ETAPELE REDACTĂRII TEXTULUI JURNALISTIC

Procesul care are drept finalitate publicarea/difuzarea unui articol este precedat de alteoperaţiuni pregătitoare. Drumul de la eveniment la articol urmează, de regulă, cinci etape:

1) Identificarea subiectului. Există subiecte care trebuie căutate şi subiecte ce par săse ofere singure. Dar, un reporter bun caută subiecte dincolo de ceea ce este evident. Putemafla asemenea subiecte interesante citind alte publicaţii, urmărind emisiuni la radio şi lateleviziune, dar şi la o cafea sau pe stradă. În unele redacţii, reporterilor li se indică/li se sugerează, în cadrul unor şedinţe sau în particular, temele ce ar putea fi investigate, astfelîncât ei pot trece direct la etapa următoare.

2) Documentarea. Aflat la faţa locului, reporterul va încerca să adune cât mai multeinformaţii ce i-ar putea fi utile în redactarea articolului. De aceea, va consulta un număr câtmai mare de surse, apelând la tehnici diverse: interviuri, observaţii personale. În această etapăorice detaliu este semnificant: neştiind exact care va fi linia materialului, evoluţia lui, nu poatefi neglijat nici un aspect al evenimentului.

3) Analizarea datelor şi întocmirea unui plan de atac. Revenit în redacţie,jurnalistul face analiza datelor obţinute, determină cea mai potrivită abordare, în concordanţăcu materialul adunat, şi purcede, apoi, la întocmirea unui plan care să valorifice punctele saleesenţiale. Planul variază, ca formă şi complexitate, de la reporter la reporter. Importantă esteconceperea lui astfel încât să-i uşureze munca, să-i permită o viziune de ansamblu şidesprinderea unor concluzii. În cadrul acestei etape, punctele de reper ale demersuluijurnalistic sunt organizarea detaliilor şi plasarea lor în cadrul informaţiei principale într-omanieră revelatorie. Cele două tipuri de materiale de care jurnalistul dispune acum – cureferinţă directă la eveniment şi de context, descoperite în arhive, biblioteci sau memoriapersonală – vor fi supuse unui proces de selecţie, organizat în jurul a trei criterii: actualitate,semnificaţie şi captarea interesului.

4) Redactarea pe ciornă presupune înlănţuirea datelor culese într-un tot unitar, caresă răspundă în primul rând imperativului clarităţii. Pentru aceasta se vor utiliza mijloacesimple ce facilitează lectura: un titlu sugestiv, un chapeau informativ sau incitativ bineredactat etc. Secvenţele planului conceput anterior vor fi distribuite astfel încât compoziţiafinală să fie echilibrată (să surprindă, originea, desfăşurarea evenimentelor, deznodământullor) şi să răspundă celor şase întrebări: cine?, ce?, când?, unde?, de ce? şi cum? Planul, caredupă documentarea suplimentară poate să nu mai corespundă necesităţilor, trebuie ajustat,modificat. El nu reprezintă, în definitiv, decât o schiţă permanent mobilă, şanjabilă.

5) Stilizarea. Demersul redacţional se va desfăşura acum din perspectivă stilistică. Or,această operaţiune solicită redactorului detaşarea emoţională, crearea unei zone de minimăobiectivitate. Altfel, erorile, inadecvările, stângăciile vor fi dificil de detectat. Rezultateleanalizei pot impune doar câteva ajustări sau, dimpotrivă, rescrierea întregului articol.