REFLECŢII PRIVIND UNELE CAUZE REFLECTIONS REGARDING … MUNTEANU.pdf · de vecinătate. În adevăr, numai relativ recent s-a prezentat o teorie a inconvenientelor (tulburărilor)

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 4/2014

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 4/2014

21

REFLECŢII PRIVIND UNELE CAUZE

DE ANGAJARE A RĂSPUNDERII

CIVILE ÎN MATERIA EXERCITĂRII

DREPTULUI DE PROPRIETATE

Cornelia MUNTEANU*

Abstract: The right to property is not only constrained by physical boundaries. Beyond these spatial restrictions, it is limited by precise legislative interventions: for an owner the presence of neighbors is often constitutive of damages rather than pleasure. The New Civil Code stipulates the responsibility for the abuse of rights (Article 15) and for neighborhood inconveniences (Article 630). Continuing the evolution of jurisprudence, the Romanian legislator has developed an autonomous and distinct responsibility regime. Our study aims to analyse these provisions from a historical, doctrinal, jurisprudential and legislative point of view.

Cuvinte cheie: abuse of rights, abnormal neighborhood inconveniences, autonomous civic responsibility, jurisprudence, the New Civil Code.

1. Consideraţii introductive

De la originea societăţii omeneşti, vecinătatea a fost o realitate. Ca intensitate, ea a fost mai mult sau mai puţin resimţită în funcţie de epocă şi de mediu. În adevăr, forţa sa s-a accentuat în societăţile arhaice şi agrare, iar drepturile izvorâte din vecinătate s-au conturat mai ales într-o lume în care omul şi familia sa erau sedentare. Astăzi însă, raporturile între proprietarii vecini s-au modificat considerabil datorită profundelor transformări sociale şi economice.

Dacă legea recunoaşte proprietarului dreptul de a obţine toate foloasele şi de a profita de întreaga utilitate a bunului său, aceasta nu înseamnă că el poate exercita abuziv prerogativele proprietăţii. Raporturile

REFLECTIONS REGARDING SOME

CAUSES OF THE CIVIL LIABILITY

IN THE MATTER OF THE EXERCISE

OF OWNERSHIP LAW

Cornelia MUNTEANU **

Abstract: The right to property is not only constrained by physical boundaries. Beyond these spatial restrictions, it is limited by precise legislative interventions: for an owner the presence of neighbors is often constitutive of damages rather than pleasure. The New Civil Code stipulates the responsibility for the abuse of rights (Article 15) and for neighborhood inconveniences (Article 630). Continuing the evolution of jurisprudence, the Romanian legislator has developed an autonomous and distinct responsibility regime. Our study aims to analyse these provisions from a historical, doctrinal, jurisprudential and legislative point of view. Key words: abuse of rights, abnormal neighborhood inconveniences, autonomous civic responsibility, jurisprudence, the New Civil Code.

1. Introductive considerations

Even since the origins of human society, neighborhood has been a reality. It was perceived more or less intense, depending on the period and the environment. Indeed, its strength developed more within the archaic societies, and the rights that grew from it developed mostly in a world where man and his family were sedentary. Today, however, the relationships between neighbors are significantly different due to the social and economic changes.

Just because the law recognizes the owner’s right to obtain all the benefits and to profit of the entire usefulness of his good, this does not mean that he can abusively exercise the property’s prerogatives.

* Conf. univ. dr. la Facultatea de Drept a Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu ** Senior Lecturer Ph D. at the Law Faculty of ‘Lucian Blaga’ University of Sibiu.



22

de vecinătate creează pentru proprietari un comportament particular1. Nu mai puţin, aceste raporturi comportă o anumită dificultate în aplicare, deoarece au la bază legi, regulamente, cutume şi jurisprudenţe. În această materie – mai mult decât în altele –, jurisprudenţa are un rol creator. Ei îi revine sarcina dificilă de a concilia interesul legitim al proprietarului cu interesul social. Adesea, încălcările în această materie reclamă intervenţia urgentă a justiţiei pe calea ordonanţei preşedinţiale2.

Buna vecinătate presupune cel puţin două îndatoriri: prima, vecinul să nu-l prejudicieze pe vecin şi a doua, vecinul nu trebuie să-l incomodeze într-un mod intolerabil pe vecin. Aceste două situaţii corespund pe plan doctrinar şi jurisprudenţial la două teorii: abuzul de drept şi inconvenientele anormale de vecinătate3. Această distincţie este importantă, deoarece, aşa cum vom vedea, şi răspunderea este diferită. Vom mai reţine că, dacă teoria abuzului de drept a fost dezbătută în doctrina şi jurisprudenţa noastră, nu acelaşi lucru se poate spune despre inconvenientele anormale de vecinătate. În adevăr, numai relativ recent s-a prezentat o teorie a inconvenientelor (tulburărilor) anormale de vecinătate, anterior acestea fiind incluse şi analizate (greşit, desigur) în abuzul de drept de proprietate. Aceasta se explică şi prin aceea că în legislaţia noastră nu exista un text de lege care să consacre expres această instituţie; prevederile constituţionale [art. 57, art. 44 alin. (7) şi art. 35 alin. (1)], precum şi art. 1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice erau reperele pentru construirea şi dezvoltarea teoriei inconvenientelor anormale de vecinătate.

2. Profil istoric privind abuzul de

drept4 O maximă celebră spune: Summum jus

summa injuria (dreptul exercitat peste măsură duce la o totală nedreptate). Se pare că Shakespeare a luat-o în considerare atunci

The neighborhood relations create a specific behavior59 for the owners. Nevertheless, these relationships have a certain difficulty of enforcing, because they are grounded on laws, regulations, long practiced customs and jurisprudence. In this matter - more than in others – jurisprudence plays a creative role. It has the difficult task of bridging the legitimate interest of the owner with the social one. Often, the violations in this domain ask for the urgent intervention of justice by means of Presidential ordinance60.

Good neighborly behavior implies at least two obligations: firstly, one must not prejudice its neighbor, and secondly, one must not cause intolerable inconvenience to his neighbor. These situations correspond, on both doctrinal and a jurisprudential level, to two theories: the abuse of right and the abnormal neighborhood inconveniences61. The distinction is important, because, as we will see later on, the liability is different. We will also keep in mind that, while the abuse of right theory was highly discussed within our doctrine and jurisprudence, this is not the case for the abnormal neighborhood inconveniences. In fact, it was only recently that a theory related to the abnormal inconveniences (disturbances) of neighborhood was presented, prior to this, they were (wrongly, of course) included within the abuse the right of property. The explanation lies in the fact that our legislation was lacking a legal text stipulating in an express manner this institution; the constitutional provisions [Article 57, Article 44 paragraph (7) and Article 35 paragraph (1)] as well as Article 1 of the 31/1954 Decree regarding the natural and legal persons were the references for creating and developing the theory of abnormal neighborhood inconveniences.

2. The historic profile of the abuse

of law62 According to famous saying: Summum

jus summa injuria (the exercise a right



23

când, în „Negustorul din Veneţia”, Shylock abuza de dreptul său, cerând executarea gajului său, adică o livră de carne din corpul lui Antonio, debitorul său.

O privire istorică asupra abuzului de drept ne relevă faptul că el are două origini: pe de o parte, o sorginte romană (exceptio dolis generalis) preluată de doctrina germană şi, de altă parte, doctrina franceză de la începutul secolului al XX-lea. Pe filieră franceză, expresia „teoria abuzului de drept” a fost consacrată de juristul belgian F. Laurent în Principes de droit civil (1883), dar cel care a imprimat cel mai puternic pecetea pe teoria abuzului de drept a fost L. Josserand5.

În adevăr, în timp ce H. Capitant îşi arăta scepticismul faţă de teoria abuzului de drept constatând incoerenţa ei şi inutilitatea lucrărilor elaborate pe marginea ei, Josserand, dimpotrivă, susţinea că este bine stabilit că piatra de încercare a abuzului de drept nu este intenţia de a vătăma, ci numai absenţa cauzei legitime. În continuare, Josserand observă că împotriva concepţiei individualiste a dreptului care aplică strict adagiul neminem laedit qui suo jure utitur prevalează concepţia socială a dreptului în virtutea căreia un drept nu poate fi utilizat fără un scop; că drepturile care se pot exercita fără un scop tind să devină din ce în ce mai puţin numeroase; de exemplu, dreptul unui vecin de a cere ridicarea arborilor vecinului care nu sunt plantaţi la distanţa regulamentară, dreptul vecinului de a cere ridicarea ramurilor arborilor vecinului care se întind pe proprietatea sa şi dreptul ascendenţilor de a se opune căsătoriei descendenţilor lor (vechiul art. 179 C. civ. francez)6.

Pentru G. Ripert, teoria abuzului de drept nu are decât o aplicaţie restrânsă şi ea nu priveşte decât drepturile cărora legea le acordă un exerciţiu arbitrar. În această opinie, problema abuzului de drept se pune atunci când actul îndeplinit, fiind prin el însuşi ireproşabil, este viciat prin spiritul care îl inspiră. Spiritul care inspiră actul,

beyond all limits leads to a complete injustice). It seems that Shakespeare took these words into consideration, when, in the “Merchant of Venice” Shylock abused of his right demanding the enforcement of his pledge, that consisted in a pound of meat from Antonio’s body, his debtor.

An historic view upon the abuse of right reveals the fact that it comes from two origins: on the one hand, it has a Roman source (exceptio dolis generalis) absorbed by the German doctrine and, on the other hand, the French doctrine from the beginning of the 20th century. On the French line, the notion “abuse of law theory” was established by the Belgian jurist F. Laurent, in his work Principes de droit civil [Civil Law Principles] (1883), but the one who really put his mark on the abuse of right theory was L. Josserand63.

Indeed, while H. Capitant was showing his skepticism towards the aforementioned theory by noticing its incoherence and the futility of the works related to it, Josserand was doing the opposite by claiming that the biggest challenge of the abuse of right was righteous settled as being only the absence of legitimate cause, and not the intention to harm. He continues by observing that over the individualist conception of law which strictly enforces the rule neminem laedit qui suo jure utitur, the social concept of a right, according to which a right can not be used without a purpose, prevails; that the rights that can be exercised in the absence of a purpose are increasingly becoming few and far between; for example, the right of a neighbor to demand the uprooting of the trees that were not planted in accordance with the legal distance by his neighbor, the neighbor’s right to demand the gathering of the tree branches that are extended upon his property and the predecessors’ right to oppose to their descendents marriage (the old Article 179 of the French Civil Code) 64.

To G. Ripert, the abuse of right theory has only a limited application and is related just to those rights to which the law grants an



24

acesta este criteriul avansat de autor pentru a susţine că există sau nu abuz de drept7.

În sfârşit, H. Lalou crede că poate exista abuz de drept în două situaţii: a) exercitarea unui drept numai pentru a prejudicia sau fără un scop legitim; b) exercitarea unui drept într-o manieră incorectă sau nedibace, independent de intenţia de a prejudicia. El susţine că nu este suficient să exerciţi un drept; trebuie să adaugi „maniera”, felul în care o faci8.

În doctrina noastră interbelică s-a susţinut – în consens cu formula lui Planiol – că noţiunea de abuz de drept este periculoasă şi inexactă. Numai în cazul în care autorul faptului ar fi trecut peste limitele drepturilor sale, atunci ar fi comis un fapt ilicit; dar în acest caz este necontestat că a ieşit din domeniul exerciţiului dreptului său şi că a încălcat drepturile terţului păgubit9. Autorii, citându-l pe M. Cantacuzino, spun că exercitarea unui drept trebuie să fie conformă cu funcţiunea socială şi cu interesul economic căruia îi corespunde acel drept.

Având în vedere complexitatea vieţii sociale, jurisprudenţa a fost nevoită să sancţioneze exerciţiul abuziv al drepturilor subiective ca o excepţie de la regula qui suo jure utitur neminem laedit. În timp, cele două noţiuni (exceptio dolis din dreptul german şi teoria abuzului de drept din dreptul francez) s-au apropiat, devenind identice în esenţa lor; de aceea, juriştii germani s-au îndepărtat de expresia latină pentru a adopta traducerea literală a noţiunii franceze – Rechtsmissbrauch10. Menţionăm că § 226 C. civ. german (B.G.B.) reglementează şicana (Shikane), statuând: „Exercitarea unui drept este ilicită când are ca unic scop să aducă prejudicii altuia”11.

Punctul de plecare al teoriei abuzului de drept l-a constituit speţa Doerr, Calmar pronunţată în 2 mai 1855; proprietarul construieşte pe casa sa un horn înalt şi fals, fără nici o utilitate, anume pentru a umbri imobilul vecin12. Cu acea ocazie s-a reţinut că: „ (…) principiile moralei şi echităţii se opun ca justiţia să admită o situaţie inspirată

arbitrary exercise. In this opinion, we can talk about the abuse of right when the accomplished act, flawless by itself, is affected by the spirit that it inspires. The spirit inspires the act, this being the criteria held by the author in order to claim the existence or nonexistence of an abuse of right65.

Finally, H. Lalou believes that there can be an abuse of right in two situations:

a) exercising a right with the sole purpose of causing prejudice or without a legitimate purpose;

b) exercising a right in a wrong or unskillful manner, independent of the intention to prejudice. He claims that it is not enough to exercise a right, it is also necessary to add the “manner”, the way in which you do it66.

Within our interwar doctrine, it was held - according with Planiol formula – that the notion of abuse of right is dangerous and incomplete. Only when the author of the act has overstepped the boundaries of his rights we can talk about an unlawful act; but in this case it is beyond any doubt that he went outside the limits given by the exercise of his right and that he violated the right of the prejudiced third person67. The authors, quoting M. Cantacuzino, say that the exercise of a right has to be in compliance with the social function and economic interest to which the respective right answers.

Taking into consideration the complexity of the social life, jurisprudence was compelled to sanction the abusive exercise of subjective rights as an exception from the qui suo jure utitur neminem laedit rule. With time, the two notions (exception dolis from the German law and the abuse of law theory from the French law) grew closer, becoming identical in essence; that is why the German jurists left behind the Latin expression in order to adopt the literary translation of the French term - Rechtsmissbrauch68. We need to mention



25

de rea voinţă, îndeplinită sub imperiul unei pasiuni reale, nejustificându-se prin nici o utilitate personală şi aducând un grav prejudiciu altuia”13. O altă cauză celebră în materie de abuz de drept a fost afacerea Clement-Bayard (1913), în care proprietarul a construit pe terenul său o schelă imensă în vârful căreia a pus tije ascuţite de fier, schelă situată în faţa unui hangar pentru dirijabile al vecinului său cu care era în conflict. Într-o altă cauză, Curtea din Amiens (1932) condamna proprietarul care se slujea de o bobină Rumkorff pentru a bruia audiţiile radiofonice ale vecinului său14.

3. Scurte consideraţii asupra teoriei

abuzului de drept Abuzul de drept în dreptul civil

înseamnă exercitarea unui drept subiectiv civil dincolo de limitele sale fireşti, adică exercitarea lui în alt scop decât acela în vederea căruia dreptul respectiv este recunoscut de lege15. În adevăr, exercitarea drepturilor civile nu este neîngrădită; ea trebuie să se încadreze în anumite limite. Sub acest aspect doctrina distinge între limitele externe ale dreptului, referindu-se la extremitatea până la care poate ajunge exercitarea sa. Acestea pot fi limite materiale, atunci când se are în vedere demarcaţia în spaţiu a dreptului ori juridice, dacă este vorba de marginea superioară a conţinutului acestuia.

Alături de aceste limite există unele limite interne potrivit cărora drepturile subiective trebuie exercitate în conformitate cu scopul economic şi social în vederea căruia sunt recunoscute. Menţionăm că numai nerespectarea limitelor interne ale dreptului subiectiv constituie abuz de drept16.

Teoria abuzului de drept17 promovează ideea că exercitarea unui drept încetează de a mai fi legitimă atunci când ea nu are alt scop decât acela de a cauza un prejudiciu altuia, altfel spus, se abuzează de drept atunci când, respectând litera legii, se violează spiritul ei. Bineînţeles, o asemenea exercitare nu poate

that the § 226 of the German Civil Code (B.G.B.) stipulates the tease (Shikane), providing that: “The exercise of a right is illicit when it has a sole purpose to bring prejudice to another” 69 .

The starting point of the abuse of right theory was the case Doerr, Calmar, settled in May 2nd,1855; the owner builds on top of his house a tall and fake chimney, totally useless, just to shade the neighbor’s house70. With this occasion, it was held that:” (…) the principles of ethics and equity are opposed to justice allowing a situation inspired by wrong will, set in place by a real passion, that is not justified by any personal usefulness and that brings a serious prejudice to another” 71 . Another well known case in this matter was that of Clement-Bayard (1913), in which the owner built on his land a huge false work, placing on top of it sharp iron bars, the false work being just in front of his neighbor’s barn that was full of airships/ dirigibles, neighbor with whom he was in an ongoing dispute. In a different case, the Amiens Court (1932) ruled a sentence against the owner who was using a Rumkorff Reel to interfere with his neighbor radio auditions72.

3. Brief considerations on the abuse of right theory

Within the civil law, the abuse of right

represents the exercise of a subjective civil right beyond its natural limits, meaning that it is exercised for a different purpose than that recognized by the law73. Truthfully, the exercise of civil right is not unlimited; it must be settled within certain boundaries. In this area, the doctrine distinguishes between the external limits of the right, related to the extent to which its exercise can reach. These can be material boundaries when they show the space limit of the right or legal ones, if we are talking about the superior line of its content.

In addition to these, there are certain internal limits according to which the subjective rights must be exercised in total



26

fi juridic proteguită. În raporturile de vecinătate, fiecare

proprietar trebuie să-şi exercite dreptul ţinând cont de ceilalţi; nu trebuie uitat că, dacă titularul dreptului de proprietate este subiect activ în raport cu lucrul său, el este în acelaşi timp subiect pasiv faţă de proprietăţile vecine.

În doctrina noastră s-a reţinut că în aprecierea caracterului abuziv al exerciţiului dreptului de proprietate există două criterii: criteriul subiectiv şi criteriul obiectiv18. Potrivit primului criteriu, există abuz de drept ori de câte ori proprietarul îşi exercită dreptul fără a trage nici un profit, fără a justifica nici un interes personal, ci numai cu intenţia vădită de a jena sau cauza un preju-diciu vecinului său (de exemplu, a ridica un zid cu scopul de a suprima vederea vecinului său sau atunci când proprietarul unui fond face gălăgie mare pentru a speria vânatul şi a face infructuoasă o vânătoare în curs de desfăşurare pe fondul vecin). Acest criteriu nu se poate aplica în cazul în care proprietarul exercită dreptul său în vederea satisfacerii unui interes personal şi când în exerciţiul acestui drept nu i se poate imputa nici o vină (lipseşte intenţia de a vătăma)19.

La al doilea criteriu (cel obiectiv) se recurge în situaţia în care, deşi lipseşte orice intenţie de a vătăma, proprietarul cauzează vecinului său un prejudiciu, o incomoditate (un dezagrement) şi deci actul său este excesiv. Bunăoară, punerea în funcţie a unei instalaţii care produce un zgomot care se aude în întregul cartier; sau „cazarea” într-un apartament a şapte câini şi trei pisici şi, evident, a doi papagali gri. Şi în acest caz răspunderea va fi angajată, aşa cum vom vedea, dar pe un alt temei; este vorba despre un inconvenient anormal de vecinătate20.

În orice caz, în opinia noastră, evoluţia conceptului de abuz de drept pune în evidenţă faptul că acesta este strâns legat de noţiunea de bună-credinţă, că fundamentul abuzului de drept este buna-credinţă (deşi s-a susţinut că nu există o legătură de subordonare între cele două noţiuni)21.

harmony with the economic and social purpose they serve. We must mention that only the violation of the internal limits of the subjective right represents an abuse of right74.

The abuse of law theory75 promotes the idea that the exercise of a right is no longer legitimate when it serves no other purpose than that of causing prejudice to another, in other words, the right is abused if, by respecting the letter of the law, its spirit is violated. Of course, this kind of exercise can not benefit of legal protection.

In neighborhood relations, every owner must exercise his right taking the others into consideration; we must not overlook the fact that while the owner of the right of property is an active subject in relation with his good, he is simultaneously a passive subject regarding the near properties.

In our doctrine it was held that in order to appreciate the abusive character of the exercise of the right of property two criteria must be kept in mind: the subjective and the objective one76. In accordance with the first one, there is an abuse of right every time the owner exercises his right without gaining any profit, not justifying a personal interest, having only the obvious intention of disturbing or bringing prejudice to his neighbor (for example, building a wall in order to restrain a neighbor’s view or the case in which the owner of a fund makes a lot of noise to scare away the game so that the hunt organized on the near fund turns out unproductive). This criterion can not be enforced when the owner exercises his right for the satisfaction of a personal interest and when during the exercise no guilt can be attributed to him (the absence of the intent to cause prejudice) 77.

We turn to the second criterion (the objective one) when, even though there is no intention of damaging, the owner brings a prejudice to his neighbor, a disturbance (a vexation) and thus, his act is excessive. For instance, the bringing into service of an installation that makes a lowed noise heard



27

De altă parte, jurisprudenţa a aplicat mai întâi noţiunea de abuz la dreptul de proprietate. Utilizarea unei proprietăţi în scopul exclusiv de a-i face rău vecinului este sursă de răspundere. Apoi regula s-a extins la drepturile contractuale şi chiar extracontractuale. Considerat dintr-o perspectivă a răspunderii civile a titularului dreptului, este normal ca abuzul să aibă vocaţia de a se aplica exerciţiului tuturor drepturilor. Este vorba de a condamna comportamentul „lipsit de delicateţe, lejer sau culpabil, în alt fel, adoptat de titularul dreptului în limita exerciţiului său”22. Într-o primă viziune, această culpă care este abuzul, apare în două ipoteze: sau intenţia de a face rău, sau excesul; pragul acestei culpe se schimbă în funcţie de materia căreia i se aplică.

4. Consideraţii de ordin legislativ În doctrină s-au pus două probleme

legislative. Prima problemă: este indicat ca abuzul de drept să fie inserat într-o formulă generală în partea generală a Codului civil sau în partea rezervată obligaţiilor? Dimpotrivă, reglementarea trebuie să privească aplicaţiile particulare ale abuzului de drept (în materie de proprietate, de contracte, de succesiuni etc.)?

Majoritatea ţărilor au recurs la o formulă generală a abuzului de drept şi l-au inserat în partea generală a codurilor lor civile23.

A doua problemă: abuzul de drept trebuie definit de legiuitor printr-un criteriu psihologic (cum reglementează Codul civil german în § 226) sau printr-un criteriu moral (de exemplu, art. 2 C. civ. elveţian, care stabileşte că fiecare este obligat să-şi exercite drepturile şi să-şi execute obligaţiile conform regulilor de bună-credinţă şi că abuzul de drept nu este protejat de lege) ori un criteriu social în care ar exista abuz ori de câte ori dreptul nu este exercitat conform destinaţiei sale sociale (unele coduri adaugă şi economice; de pildă, Codul civil sovietic din 1923, în art. 1, sau Codul civil cehoslovac din 1950, în art. 3)24? Considerăm că accentul trebuie să cadă pe criteriul psihologic, adică interesează în primul rând intenţia de a vătăma sau a prejudicia şi ignorarea bunei-credinţe. Un sprijin pentru această

through out the entire neighborhood; the “housing” in an apartment of six dogs and three cats, and of course, two grey parrots. In this situation the liability will have a different ground, as we will see; we are talking about an abnormal inconvenience of neighborhood78.

Anyway, in our opinion, the evolution of the abuse of right concept highlights the fact that it is strongly related to the notion of good – faith, that its ground is bona fides (although it was said that a subordination rapport between the two notions does not exist) 79.

On the other hand, jurisprudence applied first the notion of abuse of the right of property. To use a property with the only purpose of harming the neighbor is a ground of liability. In time, the rule was extended to contractual and extra contractual rights. Seen in the light of the civil liability of the right’s holder, it makes sense to relate the abuse the exercise to any kind of right. It is actually about incriminating the behavior that is “not gentle, but shallow or guilty, in a different manner, adopted by the right’s holder within the limit of its exercise”80. According to a first opinion, this guilt, that is the abuse, shows itself in two ways: either the intent of wrong doing, or the excess; the threshold of this guilt changes depending on the matter to which it is applied.

4. Consideration of legislative nature There were two major questions asked

by doctrine. The first issue: where should the abuse of right be included: in a general formula within the general part of the Civil Code or in the section reserved to the obligations? Or on the contrary, the stipulation must be related to the specific applications of the abuse of right (in the matter of property, contracts, inheritance, etc)?

Most countries adopted a general formula of the abuse of right and framed it within the general part of their civil codes81.

The second issue: the abuse of right must be defined by the legislator by means of a psychological criterion (as it is the case of the Article 226 of the German Civil code)



28

opinie îl găsim chiar în art. 57 din Consti-tuţie, care statuează că drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie exercitate cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile şi libertăţile celorlalţi.

5. Răspunderea proprietarului pentru

abuzul de drept în Noul Cod civil Redactorii Noului Cod civil au optat

pentru reglementarea abuzului de drept, în Titlul preliminar, Capitolul III dedicat interpretării legii civile, art. 15. Într-o înlănţuire coerentă art. 14 reglementează buna credinţă, art. 15 abuzul de drept iar art. 16 vinovăţia.

Conform dispoziţiilor art. 15: „Nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei credinţe”25.

Se pare că legiuitorul, într-o formulă generală, a consacrat ca fundament al abuzului de drept buna credinţă reţinând ca element esenţial intenţia de a cauza o pagubă (exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul), aşadar o fundamentare subiectivă, dar şi una obiectivă întemeiată pe conduita „excesivă şi nerezonabilă”26; în alte cuvinte, diagnosticarea exercitării unui drept ca fiind „întrebuinţat” abuziv sau nu, se va face având în vedere intenţia subiectivă a titularului dreptului sau ţinând seama de consecinţele obiective ale actului.

Pe bună dreptate, în doctrină s-a pus întrebarea dacă pentru angajarea răspunderii civile în cazul abuzului de drept este necesară „dovedirea cumulativă a comportamentului făptuitorului de natură a deturna exerciţiul dreptului subiectiv, cât şi vinovăţiei acestuia, ori de a considera cele două ipoteze ca fiind distincte, în fiecare caz fiind suficientă invocarea doar a unui element, obiectiv sau subiectiv, pentru a putea obţine antrenarea răspunderii civile”27.

Considerăm că legiuitorul a optat pentru o formulă cuprinzătoare care să înglobeze toate ipotezele posibile ale abuzului de drept. Dacă în majoritatea

an ethical one (for example, Article 2 of the Swiss Civil Code where it is stated that each and everyone is compelled to exercise their rights according to the rules of good- faith and that the abuse of right is not under the legal protection) or a social criterion by which the abuse exists every time the right is not adequately exercised for its social destination (some codes add even economic criteria; such as the 1923 Soviet Civil Code, in Article 1, or the 1950 Check Civil Code, in Article 3) 82? We consider that the psychological criterion must be emphasized, meaning that first and foremost, the intent of damaging or bringing prejudice and overlooking good- faith should be of interest. An argument for this opinion can be found in Article 57 of the Constitution that stipulates that the Constitutional rights and freedoms must be exercised with good- faith, without violating the rights and freedoms of others.

5. The owner’s liability for the abuse

of right according to the New Civil Code The editors of the New Civil Code

chose to stipulate the abuse of right in the Preliminary Title, the 3rd Chapter dedicated to interpretation of civil law, Article 15. Within a coherent order, Article 14 defines good-faith, Article 15 the abuse of right and Article 16 guilt.

According to the provisions of Article 15: “No right can be exercised with the purpose of damaging or bringing prejudice to another or in an excessive and unreasonable manner, contrary to good-faith”83.

It seems like the legislator, by means of a general formulation, established good faith as the ground for the abuse of right, stating the intent of prejudice as an essential element (be exercised with the purpose of damaging or bringing prejudice to another), thus giving it a subjective ground, as well as an objective one based on the “excessive and unreasonable” behavior84; in other words, the diagnosis concerning whether the exercise of a right is “used” in an abusive manner or not, shall depend on the subjective intention of



29

cazurilor comportamentul abuziv este apreciat prin exerciţiul „excesiv şi nerezonabil” al dreptului subiectiv, nefiind necesară dovedirea unei culpe intenţionate, apoi în materia dreptului de proprietate exercitarea „în scopul de a vătăma pe altul” presupune faptul că răspunderea proprietarului pentru abuz de drept poate fi angajată numai în cazul în care titularul a acţionat cu intenţie directă „în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul”28. Aşadar, prin noile dispoziţii legale se consacră o răspundere civilă distinctă pentru abuzul de drept de proprietate, răspundere civilă destul de asemănătoare răspunderii delictuale.

Trebuie reţinut totuşi că abuzul de drept nu se limitează numai la neconfomitatea exercitării dreptului în raport cu normele juridice, ci şi neconformitatea faţă de normele morale.

Aşadar, condiţiile angajării răspunderii pentru abuzul de drept de proprietate sunt următoarele: 1) un prejudiciu cauzat vecinului; 2) un act de folosinţă făcut de proprietar asupra imobilului său; 3) intenţia de a vătăma (animus nocendi); în acest caz nu este suficientă o simplă neglijenţă sau imprudenţă, ci prejudiciul trebuie să fie cauzat în mod intenţionat, adică cu rea-credinţă în raport de vecinul său; 4) lipsa unui interes serios şi legitim; deci actul nu trebuie să prezinte pentru proprietar nici o utilitate. Dacă el ar avea o utilitate, atunci el ar fi justificat. Lipsa de interes este elementul esenţial al abuzului de drept, pentru că ea permite să se prezume intenţia de a vătăma, element psihologic care altfel ar fi greu de dovedit29.

Sancţiunea abuzului de drept în această materie constă în primul rând în repunerea lucrurilor în starea normală (de exemplu, demolarea lucrărilor făcute cu rea-credinţă); se previne astfel un prejudiciu viitor. Apoi, de la caz la caz, ca o măsură complementară, condamnarea proprietarului abuziv la despăgubiri.

În acord cu alţi autori, considerăm că reglementarea abuzului de drept în Noul Cod

the holder of right or on the objective consequences of the act.

With good reason did the doctrine ask whether, in the case of abuse of right, civil liability demands “proving the authors’ behavior as being susceptible of perverting the exercise of the subjective right together with his guilt, or considering those two hypothesis as being distinct, in every case being sufficient to invoke a single element, either objective or subjective, in order to set civil liability”85.

We think that the legislator chose a complex formula which embodies all the possible variables of the abuse of right. While in most cases, the abusive conduct is appreciated by using the terms “excessive and unreasonable”, in the land of the right of property “the exercise with the purpose of bringing prejudice to another” creates the assumption that the owner’s liability for abuse of right can be engaged only when the owner acted with a direct intention of “damaging or bringing prejudice to another”

86. Thus, the new legal provisions establish a different civil liability for the abuse of the right of property, civil liability that quite resembles tort liability.

We have to bear in mind that the abuse of right is not limited to the lack of conformity of the right’s exercise with the legal norms, but also to the discrepancy with the ethic norms.

Hence, the liability of the abuse of the right of property requires the following conditions: 1) a prejudice brought to the neighbor; 2) an act of usage made by the owner over his real estate; 3) the intent of causing damage (animus nocendi); (in this case, a simple neglect or imprudence is not enough, as the prejudice must be brought intentionally, with bad- faith towards his neighbor; 4) the lack of a serious and legitimate interest; therefore, the act must not present any utility for the owner. If it had such a useful quality, then it would be justified. This particular absence of interest is the essential element of the abuse of right,



30

civil este salutară şi binevenită însă era de dorit menţionarea sancţiunii propriu-zise aplicabile exercitării abuzive a drepturilor subiective, şi anume restabilirea situaţiei anterioare, încetarea acţiunilor săvârşite şi repararea daunelor produse30.

6. Răspunderea proprietarului pentru

inconvenientele anormale de vecinătate Din teoria abuzului de drept s-a

desprins o ramură, teoria tulburărilor de vecinătate, care a dobândit o importanţă crescândă. Noul Cod civil reglementează „Depăşirea inconvenientelor normale ale vecinătăţii” în secţiunea dedicată limitelor judiciare31 ale dreptului de proprietate. Astfel, art. 630 alin. (1) stabileşte că: „Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relaţiile de vecinătate, instanţa de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare atunci când acest lucru este posibil”. Aşa cum am arătat, este inevitabil să creezi unele tulburări vecinului tău însă fiecare are obligaţia de a suporta inconvenientele normale ale vecinătăţii fără să fie indemnizat. În acest sens, textul de lege amintit dispune că numai „inconvenientele mai mari decât cele normale” pot conduce la despăgubiri. Dar tulburarea anormală, pentru că este excesivă, trebuie să fie reparată chiar dacă este comisă fără culpă. Dar ce înseamnă tulburare „anormală”? Anormalitatea este o noţiune relativă: de pildă, o tulburare într-un cartier industrial poate fi apreciată ca fiind normală, pe când într-un cartier rezidenţial poate fi anormală.

Pe marginea acestui text de lege vom face unele remarci privind felul răspunderii, condiţiile şi fundamentul acestei răspunderi.

Trebuie subliniat că răspunderea instituită prin acest articol este o răspundere autonomă, obiectivă, independentă de răspunderea fondată pe culpă, pe fapta altuia sau pe fapta lucrurilor şi independentă de

because it opens the door for the presumption of the intent of prejudice, psychological element that otherwise would be hard to prove87.

The sanction for the abuse of right in this matter consists firstly of restoring the things to their normal state (for example the demolition of the works built with bad- faith); this way, we can prevent a future prejudice. Then, depending on each case, as a complementary measure, the abusive owner is compelled to damages.

Like other authors, we also see that the New Civil Code stipulation of the abuse of right is highly welcomed, yet the mentioning of the actual sanction of the abusive exercise of subjective rights, the rehabilitation of the former situation, ending all actions and remedying the damages, was equally desirable88.

6. The owner’s liability for the

abnormal inconveniences of neighborhood Deriving from the abuse of right

theory, the branch of neighborhood inconveniences gained a growing importance. The New Civil Code stipulates: “the overstepping of normal inconveniences of neighborhood” within the section dedicated to the judicial limits89 of the right of property. Thus, Article 63 paragraph (1) states that:” If the owner causes, by means of exercising his right, greater inconveniences than the normal ones which come from neighborhood relations, the Court can compel him, for equity reasons, to remedies in favor of the prejudiced one, as well as to the reinstating of the past situation when this is possible”. As we have shown, it is inevitable to create certain disturbances to one’s neighbor, but everyone has the obligation to bare the normal inconveniencies of neighborhood, without being compensated. In this sense, the aforementioned legal text provides that only the “inconveniences that are greater than normal ones” can lead to remedies. Yet the abnormal nuisance, due to the fact that it is excessive, needs to be remedied even if it is caused in the absence of guilt. But what does



31

abuzul de drept. Autonomia răspunderii pentru inconveniente de vecinătate în raport cu răspunderea fondată pe culpă produce o dublă consecinţă: a) autorul unei daune anormale este responsabil chiar dacă n-a comis nici o culpă; b) invers, dacă există culpă nu contează că dauna cauzată ar fi anormală, autorul său este responsabil. Răspunderea pentru tulburări de vecinătate nu este fondată pe paza lucrului deoarece este legată de dauna anormală şi de proprietate32. Aşa cum am arătat, tulburarea anormală este o noţiune obiectivă ce poate exista fără culpa celui care o cauzează. Faptul că este o răspundere obiectivă explică faptul că proprietarul actual este ţinut chiar dacă tulburările îşi au originea în iniţiative imputabile proprietarului precedent33.

Uneori, un proprietar, prin întrebuinţarea care o dă imobilului său, creează o sursă de inconveniente pentru proprietarii vecini; de exemplu, instalarea unei întreprinderi industriale care degajă mirosuri pestilenţiale (amenajarea unei porcării în apropierea unor blocuri de locuit), fumuri, zgomote34, trepidaţii, emanaţii de pulbere dezagreabilă etc.; în aceste situaţii, proprietarul a depăşit limitele geografice ale fondului său. Dacă aceste inconveniente depăşesc măsura obişnuită care trebuie suportată de vecini, proprietarul respectiv va fi răspunzător pentru prejudiciu; aceasta, pentru că nimeni nu are voie să cauzeze altuia o tulburare anormală de vecinătate35.

Prin premisă, în acest caz, activitatea proprietarului este utilă, licită, fără rea-credinţă, numai că din desfăşurarea ei rezultă un prejudiciu pentru vecini. Subliniem încă o dată că acest prejudiciu trebuie să atingă un anumit grad de gravitate. Bunăoară, considerăm că amenajarea unui grătar în propria curte şi folosirea sa rezonabilă nu poate fi considerat un inconvenient anormal de vecinătate; o asemenea situaţie nu antrenează o tulburare anormală (ci una normală) de vecinătate. Dimpotrivă, o folosinţă frecventă, chiar fără intenţia de a deranja, poate constitui un inconvenient

“abnormal” nuisance stand for? Abnormality is a relative notion: for example, a nuisance in an industrial neighborhood can be appreciated as normal, while within a residential area it can be abnormal.

Regarding this legal text we will make some remarks related to the type of liability, the conditions and ground of this liability.

We must underline the fact that the liability instated by this article is a self –supported, objective liability, independent of the one based on guilt, another person’s act and of the abuse of right. The autonomy of the liability for the inconveniences of neighborhood in relation to the liability based on guilt sets forth a double consequence: a) the author of an abnormal damage is responsible even though he is free of guilt; b) otherwise, if there is guilt, the matter of the abnormal nature of the prejudice is no longer of importance, because the author is responsible. The liability for neighborhood inconveniences is not grounded upon the guarding of the asset since it is connected to the abnormal prejudice and the property90. As we have shown, the abnormal disturbance is an objective notion that can exist regardless of the guilt of the one who causes it. Its objective nature explains the fact that the present owner is held accountable even thought the disturbances are rooted in the initiatives of the former owner91.

Sometimes, an owner, by the usage he gives to his real estate, creates a source of inconveniences for the neighbors; for example, the installation of an industrial enterprise that spreads pestilent odors (setting up a swine farm near family buildings), fogs, noises92, trepidations, emanation of harsh, unpleasant powder, etc; in these situation the owner overstepped the geographical limits of his plot of land. If these inconveniences go beyond the usual extent that must be tolerated by the neighbors, the respective owner will be held responsible for the prejudice; this is because no one is allowed to bring an abnormal



32

anormal de vecinătate. Apoi, nu poate fi vorba de un asemenea inconvenient în cazul în care pe terenul vecin se duce o viaţă mai veselă care însă nu lezează bunele moravuri şi nici dacă pe terenul vecin se află statuete de un gust îndoielnic care ne aduc atingere simţului estetic.

Aşadar, putem defini inconvenientul anormal de vecinătate ca acea tulburare cauzată unui vecin, care excede inconvenientele normale ale vecinătăţii, tulburare care antrenează răspunderea juridică chiar şi în lipsa vinovăţiei celui care o cauzează.

Pe plan legislativ, din punctul de vedere al inconvenientelor anormale de vecinătate, s-a discutat dacă principiul trebuie să fie obligaţia de a repara incon-venientele anormale sau obligaţia de a suporta inconvenientele normale; s-a spus că inconvenientele anormale sunt mai bogate în consecinţe şi dificultăţi36. Totuşi, principiul dominant al comunităţii de vecinătate este obligaţia de a suporta inconvenientele normale; interesul social prevalează. În adevăr, viaţa în societate, condiţiile actuale de habitat fac imposibilă sancţionarea fiecărui dezagrement, oricât de mic ar fi el. De aceea, în interesul tuturor, fiecare va fi constrâns să suporte o anumită marjă a prejudiciului care nu trebuie însă să exceadă măsura obligaţiilor normale de vecinătate37. Aceasta înseamnă că un vecin, în mod voluntar, ar putea să fie autorul unui comportament deranjant la limită; dar atâta timp cât acest inconvenient rămâne „normal” şi în limita toleranţei, el nu poate antrena o răspundere.

7. Fundamentul inconvenientelor

anormale de vecinătate Doctrina şi jurisprudenţa au căutat

îndelung fundamentul responsabilităţii proprietarului în situaţiile în care aparent nu i se poate imputa nici o vină. Au fost propuse mai multe teorii. Fără a le dezvolta, le amintim doar: teoria cvasicontractului de vecinătate bazată pe art. 588 C. civ.; teoria

disturbance of neighborhood93 to another. According to the premise, in this case,

the owner’s activity is useful, licit, without bad-faith, but its development brings a prejudice to the neighbors. We outline once again the fact that this prejudice must reach a certain level of seriousness. For instance, we consider that the installation and reasonable usage of a barbeque in one’s own backyard can not be seen as an abnormal inconvenience of neighborhood; such a situation does not represent an abnormal nuisance (but a normal one) of neighborhood. On the contrary, a frequent usage, even lacking the intention to disturb, may become an abnormal inconvenience of neighborhood. Then there is no inconvenience when the near plot of land knows a more upbeat and happy life that, however, does not violate the good morals or it hosts statues of arguable taste that violate one’s esthetic sense.

Hence, we can define the abnormal inconvenience of neighborhood as being that disturbance brought to a neighbor that exceeds the normal inconveniences of neighborhood, disturbance that engages legal liability even in the absence of the guilt of the one who caused it.

From a legislative point of view, it has been discussed whether the principle should be the obligation to repair the abnormal inconveniencies or the obligation to bear with the normal ones; it was said the abnormal inconveniences are richer when it comes to consequences and difficulties94. Even so, the dominant principle of the neighborhood community is the obligation to bear with the normal inconveniences; the social interest prevails. Indeed, life within a society, in the current conditions of habitat, makes it impossible to sanction every disagreement, no matter how small. This is why, in everyone’s best interest, anyone will be compelled to bear with a certain extent of prejudice that must not go beyond the limit of normal neighborhood obligations95. This means that a neighbor, voluntarily, could be



33

abuzului de drept; teoria riscului (proprietarul a creat un risc anormal printr-o activitate din care el trage un profit); teoria obligaţiilor cutumiare de vecinătate. Aceste teorii sunt astăzi, în cea mai mare parte, părăsite38.

În doctrina noastră relativ recentă s-a afirmat un punct de vedere interesant. S-a spus că, în absenţa unei dispoziţii legale care să reglementeze o formă sau alta de răspundere civilă delictuală, limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate privată sunt stabilite printr-o judecată în echitate; că judecătorul aplică „principiul echităţii în raporturile de vecinătate, înţelese în sens larg”39. De altfel, art. 630 alin (1) din Noul Cod civil enunţă în mod explicit că instanţa de judecată poate, „din motive de echitate” să oblige proprietarul la despăgubiri precum şi la restabilirea situaţiei anterioare.

Faţă de această fundamentare avem unele rezerve:echitatea ne evocă o opoziţie la rigiditatea dreptului pozitiv, o supleţe sau o plasticitate faţă de rigorile dreptului40. Echitatea este inerentă tuturor sistemelor de drept care protejează valorile sociale împotriva faptelor ilicite: Toate soluţiile jurisprudenţiale în materia răspunderii civile au la bază ideea de echitate fără însă a putea fi invocată ca fundament. În cazul inconvenientelor de vecinătatea anormalitatea comportamentului poate constitui fundamentul tragerii la răspundere civilă a titularului dreptului de proprietate care are acest comportament; aşa cum am arătat, răspunderea pentru inconveniente de vecinătate este o răspundere obiectivă, independentă de orice culpă. De aceea ne putem întreba, împreună cu alţi autori, dacă judecătorul înainte de a judeca în echitate, nu este obligat să judece având în vedere cutuma şi principiile conturate în materie de către jurisprudenţă41. Un alt argument în sprijinul opiniei noastre îl constituie şi art. 1 alin. (1) din Noul Cod civil care dispune: „Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului”.

the author of a borderline troubling behavior, but as long as that inconvenience stays “normal” and within the limits of tolerance, he cannot be held responsible.

7. The ground of abnormal

inconveniences of neighborhood The doctrine and jurisprudence have

long searched in order to find the ground of the owner’s liability in the situations in which he apparently acts without any guilt. Several theories have been suggested. In a nutshell, we will just name them: the theory of the quasi contract of neighborhood, based on Article 588 of the Civil Code; the risk theory (the owner created an abnormal risk by means of a profitable activity for him); the theory of customary obligations of neighborhood. Nowadays, these theories are mostly abandoned96.

In our recent doctrine, an interesting point of view emerged. It was said that, in the absence of a legal provision that settles any type of delictual liability, the judicial borders of exercising the right of private property are established by an equitable judgment; that the magistrate enforces the “principle of equity to the neighborhood relationships, seen in the broad sense of the word” 97. Actually, Article 630 paragraph (1) of the New Civil Code explicitly states that the Court can, “for reasons of equity”, compel the owner to remedies as well as the reinstatement of the prior situation.

Towards this grounding we express some reserves: equity envisages an opposition against the rigidity of the positive right, a versatility or plasticity against the harnesses of the right98. Equity is a natural part of all legal systems that protect social values from unlawful acts: each and every jurisprudential solution in the matter of civil liability is based on the idea of equity without the possibility of invoking it as legal ground. As far as neighborhood inconveniences are concernedd, the abnormality of the conduct could be the ground for engaging the civil liability of the



34

De altă parte, în doctrină inconvenientele de vecinătate au fost clasificate în două categorii: prima, care se referă la exercitarea dreptului de proprietate fără depăşirea limitelor materiale ale fondului (de pildă, proprietarul care, făcând o săpătură, a secat un izvor de pe fondul vecin); a doua fiind cea cauzată prin depăşirea limitelor geografice ale propriului fond şi introducerea (immisio) unor substanţe toxice în subsolul, solul sau spaţiul aerian al fondurilor vecine (fum, mirosuri, zgomote, unde electrice etc.)42.

Faţă de cele înfăţişate, în raporturile de vecinătate se pot reţine următoarele situaţii: 1. un inconvenient normal cauzat fără intenţia vecinului; 2. un inconvenient normal cauzat de un vecin cu intenţia de a prejudicia; 3. un inconvenient anormal cauzat de vecin cu intenţia de a prejudicia; 4. un inconvenient anormal cauzat în absenţa oricărei vinovăţii a vecinului.

8. Condiţiile responsabilităţii Pentru a atrage răspunderea pentru

inconveniente de vecinătate există o singură condiţie şi anume prejudiciul.

Prejudiciul (dauna) rezultă din caracterul anormal al tulburării şi este cauzat vecinilor în asemenea măsură încât diminuează valoarea proprietăţilor lor; este vorba despre un prejudiciu continuu sau repetitiv (trebuie să aibă un caracter de permanenţă)43, ceea ce exclude tulburările accidentale sau instantanee precum propagarea incendiului. Caracterul anormal al tulburării ţine şi de importanţa sa, de exemplu, de deprecierea suferită de imobil. Inconvenientul de vecinătate este de regulă o daună directă. Prejudiciul este unul special. Astfel, el poate fi mai întâi unul material caracterizat prin zgomot, luarea luminii, mirosuri neplăcute etc. Dar prejudiciul poate fi şi corporal, atunci când zgomotul antrenează insomnie, surditate, hipertensiune arterială şi chiar atac de cord, mirosurile, starea de vomă etc. În cazuri mai rare, se poate crea un prejudiciu moral, atunci când

owner of the right of property that carries out this behavior; as we have demonstrated before, the liability for inconveniences of neighborhood is an objective liability, independent of any guilt. Therefore, we could ask ourselves, as other authors do, whether the magistrate is not in fact compelled to judge firstly in accordance with the long practiced customs and principles envisaged in this area by jurisprudence, and only than according to equity99. Another argument that supports our opinion is included in Article 1 paragraph (1) of the New Civil Code which states that: “the sources of civil law are laws, the general practices and principles of law”.

On the other hand, the doctrine classified the inconveniences of neighborhood in two categories: the first referring to the exercise of the right of property without overstepping the material boundaries of the land (for example, the owner which, by digging a hole, managed to drain a source of water from the neighbor’s land); the second was caused by the exceeding of the geographical limits of his own property and the insertion (immisio) of toxic substances in subsurface, the soil and the air space of the neighbor lands (smoke, odors, noises, electric waves, etc) 100.

Given the aforementioned aspects, the neighborhood relationships can envisage the following situations:

1. a normal inconvenience brought without the neighbor’s intention; 2. a normal inconvenience caused by a neighbor with the intention to prejudice; 3. an abnormal inconvenience caused by a neighbor together with the intent of prejudice; 4. an abnormal inconvenient brought in the absence of any kind of guilt.

8. The liability’s conditions In order to engage the liability for the

inconveniences of neighborhood there is only one condition, and that is the prejudice.

Prejudice (damage) is an outcome of the abnormal nature of the disturbance and is



35

un bun cu valoare sentimentală este deteriorat.

Trebuie remarcat că dacă este stabilită o culpă, existenţa caracterului excesiv al prejudiciului este înlăturat.

În practică s-a observat că aceste inconveniente nu rezultă numai din vecinătatea unei uzine, a unei linii de cale ferată, ci, de asemenea, din vecinătatea unui teatru, a unei discoteci, a unei şcoli, a unui spital etc. De fapt, nu este echitabil ca cel care trage un folos dintr-o activitate să repare daunele care sunt chiar consecinţa acestei activităţi? Mai mult, în alte cazuri, inconve-nientele proprietăţii pot fi naturale: de pildă, înmulţirea excesivă a porcilor mistreţi sau a iepurilor de câmp poate aduce pagube imobilelor situate la graniţa vetrei satului. Totuşi, într-un sens comun, tulburările anormale de vecinătate presupun „mâna omului”; de aceea, daunele care rezultă de la natură nu pot constitui tulburări de vecinătate. Aşadar, nici pătrunderea prin înmulţire naturală a unor specii de plante pe terenul vecin nu poate constitui un inconvenient anormal de vecinătate.

Sunt cazuri (rare) când inconvenientul de vecinătate provoacă o pagubă indirectă. De exemplu, atunci când într-un imobil se exercită o activitate care prezintă riscuri grave de incendiu pentru proprietarii învecinaţi şi când aceştia trebuie să plătească o primă de asigurare majorată; s-a apreciat că ea poate fi cerută proprietarului imobilului periculos44. Tot astfel, va fi răspunzător proprietarul care, răspândind pe terenul său un produs toxic, a neglijat să ia măsuri de protecţie împotriva incursiunilor animalelor aparţinând vecinilor45.

Starea terenului vecin poate să pună în pericol terenul sau construcţia aflate în vecinătate; bunăoară, prin efectuarea unor săpături, stabilitatea terenului din apropiere este pusă în pericol, creându-se posibilitatea alunecărilor de teren (de exemplu, pe terenul 1 se face o fundaţie care cauzează alunecarea de pământ pe terenul 2). Dar o adâncitură se poate naşte şi din aceea că prin bascularea

brought to the neighbors in such extent that it reduces the value of their properties; it is a continuous and recurrent prejudice (it must have a permanent character) 101, that excludes the accidental or spontaneous nuisances like a fire’s propagation. The abnormal quality of the disturbance includes its importance, for instance the loss in value suffered by the asset. The neighborhood inconvenience is usually a direct damage. The prejudice is special. That is why it can firstly consist of a material outcome, such as noise, suppressing the light, bad odors, etc., but it can also be physical, when the noises cause insomnia, deftness, high blood pressure and even a hart attack, nausea, etc. In rare cases, a moral prejudice can be brought, when a good of sentimental value is destroyed.

We must outline the fact that if guilt is established, the existence of the excessive character of the prejudice is eliminated.

Practice has shown us that these kind of inconveniences come not only from the proximity to a factory, railway, but also from that to a theater, club, school, hospital, etc. In fact, isn’t it actually equitable for the one who profits from an activity to remedy the damages that come from it? Moreover, in other situations, the inconveniences of property can be natural ones: the excessive breeding of wild boars or hares can bring damages to the lands that are near the village limits. Nevertheless, in a common sense of the words, the abnormal inconveniences of neighborhood imply a “man made” element; the damages caused by nature can not represent neighborhood inconveniences. Hence, not even the appearance of different species of plants, due to natural breeding, on the neighbor’s land can be held as an abnormal inconvenience of neighborhood.

There are (rare) situations in which the inconvenience of neighborhood brings an indirect damage. For instance, when an extremely dangerous activity with serious risks of fire for the neighbors is taking place within a building and they must pay an increased insurance policy, it was stated that



36

(descărcarea) de resturi de construcţii sau excavarea pământului se îngreunează exagerat suprafaţa terenului, conducând astfel la alunecări de teren. Însă şi greutatea unei construcţii noi poate să aibă acelaşi efect cu consecinţe negative pentru terenul şi construcţiile vecine. În unele cazuri, asemenea activităţi pot să influenţeze pânza freatică subterană şi, pe cale de consecinţă, stabilitatea fundamentului construcţiei aflate în vecinătate.

Desigur, efectuarea săpăturilor (adânciturilor) nu este permisă numai atunci când prin ele i se sustrage (ia) terenului învecinat stabilitatea necesară; trebuie evitate mişcările de pământ atât în plan vertical, cât şi orizontal. Mişcarea pământului poate să constea fie într-o deschidere, când masa de pământ se afundă, fie într-o surpare46. Uneori, alunecările de teren pot fi evitate prin efectuarea pe terenul periclitat a unor garduri de oprire (corsete de oţel).

În opinia noastră, un inconvenient anormal de vecinătate este şi acela când există în vecinătate un edificiu sau alte lucrări în pericol de a se prăbuşi sau şi numai când se pot desprinde bucăţi (fragmente) din acestea. Cauza acestui pericol nu are importanţă (lipsa de întreţinere sau vicii ale construcţiei, acestea fiind specifice numai în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului)47. Desigur, ameninţarea cu prăbuşirea trebuie să fie serioasă, iar prejudiciul evaluat să aibă loc în mod sigur. Proprietarul ameninţat poate să ceară instanţei să se ia măsurile necesare, fie consolidarea construcţiei sau altor lucrări, fie pur şi simplu demolarea lor.

Mai trebuie precizat că, conform dreptului comun, culpa victimei inconvenientelor îl exonerează de răspundere, parţial sau total, pe autorul tulburării, dacă această activitate este licită; de exemplu, promotorul care îşi construieşte imobilul lângă un aerodrom fără a-şi lua precauţiile necesare împotriva zgomotului.

9. Repere jurisprudenţiale

the policy can be demanded from the owner of the dangerous asset102. In the same way, the owner that spread upon his land a toxic product and neglected to take the protection measure against the intrusion of the neighbor’s animals103 is held responsible.

The condition of the neighboring land can jeopardize the land or building situated in its proximity; thus, by excavating, the stability of the neighboring land is endangered, because of the possibility of landslide (as an example, a foundation is made for land 1 that causes the land to slip on land 2). But a depression can also be created by means of dumping of construction leftovers or excavating the land, causing excessive weigh upon the land’s surface, leading to landslides. But even the weight of a new building can have the same effect and negative consequences for the land and neighboring properties. In some cases, this kind of activities can influence the groundwater and, as a consequence, the stability of a neighboring construction.

Of course, the excavations (digging) are not allowed when by means of them the stability of the neighbor’s land is suppressed; the land slide must be avoided both in a vertical and horizontal plan. The movement of land can consist of either an opening, when the land goes under, or a landslip104.Sometimes, landslides can be avoided by creating on the endangered land of stopping fences (steel foundation garments).

In our opinion, an abnormal inconvenience of neighborhood exists even when near by there are buildings or other works in danger of collapsing or just some pieces (fragments) falling off. The cause of this danger is of no importance (the lack of maintenance or construction flaws that are specific only regarding the liability for the prejudices brought by the edifice’s ruin)105. Certainly, the threat of collapse must be serious, and the evaluated prejudice must be a sure and imminent thing. The endangered owner can ask the Court to take the



37

Întrucât pentru inconvenientele de vecinătate există uneori o răspundere difuză, s-a ridicat întrebarea dacă aşa-numitele fapte justificative pot fi invocate de pretinsul proprietar responsabil. Astfel, acordurile şi autorizaţiile de mediu sunt obligatorii la punerea în funcţiune a obiectivelor noi. Or, dacă respectivul proprietar obţine această autorizaţie administrativă va fi exonerat el de răspunderea civilă (eventuală) faţă de vecini? Evident, nu, deoarece existenţa autorizaţiei îl pune la adăpost doar de răspunderea penală, administrativă sau contravenţională, şi nu de răspunderea civilă48; autorizaţia nu are ca scop să suprime toate inconvenientele care pot rezulta dintr-o anumită activitate, ci doar pe cele mai importante. De fapt, este de principiu că respectarea regulamentelor nu dispensează de răspundere. Tot astfel, conce-sionarea unui serviciu public nu conduce la dispariţia responsabilităţii eventuale a concedentului pentru daunele produse terţilor ca urmare a exploatării întreprinderii49.

Jurisprudenţa nu a admis ca pârâtul, pentru exonerarea de răspundere, să opună împotriva reclamanţilor pre-ocuparea. adică anterioritatea în ocuparea locurilor, a spaţiilor. În alte cuvinte, patronul unei întreprinderi zgomotoase va putea să se apere de răspundere demonstrând că în momentul instalării întreprinderii pe terenurile din jur nu erau construcţii? La o primă vedere, s-ar părea că prin imprudenţa noului vecin de a se stabili în apropiere el şi-a asumat tulburarea de vecinătate existentă deja. S-a arătat însă că este inadmisibil ca prin anterioritatea instalaţiei sale un proprietar să greveze fondurile vecine cu o veritabilă servitute, restrângând astfel folosinţa lor; prin acest procedeu se ajunge practic la o expropriere fără despăgubire50. De aceea, proprietarul unui teren situat lângă o uzină, dacă construieşte pe el o vilă, se va putea plânge de inconveniente de vecinătate. Altfel se pune problema în cazul pre-ocupării colective, căci unei persoane care s-ar stabili într-un cartier industrial îi va fi dificil să ceară daune pentru inconvenientele pe care le

necessary measures, either to consolidate the construction or other works, or simply their demolition.

What must also be highlighted is the fact that, according to the law, the guilt of the victim of the inconveniences exonerates, partially or totally, the author of the disturbance, if this activity is licit; for instance, an entrepreneur who establishes his building next to an airfield without taking the needed precautions against the noise.

9. Jurisprudential references Since for the inconvenience of

neighborhood the liability is sometimes confusing, it was argued whether the so called justifiable acts can be invoked by the alleged liable owner. Therefore, the environmental agreements and authorizations are compulsory at the bringing into service of new objectives. But if the respective owner obtains this administrative authorization will he be exonerated of the (possible) civil liability towards his neighbors? Obviously not, due to the fact that an existing authorization only protects him from the criminal, administrative and contravention liability, and not the civil one106; the authorization’s purpose is not to suppress all inconveniences that may come from a certain activity, but only those of greater importance. Actually, the principle is that observing regulations does not set aside liability. In a similar way, the concession of a public service does not lead to the disappearance of the probable liability of the responsible one for the damages brought to third persons as a result of the enterprise’s exploitation107.

Jurisprudence did not allow the defendant, in order to be exonerated, invoke the prior- occupation, meaning the precedent occupation of the lands, of the spaces. In other words, could the owner of loud factory defend himself by proving that, at the time of the enterprise’s establishment, the neighboring lands did not have constructions? At a first glance, it would



38

suportă. Aceasta, pentru că într-un astfel de cartier suma inconvenientelor este considerabilă, dar prejudiciul pe care îl cauzează fiecare industriaş, luat individual, nu depăşeşte măsura obişnuită a obligaţiilor de vecinătate51.

S-a mai pus problema de a şti dacă instanţa de judecată trebuie să ţină seama de unele consideraţii personale ale victimei daunei. Astfel, o persoană care este perfect sănătoasă şi exercită o anumită meserie nu va fi deranjată de anumite zgomote, pe când acestea pot împiedica munca unui intelectual sau somnul unui astenic. Jurisprudenţa trebuie să ţină cont de receptivitatea personală, pentru că inconvenientul este suportabil sau insuportabil în funcţie de fiecare persoană. S-a susţinut că receptivitatea anormală nu poate conduce la exonerarea de răspundere a autorului tulburării decât dacă această receptivitate este culpabilă; de exemplu, un om nervos de pe urma rănilor de război va avea dreptul să se plângă, un alcoolic nu52. Jurisprudenţa franceză tinde să ia în considerare asemenea motive personale.

Tot o problemă deloc simplă este şi

aceea de a şti dacă proprietarul unui imobil răspunde de tulburările provocate de locatarii săi sau, dimpotrivă, răspund numai aceştia din urmă. Apreciem că regula trebuie să fie răspunderea proprietarului atunci când prin folosinţa sa a cauzat tulburările anormale de vecinătate; totuşi, nu este suficient ca inconvenientul să fie legat de imobil, ci trebuie să fie imputabil proprietarului în această calitate. În alte cuvinte, credem că proprietarul este responsabil şi atunci când tulburările sunt provocate de locatari şi el a neglijat să le împiedice sau chiar le-a favorizat. Bunăoară, proprietarul care a închiriat un local pentru funcţionarea unei discoteci va fi responsabil pentru daunele rezultate din zgomotele de o intensitate anormală percepute de vecini; desigur, el va putea să se îndrepte în regres împotriva locatarului dacă prejudiciul rezultă dintr-un

seem that the neighbor’s imprudence of settling in that close area is equal to assuming the already existing neighborhood nuisance. It was later demonstrated that it is inadmissible that by means of the precedence of his installation, an owner could set a real easement, restraining their usage; this procedure practically leads to an expropriation without compensation108. This is why the owner which decides to build a villa on his land that is situated next to a factory can complain about the neighborhood inconveniences. The issue will be seen in another light in the case of collective prior – occupation, because a person who moves into an industrial neighborhood will find it difficult to claim remedies for the inconveniencies that one puts up with. This is so due to the fact that in such a neighborhood, the sum of all inconveniences is substantial, but the prejudice brought by each industrialist, individually, does not exceed the regular extent of neighborhood obligations109.

It was also discussed whether the Court must take into account some personal considerations of the prejudiced one. Hence, a perfectly healthy person that has a certain job will not be disturbed by some kind of sounds, while the same noises could interfere with the work of an intellectual or the sleep of an asthenic person. Jurisprudence must take into consideration the personal perceptiveness, because the inconvenient can be bearable or unbearable depending on each person. It was held that abnormal perceptiveness can lead to liability exoneration for the author of the nuisance only if that perceptiveness is wrongful; for example, a man who is highly irritable due to his war wounds shall be entitled to complain, whereas an alcoholic shall not110. The French jurisprudence is keen on taking such personal reasons into consideration.

An equally difficult issue is that of

knowing whether the owner of a building is responsible for the disturbances brought by



39

abuz de folosinţă ori s-au încălcat obligaţiile stipulate în contractul de închiriere. Per a contrario, când inconvenientul nu este imputabil proprietarului, el nu va răspunde, ci vor fi răspunzători locatarii; de pildă, atitudinea primitivă de a arunca gunoaiele din blocuri, pe fereastră, pe fondul vecin53.

10. Sancţiunea inconvenientelor de

vecinătate şi modalităţile de reparare a prejudiciului

Art. 630 alin. (1) din Noul Cod civil stabileşte că sancţiunea pentru inconveniente anormale de vecinătate constă în acordarea de despăgubiri, adică o sumă de bani echivalentă cu valoarea prejudiciului.54 Complementar sancţiunea poate să se traducă într-o reparaţie în natură, pentru că ea se apropie cel mai mult de principiul reparării integrale, adică restabilirea situaţiei anterioare atunci când acest lucru este posibil. Aşadar, instanţa poate prescrie măsuri obligatorii pentru proprietarul responsabil de natură a face să înceteze dauna: să desfiinţeze gardul care ia vederea, să înceteze poluarea fonică sau toxică (dacă din punct de vedere tehnic este posibil, instalarea unui dispozitiv care neutralizează tulburarea fără să înceteze activitatea, se va proceda în consecinţă) şi chiar să demoleze construcţia care incomodează. În cazuri extreme, se poate ordona chiar închiderea unei întreprinderi care funcţionează cu autorizaţie legală. Această măsură nu ar putea fi dispusă de către judecător în cazul în care prejudiciul cauzat ar fi minor în raport cu necesitatea sau utilitatea desfăşurării activităţii prejudiciabile de către proprietar [art. 630 alin. (2) Noul Cod civil]. În plus, instanţa poate, pe cale de ordonanţă preşedenţială, să ia măsuri pentru prevenirea ori diminuarea prejudiciilor unei activităţi [art. 630 alin. (3) din Noul Cod civil]. Important este ca judecătorul să găsească măsura de toleranţă şi pragul vătămării pentru ca astfel să se ajungă la obligaţia de a repara. „Prea mult este prea mult, iată principiul, dar unde începe prea mult?”55.

his tenants or, on the contrary, only the tenants are liable. We consider that the owner is liable when, by means of his usage, the abnormal inconveniences of neighborhood have occurred; however, the fact that the inconvenience is related to the building is not sufficient, since it must be imputable to the owner regarding this particular quality. That is to say, we believe that the owner is responsible even when the disturbances are caused by his tenants and he neglected to stop them or actually had encouraged them. For instance, the owner who rented his place for the functioning of club will be responsible for the damages caused by the noise of abnormal intensity that bothered the neighbors; he can obviously turn against the tenant if the prejudice is an outcome of an abuse of usage or the obligations stipulated by the rental contract were violated. Per a contrario, when the inconvenient is not attributable to the owner, he is not liable, but the tenants are; for example, the primitive habit of throwing the garbage by the building’s windows on to the neighbor’s land111.

10. The sanction of the

inconveniences of neighborhood and the ways to compensate the prejudice

Article 630 paragraph (1) of the New Civil Code stipulates that the sanction for the abnormal inconveniences of neighborhood consists of the awarding of damages, meaning an amount of money equal to the prejudice’s value112. Complementary, the sanction can take the shape of compensation in nature because it is the closest to the principle of total remedy, namely the reinstating of the former situation when possible. Therefore, the Court can prescribe compulsory measures for the liable owner in order to bring to an end the prejudice: to take down the fence that is blocking the view, to cease sound or toxic pollution (if from a technical point of view, the installation of a device that can neutralize the prejudice without having to stop the activity is possible, then is should be done) and even to



40

Evident, adesea acest lucru este dificil de apreciat.

În concluzie, nu există un criteriu precis care să permită determinarea limitei care nu trebuie depăşită de proprietar; aprecierea responsabilităţii, fiind o chestiune de fapt, se va face de instanţa de judecată de la caz la caz. S-a sugerat a nu se recunoaşte dreptul la reparaţie decât dacă prejudiciul atinge un anumit grad de gravitate, pentru că viaţa în comun ar fi imposibilă dacă fiecare nu ar suporta anumite inconveniente56; bunăoară, cântatul unui cocoş al vecinului nu poate constitui un inconvenient de vecinătate57.

Menţionăm că potrivit art 61 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, dispoziţiile art. 630 din Noul Cod civil se aplică numai inconvenientelor cauzate după intrarea în vigoare a Codului civil. De asemenea, remarcăm că dezvoltarea legislaţiei privind protecţia mediului atrage consecinţa reparării prejudiciului cauzat prin poluare chiar şi în raporturile de vecinătate prin introducerea în solul, subsolul sau suprasolul fondurilor vecine a unor elemente materiale poluante58. Dar această problemă poate face obiectul unui alt studiu.

demolish the disturbing building. In extreme situations, the decision to shut down a legally authorized factory can be ordered. This measure can not be issued by the Court if the prejudice is insignificant as opposed to the necessity or utility of the damaging activity carried out by the owner [Article 630 paragraph. (2) of the New Civil Code]. Moreover, the Court can take measures for the prevention or reduction of an activity’s prejudices [Article 630 paragraph (3) of the New Civil Code]. What is of paramount importance is for the Court to find the extent of tolerance and the limit of prejudice that lead to the obligation of compensation. “Too much is too much, behold the principle, but where does too much begins?”113. Obviously, this aspect is often difficult to appreciate.

In conclusion, there is no precise criterion that can allow us to establish the limit that the owner can not overstep; the assessment of liability, being a factual issue, shall rest in the hands of the Court, depending on each case. It was suggested that the right to remedy was not to be recognized unless the prejudice reaches a certain level of seriousness, based on the idea that living together is not possible if anyone of us does not bear with certain inconveniences114; for example, the singing of the neighbor’s rooster can not be seen as an inconvenience of neighborhood115.

We must stress out that, according to Article 61 of Law No. 71/2011 regarding the enforcement of the Civil Code, the provisions included in Article 630 of the New Civil Code can be enforced only to the inconveniences brought after the Civil Code became effective. Furthermore, we notice that the development of the legislation related to the protection of the environment brings about the consequence of compensating the prejudice brought by pollution, even within neighborhood relationships, by means of inserting within the neighbors’ soil, subsoil and air certain pollutant material elements116. But this issue may represent the subject of another study.



41

1 Solomon, în Învăţăturile sale, spunea: „Vecinul meu aproape de mine înseamnă mai mult decât fratele meu de departe” (27,10); Cicero (De Officiis, I, 18) trebuia să-şi ajute vecinii la strânsul recoltelor înainte de a-şi ajuta fratele sau prietenul. Aşadar, vecinătatea se regăseşte în exemplul fraternităţii negative: a nu-şi face rău unul altuia şi a se tolera (apud O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat de drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, 201, nota 297. 2 I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. II, ed. a 2-a, revăzută, completată şi actualizată, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 401 şi urm; I. Leş, Codul de procedură civilă, Comentariu pe articole, ed. a 3-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 1236. 3 Fr. Terré, Ph. Simler, Droit civil. Les biens, 5-e édition, Dalloz, Paris, 1998, p. 224-229. Anterior, teoria abuzului de drept era considerată o teorie inexactă, pentru că qui suo jure utitur neminem laedit (cine se foloseşte de dreptul său nu vatămă pe nimeni). Abuzul de drept era considerat un non sens potrivit celebrei expresii a lui Planiol: dreptul încetează acolo unde începe abuzul şi unul şi acelaşi act nu poate fi în acelaşi timp conform şi contrar dreptului. M.B. Cantacuzino observa: „Împreunarea acestor două cuvinte implică o contrazicere, căci a zice că exerciţiul unui drept este abuziv este a zice că limitele dreptului au fost depăşite, în alte cuvinte, că nu a fost exerciţiul unui drept” (Elementele dreptului civil, Editura Cartea Românească SA, Bucureşti, 1921, p. 416). S-a reţinut că abuzul de drept ar fi consecinţa unui decalaj istoric, în sensul că, conştiinţa colectivă dezaprobă deja actul atunci când legea îl autorizează încă; în acest sens s-a spus: „Unde începe dreptul abuzul încetează” (M. Rotondi, L’abuzo di dritto, în Revista di dritto civile, 1923, p. 10, citat după J. Carbonnier, Droit civil. Les biens, tome 3, 19-e édition refondue, PUF, Paris, 2000, p. 278). 4 Termenul ,,abuz” (lat. abusus, de la vb. abuti, a da o rea folosinţă) are mai multe sensuri, astfel: – abuz de drept (abuzul unui drept) constituie o vinovăţie care constă în a-ţi exercita dreptul fără interes pentru tine însuţi şi numai cu scopul de a-l prejudicia pe altul sau, după un alt criteriu, de a-ţi exercita dreptul cu nesocotirea îndatoririlor tale sociale. Abuzul de drept se poate manifesta şi în domeniul fiscal, de drept internaţional public, în dreptul muncii (bunăoară, concediere abuzivă, grevă abuzivă etc.); – abuzul de folosinţă constituie fapta unei persoane care are asupra unui bun un drept de folosinţă limitat de a îndeplini acte care depăşesc dreptul său (de exemplu, folosinţa abuzivă a dreptului dat în uzufruct). Fără a detalia există apoi abuz de încredere (de exemplu, fapta unui depozitar de a sustrage obiectele date în depozit); abuz de autoritate (de pildă, hărţuirea sexuală săvârşită de un patron); abuz de putere economică; abuz de poziţie dominantă; abuz de nevoi, de pasiuni, de slăbiciuni ale unui minor (bunăoară, faptul de a profita de lipsa de experienţă sau de sugestibilitatea unui minor pentru a-l face să accepte anumite obligaţii); (a se vedea, pentru detalii, G. Cornu, Association Henri Capitant, Vocabulaire juridique, 6-e édition mise a jour avec locutions latines, P.U.F., coll. Quadrige, 2004). 5 Dreptul englez nu cunoaşte teoria abuzului de drept, deoarece prerogativele proprietarului englez sunt mai întinse decât cele de care beneficiază proprietarul continental. Aceasta, pentru că în centrul protecţiei proprietăţii engleze se află dreptul la posesie. Proprietarul englez poate să-şi distrugă bunul chiar şi atunci când aceste acte cauzează o daună proprietăţii vecine; sau el poate săpa un puţ care să interfereze cu apele subterane de care vecinul are nevoie (a se vedea M.F. Papandréou-Deterville, Le droit anglais des biens, LGDJ, Paris, 2004, p. 246). 6 Pentru detalii, a se vedea H. Lalou, La responsabilité civile. Principes élémentaires et applications pratiques, Dalloz, Paris, 1929, p. 211-213. 7 Ibidem. 8 Idem, p. 214. 9 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil, vol. II, Editura All, Restitutio, Bucureşti, 1995, p. 468-469. 10 Pentru detalii, a se vedea B. Jaluzot, La bonne foi dans les contrats. Etude comparative de droit français, allemand et japonais, Dalloz, Paris, 2001, p. 404-420; I. Deleanu, Drepturile subiective şi abuzul de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 51 şi urm. 11 Articolul 840 C. civ. mexican dispune: „Nu este licit a exercita dreptul de proprietate de maniera ca exerciţiul său să nu aibă alt rezultat decât a cauza prejudicii unui terţ, fără utilitate pentru proprietar”. 12 Totuşi, se pare că această teorie ar fi venit din dreptul canonic. Se citează o veche speţă a Parlamentului de la Aix din 1577: un dărăcitor de lână cânta toată ziua în scopul de a-l deranja pe vecinul său care era avocat; şi se pare că i-



42

a reuşit foarte bine. O „reeditare” a speţei Doerr a avut loc în anul 1915, când Curtea de Casaţie (franceză) a statuat că „Instalarea pe teren a unui dispozitiv care nu prezintă pentru proprietarul său nici o utilitate şi care nu are alt scop decât să dăuneze altuia constituie un abuz de drept de proprietate (Curtea de Casaţie, Req. 3 août 1915, în H. Capitant, Fr. Terré, Y. Lequette, Les grands arrêts du droit immobilier, Dalloz, Paris, 2002, p. 323). 13 G.N. Luţescu, Drept civil. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile reale principale, Bucureşti, 1947, p. 313. Evoluţia jurisprudenţială a fost cu adevărat remarcabilă, întrucât cu o jumătate de secol în urmă Pothier spunea: „Legile de bună vecinătate mă apără de a nu trece de pe proprietatea mea pe cea vecină, căci i-aş aduce un prejudiciu; dar ele nu mă împiedică să o privez de o comoditate pe care şi-ar trage-o din proprietatea mea. De exemplu, dacă proprietatea vecină îşi trăgea lumina de la proprietatea mea, eu pot, ridicând o construcţie pe terenul meu, să privez proprietatea vecină de lumina pe care o avea până acum” (apud H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, Leçons de droit civil. Biens. Droit de propriété et ses demembrements, tome II, 8-e édition, Montchrestien, Paris, 1994, p. 92). 14 H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 88. 15 O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, ediţia a 8-a, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 104-105. 16 Noul Cod civil în art. 1353 reglementează exerciţiul drepturilor stabilind: “Cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv”. 17 Pentru evoluţia concepţiilor privind abuzul de drept, a se vedea, Lacrima Rodica Boilă, Argumente privind consacrarea abuzului de drept ca o ipoteză distinctă de răspundere civilă în dreptul roman, în RRDP nr. 3/2011, p. 39-54. 18 G.N. Luţescu, op. cit., p. 318. 19 Pentru noţiunile de limite externe şi limite interne ale dreptului de proprietate, a se vedea V. Stoica, Limite judiciare stabilite în interes privat, în materie imobiliară, în cadrul raporturilor de vecinătate, în Dreptul nr. 12/2003, p. 76-77. 20 Etimologie: latinescul inconvenientus: care nu se pune de acord. 21 Pentru definiţia abuzului de drept, a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ediţia a XI-a, revăzută şi adăugită de M. Nicolae şi P. Truşcă, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p. 85-86; G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Editura All Beck, Bucureşti, 2001 p. 65; în materia proprietăţii, abuzul de drept a fost definit ca fiind situaţia în care titularul, prin exercitarea atributelor pe care proprietatea i le conferă, cauzează, din vina sa, un prejudiciu altei persoane (C. Bîrsan, Drept civil : Drepturile reale principale, ediţia a 2-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 79). 22 Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Stoffel-Munck, Drept civil. Obligaţiile, coordonator al ediţiei în limba română avocat Marius Şcheaua, traducere de Diana Dănişor, Editura Wolters Kluwer - Defrénois, Bucureşti, 2007, p. 60. 23 Art. 489 din Proiectul noului Cod civil stabilea exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate în următorii termeni: „Dacă proprietarul cauzează un prejudiciu prin exercitarea abuzivă a dreptului său, instanţa poate să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare, atunci când acest lucru este posibil. (2) Dacă prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanţa poate să încuviinţeze, pe cale de ordonanţă preşedinţială, măsurile necesare pentru prevenirea pagubei”. Acest text nu se mai regăseşte în Noul Cod civil. Codul civil italian, în art. 833, statuează: „Proprietarul nu poate face acte care nu ar avea alt scop decât de a-i prejudicia sau de a le produce o tulburare altora”, iar Codul civil elveţian, în art. 684 alin. (1): „Proprietarul este obligat, în exercitarea dreptului său, în special în lucrările de exploatare industrială, să se abţină de la orice exces în detrimentul proprietăţii vecinului”. 24 Aceeaşi concepţie era conţinută şi în art. 3 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice (astăzi abrogat), care statua că drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic şi social. În practică s-a subliniat că drepturile civile recunoscute titularului vor trebui exercitate conform scopului pentru care au fost recunoscute (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 138 din 8 februarie 2007, în Buletinul Curţilor de Apel nr. 2/2007, p. 18). 25 Remarcăm că legiuitorul a optat pentru o formulare negativă, destul de nefericită, putând aborda această problemă într-o manieră afirmativă. 26 Pentru teoria care aşeza la baza răspunderii obiective ideea de garanţie privind riscul de activitate, a se vedea, C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura All Educaţional, Bucureşti, 1998, p. 287-288 ; L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 187-188 ; într-un studiu recent, amplu şi dens, se învederează, cu argumente temeinice, că fundamentul răspunderii pentru abuzul de drept trebuie să fie orientat spre criterii obiective: riscul şi garanţia. Autoarea învederează că: „titularul dreptului răspunde pe temei obiectiv pentru toate consecinţele negative cauzate altor persoane, contrar finalităţii sale economico-



43

sociale, recunoscute legal, având calitatea de garant în faţa celorlalţi membrii ai societăţii, asumându-şi riscurile pe care le implică exerciţiul acestuia” (Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 58-59). 27 Idem, p. 38. 28 Împărtăşim opinia conform căreia noţiunea de „vătămare” nu se impunea deoarece noţiunea de prejudiciu include şi categoria prejudiciilor corporale (Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 66). 29 Profesorul Deleanu reţine ca şi condiţii ale angajării răspunderii pentru abuzul de drept următoarele: a) existenţa unui drept subiectiv; b) săvârşirea unei fapte ilicite prin exercitarea sau prin neexercitarea dreptului subiectiv; c) prejudiciul patrimonial sau moral; d) raportul de cauzalitate; e) vinovăţia (greşeala) (idem, Drepturile subiective şi abuzul de drept ... cit. supra., p. 77-78). 30 În doctrină s-a arătat că reprimarea abuzului de drept în domeniul dreptului civil, se realizează fie pe calea pasivă a refuzului „ocrotirii” unui drept exercitat abuziv, fie pe calea ofensivă, a unei acţiuni în răspundere civilă formulată de persoana vătămată printr-o faptă ce conţine exerciţiul abuziv al dreptului (Gh. Beleiu, op. cit., p. 88); pentru o redefinire a abuzului de drept, a se vedea, Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 67. 31 Pe drept cuvânt, noţiunea de limite judiciare a creat confuzii şi a întâmpinat rezistenţă în sistemul nostru de drept în care judecătorul este chemat să aplice legea şi nu să o creeze. În sensul că limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate privată sunt stabilite de judecător în lipsa unei prevederi legale, a se vedea, V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p 126. 32 Exemplu: căderea frunzelor dintr-un copac pe o proprietate vecină; proprietarul copacului nu este responsabil dacă tulburarea nu depăşeşte inconvenientele normale ale vecinătăţii (Cass. civ. 2, 23 mai 1977, apud. Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Soffel-Munck, op. cit., p. 186. 33 Cass. civ. 3,11 mai 2000, în Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 64; în speţă era vorba despre lucrări de construcţie imputabile fostului proprietar al fondului, care provoacă o descompunere a solului ce antrenează o afundare a imobilului vecin; este condamnat cel care era proprietar al fondului la data declanşării acţiunii în reparaţie. Soluţia se explică deoarece este vorba despre faptul de a face să înceteze o situaţie ilicită, ceea ce este în sarcina celui ce poate să o facă cel mai bine (ibidem). 34 Zgomotul are efecte nocive asupra întregului organism uman (dar şi asupra animalelor şi chiar asupra plantelor). Fiinţa umană devine iritată, în general, dacă nivelul zgomotului este mai mare de 40dB noaptea şi 50 dB ziua. În acest sens, art. 17 din Ordinul nr. 536/1997 al ministrului sănătăţii stabileşte că amplasarea obiectivelor industriale cu surse de zgomot se va face în aşa fel încât emanaţiile sonore măsurate la 3 m de peretele exterior al locuinţei să nu depăşească 50 dB, iar în timpul nopţii să fie reduse cu 10 dB. Reamintim că zgomotul este unul din principalii factori care conduc la stres (pentru clasificarea poluanţilor psihici, a se vedea D.S. Cherteş, Poluarea psihică a fiinţei umane, în S.U.B.B. nr. 1/2005, p. 135-156). 35 A se vedea O. Ungureanu, Cornelia Munteanu, Propunere de lege ferenda privind reglementarea inconvenientelor anormale de vecinătate, în R.R.D.P. nr. 4/2007, p. 180-194. Faţă de faptul că Proiectul Codului civil din 2004 nu conţinea nici o prevedere în acest sens, s-a propus pentru Noul Cod civil o asemenea reglementare ; se pare că ea a găsit ecou în art. 630. 36 J. Carbonnier, op. cit., p. 278. 37 Cum spunea profesorul Adrian Popovici: „Ceea ce o persoană nu ar tolera de la un străin, legea îi ordonă să tolereze de la un vecin” (apud P.C. Lafond, Précis de droit des biens, Les Edition Thémis. Montréal, 1999, p. 409). 38 Din jurul anilor ’80, în dreptul mediului un nou principiu câştigă, se pare, tot mai mult teren: principiul precauţiei; în esenţă, acesta înseamnă a se interveni înainte ca prejudiciul să se producă. Cum s-a subliniat într-o interesantă lucrare, acest principiu îşi îndreaptă privirea spre viitor pentru a proteja colectivitatea de riscuri majore, însă aleatorii şi incerte; astăzi imprevizibilul ne ameninţă cu forţe crescânde (C. Teleagă, Armonizarea legislativă cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil. Cazul răspunderii pentru produsele defectuoase, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2005, p. 69-89). 39 V. Stoica, op. cit., p. 127. Autorul învederează că întemeierea soluţiei pe principiile generale ale dreptului înseamnă, printre altele, şi o judecată în echitate. 40 Pentru unele consideraţii interesante privind echitatea, a se vedea, O. Ungureanu, Drept civil. Introducere … op. cit., p. 45. 41 O. Ungureanu, Reflecţii privind abuzul de drept şi inconvenientele anormale de vecinătate, în Culegere de studii „In Honorem C. Bîrsan şi L. Pop”, op. cit., p. 160-170. 42 M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Ed. Academiei, Bucureşti, 1972, p. 165; V. Stoica, op. cit., p. 128. Acest din urmă autor apreciază că inconvenientele din prima categorie justifică naşterea unei obligaţii de despăgubire numai dacă au fost săvârşite cu vinovăţie, caz în care este vorba despre o răspundere civilă delictuală (ibidem).



44

Potrivit § 906 alin. (1) din B.G.B., proprietarul unui teren nu poate să interzică imisiunile incorporale (mirosuri, zgomote, lumină, căldură etc.) sau imisiunile de corpuri mici (fum, negru de fum, praf, frunziş, insecte) care provin de pe un alt teren, dacă acestea nu aduc atingere sau nu lezează în mod semnificativ folosinţa terenului. În măsura în care un proprietar are de suportat imisiuni care aduc atingere folosinţei fondului său, el poate să ceară despăgubiri de la utilizatorul fondului învecinat; criteriile de stabilire a despăgubirilor sunt cele folosite la expropriere, iar acţiunea (§ 195 din B.G.B.) se prescrie în 30 de ani (a se vedea K. Müller, op. cit. p. 110). Codul civil elveţian stabileşte: „Sunt interzise în special emisiile de fum sau funingine, emanaţiile dezagreabile, zgomotele, trepidaţiile care au un efect prejudiciabil şi care exced limitele toleranţei admise între vecini în baza obiceiului local, situării şi naturii imobilelor” [art. 684 alin. (2)]. 43 Prejudiciul (zgomot, fum, mirosuri) poate fi numit anormal chiar dacă nu este continuu; caracterul mai mult sau mai puţin suportabil al tulburării se apreciază adesea în funcţie de raportul intensitate-frecvenţă (G. Cornu, Droit civil. Introduction. Les personnes. Les biens, 11-e edition, Montchrestien, Paris, 2003, p. 371). 44 J. Carbonnier, op. cit., p. 274. 45 Într-o speţă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâţii proprietari ai unui teren, pentru ca aceştia să fie obligaţi la plata contravalorii unor porci care au murit ca urmare a hrănirii lor cu buruieni otrăvite, culese de pe terenul pârâţilor. Instanţa a reţinut culpa comună a părţilor în producerea prejudiciului; pe de o parte, pârâţii sunt în culpă, deoarece exerciţiul dreptului lor de proprietate a degenerat într-un abuz de drept (prin faptul că au otrăvit iarba de pe terenul propriu, dar neglijând să facă cunoscut public acest fapt); de altă parte, reclamantul a avut şi el o culpă în producerea prejudiciului, deoarece a pătruns fără voie pe teren şi a cules acea iarbă (art. 998 C. civ.). A se vedea Trib. pop. raion Mediaş, sent. civ. nr. 1828/1957, în R.R.D. nr. 1/1969, p. 136, cu Notă critică de C. Cunescu şi Notă aprobativă de B. Diamant şi comentariile din A. Ionaşcu, M. Mureşan, V. Ursa, G. Chivu, M. Banciu, Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil român, vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1978, p. 43-44. 46 S-a stabilit că dă naştere la daune-interese faptul de a practica săpături care provoacă alunecări ale terenurilor vecine sau fapta unui proprietar care, cunoscând instabilitatea solului, face pe acest sol periculos un depozit de pietre care agravează daunele deja cauzate unei construcţii vecine (H. Lalou, op. cit. p. 214); în Codul civil elveţian, potrivit art. 685, proprietarul care face săpături sau construcţii nu trebuie să-şi prejudicieze vecinii slăbind stabilitatea terenului, expunându-l unui prejudiciu sau compromiţând lucrările care se află pe el. Acest text se pare că a fost redactat sub influenţa § 909 din B.G.B. (intitulat Vertiefung), care declară că este interzis ca prin anumite lucrări să se pună în pericol fundamentul pământului de pe terenul învecinat. De asemenea, art. 991 C. civ. al provinciei Quebec stabileşte: „Proprietarului fondului îi este interzis, dacă execută construcţii, lucrări sau plantaţii pe fondul său, să producă trepidaţii pe fondurile vecine şi să compromită soliditatea construcţiilor, lucrărilor sau plantaţiilor care se găsesc pe acestea”. Dacă Codul civil mexican de la 1884 statua că proprietarul poate executa pe sol şi în subsol orice lucrări de excavare, fără a stabili limite care să-i protejeze pe terţi, Codul de la 1928 stabileşte în mod expres în art. 839 problema prejudiciilor pe care le poate suferi proprietatea unui teren prin construcţiile sau excavările care se fac pe terenul vecin. 47 Pentru această răspundere, a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 269-272; R.I. Motica, E. Lupan, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 519-523. 48 Articolul 47 din Legea nr. 137/1995 (în prezent abrogată) stabilea că persoanele fizice şi juridice sunt obligate, printre altele, „să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici” [lit. a)] şi „să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise” [lit. c)]; pentru dezvoltări, E. Lupan, Dreptul mediului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 199 şi urm. În cadrul C.E.D.O., problema poluării fonice a fost adusă pentru prima oară odată cu cauza Arrondelle (Marea Britanie) în 1970. Proprietarul unui imobil care era aşezat la marginea unui aeroport şi totodată în apropierea unei autostrăzi s-a plâns de poluare fonică ce încălca respectul vieţii private, respectarea bunurilor sale şi, implicit, diminuarea valorii de circulaţie a locuinţei în discuţie. Comisia a admis plângerea, considerând că s-a încălcat art. 8 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1. Tot astfel, pentru prima dată a fost examinată, din perspectiva Convenţiei, poluarea prin mirosuri, zgomote şi gaze provocate de o staţie de epurare (cauza Lopez-Ostra c. Spaniei). Comisia a constatat că emanaţiile de sulfură hidrogenată puteau să pună în pericol sănătatea locuitorilor din zonele apropiate. A se vedea, pe larg, M. de Salvia, Mediul înconjurător şi Convenţia europeană a drepturilor omului (trad. Şt. Gavrilescu), în P.R. nr. 6/2003, Partea a IV-a, p. 162-164; pentru un prejudiciu olfactiv (exploatarea unei ferme de porci) reţinut de instanţe, a se vedea Cass. 1e civ., 13 juillet 2004, Dalloz nr. 32/2004, p. 2349.



45

49 O companie de cale ferată concesionara unui serviciu public a fost condamnată pentru daunele provocate de fumul de locomotive sau pentru daunele cauzate de trepidaţiile ocazionate de mersul trenurilor (Fr. Terré, Ph. Simler, op. cit., p. 224). 50 H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 100. 51 Ibidem. 52 H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 99. Aceşti autori observă că în practica recentă există o tendinţă de apreciere in abstracto a responsabilităţii. Aceasta înseamnă că se alege un tip ideal de proprietar diligent care ar reuşi să concilieze interesul său individual cu cel al vecinilor; pe cale de consecinţă, va fi declarat vinovat acela care nu se comportă ca acest proprietar. 53 Într-un caz s-a statuat în sensul existenţei răspunderii primarului care nu reglementase măsurile destinate să reducă poluarea fonică ce rezulta din frecventarea unui teren de sport vecin cu proprietatea persoanei prejudiciate prin acea poluare (dec. din 28 noiembrie 2003 a Consiliului de stat francez, în Recueil des décisions du Conseil d’Etat, Recueil Lébon, 3 nov. 2003 - 30 dec. 2003, Publication bimestrielle, p. 481). 54 J. Carbonnier, op. cit., p. 275. Autorul spune că sunt cazuri în care persistenţa unui prejudiciu este inevitabilă şi că el poate fi reparat prin daune-interese acordate sub formă de rente (periodic); ne raliem acestui punct de vedere. Pentru repararea prejudiciilor aduse prin poluare, a se vedea M. Duţu, În legătură cu răspunderea civilă pentru daunele ecologice, în Dreptul nr. 10-11/1991, p. 23; idem, Specificul sancţiunilor de drept al mediului, în Dreptul nr. 10/1994, p. 39; E. Lupan, Dreptul la indemnizaţie al victimei poluării, în Dreptul nr. 9/2002, p. 69. Autorul susţine că nu este corect să ne referim la o răspundere pentru prejudiciul cauzat mediului prin poluare, ci la un drept de indemnizaţie pe care l-ar avea victima poluării, respectiv de o obligaţie de a plăti indemnizaţia, concepută în afara ideii de răspundere. 55 G. Cornu, Droit civil. Introductin. Les personnes. Les biens …, p. 372. Într-o speţă soluţionată de Tribunalul de mare instanţă din Paris s-a pus întrebarea: când devine excesivă tulburarea rezultată din zgomote? S-a răspuns că, dacă este continuu, un zgomot mai mare de 50 dB devine insuportabil. Într-un alt caz, proprietarul unui teren viran situat pe litoralul mării ia iniţiativa de a face pe terenul său un parc de staţionare cu plată; vecinul său s-a opus acestui demers, invocând o tulburare (inconvenient) anormală de vecinătate; acţiunea vecinului a fost respinsă (în G. Cornu, op. şi loc. cit.). Într-un caz, relatat de Tallemant de Reaux, o doamnă şi-a părăsit apartamentul din Paris, deoarece pe un turn din apropiere un ceas bătea sferturile de oră şi, cum spunea ea, „îi fărâmiţa viaţa în prea multe bucăţele”. 56 Fr. Terré, Ph. Simler, op. cit., p. 227. Aceşti autori mai susţin că în aprecierea responsabilităţii judecătorii trebuie să aibă în vedere şi consideraţii care ţin de epocă şi loc (s.n.). Astfel, atunci când este creată o întreprindere industrială într-un oraş, se va ţine seama de cartierul în care este stabilită; pentru că ceea ce este admisibil într-un cartier poate fi anormal în altul. Pentru abuzul de drept în folosinţa locuinţelor, a se vedea A. Ionaşcu, M. Mureşan, M. Costin, V. Ursa, G. Chivu, M. Banciu, op. cit., vol. II, p. 49-51. 57 O speţă rezolvată în Franţa în 1995 poate să facă deliciul jurisprudenţei. Motivarea ei: „Având în vedere că găina este un animal anodin şi mărginit, într-atât încât nimeni nu a reuşit încă să o dreseze, nici chiar un circ chinezesc; că vecinătatea sa permite multă linişte, doar câteva cotcodăceli delicate şi cârâieli care provin din bucurie (depunerea unui ou) şi plăcere (degustarea unei râme), trecând peste groaza pe care o încearcă la vederea unei vulpi; că această vecinătate liniştită nu a incomodat niciodată decât pe cei care, din alte motive, se hrănesc cu răutăţi împotriva proprietarului acestor galinacee; că, Curtea nu va considera că vaporul îl supără pe marinar, făina pe brutar, vioara pe dirijor şi găina pe un locuitor al satului numit La Rochette (localitate cu 402 suflete) în departamentul Rouy-de-Done (…). Pentru aceste motive, respinge acţiunea” (C.A. Riom, 1 septembre 1995, în Les grands arrêts…, p. 131). 58 Principala reglementare în materie este Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 164 din 19 noiembrie 2008. 3 Solomon, in his Teachings, said: “my close neighbor means more to me than my brother from a distance” (27,10); Cicero (De Officiis, I, 18) had to help his neighbors to harvest their crops and only after that could he lend a hand to his brother or friend. Thus, the neighborhood is found within the example of negative brotherhood: not to harm one and other and tolerate each other (apud O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat de drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale – [Treatise of Civil law. Goods. Main real rights]. Bucharest, 2008, 201, notes 297. 60 I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, [Treatise of Civil Procedure], 2nd volume, 2nd edition, revised, completed and updated, Bucharest 2007, p. 401 and following; I. Leş, Codul de procedură civilă, Comentariu pe articole, ed. a 3-a [The Code of Civil Procedure. Commentary on articles, 3rd Edition] , Bucharest, 2006, p. 1236. 61 Fr. Terré, Ph. Simler, Droit civil. Les biens, 5-e edition [Civil Law. Goods], Dalloz, Paris, 1998, p. 224-229. In the past, the abuse of law theory was considered inaccurate, due to the fact that qui suo jure utitur neminem laedit (he who uses his right does not harm anybody). The abuse of law had no sense according to the famous saying of



46

Planiol: a right ends where abuse begins and the same act cannot simultaneously be according and against the right. M. B. Cantacuzino noticed that: putting those two words together is by itself a contradiction, because saying that a right’s exercise is abusive is the same with saying that its limits were overstepped, and in other words, that it was not the exercise of a right”. (Elementele dreptului civil – The Elements of Civil Law - Bucharest, 1921, p. 416). It was considered that the abuse of law would be an outcome of an historical gap, meaning that the collective conscience already frowns upon the act while it is still authorized by the law; related to this, it was said that: “ where the right begins, the abuse ends.” (M. Rotondi, L’abuzo di dritto, în Revista di dritto civile [The abuse of law, in the Civil Law Magazine], 1923, p. 10, quoted after J. Carbonnier, Droit civil. Les biens, tome 3 [Civil law. The Goods. Volume 3], 19-e édition refondue, PUF, Paris, 2000, p. 278). 62 The term “abuse” (lat. Abusus, from the verb abuti, using in a wrong way) has more than one meanings, thus: - abuse of right (the abuse of a right): represents a guilt that consists in exercising your right without having a personal interest, but with the sole purpose of bringing prejudice to another, or, according to a different criteria, to exercise the right against your social obligations. The abuse of right can also appear in the fiscal domain, the public international law area and in the labor law (for example, the abusive dismissal, the abusive strike, etc); - abuse of usage represents the act of the person that oversteps his limited right to use a good. Without presenting many details, there also exists the abuse of trust (for example, the depositary’s act of stealing the objects that were deposited); abuse of authority (sexual harassment by a employer); abuse of economic power, abuse of dominant position, abuse of need, of passions, of a minor’s weaknesses (taking advantage of the lack of experience or his suggestibility in order to make him accept certain obligations); (for further details, see G. Cornu, Association Henri Capitant, Vocabulaire juridique [Legal dictionary], 6-e édition mise a jour avec locutions latines, P.U.F., coll. Quadrige, 2004). 63 The English law is not familiar with the theory of the abuse of right, due to the fact that the English owner’s prerogatives are larger than those of the continental owner. This is because, in the core of English protection of property stands the right of possession. The English owner can destroy his asset even when this sort of actions bring a prejudice to the neighbor’s property; or he can dig a draw well that interferes with the underground waters needed by the neighbor (see M.F. Papandréou-Deterville, Le droit anglais des biens [English rights to assets]LGDJ, Paris, 2004, p. 246). 64 For details, see H. Lalou, La responsabilité civile. Principes élémentaires et applications pratiques [Civil liability. Elementary principles and practical applications], Dalloz, Paris, 1929, p. 211-213. 65 Ibidem. 66 Idem, p. 214. 67 C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil [Treatise of Civil Law], vol. II, Editura All, Restitutio, Bucharest, 1995, p. 468-469. 68 For details, see B. Jaluzot, La bonne foi dans les contrats. Etude comparative de droit français, allemand et japonais [Good- faith within contracts. Comparative study on the French, German and Japanese law], Dalloz, Paris, 2001, p. 404-420; I. Deleanu, Drepturile subiective şi abuzul de drept [Subjective rights and the abuse of right], Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 51 and the following. 69 Article 840 of the Mexican Civil Code states that : “It is not licit to exercise the right of property in a way that it does not have any other outcome but that of causing prejudice to a third person, without any use for the owner”. 70 It seems though that this theory derives from the Canonic law. An old case brought against the Aix Parliament in 1577 is quoted: a wool carder used to sing all day long just to annoy his neighbor, who was a lawyer; and it seemed that he was doing a very good job in achieving his goal. A “reinstatement” of the Doerr case took place in 1915, when the (French) Court of Cassation stated that: “the installing on a land of a device that shows no utility for its owner and has no other purpose than that of bringing damage to another represents an abuse of the right of property (The Court of Casation, Req. 3 août 1915, in H. Capitant, Fr. Terré, Y. Lequette, Les grands arrêts du droit immobilier, Dalloz, Paris, 2002, p. 323). 71 G.N. Luţescu, Drept civil. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile reale principale [Civil Law. The theory regarding heritage. The classification of goods. Main real rights], Bucharest, 1947, p. 313. The jurisprudential evolution was truly remarkable, as half a century ago Pothier said: “The laws of good neighborly behavior stop me from passing from my own land to the near property, because then I would be causing it a prejudice; but they do not stop me from depriving it of a commodity that came from my property. For example, if the near property would draw its light from mine, I can deprive it of the light it had until now, by building a structure on my land” (apud H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, Leçons de droit civil. Biens. Droit de propriété et ses demembrements [Lessons of Civil Law. The Goods. Right of property and ….], tome II, 8-e édition, Montchrestien, Paris, 1994, p. 92).



47

72 H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 88. 73 O. Ungureanu, Drept civil. Introducere [Civil Law. Introduction], 8th Edition, Editura C.H. Beck, Bucharest, 2007, p. 104-105. 74 The New Civil Code regulates, in Article 1353, the exercise of rights, settling that: “He who brings a prejudice by means of exercising his rights is compelled to repair it only when the right was abusively exercised”. 75 For more details on the evolution regarding the conception surrounding the abuse of right, see Lacrima Rodica Boilă, Argumente privind consacrarea abuzului de drept ca o ipoteză distinctă de răspundere civilă în dreptul roman [Arguments on establishing the abuse of right as a separate case of civil liability within the Roman law] , in RRDP no. 3/2011, p. 39-54. 76 G.N. Luţescu, op. cit., p. 318. 77 More on the notions of external and internal limits of the right of property see V. Stoica, Limite judiciare stabilite în interes privat, în materie imobiliară, în cadrul raporturilor de vecinătate [Judicial limits settled for a private interest, in the real estate matter, within the relations of neighborhood], in Dreptul No. 12/2003, p. 76-77. 78 Etymologically: the Latin inconvenientus: which does not agree. 79 For the definition of the abuse of right, see Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil [The Romanian Civil Law. Introduction to the Civil Law. The Subjects of the Civil Law] 11th Edition, revised and completed by M. Nicolae şi P. Truşcă, Editura Universul Juridic, Bucharest 2007, p. 85-86; G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele [Civil Law. General part. Persons], Editura All Beck, Bucharest, 2001 p. 65; within the property framework, the abuse of right was defined as the situation in which the owner, by exercising the attributes offered by the property, causes, by his own guilt, a prejudice to another person. (C. Bîrsan, Drept civil : Drepturile reale principale [Civil Law: Principle real rights], 2nd edition, Editura Hamangiu, Bucharest, 2007, p. 79). 80 Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Stoffel-Munck, Drept civil. Obligaţiile [Civil law. Obligations], the coordinator of the Romanian edition, lawyer Marius Şcheaua, translation Diana Dănişor, Editura Wolters Kluwer - Defrénois, Bucharest, 2007, p. 60. 81Article 489 of the Project of the Civil Code stipulated the abusive exercise of the right of property in the following terms: “If the owner brings a prejudice by means of the abusive exercise of his right, the Court can compel him to award damages to the prejudiced one, as well as to reestablish the prior situation, when possible. (2) If the prejudice is imminent or extremely likely to happen, the Court can grant, by means of Presidential ordinance, the adoption of necessary measures in order to prevent the damage”. This text is no longer part of the New Civil Code. The Italian Civil Code stipulates, in Article 833:”The owner cannot take actions without any other purpose but that of bringing prejudice or causing a nuisance to another”, and the Swiss Civil Code states in Article 684 paragraph (1): “The owner is obliged, in what the exercise of his right is concerned, especially regarding industrial exploitation, to restrain from any excess in the detriment of his neighbor”. 82 The same conception was included in Article 3 of the 31/1954 Decree regarding the natural and legal persons (no longer enforced today) which stated that civil rights can only be exercised in accordance with their economic and social purpose. In practice, it was emphasized that civil rights recognized to the owner must be exercised in harmony with the purpose for which they were recognized in the first place. (C.A. Timisoara, s. civ., dec. no. 138 din 8 of February 2007, in Buletinul Curţilor de Apel no. 2/2007, p. 18). 83 We noticed that the legislator chose a negative formulation, rather unfortunate, having the possibility of approaching this issue in an affirmative manner. 84 For details on the theory that places the idea of guarantee regarding the risk of activity at the ground of objective liability, see C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor [Civil law. The general theory of obligations], Editura All Educaţional, Bucharest, 1998, p. 287-288; L. Pop, Teoria generală a obligaţiilor [The general theory of obligations], Editura Lumina Lex, Bucharest, 1998, p. 187-188; in a recent, complex and consistent study, it is truthfully envisaged, with solid arguments, that the ground of liability for the abuse of right must be traced by objective criteria: risk and guarantee. The author makes it clear that: “the right’s owner is liable on objective grounds for all the negative outcomes brought to other people, contrary to its legally recognized socio- economic goal, being a guarantor for the other members of the society, taking the risks implied by the exercise of the right” (Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 58-59). 85 Idem, p. 38. 86 We sympathize with the opinion according to which the notion of “damage” was not adequate because the term prejudice includes the category of physical prejudices (Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 66). 87 Professor Deleanu holds as conditions for the liability in the case of abuse of law the followings: a) the existence of a subjective right; b) causing a wrongful act by means of exercising or not exercising the subjective right; c)



48

material or ethical prejudice; d) the casual link; e) the guilt (mistake) (idem, Drepturile subiective şi abuzul de drept [The subjective rights and the abuse of right]... cit. supra., p. 77-78). 88 The doctrine shows that the restraining of the abuse of right within the civil law, is accomplished either in the passive manner of refusing to “protect” an abusively exercised right, or in the offensive way, that of an action for civil liability filed by the person who was prejudiced by an act that contains the abusive exercise of the right (Gh. Beleiu, op. cit., p. 88); for a redefinition of the abuse of right, see Lacrima Rodica Boilă, op. cit., p. 67. 89 Rightly stated, the notion of judicial boundaries created confusions and it encountered opposition from our legal system in which the judge is called to apply the law and not to create it. In the sense that the judicial limits of the exercise of the right of private property are established by a judge in the absence of a legal provision, see V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale [Civil Law. Main real rights], Editura C.H. Beck, Bucharest, 2009, p. 126. 90 Example: the falling of tree leaves on the neighbor’s property; the owner of the tree is not responsible if the disturbance does not go beyond the normal inconveniences of neighborhood (Cass. civ. 2, 23rd of May 1977, apud. Ph. Malaurie, L. Aynès, Ph. Soffel-Munck, op. cit., p. 186.) 91 Cass. civ. 3, 11th of May 2000, în Ph. Malaurie, L. Aynes, Ph. Stoffel-Munck, op. cit., p. 64; the case was about construction works that were attributable to the former owner of the land, that was causing a soil decomposing that led to a immersion of the neighbor’s building; the person who, at the time of filing the action for remedy, was the owner of the land, is held accountable. The solution is explained by the fact that it is about taking an action in order to stop an illicit situation that rests in the hands of whoever can make a better job (ibidem). 92 The noise has negative effects on the entire human organism (as well as on animals and plants). The human being feels irritated, in general, if the level of noise is greater than 40dB at night and 50dB by day time. In this sense, Article 17 of the Order No. 536/1997 settled by the Minister of Health stipulates that the establishing of industrial enterprises having sources of noise shall be done so that the sound emanations measured at a 3 meter distance from the external wall of the house will not be greater than 50dB, and during night time they should be reduced by 10dB. We emphasize that noise is one of the leading factors that cause stress (for the classification of chemical pollutants, see Cherteş, Poluarea psihică a fiinţei umane [The psychical pollution of the human being], in S.U.B.B. No. 1/2005, p. 135-156). 93 See O. Ungureanu, Cornelia Munteanu, Propunere de lege ferenda privind reglementarea inconvenientelor anormale de vecinătate [Proposal of lege ferenda regarding the stipulation of abnormal inconveniences of neighborhood], in R.R.D.P. no. 4/2007, p. 180-194. Due to fact that the 2004 Bill of the Civil Code did not include any provision in this matter, it was suggested that the New Civil Code should contain such a regulation; it seems this found a place in Article 630. 94 J. Carbonnier, op. cit., p. 278. 95 As Professor Adrian Popovici used to say: “What a person could not tolerate from a stranger, the law orders him to tolerate from a neighbor” (apud P.C. Lafond, Précis de droit des biens [Text book on the law of assets], Les Edition Thémis. Montréal, 1999, p. 409). 96 Starting from the 80s, within the environmental law a new principle is, apparently, gaining importance: the principle of precaution. As it was stressed out in an interesting paper, this principle is heading towards the future in order to protect the community from major risks, but random and uncertain; today the unpredictable threatens us with increasing forces (C. Teleagă, Armonizarea legislativă cu dreptul comunitar în domeniul dreptului civil. Cazul răspunderii pentru produsele defectuoase, [Legislative harmonization with the community law in the field of civil law. The case of the liability for faulty products] Ed. Rosetti, Bucharest, 2005, p. 69-89). 97 V. Stoica, op. cit., p. 127. The author brings truth to the fact that basing the solution on the general principles of law represents, among other things, an equitable judgment. 98 For some interesting consideration regarding equity, see O. Ungureanu, Drept civil. Introducere … op. cit., p. 45. 99 O. Ungureanu, Reflecţii privind abuzul de drept şi inconvenientele anormale de vecinătate [Reflections on the abuse of right and the abnormal inconveniences of neighborhood], in Culegere de studii „In Honorem C. Bîrsan şi L. Pop”, op. cit., p. 160-170. 100 M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală [Civil delictual liability], Ed. Academiei, Bucharest, 1972, p. 165; V. Stoica, op. cit., p. 128. The later author states that the inconveniences included in the first category justify the birth of an obligation for remedy only if there is guilt, situation that corresponds to civil tort liability (ibidem). According to § 906 paragraph (1) of B.G.B., an owner of a land can not stop the immaterial emissions (odors, sounds, light, heat, etc) or the emissions of small substances (smoke, fog, dust, leaves, insects) that come from another piece of land, if they do not violate or cause significant damage to the usage of the land. In the extent in which an owner must bear with emissions that disturb the usage of his land, he can ask for remedies from the person who is using the neighbor’s land; the criteria that are taken into consideration are those of expropriation, and the action (§ 195 of B.G.B.) is prescribed within 30 years (see K. Müller, op. cit. p. 110). The Swiss Civil Code



49

provides that: “The smoke or soot emissions, unpleasant emanations, noises, trepidations that have a prejudicial outcome and that exceed the limits of tolerance admitted by the neighbors according to the local custom, the establishment and nature of the real estates are especially forbidden” [Article 684 paragraph (2)]. 101 The prejudice (the noise, smoke, odors) can be seen as abnormal even though it is not continuous; the more or less bearable character of the disturbance is often appreciated in relation to the intensity - frequency equation (G. Cornu, Droit civil. Introduction. Les personnes. Les biens [Civil law. Introduction. The Goods] , 11-e edition, Montchrestien, Paris, 2003, p. 371). 102 J. Carbonnier, op. cit., p. 274. 103 In a case, the plaintiff brought before the Court the defendants, owners of a land, in order to make them pay the value of several swine that died as a result of being fed with poisoned weeds, gathered from the plaintiffs’ land. The Court held the common guilt of the parties for the prejudice; on the one hand, the plaintiffs are liable, because the exercise of their right of property wrongly became an abuse of right (due to the fact that they poisoned their land’s grass, but neglected to make this public); on the other hand, the defendant is liable because he trespassed their land and gathered the grass (article 998 C. civ.). See Trib. pop. raion Mediaş, Civ. Sen. NO.. 1828/1957, in R.R.D. no. 1/1969, p. 136, with Notă critică [Critical Note] by C. Cunescu and Notă aprobativă [Approving note] by B. Diamant and comments by A. Ionaşcu, M. Mureşan, V. Ursa, G. Chivu, M. Banciu, Contribuţia practicii judecătoreşti la dezvoltarea principiilor dreptului civil roman [The contribution of judicial practice to the development of the principles of Romanian Civil Law] , vol. II, Ed. Academiei, Bucharest, 1978, p. 43-44. 104 It was settled that damages can be awarded when the practicing of excavations caused landslips for the neighbor’s lands or when an owner who, knowing the soil instability, puts a bank of rocks upon this dangerous land that increases the already brought prejudices to the near construction (H. Lalou, op. cit. p. 214); in the Swiss Civil Code, according to Article 685, the owner that engages in digging and constructing, must not prejudice his neighbors by weakening the land’s stability, putting it at risk of prejudice or compromising the existing works. It seems that this text was edited under the influence § 909 of the B.G.B. (named Vertiefung), which states that it is forbidden to endanger the foundation of near land through one’s own construction works. Moreover, Quebec’s Civil Code, stipulates, in Article 991 the following: “The owner of the land is not allowed to produce trepidations on the neighbor’s piece of land and compromise the solidity of the constructions, works and plantations that exist there, by means of executing constructions, works or plantations on his own property”. While the 1884 Mexican Civil Code stated that the owner can engage in any kind of excavations, above and under the ground, wihouth setting limits in order to protect the third persons, the 1928 Code righteously provides, in Article 839, the issue of prejudices that can affect a land property by the constructions or excavations made on a neighboring land. 105 For this liability, C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 269-272; R.I. Motica, E. Lupan, Teoria generală a obligaţiilor [The general theory of obligations], Ed. Lumina Lex, Bucharest, 2005, p. 519-523. 106 Article 47 of Law No. 137/1995 (that is currently repealed) provided that the natural and legal persons are compelled, among others, to: “respect the regulation regarding the protection of the atmosphere, by taking proper technical measures in order to retain and neutralize the atmospherically pollutant elements [let. a)] and “not to use the devices that overstep the maximal admitted limits” [let. c)]; for more details, E. Lupan, Dreptul mediului [Environmental law], Ed. Lumina Lex, Bucharest, 2001, p. 199 and the following. Before the C.E.D.O., the issue of sound pollution was firstly brought up together with the 1970 Arrondelle cause (Great Britain). The owner of a building situated next to an airport and adjacent to a highway complained about the sound pollution that was violating the respect of his private life, the respect of his assets, and of course, the decrease in value of the respective household. The Committee admitted the complaint, holding that Article 8 of the Convention, together with Article 1 of the First Protocol were violated. In a similar way, the pollution by means of odors, noise and gas caused by a purifying plant was submitted for the first time to the examination, in the light of the Convention’s provisions (the Lopez-Ostra vs. Spain case). The Committee stated that the hydrogenated sulfur that was emanated could endanger the health of the proximity’s inhabitants. See M. de Salvia, Mediul înconjurător şi Convenţia europeană a drepturilor omului [The environment and the European Convention of Human Rights] (trans. by Şt. Gavrilescu), in P.R. No. 6/2003, Part 4, p. 162-164; for an olfactory prejudice (the exploitation of a swine farm) see Cass. 1e civ., 13 juillet 2004, Dalloz No. 32/2004, p. 2349. 107 A railway company that was the concessionary of a public service was convicted for the damages caused by the engines’ smoke or for the prejudices brought by the occasional trepidations caused by the passing trains. (Fr. Terré, Ph. Simler, op. cit., p. 224). 108 H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 100. 109 Ibidem.



50

110 H. et L. Mazeaud, J. Mazeaud, Fr. Chabas, op. cit., p. 99. These authors notice that the recent practice shows the tendency to appreciate liability in abstracto. This means that we envisage a type of ideal diligent owner who could manage to harmonize his individual interest with that of his neighbors; hence, whoever does not act as that particular owner is liable. 111 In a case, it was settled that the mayor was liable because he did not take the needed measures in order to reduce the sound pollution coming from the usage of a sports field that was near the property of the prejudiced person (28th Nov. 2003 Dec. of the French State Counsel, in Recueil des décisions du Conseil d’Etat, Recueil Lébon, 3 Nov. 2003 - 30 Dec. 2003, Publication bimestrielle, p. 481). 112 J. Carbonnier, op. cit., p. 275. The author claims that there are situations in which the constancy of the prejudice can not be avoided and that it can be remedied by awarding damages that come as rent (periodically); we embrace this point of view. For the remedy in case of prejudices brought by pollution, see M. Duţu, În legătură cu răspunderea civilă pentru daunele ecologice [Regarding the civil liability for ecologic prejudices], in Dreptul No. 10-11/1991, p. 23; idem, Specificul sancţiunilor de drept al mediului [The peculiarity of the sanctions of the environmental law], in Dreptul No. 10/1994, p. 39; E. Lupan, Dreptul la indemnizaţie al victimei poluării [The right to compensation of the victim of pollution] , in Dreptul No. 9/2002, p. 69. The author states that it is not accurate to refer to a liability for the prejudice brought to the environment by means of pollution, but to a victim’s right of compensation, namely an obligation of paying the compensation, conceived as separate from the idea of liability. 113 G. Cornu, Droit civil. Introductin. Les personnes. Les biens …[Civil Law. Introduction. The Persons. Goods…], p. 372. In a case sentenced by the High Court of Paris - the following question was brought to light: when does the nuisance caused by noise become excessive? It was said that a sound greater that 50dB is unbearable. In another case, an owner of a barren land situated on the sea shore decides to transform his property in a paid parking space; his neighbor did not agree with this undertaking, invoking an abnormal inconvenience of neighborhood; the neighbor’s claim was rejected (in G. Cornu, op. and loc. cit.). In a different case, told by Tallemant de Reaux, a lady left her Paris apartment due to the fact the a near by clock tour announced every quarter of an hour and, in her own words, “it divided her life in too many pieces”. 114 Fr. Terré, Ph. Simler, op. cit., p. 227. These authors also argue that when assessing liability, the judges must take into consideration the time and place as well. Hence, whenever an enterprise is created in a town, the neighborhood in which it is settled must be taken into account, since what can be admitted in one neighborhood, can be abnormal to another. For more details on the abuse of right regarding the usage of households, see A. Ionaşcu, M. Mureşan, M. Costin, V. Ursa, G. Chivu, M. Banciu, op. cit., vol. II, p. 49-51. 115 A case settled in France, in 1995, can give the jurisprudence food for thought. Its motivation: “taking into consideration that a chicken is an insignificant and limited animal, into such extent that no one managed to train it, not even a Chinese circus; that its neighboring allows a lot of quietness, with only a few delicate cackles and squawks coming from happiness (of laying an egg) and pleasure (enjoying a worm), overcoming the fear of encountering a fox; that this peaceful neighborhood not even once bothered any other people but those who, for different reasons, feed on hatred things out of spite for the owner of those birds; that the Court will not held that the ship disturbs the sailor, the flour disturbs the baker, the violin the conductor or the chicken a habitant of the village called La Rochette (with a population of 402 ) of the Rouy-de-Done area(…). For this reasons, the Court, dismisses the action” (C.A. Riom, 1 September 1995, in Les grands arrêts…, p. 131). 116 The main regulation in this matter is the Emergency Government Ordinance No. 195 of 22 December 2005 regarding the protection of the environment, modified by the Emergency Government Ordinance No. 164 of November,19th 2008.

Documents

REFLECŢII PRIVIND UNELE CAUZE REFLECTIONS REGARDING … MUNTEANU.pdf · de vecinătate. În adevăr, numai relativ recent s-a prezentat o teorie a inconvenientelor (tulburărilor)