Armata Romana

Pax Romana

Mica cetate a Italiei , Roma a devenit capitala unui imperiu prin

cuceriri . A nceput prin biruinta asupra regatului etrusc . Apoi a

nvins Cartagina si domneste pe mare si comert . Supune apoi Grecia .

n Europa , legiunile sale invadeaza pamnturile bogate ale popoarelor

galice si belgice , ocupa tara celtilor iberici (Spania) , apoi a

celtilor din Britania ( Anglia ) . n Orient , n Africa , creeaza

provinciile Siriei , Indiei ( Palestina ) , Egiptului . Roma a reusit

sa-si mentina imperiul datorita legiunilor sale , care pazesc

frontierele , Roma si organizeaza treptat provinciile , legate ntre

ele printr-o retea de drumuri rapide . Multumita pacii pe care o aduce

, n ntreg imperiul se ridica terme , amfiteatre , poduri . n toate

orasele , locuitorii cei mai bogati si construiesc case frumoase ,

vorbesc latina si viseaza sa ajunga senatori la Roma .

In timp ce Imperiul Roman de Rasarit- Imperiul Bizantin se mentinea cu o constanta forta, Imperiul Roman de Apus se dezmembra sub puterea barbarilor. Multa vreme aceasta perioada cuprinsa intre 400 si 1400 a fost vazuta ca o perioada cruda, cuprinsa intre doua mari civilizatii: cea a Renasterii si civilizatia romana. De aceea aceasta perioada a fost numita Evul Mediu.

In secolul al XI-lea, Europa incepe sa se contureze asa cum o vedem noi astazi. Nobilii, mari proprietari de pamanturi, au inceput sa-si construiasca castele fortificate, construite pe inaltimi si inconjurate de ziduri puternice si de santurii pline cu apa. Elementul central era donjonul, care era la randul sau o constructie fortificata, putand oferii stapanului posibilitatea de locuire.

Dacia n timpul stapnirii romane (106-271)

Pe timpul stapnirii romane Dacia era condusa de un guvernator cu

titlul de legatus Augusti praetore, iar capitala a fost stabilita la

Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care continea att numele cuceritorului,

ct si denumirea vechii capitale a Daciei, Sarmizegetusa.

n timpul mparatului Hadrian Dacia a fost mpartita n Dacia

Superioara, care continea Transilvania propriu-zisa si Banatul, Dacia

Inferioara, adica Oltenia si coltul sud-estic al Transilvaniei si

Dacia Porolissensis, nordul Daciei Superioare. mai trziu Marcus

Aurelius a mentinut Dacia Pororolissensis, dar Dacia superioara devine

Dacia Apulensis, iar cea inferioara Dacia Malvensis.

n ceea ce priveste organizarea militara, armata era alcatuita din

doua legiuni romane, din care faceau parte doar cetateni romani si

numeroase trupe auxiliare, din care faceau parte autohtonii, dacii.

Armata si avea garnizoana n castre, tabere ntarite, aparate de unu

sau doua santuri, val de pamnt sau zid de piatra

Ocupatiile dacilor nu se modifica fundamental. Ei continua sa practice

agricultura, o noutate fiind aparitia fermelor agricole, care aveau n

centru un ansamblu gospodaresc denumit villa rustica, cresterea

animalelor, extragerea bogatiilor solului (aurul era proprietatea

statului roman), mestesugurile, mestesugarii sunt organizati n

asociatii denumite colegii (ex: "Colegiul Faurilor").

n ceea ce priveste orasele, acestea erau mpartite de-acum n

municipii, orase mai putin dezvoltate (Dierna, Tibiscum, Ampelum) si

colonii, orase mult mai dezvoltate, mai ntinse, adevarate focare de

romanizare (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Napoca, Drobeta, Apulum,

Romula).

Viata spirituala a Daciei cunoaste o diversitate impresionanta.

n provincia Dacica predomina fenomenul de sincretism,

(contopirea unor divinitati asemanatoare dar de origine diferita n

una singura).

Stapnirea romana n Dacia s-a mentinut pna n anul 271, cnd

mparatul Aurelian s-a facut obligat sa retraga armata si

administratia romana, ca urmare a intensificarii atacurilor gotilor. A

avut doua optiuni: sa pastreze Dacia, dar cu pretul ca cetatile romane

de la sud de Dunare sa fie devastate de migratori sau sa se retraga

din Dacia. A ales a doua optiune, Dunarea devenind granita dintre

Dacia si Imperiul Roman. n Dacia ramne o populatie puternic

romanizata. Dobrogea a fost anexata n 46 provinciei Moesia, si a fost

stapnita de Imperiul Roman pna n 602.

Procesul de romanizare a nceput cu orasele, unde romanii alcatuiau,

aproape peste tot, majoritatea. n relatiile cu administratia, cu

armata, cu colonistii, dacii au nceput a deprinde limba latina.

Negustorii si mestesugarii, mai ales, erau profesional obligati sa o

faca. Altfel, n-ar fi putut sa-si continue afacerile. Aceia dintre

autohtoni care voiau sa joace un rol n administratie, trebuiau sa

nvete latina. Se mai adauga si moda, spiritul de imitatie care, n

toate vremurile si la toate popoarele, a gasit adepti.

n romanizarea satelor, au avut un rol important veteranii. Cum

serviciul militar dura mult - 25 de ani - o buna parte dintre

legionari erau casatoriti. Legiunile si diferitele corpuri de trupa

auxiliare, stnd nsa permanent n Dacia, este evident ca multe din

sotiile soldatilor vor fi fost autohtone. La eliberare, legionarul,

numit acum veteranus, capata dreptul de cetatenie pentru el si

ntreaga lui familie. Copiii veteranilor si ai dacelor erau deci

cetateni romani si vorbeau latina.

Una din problemele cele mai grele este stabilirea contributiei

diferitelor elemente etnice la constituirea unui popor, stabilirea

elementelor sub raportul rasei, al limbii, al organizarii de stat, al

civilizatiei si culturii.

Agricultura

Agricultura a fost dintotdeauna si a ramas ocupatia cea ma pretuita de

romani,desi,in general,solul Italiei nu era deosebit de productiv.

In timpurile vechi,cand inca mai predomina pastoritul,culturile

agricole-limitate la suprafetele reduse-preferau meiul si o specie de

grau rezistenta la terenurile prea umede,alacul,din a carui faina se

faceau lipia si mamaliga.Se cultiva si orzul pentru care romanii

n-aveau preferinta pe care o aveau grecii.Dintre leguminoase,mai intai

a fost cultivat bobul..Tehniciile agricole introduse in Italia

Centralade catre etrusci,au permis o mai buna exploatare a

pamanturilor. Cea mai rentabila ere cultura vitei-de-vie si a maslinului,ptr care

aproape intreg teritoriul italiei prezenta conditii favorabile.

ARMATA ROMANA

(EXERCITUS ROMANUS)

Organizarea armatei romane

Armata este unul dintre instrumentele care au permis micii cetati din Campia Latium sa devina centrul unui imens imperiu.

Serviciul militar era obligatoriu pentru toti cetatenii intre 17 si 18 ani.Cei intre 17-46 de ani (iuniores) formau armata de campanie,iar cei intre 47-60 de ani (seniores) constituiau armata sedentara,de garnizoana si ocupatie.

Echipamentul de baza

Echipamentul esential era format din coif (cassis), armura (lorica segmentata), sabie cu 2 taisuri (gladius), sulita de lungime medie pt. aruncare (pilium), scutul (scutum) si sandale.Coiful era era fabricat in general din bronz si incepand cu anul 100 i.e.n. acoperea ceafa si fruntea.Armura se numea lorica segmentata , fiind formata din mai multe lame din bronz suprapuse. Se purta de aseamenea si camasa de zale.Gladiusul era o sabie extrem de eficienta.Era de dimensiuni mici (aprox 50cm), fiind astfel mult mai usor de manuit decat una grea, necesitand si mai putina forta si energie.iliumul (sulita) purta un rol essential in lupta.Se compunea dintr-un varf ascutit de metal asezat pe un suport de lemn. Sulita, lunga de 2m, era aruncata spre adversar putand sa zdrobeasca scutul acestuia, facandu-l mult mai vulnerabil in fata mortii.Apararea frontala a soldatului roman era oferita de scutum.

Legiunea romana

Legiunile constituiau nucleul armatei romane,unitatile ei de baza,care directionau principalele activitati militare,deseori influentand si mersul vietii social-poitice.Spre deosebire de tr. Auxiliare,legiunile erau alcatuite numai din cetateni romani.

O legiune romana in timpul imperiului avea 5600 de oameni grupati in 10 cohorte,impartite la randul lor in centurii.Prima cohorta era formata din 1000 (miliariae),iar celelate din cate 500 (quingenariae) de militari.Comandantul legiunii (legatus legionis) era numit de imparat dintre membrii senatului,de aceea se numea si legatus Augusti.Incepand cu Gallenius,persoanele de rang senatorial fiind excluse de la comandament,legatul este inlocuit pe linie de comanda cu praefectus legionis,de rang ecvestru,cu atributii pur miliatare.

Acesta se afla sub autoritatea directa a guvernatorului presidial,praeses, cum se va numi guvernatorul unei provincii romane dupa reforma lui Gallenius.

Trupele auxiliare

Armata romana cuprindea pe langa legiuni si numeroase trupe auxiliare cantonate pe intreg teritoriul imperiului, dar cu precadere pe frontiere.

Unitatile auxiliare erau de doua feluri:regulate si neregulate.Din prima categorie faceau parte alele (alae) si cohortele (cohortes),iar in a doua se incadrau numeri,vexilatiile (vexillationes) si diferite formatiuni temporare sau cu regim special.

Cohortele erau trupe de infanterie,iar alele de cavalerie si aveau fiecare efective de 500 (quingenariae) sau 1000 (miliariae) de militari.Uneori, cohortele erau mixte,avand in componenta lor si calareti,caz in care se numeau cohortes equitatae.Proportia era de 360 de pedestrasi si de 140 de calareti in cele quingenariae.720 de pedestrasi si 280 de calareti in miliariae. Alele depindeau direct de guvernatorul provinciei.In schimb,cohortele tineau de comandantul legiunii,in jurul careia se gaseau grupate si cu care formau un corp unitar.

Operatiuni militare

Armata romana era o adevarata masina de razboi,perfect rodata.Aflata in mars,ea avansa 25 de km pe zi,fiind precedata de multi soladati trimisi in recunoastere pentru evitarea surprizelor.Cand se opreau,soldatii treceau la constructia taberelor fortificate,inconjurate de un parapet (agger) intarit cu o palisada si un sant,avand in centru cortul consulului (pretorium).

Ordinea de lupta

Ordinea de lupta cuprindea un dispozitiv format din trei linii.In linia I se aflau cei mai tineri (hastati) urmati de linia a II-a (principes),care aruncau sulita (pilum) inainte de a se prinde in lupta corp la corp,folosind sabia.In linia a III-a se aflau veteranii (triarii),inarmati cu o lance (hasta) si folositi doar in situatii critice.In fata se afla infanteria usoara (velites),iar pe aripi erau plasati aliatii si cavaleria.

Tehnica de razboi

Tehnica de razboi evolueaza,cu timpul,foarte mult.Folosirea masinilor de razboi si a balisticii este preluata de romani de la grecii din Italia sudica si Sicilia si perfectionata,rezultand celebrele masini de razboi:catapulte,baliste, berbeci,tunuri mobile,etc..

Disciplina in cadrul armatei romane

Disciplina era foarte severa,pedepsele variind de la simpla bastonada la decapitare;in cazul insubordonarilor colective,jafului,derutei,infrangerii se folosea decimarea (un om din zece fiind executat).

Recompensele

Recompensele erau la fel de numeroase:decoratii,arme de onoare,coroane, parti din prada de razboi.Pentru generalul victorios in lupta,recompensa suprema era triumful,fiind intampinat cu o defilare la Roma,intre Campul lui Marte si Capitoliu.

Mai mult dect grecii , romanii dau dovada unei organizari politice (

Rex Publicus ) care impune devotamentul tuturor , pentru ca statul

este cel care le apara drepturile . Aceasta conceptie va servi la

unificarea popoarelor supuse si n asigurarea unei paci relative .

Dreptul roman si elaboreaza " codurile de legi " , care vor servi

drept model n redactarea legilor fondate si pe aportul roman , si pe

traditiile barbare .

BIBLIOGRAFIE:

1.Costas Martin,Roma Antica,Ed.Prietenii Cartii,Bucuresti,2001

2.Pascu Vasile,Atlas Istoric,Ed.Clio Nova,Bucuresti,1998