PROIECTUL OREI EDUCATIVE

Data : 01.09.2013

Locul: Cabinetul de Limba şi literatura română

Grupa : TPAP-2

Diriginte : Negrea-Cojocaru Natalia

Subiectul : „CULTURA REPUBLICII MOLDOVA LA 22 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ”

Competenţe : Formularea de către elevi a judecăţilor de valoare privind responsabilităţile ce le revin, în calitate de cetăţeni ai Republicii Moldova, pentru perpetuarea patrimoniului cultural naţional.

Obiective operaţionale: O1 - Să definească conceptul de „Cultură ”, identificînd domeniile patrimoniului

cultural;

O2 - Să numească personalităţi care au contribuit la crearea patrimoniului cultural al ţării;O3 - Să identifice monumente arhitecturale, istorice şi comemorative, bunuri culturale mobile ale ţării;

O4 - Să estimeze valoarea patrimoniului cultural la cei 22 de ani de independenţă;

O5 - Să compare evoluţia bunurilor culturale care ţin de literatură, muzică, arte plastice, dans, teatru, folclor, tradiţii, obiceiuri, ritualuri, simboluri, port, cinematografie, ornamente etc.;

O6 - Să aprecieze eforturile înaintaşilor neamului pentru asigurarea perpetuării culturii naţionale.

Strategii didactice :

Metode : discuţia dirijată, metoda exemplului direct, clustering, diagrama Wenn, graficul T, problematizarea, analiza surselor vizuale, cercetarea multiperspectivală, argumentarea, brainstorming.

Mijloace : Prezentări Power Point, computer, ecran, proiector, postere, marchere, citate, desene ale elevilor.

Surse bibliografice : www.moldovenii.md

COLEGIUL AGROINDUSTRIAL „GHEORGHE RĂDUCAN” DIN S.GRINĂUŢI

PROIECTUL PRIMEI ORE EDUCATIVE AL ANULUI DE STUDII 2013-2014

CU GENERICUL :

Diriginte : Negrea-Cojocaru Natalia MOTTO:

„CULTURA REPREZINTĂ SUMA CALITĂŢILOR, TALENTUL ŞI STRĂDANIA

UNUI POPOR, CARE NU-L ÎNGENUNCHEAZĂ, CI ÎL RIDICĂ .” (VIOREL MUHA)

GRINĂUŢI, 2013

Evenimente instrucţional

e

Ob.oper.

Activitatea dirigintelui Activitatea elevilor Metode şi procedee

Mijloacedidactic

e

EVOCAREA

Diriginta salută elevii, verifică prezenţa, aspectul exterior .Stabileşte un climat afectiv pozitiv procesului educaţional .

Pentru a capta atenţia elevilor, diriginta propune elevilor o prezentarea”Moldova mea în imagini” ce conţine imagini despre Republica Moldova.

La sfîrşitul prezentării dirigintele spune elevilor că Moldova este acel „colţişor de rai” în care s-a născut fiecare dintre noi, în care şi-a petrecut copilăria, în care se află locurile pitoreşti ale baştinei şi care s-a format ca personalitate prin intermediul mai multor domenii.Despre ce domenii poate fi vorba? Aranjaţi-le într-un clustering.(Anexa nr.1)

Elevii salută diriginta; se prezintă lista persoanelor absente, elevii pregătesc cele necesare orei.

Elevii privesc prezentarea.

Elevii ascultă relatarea dirigintei .

Elevii numesc domeniile: literatură, arte plastice, muzică, dans, teatru, meşteşuguri populare, arhitectură, cinematografie etc.

Conversaţia

Analiza surselor vizuale

Clustering

Prezentare Power

Point

Fişe

O1

Toate domeniile enumerate de voi, care concept îl formează?

Ce înţelegeţi prin conceptul de cultură?

Conceptul de cultură a unei ţări.

CULTÚRĂ, culturi,1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe; nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.

Cercetarea

REALIZAREA SENSULUI

O2

O3

O5

Subiectul primei ore al anului de învăţămînt 2013-2014 este: „CULTURA REPUBLICII MOLDOVA LA 22 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ”.

Elevii sînt rugaţi să răspundă la întrebarea: -Ce este patria pentru voi ?

Elevii notează subiectul orei educative.

-Ţara mea e locul în care frunzele vorbesc despre înaintaşi, despre dragostea această nemăsurată de patrie.- Ţara mea e locul în care sunt părinţii mei şi prietenii. E locul în care trăiesc şi mă bucur în fiecare zi.- Ţara mea e loc de reculegere cînd cu tristeţe , dar şi cu bucurie ne amintim de clipele în care s-a scris

Brainstorming

Prezentare

Power Point

PostereMarcher

e

O2

O3

O5

O2

O3

O5

O2

O3

O5

O2

O3

O5

O2

O3

O5

O2

O3

O5

O2

O3

O5

Diriginta propune elevilor să aleagă o ţară de pe glob în care ar dori să locuiască, enumerînd locurile pitoreşti ale respectivei ţări.

Dacă aţi numit voi nenumăratele ţări de pe globul pămîntesc, atunci pot cu certitudine să vă spun că ţara noastră e la fel de bogată. Ca să vă convingeţi de aceasta vom descoperi pas cu pas bogăţia ei cercetînd patrimoniul cultural naţional.Domeniul nr.1- LITERATURA(Anexa nr.2)-Ce presupune acestă noţiune?

Literatura е о еxprеsiе elocventă а spirituаlităţii pоpоrului, а cоnştiinţеi lui dе neam, а fаcturii psihicе şi trăsăturilоr dе cаrаctеr nаţiоnаlе. Pe parcursul secolelor constatăm numеrоаsе şi vаriatе influеnţе litеrаrе. Originаlitаtеa, spеcificul nаţiоnаl şi individuаlitаtеa crеаtоаrе se manifestă în cеlе mаi rеmаrcаbilе оpеrе аlе scriitоrilоr mоldoveni din tоаtе timpurilе, opere care au intrat în fоndul dе аur аl litеrаturii univеrsаlе.

istoria.

Elevii îşi argumentează opţiunea.

Elevii formulează definiţia.

Elevii ascultă relatarea profesoarei .

Asalt de idei

PostereMarcher

FişePixuri

Literatura poate fi divizată conform etapelor istorice, în dеpеndеnţă dе succеdаrea оrînduirilоr sоciаlе, а cоncеpţiilоr litеrаrе, a mеtоdеlоr dе crеаţiе, а gеnurilоr şi spеciilоr, astfel:

  •    creaţia populară orală (folclorul),  •    literatura veche,   •    literatura de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea − începutul secolului al XIX- lea,   •    literatura din secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea,   •    literatura din secolul XX, cuprinde cîteva perioade:       1.   literatura din RASSM,        2.   literatura din Basarabia,        3.   literatura din perioada postbelică,        4.   literatura contemporană,       5.   literatura postmodernistă.Enumeraţi scriitori cunoscuţi ce i-aţi studiat?Domeniul nr.2- Arhitectura (Anexa nr.3)Arhitectura face parte din artele vizuale şi este apreciată în raport cu aspectul artistic.În anii de independenţă au apărut edificii cu arhitectura elaborată individual, cu calităţi artistico-arhitecturale înalte, bazate pe utilizarea tehnologiilor noi, rezultînd o manoperă ireproşabilă. Au fost construite

Elevii enumeră scriitorii.

Conversaţia

Conversaţia

Dezbateri

Prezentare Power

Point

Imagini video

clădiri bancare, pentru oficii, business centre, centre comerciale, cluburi, imobile de locuit cu un grad de confort ridicat, vile urbane, etc.Care sînt monumentele de arhitectură ale ţării?-Arhitectura peisajistică?

-Biserici?-Arhitectura rupestră?

-Cetăţi şi fortificaţii?

-Complexe monastice?

Domeniul nr.3- Teatrul (Anexa nr.4)Ce teatre cunoaşteţi? Teatrul „Național Mihai Eminescu”   Teatrul   „ Guguţă”    Teatrul „Eugène Ionesco”   Teatrul   „ Licurici”    Teatrul Republican „Luceafărul”    Teatrul „Alexei Mateevici”     Teatrul Național de Opera și Balet "Maria Bieșu"   

Grădinile conacelor boiereştiParcul din s.Ţaul r.Donduşeni

Sf.Constantin şi Elena etc.În raioanele Camenca, Soroca, Orhei, Saharna etc.Hotin, Cetatea Albă, Chilia, Soroca, Tighina, Orheiului.

Saharna, Japca, Dobruşa, Calaraşăuca, schiturile Rudi, Coşelăuca, Răciula, Frumoasa, Hîrjauca, Hîrbovăţ, Tabora, Curchi, Ţigăneşti şi Hirova, Căpriana, Condriţa, Suruceni, Vărzăreşti şi Hîncu, Căpriana etc.

Elevii enumeră teatrele.

Conversaţia

FoiPixuri

   Teatrul „Satiricus Ion Luca Caragiale”      Teatrul dramatic municipal „Pe strada Trandafirilor”   Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din oraşul Bălţi   Teatrul Dramatic Rus de Stat „A.P.Cehov”

Domeniul nr.4- Artele plastice (Anexa nr.5)Care sînt genurile artelor plastice?

Domeniul nr.5- Muzica (Anexa nr.6)Numiţi genuri de muzică şi interpreţi?

Domeniul nr.6- Meşteşuguri populare

Elevii numesc: miniatura, fresca, icoana, pictura, grafica, sculptura, artele decorative, arta monumentală.

Elevii numesc:Muzica clasică (M.Bieşu, Maria Cebotari, Mihail Munteanu etc.)Muzica populară (Z.Julea, M.Ciobanu, I.Cuciuc etc.)Muzica etno (Tălăncuţa, Osoianu, diverşi interpreţi)Muzica uşoară (N.Ciobanu, A.Ursu, J.Erhan, etc. )Muzica jazz (Geta Burlacu)Muzica rock (Alternosfera, Zdob şi Zdub etc.)

Brainstorming

Postere marcher

(Anexa nr.7)-Prelucrarea artistică a lemnului-Prelucrarea artistică a pietrei-Ceramica populară-Prelucrarea artistică a pieii şi a blănurilor-Prelucrarea artistică a metalelor-Ţesutul popular decorativ-Alesul covoarelor-Brodatul-Croşetarea-Împletitul din salcie-Împletitul din paie-Împletitul din pănuşi din porumb-Împletitul din papură.Domeniul nr.7- Cinematografia (Anexa nr.8)Filme documentare, artistice, în desen animat, de popularizare a ştiinţei, didacticNume de actori populari?

Domeniul nr.8- Ornamentul naţional (Anexa nr.9)Elevii analizează - Scurt indice de motive reprezentative în arta populară a moldovenilor.Domeniul nr.9- Sărbători şi obiceiuri

Elevii numesc meşteşugurile populare şi obiectele ce pot fi confecţionate.

Exemple: (Stai că-ţi arăt eu!, O şatră urcă spre cer etc.)Mihail Volontir, Eugen Doga etc.

Îşi expun părerile.

Metoda exemplului direct

REFLECŢIA

(Anexa nr.10)-Sărbători naţionale-Sărbători religioase şi populare-Sărbători de familieDomeniul nr.10- Costumul popular (Anexa nr.11)-Costumul popular femeiesc-Costumul popular bărbătesc-Accesorii ale costumului popular

Găsiţi asemănări şi deosebiri între cultura ţării anilor 1980-1990 şi cultura ţării la ziua de azi, completînd Diagrama Wenn.(Anexa nr.12)

Identificaţi argumente PRO şi CONTRA pentru cultura RM la etapa actuală.(Anexa nr.13)

Elevii numesc sărbătorile conform genurilor enumerate.

Elevii numesc elementele costumelor femeiesti, bărbăteşti şi accesoriile corespunzătoare.

T

Diagrama Wenn

Graficul T

Postere marcher

EXTENSIA O4 -Ce valoare are patrimoniul cultural la cei 22 de ani de independenţă?

Completaţi copăceii cu noţiunile principale ale termenului „Cultură” şi cu personalităţi ce duc faima ţării în întreaga lume. (Anexa nr.14)

Diriginta, împreună cu elevii face o generalizare a orei educative.

Elevii îşi expun opiniile.

Elevii sînt atenţi la spusele dirigintei, completează expunîndu-şi părerea proprie .

Conversaţia

Imaginaţia ghidată(copacii

goi)

Postere Marcher

ANEXA nr.1

CULTURA

ANEXA nr.2

Literatura

Tradiţiile literaturii moldoveneşti, vechi şi bogate, îşi iau începutul în secolul al XIV–lea, iar dacă încadrăm în ea creaţia populară orală, apoi obîrşia ei va fi strămutată în timpurile imemorabile. Literatura este cel mai impоrtаnt dоmеniu аl pаtrimоniului culturаl mоldоvеnеsc, caci rеflеctă istоria pоpоrului mоldovenesc în cei peste 650 de ani de la formarea Statului Moldovenesc, rеаlităţilе cоncrеtе şi rеlаţiilе sоciаl-еcоnоmicе din fiеcаrе еpоcă, idеilе dоminаntе, nоrmеlе mоrаlе şi gusturilе еstеticе, intеrеsеlе şi аspirаţiilе оbştеşti.

Literatura moldovenească е о еxprеsiе elocventă а spirituаlităţii pоpоrului, а cоnştiinţеi lui dе neam, а

fаcturii psihicе şi trăsăturilоr dе cаrаctеr nаţiоnаlе. Pe parcursul secolelor constatăm numеrоаsе şi vаriatе influеnţе litеrаrе. Originаlitаtеa, spеcificul nаţiоnаl şi individuаlitаtеa crеаtоаrе se manifestă în cеlе mаi rеmаrcаbilе оpеrе аlе scriitоrilоr mоldoveni din tоаtе timpurilе, opere care au intrat în fоndul dе аur аl litеrаturii univеrsаlе.

Literatura moldovenească poate fi divizată conform etapelor istorice, în dеpеndеnţă dе succеdаrea оrînduirilоr sоciаlе, а cоncеpţiilоr litеrаrе, a mеtоdеlоr dе crеаţiе, а gеnurilоr şi spеciilоr, astfel:

  •    creaţia populară orală (folclorul),  •    literatura veche,   •    literatura de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea − începutul secolului al XIX- lea,   •    literatura din secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea,   •    literatura din secolul XX, cuprinde cîteva perioade:       1.   literatura din RASSM,        2.   literatura din Basarabia,        3.   literatura din perioada postbelică,        4.   literatura contemporană,       5.   literatura postmodernistă.

ANEXA nr.3

ARHITECTURA

Ca punct de apariţie al fenomenului arhitecturii este considerată perioada cînd omul a început a modifica raţional şi conştient mediul în care locuieşte pentru a crea condiţii oportune de trai. Această cotitură de la vieţuirea pasivă într-un mediu climateric benefic la activitatea de creare a spaţiului cu condiţii prielnice traiului a avut loc odată cu răcirea planetară a timpului, cele mai vechi mărturii fiind din perioada preistorică. Pentru Moldova această perioadă începe cu cca. 500 mii de ani în urmă, perioadă străveche, în raport cu apariţia mărturiilor de activitate raţională a omului (cca. 1 milion de ani). Istoria arhitecturii Moldovei, ca şi istoria arhitecturii universale, este studiată după perioadele istorice. sînt evidenţiate cinci perioade istorice principale ale arhitecturii de pe teritoriul Moldovei:

  -  Construcţii preistorice  -  Arhitectura antică  -  Arhitectura medievală  -  Arhitectura modernă  -  Arhitectura contemporană

Cele mai timpurii urme de construcţii datează din paleoliticul inferior, cu o vechime de 500 – 300 mii ani. Sînt staţiunile, depistate de-a lungul rîurilor Nistru, Răut şi Prut, identificate în grote şi peşteri, sub copertinele rocilor. În timpul perioadelor glaciare omul utiliza drept adăpost îndelungat grotele naturale, în interiorul cărora au fost găsite unelte confecţionate din piatră de silex (cremene): răzuitoare, străpungătoare, etc. Erau alese acele grote care aveau calităţi potrivite pentru locuire: cu intrări sub copertine din rocă, uneori completate cu o adunătură din pietre, orientate spre sud sau apus, aflate în apropierea apelor, la înălţimi ferite de inundaţii. Sînt cunoscute grotele locuite aflate în malurile stîncoase ale afluenţilor de stînga ale Prutului, lîngă satele Buteşti (Glodeni), Brînzeni (Edineţ), Feteşti (Edineţ). Se evidenţiază prin caracterul lor ajustat pentru locuire trei grote din malurile rîului Ciugur, lîngă satul Duruitoarea Veche (cca. 500 mii de ani). Omul construia adăposturi pe durate scurte de timp, amenajate la nivelul solului, folosind oasele animalelor mari, acoperite cu piei, urmele cărora au fost depistate pe terenuri deschise. Asemenea staţiuni ale omului preistoric se cunosc lîngă satele Ofatinţi (cca. 300 mii de ani vechime). Cca. 50 mii de ani în urmă, în timpul celei mai cunoscute perioade glaciare, omul a descoperit procedeele de obţinere a focului, în grotele locuite din această perioadă fiind depistate locurile unde au ars ruguri. După retragerea gheţarului, oamenii locuiau pe locuri deschise, de la care au rămas seliştele – Cosăuţi (Soroca), or.Floreşti I, semibordeie, cu gropi pentru foc. La sfîrşitul paleoliticului superior apar amuletele prelucrate din piatră, mărturie a apariţiei germenilor credinţelor religioase şi a sensibilităţii sufleteşti a omului preistoric.

ANEXA nr.4

TEATRUL

Începuturile artei teatrale se regăsesc în Grecia antică, unde mitologia, literatura, filosofia reflectau modul în care era concepută lumea. Prin artă, spectacol omul încerca să găsească răspuns la întrebările existențiale. Dincolo de vicisitudinile epocilor istorice, teatrul, sub diverse forme, a continuat să existe. Cu timpul ingeniozitatea renascentistă, transparenţele, pasiunile și contradicţiile epocii moderne, profunzimile şi formalismul contemporan și-au lăsat amprenta asupra artei teatrale. Fiind într-un contact permanent cu publicul spectator, teatrul a acționat  și acționează ca educator, formator care plasează experiența colectivă mai presus decît cea individuală.

Teatrul contemporan funcţionează emblematic pentru paradigmele culturale. Aceasta înseamnă că perioadele istorice se regăsesc pe scenă într-o formulă abreviată, însă păstrînd caracteristicile definitorii. Tipurile umane, aşteptările, proiecţiile imaginarului sunt „lizibile” în arta teatrală. Teatrul dintotdeauna a avut menirea să păstreze și să cultive valorile, să le transmită din generație în generație. Zbuciumul istoriei, căutările, graţiile şi aberaţiile democraţiei şi ale mondializării, cu logica lor mereu dublă – sunt fenomenele care au marcat profund teatrul contemporan. Rostul estimat al teatrului astăzi este de a deschide în fața publicului o perspectivă complexă, în transparenţa sa, asupra societății şi asupra noastră înşine.

ANEXA nr.5

ARTELE PLASTICE

Acest compartiment oferă o prezentare integră şi accesibilă a evoluţiei artelor plastice din cele mai vechi timpuri şi pînă în ziua de azi, reflectînd prin opere epoca preistorică, perioada Evului Mediu, arta modernă şi cea contemporană de pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Pas cu pas, veţi afla cum a decurs dezvoltarea celor mai timpurii forme de creaţie artistică, care au fost tendinţele şi stilurile, ce au marcat epoci şi perioade, veţi cunoaşte tangenţele şi influenţele, apărute  pe parcursul creării operelor de artă.

Deţinînd, un limbaj vizual universal, arta plastică nu are nevoie de translatori, dezvăluind prin imagini artistice idealurile, dar şi moravurile societăţii, fiind un camerton obiectiv al nivelului de cultură şi al civilizaţiei din perioadele istorice respective.

Noţiunea „arte plastice” derivă de la verbul grecesc plasticos şi latinescul ars, completat în varianta franceză de arts plastiques. La origini, în antichitate, în această categorie, fiind incluse, doar sculptura, ceramica şi arhitectura, completîndu-se, în perioada Renaşterii, cu genurile picturii şi graficii. După secolul al XIX-lea această expresie se referă la toate artele, ca formă specifică a creaţiei artistice, care se finalizează cu apariţia operelor de artă şi care nu are valoare utilitară, aparţinînd culturii spirituale, formînd, în diverse epoci, gusturile estetice, morale şi filosofice ale societăţii.

ANEXA nr.6

MUZICA ŞI DANSUL

Dansul moldovenesc reprezintă una dintre cea mai veche artă populară, fiind totodată un „poem al neamului”, căci, cînd dansează moldovenii − „inimile vorbesc”. Fiecare mişcare vorbeşte despre talentul şi caracteristicele spirituale ale poporului în diferite perioade istorice.

El scoate în evidenţă atît caracterul, cît şi temperamentul, forţa și agerimea poporului. Pune în valoare înţelepciunea şi umorul, dezvăluie sincer şi direct aspiraţiile şi sentimentele oamenilor. Dansurile moldoveneşti alcătuiesc adevăratul tezaur al poporului nostru împreună cu muzica, costumul național, arta populară etc.

Dansul a fost întotdeauna o parte integrantă a vieții social-culturale, cu fiece ocazie, cîntecul şi dansul au avut un rol important. Asemenea ocazii sînt zilele de sărbătoare și ritualurile de familie, tîrgurile, manifestările legate de muncile agricole și credințele legate în fertilitatea pămîntului.

Istoria dansului moldovenesc este una bogată și originală. Din timpuri străvechi acestea erau însoţite de cîntece, de ritmul bătăilor din palme sau cel obţinut cu ajutorul instrumentelor de percuţie. Mai tîrziu – erau acompaniate de orchestre de fanfară sau taraf, care includeau viori, ţambale, fluiere şi alte instrumente populare, erau însoţite și de strigături satirice ori glume.

Un atribut important îl constituie costumul naţional, care este irepetabil prin decorarea motivelor ornamentale și spiritul creativ.

Muzica moldovenească reprezintă întreaga varietate a vieţii poporului şi în ea se reflectă sufletul fiecărui moldovean, ea înseamnă şi profunzime muzicală, şi temperament, şi omagiul adus strămoşilor, şi libertatea gîndirii muzicale, şi cîntecul de leagăn al mamei, şi un șlagăr, care poate deveni cunoscut pe parcursul a cîteva zile. Cultura muzicală moldovenească este ceea, ce ne uneşte cu ţările − vecine, în pofida diferenţelor naţionale şi confesionale.

Cultura muzicală din Moldova, expusă pe parcursul secolelor influenţei culturii popoarelor vecine, s-a conturat ca una originală. Formele ei iniţiale reprezintîndu-se prin cîntece populare: colinde, cîntece de petrecere, de nuntă, de înmormîntare.

Muzica populară moldovenească mai include şi astfel de forme ca bocetul şi romanţa orăşenească. De asemenea, creaţia populară include şi foarte multe melodii instrumentale. Muzica populară pentru Moldova are aceeaşi importanţă ca şi literatura secolului al XIX-lea pentru Rusia, iar pentru Germania – muzica şi filosofia clasică. Ea este polifonică, complexă, are o multitudine de variante.

Asupra culturii muzicale moldoveneşti ale cărei rădăcini se trag din Tracia antică, o oarecare influenţă a avut-o dependenţa politică de circa 200 de ani a Moldovei faţă de Turcia. Nici influenţele slavone străvechi nu sunt străine folclorului moldovenesc. În plus, un rol important în dezvoltarea artei muzicale din Moldova a avut influenţa maghiară şi cea română. Însă cu toate acestea, cultura muzicală moldovenească s-a format ca una integrală şi originală, cu trăsăturile sale specifice, a reuşit să îmbine influenţe diferite, uneori contradictorii, bazîndu-se pe fundamental cultural solid al strămoşilor săi.

Un loc aparte în dezvoltarea culturii muzicale moldoveneşti îl are creaţia compozitorilor clasici din Moldova. Astăzi numeroase străzi şi instituţii de învăţămînt din întreaga ţară poartă numele lui Gavriil Muzicescu, Ciprian Porumbescu, Eugen Coca, Ştefan Neaga, iar studiul creaţiei lor a fost inclus ca subiect obligatoriu în programele academice ale şcolilor şi universităţilor. Aceştia sînt compozitorii, care au adus faimă Moldovei. Ei au reuşit să abordeze în creaţia sa majoritatea genurilor şi curentelor muzicii clasice.

Chiar daсă muzica moldovenească are tradiţii naţionale profunde, în ultimele decenii se dezvoltă tot mai mult curentele muzicii contemporane – jazz, rock, muzica electronică.

Nu putem lăsa fără atenţie nici  arta muzicală din filme, mai ales creaţia lui Eugen Doga. Acest compozitor a compus muzică pentru mai mult de 200 de filme, printre care pot fi numite „Jamila”, „Lăutarii”, „O şatră urcă spre cer”, „Dulcea şi tandra mea fiară” şi multe altele. Aceste melodii sînt cunoscute şi adorate de un număr mare de persoane nu numai în Moldova, ci şi în afara hotarelor ei.

În Moldova activează zeci de asociaţii etnoculturale. Asemenea minorităţi naţionale, precum ucrainenii, ruşii, bulgarii, găgăuzii, evreii, polonezii, nemţii, italienii, ţiganii etc., dispun de asociaţii şi fonduri culturale proprii. În Moldova este respectat principiul egalităţii şi universalităţii legislaţiei în domeniul culturii, de aceea, minorităţile etnice au posibilitatea să-şi dezvolte cultura tradiţională şi creaţia

populară. Pe pagina noastră sînt prezentate mostre ale creaţiei muzicale a minorităţilor etnice din Republica Moldova.

ANEXA nr.7

MEŞTEŞUGURILE POPULARE

Originalitatea fiecărui popor se caracterizează prin potențialul creator, care își găsește expresia în cultura materială și spirituală. Un loc aparte în această cultură îl ocupă meșteșugurile populare.

Din cele mai vechi timpuri în Moldova alături de agricultură, păstorit populaţia sătească avea cu un şir de îndeletniciri practice, care formează aşa-numita „industrie

casnică”, bazată pe materia primă locală, uneltele lucrate în gospodărie, braţele de muncă ale membrilor casei în vederea satisfacerii necesităţilor funcţionale şi estetice ale familiei.

Uneltele de muncă, mijloacele de transport, utilajul tehnic folosit la prelucrarea cerealelor, plantelor textile, confecţionarea şi finisarea ţesăturilor populare, precum și îmbrăcămintea, obiectele de uz casnic şi mobilierul ţărănesc, atributele de ritual folosite la celebrarea căsătoriei, cumătrie, la ritualul funerar, la sărbătorile calendaristice etc., demonstrează un mare registru de obiecte – mărturie a talentului şi înţelepciunii poporului nostru.

Pentru a satisface cerinţele gospodăreşti şi a vieţii rurale în Moldova s-au dezvoltat un şir de meşteşuguri, unde meșterii produceau şi realizau produsele sale la comandă şi pentru piaţă. Astfel conform recensămîntului din 1774-1777 sînt fixate circa 157 îndeletniciri, meşteşuguri. În secolul al XIX-lea – numărul lor a devenit şi mai mare. Strîns legaţi de agricultură erau şi acei care îndestulau satul cu produsele alimentare necesare: morarii apoi cei care storceau uleiul, făceau băuturile (berarii, rachierii), articolele de panificaţie (colăcarii, plăcintării), dulciurile (halvagii, cofetarii).

Dezvoltarea păstoritului a contribuit la apariţia categoriei de meşteşugari, care erau preocupați de prelucrarea şi prepararea produselor în urma creşterii vitelor: meşteşugari care pregăteau mezelurile – pastramagii, furmagii, meşterii în

prelucrarea pieilor (dubălari, cojocari), în pregătirea brînzeturilor (caşcavagii) etc. De exemplu, la mijlocul anilor 30 ai secolului al XIX-lea Basarabia ocupa un loc important în exportul pastramalei, prunelor negre uscate, brînzei de oi, nucilor, vinurilor în Europa şi Rusia.

Către jumătatea a doua a secolului al XIX-lea un şir de meşteri practică producerea la comandă şi pentru piaţă. Prin urmare, are loc şi o specializare în anumite domenii şi procedee tehnice. Aşa apare grupul de bucătărese pentru pregătirea bucatelor special către nuntă, cumătrie. În industria casnică a textilelor se specializează în vopsitul lînii, alesul covoarelor, ţesutul prosoapelor, brîielor, sumanului, nividitul urzelii etc.

Unele meşteşuguri în secolul al XIX-lea iau amploare, cuprinzînd tot mai multe braţe de muncă. Prin anul 1894 numai în judeţul Orhei erau 9 centre de produs ceramică: s. Cinişeuţi, Iurceni, Văşcăuţi, Mîndra, Frumoasa, Hodjineşti, Păuleşti ş.a. Numai în s. Cinişeuţi cu olăritul se ocupau 184 familii, circa 600 oameni. În tot judeţul Orhei vasele de ceramică se ardeau în 237 cuptoare de ars ceramică. Meşteşugarii olari, ca şi spătarii, abajerii realizau mărfurile pe tot teritoriul ţării, deseori schimbînd vasele pe produse agricole.

Totodată cu dezvoltarea marii industrii urbane în viaţa satului moldovenesc pătrund noi materiale, unelte, ţesături, coloranţi, obiecte de uz casnic, produse alimentare, care au contribuit la transformarea şi pierderea multor forme de activitate tradiţională şi înlocuirea lor cu produse industriale. Drept urmare în multe sate s-a redus alesul covoarelor, broderia costumului, coptul pîinii, colacilor, uscatul fructelor, pregătirea mezelurilor în condiţii de casă. S-a redus meşteşugul de confecţionare a vaselor de ceramică, împletitul din salcie, papură, paie, şi a. În decorul locuinţelor tot mai mult pătrund obiecte standardizate produse de fabrică (mobilier, ţesături, covoare etc.).

Astăzi meşteşugurile populare merită să devină noi direcţii economice strîns legate de materia primă locală obţinută din agricultură, păstorit ş.a., folosind resursele naturale, braţele de muncă libere pentru a îndestula cerinţele şi gusturile pieţii contemporane.

Marele interes faţă de meşteşugurile populare este motivat nu numai de aprecierea obiectivă a valorilor vitale, estetice şi etice, dar şi din cauza unei crize ecologice legate de pierderea capacităţilor de creaţie, de valorificare a bunurilor materiale, de slăbirea continuităţii între generaţii şi destrămarea patrimoniului tehnico-cultural şi etnic al poporului. De faptul cum vom reveni la valorile etnoculturale, depinde viitorul şi continuitatea neamului, destinul culturii etnice. 

ANEXA nr.8

CINEMATOGRAFIA

   

Arta cinematografică este una dintre cele mai tinere din constelaţia artelor tradiţionale. În anul 2010 ea a împlinit abia 115 ani, pe cînd omenirea cunoaşte muzica, spre exemplu, de secole, ba chiar de milenii.

Cinematografia este nu numai o simplă artă, e foarte complexă, include folosirea mai multor arte luate la un loc. Fără mijloace tehnice moderne ea nu poate exista şi nici să se dezvolte ca artă specifică. Au trebuit să treacă sute de ani, pînă cînd au fost descoperite asemenea mijloace tehnice ca electricitatea, optica, chimia (pelicula) şi un aparat ce poate să înregistreze imaginea în mişcare, ca apoi să o reproducă pentru masele largi de spectatori.

Din aceasta cauză numai la hotarul secolelor al XIX-XX-lea, doi ingineri din Europa —Auguste şi Louis Lumiere (Franţa) şi Tomas Edison (SUA) au înregistrat aproape paralel patentele unui aparat de filmat, care a permis demonstrarea pe ecran a imaginii în mişcare. Fraţii Lumiere, totuşi, au luat-o puţin înaintea lui Edison, pentru că au demonstrat primele schiţe filmate de ei pentru un public larg.

Însă, în primul deceniu al descoperirii aparatului de filmat nimeni încă nu risca să numească cinematografia artă. Nici chiar părinţii cinematografiei – fraţii Lumiere n-au înţeles pînă la capăt ce mijloc puternic de a influenţa masele largi de spectatorii au descoperit. Ei priveau aparatul său ca pe o simpla jucărie, care e în stare să înregistreze cele mai importante evenimente de pe globul pămîntesc (cutremure de pămînt, incendii de mari proporţii, inundaţii ş. a.), ca apoi să le proiecteze în sălile cinematografelor.

Dar, dezvoltarea de mai departe a cinematografiei nu mai depindea numai de voinţa „părinţilor” cinematografiei. Pe parcursul a numai 10-15 ani cinematografia a cucerit lumea întreagă. Şi nu numai ca fenomen tehnic, ci şi ca artă adevărată.

Ca cinematografia să devină într-un timp scurt o artă adevărată, a fost nevoie de susţinerea tuturor artelor luate împreună, arte care existau pînă la era cinematografică. Din literatură a fost luat cuvîntul, de la teatru – dramaturgia şi arta actoricească, de la arta plastică – compoziţia şi tainele adevăratei imagini, pînă şi paleta culorilor tot de la artele plastice e luată, din muzică – lirismul sau dramatismul imaginii, ce o vedem pe ecran.

Cinematograful a fost un elev strălucit şi în curînd nu numai că a însuşit regulile artelor precedente – compoziţia cadrului, jocul actoricesc, puterea cuvîntului (dialogului), frumuseţea imaginii şi magia muzicii adevărate, dar a reuşit, în acelaşi

timp restrîns să întoarcă datoriile şi chiar să insufle curente noi artelor vechi precum montajul, dramaturgia coloristică, folosirea noilor instrumente muzicale şi chiar mijloacelor tehnice în scopul de a inventa imagini care nu puteau fi folosite în artele tradiţionale – computerizarea efectelor imaginii, dar şi sonore (schimbarea vocilor actorilor – rapid-lent, filmarea inversă şi încetinită ş. a. m. d.)

Desigur că toate acestea nu s-au întîmplat într-o zi sau chiar într-un an. Doar pe parcursul a 20-25 de ani aşa maeştri ai cinematografiei ca George Melies şi Max Linder în Franţa, Mac Sennet, Charles Chaplin, David Worc Griffit în SUA, Serghei Eisenstein şi Dziga Vertov în Rusia au adus un aport valoros tezaurului artei cinematografice. Astfel ca, lumea întreagă şi nu numai spectatorii de rînd, dar şi specialiştii renumiţi în domeniul diferitor arte să recunoască în cenuşăreasa de ieri, prințesa de astăzi – arta filmului ocupă în rînd cu alte arte tradiţionale un loc de cinste la masa artelor.

De acea perioadă instabilă de la începutul secolului al XX-lea nu mai pomeneşte nimeni, la orizont a apărut o artă şi mai nouă – televiziunea, care trebuie studiată aparte ca un fenomen şi mai influent. Dacă cinematografia era numită arta milioanelor, apoi televiziunea poate fi numită pe drept cuvînt o artă a miliardelor.

ANEXA nr.9

ORNAMENTELE NAŢIONALE

Ornamentica obiectelor este o reproducere artistică, de obicei, simplificată prin forme figurative a realităţii înconjurătoare (materială, socială, spirituală). Ornamentul exprimă o latură a specificului cultural, a modului de a concepe şi produce valori estetice.

În creaţia populară, unde numele meşterilor în mare parte rămîne necunoscut, motivele ornamentale s-au şlefuit şi selectat pe parcursul secolelor și mileniilor, devenind un tezaur şi etalon al creaţiei colective. Decorul întotdeauna este organic legat de funcţia obiectelor, materia primă şi tehnica în care sînt lucrate, variind în raport cu iscusinţa şi starea socială a creatorului, etapa istorică de dezvoltare a societăţii, cu aşezarea geografică şi structura demografică a populaţiei uneori în ornamente își găsesc expresia simboluri sacre ce se transmit din generație în generație și au legătură cu vechile simboluri ale poporului. Astfel, ornamentica populară prezintă un document etnografic de importanţă

majoră asemănătoare graiului, muzicii, folclorului servind ca un mijloc de comunicare între generaţii.

Pînă în prezent au ajuns numeroase forme decorative, care mărturisesc înţelegerea frumosului, însemnătatea lor ca „semne” cu anumite sensuri, simboluri ale unor credinţe, legende sau mituri străvechi, care au fost îmbogăţite cu multiple variante, pierzînd înţelesul iniţial şi obţinînd noi conţinuturi.

În cursul dezvoltării artei populare decorativ-aplicate a fiecărui popor au loc diferite interferenţe, provocate de relaţiile cu etniile conlocuitoare şi vecine. În creaţia populară întîlnim motive ornamentale de circulaţie universală, naţională şi de răspîndire locală.

Trăsăturile caracteristice formează într-un mod anumit stilul naţional, ce stă la baza culturii naţionale a unui popor, în ornamentica populară, în folclor, grai, muzică ş.a. Studierea motivelor decorative din arta populară moldovenească ne poate mărturisi despre apariţia şi evoluţia multor forme la anumite etape istorice.

Între genurile de creaţie artistică există o anumită unitate, ce formează specificul gîndirii şi culturii artistice. Aici putem urmări desenul mişcărilor la dans şi vom găsi mult comun cu ornamentica costumului, broderiei, ţesăturilor, arta lemnului, ceramicii ş.a.

În domeniul artei populare decorative şi aplicate unele particularităţi sînt bine desluşite, ceea ce permite afirmaţia că ornamentica populară depinde de cîţiva factori, în primul rînd de materia-primă întrebuinţată şi tehnica de obţinere a decorului, de funcţia, conţinutul tematic sau semnificaţia motivelor ornamentale. Astfel, fiecărui gen de artă, fie prelucrarea lemnului sau a metalelor, olăritul, sau broderia, ţesutul decorativ sau alesul covoarelor îi corespund trăsături decorativ-artistice specifice.

Sistematizarea elementelor, motivelor, şi compoziţiilor ornamentale de pe diferite obiecte de artă populară moldovenească arată că ele ce deosebesc după forma sau felul de stilizare. Privind la ornamente prin prisma semantică, a conţinutului lor deosebim ornamente geometrice sau abstractizate, concrete sau realiste şi simbolice (mitologice, religioase, emblematice ş.a.). Unele dintre motivele ornamentale sînt comune ornamenticii multor popoare. Dintre acestea menţionăm: motivul care simbolizează soarele, arborele vieţii, apa, coarnele berbecului, vîrtelniţa (semnul succesiunii celor 4 anotimpuri), etc.

În arta populară moldovenească există un repertoriu foarte bogat de motive – „semne” ornamentale cu o semnificaţie deosebită, exprimată atît prin importanţa ce le-o acordă meşterii populari, cît şi prin frecvenţa lor în diferite genuri de artă.

În ornamentica populară moldovenească întîlnim mărturii ale unor concepţii străvechi. Drept exemplu servesc motivele: semnele solare, arborele vieţii, imaginea omului, calului, şarpelui, semnul crucii ş.a.

O multitudine de motive şi compoziţii ornamentale interesante ne oferă ţesăturile şi covoarele moldoveneşti, a căror forme ornamentale pe parcursul istoriei au suferit mari schimbări, determinate de influenţe externe, gusturi estetice urbane, ale modei şi dezvoltării intense a industriei.

ANEXA nr.10

SĂRBĂTORI ŞI OBICEIURI

Sărbătorile și obiceiurile moldovenești poartă însemne valorice moștenite din moși-strămoși prin care consolidează naţiunea şi contribuie la  identificarea noastră. Marcate o singură zi sau cîteva, cu dată fixă sau mobilă, dedicate divinităților calendaristice, dar și oamenilor, animalelor, păsărilor, plantelor,

fenomenelor terestre și cosmice, sărbătorile și obiceiurile sînt cunoscute și respectate pînă astăzi. În acest context putem menționa faptul că moldovenii au reușit pe parcursul istoriei să-și înnobileze viața cu sărbători frumoase și obiceiuri semnificative.

Prin urmare, sistemul de sărbători și obiceiuri este unul destul de complex, în cadrul căruia s-au intercalat tradiții și ritualuri, credințe și superstiții. Din acest motiv în cercetările de specialitate, încă nu este definitivată o clasificare explicită.

Analizînd, întreg spectrul de sărbători și obiceiuri moldovenești vom face o trecere în revistă a celor mai reprezentative categorii de sărbători, începînd cu cele celebrate la nivel național și nu în ultimul rînd cu sărbătorile marcate în familie.

Prin sărbători sînt desemnate zilele în care se comemorează evenimente importante, acestea fiind marcate prin diferite serbări, solemnități, care de obicei sînt stabilite în mod oficial drept zile de odihnă. Sărbătorile de peste an mai sînt numite sărbători calendaristice. Aici ținem să menționăm sărbătorile recunoscute drept naționale – cele prin care se celebrează un eveniment important din istoria țării precum 9 mai − Ziua Victoriei asupra fascismului, 27 august − Ziua Independenţei Republicii Moldova, 31 august − Limba noastră.

Spre bucuria noastră în Moldova avem multe sărbători oficiale. În categoria aceasta sînt incluse și unele sărbători cu caracter religios, recunoscute de biserica creștin-ortodoxă. Pentru început, le vom menționa în succesiunea desfășurării pe parcursul anului.

Prima sărbătoare este cea a Anului Nou − 1 ianuarie În mod tradiţional, festivităţile de Anul Nou, au loc în cadrul familiei sau se sărbătoreşte cu prietenii apropiaţi. Odată începute, festivitățile continuă cu sărbătorile de Crăciun, sărbătorite de către Moldova Ortodoxă pe 7-8 ianuarie. Din sărbătorile de primăvară o zi remarcabilă

este 1 martie, cînd oamenii dăruiesc rudelor şi prietenilor mărţişoare – simbol al vieţii noi şi începutului primăverii. Tot în această lună, la 8 martie, este sărbătorită Ziua Internaţională a Femeii. Primăvara se serbează şi sărbători religioase mari, datele cărora sînt variabile, adică se modifică de la un an la altul. Aşadar, Paştele Ortodox este sărbătorit după prima lună plină care a urmat echinocţiului de primăvară. La o săptămînă după începutul sărbătorii Paştelui, ortodocşii sărbătoresc Paştele Blajinilor. În această zi sînt comemorați răposații, se întîlnesc rudele şi merg împreună la mormintele celor dragi. O zi de sărbătoare este și 1 mai – Ziua internaţională a oamenilor muncii. Pe 9 mai se celebrează Ziua Victoriei  asupra fascismului în Marele Război pentru apărarea Patriei. După cum am menționat mai sus Ziua Independenţei Republicii Moldova, este sărbătorită pe 27 august. Peste cîteva zile pe 31 august este marcată sărbătoarea „Limba Noastră”.

O categorie importantă a ciclulului sărbătorilor calendaristice sînt cele cu caracter religios. În primul rînd, aici sînt incluse cele dedicate Domnului Nostru Isus Hristos: Nașterea Domnului (Crăciunul) Botezul Domnului (Boboteaza), Învierea Domnului (Paștele), Înălțarea Domnului (Ispasul) etc. Religioase sînt și sărbătorile care celebrează zilele Sfinților Părinți: Sf. Vasile, Sf. Gheorghe, Sfinții Constantin și Elena etc. Aici este important de menționat și Hramului Localității – sărbătorirea patronului spiritul al bisericii. La noi în țară este cunoscută tradiția cîtorva tipuri de hram: al familiei, bisericii, mănăstirii, localității.

Cele mai apropiate de spiritul moldovenilor sînt sărbătorile de familie: Căsătoria, Sărbătoarea Noului Născut etc. Anume în această categorie de sărbători s-au păstrat cele mai spectaculoase obiceiuri și ritualuri tradiționale.

Prin obiceiuri înțelegem diverse manifestări cu caracter folcloric și pitoresc ce cuprind semnificații profunde asupra omului privind relațiile lui cu natura și lumea înconjurătoare. Cunoaștem obiceiuri străvechi, obiceiuri noi, obiceiuri de nuntă etc., acestea pot fi privite ca reguli nescrise a activității umane transmise pe cale orală, după cum este tradiția.

Obiceiuri inedite respectate și practicate de moldoveni sînt cele de ajutor reciproc: de clacă la construcția casei, de ajutor la săpatul sau curățatul fîntînii, de pregătire a zestrei, care în tradiția noastă este numită șezătoare.

În obiceiurile moldovenești s-au păstrat pînă în prezent forme ample de desfășurare, în care vechile rituri se îmbina cu acte ceremoniale și manifestări spectaculoase. În acest sens, este important să conștientizăm că avem nevoie să păstrăm legătura cu trecutul, cu tradițiile seculare, să protejăm și să promovăm patrimoniul spiritual-imaterial.

ANEXA nr.11

COSTUMUL POPULAR

Arta costumului popular moldovenesc a trecut diferite etape de dezvoltare: de formare a tradiţiilor etnice particulare; de înflorire; de decădere şi de dispariţie din utilizarea zilnică în masă, trecînd în sfera scenică şi ca marcă a etnicităţii la ocazii festive şi de prezentare a imaginii tradiţiilor în instituţiile publice alimentare, la întîlnirea unor oficiali de peste hotare.

Fiecare perioadă din istoria costumului moldovenesc suportă unele modificări determinate de schimbările de materie primă, croială, tehnica de ţesut a pînzelor, decorul pieselor, apariţia noilor elemente de port ş.a.

Perioada de formare a trăsăturilor specifice a costumului tradiţional moldovenesc coincide cu secolele XIII-XIV. Din această perioadă se poate de amintit de stabilirea costumului naţional moldovenesc, care de fapt include componentele lui tradiţionale, făcîndu-l deosebit de costumele

etniilor vecine. Despre unele trăsături ale costumului moldovenesc ne mărturisesc gramotele şi documentele domnitorilor din secolele XV-XVII, picturile murale, colecţiile de îmbrăcăminte din diferite muzee, materialele arheologice, miniatura de carte ş.a. Totodată în terminologia pieselor costumului popular moldovenesc pe parcurs s-au depistat unele denumiri de origine locală, slavă, turcică, bulgară, care vorbesc de unele elemente, care au fost asimilate de cultura moldovenilor, primind noi conotaţii populare.

Conform obiceiurilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea, ţăranii şi locuitorii oraşelor erau obligaţi de a respecta utilizarea vestimentaţiei tradiţionale, fiind strict interzis împrumutul hainelor turceşti sau ale altor popoare.

Perioada de înflorire a costumului moldovenesc s-a remarcat în perioada medievală, cînd în gospodăria ţărănească naturală se confecţionau manual, în mare parte toate obiectele necesare.

Femeile trebuiau să ţese un volum mare de ţesături necesare pentru haine, împodobirea casei, zestrea copiilor, gospodărie şi alte necesităţi, iar fetele de la 10-12 ani se învăţau a broda, a ţese. Pînză se ţesea şi la oraşe.

Portul popular a prezentat un sistem dezvoltat de diferite îndeletniciri în confecţionarea lui (ţesători, pînzari, sumănari, postăvari, abajeri, brodeze, croşeteze, căciulari, pălărieri, cojocari, zăbunari, cizmari, ciubotari, croitori, cusătorese etc.).

Ca materie primă pentru îmbrăcăminte servea lîna, cînepa, bumbacul, borangicul – toate de culoare naturală nevopsite. Conform ariei lor de utilizare se evidenţiază deosebiri zonale. Pentru îmbrăcăminte la nordul Moldovei se utiliza îndeosebi lîna şi cînepa, la sud – lîna ţigaie, borangicul, inul.

Dintre tehnicile de ţesut pentru îmbrăcăminte se foloseau cele simple: ţesutul în 2 sau 4 iţe „simplu”.

Trăsătura specifică costumului moldovenesc o dă culoarea albă a pînzelor nevopsite de bumbac, cînepă, care se purtau la corp şi ca piese ale portului de vară, avînd un caracter ecologic.

Portul tradiţional moldovenesc are o bogată terminologie, care coincide unui sortiment variat de piese ale portului femeiesc şi cel bărbătesc, unele din ele avînd şi deosebiri zonale.

Costumul tradiţional prezintă anumite semnificaţii (de ceremonii, ritualic, de trecere în statut social, teatralizat, legat de vîrstă, profesie şi m.a.)

Decorul costumului moldovenesc se bazează pe armonia culorilor naturale (alb, bej, sur, negru, cafeniu, gălbui), pe motive ornamentale geometrice şi vegetale stilizate. Tehnica de împodobire este broderia cu una, două, trei culori cu punct de: cruciuliţă simplă, broderie„plină” sau „butuc” pe fire numărate - segmentată şi liberă – naturalistă. În executarea costumului popular manual fiecare fată îşi pregătea desinestătător costumul, stăruindu-se să-i dea originalitate şi irepetabilitate, respectînd o tradiţie veche, care spunea: desenul nu se copie, dar se "fură cu ochii”. Datorită  acestei legi nescrise în arta populară moldovenească nu vom întîlni două ii, două costume la fel, asemenea şi covoarelor. Se socotea fapt ruşinos copierea modelului, se practica perfectarea, crearea noilor desene prin asemănare, prin memorizare, care aducea la crearea noilor motive şi compoziţii decorative.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea urmează o perioadă de decădere a costumului tradiţional moldovenesc particulară prin reducerea ţesutului pentru piesele vestimentare şi înlocuirea lor cu stofe de producţie industrială și străină, influenţa modei orăşeneşti, care a adus în mijlocul secolului al XX-lea la dispariţia aproape totală a costumului tradiţional, rămînînd să fie utilizat în principiu la sărbătorile naţionale şi calendaristice în ansamblurile etnofolclorice de la casele de cultură, şcoală, grădiniţe.

Astăzi în procesul de revenire la valorile tradiționale este necesar să păstrăm şi  să protejăm diversitatea expresiilor culturale, să ne promovăm originalitatea şi identitatea ca certificat al creativităţii şi etnicităţii.

ANEXA nr.12

DIAGRAMA WENN

ANEXA nr.13

GRAFICUL T

T

ANEXA nr.14