THE MAD KING - THE LIFE AND TIMES OF LUDWIG II OF BAVARIA GREG KING REGELE NEBUN Viata si epoca lui LUDWIG 2-lea al BAVARIEICuprins 1. Mostenirea Wittelsbachilor / 11 2. Copilria / 37 3. Educatia printului mostenitor / 56 4. Reactiile sale erau aproape morbide / 72 5. Cel mai frumos tnr pe care 1-am vzut vreodat / 86 6. Dumnezeu a rpit dintre noi un rege bun / 97 -f: Noua domnie / 109 8. Vulturul si porumbita / 127 9. Wagner / 140 10. Lumea te va ridica n slvi" / 155 11. Necazuri crescnde / 165 12. Triumful lui Tristan / 186 13. Ludwig si Wagner mpotriva ntregii lumi / 197 14. Furtuna iminent / 204 15. Exilul / 216 16. Criza Schleswig-Holstein / 223 17. K Rzboiul de sapte sptmni / 238 18. Scandal la Tribschen / 251 19. Meistersinger, Rheingold si Walkiire / 264 20. Legturi romantice de dragoste / 279 21 O logodn dezastruoas / 290 22. Refugiul n solitudine / 307 23. Tratative si aliante / 316 24. Rzboiul franco-prusac / 326 25. Kaiserbrief / 338 26. Bavaria n tumult / 352 27. Amurgul / 360 28. Dezmembrarea guvernului / 368 29. Triumful festivalului de la Bayreuth / 379 30. Prieteniile regelui / 391 3J. Ambitii arhitectonice / 406 32. Linderhof si Herrenchiemsee / 426 33. ncurcturi financiare / 443 34. Boala regelui / 453 35. Complotul / 471 36. Lovitura de stat / 483 37. Gotterdmmerung / 503 38. Misterul lacului Starnberg 514 Epilog / 531

Nota autorului Se folosesc n cartea de fat diverse unitti-tip ale monedei germane, nainte de formarea Imperiului german sub hegemonia Prusiei, n 1871, era n circulatie pe teritoriul Ba variei guldenul. Dup unificarea Germaniei, realizat de Bismark, Bavaria a adoptat noul sistem monetar cu marca prusac, guldenul devenind egal cu aproximativ 1,75 mrci. Maximilian losef I Rege al Bavariei 1756-1825 l. Auguste Wilhelmina Mria de Hessen 1765-1796 2. Carolina Friederike Wilhelmine de Baden 1776-1841 Luawig l, Rege al Bavariei N 1786-1868 A abdicat n 1848 1 Tereza von Saxa Hildburghausen 1792-1854 Maximilian A al H-lea Rege al Bavariei 1811-1864 1 Mrie Friederike de Prusia 1825-1889 1 Matilda 1813-1862 Ludwig al M Mare Duce 1806-1877 IlI-lea de Hessen Ludwig al Il-lea Otto I Rege Sophie Friederike Rege al Bavariei al Bavariei 1805-1872 1845-1886 1848-1916 M 1 Ludovica Wilhelmine 1808-1892 M Luitpold, Principe-regent al Bavariei 1821-1912 M August Ferdinand de Austria Ludwig al IlI-lea Rege al Bavariei 1845-1921 A abdicat n 1918 Adalbert Wilhelm 1828-1875 M Amalia Felipe Pilar-Infant a Spaniei Ludwig Ferdinand 1859-1949 M Mria de la Paz Infant a Spaniei Franz Karl Maximilian ArhidLce al Austriei Duce al Bavariei i Elizabeth, Printes a Sophie Charlotte Printes aBavariei -------------- 1 Karl Theodor Duce al Bavariei Bavariei 1847-1897 (Gackl") 1837-1898 M 1839-1909 M Ferdinand ranz Joseph mprat al Austriei d'Orleans Duce d'Alenton Rudolf Print mostenitor al Austriei Mostenirea Wittelsbachilor Lumina moale a serii de var trzie cdea peste Miin-chen, capitala bavarez, aruncnd umbre alungite asupra cldirilor ncrcate cu ornamente si a scuarurilor largi, pavate cu piatr, n nalturi, pe deasupra catedralei si bisericilor oraselor, o mare aurie de cupole si de cruci scapr sub ultimele raze ale asfintitului, n deprtare, pe fundalul cerului, Alpii si profilau ntunecat contururile crestate, piscurile lor acoperite cu nea sclipind n reflexe

palide, trandafirii, stacojii si vinetii, care colorau amurgul. Una cte una, luminile se iveau la ferestre, rspunznd ca un ecou lumnrilor care si plpiau flcruile n felinarele de fier forjat nsirate de-a lungul strzilor. Aerul cald mirosea dulceag, mblsmat de parfumurile ptrunztoare ale cununilor de caprifoi si trandafiri revrsate n cascad peste balustradele balcoanelor. Un tumult de ncntare plutea peste oras, huruitul trsurilor si al faetoanelor alternnd aci cu melodii si rsete slobozite de pe terasele restaurantelor, aci cu soaptele de tain ale ndrgostitilor care se preumblau pe malurile ru-lui Isar, aci cu frnturile de conversatii ale mesenilor aflati la cin n casele cu ferestre lsate larg deschise, ca niste mreje gata s capteze orice adiere, ct de trectoare. La o deprtare de trei mile de centrul orasului, pierdut printre alei serpuitoare si suburbii linistite, un canal lung de o mil despica n dou un parc cu vegetatie luxuriant, necat de tei, stejari si castani. La captul canalului, oglindindu-se ca o fantasm n luciul ntunecat al apei, se nlta Palatul Nymphenburg, resedinta de var a regilor Bavariei. Pe fundalul noptii vratice, ferestrele palatului strluceau de lumin ca niste focuri n vlvti, vpaia lor portocalie mprstiindu-se peste curtea exterioar, asternut cu pietris, si nvluind santinelele n uniforme sclipitoare, care si fceau ncolo si ncoace rondurile de straj. n lumina difuz, o figur singuratic se profila ca o umbr n cadrul uneia dintre ferestrele nalte, sorbind, prad nelinistii, tigar dup tigar. La fiecare cteva mij nute, o us lustruit, cu dou canaturi, a ncperii alturate, se da n lturi, tulburnd veghea solitar a brbatului si ngduind o privire fugar, dincolo de prag, asupra tapetelor din mtase verzuie cu joc de ape-ape. Din cnd n cnd, printul mostenitor Maximilian, cel muncit de nelinisti, si abtea privirile de la fereastr si asculta cu atentie ncordat la doctorii si moasele care i prezentau n rstimpuri mici rapoarte despre travaliul sotiei sale. Se scurgea ncet, or dup or, noaptea devenind tot mai lung pentru printul care astepta cu nfrigurare venirea pe lume a primului su copil. Chinurile facerii n care se zbuciuma printesa de coroan Mrie erau o surs de mare ngrijorare. Doar cu un an nainte, ea suferise un avort. Prin urmare, aceast a doua sarcin cptase o nsemntate deosebit, att pentru viitorii printi, ct si pentru poporul bavarez. Asteptrile tuturor se centrau exclusiv pe nasterea unui biat: numai un fiu avea s asigure succesiunea la tron a dinastiei Wittelsbach pn n secolul al XX-lea. Luni, 25 august 1845, la jumtate de or dup miezul noptii, tiptul viguros al pruncului risipi tensiunea acelor momente de neliniste: Mrie adusese pe lume un biat sntos, cu prul de culoare nchis si cu ochi negri, mostenitorul prezumtiv la tronul Bavariei. Bunicul nou-nscutului, regele Ludwig I, a trimis imediat un comisel ca s mprtseasc fericita veste si, n rstimp de o or, ntreaga capital miinchenez a fost desteptat din somn de rsunetul clopotelor si de bubuitul celor o sut de salve de tun, vestind venirea pe lume a feciorului nscut s fie rege ntr-o bun zi. Chiar a doua zi, n arsita nbusitoare a verii trzii, arhiepiscopul Gubsattel din Miinchen a svrsit slujba religioas a botezului n somptuoasa Festsaal* din Palatul Nymphenburg. Sub boltile nalte ale slii, bogat n fresce, arcade n stil baroc si ornamente aurite, familia regal bavarez si oaspetii ei, toti n picioare, urmreau din priviri cum regele Ludwig se apropie agale de cristelnita cu lucrturi de mare finete, din mijlocul imensei ncperi. Monarhul purta maiestuos pe bratele-i ntinse o pern de catifea pe care era culcat nepotul su de curnd venit pe lume: de sub ncretiturile mantiei ceremoniale de botez, din satin

garnisit cu vechi horbote, pstrat prin traditie n familia Wittelsbach, pruncul ddea din picioruse Festsaal (Ib. german) - Sal festiv, de serbri si plngea. Printul mostenitor si printesa de coroan aleseser drept nasi pentru fiul lor un grup de oameni ilustri: alturi de bunicul nou-nscutului, Ludwig I al Bavariei, ei i induseser si pe unchiul lui, regele Otto al Greciei, si pe fratele bunicului, regele Friedrich Wilhelm al IV-lea al Prusiei, care venise special pentru acest prilej srbtoresc de la Tegernsee, mpreun cu consoarta sa, Elizabeth. Arhiepiscopul ridic ncetisor pruncul, l propti n n-i doitura bratului stng si cu mna grea de inele stropi cu ap sfintit cpsorul acoperit cu pr moale ca puful, pe cnd i drui solemn numele de botez: Otto Friedrich Wilhelm. Dup cteva zile ns, regele Ludwig si rug fiul si nora s schimbe numele de botez al copilului. Srbtoa^ rea crestineasc a Sfntului Ludwig, protectorul Bava-riei, se prznuise chiar n ziua cnd i venise nepotul pe lume; era, de asemenea, printr-o ciudat coincident, aniversarea propriei sale nasteri. Date fiind aceste semne de bun augur, regele pretinse c se cuvine ca, n o-noarea sa, nepotul s-i primeasc numele. si astfel, Otto avea s devin Ludwig al II-lea, intrat mai trziu n istorie drept al Bavariei. Ludwig al II-lea s-a nscut ntr-o lume a opulentei si a privilegiilor, dar a crescut ntr-o strlucitoare solitudine. La vrsta de optsprezece ani, el s-a urcat pe tronul bavarez, un tnr frumos, ncnttor, vrednic de admiratie, subjugnd inimile supusilor si si insuflndu-le sperante pentru o domnie glorioas. Douzeci si doi de ani mai trziu, chipesul Adonis devenise un mizantrop gras si buhit, ascunzndu-se de privirile iscoditoare ale curtenilor si compatriotilor ntr-o suit de castele din ce n ce mai fantastice. Temndu-se pentru siguranta financiar a regatului si pentru stabilitatea politic a Bavariei, membrii familiei sale si ai guvernului si-au unit fortele ca s-1 nlture printr-o lovitur de stat. La o zi dup detronarea sa silit, i-a fost descoperit cadavrul, plutind printre trestiile de la malul lacului Starnberg, situat la periferia Miinchen-ului. Perspectivele favorabile deschise de timpuriu, o dat cu suirea sa pe tron, si extraor-dinara-i frumusete, 1-au ntruchipat n nchipuirea poporului bavarez ntr-un erou romantic; refugiul lui n izolare, castelele somptuoase, plimbrile nocturne cu snii aurite si moartea misterioas 1-au transformat pe Ludwig al II-lea ntr-un mit modern. Ludwig al II-lea s-a simtit stingher si strin de lumea din jur. Crescut fr cldur sufleteasc, fr afectiune, a devenit distant, un tnr necomunicativ, sectuit din punct de vedere emotional, neobisnuit de detasat de viata cotidian, n sihstria lui, i aduceau alinare povestirile nflcrate despre viata la curtea de la Versailles a lui Ludovic al XlVlea, legendele vechilor zei germanici si ale ntunecatei istorii a teutonilor, precum si o ntreag lume de vise. Detesta att de mult propriu-i secol, propriu-i anturaj, nct si cuta neobosit refugiul ntr-o alt ambiant, mai putin ostil, una plin de castele si de palate din granit si marmur, unde putea retri gloria vremurilor apuse, populate nu cu figurile neprietenoase ale curtii de la Miinchen, ci cu fantomele lui Parsifal, Lo-hengrin, Ludovic al XlV-lea si a Mriei Antoaneta. Nu-mai gratie dramelor muzicale wagneriene, Ludwig a reusit s evadeze, desi pentru scurt vreme, ntr-un spatiu s* un timp unde se simtea cu adevrat acceptat, o er a cavalerismului si a fecioarelor frumoase, a cavalerilor nenfricati si a crmuirii de inspiratie divin. Toate n jurul su, realittile pozitiei lui presiunile politice si rzboaiele cu Prusia, intrigile politicienilor bavarezi, neputinta de a fi monarh luminat n Bavaria - 1-au mpins pe Ludwig tot mai mult spre aceast lume a

iluziilor si, o dat cu trecerea anilor, el a retezat aproape si ultimele legturi cu societatea, cu tot ce se afla dincolo de pro-pria-i existent rarefiat. Luptele sale cu Otto von Bismark, si curtenii care puneau piedici prieteniei lui cu Wagner, condamnarea de ctre acestia a tendintelor sale luntrice spre solitudine si practicarea homosexualittii i-au strivit sufletul. Nenteles si singuratic, victim a mprejurrilor si a propriului caracter, si cuta refugiul ntr-un univers al nchipuirii, n plimbri la miez de noapte prin ntunecatele pduri bavareze, n tainice aventuri amoroase cu o serie de grjdri si soldati. Se susotea pe seama lui, era socotit nebun, se uneltea m-potriv-i si era trdat - toate acestea fiindc refuza s se supun convenientelor sociale si s-si triasc viata asa cum se cuvenea, potrivit regulilor de conduit. Dar se pare c nimic nu prevestise aceast tragedie coplesitoare atunci cnd viitorul Ludwig al II-lea venise pe lume, n acea fermectoare sear de var, ntmpinat cu bucurie si sperant deopotriv de ctre familie si supusi. Anul nasterii lui Ludwig, 1845, a consemnat, de asemenea, si un eveniment jubiliar: mplinirea a 25 de ani de domnie a bunicului su, regele Bavariei, prilej de parade strlucitoare si treceri n revist a trupelor, cu multimi cuprinse de emotie si baluri elegante, cinstind asadar cu mare fast aniversarea unui ptrar de secol de la urcarea monarhului pe tron. Prin nastere, pruncul atunci venit pe lume, era mostenitorul uneia dintre cele mai renumite dinastii regale din ntreaga Europ, neamul VVittelsbach. Ludwig I era al douzeci si patrulea urmas n linie genealogic a ducilor si principilorelectori, care crmuiser n Bavaria, dar abia al doilea detintor al titlului de rege. Ca dinastie, cobortorii din aceast stirpe erau adesea sclipitori, avnd preocupri artistice si fiind druiti cu o hotrre drz, strlucitoare, de a reusi n tot ce ntreprindeau, trstur de caracter mostenit pesemne de la strmosul lor ndeprtat, Carol cel Mare, ncoronat la Roma ca mprat al Sfntului Imperiu roman. Sub stpnirea Wittelsbachilor, Bavaria a prosperat si, n 1918, cnd dinastia a fost nlturat de la putere, tara lor - singura dintre statele germane conduse pn atunci de kaizerul Wilhelm al II-lea - avea s-si pstreze un grad impresionant de autonomie n cadrul noii Republici de la Weimar. Dar, pasmite, nceputurile acestui neam au fost umile, cufundate n negura istoriei teutonilor. Wittelsbachii si trgeau obrsia din vita Scheyernilor, o familie aristocratic veche, care stpnea un mic tinut autonom, situat lng castelul lor de la Pfaffenhofen. n 1180, pe cnd Europa era sfsiat de cruciade si rzboaie, mpratul Friedrich I Barbarossa 1-a numit duce al Bava-riei pe capul familiei Scheyern, contele Otto. Aflnd de un asemenea noroc, ntruct Wittelsbachii nu cstigaser vreodat puterea nici chiar prin lupt sau rzmerit, Otto von Scheyern si-a strns toate bunurile si s-a mutat de la Pfaffenhofen n castelul Wittelsbach. A si preluat numele castelului, astfel nscndu-se o dinastie regal. ^Domnia Wittelsbachilor a ajuns la apogeu n 1314, Cand unul dintre descendenti a fost proclamat Ludwig al III-lea al statelor germane. Desi cunoscut n istorie pur si simplu drept Ludwig Bavarezul, n culmea puterii sale, n 1328, el si-a arogat titlul de mprat al Sfntului Imperiu roman. Domnia sa a fost marcat ns de necazuri: ncercarea de a controla destinele Italiei 1-a adus n conflict cu Papa loan al XXII-lea, care, n disperare de cauz, 1-a excomunicat pe Ludwig si a ncercat s-i revoce rangul imperial si celelalte demnitti. Totusi, Ludwig s-a dovedit a fi mult mai viclean pentru a cdea victim intrigilor Vaticanului: si-a adunat o ostire imens, a mrsluit n fruntea ei trecnd Alpii si 1-a mazilit pe stingheritorul Pap. Dup aceea, de-a lungul veacurilor,

catolicii Wittelsbachi s-au aflat ntr-un permanent antagonism cu Sfntul Scaun pe tema problemelor influentei religioase si ale politicii de stat. Familia si-a cstigat regatul de-abia n 1806, dup ce detinuse sute de ani titlurile de duce si principe-elector. ncheind o aliant oportun cu Napoleon, principele-elector Maximilian Josef I a cimentat apoi si mai mult relatiile cu atotputernicul Bonaparte, cstorindu-si fiica, Amelia, cu Eugene de Beauharnais, fiul vitreg al mpratului. Soldatii lui Maximilian Josef au mrsluit alturi de Marea armat" napoleonian, naintnd triumftor n lungul si-n latul Europei, nvingnd totul n cale, iar loialitatea principelui-elector i-a fost rspltit cu acordarea suveranittii asupra Bavariei. Dar succesele proaspt ncoronatului rege nu s-au sfrsit cu amintita legtur matrimonial cu familia mpratului francez, ntruct Maximilian I si-a cstorit si celelalte fete cu pretendenti la fel de distinsi. Elizabeth, ca sotie a sefului familiei Hohenzollern, a devenit regina Prusiei; Mrie s-a mritat cu regele Saxoniei, Caroline cu mpratul Franz I al Austriei, iar Sophia, printr-o ntorstur destul de complicat a evenimentelor, 1-a luat n cstorie pe propriu-i nepot, mostenitorul tronului austriac, devenind astfel nora propriei sale surori, Caroline. De fapt, n ceea ce-i priveste pe Wittelsbachi, acest grad extrem de incestuos al cstoriilor ntre consngeni reprezenta de mult vreme un mod de viat, n ciuda excentricittilor vizibile cauzate adesea de asemenea nrudiri. n timpul domniei lui Maximilian Josef ca monarh al Bavariei, rudele sale au ntesat curtile regale din Hessen, Baden, Prusia, Saxonia si Austria; pe msur ce secolul al XlXlea nainta, s-au njghebat si alte legturi prin cstorii cu familiile domnitoare din Spania, Romnia, Grecia, Rusia, Suedia, Danemarca si Marea Britanie. Ragatul bavarez era n veacul al XlX-lea unul dintre cele treizeci si nou de state independente care formau Deutscher Bund sau Confederatia German, creat n 1815, la Congresul de la Viena, din rmsitele Sfntului Imperiu roman de natiune german". Bavaria reprezenta cel mai ntins tinut, hotrnicit de ampla bucl descris de Alpii colturosi de-a lungul frontierei tiroleze si nglobnd Franconia, prti din Suabia, precum si albiile serpuitoare spate de Dunre si de rurile Inn si Isar. Cea mai mare parte a pmntului era arabil. Gospodrii trnesti se rsfirau pe zonele colinare si pe cmpiile nesfrsite dinspre nord, mrginite de pdurile ntunecate ale Boemiei si Prusiei. Ctre sud, lacuri si smrcuri mocirloase se asterneau n depresiuni, sfrsindu-se brusc n Alpii ameninttori. La fiecare cteva mile, ctune si sate Se inmnuncheau n jurul bisericilor vruite, durate n stil rococo, cu domuri n form de bulb. De-a lungul si de-a latul trii, cldiri medievale cu picturi n fresce si scuaruri pavate cu piatr vibrau de ecoul Evului Mediu timpuriu din istoria Europei, aspectul lor sumbru fiind nviorat de frontoane bogat sculptate si de o horbot de flori strlucitoare revrsat din vase de pmnt, tot timpul verii. Cele patru milioane si jumtate de tritori populau Bavaria sub stpnirea Wittelsbachilor. Multi erau trani, harnici si truditori, oameni simpli, legati de pmnt si devotati celor dou forte care le guvernau viata: influenta laic a dinastiei Wittelsbach si puterea spiritual a Bisericii Catolice. Pe la mijlocul secolului al XlX-lea, ascensiunea protestantismului a subminat autoritatea traditional a Romei asupra popoarelor germanice, aproape o treime din acestea convertindu-se la Biserica Luteran. Dar chiar asa, traditia catolic a rmas adnc nrdcinat , mai ales n Bavaria: srbtorile crestinesti si posturile erau tinute de ambele prti ale populatiei, fiecare sat se flea cu o

troit nchinat sfntului protector si asezat la margine de drum, iar calendarul liturgic domina zilele si lunile existentei umane. Religia catolic si puterea regal au chezsuit o atmosfer de stabilitate ntr-o lume aflat n rapid schimbare, cei mai multi bavarezi rmnnd credinciosi cu trup si suflet idealurilor perpetuate de-a lungul secolelor de vietuire n general linistit: biserica, tronul, familia si patria. Desi regatul era nconjurat din toate prtile de alti membri ai Confederatiei germane, bavarezii tindeau n ansamblu s priveasc celelalte state co-asociate la Deutscher Bund cu un anume grad de nencredere, ceea ce reflecta atitudinile xenofobe larg rspndite att n provincie ct si la orase. n centrul vietii bavareze se situa Miinchen-ul, capitala regatului. Miinchen-ul era, n veacul al XlX-lea, un amalgam bizar de vechi si modern. Desfsurndu-se de-a lungul terenurilor joase, mlstinoase, ce hotrniceau Alpii/ resedinta monarhic se mndrea cu case medievale construite pe jumtate din lemn si cu piete pietruite; totusi, n vremea nasterii celui ce avea s fie Ludwig al II-lea, orasul cunoscuse deja o dezvoltare industrial rapid. Vizitatorii erau deseori frapati de dicotomia Munchen-ului, ntruct n ciuda cldirilor frumoase si a faimei academice si culturale, urbea nc mai pstra ceva mai mult dect o simpl not provincial. Aceasta putea fi lesne perceput gratie blciurilor de pe strzi, unde tranii din satele nvecinate veneau s-si vnd produsele la tarabe improvizate, crutelor trase de cai care aglomerau arterele centrale si bulevardele, precum si distractiilor usor burgheze din berrii, cu fanfare zgomotoase si dntuitori tirolezi. Aceste elemente contrastante confereau capitalei bavareze un farmec aparte, ntru totul diferit de atmosfera oarecum sumbr si apstoare, predominant n orasele nvecinate, Viena, la sud, si Berlinul, mult mai departe, la nord. Miinchen-ul fusese ntemeiat n veacul al Xl-lea ca loc de azil al Bisericii Catolice. Datorit pozitiei sale geografice n centrul Europei, Miinchen-ul s-a gsit adeseori n calea armatelor invadatoare att dinspre nord, ct si dinspre sud. Drept urmare, a fost n dese rnduri ocupat de puteri strine, jefuit si ars de austrieci, italieni si suedezi, precum si de olandezi si francezi. sapte turnuri fortificate, cu porti solide, se nalt peste zidurile care mai ncercuiesc mc centrul orasului, crenelurile si zimtii ambrazurilor nind o mrturie mut a unui trecut zbuciumat. Mrginind periferia orasului, apele repezi ale rului Sar unduiau pe lng parcuri si grdinile palatelor; rul era traversat de poduri de piatr, nfrumusetate cu motive ornamentale, strjuit de cheiuri de granit si flancat de strzi largi, umbrite de siruri falnice de tei cu crengile mpreunate ca un pienjenis. In zilele cu cer limpede, Mimchen-ul oferea ctre sud o perspectiv magnific a Alpilor nvecinati. Vnturile de la munte se abteau peste oras, aducnd o oarecare usurare n verile cu zpuseal jilav si n toiul iernilor cu ploi reci ca gheata si ninsori care-i fceau pe locuitori s drdie de frig. Armonizndu-se cu linia crestelor proiectate n deprtare, conturul capitalei pe cerul dominat de vrfuri de clopotnit si de cupole reflecta credintele catolic si protestant, adnc nrdcinate n sufletul bavarez. Stilurile acestor minutios ornamentate lcasuri ale Domnului, variind de la trsturile caracteristice ale Renasterii italiene reprezentate de Catedrala Sfntul Mihail, cu enormele sale arcuri n plin cintru*, placate cu stuc, pn la greoaiele detalii baroce ale bisericii Theatiner-kirsche, zidit de principesa-electoare Henrietta Adelaida ntru celebrarea nasterii fiului ei Maximilian, oglindeau toate natura divers a orasului. Cea mai impuntoare dintre bisericile capitalei bavareze, Frauenkirche

sau Catedrala Sfintei Fecioare, fusese nltat n stil gotic flamboyant"** n secolul al XV-lea. Turnuri gemene, ncununate cu domuri scunde, la o nltime de peste trei sute de picioare deasupra acoperisurilor nvelite cu olane, dominau orasul ce se rsfira mai jos, deschiznd o panoram uimitoare asupra capitalei, pn spre tinuturile * cintru partea concav a unei bolti ** Denumire a ultimei perioade a artei gotice, ncepnd cu veacul al XV-lea. nverzite si roditoare, ntunecata cript a catedralei gzduieste sicriul monumental, lucrat cu migal n piatr, a\ lui Ludwig Bavarezul, cel mai strlucit dintre toti suveranii dinastiei Wittelsbach. Miinchenezii iubeau plcerile, cea mai mare dintre acestea fiind savurarea berii, butur preferat a ntregului oras. n Platzl, slsluia Hofbruhaus, prima fabric de bere a statului, nfiintat n 1585 de ctre ducele Wilhelm al V-lea. La orice or din zi si din noapte, pe timp de iarn si de var, oamenii se adunau fie n taverne si grdinirestaurante, fie n cluburi private, cu peretii lambrisati, si-n baruri la mod, pentru a nchina o halb cu bere proaspt. Butura traditional stabilea o legtur comun ntre toate clasele sociale, de la aristocratie pn la trnime. Brfe, zvonuri, cele mai recente vesti, discutii de familie puteau fi auzite n aceste vetre de ntrunire, ndrgostitii si ddeau ntlnire aici, pentru a srbtori vreun eveniment, afaceristii pentru a ncheia un trg si a fixa, dup calendar, datele tranzactiilor, iar politicienii, pentru a le vorbi alegtorilor si a-i convinge. La sfrsitul zilei, cu totii se simteau bavarezi, sufleteste legati prin loialitatea fat de patrie, coroan si biseric. La mijlocul veacului al XlX-lea, Mimchen-ul a cptat o nftisare si o individualitate n ntregime impuse de suveranul aflat pe atunci la putere, regele Ludwig I. Om cu mare sensibilitate artistic si intelectual, monarhul nutrea de mult timp o dragoste sincer pentru arta si arhitectura Greciei antice. Wittelsbachii manifestaser totdeauna un interes ptimas fat de artele frumoase, servind drept protectori ai ilustrilor artisti si arhitecti din epoca lor, iar Ludwig nu fcea exceptie. Curnd dup urcarea pe tron n 1825, el si-a mrturisit intentia de a transforma Miinchen-ul n cel mai nsemnat punct de atractie turistic din ntreaga Germanie. Limitnd drastic risipa de la curte si trind cumptat, a reusit s economiseasc aproape douzeci de milioane de guldeni din lista civil, subsidii anuale alocate de buget pentru cheltuielile de ntretinere a familiei regale. Cu aceste fonduri, laolalt cu banii obtinuti de la tezaurul de stat si cu geniul arhitectului Leo von Klenze, Ludwig a preschimbat virtual capitala alpin ntr-o a doua Atena. De pe un piedestal de piatr minutios sculptat, statuia ecvestr din bronz a regelui contempla lunga si maiestuoasa Ludwigstrasse. La captul bulevardului se nalt impuntorul su Siegestor, un Arc de triumf copiat dup modelul celui ridicat la Roma n cinstea mpratului Constantin. Dincolo de aceast constructie monumental, se ntinde Schwabing, centrul universitar, nsufletit de studentii strnsi ciopor pe terasele cafenelelor si n berrii sau aplecati deasupra crtilor n Biblioteca bavarez de stat, cea mai mare institutie de acest fel din Germania. Muzicantii cntau la colturile strzilor, iar pe marginea fntnilor si n scuarurile pavate cu crmid artistii plastici schitau si pictau peisajele medievale ce li se desfsurau generos dinaintea ochilor. Konigsplatz, o piat larg, pietruit, era dominat de dou falnice monumente arhitectonice, ridicate la porunca regelui. Pe o latur, se situa Propileea, o imens poart din marmur, reprodus dup Propileele Acropolei ateniene. Peste drum de aceasta, sub forma unui grandios templu, von Klenze construise Gliptoteca, muzeu dedicat pretioasei colectii regale de

antichitti grecesti si romane. Ludwig I i-a adugat alte dou muzee - Alte Pinakothek si Neue Pinakothek. Noua Pinacotec era mai cu seam rezer-vat pentru expunerea operelor create de pictorii de curte obisnuiti, pe cnd Vechea Pinacotec gzduia marea colectie a familiei Wittelsbach, ntemeiat n secolul al XVI-lea de ctre ducele Wilhelm al IV-lea. Vechea Pinacotec reunea picturi de Albrecht Dlirer, Leonardo da Vinci, Rafael, Fra Angelico, Fra Filippo Lippi, El Greco, precum si peste o sut de pnze realizate de Peter Paul Rubens. Miinchen-ul a devenit sub domnia lui Ludwig I un oras al spatiilor largi si al grdinilor cochete, amenajate si ngrijite ca la carte. Cel mai ntins parc din ntreaga capital era faimosul Englisher Garten", un paradis linistit, care-si datora existenta unui american, pe nume Benjamin Thompson, originar din Woburn, Massachu-setts. n timpul rzboiului pentru independenta coloniilor engleze din America de Nord, el se alturase britanicilor; la ncetarea ostilittilor a trebuit s se refugieze la Londra. Rspltit prin nnobilare de recunosctorul rege George al III-lea, Benjamin a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe si, pn la urm, a primit un post la Miinchen. Principele-elector bavarez 1-a numit pe Thompson conte de Rumford, calitate n care acesta i-a nvtat pe grdinarii curtii s amenajeze un parc n asa-numitul stil naturalist; acest stil se caracterizeaz prin imitarea pitorescului unui peisaj si a devenit popular n Anglia mijlocului de secol al XVIII-lea, datorit vestitului Lancelot Brown, zis si cel Iscusit". Parcul avea deci mtinderi vaste de gazon, diverse specii de arbori deco-rativi si cteva lacuri artificiale, cel mai mare dintre ele, Kleinhesseloher See, fiind folosit vara pentru not si Plimbri cu barca, iar n timpul iernii, pe gheat, pentru Patinaj. Mai presus de orice, Miinchen-ul era o capital regal, iar n centrul metropolei se gsea Residenz, palatul Wittelsbachilor. Ansamblu eterogen de cldiri, extinse de-a lungul veacurilor de nenumrati duci si principi-e-lectori succedati la domnie, Residenz reprezint un amestec ciudat de stiluri arhitectonice - romanesc, gotic, renascentist italian, baroc, rococo bavarez, precum si neoclasic si Empire, preferate de Ludwig I. A devenit palat regal n secolul al XV-lea, cnd ducele Wilhelm al V-lea a adugat noi aripi la structura deja existent si si-a stabilit resedinta acolo, mpreun cu ntreaga suit, n urmtoarele dou sute de ani, Wittelsbachii au ridicat pe domeniul coroanei o pereche de capele si o alta de teatre, anfilade de ncperi, sli de bal si galerii de art, pn pe la mijlocul veacului al XlX-lea, cnd Residenz cuprindea aproape cinci sute de camere, dispuse pe o suprafat de ctiva acri, n jurul a nou curti interioare. Residenz reprezenta o comoar de diverse stiluri arhitectonice, de decoratiuni interioare executate cu minutiozitate, de opere artistice fabuloase. Dincolo de curtile prevzute cu arcade si coloane, cu fntni arteziene si nclcite partere de flori, cultivate cu cimisir, trona o lume a luxului orbitor, ntr-un colt al palatului se afla celebrul Altes Residenztheater, cldit de renumitul arhitect de curte din secolul al XVIII-lea, Francois Cuvillies. Teatrul era o plsmuire n stil rococo, n culori albe, aurii si purpurii, decorat cu cariatide, heruvimi, ghirlande mpletite asimetric si brocarturi de catifea, o ambiant intim pentru balete si concerte. Prima reprezentatie a operei Idomeneo, regele Cretei" de W. A. Mozart a avut loc la Altes Residenztheater n 1781, si Wittelsbachii au continuat traditia de a gzdui ntre zidurile magnificei cldiri si alte compozitii muzicale scrise la comand regal. captul de sus al Scrii principale Imperiale, siruri lungi de apartamente luxoase se deschideau ntr-o succesiune grandioas. Sala celor patru cai albi" si cp-tase

denumirea de la panourile de lemn de pe tavan, pictate n secolul al XVII-lea de Peter Candid; peretii slii de receptie erau mpodobiti cu picturi murale nf-tisndu-i pe Eschil, Aristofan si Anacreon. Slile de dans si de receptii, saloanele si camerele de primire se nln-tuiau ticsite cu splendide mobile frantuzesti, ncrustate cu cochilii si sidef, decorate cu bronz aurit. Podelele erau rafinat parchetate cu mozaic n desene alctuite din buctele de lemn de trandafir, palmier pitic, mahon si abanos, dispuse n forme geometrice; deasupra acestor suprafete sclipitoare, policandre din argint, bronz si portelan, suflate cu aur, picurau n delicate prisme de cristal care scanteiau viu n lumina miilor de lumnri. Aceste ncperi vibrau de istorie: aici, Papa Pius al Vl-lea fusese gzduit n secolul al XVI-lea ca oaspete al familiei Wittelsbach; Mria Antoaneta si suita ei de dou sute si cincizeci de nsotitori poposiser peste noapte, n timpul nefericitei cltorii spre Franta, pentru oficierea nuntii cu delfinul Ludovic; si mai trziu, Napoleon plnuise, n mijlocul acestor splendori poleite, campaniile sale militare ctre sud. Apartamentele de lux, dousprezece dintre cele mai frumoase ncperi, fuseser ornamentate n stil rococo bavarez de Frantois Cuvillies, Josef Effner si Johann Baptist Zimmermann; stucaturile rafinate, pardoselile cu mozaic si intarsii, decoratiunile suflate cu aur si mobilierul sculptat erau de o incomparabil strlucire. Ga-leria strmosilor, un coridor larg situat la primul etaj, cuprindea peste o sut de portrete ale domnitorilor din dinastia Wittelsbach; coridorul ducea la Galeria-grot, loc preferat de scurte plimbri n timpul balurilor de la curte si de relaxare printre fntnile sopotitoare, loggii de marmur si fanteziste motive rococo, cu ncrustatii de cochilii, ce acopereau peretii. La captul anfiladei de ncperi din Residenz se gsea sanctum sanctorum*, Sala tronului, mpodobit cu mtsuri albastre, cu luciri ondulate si cu ornamente n relief executate din stuc alb, oglindind astfel culorile nationale ale regatului. Dousprezece socluri de fier, nalte si aurite, nftisau armoariile dinastiei Wittelsbach; ele fuseser turnate din tunurile capturate de la turci n timpul btliei de la Navarino.1 In serile cnd aveau loc baluri, siruri aparent nesfrsite de curteni eleganti si femei frumoase defilau tantos prin vasta ncpere, oprin-du-se pentru un moment s se nchine cu plecciune sau s fac reverente dinaintea regelui Ludwig, asezat pe o platform cptusit cu catifea rosie. Aici, de la nltimea tronului suflat cu argint, monarhul putea s cuprind cu privirea ntregul anturaj, jubilnd la contemplarea mplinirilor sale, pe deplin multumit c avea s lase n urm o mostenire trainic. n ciuda tuturor ornamentelor si nsemnelor distinctive, de parad, ale naltei lor pozitii, Wittelsbachii au crmuit Bavaria ca monarhi luminati si progresisti. Ma-ximilian Josef I a druit trii sale o Constitutie elaborat n 1818, stabilind principiile democratice care trebuiau s guverneze Bavaria de-a lungul anilor de domnie a Wittelsbachilor. Cnd a murit, n 1825, coroana i-a reve* Loc sfnt, sanctuar 28 ele nebun it de drept feciorului su mai mare, care i-a urmat la tron sub numele de Ludwig I. Fin prin botez al regelui francez Ludovic al XVI-lea, cel sortit nenorocirii, Ludwig era un om cu preocupri artistice, nclinat spre reverie si cugetare, totusi devotat rolului su de suveran. Energia sa n slujba ndatoririlor de monarh, chiar dac lipsite de strlucire, era inepuizabil. Lampa mea se aprinde prima", a afirmat el odat cu mndrie. Cnd privesc pe fereastr cum mijeste de ziu, piata Max Josef mai este cufundat n ntuneric

si pn ce ajung functionarii la Ministerul de Finante, eu am isprvit deja jumtate din munc."2 Ludwig era cstorit cu frumoasa printes Tereza von Saxa-Hildburghausen, femeie descris n culorile cele mai luminoase de o persoan care o cunostea bine ca fiind un adevrat model pentru toate sotiile si mamele".3 Totusi, viata sa la curte era nefericit, n pofida devotamentului fat de alte cauze, sotul ei arunca n jur cutturi galese si avea o obsesie vdit pentru femeile nurlii. Ludwig a comandat unor artisti s picteze portretele celor mai atrgtoare doamne de la curtea bavarez, fapt devenit curnd notoriu de la un capt la cellalt al Miinchen-ului. Tocmai aceast preocupare struitoare pentru sarmul feminin a dus n cele din urm la declinul regelui. Cnd avea vrsta de saizeci de ani, privirile sale drgstoase s-au abtut asupra unei irlandeze fascinante, cu treizeci si doi de ani mai tnr, cunoscut n istorie sub numele de Lola Montez; dinastia Wittelsbach a fost aproape pe punctul de a-si pierde tronul ca urma-re a nesbuintei lui romantice. Lola Montez, acea frumusete legendar, hipnotic si e*otic a vremii, care a subjugat si a scandalizat Europa 29 la mijlocul secolului al XlX-lea, se nscuse Eliza Gilbert si era de bastin din Limerick. Inchipuindu-se descendenta unei familii de nobili spanioli, a adoptat un nume de scen n strdania de a-si ascunde obrsia umil. Un profesor spaniol de dans a initiat-o n flamenco-ul popular andaluzian si, odat deprins cu executia miscrilor, a nvtat repede s-si foloseasc farmecele pentru a-i vrji pe britanicii care asistau la spectacolele ei. Prima sa aparitie public, la Her Majesty's Theatre de pe strada Haymarket din Londra, a provocat o mare debandad. La fata locului se gsea un anume Lord Ranleigh, care privea cu atentie n timp ce Lola dansa seductor pe scen. El o descoperise nu pe dntuitoarea exotic, anuntat misterios printr-un afis ca originar din Spania, ci pe fosta sotie a unui camarad de arme dintr-un regiment indian. Ridicndu-se de pe scaun, Ranleigh a nceput s profereze injurii la adresa femeii rmase perplex, acuznd-o de nselciune si imoralitate. Strigtele lui de protest au fost curnd amplificate si de ceilalti oameni din asistent, iar Lola a prsit n lacrimi scena, alungat cu fluierturi si ocri. Cariera artistic fiindu-i cvasiruinat, Lola a fugit din Anglia si s-a adpostit pe continent. Dup multe luni de zile, a gsit n cele din urm un impresar dispus s-i mijloceasc o reprezentatie la Varsovia. Lola s-a bucurat de un succes nemaipomenit n capitala polonez, pn cnd a comis greseala de a respinge cu dispret avansurile amoroase ale viceregelui rus, printul Ivan Paskievici, detintor totodat si al gradului de feldmaresal. Drept rzbunare, acesta a recurs la represalii, ordonnd expulzarea dansatoarei; marele public a aflat despre incident si s-a mniat ntr-att de comportamentul ei nct mul30 nebun .j de oameni s-au npustit pe strzile Varsoviei, ilind-o iarsi pe Lola s se refugieze de rusine, dup ce-si atrsese dezaprobarea lumii. S-a stabilit n cele din urm la Paris, creznd cu naivitate c putea ncepe o viat nou, dar proasta faim o precedase. Era incapabil s reziste numeroaselor tentatii ivite la tot pasul n capitala Frantei. Ftarnic si profitnd la maximum de nftisarea-i provocatoare, s-a avntat ntr-o serie de escapade sentimentale cu personalitti de seam ale vremii,

inclusiv cu compozitorul Franz Liszt si cu scriitorul Alexandre Dumas. Brbatii erau nrobiti de frumoasa Lola Montez, luptndu-se chiar n duel pentru a o cuceri, iar gazetele i publicau numele sub titluri de senzatie, pe prima pagin, n procesul penal intentat unui brbat care-i ucisese amantul, ntr-un acces puternic de gelozie, Lola, coplesit de jen, fu obligat s depun mrturie, nc o dat, dansatoarea se vzu nevoit s scape prin fug de prpdul pe care-1 isca invariabil n juru-i. Lola Montez a sosit la Miinchen ntr-un moment tensionat din punct de vedere politic, n 1837 venise la putere Partidul Iezuit, n frunte cu Karl von Abel, desemnat prim-ministru. Desi bavarezii erau n general profund religiosi, aceast incursiune a sutanelor pe trmul politicii 1-a nelinistit pe liberalul rege Ludwig. Opozitia sa si a propriilor sustintori i-au adus curnd ura nempcat a iezuitilor, care 1-au atacat violent pe suveran, a-doptnd o atitudine combativ fat de orientrile sale politice, calificate drept anticatolice, acuz zdrobitoare uttr-o tar n rnare msur mai loial Romei. Guvernul lgzuit condus de Karl von Abel s-a apucat degrab s Produc o si mai mare sciziune n climatul politic: potri31 vit Constitutiei bavareze din 1818, li se acorda egalitate deplin tuturor grupurilor religioase, ns iezuitii au pus la cale un plan amplu de persecutare a protestantilor, asteptnd un prilej favorabil de a-i discredita pe rege si pe ministrii si liberali din opozitie. Fr vrere, Lola le-a oferit pe nepus mas tocmai aceast sans, cnd a venit la Miinchen. Dup anuntul c dansatoarea urma s apar ntr-un spectacol special comandat la Teatrul Regal, iezuitii au blamat-o pe Lola Montez drept aventurier imoral, n ciuda scandalului politic si religios pe care prezenta sa 1-ar fi strnit, regele era totusi ferm hotrt s-o vad cu proprii si ochi pe aceast enigmatic femeie, care strnise atta dezbinare la Londra, Paris, Varsovia. Aidoma multor altora naintea sa, Ludwig se art mbtat de miscrile mldioase, senzuale ale dansatoarei si de ispi-titoarea ei atractie fizic. Urmnd traditia regal, suveranul a primit-o pe Lola, dup cum era deci rnduiala pentru orice artist strin, ntr-o audient privat; n ntregul Miinchen s-au rspndit cu iuteala fulgerului zvonuri cum c dansatoarea ar fi profitat din plin de situatie, scotndusi iute corsajul imediat ce usile ncperii s-au nchis n urma ei. n realitate, Ludwig nu avea nevoie de prea multe ncurajri si s-a destinuit cu nesbuint unuia dintre ministrii si c era ntr-adevr vrjit" de frumusetea Lolei Montez. La cea de-a doua ei reprezentatie, sustinut la Miinchen - care avea s fie si ultima - regele a trebuit s ordone fortelor politienesti s umple spatiul de sub avanscena teatrului, rezervat orchestrei, pentru a o proteja pe dansatoare de reactiile si huiduielile multimii de catolici scandalizati. Ludwig i-a acordat Lolei nesfrsite audiente, ceea ce nebun j,a nfuriat nu numai pe iezuitii din guvern, dar si pe su-nusii si de confesiune catolic. El i-a comandat lui Frie-drich August von Kaulbach s picteze portretul Lolei; cnd acesta a fost terminat, a poruncit s fie pus la loc de vaz n celebra Galerie a Frumusetilor, fapt ce a echivalat cu o recunoastere public a pasiunii lui nebune. si-a atras critici si mai nversunate cnd i-a cumprat Lolei o impuntoare vil pe eleganta Barerstrasse si cnd i-a alocat o rent anual de 2000 de guldeni din trezoreria regal, bani publici strnsi din impozite si venituri.

Ba mai mult, regele nu s-a oprit la aceste daruri. El si-a manifestat si mai pregnant dispretul fat de opinia public, exprimndu-si dorinta de a o nnobila pe dansatoare. stiind c doar cettenii bavarezi puteau detine titluri de noblete consemnate n arhondologia trii, Ludwig a pretins ca Lola Montez s fie naturalizat. Pentru iezuiti, acest afront s-a dovedit a fi ultima pictur. La o ntrevedere cu regele, von Abel i-a cerut, n calitate de sef al guvernului, s autorizeze expulzarea Lolei Montez. Primul ministru nu pusese ns la socoteal gradul de patim care ntunecase mintea regelui, cci, drept rspuns, Ludwig l destitui pe von Abel din functie. Cnd cabinetul de ministri afl despre aceasta, membrii lui semnar o rezolutie comun prin care se afirma c regele trebuia s-o repudieze pe dansatoare, altminteri guvernul urmnd a demisiona n bloc. Pus n fata acestei amenintri, Ludwig proced taman cum prea de neconceput: demise ntregul cabinet de ministri si prerog Parlamentul bavarez. Monarhul l nlocui pe von Abel cu Ludwig von Maurer s1 ii ordon acestuia s formeze un nou guvern. Actinea de debut a noului premier a fost s parafeze docu33 mentele de naturalizare prin care Lola Montez cpta cettenia bavarez. Ludwig o nlt imediat pe fosta Eliza Gilbert din Limerick la rangul de contes de Landsfeld si baroneas Rosenthal; el o nvesti, de asemenea, cu naltul titlu de clugrit stipendiat a Ordinului Sfnta Tere-za, onoare rezervat numai printeselor bavareze. Citind aceste vesti surprinztoare n buletinul curtii regale, a-ristocratii s-au alturat protestului iezuitilor si, revol-tndu-se mpotriva unor atari abuzuri si uzurpri, au nceput s-1 trateze ftis cu desconsiderare pe suveran. Arhiepiscopul din Miinchen a anuntat c orice preot care se oferea s o spovedeasc pe Lola Montez sau s slujeasc o liturghie pentru ea avea s cunoasc nentrziat excomunicarea. n toiul acestei nebunii frenetice, Lola nssi persista ntr-un mod de comportament lipsit de demnitatea cuvenit noului ei rang. ntr-o sear, pe cnd se plimba pe strzile capitalei, se ntlni cu un grup de catolici care, recunoscnd-o pe favorita regelui, ncepur s-o mproaste cu vorbe de batjocur si s azvrle spre ea cu pietre. Temndu-se pentru propria-i sigurant, dansatoarea se ntoarse repede din drum si o rupse la fug, urmrit de multimea glgioas de-a lungul Ludwig-strasse pn la intrarea n Theatinerkirche, biserica situat vizavi de Residenz; numai cnd Lola a ajuns vie si nevtmat nuntrul sanctuarului, s-a dispersat si grmada de oameni, ntr-o alt mprejurare, o liot de studenti ametiti de butur s-au npustit ca o furtun pe strzile capitalei, cu scopul de a merge pn la casa infamantei dansatoare. S-au adunat n fata vilei sale de pe Barerstrasse, strignd-o pe nume de nenumrate ori; cnd, n cele din urm, Lola si-a fcut aparitia, s-a pur34 nebun ft de parc ntreaga dram ar fi fost pur si simplu o re-ezentatie ja comand. De pe balcon, a nceput s flu-Lj-e din mn la studentii turbulenti, care au ntmpi-nat-o cu suierturi si amenintri. Impasibil, Lola a scos afar prosteste o sticl de sampanie si, pe cnd nchina un pahar n cinstea furiosilor din strad, i-a bombardat cu bomboane scumpe de ciocolat. Scos din fire de asemenea scene neplcute, Ludwig a recurs la represalii, nu mpotriva

mult iubitei sale Lola, ci a studentilor din centrul universitar. Cu desvrsire orb la realittile politice ale crizei deja declansate, regele a ordonat nchiderea Universittii din Miinchen, i-a exmatriculat pe studenti si i-a destituit pe toti dasclii iezuiti. Desi preluase sefia guvernului la cererea suveranului, von Maurer nu mai putea tolera destrmarea cabinetului ministerial; primul ministru a convocat o sesiune special a Landtag-ului, parlamentul bavarez, si si-a dezvluit intentia de a introduce o rezolutie prin care s cear expulzarea Lolei Montez. Regele a auzit despre acest plan si a dat ordin armatei s ias n strad. Cnd ministrii lui s-au prezentat la Parlament, au gsit usile zvorte si adunarea legislativ dizolvat, ntregul guvern bavarez fusese ngenuncheat de obsesia romantic a monarhului; capitala vuia de larm si forfot, oamenii nvlind pe strzi, iar soldatii nrolati n armat amenintau cu revolta sau cu o lovitur de stat. De-abia A w ceasul al doisprezecelea s-a domolit Ludwig, cnd se Prea cu adevrat c tara era n pragul rzboiului civil. J^mndu-se c era pe punctul de a fi detronat, regele a Pruncit alungarea imediat din Ba varia a amantei adu-atoare de nenorociri. socat de aceast pierdere brusc ' neasteptat a favorurilor regale, Lola a fugit n dizgratie. A murit treisprezece ani mai trziu, ntr-o srcie lucie si-n obscuritate, si a fost nmormntat la New York.' S-ar fi zis c scandalul Montez se potolise, dar senzatia de acalmie n-a durat. Stupiditatea lui Ludwig, comportamentul su tiranic si arogant i ndeprtaser sufleteste pe cei mai multi dintre supusii si protestanti, n vreme ce credinciosii catolici, din cauza ofenselor suportate, erau de-a dreptul mniosi, n tot timpul aventurii sentimentale cu dansatoarea irlandez, regele provocase o situatie imposibil n cadrul guvernului bavarez. Se compromisese reputatia prea multora si prea adesea fusese clcat n picioare eul unor personalitti pentru ca politicienii s-1 mai tolereze pe monarh la crma trii. Din nefericire si pentru Ludwig, 1848 a fost anul revolutiilor burghezo-democratice n aproape ntreaga Europ: a fost silit s abdice regele Ludovic-Filip al Frantei, la fel cum s-a ntmplat si cu mpratul Austriei; printul mostenitor al Prusiei s-a refugiat la Londra; si chiar Suveranul pontif a fost fortat s ia calea exilului, pentru a scpa de furia multimii dezlntuite. La 21 martie 1848, sub presiunea puternic a ntregii sale familii si a guvernului, Ludwig I a renuntat la tronul bavarez. Copil ana i cnd bunicul lui a fost nevoit s abdice, Ludwig avea doar doi ani si jumtate. De bun seam, copilul nu putea nici s priceap zarva politic iscat de afacerea Lola Montez, dar nici s fie crutat de larma demonstratiilor turbulente de strad, care rzbtea pn n camera lui, sau de privirile nelinistite ale printilor si de lacrimile mamei sale, vrsate n vreme ce Bavaria abia si mai mentinea echilibrul pe muchia revolutiei. Desi nimeni nu-si ddea seama n acele momente, slbiciunea romantic a regelui Ludwig I urma s aib consecinte nefaste asupra micului su nepot, rpindu-i orice sans de a se bucura de o copilrie normal. Tatl lui, noul rege al Bavariei, Maximilian al II-lea, era un om timid, rezervat, fr pretentii, usor ghebosat, cu fruntea plesuvit si sntatea subred, ceea ce i dez-rnintea vrsta de treizeci si opt de ani. Intelectual cu lriclinatie ctre profunzimea lucrurilor si cu conceptii conservatoare, traditionale, Maximilian nu avea nimic ^ comun cu estetii

diletanti si politicienii sofisticati de a curtea printelui su. Regele chiar a mrturisit odat 37 c n alte mprejurri i-ar fi plcut s devin profesor universitar si, de fapt, nimic nu-1 ncnta mai mult dect s se alture unui grup de eruditi ntr-una din berriile miincheneze, discutnd cu pasiune despre stiint si filosofic pn la revrsatul zorilor. Lipsit de personalitatea romantioas a tatlui su, noul suveran suferea de crize de nervi si de o nencredere n sine care-1 paraliza si-i zdrobea puterea de a actiona. Cu toate acestea, Maximilian a izbutit s cstige sprijinul poporului si s restabileasc prestigiul de altdat al coroanei bavareze, pierdut dup scandalul provocat de Lola Montez. n 1842, pe atunci ca print mostenitor, Maximilian se cstorise cu nepoata regelui Friedrich Wilhelm al III-lea al Prusiei. Monarhul Ludwig I a scris cu bucurie despre sotia fiului su: Este nssi ntruchiparea blndetii, foarte frumoas si are ochi fermectori ... Am cptat acum prin Mrie o a doua fiic adoptiv, scump si ncnttoare."1 Cuvintele suveranului corespundeau n-tr-adevr realittii, ntruct Mrie de Prusia era cum nu se poate mai frumoas, cu prul negru ca pana corbului si ochi albastri, expresivi si ptrunztori, desi nu reprezenta o alegere ntru totul popular si inspirat pentru viitoarea regin. Originea ei prusiana a strnit resentimente n rndul bavarezilor xenofobi, care ar fi preferat o printes aleas din propria lor tar. Nu numai c bavarezii respingeau considerarea Prusiei drept stat german, dar viitoarea lor regin era si o adept nfocat a protestantismului, refuznd s se converteasc la catolicism. De-a lungul anilor, ns, Mrie a reusit s intre n gratiile poporului de adoptiune si a cstigat afectiunea supusilor, asigurnd regatului continuitatea dinastiei cu un mostenitor la tron, Ludwig, si cu un al doilea fiu, Otto Wilhelm 38 fggele nebun T uitpld Adalbert Waldemar, venit pe lume n 27 aprilie i 48, la mai putin de o lun dup urcarea pe tron a lui IVtaximilian al Il-lea. Cu toate c, pe msura scurgerii timpului, Maximilian nu avea s se dovedeasc un tat ideal, inima i se umpluse de mndrie la venirea pe lume a primului su biat. La patru zile dup nasterea lui Ludwig, printul de coroan i-a scris cumnatului su, printul Adalbert al Prusiei: Aceste rnduri ti vor aduce vestea fericit c Dumnezeu cel Atotputernic a blagoslovit-o pe iubita noastr Mrie cu un prunc viguros, chiar n ziua de nastere a tatlui meu, care este realmente n culmea bucuriei ... Dure^ rile au nceput cam pe la patru dimineata, Mrie m-a anuntat la ora sase si travaliul s-a sfrsit de-abia dup miezul noptii, la dousprezece si jumtate, cnd micutul a vzut pentru prima oar lumina acestei lumi. Momentul n care copilul a slobozit ntiul orcit a fost de-a dreptul minunat. Prea buna Mrie a uitat deodat toate chinurile facerii ..."2 Primii ctiva ani din viata micului Ludwig au fost linistiti. Perspectiva sa timpurie asupra realittii nconjurtoare se limita n linii mari la camerele regale ale copiilor, o anfilad de ncperi modeste, situate la catul de sus al palatului. A fost crescut n preceptele spartane ale vrfurilor clasei privilegiate din epoca victorian, potrivit crora copiii erau adeseori privati de cele mai mrunte comoditti si plceri lumesti, din chiar traiul oricrei rapturi de rnd, n efortul de a cldi caractere viguroase si de a evita rsftul si ngduinta fat de slbiciuni sau dorinte. Ludwig a trecut astfel direct din leagn ntr-un pat cazon de

campanie, cu pturi aspre de ln si perne Urnplute cu roshar. E adevrat c a avut totusi la ndemn jucrii frumoase: machete de castele, soldtei de plumb si patine de lemn, dar, nc din fraged pruncie, biatul a fost supus la bi cu ap rece, chiar si la nfometare, conform unui program de educatie extenuant, impus de ndatoriri regesti care-i rpeau mult din timpul liber, drastic limitat. Bucatele servite la mesele regale erau drmuite cu cea mai mare economie, iar prima doic a lui Ludwig, Lisei, recurgea adesea la sterpelirea alimentelor din buctrie, destinate copilului flmnd aflat, culmea, sub oblduirea ei.3 n vremea nasterii lui Ludwig, odraslele de vit nobil erau crescute separat de printii lor, lsate n seama ddacelor si bonelor si vegheate cu afectiune de o serie de guvernante strine; tatii-capete ncoronate si asigurau fiii ne vrstnici si cu instructori militari, n cazul lui Ludwig, efectele acestei izolri s-au accentuat prin faptul c printii aveau rang de monarhi. Ct copiii erau nc mici, regina Mrie ncerca s-si rezerve o or zilnic pentru a si-o petrece cu Ludwig si Otto; pe msur ns ce ei se mreau iar mama lor si asuma tot mai multe ndatoriri regesti, chiar si aceast minim durat de timp era adesea sacrificat. Singurele momente diurne mprtsite de Ludwig cu printii lui surveneau la masa de prnz, ora ceaiului sau la cin, ns chiar si aceste ocazii erau pur si simplu concesii rituale fcute obligatiilor familiale. Bietii erau adusi jos din camerele lor, ngrijit pieptnati, bine splati si dichisit mbrcati cu cele mai bune straie, numai ca s fie tinuti deoparte, stnd n tcere, retrasi ntr-un ungher, prezenta lor fiind n mod limpede mai mult una de decor dect afectiv. Copilria lui Ludwig a fost deseori lipsit de prezenta printilor, datori s-si slujeasc poporul si patria n de40 nebun propriilor vieti personale. Aceast izolare s-a perpetuat de-a lungul vremii. Dat fiind c ei nsisi fuse-ser crescuti nainte tot att de rigid cum si cresteau acum/ la rndul lor, copiii, nici Maximilian, nici Mrie nu vedeau vreo nevoie de schimbare. A se abate de la traditia regal ar fi nsemnat recunoasterea propriilor esecuri. Printii se simteau penibil de stngaci n compania odraslelor: Maximilian si Mrie nu stiau absolut nimic despre preocuprile lor si nu puteau nicicnd ntretine dect o conversatie superficial cu ei. La rndul lor, Ludwig si Otto reactionau cu un acut sentiment de jen si nici una dintre prti nu stia cum s depseasc tcerea apstoare ce se asternea de obicei dup orice tentative de comunicare. Faptul c vlstarele le priveau cu mare afectiune si cldur sufleteasc pe doicile si slujnicele care umpleau ncperile, artndu-se n schimb intimidati si stnjeniti n prezenta printilor, era att de dureros pentru rege si regin, nct ei pur si simplu i evitau pe bieti. Incapabil s nteleag lipsa de dragoste a printilor si simtindu-se neiubit si ignorat, Ludwig se retrgea din ce n ce mai mult de cei din jur ntr-o lume a nchipuirii. Maximilian al II-lea nu era un tat care s se dedea la efuziuni sentimentale. Chiar de n-ar fi fost rege, cu obligatiile si restrictiile impuse de pozitia-i nalt si care-i mgrdeau timpul disponibil, este ndoielnic dac nclinatia lui ctre ndeletniciri intelectuale si ctre o sobrietate rigid 1-ar fi fcut cu mult mai ndrgit de fiii si nevrstnici. Ca si sotia lui, el l prefera n mod vdit pe ^tto, cu infailibilul su simt al datoriei, Maximilian se Credea

obligat s se poarte ntru totul diferit cu fiul lui ai mare, iar relatiile dintre ei erau totdeauna marcate de un formalism rece, cel mult binevoitor, si de o vizibil lips de afectiune. Tatl n-a fost niciodat n stare s nteleag predispozitia lui Ludwig spre cugetri melancolice sau visurile lui romantice. Maximilian si-a crescut fiul asa cum erau crescuti cei mai multi printi mostenitori europeni n secolul al XlX-lea. Se pare c mai toti suveranii din Europa czuser de acord c trebuiau s le vre descendentilor n cap, cu metode extrem de severe, chiar cu btaia, ntelegerea viitoarelor responsabilitti. Nu era absolut nimic iesit din comun n preceptele puritane si-n sperantele exagerate ale monarhului bavarez. O comparatie a regelui Maximilian cu alti doi regesti printi din aceeasi epoc, si anume mpratul Franz Joseph al Austriei si Albert, printul-consort britanic, ilustreaz c primul nu era nici mai mult nici mai putin vinovat dect orice alt semen n postura lui. Toti cei trei tati marcanti din perioada victorian au trasat obligatii nerationale si au nutrit ndejdi excesiv de mari pentru progeniturile lor si n special pentru mostenitorii tronului. Printul de coroan Ludwig, laolalt cu contemporanii lui, printul mostenitor Rudolf al Austriei si Albert Edward, print de Wales, trebuiau s fie superiori oricui altcuiva, cu idealurile mai nobile, cu o mai mare ascutime a mintii si cu mai mult demnitate dect ceilalti copii, n scopul de a sluji drept pilde morale pentru viitorii lor supusi. Fatalmente, asemenea sperante erau zdrnicite si spulberate. Cnd fiii au esuat n a ndreptti principiile riguroase ale tatilor, nereusita lor a fost luat drept ndrtnicie si rzvrtire. Printul mostenitor Rudolf a rupt efectiv relatiile cu printele su, mpratul Franz Joseph si chiar a complotat mpotriva lui cu inamicii politici; printul de Wales a reactionat la 'e nebun asprimea tatlui, devenind contrariul a ceea ce se astepta de la el. Rudolf s-a revoltat prin implicrile sale n politic, iar Albert Edward prin numeroasele-i aventuri amoroase si prin viata personal discutabil. n cazul lui Ludwig, propriile lui esecuri erau ntmpinate cu frecvente bti si, pe msur ce crestea, cu reprosuri si dojeni din partea tatlui, exagerat militros, pedant si lipsit de simtul umorului. Maximilian nu depunea nici cel mai mic efort pentru a-i ngloba si pe copii n viata lui si se simtea att de stingher n prezenta fiului mai mare nct l evita dinadins pe Ludwig. Relatiile dintre ei erau marcate de emfaz si ncordare, fr nici un pic de afectiune fireasc. Unul dintre ministrii din guvernul regelui a relatat ulterior: Suveranul vizita doar arareori ncperile unde cresteau copiii si; cnd totusi trecea pe acolo, le ntindea mna n semn de salut si pleca apoi ct mai repede posibil. Era nevoie de strduinte ndelungate si asidue pentru a-1 convinge pe rege s-si ia fiul mai vrstnic cu el n plimbarea de dimineat, ntre orele nou si zece, prin grdina n stil englezesc. Dar chiar asa, acest lucru s-a ntmplat numai de cteva ori."4 Din nefericire pentru Ludwig, nici raporturile cu mama sa nu erau mai bune. Regina Mrie, fr s manifeste, n general vorbind, nici un pic de curiozitate intelectuala, era complet detasat sufleteste de afinittile fiului ei mai mare. Secretarul particular al regelui Maximilian, Prnz von Pfistermeister, a notat mai trziu c regina nu avea habar cum s-si apropie bietii. Se oprea doar n treact n camerele lor si chiar si atunci nu stia s-i trateze cum ar fi trebuit s fie tratati niste copii. La rn-uu-le, nici fiii nu stiau cum s se poarte cu mama lor."5

43 Spre deosebire de feciorul ei mai vrstnic, Mrie gsea plcere n distractii nensemnate: broderii de gherghef, plimbri pe jos, brfe si grdinrit. Pe ct vreme, Ludwig devenise cititor pasionat din chiar momentul deprinderii cititului, regina recunostea cu un soi de mndrie: Nu citesc niciodat vreo carte si nu pricep cum de poate cineva citi fr ncetare."6 n cele din urm, relatiile lor s-au rcit att de mult n anii adolescentei lui Ludwig, nct, dup urcarea pe tron, el s-a referit o dat la pro-pria-i mam, numind-o cu ironie acid vduva predecesorului meu"7. Lipsit de cldura printeasc normal si de afectiunea dup care tnjea ntr-att, Ludwig a cutat din ce n ce mai mult sprijin sufletesc la guvernanta lui, Frulein Sibylle von Meilhaus, pentru a gsi rvnita mngiere si tihn. Femeie inimoas si plin de ngduint, ea l ntelegea pe biatul sfios, rezervat si melancolic, iar el, la rndul lui, se putea bizui ntru totul pe sinceritatea si atasamentul ei. Una din primele poezii, scrise de Ludwig la ndemnul preceptorului de religie, nu era dedicat printilor, ci, dimpotriv, guvernantei sale: Scump Meilhaus, N-am a-ti drui mai mult Dect, nepretuit Meilhaus, Ca zilele s-ti mpletesti nentinat n fericita si bogata srbtoare-a vietii Deci neavnd acum alt urare mai de pret Primeste-n dar recunostinta mea adnc De dragoste mi-e plin pentru tine inima Ndjduind fierbinte n a ta iubire."8 Dar n afar de faptul c i-a oferit copilului dat n grij afectiunea dorit de el cu atta ardoare, Frulein von 44 nebun' ]vleilhaus a mai contribuit din nesbuint la hotrtoarea lui mostenire spiritual prin inculcarea inoportun a dou dintre motourile care aveau s fie ntlnite cu regularitate n scrisorile si-n nsemnrile sale de mai trziu: L'etat c'est moi!*, celebra laud de sine a regelui Ludovic al XlV-lea al Frantei care rezum principiul monarhiei absolute si Car tel est Notre bon plaisir!"**. Frulein von Meilhaus evoca spectrul lui Ludovic al XlV-lea drept exemplu de regalitate, responsabilitate si putere suprem. Totusi, amintita alegere sa dovedit a fi nefericit; curnd, lui Ludwig i s-au ntiprit n inim aceste cuvinte profetice, gsind n ele o modalitate de a-si exprima conceptia despre nalta sa pozitie viitoare. n 1845, Frulein von Meilhaus s-a logodit cu baronul M. Leonrod si si-a prsit slujba de la curtea Wittelsba-chilor; plecarea ei a lsat un gol imens n viata biatului de nou ani. Ea fusese singura fptur care-1 ntelesese si-i druise lui Ludwig dragostea si compasiunea jinduite cu nflcrare. Dup plecarea ei, el a devenit si mai introvertit, gsindu-si consolarea doar n propria-i mostenire viitoare si-n visurile sale tainice. Pn la moartea lui Meilhaus, survenit n 1881, Ludwig avea s corespondeze n mod frecvent cu mult iubita" lui fost guvernant, destinuindu-i ndejdile si temerile ntr-un mod refuzat membrilor familiei sale. Ludwig era un copil singuratic. Chemarea si aspiratia ctre solitudine se armonizau cu firea sa. Desi numai trei ani l desprteau de Otto, prpastia dintre cei doi //Statul sunt eu!" //Cci aceasta este vointa Noastr!" (Ib. Fr.) 45 frati era imens, nc din copilrie, n-au fost prea apropiati si ntre ei aceast distant s-a

tot mrit: regina Mrie l nvesmnta de obicei pe Ludwig n albastru nchis, pe cnd Otto era sortit s poarte culoarea rosie, mai egalitar, nengduindu-se dect arareori exceptii de la aceast strict regul a etichetei.9 Cei doi bieti se deosebeau ntru totul din punct de vedere al temperamentului: datorit firii lui contemplative si melancolice, Ludwig contrasta puternic cu simplul si afectuosul Otto. n calitate de print mostenitor, Ludwig era crescut dup principii severe, n vreme ce Otto, rsftat de printii care-i satisfceau toate toanele, nu ndura niciodat mustruluielile si presiunile suportate cu resemnare de fratele mai mare. Chiar de mic copil, Ludwig si-a dat dureros de limpede seama c printii l favorizau pe Otto: Otto este un biat cuminte si eu voi fi la fel", i-a scris el odat, plin de mhnire, mamei lui.10 Dar indiferent ct se strduia, orict de frumos se purta, indiferent ct de emotionante erau scrisorile lui imploratoare, Ludwig nu reusea s cstige bunvointa si afectiunea printeasc dup care tnjea cu disperare. Diferentele fortate n ce priveste situatia lor au tensionat relatiile dintre cei doi frati. Pe Otto, Ludwig nu-1 lsa niciodat s uite c el avea s fie rege ntr-o bun zi si profita la maximum de orice prilej pentru a-si revendica ascendentul moral asupra mezinului. Odat, Ludwig 1-a legat fedeles pe Otto si 1-a amenintat cu decapitarea nainte ca vreun slujitor s-i sar n ajutor, n alt mprejurare, Otto i-a artat lui Ludwig un bulgre de zpad fcut de el, iar fratele lui mai mare i 1-a luat iute din mn. Cu ochii scldati n lacrimi, Otto a apelat la un ngrijitor care i-a cerut lui Ludwig s-i napoieze 46 nebun fratelui bulgrele de zpad. Dar Ludwig a refuzat cu ncptnare: Poftim? De ce nu-i pot lua bulgrele de zpad? Pentru ce sunt print mostenitor?"11 Pe cnd familia regal si stabilise resedinta pe durata sezonului estival la palatul de var din Berchtesgarten, unul dintre servitorii casei a aprut tocmai la timp ca s-1 vad pe Ludwig stnd aplecat peste fratele su, dup ce-1 legase strns de mini si de picioare si-i astupase gura cu un clus. Atunci cnd slujitorul a intervenit, Ludwig a protestat cu trie, cuprins de indignare: Nu e treaba ta! sta-i vasalul meu si a cutezat s se mpotriveasc vointei mele! Trebuie executat!" Servitorul 1-a salvat n timp util pe Otto, iar Ludwig a primit o btaie zdravn de la tatl su. Aceast pedeaps corporal a ntunecat pentru totdeauna amintirile lui Ludwig legate de Berchtesgarten: orselul alpin avea s-i aminteasc vesnic de aceast experient umilitoare.12 n pofida unor astfel de exteriorizri arogante, Ludwig era un copil timid, impresionabil si emotiv. Prefera s se joace singur, iar jucriile lui favorite erau piesele de lemn, n forme geometrice, pentru simulat constructii. Arhitectura l fascina. De Crciun, n 1852, cnd avea sapte ani, fostul rege Ludwig I i-a druit tizului su o machet a celebrului Siegestor, Arcul de Triumf munchenez. Ii place nespus s construiasc", relata cu mndrie bunicul lui. Am rmas destul de surprins s vd constructii splendide, de bun gust, dovedind simt al frumosului, fcute de mna lui."13 In afar de arhitectur, regina Mrie a remarcat fascinatia fiului ei mai mare pentru ceremonialul solemn si riturile grandioase ale Bisericii Catolice. Ludwig astepta Cu nflcrare vremea carnavalului, cu pantomime, cor47 tegii alegorice si jocuri distractive, srbtoare traditional care preceda postul Pastilor, cnd ntreaga familie regal asista la magnifica missa solemnis cntat n timpul

liturghiilor oficiate la Frauenkirche si Theatinerkirche din Mxinchen. nvesmntat n haine clugresti, Ludwig obisnuia s se furiseze n capelele private ale palatelor, zgindu-se cu orele la altarele n stil rococo, cu volute placate n foite de aur, cu cartuse ornamentale aurii si heruvimi dedesubtul plafoanelor pictate n fresce.14 Iubea la nebunie tocmai ambianta teatral, fastuoas si solemn a bisericii, solitudinea ce-1 nvluia n mijlocul podoabelor si odoarelor sfinte, splendoarea fr seamn a spectacolului anterielor mpodobite ale preotilor, corurile ascunse vederii si vraja lumnrilor votive, plpitoare, ca si a mirosului puternic si aromat de tmie. Din ce n ce mai des, Ludwig se refugia n aceast lume a himerelor si a plsmuirii, cufundndu-se ore ntregi n lectura crtilor din care descoperea strlucirea curtii de la Versailles a lui Ludovic al XlV-lea, mretia vechilor legende si epopei teutonice si a vremurilor de mult uitate ale cavalerismului si ale onoarei cavaleresti. Cu ct citea mai mult, cu att mai intens l ncercau dezgustul si nemultumirea fat de mediul care-1 nconjura: detesta secolul al XlX-lea, cu stilul prozaic de viat, platitudini si distractii burgheze. Pentru a evada din realitatea ce-i insufla repulsie, rtcea de colo pn colo prin palatele tatlui su, dnd fru slobod imaginatiei, s se inspire din ambianta acelor ncperi si afundndu-se n lumea de odinioar a puterii absolute. Decoratiunile interioare extrem de ncrcate, executate de Cuvillies si Zimmermann la Residenz l captivau cu motivele ornamentale poleite n aur, mtsurile, brocarturile, pardoselile cu mozaic si 48 nebun andelabrele de cristal; putea retri aici epoca de glorie lui Ludovic al XTV-lea si a disprutei curti de la Versailles. Totusi/ mai mult dect orice, Ludwig era nrurit de o anfilad de ncperi, cunoscute sub numele de Nibe-lungen Appartements*. nsirate de-a lungul primului etaj al asa-numitei aripi Konigsbau a palatului regal, aceste camere cu pereti stucati, imitnd marmura, erau mpodobite cu imense picturi murale, inspirate din saga zeilor teutoni si executate de Julius Schnorr von Carolsfeld. Astfel a luat Ludwig cunostint de personajele din vechile legende si poeme epice germane, ca de pild Wotan si Siegfried, Briinnhilda si Sieglinda, de lumea mitic a Nibelungilor, pe care Richard Wagner avea s-o renvie n dramele sale muzicale. Mai presus de orice alt loc, Ludwig ndrgea castelul Hohenschwangau, situat la poalele Alpilor bavarezi, ctre nord, doar la cteva mile deprtare de granita austriac, lng orasul Fiissen. Castelul avusese o semnificatie special n cultura vechilor teutoni, ntemeietori i-au fost aprigii si semetii cavaleri de la Schwangau, care i-au nltat zidurile crenelate n veacul al Xl-lea; cetatea medieval a cucerit-o mai trziu Hiltebold, cruciat si membru al legendarului grup de minnesingeri, iar mpratul Friedrich I Barbarossa avea s poposeasc acolo mpreun cu suita n timpul primei sale cltorii spre Roma. Dar cea mai strns legat de castelul Hohenschwangau era figura mitic a lui Lohengrin, Cavalerul Lebedei. Potrivit legendei, de pe aceste creneluri pornise tnrul cavaler, cobornd pe Rin, cu luntrea tras de o lebd, n Apartamentele Nibelungilor 49 cutarea Sfntului Graal"* si pentru a o salva pe Elsa de Brabant. nssi denumirea castelului, Hohenschwangau, grieste despre acest mit, nsemnnd n traducere liber tinutul de Sus al Lebedei".

Ordinul cavalerilor de Schwangau s-a stins n secolul al XVI-lea, iar castelul lor, rmas apoi de izbeliste, a czut n ruin, n timpul rzboaielor napoleoniene, fortreata a suferit noi si multe stricciuni: n 1800 si 1809, Napoleon nsusi a asediat castelul n cursul campaniei fulgertoare mpotriva Austriei. Pn cnd printul mostenitor Maximilian a descoperit castelul medieval n 1832, acesta nu mai era dect o ruin romantic, npdit de ieder si trandafiri slbatici. Impresionat de starea jalnic a constructiei, Maximilian a nceput imediat restaurarea zidurilor si a crenelurilor nruite. Rezultatul a fost o bijuterie a artei gotice retrezite la viat, cuprinse ntre dou ambrazuri si foisoare sustinute de coloane. Castelul Hohenschwangau ncununa un colt de stnc ce domina cmpia Fiissen, zidurile de culoare ocru si acoperisul de tigle rosii scnteind pe fundalul povrnisurilor nvesmntate n brazi si pini ntunecati ale piscurilor nvecinate. Terase largi, desvrsite cu fntni tsnitoare si straturi de trandafiri, rnduite n trepte, nconjurau zidurile castelului; sub crestele crenelurilor se ntindeau lacurile gemene Alpsee si Schwansee, apele * Graal (n legendele mistice ale Evului Mediu) - vas pretios, nzestrat cu virtuti supranaturale, n care losif din Arimateea ar fi strns sngele divin din rnile lui lisus, dup coborrea acestuia de pe cruce. Motivul Graalului a fost reluat de Wagner n Lohengrin" si Parsifal" nebun lor limpezi ca semnul cerului reflectnd curbura des-his de Alpi pe linia orizontului. De la malurile lacului Alpsee, unde luase nastere un mic sat pentru gzduirea celor legati de curtea bavarez, un drum abrupt de acces gerpuia urcnd panta muntelui si cotind pe sub o poart masiv, n form de arc, mpodobit cu semnele heraldice ale familiei Wittelsbach, pentru a da apoi pe culme ntr-un scuar pietruit, chiar n fata castelului. Cettuia Hohenschwangau nu era nici mare, nici luxoas. Apartamentele principale, grupate la caturile al doilea si al treilea, erau ncperi relativ modeste, constructia nereprezentnd nici pe departe o resedint regal, ci mai degrab o cas boiereasc de tar. Efectul sumbru al camerelor cu tavane joase era atenuat de ferestrele nalte si de usile cu nenumrate ochiuri de geam prin care lumina se revrsa nuntru. Scri se rsuceau n spiral pn-n turnuri, iar razele soarelui se filtrau prin mozaicurile de sticl colorat a vitraliilor, aruncnd mnunchiuri de curcubee pe palierele de piatr. Maximilian le comandase artistilor Dominick Quaglio si Moritz von Schwind s-i decoreze interioarele castelului de curnd restaurat cu picturi murale evocnd trecutul legendar al cettuii si figurile eroice ale lui Parsifal si Lohengrin. Peretii asa-numitei Schwanrittersaal, Sala Cavalerilor Lebedei, care slujea drept sufragerie, erau acoperiti cu picturi murale nftisnd povestea lui Lohengrin. Dar rnai existau si alte aluzii mitice la Hohenschwangau. Ludwig se arta fascinat de dormitorul tatlui su, o ncpere deosebit de romantic, predispunnd la visare si care i-a influentat foarte mult dispozitia sufleteasc pen-tru exotism. Camera era mpodobit cu picturi murale reprezentnd grdina fermecat a imaginarei Armida si 51 seducerea acesteia de ctre Rinaldo, deveniti eroi ai epo-peei romantice Rinaldo" a marelui poet italian din secolul al XVI-lea Torquato Tasso.15 Ludwig adora s ias la aer curat, pentru a explora si cutreiera muntii si pdurile, si

profita la maximum de vacantele petrecute n timpul verii la Hohenschwangau. El si Otto notau deseori n Alpsee, chiar sub meterezele castelului, si clreau pe cmpurile asternute pn la Forggensee ori urcau pe crrile alpine, fcnd picnicuri n dumbrvi mpreun cu guvernanta si instructorul lor militar. De fapt, ntregii familii regale i plcea nespus s colinde prin mprejurimi. Regina Mrie arta un interes viu pentru aceste ascensiuni pe coastele pieptise si contribuia personal la ntocmirea traseului pe potecile si crruile care serpuiau pn n vrful muntilor din preajma castelului. Suverana purta totdeauna un costum bizar, confectionat dup un model creat de ea nssi: o crinolin larg, lung pn la genunchi, mbrcat peste o pereche de pantaloni brbtesti, meniti ai nlesni mersul la urcus, si o plrie asortat. Maximilian nsusi avea o nftisare plcut vederii, nvesmntat n straie verzui tiroleze, cu ciorapi lungi, neaprat de aceeasi culoare cu a beretei, pe cnd cei doi fii erau mbrcati dup portul tranilor bavarezi.16 Desi nsotit de o doamn de onoare si de ctiva servitori, regina Mrie se ngrijea personal de cele mai nensemnate amnunte, despachetnd cosurile cu merinde pentru picnic, perpelind carnea pe jar, ducnd tipsiile cu ciozvrte fripte de cprioar, cu cartofi copti n spuz si cu pine, dup aceea stnd aplecat peste un prias de munte si splnd vasele murdare. Erau totusi si experiente mai putin plcute. Instructorul militar al lui Ludwig, maiorul Emil von Wulffen, Degete nebun iii." 11 peregrinri pupilul dat n supraveghere pe 1 "rrile ntortocheate de deasupra lacului Alpsee, pn i pasul Pollat, o vale ngust si adnc, mai jos de Muntele Sauling, unde apele unei cascade se prvleau n rpe, cu putere si vuiet, de la o sut cincizeci de picioare nltime. Din acest loc, se desfsura sub cerul liber magnifica panoram a Alpilor si a cmpiei Fiissen, asternut ctre nord, pn la coamele dealurilor rotunde. Ludwig tinea n mod sincer la von Wulffen, un om cumsecade, modest si fr pretentii, care se detasa de curtenii nfumurati ai casei regale. Von Wulffen, din nefericire, suferea de epilepsie. Intr-o zi, n timpul unei excursii alpine, pe cnd culegea flori, maiorul fu cuprins de convulsii si se prbusi pe un colt de stnc, frngndu-si gtul sub privirile ngrozite ale biatului.17 Amintirea acestei tragedii 1-a obsedat multi ani pe Ludwig. Allgau (regiunea hotrnicind Alpii bavarezi), unde se nlta castelul Hohenschwangau, a devenit refugiul favorit al lui Ludwig. Adora viata cmpeneasc, lungile peregrinri, mireasma nviortoare rspndit de cununile de caprifoi ce cdeau peste crenelurile cettuii, precum si firea deschis, generoas, a oamenilor de la tar. Mai mult dect orice, ndrgea linistea sufleteasc prilejuit de pribegiile prin munti. Hoinrind singur de-a lungul lacurilor limpezi sau stnd pe prichiciul ferestrei boltite si contemplnd, peste piscurile alpine, privelistea deschis spre Austria, Ludwig si lsa imaginatia s brodeze n voie. La Residenz, luase deja cunostint de lumea Nibelungilor, din saga zeilor germanici, care avea sa capete mai trziu viat si strlucire n muzica wagnerian; la Hohenschwangau se ntlnise cu eroii legendelor teutonice, pe care Wagner avea de asemenea s-i aduc n carne si oase pe scen: Parsifal si Lohengrin si cutarea Sfntului Graal", totul fiind dominat de imaginea omniprezent a lebedei, ncepnd de la armoariile Cavalerilor de Schwangau, cioplite n piatr deasupra marii porti n form de arc, cu dou canaturi, a castelului, pn la apele de sub metereze ale lacurilor Alpsee si Schwansee, pe care

pluteau lebedele, Ludwig era nconjurat de aceste psri mndre, pline de gratie, cu care avea s se identifice. Scrisorile lui din copilrie, exagerat ncrcate de nflorituri cu majuscule L mpletite cu flori de crin, se sfrseau deseori cu o lebd, desenat de Ludwig drept emblem personal. Compania altor copii i displcea profund lui Ludwig. Printii ncercau s statorniceasc o oarecare normali-tate n viata sa, aducnd fiii aristocratilor bavarezi la curtea regal pentru a se juca mpreun cu Ludwig, dar orice tentativ esua inevitabil. Acesta refuza s participe la jocurile lor si nu putea s uite c el este printul mostenitor, i venea foarte greu s se comporte firesc n prezenta celor de vrsta lui, ntr-att de constient era de pozitia-i unic n societate. Cnd un servitor bg de seam c biatul contelui Arco l plesnea pe Ludwig peste cap n timpul unui joc, vizitele contenir brusc. Cel mai adesea, Ludwig era gsit stnd singur n tcere. Odat, faimosul teolog bavarez Ignaz von Dollinger 1-a surprins ghemuit ntr-un ungher al salonului, cufundat n ntuneric. Altetei Voastre ar trebui s i se fac lectur, ceea ce ar ajuta la trecerea acestor ore plictisitoare", i-a sugerat Dollinger. Dar nu sunt ctusi de putin plictisit!", a exclamat Ludwig cu privirea pierdut n gol. mi nchipui felu54 nebun .. geruri si asa mi ocup timpul, amuzndu-m destul de bine/'18' Apucturile ciudate ale ambilor frati n-au scpat neobservate de anumiti curteni, printre care s-a numrat si Geheirnrat Gietl, medicul familiei regale. Potrivit unui raport ntocmit de Gietl7 chiar din fraged copilrie Otto manifestase semne clare de halucinatii, iar doctorul a nceput s-1 supravegheze cu atentie si pe Ludwig, pentru a constata eventual aceleasi simptome. El a notat, de exemplu, c odat, pe cnd juca biliard, Ludwig si imaginase c aude voci batjocoritoare. Din acel moment a nceput s se zvoneasc ncetncet la curtea regal c viitorul suveran ar fi putut mosteni proverbiala extravagant a Wittelsbachilor. Lducatia printului mos tenitor la mplinirea vrstei de 8 ani, Ludwig a rmas izolat n camera regal a copiilor, sub oblduirea guvernantei sale, Frulein von Meilhaus. Femeia, plin de ntelegere, i-a artat biatului sensibil singura si unica bunvoint si afectiune ntr-o lume altminteri impasibil si stearp din punct de vedere sentimental, stnd cu el, citindu-i, nvtndu-1 s scrie si povestindu-i mituri biblice. n 1853, ei i s-a alturat vicarul Reindl, chemat la curtea regal de ctre regele Maximilian, pentru a-i mprtsi fiului su mai mare nvtturile religioase. Un an mai trziu, cnd Frulein von Meilhaus si-a prsit postul, monarhul a prins iute aceast ocazie favorabil s desemneze un personal n ntregime nou pentru supravegherea educatiei mostenitorului su. Pe neasteptate, bietasul romantic, care visa cu ochii deschisi la cavaleri si eroi nemuriti n legendele germanice si care cuta dragoste n bratele guvernantei ntelegtoare, s-a vzut lipsit cu de-a sila de prezenta ei alintoare si aruncat brusc pe minile unui grup de oameni ce-i insuflau 56 nebun , numiti de tatl su pentru a-1 modela astfel ca T udwig s devin un print si-un rege bun.

Educatia i-a fost dirijat dup principiile si intentiile regelui Maximllian. Ca si alti printi mostenitori euro-neni, Ludwig a luat lectii de echitatie, de mnuirea spadei, de desen, not si dans, dar cea mai mare parte a pregtirii sale era canalizat spre nsusirea limbilor strine, istoriei si stiintelor, iar ulterior suplimentat cu cunostinte politice si militare. Maximilian a abordat acest plan de studii cu oarecare usurare n suflet, ntruct Ludwig era astfel lsat n grija si sub supravegherea preceptorilor si instructorilor militari; aceast izolare impus, pur scolastic, l scutea pe rege de ceea ce nsemna deseori o relatie fortat si dezagreabil cu fiul lui. Codul sever de comportament al printelui, aspiratiile didacticiste excesiv de mari si disciplina drastic si perimat pretindeau din partea lui Ludwig supunere pe toat linia si atentie deplin. Dezgustat de slbiciunea pentru reverie a melancolicului su fiu, Maximilian era ferm hotrt s-i umple orele cu lectii si activitti strict supravegheate n efortul de a-1 transforma pe Ludwig ntr-o pild de integritate moral si de inteligent superioar. Maximilian vroia deci s plmdeasc din fiul su mai vrstnic un monarh model. Plan care nu ngduia nici urm de individualitate. Pentru a face din Ludwig un rege perfect, tatl lui credea c e necesar nu numai sa-i nbuse personalitatea, ci chiar s i-o zdrobeasc. si ar fi putut ca un asemenea scop s fie atins dac Ludwig s~ar fi artat cooperant, numai c Maximilian nu tinuse prtia de temperamentul fiului su. Ludwig era prea n-Captnat si arogant ca s cedeze; manifesta, de asemenea, ingeniozitate cnd venea vorba despre moda57 littile de rzvrtire si nu-si ndrepta nicicum comportamentul, socotit inacceptabil, ceea ce, desigur, strnea suprarea tatlui su. Satisfcea nseltor orice dorint exprimat de regele lui printe: nici una dintre vrerile suveranului nu era ntmpinat cu rezistent. Ludwig ndeplinea tot ceea ce i se cerea, dar att si nimic mai mult. N-a artat niciodat entuziasm sau interes pentru vreuna dintre materiile de studiu, cu exceptia istoriei si a literaturii, si nvta doar att ct era necesar ca s treac probele scrise si orale de verificare a cunostintelor dobndite. Sttea smirn n timpul prelegerilor, fr s fac vreun comentariu, afisnd o atitudine aparent docil, dar fiind n realitate adncit ntr-o lume de vise. si cultivase de la o vrst fraged abilitatea de a reprima n sine realittile mai neplcute ale existentei de zi cu zi; obisnuia s zmbeasc, s dea din cap a ncuviintare, s poarte o conversatie politicoas si s-si fac lectiile, ns, cu adevrat, Ludwig si gsea alinare doar n micul su univers al imaginatiei. Cu ct regele pretindea mai mult de la fiul su, cu att mai putin dispus era Ludwig s se conformeze. Pentru a supraveghea educatia printului mostenitor, Maximilian 1-a nvestit cu autoritatea necesar pe contele Theodor Basselet de la Rosee, fost ofiter de cavalerie, n vrst de cincizeci si trei de ani, cu un simt infailibil al loialittii fat de coroan si cu atasament pentru disciplina militar. Desi regele era foarte multumit de alegerea fcut, tinuta impuntoare si grav a contelui, precum si glasul lui poruncitor l intimidau pe Ludwig, cruia i-a inspirat pe loc o aversiune instinctiv. Nici impresiile lui Basselet de la Rosee despre Ludwig nu erau mai favorabile: se confrunta cu un pupil care prea c nebun nu se sinchiseste de nimeni n afar de sine nsusi, un roantic egocentric, gata s se revolte chiar si la simpla dee c printr-o mustrare i s-ar

nclca demnitatea regal. Contele a descoperit curnd c Ludwig se poate comrta ntr-un mod arogant si tiranic. Chiar naintea plecrii ei de la curtea regal, Frulein von Meilhaus, nso-tindu-1 pe copilul avut n ngrijire la o rait de trguieli prin Fiissen, 1-a vzut cum fura un mic portmoneu dintr-o prvlie. Odat iesiti n strad, 1-a dojenit cu asprime pe Ludwig, insistnd s napoieze portmoneul si s-i cear imediat scuze proprietarului prvliei. Dar, n loc s fie rusinat sau spsit, Ludwig se art sceptic: Cu ce am gresit?" ntreb el cu nedisimulat sinceritate. De ce ar fi un pcat? ntr-o bun zi voi fi regele acestei tri si tot ce apartine supusilor mei mi apartine deopotriv."1 Contele de la Rosee a ncurajat convingerea lui Ludwig n propria-i superioritate si i-a tolerat trufia. El struia ca att Ludwig, ct si Otto, s cultive relatii doar cu verii lor Wittelsbach si cu descendentii familiilor aristocratice bavareze. Potrivit unei traditii statornicite din vechime la curtea miinchenez, nimeni nu trebuia s se adreseze vreunui membru al casei domnitoare bavareze cu titlul de Altet Regal pn la mplinirea vrstei de optsprezece ani; chiar si dup cea de-a optsprezecea aniversare a nasterii, se prefera apelativul mai simplu de Altet. Dar contele de la Rosee nici nu vroia s aud de una ca asta: era nenduplecat, insistnd ca lui Ludwig, n calitate de print mostenitor, s i se recunoasc titlul de Altet Regal si s fie onorat ca atare de toti servitorii si de suita casei regale. Maximilian si ddu consimtmntul s1 astfel Ludwig se vzu curnd nconjurat de curteni care i se ploconeau adnc si-i fceau reverente.2 59 De la Rosee dirija un corp profesoral selectat de la Universitatea din Miinchen, de la Universitatea din Goettingen si de la Institutul Militar al Bavariei. Era vorba de somitti n domeniile respective, precum printele Ignaz von Dollinger, celebru teolog catolic, care-1 initia pe Ludwig ntr-ale religiei, profesorul Julius von Liebig, renumit chimist care preda la Universitatea din Miinchen, colegul lui, profesorul Philipp von Jolly, care-1 pregtea pe Ludwig n domeniul fizicii, Johannes Huber, care-i tinea prelegeri despre filosofic si problemele contemporane, n fine, Franz Trautmann, care verifica nsusirea limbilor strine si Michael Klass, pedagog si reformator bavarez de renume. n fiecare dimineat, Ludwig era trezit din somn de un servitor la ora cinci si jumtate; dup ce se spla si se mbrca, i se cerea s se aseze de ndat la birou si s-si termine temele ntr-un ceas, nainte de micul dejun. Urmtoarele dousprezece ore erau rezervate repetrii si fixrii n memorie a cunostintelor din disciplinele obisnuite de studiu, lectiilor noi, lecturii si exercitiilor. Ziua de lucru a micului print se derula dup un plan ntocmit cu strictete si nu existau dect putine abateri de la acest program intensiv: activittile din timpul liber trebuiau s fie neaprat constructive, indolenta nefiind tolerat. Acest program esalonat riguros, care se desfsura de fapt sase zile pe sptmn, se ntrerupea pentru servirea ceaiului de dimineat, la ora zece, pentru luarea prnzului, la ora unu, si pentru ceaiul de dup-amiaz, la ora patru, but mpreun cu printii; pe timp de var, se arta o ngduint special pentru cea de a doua parte a zilei si pentru obisnuitele vacante ale familiei regale petrecute la Hohenschwangau si Berchtesgarten.3 Chiar si 60 fegefe nebun lectiile nu erau niciodat suspendate mai mult de teva zile la rnd, iar Ludwig era obligat s trudeasc din greu timP ma* ndelungat dect orice alt nvtcel din regatul tatlui su.

Pregtirea preliminar urmat de Ludwig cuprinsese lectii de matematic, de limba si gramatica german, de istoria popoarelor germanice. Acel program de studiu, esalonat pe trei ani, respecta manualele scolii secundare pe care trebuia s-o frecventeze orice copil bavarez, n plus, Ludwig cpta cunostinte religioase, de cteva ori pe sptmn, de la printele Ignaz von Dollinger, care-i succedase lui Reindl. Cnd Ludwig mplini unsprezece ani, tatl su porunci ca educatia fiului s se intensifice. Lucrnd cu un grup de curteni si de militari, Maxi-milian a ntocmit pentru Ludwig un nou program, cu mult mai ncrcat si solicitant, bazat n parte pe sistemul de nvttur desvrsit de mpratul Franz Joseph al Austriei. La nceput, s-a sugerat ca Ludwig s termine cursurile scolii medii, care durau ndeobste opt ani, ntr-o perioad de numai cinci ani; n cele din urm, s-a considerat c pretentiile erau prea exagerate si i s-a ngduit printului mostenitor s-si duc la bun sfrsit programul de instructie n sapte ani. Faza secundar a educatiei lui Ludwig s-a extins pentru a cuprinde subiecte de studiu mai dificile, care includeau si greaca. Aceste lectii erau completate cu lecturi impuse: clasicii greci, Romeo si Julieta" de William Shakespeare si piesele cu continut satiric ale lui Jean-Baptiste Poquelin (Moliere), si toate n limbile respective. Ludwig a nvtat repede limba francez, dar, cnd conversa n englez nu putea dect s se lrnpleticeasc la vorb. Marea dragoste nutrit de Ludwig Pentru lectur i-a slujit la lectii tot att de bine ca memoria 61 sa cu totul exceptional: putea s recite, fr s i se sufle, pasaje ntregi si scene din operele autorilor si preferati, incluzndu-i pe Friedrich von Schiller si lordul Byron. Avea de asemenea cursuri de istorie universal si a Europei, care l detectau ct se poate de mult. Pentru el, istoria reprezenta povestea vietii strmosilor si si a realizrilor acestora. Gratie studierii vietilor si faptelor lui Carol cel Mare, Ludwig Bavarezul si Friedrich cel Mare, printul mostenitor a descoperit figuri eroice dup pilda crora si putea modela viitoarea domnie. Lectiile de aritmetic, geografie, stiinte naturale, astronomie, chimie si fizic nu-1 captivau la fel; Ludwig manifesta un interes sczut fat de lucrurile stiintifice si practice, ntruct lumea lui era una a imaginatiei si a istoriei. Adus la palat ca s-1 nvete pe printul de coroan germana si gramatica, Michael Klass a fost caracterizat de ctre unul dintre biografii lui Ludwig drept o mediocritate blajin din fire"4. Klass ajunsese la rangul nalt de preceptor al mostenitorului la tron cu o excelent reputatie de educator, respectat fiind de colegii si universitari; nainte de numirea n functie, redactase o carte n care propunea o serie de reforme n sistemul educational bavarez si prin urmare era considerat drept un dascl luminat, cu conceptii naintate. Dintre toti institutorii, asupra lui Ludwig Klass avea s exercite cea mai mare nrurire. Din nefericire, aceast influent a fost nefast, n ciuda ntregii sale gndiri luminate, egalitare, si a propunerilor cu privire la mbunttirea strii de educatie n Bavaria, Klass recomanda un sir de principii ntru totul diferite cnd erau vizati membrii familiei regale. Preceptorul era cuprins de veneratie fat de rege si familia acestuia si se conforma ntocmai unei credinte nebun proape medievale n sanctitatea suveranittii. Dup grerea lui Klass, monarhul era sorocit de Dumnezeu s domneasc peste poporul su, inspirat de autoritatea jivin/ ridicndu-se astfel mai presus de judecata p-jTinteasc si de nvinuiri. Suveranul, dup cum l nvta tClass pe Ludwig, era liantul ntre Dumnezeu si popor, ntre biseric si stat.

Ludwig fusese expus vreme ndelungat influentei unor astfel de idei. Frulein von Meilhaus l familiarizase pe biat cu maximele si conceptiile filosofice ale lui Ludovic al XlV-lea, n timp ce de la Rosee amplificase atitudinile de sicofant ce-1 caracterizau prin ordinele lui date curtii, referitoare la regulile etichetei regale, ncepnd din momentul cnd a devenit print de coroan, Ludwig a fost supus n permanent unui torent de predici despre suprematia lui asupra viitorilor supusi; comportamentul autocratic observat de multi era si o consecint fireasc a unei tolerante din perioada copilriei. Prelegerile tinute de Klass n-au fcut altceva dect s confirme ceea ce Ludwig nsusi socotea a fi adevrul adevrat. De bun seam, ndrgea acele lectii si le prindea la inim; multi ani mai trziu, Ludwig i-a adus la cunostint vrului su Rudolf, printul mostenitor al Austriei, unul dintre sfaturile lui Klass: Monarhul este unsul Domnului pe pmnt, dar, n acelasi timp, si printele supusilor si. Religia este cea care mentine ordinea n rndul maselor de oameni si care exprim ntreaga dragoste si tot atasamentul poporului fat de suveranul lor, lntocmai cum aceeasi religie insufl iubirea nutrit de supusi pentru monarhul lor; religia reprezint deci legtura etern ntre ei."5 Ludwig se simtea coplesit de strictetea educatiei sale. 63 La fel ca orice alt copil, tnjea din tot sufletul s evadeze din temnita slii de studiu si s scape de privirile vigilente ale preceptorilor si, ca s se joace sau s citeasc. Dar Maximilian insista ca fiul su s nu fie rsftat, iar lectiile nentrerupte, ndatoririle din ce n ce mai dificile si supravegherea permanent 1-au supus curnd pe tnr la un greu tribut. Profesorii si particulari au observat nervozitatea continu manifestat de Ludwig si oboseala lui crescnd; sttea deseori prbusit pe masa de scris, incapabil s se mai concentreze. Nici Maximilian, nici contele de la Rosee nu si-au dat seama c Ludwig suferea de extenuare nervoas; temndu-se c avea pur si simplu prea mult timp liber, ei au reactionat prin sporirea orelor si temelor de studiu, agravnd nencetat starea emotional a biatului, altminteri att de fragil. Reticenta sa pstrat cu grij l tinea chiar si pe contele de la Rosee la distant si au trecut multe luni nainte ca acesta s poat prezenta reginei un raport convingtor despre vreun progres fcut de tnrul nvtcel. In 1857, de la Rosee i scria mamei lui Ludwig: L-am supus pe printul de coro