1

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI

FACULTATEA DE CONSTRUCŢII CIVILE INDUSTRIALE SI AGRICOLE

LUCRARE DE DIPLOMĂ - PARTEA II –

TEHNOLOGIE

HOTEL S+P+12E

CU PEREŢI STRUCTURALI DIN BETON ARMAT

Îndrumator:

Asist. Univ. Drd. Ing. Iulian Spatarelu

Absolvent:

Le Ba Long

2

Bucuresti, Iulie 2012

BORDEROU GENERAL

1. Proiectarea compoziţiei betonului

1.1. Stabilirea datelor iniţiale

1.2. Stabilirea calitativă a materialelor componente

1.3. Stabilirea cantitativă a materialelor componente

2. Calculul si interpretarea gradului de maturizare al betonului

3. Alcătuirea planului de panotaj pentru planşeu

4. Descrierea etapelor tehnologice de realizare a structurii construcţiei

4.1. Lucrări de tasare

4.2. Lucrări de terasamente: săpături, umpluturi

4.3. Lucrări de fundaţii

4.4. Realizarea subsolului

4.5. Realizarea suprastructurii

3

PROIECTAREA COMPOZITIEI BETONULUI Alegerea compozitiei betonului se va face in urma a 3 etape:

Stabilirea datelor initiale minime;

Stabilirea calitativa a materialelor componente;

Stabilirea cantitativa a materialelor componente.

1.1 Stabilirea datelor initiale minime

A. Clasa betonului: – rezistenta minima la compresiune determinata pe epruvete

cilindrice cu diametru de 150mm si generatoare de 300mm sau pe epruvete cubice

cu latura de 150mm – clasa aleasa : C30/37

B. Clasa de expunere – clasa 1 a – mediu uscat, moderat: Constructii sau elemente de

constructii situate in spatii inchise, ferite de actiunea directa a intemperiilor sau

umiditatii cu exceptia unor scurte perioade in timpul executiei, respectiv constructii

cu inchideri perimetrale si incalzite iarna

C. Caracteristicile elementului:

Tipul elementului : grinda;

Dimensiunea minima a elementului : 300mm;

Distanta minima intre barele de armaturi : 40mm;

Grosimea stratului de acoperire cu beton : 15mm;

D. Conditii de executie:

Conditii de executie normale;

Punere in opera cu ajutorul pompei;

Transportul betonului : cu autoagitator;

Umiditatea agregatelor: UN= 2,5% - umiditatea nisipului; UP= 1,5% -

umiditate pietrişului;

Gradul de omogenitate : II;

4

1.2 Stabilirea calitativă a materialelor componente

1. Consistenţa betonului - se stabileşte in funţie de: mediul de expunere, tipul

betonului, tipul elementului şi modalitatea de punere in lucrare.

Clasa de consistenţă: T4;

Tasarea: 120±20 mm;

1. Cerinte de asigurare a durabilitatii betonului in conditiile de expunere a mediului

Raport A/C maxim: 0.65;

Dozajul de ciment, minim: 300kg/m3;

Continut de aer inclus (%), minim: -;

Agregate rezistente la inghet: -;

Grad de impermeabilitate, min: -;

Grad de gelivitate minim : -;

3. Stabilirea agregatelor

a) Tipul agregatelor - Se aleg agregate provenite din concasarea rocilor naturale: ρag = 2.7

g/cm3

b) Dimensiunea maxima a agregatelor ’’dmax” se stabileşte in funcţie de:

- tipul elementului de beton - grinda:

dmax ≤ 1/4 x dimensiunea minima a elementului = 1/4 x 300 = 75mm

- distanţa minima dintre armaturi:

dmax ≤ distanţa minimă intre armături – 5 mm =40-5 = 35mm

- transportul şi punere in opera a betonului:

dmax ≤ 1/3 x diametrul conductei de transport a betonului = 31 mm

- grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturii:

dmax ≤ 1,3 ∙ c = 1.3 x 15 = 19.5 mm. Totusi, alegem 20mm maxim

Dimensiunea maxima a agregatului se va alege dmax = 20mm.

c) Stabilirea zonei de granulozitate

Se determină in funcţie de clasa de tasare si de dozajul minim de ciment. Se alege zona

de granulozitate I, pentru o clasa de tasare T4 si un dozaj de ciment intre 300 si 450 kg/m3 .

5

d) Stabilirea limitele zonelor de granulozitate:

Agregate

(mm)

Limita

inferioara

(%)

Limita

superioara

(%)

Procent ales

(%)

0 ÷ 0.2 3% 10% 7%

0 ÷ 1 30% 40% 36%

0 ÷ 3 46% 65% 55%

0 ÷ 7 66% 75% 72%

0 ÷ 20 95% 100% 100%

4. Stabilierea cimentului – in functie de mediul de expunere, de tipul elementului, de

tipul betonului si de clasa betonului

Mediul de expunere : 1a

Tipul elementului : Grinda, dimensiune minima 350mm

Tipul betonului : Beton armat

Clasa betonului : C30/37.

Cimenturi recomandate: CEM I – 42,5 , CEM I 42.5 A;

Se alege cimentul CEM I - 42.5;

5. Gradul de impermeabilitate - se stabileşte in funcţie de clasa de expunere si de clasa

betonului.

Se alege gradul de impermeabilitate: P4

6. Gradul de gelivitate

Gradul de gelivitate se stabileşte in functie de clasa de expunere si de clasa betonului.

Se alege gradul de gelivitate: G150

7. Raportul apa-ciment maxim – se alege in functie de clasa de expunere

Raportul A/C maxim = 0,65.

1.3 Stabilirea cantitativă a materialelor componente

Stabilirea cantitativa a materialelor component se face pentru 1m3 de beton. Se

presupune ca agregatele sunt perfect uscate, iar in final sa vor face corecţii in funcţie de

umiditatea acestora.

1. Cantitatea orientativă de apă de amestecare

6

Cantitatea orientativa de apă de amestecare, pentru consistenta, (A), se determina in

funcţie de clasa betonului (C35/37) şi de consistenţa sa (T4).

Se alege A = 230 l/m3

Valoarea esta valabila in cazul utilizarii agregatelor de balastiera 0..31mm. Se va

corecta prin sporire cu 5% in cazul agregatelor de concasare 0.20mm.

A’ = A + 5% x A = 230 + 0.05 x 230 = 241.5 l/m3

A’ = 241.5 l/m3

2. Raportul A/C

Se alege in functie de gradul de omogenitate al betonului (II), clasa betonului

(C30/37) si marca cimentului (42.5). In cazul agregatelor de concasaj, valorile se vor mari cu

10%.

Raport A/C maxim 0.47.

3. Cimentul

Cantitatea de ciment se estimeaza dupa urmatoarea relatie:

CI =

⁄ kg/m3, unde:

A’ = cantitatea orientativă de apă de amestecare = 241.5 l/m3

⁄ = valoarea cea mai mica a raportului apa ciment = 0.47

CI =

= 513.83 kg/m3

Cantitatea obtinuta se compara cu valoarea minima a dozajului de ciment

determinata in functie de mediul de expunere si clasa de tasare (C = 300kg/m3) si se alege

maximul :

CI = 513.83 kg/m3

4. Agregate

Cantitatea de agregate in stare uscată (Ag) se calculeaza cu ajutorul relatiei:

Ag = ρag ∙ (1– ⁄ c – A’ – P)

ρc – densitatea cimentului = 3000 kg/m3;

ρag – densitatea aparentă a agregatului = 2700 kg/m3;

P – volumul de aer oclus, egal cu circa 2% respectiv 0.02 m3/m3;

Ag = 2700 ∙ (1 − ⁄ – 0.2415 – 0.02) = 1531.5 kg/m3

5. Stabilirea cantitatii de agregat pe sorturi

7

În funcţie de limitele zonelor de granulozitate alese, se stabileşte o valoare pentru

fiecare sort de agregat, cuprinsă intre limita maximă şi cea minimă, aceasta reprezentând

procentul de treceri in masă prin sita respectivă.

Cantitatea de agregat pentru fiecare sort se calculează folosind relatia:

Agi = Ag ∙

[kg/m3]

Unde: Ag - cantitatea totală de agregat, in kg;

pi - procentul de trecere prin sită “i”;

pi-1 – procentul de trecere prin sită “i-1”;

Sort:

0 ÷ 0,2 mm: 1531.5 ∙

= 107.205 kg/m3;

0,2 ÷ 1 mm : 1531.5 ∙

= 444.135 kg/m3;

1 ÷ 3 mm : 1531.5 ∙

= 290.985 kg/m3;

3 ÷ 7 mm : 1531.5 ∙

= 306.3 kg/m3;

7 ÷ 20 mm : 1531.5 ∙

= 382.875 kg/m3;

Total = 1531.5 kg/m3

6. Corectarea cantităţii de apă

In funcţie de umiditatea efectivă a agregatului, se calculează cantitatea suplimentară

de apă provenită din umiditatea acestora:

ΔA = ∑Agi ∙

= ΔAN + ΔAP

Ag – cantitatea de agregat din sortul “i”, în kg;

ui – umiditatea sortului “i”, în %;

ΔAN – cantitatea de apa suplimentara adusa de nisip;

ΔAP – cantitatea de apa suplimentara adusa de pietris;

ΔAN =

∙ (107.205 + 444.135 + 290.985) = 21,058/m3

ΔAP =

∙ (306.3 + 382.875) = 10.337/m3

Cantitatea totală suplimentară de apă:

ΔA = ΔAN + ΔAP = 21.058 + 10.337 = 31.395/m3

Cantitatea corectată de apă:

AI = A’ – ΔA = 241.5 – 31.395 = 210.1 l/m3

AI = 210.1 l/m3

7. Corectarea cantităţilor de agregat pe sorturi:

Cantitaţile de agregat, pe sorturi, se stabilesc astfel:

8

A’gi = Agi ∙ (1 +

)

A’gi - cantitatea de agregat corectata, pentru sortul “i”, în kg;

Agi - cantitatea de agregat pentru sortul “i”, în kg;

ui – cantitatea efectivă a agregatului de sort “i”, în %;

Sort:

0 ÷ 0,2 mm: 107.205∙

= 109.885 kg/m3;

0,2 ÷ 1 mm: 444.135 ∙

= 455.238 kg/m3;

1 ÷ 3 mm: 290.985 ∙

= 298.259 kg/m3;

3 ÷ 7 mm: 306.3 ∙

= 310.894 kg/m3;

7 ÷ 20 mm: 382.875 ∙

= 388.618 kg/m3;

Total : ΣAg’ = AIg = 1562.895 kg/m3

8 .Densitatea aparentă a betonului:

ρb = AI + CI + AIg = 210.1 + 513.83 + 1562.90

ρb = 2286.83 kg/m3

9

2. CALCULUL ŞI INTERPRETAREA GRADULUI DE MATURIZARE

AL BETONULUI

Se va calcula si interpreta gradul de maturizare al betonului pentru un element de tip

grinda, realizat din beton de clasa C30/37, cu ajutorul unui ciment de tip CEM I-42.5R si

avand raportul apa-ciment A/C = 0.47, dupa un interval de 20 zile.

Gradul de maturizare al betonului reprezintă nivelul de întărire atins de beton după un

anumit interval de timp de la punerea sa in lucrare. Este neceesar să se cunoască ce rezistenţă a

atins betonul după un anumit interval de timp de la punerea sa în lucrare astfel încât atunci când

elementul de beton e supus la anumite acţiuni fizico-chimice rezistenţele lui finale să nu fie afectate

în mod defavorabil.

În cazul decofrării elementelor de beton cofrajele se pot îndepărta numai după ce betonul a

atins rezistenţa minimă.

2.5 N/mm² - pentru părţile laterale ale cofrajului;

70% faţă de clasă pentru feţele inferioare la plăci şi grinzi, cu deschidere de maximum 6.0m;

85% faţă de clasă pentru feţele inferioare la plăci şi grinzi cu deschiderea de 6.0 m;

Determinarea nivelului de întărire a betonului după un anumit interval de timp scurs de la

punerea sa in lucrare se va realiza prin evaluarea gradului efectiv de maturizare al betonului Mθi .

Mθ se defineşte prin diagrama suprafeţei cuprinsă între curba de variaţie a temperaturii (θ)

si ordonata (-10 °C) pentru intervalul de timp dorit (t) şi se exprimă în (h°C). Se consideră ca

temperatura de -10 °C este valoarea sub care orice reacţie de hidratare – hidroliză în beton a încetat.

Temperatura betonului se măsoara pe feţele orizontale ale acestuia cu ajutorul

înregistratoarelor automate de temperatură sau cu ajutorul termometrelor industriale. Citirile se fac

la cel puţin 5 min de la terminarea montării la interval de 6-12 h.

Se aproximează variaţia curbilinie cu intervale mici de variaţie liniară.

Se cunosc:

Temperatura la începutul intervalului ti → θi ;

Temperatura la sfârsitul intervalului ti+1 → θi+1 ;

Temperatura medie pentru intervalul ti este:

θ'i = (θi + θi+1 ) / 2 [°C] ;

Gradul de maturizare al betonului pentru intervalul de timp va fi :

Mθi = ( θ'i + 10) x ti [h°C] ;

Gradul efectiv de maturizare al betonului este: Mθi x Kθi unde Kθi = coeficient de

echivalare al gradului de maturizare al betonului evaluat la temperature reală θ'i şi

cel evaluat etalon la temperatura standard de 20 °C ;

Gradul efectiv de maturizare al betonului pentru intervalul de timp total tk este:

Mθ = ∑ ( θ'i + 10) x tk x kθi [h°C] ;

tk = ∑ t i [ h ];

10

Etape in calculul gradului de maturizare al betonului:

1. Se calculează temperatura medie pentru intervalul de timp ti: θi’ =

2. Se determină valoarea coeficienţilor de echivalare a gradului de maturizare al

betonului evaluat la temperatura medie θi’, cu cel evaluat la temperatura etalon

de +20 ºC.

3. Se calculează durata intervalului de timp ti.

4. Se calculează gradul efectiv de maturizare al betonului, evaluat pentru intervalul

de timp ti: Mθ ∙ Kθ.

5. Se calculează gradul efectiv de maturizare al betonului evaluat pentru intervalul

total de timp : tK = ∑ ti ; Gradyl efectiv de maturizare este egal cu ∑ Mθ ∙ Kθ

Ziua Ora

Temperatura in

beton [⁰C] kθi

θi' +

10⁰C

Interval

de timp

ti [h]

Grad de maturizare

efectiv [h⁰C]

Masurata Medie Simplu Cumulat

θi θi'

1

7 18 - - - - - -

21 1.02 31 5 158.1 158.1 12 24

26.5 1.154 36.5 4 168.484 326.584 16 29

22.5 1.05 32.5 16 546 872.584

2

8 16 19 0.992 29 4 115.072 987.656

12 22 24 1.08 34 5 183.6 1171.256

17 26 23.5 1.07 33.5 14 501.83 1673.086

3

7 21 24 1.08 34 6 220.32 1893.406

13 27 26 1.136 36 4 163.584 2056.99

17 25 17.5 0.98 27.5 15 404.25 2461.24

4

8 10 12 0.924 22 4 81.312 2542.552

12 14 16 0.968 26 4 100.672 2643.224

16 18 15 0.96 25 15 360 3003.224

5

7 12 13.5 0.942 23.5 5 110.685 3113.909

12 15 16 0.968 26 6 151.008 3264.917

18 17 14 0.948 24 15 341.28 3606.197

6 9 11

12.5 0.93 22.5 5 104.625 3710.822 14 14

16.5 0.972 26.5 2 51.516 3762.338 16 19

11

15.5 0.964 25.5 15 368.73 4131.068

7

7 12 15 0.96 25 4 96 4227.068

11 18 20 1 30 7 210 4437.068

18 22 20 1 30 14 420 4857.068

8

8 18 20.5 1.01 30.5 4 123.22 4980.288

12 23 25 1.1 35 7 269.5 5249.788

19 27 21 1.02 31 12 379.44 5629.228

9

7 15 17 0.976 27 5 131.76 5760.988

12 19 20 1 30 6 180 5940.988

18 21 16.5 0.972 26.5 15 386.37 6327.358

10

9 12 14 0.948 24 4 91.008 6418.366

13 16 18 0.984 28 4 110.208 6528.574

17 20 18 0.984 28 15 413.28 6941.854

11

8 16 18 0.984 28 4 110.208 7052.062

12 20 23 1.06 33 6 209.88 7261.942

18 26 22 1.04 32 14 465.92 7727.862

11

8 18 20 1 30 5 150 7877.862

13 22 24.5 1.09 34.5 5 188.025 8065.887

18 27 24 1.08 34 15 550.8 8616.687

12

9 21 23.5 1.07 33.5 5 179.225 8795.912

14 26 28 1.208 38 2 91.808 8887.72

16 30 24.5 1.09 34.5 16 601.68 9489.4

12

8 19 21.5 1.03 31.5 3 97.335 9586.735

11 24 26 1.136 36 6 245.376 9832.111

17 28 24 1.08 34 14 514.08 10346.19

13

7 20 22.5 1.05 32.5 5 170.625 10516.82

12 25 27.5 1.19 37.5 6 267.75 10784.57

18 30 24.5 1.09 34.5 15 564.075 11348.64

14

9 19 21 1.02 31 4 126.48 11475.12

13 23 25 1.1 35 6 231 11706.12

19 27 22 1.04 32 12 399.36 12105.48

15

7 17 20.5 1.01 30.5 4 123.22 12228.7

11 24 27 1.172 37 6 260.184 12488.89

17 30

Concluzii:

1. Gradul critic de maturizare al betonului care odata atins asigura faptul ca

temperaturile negative nu vor produce deteriorari ale elementului de beton si nu vor

influenta negativ dezvoltarea rezistentelor este Mk = 925 h⁰C. Acesta se calculeaza in functie

de marca cimentului (CEM I 42.5R) si raportul A/C (0.47).

Gradul critic de maturizare a fost depasit in ziua a 2-a, dupa ora 17:00;

12

2. Decofrarea feţei interioare a grinzii, pentru grinzi cu deschiderea mai mare de 6 m

se face când betonul atinge un nivel de întarire β = 85%. Gradul de maturizare

corespunzător

nivelului de întărire de 85% este Mβ = 10150 hºC a fost depăşit în ziua a 15-a la ora 7:00.

3. Gradul de maturizare atins după 15 zile este de 12488.89 hºC

β=92%, ceea ce inseamna ca rezistenta betonului in acest moment este :

fck = 92/100*37 = 34.04 N/mm2

13

3. ALCĂTUIREA PLANULUI DE PANOTAJ PENTRU PLANŞEU

1. Calculul cofrajelor

Sarcini si incarcari care actioneaza asupra cofrajelor si sustinerilor acestora

La calculul cofrajelor, incarcarile se stabilesc in functie de conditiile reale in

care sunt folosite cofrajele. Incarcarile care actioneaza asupra cofrajelor se grupeaza

in incarcari verticale si orizontale

Incarcarile verticale includ:

a) Greutatea proprie a cofrajelor si elementelor care sustin cofrajele, determinata

pe baza greutatii tehnice a materialelor din care sunt alcatuite. In cazul folosirii

materialelor lemnoase, greutatile tehhnice se vor considera cu urmatoarele

valori:

- pentru cherestea in cofraje : 750 daN/m3

- pentru cherestea in elemente de sustinere: 600 daN/m3

- pentru placaje : 850 daN/m3

b) Greutatea betonului proaspat:

- beton greu simplu : 2400 daN/m3

- beton greu armat : 2500 daN/m3

- beton usor : 700-1900 daN/m3

c) Incarcarea uniform distribuita provenita din caile de circulatie instalate pe

cofraje si din aglomerarea cu oameni

- pentru calculul cofrajelor : 250 daN/m2

- pentru calculul elementelor orizontale de sustinere a cofrajelor (grinzi):

150 daN/m2

- pentru elementele verticale de sustinere (popi): 100 daN/m2

d) Incarcarea concentrata, provenita din greutatea muncitorilor care transporta

incarcaturi sau din greutatea mijloacelor de transport incarcate, actionand

asupra cofrajului si elementelor orizontale de sustinere:

- pentru un muncitor care transporta greutati : 130 daN

- pentru transportul cu tomberonul de 0.175 m3sub fiecare roata: 280 daN

- incarcarea datorata vibrarii betonului :120 daN

Pentru dimensionarea elementelor componente ale cofrajelor cat si pentru calculul

deformatiilor incarcarile actioneaza diferentiat:

Denumirea elementelor Incarcari luate in considerare

Dimensionare Calculul deformatiilor

Cofrajele placilor precum si

elementele de sustinere

orizontala a acestora : grinzi

a + b + c + d a + b

Elementele de sustinere

verticale ale cofrajelor : popi a + b + c a + b

14

Dimensionarea elementelor componente ale cofrajului se efectueaza tinande seama de

urmatoarele caracteristici ale materialelor si deformatii elastice admisibile

- rezistenta admisibila la incovoiere a placajului : 130 daN/cm2

- modulul de elasticitate al placajului : 70 000 daN/cm2

- sageata admisibila intre punctele de reazem ale elementului respectiv –

interaxul riglelor scheletului : l/200

Pentru alcatuirea si calculul cofrajelor la placi, grinzi si pereti se vor utiliza panouri

modulate de lemn cu placaj TEGOFILM, avand urmatoarele dimensiuni:

Tipul de

panou

Dimensiuni Alcatuire

Lungime (mm) Latime (mm) Nr. lonjeroane Nr. traverse Nr. distantieri

P1 2400 300 2 2 3

P2 2400 400 3 2 6

P3 2400 600 3 2 6

P4 1200 300 2 2 1

P5 1200 400 3 2 2

P6 1200 600 3 2 2

P7 600 300 2 2 -

P8 600 400 3 2 -

2. Reguli pentru cofrarea planşeului:

1. În cadrul unui panotaj, se vor utiliza, pe cât posibil, panourile cu dimensiunile cele

mai mari.

2.Panourile de cofraj se vor rezema obligatoriu pe 2 laturi opuse, nefiind admise

rezemările in consolă.

3.În cadrul unui ochi de placă, rezemările panourilor pe grinzile extensibile se vor

dispune, pe cât posibil, după o singură direcţie astfel încât pe grindă sa reazeme cât mai

multe panouri.

4.Pe fiecare direcţie a ochiului de placa se va realiza câte un rost de decofrare. Acest

rost va avea laţimea de 5 cm, în cazul in care lungimea laturii pe care este perpendicular,

este multiplu de 5 cm şi laţimea de 10 cm, , în cazul in care lungimea laturii pe care este

perpendicular, este multiplu de 10 cm.

5.Rosturile de decofrare vor fi continue de la un capăt la celălalt al ochiului de placă.

6.Dacă reazemele panourilor sunt dispuse paralel cu derecţia rostului cu grosimea de

10

cm, vor fi montate două grinzi extensibile alăturate, astfel încât lonjeroalele se vor rezema

cu

toata secţiunea lor pe grinzi extensibile.

7.Suprafaţa ochiului de placă ce nu poate fi acoperită cu nici unul dintre panourile

setului, se numeşte zonă de completare.

15

8. Zona de completare va fi de formă patrată sau dreptunghiulară având lăţimea de

maxim 50 cm si lungimea, mai mică decât lungimea ochiului de placă cu care este paralelă.

9.Zona de completare va fi dispusă cât mai central şi la intersecţia rosturilor de

decofrare astfel încât sa nu fie scindata de acestea.

Dacă zona de completare va avea lăţimea mai mică de 30 cm, aceasta se va acoperi cu un

placaj.

10. Grosimea placajului cu care vor fi acoperite rosturile şi zona de completare va fi

obligatoriu mai mică decât jumătate din stratul de acoperire al primului rând de armături.

11.Fiecare ochi de placă ca fi panotat în două variante:

→ dispunerea panourilor cu lungimea paralelă cu latura scurtă a ochiului de placă.

→ dispunerea panourilor cu lungimea paralelă cu latura lunga a ochiului de placă.

Varianta optimă fiind cea care furnizează numarul cel mai mic de grinzi extensibile.

În cazul în care numărul de grinzi extensibile este egal, se va alege varianta cu numărul cel

mai mic de panouri.

Dacă si numărul de panouri este egal, se va alege varianta cu zona de completare cea mai

mică.

12.În procesul de panotare se vor dispune panourile cu laţimi mai mari spre exterior.

16

4. DESCRIEREA ETAPELOR TEHNOLOGICE DE REALIZARE A

STRUCTURII DE REZISTENŢĂ A CONSTRUCŢIEI

4.1. Cofrarea pereţilor din beton armat

Pereţii din beton armat fiind elemente verticale de suprafată, necesită o cantitate

mare de cofraj si implicit un consum mare de manopera si materiale.Pentru reducerea

maxima a acestora din urma s-au conceput mai multe sisteme de cofrare.In urma unei

analize tehnico-economice s-a hotărât să se utilizeze sistemul de cofrare cu panouri mari

preansamblate, dar datorită greutăţii mari se manipulează numai cu ajutorul macaralei.

Principalele operaţiuni tehnologice de cofrare sunt:

- montarea pasarelei din grinzi metalice, a podinei de lucru si a balustradei de

elementele nivelului inferior;

- rezemarea panoului exterior de cofraj pe pasarela peste dulapii de

completare si verticalizarea lui;

- pozitionarea termoizolatiei si a armaturii peretelui;

- montarea panoului interior de cofraj, simultan cu distantierii si tirantii;

- calarea cofrajului;

- strângerea tiranţilor şi corectarea verticalităţii panourilor;

17

Cofraj cu panou mare

a – placa cofranta; b – montant; c - moaza

1 – panou mare de cofraj; 2 – talpa de aliniere si decofrare; 3 – sprait; 4 – platforma de

lucru; 5 – placuta de rezemare; 6 – tirant; 7 – distantier;

18

Cofraj cu panou mare metalic

a – placă cofrantă; b – element orizontal de rigidizare; c – element vertical de rigidizare; d

– platforma de lucru; e - calaj

1 – planseu prefabricat; 2 – monolitizare; 3 – termoizolatie; 4 – perete structural; 5 – grinda;

6 – podina de lucru; 7 – tensor; 8 – distantier; 9 – titant; 10 – cutie pentru gol; 11- tirant

superior; 12 – dulap completare; 13 – panou de cofraj

Condiţii de calitate

Calitatea cofrajelor este apreciată după gradul de îndeplinire a trei categorii de

condiţii: tehnice, funcţionale şi economice.

Nerespectarea lor, indiferent care, influentează negativ calitatea şi costul

elementelor sau structurilor realizate.

19

Condiţii tehnice

să se asigure redarea corectă a formei, dimensiunilor şi poziţiei relative îin structura

a elementelor;

suprafaîa plăcilor cofrante să fie riguros conformă cu calitatea cerută a suprafeţei

elementelor de beton;

să reziste, fără a se deforma peste limitele admise, la solicitările fizico-mecanice la

care sunt supuse;

să fie etanse, pentru evitarea pierderilor de apă şi de parte fină din amestec (ciment,

nisip 0-0.2 mm etc);

plăcile cofrante să aibă o rezistentă destul de mare la uzură pentru a nu fi uşsor

degradate, în timpul montării armăturii, turnării şi compactării betonului, curaţirii,

circulaţiei etc.;

starea suprafetelor plăcilor cofrante să nu favorizeze aderenţa betonului la ea;

materialele din care se realizează, placa cofrantă, să nu atace chimic şi să nu fie

atacate de beton.

Conditii functionale

1. să aibă dimensiunile modulate;

2. să permită o asamblare uşoara;

3. să permită o demontare rapidă şi în ordinea cerută de decofrare;

4. să asigure înlocuirea unor elemente componente uzate, cu un consum redus de

manoperă;

5. greutatea lor să se incadreze în limita de 30 – 40 kg, pentru cele manipulate de către

un singur muncitor şi de 60 -70 kg, pentru cele manipulate de către doi muncitori;

6. să corespundă din punct de vedere al normelor de tehnica securitătii muncii.

Conditii economice.

realizarea cofrajelor să conducă la un consum cât mai redus de materiale, energie şi

manopera şi la un cost cât mai mic;

să asigure un număr cât mai mare de refolosiri;

să necesite un consum de manoperă cât mai redus pentru montarea şi demontarea

lor;

să permită o curătire, ungere, manipulare, depozitare şi reparare cât mai uşoară şi la

un preţ cât mai redus.

20

4.2.MONTAREA ARMATURILOR

Montarea armăturilor presupune poziţionarea lor corectă în cofraje, fixarea,

îmbinarea şi înnădirea lor cu respectarea normelor de proiectare si executie. Armăturile

care urmează să fie montate se pot găsi sub forma de plase şi ca elemente independente.

Tehnologia de montaj este specifică fiecărui element de construcţie sunt unele reguli

generale care trebuie respectate la orice montaj:

1. Se va respecta distanţa minimă şi maximă dintre armături

2. Se vor respecta diametrele minime admise.

3. Se va respecta acoperirea minimă cu beton a armăturii. (se vor folosi obligatoriu

distantieri).

4. Innădirea armăturilor se va face prin sudare sau suprapunere cu respectarea

indicatiilor prevăzute în norme. La pereţi se vor prevedea cel puţin 3 distantieri /m2;

5. Înlocuirea armaturilor prevazute in proiect se va face astfel incat :

- aria de armătură să rezulte egală sau cel mult 5% mai mare decât cea din proiect;

- diametrul nou ales va fi cu cel mult 25% mai mare sau mai mic decât cel prevăzut in

proiect;

- înlocuirea tipului de oţel se va face numai cu avizul proiectantului;

6. Controlul calităţii lucrărilor şi consemnarea constatărilor în procesul verbal de

lucrări ascunse. Montarea armăturilor se va începe numai după terminarea şi

controlul calităţii cofrajelor.

Verificările care se vor efectua la lucrările de armare sunt:

numărul, diametrul, pozitia şi tipul oţelului armăturilor în diferite secţiuni

transversale ale elementelor structurii;

diametrul, modul de fixare şi distanţa dintre etrieri;

lungimile de petrecere la înnădiri, poziţionarea şi executarea lor ;

lungimile de ancorare;

calitatea sudurilor dacă există;

numărul şi calitatea legăturilor dintre bare;

dispozitivele de susţinere a poziţiei armăturilor;

acoperirea cu beton şi modul de asigurare al realizării ei;

pozitia, modul de fixare şi dimensiunile pieselor inglobate;

Amarea peretilor constă in:

- executarea cofrajului unei feţe a peretelui ;

- trasarea cu cretă pe cofraj a poziţiilor barelor orizontale şi

verticale;

- se montează carcasele de la capetele diafragmei precum şi cele

intermediare;

21

- se montează câteva bare orizontale care se leagă de barele

verticale ale carcaselor;

- se montează barele verticale care se leaga de barele orizontale

existente;

- se montează restul de bare orizontale si se leagă de cele verticale;

- se montează distantierii;

- se execută cofrajul pe fata rămasă liberă a peretelui;

- se verifică pozitia armăturilor;

PREGATIREA TURNARII BETONULUI

Constă in executarea unor verificări şi luarea tuturor măsurilor necesare in vederea

asigurării turnării betonului fără întreruperi neprevăzute şi în condiţii care să garanteze

obţinerea calităţii stabilite.

PRINCIPALELE VERIFICARI

1) Terenul de fundare să corespundă prevederilor din proiect (verificarea se face de

proiectantul geotehnician) ;

2) Dimensiunile în plan şi cotele de nivel ale săpăturilor să corespundă cu cele din

proiect ;

3) Existenţa stratului intermediar de beton de egalizare de min 5 cm grosime în cazul

fundaţiilor din beton armat ;

4) Corespondenţa cotelor cofrajelor, atât in plan cât şi ca nivel, cu cele din proiect ;

5) Orizotalitatea şi planeitatea cofrajelor plăcilor şi grinzilor ;

6) Verticalitatea cofrajelor stâlpilor şi diafragmelor şi corespondenţa acestora în

raport cu elementele nivelurilor inferioare ;

7) Existenta măsurilor pt.menţinerea formei cofrajelor şi asigurarea etanşeitătii lor ;

8) Rezistenţa şi stabilirea elementelor de susţinere ;

9) Realizarea armării conform detaliilor din proiect, solidarizarea armăturii şi

asigurarea acoperirii cu beton ;

10) Existenţa conform proiectului a pieselor ce rămân înglobate în beton .

OPERATIILE OBLIGATORII CARE SE VOR EXECUTA

1) Curătirea cofrajului şi armăturilor ;

2) Suprafaţa betonului turnat anterior şi intărit de la rostul de turnare se va trata

corespunzător înainte de reluarea turnării ;

3) Curăţirea resturilor de mortar de pe suprafetele de zidarie ;

4) Cofrajele de lemn , betonul vechi si zidăriile vor fi bine udate cu apă de mai multe

ori ;

22

5) Dacă se constată rosturi între panourile de cofraj sau intre scandurile fetei

cofrante , ele vor fi astupate ;

MASURI CE SE VOR LUA IN VEDEREA UNEI BUNE DESFASURARI A

TURNARII

1) asigurarea apei necesare udării suprafetelor care vor veni în contact cu betonul

proaspăt şi curăţirii mijloacelor de transport a betonului ;

2) Asigurarea energiei electrice necesară transportului betonului şi compactării lui ;

3) Asigurarea căilor de transport pt. muncitori ;

4) Asigurarea utilajelor şi dispozitivelor pt.transportul turnarea şi compactarea

betonului ;

5) Asigurarea forţei de muncă necesare transportului, turnării şi compactării

betonului .

In urma efectuării verificărilor şi măsurilor menţionate, se va proceda la

consemnarea celor constatate într-un proces verbal de lucrări ascunse, care va fi ataşat

cărţii constructiei..

4.3 .REGULI GENERALE DE BETONARE

1.Transportul betonului

Transportul betonului presupune deplasarea acestuia de la locul de preparare la

locul de punere în lucrare.

Indiferent de distanţa şi de miljocul de transport folosit, operaţia de transport se va

face cu respectarea obligatorie a urmatoarelor conditii:

- păstrarea intactă a compozitiei;

- asigurarea omogenitătii, respectiv evitarea segregării interioare sau exterioare;

- limitarea duratei de transport;

- reducerea la maximum a manoperei si a incarcarilor – descarcarilor.

Păstrarea intactă a compoziţiei

Această conditie presupune ca mijloacele de transport sa fie etanse pentru a nu se

permite pierderea laptelui de ciment si pe de alta parte, pe timp de arsita sau ploaie, în

cazul transportului cu autobasculante pe distanta mai mare de 3 km, suprafata libera de

beton trebuie sa fie protejata cu folii sau prelate din cauciuc, astfel încât sa se evite

23

schimbarea caracteristicilor betonului ca urmare a modificarii continutului de apa din

amestec.

Asigurarea omogenitatii si evitarea segregarii interioare sau exterioare

In timpul operatiilor de transport, datorita socurilor sI vibratiilor ce depasesc

anumite limite se produce învingerea frecarii vâscoase si ruperea coeziunii dintre

componentii betonului. Ca rezultat apare tendinta de segregare a granulelor si de dirijare a

lor în jos, fenomen care afecteaza în special granulele mari de agregat. Acest fenomen este

numit segregare interioara.

In cazul caderii de la înaltimi mai mari de 1,5 m a betonului (scurgerea prin jgheaburi

prea lungi, aruncarea cu lopata la distante mari, etc.) granulele mari au tendinta sa se

desprinda de masa betonului si sa se rostogoleasca mai repede ca ceilalti componenti. Acest

fenomen se numeste segregare exterioara.

Pentru a preveni fenomenele de segregare interioara si exterioara pe timpul

transportului, trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:

- transportul betoanelor cu tasare mai mare de 50 mm se va face cu autoagitatoare,

iar a betoanelor cu tasare de maxim 50 mm cu autobasculante cu bena, amenajate

corespunzator;

- transportul local al betonului se poate efectua cu bene, pompe, vagoneti, benzi

transportoare, jgheaburi sau tomberoane.

Limitarea duratei de transport a betonului

Aceasta conditie este obligatorie pentru a se asigura începerea prizei betonului dupa

punerea în lucrare a sa. Durata maxima posibila de transport (considerata din momentul

încheierii prepararii betonului si încarcarii sale în mijlocul de transport si pânå la sfârsitul

descårcårii acestuia) depinde în special de compozi¡ia betonului (cantitatea de apa, tipul si

cantitatea de ciment, existenta unor aditivi etc.) si de factori externi (temperatura si tipul

mijlocului de transport). Durata de transport nu poate depåsi valoarile orientative

prezentate mai jos, pentru cimenturi de clase 32,5 / 42,5 decât daca se utilizeaza aditivi

întârzietori de priza si intarire.

Durate maxime transport cu autoagitatorul

- Ciment 32,5 – temp. beton (100< t < 300 ) – max. 50 minute;

- Ciment 32,5 – temp. beton ( t < 100 ) – max. 70 minute;

- Ciment 42,5 – temp. beton (100< t < 300 ) – max. 35 minute;

- Ciment 42,5 – temp. beton ( t < 100 ) – max. 50 minute;

24

Transportul betonului de la locul de preparare la locul de punere în lucrare se poate împarti

în:

a) transportul pâna la obiect;

b)transportul în cadrul obiectului.

Transportul pânå la obiect

Generalitati

Transportul pana la obiect se face pe orizontala, de regula la distante mai mari de

1000 m, cu mijloace de transport auto. Betonul de lucrabilitate L3 sau L4 (tasare 5…15 cm)

se va transporta cu autoagitatoarele, iar betoanele de lucrabilitate L2 (tasare de la 1….4 cm)

se pot transporta cu autobasculante (nerecomandat) cu benå amenajate corespunzator. Se

admite transportul betonului de lucrabilitate L3 (tasare 5…9 cm) si cu autobasculanta

(nerecomandat), cu conditia ca la locul de descarcare sa se asigure reomogenizarea

(amestecarea) amestecului.

In cazul transportului cu autobasculante (nerecomandat), durata maxima se reduce

cu 15 minute fata de limitele din tabelul de mai sus.

In cazul în care nu se poate respecta durata maxima de transport (în general pentru

distante mai mari de 8 km), se procedeazå la transportul cu autobetoniera a amestecului

uscat (toti componentii betonului mai putin apa se amesteca la o statie de prepararea

betonului si apoi amestecul uscat se descarca în toba autobetonierei). La obiect, se

introduce în toba de agitare cantitatea exacta de apa (conform retetei determinate anterior)

si se amesteca la timpul stabilit. Se pot utilize si compozitii cu cimenturi lente si cu aditivi

întârzietori de priza si intarire.

In general se recomanda ca temperatura betonului proaspat, înainte de turnare, sa

fie cuprinsa între (530)0 C.

In situatia betoanelor cu temperaturi mai mari de 300C sunt necesare masuri

suplimentare cum ar fi stabilirea de catre un institut de specialitate sau un laborator

autorizat a unei tehnologii adecvate de preparare, transport, punere în lucrare si tratare a

betonului si folosirea unor aditivi întârzietori eficienti.

Ori de câte ori intervalul de timp dintre descarcarea si reîncarcarea cu beton a

mijloacelor de transport, depaseste o ora precum si la întreruperea lucrului, acestea vor fi

curatate cu jet de apa. In cazul autoagitatoarelor, acestea se vor umple cu cca 1 m3 de apa si

se vor roti cu viteza maxima timp de 5 minute dupa care se vor goli complet de apa.

In cazul acesta transportul pana la obiect se va face cu autoagitatorul:

a. recipient dublu tranconic (toba) cu 16 rotatii pe minut;

b. la intrare are placute elicoidale si betonul este miscat in permanenta, diminuandu-se

tendinta de segregare; →se mareste timpul (TIP);

c. cand se ajunge la element se descarca prin spate betonul respectiv;

d. distanta maxima de tranposrt 12 km;

e. transporta orice consistenta de beton;

25

4.4.TURNAREA BETONULUI

Betonarea va fi condusa de seful punctului de lucru , care va fi permanent la locul de

turnare .

1) Betonul se va turna in max 15 minute de la aducerea lui la obiect si se va tine cont

ca terminarea punerii lui in opera sa se realizeze inainte de inceperea prizei cimentului ;

2) La obiect betonul se va descarca in mijloace special amenajate (bene ,pompe

,jgheaburi) , fiind interzisa descarcarea lui direct pe pamant;

3) Daca betonul prezinta segregari se va efectua reamestecarea lui pe platforme

special amenajate fara a se adauga apa ;

4) Inaltimea de cadere libera sa nu fie mai mare de 1,5m ,trebuie evitata caderea

directa a betonului cu viteza mare in cofraj(pericolul segregarii exterioare) ,atat in cazul

introducerii lui pe partea superioara cat si in cazul introducerii laterale ;

5) descarcarea betonului pe suprafata elementului care se betoneaza se face in sens

invers celui in care se inainteaza cu betonarea ;

6) Betonul se va raspandii uniform in straturi cu grosimea stabilita in fct de conditiile

de compactare(in cazul vibrarii 30…50 cm) ,fiind interzisa folosirea

greblei si tragerea sau asvarlirea cu lopata la distante mai mari de 1,5 m(pt evitarea

segregarii)

26

7)turnarea se va face fara intreruperi.daca acestea nu pot fi evitate , se vor crea

rosturi de lucru ;

8)se va evita si corecta deformarea sau deplasarea armaturilor de la pozitia

prevazuta ;

9)Se va asigura grosimea stratului de acoperire cu beton al armaturilor ;

10)Nu se vor produce socuri sau vibratii in armature care pot impiedica aderenta intre

beton si armature ;

11)In portiunile cu sectiuni mici sau cu armature dese se va urmarii umplerea corecta a

sectiunii prin indesarea laterala a betonului cu sipci si vergele ,concomitant cu vibrarea lui ;

12)Circulatia muncitorilor si utilajelor de transport se va face numai pe

punti(podine)speciale care sa nu rezeme pe armature ;

13)In cazul unor deformari sau deplasari ale cofrajului aparute in timpul betonarii ,

aceasta trebuie intrerupta ,procedandu-se la inlaturarea defectiunii .

Turnarea betonului in pereti

Inainte de incepera turnarii se va verifica daca betonul de la baza peretilor a fost

bine spalat si nu exista impuritati.dupa aceea se poate permite fixarea capacului de vizitare

de la baza stalpului.

Betonarea trebuie sa se faca cu respectarea urmatoarelor reguli :

-inaltimea de cadere libera a betonului nu va depasi 1 m ;

-betonarea se va face fara intreruperepe toata inaltimea stalpului ;

-turnarea se va face in straturi orizontale 30..50 cm.

Atunci candse realizeaza compactarea cu ajutorul pervibratorului se va avea in

vedere ca distanta buteliei fata de cofraj trebuie sa fie de cel putin doua ori diametrul

buteliei si cel mult jumatate din raza ei de actiune.

Betonul se toarna in straturi longitudinale cu grosimea de 30…50 cm compactate , de

preferat prin vibrare.La introducere betonul va fi dirijat cat mai vertical si spre centrul

cofrajului.In cazul diafragmelor cu grosimea de min 12 cm si inaltimea de max 3 m betonul

se poate turna direct pe la partea superioara utilizand bene cu furtun , burlane ,palnii sau

pompa de beton.In celelalt cazuri este nacasara prevederea unor ferestre de turnare.Se

acorda atentie deosebita zonelor cu armaturi dese unde pot aparea segregari.

Modul de compactare: cu vibratorul de interior(pervibratorul)

Un vibrator de interior este compus din urmatoarele parti:

1-capul vibratorului sau butelia

2-excentricul care produce oscilatiile

3-electromotor

4-cablu de alimentare

27

Rotirea excentricului se face cu ajutorul unui electromotor alimentat cu un current

de joasa tensiune(42V) care poate fi incorporate in butelie sau poate fi amplasat in

exterior.electromotorul este alimentat la un convertizor.In afara de vibratoarele electrice

pot exista si vibratoare pneumatice si cu combustie interna.

Pozitia de lucru a vibratoarelor este cea verticala.Ele se introduc repede in beton (pt

a nu antrena aer in masa betonului)si se extrag lent(5-8 cm/sec).In timpul vibrariei ,buteliei i

se imprima o miscare lenta de ridicare si coborare pe o inaltime de cca un sfert din lungimea

ei.Este interzisa atingerea cu vibratorul a armaturilor , pieselor inglobate si a tecilor pt

armaturile postintinse.Grosimea stratului vibrat nu va depasii ¾ din lungimea buteliei ,iar

apropierea vibratorului de cofraj sau tipar se va face la o distanta de 5 cm.In cazul in care

elemental se realizeaza din mai multe straturi , vibratorul se va scufunda in stratul anterior

turnat pe o adancime de 5-15 cm pt.a antrena si scoate apa de la suprafata acestuia.

Distanta dintre doua pozitii succesuve va fi de 1,4R,unde R este raza de actiune a

vibratorului stabilita experimental astfel :

-se toarna betonul intr-o cutie de lemn cu inaltimea egala cu lungimea buteliei ;

-se introduce vibratorul in mijlocul cutiei si lateral se aseaza pe fata betonului o serie

de tije de otel ø25 si lungime de 1m

Nivelarea suprafetelor libere ale betonului:

28

Dupa terminarea compactarii si inainte de inceperea prizei, suprafata betonului

turnat ( a ultimului strat daca elmentul se realizeaza din mai multe straturi compuse) se

niveleaza.Intrucat supa compactare betonul continua sa se taseze este necesar ca nivelul

stratului de beton nivelat sa fie cu 2-3 mm deasupra grosimii prevazute in proiect.O data cu

nivelarea fetei betonului se cor corecta si eventualele neregularitati in ceea ce priveste

orizontalitatea si dimensiunile partilor vizibile ale elementului de beton armat.In cazul

peretilor nivelarea ultimului strat se realizeaza cu scule de diferite

forme(mistrii,drisce,fretoane).

4.5. TRATAREA BETONULUI DUPĂ TURNARE

În vederea obţinerii proprietăţilor potenţiale ale betonului, ( în special ) zona

suprafeţei trebuie tratată şi protejată o anumită perioadă de timp, funcţie de tipul structurii,

elementului, condiţiile de mediu din momentul turnării şi condiţiile de expunere în perioada

de serviciu a structurii .

Tratarea şi protejarea betonului trebuie să înceapă cât mai curând posibil după

compactare.

Acoperirea cu materiale de protecţie se va realiza de îndată ce betonul a căpătat o

suficientă rezistenţă pentru ca materialul să nu adere la suprafaţa acoperită.

Tratarea betonului este o măsură de protecţie împotriva :

uscării premature, în particular, datorită radiaţiilor solare şi vântului .

Protecţia betonului este o măsură de prevenire a efectelor:

antrenării ( scurgerilor ) pastei de ciment datorită ploii (sau apelor

curgătoare);

diferenţelor mari de temperatură în interiorul betonului ;

temperaturii scăzute sau îngheţului ;

eventualelor şocuri sau vibraţii care ar putea conduce la o diminuare a

aderenţei beton-armătură ( după întărirea betonului ) .

Principalele metode de tratare/protecţie sunt :

menţinerea în cofraje ;

acoperirea cu materiale de protecţie, menţinute în stare umedă ;

stropirea periodică cu apă ;

aplicarea de pelicule de protecţie .

Durata tratării

Durata tratării depinde de :

29

a) Sensibilitatea betonului la tratare , funcţie de compoziţie.

Cele mai importante caracteristici ale compoziţiei betonului, care influenţează durata

tratării betonului, sunt : raportul apă/ciment, tipul şi clasa cimentului, tipul şi proporţia

aditivilor .

Betonul cu un conţinut redus de apă ( raport A/C mic ) şi care are în compoziţie

cimenturi cu întărire rapidă ( R ) atinge un anumit nivel de impermeabilitate mult mai

repede decât un beton preparat cu un raport A/C ridicat şi cu cimenturi cu întărire normală

sau lentă, durata tratării diferind în consecinţă.

De asemenea, având în vedere că, funcţie de clasa de expunere, betoanele preparate

cu cimenturi de tip II - V compozite, sunt mai sensibile la carbonatare decât betoanele

preparate cu cimenturi portland de tip I., în cazul folosirii aceluiaşi raport A/C se

recomandă prelungirea duratei de tratare pentru primul caz .

b) Temperatura betonului

În general, cu cât temperatura exterioară este mai scăzută cu atât timpul necesar

de tratare este mai mic. Temperatura betonului după turnare depinde de

temperatura mediului ambiant, tipul şi clasa cimentului, dimensiunile elementelor

structurale şi proprietăţile de izolator ale cofrajului .

c) Condiţiile atmosferice în timpul şi după turnare

Durata de tratare depinde de temperatura mediului ambiant, umiditate şi viteza

vântului, care pot accelera uscarea prematură a betonului .

d) Condiţiile de serviciu, inclusiv de expunere, ale structurii

Cu cât condiţiile de expunere sunt mai severe cu atât este necesar ca durata de

tratare să fie prelungită .

Durata de tratare depinde de următorii parametri :

agresivitatea mediului pe timpul duratei de serviciu ;

condiţiile de mediu în timpul tratării betonului ;

sensibilitatea amestecului (funcţie de tipul de ciment şi raportul apă/ciment);

pentru a se obţine un amestec mai puţin sensibil la tratare trebuie în general

redus raportul apă/ciment .

În tabelul 1. se prezintă durata orientativa (in zile) a tratarii betonului functie de

dezvoltarea rezistenţei betonului, temperatura betonului şi condiţiile de mediu în timpul

tratării.

În tabelul 2. se prezintă aprecieri asupra dezvoltării rezistenţei betonului funcţie de

raportul apă/ciment şi clasa de rezistenţă a cimentului .

30

Tabelul 1. Durata orientativă (în zile) a tratării betonului

Dezvoltarea rezistenţei

betonului rapidă medie lentă

Temperatura betonului

în timpul tratării ( C )

5

10

15

5

10

15

5

10

15

Condiţii de mediu în

timpul tratării

Elemente expuse indirect

razelor solare,

umiditate sub 80%

2

2

1

3

3

2

4

4

2

Elemente expuse razelor solare

sau vântului cu viteză medie,

umiditate peste 50%

4

3

2

6

4

3

8

5

4

Elemente expuse la razele intense

ale soarelui sau la o viteză mare a

vântului sau la o umiditate sub 50%

4

3

2

8

6

5

10

8

5

Tabelul 2

Viteza de dezvoltare

a rezistenţei

Raport

apă / ciment

Clasa de rezistenţă

a cimentului

rapidă 0,5 42,5 R

medie 0,5 0,6 42,5 R

0,5 32,5 R - 42,5 R

lentă toate celelalte cazuri

Durata tratării exprimată în tabelul 1. are un caracter orientativ, aceasta stabilindu-

se pentru fiecare caz în parte, funcţie de consideraţiile prezentate în prezentul cod .

În tabelul 1. sunt prezentate recomandări privind durata tratării betonul pentru

cimenturi de tip I ( Portland ) şi pentru temperaturi de 5 C, 10 C şi 15 C. Durata de

tratare depinde în mod substanţial de temperatura betonului; de exemplu la 30 C durata

tratării poate fi aproximativ jumătate din durata tratării betonului la 20 C. Astfel izolarea

prin cofraj poate fi o metodă de reducere a timpului de tratare .

Betonul preparat cu cimenturi conţinând şi alte componente decât clincher ( tip II

32,5; III 32,5; IV 32,5 etc. ) sau conţinând anumite tipuri de adaosuri este mult mai sensibil

la tratament decât betonul preparat cu ciment de tipul I , la acelaşi raport apă/ciment. În

aceste cazuri se recomandă, faţă de condiţiile date în tabel, ca durata tratării să crească în

medie cu două zile pentru betonul preparat cu cimenturi de tip II , III , IV sau V.

31

În cazul în care betonul este supus intens la uzură sau structura va fi expusă în

condiţii severe de expunere, se recomandă creşterea duratei de tratare cu ( 3 5 ) zile .

Notă :

În lipsa unor date referitoare la compoziţia betonului, condiţiile de expunere în

timpul duratei de serviciu a construcţiei - pentru a asigura condiţii favorabile de

întărire şi a reduce deformaţiile din contracţie - se va menţine umiditatea timp de

minimum 7 zile după turnare (cu excepţia recipienţilor pentru lichide ) .

În cazul recipienţilor pentru lichide menţinerea umidităţii va fi asigurată (1428) zile,

în funcţie de anotimp şi condiţiile de expunere .

Protecţia betonului se va realiza cu diferite materiale ( prelate, strat de nisip,

rogojini etc. ). Materialul de protecţie trebuie menţinut permanent în stare umedă .

Stropirea cu apă va începe după ( 212 ) ore de la turnare, în funcţie de tipul de

ciment utilizat şi temperatura mediului, dar imediat după ce betonul este suficient de întărit

pentru ca prin această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment.

Stropirea se va repeta la intervale de ( 26 ) ore în aşa fel încât suprafaţa să se

menţină permanent umedă. Se va folosi apa care îndeplineşte condiţiile de calitate similare

cu condiţiile de la apa de amestecare .

În cazul în care temperatura mediului este mai mică de +5 C, nu se va proceda

la stropire cu apă ci se vor aplica materiale sau pelicule de protecţie. În general, în

momentul în care se obţine o rezistenţă a betonului de 5 N/mm2 nu mai este necesară

protecţia. Peliculele de protecţie se aplică în conformitate cu reglementările speciale .

Pe timp ploios suprafeţele de beton proaspăt vor fi acoperite cu prelate sau folii

de polietilenă atâta timp cât prin căderea precipitaţiilor există pericolul antrenării pastei de

ciment .

Betonul ce ar urma să fie în contact cu ape curgătoare va fi protejat de acţiunea

acestora, printr-o deviere provizorie de cel puţin 7 zile sau prin sisteme etanşe de protecţie (

palplanşe sau batardouri ) .

DEFECTE ADMISIBILE

Sunt admise următoarele defecte privind aspectul elementelor din baton şi beton

armat:

defecte de suprafaţă (pori segregări, denivelări), având adâncimea de

maximum 1 cm şi suprafaţa de maximum 400 cm2 , iar totalitatea defectelor

de acest tip fiind limitată la maximum 10% din surafaţa feţei elementului pe

care sunt situate;

32

defecte în stratul de acoperire al armăturilor (ştirbiri locale, segregări) cu

adâncimea mai mică decât grosimea stratului de acoperire lungime maximă 5

cm iar totalitatea defectelor de acest tip limitată la maximum 5% din

lungimea muchiei respective.

Defectele care se încadrează în limitele menţionate pot să nu se înscrie în procesul

verbal care se întocmeşte, dar vor fi în mod obligatoriu remediate conform normativului

C149/87 până la recepţionarea lucrării.Defectele care depăşesc limitele specificate se înscriu

în procesul verbal care se întocmeşte la examinarea elementelor după decofrare şi vor fi

remediate conform soluţiilor stabilite de proiectant şi/sau expert după caz.

4.6.NORME DE SECURITATE ŞI PROTECŢIA MUNCII

Generalităţi

Normele de protecţia muncii sunt elaborate în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de

muncă, înlăturării cauzelor care pot provoca accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale.

Ele se bazează pe procedee tehnice moderne, cercetări ştiinţifice şi organizarea

corespunzătoare a muncii.

Aplicarea normelor de protecţie a muncii este obligatorie pentru toate unităţile din

economie, având activităţi cu specific de construcţii-montaj. De asemene, este obligatorie

pentru întreg personalul muncitor din şantiere, precum şi pentru cel din alte unităţi care

vine pe şantier.

Sunt norme de protecţia muncii comune care au un caracter general şi norme de

protecţia muncii specifice anumitor activităţi de construcţii montaj.

a. Norme generale de protecţia muncii

l. Înainte de începerea lucrului, întregul personal muncitor trebuie să aibă făcut instructajul

de protecţia muncii.

2. Personalul muncitor care urmează să execute lucrările de construcţii-montaj, să nu fie

bolnav, obosit sau sub influenţa băuturilor alcoolice şi să fie dotat cu echipament de lucru şi

protecţie corespunzătoare lucrărilor ce le are de executat.

3. Sculele, dispozitivele şi utilajele prevăzute a se utiliza, să fie în bună stare, de lucru sau

funcţionare.

4. Să fie împrejmuite pasarelele, scările şi platformele de lucru, precum şi zona din raza de

acţiune periculoasă a utilajelor de ridicat.

5. Gropile, puţurile de foraj, golurile (curţi interioare, casa scării etc.) se vor împejmui.

6. Schelele vor fi prevăzute cu balustrade şi scânduri de bord, având în vedere eventualele

sarcini pe care acestea va trebui să le suporte.

33

7. Se va atrage atenţia asupra pericolului de accidente, prin indicatoare vizibile, atât ziua cât

şi noaptea, în toate locurile periculoase.

8. Se interzice executarea concomitentă de lucrări la două sau mai multe niveluri diferite,

aflate în puncte pe aceeaşi verticală, fără măsuri de protecţia muncii corespunzătoare.

9. Se interzice intrarea personalului muncitor, la locurile periculoase, datorită existenţei

unor gaze nocive.

10. Manipularea mecanizată pe orizontală şi verticală a diferitelor încărcături, se va putea

face cu luarea următoarelor măsuri:

legarea şi fixarea încărcăturilor se va face numai de personal instruit şi autorizat;

să nu se folosească dispozitive de legare uzate peste limitele admise;

să execute legarea încărcăturilor astfel încât acestea să nu se poată deplasa, aluneca

sau roti, după ce sunt ridicate;

să urmărească transportarea (deplasarea) încărcăturii astfel ca acestea să fie la o

distanţă de cel puţin 1 m faţă de obiectele înconjurătoare;

să nu se circule pe sub încărcătura ridicată;

supravegherea încărcăturii se va face până când aceasta este coborâtă şi aşezată

corect, la locul desinat;

este interzisă staţionarea sau circulaţia personalului muncitor pe încărcătură.

11. Se interzice aplecarea personalului muncitor în afara construcţiei, pentru a prelua

încărcătura, sau a o deplasa din cârligul mijlocului de ridicat.

12. Se interzice executarea lucrărilor la înălţime în perioada de timp nefavorabil (vânt cu

viteza de peste 11 m/s, ninsori, polei, vizibilitate redusă etc.);

13. Toate utilajele şi maşinile de construcţie, acţionate cu motoare electrice, vor fi legate la

pământ.

14. Nu este permis a se executa lucrări de sudură, la temperaturi interzise de prescripţiile

tehnice specifice acestor lucrări.

15. Executarea pe timp de noapte a unor lucrări, se poate face cu luarea unor măsuri:

iluminarea corespunzătoare pe întreaga zonă de lucru;

dotarea personalului cu echipament reflectorizant;

vopsirea cârligului macaralei, etc. în culori reflectorizante;

orice mişcare (manevră) a mijlocului de ridicat va fi însoţită de semnalizare acustică;

personalul muncitor va avea avizul medical APT pentru lucru de noapte.

16. Pentru iluminarea locală a locurilor de muncă se va utiliza tensiunea de 24 volţi, pentru

condiţii normale şi 12 volţi, pentru lucrări cu umezeală excesivă.

17.Se interzice aruncarea sculelor, materialelor etc. de la înălţime.

18. În toate locurile de lucru, personalul muncitor va fi dotat cu echipament de protecţie

specific (cască de protecţie, centuri de siguranţă, ochelari de protecţie etc.).

34

b. Norme specifice de protecţia muncii

Norme de turnare şi compactare a betonului

o Înainte de începerea turnării betoanelor, se va controla modul de

execuţie a cofrajelor, schelelor şi podinelor de lucru şi soliditatea

acestora.

o În cazul turnării betonului la o înălţime mai mare de 1,5 m, podinele

de lucru vor fi prevăzute cu balustrade şi bordură de margine.

o La turnarea betoanelor pentru elemente de construcţie cu o înclinare

mai mare de 30 grade, personalul muncitor va fi legat cu centuri de

siguranţă.

o Se interzice personalului muncitor, accesul în zona de turnare unde

este pericol de cădere a betonului.

o Se interzice personalului muncitor să staţioneze sub benă.

o La compactarea betoanelor cu ajutorul vibratoarelor, se vor lua

următoarele măsuri:

manevrarea vibratoarelor se va face de personalul muncitor căruia i s-a făcut atât

instructajul tehnic, cât şi ce de protecţia muncii;

se interzice utilizarea vibratoarelor defecte;

vibratoarele care se defectează în timpul turnării şi compactării vor fi imediat

deconectate de la sursa de curent şi trimis la reparaţie;

personalul muncitor va purta cizme şi mănuşi electroizolante, iar carcasa vibratorului

se va lega la pământ;

în timpul întreruperii lucrului sau deplasării vibratoarelor acestea se vor deconecta

de la reţeaua electrică.