Lucrare Modul Pedagogic

Student:

Rădulescu Toma Gheorghe

Anul II , Teologie Pastorală

2016

Rolul educației religioase în combaterea influențelor negative în mediul informal

Am ales această temă deoarece consider că ora de religie are un rol principal in formarea tinerilor. Știm că foarte bine că încă de la început școlile sau format în cadrul mănăstirilor dovedind prin aceasta un rol foarte important al bisericii, preotului şi nu în ultimul rând al profesorului de religie. În prezent lumea contemporană se confruntă cu o mulţime de vicii printre cele mai grave se prezintă băutul,consumul de droguri,fumatul ; fumatul fiind o problemă pentru care recent s-a promulgat o lege , dar și alte numeroase vicii.

Tinerii sunt percepuți de cele mai multe ori, ca o prefigurare a viitorului unei societăți, iar calitățile și viciile acestora se constituie în „semne“ ale nivelului vieții religios-morale a adulților de peste ani. Cu toate acestea, generația tânără nu poate fi percepută și abordată doar din perspectiva a ceea ce urmează să devină. Cu alte cuvinte, tinerii nu reprezintă doar viitorul unei societăți, ci și prezentul acesteia și ca urmare a acestui fapt, solicită o atenție și o recunoaștere deplină a statutului lor de parteneri, în raport cu generațiile adulte

Tineretul din ziua de astăzi este foarte uşor de influenţat de cei din jurul său. A avea un viciu în ziua de astăzi gen ca cel al fumatului reprezintă ceva normal, obişnuit la fel şi în rândul celorlalte vicii. Aşadar pentru combaterea acestora putem începe chiar din faza iniţiatică acestora adică de la vârsta în care copii sunt încă la şcoală. De problematica viciilor s-au ocupat numeroşi cercetători dar şi filosofi unul dintre aceştia este şi filozoful grec Democrit care spunea: „cel mai mare rau pe care poti face tineretului, când te ocupi de educaţia lui, este să-l obișnuiești cu uşurătatea căci aceasta produce plăcerile din care decurg viciile”. „Ușurătatea” în acest context face referire la faptul că ei au la discreție multe lucruri în mod gratuit ne fiind stimulați , ei astfel învățați nu țin cont de valoarea anumitor aspecte și le tratează superficial. În prezent societatea noastră are nevoie de mai multă atenție și de o cenzurare asupra viciilor ne mai facându-le publice pe multe de acestea prin diferite mijloace de promovare . Țigările sau băuturile sunt foarte usor puse la discreția tinerilor , mulți dintre ei având acces la acestea chiar dacă sunt minori , lucru foarte grav , reușind prin acesta să îi încurajeze să le folosească . Tinerii văzând aceasta la cei din jurul lor sunt usor de influențat , părinții ne acordându-le prea multă atenție și lasăndu-i liberi , chiar și mediul de învățământ le permite acestora o libertate foarte mare . Educația religioasă se poate ocupa de multe aspecte și lămuriri în privința combaterii influenților negative ale viciilor începând de la un prim argument că viciile sunt un păcat și explinându-le efectul lui atât asupra omului ca persoană umană alcătuită din trup și suflet , trupul suferind efectele viciilor acela de a produce o suferință trupească prin diferite boli , dar și una sufletească prin aceea a săvârșirii unui păcat.

Trăind într-un mediu vicios este foarte greu de lămurit un copil că nu este bine să facă asemenea celor din jurul său.

La acest nivel de varsta, cele mai potrivite sunt povestile cu continut „laico-religios”, cu pilde moralizatoare, care ating, prin continut si semnificatie, atat latura relationala, cat si afectivitatea, sensibilitatea copiilor. Gradinita cu activitatile ei specifice poate introduce in ambianta si in activitatea ei simboluri si practici religioase, precum si activitati instructiv-educative adecvate.

Si scolarii mici trebuie sa cunoasca rolul cu totul remarcabil pe care l-au jucat Biserica, ierarhii sai, precum si credinciosii in istoria neamului, indeosebi in momentele de restriste. In zilele noastre Biserica este institutia care se bucura de cea mai mare incredere si simpatie din partea populatiei tarii; ea inspira tuturor credinciosilor, si nu numai lor, optimism in realizarea aspiratiilor de mai bine ale cetatenilor. Aria mijloacelor prin care se poate face educatie religioasa este mult mai larga si sta la indemana initiativei personalului didactic, precum si a parintilor sa faca din educatia religioasa un far stralucitor care sa lumineze mintile si sufletele copiilor, elevilor si tinerilor pentru a deveni mai intelepti, mai buni, mai iubitori de tot ceea ce e frumos si maret spre a fi pe placul atat al Creatorului, cat si al oamenilor.

Continutul obiectelor de studiu apartinand tuturor ariilor curriculare, fireste, fiecare cu ponderea sa, detine informatii cu tenta religioasa. Cea mai bogata in asemenea surse este, fireste, religia dupa care ar putea urma educatia civica/cultura civica, istoria, precum si discipline cum sunt educatia plastica si educatia muzicala. De asemenea, activitatile de dezvoltarea limbajului, cele de citire/lectura si de literatura, contin creatii in care sunt infatisate si subiecte pe teme religioase, apoi disciplinele ariei curriculare Limba si comunicare.

Deosebit de atractive si in acelasi timp incarcate de valente atat informative, cat si emotionale sunt vizitele la obiective de cult: biserici, manastiri, muzee si galerii de arta cu continut religios, vizite la mari edificii religioase cu valoare istorica si de cult.

Elevii pot fi foarte ușor atrași spre ora de religie prin diferite activități școlare , prin implicarea mai mult a acestora și oferindu-le un mediu cât mai propice dezvoltării lor religioase, reușind prin astfel de mijloace să îi facem să se îndeparteze de vicii și înțelegând răutatea viciilor asupra lor .

Religia, fiind o componenta semnificativa a culturii, trebuie sa intre in conul de lumina al pedagogiei. Tocmai de aceea invatatura crestina este o ramura educationala de prima importanta si nu trebuie ignorata in procesul de educatie scolara. Educatia, in ansamblul ei, constituie o parte componenta a existentei socio-umane.

Adevaratii romani se identifica cu adevaratii crestini. Nu putem spune „roman” fara sa nu spunem „crestin”, nu putem vorbi despre educatie fara sa nu vorbim despre educatia religioasa. Omul fara de religie nu este un om dezvoltat normal, deoarece religia este cea care il desavarseste. De aceea, se impune predarea religiei in scoli, pentru ca tinerii sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa se formeze in spiritual credintei si al iubirii fata de El si fata de aproapele. 

CONCLUZII

Educatia religioasa pe care fiecare copil o primeste in scoala este o etapa importanta a formarii sale spirituale, dar doar o etapa. In mod traditional, educatia religioasa a crestinului incepe in prima copilarie, iar debutul acesteia este marcat de momentul primirii Sf. Taine a Botezului.

Primii dascali spirituali sunt de cele mai multe ori parintii si bunicii, iar in mod firesc si nasii, acolo unde acestia nu sunt doar de convenienta. Gratie lor, copilul invata primele rugaciuni, dobandeste cunostinte catehetice elementare si alaturi de ei participa la slujbele bisericesti, familiarizandu-se cu cultul divin public.

Crestinul invata in drumul sau spiritual ca membru al Bisericii. Copil fiind, invata de la parinti si de la nasi, de la preot, din Sfanta Liturghie si din slujbele bisericesti, invata de la alti membri ai Bisericii, invata din Sfanta Scriptura si din cartile religioase, invata in scoala. Modurile si situatiile de invatare sunt din cele mai diverse, iar continuturile sunt insusite mai mult sau mai putin sistematic. Intrucat in multe cazuri, mai ales in mediul urban, copiii nu frecventeaza in mod regulat biserica, ei nu beneficiaza de o cateheza riguroasa si doar partial de invatatura predicilor liturgice. Educatia religioasa primita in familie este adesea sumara si presarata de superstitii. In scoala insa, copilul are posibilitatea sa o completeze, acesta fiind locul unde se realizeaza o importanta parte a formarii sale spirituale.

Așadar prin trebuie acordată o atenție deosebită tinerilor și o protejare a acestora cât mai riguroasă , ei reprezentând viitorul nostru al tuturor. De cele mai multe ori ei sunt implicați în ceea ce fac și reușesc să se facă remarcați și în scocietate și în cadrul familiei.

De cele mai multe ori unele familii care nu aveau o înclinție spre religie au fost oarecum ademeniți de copii acestora care auzeau la ora de religie vorbindu-se despre Dumnezeu , Biserică și alte lucruri interesante care i-au fascinat în mod plăcut . Ora de religie se poate face și sub forma unor întrebări pentru că sunt mai ușor de lămurit unele problematici în acest mod . Sau sub forma unor rebusuri sau diferitelor jocuri cu tentă religioasă . Ocupându-le astfel timpul cu acestea copii nu mai sunt așa de mult înclinați spre alte lucruri mai puțin plăcute care se găsesc în jurul lor, în mediul informal prin intermediul celorlalți tineri de diferite categorii de vârste.