(ІІѴІШІ OL

P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă aub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E : autorităţi şi instituţii 1000 lei de onoare £.00 „ particulare 250 „

REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 33

T E L E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

PREŢUL 5 LEI

A N U L L I N r . 13

S Â M B Ă T A 28 Martie 1942 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

Tragicul in Tristan si Isolda R ă s ă r i t ă d i n vech iu l p ă m â n t celtic, T r i s t a n

şi Isoida t rece şi p â n ă azi d r e p t c e a m a i f r u ­moasă p o e m ă de d ragos t e d in l u m e . T i m p de opt s u t e d e ani , imag ina ţ i a p o p o r a n ă n ' a creat a l t c e v a m a i îndu ioşă to r şi in imi le a -man ţ i lo r n ' a u c u n o s c u t ceva m a i cu ra t i v . P o ­vestea lu i T r i s t a n şi Isolda e poves t ea a m o ­rului neferici t , a a m o r u l u i ce veşn ic se v r e a real izat şi veşnic e l ipsit d e noroc . Deaceea, povestea lor e poves tea dragos te i a d e v ă r a t e , povestea du re r i i şi a speră r i i , poves tea des ­t inului însuş .

I n c o m p a r a b i l u l f rumuse ţ i i d i n T r i s t a n şi Isolda p rov ine d i n t rag icu l ce s tă la baza lui . Broda tă p e fond vesel , p o e m a ş i - a r fi p i e r d u t din fa rmec , s a u poa te nici n ' a r fi r euş i t sâ mai fie. D u r e r e a e p r i n n a t u r a ei m a i p r o ­fundă şi sp i r i te le m a r i p r e ţ u e s c ins t inc t iv l u ­crul a c e s t a Dealtfel , î n ma jo r i t a t ea lor, p r o -ducţ iuni le p o p o r a n e s u n t t r i s te . Ch ia r şi când t r e b u e să e x p r i m e vesel ie , ele s u n t to t t r is te . P e n t r u popor , t r i s t e ţ ea e a p a t ă m ă ­dui toare , c a r e potoleş te focul in imi i . I n m u ­zică or i în scris, în p i a t r ă ori î n p ic tu ră , ea e î n t r e b u i n ţ a t ă î n f o r m e mul t ip le , fă ră însă să-ş i p i a r d ă d i n fondul s ă u d e duioş ie . C h a ­t e a u b r i a n d c o m p a r ă pe d r e p t c u v â n t i n ima u m a n ă c u o v ioa ră incomple tă , d i n ca re ies accente de vesel ie pe t o n u r i d e t r i s te ţe .

T r i s t an şi Isolda, ch i a r dacă î n n u m ă r ă şi păr ţ i d e veselie, e s te î n î n t r e g i m e c lădi tă p e t r is te ţe . Al t e ope re n u î n t r u n e s c a t â t d e b ine acest carac te r . P o a t e n u m a i A t a l a şi René , cele două poves t i r i a le lui C h a t e a u b r i a n d , or i Lohengr ia a lui W a g n e r să - i s emene . Câ i e - ş i -t re le î n să s u n t de or ig ină cu l tă şi ca a t a r e au ma i p u ţ i n f a rmec . A u t o r u l d in p o p o r a r e to tdeauna m a i m u l t ă v r a j ă . Ea î i v ine d i n adâncur i ances t r a l e şi p r i n t r ' o p u t e r e i nepu i -sabilă n e f r e a m ă t ă fă ră d e s f â r ş i t T r i s t a n şi Isolda, deşi p r e l u c r a t ă de m o d e r n u l Bédier , îşi p ă s t r e a z ă ca rac te ru l ei p r imi t iv . Mis te ru l celtic, f rumuse ţea mi t i că a episoadelor , n e ­prevăzu tu l s i tuaţ i i lor şi m a i a les f iorul d u -rettnreàfátáüsmxani ce e f o e ţ t e e u f l e t e l e i t e a -te au r ă m a s in tac te . Dincolo d e pag in i l e c ă r ­ţii, î n dosu l înce ţoşa t a l povest i r i i , t r e m u r ă melancol ic zăr i le n u ş t iu cărei ţă r i , u n d e Isolda cea blondă şi T r i s t an cel f rumos se iubesc şi p lâng , fugând d in p a l a t î n pa la t , din p ă d u r e în p ă d u r e , m e r e u înse ta ţ i u n u l după a l tu l şi m e r e u loviţi d e soartă . . .

T rag icu l d in T r i s t a n şi Isolda n u p r o v i n e p ropr iu zis d in ne împl in i r ea a m o r u l u i . C a u ­zele lui î n t r ec cu m u l t p e cele a le d ragos te i obişnui te . De fapt, a m o r u l d i n t r e T r i s t a n şi Isolda se împl ineş te şi aceas t ă împ l in i r e — în felul c u m a r e loc — e izvorul de căpe ten ie al nefer ic i r i i ce lor doi . R e g r e t u l n u e p r o v e -

de VLADIMIR DOGARU ni t î n să d e s t inge rea iubir i i — care dev ine d in c e î n ce m a i m a r e — ci d i n p r e z e n ţ a p ă ­catului , în f ră ţ i t cu lovi tur i le fa ta l i tă ţ i i . T r i s ­t a n şi Isolda s imt p e r m a n e n t colţii r e m u ş -cări i . Ei ş t iu că a u greş i t . Isolda e soţia r e ­gelui M a r c şi M a r c e unch iu l lui T r i s t an . Insă Isolda a fost h ă r ă z i t ă soţ ie lui Tr i s t an . Ia tă m a r e a şi ne în l ă tu r ab i l a î n c u r c ă t u r ă . Când T r i s t a n p leacă î n c ă u t a r e a F rumoase i cu p ă r de a u r , el n u ş t i e că o v a iubi . P e n ­t r u cucer i rea ei, v i t eazu l c a v a l e r uc ide b a ­l a u r u l de là m a r g i n e a cetăţ i i , şi regele I r l a n ­dei, d r e p t r ă sp la tă , îi o fe ră ca so ţ ie pe însăş i fiica sa, I so ida cea blondă. D a r Tr i s t an ş t ie b ine p e n t r u ce a ven i t : Isolda v a fi r eg ina regelu i M a r c şi el n u t r e b u e să împiedice rea l iza rea aces tu i p lan . Deaceea, p leacă sp re Loonnois . P e d r u m , ei gus tă d i n greşa lă d in ulc iorul cu v i n fermecat , m e n i t să fie î n c e ­p u t de M a r c şi Isolda în n o a p t e a nun ţ i i . Din clipa aceea , se iubesc. Totuş i n u n t a a r e loc, fă ră ca p r i n aceas t a d ragos tea d i n t r e cei doi să înceteze. T r i s t an r ăpeş t e ceeace se cuv ine regelu i . D a r oa r e Isolda se cuvine î n t r ' a d e -v ă r regelui? A m â n d o i ş t iu b ine că nu , însă.. .

F a ţ ă d e orânduie l i l e lumeş t i a le societăţ i i , T r i s t a n şi Isolda greşesc, î n t r u c â t iub i rea lor n u poa t e fi a p r o b a t ă de m o r a l a c o m u n ă . O a ­men i i u i t ă p r e a ades că sen t imen te l e îna l t e n u po t fi zăgăzui te d e şubrezen ia u n o r legi, p e ca re le calcă e i înşişi , d a r p e c a r e le vor infail ibile. Soc ie ta tea ş i -a ascuns t o t d e a u n a păca te le , r ă z b u n â n d u - s e c r u n t p e cei s incer i . T r i s t a n şi I so lda suferă şi ei d e p e u r m a r ă u ­tă ţ i i societăţ i i . La început , p a r a n u ţ ine cont de g lasu l in t r ig i lor . Mai t â r z iu însă, c â n d fug în p ă d u r e a delà Morois , T r i s t an şi Isolda i au ei înşişi în serios „că lca rea legii". E ac i u n a d i n t r e cele m a i p ro funde anal ize a le su f l e tu ­lui u m a n , s b u c i u m a t î n ce a r e el m a i p u r . T r i s t a n îşi d ă s eama că, deşi, suf leteşte e a lui , I solda a p a r ţ i n e to tuş i a l t u i a „Nu es t e ea, îşi zice el, femeea regelui M a r c ?" î n t r e b a r e a îi sfâşie i n ima şi p e n t r u lecui rea ei n u g ă ­seşte a l t ceva паді n i m e r i t decâj t^ 'p dugă î n a ­poi p e Iso'da.. . Grozavă h o t ă r î r e T A r ^vrea pa rcă să u i te to t ce-a fost, să se ş t ea rgă g r e ­şală d e - a fi iubi t soţia a l tu ia , să n u m a i ş t ie că ea, f rumoasa şi b londa Isolda, a a p a r ţ i ­n u t aceluia , că ru ia a c u m el v r e a să i-o d u c ă înapoi . E cumpl i t de t rag ică aceas tă h o t ă ­r î r e . Mai ales g â n d u l de l à u r m ă , de a se v e ­dea i remediab i l s t ingher i t de regele Marc , îl î n tunecă . Şi totuşi , o iubeş te p e Isoida. S 'ar zice că cu cât des t inu l lor se a r a t ă a fi m a i nefast , cu a t â t iub i rea lor creş te . E o d r a ­goste cu o a scens iune ver t ig inoasă , a că ru i d i a g r a m ă se învec inează c u cerul . I ub i r ea lui

(Urmare în pag. 2-a)

BOR B U L G A R U P o r t r e t

Un memorealist deosebit

Cu Soffici l a bord „De fiecare dată când iei în mână con­

deiul, te pregăitesti să faci literatură, afară doar dacă-l iei ca să scrii iubitei sau prie­tenului, — de eşti un om. Cartea ta, o ştii, ar trebui să fie scrisă în stilul scri­sorilor acestora, dar toţi te vor acuza că nu respecţi arta. Arta trebuie deci să fie, obligatoriu, niţeii*? falsă — un artificiu, în fond — ca să placă celorlalţi. Fiindcă ceilalţi nu te iubesc. De te-ar iubi, ar în­ţelege subtilitatea ta, şi s'ar simţi jicniţi oridecâteori te-ar culege din saltul frazei bine aduse, mu din cuvântul ce sculp­tează şi colorează, altfel decât prin forţa internă a pasiunii transpusă în hiero­glife".

Aşa îşi începe, într'un 1 de Ianuarie, „jurnalul de bord", Ardengo Soffici, ti-monier al imoertitudinilor vaste, al tutu­ror incertitudinilor, pe marea, însfârşit, a primului adevăr cert : cel sentimental.

„Ateo per grazia di ГЯо", Ardengo Soffici cunoaşte tragica nevutirvţă de a simţi înlăumitru-ti vibraţia unui entuzias­mat „da !", fără acompaniiameretul unui veninos „nu".

Adevărul pe care-l afirmă cu sbucium. e tocmai din pricina tmaicuiitM conflict intern, mai adevărat : dublu adevărat. Ca viaţa însăşi, adevărul lui Soffici' este dual : adevăr de drept, dacă-l citeşti lite­rei, adevăr de fapt, dacă încerci să-l ci­teşti amstagonist, ca pe un produs „da ronescio" al tendinţei pragmatice con­trare.

Ardengo Soffici este wn filosof aii fap­tului particular. Ca şi istoricii, (pe care de altfel nu-i poate suferi — şi cine poate suferi, în fond, stufoasa declinare a faptului precis, trecut prm genul, numă­rul şi cazul specific fiecărui centru de perspectivă ?), Ardengo Soffici nu vede pentruce Absolutul ar fi mai important decât, de pildă, „Moulm Rouge" !

„Limbajul cel mai adecuat pentru a trata despre Universal, este tăcerea", scrie el.

Fără maliţia niciunui siloaisrn tenden­ţios, n'avem dece să nu vedem că, neac­ceptând să tacă, Ardengo Soffici ne dă o lecţie de modestie: tăcerea lui ar fi măr­turisirea unui Absolut, pe care-ar în*emna

de ION FRUNZETTI s ă - l trădeze tăcând. E de mirare dacă mirificul limbaj al lui Soffici, scăpărător n e c o n t e n i t d e fulgerele unei afutercitieităţi iimterjieraitie p e alocuri cu echAltav\enftul ei d i n planul expresiei, reuşeşte să ne în­lăture regretul de a nu-i putea înţelege tăcerea ? A b s o l u t u l lui Soffici prea ar fi

(Urmare tn pag. 3-a)

Cu m u l ţ i an i î n u r m ă , s 'a d i scu ta t cu a p r i n ­de re şi cu in te res , i n t r u n cunoscut per iodic românesc , s t r u c t u r a genur i lo r l i t e ra re , pe t e ­meiu r i e tnograf ice . U n u l d i n t i e p reop inen ţ i spunea , a tunc i , cu des tu lă bogăţ ie de a r g u ­m e n t e — şi n u cu p u ţ i n ă d r e p t a t e — că, la t oa t e popoare le , î n a l căror folclor exis tă o epopee, vom găsi , d r e p t corespondent , în l i t e r a t u r a cul tă , r o m a n u l cel m a i rea l iza t . D e aici, şi d e ­duc ţ ia o a r e c u m pesimişti i că no i , a v â n d cea m a i f r u m e a s ă b a l a d ă рерзакпА^-ІНемНига r o m â n a cul tă n u v a p a r v e n i n ic iodată să exceleze p r in r o m a n ; ea v a exce la însă, în spec.al , p r m nuvelă , l uc ru care s'a şi dovedit , deal tfel . încă d ina in tea războiulu i de în t r eg i r e . Af i rma ţ i a n u ni se pa r e l ipsi tă de semnif icaţ ie şi cu a t â t m a i puţ in , l i p ­s i tă d e in te res , dacă r a p o r t a r e a aceas ta d .n t r e g e n u r i o e x t i n d e m m a i depar te , s tabi l ind com­pa ra ţ i i şi l egă tur i î n t r e basm şi memorea l i s t i că . Dacă, p recum s'a spus , s u n t e m u n popor d e poeţ i — când n e r e fe r im la folclorul nos t ru l i ­t e r a r — n u e m a i pu ţ i n a d e v ă r a t că s u n t e m şi un popor de poves t i tor i . P e n t r u toa te l i t e ra tur i le , î n genere , pr iv i t p r i n p r i sma crea ţ ie i . Ion C r e a n -gă es te un ic ; d u p ă cum unic este P a n a i t I s t r a t i . p r i n c i rcula ţ ie un ive r sa l ă .

F a c e m aces te aprec ie r i şi re f lex iuni , f i indcă poves t i rea e soră b u n ă cu memorea l i s t i că , p e n ­t rucă , acolo u n d e poves t i rea a exce la t în folclor, acelaşi luc ru s'a î n t â m p l a t foar te adesea şi cu memorea l i s t ică , în l i t e r a t u r a cul tă .

Din acest p u n c t de vede re , o p r i m ă p r iv i re , fie ea chiar superf ic ia lă , n e v a duce Ia c o n d u ­rii r e l e v a n t e p e n t r u l i t e r a tu ra r omânească .

A f i r m a r e a in i ţ ia lă a prozei n o a s t r e cul te s e face p r in î m b i n a r e a povest i r i i cu memorca l ' s t i ca . Nu sunt , oa re , în cele m a i m u l t e cazur i , Scr isor i - le Iui Ion Ghica, în acelaş t imp , schi ţe , n u v e l e şi m e m o r i i ? Şi, d in acest d in u r m ă aspect m e r ­gând înapoi , n u a jungem în chip des tul d e o n o ­rab i l la p rezen ţa aceluiaşi gen, în î n s e m n a r e a căiător iei lui Dinicu Golescu s a u a lui I . Codru -D r ă g u ş e a n u ?

D a r memora l i s t i ca a evolua t m e r e u şi, î n prezent , l i t e r a t u r a r o m â n e a s c ă î n u m ă r ă pene ca

°-mmm

ION VLASIU La secere

de C O N S T A N T I N - S T E L I A N

acelea a l e u n o r Ion Pe t rov ic i s a u Nichifor C r a i ­nic.

Ciclul: Amin t i r i l e unu i bă i a t de familie. A -min t i r i un ive rs i t a re , F igur i d i spă ru te a le d- lu i Ion Pet rovic i — p e n t r u ca să amin t im n u m a i despre acestea , s'a b u c u r a t de o a t en ţ i e d e o ­sebi tă .

Din acelaşi p u n c t de vedere , însă , cel din u r i n ă a fost un ned rep tă ţ i t . Vom încerca o p r e z e n t a r e a memoreal i s t ice i d- lui Nicuifor Cra in ic , a ţ â ţ sp r e a a d e v e r i afiirmaţW aceas ta , cât şi p e n t r u a comple ta reflexii le deia începutu l acestui ar t icoL Căci, m a i p re sus d e toa te , memorea l i s t i că m e n ­to ru lu i „Gând i r i i " ocupă, în l i t e r a t u r a noas t ră , un loc cu totul apa r t e , p e cât de deosebit , p e a t â t de in t e resan t .

Concre t iza te în cele două v o l u m e : Pr ive l i ş t i F u g a r e şi Icoanele vremii , scr ier i le cu ca rac t e r memorea l i s t i c a le d- lui Nichifor Cra in ic cupr ind în sine une le din cele ma i f rumoase pagin i de descr iere a meleagur i lo r româneş t i , m o m e n t e de o adânc i r e psihologică unică , por t re t i ză r i plastice şi precise, toa te a b o r d â n d de îna l t p a -t iot ism şi largi î n v ă ţ ă m i n t e , fără a fi câtuşi de pu ţ in didact ice. Din acest p u n c t de vedere , d. Nichifor Cra in ic m e r g e p e l inia t r a s a t ă de cel ma i au ten t i c pedagog al poporulu i nos t ru , d e A l e x a n d r u Vlahuţă , ducând ma i d e p a r t e şi p e r ­fecţ ionând un gen ca re la noi a r t r ebu i să fie pe p r imu l p lan şi în cea m a i m a r e cinste , acolo unde a r t a s e î m b i n ă cu binele , f rumosul cu ut i lul .

Toa te aces tea se re levă de là s ine c i t i torului şi câ teva oilate, î n aces t sens, vor dovedi a f i r m a ­ţiile noas t re .

Amin t im , de pi ldă, câ t eva f r agmen te d in P r i ­velişti Fugare . Acolo u n d e un suflet ind i fe ren t n ' a s imţ i t decât prea puţ in , u n d e un ochhi co­m u n n'a p u t u t reţine n imic sau , chiar, dacă un al t suflet a r fi v i b r a t sau un a l t ochiu a r fi cu ­pr ins vreo semnif icaţ ie , trăirea momentană, p e n ­t ru os taşul Nicihfor Crainic , c a r e t r ă i se t o a t ă bejenia din 1916—1918 p e n t r u aceia c a r e :

T r e p t a t se face cân t obida, I a r îndocli le — temeiu ,

p e n t r u acela ca re pa r t i c ipă m a i d e p a r t e Ia m a r e l e războiu de î n t r eg i r e a N e a m u l u i şi es te p ă r t a ş şi m a r t o r ai b i ruinţ i i în Ardea l , even i ­m e n t u l "pocal a l istoriei noas t r e na ţ iona le ca ­p ă t ă cea m a i corectă şi mişcă toa re i n t e r p r e t a r e ; „. . .principiul în n u m e l e că ru ia se deschide aces t d r u m de flori şi de lumină n u este c ruz imea să l ­bat ică ce s u g r u m ă şi robeş te ci, d ragos tea ca re desface l an ţu r i m i l e n a r e şi m â n t u e ş t e din robie un popor d e f raţ i . Cucer i tor i i Regelui nos t ru şi cucer i tor i i lui s u n t deopot r ivă de bi rui tor i , deo­po t r ivă d e păr taş i la glor ia s ă rbă to rească d e acum.. ." (Un d r u m de t r iumf) .

Ca o adeve r i r e a aces tui suflet colectiv de e t -nic i ta te , spec ta toru l ne măr tu r i s e ş t e şi cadru l i n ca re a n i m a ţ i a aceas ta pulsează :

„ Inserează . Găr i l e c a r e u r m e a z ă împodobi te d e cet ini verzi fcâlgâe de cântece şi de vesel ie . P o ­poru l satelor , în s t r a e d e s ă r b ă t o a r e , se în ş i rue dea lungu i liniei de fier, a ş t eap tă . Convoiale de fete cân tă imnur i l e d in ţ a r ă , l ău ta r i i r epe t ă d in a rcuşu r i m a r ş u r i l e vioaie. Se v ă d şi g r u p u r i car i , în a m u r g u l c e se lasă , p a r şi ma i m o h o r î t e la ves tmân t , cu s teagur i deosebi te l ângă s t eagur i l e n o a s t r e ; s u n t saşii car i cu gospodărească ch ib ­zuia lă s 'au al ipi t cei d in tâ i pu te r i i româneş t i .

P â n ă târziu în noap te , ecoul cântece lor ş i u r a -lelor se p re lungeş t e din v a l e în vale, d î n câmpie î n câmpie , şl p ă m â n t u l r e a v ă n d in ie rbur i şi d in l anur i s u b paşi i s cumpi ca r i î l a t i n g în t â i a oa ră" . i

Acelaşi lucru îl af lăm şi la Orad ia Mare , A r a d , Bis t r i ţ a . Alba Iulia, B la j , Sibiu. etc.

Es te u n a din cele m a i p u r e f i l t rări a le r e a l i t ă ­ţii p r inse Şi n e m u r i t e în t r ' un in s t an taneu ca re , împo t r iva af i rmaţ ie i au to ru lu i , din or ivel iş te . fu­gară , pen t ru ochiu, r ă m â n e s i m ţ ă m â n t veşn ic , p e n t r u suflet .

(Urmare tn pag. 2-a)

F I Ş I E R . Menondra spunea odinioa­

ră că şi umbra unui prieten este o mare mulţumire. Nu ştim dacă va fi avut dreptate sau nu. Dar cum despre prie­tenii© s'au scris atâtea şi atâ­tea rânduri, nu putem să nu-i acordăm solicitudine. Nu e un elogiu al prieteniei, este însă rostul acestor fugars rânduri. Nici măcar nu vom urmări сѳ cm spus о1{іі asupra prieteniei.

Gândul nostru este un elo­giu al prietenului cel mod bun care există. Un elogiu al cărţii. Un elogiu foarte redus, pe cât de cald.

Am întâlnit zilele trecute un prieten pe care de mtuilt nu-1 mai văzusem. Şi mu era pri­mul prieten pe care l întâl­neam dupe ce de mult nu-1 mai văzusem. Şi ne-am bucu­rat amândoi, foarte mult ne-am bucurat, ream'ntindu ne câts-ceva din trecutul nostru. Dar nu era prima dată că mă bu­curam întâlnindu-mă cu alţi prieteni, reamintindu-пэ de trecutul petrecut odinioară îm­preună. Iar apoi, când s'a teran nat desfăşurarea aminti­rilor am tăcut. Din nou, nu pentru prima oară. Ne-am sim­ţit stingheri|i. Şi am priceput că trecutul e mort, că intimita­tea a dispărut, că în za­dar ne-am bucurat fiindcă între nod lungul răstimp al despărţirei aruncase o adân­că prăpastie.

Minunată este prietenia, şi totuşi, d e s p ă r ţ i T e a rupe atât de hain din strălucirea ei. Crudă-despărţire- care iubeşte tot ce e s t 9 înălţător în priete­nie, până şi amintirile.

Trecând pe lângă bibliotecă am trântit un volum. A căzut jos şi foile i s'au deschis larg.

L'am dsschis şi ochii au că­zut asupra unor rânduri cdată cunoscute, dar de mult uitate. Şi iată că ochii mei au început să urmărească cu plăcere fra­zele. M'am reîniâlnit cu un vechiu prieten, un sfătos prie­ten, care nu m'a plictisit cu durerile lui, ce pe mine nu m'ar fi privit. Mi-a depănat, dimpotrivă o povestire, a lui desigur, dar m'am simţit din nou confidentul cel mai iubit, confidentul care a fost atât de aproape de el, când a avut nevoia imperioasă să se des-tăinudască.

Imperceptibil m'am confun­dat în lectura rândurilor, regă­sind plăcerea fostei întâlniri şi odată ou reamintirea su­biectului poate uitat, au luat fiinţă în jurul meu toate psr-sonagiile şi toate întâmplările cari m'au străjuit, atunci când prima dată am citit cartea. Un fragment din viaţa mea, cu părţi'le lud surâzătoare, cu la­crimile ce am-vărsat, cu iluziile pierdute şi аііеіэ recâştigate.

Mi-am retrăit o parte a vieţii, şi ceasurile au trecut, fără ca un rând măcar să mai loveas­că ochii mei închişi. Cartea ţi­nută în mână mă ducea prie­teneşte, pas cu pas, sinceră şi neobosită, printr'o lume de în­chipuiri şi basme, prin basme-1з şi închpuirile mele, am re­trăit tot, clipă au clipă, iar cli­pele mai agreabile de mai ' multe ori; am retrăit din viaţa mea, fără nici un gând de claustrare în timp; până când s a întunecat afară, până când cartea mi-a reamintit că mai mult ea nu ştie.

Şi fiindcă am socotit zadar­nic să-i povestesc сз a urmat, după сэ m'am despăr­ţit de ea, ridicând-o din nou în faţa ochilor, la lumina unei lămpi, din prima filă înce­pând i-am ascultat destăinui­rea.

DIMTTRIE P O P E S C U

(Urmare în pag. 3-a)

UNIVERSUL LITERAR 28 Martie 1942

Cronica dramatică a q u a r e l e Cronica muzicală TEATRUL MUNICIPAL: „HEIDELBERG UL DE ALTA­

DATA"

Din î n t r e a g a o p e r ă a Iui Wil ­h e l m Meye r Fors t e r , n ' a r ă m a s d e - a l u n g u i an i lo r decât aceas tă îndu ioşă tor de n a i v ă poves te a v i să toare i K ä t h e ca re a î n d r ă z ­n i t să -ş i î n d r e p t e pr iv i r i l e s p r e f rumosu l şi ne în ţe lesu l p r i n ţ K a r l Heinz

Şi — p a s ă - m i - t e — o p e r a a u ­toru lu i g e r m a n este, to tuş i , d e s ­tu l d e vas tă .

Uni i a r p u t e a s ă socotească a-oeasta ca u n a r g u m e n t în cr i t ica ce i s ' a r p u t e a aduce lu i Fors t e r .

O s i n g u r ă p iesă b u n ă poa te ti imedia t socot i tă de oameni i p r e a ac r i ea o s implă î n t â m p l a r e , un acc ident în ope ra l i t e r a r ă a a u t o ­ru lu i i a r n u ca pe u n p r e a m a r e mer i t .

In să , s e n i n ă t a t e a cu ca re aces t „de a l t ă d a t ă He ide lbe rg" î n f run ­t ă decernae şi genera ţ i i l e a m ce in ce m a i capric ioase de spec ta ­tori , Ue obl igă să c ă u t ă m a găsi o expl ica ţ ie aces tui mis te r ios şi e t e rn succes a l Iui Fors t e r .

N u ş t i m dacă s tuden ţ i i de as tăz i s e m a i pot regăs i cu d e ­săvâ r ş i r e în eroi i c a r e t r ăesc în „Heide lbergu l de a l t ă d a t ă " . S u n t as tăz i a l t e оЬіез іиі і , a le maniere . . . K a r l Heinz, Dat lev , K ä t h e şi se­r i a î n t r e a g ă de s tuden ţ i cheflii şl f ă r ă gr i j i po t a p ă r e a pu ţ i n c a m „prea d in a l t secol" în ochii foar te p reocupa ţ i şi pl ini de i m ­p o r t a n ţ ă a i genera ţ ie i de azi.

î n t â l n i m a t â t a omenesc în cursu l celor cinci ac te a le lui Fors ter , încâ t na iv i tă ţ i l e p e car i v r e m e a l e - a scos m a i m u l t la

ivea lă po t fi u ş o r t r e c u t e cu vede rea .

Şi de b u n ă seamă , m a r e l e m e ­nit a l lu i F ö r s t e r es te ace la că, deşi uşor p u t e a r ecu rge p e n . r u rezo lvarea micei d r a m e a celor doi eroi l a u n cuţi t , Ia o t r a v ă s a u la p ra fu l de puşcă (asemenea lui M a x H a l b e î n p iesa „ T i n e r e ţ e " scr isă cam în ace laş t i m p cu Heide lbergul d e a l tă dată) , a p re fe ra t s ă lase luc ru r i lo r o de s ­f ă ş u r a r e n o r m a l ă şi m u l t m a i o-menească .

A t â t K a r l Heinz, cât şi d u i o a ­sa K ä t h e vor con t inua să t r ă i a s ­că, p ă s t r â n d în suflet icoana pr i ­me i lor iub i r i .

He ide lbergu l , He ide lbe rgu l î n c * r e a m â n d o u i p e n t r u p r i m a oa ră a u iub i t , l i s e v a p ă r e a d e -pcum încolo s c h i m b a u i\a va m a i fi „Hide lbergu l d e a l t ă d a t ă " p e n t r u c ă n u v a m a i fi He ide l ­be rgu l t i ne re ţ e i lor. Tot a ş a c u m Heide lbergul c a r e lor li s 'a p ă ­r u t cel m a i f rumos , v a fi l ipsit de i m p o r t a n ţ ă p e n t r u s tuden ţ i i din genera ţ i i l e m a i vechi .

F r u m u s e ţ e a reese tocmai d in s impl i ta tea şi bana l i t a t e a celor s su ţ inu te de a u t o r . Şi n u - i aşa , d o m n u l e cet i tor , că şi dumi ta le , dacă a i a v e a cur ioz i ta tea să v i ­zitezi facu l ta tea în ca re ţ i -a i p e ­t r e c u t an i i d e s tuden ţ ie , ea ţi se v a p ă r e a m u l t m a i l ipsi tă de far­mec , decâ t a tunc i , p e v r e m u r i ?

I a He .de lbe rgu l de a l i a u a . â n u Se pe t rec m a r i t ragedi i . S u n t m a i d e g rabă , mici d r a m e , ma i m u l t î nch ipu i t e d e eroi , decâ t r ea l e .

S e m o a r e şi î n Heide lberg , d a r se m o a r e d e m o a r t e b u n ă sau de b ă t r â n e ţ e (şi, î n fond, b ă t r â n u l

profesor J u t t n e r e fericit că p o a ­te m u r i î n Heide lbergu l pe ca r e î n to tdeauna 1-a Iubit).

„Heide lbergul de a l tă da tă" , a şa c u m e, l irebueşte iub i t p e n ­t r u f a rmecu l bă t r ânesc p e c a ­re-1 e m a n ă .

Şi poate , tocmai d e aceea n u n e î m p ă c ă m ou ideea domnulu i Vasule Enesou de a p r ezen t a „Hei­de lbe rgu l d e a l t ă d a - ă " în cos tu­m e m o d o r a : . O fi, poa te , u n m o ­tiv de economie . C r e d e a m însă că boga ta g a r d e r o b ă a Tea t ru lu i Naţ iona l s tă , la nevoe, la d i spo­ziţia Tea t ru lu i Munic ipa l .

G r e a u a sa rc ină de a-1 i n t e r ­p re t a pe K a r l Heinz i-a reven i t d- lui TMu Vedea, ac tor t ână r , de rea le posibil i tăţ i . Ne s u r p r i n d e ost i l i ta tea ou ca re a fost p r imi t ă de un i i onlitici i n t e r p r e t a r e a d-lui Vedea. Ch i a r dacă a a v u t în p r i ­m u l ac t de lup ta t cu t r acu l ine­r en t o r ică ru i ac to r t ână r , d i s t r i ­bui t î n t r ' un r o l de căpetenie , ac toru l companie i Reg 'na Mar i a a izbut i t în celelal te ac te să fie convingă tor ţ i — excep tând o a t i tud ine din când î n când exce ­siv de r ig idă — m a i înloiiueauna p.linţ.

Ma i p u ţ i n r e u ş i t ă n i s'a p ă r u t d - n a M a r y Teouürescu, oaie, in ro lu l lu i K ä t h e , ch iar dacă a iz­bu t i t î n ac tu l 11, — m i u t i n ­f luenţa tă de M a r . e t t a b e c u . e s c u — să fie agreabJxă, n ' a reuş.1. î n celelal te ac te să impres ioneze publ icul , n e r e d â n d m a i аЫос su­fer inţe le eroinei iui b a r s t e r . P e ­s te scena impres ionan ta a î m p a ­chetarea cătţikor şi şeveei ulii K a r l Heinz, dânsa a t r e c u t cu o u ş u r i n ţ ă condamnab i l ă .

Nici fizicul, nici genu l de joc, nu-1 î n d r e p t ă ţ e a pe d Mace -donski să in t e rp re teze ro lu l p r o ­fesorului b o n h o m m e Jub.nc<r. Dânsu l a cău ta t să facă u n t ip d i n t r ' u n s imp-u om.

I n sch imb d. Max imi l i an şi a p l imba t c a m mul t e l e k i lograme în voiul auorţosului vale t , L u z . Se poa te oa d. Max imi l i an să fi dobândi t p e v r e m u r i m a r e suc ­ces. Astăzi a m fi préférait a l t i n ­t e rp re t .

Sobru şl d e m n oa î n to tdeauna a lOst d. Stören ln rouul m i n i s ­t ru lu i H a u g .

Din r e s tu l foar te numeroase i d'stribuţiii se cuv ine să r e m a r ­căm apoitiul d- lui Cezar T h e o ­d o r a — un foar te expres iv şi pe gus tu l publ iculu i Dat lev — şi ConabJe — u n K e l l e r m a n n e ş a r ­ja t , foar te o m p e lângă in ten ţ i i le celor la l ţ i i n t e rp re ţ i de a jucà , n e a p ă r a t .

De a s e m e n e a d. Cost 'es cu a fost p e linia j u s t ă a rolului .

I n concluzie a m asiíi 'at la u n „Heide lberg de a l tă da tă" , p r e ­zen ta t cu m u l t e scăder i . Ajunş i acasă, d u p ă spectacol , a m a v u t cur ioz i ta tea să rec i t im piesa lu i F a r s t e r Şi a m fostt ma i m u l ţ u ­miţ i d u p ă l ec tu ră decât d u p ă ce as i s t a se răm la p r ezen t a r ea ei.

T R A I A N L A L E S C U

A M I A Z A

Dup 'amiaza , g rasă şi leneşă, s tă p a r c ă să ca ş t e toropi tă d e zăpu­şeală.

Râul , ca u n vis copi lăros al duip'am'ezei, ,râde gâdiûait d e soare .

Crângu l , la adăpost , îşi rumegă u m b r a somnoros .

O vever i ţă , — smoc d e scântei — scapără de la un copac la a l tu l .

O p r e s u r ă subţ iază tăcerea , tor­când u n t r i l ce luceş te n e v ă z u t în crâng .

Predeal, August 1927

A M U R G

Un soa re v â n ă t d e boală se în -neacă în h i p e r m a n g a n a t u l oe col-căe în zare . Nor i roşii ca nişte bucăţ i d e vaită iuiate d e p e o nană, p lu tesc pe a lb i a cu s inea lă a ce­rului .

De după za re se iveş te n o a p ­tea. P e iarbă, o t r e c sudor i le de frică... Vân tu l p i ap t ănă copacii şi f runze năpâ r l e sc smocur i -smocur i . P i s t ru i năpădesc obra zuil nopţ i i . Luna,, cochetă, oa u n ѵзгщ puf d e pud. Д, p u d r e a z ă noap tea închega tă în în t inder i .

Predeal, August 1927

N O A P T E

Tăcerea , împâs l i tă d e beznă, se t rezeş te în poala seninulu i de vară- O iciuouvae sonirjieîeşite liniiş-tea, d'irutir'un gât le j dezacordat , s torcând wn scâncet u m e d d e jafle. Izvorul şopteş te pădur i i u n basm plictisi tor şi vechi . P ă d u r e a m o -ţăe, doa r din v r e m e în v reme , сГре-ş'e d in Іігиаке, să n'aidiaairmă Izvorul se a l in tă copilăros. în f r i ­

g u r a t de r ăco rea la nopţi i , se to ­lăneş te a l ene î n t r ' u n lumin iş şi a ţ ipeşte sub ocro t i toarea za de

lună. U n nour , sus , s e ' n v â t o e sp re a s t r ânge în fa ldur i câ t m a i mu l ­tă lumină . L u n a pece t lueş te cu a rg in t topit u r iaşa lespede de pace, s u b oa re zace irearnăJtluil v i e ­ţii. Tăcerea s tă d e veghe .

I n t r ' u n ochi d e e|pă necl int i tă , un a n e v r i s m al unei v in işoare de pârâ iaş , se oglindeşte , p r i n t r e r a ­mur i l e zbârî i te , o stea. U n licurici t r e sa l t ă de bucur i e p r iv ind-o . Se îngâmfă şi exc l amă : — „Ha, Ha! ' to t eu s t ră lucesc m a i t a r e !" Şi î n t r ' adevă r n u m i n t e ! E d o a r şi mai m a r e l icuriciul !

Bucureşti, Octombrie 1924

Z O R I

O boa re harn ică , t rezi tă d a r ne-desmetici tă , s e t â r â e şchiopătând pr in l umina convalescentă şi h â -ţ ână iltar.'fe aidormltte; cacoşufi în -necat în somn ca î n t r ' u n lac Гп, p r ' n d e a înno ta voiniceşte, băiârtd somnu l cu aripi le , şi iese deasu­pra , sus, l iber. îşi umflă pieptul şi cu p r i m a expi ra ţ ie , subi t ins ­p i ra t , t r a g e u n chiot răguş ' t . OuincamuJl se burziui-ueşte Ca o curcă cochetă.

Soa re ' e r idică indiscre t storu­ri le zării . F lor i le a r voi să m a i doa rmă , da r raze c rude le î n ţ e a ­pă , le însângera . Se s mat u d e de rouă . Tresa r , se în t ind în silă, cască d'in t o V e p^iai'e^e. Vân tu l , m i r a t de florile ce-şi a l in tă în pl ină lumină goliciunea, le gâdilă voOuptos. Şi tot i r âd .

Paris, Octombrie 1928

M I R C E A E. BALABAN­

DIN R E A L I Z Ă R I L E S T A G I U N I I L I R I C E

I n c o n t i n u a r e a celor amin t i t e in cronica t r ecu t ă , i r ebue s ă c i ­t ă m şi r e ' u ă r i de ca l i ta tea celei ob ţ inu t e cu „Bon J u a n " de M o ­zar t , s u b b a g h e t a d- lu i Alfred Alessandresou şi cu excepţ iona la c r ea ţ i e a d - lu i Niculesou Bas ut (Leparcllo) m a r e l e n o s t r u c â n t ă ­

re ţ ş i in te rp re t , „Aida" , ou con­ducerea muz'caJ'ă a d- lui J e a n B o b e s m şi cont r ibu ţ i i aritistice va 'o roase , p r i n t r e c a r e sub l i ­n iem p e a l e d-nelor Grozea, M a r i a Snej ina şi a d - lo r Emii Mar inescu, Ş te fănescu-Goangă şl S e r b a u Tas s ' an .

O p e r a „Luc ia" d e L a m e r m o o r , a fost pr i le j p e n t r u d -na M a r g a ­r e t a M e t a x a de valor i f icare a

Pe margini de program R E C I T A L AL. D E M E T R I A D

Să - ţ i laşi gându l şi s imţur i le să fugă, dupe firul curgă to r al muzicii... Să se sbuiciuime în vâ l ­toarea pas iuni i , să piuitească l i ­n iş t i t d e a s u p r a adâncimi lor , să a lerge şi să sal te în torentul sc l i ­pi tor şi capricios al fanteziei.. . E ceeace se cere în muzică .

Orice v ie ta te t r ebue să mea rgă conform na tur i i , p e n t r u a t ră i . Muaioa t r ăeş t e şi ea — cere să fie t r a t a t ă şi ea conform n a t u ­rii, p e n t r u a fi sănă toasă şi vie, n u schimonosi tă , t o r t u r a t ă şi uci ­să cu Чисшгі шіроіліѵа firii.

+ SCARLAT FOTiNO Cu m o a r t e a nemi los d e t i m p u ­

r ie a lui Soar la t Fot ino , d . spare o d i s t insă f igură de ar t i s t . Ar t i s t în ap l i ca rea ideilor p e t ă r î m t e h -n.c ingineresc, a r t i s t p r in t e m ­p e r a m e n t şi năzu in ţ i în toa t e fe­lur i te le domeni i a le p reocupă r i ­lor şi ac t iv i tă ţ i i sa le , suflet deo­sebi t de delicat , Scar la t Fo t ino a înch ina t şi muzicii , că re ia i-a p ă s t r a t î n to tdeauna u n a d e v ă r a t cul t , ceasur i de înă l ţ a re sp i r i tu ­a l ă şi l aboa re rea l iza toare .

N'a facili d i n muzică 0 p ro fe ­s iune , a fost totuşi un ver i tab i l muzic ian p r in respec tu l şi cucer ­nicia cu ca re a s lu j i t muzica ,

p r i n d o t a r e ş i concepţie.

P E N S U L E

actor i lor par t icu la r i , a u fost de curând as igura te p r in t r ' o legiuire specială.

N u m a i că î n apl icarea acestei legi se vădesc unel , e lacune p r in ca re sun t nedrep tă ţ i ţ i tocmai cei m a i vrednic i să beneficieze de un d r e p t câşt igat p r i n n e n u m ă -ra t e b i ru in ţ i a r t i s t i ce şi p r in t r 'o viaţă de m u n c ă înch ina tă n u m a i tea t ru lu i . P o a t e că autor i i legei, se gândesc ei înşişi la î n l ă t u r a ­rea ao&atai lacune.

F r e c î d e n t e l e n u lipsesc. Nici scriitorii , nici ar t iş t i i p l a s ­

tici cu mer i t e recunoscute , n ' a u fost siliţi să cotizeze u n a n u m i t n u m ă r de an i dala p romulga rea

In curând va apare

„CNEAZ PESTE FURTUNI" v e r s u r i

de LEONIDA SECRETEANU în colecţia „Universu l Literar'

legei p r i n c a r e li s 'a a t r i b u i t pen­sii, p en t rucă să poa tă beneficia de p reveder i l e ei.

Şi dacă p e n t r u actori i t ineri , n o r m e l e de cotizare sun t accep­tab i le Şi avantagi i le ce pot d o ­bândi la o amumită vâ rs tă , sun t b ine ven i te — p e n t r u acei f r u n ­taşi a i soeneüor noas t re , ca r i s 'ar cuveni răsplă t i ţ i p e n t r u o a c t i ­v i t a te rodnică în succese, da r m a i pu ţ i n .rodnică în b u n u r i m a ­ter iale , p e n t r u aceştia, legea p e n ­siilor es te — în fo rma ei actuală şi ca să n e e x p r i m ă m în t e rmen i jur idic i — nu lă şi neaven i t ă .

N u cunoaş t em prea bine nor­male d u p ă care se conduce „Casa Scriitorilor" oa să agon i ­sească fciadurile necesare şi să d is t r ibue apoi pens i i le celor în drept . Dar ş t im că veni tur i le ce rezul tă p e n t r u s ta t d i n încasar-ea taxe lor р з spectacole, sun t cu mul t ma i m a r i decât cele r ea l i ­za te d i n impozitele ce s e apl ică pa veni tu l scri i tori lor sau a l a r ­tişt i lor plast ici .

Şi dacă ac tor i i nornâni sunt , e i cei d in tâ i , m â n d r i şi bucuroş i să con t r ibue cu icât m a i m u l t la spo ­r i rea ven i tu r i lo r s ta tu lui , mu s 'ar cuveni să fie, la r â n d u l lor, scoşi din s i tuaţ ia suba l t e rnă în ca re sunt ţ inuţ i m e r e u faţă d e ceilal ţ i oreatori de a r t ă ?

S. D .

Pianis t , compozitor, u n i n d lo­gica şi echi l ibrul de r a ţ i u n e a le omulu i de ş t i in ţă cu generos i ta -t ea de e lan a le ar t i s tu lu i , Scar la t Fot ino, s t ăpân al une i f rumoase cu l tu r i muzicale , a scris în com­poziţ ia românească pag in i ce au p u t u t r ep rezen t a credincios p r i ­v i legia ta sa organizare in te lec­t u a l ă şi d ă r u i r e muzicală .

De aceea ing ineru l şi m a t e m a ­t ic ianul Scar la t Fo t ino n u vor u m b r i n ic iodată pen t ru noi pe compozi torul SoatCat Fot ino, a l că ru i n u m e se înscr ie ou tot a t â t de deosebi tă cinste şi p r i n t r e a-celea a le muzicii noas t re , pe care p r e m a t u r a şi d u r e r o a s a - i d i spa­r i ţ i e oe dep lângem o păgubeş t e s imţ i tor . R. AL.

F ă r ă s for ţăr i de imaginaţ ie , să găseşt i sonor i ta tea po t r iv i t ă , a c ­centele, inf lexiuni le fireşti . Cei ma i mu l ţ i caută.. . Şi în muzică, ceeace se «caută p r e a m u l t se află falsificat, sch imbat , greşi t .

E m u l t că d. Deme t r i ad a r e toate mij loacele s ă c â n t e a ş a cum simte şi cum orede. D a r că a r e in tui ţ ia l impede şi echi l ibru l ca re se cere p e n t r u a smţ i a şa c u m trebue.. . Bach să fie ca lmul v i ­b r a n t de recu legere deasup ra adâncului , S c h u m a n n o imensă dragos te de fe-xiistenţă, B r a h m s tumul t şi f lu tu ră r i de do r in ţ i n e ­lămuri te . . . aceas ta e tot.

R E C I T A L DE D A N S ILSE M E U D T N E R

— T r e b u e dansu l să fie o e x ­plicaţie d r ama t i că a muzici i , r e ­p rezen tând pnin ges tul legat de r i tm ceeace a r puitea e x p r i m a gestul şi poemul , ad ică d r a m a ? Adică să fie o v a r i a n t ă fără vo r ­be a d r a m e i muzica le ?

S a u t r ebue să fie o e x p r i m a r e p u r plast ică a . . sent imentului muzical" , umde n imic n u se poa ­te t r aduce în vorbe ?

Emoţia pe ca r e o res imţ i în faţa acestor d o u ă s t i lur i poa t e s ingură să r ă s p u n d ă .

Ilse Meuditner p rez ta t ă a m â n ­două aces te concepţ i i , cu- aceeaş sub t i l i t a te . în tâ iu , itrei d a n s u r i — o s implă expres ie plast ică, l e ­ga tă m a i cu rând de r i tm decât de muz 'că . Plas t ică d inamică . Poa ­te cea ma i in tensă a r t ă (dacă ni se pe rmi t e să s p u n e m astfel) a fost rea l iza tă astfel . Apoi, t re i parodi i , t re i i n t e r p r e t ă r i „à la Goya", d u b ă Tuirina, oa re t r e c spre d rama t i za re . Cu r emarcab i l e para le l i sme, u n d e o expres ie a gestului echivalează cu o inf le­x i u n e a muzici i .

Haydn , Mozar t şi Bee thoven au cunoscut in t e rp re tă r i „ l i te­r a r e " . Seducă toa re , p r i n sp i r i t şi p r i n ca l i tă ţ i le excepţionaile de tehnică ale dansa toare i . Oa să fie in t e rp re t ă r i p u r l i t e ra re — şi n u numa i cu intenţ i i , oa parodi i le şi „Goya". — a fost necesa r să ß e umoris t ice .

Dar . de ce să n u se acorde dansulu i o ind iv idua l i ta te ca arrtă? E destul că n u poa te fi i n d e p e n -denit ou totul , oi e o ilegă^umă î n t r e plast ică şi muzică. Dece să- l „ l i te -ra r izăm", când poa te fi n u m a i ce este, în pr inc ip iu : p las t ică d i n a ­mică. Esen ţa d inamică a muz i ­cii, de care depinde, p r ic inueş te deosebi rea d in t r e d a n s şi scu lp ­tu ră . Valoarea reiese d in mi şca ­rea însăş i şi aspecte le ptost ice în p e r m a n e n t ă mişcare , i a r n u din aspecte s ta t ice succesive, s e p a ­ra te . Sculptura , fixă, p r inde d e ­veni rea î n t r ' u n m o m e n t al ei, l ă ­sând să se î n t r evadă mişcarea . Dansul t r ebue să fie mişcare , n e ­înce ta tă devenire , în p rezen ţă .

u n o r m â e s t r i t e r e s u r s e d e colo­r a t u r ă şi d e i n t e r p r e t a r e Ijrfcă. r e s u r s e p e c a r e l e -am dor i mai d e s folosite î n spectacolele „ O -pere i R o m â n e " .

„Căsă to r i a s e c r e t ă " ş i - a r e g ă ­sit succesul mora l , d a c ă n u şi pe acela de cassă. P â n ă c â n d o coincidenţă s i g u r ă n u v a face d n aces te d o u ă categori i de suc ­ces, u n a s ingură , u n a c u m u l a ­t ivă, în ţe legerea şi gus tu l pub l i ­cului n o s t r u n u v o r p u t e a fi p l i ­vite c u o des tu lă înc rede re .

Ooreograf ia a r ă m a s , în g e ­nere , o r u d ă s ă r acă a e l e m e n t u ­lui l iric, l a Ope ra Română . Dacă nu exc lus iv în nou tă ţ i , î n m o n ­tă r i ş i p u n e r i în s tud iu re înoi te . fie în reprezen ta ţ i i speciale , fie în c a d r u l opere lo r oare compor tă scene de balet , „Ope ra R o m â n ă " a r t r ebu i s ă ac t iveze m a i viu .

O excep ţ i e a făcut r e î m p r o s p ă ­t a r e a a d a p t ă r i i scenice a „ I n v i ­taţ iei la v a l s " a lu i Weber , î n ­c red in ţ a t ă d -ne i Ponescu-Llioiu-Genazz n i , c a r e a şi d a n s a t r e ­marcab i l u n u l d in ro iur i .

Compozi ţ ia imaginaţia d e d -na G^aiazzMii s 'a aco rda t cu g ra ţ i e şi mlăd ioasă l i be r t a t e d e d e s ă -şunare r o m a n t i s m u l u i acestei part ium! decora t ive , e legante , somptuoase , evoca toare .

I a sfârş i t , o r ecen t ă p r emie ră , aceea a opere i „Ar iodna la N a x o s " de Richard S t rauss , a adus a d e v ă r a t e compensa ţ i i Ia parc imonia d i c t a t ă d e î m p r e j u ­ră r i , cu p r iv i r e l a l ă rg i r ea r e -pertoriiufui.

Muzica aces te i o p e r e a b u n d ă în măes t r i r i d e m a r e clasă a m a ­ter ie i muz ica ' e , a epres iv i tă ţ i i , caraclierul'ui ş i color i tu lu i In cânt , a tehniicei p rop r iu zise, v o ­cale ş i i n s t r u m e n t a l e .

Capr ic iozi ta tea sp i r i t ua l ă a prologului , pMnătăţi le ac tu lu i unic , d a r a t â t d e a b u n d e n t t n muzică, c e - i u r m e a z ă , î n t r eg complexul! foa r te ex igen t a l p a r ­ti ţ iuni i , a u a v u t î n d. Ionel P e r ­lea u n a n i m a t o r d e m a r e î n r â u ­r i r e , un . t r a d u c ă t o r d e in tu i ţ ie cer tă şi t emein ice mi j loace d i ­r i jora le .

D-nele Grozea, Emi l i a G u ţ i a -n u - Alessandresou şl Costescu Duca, i n p r i m a l inie , d. Ş e r b ă -nescu şi, t r e b u e accen tua t , î n ­t reg a n s a m b l u l a t â t d e boga t î n personagiii, î n n u a n ţ e , în sugest i i , al aces te i or ig ina l conc^jrxie o-pere , ceeace e s t e î n t r ' a d e v ă r u n succes depl in , a u a d u s i n t e r p r e ­t ă r i l a î n ă l ţ i m e a aceste i muzici şi a m a r i l o r ca l i tă ţ i a l e d i r i jo­rului .

D. Cons tan t in Pave l , oa î n to t ­d e a u n a temein ic co labora tor a l construirai şi v i ta l izăr i i unu i spectacol , d. Feodorov , cu eu-ges t ivu- i ta lent , s 'au înscr is de asemeni în f run tea aducă tor i lo r de succes.

Orches t r a „Rad io" s 'a d is t ins p r in oize 'a ta p r o p o r ţ i o n a r e so­n o r ă Isbut Ită, p r i n muzica l i ta tea a leasă cu c a r e a ţesut m i n u n a t a h a i n ă s imfonică a î n t r e g i i opere , r e l e v â n d u - s e d r e p t o formaţ ie deoseb i t d e p re ţ ioasă genulu i .

DORIN S P E R AN Ţ I A ROMEO ALEXANDRESCU

TRAGICUL IN TRISTAN SI ISOLDA Un m e m o r e a l i s t d e o s e b i t (Urmare din vag. I-*J

T r i s t a n ş i I so lda e iub i rea cea a d e v ă r a t ă . N u cunosc n imic d i n d r agos t e acei c a r e n u î n t â l ­nesc î n ca lea lor piedici i rezolvabi le . A m o r u l e ca l u m i n a : p e n t r u a s t ră luc i , a r e nevoe de obstacole, p e ca re t r e b u e să le s t r ăpungă , ca razele în tune r i cu l . Se zice deobiceiu că fer ic i rea iubir i i cons tă în d r u m u l p e c a r e t r e ­b u e s ă - l p a r c u r g i p â n ă la ea . I n cazu l acesta , T r i s t a n şi Isolda s u n t cei m a i fer ici ţ i oamen i p e ca r e ş i i-a închipui t v r e o d a t ă m i n t e a u m a n ă : d r u m u l iubi r i i lor n u a r e capăt , împ l in i r ea d e ca re a m vorbi t , e n u m a i î n a -pa ren ţ ă . S a u m a i b ine zis, e a se î n t â m p l ă n u m a i p e n t r u noi , cei car i a s i s t ă m la d e s ­f ă şu ra rea iub i r i i lor. P e n t r u ei însă nu . E a a ş t eap t ă m e r e u c e v a necunoscut , împ l i ­n i r ea v i su lu i lor, c u toa te că ş t iu b ine că el n u se p o a t e real iza . Zădărn ic i a împl in i r i i n u - i descura jează . Din con t ră , e a a p r i n d e m a i m u l t d ragos tea .

M a i es te încă ceva în T r i s t a n şi Isolda. Conş t i in ţa că n u n u m a i des t inu l le es te c a u ­za nefer icir i i lor, ci e i înşişi p o a r t ă o p a r t e din v ină . Aceas tă conş t i in ţă a a u t o - p r ă b u ş i -ril p r o v i n e n u d in fap tu l că Iso lda ş i - a r fi

că lca t î nda to r i r i l e e i s a c r e de soţ ie s a u că T r i s t a n a r fi p ă t a t p r i n i ub i r ea lui c ă m i n u l rege lu i M a r c (e şi aceas t a o cauză, e d rep t ,

( U r m a r e d i n pag . 1-a)

care- i t o r tu rează fă ră p u t i n ţ ă d e lecuire), ci că ei s u n t v inovaţ i i p r inc ipa l i , î n t r u c â t ei sun t aceia ca r e s 'au iub i t şi se iubesc. Or câ t a r ş t i că a u b ă u t d in greşa lă d in ulc iorul fer­mecat , ei n u se po t vedea al t fe l decât ca a u ­tor i responsabi l i a i a m o r u l u i ce-i în l ăn ţueş t e tot m a i p u t e r n i c şi tot m a i nepe rmis . O r e ­vol tă con t ra l o r înşişi îi cup r inde şi p e n t r u a scăpa de ea, ape lează tac i t u n u l la a l tu l . Revol ta lor se adresează însă n u m a i celor de a tunc i , n e î n d r ă s n i n d să în t ineze cu n imic p e cei d e a c u m . E o tă ie re în două a vieţi i lor, b iza ră şi d e necrezu t , d i n ca re r e z u l t ă a u r o r a

une i noi t ră i r i . T r i s t a n a r e nevoie de Isolda, p e n t r u a u i ta v inovă ţ i a d e a fi iub i t -o . A -mândo i se vor altfel, f ă ră î ncu rcă tu r i 1 e de s ­t inului . Insă îşi d a u s e a m a că n u m a i e cu p u t i n ţ ă n i m i c şi cad p r a d ă unei t r is te ţ i , ce le u m p l e sufletele de o c iuda tă nep lăcere .

P r i n p rezen ţa v inovăţ ie i p ropr i i , T r i s t a n şi Isolda, deşS ieşită d i n t r ' u n med iu al t fe l decât a l lumi i noas t r e , a r e ceva d in d r a m e l e lui Ibsen, or i r o m a n e l e lui Dostoïevski . F i reş te , ap rop ie rea e cât se poa te de î ndepă r t a t ă , m a i ales în ce p r iveş te Ibsen, la care, d u p ă c u m se ştie, r ă u l social joacă un m a r e ro i . S e g ă ­sesc însă în T r i s t an şi Isolda m u l t e mot ive ce a m i n t e s c p e Doştoievski d e m a i tâ rz iu . In

deosebi, capi tolul „nebunia lu i T r i s t a n " a r e o a s e m ă n a r e f r a p a n t ă cu tehnica analizei dostoievskiene. Acelaş fel d e a ch inu i eroii cu păca te l e t r ecu tu lu i (nebunu l T r i s t a n a -min teş te Isoldei toa te greşel i le comise) şi — mai a les — aceeaş i n e c r u ţ a r e în p r e g ă t i r e a r emuşcă r i lo r u l t e r ioa re . E des igur o a s e m ă ­n a r e î n t â m p l ă t o a r e şi n u u n a d e fi l iaţ i i .

Cu toa tă sp l endoarea formei , cu tot f a r m e ­cul ep isoadelor ş i cu tot suflul răscol i tor al povestir i i , f rumuse ţea irezist ibilă d in T r i s t a n şi Isolda rezu l tă d in t r ag i smul iubir i i . A t â t de m ă r e a ţ ă e în nenoroc i rea ei aceas tă i u ­bire, încâ t ea se t r ans fo rmă î n t r ' u n fel de mist ică i sbăvi toare . Sfârş i tu l poemei confir­mă ca rac t e ru l t ă m ă d u i t o r al per ipe ţ i i lor a-moroase d in t r e T r i s t a n şi Isolda cu cuv in te ce vo r s ă a n u n ţ e p a r c ă î n t e m e e r e a une i noi religii : „Senior i ! t r u b a d u r i i de anu l t recut , Bérou l şi . Thomas , E ' l h a r t şi Gottfr ied, a u povest i t aceas tă poves te n u m a i p e n t r u cei care se iubesc. P r i n mine , ei v ă sa lu tă . S a ­lu tă deasemen i şi pe cei neferici ţ i , cum şi p e cei fericiţi , pe cei t r iş t i , ca şi p e cei v e ­seli, — p e toţi a m a n ţ i . Ei vor găsi în aceas t ă poveste, consolare p e n t r u orice d u r e r e de amor" .

VLADIMIR D O G A R U

Căci ce clipă m a i semnif ica t ivă ş i m a i n e m u ­r i t oa r e p u t e a fi decât a ceas t a cu ca r e u n a s e ­m e n e a capitol s e încheie p r i n s imbol icul j u r ă ­m â n t a l p r imaru lu i de la J i b ă u ?

„Clipa venea p a r c ă d in m a r i a d â n c u r i de v remi , când Trac i i r id icau scu tu r i l e lucii î n soa re şi eroii pece t lu iau l e g ă m â n t u l cu p ică tu r i de sânge .

Regele l ă c r i m a şi t o a t ă su i t a s a cu dânsul ' . Profe tu l d in Cântece le Pa t r i e i îşi t r ă e ş t e visul

aevea : Voiu s t ropi d e s â n g e boabe de lu t înf iorate , Svâcneş te v i a ţ a toa tă în voi, o, s t r o p de s â n g e Şi veşnic ia 'ncepe î n c l ipa ca re ba te , C u m cerul i n t r ' u n p icur de a p ă s e răs f rânge . Cel ce a fost p r i n t r e ostaşi poe tu l emer i t al

războiului de în t r eg i r e , cel care 1-a t r ă i t şi a v i b r a t de m ă r e ţ i a Iui i n t r ' u n chip a t â t de deose­bit, ace la e r a şi firesc să închine c e l e m a i f ru ­moase m o n u m e n t e de s imţ i re şi de c u v â n t S u v e ­rani lor , ca re n e - a u condus la glor ia f inală.

Cel ca re este exege tu l cel m a i p ă t r u n s a l m o ­na rh ie i noas t r e găseş te cele m a i ferici te imagini in p r ezen t a r ea Regelui F e r d i n a n d I, ca s imbol al Unir i i , în genera l , şi, ca om de ca rac te r şi a t i tud ine , în special . Dela p las t ica zug răv i r e a po r t r e tu lu i Mare lu i Rege, porneş te şi subt i la in­t e r p r e t a r e a Monarhu lu i , r a p o r t a t ă la popor : ...„In peisagii le pictori lor , soare le n u a p a r e n ic i ­oda tă d a r l u m i n a ca re î n v ă l u e luc rur i l e şi t r e ­m u r ă scâu te i toa re pes te pr iveleş t i t e face să s imţi că ldu ra as t ru lu i , r ad i ind pes te aceas tă b u ­ca tă de n a t u r ă , s ă în ţe legi p u t e r e a l u i fecundă .

de t a t ă a l vieţ i i ş i s ă - i iubeş t i î n r â u r i r e a f ier binte şi b i n e c u v â n t a t ă .

Aşa, ca v ă p a i a soare lu i nevăzu t , d r agos t ea Regeului n o s t r u se î m p r ă ş t i e p e cele m a i d e p ă r ­ta te me leagur i , ş i rodnică , îşi ames tecă nob i l a s u b s t a n ţ ă cu v i a ţ a u m i l ă a supuşi lor l u i " .

C u m a văzu t şi c u m a înţeles Nichifor Cra i ­nic p e Reg ina Mar ia , e s te un fap t p e c a r e l - a m r e l e v a t cu a l t p r i l e j , a l tundeva . 1 )

D a r ac t iv i t a t ea memorea l i s t i că a ace lu ia oare n e - a c â n t a t Da ru r i l e P ă m â n t u l u i , f ă c â n d u - n e să v i b r ă m in cuget şi s imţ i re d e i u b i r e a p e n t r u P a ­tr ie , p e n t r u a p r o a p e şi p e n t r u p r o p r i u l nos t ru dest in , n u se încheie aici . D. Nichi for Cra in ic a evocat in fraze pl ine d e sugest i i şi în ţe les une le f iguri cu a d v ă r a t n e d r e p t ă ţ i t e î ncă depe a tunc i (1919), nedrep tă ţ i l e u n u i Geo rge Coşbuc, A lexe Mateevici sau Aure l lu M e t r o m i n . A l ă t u r e a de aceşt ia , locuri şi oamen i , d a t i n e ş i obiceiuri , c a r e în anon ima tu l 1er, l ao l a l t ă , fo rmează t e zau ­ru l e tnicului r o m â n e s c p e l â n g ă c a r e mu l ţ i

d i n t r e noi a u t r e c u t şi t r ec nepăsă to r i . Cum t rece o rbu l , f ă r ă s ă t r e s a r ă . P e l ângă f rumuse ţ i su r âză toa r e ,

cum a r fi spus P . Cerna . Icoanele Vremii , ca şi Pr ive l i ş t i Fugare , deş i

a p ă r u t e cu două deceni i în u r m ă , dovedesc d in ce în ce m a i m u l t in t r inseca lor va loa re p r in faptul de a fi p u t u t s u r p r i n d e p a r t e a veşnică , concomi ten tă a t â t o r vremelnic i i .

C O N S T A N T I N - S T E L I A N 1) Convorb i r i l i t e ra re , LXVII I , 9—12, Sept . -

D e c 1935.

8 Martie 942 UNIVERSUL LITERAR 3

Note italiene Note germane PAN SUL CONOETTO DI G I U S T I Z I A

e titlul articolului de fond, sem­nat de Guido Calogero, din săp­tămânalul i ta l ian „Meridiano di Roma'' din 8 Martie a. c.

Plecând dela d is t incţ ia făcută de Greci între „a cons t r ânge" şt „a ecmvinge", noţiuni care şi-au îmbogăţit s fera în t impur i le m o ­derne şi p u n â n d pe cea d in tâ i — „a constrânge" — la baza principiului de violenţă, de tira­nie iar pe a doua — „a convin­ge" — la baza p r inc ip iu lu i s u p e ­rior de non-violenţă, de libertate, autorul spune t ex tua l : — „Acesta e idealul s u p r e m al oricărei o r g a ­nizaţii sociale, a l oricărui instru­ment juridic : acela în care drep­tatea trebue să servească liber­tatea, pentrucă libertatea are pu­terea să mărească dreptatea, şi în care l iber ta tea trebue să ser­vească dreptatea, pentrucă drep­tatea poate să sporească liberta­tea"...

„Cele mai bine organizate sta­te sunt acelea în care sensul şi regulele convieţuirii pol i t ice sun t atât de în rădăc ina te în convin­gerea cetăţenilor, încât nu mai >e nevoe de organe şi instituţii în­sărcinate anume a le sus ţ ine cu forţa.

„Aceasta e o viaţă şi o liber­tate care se disciplinează, pen­tru a genera alte vieţi şi alte li­bertăţi; în această disciplină este momentul dreptăţii şi al normei, care o fereşte de arbitrariul dis­tructiv şi de întemeierea pe alt­ceva decât pe lege, iar în spon­taneitatea sa vitală e rădăcina ultimă, care- i dă ex is ten ţa şi t r ă i ­nicia.

„Cine este constrâns, are nevoe de forţă pentru a se ţine în ordi­nea fecundă a vieţii: dar cine e convins, face aceas ta fără noi; e acela care asigură civilizaţiei un viitor mereu în progres"...

După determinarea valorii de dreptate, egalitate şi libertate, se întreabă autorul care poate fi a-ceea a fraterni tăţ i i . Drept răs­puns, citează pilda „Samaritea­nului milostiv", (Luca, X, 30-37) trăgând următoarele concluzii : — „Aproapele" nu e numai acela rare aparţine aceluiaşi neam sau aceleeaşi familii , ci ace la care e proclamat ca a t a r e de l iberul joc ol mizeriei.

„Adevăraţii creştini nu se iu­besc pentrucă sunt fiii lui Dum­nezeu, ci sunt fiii lui Dumnezeu pentrucă sie iubesc. "Wfi e fraternitatea care condi­ţionează dragostea, ci dragostea care condiţ ionează f ra te rn i ta tea .

, ,Chiar în textul fundamental al mora l i t ă ţ i i şi al civilizaţiei mo­derne este subl in ia t cu p u t e r e pr incipiul , că dreptul altei per­soane nu depinde de o realitate naturală, ci de libera voinţă etică a celui care o recunoaşte.

„Dacă totuşi se înţelege în mod naturalist legătura dintre aproa­pele şi noi, şi fraternitatea, se a-junge la un zoologism şi la un rasism moral.

„Dar dacă se inversează situa­ţia, atunci fraternitatea nu mai e decât simbolul pozitiv al acelui r a p o r t omenesc, care se instau­rează în jus t i ţ ie , egal i ta te şi li-

ŰPESTALOZZI

e u n n u m e cu r ezonan ţ e d i m i ­n u t i v e p e n t r u u rechea dep r in să cu sonor i tă ţ i le t e r n e şi r i t m u r i ­le oa recum p r e a bă rbă t e ş t i a le l imbii g e r m a n e .

J o h a n n He in r i ch Pestalozzi a fost însă e lveţ ian .

In 1946, şi a n u m e la 12 I a n u a ­r ie , se vo r împ l in i 200 d e an i d e la n a ş t e r e a aces tu i v iz ionar a l uman i t ă ţ i i . Cine Ştie ce m e n t a l i ­tă ţ i v a r prez ida , pe s t e câ ţ i va anii, la b i cen t ena ru l ce l p u ţ i n al i n v e n ­t a to ru lu i t ăb l i ţ e i d e a rdez ie d a ­că n u şi la s ă rbă to r i r ea p e d a g o -

funcţie de totul cât, la un mo­ment dat, e prim punct de pro­gram în ierarhia urgenţelor so­ciale.

Precum există o stare de răz-boiu căreia îi corespunde o eco­nomie de războia şi o ţinută ce­tăţenească de războia, la fel so­cietatea poate trece prin alte a-semnătoare situaţii de încordare sau criză.

bertate. „Astfel, examinând aceste con- gutui de l a Neuhof, üíferten şi

cepte, am văzut în ce mod ele Clindy. S ă n ă d ă j d u i m însă că posedă aspectele multiple — i m - to t v o m p u t e a în ţe lege şi s imţ i , plicăndu-se reciproc — ale uni- în în t r eaga p rofunz ime a f r u m u -cului şi eternului ideal moral, şi se ţ i i lor, cuv in te le p a car i e l l e - a cum din aceste principii se pot r 0 s t J t , oa u n fel de pa ra f rază e -scoate concluzii pentru orientarea şi so luţ ia tuturor marilor proble­me de principiu, care trebue să stea înaintea oricărei considera­ţii a vieţii sociale şi politice.

„Aceste principii posedă putere, numai când suni egal recunoscute şi definite; ca să nu avem acea falşă justiţie, acea falşă egalita­te, acea falşă libertate, din care se naşte criza.

înţelese just, acestea rămân şi nu pot să nu rămână, idealul o-mului etern'1.

Principiile lui Guido Calogero apar în Mer id iano di Roma.

SORA CT E S

vangel ică : „ Iub i ţ i -vă unii p e alţilii, aijutaţii-vă şi sfătiuilţi-vă câ t veţ i t r ă i şi fiţi d rep ţ i şi s incer i , p l ini de d ragos te şi s impa t i e f a ­ţă ide toţ i oameni i : astfel vă v a fi b i n e în v ia ţă" .

DESIGUR, roEALURILE

pedagogice pot varia şi variază dela epocă la epocă. Ceeace ieri a fost ţelul cel mai înalt al min­ţilor active pe ogoarele culturii omeneşti, azi poate fi utopie sau e tapă depăşită. Ceeace ieri a fost necesar, azi poate fi periculos Pedagogia trebuie înţeleasă şi în

e Atunci am văzut, cum ace­

leaşi povestiri, acsileaşi sufe-rJrtţe sau bucurii, aceiaşi eroi dragi sau urâţi, acum e.rau ediţii. Cum sfatul ce mi-1 ce­reau aaum, altfel 1-iiJ dădeam. Şi altfel ei, cu totul altfel, se purtau, cel puţin a ş a socoteam ѳц, cu toate că din rândurile cărţii niai-o liotă nu se schim­base.

Am priceput însă ce h<m prieten regăsisem. Ce mare şi nepreţuit prieten de care toc­mai despărţirea şi viaţa înde-

( U r m a r e d in p a g i n a I~a)

portata unul de altul ne apro­pia mai mult acum. Un prie­ten, care nu s'ar fi plictisit de amintirile me'le, — şi ce plă­cut este să dépend la nesfârşit amintirile, — şi care nu m'a (pGlJatiisit cu (amintirile iui, ci; mi-a povestit o nouă prietenie.

O veche şi totuşi nouă prie­tenie, o simpatie veche şi o nouă cunoştinţă, un trecut co­mun, dar .şi, — atât de rar de la o fiinţa"— ün viitor comun.

DIMITRIE POPESCU

P E S T A L O Z Z I

F ă r ă îndoială , n u efuziunile u-manitare vor figura în jurnalul de probleme al unei atairi socie­tăţi. Orice minte normală va şti să facă necesarele d is t incţ i i şi orice om, înzestrat cu norma­lul bun simţ al tuturor oameni­lor sănătoşi şi de bună credin­ţă, va vedea dece în ceasul de faţă e dator să lase pe al doilea p l a n preocupăr i l e de mare rang din ceasul precedent.

T O T U Ş I O A T I T U D I N E

nobilează toate ac ţ iun i le p e car) le ş t i m s a u Ie c r e d e m necesa re : dragos tea , — iar aceas tă d ragos te specific u m a n ă care n u t r ebu ie confundată ou stlăbiioiiutniea, se l a : ă educabi lă .

„Nu frica, n ic i pedeapsa nu t rebuie folosite d r e p t imbold pr incipal la сейасе este d r e p t şi bun, oi b u n ă v o i n ţ a şi d ragos tea" — s p u n e a ş i Pestalozzi, E a r a b d ă îndelung, e p l i n ă d e b u n ă t a t e , Ou şrtie de p izmă, n u s e l audă , mi se tauf es te , n u s e p o a r t ă cu necuvi in ţă , n u c a u t ă a l e sale. nu se a p r i n d e de m â n i e , niu p u n e la socoteală r ăn i , n u s e b u c u r ă d e ned rep t a t e , ci s e b u c u r ă de adevă r .

Toate le sufere , t oa t e l e crede,

toaKe le nădă jdueş t e , t o a t e le r abdă . Dragostea mu p i e r e n ic i ­odată , — sc r ia ş i Apostolu l . D a r dragos tea m a i t r ezeş te în suf le­tu l n o s t r u o v i r t u t e : s en t imen­tu l ide .onoare, — Seritiment fă ră de ca re nilci d ragos tea mu a r p u t e a fi i zbăv i toa re de rău .

C A A T Â Ţ I A V I Z I O N A R I

şi J o h a n n Heinr ich Pestalozzi , — „Heiri Wunderli von Thorlic-ken", c u m îl porecleau, în copi­lăr ie , colegii d e şcoală, — a fost un Don Quijot te . Cine î n v r e m e a lui ş i c ine în zilele n o a s t r e ş i - a r fi r u i n a t avu tu l şi v i a ţ a r e luând , în c iuda ingra t i tud ine i reco l ta te d i n belşug, exper i en ţa educăr i i u n o r nespă la ţ i , în ră i ţ i ş i i n c u r a ­bili Copii vagabonzi? El, P e s t a ­lozzi a comis aceas tă m a r e i m ­p r u d e n ţ ă . A fost bă t a i a d e j ac a celor „mai deştepţii" d e c â t el, a fost hu idu i t şi a lungat , a fost pus s u b tu te lă d r e p t i responsabi l , a fost lovit chiar d e cei ma i a p r o ­pia ţ i icolaiboiraltoiri ;şi o a m e n i de înc redere a i săi, învă ţă tor i i Schmidt şi Niederer şi lovit d e s a v a n t u l profesor von Haller... Ah, t o a t e acestea a u fost m o r i d e v â n t ! Ca şi a u d i e n ţ a la N a ­poleon, ca şi îmbră ţ i ş a r ea ţ a r u ­lui t u t u r o r Rusi i lor şi ca şi o m a ­giul rege lu i Prusiei;. Pestalozzi s'a lovi t poa t e d e a r ip i l e în u r c a ­r e sau cobor î r e ale aces tor mor i d a r u r i a şă a r ă m a s n u m a i ideea t r ans f igu ra t ă d e gen iu l şi e tho -snfl s ă u d e pedagog a l u m a n i ­t ă ţ i i

U M A N I T A T E ?

Da. Umanitate ! Căci până şi în cea m a i degradată fiinţă ome­nească există un rest de ome­nie, un rudiment de dispoziţie u-mană. Să nu confundăm însă u-manul,—omenescul,—cu u m a n i -

Cronica plastică

BIBLI0F1LIE, ILUSTRATORI Şl PICTORI Am făcut o înce rca re d e bibl iofüie cu ra t

românească Volumul e r o m a n u l lui Radu Tudorán „Un por t la r ă să r i t " pe ca re l - am ilustrat. Din pu ţ ine l e e x e m p l a r e r ă m a s e dela subscriitori, a m dus câ teva şi la l ib ră r ia de artă „Pr ie teni i căr ţ i i" . Domnişoara , una din vânzătoare, în ţe legând cu a d e v ă r a t ca r tea l i­terară f rumos edi ta tă , n e - a spus, p r i v i n d - o admirat iv : „Pa r ' c ' a r fi o car te f ranceză (in­contestabil, ed i tu ra f ranceză de a r t ă de ţ ine fruntea !) păca t că n u e s t r ă ină , f ranceză ; s'ar v inde ca pâ inea caldă..... Ca să l u p t ă m contra aces te i aprec ie r i — a s e m ă n ă t o a r e b i ­ne cunoscutei „ce b u n p ic tor , pair'că ar fi francez !" — v o m face un locşor (spaţ iu l i ­mitat) ediţiei de a r t ă r o m â n e a s c ă şi b ib l io -fffiei.

Pă re rea domnişoare i n e m ă g u l e ş t e — s u n ­tem noi înş ine înfocaţi d u p ă c ă r ţ i i l u s t r a t e franceze — n u v r e m însă ca aceas tă p i a t r ă d e încercare să n imicească s t r ă d u i n ţ e l e r o ­mâneşti.

în t r 'o ţ a r ă posedând pic tor i i p e ca r e - i p o ­sedă, desena to r i i pe care- i ş t im, case le de edi tură n u le oferă nici un prilej de înfăp­tuire. S e feresc d e ediţii r a r e , îngr i j i te , fă ­cute cu migală . Tipografi i le şi t ipograf.! u -răsc p e cei ce-i scot din t ipicuri . Şi un i i ş . alţii p r e t i n d că n u raportează. . . n u ies p a r a ­le, aşa c u m ies d in acele mii de u r î c iun i î n ­ghesuite 'n r a f tu r i şi pe etalaje .

Deci, t i pă r i r ea u n u i t i ra j l imitat , în con -diţiuni t ehnJce deosebi te , cu g reu tă ţ i l e de azi, m e r i t ă să fie r e l eva tă . Pr i le ju l d a t mie de ed i tura Sooec d e a scoate u n vo lum de lux, ia propor ţ i i d e „ fenomen" .

i lu s t r a to ru l , v r e a u s ă se ştie, în t r 'o a seme­nea ediţ ie, nu e decâ t u n factor al căru i m e ­rit poa te fi r i d i ca t sau cofoorît d e luc ră to ru l tipograf. Câtă grije, câtă atenţie, ce muncă cinstită se cere p en t rucă . î n m u i a t cu Umba, să fie răsfoi tă cu un dege t n e p ă s ă t o r d e om curios:, o car te de artă. . . aceas t a o ignorează cel ce s e p e r i n d ă indi ferent , î n a i n t e a ei !

O i lus t ra ţ ie câ t d e m i n u n a t ă , dpcă n u e a -şezată l a locul său, în fo rmatu l cuveni t , e ca şi c u m n ' a r fi...

In a t e n ţ i a domnulu i m i n i s t r u a l cul te lor şi a r t e lo r p r o p u n e m o sugest ie . O d a t ă p e an , fiecare casă de ed i tu ră să t i pă rească p e cont propriu în t i r a j l imi ta t , o ca r t e i l u s t r a t ă d e un pic tor isau desena to r r o m â n , c a r e c o n ­fruntată la un loc cu ce le la l te să p o a t ă c â ş ­tiga u n p r e m i u n u m i t „p remiu l r o m â n al e -diţiei d e a r t ă " .

Art iş t i i g r a i i c i a r p u t e a astfel găsi un magnific d e buşeu, i a r c a r t e a n o a s t r ă pes te hotare a r p u t e a c u r â n d lua. locul a l t o r e d i ­ta uni.

Pen t rucă vo rb im d e i lus t ra tor i , n u se poate să n u n u m e s c imedia t pe u n u l d i n cei

m a i d e seamă, desena to ru l A U R E L J I Q U I D I a cărui expoziţ ie o socotesc pusă la punct cu totul occidental. M a t u r i t a t e a lucrăr i lor , ar­monia acestei can t i tă ţ i d e t ab lour i aşezate în t r e i săl i m a r i (a cărei lumină m i se p a r e bună) , omogen i t a t ea lor fără să fie r epe t i r e , fac d in aceas tă expozi ţ ie u n l°c de a d e v ă r a ­tă des fă t a re a ochiului . J u d e c p e A U R E L J I Q U I D I p e n t r u ceeace este, n u aş tep t de la el decâ t ceea c e -mi poa te da . Ë u n d e s e n a ­tor sensibil cu o perfectă ş t i in ţă a m e ş t e ş u ­gului ş i a mi j loacelor sale, p e oare le î n ­t r ebu in ţează c u o m ă s u r ă , o discreţ ie , o f i ­neţe deosebi tă . Culori le şi le ş lefueşte р э f iecare a n şd e u ca re - l u rmăresc , v ă d p r o ­grese le rea l iza te .

M i - e to ta l an t ipa t i c obiceiul p ă m â n t e a n , când c i n e v a a r e o ca l i ta te , d e a i -o nega, sco ţând l a iveală u n defect care n ' a r e n imic aface ou a d e v ă r a t a lui înfăptui re , de pi ldă u n scr i i tor in te l igent „b ine d a r e be ţ iv" (ce m ă p r iveş te , dacă e car tea b u n ă ?). Un d e ­sena to r de ta lent , de ş t i in ţă a m ă n u n ţ i t ă a meş teşugulu i „bine, da r n ' a r e m a t e r i e " sau „b 'ne , d a r e i lus t ra ţ ie" . Ei -şi ?

De ice să cau t m a t e r i e acolo u n d e nu-ş i a r e ros tu l? Şi n u e cazu l lui A U R E L ca re a r e u n e l e „ f ro t t i s -ur i " suprapuse , u n d e vezi pr in t r a n s p a r e n ţ ă dens i ta tea ma te r i e i ch i a r în desen . Conu A U R E L e un dibaci, s ă -mi dea voie să i-o spun. Cum zice f rancezul „II sa i t y fa i re" . Cât de d e p a r t e d e t a tă l său!

AUREL JIQUHM Cei patru

Ei, uite, aces ta da, es te i lus t ra t iv . B ă t r â n u l J iqu id i să înv ie 'din mor ţ i să v a d ă c u m 1-a în t recu t fiul său... a r r ă m â n e uimit .

F i ind în expoziţie, pe când priveam. î m ­p r e u n ă n i ş t e acua re le , n e p o m e n i m cu un domn b ă t r â n a ră tos , oare imedia t îl luă pe A U R E L «cu „maes t r e " în sus, „maes t r e " în jos, „ai n i ş t e luc ră r i fenomenale , îmi p a r e

b ine că văd in f luen ta franceză, t e -a i insp i ­r a t d in P O U L B O T , F O R A I N ; foar te bine, foar te bine".. . A m pro tes ta t imedia t—fără să cunosc p e d e m n u l în chest iune, a m p r o ­tes ta t v e h e m e n t ; n ' a r e n imic a face P O U L ­B O T şi FORAIN. Că s u n t e m toţi t r i bu t a r i a r te i f ranceze plast ice, n imic m a i adevă ra t , d a r să m i s e a r a t e în î n t r eaga Europă , o s ingură ţ a r ă c a r e în p ic tu ra sau în desenu l său, n u e cât d e câ t t r i bu t a r ă a r t e i f r ance ­ze... Aurel Jiquidi a r e un desen personal, al t impulu i său şi a tâ t . O obiecţie la sfârşi t — o mică obiecţie — sun t oareoari vu lga r i ­tăţi , şa r je d e un gus t dubios , a r trebui: ev i ­tate . Dau aci o reproducere , s ingura n e r e ­p rodusă încă. Aceşt i p a t r u râd p r e a os ten­tativ. Păca t că n u a fost fotografiată g r ăd i ­na de v a r ă c u mesele geale. E o buca tă i m ­pecabilă.

Nu aşi p u t e a î n t r e b u i n ţ a acelaş cuvân t şi pen t ru tab lour i le d-lui. CIUCURENCU. Poa ­te l u m i n a de zi e cam crudă aci, sco ţând la iveală m u l t e insuficienţe. S u n t culori r u p t e pa r ' că d in ansamblu . M ă t rudesc ca aceas ­tă nouă fază a d - sa l e s ă fie b ine pusă la punct . Despre cal i tă ţ i le d - s a l e d e colorist, b ine cunoscute , n u voi vorbi , voi spune doar a tâ t : a m impres ia că a n u m i t e colori s u m b r e ii găuresc tabloul . Vrea să se precizeze şi poa te felul îi e să fie neprecis , v rea să fie v iguros şi poaite de l ica te ţa îi e caracter is t ică , v r e a să piue o pas tă groasă şi poa te f ro t t i s -ur i le îi .sunt m a i l a îndemână. . . S e preia poa ­t e să nu -1 înţe legem, e î m b u c u r ă t o r totuşi faptul că se re înoeş te . In d r e a p t a — la: colţ — tab lou l e în u m b r ă , o f igură în roşu a p l e ­cată p e o masă , e b ine real izată . Mai sun t şi a l te le , a p r o a p e toa te v â n d u t e .

La expozi ţ ia a r m a t e i , t onu r i l e e r au ma i discrete.. . Nu t r a g e m concluzii , a ş t e p t ă m ; cău tăr i le au t o tdeauna rezul ta t .

De câ t e ori o p ic tor i ţă i n t r ă î n t r ' o colecţie i m p o r t a n t ă , f ap tu l t r e b u e semnala t . N e - a m b u c u r a t d e E L E N A VAVYLENA că figurează în colecţia Zamjbaiccian; e u n a d i n foarte pu­ţinele o a r e con t inuă să se b u c u r e de ap rec ie ­r e a d-sa le .

A n u l acesta a în semna t şi p e n t r u MAG­DALENA R A D U L E S C U o d a t ă i m p o r t a n t ă în t rucâ t , u n u l din m i n u n a t e l e sa le tab lour i a fost şi el a les p e n t r u colecţie.

LUCIA DEM. BALACESCU

Sus pe vârful muntelui, p e unde Dumnezeu a încăput in cerbi şi ciute, pe unde apele s'aleargă iute, sue şi sufietuU mciu, desprins din maireie său neciuprinis, in crucea lui de carne şi sânige, răstignit, cu braţele întinse înspre apus şi răsărit. Tot urcă, urcă în mai sus de sus, visând iubirea lumii, pe urma lui Isus. Jos la picioare se adună, plutind aievea... miresmile pământiului împreună... de sus ochiull despică'n zare, cetate dc cetate, câmp şi mare!... Umbra şi răcoarea trecătoare, fură mânigâer© aurită, de la soare! O feerie tainică şi pîilnă de cuvânt în care glasul n'are şoaptă ci avânt, îmi turbură fiinţa şi mă minte, mă spulberă priiin haos înainte, şl iar mă toarnă In conturul meu, învins şi copleşit de farmec greu. Simt, marile puteri în implacabil sorise, uimită, urmăresc cşai pasărea şi cântecu'n abise, în miimite, scutur flori, de albele, inertele ninsorii, şi simt in dulcea lor suavă poezie, a (fluturelui vag extaiz de nestatornici* : mă simt asemenea unei scântei uitată in cremenea din care voiu ţâşni odată, atunci când nlam să mai pricep númic, când frumuseţea dincolo de gând, am s'o explic!

VIRGINIA GHEOBGHIU

şi G e r t r u d a " — e romámul e d u ­cativ, cunoscut ş i l a no i ş i pe care- l p o a t e cet i p â n ă Şi cel m a i u m i l abso lvent a l abecedaru lu i , deoarece Lienhaird şi Geirtruda exis tă î n t r ' o b u n ă t r a d u c e r e r o ­mânească a p ă r u t ă în ejdiitura Ca­sei Şcoalelor.

„CEASUL DE S E A R Ă

al pus tn icu lu i ' ' n e in te resează de tarul şi umanitarismul, cari oricâl áradata. Nu deoarece a m v r e a

să - l p r ezen tăm, oii numiai în m ă ­sura în caire se poa t e a t r a g e a ten ţ i a cuiva* a s u p r a exis tenţe i une i opere de m a r e valoa.ie. De altfel t o a t e no te le n o a s t r e u r m ă ­re sc m a i m u l t s u g e r a r e a decât

de frumos ar fi fost imaginate de apostolii lor, sunt termene as-tzi vide şi compromise. Umanul însă presupune cunoaşterea si punerea în valoare corespunză­toare a tuturor aptitudinilor spe­cifice şi liberatoare pentru insul p rezen ta rea p r o p r i u zisă om.

Pestalozzi a avut în vedere tocmai acest specific omenesc când a abordat problema educă­rii copiilor părăsiţi. Şi tot antro pologică a fost punerea în fapt a educaţiei preconizate de el.

Ш L U N G I I A N I

d e in terdic ţ ie civilă Hediri Wiun-derflii von Thor i icken" a sonis. N u mul t e , nici m u l t ioanititaiti|v Foa r t e m u l t însă p e n t r u ceeaice a zăcut p e sufletul lu i î n d u r e r a i şi vizionar. „Die A b e n d s t u n d e eines Einsiedler^" — „Ceasul de s ea r ă al u n u i (pustnic", — se nu ­meş te p o e m u l î n care P e s ­talozzi a ihcercait s ă - ş i cr is tal i­zeze, în feiana 1' u n u i Hölder l in de m a i tâ rz iu , ideailuniile educa toare şi educabi le a le omului; şi „Lien­haird u n d Ger t rud" , — „Liemhard

Acestui ]ceas de seară i-iaim diait, a c u m doi ani, o- ves iune r o -imâneaiscă publicabilă,. Refugilul

d i n Cernău ţ i însă a dasitimiat-o c ine ştie c ă r u i foc. Hoibeirjjt ä tque viemsltonies sua ifialta. To tuş i „Die A b e n d s t u n d e e ines E ins ied le rs"

a r m e r i t a o t r a d u c e r e d i n pa r t ea cuiva caire, p e l â n g ă fineţele l imbi i româneş t i , a r s t ă p â n i şi

nuan ţ e l e p l ine d e în ţe les a l e tex­tului pastalozzian.

Tema „Ceasu lu i ide peară. . ." este poziţ ia omului 'în l ume , iar morala , — căci, ca or ice poem, nu n u m a i d e c â t didact ic , opera tui Pestalozzi! a r e şi o mo: (allă, — mora l a e constiataireai că omul m o r a l es te p rop r i a s a operă .

P r i n aceasită eoineâiuzie, p e d a ­gogul elveţiojn deiyahide fiecăirui om. p â n ă şi celui m a i degrada t , por ţ i le căitre d e s ă v â r ş i r e p rop t i e .

D'eparte d e a - i încărca isufiatul au v reo d a m n a r e , Pestalozzi ariată că n u ex i s t a t a r e ps ih ice de nav indeoa t câ tă ѵ г а щ з ne gă­s im în farţia iuniui o m educabi l . In aiceasită /revelaţie rezidă î n t r eagă lînaftta va loa re m o r a l ă ş i p e d a ­gogică a cugetării, şil pract icei salle d e î n v ă ţ ă t o r

P R U S I A

se găsea, în timpul şi imediat după războaiele napoleoniene într'o situaţie foarte grea. E inso caracteristic şi semnificativ pen­tru spiritul german faptul că toc­mai Prusia şi-a plecat, mai a-dânc, urechea în faţa precepte­lor pedagogice pestalozztene. Din umiliri n e ridicăm însă prin cu­vântul cuiva care ne dovedeşti că, departe de a despera, nu a-vem nici un motiv să ne credem pierduţi, ci dimpotrivă. Ori, Pes­talozzi rostea, ca nimeni altul, a-cest minunat cuvânt de nădejde şi dragoste.

T R A I A N C H E L A R I U

Cu Soffici la bord (Urmare din pag. I-a)

un œbsolwt paanbicwlar ! S'a\r pwbea să vă mână іпсоттгкзаЫІ chiatr tăicâm.du-ni-1. Aşa, suntem siguri de a pwbea surprinde unicitatea vie a итш „ршгіЬъсиіІшг" care devine, prin Swffiei, prm „forţa interna a pasiunii transpusă în hieroglife", Ab­solut.

Un pairtecuilar absalut ! L i m i t a r e a lai un „partiauilar" anumit

dmtre infinitele posibilităţi de manifes­tare ale ,jpa>rticuiar,uilui'', ressbrwngerea la sine însuşi, i se paţre lui Sojfici o siterpi-ci'une № inimii". Dair .eiste — vede şi el, şi asta-il ooiniscileiază, — ieste ceva sublim şi dumnezeesç în această „arridita de cuore" : în a nu putea, iubi •— pro'Jiund şi cu ade­vărat — iailtce<i>a d e c â t pe noi înşine.

„ M i t e i iha JViamcis — sortie Soffici — e atât de bogat î n c â t a r meiritäa să devină evanghelia timpurilor viitoame".

înţelegem acum dece-işi înseiaimnă t i m o ­n i e r u l simgiuiriei c e r i t t o d i n i p o s i b i l e , a ce le i sentimentale, la zintâi de larmmrie, pe prima filă a jurnalului de bord: „oridveâ-

BUGEN ISPXR Rue Val le t

teori apuci condeiul! , t e pregăifceişti s ă faci litevaibwră. Afară idoar când îl apuci pen­tru a scrie iubitei ши prietenului — d a c ă e ş t i o m " . •

lată însemmairiea jwnnailuibui de bord din 12 Mai:

„Ce lucru greu s>ă devii rwn om ! „Dar cât de greu e încă, să trăeşti când

eşti un om !...." Dacă Soffici a\r fi fast că\tu\ş de puţin

interesat să-şi cionitiniiie gândurile cu care-şi începuse, la un zi 'ntâi al anului, jurnalul de bord, ar fi cowíiiiniuiait :

„Ce lucru greu să t e -eccpriimi când eşti un om !...

„ D a r c u cât тхьі >gweu e să looimtinui ia trăi, când într'adevăr ai ' reuş i t s-ă t e e x ­p r i m i " .

„Giomale dtii B a r d o " , nu e, itoitesi, ulti­ma carte a iui . Arden igo Soffici.

Ar fi trebuit poate, să se fi sfârşit la început, cartea acemta. Ar fi itrebuiit să-şi contrazică cinstea, Soffici, minţiwudu-ne că spune d e s p r e el chiar tăcând. Şi să tacă, pentru a ni se comunica absolut. Ei da, „e destul să fii viu ca să fii perfect". D a r d e c e waii e nevoe de literatură pentru aista ? Dece să „ a i rnevae, de lectori noi, iu­bitori, care să ştie citi priinrtre linii scrisul tău; cititori liberi de prejudecăţi; hipersen­sibilii"...?

Adevărat, se resemnase: „Dar 'aceşti ci­titori n'ai să-i găseşti probabil. Şi va tre­bui să fii falŞy dacă vrei să pleci, şi obscur şi dispreţuit, dacă vrei să fii sincer".

A t u n c i d e c e : „Grandezza lettemria: Non si tratat che

di scrivere parole vine"-Parole vive ? Era, vorba de viaţa însăşi,

de o m u l viu însuşi, nu de cuvintele vii. Ardengo Soffici a vorbit un an pentru

această „grandezza letteraria"? Sau poate pentrucă şi-a propus ca» motto: „Nuiladies sime Imeaf'.

Ardengo Soffici n'a dispreţuit totuşi arta. Partul î n c a r e дігюогеииа final este aii prejudecăţilor агііфсе, şi idorul de ar­tificiu i se infuzează oidlaită c u s t i m a pen­tru această „grandezza ibeifctieroiria" para.-do»aiîă.

ION F R U N Z E T T I

UNIVERSUL LITERAR 28 Martie 1942

de DORIN I L I E S C U

Se lăsase iar ceaţă. Se 'ntunecase bine, cu toate că nu era târziu.

ОЫІЛ era liniştită- Se făieuse o brumă de foc şi, aşa PUŢJU cum еш, încălzea destul camera în care stăpâ­nii! îşi РЕІГЕСЕША de oblicei după amiezele. Câinele, un setter aii'b, sta lungit în iaţa sobei privind cu un ochi leneş spre flăcările cari se vedeam pe UŞA deschisă.

Deodată an imami i.nesări. Se irUfliică pe picioarele dinainte şi privi neliniştit spre |uşa care da în hali. Se SICUIĂ apoi de tot şi pomi mtr'acolo. Adulmecă ner­vos, îşji întoarse catpuli spre cei din cameră, scânci de câteva ori, apoi, spre stupoarea stăpânilor, ridică în sus capul, îni.inse gâtul voind parcă să-l lungească peste cât era el şi începu să urle.

Cineva sună la uşe. Servitoarea ieşi să vadă cine este. Prin uşa larg

deschisă năvăli ceaţa şi odată cu ea un domn. Avea vreo 50 de ani, cu înfăţişarea undi om obosit, a unui bolnav. îotui în el era aproiape obicinuit, dar faţa, faţa II era de neuitat: crispată, chinui.ă, cu ochii trişti, de o amărăciune imensa în cere adunase parcă toate veninurile lumii.

După ce intră în hali, străinul se opri puţini ŞI-şi plimbă ochii peste to.„ ca un cumpărător sa/u ca unul oare sie sileşte să-şi aducă aminte. Zâmbi, am?r, numai cu un colţ al gurii. îşi aţinti apoi pri­virea în ochii servitoarei. Femeia Înţelese instinctiv că omul e puternic, infinit de puternic ŞI că n'aire de făcut decât să I se supună.

— Du-te die-mii ia valizele. Le-iam lăsat în poartă. In timp ce femeia ieşise în curte, îndreptându-se

spre poartă, străiinul începu să se desbrace- Încet, obosit. îşi atârnă blana în cuier, apoi îşi scoase pălă­ria din cap, o examina ŞI pe o parue ŞI pe alta; as-vârli de pe ea un fir de praf imaginar ŞI apoi o puse sus, pe poliţa nichelată de deasupra cuerului.

— Aşa. Du valizele în camera mea — Unde? — In camera mea, de ce te miri? — Nu vă supăraţi, dar nu v'am mai văzut nicio­

dată şi dvs. vorbiţi de camera dvs. — N'aveţi o cameră în care dorm musafirii ? Când vin rudele din provincie ale doamnei, sau

ale domnuliui, unde dorm ? Adică numai ale doam­nei, căci domnul n'are rude. Nu-i AŞA că n'are?

— Nu, n'are. — Vezi că ştiu ? Ei, unde dorm rudele doamnei ? — Sus, lia etaj, e o cameră aicolo pentru dumnea­

lor-— Acolo, atunci. Aia e camera mea. Cum aíuingi

în capul scării, A doua uşe pe stânga. Aşa-I c ă am 0 cameră în casa asta? Du bagajele acolo.

Şi tot timpul acesta străinul zâmbea abătut, aşa cum surâd bolnavii cari febrjeitează.

— Domnu unde-i ? — E la bancă. №a-i acasă deeât coniţa şi copiii. — Domnu e la bancă... Du-mă atunci la coniţa. Femeia îi arătă cu degetul o uşe. Era o cameră plăcută. într'un fotoliu, tras aprotape

sub lampă, o femsie citea. Pe o SOFA, două fetiţei OU aere de mici domnişoare, vorbeau în şoaptă, se­crete destăinuite probabil, căci râdeau cu teamă să nu Ie simtă mama ŞI să le întrebe de ce se amuză.

Străinul, după ce închisese uşa în U R M A lui, se oprise şi privea spre femeia din fotoliu- Câinelui 1 se sbârli părul de pe spinare şi se trase scâncind vârîndu-se JDUB sofa.

— Bună seara. — Etitmă seara. Femeia aş eptă câteva clipe ea străinul să-şi spună

numele. Omul tăcea însă şi o privea zâmbind. îşi piedu răbdarea.

— Cine sunteţi dvs. ? — C i n e SUNT EU ? — D-a, dvs- Cine sunteţi? — Cum, nu mă cunoaşteţi? — Nu, devreme ce vă întreb cum vă cheamă. — Faţa mea nu vă aiminteişte de nimic ? — De nimiic. Acuim vă văd întâi. — Nu v'a vorbit soţul dvs. despre mine ? — Nu domnule, niciiodaiă. StrăJniul făcu câţiva paşi spre interior, se aşeză

într'un fotoliu, fără să mai aştepte vreun semn de invitaţie, ETPOI văzu parcă pentru întâia oară de când intrase în cameră, pe cele două fetiţe. Le adresă un zâmbe',, unul dka zâmbetele lui bolnave de friguri.

— Fetiţele dvs. ? — Da, fetele noastre-— Şi nu v'a vorbit niciodată de mina ? — Nu domnule. Cum vă numiţi ? — Nu ştiu. Asta e una din întrebările pe cari am

venit să le pun bărbatu!/ui dvs. E curios cum a putut lăsa să treacă atâţia ani, atât amar de ani, şi să nu vă vorbească de mline. Şi eu care credeam...

în «ACEA clipă femeia îşi dădu seama că străinul o domină-

— Dar, în definitiv... — In definitiv... Definitivul va FI mult mai târ­

ziu ŞI nu ştiu MIIICI eu -cum va fi. Tot ce pot să vă spun, e că sunt cel mai bun prieten al lui, atât de bun, atât de im im, îmcât eu parcă sunt el, iar el paircă e însăşi fiinţa mea- Credeţi-mă că nu fac mis­tere, dar dvs. n'aşi şti cum să vă spun că mă chiamă. Trebuie să-l întreb întâi pe el.

— Pe dine, pe el ? — Pe soţul dvs. Dacă v'aşi spune că mă cheamă

X sau Y aşi spune o inexactitate. De ce atunci să spun un neadevăr, când nu cunosc, realmente, nici adevărul ?

— Domnule, s ă vă spun d r e p t , eu nu pricep nimic. Aşteptaţi până vine saţul mau şi o să vorbiţi cu el.

— Da- Da. Sigur. II aştept. Pentru asta am şi venit. — Şi iar zâmbi. — Vă răpesc timpul degeaba, vă plictisesc. Vedeţi-vă mai departe die citit. Eu mă duc în camera mea.

— Unde? — In camera mea, sau, cjum îi spuneţi dvs. „ca­

mera de mosafiri". Eu însă îi zic „ A M E A " poate din nevoia pe care o simt de atâta timp de a avea şi eu ceva al meu-

— Să chem servitoarea să vă arate. — Nlu. Nu-I nevoie. Sus. In capul scării. A doua

uşe pe stânga. — Atunci duceţi-vă sus. Când VA veni bărbatul

meu, am să-I spun că sunteţi aci. Străinul se sculă obosit, surâse din nou spre cele

două fete, spre femeie şi apoi, eu paşi grei, înceţi, ieşi din cameră- I se mai auzi umbletul prin hali, apoi loviturile tocurilor pe piatra scării care ducea la etaj, apoi nimic.

In camera din «are plecase rămăsese o atmosferă grea, încărcată, împovăraiă parcă de electricitate, aşa cum simţi parcă aerul înainte de Surtună.

Cea mai mică dintre fete începu, prosteşte, s ă plângă. Un plâns ca o lamentare.

— E nebun, mamă, zise cealaltă. 4 — Şi eu cred. Sau poate n'o fi- Vorbea cu destulă

judecată. Nu ştim moi ce vorbea, poate altfel am fi priceput.

*!/Г Femeia rămase cu ochii în gol, privind în faţa ei

fără să vadă. Inicemcă apoi să citescă. Rămase pe aceeaşi (pagină. Închise cartea şi-i dădu drumul lângă ea, în fotoliu. Se ridică şi se învârti de câteva ori prin cameră, apoi se duse lia fereastră- îşi lipi frun­tea de geamul rece şi îinicercă să vadă afară. Ceaţa; o ceaţă ideasă oare cuprinse tot; din care nu putea să răzbească nici o licărire.

— Ce ceaţă... Şi murmură vorbele fără să ştie mici pentru cime

şi If ară să fie lămurită despre care ceată era vorba : despre ,cea de-afară, sau despre cea dinlăuntru, care îi cotropea suiftleiuil.

Fetiţa continua să plângă.

— Te caută un domn-— Un domn ? Ce domn ? — E nebun tată, interveni1 fata cea mare. — Poate să fie şi nebun. Nu ştie cum îl cheamă.

A venit să-i spui tu. — Nu ştie cum îl cheamă? Să-i spun eu? Unde-i

frate, domnul ăsta? — E sus, în caméra lui. — Oare camera lui ? — Camera de mosafiiri Tot aşa 1-aim întrebat şi

eu. Ştia şi unde e.-. Sus. A doua uşe pe stânga — De ce nu m'aţi chemat ? Dacă-i un nebun ? Sau

ura hoţ? — Nu cred. Femeia sumă şi veni servitoarea. — Du-te sus şi cheamă-1 pe dorrmiul care a venit

adineauri, Sluga se 'mltoairse peste câteva clipe: — A spus că viime. — Ce făcea? — Stătea pe'mtuneriic. M'am şi speriat. Şedea pe

«Scaun şi se lulita afară, pe geam- E nebun, corniţă, alltf eil ce vedea el noaptea pe geam, prin ceaţa asta ?

Trecură câteva minute, apoi altele şi omul nu mai cobora.

— Era îmbrăcat? Da, îmbrăcat. Sta pe scaun la geam şi mu făcea

nimic. — Atunci de ce nu vine? In sfârşit se auziră paşi. în­

cet, străinul cobora* Intră a-poi in cameră- Era tot trist.

— Bună seara. — Bună seara, amice. Stai

jos. Necunoscutul se îndreptă

spre fotoliu şi se lăsă ostenit în el. Mâinile, palide, osoase, nişte mâini de mort şi le spri­jinise pe rezemători.

Stăpânul casei părea amuzat. Amărăciuniea asta de clown ieşit la pensie a omului din fa­ţa lui, îl în/veselea.

— ţii Z4C1 ca mă cunoşti? Strauuuii a l t a -— "ie cunutsc. Bine. — jurqpt sa-ţi spiub si eu

parcă te-aiş şti oe untteva, dar nu-mi { тш aouc aniiinte de un­de, ѵшп te cneaba ?

Nu te supară ca ţi-am uitat numele, aar prooaoil că nu ne-am vă-jţut de mulţi ani. In-ţeuegi... cu câţi oameni am avut de-aiace...

— Uuuidat... Să nu mă mai cunoşti ! Tocmali pe mine !—şi otmuti privi оіигьсищ jenat spre femeie şi spre cele două fete.

— Jroate am fost colegi ia u-niveisitate ?

— Nu... D-ta ai făcut acade­mia de comerţ, e u dreptul.

— Te 'nşeli, am făcut drep­tul.

— Nju. D-ta ai făcut acade­mia. Ştiu bine.

Stăpânul zâmbi voind să para îngăduitor. Era însă je­nat, intrigat. Cine putea fi o-mul acesta care-i cunoştea VIEAŢA tot aşa de bine (ca şi el ? Continuă :

— Atunci din liceu ? — Nu, nu. Lasă copilăria. E- f "~

ram oameni în toată firea când ne-am cunoscut. — In şcoiaiia militară, atunci? Străinul ridică p'inctmt o mână in sus şi o lăsă apoi

să cadă alene la loc. — in siarşut, dacă nici stagiul nu l-am făcut îm­

preună, mu mai ştuu de unde să te iau. Necunioseutul pirluvi îiairâşi pe cei dimprejur şi o

amărăciune mmensä, Iară margini, i se aşternu peste faţa şi aşa destul de tristă. Apoi se întoarse brusc spre cel din faţa lui.

— Mai călătoreşti ? — N am călătorit în ѵіеафа mea- Mă duc doar vara,

cu copiii, la munte. — La mare nu te djuici niciodată ? Sau poate te

'întristează ? — La mare-..? Am... Străinul îl privea. Şi din ochi i se coboira doJană. — Da, da. Continjuă. SiA fost o singură dată. Sunt

de atunci peste treizeci de ani. Stăpânul casei simţi atunci din nou groaza, acea

groază oare cuprinde fiecare fibră, care îngheaţă totul, o groază imensă, fără limită tcţt ca atunci în tinereţe. Palid, cu falca crispată, cu ochii măriţi, privea la străinul trist- Sirăilruuil îşi păstra acelaş surâs de infinită tristeţe. Se uitară aşa unul la altul mult. Apoi privirea stăpânului casei pâlpâi de câ.eva ori ca o candelă care se stinge şi se lasă în jos în­vinsă.

— Aşa dar, d-ta eşti? Ai veniit. Şi era în acest „ai venit" toată desnădejdea celui

care aştepta Moartea de mult şi peintru că n'o văzuse venind, începuse să creadă că nlare să mai sosească.

— Nădăjduiai că n'am să vin niciodată ? — Aşa am crezut, e drept. Şi acum.-.? — Ce, aoum?

— Acum ce vrei ? Străinul zâmbi, căută ochii stăpânului şi-şi înfipse

privirile în ei, voind parcă să-l facă să înţeleagă fără prea multe cuviinţe. Făcu apoi un gest larg, cuprin­zător, cu mâna.

— De vreme ce suni'.em atât de buni prieteni... atât de buni încât eu parcă sunt d-ta... şi invers... parcă d-ta ai fi chiar persoana mea, ce 'aşi putea să vreau ? Ce erezi că aşi putea să vreau ?

Şi spunând „vreau" se uită spre femeie Stăpânul înţelese. — Dar e monstruos...

—Cum ai zis? Monstruos ? Stàpanui se prăbuşi şi mai mult în fotoliul în care

sta. Intră parcă în el ca um metal care contractă la frig.

ifi era într'adevăr frig. Un frig de moarte, desnă-dăjdujiilor de pătrunzător, cuprinsese întreaga încă­pere.

— înţelegi — urmă străinul —a fost un loc în care greu se putea trăi. N'ai fost niciodată într'un aseme­nea loc ? Ndtci de curiozitate ? Umed, teribil de umed. Acum tirehuie să trăiesc la căldură, îmi trebuie căl­dura iuniui cămin, unui cămliln all meu. Nu-i aşa ? Aici, adică. Aiici pentrucă d-ta ai socotit că e mai bine aşa când ne-am legat, s>au mai bine zis, când m'ai le­gat.-, în sfârşit... când am lăout pactul...

După cum vezi, am venit. Am venit în casa mea, Ca... — îşi către femeie — Doamnă, n'aţi vrea mai bine să vă duceţi cu fetiţele în alta cameră? Noi, cari nu ne-am mai văzut de atâta vreme avem multe să ne spunem. Vă plictisiţi.

Femeia ieşi împreună cu copiii. — Aşa dar, continuă străinul, am venit în casa

mea, în căminul meu, la femeia mea, la copiii mei-— Copiai TAI? Asta nu. Sunt a i e mele fetiţele. I a tot, ia ce vrei. dar de ele nu te atinge. — Orezi că vreau să le fac vreiun rău ? Nu le fac

nimic. Niiici nu trebuie să şiie despre ce e vorba. N'ai văzut că le-am scos afară? Nevasta d-tale va fi a mea, fetele ale mele. Oricum. Fie că rămân cine sunt şi mă căsătoresc cu ea şi înfiez fetele, fie că... ştiu eu... poate ţi-ar con veni ceaiaită soluţie.

— Esd un monstru. Un mincinos. Un mişel. N'ai să poţi dovedi nimic.

Străinul iar zâmbi. — Crezi că dacă nu puteam dovedi mai veneam?

Am avtut, în urmă, aproape zece ani în cari n'am făcut decât să caut. Am căutat şi am găsit. Sunt sus-Pot să ţi Ie arăt dacă vrei, dar e de prisos, crede-mă.

Stăpânul casei înţelese că străinul nu miunţea. În­tr'adevăr, dacă n ' a r fi avut nimic serios n'ar fi venit. Risca să fie dat afară în palme. Asta-i adevărul:

are totul, totul, în mâinile lui galbene, osoase, de mort. Are şi vieaţa şi moartea» Se dădu învins.

— E de prisos. Totul e de prisos. Orice... Tăcură. Se gândeau amândoi la acelaş lucru. La întâlnirea

de acum treizeci de ani- Apoi drumurile lor se des­părţeau.

— Nu te-ai gândit tot timpul ăsta la mine ? Nici­odată ?

— Cum să nu mă gândesc. A fost chinul meu con­tinuu, a fost coşmarul vieţii mele.

— Nu ţi-a fost milă de mine, cât decât ? — La îmceput mi-a fost teamă, mi-a fost groază că

ai să vii aşa cum aii venit acum. Mai apoi, după ce vieaţa a început să-mi surâdă,

după ce m'am căsătorit, după ce-au venit copiii, groa­za s'a dublat cu milă. Te uram şi te plângeam în acela; timp. Miera groază că eşti viu si mi-era milă de tine că trăieşti mică.

— Cât am suferit.-. Douăzeci de ani... — Douăzeci de ani...

Stăpânul casei îşi simţi gura amară. — Şi acum ce facem ? — Ce să facem. Cheamă-ţi femeia, spune-i tot şi

apoi spune-i că pleci, că pleci pentru totdeauna şi că ea trebuie, înţelegi, trebuie tsă se căsătorească cu mine. Cât de curând, pricepii N'o să pot sta cu ea sub ace­laş acoperiş fără să fim uniţi legal- Şi pe urmă tre­buie să se facă totul repede, pentru fete. Ele n'au nici o vină. Ele nu trebuie să priceapă nimic.

— Copiii... —• Lasă-le. Am eu griJe de ele. Cheamă-ţi nevasta

acum şi spune-i-— Aici ? — Sigur. Aici. Trebuie să fiu şi eu de faţă. S'ar

putea să uiţi vreun amănunt. Bătrân, îmbătrânit, târându-şi picioarele, stăpânul

casei ieşi afară din cameră. Se întoarse peste câteva clipe împingându-si înaintea lui soţia. Femeia era speriată.

— Şezi, draga mea. Şi începu să depene ca un automat: — Vezi tu, omul acesta a venit- Şi dacă a venit el

trebuie să plec eu. — Cum ? De ce să pleci ? — Taci. Ascultă. Sunt lucruri pe cari nu le ştii.

A venit vremea ei ţi le spun. Trebuie »ă ţi b spun.

Acum treizeci de ani trăiam cu o femeie. Eram tânăr, іеіішшаьет acaiaemwa. lira o femeie icaie nu era numai a mea- Trăia cu incä unul, om în toată firea, căsătorit, li d«aea bani, o îmoraca, bijuterii... Eu la iei. io t ce-mi nade» tata — da, da, ш şi eu un tacă, traneşte, tu însă nu ştui şi nuci el nu ştie că mai sunt aici — tot ce-mi dădea îi dădeam ei. M'a târât după ea, într'o vara, Ia mare. A pierdut atunci la Caisino toţi Danii pe cari-i aveam, pe urmă m'a pus să-i semnez pa ta.a pe o poliţă. S a raliat-Tata mi-a trimis o scrisoare în oare îmi spunea că nu mai are nici o legătura cu mine, că mă socoteşte mort, că nu mai am ce căuta acasă să-i necinstesc cu prezenţa mea familia. Avea dreptate. Mn-em dat seama şi atunci că are şi mi-am pierdut mintale. M'am dus la temeia care mă tăcuse să mă prăbuşesc. M'am dus la ea ca s'o ucid. Am intrat în grădina, apoi în casă. Era întinsă n pat. Era noapte- Prin fereastra deschisă pătrundea aerul rece de afara. Când m'a văzut a ţipat. Nu ştiu de ce. Probabil de groază căci trebue c'aveam o muiră înfiorătoare.

Nu i-am spus nimiic şi de асоьо de /unde eram, din uşe, am tras un foc în ea. A căzut cu capul în perne-O lovisem in piept. M'am apropiat de ea- Murise. M'am întors ca să fug. Am văzut pe noptieră câteva biju­terii. Un inel, o brăţară. Nu ştiu de ce le-am luat. Poate că răbufneau tocmai în mine toate mstinciele Josnice pe cari cducaţ.a le înăbuşise în atâtea gene­raţii de strămoşi- Nu iştiu. N'are importanţă. Am ieşit apoi în fugă. In girăiuină m'am lovit de cuneva. Pro­babil vreun trecător care auziiise sgomotul împuşcă­turii prin fereastra deschisă şi intrase în curie să vadă ce s'a întamulat. Nu m'a oprit sau i-a fost frică să mă oprească. Am ieşit în fugă pe stradă. Am hoinărit toată noaptea. Spre ziuă m'am dus acasă. Acolo, în singurătate, mii s'a făcut frică. Nu frică, groază- O groază care cuprinde fiecare libră, care îngheaţă totul, o groază imensă, fără limite.

Am ieşit din nou afară. Umblam năuc. Toţi, toată lumea mă văzuse împreună cu ea. Toţi mă puteau bănui. Am început să fac planuri. Unul mai idiot decât celălalt. Planuri stupùde, eşafodagii măreţe, dar nici unul nu mă putea scăpa. Spre seară am intrat într'o cârciumă, o tavernă sinistră, eu marinari, cu femei răguşite, murdară- M am aşezat şi am îmceput să beau. Târziu a intrat omul ăsta. Ce căutai acolo ?

— Nimic. Terminasem ea şi d-ta, facultatea, dreptul, şi mi se păruse că vieaţa e .searbădă. Por­nisem în lume chemat probabil spre locul unde ne-am întâlnit da fatalitatea care trebuia să ne

pună faţă'n faţă. Dacă vrei, căutam aven.ura. — Aşa. Şi a intrat omul ăsta. Cum l-am văzlut am

simţit că el mă va scăpa- E curios. Nu mi-a spus ju­decata că el e salvatorul. Mi-a spus altceva, altcineva, de dincolo de mine. Semăna puţin cu mine. Nu? Se­măna suficient atunci. S'a aşezat la o masă alături. Priviimdiu-l, am început să Judec. Şi atunci am imagi­nat planul. Cel mai bun, cel mai reuşit din toate.

Ce să mai lungesc? M'am dus la masta lui, l-am îmbătat îngrozitor şi l-am scos afară din cârciumă A mai făcut câţiva paşi şi a căzut. Aşa-i ?

— Da, da. Continuă. — I-iam luat actele din buzunar şi i le-am pus pe

ale mele. I-am pus şi revolveüul şi bijuteriile. Apoi am fugit. Cu primul tren am plecat din oraş încoace. Sub numele iui mi-am făcut vieaţa pe care o ştii, sub numele lui te-am luat pe tine, am avut copiii-..

Tăcură. Apoi femeia, obosită, întrebă : — Şi dluminieata? — Eu ? Eu am fost ,cond<amnat. Am negat, am urlat,

m'am abătut. N'am putut face nimic. Găsiseră la mine revolverul şi bijuteriile femeii. Cum şi semănăm cu el, toţi cei cari văzuseră împreună au jurat că mă văzuseră pe mine. Douăzaci de ani...

— Douăzeci de ani.-. Groaznic. — Acum, draga mea, eu trebuie să plec. înţelegi

de ce trebuie să plec? Tu... tu va trebui să te (căsăto­reşti cu el. Va înfia fetele Da, da, le va lua, vor fi de aci îwcolo toate ale lui: şi copiii, şi tu şi casa-Tot, tot va fi al lui, precum şi este.

— Eu să mă căsătoresc cu emul ăsta ? Să-mi în­fieze fetiţele?

— Da, trebuie. —• Niciodată. Niciodată, înţelegi?! Sunteţi nebuni. Şi izbucnind în plans, femeia se tărâ afară din ca­

meră lăsând uşa deschisă. Zâmbetul, faimosul lui zâmbet de om bolnav, i se întipări din nou pe faţă. Liniştea se întimse peste toată casa. O linişte ca'n timpurile dinaintea Creaţiei când nimic nu putea sa turbure tăcerile-

Apoi, deodată, sfârşilful se deslănţui. Un sgomot, un sgomot fără asemănare frânse tă­

cerea pentru o clipă. Se auzi o prăbuşire şi apoi iar nimic.

Străinul se ridică ias>tenit Şi ieşi în hall. In capul scărilor cari duiceau s u s , spre „ с і з т е г а lui", zăcea stă­pânul casei, fostul stăpân al casei. Căzuse cu faţa în jos. Picioarele îi slăveau pe ultima treaptă. O şu­viţă de păr se lăsase peste rană-

Apăru şi femeia de undeva şi rămase înlemnită. Străinul surâdea mai departe. — I-am spus adineauri, când ne-aţi lăsat singuri,

să vă facă .mărturisirea în faţa mea. S'ar li putut să uite unele amănunte. Vi le-a sp(us pe toate câte le ştia. N'a ştiut însă unul.

N u iei a ioimorî>t-o. Străinul tăcu voind parcă să vadă efectul pe care

această mărturisire aveai să-l falcă asupra femeii, dar femeia nu mai simţea nimic, aşa că n'arătă în nici un fel că a priceput-

— V'aduceţi aminte că atunci când a ieşit din casa crimei s'a lovit de un om? Credea că era un trecător întâmplător. Nu. Era cel care ucisese. Trăsese pe fe­reastră. Probabil că era celălalt prieten al femeii. Aflase că au plecat împreună şi a ucis-o. O plătea şi trebuia să fie numai a i u i . El trebuie să fi fost-Gloanţele nlu erau la fel. Cele din revolverul pe care mi l-a băgat în buzunar aveau proectilul ro­tind. Cel care a ucis-o era alungit, aproape conic. Nimeni n'a observat atunci. Am observat eu, târziu, după ce am fost graţiat. După cinci ani de când îmi dăduseră drumul. Am locuit în casa crimei- Am găsit şi glonţul tras de el. Era înfipt în podea, sub pat. La anchetă mu-1 văzuse nimeni.

Mai privi odată spre cel de jos şi apoi urcă scările. Se coborî cu cele două valize, le aşeză şi se îmbrăcă tot aşa de încet cum se desbxăcase. Le luă apoi şi din uşa deschisă:

— Bună seara... B/imă seara şi să nu vă mai gân­diţi la căsătoria noastră. Trebuia' să plece dintre noi cu gândul, cu convingerea, că nu mai are nimic, că a pierdut totul, că e singur. Singur. Aşa cum plecam eu acum treizeci de ani. Bună seara.

Şi străinul, cu zâmbetul lui crispat cu faţa chinuită, cu ochii (trişti, de o amărăciune imensă în cari se adu­naseră parcă toate veninurile lumii, se mistui în ceaiţă.

Femeia, rămasă sigură, începu să ţipe.

28 Martie 1942 UNIVERSUL LITERAR 5

Cronica literară

„PARADISUL PEREGRINAU" de Ion Şiugariu (Colecţia „Meşterul Manole", Bucureşti 1942)

Lumini din tara mea, poeme de Ileana Busuioceaiui (Editura „Ramuri", Craiova 1942)

Poeziile d-lui Ion Şiugariu poartă semnul neîndoelnic al tinereţii, prin accentuarea contrastelor sufleteşti într'un relief dramatic, în care recu­noaştem acel climat romantic de ,,Sturm und Drang" carac­teristic vârstei elanurilor de­zinteresate. Cartea d-isale e sub acest aspect un document interesant ca atare, în primul rând.

Itinerariul sufletesc al expe­rienţe: pe care-o înfăţişează „Paradisul peregrinar" este şi el semnificativ (pentru acelaş punct de vedere: La poalele mintelui, Pe coline ş- întoar­cerea, sunt cele trei cicluri poetice succesive care cuprind cu vorbele proprii ale poetului „aşteptările noastre totdeauna zadarnice; drumurile noastre spre lumină, totdeauna fără capăt; muntele nădejdilor noa­stre de mântuire şi împlinire în noi înşine, totdeauna prea balt şi prea pierdut în lar-guri". D. Ion Şiugariu este un poet,

înţelegând prin asta că simte poezia şi o exprimă, că o tră­ieşte ca un fel de a fi sau ca o înzestrare firească, dar un artist nu îndeajuns de exersat şi prea îngăduitor faţă de pro­priul îndemn şi uşurinţa de a improviza care n u - i tot una cu spontaneitatea comunicati­vă a „inspiraţiei". Versificaţia e deaceea uneori facilă, de_ o banalitate curgătoare, iar în­ţelesurile şi ideile îşi pierd căldura lirică odată cu pute­rea sugestivă, prin expunerea în lumina prea crudă a unui verbalism proclamativ. Una din cele mai frumoase poezii din „Paradisul регеотііішг" pe care o preferăm tuturor ce­lorlalte, se resimte totuşi de această înclinare spre retorism a d-lui Ion Şiugariu, amintind supărător de faimoasele aforis­me versificate ale lui Vlahu-ţă. Cititorul va recunoaşte singur In ce măsură sunt în­dreptăţite obiecţiile noastre, din lectura poemului care se intitulează „Ars poetica" :

Aici e numai luptă aspră pentru soare.

In fiecare lacrimă din vis se sbate Chematea înălţimilor nemuritoare Şi frica tot mai mare de singu­

rătate.

In fiecare strigăt arde o dorinţa De Împlinire nefirească şi lumina, De ridicare peste propria fiinţă Şi de cunoaştere înaltă, cristalină.

Spre altceva o fugă crudă ne frământă

Şi rătăcim adesea singuri printre gânduri.

t ruaăctunea cea mai pură şi mai sfântă

tăcuta aplecare seara peste rânduri.

Ispitele pământului rămân departe Şi numai cerul, enigmaticul, ne

cheamă. Pe albe căTărui pornim, ce duc

spre moarte, Cum am porni spre înviere, fără

teamă.

Că nu dorita linişte ne preocupă Ci numai truda de-a ne înălţa

spre ea; Nu ceea ce avem în noi, ci poana

după Necunoscutul ce nicicând nu-l

vom avea.

Şi ne atrage nemurirea din cuvinte Nu pentru ceea ce prin ea în

vremi vom fi, Ci numai pentru frământările

prea sfinte Şi bucuria unică de-a le râvni.

Cu excepţia strofei penulti­me, al cărei prim vers di­stonează prozaic, „Ars poeti­ca" o socotim cea mai poeti­că şi mai reprezentativă pen­tru talentul autorului. Reţi­nem din această poezie, ca din lectura întregii cărţi, vibraţia unui elan sufletesc de o puri­tate cum rareori am întâlnit, dornic de idealitate şi de tot ce depăşeşte mărginirea im­pusă condiţiei noastre pămân­teşti. Aspiraţia către acea „cu­noaştere înaltă, cristalină" proclamată în „Ars poetica", prezentă la fiecare pagină d.n .Paradisul peregrinar", atri­buie poeziei d-lui Ion Şiuga­riu un aer de nobleţă şi dis­

tincţie, pe care-1 preţuim ca unul din semnele deosebitoare ale celui înzestrat cu darul poetic. *

„Lumini din Ţara mea" era des-gur intitularea cea mai potrivită pentru culegerea de poezii a dnsoarei Ileana Busu-ioceanu: impresia de lumino­zitate stăruie puternic după lectura cărţii d-sale.

u întâmpinare pi-nă de în­credere, de înţelegere şi de re­cunoştinţă chiar, a vieţii, în toate împrejurările ce au îm­

bogăţit experienţa sufletească a poetei, este sentimentul care străbate în cele mai multe din poemele „Luminilor din Ţara mea". Aspectele naturii înto­vărăşite în amintire de no­stalgia locurilor copilăr-ei sunt acelea care au lăsat urme mai adânci in sensibilitatea autoa­rei şi cărora li se datoresc u-nele poezii însufleţite de un cald lir-sm, mişcător în expre­sia directă a unui sentiment tandru de duioşie şi regret, — cum este aceea intitulată „Nu mai sunt eu":

M'au chemat , J iu le , amintirile, acasă... M'ai chemat şi tu, apă lină şi mătăsoasă... Sufletul, mi l'ai prins în răchitele din crâng Şi eu alta nu fac decât viu lângă tine şi plâng...

M'ai chemat, Jiule, să-mi săruţi fruntea..» Era atâta lumină în valuri, Că n'am ştiut, Jiule, să opresc pe m a l u r i Liniştea, care-mi întindea puntea...

Te-am trecut înnot — era i m i c — Sufletul tot mi l-ai prins în p ie t r i ş ; Şi-acum, de câte ori viu, trebuie pe furiş

Să mă despart de tine, să te las un pic...

Mi-ai apăsat cu şuvoaiele tale Umerii şi mi-ai arătat ce e viaţa. Jiule, Jiule, dece când vine dimineaţa. Nu mă iei n ic ioda tă , cu t ine, la vale

Mă laşi aici, în zăvoiul cu -an in i , Să mă uit toată ziua la soare, Până vine iar, seara..»

Atunci, Jiuie, sunt iarăşi cu tine ; Undele tale lovesc iar puternic, în mine.

Şi eu nu mai sunt eu : EşUtu .„ . _. Sufletul vieţii mele , de-acu. . .

M I H A I NICULESCU

Note româneşti

.JMnSK..."

S ă s i m ţ : răgazul unet munc i d e 6 zile, d e s f ă t â n d u - t e d u p ă p r iceperea ş i g u s t u l t ău , e p r i m a c o n d i ţ i e ' p u s ă d e ziua a l easă ca zi d e od ihnă , o d a t ă c u rugăc iu ­nea d imine ţ i i ş~ creş t inescul d u ­micat d é ana fu ra .

Şil Dumin ica d is t rac ţ i i le sun t cele m a i a d e m e n i t o a r e ; c a ş i pof­ta d e m â n c a r e , dealtfel. . .

I n această zi se consumă şi carne , i a r res t r ic ţ i a p ră j i tu r i lo r n u cunoaş te ap l i ca re d e c â t cu 24 o r e m a i tâ rz iu .

Pr l le j r deci, d e mese şi s ă r b ă ­torir i , dacă şi u n d e este cazul...

In tonu l aces tor porunc i a t i m ­pu lu i d e azi, s'a s i tua t şi h o t ă r î -r e a ca m a s a „Veseliei" să fie f ixată Dumrnică, 22 c. şi u n d e i s ­cusinţa sp i r i tu lu i epigraimatio, a î m p r e u n a t g luma şi hazul , în t r 'o d ă r u i r e la rgă şi t inerească , aşa c u m b u n u l gust a l „coanei S i ta" a în tocmi t cu „otoriizanea" so ţu ­lui s ă u „Niţă P i tpa lac" , cel ma i a les menu , c a să topească pofta cea m a i capricioasă.

Pa r t i c ipând la aceas t ă masă , d i rec to ru l şi d i rec ţ ia ins t i tu ţ ie i ; colaborator i i şi redac ţ i a ; a d m i ­n i s t r a ţ i a şi expedi ţ ia , c a o m a r e familie, a u pa r t i c ipa t : spr i j inul şi î n d e m n u l ; sp i r i t u l şi m u n c a ; gospodăr ia şi r ă spând i r ea , to tu l a l ă t u r â n d u - s e omagia l m u n c i i şi p r iceper i i de h a r n i c conducător a l rev is te i : d, C. Cosco.

Apoi , p r ezen ţ a a t â to r m a e ş t r i a i h u m o r u l u i românesc , a adus să rbă to r i r i i d - lu i C. Cosco, ceva d i n r a r a recunoş t in ţă a „Zeilor", ceeace însemnează dep l i na cuce­r i r e a izbânde i în a le hazu lu i a u ­tohton.

A f a r ă doar dacă n ' o c ă u t a să n e desmin tă , p r e z e n t â n d vreo piesă la Naţional . . .

„TEATRUL I N B E T E - . "

Neagu fiind un pas iona t carica­turist, priveşte omul numai sub prisma caricaturii. Uită de multe ori că omul mai este şi om, nu numai... caricatură. Până şi pe directorul de cabinet de là o scenă oficială, tot sub acelaş aspect l-a „luat".

In fond, Neagu trebuia să se gândească, dacă nu la altceva, dar cel puţin la lucrul acesta: că acest domn are un cap destul de bun, când poate să ne plimbe la „microfon" pe toate terenurile sportive şi când toa te „доаГ-u r i l e n e Sunt atât de minunat anun­ţate!... Cine l-ат mai putea în­locui ?..

L E O N I D A S E C R E T E A N U : C N E A Z P E S T E F U R T U N I

C u aces t v o l u m d e v e r s u r i a l t a l en ta tu lu i poe t Leon ida Secre -ţeaniu, colecţia „Unive r su l lUterar" îşi sporeş te n u m ă r u l . T4>ări tă i n alese condiţ i i t ehnice , c a r t ea a -ceas ta a d u c e f r â n t u r i d i n m a r e a epopee p e юате o t r ă e ş t e n e a m u l nos t ru , de l à 22 i u n i e t r ecu t .

Poez ia d - l u i Secre ţeami , cunos ­cu t ă c i t i tor i lor d i n rev i s te le d e l i t e r a t u r ă a l e Capi ta le i , v a fi p r i ­m i t ă c u aceeaş i ca ldă în ţe legere d e c a r e s e b u c u r ă animai' l uc ru l b ine făcut .

G Â N D I R E A

A p ă r u t ou oa reca re în tâ rz ie re , d in cauza su fe r in ţe i d e oa re a fost încerca t conducă to ru l său , d. prof. Nóchitfor Oraánic, n r . p e M a r t i e a r e uamăitarufl cupr ins :

D. S tân i loae : Cons idera ţ iun i cu S£ icoane; V. VoJcuCescu: A ; c h i -m e d e ; R a d u Gyr : Poesj i ; VintiLă Hor ia : N ix i a ; P e t r u P . Ionescu : Роезй ; Gheorghe B u m b e ş t i : P r i n ­ţu l a cobor î t înltr'o s ea ra ; Olga Caba : U l t ima a v e n t u r ă a duce lu i d e Benry; R a d u Bnateş : î ncepu t d e c a r t e ; Vaueriu A n a n i a : I n е ш -gură t ă ţ i ; Dimit: | ie Danoiiu: R u g ă p e n t r u În toarce re ; G r i g o r e T ă u -şan : Biaise P a s c a l ş i concep tu l d iv in ; P e t r u P . Ionescu: Profeso­r u l I. Pet rovic i , la „Gând i r ea" ; Emililan Vasul eseu: Tangen te r o ­mâneş t i Ca filasofila c reş t ină .

Nicolae Roşu: c ron ica l i t e ra ra ; Dragoş Protopopescu :cronàca d r a ­mat ică , e t a

Peste câteva zile va apare

Cartea tânărului scriitor L A U R E N T I U F U L G A

STRANIUL PARADIS O lume care se turbură între

vieajă, iubire şi moarte

Şi-opoi , faptul că poate să în­deplinească o atât de gingaşe în­sărcinare la un t e a t r u oficial, când — vai — se cere atâta bunăvoinţă, atâta manieră şi o atât de cuceritoare atitudine, fiindcă totul se face în numele unui mare romancier al nostru, nu dovedeşte suficient că esti capabil de atâta „chemare" acolo. unde altădată n'a prea fost „găz­duită" maniera şi, bunăvoinţa ?..,

N'o fi vrând Neagu, ca domnul director de cabinet, să mai pri­ceapă şi pe Shakespeare, pe Shaw sau măcar pe Sibică...

Ar fi prea mult !.. Mă rog, ţine la zi condica de

prezenţă ?... Ţine. A pus la res­pect până şi pe Dedu, intenden­tul ?... A pus. Dă bilete de fa­voare societarilor înscrişi — după „regulamentul interior" impus de d-sa, — cu o zi înainte, pe lista delà use ?... Dă.

Ce mai vreţi ?... Ah... nerecunoscătoare lume !..

Bine a spus, cine a spus, că omul este atât de rău, încât nu recu­noaşte meritul până şi celui care ştie să deschidă atât de frumos.., uşa

DECES.. .

N ' a m în ţe lege n i m i c d in viaţă, dacă a m t r ă i fă ră p r i e ten i şi cu­noscuţi , s u b î n d e m n u l c iudatei înch ipui r i c ă n u m a i pe r soana noas t ră poa t e s ă n e fie tovarăşa înţelepciuni i ş i -a munc i i ; a spr i* i m u l u i ş i -a creaţ ie i , ş i încolo n i ­m e n i şi n imic .

Atunci ' n ' a m cunoaş te oameni i şi n ' a m răzb i î n a t â t e a s ă l ă m u ­r i m bine le ş i r ău l , tocmai ca să desăvâ r ş im legea omenie i d u p ă

faptă şi n u d u p ă cuget . Aşa izolaţi, feriţi u n u l de al tul ,

n e - a găsi t s fâ i ş i iu l unora, când n e - a Scormonit reci le noas t r e su ­flete, t r ez ind o tâ rz ie d u r e r e sau n u m a i r e g r e t ş i de - ab i a a tunc i n e - a m ho tă r î t să p r e ţ u i m c u m se cuvine — în tocmai ca ' n t r ' un i n v e n t a r negus toresc , l a sfârşi t de a n — m u n c a depusă d e cel ca re fusese p r i n t r e noi , d a r „scă­p a t ă " jus te i a p r e c i e r i

Cu a ţ â ţ i poeţ i , c u a ţ â ţ i pictori şi c u muilţi scr i i tor i , a m fost la fel. Delà o gene ra ţ i e l a alta.. .

Cu v ia ţa lu i V- Demet r ius n e - a m s imţ i t — p.ar'că — obligaţi d e aceas t ă i m p u s ă t r ad i ţ i e , sâ

n 'o ş t im şi s ă n 'o cunoaş tem, d e ­cât n u m a i î n a n u m i t e t impur i , când au to ru l „Monahu lu i Da­m i a n " aşeza sârguîttor şi modes t în v i i t rne o n o u ă luc ra re , ş i -apoi aceeaş v i a ţ ă s cu r t s imţ i t ă p r i n i r e noi, s 'o cf.tăm de î n d a ' ă ce şi gr i ja t r a m v a i u l u i î n t â r z i a t p ă r e a mai i m p o r t a n t ă decâ t orice.

Cu m o a r t e a lui V. Demet r ius , însă, a v e n 4 pedeps i rea izola ••4 şi u i tăr i i , fiindcă to ţ i a m simţi t răsco l i rea du re roase i p lecă r i >*n veşnicie, tocmai a omulu i c a r e n u n e - a ce ru t n'cioda' .ă n i m ' c în vai tă , n o u ă Ituturor ş i n imănui . . .

I n „ s t a r ea cirvilîă", a p ă r u ' ă d u p ă regi i ' i, m a i deunăzi în ziare, nume le lui V. Demet r ius e r a t r e ­cut l a m o r ţ i l â n g ă n u m e l e unu i p l ă p u m a r şi a u n u i Cismar. In as ta n u a fost a l t ceva decât aceeaş ex i s ten ţă a nepăsă r i i p r e ­zen tă pâmă si în îndepl in i rea unor uVime forme, p r e c u m p rezen t ă a fost l a toţi p â n ă a se a junge aici .

Imp iega tu l de là „s rarea c ivi lă" n ' a făcut a l t ceva decâ t să împl i ­nească v r e r e a d ic ta tă d e obi ­ceiuri , c a s ă c r u ţ e atâltor ochi j e r t fa u n o r lacr imi , ca la orice m o a r t e anon imă .

N u m a i că, sp re deoseb i re d e a'iţe m o r ţ i „defini t ive", Ia V. Deme t r i u s este n u m a i u n deces de om, n u şi o înce t a r e d e t r ă i r e r l 'âtor luc ră r i l i t e ra re p e cari le -a lăsat .

R ă m â n e , doar , ca grija S. S R.-ului s ă s e arate. . . .

„ P R E Ţ I O S U L CITITOR". . .

N u ş t iu dacă îl vom găsi a iu ­rea, decâ t acolo u n d e se ascunde , adică: nieăeriL Fi indcă aces t .^pre­ţios .cititor" f ixat doar ca t i t lu de art icol, n u aduce cui nimic d in ceeace o d u d u e sc r i i toa re a a ş ­t e r n u t p e t re i coloane, î n t r ' un ziar d e o u r â n d ă apariiţie, l ips in-d u - i — cred — trei l i te re ca să îndepl inească jus tu l c a p a l a p r e ­cieri lor f ăcu te la ad re sa unor „domni snob i " oari „nu citesc căr ţ i româneş t i " .

Subiectul aces ta e o l inie d e ho ta r în t r e fantez ie şi adevăr . Dep inde u n d e r ă m â i .

L a p r i m a eui a v a n t a j u l imag i ­naţ ie i . P e n t r u a l doffieia n'adi Insă, î ngădu in ţ a superf icialului , f i ind­că a r const i tui o вЬсШюе deûa ai.

A l ă t u r a r e a lud Gal is t ra t H o ­gaş ide nord icu l K n u t H a m s u n , e n u m a i o repl ică p r o m p t a , ca agera t r imi t e re a miingei a e p ing­pong p e m a s a adve r sa ru lu i . Nu- i insă şi a d e v ă r .

D u p ă cât şt im, no rd icu l K n u t Hamsun , a fost u n 'vagabond s i ­tit d e vuaiţa a s p r ă să counde prun „ n u m a i " p a t r u іош cele c i i i j i pcu'|.' a l e і і ш ы , ca sá uea apoi V'Oiumu. „Foamea" c u m.ez de v ia ţa p r o p r i e sbuo iumata şti ades îngenunchiai tă P e c â n d Ca-i.&aat i iuigaş un piiÀH~»ur ou dorur i d e uargi o r izontur i , d a r legat d e obj-gaţ ia şeoaiei , po r ­nea dmtr 'o ne scâ lda t ă poftă d e n a t u r ă p r i n m u n ţ i , c a şa p r i n d ă în p a g i n i d e carte,, ceeace a r ă ­

m a s : „ P r i n munjţai Neamţu lu i " . K n u t riamsun a l ă t u r a t insa u-

nu i P a n a i t listrati., îşi a v e a o mai legiti-mă aprop ie re , p r i n în ­săşi v ia ţa a s e m ă n ă t o a r e d e v a -gaoondaj , c a r e a nă scu t aceeaş ta lent .

L ivăn ţ i aa scrisuùui româneao, a u i O d x e a a t â to r j iuveie c u moti­

ve... „s lave", o sotubură sil c â n d vorbeş te o e b a r b a r i s m p e n t r u a cere p r o m o v a r e a „ar te i st i l ist i­ce". E jus t că un e x e m p l u d e „a r tă s t i l is t ică" ni-1 oferă chiar în „Pre ţ iosul c i t i tor" :

„In l u e r a t u r ă , fondul p rop r iu Zis, n u este c e v a d e sine s t ă t ă ­tor, e x p r i m a r e a aces tu i fond, a-dică st i lul , n e p u t â n d fi desp r in ­să d e fond, ci a l că tu ind cu a -cesta un tot un i ta r , ca re n u este cu to tu l just if icată, n e pare". . . (??!!...)

C u aşa ceva, a r e d r e p t a t e şi „sno'bui" c a r e n ' a p ă t r u n s în t indă d e biser ică românească să s imtă mi rosu l c u r a t d e tămâe , ci a r ă m a s sub bolta c ine şt ie săre i ca tedra le , c u mi ros de smirnă. .

N u d e a l tceva , d a r a văzu t o -mul , Î n t â m p l ă t o r c u m — odată— în t r 'o timidă d e biserJcă s e oii-ea». „s lavona"! . .

ION M I N C U L E H L I U

G E O R G E I O N A Ş C U : „ P U S T I U L R O Ş U "

La începutul lui Apri l ie va poposi în vitrinele l ibrări i lor Pus t iu l roşu, de mult anunfa*ul roman M poetului George I o n a -şcu.

Trăind t i m p înde lunga t la Cer­năuţi, autorul a fost prins aci de dureroasele evenimente din vara anului 1940, pe care le.a observat atent spre a le reda a-poi în cele peste 400 pagini ale acestei că r ţ i în car i trăeşte o lume alături de care am vieţuit fără s'o observăm.

Volumul apare în editura „Gór­jon", cu o prefaţă semnată de d. Perpessicius.

LITORAL

Annii IV, Mar t i e 1942, Nr . 1 Rev is ta cons t ăn ţ eană L I T O R A L

ne aşează p e m a s a nadacţiei oae -tu l s ă u lunar , ou înonustăni în l emn ş i 'n vers . Gravurs te se da toresc d-Cuii C. Grossu. Versiurti s emnează : A u r e l Dumiiitreaou, Ion Lolu, l o a n Miau, D u m i t r u C te ru („Pygmal ion") şi Hor ia Ni ţu le -scu („Iubire") .

D in p o e m u l d - M i H o r i a Ni'ţu-iesou d e s p r i n d e m aces t ca t ren oare a m i n t e ş t e d e „Cânta rea Cânitărtiilor" :

„CrilstaíM m e u eşti , u m b r a [mea d in tâ i ,

„Oresoută-adânc , deaipuroirea [ tu lpină !

„Iţ i m ă s o r ogliíndiíriea în o c h i [mei total,

„O, p r e a touraltă soră , o, floa­r e a m e a a lp ină !"

Snpocaiips Ce zbor tăcut şl aspru duc clipele — lăstunii Şi apele împing- spre cel mai greu ocean ? Noi răscolim ţărâna, cum vârcolacii lumii O sfâşie în ghiare în fiecare an.

Am fost aleşi de îngeri numai pentru pedeapsă

Şi braţele de carne sunt pietre de mormânt; Atâta suferinţă şi atât sânge se varsă Peiutru noroiul nostru şi diavolesc şi sfânt.

Ne vom porni cu toţii goniţi pe acîlaş drum : Noi humă sfârtecată de atâtea dureri Iar florile vieţii vor putrezi acum Căci ducem pe buze un momânt de tăceri.

Auzi-vpm lucruri nemai auzite Vedea-vom tristeţea spadă şi lacrima scut, Alt testament va şopti unei lumi îngrozite : „Şi mare tăcere şi grea s'a făcut".

C Â N T E C E NOUI

99 Aripi frânte

Sonet ION MAIDAN

In visul ce-m.i mai stărue pe pleoape Stau singură sub fulgii albi de nea, Simt paşiă tăi mergând în urma meu, Când te ştiam de sufletu-mi aproape.

Şi cream-ga de salcâm ruptă de tine O mai păstrez şi> astăzi în album De ce tresar când trec pe-acelaşi drum Când te-am pierdut, pierzându-mă pe mine ?

Sub colbul aşternut de-atâta vreme Zadarnic amintirea astăzi geme Şi floarea de salcâm s'a vestejit;

Sfărîm în mână albele petale Din oare viaţa 'ncet s'a r i s ip i t Ca dorul meu, ca gănduirile tale.

CIREŞICA L B A S S A R A B E S C U

Sonet Şi to tuş i — p e n t r u - a n u ş t iu câ t ea oa ră m ă îndoiesc d e t ine , c ă u t â n d s u p r e m a f lacără d i n t r u p s a u gând c u ca re să t e luminez în seară .

Lov ind cu dege tu l î n luc rur i , b lând , toa te -ş i s p u n n u m e l e ca o v ioară , Ia r l i m b a lo r m i - a e u m fami l ia ră deş i n u ş t iu s 'o fi' ' n v ă ţ a t n ic icând.

Azi n u m a i tu , s ta torn ică , r ă m â i p e t r e a p t a îndoel i lor d in t â i ai n u t e şt iu depl in , deş i t e caut .

Când bâ jbâ i î m p r e j u r u l m e u t e - a s o u m l , când t e cup r ind î n b r a ţ e t u eşt i f laut , i a r când t e s t r i g p e n u m e n u - m i răspunzi . . .

Ş T E F A N AUG. DOINAŞ

Mulţirneia corespondenţelor a tâ t de pur poetice din ulti­ma săptămână, pune, chiar fără să vrea, o problemă în­deajuns de interesantă, nu atâ t prin intenţiile ei, cât prin sugestiile pe care le oferă printre rânduri. Hotărît lu­cru, că nu putem decât să ne bucuram de acest iureş liric, care pe zi ce trece vine să se adauge la cel de eri, însă de bună s:amă că o privire mai critică aruncată asupra aces­tui belşug ne va deschide câ­teva porţi noui. Noi nu avem căderea să ne aşezăm dea-ourmezişul unui drum, deoa­rece dintru Început ani f ă g ă ­duit să lăsăm câmp deschis oricărei sclipiri de talent şi de impetuositate tânără . Cei ce au crezut de cuviinţă să ni se alăture, nu ne îndoim că au putut, fără prea mare greuta­te, să remarce faptul acesta, iar aceia cari din felurite mo­tive nu au putut sau nu au vrut să ne înţeleagă, pot fi siguri că nu pe neinţeLegerea lor opacă ne-am hotărî t sâ clădim.

Dar ceeace ne întristează Întrucâtva şi ce;iace e un lu­cru pe care nu-1 putem lăsa netălmăcit, este o anumită a-ütudine de „eternă neînţele­gere" pe care o descifrăm în unele m:sagii. Dar să vedem despre ce este vorba. In ulti­ma bucată de timp nc-a foit dat bá c'-íiim câteva piicu-i care ne-au uimit, nu prin substanţa lor lirică — aşa cum am ti vrut noi, — ci p r \ u i t r ' o „id..e", care se î n t a i n ^ e şi nu izoiat, spre absoluta pagu­bă a acelor care ie senu şi pot crea« in ele. Imagmaţi-va de pilctâ, un teanc respectabil de popsii, oare nu-ţ i p o t spu­ne nimic, spre toată părerea ta de râu ; este cam ai cinci­sprezecelea plic de ae ra ş i gen. Dar alături de versuri, se mai afiă şi o coaiă pe care autorul a înşirat câteva cu­vinte. Ţin-im să mărturisim aici că pentru un cercetător migălos şi tipicar, n 'ar putea exista lucru mai plin de in­teres, decât aceste mostre d2 psinologie, remarcabile prin intenţiile lor. Autorii a c e r a i poesii рг care le-am amintit, ţ in să se evidenţieze prntr 'o totală ostilitate (care în fond

nu spune ceva real), svârlită ca din pinaştie unui efort cin­stit şi r rău i sc . Suntem aotfel acuzaţi că „părtinim" pe cu­tare sau cuuare, cana mai mult de jumătate dintre a-ceştia ne sunt cunoscuţi —şi ei — doar din scris. Suntem apoi acuzaţi că „favorizam" cutare sau cutare „g-in", când in primul rând noi ne reiermi numai la calitate. Şi în cele din urmă ni se aruncă acuza­ţia că prin „cenzura" (!!) noastră, retezăm clanurile ti­nere, frângând cu voie ari­pile celor ce caută să-şi ia sborul spre vecie.

înainte dà a ne durea, fap­tul acesta ne uluieşte, pentru­că e într 'adevăr de mirare cum cineva poate să creadă că toate aripile ce sie riidică spre soare sunt făcute pentru sbor. Nici-unul dintre aceşti acuzatori nu s'a întrebat insă cum s'ar putea realiza sboral acesta, nimeni nu şi-a pus întrebarea dacă nu el e cel „vinovat" de faptul că şindri­la de pe um:irii lui e roasă de carii. Iată, noi stăm înaintea lor şi ne luăm îngăduiala de a le pune o singură între-bana : sunt ei sigurii c ă ari­pile lor nu_i vor duce mai degrabă spre pământ, decât spre zările pe care le visează?

Un gând serios, o clipă de reflecţie şi de auto-control— şi îi asigurăm că îşi vor dia seama că foarfecă pe care ei o văd clempănind între de­getele noastr j , ameninţătoare şi asasină, nu e decât huma care îi trage, fără a-i întreba, spre pământul pe care voi putea păşi mai cu folos, în loc să csrce să-şl ia un sbor care nu este şi nu poate fi (încă) al lor.

ŞTEFAN BACIU

N. B. — Toţi cei ce a u publ ica t la „cântece noiuii" s u n t ruigelţi să expedieze la reda ţ ie (pen t ru Şt B.) câte o fotog.afie, cel ma i t â r ­ziu p â n ă la 10 Apr i l i e a. c.

Şi cuv in te l e de r ă s p u n s : O. Tecuci, V. Şega, L. Despa, P. Anca, B Drguţ, Faust, M. Cetină. 1. Scut., I. Deleanu, W. H. Lomdo, M. Chera, Niva, D. S. Z. : Nu ;

Antinea: P roză n u ! M. D. Banta, Gh. Dorn., Vladie V., Eugen E n a

I. Gheorghe, Othmar, A. b. c. d . Altele. Mihu Pr., M. I. Co«., Vsev. T., JV. Veron, C. Mit., Km. Flor., I. Car., M. C. Pit.: Da. Mulţumiri.

UNIVERSUL LITERAR 28 Martie 1942

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE Cornelio Grandi, un bogătaş ruinat începe să povestească copilăria

şi tinereţea copilului său Nino Cardegna care era fiul unui fost fermier Pe pământurile sale. El îl creşte şi-l învaţă cu multă sârguinţă. Nino ia şi lecţii de canto cu profesorul Ercole de Pretis, fiindcă se dovedeşte a fi un talent remarcabil. Intre timp întâlneşte pe tânăra contesă Mariana de Lyra şi se îndrăgosteşte de ea. Pentru a-i satisface dorinţa, de Pretis îl introduce în casa acesteia şi după o convorbi re cu t a t ă l fetei, un fost mili­tar prusian, începe să dea tinerei femei lecţii de limba italiană.

Când însă Nino debutează pe scena operii acoperindu-se de glorie, subterfugiul nu mai poate fi valabil. Tatăl Marianei, care este un om strict şi sever, găseşte necuviincios ca un cântăreţ die operă să dea lecţii fiicei sale. Nino este foarte mâhnit, mai cu seamă între timp inter­vine în viaţa lui Sonia Petrovna Mihailovici, care-l iubeşte, şi încearcă să o înlocuiască pe Mariana, fapt c e - l indispune.

I n aces t r ă s t i m p , № n o .primind o inv i t a ­ţie u d a Soma, şi u o i u i a sa a i . e ce se î n t â m ­plase c a n d i ) e uyid. n recunoscuse p e scenă, a d a t curs- cu gruoa с і і о т л п і .

— B u n ă d iminea ţa , doamna , s p u s e el , i n ­t r ând in sa,„on; sper ca n u ca ae ran jez .

— D u m n e a t a m ă deranjez i n u m a i când pleci, r ă spunse ea.

— Suiue^i p i e a b u n ă ! — D a r d u m n e a t a cum te s imţ i ? — Mul ţumec , bine, r ă s p u n s e Nino s u r â ­

zător . — N u m ă g â n d e s c la as ta , ci l a feuud în oare

te-ai bucurai, u e pi'-iiidi uuui-ucLie u^un i i . — A r t ; v a n . cos c t n p a r i e a m ö a s a - i d a u

p r e a m a r e i m p o r t a n ţ ă . — Vorbeşi ca un copil, Nino ! — S u n t e m cu toţi i sc.avii ceru lu i . N ' a v e m

drep tu l să n e m â n d r i m . Son ia îl î n t r e b ă deoda tă : — D e a n i e i a m văzu t câ nici n u p r e a era i

u i t e resa t d e apiauze^e publ icu lu i . M ă î n t r e b la cine te gândea i în acel m o m e n t .

— D u m n e a t a nu - ţ i po ţ i închipui , Sonia P e t r o v n a ?

— A, ş t ind că „ea" e s t e l ângă mine. . . Dar úeoüa tá scnjmoá f i rul cLscu^ei : d e -ce-ai ven i t as tăz i la m i n e ?

— Fi indcă a m fost poftit , r ă s p u n s e Nino oa recum mi ra t .

— P u t e a i să n u vii , f i indcă eşt i l iber a -cum. Apar i ţ i a ta în pubj jc a pus sfârş i t tu ­tu ro r m a n e v r e l o r ce le-a i făcut, a ş a încât , a fa ră d a c ă n 'o doreş t i p e n t r u mine , n ' a i n e -voe să m ă m a i vezi...

Nici n u p r o n u n ţ a s e b ine u l t imele cuvinte , când uşa sa lonulu i descnczându-se , făcu loc Mar iane i să in t re . O b s e r v â n d prt-virea în -s p a j n a n t a t ă a lui Nino, Sonia î n toa r se şi ea capul , deoa rece e ra cu spa te le în sp re uşe.

— S c u m p ă Mar i ana , s t r igă ea cu mUită prezen ţă de sp -n ţ , tocmai s p u n e a m profe-soruiui nos t ru , — dacă n u m ă înşel , îţi dă lecţii şi ţie, — că n u m a i es te lega t să v ină de t re i or i p e s ă p t ă m â n ă , p e n t r u a -mi da lecţi de l i t e r a tu ră . P e n t r u u n a r t i s t n u m a i este posibi l u n a s e m e n e a lucru.

— Sper, Domnuşoară, i n t e r v e n i Nino ca-re -ş i r e căpă t a se p r e z e n ţ a de spiri t , că aceea -ce ьрипе Ь о ш а l e u o v n a , n u pnveşLe şi lecţiile n o a s t r e (dar b .e tu l de el ştia p r e a b ine că da).

—n,u, d o m n u l e Cardegna , cred că a r fi fost m a i f rumos d in p a r i e a dumi t a l e s ă -mi spui a d e v ă r u l î n ceace-1 p r i v e ş t e p e - a c e l vă r . al dum- ta i e !

A roşit , s p u n â n d aceas ta , d a r perde le le e r a u lăsa te şi Nino n u a p u t u t observa .

— Ki, l x i amne , r ă s p u n s e el, o а Ш е і d e confesiune m i - a r fi l u a t p l ăce rea de a v ă ma i da lecţii .

— Domnuii Cardegna poa te nu-ş i dă s ea ­m a că p l ăce rea a r fi fost m a i m a r e , dacă a r fi sa t i s făcut cur iozi ta tea contesei .

Nino s'a r e ţ i nu t să n u i sbucnească , a -r u n c â n d Soniei o p r i v i r e care spunea mu l t e , d a r pe care M a r i a n a n u a p u t u t - o r e m a r c a , f i .ndcă tocmaii p r i vea în jos.

— D a r te poţ i r ă s c u m p ă r a , m u r m u r ă ea, tot fă ră a se u i t a la ei .

— Şi cum ? — î n t r e b ă Nino. — C à n t a n d u - n e ceva, a c u m a . —Nu- i cere as ta , s ă r i Sonia, t r e b u e să fie

cbos i t -mor t . — Eu obosit ? Mă s u r p r i n d e aceas tă o b ­

servaţ ie . N ' a m fost n ic ioda tă obosit când e r a vorba să cânt!

S a î n d r e p i a t că t r e p ian , şi după ce a a -u n s câ teva acordur i , a începu t să cânte .

Sonia s t r â n s e m â n a Mar i ane i cu afec ţ iune , ca şi cum, tăcut , vroia s'o facă să în ţ e l ea ­gă s impa t i a cu ca re p r ivea ceeace ea îşi închipuia că se patxece în min tea fetei. D a r M a r i a n a a r ă m a s impasibi lă , a f a r ă n u m a i dacă u n mic fior ce-a s t r ă b ă t u t - o la p r i m a a t i nge re se p o a t e n u m i o man i fe s t a ţ i e de s impat ie .

După u n t i m p , ora fiind târzie , Nino a da t să p ièce Mar i ana i -a su râs d i s t an t , d a r des tu l d e m u l ţ u m i t ă d e micu l rec i ta l auzi t , iar Sonia, or icât d e c iudat ar p ă r e a , cu toa -tecă în bi le tul p r i m i t de Nino d i s - d e - d i m i -nea t ă se vo rbea de-o r e ţ i ne r e la masă , acum n u a u m a i făcut n ic iun gest spre a-1 opr i . Dar i -a d a t m â n a , s p u n â n d u - i cuviinţele m ă ­gul i toare , care or icum, nic i n u i - au p l ăcu t şi nici nu l - au încân ta t . I n ceeace o p r i v e ş t e pe M a r i a n a , ea n ' a a d ă u g a t niai o vorbă , a f a r ă de u n polit icos : b u n ă ziua, c â n d Nino s 'a înc l ina t în faţa e i .

Toi uşi M a r i a n a e r a foar te mişca tă . Cu­vin te le p e cari le auz ise spuse d e Son ia în clipa veni r i i sale, îi p ă r e a u foa r te s t ran i i . I se p ă r e a că e geloasă, şi n u t r ebue să u i ­t ăm -că gelozia e p r e m e r g ă t o a r e dragoste i , dacă n u uneor i aceea ca r e o deş teap tă .

S i m ţ e a o r iva lă şi o d u ş m a n c ă în Sonia, lucru ca re p e n t r u o femee e r a des tu l p e n t r u a începe să iubească . Abia cu câ teva zile ma i târziu , în u r m a ins is tenţe lor lui Nino, De P r e t i s a vorb i t cu ea de sp re el, d â n d u - i oarecar i l ămur i r i agreab i le . E u n u ş t iu ce-au vorb i t î n t r e ei, însă îmi d a u seama, după cele c e - a m af la t u l te r ior , că p r inc ipa la sa ­tisfacţie p r imi t ă în u r m a convorbir i i cu E r ­cole, a fost af larea faptu lu i că p r i e t ena sa, baroana , o min ţ i se şi că Nino n u avea nici o deosebi tă s impat ie p e n t r u ea . Ş t ia aces t luc ru des igur d in inst inct , d a r es te foa r te p lăcu t ca aces t l uc ru să fie spus d e a l t ­cineva, ch ia r dacă aces t a l t c ineva n u este o femee. t

Chiar în n o a p t e a ca re a u r m a t aces te i în ­t reveder i , Nino a m a i făcut o pros t ie . Cel p u ţ i n aşa p r e s u p u n eu . Cu toa tecă m ' a m opus, c ă u t â n d să- i împiedic , s'a dus din nou sub fe res t re le pa l a tu lu i Ca rmando la , după-ce în p rea lab i l p r i n t r ' u n bi le ţe l o a n u n ţ a s e pé Mar i ana , (ce impruden ţă ) şi a începu t să cânte. . Din fer ic i re n u l-a auz i t contele şi

astfel a pu tu t , n e t u l b u r a t , să -ş i înfăptu iască p lanul . Maröana, p o a t e şi ea i m p r u d e n t ă , cum sun t femeile când încep să iubească , a -'eşit î n balcon, a r u n c â n d u - i u n t randaf i r . Desigur că o r o m a n ă d e - a noas t ră , d e p a r t e de a face u n a s e m e n e a ges t romant i c , ş i - a r fi pus capu l sub pe rnă , b le s t emând pe n e ­spăla ţ i i cari de ran jează noap tea s o m n u l o a ­meni lor . Mariuccia , se rv i toa rea mea , інаг fi a r u n c a t o s t r a c h i n ă cu a p ă în cap. D a r s t re in i i aceşt ia c a r e s u n t a şa de convinşi că în I ta l i a n u se poa te s ă n u fie t r u b a d u r i , gondole, lună p l ină şi a l te a semenea r e c u ­zite, s u n t veşnic dispuşi să a c o r d e i m p o r ­t a n ţ ă u n o r acte cari la u r m a - u r m e i s u n t r idicole. Ch ia r dacă Nino a pu tu t , în t i m p ce M a r i a n a îi a r u n c a t randaf i ru l , s ă - i ş o p ­tească: t e iubesc, ges tu l n u r ă m â n e m a i p u ­ţin copilăros.

Dacă aceas t ă a v e n t u r ă s'a t e r m i n a t cu bine, cel p u ţ i n î n u l t i m a ei pa r te - n u tot a t â t d e norocos a fost Nino în d i m i n e a ţ a ca re a u r m a t . Un p r o v e r b spune că ulc io­ru l n u m e r g e d e m u l t e or i la a p ă şi poa t e că p r o v e r b u l n u es te c u to tul greşi t . F i ind ­că i m p r u d e n ţ e l e lui Nino n u s e p u t e a să n u a ibă şi u n sfârşit . S a u muai b ine zis, n u u n sfârşit , f i indcă a v e n t u r i l e lu i n u a v e a u să se oprească aici, d a r o ser ioasă compl ica ţ ie pe ca r e dacă el n 'a r ecunoscu t -o ca a t a r e , fi ind p rea en tus ias t şi p r e a t ână r , p e m i n e m 'a u m p l u t d e gri je . A a v u t m u l t noroc , căci în t r ' a l t fe i a r ii p u t u t eşi p e n t r u e l o m a r e încu rcă tu ră .

I n d i m i n e a ţ a c a r e a u r m a t roman t i ce i s e ­r enade , p r i n u r m a r e , Niino s'a gând i t că i -a r fi p o a t e folositor s ă m á i facă o vizi tă Soniei . El a v e a convingerea , în na iv i t a t ea lui, că aceas t a l - a r p u t e a se rv i .

A găs i t -o , ca deobioeiu, î n sa lonu l p a r t i ­cular . A -părut foa r te -mulţumită d e aceas tă vizită, fund, l a d r e p t vorb ind , p r i m a Pe ca re № n o d-o făcea d i n p r o p r i e in i ţ i a t ivă . Totuşi , în scur tă v reme , a u a j u n s la t e r m e n i v io ­lenţ i ; b ine în ţe les că subiec tu l l -a fo rma t la început , oa recum u m b r i t , M a r i a n a .

Son ia Petrovna-, cunoscând h o t ă r î r e a lu i De L y r a de a n u m a i ap roba con t inua rea lecţii lor de i t a l i ană a l e lu i Nino cu fiica sa, a încerca t să - l a t r a g ă sp re ea. P a s i u n e a ei , pe ca re aces ta o d i spre ţu ia , şi d e ca re n ic i -unu l n u ne d a m s e a m a cât d e v io len tă este, luase deoda tă o înfă ţ i şare fu r tunoasă .

N i n o f i ind foa r te h o t ă r î t s'o a p e r e p e M a ­r iana, n u a r ă m a s n e p ă s ă t o r la cuvin te le t a r i a r u n c a t e d e Sonia la ad re sa contesei De Lyra . Neposedând nici m ă c a r d ip lomaţ i a n e ­cesară p u r t ă r i i unei discuţi i cu o femee ge ­loasă, au aijuns l a t e rmen i v io lenţa s 'au ce r ­ta t , Sonia a t r e c u t delà u n ton modes t la ţ ipete, s 'a r u g a t d e el, l - a j icnit , însfârşi t , când d i s t rusă , când m â n d r ă , ş i - a d a t p e faţă toa tă v io len ţa dragos te i şi o d a t ă c u a -ceasta, t oa t ă u r a ce p u t e a a v e a p e n t r u b ia ta Mar iana . Văzând felul c u m d e c u r g e î n t â ln i ­rea, N t n o a socotit că ce l m a i b u n l u c r u a r fi să se r e t r agă .

I n acel m o m e n t î n să a p ă t r u n s p e u ş e . De Lyra . Sonia ş i - a s ch imba t tonu l s u p ă r a t , în t i m p d e - o clipită. T r e b u e însă s'o fi cos ta t foar te mul t , c a în acel momen t , în c a r e tocmai e r a la p a r o x i s m u l furiei, să -ş i t r a n ­sforme glasul şi înfă ţ işarea . E r a ceva n e n a ­t u r a l şi î n s p ă i m â n t ă t o r în s e n i n ă t a t e a e i subi tă , când a su râs neaş t ep t a tu lu i viz i ta tor .

— A m impre s i a că n u v iu î n t r ' o c l ipă o -por tună , spuse acesta,, p r e s i m ţ i n d ceva î n ae r .

— Dimpotr ivă , d a r n u m a i i a r t ă -mă , a m să m a i s p u n u n cuvân t profesorului • Ca rdegna . Apoi se î n d r e p t ă c ă t r e Nino. „ I n t r ă în ca ­m e r a aceas ta , î i s p u s e c u o voce înceată , îndreptându-d -spre c a m e r a ei, şi a ş teap tă p â ­nă pleacă. Po ţ i c h i a r ascul ta , d a c ă t e i n t e r e ­sează".

— N u voi pleca, r ă s p u n s e N ino foar te ho tă r î t .

— N u vei p leca? r id ică e a a t u n c i g lasul . El de te d i n cap, î n d r e p t â n d u - s e sp re u ş a

de ieşire. — Conte de Lyra , s p u s e ea c u glas t a re ,

ü i t o rcändu- se că t r e aces ta , cunoşt i p e t â n ă ­ru l d e aici?

— Desp re e l t ocma i v o i a m să v ă vorbesc . — Ce b ine -mi p a r e , r ă spunse Sonia, f i ind­

că vo i a v e a ocazia s ă - ţ i apun cât d e mize ­rabi l , cât d e o r d i n a r este aces t o m î n oare a m a v u t încredere .

De Lyra a r id ica t d i n sp r incene . — A m fost i n f o r m a t că ş i - a a s c u n s a d e ­

v ă r a t a profes iune, î n t i m p c e d ă d e a lecţ i i fiicei mele . Aces t fapt însă m i - a fost e x p l i ­cat î n m o d sat is făcător . Aşa da r , te rog i n -fo rmează -mă d m c e cauză d - t a î l acuzi cu a t â t a v io len ţă .

— O m u l acesta , domnule , a r e înd răsnea la să - ţ i iubească fa ta . I n aces t scop ord inar , ş i -a lua t o profes iune d e ocazie, i n d u c â n -d u - t e în e roa re , n u m a i sp re a s t a d e vorbă cu ea, ş t i ind p rea b ine că în t r ' a l t fe i n u l-au fi p r imi t . Mai m u l t decâ t a t â t a , e r e ob răz ­nicia să cân te noap tea sub fe res t re le M a ­rianei , c a r e îi şd a r u n c ă scr isor i . î n ţ e l eg i d - t a p â n ă u n d e a u a juns?

Vocea e i deven i se ş u e r ă t o a r e şi nu-ş i m a i pu tea s t ă p â n i mişcă r i l e n e r v o a s e a l e m â i -ncJor.

— îmi spune ţ i adevă ru l , d o a m n ă ? — P o t j u r a în ifaţa lui Dumnezeu ; Bâtranu- i a ma i p r iv . t - o o cupă, apoi , ca

şi -cum a r fi a v u t douăzec i d e an i , s e repezi cu bas tonu l r id i ca t sp r e Nino. Aces ta însă e ra m a i t â n ă r ş i p e d e a s u p r a Roman . P â n ă ce conte le să fie l â n g ă el , Nino se şi î n a r ­mase cu u n s t i le t găsi t î n t r e filele une i cărţ i , d e p e o m a s ă d e l ângă el, în t imp ce cu ceala l tă m â n ă a p r i n s b r a ţ u l a m e n i n ­ţă tor a l lui d e Lyra .

— Dacă încerci să s p u i v r e o vorbă , s a u indrăsneş t j s ă m ă loveşt i , î ţ i ta i gâtul , s p u ­se e l cu o voce e x t r a o r d i n a r d e ca lmă, s u ­cind m â n a con te lu i într'aişa fel, încâ t aces ta fu obl iga t să se îndoaie p â n ă a p r o a p e d é duşumea . Apoi : Aceas tă f emee es te o i n t r i ­gan tă şi o minc inoasă . F a p t u l că iubesc p e fiica d - t a l e este s inguru l a d e v ă r a t . Cins tea ei, însă, a r ă m a s neat insă , f i indcă n ic iun r â n d de a l ei n u n ú - a fost p u s la î ndemână , i a r eu n u i - a m d e c l a r a t d ragos t ea mea . In schimb, d o a m n a Sonia , c a r e a a f la t d e a -ceasiă pas iune , d i n u r ă s a u d i n gelozie, cau ­tă să m ă ponegrească . Ş i o d ispre ţuesc , m a i cu seamă că eu n u i - am c e r u t n ic i p r i e t e ­nia, nici a ju to ru l , şi s en t imen te l e ce e r e fa ţă de m i n e îmi s u n t p ro fund indiferente . R u ­şinea p u r t ă r i i s a l e a r p u t e a - o m a i d e g r a b ă lămur i fa ţă d e b ă r b a t u l ei, n u v ă r s â n d u - ş i furia s p r e a - m i î n g r e u n a v ia ţa .

c a m e r a ei, a găs i t -o l ips i tă de suf lare . B ia tă f rumoasă , d a r p r e a uşu ra t ecă femee.

In faţa acesta; nenoroci r i , femeea d e s e r ­viciu s'a încurca t l a început , neş t i ind p r e a b ine ce -a r t r e b u i să facă. Apoi a c h e m a t poliţ ia. E r a convinsă că s t ăpâna ei n u m u ­r ise d e m o a r t e b u n ă şi a ce ru t poliţ iei să facă toa te d i l igente le p e n t r u a descoper i p e cr imina l . Bineîn ţe les că p r i m u l l u c r u p e ca re l - au începu t au tor i tă ţ i l e , a fost l ua r ea unu i in t e roga to r iu fetei d i n casă, deoa rece aceas ta e ra m a i în m ă s u r ă să ştie c u m a pe t recu t s t ăpâna ei seara d in p r e a j m a a c e ­s tu i nea ş t ep t a t d e s n o d ă m â n t I n aces t fel, a u a f la t că î n t r e b a r o a n ă şi t â n ă r u l N ino Cardegna avusese loc o v io lentă a l t e rca ţ ie , în u r m a că re ia b a r o a n a s 'a s imţ i t rău , c e -r â n d u - i aces tu ia u n p a h a r cu apă . Bănue l i l e d in p r i m a clipă s 'au opr i t aici, m a i ales că se rv i toa rea a ţ inu t să subl inieze aces t a m ă ­n u n t în m o d special. Şi — aşa cum se obici-nueş t e î n a s e m e n e a î m p r e j u r ă r i — luc ru l i n e ­vi tabi l s'a p rodus : Nino a p r imi t o inv i t a ţ i e discretă , î n i n t e r e su l cerce tăr i lor , ia r d u p ă oe-a fost a u d i a t şi el, a fost r e ţ i nu t la po l i ­ţ ie . B ă n u i t deci . Ş t i a m p r e a b ine că Nino n u poa t e să a ibă nici u n fel d e ames tec în a c e a ­s tă a facere ca re p ă r e a să se încurce d i n ce în ce m a i mul t , şi deaceea a m făcut tot ce-mi s t ă t e a în p u t e r e , s p r e a-1 scoate c â t m a i cu ­r â n d d in s i tua ţ ia as ta penibi lă . Discu tând cu oameni i forţei publ ice, a m cău ta t s ă - i conving d e s p r e aces t lucru , d a r deoarece este un l u ­c r u la fel d e g r e u d e - a convinge u n poli ţ is t

C u aces te cuvinte , Nino î i de t e d r u m u l contelui .

— O poţ i î n t r eba . — Dacă cele spuse d e d - t a s u n t minc iun i ,

spuse el că t re Nino, îm i da torez i sat isfacţ ie şi cât m a i cu rând , r e luă contele . Apoi c ă t r e Sonia:

— Fii a t â t d e b u n ă ş i s p u n e - m i dacă a spus a d e v ă r u l s a u n u !

— A s p u s adevă ru l , r ă s p u n s e ea pderzân-du-ş i s t ăpân i r ea d e sine, l a v e d e r e a cu ţ i tu ­lui p e care N ino îl ţ inea în rnână.

Cu aces te cuvinte , s fă r îmase ea s ingură toată i n t r i ga p e c a r e nic i n u i sbu t i se bine s'o în jghebeze .

— I n cazul acesta , spuse b ă t r â n u l , eşt i i e r ta t d e a fi r id ica t m â n a a s u p r a - m i . D a r nu- ţ i po t i e r ta f ap tu l d e a fi î nd răsn i t să in t r i î n casa mea' cu in ten ţ iun i nepermise .

— Domnule , a d ă u g ă Niino cu acelaş glas senin, îmi p a r e foar te r ă u d e a vă fi p r o ­dus o s u p ă r a r e . Nes imţ i rea aces te i femei ne-a adus p e a m â n d o i l a o a l t e rca ţ i e p r e a violentă . S p e r c a a tunc i când, m u l ţ u m i t ă fii­cei d - t r ă , r a p o r t u r i l e d i n t r e noi vor fi d e a l tă na tu r ă , să l ă m u r i m comple t aces t i n ­cident.

I n faţa even tua l i t ă ţ i i d e a d i scu ta d i n n o u despre d r agos t ea lui Nino, De Lyra ş i-a luat , cu oa reca re g rabă , z iua bună , f ă r ă să dea v r e u n r ă s p u n s .

C u toa t e că Sonia căzuse p e u n s c a u n şi părea să a ibă n e voe d e a ju tor , Nino s'a m u l ţ u m i t să - i ofere u n p a h a r cu apă , che* m â n d se rv i toarea . Apoi s'a r e t r a s şi eL

C A P I T O L U L VI

Ce s'a î n t â m p l a t î n t r e t imp , n ' a m a v u t de u n d e sa aflu. Ş t iu d o a r că î n d iminea ţ a u rmă toa re , când fa ta d i n casă a i n t r a t în

a s u p r a une i bănue l i ne în t eme ia t e , ca şi pe -o femee, n u a m i sbu t i t să a j u n g la c ine ştie ce rezul ta t . I n sch imb , d i scu tând la u n p ă h ă r e l de vin n e g r u generos , n u m i - a fost p r e a g reu să a f lu numeie medicu lu i legist care u r m a 6ă facă au tops ia ; î l cunoş t eam d e m u l t M ' a m d u s deci să-i vorbesc şi a m p u t u t să - i smulg făgăduia la câ la a p r o p i a t a au tops ie p e c a r e a v e a s'o facă, va da în vi leag tot a d e ­v ă r u l pe ca re v a p u t e a s ă - l descopere . D a r n ' a m fost n u m a i eu aceia care i - am săr i t în a ju to r lui Nino. Di rec toru l operei , c a r e e r a u n bun camarad , d a r şi u n o m d e afacer i c a r e se vedea l ips i t d e concursul celui m a i p roaspă t şi r ă s f ă ţ a t tenor , a făcut tot ce i-a s t a t în pu t in ţă , sp re a-1 scoate p e Nino d i n încu rcă tu ră . Şi î n t r ' adevă r , pe s t e c â t e v a o r e Nino e r a l iber . Doctoru l cons ta tase că doza pu t e rn i că ae o t r avă in u r m a căreia sucom­base Sonia, fusese a d m i n i s t r a t ă m u l t m a i t â r z iu decâ t î n clipa discuţ ie i . Dacă Niino a r fi fost cel v inovat , Sonia n a r m a i fi p u ­t u t să fie î n v ia ţă p â n ă seara . Ori , î n acea sea ră se rv i toa rea m a i fusese l a ea în d o r m i ­t o r ş i -o p iep tănase , i a r în p lu s un t ub gol de somnifer , a r u n c a t p e - u n coiţ de nopt ie ră , s t ă ­tea m ă r t u r i e că Sonia însăş i îşi luase zilele. Aşa d a r p r e s u p u s a c r imă se s ch imbase în t r 'o s inucidere . Ce e drept , c a m ieşită din comun şi me lodramat i că . In sea ra aceleiaşi zile, N m o a cân ta t d i n n o u la operă, i sbu t ind să aducă sala a l ă t u r i de sine. S u p ă r a r e a u l t i m e ­lor douăzeci şi p a t r u de o r e t r ecuse ca p r in ia r rnec .

A t re ia zi d u p ă s inucidere , t r e b u i a să a ibă loc î n m o r m â n t a r e a . B ă n u i n d aces t l u c r u şi ş t i ind că şi De L y r a a v e a să se ducă acolo, Nino se postă p e lângă locuin ţa lua şi in cl i ­pa în ca re - l văzu pă ră s ind casa, se furişă î n -lăun t ru , p e n t r u a- i c e r e Mar i ane i o convor ­bi re . De Pre t i s e r a tocmai acolo, ţ i nându - ş i lecţia obicinuită , ca ş i c u m n i m i c n u s 'a r fi în tâmpla t .

La apar i ţ i a lu i Nino, Mar i ana a v u o t r e ­să r i r e d e - o clipă, d a r apo i se reculese şi-i spuse : „Bună ziua, d o m n u l e Ca rdegna !" Nino l ămur i în pu ţ ine cuv in te ros tu l aces te i vizi te c a m c iuda te şi De P r e t i s se r e t r a s e î n c a m e r a vecină, l ă s â n d u - i faţă în faţă. D e - a -bia a c u m a Nino îşi d ă d u s eama cât este d e t u l b u r a t şi cât d e nebunesc es te faptu l p r e ­zenţei sale în casa lui De Lyra , ma i cu s e a m ă în u r m a discuţiei nu tocmai p lăcu te p e ca re -o avuse se r ă î m p r e u n ă . D a r a c u m a căr ţ i l e t r e ­bu iau d a t e p e t a ţ i .

pre luc ra r e de ALEXANDRU ŞTEFANESCU

Nino s e u i t ă l u n g la con tesa De L y r a şi-i spuse : „Domnişoa ră Mar i ana , a s c u l t ă - m ă te • rog, căci v r e a u să-iţi spun câ teva cuvinte . Nu , ş t iu dacă d u m n e a t a crezi în basme, d a r eu f, a m să- ţ i spun unul , pe ca re te rog să- l a s - 5

culţ i . Basmul m e u s p u n e de-o fată d e împă ­r a t c a r e - a găsi t odată p e fe reas t ra e i o mică s ă m â n ţ ă adusă d e vânt . F a t a a lua t -o , a r u n ­când-o în s t radă , f i indcă era p r e a scorojită şi p r ăpăd i t ă , n e p ă r â n d b u n ă să d e a rod. Dar a doua zi d iminea ţa , în faţa feres t re i ei, un r a m f i rav p r i ndea să se îna l ţe . Şi pe zi ce t recea , r a m u l se înăl ţa , deven ind înce tu l cu înce tu l u n pom. Dar pomul e ra pl in d e bube şi d e ţepi , ca orice p o m care pu tea să iasă d in t r ' o s ă m â n ţ ă a t â t de u r î t ă şi de neagră . F a t a de î m p ă r a t , ca re s t ă tea ap leca tă pe geam, a î n t r e b a t o d a t ă p o m u l dece e a t â t de urî t , i a r r a m u r i l e i - au m u r m u r a t : eu sun t pomul dure r i i , d a r dacă vei p u n e m â n a p« mine , ţepii vo r cădea, flori m i n u n a t e vor creş te în locul lor. iar e u vo iu deven i ca p r in f a rmec p o m u l iubir i i . Şi în ziua în care fa ta d e î m p ă r a t se a p r o p i e d e pom, p u n â n d m â n a pe ei, flori a lese ţ â şn i r ă diin r a m u r i l e lu i u sca te şi u r î te.. ."

— Dar bine, deee-rni spu i m-i e t oa tă pove ­s t ea as ta ? î n t r ebă Mar iana .

— Contesă , r ă spunse Nino, eu s u n t pomul iubir i i !.. Răspunsul! lui Nino a d u s e pe faţa Mar iane i o pa loa re de moar t e , d a r Nino se aprop ie d e ea, îmbrăţi işând-o, i a r M a r i a n a se lipi d e el t a n d r ă şi un s ă r u t lung pecet lui sfârş i tul nespus a l aces tu i b a s m d e copii .

— Mar i ana , c â n d te m a i po t vedea ? — a r u n c ă Nino în fugă, î an in te d e a pleca.

— Nu şt iu n ic i eu, d a r vino d iseară sub balcon şi vei afla ! fu r ă s p u n s u l con te se i

Sea ra , c â n d luna s e r idică p u r ă p e cerul îna l t al Romei, Nino se afia s u b ba lconul pa la tu lu i lui De Lyra , d a r geamur i l e delà a-p a r t a m e n t u l Mar iane i n u s© deschiseră de ­câ t î n t r ' u n târziu, l ă sând să cadă pe ca lda­r â m un ghemotoc a lb . E r a o bat is tă , p e care Nino se repezi fericit s'o ridice, d a r când o despă tu r i cu b ă g a r e de seamă, af lă î n l ăun-t ru l ei u r m ă t o r u l mesa j : „Fugi cât m a i poţi , căci sun t u r m ă r i t ă " . Şi fiindcă la ora aceea n u ma i e r a pe s t r a d ă nici u n om, Nino pr ivi in j u r p ü n d e n e î n c r e d e r e , ia r apoi se d e p ă r ­t a cu paşi d in ce în ce ma i m a r i .

A juns acasă, îşi d ă d u s eama că a l e rgase deab ine lea .

In zorii zilei f u r ă m deş tep ta ţ i de c ă t r e De Pre t i s . F u m a şi fulgera. Şi p e n t r u c ă p e capul lui Nino î ncepuse r ă ca cadă toa te pacostele , tot bietul bă ia t t r ebu ia să poa r t e v ina şi d e a s t ăda t ă a supă ră r i i lui De Pre t i s . Cauza era că un bilet de là De L y r a îi a n u n ţ a s e sfârş i tu l lecţii lor d e muzică cu Mar i ana , p u ­n â n d astfel p u n c t une i i m p o r t a n t e su r se d e ven i t p e n t r u b ă t r â n u l m a e s t r u . P e d e a l tă p a r t e , De P re t i s af lase că De L y r a se p r e g ă ­tea să plece în cel m a i scu r t t imp d in I ta l ia . Bine în ţe les că p e n t r u Nino a f l a rea aces te i even tua l i t ă ţ i e ra m u l t ma i î n s p ă i m â n t ă t o a r e decâ t nep lăcer i le m a t e r i a l e a le lu i Ercole. De aceea , c o n t i n u â n d u - ş i ser ia de clipe d e d i ­ca te aven tur i lo r , dupăce ziua î n t r eagă s'a f ră ­m â n t a t în casă fără conteni re , ven i rea n o p ­ţii l-a găsit d n nou sub feres t re le pa l a tu lu i Ca rmando l l a . R iscând orice, s'a apuca t să a-r u n c e cu pie t r ice le în geamul Mar iane i . Cu p r u d e n ţ ă , fe res t re le au fost deschise, şi v o ­cea fetei se auzi foar te încet : „Tu eşt i ' "

— A d r a g a m e a , c u m poţ i să m a i î n t r e b i ? r ă s p u n s e Nino.

— Taci , sun t tot u r m ă r i t ă . P l e c ă m şi n u po t să - ţ i s p u n unde ,

— C â n d ? T r e b u e s ă -mi spu i când ! — Nu pot s ă - ţ i spun , c r e d e - m ă ! Ce v re i

să faci ? — T e voiu u r m a imedia t . N u m a i s p u n e - m i

unde . —Dacă n u auzi delà a l ţ i i n imica , v ino

mâ ine noap te aici. A u d paşi . P leacă imed ia t ! — Noap te bună , d r a g a mea , a m u r m u r a t eL

Dar g e a m u l se şi închisese . Să m a i s p u n că şi în n o a p t e a u r m ă t o a r e

Nino a fost la pos tu l său , a r p u t e a fi l u a t în d e r â a e r e . D a r ce să faoi ? î n t r e a g a v i a ţ ă a lui Nino e r a lega tă de fe res t re le p a l a t u ­lui Ca rmando l l a . De a s t ăda t ă însă a fost p e n ­t r u u l t ima oară , c ă e i p r i n t r ' u n bi le t a a f la t că M a r i a n a şi t a t ă l e i p ă r ă s e a u Roma în p l i ­nă noap te , p e n t r u a pleca la Pa r i s .

D u r e r e a l u i Nino a fost d e nedeser is . A ş a ­dar , r ezu l t a tu l d ragos te i lui era d e s p ă r ţ i r e a de cea fără d e care nu înţelegea să m a i poa ­t ă t r ă i . Şi cu tot doru l s ă u n e ţ ă r m u r i t de a o u r m a , după cum în m i n t e a sa copi lăroasă crezuse că o va p u t e a face imedia t , a t r ebu i t să a ş t ep te sfârş i tu l c a r n a v a l u l u i în Roma, sp re a-ş i îndep l in i obl igaţ i i le con t rac tu lu i cu i m p r e s a r u l său. D u p ă aceea — şi aceas t a se da to re ş t e d o a r t a l en tu lu i m i n u n a t p e ca re - l avea — p r i n Iacovacci , a j sbu t i t să obţ ină u n a n g a j a m e n t la Pa r i s .

Scr i sor i le p e care în p r i m e l e zile m i l e - a t r i m i s de-acolo, n u - m i v o r b e a u n i m i c d e ­spre Mar i ana . P e n t r u moment , a m crezut că vesela a tmosferă a F r a n ţ e i îl câşt igase. E r a m mai mul ţumi t , şi pe de a l t ă p a r t e m ă b u c u ­r a m d e succesele ce-mi scria că le obţ ine pe scenă. N 'a t r ecu t însă m u l t ă v r e m e ş i - a m p r imi t delà el o t e l e g r a m ă .

I n ea îmi spunea că toa t e încercăr i l e d e a-1 găsi p e De L y r a d ă d u s e r ă greş şi m ă r u ­ga î n g e n u n c h i să cercetez eu, o r i cum voiu p u t e a , sp r e a descoper i u n d e oare a r p u t e a fi găsit . Apoi adăuga că apă ruse , pl in d e suc ­ces, în „Faus t" . Nici n u mă îndo iam d e a c e a ­s ta . U n c â n t ă r e ţ dacă place la Roma , place o r iunde . De Pre t i s , cu care a m vorb i t de sp re aceas t ă te iegramă, a fost de p ă r e r e să m ă b u c u r d e „ F a u s t " şi s'o l as î n c u r c a t ă cu De L y r a .

N u to t d e aceeaşi p ă r e r e însă a fost u n foar te c iudat personagiu ca r e mi s'a p r e z e n ­ta t în cursul acelei zile, s u b n u m e l e de Ba ­ron Ahasvé rus Benőni . Duipă af i rmaţ i i le a c e -tuia , Nano îl cunoscuse î n t r ' u o a din ul t imele nopţ i pe t r ecu te în Roma, în t âmplă to r , a v â n d cu el o convorbi re , d e ca re m a i t â rz iu m ' a m m i r a t şi eu, c â n d a m af la t -o . A c u m însă B e ­nőni se a r ă t a a fi u n s incer a d m i r a t o r al t e ­norulu i Ca rdegna şi v ro ia să- l servească . Cum aflase ace s t a toa te sufer in ţe le lui Nino, n ' a v e a m d e u n d e să şt iu. En tuz i a smul lu i însă şi pe r sona l i t a t ea sa e rau cap t ivan te , astfel încât , d u p ă o convorb i re n u p r e a lungă şi foar te sp i r i tua lă , n e - a m despăr ţ i t p r i n cu ­v in te le lu i : „o să aflu eu, fără îndo ia lă d e ­s p r e De Lyra , zilele as tea , î na in t e d e a p ă ­r ă s i Roma" .

(Conr lnuore t n n - r u l viitor).

TIPOGSATIA ZIABULUI „UNIVEESţJL" BÎLQÎJSEŞTI, STB. ЩБЙ0ШШ 23 Taxi poştali plătită ш дщпѳгаг conform aprobării dir. G-le R £ % gr. ШЮЫ