Redactare de Texte

Embed Size (px)

Citation preview

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    1/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării

    Unitatea de învăţare Nr. 1

    IMPORTANŢA REDACTĂRII CA DEMERS AL COMUNICĂRII

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 1

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    2/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării

    CUPRINSI. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. OBIECTIVELE CURSULUI COMUNICAREA SCRISĂ. COMUNICAREA ORALĂ RAPORTUL EMIŢĂTOR ± RECEPTOR STATUTUL SOCIAPTORULUI COMPONENTA AFECTIVĂ/INFORMAŢIONALĂ STRUCTURA COMPOZIŢIONALĂ E CONTEXTUALITATE CE ESTE TEXTUL? TEME DE REFLECŢIE TEME DE AUTOEVALUARE TERIFICARE BIBLIOGRAFIE

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 2

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    3/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării

    I. OBIECTIVELE CURSULUI ¹Tehnici de comunicare scrisă: redactarea textelor specializateºCunoaşterea şi înţelegerea principalelor caracteristici ale fiecărui stil funcţional la nivel sintactic, lexical, semantic şi fonetic Cunoaşterea principiilor de redactare specifice fiecărui tip de text în parte (în funcţie de domeniul socio-profesional de utilizare). Cunoaşterea şi înţelegerea noţiunilor de diasistem, limbă, limba, vorbire. Cunoaşterea şplicarea corespunzătoare a criteriilor socioprofesionale de departajare a diferitelor tipuri de texte. Cunoaşterea şi aplicarea corespunzătoare a principiilor de redact

    are specifice fiecărui tip de text în funcţie de domeniul socio-profesional se utilizare. Cunoaşterea şi capacitatea de a redacta corect principalele tipuri de texte aparţinând discursului publicitar, , publicistic, administrativ şi politic¼ Dobândirea capacităţii de a corecta un text (aparţinând tipurilor studiate) redactat defectuos şi de a explica modificările operate Dobândirea capacităţii de a realiza un proiect bine documentat la finele fiecărui semestru. Obiectul studiului nostru în materialul de faţă îl reprezintă comunicarea scrisă din acele domenii de activitate care intră în atingere (într-o mai mare măsură şi cu o frecvenţă ridicată) cu profesiunea PR-istului: domeniul publicitar; domeniul publicistic; domeniul politic; domeniul administrativ.

    Mai exact, vom prezenta principiile redactării corecte (şi implicit, eficiente) în fiecare dintre aceste domenii socio-profesionale, exemplificându-se spusele prin texte reprezentative. Nu vor lipsi nici textele greşit alcătuite (căci şi ele sunt o realita

    te a zilelor noastre...) tocmai pentru a evidenţia regula prin puterea exempluluinegativ.

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 3

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    4/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării

    II. COMUNICAREA SCRISĂ. COMUNICAREA ORALĂComunicarea este, fără îndoială, o componentă esenţială a vieţii noastre cotidiene. Comunicămei din jur, cu noi înşine, comunicăm în mai mare sau mică măsură, deşi nu întotdeauna recunoavoia de comunicare. Sub aspectul canalului de comunicare (urmărind schema lingvistului Roman Jakobson) putem distinge: 1. 2. comunicare orală; comunicare scrisă.

    Sunt câteva elemente definitorii pentru fiecare tip de mesaj (oral sau scris). Astfel: Comunicarea scrisă se realizează sub aspectul unor formulări definitive, elaborat

    e, care exclud negocierea sensurilor între emiţător (E) şi receptor (R). Prezentăm în continuare alte trăsături distincte: se distinge printr-un grad scăzut de redundanţă, deoarece se presupune că E a chibzuit foarte bine înainte de a formula un enunţ şi nu se va repeta în redactarea lui; are un caracter obiectiv, uneori chiar oficial, fără implicare afectivă din partea emiţătorului; acordă o mai mare importanţă componentei structurale informaţinale a textului în detrimentul celei afective (excepţie fac textele beletristice). Comunicarea orală se distinge prin următoarele trăsături generale: prezenţa masivă a tiparelor mnemotehnice; prezenţa limbii vorbite (prezenţă manifestată la nivelul structurii frazei prin preponderenţa coordonării dar şi la nivel lexical prin frecvenţa unităţilor lexicale aparţinând vocabularului fundamental; gradul ridicat de redundanţă. Emiţătorul are în permanntţă impresia că nu a spus suficient pentru ca R să-l înţeleagă. Reia, de aceea, ideea exprimtă, prin structuri apozitive, structuri care încarcă mesajul cu amănunte inutile, sufocante. In acest caz, mesajul poate fi simplificat, eliminând toate detaliile nesemni

    ficative; caracterul fatic al comunicării (înţelegem prin aceasta că mesajul nu serveşte numai la transmiterea unor sensuri referenţiale (informaţii), ci şi la semnalarea existenţei unei anumite relaţii de

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 4

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    5/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării comunicare între locutori. Caracterul fatic decurge din existenţa principiului dialogic, ca forţă guvernatoare a discursului. caracterul situaţional prin excelenţă (se poate vorbi, în acest caz, despre egocentrismul discursului oral); caracterul empatetic şi participativ al comunicării.Enunţurile orale sunt caracterizate prin prezenţa numeroaselor mărci ¹emoţionaleº. Componenta afectivă a textului este dezvoltată în detrimentul celei informaţionale. Emiţătorul participă afectiv intens la alcătuirea şi transmiterea mesajului, fapt susţinut lingvistic; caracterul mixt al mijloacelor de expresie folosite (mijloace verbale, non-verbale, paraverbale). Chiar tăcerea este multifuncţională în comunicarea orală, deoarece poate semnifica tensiune, teamă, dezaprobare, uimire, ameninţare, indiferenţă, autoritate în funcţi

    e de mesaj şi de natura contextului în care se desfăşoară comunicarea. Sub aspect lingvistic, comunicarea orală şi comunicarea scrisă se realizează sub forma unei scale între extremităţile căreia se desfăşoară toată diversitatea varietăţilor comunicative verbale. Experienţmonstrază că există o frecventă trecere de la o formă de comunicare la alta, înregistrându-seastel: · · forme orale mai aproape de scriptic; forme scrise cu realizări de tip oral.

    Varietăţile din prima categorie caracterizează comunicarea formală, oficială astfel că: pledoaria avocatului; discursul judecătorului în instanţă; prelegerea din sala de curs; consultaţia acordată de medic;

    intervenţia verbală a funcţionarului de la bancă (sau primărie, prefectură, etc) reprezintă tt atâtea forme de manifestări verbale orale care se desfăşoară după anumite rigori discursive proprii comunicării scriptice: lipseşte familiaritatea în adresare, mesajul este sob

    ru, neutru, atenţia este acordată componentei informaţionale în detrimentul celei afective, abundă unităţi lexicale şi frazeologice specializate semantic, ş.a.

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 5

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    6/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Varietăţile din cea de-a doua categorie caracterizează mesajele în care scripticul de factură orală este intenţionat, determinat de cerinţele autenticităţii (vom încerca o corespondenţă cu stilurile funcţionale aleimbii române). Menţionăm ca reprezentative câteva asemenea tipuri de texte: textele specifice literaturii subiective (jurnal intim, corespondenţă, autobiografie, memorii),reprezentative pentru stilul beletristic; texte dialogice aparţinând literaturii obiective (nuvele, schiţe, romane), aparţinând tot stilului beletristic; articolele de presă (mai exact, textele publicistice subiective in care jurnalistul îşi manifestă propriul punct de vedere); corespondenţa comercială subiectivă (scrisori de afaceri, cererede ofertă, reclamaţie, scrisoare de remediere, invitaţie, ş.a.) reprezentativă pentru stil

    ul administrativ. Pornim de la premisa că redactarea corectă asigură o bună transmiterea mesajului către R, ceea ce poate determina realizarea obiectivului propus: persuadarea; îndemnul la o anumită acţiune (cumpărarea unui produs, în cazul unei reclame, încheierea unui contract de colaborare, în cazul unui text aparţinând stilului administrativ, scrisoarea de afaceri); inocularea propriilor idei în manipularea receptorului, în cazul textului publicistic (editorialul, spre exemplu) sau în cazul textului publicitar (reclama comercială). Toate aceste tipuri de texte aparţin limbii literare, ceea ce înseamnă că ele se subordonează, în redactare, normelor limbii standard în vigoare. Există, de aceea, reguli de redactare care se cer a fi urmate indiferent de tipul de text în faţa căruia ne aflăm: -publicitar; -publicistic; -politic; -administrativ. Există însă şi reguli specifice fiecărui tip de text în parte, specificitate care reiese în urmaanalizării următoarelor aspecte:

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 6

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    7/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării · raportul dintre E şi R (actualizat în mod diferit în fiecre dintre aceste texte); · statutul socio-profesional al E şi al R (învestit sau nu cu autoritate legală, ştiinţifică sau de opinie); · raportul dintre componenta informaţională a textului; · structura compoziţională a textului; de textualitate (intratextuale, intertextuale, · elementele extratextuale); · afectivă şi componenta

    natura referentului.

    III. RAPORTUL EMIŢĂTOR/RECEPTORTextul publicistic stabileşte un raport de prietenie, apropiere, chiar colaborare în

    tre E şi R (ne referim la textele aparţinând limbajului publicistic subiectiv: editorialul, reportajul, interviul, textele interdisciplinare, evocarea, tableta, corespondenţa deschisă, articolul de scandal, revendicarea. Considerăm că ancheta este situatăla graniţa cu textul publicistic obiectiv.) E intenţionează să-şi lărgească, într-o cât mai mură, publicul ţintă, să-l sensibilizeze şi să se regăsească în gândirea, mentalităţile, concetului de public vizat). În majoritatea textelor enunţate, emiţătorul este nominalizat (redactorul articolului), iar receptorul este segmentul de public ţintă căruia i se adresează. R are încredere în E, îl ¹citeşteº şi îşi însuşeşte părerile acestuia, realizându-se uicare bilaterală astfel: · E transmite un mesaj către R încercând să-l informeze şi sensibilieze într-o anumită direcţie; · R primeşte mesajul, preia informaţiile şi ideile formulate şinează în consecinţă. Demersul sus-menţionat se realizează cu condiţia ca textul să fie bine rctat: atât din punct de vedere gramatical (altminteri E s-ar compromite grav în faţa R, şi-ar pierde credibilitatea), cât şi din punct de vedere ideologic (să existe o comuni

    une de idei între cei doi locutori).Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 7

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    8/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării În redactare, E va ţine cont de: particularităţile de vârstă, sex, ocupaţie, studii ale R; locul pe care mesajul (articolul respectiv) îl ocupă în ziar (pe care pagină, unde este poziţionat pe pagină, sub ce rubrică apare. Se ştie, de exemplu, că atenţia este concentrată asupra articolelor care apar pe prima sau a doua pagină şi în jumătatea superioară a paginii. Tocmai de aceea, redactorii plasează pe prima pagină a ziarului doar titlurile celor mai incitante articole însoţite de o fotografie incendiară şi de indicarea paginii la care se află articolul, pentru a capta atenţia cititorului. Textul publicitar se remarcă printr-un raport de cordialitate mult mai pronunţat decât în textul publicistic. De ce? Simplu. E vorba nu numai să se apropie de R, nu numai să realizeze un proces de comunicare pe aceeaşi lungime

    de undă, ci şi să-l convingă să achiziţioneze produsul/serviciul promovat. Dacă în cazul texui publicistic consecinţa receptării mesajului transmis se constată în timp (formarea unui anumit curent de opinie în urma lecturării unor anumite articole), în cazul textului publicitar, consecinţa este imediată. Ea se materializează în acţiunea de achiziţionare aprodusului promovat (cu condiţia ca reclama să fie reuşită şi să prezinte corect, fără a suprcita, calităţile şi avantajele produsului/serviciului). De aceea este nevoie ca între emiţător şi receptor să se stabilească o relaţie de mare apropiere. În redactarea acestui text,E va ţine cont de: · particularităţi individuale ale segmentului de public ţintă (vârstă, sextatut socio-profesional, nivel de cultură, venit, religie, mediu de provenienţă, etc); · particularităţi de psihologie colectivă (concepţii, prejudecăţi, mentalităţi); · existenţaoduse de acelaşi tip (similare) existente pe piaţă şi felul în care publicul ţintă se raporteză la acestea (cum sunt percepute de consumatori). Textul administrativ dezvoltă o relaţie formală, relativ oficială între E şi R, cu menţiunea că se accentuează caracterul ofic

    al raportului pe măsură ce se nuanţează natura referentului, astfel:Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 8

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    9/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării · texte juruduce ± raportul E/Roficial;

    · corespondenţa comercială subiectivă ± raportul E/R oficial dar amiabil; · corespondenţa comrcială obiectivă ± raportul E/R oficial. Vom reveni asupra fiecărui tip de text într-o prelegere ulterioară. Textul politic are drept scop persuadarea nemijlocită a auditoriului. Indiferent dacă este rostit (oral) sau tipărit (tipărit într-un ziar, volum), textul este elaborat, adânc chibzuit pentru a produce efectul scontat: convingerea receptorului. De aceea în redactare, E va simula apropierea de R, situarea lui pe poziţii similare, de partizani ai aceloraşi idei. Există şi discursuri politice vehement îndre

    ptate împotriva auditoriului (a se vedea multe dintre discursurile lui M.Kogălniceanu în Parlament) . Se cuvine în acest moment o precizare. În discursul politic (asemenea discursului publicistic şi s acelui publicitar), se petrece o disociere (dedublare) a instanţei receptoare, astfel, discursul este adresat nemijlocit cuiva (adversarului politic, de exemplu), dar E ştie că discursul său va fi citit /ascultat şi de marele public. Emiţătorul discursului politic îi corespund doi receptori: R1 ± adversarulpolitic în faţa căruia rosteşte discursul (sau căruia i se adresează indirect); R2 ± marele pblic cu care se aliază şi care va aprecia vehemenţa sa discursivă indiscutabilă.

    IV. STATUTUL SOCIO-PROFESIONAL AL EMIŢĂTORULUI/RECEPTORULUITextul publicistic ne prezintă un E neinvestit cu calitate oficială în faţa R său. Autoritatea lui este de ordin moral şi numai în acest temei textul redactat de el este receptat şi acceptat de R. R are încredere în E tocmai datorită credibilităţii acestuia, datorită

    profilului său moral mai presus de orice dubiu. E crede în R şi în ideile lui şi le acceptă, bucurându-se că le spune cineva pe nume, că pune cineva punctul pe i, tocmai pentru ceea ce scrie E sunt idei care l-au frământat de multe ori şi pe R.

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 9

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    10/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Astfel, informaţia din textulpublicistic subiectiv va fi vagă, ambiguă, neprecizată temporal, redată dintr-o perspectivă subiectivă (a se vedea ¹informaţiaº dintr-un editorial, de exemplu). Acest text testereceptat şi acceptat de receptor (cititor) datorită prestigiului de care se bucură jurnalistul semnatar al articolului în ochii publicului ţintă. Textul publicistic obiectiv (comunicatul de presă, ştirea) va fi receptat în primul rând datorită informaţiei propriu-zise oferite. Fiecare publicaţie îşi are publicul său ţintă: publicaţiile financiarbancare sevor adresa economiştilor şi finanţiştilor în special, publicaţiile mondene se vor adresa femeilor, tinerilor şi adolescenţilor mai ales. În textul publicistic obiectiv, emiţătorul este oficial (o agenţie de presă, un birou de presă, un purtător de cuvânt). De aceea, infor

    maţia prezentată în acest text va fi redactată: clar; precis; amănunţit;susţinută de date concrete (preţ, calitate, parametri tehnici, loc de achiziţie, discount, condiţii de discount, etc); obiectiv, neutru, fără implicarea afectivă a E în construcţia mesajului transmis publicului ţintă; prin circumscriere temporală şi spaţială precisă; prinefinirea fără echivoc a actanţilor.

    În textul publicitar, emiţătorul este învestit cu autoritate profesională, el este cunoscătorul în domeniu, specialistul care ne îndrumă paşii (noştri ca R al mesajului publicitar) însensul achiziţionării diferitelor produse care vor face parte din viaţa lui apoi, influenţând-o. Indiferent de calitatea lui oficială/neoficială, E trebuie să alcătuiască un mesajaccesibil unei mari mase de cititori. De aceea considerăm că textul publicistic alături de cel publicitar reprezintă segmentul cel mai accesibil publicului larg. Textel

    e cu E oficial sunt, sub aspectul redactării neutre, sobre, clare, imparţiale, cu oputernic dezvoltată componentă structurală informaţională (în detrimentul celei afective). Ne întrebăm, în mod firesc, care este locul ocupat de textul publicitar. Explicaţia o vom găsi în capitolul dedicat reclamei, dar un

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 10

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    11/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării răspuns scurt putem da acum: reclamele cunosc diferite modalităţi de realizare în funcţie de segmentul de public ţintă cărua i se adresează. Este o categorie discursivă eterogenă, aducând laolaltă reclame foarte accesibile publicului larg (la produsele de larg consum: bere, suc, tampoane, etc) şi reclame mai sofisticate adresate unui public elitist. Vom reveni. Emiţătorul textului administrativ este ±de cele mai multe ori învestit cu autoritate legală. Documentul emis de el poate deveni probă în instanţă şi este alcătuit în baza unui temei legal (atâtespondenţa comercială obiectivă, cât şi cea subiectivă). Nu întotdeauna textul administrativre un E învestit cu autoritate legală (nu este întotdeauna o oficialitate). Se poate săfie emis şi de o persoană fizică (o cerere, de exemplu, sau o reclamaţie făcută în nume propr

    u). În acest caz, E se bucură de un temei legal în baza căruia solicită cele menţionate în tet, este la adăpostul legii care îi conferă dreptul să ia atitudinea respectivă. Vorbeşte în bza unei autorităţi. Textul politic ne aduce în prim plan un emiţător învestit cu autoritatemorală. El este ascultat (sau citit) de public (electorat) datorită încrederii pe care oamenii au dobândit-o în timp în politicianul respectiv. Componenta afectivă este dominantă, având în vedere că mesajul este intenţionat a persuada, ba chiar a manipula. Autoritatea vorbitorului este un câştig dobândit în timp; vorbim în acest caz despre ¹capitalul deimagineº.

    V. RAPORTUL DINTRE COMPONENTA AFECTIVĂ/INFORMAŢIONALĂDomină componenta structurală afectivă în textele: publicistice (subiective); publicitare; politice. textele publicistice obiective;

    Domină componenta structurală informaţională în:Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 11

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    12/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării textele administrative obiective.

    În textele administrative subiective (scrisori de afaceri, de exemplu), informaţia este nuanţată cu ajutorul componentei afective.

    VI. STRUCTURA COMPOZIŢIONALĂ A TEXTULUITextele în discuţie se deosebesc evident unele de altele şi prin structura compoziţionalătipică fiecăruia în parte. Textele administrative sunt uneori simple formulare care trebuie doar completate de E (chitanţa, factura, ordinul de plată, etc). Ele nu oferă de

    cât informaţie. Alteori sunt alcătuite din câteva elemente obligatorii, elemente de identificare a emiţătorului (persoană juridică): antet (sediu, telefon, fax, număr de înregistrare la Registrul Comerţului, Cod Unic de Înregistrare) data, număr de înregistrare; corpul textului; amprenta ştampilei; semnătura emiţătorului.

    Sunt texte concise care nu trebuie să depăşească o pagină. Textele publicitare sunt scurte, de asemenea. Ele sunt însoţite de imagine şi au scopul de a persuada. Uneori, textul este atât de concentrat, încât se rezumă doar la slogan (vom reveni pe larg asupra construcţiei textului publicitar). Aceste texte sunt construite pe baza principiului AIDA (atenţie, interes, dorinţă, acţiune). Textul publicistic se bucură de aceeaşi formulă conentrată de redactare. Conţine elemente intratextuale, intertextuale şi extratextuale pentru o mai eficientă şi rapidă înţelegere a mesajului. Ele nu pot avea dimensiuni prea mari pentru a nu plictisi publicul ţintă. Când este absolut necesar să ofere informaţie, tex

    tul este segmentat în fragmente tematice, fiecare dintre aceste fragmente purtând câte un subtitlu semnificativ. Astfel, prin lecturarea rapidă a titlului articolului,a subtitlurilor tematice şi prin vizionarea imaginii care însoţeşte textul, cititorul să-şipoată forma o idee despre articol, idee care să fie suficient de incitantă încât să-l determine să citească articolul în întregime. Doar atunci se poate declara mulţumit

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 12

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    13/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării emiţătorul textului publicistic, când articolul său este citit în totalitate. Impactul cu cititorul se cuantifică în timp: epuizarea imediată a tirajului (sau dimpotrivă), formarea unui curent de opinie caurmare a preluării ideilor transmise prin articolele respective. Această practică jurnalistică (de segmentare a textului în fragmente tematice) este împrumutată şi în redactareatextului publicitar destinat anumitor produse ((medicamente, autoturisme, aparate electro - casnice, societăţi de asigurare, bănci, etc.). Am menţionat doar câteva dintre produsele/serviciile care se folosesc, în promovare, de un text amplu. Publicul are nevoie de informaţie în aceste situaţii.

    VII. ELEMENTE DE TEXTUALITATEElementele de textualitate ale discursului publicistic sunt bogat ilustrate şi nuanţat exprimate. Presa contemporană ne oferă mii de exemple. Referitor la textul administrativ, putem observa următoarele: corespondenţa comercială subiectivă apelează la următoarele elemente de textualitate : elemente intratextuale (titlu, subtitlu regăsite în formulele de adresare către E); corespondenţa comercială obiectivă apelează tot la elemente intratextuale, ignorându-le pe cele intertextuale sau extratextuale. Textul se distinge prin sobrietate şi claritate. Textul publicitar, precum cel publicistic, apelează din plin la toate elementele textualităţii, întrucât este construit în vederea persuadării receptorului. Fiecare reclamă este o combinaţie de imagine şi text (element extratextual), poate avea titlu (element intratextual) şi poate conţine citate ± mărturii alediferiţilor beneficiari ai produsului /serviciului promovat (element intertextual). Prin utilizarea elementului intertextual (citatul) sporeşte impresia de autentic

    itate a textului şi, implicit, încrederea receptorului în produsul/ serviciul promovat. Iconicul domină de departe, ştiut fiind că impactul vizual este mai puternic decât lecturarea propriu-zisă a mesajului Textul politic apelează la elementul intertextual mai ales. Un discurs politic presărat cu păreri sau secvenţe de dialog ale diferiţilor oameni Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 13

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    14/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării de stat (contemporani sau nu cu E) creează în rândul auditoriului impresia de continuă, neîntreruptă comunicare ideologică a E cu lumea înconjurătoare. Un asemenea discurs nu va putea fi acuzat de egocentrism, iar dacă citatele sunt bine alese (graţie unui serios şi meticulos studiu de marketing politic), ele vor funcţiona eficient drept factori de persuadare. Un text politic menit a fi tipărit, publicat (adică analizat într-un timp relativ mare faţă de discursul rostit, deoarece asupra textului R poate reveni ori de câte ori are nevoie să îşi clarifice o idee), un asemenea text va apela în redactare la elementele intratextuale (titlu, subtitlu, supratitlu). Este chiar indicat să procedeze aşa pentru a atrage atenţia publicului ţintă, pentru a-i menţine interesul viu pe parcursul lecturii, pentr

    u a-i alimenta dorinţa de a-l citi până la capăt şi pentru a-l convinge într-o asemenea măsur să treacă la acţiune, adică să voteze favorabil emiţătorului, să-şi însuşească părerile aces partea lui (am menţionat de fapt componentele principiului AIDA şi modul în care se reflectă ele în redactarea textului politic). Textul politic înţeles ca reclamă, afiş, banner, fluturaş (adică materialul publicitar de campanie electorală) apelează şi la elementul extratextual: imaginea, fotografia, grafice, statistici. Acestea susţin şi nuanţează textul, conturează informaţia ba sunt, de multe ori, mai importante decât textul în sine. Puncte de sprijin ale textualităţii Sunt o serie de elemente care determină textualitate şi care asigură decodarea corespunzătoare a mesajului de către R. Factori extratextuali aduc R o informaţie exterioară textului propriu-zis, fiind reprezentaţi de: imagine,grafic, statistică, fotografie. Întregesc informaţia oferită de corpul textului, nuanţând-o; În textul publicistic, fotografia care însoţeşte corpul textului adesea supralicitează informaţia lingvistică (normal ar fi doar să o ilustreze, să o exemplifice). Aceasta ar tr

    ebui să fie în strânsă legătură cu tema generală abordată în articol. Articolele de scandal ptă invariabil fotografii incendiare şi sexy chiar dacă este vorba despre ridicarea permisului de conducere... În textul publicitar, mesajul iconic însoţeşte indispensabil textul, pe umerii săi aflându-se întreaga putere de atracţie asupra publicului. Este acţionat un factore psihologic: se ştie că individul va Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultateaitere, Universitatea din Bucureşti 14

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    15/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării recepta mai rapid şi mai eficient o poză decât un text. De aceea, ceea ce ne atrage atenţia într-o reclamă fiind mesajul iconic, acesta este realizat cât mai atrăgător (uneori chiar agresiv) pentru public.Mai nou, tendinţa care se observă în spaţiul publicitar autohton contemporan este că imaginea nu mai are nici o legătură tematică cu textul: rolul ei este doar acela de a atrage atenţi, de a incita spre parcurgerea întregii reclame. tot pentru textul publicitar, mai identificăm două segmente textuale de reclamă care reprezintă factorul extratextual: logo - ul şi marca; logo - ul şi marca individualizează produsul promovat din categoria produselor de acelaşi fel. Factori intratextuali Specifică de la bun început categoria tematică (referenţială) din care face parte textul, prevenindu-l pe R asupra na

    turii mesajului (scris) pe care îl va primi de la interlocutorul său: poate fi explicit (textul poate avea titlul menţionat: ¹citaţieº, ¹adeverinţăº, ¹delegaţieº, ¹comunicat delicitateº, ¹reportajeº (este menţionată rubrica tematică în care apare articolul), ¹editorialtare în instanţăº, ¹recursº, ¹reclamaţieº, etc. Poate fi implicit, dedus din conţinutul textun structura lui compoziţională : anchetă, ¹scrisoare de remediereº, ¹articol de fondº, ¹articinterdisciplinarº, etc. Tot la nivel intratextual se situează şi subtitlul şi supra titlul. Acestea aduc o informaţie suplimentară în legătură cu conţinutul articolului. Îi oferă ciorului indicii incitante care să îl determine să citească întreg articolul; Titlurile fragmentelor tematice reprezintă un alt reper intratextual. Acestea rezumă conţinutul respectivului fragment pentru a-l atrage pe cititor. Ne referim la articolele de mare întindere; o anchetă, de exemplu, se desfăşoară pe un spaţiu mai mare tocmai datorită necestăţii dezvoltării tuturor aspectelor conţinute tematic. Dar atenţia publicului trebuie păstrată. De aceea, articolul este fragmentat tematic, fiecare asemenea fragment primeşte

    un subtitlu sugestiv (esenţă a conţinutului fragmentului respectiv). La fel se poate întâmpla într-un reportaj sau într-un articol de scandal; Titlul publicistic are reguliproprii de redactare.

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 15

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    16/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Interviul foloseşte, de obicei drept o titlu o replică acidă, şocantă, incendiară a persoanei intervievate (sau o replicăadresată persoanei intervievate) cu scopul de a transpune cât mai rapid cu putinţă publicul ţintă în miezul conversaţiei purtate, adică în imediata apropiere a intervievatului. Titlul interviului ar trebui să ţină seama de următoarele reguli: să redea afirmaţia cea mai şocntă a persoanei intervievate; să parafrazeze afirmaţia cea mai incitantă a interlocutorului în cazul în care aceasta nu este prea cuprinzătoare; Să fie rezumativ, incitant sauneutru, în funcţie de materialul prezentat; să redea aprecierile altei persoane referitor la intervievat (în cazul în care acesta este o personalitate controversată); Editorialul are un titlu metaforic, uneori interogativ, alteori sentenţios, dar nicioda

    tă un enunţ predicativ. Rolul lui este de a stârni interesul cititorului, de a-l faceatent asupra articolului respectiv. (Ex.: În căutarea unei fiinţe pierdute, Naţional, an lX, nr.2439, luni, 10 ian.2005) Articolul de scandal, dimpotrivă, trebuie să şochezeprin elementul intratextual (titlu incendiar, subtitlu sau supratitlu sugestiv). În acest caz, titlul este întotdeauna o sintagmă uneori exclamativă, alteori interogativă, construită după modelul aresării colocviale, prieteneşti (Ex.: supratitlu: Din cauza ¹sexului la telefonº şi pentru că ea nu avea copii; titlu: Brad Pitt şi Jenifer Aniston s-au despărţit, Naţional, an lX, nr.2439, luni 10 ian.2005); Evocările (articole în care se prezintă profilul socio-cultural sau uman al diferitelor personalităţi) poartă un titlu care anunţă intenţia textului şi referentul, totodată. Titlul (ca şi textul, de altfel) va avea un ton respectuos şi admirativ: Corespondenţa deschisă directă poartă un titlu sugestiv, de mare impact asupra publicului: prezintă problema care îl frământă pe cititor, doleanţaacestuia, de cele mai multe ori, folosind chiar cuvintele acestuia adreste redacţi

    ei: ¹am nevoie de rechizite pentru copiiº, ¹trebuie să-mi plătesc întreţinerea pe 6 luni!º, e Informaţiile cotidiene curente folosesc la maximum potenţialul expresiv al elementelor intratextuale. Titlul şi subtitlul redau conţinutul de idei al articolului propriu-zis prin folosirea unor cuvinte de natură să atragă atenţia publicului, să sensibilizeze, să incite: ¹baniº, ¹foameº, ¹mizerieº, ¹preţuriº, ¹primarº, etc.

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 16

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    17/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Titlul anchetei nu trebuie săfie incendiar (precum al articolului de scandal, de exemplu), deoarece receptorul ar putea crede că este manipulat, că i se impune un anumit punct de vedere. Titlul anchetei va îndeplini rolul de a informa şi de atrage atenţia asupra stadiului actual al cercetărilor. Eventual să sensibilizeze factorii de răspundere. Deoarece articolul în sine se situează la graniţa dintre obiectiv (prin redactare) şi subiectiv (prin prezenţa elementului extratextual), sobrietatea mesajului devine evidentă. Aceleaşi considerente vizează şi supratitlul si subtitlurile tematice. Limbajul figurat, acid, metaforic poate duce, în cazul anchetei la diminuarea componentei informaţionale, la minimalizarea credibilităţii, adică la eşec total, oricât de bine ar fi alcătuit textul. Deoare

    ce titlul reprezintă cel dintâi impact al textului asupra publicului ţintă.(Ex.: ¹A muritRosemary, ¹ruşineaº familiei Kennedyº,Libertatea, anul X, nr.2533, vineri, 11 ian.2006). Textele interdisciplinare îşi manifestă apropierea faţă de un alt stil funcţional, în primulrând prin titlul său, apoi prin conţinutul tematic, desigur. Titlul sugerează, la nivellexical, prin sfera semantică în care se încadrează, apropierea de un alt stil funcţional(Ex. Legea salarizării unice faţă în faţă cu legea pensionării, Adevărul, nr,389, joi, 7 oct.0) Tot un element intratextual este şi caseta (care conţine şapoul, minitextul), aceasta luminând semnificaţia mesajului în aceeaşi măsură în care şi titlul (sau subtitlul) o faceoul poate preceda: · · · · · Reportajul Ancheta Interviul Articolul de scandal Evocarea

    Factori intertextuali Aceştia aduc receptorului o informaţie suplimentară faţă de corpul textului, informaţie de natură să sporească, să accentueze credibilitatea mesajului propriu-zis. Apare în text un E2, un emiţător exterior textului care intervine indirect, dar

    percutant, accentuând spusele emiţătorului prim (redactorul).Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 17

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    18/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Funcţionează ca element intertextual citatul care poate fi inserat printr-un discurs liber (prin stil direct) :Ex.: Vecinul mi-a spus:ºintră, ce mai stai?º Sau printr-un discurs indirect: Ex: Vecinul mi-a spus să intru, să nu mai stau. Sau printr-o combinaţie a celor două forme de redare (stil indirect liber): Ex.: Vecinul mi-a spus că să intru, că de ce stau? Textul poate , de asemenea, găzdui un citat neutru, care adoptă faţă de textul cadru o stare depasivitate deplină, cazul citatului savant sau polemic (care citează o frază spre a ocomenta sau se substituie metatextului din text). Citatele mai pot avea rolul reconstituirii : · · Contextului Contextului

    Înţelegând prin context sursa de provenienţă a tuturor enunţurilor, iar prin context¸ împrejue rostirii discursului, totalitatea împrejurărilor fizice sau psihice în care se produce discursul respectiv. Citatul poate reconstitui atât contextul, cât şi contextul laolaltă. Funcţia citatelor este preponderent ludică în textul publicistic. Unele sunt clişee care au valoare maximă: Ex.: E pur si move. Pătrunse în uzul curent, ele ajung să reprezinte o normă morală, instituţionalizată, recunoscută şi adoptată fără echivoc. Ex.: Cal bătrtru nu se poate! Ele pot fi conjugate şi declinate, comportându-se ca nişte sintagme oarecare, adaptate contextului conversaţional: Ex. Curat murdar, Coane Fănică!, poate deveni: ¹Curat murdar, Ioane!º Sau, din ¹Cine se scoală de dimineaţă, departe ajungeº, se poat ajunge la ¹Cine se scoală de dimineaţă, nu are somn în el!º Citatul este foarte des utilizat în textele publicistice, atât în cele obiective (ştirea ± prin citarea cuvintelor unei personalităţi), cât şi în cele subiective, mai ales (articol de scandal, reportaj, interviu,

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 18

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    19/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării editorial, corespondenţă interdisciplinar). deschisă, evocare, tabletă, articol

    În interviu şi în corespondenţa deschisă, textul poate pleca chiar de la un citat semnificativ. Citatul este cu atât mai interesant cu cât conţine: · Numere (notate cu cifre pentru a fi mai uşor de memorat pentru publicul ţintă); · · O cifră rotundă (200 în loc de 189);e (de persoane, locuri, instituţii, evenimente majore).

    Citatul se poate asocia în textul publicistic (reportaj sau anchetă, de exemplu) cuilustraţia (ca element extratextual) pentru a spori efectul de impresionare a publ

    icului. Recent, presa noastră a oferit numeroase asemenea exemple:fotocopii după biletul de adio scris de Mădălina Manole însoţite de cuvintele îndurerate ale părinţilor acestei, sau de comentariile lor incriminatoare la adresa soţului artistei. Citatul a început de mult timp să fie folosit cu succes şi în textul publicitar. Astfel, o reclamă care conţine mărturia unui personaj garant (Vip, cel mai adesea, sau un simplu consumator anonim) sporeşte credibilitatea textului. Consumatorul cititor va fi influenţat, fărăvoia lui de cuvintele de bine rostite de garant. Emiţătorul transcrie cuvintele beneficiarului însuşi (care este mulţumit de produs şi automat, credibilitatea reclamei sporeşte), sau citate în alte limbi străine sau ale unor persoane cu autoritate în domeniu.Produsul este astfel înnobilat, iar impactul reclamei cu publicul consumator sporeşte. Ex.:Keep walking (reclamă whisky Johny Walker) Textul politic utilizează din plin citatul, ca pe un element de persuadare a publicului, atât pentru construcţia uneiimagini pozitive (proprii), cât şi a unei imagini negative (a adversarului). Citatul

    este reprezentat fie de cuvintele adversarului puse într-un context care să permită o interpretare defavorabilă, fie de propriile cuvinte rostite în alte împrejurări, însemnândpentru textul politic un mijloc de impunere a punctului de vedere personal în faţa electoratului. Un alt factor intertextual este indicaţia bibliografică, funcţională într-un număr mare de tipuri de texte.

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 19

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    20/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Factorul intertextual funcţionează imprevizibil, generând un mod intertextual: întrerupe şi impulsionează, în acelaşi timp,prin derularea referenţială a textului. Factori hipertextuali Factorii hipertextuali sunt acele forme specifice de interpretare în care un text este constituit din transformarea unui alt text: · Parodie (un text existent şi bine cunoscut publicului ţintă este ironizat); · · Pastişă Traducere.

    Forma Textele publicistice cunosc o mare varietate de realizare formală în funcţie degradul de manifestare a celorlalte repere lingvistice: · · · Funcţiile limbii; Raportuldintre componenta afectivă şi cea informaţională; Raportul E/R

    Astfel, vom arăta că textele interdisciplinare nu au o întindere strict limitată, deoarece o recenzie de carte sau o cronică de film nu se poate desfăşura pe parcursul a câtorva coloane de ziar: nimeni nu le-ar mai citi. După cum aceeaşi cronică poate fi sec formulată sub forma unor tablete într-un chenar, undeva, la mijlocul paginii. Majoritatea interviurilor se desfăşoară pe cel mult o pagină de ziar (2 pagini de revistă). Considerăm că interviul este bine scris atunci când întrebările sunt formulate clar, simplu, concis,deschis (fără posibilitatea răspunsului scurt prin ¹daº sau ¹nuº). Reportajul, ca şi anchepoate fi un text amplu, dar, pentru a nu plictisi cititorul, pentru a nu-l ¹pierdeºpe parcursul articolului, este indicat a se fragmenta tematic corpul textului, fiecare asemenea fragment purtând câte un subtitlu sugestiv. Receptorul va urmări astfel titlul, subtitlul şi subtitlurile tematice, va citi şapoul şi va interesat să afle ceconţine fiecare fragment tematic în parte. Este modalitatea prin care se păstrează vie a

    tenţia cititorului pe tot parcursul articolului.Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 20

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    21/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Informaţiile curente cotidiene sunt texte scurte, concise, care transmit ştiri de ultimă oră şi de interes pentru public: schimbarea rutei unor mijloace de transport în comun, deschiderea unui magazin în cutare cartier, modificări de preţuri, costul benzinei, al energiei electrice, ş.a.Dimensiunea redusă a acestora este obligatorie pentru un impact benefic. Cu cât un asemenea text este mai amplu, cu atât îşi va pierde din credibilitate. Publicul nu va manifesta interes pentru el. Textele administrative (obiective sau subiective) sunt scurte, concise, clare. Ele trebuie să se încadreze în cel mult o pagină pentru a sebucura de succes. Chiar şi scrisoarea de intenţie sau cererea de sponsorizare trebuie să se limiteze la o pagină. Redactarea se bucură de cursivitate şi conciziune. Recepto

    rul este interesat să vadă concentrat în câteva rânduri scopul apelării sale. De aceea, va fi solicitat la interviul de angajare acel candidat care a redactat o scrisoare de intenţie concisă, clară, pe un ton respectuos, formulând în enunţuri simple, nealambicatemotivul aplicării, o scurtă prezentare personală, ce îşi propune să realizeze în cazul în cara fi acceptat la instituţia respectivă. Poate avea o întindere considerabilă CV-ul (atât cel personal, cât şi cel de imagine). Vom reveni asupra acestor tipuri de texte într-un capitol separat. Reclamele se disting printr-un text cât mai scurt şi cât mai percutant. David Ogilvy, marele specialist în domeniu, obişnuia să spună că este mai greu să scriio reclamă bună decât zece sonete. Poate avea dreptate... Textul reclamei atrage atenţiaprin câteva cuvinte cheie care au impact asupra publicului ţintă: ¹preţº, ¹reducereº, ¹discouc. De asemenea, la nivel lexical se remarcă o pătrundere tot mai masivă a vocabularului folosit în mod curent de publicul ţintă: ¹coolº, ¹tareº (cu sensul ¹grozavº). Demersul nu eplător: publicul ţintă se va regăsi prin aceste cuvinte, va simţi că este cunoscut de public

    itar, că este luat în seamă, se va simţi important şi va considera produsul/serviciul astfel promovat ca dedicat lui însuşi. De aceea este foarte probabil că îl va achiziţiona. Tocmai pe acest resort psihologic mizează publicitarul atunci când îşi construieşte astfel textul reclamei. Textul politic depinde de categoria căreia îi aparţine: dacă este un discurs desfăşurat în plină campanie, în faţa alegătorilor, ar trebui să

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 21

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    22/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării ţină seama de cele zece reguli ¹de aurº ale construirii discursului politic. Dacă este un text apărut într-un material decampanie (fluturaş, afiş, banner), trebuie să fie concis, la obiect, foarte percutant şi însoţit de o imagine sugestivă (imaginea candidatului, cel mai adesea, sau a acestuia înconjurat de oameni)

    VIII. CE ESTE TEXTUL?Textul se încadrează în latura obiectivă a comunicării alături de :limbă, cod, referent. El ete rezultatul intenţiei autorului (E) şi transmite prin mijloace lingvistice şi extralingvistice tot ceea ce E a dorit să transmită interlocutorului său (R). Teoria textulu

    i vorbeşte în aceste circumstanţe despre intentio auctoris. Dar orice text aduce cu sine pe care E nu le-a intenţionat a fi transmise, nu le-a acordat atenţie în procesul comunicării. În anumite împrejurări, ele ies la iveală şi ¹vorbescº, luminând textul cu o semne nouă. Se vorbeşte, în asemenea situaţii, despre intentio operis. Un text publicistic (sau publicitar, politic) poartă amprenta personalităţii E său: este vehement sau ironic, acid sau blând persiflant în funcţie de structura interioară a E. Vorbim despre ¹stilul jurnalistului Xº, sau despre ¹stilul politicianului Yº. Această largă varietate lingvistică de realizare duce la apariţia stilurilor individuale, personale. Un text nu poate fi separat de emitentul său ori de împrejurările în care a fost conceput, deoarece multedintre informaţii ar rămâne nedesluşite. Principalele tipuri de texte sunt: 1234textul narativ; textul descriptiv; textul informativ (explicativ); textul argumentativ.

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 22

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    23/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Obiectul materialului de faţă îl prezintă ultimele două tipuri de texte, prin urmare ne vom ocupa de acestea sub aspectul funcţiilor îndeplinite şi al caracteristicilor dominante. Textul informativ analizează un fenomen sau o idee pentru a fi bine înţelese. În afară de explicaţia propriu-zisă, acste texte se disting şi prin intenţia E de a-l face pe R să reţină ceea ce i se explică. În aeastă categorie pot intra următoarele texte aparţinând stilului administrativ: procesul-verbal; referatul; decizia; ordinul; delegaţia; acte personale (diploma, certificatul); contractul; Scrisoarea de vânzare, ş.a. ştirea; comunicatul de presă.

    sau texte aparţinând spaţiului publicistic:

    Textul argumentativ susţine un punct de vedere într-o dispută. Se distinge prin ton polemic, uneori acid sau vehement, alteori este un text aparent blând. (face uz de figurile de gândire pentru a deveni cu adevărat eficient, adică pentru a asigura succesul emiţătorului sau. Dintre acestea menţionăm: prolepsa, preteriţiunea, reticenţa, concesiunea, corectarea). Aceste texte se disting prin: derularea unor argumente înlănţuite logic, sistematic (dovedind o bună organizare în gândire din partea emiţătorului); ponderea componentei structurale afective; apelul la tehnici speciale în expunerea argumentelor;

    utilizarea anumitor figuri de construcţie pentru a spori efectul discursiv asuprainterlocutorului; apelul la anumite figuri de semnificaţie.

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 23

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    24/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării Menţionăm în această categorie: ediorialul; reportajul; ancheta; interviul; corespondenţa deschisă; articolul de scandal (rareori).

    Toate acestea aparţin textului publicistic. Alături de ele, în aceeaşi categorie a textului argumentativ se află şi textul politic şi textul publicitar. Ele reprezintă nişte construcţii aparte. Textul politic are ca scop persuadarea publicului ţintă. De cum îşi va argumenta punctul de vedere, de cum îşi va alege argumentele va depinde succesul său (determinarea auditoriului să adopte o anumită atitudine). La fel stau lucrurile şi cu textul publicitar al cărui impact se poate cuantifica încă şi mai rapid: cifra de vânzări a com

    paniei producătoare vorbeşte de la sine despre succesul avut în promovarea respectivă.IX TEME DE REFLECŢIE

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 24

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    25/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării

    X. TEME DE AUTOEVALUARE1. Analizează următoarele elemente de textualitate ( denumirea elementului de textualitate, justificarea lui în articolul respectiv, tipul de articol, construcţie, raportul dintre componenta afectivă şi cea informaţională): a. supratitlu: VIP-urile care-şi măresc sânii vor tratament special şi reducere de plată. b. Titlu: chirurgul vedetelor adevenit alergic la fiţe (Ziarul, nr.331, vineri, 31 dec. 2004) c. Supratitlu: Gică Popescu susţine că anturajul îi periclitează cariera lui Guriţă (Gazeta sporturilor, nr.526,joi, 6 ian.2005) d. Titlu: Majorări şi scumpiri (Naţional, luni,4 oct.2010, p.6) e. Ti

    tlu: Atenţie la compoziţia apelor minerale (Adevărul, luni, 4 oct. 2010, p.8) f. Titlu: Struguri vânduţi cu bobul şi roşii cu felia, la Bacău (National, anul lX, nr.2439, luni, 10 ian. 2005). g. Supratitlu:O studentă argeşeancă a trăit la maxim Apocalipsa din Asia de Sud-Est. Titlu: Salvată din Infern (Ziarul, nr.331, vineri, 31 dec. 2004) h. Titlu: Bacteriile ne scapă de poluare (Adevărul, luni,4 oct. 2010, p.11). i. Titlu: Nu te lăsa prostit de bănci! Subtitlu: pentru cele mai multe bănci, mâine e ultima zi demodificare a contractului (Adevărul, nr.6269, joi, 6 sept.2010, p.12) 2. Căror tipuri de articole crezi că le aparţin următoarele şapouri? a. Pe ultima sută de metri, angajaţii băncilor îşi mint clienţii care au credite, pentru a semna clauze în favoarea instituţiilor (Adevărul, nr.6269, joi 6 sept. 2010, p.12) b. Preşedintele CNSLR ± Frăţia, Liviu Luca, este cercetat într-un dosar penal alături de omul de afaceri care este acuzat de favorizarea infractorului Sorin Ovidiu Vântu (Adevărul, nr.6269, joi, 6 sept. 2010, p.5).

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 25

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    26/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării c. Posturile de televiziunes-au grăbit să anunţe cea mai friguroasă iarnă din ultimul mileniu, citând prognoza unor experţi polonezi. Meteorologii români consideră însă afirmaţia cel puţin hazardată. (Adevărul, n9, joi, 6 sept. 2010, p.7). d. PSD şi PNL au părăsit sala, după ce ameninţaseră că nu voteazăgea pensiilor dacă plenul nu admite creşterea punctului de pensie de la 732 de lei la 826 de lei. (Adevărul, nr.6269, joi, 6 sept,2010, p.8) 3. Identificaţi următoarele tipuri de texte, specificând criteriile după care aţi acţionat: a. Prin prezenta solicitămde la S.C. Nufărul S.A. contractarea următoarelor servicii timp de 1 an, începând de ladata de 01.02.2011: Nr. crt. 1. Denumire servicii Spălat, călcat b. Produs Prosop mic Cant./timp 80 buc/săpt.

    Dosar civil nr. 3652/2010

    Termen: 10 dec.2010 S.C. Agora cu sediul în Timişoara, Bdul Libertăţii, nr. 233, înfiinţată pin decizia nr. 299, la data de 11.04.2001, la recursul pronunţat de reclamant, înaintăm prezenta ÎNTÂMPINARE prin care vă rugăm a respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei nr. 114 a instanţei de fond şi a menţine sentinţa actuală ca fiind temeinică şială în baza următoarelor MOTIVE

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 26

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    27/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării

    XI. TEME DE VERIFICARE

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 27

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    28/29

    Lect. univ. dr. Olga Bălănescu Tehnici de comunicare scrisă: redactare de texte specializate U1: Importanţa redactării ca demers al comunicării

    XII. BIBLIOGRAFIE· · · · · · Th. Hristea, Sinteze de limba română, Ed. Albatros, Bucureşti, 1984. Gramatica liromâne, Ed. Academiei RSR, 1966, vol. II. Olga Bălănescu, Limbaje de specialitate, Ed. Universităţii, Bucureşti, 2000. Cristian Florin Popescu, Modalităţi de redactare a textului publicistic. Ion Gheţie, Introducere în studiul limbii române, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopdică, 1982 Ion Coteanu, Structura stilistică a limbii române, Ed. Academiei, vol. I

    Centrul de Învăţământ la Distanţă, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti 28

  • 8/19/2019 Redactare de Texte

    29/29