Amfetaminele
Denumiri: speed, crystal, bennies, frisco speed, cand este
combinat cu heroina poart numele crack, ice, rocks.
NOIUNI GENERALECe este amfetamina? Amfetamina este un stimulent
sintetic. Substana a fost sintetizat pentru prima oar de chimistul
romn Lazr Edeleanu, care i-a dat numele
dephenylisopropylamine.Utilizarea sa medical este limitat. Unele
amfetamine sunt principiul activ al medicamentelor pentru slbit.
Amfetaminele disponibile pe strad sunt produse ilegal, n
laboratoare clandestine; n aceasta form sunt extrem de periculoase
pentru sntate. Prin manipulare chimic pot fi produi derivai de
amfetamin ce nu sunt inclui pe listele cu subtane interzice, ceea
ce permite comercializarea lor n condiii legale, pn ce legislaia le
interzice (exemplu: mefedron). Amfetaminele sunt substante
simpatomimetice de sintez, nrudite structural cu adrenalina
(epinefrina), la care predomin efectele excitante centrale. De
aceea sunt numite i "amine de trezire" sau "amine tonifiante". Ele
acioneaz prin eliberarea unui exces dedopamin,principalele efecte
fiind stimularea psihomotorie i aciunea anorexigen. Creterea
performanelor i a capacitii de efort se face pe seama rezervelor
energetice; daca acestea nu se refac n cantitate suficient, cu
timpul se ajunge la epuizarea general a organismului. Acest risc
este cu att mai mare, cu ct prin efectul lor central, amfetaminele
i derivaii lor suprim senzatia de foame, determinnd reducerea
aportului alimentar.Nevoia de somn dispare, iar senzatia de
oboseala este suprimat. Capacitatea de gandire este accelerat pn la
fuga de idei. Sub influena amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor i
sunt mai convini de valabilitatea i originalitatea celor spuse
decat n mod normal. Aciunile ce implic rutina sunt percepute ca
fiind plcute, contradiciile sunt ignorate mai usor, iar relaiile
sociale sunt mai bune.CLASIFICAREKaplan i Sandoc au fcut urmtoarea
clasificare a amfetaminelor: amfetamine majore: amfetaminele,
dextroamfetaminat (dexadrine); metamfetamina (desoxyn, speed);
metilfenidat (ritalin), pemolin (Cylert) substane nrudite: efedrin,
fenilpropanolamin, (PPA), khat, metcatimon (crank) amfetamine
substitutive (desinger) clasificate ca i halucinogene- ghea (ice)
forma pura a metamfetaminei (inhalat, fumat, injectat), este
deosebit de puternic, efectele pot s dureze ore n ir (este
sintetic, produs casnic)
ISTORIC
Utilizarea stimulantelor are o lung istorie, chinezii obinuind s
foloseasc drogul numit ma-huang cu aproximativ 5000 de ani n urm. n
anul 1887 Nagai a descoperit c agentul activ din ma-huang era
efedrina.Amfetaminele (propiu-zise ) au fost obinute pentru prima
oar n anul 1887 de Edeleanu, mai trziu cercettorii au studiat
efectele periferice i au descoperit c acestea acionau ca
bronhidilatatori (substane care au drept efect lrgirea calibrului
cilor respiratorii, crescnd fluxul de aer circulant).Aciunile
asupra SNC au fost raportate destul de trziu, n anul 1933. Tot n
aceast perioad au fost emise i primele rapoarte ce fceau referire
la abuzarea de amfetamine.Amfetamina a fost folosit n exces nc de
la apariia ei, fiind consumat n special de ctre soldaii din timpul
celui de-al doilea rzboi mondial, dar i n timpul rzboiului din
Vietnam pentru a face fa condiiilor vitrege dar i pentru a lupta
mai mult.
EPIDEMIILE DE AMFETAMIN
Aceste fenomene au fost raportate n Japonia, Suedia i SUA.
Epidemiile de amfetamin au fost asociate cu creterea nivelui de
violen i cu dezvoltarea unei culturi rapide. Smith a realizat
cercetri asupra acestui fenomen, a intervievat n mod frecvent
dependenii de amfetamin care au facut parte din scena vitezei n
1950 i 1960. Majoritatea persoanelor au fost dependente prima dat
de heroin, urmnd s primeasc un tratament bazat pe amfetamin pentru
a scapa de dependen. Dependenii de heroin au descoperit anumite
avantaje ale utilizrii amfetaminei precum: faptul c era legal,
creterea nivelului de energie care le permitea s se adapteze mai
bine la agitaia marilor orae dar i preul foarte mic.Tratamentul nu
a funcionat ns, indivizii devenind paranoici.Analiznd acest
epidemie de amfetamin, cercettorii au ajuns la concluzia c au
existat mai multi factori care au determinat expansiunea sa:
introducerea pentru un segment larg de populaie a folosirii
amfetaminei n scop recreaional, medical i ca antidot mpotriva
oboselii; rspndirea larg a cunotinelor privind experiena n domeniul
amfetaminelor; dezvoltarea unui cerc larg de consumatori cronici
care au stabilit o pia ilegal de desfacere; creterea utilizrii
cilor rapide de administrare: intravenos i fumat; surplusurile de
amfetamine furnizate att pe piaa legal ct i pe cea ilegal au dus la
dezvoltarea laboratoarelor clandestine destinate producerii i
desfacerii amfetaminei.
n zilele noastre, la nivel mondial, producia de amfetamin rmne
concentrat n Europa Central i de Vest, n special n Belgia, rile de
Jos i Polonia. n aceast subregiune, Estonia, Lituania i Bulgaria
joac, de asemenea, un rol important n producerea ilegal de
amfetamin i, ntr-o msur mai mic, Germania, Spania i Norvegia, dup
cum rezult din numrul de laboratoare de amfetamin dezafectate n
2004 n aceste ri. n afara Europei, amfetamina se produce n
principal n America de Nord i Oceania. n 2004, traficul de
amfetamin a rmas n principal unul intraregional. Cea mai mare
cantitate de amfetamin descoperit pe pieele europene de droguri
ilegale provine din Belgia, rile de Jos i Polonia, precum i din
Estonia i Lituania (n rile nordice) (Rapoartele naionale Reitox)Din
cele 6 tone de amfetamin capturate la nivel mondial n 2004, circa
97% s-au capturat n Europa, n mare parte n Europa de Vest/Central i
Europa de Sud-Est (reprezentnd respectiv 67% i 26% din cantitatea
capturat la nivel global).n 2004, se estimeaz c s-au efectuat n
Uniunea European 33000 de capturi de amfetamin, reprezentnd 5,2
tone i 9,6 milioane de uniti. n ceea ce privete numrul de capturi i
cantitatea capturilor de amfetamin, Regatul Unit a fost n mod
constant ara care a realizat cele mai multe capturi de amfetamin
din Uniunea European. Turcia a raportat confiscarea a 9,5 milioane
de uniti de amfetamin n 2004. n ciuda unor fluctuaii, la nivelul
Uniunii Europene, att numrul global de capturi de amfetamin, ct i
cantitile capturate au crescut din 1999 i, pe baza concluziilor din
rapoartele prezentate de fiecare ar, se pare c aceast tendin
ascendent a continuat i n 2004.n 2004, preul mediu de vnzare cu
amnuntul al amfetaminei varia de la 4 EUR/g n Slovenia la 64 EUR/g
n Malta. n cursul perioadei 19992004, preurile amfetaminei,
corectate n funcie de inflaie, au sczut n general n Germania,
Spania, Irlanda, Letonia, Lituania, Suedia, Regatul Unit, Bulgaria,
Turcia i Norvegia.Puritatea medie a amfetaminei n 2004 a variat de
la 56% n Bulgaria la 44% n Norvegia. Datele disponibileprivind
puritatea medie a amfetaminei pentru perioada 19992004 indic
tendine generale descendente n Letonia, Lituania, Luxemburg,
Finlanda i Norvegia i tendine ascendente n Belgia, Germania, Frana,
Italia, Ungaria i Austria.
Modaliti de consumAmfetaminele sunt consumate prin nghiire,
fumare, inhalare i injectare. Efectele i intensitatea lor cresc n
aceast ordine.
Efectele consumului de amfetamin: stare de vigien (energie),
motivaie crescut, logoree, stare psihic pozitiv, sentiment de bine,
scade pofta de mncare se poate ajunge la anorexie, pupile dilatate,
roea, echilibru i coordonare reduse, agitaie, agresivitate,
paranoia, gur uscat, dureri de cap, creterea ritmului cardiac,
creterea ritmului respirator, creterea presiunii sanguine, creterea
temperaturii corpului, febr i transpiraii, diaree sau constipaie,
vedere nceoat, vorbire mpiedicat, confuzie, ameeal, micri
necontrolate, tremurturi, tresriri, mncrimi, insomnia, amoreal,
palpitaii, impoten sau dificulti n obinerea ereciei(la consum
ndelungat), convulsii (la doze mari), piele uscat i cojit (la
consum cronic), acnee, rni deschise (la consum cronic), paloare (la
consum cronic), episoade psihotice (halucinaii, delir sunt rare,
apar n caz de supradoz sau de consum cronic. Intoxicatia acutDozele
mai mari de 20 mg pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite
cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce
umbresc actiunea stimulatoare:palpitaii, uscaciunea gurii, dureri
de cap, varsaturi, insomnia ngrozitoare. Supradozarea determina
psihoze, este posibila colabarea sistemului circulator, la fel ca
instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara
tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de
regula la deces.
Intoxicatia cronicaConsumul de droguri are urmatoarele
particularitati stadiale: -consumul experimental(in scop
recreational); -consumul regulat- consumatorul incepe sa lipseasca
din ce ince mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu
piarda sursade procurare a drogului; -preocuparea zilnica-
consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin
indiferente);-dependenta- consumatorul nu poate face fata
treburilorzilnice fara drog, neaga problema pe care o are, se
produceinrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde
controlul.
Consumul cronic de amfetamine este caracterizat de:
1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica, atat
necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de
drog.Dependentafizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu
este nici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini
dependenta de drog. Dependenta psihica reprezinta necesitatea de
ordin psihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala
"craving" (dorinta intensa de a retrai efectele substantei
psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi
de abstinenta. 2. Toleranta- caracterizata prin necesitatea de doze
semnificativ crescute pentru a obtine starea deintoxicatiesau
efectul dorit sau prin efect diminuat substantial la continuarea
folosirii aceleiasi cantitati.In cazul unui consum regulat de
amfetamina sau metamfetamina, toleranta se dezvolta rapid,
ajungandu-se la administrarea zilnica a unor doze masive (de
exemplu, in cazul metamfetaminei, se ajunge la administrarea
zilnica a unor doze de cateva sute de ori mai mari decat doza
terapeutica zilnica si de cel putin 3 ori mai mari decat cele auto
administrate de un dependent de amfetamina, ce foloseste doze mari
i.v.). 3. Dependenta fizica- implica dezvoltarea tolerantei si a
simptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii
drogului, ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta
continua a unui drog. In cadrul sindromului de dependenta,
dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara,
legat de teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a
evita senzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.Dependenta
fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari a organismului in
ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata a unei
substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme;ca
rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un
nouechilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei
respective. In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este
definita ca o stare de adaptare a organismului in care efectele
primare ale unei substante (drog) si recontroalele generate de
organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza
normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog).
La oprirea brutala a administrarii, recontroalele nu mai sunt
compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare
functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase, care pot
imbraca aspecte periculoase, cu risc vital - sindromul de
retragere.
Sindrom de abstinenta
Este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de
severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei
unui drog, inspecial narcotic, la care individul este adictiv si
care a fost consumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada
prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se
inlocuiasca termenul de "sindrom de abstinenta" cu "sindrom de
retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice,
este unul din indicatorii sindromului de dependenta.
Amfetaminele sunt substante tipice dadatoare de dependenta
fizica si psihica, in sensul ca doza poate fi crescuta rapid si
foarte mult - pana la cantitati care, pentru persoane neobisnuite,
sunt letale (200-300 mg). Toleranta farmacologica este mare, dar nu
este egala in toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si creasca din
ce in ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita,
in acelasi timp insa doarme din ce in ce mai prost. Dependentii de
amfetamina dorm doar cateva ore pe noapte, timp de luni de zile.
Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea
intr-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se
simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are
halucinaii i este complet derutatIn cazurile mai putin grave,
dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia
initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura
doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai neplacuta.
Toate miscarile par a necesita un efort urias - o reactie a
organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.
Amfetaminele sunt frecvent implicate in asa-numita
politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri.
Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de
dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (in mod
evident, pot suprima fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai
eficiente, in aceasta privinta, decat cocaina). Combinatia de
amfetamine si alcool poate provoca in multe situatii un
comportament agresiv nefondat.Tratamentul intoxicatiei
acuteSusTratamentul intoxicatiei acute cu amfetamine presupune:-
tratament de intretinere, inclusiv rehidratare si racire daca
pacientul este hipertermic;- tratament farmacologic cu
benzodiazepine administrate pana la sedare.Tratamentul intoxicatiei
croniceSusIn abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea,
bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai tarziu, cate 12 - 14
ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza
foarte incet; chiar si in timpul zilei, bolnavul devine repede
somnoros si este mai tot timpul abatut.Top of Form
