42
USM Facultatea de Istorie şi Filosofie Catedra Istorie Universală Attila – regele hunilor” Referat la cursul normativ de bază :

Attila - regele hunilor

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Attila - regele hunilor

USMFacultatea de Istorie şi Filosofie

Catedra Istorie Universală

„Attila – regele hunilor”

Referat la cursul normativ de bază :

Istoria Evului Mediu de vest a studentei anului II Cernatînscaia Snejana

Conducător ştiinţific :Dr. Hab. Pavel Cocârlă

Chişinău – 2010

Page 2: Attila - regele hunilor

Cuprins

Introducere..............................................................3

Cap 1. Viaţa şi activitatea regelui..................................5

1.1 Naşterea unui erou...........................................5

1.2 Puterea şi sfîrşitul vieţii...................................9

Cap 2. Attila- regele hunilor.........................................16

2.1 Regele hunilor.Hunii.......................................16

2.2 Politica dusă de Attila.....................................19

Concluzie.........................................................................22

Bibliografie.....................................................................24

2

Page 3: Attila - regele hunilor

Introducere

1.Tema şi sarcinile lucrării

În această lucrare voi încerca să reflect rolul personalităţilor istorice şi anume cea

a regelui hunilor Attila. Informaţia inclusă în acet referat permite studierea nivelului

de dezvoltare economică, a modului de viaţă, a tradiţiilor, a artei militare întîlnite la

popoarele hune, în timpul domniei lui Attila.

Studiind viaţa şi activităţile lui Attila , cît şi aportul lui în crearea ca popor unitar al

hunilor, voi încerca să desfăşor următoarele obiective:

- să studiem naşterea unui erou- Attila

- să stabilim începutul activităţii tînărului rege

- să arătăm modul de viaţă al hunilor

- să stabilim premisele luptelor duse de huni

- vom identifica consecinţele activităţii personajului istoric.

O personalitate istorică născută să cutremure naţiunea sa şi să zguduie pămîntul..

Astfel poate fi caracterizat regale hunilor—Attila, care a adus istoriei noi taine, care

trebuiesc descoperite pas cu pas.

Deşi de mic copiil a fost trimis ca ostatic la Roma, el niciodată nu a uitat de propria

provinienţă, tot timpul se visa acasă în frunte poporului său. Pîna la un final visul lui

devine realitate şi ajunge împreună cu fratele său să conducă tronul.

Pînă a veni Attila la conducere, hunii erau nişte triburi dispersate care se supuneau

conducătorului local. La început ei nu reprezentau o forţă mare de luptă, sau un

pericol atît de imens, deoarece din momentul în care un tot întreg este împărţit în

bucăţele , ele nu mai prezintă o putere. Scopul lui Attila era să unifice toţi hunii sub

un singur conducător şi anume el. El înţelegea bine că combinîndu-i , ei vor forma o

putere de temut.

Attila este una din marele figure harismatice de suveran din istoria universală, care

înflăcărează şi în ziua de azi fanteuia noastră. Bogăţiile nemăsurate pe care le-a

3

Page 4: Attila - regele hunilor

adunat prin prădăciuni sau le-a asigurat prin tartate avantajoase , mîndria cu care îi

înfrunta pe împăraţii romani, veşnica dorinţă de a aduce în haremul lui frumuseţi din

cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, rezistenţa la băutură şi la război, diplomaţia şi,

moartea lui în braţele tinerei lui mirese Ildico, toate acestea au făcut din prinţul

nomad un erou mitic. Aceste şi alte aspecte ale vieţii regelui hunilor , voi încerca să

le abordez în referatul dar.

4

Page 5: Attila - regele hunilor

Cap 1. Viaţa şi activitatea regelui

1.1Naşterea unui erou

Cel mai de seamă conducător militar şi politic pe care l-au avut hunii – Attila, s-a

născut după toate probabilităţile, în anul 395, cînd moare împăratul roman Theodosie.

Attila era fiul lui Mundzuc sau Mundiuc, care împreună cu alţi doi fraţi ai săi, Ruas

(Rugas sau Rugila) şi Oktar, domnea peste hoardele hunice.

El coboară din vechea familie imperială care domni odinioară asupra puternicului

neam al Hunilor. Dincolo de aceşti strămoşi, ajunge în legendă Cham şi mitul făcea

chiar să i se ducă genealogia pînă la pasărea Astur, ea fusese făcută regină a fiinţelor

zburătoare şi purta pe cap o coroană.

Se născu în anul 395 într-una din acelea căruţe ale hoardei . Copilului i se dădu

numele de Attila, ceea ce înseamnă ”Tătucul”. Acest nume i s-ar fi dat în cinstea

Volgăi , pentru care tatăl său Mundzuk avea un respect adînc. Trebuie de menţionat

deasemenea că Attila, sau cum îl mai numesc, Atlia, Etzel, însemna în limbajul hun

„fier”, şi că tatăl lui Mundzuk a prevăzut frumoasa soartă de cuceritor a fiului său.

Mişcările istoriei creea în acelaş timp pe cei doi eroi principali ai marii drame

apusene, Attila şi Aetius , fiul şefului miliţiei provinciale Gaudentius.

Autorul Brion Marcel era de părerea că, el era liber pentru că nu suferea alte legi

decît acelea ale naturii şi se obişnuieşte să trateze forţele omeneşti ca şi pe cele ale

naturii. Nu luptă împotriva unei furtuni de nisip sau a unei avalanşe. Să folosească pe

oameni la fel ca pe elemente , aceasta era politica rudimentară şi înţeleaptă a regilor

nomazi şi în gîndurile profunde ale lui Attila, în visurile sale cele mai ambiţioase , se

va găsi mereu acest caracter practic, imediat, care.l va face să aştepte momentul

prielnic şi să ocolească un obstacol mai bine decît să-şi piardă timpul ca să-l

doboare1.

1 Vezi Brion Marcel, „Attila-Biciul lui Dumnezeu”, Buc.1995 , pag.16

5

Page 6: Attila - regele hunilor

El ajunse elevul războinicilor de îndată ce picioarele micuţului Attila fură destul

de tari ca să strîngă coapsele unui cal. Din acel moment el părăseşte căruţa femeielor

şi începe să se ocupe de arme. Lui i se explicase reguliile şi obligaţiile care le are faţă

de poporul său. După multe antrenări ajunse să trăiască pe cal şi nimeni nu era mai

îndemînatic ca el în arta de a întinde arcul , de a arunca laţul, de a mînui lancea şi

spada. Cu cît mai multe afla despre viaţa de luptător devea mai aprig şi mai doritor de

a cuceri . El deja începuse să cunoască lungile călătorii de-a lungul cîmpiilor

nesfîrşite şi drumurile de munte. Începe să ăarticipe la jefuirea satelor şi oraşelor.

Ajunge să înteleagă că pentru el calul reprezintă o armă , deoarece fără cal omul este

despuiat de cea mai bună jumătate din el însuşi. Spaima popoarelor pe care hunii le

gonea dinaintea lor îl învaţă mîndria puterii şi dispreţului celor slabi.

La sfîrşitul sec.V-lea , hunii reprezentau deja una dintre marile puteri ale Europei.

Copilăria lui Attila a decurs altfel decît cea a tatălui său . Ei au văzut lumea prin

prisma migraţiei, prin corturi sau cari trase de boi. Attila era vlăstaul unui popor de

stepă, dar care a crescut într-o altă epocă. Cînd murise tatăl său, unchii săi îl trimiseră

ca ostatec pe lîngă poporul roman. Ei au adus acest prilej ca sî-l îndepărteze, căci

presimţeau în acest copil un rival. Autorul M. Neagoe era de părerea că, viitorul rege

avea în jur de 14 ani cînd a fost introdus în viaţa de la curtea împăratului Romei

vestice , Honorius, de la Ravena. Pe vremea aceea era obiceiul să se trimită copii

prinţilor şi nobililor ca ostatici la curţi străine, pentru a cunoaşte alte obiceiuri de

viaţă . Acest schimb era înaite de toate un semn de respect reciproc între popoare şi o

garanţie că armatele nu vor intra în comflict2. Însă trimiterea lui Attila , de unchiii săi

era cu alt scop şi anume autorul Brion Marcel era de părerea că, unchii săi ar fi

preferat pe fratele lui, Bleda, care avea un caracter supus şi lipsit de orice ambiţie, cu

el ar fi fost mai uşor de manipulat. Şi în plus ei se gîndeau că poate curtea de la

Roma se va însărcina să zdrobească sau să moleşească pe acest băiat şi în timp că

făceau o mare cinste împăratului, trimiţîndu-i pe propriu fiu al lui Mundzuk, astfel ei

scăpau de un martor ale cărui critici îi supărau3. Scopul meschin îns nu sa îndeplinit 2 Vezi”Hunii iau cu asalt Europa” Hans-Cristian Hus.Sfinx.Tainele istoriei,Buc.2001, pag.1613 Vezi detalii Brion Marcel, „Attila-Biciul lui Dumnezeu”, Buc.1995 pag.17

6

Page 7: Attila - regele hunilor

din contra la Ravena , Attila s-a înprietenit cu Aetius, un tînăr nobil roman. Aici

Attila a trăit ani minunaţi. I s-a predat istoria greacă şi romană , a învăţat obiceiurile

rafinate ale lumii civilizate. A studiat noua religie , creştinismul, şi limba latină.

Attila a învăţat să vadă lumea cu ochii unui roman. Toate acestea învăţături erau

oferite tuturor ostaticilor, care vedeau în aceste gesturi doar laturi pozitive. Ei doreau

să se asemene romanilor să poarte hainele lor, să aibă obiceiurile lor şi multe alte

nuanţe cu care romanii îi ademeneau. Astfel ei uitau de provinienţa lor şi se dădeau

în vînt după viaţa frumoasă o romanilor care de fapt era doar aparenţă. Însă ostaticul

Attila adus din valea Dunăreană la Roma „rătăci prin palat ca o fiară în cătuşe. Se

înăbuşea în sălile parfumate. Luxul care îi orbea pe ceilalţi ostateci, pe el îl dezgusta.

Îşi aducea aminte de căruţa regală, de palatul de lemn de pe malul fluviului. Obişnuit

cu lapte de iapă, cu carne tare , nu-i plăceau mînvărurile preparate cu dibăcie de

bucătărie. Totul îl supăra, totul îi făcea rău în aceste locuinţe măreţe în care se simţea

prizonier4” aşa îl descrie autorul Brion Marcel în operă „Attila:Biciul lui Dumnezeu”

Încearcă de mai multe ori să fugă , să facă unele alianţe cu alţi ostatici dar nu reuşeşte

şi atunci el hotărîse să înceteze dar cu gîndul că va începe din nou dar peste cîtva

timp. Astfel al începe să fie ochi şi urechi la tot ce se întîmplă în jurul lui. El este

atent la toţi cei care vin şi pleacă, a hotărît că prima reformă care o va face, atunci

cînd va veni la putereva fi, toate forţele hune avea să vină înapoi la neamul lor , nu

avea să mai rămînă în străinătate un singur soldat hun în slujba duşmanilor neamului

său care, cîteodată, îi sileau să lupte împotriva fraţilor lor. Dorinţa lui cea mare era

să-şi refacă neamul şi să zdrobească Roma şi Bizanţul, să cucerească Persia şi India,

să dărîme Marele Zid.

Copilăria şi tinereţea lui Attila sunt învăluite de întuneric. Se poate de spus că

anume în această necunoaştere a faptelor şi a gîndirilor sale, s-a creat un viitor

minunat. În timp ce era osattic la Roma şi mai tîrziu cînd se reîntoarce în locurile

natale, Attila a ştiut să pună valorifece fiecare maişcare şi să aibă cea mai mare forţă

4 Vezi Brion Marcel, „Attila-Biciul lui Dumnezeu”, Buc.1995 pag.20

7

Page 8: Attila - regele hunilor

cu care a şi puput învinge , şi anume, răbdarea. El a ştiut să aştepte timpul prielnic ,

pentru a putea da loviura la care visa de mult timp.

O legendă pe care o înregistrează Priscus, spune că un păstor hun, observînd că

şchiopăta una dintre juncile lui, s-a luat supă urmele lăsate de sînge şi a dat peste o

sabie pe care a dezgropat-o şi a dăruit-o lui Attila. Considerîndu-se că această sabie a

aparţinut lui Marte, zeul războiului, se pare că Attila avrut să confere posesorului ei

drepturi de stăpîn al hunilor şi, în acelaşi timp, să sugereze supuşilor că puterea lui

este de natură divină.

Oktar, unul dintre unchii lui Attila, dispare undeva în Germania, iar Ruas rămînde

sinngurul conducător al hunilor, a căror putere crescuse şi căpătase o mare stabilitate.

Despre aceasta vorbeşte facptul că în anul 430, Theodosie al II-lea, împăratul

Constantinopolului, încheie un tratat cu ei prin care Dunărea era considerată ca hotar

între cele două mari puteri, iar Theodosie se obliga să dea anual regelui hun 350de

livre pentru răscumpărarea păcii.

În anul 434 Ruas moare şi potrivit unei vechi tradiţii nomado-hunice, nepoţii: Attila

şi fratele său mai mare Bleda, devin stăpînii regatului hun. Divizarea puterii regale

între doi prinţi corespunda tradiţiilor hunilor nomazi. Bleda şi Attila au creat dintr-o

uniune simplă de triburi o putere centrală, bine organizată. Înaintaşii lui Attila

fuseseră mai mult preocupaţi de lărgirea cuceririlor, el, însă, îşi propune să

consolideze aceste cuceriri. Imperiul său era un mozaic de popoare: de la Rin la

Volga, germani, slavi, triburi care nu sunt menţionate se supun regelui hun.

Pînă la urmă Attila ajunge la scopul dorit el ajunge rege al hunilor . Chiar şi atunci

cînd ajunge la o treaptă mai înaltă el nu uită de simplitatea care la caracterizat pînă

atunci şi încearcă să se folosească de orice amintire din timpul aflării lui la Roma .

Aceste amintiri îl ajută să-şi împlinească visele spre care a mers mereu.

Într-un articol din Magazinul Istoric5, Priscus Panites, ambasador bizantin la

curtea lui Attila, ne descrie o societate alcătuită din triburi de diferite neamuri ,

condusă de o aristocraţie războinică, de asemenea plurietnică. În rîndul supuşilor lui

5 Vezi „O solie bizantinĂ la curtea lui Attila”, Magazin istoric nr.1,1970

8

Page 9: Attila - regele hunilor

Attila se găseau romani , descendenţi ai provincialilor cuceriţi de huni, dar şi refugiaţi

din Imperiu. Există un exemplu clasic în această privinţă: Oreste, tatăl viitorului ultim

împărat Rommulus Augustulus, care îndeplinea funcţia de şef al cancelariei regelui

hun. Attila însuşi părea a fi căutat legitimarea puterii sale printr-o căsătorie cu o

prinţesă din familia imperială , ceea ce , afirmă surse de epocă, i-ar fi permis să ceară

jumătate din Imperiul roman şi să-şi justifice campaniile din Occident de la mijlocul

sec.V-lea.

2.2 Puterea şi sfîrşitul vieţii

Ajungînd la scopurile dorite el ajunge să dirijeze populaţia hună împreună cu

fratele lui Bleda.

Divizarea puterii regale între doi prinţi corespunde tradiţiilor hunilor nomazi.

Bleda şi Attila au creat dintr-o uniune simplă de triburi o putere centrală, bine

organizată. Ambii au fost necruţători cu duşmanii din propriile rinduri. Un exemplu

în acest sens la constituit urmărirea celor doi prinţi, fugiţi din bizanţ dupa preluarea

puterii de catre cei doi fraţi. Sub amenintarea cu acţiuni militare, Bleda şi Attila au

cerut oraşului Constantinopol sa-i predea pe renegaţi. Cînd fugarii au fost aduşi la

Dunăre au fost executaţi prin tragerea în ţeapă sub ochii romanilor. Aceste pedepse

erau demonstrative deoarece el dorea ca lumea să se teamă şi să-l respecte, să nu

încerce să iasă din cuvîntul lui, şi dacă se va întîmpla atunci îi va pedepsi aspru pe

vinoveţi. .

Atît timp cît împărţise în aparenţă puterea cu fratele său, Bleda se arătase un

colaborator cumpătat. El nu intervenea în treburile domniei, mulţumindu-se cu

placerile ce i le dădeau vînătorile şi chefurile. Bleda nu se implica prea mult în

domnie , el era în umbra fratelui său, care era dornic de cuceriri. Părăsind capitala

dunareană, Attila, făcu greşeala de a-i încredinţa autoritatea fratelui său. Din acel

moment Bleda începu să se prezinte ca un om interesat de putere , dornic de

9

Page 10: Attila - regele hunilor

conducere. Infumurat de puterea şi de răspunderile care îi reveneau în lipsa fratelui

său, Bleda îşi luase rolul în serios. Dădea audienţe ambasadorilor, facea legi, judeca.

Bea cu măsură, şi numai la banchete, grijile domniei îi dădeau o infaţişare de

solemnitate. Indelungata lipsă a lui Attila îi hranea speranţa pe care şi-o formase de a

nu-l mai vedea înapoindu-se, de aceste păreri er aautorul Brion Marcel 6. Se gîndea că

Aebarse vor şti să-l atragă în vreo cursă şi începuse să se obişnuiască cu farmecul

puterii, cu ideea de a domni singur. Visele lui devenise măreţe, se visa un conducător

unic . Însă înapoierea fratelui său îi spulbera aceste visuri ambiţioase . Întorcîndu-se

Attila ceru să i se înapoieze puterea, el dorea ca şi în trecut să guverneze fără fratele

său. La aceste dorinţe ale lui Attila , Bleda îi atrase atenţia că prinse gustul de domnie

şi că nu dorea să se mulţumească cu titluri onorifice. Cerinţele lui de acu înainte era

de a împărţi cu fratele său toate onorurile şi răspunderile. Aceste cerinţe nu-l

satisfăceau pe Attila .

În deceniul cînd a guvernat cu fratele său , Bleda se pare că nu a jucat un rol

important. Scopul lui Atila era însă să domnească singur. Pentru aceasta trebuie să-l

înlăture pe fratele său, Bleda. După ce dubla domnie a fost asigurată suficient

împotriva posibililor concurenţi, în anul 445 Attila l-a atras pe fratele său într-o cursa.

Autorul Brion Marcel menţionează că, Bleda murise într-un accident de vînătoare.

Gurile rele începuse să bîrfească despre Attila, că ar fi încercat să scape de fratele

său. La Constantinopol şi la Roma se spuse ideia ca l-ar fi asasinat cu propriile mine.

În capitala hună acest lucru se spune în şoaptă7.

Autorul Hans-Cristian Huf, este de părere că Attila cu aliţii săi au înconjurat tabăra

lui Bleda pe Tisa inferioară. În timp ce aliaţii ţineau în şah suita lui Bleda, Attila

împreună cu garda lui de corp l-au ucis8.

În anul 445, după moartea lui Bleda, Attila rămînde singurul rege al hunilor. Unii

spun că Bleda era beţiv şi stînjenea prin prezenţa lui marile proiecte de stăpînire a

lumii făurite de Attila, din care cauză fratele său l-a suprimat. Attila s-a bazat pe

6 Vezi detalii Brion Marcel, „Attila-Biciul lui Dumnezeu”, Buc.1995 ,pag, 417 Ibdm, pag.418 Vezi ”Hunii iau cu asalt Europa” Hans-Cristian Hus.Sfinx.Tainele istoriei,Buc.2001, pag.167

10

Page 11: Attila - regele hunilor

sprijinul aliaţilor săi. Una din puţinele descoperiri arhelogice care indică fratricidul

este un depozit de monede găsit la Szinkancs. Tezaurul cuprinde 1440 monede din

aur, peste şase kilograme. Sunt monede neintrate în circulaţie – „solidi” – care au ca

dată anul 443. Ele au fost îngropate în timpul uciderii lui Bleda fără a fi scoase la

iveală.

După Iordanes, Attila a întins curse lui Bleda şi l-a ucis, sporindu-şi în felul acesta

puterea asupra hunilor şi a altor popoare, cu gîndul să pornească şi să cucerească

primele două popoare ale universului: romanii şi vizigoţii (Iordanes nu ştia nimic

despre chinezi), pentru că, după credinţa lui Iordanes, Attila venis pe lume ca să facă

„să tremure pămîntul”9.

Indiferent de împrejurările în care a murit Bleda, prin dispariţia lui , după cum am

mai menţionat Attila devine singurul conducător al regatului său care cuprindea cea

mai mare parte a Europei. Mai sus a fost amintit de descoperirea Sabiei Sfinte care a

fost adusă regelui . Acest eveniment a devenit unul marcant pentru rege dar şi pentru

poporul său. Cîteva zile după descoperirea sabiei , Attila primi un trimis care sosea de

la Roma în galop. El aducea regelui hun o scrisoare de la prinţesa Honoria, fica

Placidei, sora împăratului Valentinian al III-lea, care îi cerea să o ia în căsătorie şă ca

semn de logodnă îi trimites şi un inel. La acest eveniment attila se uita cam

neîncrezător , ca la o glummă proastă. El se temea că inelul poate fi otrăvit şi nu sa

încumetat să-l pună pe deget. De altfel nu-i lipseau femeile , avea cîte sute şi în cele

mai dese cazuri erau fiice de regi, dar se temea de Honoria să nu fie urîtă şî nu-i

plăcau femeile care se ofereau fără ruşine. Attila la trimis pe acel om înapoi fără ai da

vriun răspuns. Dar nici nu avea cine să primească răspunsul , deoarece acea fată

fususe închisă într-o mănăstire din Ravena de către fratele ei Valentinian.

Priscus spune că palatul lui Attila se afla într-un sat mare. Unii l-au fixat pe hartă

între Tisa şi Criş, alţii în locu actuale capitale a Ungariei, iar alţii la Kores, la Tokaz

sau la Taszbereny. Tot Prisus spune că palatul regelui hun „era din bîrne şi din

scînduri bine poleite şi bine încheiate şi înconjurate de jur împrejur de o ulucă de

9 Vezi M. Neagoe, „Attila, Cinghiz-han şi Tamerlan ”, Buc.1971, pag.45

11

Page 12: Attila - regele hunilor

lemn, făcută nu pentru siguranţă, ci pentru frumuseţe”. Şi casa soţiei principale a lui

Attila, Arykans, este descrisă ca fiind una tot de lemn, un palat cu arcade, und camera

de primire avea covoare pe jos.Singura construcţie din piatră este baia grecească a lui

Onegesius. Soldaţii lui Attila dormeau în corturi, iar tabăra era înconjurată de o

palisadă rotundă, întreruptă de turnuri din lemn pentru apărare.

Pentru poporul său, Attila era regele patern, simplu. Trăia printre soldaţi la fel ca ei,

vorbea clar, elogia sau mustra. Jordanes în cartea „Istoria goţilor” îl descrie:”Era un

om născut să cutremure popoarele, să fie spaima întregii lumi; un om de care fiecare

se temea din cauza ştirilor despre el”. Priskos care l-a cunoscut personal în calitate de

sol scrie: „Avea un mers trufaş, ochii erau strălucitori, îşi arăta mîndru puterea prin

mişcările trupului. Deşi iubiea cel mai mult lupta, cumpănea bine ce face, iar cele mai

multe le obţinea prin raţiune. Faţă de cel care îl implora arăta milă. Era înţelept şi

şiret, ataca întotdeauna în altă parte decît acolo unde ameninţa”10.

Romanii au avut generali care au gîndit, au avut scrieri militare din care se pute

învăţa arta militară. Totuşi are loc decăderea Imperiului Roman pe plan militar.

Attila, fără să fi urmat cursuri de artă militară, are instinctul şi, din experienţa

înaintaşilor, sentimentul valorii comandantului unei oşti.

Jordanes pe lîngă calităţile de comandant de oaste, scoate în evidenţă virtuţi ale

eroului. Attila dă dovadă de mare talent atunci cînd este vorba să hotărască în cadrul

sfatului asupra problemelor de conducere a regatului; este dispus să cedeze, bun în

momentul în care a oferit protecţie. El menţionează că Attila nu este un impulsiv, ci

un şef care gîndeşte înainte de a trece la acţiune. Iar gîndurile şi judecăţilelui le

confruntă cu ale altora, calitate rară pentru un stăpîn a cărui autoritate este absolută11.

Attila manifestă un desăvîrşit despreţ pentru formele exterioare ale puterii sau ale

bogăţiei. Priscus relatează că era cumpătat în toate. „Simplă îi era şi îmbrăcămintea,

neîngrijindu-se de nimic altceva decît să-i fie curată. Şi nu-i era mai deosebită nici

sabia, nici nojiţele încălţamintei sale barbare, nici frîul calului nu era ca al celorlalţi

sciţi, împodobot cu aur sau pietre scumpe sau cu altceva de preţ”.10 Vezi detalii „O solie bizantină la curtea lui Attila”, Magazin istoric nr.1,197011 Vezi detalii M. Neagoe, „Attila, Cinghiz-han şi Tamerlan ”, Buc.1971

12

Page 13: Attila - regele hunilor

Duritatea lui Attila se reflectă asupra celor care i se opun, cai care trădează, dar nu

depăşeşte uzanţele. El îl insultă pe Bigila, cînd descoperă despre complotul acestuia,

însă nu încalcă legile soliei, respectînd integritatea fizică a acestuia.

Bunătatea şi virtuţile sale impun supuşilor respect, îi leagă pe aceltia de persoana

regelui. Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă Edecon. Uluit de strălucirea

palatelor imperiale, de bogăţiile şi fastul Constantinopolului, acest străin pe care

soarta îl făcuse supus lui Attila refuză să primească, în schimbul credinţei sale faţă de

rege şi chiar în schimbul vieţii acestuia, bogăţiile pe care Chrysaphius i le oferea cu

multă dărnicie.

În 453, regele hun revine în capitala regatului său cu frumoasa Ildico, fiica unui

prinţ german, decapitat din cauza nesupunerii. Deşi avea un număr impresionant de

soţii, Attila ţine să facă o nuntă deosebită. Hunii vedeau o prevestire fericită în

această căsătorie şi Attila era foarte îndrăgostit de noua sa soţie, îşi uita bătrîneţea .

Toţi vasalii lui Attila veniseră să ia parte la această petrecere. Nuntă fu sărbătorită cu

o mare solemnitate. Ospăţul ţinu foarte mult şi se bău cantitate enormă de vin. Attila

ridica de fiecare dată cîte o cupă plina în sănătatea fiecărui oaspete e vază şi cum

aceştea erau mulţi, el se îmbătose. Dupe ce a petrecut ziua şi o parte din noapte,

regele hun s-a retras în camera nupţială. Pînă dimineaţă toţi nuntaşii au adormit care

şi pe unde . Zorile reci luminară această mulţime de adormiţi, tăvăliţi pe blănuri şi pe

bănci, după cum scrie autorul Brion Marcel12. Numai garda personală a lui Attila

veghea la uşa cameri nupţiale. Toţi se treziseră cînd soarele era deja sus, doar din

camera unde era Attila nu ieşea nimeni . Atunci au început să-şi facă griji, au încercat

să bată uşor la uşă dar nimeni nu a deschis, atunci Edecon sparse uşa şi intră. Lumina

căzu deasupra patului şi-l văzu pa Attila întins pe burtă, gol,cu braţele în formă de

cruce. Jordanes scrie că adormind pe spate şi fiind înrgreuiat de mîncare şi băutură,

„sîngele lui prea abundent n-a ieşit pe nări ca de obicei şi luînd o direcţie funestă i-a

intrat în plămîni şi a murit sufocat”13. Slugile regelui l-au găsit mort, iar Ildico

înspăimîntată, stătea într-un colţ, plîngînd sub valul său.12 Vezi detalii Brion Marcel, „Attila-Biciul lui Dumnezeu”, Buc.1995 ,pag16213 Vezi M. Neagoe, „Attila, Cinghiz-han şi Tamerlan ”, Buc.1971, pag102

13

Page 14: Attila - regele hunilor

Hunii, în semn de durere, şi-au tăiat părul şi şi-au făcut răni adînci pe obraz. „Ei

vroiau, spune Jordanes, să-l plîngă pe marele războinic nu ca femeile, cu lacrimi şi

vaiete, ci cu sînge, ca bărbaţi ce erau”. Priscus, dar şi Jordanes însemnează că în

aceeaşi noapte în care a murit Attila, Marcian la Constantinopol visa cum divinitatea

îi arăta arcul regelui hun sfărîmat14.

Corpul neînsufleţit al regelui a fost expus sub un cort de mătase în aşa fel încît toţi

să-l poată vedea. Cei mai de seamă călăreţi huni alergau în jurul cortului, povestind

în cîntece de înmormîntare faptele eroilor. Coprul lui a fost închis mai întîi într-un

sicriu de aur, după aceea într-unul din argint şi, în fine, într-unul din fier. Ceea ce

simboliza că Attila a avut fierul, pentru a supune popoarele, aurul şi argintul ca semn

al onorurilor pe care cele două imperii i le-au adus. O învălmăşeală orbită de praf,

îmbătată de urlete, se prefăcu într-un vîrtej de iuţeală în jurul cadavrului regelui.

Hoarde nu mai era decît o masă înfuriată de reflexuri violete, străbătute de ţipete.

Dispariţia lui Attila înseamnă însă dispariţia regatului hunic. După moartea lui, fii

acestuia, care formau un popor în ochii lui Jordanes, el avea aproape 60 de fii, ei au

început cearta pentru domnie. Din această confruntare a ieşit învingător Ardaric şi

aliaţii lui. A fost omorît Ellac, fiul mai mare a lui Attila, după moartea lui, ceilalţi fii

ai lui Attila au fugit pe malul Mării Negre, în locurile pe care altădată le stăpîniseră

goţii.

Scăpînd de sub jugul hunilor, popoarele de la nord de Dunăre au încercat să-şi

croiască cu forţe proprii un loc pe care să-l stăpînească. Gepizii au ocupat întreaga

Dacie. Ostrogoţii au ocupat Panonia, sarmaţii li cemandrii s-au aşezat în Illiria. Skirii,

stagairii şi o rămăşiţă a alanilor s-au aşezat în Dobrogea şi Moesia de Jos, iar rugii în

sudul Dunării.

Sub Attila hunii au atins apogeul puterii lor. După moartea acestuia, a fost nevoie

de numai cîteva zile ca regatul hunic să dispară de pe harta lumii. La puţini ani după

453, hunii înşişi dispăreau din istorie.

14 Ibdm,

14

Page 15: Attila - regele hunilor

Cap 2. Attila- regele hunilor

2.1 Regele hunilor. Hunii

15

Page 16: Attila - regele hunilor

În procesul marii migraţii a popoarelor se căuta cauza acestui fenomen complex, în

aceste condiţii Sfîntul Ambrozie defineşte astfel:”Hunii s-au aruncat asupra alanilor,

alanii asupra goţilor, goţii asupra taifalilor şi sarmaţilor”15. Amian Marcellin vorbind

despre huni îi numeşte:”sămînţa întregului dezastru şi a diferitelor nenorociri pe care

furia războiului le-a provocat înăbuşind totul într-un incendiu nemaipomenit”.

Autorul M. Neagoe este de părerea că,originea hunilor este învăluită în legendă. Se

spune despre ei că locuiseră dincolo de bălţile Maeotice, lîngă Oceanul Îngheţat, într-

un spaţiu vag, greu de delimitat geografic. După o legendă care circulă printre goţi,

hunii ar fi fost urmaşii vrăjitoarelor alungate în pustiuri de regele got Filimon şi ai

demonilor care populau aceste pustiuri 16.

Hunii apar prima dată în istorie în sec. al III-lea î.e.n. istoricii chinezi sînt primii

care semnalează existenţa strămoşilor hunilor în Mongolia, sub numele de Hiong-nu.

Sub conducerea unui han, numit „Fiul cerului”, ei încearcă să treacă la sud de marele

zid chinezesc17. În sec I î.e.n. hunii şi chinezii poartă lupte pentru stăpînirea

„drumului mătăsii”. Are loc scindarea hunilor: o parte emigrează spre apus în

regiunea lacului Balkaş, o parte rămîn în Mongolia de nord, dar la începutul sec al

IV-lea sunt forţaţi să se retragă şi ei spre apus, traversează munţii Altai şi ajung în

stepele Balkaşe. În sec IV hunii sub conducerea lui Balamir (sau Balamber) încep

emigrarea spre apus şi pătrund în Europa.

Vorbind despre viaţa şi organizarea socială a hunilor, putem spune că în acest neam

odată cu naşterea copilului, lui i se ardea pieleafieţei cu fierul, pentru că atunci cînd

vor deveni maturi să nu le crească barba, din această cauză ei îmbătrînesc urîţi, după

cum menţionează Pavel Cocârlă 18. Toţi sunt cu corpul îndesat , cu membrele

puternice şi ceafă groasă, cu o înfăţişare monstruoasă, de parcă ar fi nişte fiare

bipede. Ei duc o viaţă primitivă, încît nu se foloseau niciodată de foc pentru

pregătirea mîncării. Se hrăneau cu rădăcini de ierburi şi cu carne crudă , pe care o

prăjesc sub şeile cailor, încălzînd-o cu coapsele în timpul călăritului. Nu stăteau sub 15 ”Hunii iau cu asalt Europa” Hans-Cristian Hus.Sfinx.Tainele istoriei,Buc.2001, pag.16216 Vezi M. Neagoe, „Attila, Cinghiz-han şi Tamerlan ”, Buc.1971,pag.1917 Ibdm, pag.2218 Vezi P. Cocârlă.Istoria medie universală.Crestomaţia.Vol.I-Chişinău 2003 ,pag.20

16

Page 17: Attila - regele hunilor

nici un acoperiş, cutrmură munţi şi păduri , sunt obişnuiţi de leagăn să suporte frigul,

foame şi sete. Îmbrăcămintea lor constă din nişte tunici din pînză de in sau din piei.

Altă îmbrăcăninte nu aveau şi din clipa îmbrăcării nu mai scoteau acea tunică, numai

în cazul în care se rupea. Pe cap aveau căciuli cu marginile îndoite şi-şi acoperă cu

piei de ied picioarele lor păroase. Ei parcă ar fi pironiţi pe cai , care sunt urîţi dar

puternici , stau aşezaţi pe ei şi zi şi noapte, fac totul de pe cai : cumpără sau vînd,

mănîncă sau beau ceva, dorm şi visează şi tot pe cai discută , îşi ţineau adunările şi

se consultau asupra intereselor comune.

Nu sunt conduşi de nici o auturitate regală, şi atunci cînd se întîmplă ceva grav, se

reped la chemarea zgomotoasă a celor mai destoinici dintre ei. Cînd erau atacaţi

porneu la lupte în grupuri ţipete. Sunt caracterizaţi ca persoane iuţi , puternici şi

gata de distrugere . Sunt foarte buni luptători chiar dacă nu au o tactică definită. La ei

nimeni nu lucrau pămînturile , nimeni se atingea de coarnele plugului. Toţi erau fără

locuinţe fixe,fără legi şi fără obiceiuri statornice, rătăcesc pe cîmpuri întotdeauna în

fugă cu căruţele, aceste a fiindu-le locuinţele19. După cu ne menţioneză autorul Brion

Marcel, aceste căruţe urmau armatele de departe fără grabă. În timp ce armata

cuceritoare se avînta în galopul cailor , populaţia civilă o urma în căruţe, consumînd

toate resursele unei regiuni înainte de apleca. Rămîneau întodeauna soldaţi ca să-i

ocrotească 20 . Nu respectau nici un legămînt de pace , erau nestatornici , „zburau ca

vîntul în orice direcţie”21. Ei nu cunoşteau credinţa , nici măcarr în superstiţii nu

credeau , trăiau doar cu dorinnţa de a avea cît mai mult aur. Erau foarte schimbători şi

era greu de prevăzut direcţia lor .

Primii care suportă asaltul hunilor sunt alanii, care sunt înfrînţi. Ostrogoţii încearcă

să oprească înaintarea hunilor, dar într-o luptă în 370, ei suferă înfrîngere. Vizigoţii,

împinşi de ostrogoţi, trec Dunărea în anul 376. Hunii devin, astfel,stăpînii stepelor

din nordul Mării Negre, de la Carpaţi şi pînă la Ural.

19 Vezi detalii P.Cocârlă.Istoria medie universală.Crestomaţia.Vol.I-Chişinău 2003., pag 20-2120 Vezi detalii Brion Marcel, „Attila-Biciul lui Dumnezeu”, Buc.1995 ,pag1621 Ibdm, pag 21

17

Page 18: Attila - regele hunilor

Stăpînirea hunilor se realizează în cîteva decenii, într-un ritm ameţitor, prin victorii

obţinute cînd într-un loc, cînd într-altul, la hotarele care se lărgeau în chip miraculos.

Ammian Marcellin îi considera pe huni ce pe cei mai buni luptători ai vremii.

Apogeul puterii hune se situiază în perioada domniei lui Attila „biciul lui

Dumnezeu ” , cum îl numeau sursele creştine care nu îşi explica succesele acestuia

decît prin trimiterea lui ca o pedeapsă divină împotriva păcătoşilor 22.

Attila născut în 395, a devenit regele hunilor în 434 , împărţind puterea la început

cu fratele său Bleda. Din 455 rămîne singurul stăpînitor.

Asemeni tuturor dictatorilor, nici Attila nu avea încredere în cei de la curte. Pe

susţinători îi recompensa din belşug din trubuturile obţinute, dar înlătura pe oricine

reprezenta o ameninţare potenţială. Marele rege avea alături „logades” - o elită din

care făceau parte sfetnicul lui, Onegesius, şi fratele acestuia, Scottas. Ambii erau

barbari elenizaţi, care şi-au luat nume greceşti şi vorbeau greaca, latina şi limba

hunilor. Onegenius deţinea funcţia unui mare vizir. Din acelasşi cerc mai făceau parte

„epitedeioi”, aşa-numiţii prieteni sau adepţi. Pe plan intern, puterea lui Attila se baza

pe regii germanici vasali, printre care regele ostrogot Laudaric şi rgele gepizilor,

Ardaric. Jordanes scria că Ardaric era cel mai vestit rege, care participa şi la

consfătuiri, fiind foarte credincios lui Attila. Era cel mai devotat dintre toţi regii lui

Attila şi avea o judecată limpede23.

2.2Politica dusă de Attila

Cei nouăsprezece ani de domnie a lui Attila vor fi marcaţi de acţiuni conforme

unei strategii bine definite , de la care nu se va abade înainte de anul 450, la apogeul

puterii sale, decît pentru a înterprinde dificila cucerire militară a Occidentului. El

22 Vezi Ecaterina Lungu ,” Hunii” , Magazin istoric, nr.9, 200123 Vezi ”Hunii iau cu asalt Europa” Hans-Cristian Hus.Sfinx.Tainele istoriei,Buc.2001,pag168

18

Page 19: Attila - regele hunilor

alternează pacea şi războiul în Europa orientală, pentru a acţiona mai liber în alte

direcţii.

Poporul hun , împărţit de multă vreme în triburi neatîrnate, ascultă de norocul

soartei sale nomade. Din punct de vedere , regele care domnea pe malul Dunărei nu

avea de fapt , nici o autoritate asupra hunilor din Asia sau din Rusia. Fiecare şef

domnea după placul său asupra poporului care îl ascultă, prada pe socoteala sa, pleca

atunci cînd termina tot ce putuse oferi un ţinut şi nimeni nu căuta să afle încotro îşi

îndreaptă căruţele. De aceea Attila nu putea de la început să aibă o armată puternică

şi stabilă. Regele care cobora din Mundzuk, nu-şi vedea autoritatea discutată atît timp

cît nu încerca să şi-o impună triburilor care nu se găseau direct sub ordinile sale.

Attila întelesese că din momentul în care va uni poporul hun, aceştea împreună vor

putea să ajungă o putere de temut.

Menţimînd relaţii prielnice cu Imperiul de apus, a cărei conducere era înasigurată

atunci de Aetius , hunii şi-au dirijat incursiunile împotriva Imperiului de răsărit.

Marele oraşe de al Dunăre au trecut prin foc şi sabie, hunii ajung pînă Termopili în

447. Aproape de anul 450 a intervenir o schimbare a atitudinii lui Attila faţă de

Imperiul de apus. Conştient de slăbiciunile constatate acolo, el a încercat să profite

pentru a obţine o pradă mai bogată.

Armata sa număra aproximativ 30 000 de oameni, dintre care jumătate erau huni,

iar cealaltă jumătate erau ostrogoţi, urmaşiai învinşilor din anul 375, gepizi ai lui

Ardaric. Obiectivul militar părea să fie distrugerea imperiului vizigot şi stăpînirea

Galiei. După ce au mers de-a lungul Dunărei, apoi au traversat Rinul, hunii au pustiit

cetatea Traves, foarte stabilă din 406. Pe parcursul vieţii sale Attila a dus multe lupte

din care a ieşit victorios. Bătălia din Cîmpiile Catalaune este marcantă pentru Attila,

cît şi pentru istorie. După cum am menşionat mai sus, în 451 imensa armată a lui

Attila ajunge la Rin . Păduri întregi sau tăiat pentru a se face bărci şi corăbii. La 7

aprilie 451 , oraşul Metz cade în urma unui asediu şi armat apornea în direcţia

cetăţii Orleans, unde au ajuns la 14 iunie. În acest timp Aetius, şi armata sa , o

„extraordinară adunătură de barbari”, cum spun unele surse, făcea joncţiune cu

19

Page 20: Attila - regele hunilor

armata lui Theodoric. La 20 iunie , a avut loc înfruntarea cu armata lui Attila , într-un

loc numit Cîmpiile Catalaunice.

În ajunul luptei soldată cu înfrîngerea hunilor, Attila regele hunilor se adresează

către luptători: „ Acum hunilor, arîtaţi-vă priceperea, aplicaţi arma voastră! Cine este

rînit –să lupte pentru moartea duşmanului, cine este nevătămat –să sorbească din

sîngele duşmanilor. Cel ce merge în bătălie pentru victorie nu-l ajunge nici o săgeată;

pe cel ce merge la moarte destinul îl răpune şi pe timp de pace. În sfîrşit pentu ce

destinul i-a făcut pe huni victorioşi asupra altor triburi, dacă nu pentru ai pregăti

pentru triumf în această bătălie? Eu nu pun la îndoială rezultatul bătăliei –iată cîmpul

care ne prevesteşte toate succesele noastre. Eu primul voi trage săgeata în duşman.

Cine lîncezeşte cînd Attila se luptă, acela este deja mort.24” Acest discurs din parte

conducătorului a fost cu scopul de ai încuraja şi a le da noi încrederi în propriile

puteri. Dar şi pentru a trezi spiritul de luptător, deoarece Attila dorea o victorie.

Războiul a fost crîncen, îngrozitor . Nu sa ma vazut în lumea barbară pînă atunci

aşa o cruzime. Căci, dacă e să credem ce spun bătrînii, un pîrîiaş ce curge în munita

cîmpie , în albia sa nu prea adînă,s-a umflat de sîngele curs din rănile celor omorîţi.

Pe cei care îi mîna aici setea din cauza rănilor beau nenorocişii apă amestecată cu

sînge scurs din rănile celor ucişi. Aici bătrînul Theodorin, în vreme ce mergea să-şi

susţină amata, a căzut de pe cal şi a fost călcat în picioare de oamenii săi, ceea ce a

dus la moartea lui25. Atunci vizigoţii, despărţindu-se de alani, se repeziră asupre

cetelor de huni şi era cît pe ce aici să-l omoare pe Attila, dacă puţin în nainte nu ar fi

luat-o la fugă , găsindu-şi un adăpost într-o şubredă întăritură. Attila a cunoscut o

semi-înfrîngere, o lovitură pentru prestigiul său. Puterea lui nu a fost cu nimic ştirbită

şi el a putut să revină în Panonia fără probleme. Nici Aetius, nici Attila nu

acceptaseră în cursul acestei bătălii riscurile, fiecare înţelegînd că înfrîngerea unuia l-

ar slăbi prea mult pe celălalt.

În anul 451 Attila întreprinde ultima campanie asupra Romei. Cucereşte un şir de

oraşe Aquileia, Pavia , Vincenza, Mantua şi Milano, această furtună de la răsărit 24 Pavel Cocârlă „Istoria medie universală.Crestomaţia.Vol.I-Chişinău 2003 ”, pag.3125 Vezi ibdm, pag .31

20

Page 21: Attila - regele hunilor

mătura totul în calea sa. Attila nu a rămas decît cîteva luni în capitala sa şi, dejucînd

încă o dată toate previziunile ambasadorilor romani, s-a năpustit asupra Italiei , la

începutul anului 452. Deşi reuşeşte să obţină o poziţie forte, acceptă oferta de

negocieri. În anul 452 după o întîlnire cu Papa Leon I, după care i se cedează

bogăţiile din nordul Italiei, Attila se angajează să cruţe Roma.

În îndelungata istorie , Attila a creat pentru moment un imperiu ce se întindea de

la Caucaz pînă la Rin, de la Marea Baltică pînă la Marea Mediteraniană.

Suveranitatea hunilor asupra Europei a ţinut numai cîţiva ani , dar aceşti ani au

schimbat continentul, au trasat graniţe între popoare. Aceste triburi care duceau un

mao de viaţă foarte înapoiat ,au reuşit să se împună în istorie făurind o taine în istorie.

21

Page 22: Attila - regele hunilor

Concluzii

Voinţa unui băbat adusese într-un mănunchi , elementele împrăştiate ale Imperiului

Hun. Ambiţia lui îi ţinuse strînşi în mînă , îi învîrtise spre Roma , spre

Constantinopol, spre China. Toate aceste neamuri care se duşmăneau unele pe altele,

fuseseră aruncate în acelaş tipar de către voinţa lui, dar aici ele nu se topiseră şi nici

nu se amestecaseră.

În mai multe rînduri, întîmplările îi arătaseră lui Attila cît de nefirească era această

unire. Acest imperiu mare, care merge de la Marele Zid al Chinei pînă la Dunăre, era

în realitate o aţezare de popoare unele lîngă altele, pe care nimic nu le lega între ele,

afară de personalitatea lui Attila. Şi chiar, cu tote această personalitate, în fiecare

clipă, se făcea cîte o spărtură în aceast zid.

Vasalii Hunilor îşi păstrau puterea şi spiritul lor de neatîrnare. Niciodată Attila nu

căutase să le impună obiceiurile hunilor. Le respecta legile şi adesea se mulţumea cu

jurămîntul de credinţă . Nestatornicia acestui oficiu politic nu a ieşit la iveală, atîta

vreme cît omul care îl clădise trăia. Attila de mic copil sa visat domnitor ce va

cuceri teritorii vaste. Dacă la început acesta părea doar o iluzie a unui copil , atunci

concepţiile se schimbă. El şi-a manifestat visurile în realitate prin prisma răbdării.

Attila privea cu dispreţ la cei ce se făleau cu banii , cu distracţiile, idealurile lui

erau: să supună ramurile asiatice ale hunilor , să adune triburile împrăştiate de la

Volga pînă la Dunăre, contingentele din Spania , din Galia şi din Italia, sub

autoritatea unui singur şef. Să facă din aceste elemente risipite o naţiune. Să-i aduge

apoi popoarele slave şi germane, vasale sau aliate. Să cucerească europa, apoi

îmbogăţit cu comorile romei şi ale Bizanţului să se arunce asupra Asiei şi să supună

Persia , India , China. Cuceririle apusului pentru el era decît un popas şi căderea

imperiului Roman avea să-i dea banii trebuincioşi pentru această expediţie. Acesta

era visul măreţ a lu Attila.

Pe parcursul întregii sale activităţii a da dovadă de răbdare, aceasta la făcut să-şi

realizeze planurile pas cu pas.

22

Page 23: Attila - regele hunilor

Cu ajutorul poporului său Attila a reuşit să obţină un şir de victorii , chiar şi în cele

mai grele lupte. Poporul se supunea întocmai poruncilor lui Attila, iar regele

întodeauna a fost alături de slujitorii lui. În luptele de pe Cîmpia Catalaune, el a ştiut

să aleagă cuvintele potrivite pentru încurajarea mulţimii de ostaşi , care deşi erau

rîniţi sau luptat pînă la urmă.

Odată cu moartea regelui se distramă tot ce a clădit el timp de o viaţă. Moartea lui a

fost provocată de beţie şă de multa mîncare , care a savurat-o la propria nuntă cu

Ildico.

23

Page 24: Attila - regele hunilor

Bibliografie

Brion Marcel. Attila-Biciul lui Dumnezeu, Bucureşti 1995

Pavel Cocârlă. Istoria medie universală.Crestomaţia.Vol.I-Chişinău 2003

Pavel Cocârlă.Dicţionar explicativ de istorie medievală. Vol.I-Chişinău 2010

M.Neagoe. Attila, Cinghiz-han şi Tamerlan, Bucureşti 1971

Hans-Cristian Hus. Hunii iau cu asalt Europa .Sfinx.Tainele istoriei,Bucureşti 2001

Ecaterina Lungu . Hunii , Magazin istoric, nr.9, 2001

O solie bizantină la curtea lui Attila, Magazin istoric nr.1,1970

Jean Ives. Cristian Pilet.Attila-biciul lui Dumnezeu, Magazin istoric nr.4, 1992

24