Război informațional și război media

Introducere

Războiul informațional sau mediatic este nou apărut în marele cadru al războaielor

informaționale(războiul psihologic,războiul imagologic,războiul de comandă-control și cel

electronic,războiul web),aceasta datorită atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de

comunicare în masă.

Informația în sine este privită ca o armă foarte valoroasă,una imaterială,ce poate ajuta

decisiv la impunerea voinței proprii într-un conflict.Războiul nu a putut fi purtat fără o minimă

cunoaștere a adversarului,de aceea spionajul e vechi de când lumea.În zilele noastre,nevoia de

cunoaștere este de o importanță vitală pentru a avea succes.Odată cu apariția Internetului la

începutul anilor ’90,posibilitățile de a cunoaște cresc exponențial odată cu numărul celor care pot

cunoaște,se micșorează distanțele dintre indivizi,dintre civilizații,dintre oameni și statele în care

trăiesc1.

Războiul informațional cuprinde acele acțiuni în timp de criză sau război și îndreptate

împotriva informațiilor sau sistemelor informaționale ale adversarului(concomitent cu protejarea

propriilor informații și sistemelor informaționale),în scopul atingerii unor obiective sau

influențării anumitor ținte adverse.Se desprind trei aspecte ale războaielor informaționale:

- propria deținere de informații(cunoștiințe) și completarea lor la anumite intervale de

timp;

- împiedicarea adversarului să ajungă în posesie de noi informații reale;

- dezinformarea adversarului prin lansarea de informații eronate sau oferindu-le direct.

1 www.universulromanesc.com/ginta/threads/2190-Mass-mediile-reprezinta-a-patra-putere-in-stat-instrumente-de-modelare-dezinformare

2

Războiul informațional este diferit de cel clasic.El se desfășoară insidios și eficace prin

subversiune,fiind o tehnică de slăbire a puterii și de demoralizare a personalului;această tehnică

este bazată pe cunoașterea legilor psihologiei,pentru că vizează opinia publică,cât și puterea și

forțele armate de care ea dispune.Ea este o acțiune asupra opiniei prin mijloace subtile și

convergente.

Revoluția tehnologică în domeniul calculatoarelor și comunicațiilor a făcut ca importanța

informației să crească într-un ritm accelerat.În aceste condiții,este de înțeles preocuparea tot mai

mare pe care statele o acordă războiului informațional ca război politic,ca parte componentă a

politicii statului,atât pentru promovarea,cât și pentru protejarea intereselor naționale.

Războiul informațional este adesea înțeles ca război al epocii informaționale.Această

înțelegere se bazează pe o idee destul de răspândită potrivit căreia societățile informaționale

succed societăților industriale2.

Capitolul 1 Bazele războiului informațional

Lupta pentru informație este la fel de veche ca și conflictele umane,constituind o

caracteristică ce definește umanitatea.Națiunile,corporațiile și indivizii caută să-și mărească și să

își protejeze propriul depozit de informații,în timp ce încearcă să îl penetreze pe cel al

adversarului.O îmbunătățire în mijloacele tehnice de colectare,stocare,analizare și transmitere a

informațiilor a avut loc începând cu anul 1970.Deoarece a avut loc o revoluție

tehnologică,această perioadă a fost denumită “Era informației”3.

Informația este dependentă de tehnologie.Totuși,tehnologia erei informaționale

transformă în fapte o posibilitate teoretică:manipularea directă a informațiilor adversarului.Acest

tip de manipulare modifică informațiile adversarului în timp ce ocolește perspectiva

adversarului,analitică sau procesul deciziei4.

2 Alvin Toffler,Război și anti-război,Editura Antet,19953 Străinu,Emil,Războiul informațional,Editura Solaris Print,București,2009,p.94 Idem,p.11

3

Înainte de a vorbi despre războiul informațional este necesar a defini conceptul de

informație.Informațiile derivă din fenomene.Fenomenele,faptele sau evenimentele observabile

sunt tot ce se întâmplă în jurul nostru.Pentru a deveni informații,fenomenele trebuie percepute și

interpretate.Așadar,informațiile sunt rezultatul a două elemente:fenomenele percepute și

instrucțiunile necesare pentru a interpreta aceste date și a le da sens.

Definirea informației presupune două caracteristici5:

-Informația:date și instrucțiuni;

-Funcția informațională:orice activitate ce presupune achiziția,transmisia,stocarea și procesarea

informațiilor.

Națiunile urmăresc să obțină,să exploateze și să protejeze informațiile în sprijinul

obiectivelor lor în arenele economice,politice sau militare.Cunoașterea informațiilor adversarului

este un mijloc de dezvoltare a capacităților proprii de contracarare a capacităților inamicului și

protejare a activelor proprii,inclusiv propriile informații6.

Putem defini războiul informațional ca orice acțiune de refuz,exploatare,corupere și

distrugere a informațiilor și funcțiilor inamicului;protecția proprie împotriva acestor acțiuni și

exploatarea funcțiilor proprii informaționale militare7.

Din această definiție se desprind următoarele aserțiuni:

1)Războiul informațional este orice atac împotriva oricărei funcții

informaționale,indiferent de mijloace;

2)Războiul informațional este orice acțiune de protejare a propriilor funcții

informaționale,indiferent de mijloace;

3)Războiul informațional este un mijloc,nu o finalitate,putându-se folosi ca un mijloc de

dirijare a atacului strategic și interdicției.

5 Idem,p.126 Idem,p.137 Ibidem

4

Strategiile trecute se bazau pe măsuri de disimulare și diversiune pentru influențarea

deciziilor,acționând la nivelul percepțiilor factorilor de decizie.Pentru eficiența diversiunii era

necesar ca inamicul să observe diversiunea,să o analizeze ca realitate și să acționeze în baza

ei,conform scopurilor pentru care diversiunea a fost realizată8.

Mijloacele moderne de realizare a funcțiilor informaționale conferă informațiilor un plus

de vulnerabilitate:accesul și manipularea directă.Tehnologia modernă permite acum unui

adversar să schimbe sau să creeze informații fără a se baza pe observare și interpretare.Printre

caracteristicile sistemelor informaționale moderne ce crează această vulnerabilitate

regăsim:stocarea concentrată,viteza de accesare,transmiterea dispersată a informației și

capacitatea sporită a sistemelor informaționale de a dirija acțiuni într-o manieră autonomă9.

Mijloacele tradiționale de realizare a războiului informațional includ10:

- Operațiunile psihologice folosesc informația pentru a afecta raționamentul inamicului;

- Războiul electronic refuză inamicului informații corecte;

- Diversiunea militară induce inamicul în eroare în ceea ce privește capacitățile și intențiile

militare;

- Distrugerea fizică poate realiza războiul informațional prin afectarea elementelor sistemelor

informaționale,prin conversia energiei stocate în energie distructivă.Mijloacele de atac fizic

variază de la bombe convenționale până la arme cu impulsuri electromagnetice;

- Mijloacele de siguranță urmăresc să împiedice adversarul să afle despre capacitățile și intențiile

în plan militar.

Era informației a prevăzut noi mijloace pentru a duce războiul informațional și această

practică poartă denumirea de atac informațional.Acest tip de atac urmărește degradarea directă a

informației fără schimbări vizibile a entității acesteia înăuntrul căreia se află,fiind limitat la

modificarea directă a datelor și instrucțiunilor11.

8 Idem,p.149 Ibidem10 Idem,p.1511 Idem,p.16

5

Există două căi de a influența funcțiile informaționale ale adversarului:directă și

indirectă.

Războiul informațional indirect afectează informația creând fenomene,pe care adversarul

le va percepe,interpreta și acționa asupra lor.Ca exemple,amintim diversiunea militară,atacul

psihic și dezinformarea tradițională,acestea atingându-și țelurile indirect.Se creează o realitate

aparentă,această substituție creând fenomene pe care inamicul trebuie să le observe,iar reușita

depinde de câteva condiții:adversarul să observe fenomenul și ulterior să-l transforme în date;să-l

analizeze în informația dorită și să acționeze în baza informației,în maniera dorită12.

Războiul informațional direct afectează informația prin modificarea componentelor

sale,fără a se baza pe puterile adversarului de percepere și interpretare.Poate scurtcircuita bucla

OODA(Observație,Orientare,Decizie și Acțiune) prin crearea unor observații și perturbării

orientării,sau o poate decapita prin impunerea unor decizii sau provocarea unor acțiuni13.

Latura defensivă a măsurilor de securitate a războiului informațional vizează protejarea

informației(previne ca un adversar să conducă cu succes războiul informațional împotriva

funcțiilor noastre informaționale).Măsurile de securitate ca OPSEC și COMSEC sunt mijloace

tipice de prevenire,detectare și răsturnare a acțiunilor indirecte ale adversarilor,pe când măsurile

de securitate ca COMPUSEC includ prevenirea,detectarea și răsturnarea acțiunilor

informaționale directe.Măsurile de securitate viitoare trebuie să evolueze în raport cu progresele

tehnologiei informaționale14.

Există trei obiective ale războiului informațional:

- controlul domeniului informațional în așa fel încât să fie exploatat în timp ce sunt protejate

funcțiile informaționale de acțiunile adversarului;

- exploatarea controlului informațional pentru angajarea războiului informațional;

- sporirea generală a eficacității forțelor prin dezvoltarea deplină a funcțiilor informaționale.

12 Ibidem13 Idem,p.1714 Idem,p.18

6

Atacul C2 reprezintă orice acțiune împotriva oricărui element al sistemului de comandă și

control al inamicului15.

Operațiile informaționale:orice acțiune presupunând achiziția,transmisia,stocarea și

procesarea informațiilor ce sporesc angajarea de forțe militare.Câteva exemple de astfel de

operații sunt:supravegherea,recunoașterea,comanda și controlul,comunicațiile,identificarea

conflictelor,inteligența,precizia zborului și vremea16.

Lupta pentru informație implică creșterea și protecția stocului de informații propriu în

timp ce penetrează și limitează stocul adversarului.

Capitolul 2 Războiul informațional-abordare teoretică

Cu toate că termenul de război informațional a fost conceptualizat încă din anul 1976 de

către Thomas P. Rona,posibilitatea existenței unui astfel de război nu s-a realizat decât foarte

recent,tonul dându-l mediile militare17.

Una dintre primele pietre de construcție ale conceptului de R.I. a constituit-o cartea lui

Alvin Toffler,”Al treilea val”,apărută în anul 1980.Din această carte se desprinde ideea că pentru

a ataca o națiune se poate obstrucționa fluxul informațiilor.Această idee a fost continuată de o

altă carte a aceluiași autor,intitulată “Război și anti-război”,ce a permis relansarea dezbaterii în

SUA asupra conceptului de R.I..Departamentul american al apărării a trecut prin mai multe

etape,de la conceptul de Manoeuver Warfare la Strategic Information Warfare18.

Se poate vorbi despre R.I. ca fiind o formă nouă de război,rețelele informaționale compun

un nou câmp de luptă,iar informația însăși devine o țintă.

În același timp,se poate vorbi despre R.I. ca fiind o formă veche de război,dacă se face

referire la conceptele pe care le are la bază(filozoful chinez Sun Tzu vorbea acum 25 de secole

15 Idem,p.2216 Idem,p.2317 Idem,p.21718 Alvin Toffler,Al treilea val,Editura Politică,1983

7

despre viclenie,despre arta de a înșela adversarul,despre necesitatea de a împiedica adversarul să

evalueze corect o anumită situație.Într-un mod asemănător se exprima și Niccolo Machiavelli,în

secolul al XV-lea,când descria în lucrarea “Principele” sau în “Arta războiului” calitățile omului

de stat,care este un conducător militar,ce trebuie să aibă o natură egoistă,calculată,șireată19.

În mod oficial,conceptul de război informațional a fost lansat în Statele Unite în 1992,la

doi ani de la Războiul din Golf,considerat “războiul pilot” în care s-au folosit mijloace specifice

R.I..

În 1995,Departamentul Apărării al SUA a publicat prima definiție oficială a războiului

informațional:”Războiul informațional reprezintă acțiuni întreprinse pentru a obține

superioritatea informațională,prin afectarea informațiilor adversarului,a proceselor și sistemelor

informaționale,în paralel cu acțiunile întreprinse pentru a apăra propriile informații,procese și

sisteme informaționale”.

Elementul de noutate pe care-l aduce astăzi războiul informațional îl reprezintă

includerea mijloacelor tehnice sofisticate existente într-o strategie globală,realizată în funcție de

scopul urmărit.Această strategie urmărește obținerea unui avantaj,a unei superiorități

informaționale față de adversari sau chiar față de aliați.

R.I. redimensionează noțiunea de conflict(competiție),adăugându-i noi atribute:

Permanența presupune aplicarea unei strategii globale care integrează procesele de

colectare,protecție,transport,management și împiedicare a accesului la informație nu numai în

perioade de criză sau conflict;

Transversalitatea semnifică influențarea societății în ansamblul ei și are la bază

conceptele de “sistem de sisteme” și “multidisciplinaritate”;

Dualitatea se referă la dispariția deosebirilor dintre sfera militară și cea civilă.

19 Străinu,Emil,Războiul informațional,Editura Solaris Print,București,2009,p.219

8

R.I. vizează structuri ale domeniului politic,economic,social sau militar,nu doar pentru a

le distruge sau paraliza,ci mai ales pentru a le influența procesele decizionale.Astfel,se face

trecerea de la stadiul de violență organizată la stadiul de influențare ostilă.

Războiul informațional se manifestă sub două aspecte:ofensiv și defensiv.

Cel ofensiv include campanii imagologice,acțiuni psihologice în mediul

decizional,sustragerea sau vicierea datelor,introducerea de informații eronate sau

false,interzicerea accesului inamicului la datele proprii,distrugerea fizică a sistemelor de

comunicații și informatică.

Cel defensiv include criptarea,autentificarea și certificarea datelor și a

informațiilor,controlul accesului,detectarea și eliminarea software-ului malign,protejarea

informativă și contrainformativă,contrapropaganda și contrainducerea în eroare.

Există următoarele șapte forme de război informațional20:

1. Războiul de comandă și control este forma exclusiv militară a R.I. și are menirea de a

anihila comanda și sistemele de comandă-control ale unui adversar prin integrarea operațiilor

psihologice,a securității operațiilor,a inducerii în eroare,a războiului electronic și a distrugerii

fizice;

2. Războiul bazat pe informații constă în proiectarea,protecția și anihilarea sistemelor

care conțin suficiente cunoștiințe pentru a domina un spațiu de conflict;

3. Războiul electronic utilizează tehnologie electronică și tehnici criptografice pentru

dominația spațiului electromagnetic;

4. Războiul psihologic utilizează informația pentru a modifica atitudinile și opțiunile

aliaților,părților neutre și adversarilor;

5. Războiul hackerilor constă în atacuri cu software malign asupra sistemelor

informatice;

20 Idem,p.222

9

6. Războiul în sfera informațiilor economice urmărește blocarea sau canalizarea

informației și crearea unei imagini deformate în scopul obținerii supremației economice;

7. Războiul în spațiul realității virtuale folosește internetul drept cutie de rezonanță și

armă de propagandă la nivel mondial.

În era modernă,războiul nu se mai poartă și câștigă pe frontul clasic de luptă,în plan

fizic,ci pe planul informațional.Confruntările armatelor moderne se duc tot mai mult pe planul

inteligenței și al psihicului uman.Aceste noi tipuri de confruntări iau în considerare Triada puterii

descrisă de Alvin Toffler.Conform acesteia există trei surse importante ale puterii:forța

fizică,bogăția și cunoașterea.Cel mai important,mai puternic și mai flexibil dintre ele este

cunoașterea21.

Forța brută este inflexibilă,folosită doar pentru a pedepsi și este limitată.

Bogăția este un instrument mai eficace decât forța brută,poate fi folosită atât pentru a

pedepsi cât și pentru a recompensa și este limitată.

Cunoașterea este puterea la cea mai înaltă calitate,poate fi folosită pentru a

pedepsi,răsplăti,convinge,transforma.Celelalte forțe depind de cunoaștere iar cunoașterea nu se

epuizează.Se poate genera oricâtă cunoaștere.

În prezent,câștigarea unei bătălii nu ține de forța militară brută și de numărul

ostașilor.Dominante sunt elementele ce țin de inteligența umană:

- Diversiunea

- Vicleșugul

- Spionajul

- Manipularea opiniei publice

Aceste mijloace de luptă au fost descrise pentru prima dată de Sun Tzu ca fiind principii

ale războiului.

21 www.universulromanesc.com/ginta/threads/2190-Mass-mediile-reprezinta-a-patra-putere-in-stat-instrumente-de-modelare-dezinformare

10

În aceste confruntări nu este importantă realitatea vieții,ci opiniile oamenilor.Realitatea

poate fi schimbată prin schimbarea opiniilor oamenilor care,la rândul lor,pot schimba

lumea.Sentimentele,atitudinile și comportamentele indivizilor pot fi induse sau fabricate prin

mijloace specifice.

Dezvoltarea infrastructurii informaționale,unde se includ și structurile

mediatice,generează posibilități de comunicare din ce în ce mai sofisticate.Acestea transmit

informațiile într-un ritm accelerat și pe distanțe mari.Condiția esențială este ca conglomeratele

comunicaționale să nu fie controlate de anumite centre de decizie,care pot încerca să controleze

accesul oamenilor la resursele informaționale.

Agresiunea informațională nu este nouă,noutatea decurge din folosirea rezultatelor

cercetărilor științifice pentru conceperea mesajelor astfel ca ele să aibă efectul scontat precum și

folosirea presei pentru transmiterea mesajelor manipulatoare.Combinarea acestor două elemente

amplifică posibilitatea de agresiune informațională.

Privind în perspectivă,numeroase indicii evocă posibilitatea unei noi revoluții științifice

ce se produce în domeniul procesării informației.Strategii americani încearcă să confiște aceste

descoperiri pentru a determina ca ele să fie folosite cu prioritate de Statele Unite,pentru ca ele să

dețină un avantaj asupra tuturor statelor,inclusiv asupra aliaților.

Tehnicile țin de generația a doua a agresiunilor informaționale și constau în atacarea

structurilor mediatice și a infrastructurilor informaționale.Atacarea lor face posibilă blocarea

funcționării structurilor publice,atât a celor administrative cât și a celor productive.Statul agresat

nu își mai poate exercita puterea,nu mai controlează resursele,nu mai poate asigura cetățenilor un

climat social normal.Generația aceasta ar permite exercitarea de presiuni asupra oricărui stat prin

controlul informațional al centrelor de decizie.

11

Capitolul 3 Războiul mediatic

Comunicarea de tip mediatic este expresia relevantă a democrației unui sistem

politic.Expansiunea comunicării în general și a celei de masă în special este determinată de

cerințele informative și cognitive tot mai sporite ale individului,precum și de nevoia societății de

autoreglare,plasând acest fenomen în prim planul vieții cotidiene22.

Libera circulație a informației,egalitatea accesului la informare și garantarea informării

corecte a cetățeanului,deși sunt principii înscrise în Declarația Universală a Drepturilor

Omului,continuă să rămână deziderate,deoarece libertatea informației este inegal răspândită în

lume.Aceasta înseamnă că ea se face în folosul celor mai puternici și în detrimentul celor slabi23.

Acest dezechilibru este reflexul interesului și propagandei de sorginte

economică,financiară și politică,manipulate cu abilitate de trusturile transnaționale de presă și nu

numai,cultivat zi de zi de marile puteri politico-economice ale lumii în dauna țărilor mici și

mijlocii.

La modul general,informația de orice tip este expresia realității complexe dintr-o anumită

unitate de timp și dintr-un anumit loc.Valoarea informației este în strânsă legătură cu difuzarea

ei,la baza acestei operații fiind un proces complex de selecție și ierarhizare.Desigur,nu se poate

pretinde obiectivitate absolută în acest proces delicat și dificil,dar nu se poate accepta ca el să fie

transformat într-o metodă subtilă de falsificare a realității.În momentul de față se poate observa

că numai există informație neutră ci numai “informație de luptă”,prin deghizarea funcțiilor

militante în funcții informative.

Se constată existența unor centre de putere informațională interesate să dea informației

direcția și conținutul conforme unor intenții și scopuri,procedeu ce presupune utilizarea unor

mijloace și tehnici de falsificare și manipulare a informației24:

22 Străinu,Emil,Războiul informațional,Editura Solaris Print,București,2009,p.43523 Ibidem24 Idem,p.436

12

a) se dă prioritate unor fapte fără importanță reală în detrimentul celor cu adevărat

importante,sau se amestecă nedistinct;

b) difuzarea de știri fragmentare în locul celor complete,sau asamblarea unor informații

parțiale,pentru a crea impresia unui adevăr complet;

c) prezentarea știrilor într-o manieră care să conducă la interpretări și concluzii

eronate,favorabile intereselor particulare;

d) înfățișarea evenimentelor într-un mod de natură să provoace îndoieli și temeri

nejustificate,cu intenția de a influența acțiunile ulterioare;

e) trecerea sub tăcere a faptelor,evenimentelor care se presupune că ar suscita anumite

reacții din partea publicului,combinate cu supralicitarea altora,pentru a le estompa pe cele dintâi.

Aceasta este partea văzută.Partea nevăzută este destinată superprofesioniștilor

informației.Efectul este devastator,demoralizarea și inducerea ideii în mediile elitei jurnalistice

mondiale că informarea corectă a devenit imposibil de depistat,utilizat și propagat.Într-o lume

copleșită de minciună mediatizată a vrea sau a mai putea să înțelegi ceva din ce se întâmplă pe

mapamond a devenit o sarcină inutilă sortită eșecului25.

Se recurge la dezinformare deoarece se crede în puterea cuvântului și a imaginii de a

“disloca” inamicul.Dezinformarea mediatică are ca scop distrugerea sistemului de cunoaștere

obiectivă a realității într-o societate.

Câmpul de luptă al războiului mediatic este opinia publică,prin agresarea conștiinței

fiecărui cetățean de către cultivatorii de opinie,deveniți vehicule ale dezinformării,vectori ai

minciunii26.

Arsenalul războiului mediatic beneficiază de o forță pe cât de veche pe atât de

eficientă:zvonul.Se numește zvon apariția și circulația în cadrul societății a unor informații fie

încă neconfirmate public de către sursele oficiale,fie dezmințite de acestea.Zvonul evită

dezvăluirea identității surselor,el nu are nevoie de dovezi căci opinia publică,bazându-se pe

impresii și nu pe fapte,acuzația este de ajuns.

25 Idem,p.43826 Idem,p.442

13

Războiul mediatic nu mai trebuie tratat superficial,el reprezintă forma vicleană a

războiului total,bine condus,poate determina capitularea unei națiuni în eventualitatea unui atac

militar27.

Pentru reușita în lupta de neutralizare a războiului mediatic un factor esențial îl reprezintă

conștiința fiecărui cetățean,ea neputându-se realiza fără participarea generală a celor ce-i sunt

victime,fără existența unui consens național.

Originalitatea războiului mediatic constă în faptul că atitudinea de sinceritate nu este

determinată de cauze etice,ci de realism și necesitate.

Concluzii

Orice război efectiv are o motivație politico-ideologică,ce se manifestă în special în

cadrul relației dintre elita socio-politică și mass-media,pe fondul unei permanente confruntări de

opinii și de interpretări,în contextul exploziei informaționale și tehnologice actuale.

Nu tehnologia reprezintă punctul nevralgic al unui sistem,ci cultura organizațională și

structura operațională.În ceea ce privește războiul informațional,tehnologia oferă soluții la toate

provocările existente,dar nu poate înlocui aspectele referitoare la resursa umană.

Între războiul informațional și războiul media există o strânsă legătură,deoarece

informația se propagă cu ajutorul structurilor media.

27 Idem,p.447

14

BIBLIOGRAFIE

I SITE-URI

1. www.universulromanesc.com

II TRATATE,MONOGRAFII,CURSURI

2. Alvin Toffler,Război și anti-război,Editura Antet,București,1995

3. Alvin Toffler,Al treilea val,Editura Politică,București,1983

4. Emil Străinu,Războiul informațional,Editura Solaris Print,București,2009

15