn6? intrebl el, aplecAndu-se periculos de mult,aproape atingindu-i fafa cu a lui.

igi trase capul in spate, in incercarea de a evita ca gurile lor sise atingi.

- Da... da, Henry, a$ vrea ceva de biut, chiar acum... te rog!

- Si nu pleci de-aici! ii spuse el. Mi intorc cet ai clipi!

Ficu repede cale-ntoarsi gi se stridui si ajungi la scirile ce

duceau la cafenea. Nici nu se indepirti bine, ci Astra se pierdu inmullime, apucAnd-o fix in direcfia opusi.

Mullimea de invitali umplea acum galeria greceasci gi culoa-rele dinspre intrare, ce duceau citre galerie. Pentru a nu se exer-

cita prea multd presiune gi a diminua din riscul de deteriorarea statuilor, ingrijitorii inliturau barierele din sfoari ce blocauaccesul in secfia asiriani a muzeului. Mai mulli oameni pitrun-deau acum in noua zond deschisi publicului, iar Astra merse gi

ea intr-acolo.Intrarea in aceast[ parte a muzeului era flancati de statui in

mdrime naturali ce reprezentau zeitbli protectoare, iar statutullor dMn era dezviluit prin parurile impodobite cu coarne, pe care

statuile le purtau pe cap. Fuseseri amplasate la intrare pentru a-iintAmpina pe vizitatorii moderni, intocmai aga cum ii intAmpi-nau cindva pe adoratorii provenind din anticul imperiu asirian.TrecAnd de statui gi intrdnd in acea zond a muzeului unde maifusese in repetate r6.nduri, Astra incepu si se simtl ceva mai con-fortabil. Cei mai mul1i dintre oamenii care intraseri in acelagi valcu ea o luari spre stAnga, ademenifi de perechea de sculpturi gi-gantice infhli$and creaturi mitologice - tauri cu aripi de urltur Ei

capul aproape omenesc al unei zeitit\iprotectoare - care piziserircindva tronul unui rege asirian. Astra o lui spre dreapta, in acea

direclie aflXndu-se un gir de stele (elemente arhitecturale) datdnddin primul mileniu i.e.n. - coloane de piatri ce il reprezentau pe

rege protejat de emblemele celeste ale marilor zei asirieni. Aceste

cinci simboluri se repetau pe fiecare steli, iar o placd de pe peretele oferea vizitatorilor gi o explicafie.

Rostind cuvintele ca pentru sine, Astra citi explicalia cu vocetare: ,,Parura cu coarne il reprezintd pe Anu, zeul Cerurilor. Dis-cul inaripat era emblema celesti a fiului siu, zeul Assur, condu-citorul pantheonului asirian. Semiluna era simbolul lui Sin, zeu

al Lunii. Tr[snetul ramificat il reprezenta pe Adad. Steaua cu optcolpri o reprezenta pe Igtar, zeifa iubirii gi a rizboiului, clreiaromanii ii spuneau Venus".

10 Zecharia Sitchin

Dupi citirea explicafiei, Astra trecu de la o stel6 la cealalti,analizAnd fiecare embleml in parte. Se opri ln fala stelei regeluiAssurbanipal, a clrui mAn[ era ridicati spre emblemele celeste,

ardtitorul indicAnd chiar simbolul zeilei IEtar. Ignordndu-i pe oa-

menii din jurul ei, Astra intinse mAna ca si atingi simbolul, iarpulsul i se acceleri in momentul in care degetele ei mAngiiari gra-vura striveche. igi concentr[ privirea asupra gurii regelui, atinse

buzele sculptate in piatri gi gopti: ,,Btze antice, murmurali dinnou mesajul vostru nemuritor!"

inchise ochii qi, in pofida larmei din jurul siu, auzi limpede nigte

cuvinte qoptite: ,,UitI-te, Astra, uiti-te la steaua destinului tiu...".Mina ii tresiri gi deschise ochii. Se intoarse brusc gi il vlzu pe

Henry stAnd chiar in spatele ei, linAnd in mAn[ o bduturi pentruea.Zdmbea.

- Tocmai ai vorbit cu mine cumva? intrebi ea.

- N-am apucat s[ rostesc inci acele cuvinte dulci pe care

voiam si !i le spun, rispunse el. Te-ag fi intrebat, totuqi, de ce sd

mAngAi nigte buze impietrite, cAnd existl buze pline de viali pe

care si le slruli cu foc?

- Cineva mi-a adresat niEte cuvinte, zise Astra. Poate pireaneobignuit, dar mi s-a mai intAmplat o datd sd aud acest monu-ment adresindu-mi niqte cuvinte.

- Ce interesant! zise Henry. Continud, te rog, spuse el

inminAndu-i paharul.

- Cumva, toate aceste simboluri par si afecteze o parte dinmine, continui Astra Ei se lntoarse s[ mai arunce o privire emble-melor. Vin aici, si le privesc, ori de cAte ori pot, dupi serviciu...Par si adiposteascl un secret, un mesaj ascuns.

- S[ lnfeleg ci aturtci auzi mesajul pe care !i-l goptesc

statuile, nu?

- Nu sunt nebuni, chiar am a:uzit niqte vorbe rostiteacum, dar gi cu alti ocazie, rispunse Astra Ei ridici paharul incinstea monumentului.

Se intoarse apoi spre Henry, care se afla acum ceva mai departe

de ea, fiind impins mai in spate de valul de vizitatori.

Regele care 6 refuzat sd moard 11

- Trebuie s[ imi povestegti despre cultul acesta al tiu, striglella ea, ridicdnd la rAndul lui paharul.

Astra nu il bign in seami gi lisi ca mullimea si se interpunirgi mai mult intre ei doi. Ai fi zis ci toati lumea ajunsese acumtaman in aceast[ zond a muzeului. Un birbat se urcase pe micaplatformi amplasati intre strivechii tauri inaripali gi incerca sifaci linigte in rAndul vizitatorilor, iar dupi citeva astfel de tenta-tive, igi incepu discursul.

- Doamnelor gi domnilor, incepu el cu o voce ferm5, numelemeu este |ames Higgins 9i sunt curatorul Departamentului de an-tichitel din vestul Asiei din acest muzeu. Este plicerea mea sI viurez bun venit in numele mandatarilor British Museum cttocaziadeschiderii expozifiei speciale Ghilgameg. Individul ficu o parzitpentru oblinerea unui efect de suspans gi iqi continrdprezenta-rea: Expozilia Speciali Ghilgameg se [ine pentru a sirbitori un felde centenar. in secolul al XIX-lea, printre marile decoperiri dinMesopotamia s-a numirat gi vasta biblioteci formati din plicide lut scrise a lui Assurbanipal, rege al Asiriei, descoperiti la Ni-nive. Plicile, in mare parte deteriorate sau frinte in buc6fi, au fost

aduse la British Museum. Aici, chiar in subsolul acestei clidiri, luiGeorge Smith i-a revenit sarcina de a organiza, potrivi gi descifrazecile de mii de piese de lut inscripfionat, toate ajunse la noi incutii din lemn. intr-o buni zi, i-a atras aten{ia un fragment ce

piLrea si spunl povestea unei imense inundafii, iar atunci gi-a datseama ci, de fapt, descoperise o versiune mesopotamici a bine-cunoscutului Potop din Biblie!

Este, aqadar, de in(eles entuziasmul cu care administratoriimuzeului l-au trimis pe George Smith in Mesopotamia, la sitularheologic, ca si caute fragmente suplimentare. $i iatd ci norocula fost de partea sa, cici a gdsit acolo indeajuns de multe fragmenteincdt si poati reconstitui textul original qi si il publice, in 1876,

sub denumirea de The Chaldean Account of the Flood (in trad.: Orelatare caldeeani a Potopului).

Mullimea piru s[ murmure aprobator, iar curatorul iqi conti-nui discursul: ,,1ns5, aqa cum Smith insqi avea s[ concluzioneze,

12 Zecharia Sitchin

iar descoperirile ulterioare si stabileasci in mod categoric, isto-risirea gisitd in biblioteca lui Assurbanipal nu trata decAt parlialsubiectul Potopului. Fusese vorba despre o poveste lungd, relatatipe nu mai puln de douisprezece tiblife de lut. La origine, titlulstr[vechi, aga cum poate fi dedus din fraza introductivd, era ,,Celcare le-a vdztstpe toate". in zilele noastre, legenda este cunoscutisub denumirea ,,Epopeea lui Ghilgameg", cici relateazdpovestearegelui cu acelaqi nume, un rege nelinigtit gi cu sete de aventurd,care i-a provocat atdt pe oameni, cAt gi pe zei. Pretinzirnd ci esteel insugi parlial de sorginte divini, s-a considerat indreptlflt lauemurire. $i tocmai fiindcl el ciuta neobosit o cale de a scdpade soarta nemiloasi a muritorilor de rind, a ajuns in Locul deDescindere aZeilor, iar mai apoi in locul tdinuit, cunoscut ca taracelor Vii. Acolo a glsit un strimoq din timpuri strdvechi, care inciera in viafi. Acesta din urmi s-a dovedit a fi nimeni altul decateroul Potopului, cel c[ruia i se spune Noe in Biblie. Acesta a fostcel care i-a povestit lui Ghilgameg legenda acelei calamitlfi greude uitat, gi anume Potopul.

Aga se face c6, in urmi cu un secol, istorisire biblice privindGeneza au fost legate de cunogtinfele privind anticele cet6[i asiri-anl gi babilonianS. in ultimele zeci de ani, am putut afla cu toliic[ toate scrierile acelea iqi au ridicina intr-o sursi comun[ incdqi mai timpurie, qi mi refer la scrierile sumeriene - acea populaliemisterioasi care ar fi fondat prima civilizalie de care noi si fi auzit,qi anume in sudul Mesopotamiei.

Aceste legende antice, de sorginte asiriani gi babiloniand, auconfirmat faptul cd Ghilgameg a reprezentat cu adevirat un per-sonaj istoric, iar, in plus, gi alte istorisiri epice, laolalti cu listecare ne-au parvenit, in care sunt notafi numerosi regi, confirmiinci o datd existenla lui Ghilgameg. Acesta a fost cel de-al cincileaconducitor ar cetifii sumeriene Uruk, numiti Ereh in Biblie. Ela domnit cu aproape cinci mii de ani in urmd. Tatil siu a fostinalt Preot. Mama sa a fost o zeilit pe nume Ninsun, ceea ce ilfbcea pe Ghilgameg de origine divini in proporlie de doui tre-imi. PAni ce lopeflle arheologilor si descopere cetatea - cu tot cu

Regele care a refuzat sd moard 13