Recoltarea Si Conditionarea Fructelor

Capitolul 12

SUBSISTEMUL RECOLTAREA ŞI CONDIŢIONAREA FRUCTELOR

Obiective:

Evaluarea producţiei de fructe în perioada de vegetaţie Cunoaşterea tehnicilor de recoltare a fructelor Alegerea procedeelor de condiţionare a fructelor

Cuvinte şi expresii: Evaluarea, estimarea, prognoza producţiei (recoltei de fructe),

eşantionul simplu, eşantionul modificat, metoda fazelor de vegetaţie; recoltarea, momentul recoltării; modul de recoltare; condiţionarea, sortarea, cântărirea, ambalarea fructelor; ambalaje; păstrarea fructelor, localuri pentru păstrare temporară sau de durată.

Rezumat: Pentru a obţine fructe de calitate se impune recoltarea, condiţionarea şi păstrarea lor în condiţii optime. În perioada de vegetaţie se fac două evaluări a recoltei pentru a cunoaşte din timp potenţialul productiv al pomilor şi plantaţiei. Păstrarea peste iarnă a fructelor necesită localuri amenajate cu ventilaţie naturală sau forţată. Se practică păstrarea în depozite special amenajate, dotate cu instalaţii de climatizare, care necesită investiţii ridicate. Păstrarea se poate face şi în localuri simple, dar cu pierderi mai mari de fructe.

După o perioadă grea în care a depus o activitate deosebită, pomicultorul se află în faţa etapei finale a fluxului tehnologic: recoltarea, condiţionarea şi valorificarea fructelor obţinute. Se poate considera şi această verigă ca foarte importantă şi de aceea se pregăteşte, se organizează şi se realizează după norme tehnice bine stabilite.

Sisteme horticole comparate

12.1 Evaluarea producţiei de fructe Evaluarea recoltei de fructe la pomii şi arbuştii fructiferi este o lucrare mai complexă decât la alte culturi, datorită caracteristicilor de creştere şi fructificare a acestora. Se ştie că producţia de fructe diferă de la specie la specie, de la un soi la altul, în funcţie de vârsta pomilor, sistemul de cultură şi nivelul agrotenic aplicat, condiţiile pedo-climatice, starea pomilor. Dat fiind că recolta de fructe se formează sub influenţa unui număr mare de factori, ea trebuie previzionată şi analizată pentru o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată de timp. Acţiunea de previziune a producţiei de fructe se bazează pe procedeele de prognoză, care se diferenţiază în funcţie de sfera de cuprindere, perioada de referire, fenomenele analizate şi metodele de calcul. La pomii şi arbuştii fructiferi analiza previzională poate fi pe termen scurt (1-2 ani), termen mediu (5 ani) şi termen lung (15 – 25) în funcţie de specie şi sistemul de cultură. Winter R. (1968) consideră că previziunea potenţială pe termen mediu şi lung la pomi este determinată de capacitatea de rodire a efectivului de pomi analizaţi. Previziunea potenţială are drept scop informarea cultivatorilor pentru a organiza şi orienta mai bine plantaţiile pomicole, în funcţie de cerinţele pieţei interne şi externe, precum şi de schimbările care pot avea loc în tehnologie şi cercetarea ştiinţifică în domeniul soiurilor. Previziunea curentă, folosind parametrii obiectivi ai procesului de fructificare pe specii, soiuri, vârste de pomi, permite evaluarea producţiei pe un an sau doi ani. Ea poate fi exactă numai în funcţie de modul cum se face controlul biologic al pomilor în livadă în perioada de vegetaţie. În cele ce urmează se vor face referiri la metodele specifice de evaluare a recoltei de fructe. 12.1.1 Metoda eşantionului simplu

Este recomandată în prezent pentru a fi folosită în evaluarea anuală a recoltei de fructe, ca fiind cea mai accesibilă În acest scop este necesar să se stabilească, în prealabil, în fiecare livadă şi fermă numărul pomilor pe rod, pe specii şi soiuri, atât în plantaţiile în masiv, cât şi cei răzleţi, precum şi nivelul producţiei medii de fructe pe pom (Moscalu, T. şi Spătaru, M. 1974). Pentru ca producţia medie de fructe pe pom să fie reprezentativă este necesar ca plantaţiile pomicole existente în fiecare unitate să fie delimitate după potenţialul de rodire în: plantaţii la începutul perioadei de rodire; plantaţii în plină producţie şi plantaţii în declin.

SUBSISTEMUL Recoltarea şi condiţionarea fructelor Numărul pomilor existenţi în cadrul fiecărei categorii de plantaţii se stabileşte pe soiuri, pentru fiecare parcelă în parte, prin numărătoare sau prin calcul, folosindu-se următoarea relaţie:

gDp.Dr000.10NP =

în care: - Np - numărul pomilor pe rod la hectar - Dr - distanţa între rânduri - Dp - distanţa între pomi pe rând

- g - numărul de goluri sau pomi tineri neintraţi pe rod la hectar Deoarece greutatea fructelor diferă de la soi la soi în cadrul fiecărei specii, iar în livezi pomii sunt plantaţi în amestec biologic, este necesar să se stabilească şi numărul pomilor pe soiuri. Stabilirea numărului mediu de fructe pe pom. Pentru fiecare soi în parte se stabileşte în funcţie de ponderea sa numărul pomilor ce se analizează şi care trebuie să reprezinte cca. 3-5% din numărul pomilor existenţi sau câte 15 pomi la hectar pentru livezile până la 20 ha, 10 pomi pentru cele de 20 – 50 ha şi 5 pomi la ha pentru livezile mai mari de 50 ha. Pomii ce urmează a se analiza trebuie să fie repartizaţi cât mai uniform pe suprafaţa parcelei, de aceea se aleg în diagonală pe direcţia rândurilor. Se evită pomii din rândurile marginale, precum şi cei cu recolte extreme faţă de media parcelei. Întrucât coroana pomului este destul de mare şi practic ar fi imposibil să se numere în totalitate fructele existente pe pom, se recurge la alegerea unei şarpante sau subşarpante reprezentative pentru fiecare din pomii ce urmează a se analiza. În acest scop, se vor număra la pomii respectivi mai întâi şarpantele şi după aceea pe unele din şarpante fructele existente. Apoi se determină numărul mediu de fructe pe pom după expresia:

NsaNpaNtsNfsNmfp⋅⋅

=

unde: - Nmfp - numărul mediu de fructe pe un pom analizat - Nfs - numărul total de fructe pe şarpantele

sau subşarpantele analizate


- Ntş - numărul total de şarpante sau subşarpante la pomii analizaţi

- Npa - numărul de pomi analizaţi - Nşa - numărul de şarpante sau subşarpante analizate

Stabilirea producţiei medii de fructe pe pom. Pentru a se determina producţia medie de fructe pe pom se înmulţeşte numărul mediu de fructe, cu greutatea medie a acestora. Numărul mediu de fructe se stabileşte ca mai sus, iar greutatea medie a fructelor prin utilizarea datelor orientative sau prin cântărire.

12.1.2 Metoda fazelor fenologice. În afară de evaluarea cantitativă a recoltei în momentul când fructele

sunt formate, deosebită importanţă prezintă, după Stanciu, Gh. şi Negrilă, Aurel (1968) evaluarea producţiei în funcţie de evoluţia particularităţilor biologice pe fazele fenologice: la ieşirea din iarnă în perioada înfloritului, în faza de legat fructe, la intrarea în iarnă a pomilor (tabelul 12.1). Toate aceste procedee oferă posibilităţi de apreciere a stării recoltei în tot timpul anului, permiţând luarea unor măsuri imediate de ordin tehnologic în vederea asigurării şi fructificării normale a pomilor. Astfel, la ieşirea din iarnă se controlează gradul de vătămare a mugurilor de rod, mai ales la piersic şi cais. Datele statistice atestă că nivelul planificat al recoltei este realizat dacă pe 1 m de ramuri analizate se asigură cel puţin 10 muguri de rod la pomii din grupa pomaceelor şi 15 la cei din grupa drupaceelor. La piersic este necesar ca la 1 m de şarpantă sau subşarpantă să se realizeze 5 – 6 ramuri mixte cu câte 4 – 5 grupuri de muguri de rod.

Criterii pentru evaluarea recoltei de fructe în funcţie de fenofaze

Tabelul 12.1

Perioada fenologică Perioada calendaristică

Elemente de apreciere

Intrarea în iarnă a pomilor 10 – 15 decembrie gradul de diferenţiere a mugurilor floriferi Ieşirea din iarnă a pomilor 1 – 10 martie starea de fiabilitate a mugurilor floriferi Înfloritul pomilor 20 aprilie - 10 mai gradul de înflorire (abundentă, moderată,

slabă) Legatul fructelor 10 – 20 mai gradul de legare După căderea fiziologică a fructelor la:

încărcătura de fructe rămasă pe pomi

- cireş 15 – 20 mai - vişin 20 – 25 mai - cais 25 – 30 mai

SUBSISTEMUL Recoltarea şi condiţionarea fructelor

Perioada fenologică Perioada calendaristică

Elemente de apreciere

- piersic 1 – 5 iunie - prun 5 –10 iunie - măr 10 – 15 iunie - păr 15 – 20 iunie

O evaluare a recoltei se poate face la 8 - 10 zile după scuturarea plantelor, dar după căderea ovarelor de la florile nefecundate, numărând fructele în acest stadiu de dezvoltare. S-a stabilit că recolta planificată poate fi asigurată dacă numărul mediu de fructe la 1 m ramuri fructifere este de 8 – 10 bucăţi la pomii din grupa pomaceelor, 15 – 20 bucăţi la prun şi cais, 40 – 60 bucăţi la cireş şi vişin, 3 – 4 fructe la piersic.

12.2 Recoltarea fructelor Procesele de maturare a fructelor se caracterizează printr-o serie de modificări fizico-chimice ale însuşirilor acestora. Pe măsură ce se apropie de maturitate fructele cresc mult în mărime, amidonul se transformă în zaharuri şi aciditatea fructelor scade. Gradul de maturitate la care se face recoltarea fructelor este determinat de modul de valorificare a acestora şi anume: în stare proaspătă, pentru consumul intern imediat, depozitarea lor pentru export, pentru transformări în produse diverse. În raport cu destinaţia lor, fructele se vor recolta mai timpuriu, maturarea lor având loc în timpul transportului, depozitării sau chiar printr-o maturare forţată. Este necesar să avem în vedere că maturitatea de recoltare se referă la momentul în care fructele au ajuns la greutatea specifică, pigmentaţia şi gustul caracteristice soiului, iar maturitatea de consum reprezintă momentul în care fructele realizează un raport armonios între diferitele componente ale fructului, moment în care densitatea pulpei, gustul şi aroma imprimă fructului maximum de calităţi gustative.

12.2.1 Momentul optim de recoltare. În funcţie de destinaţia ce urmează să se dea fructelor, se iau în

consideraţie următoarele elemente: culoarea fructelor, uşurinţa detaşării de ramură, culoarea seminţelor, duritatea pulpei, prezenţa amidonului, substanţa uscată în suc, transformarea substanţelor tanoide, dezvoltarea cerii. Către momentul recoltării, în general, culoarea de fond se schimbă şi din verde sau verzuie devine gălbuie. Culoarea complimentară ne ajută la stabilirea gradului de maturitate, fructele recoltându-se atunci când reprezintă pe 2/3 din suprafaţa lor culoarea caracteristică.

Sisteme horticole comparate Detaşarea fructelor de pe ramură se face cu multă uşurinţă la maturitate, astfel că, la unele soiuri de fructe, încep să cadă singure, înainte de maturitatea optimă ca: Parmen auriu, Pătul, în timp ce altele sunt bine prinse pe ramuri, deşi s-au maturat: Ionathan, Golden delicious. Culoarea seminţelor dă unele indicaţii asupra maturităţii când încep să se brunifice. La soiurile timpurii, fructele ajung la maturitate, dar au seminţele încă albicioase, în timp ce, la soiurile târzii, seminţele se brunifică înaintea maturităţii. Trebuie subliniat că, în plantaţiile mari, recoltarea unui soi poate dura 15 – 20 de zile. De aici rezultă că primele fructe vor fi aproape coapte, în timp ce ultimele vor fi prea coapte. În cazul unei recoltări prea timpurii se întâlnesc o serie de inconveniente. Printre altele, fructele nefiind dezvoltate complet, se pierde la greutate. De asemenea, se pierde multă apă prin transpiraţie pentru că lenticelele sunt deschise din cauza lipsei stratului de plută care se formează în dreptul lor când ajung la maturitate. Totodată lipsesc unele însuşiri calitative ca gustul şi aroma plăcută. Se semnalează şi lipsa colorării fructelor care, fiind prea mari, culoarea nu devine suficient de strălucitoare la coacere. Există şi predispoziţii la unele boli fiziologice ca: opăreala moale, brunificarea intensă şi pătarea amară. Recoltarea prea târzie poate provoca, la rândul său, următoarele inconveniente:

- pierderea în greutate din cauză căderii anticipate a fructelor; - reducerea posibilităţilor de transport şi a manipulării, datorită

sensibilităţii mărite a pulpei; - reducerea duratei de păstrare; - predispoziţie la unele boli criptogamice şi fiziologice ca:

brunificarea, pătarea, putregaiul.

12.2.2 Tehnica recoltării Orice pomicultor este convins că recoltarea fructelor constituie una

din lucrările de maximă importanţă. Toate eforturile depuse de cultivator de la înfiinţarea plantaţiei, ca şi cele din fiecare an, sunt răsplătite în măsura în care se acordă atenţia cuvenită recoltării fructelor. Aceasta nu trebuie privită ca o simplă operaţie mecanică de adunare a fructelor, ci ca un complex de operaţiuni, care hotărăsc în cele din urmă calitatea, valoarea comercial-alimentară, durata de păstrare în stare proaspătă a fructelor. Recoltarea fructelor trebuie precedată de o serie de măsuri organizatorice. Dintre aceste măsuri amintim:

- estimarea producţiei cu câteva săptămâni înainte de recoltare;


- cunoaşterea necesarului de utilaje şi materiale pentru recoltat (scări, platforme, remorci, camioane, coşuri, lădiţe, cârlige, palete, tractoare);

- repararea drumurilor interioare, efectuarea contractelor pentru diferite materiale, autocamioane, vagoane, pentru construirea adăposturilor sezoniere sau a umbrarelor, pentru angajarea muncitorilor etc.

Fig. 12.1 Model de recoltare al fructelor

Oricare ar fi destinaţia fructelor, recoltarea lor se efectuează numai pe vreme uscată şi răcoroasă. O atenţie deosebită la recoltare se cere pentru evitarea vătămării fructelor.

Recoltarea fructelor se face de la baza coroanei către vârful ei şi de la periferie către centrul coroanei. Fructele se culeg fără a fi atinse tare sau presate în mână şi fără a fi zgâriate sau şterse de pruină. (fig.12.1) Toate fructele se recoltează cu pedunculul (codiţă), prin răsucirea lor, nu prin tragere.

Fructele culese se aşează cu mâna în lădiţe sau coşuri, având grijă să nu fie lovite. Transvazarea lor dintr-un coş (lădiţă) în altul se face cu toată atenţia pentru ca fructele să nu sufere vătămări. Lădiţele cu fructe recoltate, până la expedierea lor din livadă, se păstrează în locuri bine aerisite, răcoroase, umbrite, ferite de soare şi praf. Fructele recoltate trebuie transportate urgent din livadă şi duse în depozite răcoroase, pentru a li se reduce cât mai repede „căldura de livadă”. Recoltarea începe după uscarea picăturilor de rouă sau ploaie. La unele specii, cum ar fi piersicul sau căpşunul, fructele se recoltează în mai multe etape, în cadrul aceluiaşi soi, deoarece şi coacerea lor are loc eşalonat. Prunele pentru consum imediat în stare proaspătă se recoltează cu 1 - 3 zile înainte de a se înmuia pulpa. Cireşele şi vişinele se recoltează în momentul când ating culoarea specifică soiului. Pentru prelucrare, fructele se culeg la maturitatea tehnologică, conform cerinţelor procedeului tehnologic adoptat.

Pentru culesul manual sunt necesare coşuri de nuiele sau găleţi din plastic cu o capacitate de 8 – 9 kg şi o formă adecvată pentru a pătrunde uşor în coroană. Pentru ca fructele să nu fie vătămate coşurile sunt căptuşite. Tot în acest scop, în unele ţări se folosesc coşuri şi saci, din material textil sau recipiente din plastic cu fund mobil, care face transvazarea fructelor mai rapidă şi fără vătămarea lor (fig.12.2).


Fig.12.2 Recipiente pentru recoltat

Pentru recoltarea manuală se folosesc scări platforme şi scări de

diferite dimensiuni, iar pentru recoltarea mecanică o serie de utilaje. Pentru recoltat fructe în livezile intensive se folosesc agregate platforme laterale

sau cu elevator, cu tren pentru recoltare, extensibile cu susţinător aerian, utilizate la toate tipurile de coroane (fig. 12.3, 12.4). Maşinile folosite la recoltare au început să fie folosite la speciile drupacee şi nucifere. Dintre ele se pot aminti: scuturătorul cu cablu cu acţionare mecanică, scuturătorul cu braţe,

scuturătorul prin izbire, scuturătorul prin curent de aer, maşina pentru adunat fructe de nuci, dispozitivul cu acţionare hidraulică pentru recoltarea merelor. Pentru speciile prun cireş, vişin ale căror fructe merg la industrializare şi pentru nuc, migdal, alun, foarte util este vibratorul mecanic, care realizează o scuturare a pomului sau a unei şarpante.

Fig. 12.3 Agregat pentru recoltarea fructelor de prun: 1 – scuturător: 2 – prelată pentru

colectarea fructelor.

La recoltarea mecanizată, productivitatea muncii este de 2 ori mai mare decât cea manuală, iar cheltuielile de exploatare se reduc de 5 ori (tabelul 12.2).


Fig. 12.4 Schema procesului de recoltare a fructelor cu ajutorul diferitelor platforme

(după Baraldi)

În ultimul timp se practică transportul merelor din livadă la depozit cu paletele şi box paletele, acestea din urmă fiind lăzi cu o capacitate de 300 kg. Au avantajul că productivitatea muncii la cules se măreşte cu 20%, iar capacitatea de depozitare creşte. Cercetările efectuate la SCPP Măgurele, judeţul Prahova, arată că recoltarea în saci şi descărcarea în containere de 300 kg reduce numărul de muncitori de la 250 la 128 pentru 1.500 tone mere.

Rezultate privind recoltarea manuală şi mecanizată a prunelor

Tabelul 12.2 Indicatori

U.M. Manuală Mecanizată Productivitatea muncii într-o oră kg 300 1.500 Lucrători număr 5 2 Consum forţă de muncă ore/om 21,7 4,2 Consum combustibili pe oră l/h - 4,2 Consum specific de combustibili l/t - 3,5

12.3 Condiţionarea fructelor

12.3.1 Sortarea Constituie unul din elementele esenţiale ale condiţionării fructelor de

calitate pentru consumul proaspăt şi păstrate peste iarnă. Pentru unele specii, (odată cu sortarea) se indică operaţii ca: ceruirea

merelor, curăţirea pufului de pe fructele de piersici, spălarea merelor, lustruirea fructelor de piersică. Pentru sortare se folosesc atât calibratoarele de mână cât şi maşinile. Calibratorul de mână se poate confecţiona din carton gros, placaj, plastic sau tablă subţire, cu dimensiuni conform

Sisteme horticole comparate standardului în vigoare, este foarte practic în fermele cu suprafeţe mici de pomi.

În unităţile în care se recoltează anual cantităţi mari de fructe, în special mere, se folosesc maşinile de sortat, care au o productivitate mai ridicată (tabelul 12.3, fig. 12.5).

Date comparative privind sortarea merelor

Tabelul 12.3

Modul de sortare

Nr. de muncitori

Productivitatea pe muncitor/oră

(kg)

Productivitatea pe maşină/oră

(kg)

Productivitatea zilnică

(kg/8 ore) Manual 1 65 - 520 Mecanizat 6 164 624 992

12.3.2 Ambalarea

Fructele de mere şi pere destinate consumului intern se ambalează în lăzi cu capacitatea de 30 – 40 kg conform standardului în vigoare, confecţionate din lemn sau plastic. Fructele se aşează în rânduri, după ce la fundul lăzilor s-a pus un strat de talaş. Între fructe nu trebuie să rămână spaţii goale, iar peste ultimul rând de fructe, care nu trebuie să depăşească marginea lăzii, se pune din nou talaş şi apoi se bate capacul. Fructele de căpşun se ambalează în coşuleţe de 1 – 2 kg, ca şi cele de zmeur, afine. Fructele de piersici şi caise se ambalează în forme din material plastic cu alveole. Ambalarea se efectuează manual în ambalaje de diferite dimensiuni şi forme executate din lemn, material plastic sau carton, în funcţie de specie şi soi, de produsul comercializat.

Fig. 12.5 Ambalarea fructelor de căpşun în coşuleţe

SUBSISTEMUL Recoltarea şi condiţionarea fructelor Pentru fructele de piersic (perisabile) destinate exportului se folosesc lădiţe cu capacitate de 2 - 3 kg confecţionate din lemn sau plastic. În aceste lădiţe fructele extra şi de calitatea I se aşează pe un singur rând, eventual în alveole din material plastic. Fructele de calitatea a –II-a se aşează în două rânduri. Fructele de cireşe şi vişine se aşează în vraf. Fructele de căpşun şi zmeură se recoltează în ambalaje de capacitate mică, lădiţe sau coşuleţe de 1 – 2 kg. În ultimii ani se folosesc ambalaje de capacitate mică, ½ kg din material plastic, în care fructele se aşează pe calităţi.

Fig.12.7 Maşina de recoltat mere: 1- vedere generală;

2- dispozitivul de recoltare

Fig. 12.6 Platformă pentru recoltarea fructelor de mere

şi piersici


Fig.12.8 Instalaţia pentru sortarea şi calibrarea merelor (după P.Floors – 1956)

Documents

Recoltarea Si Conditionarea Fructelor