SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE CORINTENI

INTRODUCERE

Autorul. Sfântul Paul a întemeiat comunitatea din Corint în anul51 ºi a rãmas un an ºi jumãtate acolo, apoi s-a întors la Ierusalim.Între timp, au apãrut o serie de probleme în comunitatea corinte-nilor, la care Apostolul rãspunde prin mai multe scrisori (se considerãcã ar fi fost în total 4), din care ne-au rãmas doar douã.

Scopul. Dupã un schimb de scrisori cu corintenii ºi mai ales dupãinformaþiile primite de la „cei din casa Cloei” (1,11), Apostolul aflãcã în comunitate sunt probleme grave: un caz de incest (5,1-13); pro-cesele dintre fraþi la tribunalul pãgânilor (6,1-11) ºi prostituþia(6,12-20). Dupã ce dezbate aceste probleme, rãspunde întrebãrilorconcrete puse în scrisori de corinteni: cãsãtoria ºi celibatul (7,1-40),carnea jertfitã idolilor ºi participarea la viaþa socialã a cetãþii(8,1–11,1), participarea la adunãrile creºtine (11,2–14,39), înviereamorþilor (15,1-58) etc.

Destinatarii. Comunitatea creºtinã din Corint era alcãtuitã în mareparte din greci. Era o comunitate vie ºi ferventã, dar expusã influen-þei ambientului: moravuri decãzute ca într-un port cosmopolit, rivali-tate ºi certuri, influenþe culturale sincretiste ºi idei filozofice pãgâne,politeismul ºi religia misterelor cu dezordini ce puteau apãrea ºi înadunãrile creºtine (manifestãri extatice ºi pretinse inspiraþii urmatede discursuri fãrã sens practicate de femei, ca ºi moravurile uºoare).

Structura. Dupã salutul adresat destinatarilor ºi o rugãciune demulþumire pentru darul credinþei (1,1-9), Apostolul trateazã proble-ma diviziunilor din Bisericã, arãtând cã înþelepciunea lui Dumnezeuîi cheamã la unitate (1,10–4,21). În continuare, îºi exprimã indigna-rea pentru cazul de incest (5,1-13), pentru recurgerea la tribunalulpãgân (6,1-11) ºi pentru desfrâu (6,12-20). Rezolvã unele dubii alecorintenilor cu privire la valoarea cãsãtoriei ºi a celibatului (7,1-40), cuprivire la carnea jertfitã idolilor (8,1–11,1), cu privire la rolul femeiiîn adunãrile liturgice (11,2-16), cu privire la celebrarea euharisticã(11,17-34), cu privire la folosirea carismelor (12,1–14,39). În sfârºit,înþelegând dificultatea corintenilor de a accepta învierea trupurilordatoritã mentalitãþii greceºti dualiste, nu cautã o demonstrare filozo-ficã, ci aratã direct absurditatea unui astfel de refuz care face zadarnicã

credinþa lor: fãrã înviere nu se mai poate vorbi nici de Cristos ºi nicide Bisericã (15,1-58). În încheiere, sfântul Paul dã instrucþiuni cuprivire la colecta pentru Ierusalim, îºi prezintã proiectul activitãþiimisionare ºi face o serie de recomandãri (16,1-24).

Locul ºi data. Scrisoarea este trimisã din Efes (16,8), la începutulcelei de-a treia cãlãtorii misionare, probabil în primãvara anului 56,dacã nu chiar 55.

Teologia – Spre deosebire de Scrisoarea cãtre Romani, aceasta nuconþine probleme tipic intelectualiste, ci avem o teologie aplicatã laviaþa concretã. Corintenii sunt obiºnuiþi sã formeze mici grupãri reli-gioase care au în frunte un conducãtor. Aceastã tendinþã se observãºi în Biserica lor: unii fac referinþã la Paul, alþii, la Apolo etc. SfântulPaul proclamã adevãrata înþelepciune ºi aratã cã edificarea comu-nitãþii presupune rolul de cultivator ºi constructor al lui Dumnezeuînsuºi (1,1–4,21). La o altã tendinþã a corintenilor de a se considerainspiraþi ºi plini de înþelepciune, sfântul Paul precizeazã care este ade-vãrata cunoaºtere: înþelepciunea lui Dumnezeu este rodul acþiuniiDuhului Sfânt care, prin carisme, daruri adevãrate ale harului, ºi numanifestãri excepþionale, permite comuniunea de viaþã cu Cristos încadrul comunitãþii de credinþã. Arãtând cã rolul femeii în adunarealiturgicã nu este acela de a se etala dupã modelul preoteselor din cul-tele pãgâne, Apostolul recomandã o atitudine de ascultare plinã deevlavie în Bisericã, templul cel nou, care este trupul lui Cristos. Con-tinuând aceastã temã a trupului lui Cristos, în care fiecare îºi arerolul propriu, sfântul Paul prezintã exigenþele evanghelice pentrubãrbat ºi pentru femeie atât în viaþa de cãsãtorie, cât ºi în starea devãduvie, de singurãtate ºi de feciorie, afirmând cu tãrie, într-un mediucultural grecesc pentru care trupul nu era considerat subiect al actu-lui religios: „Preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru” (6,20).

Creºtinul are de înfruntat mereu ispita idolatriei ca ideologie ºiorganizare a vieþii. Pentru a rezista, el nu trebuie sã trãiascã izolat,ci în comunitatea care se realizeazã cel mai bine în adunarea euha-risticã. Aceastã adunare devine rodnicã prin caritatea arãtatã Bise-ricilor mai sãrace.

372

SCRISOAREA ÎNTÂI A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE CORINTENI

I. INTRODUCERE

Destinatarii

11 Paul, chemat sã fie apostol al lui Cristos Isus prin voinþa luiDumnezeu, ºi fratele Sostene, 2 cãtre Biserica lui Dumnezeu care

este în Corint, celor care au fost sfinþiþi în Cristos Isus, chemaþi sãfie sfinþi împreunã cu toþi cei care invocã în orice loc numele Dom-nului nostru Isus Cristos, Domnul lor ºi al nostru: 3 har vouã ºi pacede la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos.

Rugãciuni de mulþumire4 Îi mulþumesc Dumnezeului meua întotdeauna cu privire la voi,

pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus, 5 pentrucã în el aþi fost îmbogãþiþi în toate, în tot cuvântul ºi în toatãcunoaºterea. 6 Astfel, mãrturia lui Isus Cristos a fost întãritã în voi,7 aºa încât sã nu duceþi lipsã de nici un har în timp ce aºteptaþi reve-larea Domnului nostru Isus Cristos, 8 care vã va întãri pânã la sfârºitca sã fiþi fãrã vinã în ziua Domnuluib nostru Isus Cristosc. 9 Credin-cios este Dumnezeu de care aþi fost chemaþi la comuniunea cu Fiulsãu, Isus Cristos Domnul nostru.

II. DEZORDINI ÎN BISERICA DIN CORINT

DIVIZIUNI ÎN COMUNITATE

Cele patru grupãri10 Vã îndemn, fraþilor, pentru numele Domnului nostru Isus

Cristos, sã fiþi toþi în armonied ºi sã nu fie între voi dezordini, ca sã

1Cor 6,11

Fil 3,20Lc 17,302Tes 1,71Pt 1,7.13

10,132Cor 1,181Tes 5,242Tes 3,3Evr 10,23Rom 8,17

Rom 12,16;15,52Cor 13,11Fil 2,2; 4,2

a În câteva manuscrise vechi avem:lui Dumnezeu.

b Expresia ziua Domnului, în scriso-rile sfântului Paul, nu se referã la „du-minicã”, ci la venirea lui Cristos (paru-sia), când toate lucrurile îºi vor gãsi

împlinirea în el (1Tes 5,2; 2Tes 2,2;1Cor 1,8; 5,5; 2Cor 1,14; Fil 1,6.10;2,16).

c În multe manuscrise vechi este omis:Cristos.

d Lit.: sã vorbiþi toþi acelaºi lucru.

fiþi desãvârºiþi în acelaºi cuget ºi în aceeaºi simþire. 11 De fapt, desprevoi, fraþii mei, mi s-a adus la cunoºtinþã, de cãtre cei din [casa]Cloei, cã între voi sunt certuri. 12 Spun aceasta pentru cã fiecare din-tre voi zice: „Eu sunt al lui Paul”, „Eu sunt al lui Apolo”, „Eu suntal lui Chefa”, „Eu sunt al lui Cristos”. 13 Oare a fost Cristos împãr-þit?a Oare Paul a fost rãstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aþifost botezaþi? 14 Îi mulþumesc lui Dumnezeub cã n-am botezat pe niciunul dintre voi, afarã de Crispus ºi Gaius, 15 pentru ca nimeni sã nuspunã cã aþi fost botezaþi în numele meu. 16 I-am botezat ºi pe cei dincasa lui Stefanasc. În afarã de aceºtia nu ºtiu sã mai fi botezat pealtcineva. 17 Cãci Cristos nu m-a trimis ca sã botez, ci ca sã vestescevanghelia, nu cu înþelepciunea cuvântului, ca nu cumva sã devinãzadarnicã crucea lui Cristos.

Înþelepciunea crucii18 Într-adevãr, cuvântul crucii este nebunie pentru cei care se pierd,

dar pentru noi, cei care ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.19 Cãci este scris:

Voi nimici înþelepciunea celor înþelepþiºi ºtiinþa celor învãþaþi o voi distruge.

20 Unde este înþeleptul? Unde-i cãrturarul? Unde-i cercetãtorul aces-tui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu cã înþelepciunea acestei lumieste nebunie? 21 Dar pentru cã lumea, prin înþelepciunea ei, nu l-acunoscut pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sã-i mântuiascã pe ceicare cred prin nebunia predicãrii. 22 În timp ce iudeii cer semne, iargrecii cautã înþelepciunea, 23 noi îl predicãm pe Cristos cel rãstignit,scandal pentru iudei ºi nebunie pentru pãgâni, 24 dar pentru cei che-maþi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu ºi înþe-lepciunea lui Dumnezeu. 25 Cãci nebunia lui Dumnezeu este maiînþeleaptã decât oamenii ºi slãbiciunea lui Dumnezeu este mai puter-nicã decât oamenii.

Experienþa corintenilor26 Fraþilor, cugetaþi la chemarea voastrã: nu mulþi sunt înþelepþi

în felul lumii, nu sunt mulþi puternici, nu sunt mulþi de neam ales,

2Cor 10,7

2Cor 2,15;4,3

Rom 1,16

Is 29,14

Mt 12,38;16,1

In 2,18;4,48; 6,30

1Cor 1,11 374

a Câteva manuscrise dau propoziþieiun sens declarativ: Cristos nu a fostîmpãrþit.

b Unele manuscrise omit: lui Dum-nezeu.

c Numele propriu Stephanas este oformã prescurtatã de la Stephanéphoros(„cel care poartã coroana”).

27 însã Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sã-i facã de ruºinepe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca sã le facã deruºine pe cele puternice. 28 Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii ºidispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sã le distrugã pe cele ce sunt,29 aºa încât nimeni sã nu se poatã mândri înaintea lui Dumnezeu. 30 Iarvoi, datoritã lui, sunteþi în Cristos Isus, care pentru noi a fost fãcut deDumnezeu înþelepciunea, dreptatea, sfinþenia ºi mântuirea, 31 pen-tru ca, dupã cum este scris: Cine se laudã, în Domnul sã se laude.

Metoda predicãrii lui Paul

21 ªi eu, fraþilor, când am venit la voi, am venit sã vã vestesc mis-terula lui Dumnezeu, nu prin mãiestria cuvântului sau prin înþe-

lepciune. 2 Într-adevãr, n-am voit sã ºtiu nimic altceva decât pe IsusCristos, ºi pe acesta rãstignit. 3 Eu însumi am venit la voi în slãbiciu-ne, cu fricã ºi cuprins de neliniºte, 4 iar cuvântul meu ºi predica mean-au constat în discursuri convingãtoare ale înþelepciunii omeneºti,ci în adeverirea Duhului ºi a puterii, 5 astfel încât credinþa voastrã sãfie [bazatã] nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înþelepciunea evangheliei6 Totuºi, noi vorbim de înþelepciune printre cei desãvârºiþi, dar nu

de înþelepciunea lumii acesteia, nici a stãpânitorilor acestui veaccare sunt pieritori. 7 Însã noi vorbim de înþelepciunea tainicã a luiDumnezeu, care a fost þinutã ascunsã, ºi pe care Dumnezeu o hotã-râse înaintea veacurilor spre mãrirea noastrã, 8 pe care nici unul din-tre stãpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, cãci dacã ar fi cunos-cut-o, nu l-ar fi rãstignit pe Domnul gloriei. 9 Însã, dupã cum este scris:

Lucruri pe care ochiul nu le-a vãzutºi urechea nu le-a auzitºi la inima omului nu s-au suit,pe acestea le-a pregãtit Dumnezeucelor care îl iubesc pe el.10 Dar nouã ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, cãci Duhul

cerceteazã toate, chiar ºi profunzimile lui Dumnezeu. 11 De fapt, cinedintre oameni cunoaºte ceea ce este în om, în afarã de duhul omuluicare este în om? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumne-zeu în afarã de Duhul lui Dumnezeu. 12 Iar noi nu am primit duhul

Rom 10,4Col 2,3

Ier 9,22-232Cor 10,17Gal 6,14

15,24-25Ef 6,12

Rom 16,25Ef 1,9; 3,4.5.9Col 1,26-27

Is 64,3Ier 3,16

a Multe manuscrise importante în locde: misterul, au: mãrturia, iar alteleau: evanghelia.

375 1Cor 1,27

lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca sã cunoaºtemdarurile care ne-au fost date de Dumnezeu. 13 Despre acestea vorbim,nu în cuvinte învãþate de la înþelepciunea omeneascã, ci în [cuvinte]învãþate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realitãþi-le] spirituale. 14 Omul [numai] cu firea lui nu acceptã cele ale Duhuluilui Dumnezeua, cãci pentru el sunt o nebunie, ºi nu le poate cunoaºtepentru cã acestea trebuie sã fie judecate în mod spiritual. 15 Dimpo-trivã, [omul] spiritual judecã toate, iar el nu este judecat de nimeni.16 Într-adevãr, cine a cunoscut gândirea Domnului

ca sã-i poatã da învãþãturã?Însã noi avem gândirea lui Cristos.

Lipsa de maturitate a corintenilor

31 Iar eu, fraþilor, n-am putut sã vã vorbesc ca unor [oameni] spiri-tuali, ci ca unor [oameni] de carneb, ca unor copilaºic în Cristos.

2 V-am dat sã beþi lapte, nu mâncare [solidã], pentru cã încã nu [o]puteaþi [primi], ba nici acum nu puteþi 3 pentru cã sunteþi încã[oameni] de carne. Într-adevãr, când între voi existã invidie ºi ceartãd,nu sunteþi oare [oameni] de carne ºi nu vã purtaþi în felul oameni-lor? 4 Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al luiApolo”, nu sunteþi voi oameni?

Misiunea celor care predicã evanghelia5 Dar ce este Apolo? Sau ce este Paul? Niºte slujitori, fiecare dupã

cum i-a dat Domnul, prin care aþi primit credinþa. 6 Eu am plantat,

Is 40,13

Evr 5,12-141Pt 2,2

a În câteva manuscrise este omis: luiDumnezeu, în altele, în loc de: lui Dum-nezeu apare: Sfânt.

b Sfântul Paul foloseºte diferiþi ter-meni pentru a indica pãrþi sau aspecteale persoanei umane: sarx = carne,trup. Prin acest termen nu se indicãatât partea materialã a omului, cât as-pectul limitat al firii omeneºti ºi, prinextensiune, slãbiciunile ºi condiþia depãcat; psyche indicã, în special, prin-cipiul vieþii biologice. Dupã gândireaebraicã (cea a lui Paul), acest principiuvital înceteazã o datã cu moartea; pne-uma = spirit, duh, este partea cea mainobilã din om, principiul care îºi areoriginea în Dumnezeu ºi orienteazãîntreaga persoanã spre Dumnezeu. Rã-mâne o dificultate gãsirea unor termeni

corespunzãtori în limba românã, deoa-rece suflet ºi spirit (duh) sunt aproapesinonime ºi corespund lui pneuma.Psyche ar putea fi exprimat prin psi-hic, conºtient.

c Deºi corintenii se laudã cu spiritu-alitatea lor, în practicã sunt imaturi încredinþã, mentalitatea lor este lumeas-cã. Piatra de încercare pentru recu-noaºterea adevãratului om spiritualeste acceptarea crucii ºi nu adeziuneala un predicator sau altul. În loc sãsesizeze noutatea evangheliei lui Cris-tos, ei cautã noutãþile predicatorului,comportându-se deci ca niºte membriai unei societãþi religioase ºi reducândBiserica la limitele propriei lor înþelegeri.

d Câteva manuscrise vechi adaugã:dezbinãri.

1Cor 2,13 376

Apolo a udat, însã Dumnezeu a fãcut sã creascã, 7 aºa încât nici celcare planteazã, nici cel care udã nu este nimic, ci Dumnezeu, cel careface sã creascã. 8 ªi cel care planteazã, ºi cel care udã sunt una ºi fie-care îºi va primi plata proprie dupã munca proprie. 9 Cãci noi suntemcolaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteþi ogorul lui Dumnezeu,zidirea lui Dumnezeu.

10 Dupã harul lui Dumnezeua care mi-a fost dat, ca un arhitectînþelept, eu am pus temelia, iar un altul construieºte deasupra, darfiecare sã aibã grijã cum construieºte. 11 Cãci nimeni nu poate sãpunã o altã temelie în afarã de cea existentã, care este Isus Cristos.12 Dar dacã cineva pune pe aceastã temelie aur, argint, pietre pre-þioase, lemn, fân, paie, 13 lucrarea fiecãruia va fi datã pe faþã, cãciziua [Domnului] o va face cunoscutã, pentru cã în foc va fi dezvãlu-itã ºi focul va arãta cum este lucrarea fiecãruia. 14 Dacã lucrarea pecare cineva o construieºte deasupra rãmâne, va primi rãsplatã, 15 dacãlucrarea lui va fi arsã, va fi pedepsit. El va fi totuºi mântuit, dar nu-mai ca prin foc.

16 Nu ºtiþi cã voi sunteþi templul lui Dumnezeu ºi cã Duhul luiDumnezeu locuieºte în voi? 17 Dacã cineva distruge templul lui Dum-nezeu, ºi Dumnezeu îl va distruge pe el. Cãci templul lui Dumnezeu,care sunteþi voi, este sfânt.

18 Sã nu se înºele nimeni! Dacã cineva dintre voi crede cã este înþe-lept în lumea aceasta, sã devinã nebun ca sã ajungã înþelept, 19 pentrucã înþelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu,cãci este scris:

El îi va pierde pe cei înþelepþi în ºiretenia lor20 ºi din nou:

Domnul cunoaºte gândurile celor înþelepþi,el ºtie cã sunt zadarnice.

21 Astfel încât nimeni sã nu se laude cu oamenii, cãci toate sunt alevoastre: 22 fie Paul, fie Apolo, fie Chefa, fie lumea, fie viaþa, fie moar-tea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, 23 iarvoi sunteþi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.

Autoritatea lui Paul

41 Orice om sã ne considere în felul acesta: ca pe niºte slujitori ailui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu, 2 iar ceea ce

se cere de la administratori este ca fiecare sã fie gãsit credincios.

1,20-25;2,6; 4,10

Iob 5,13

Ps 94,11 gr

Tit 1,7Ef 3,2

a În câteva manuscrise vechi esteomis: lui Dumnezeu.

377 1Cor 3,7

3 Pentru mine conteazã prea puþin dacã sunt judecat de voi sau devreun tribunal omenesca. Ba, mai mult, nici eu nu mã judec pe mine.4 De fapt, conºtiinþa nu mã acuzã cu nimic, dar nu sunt justificatprin aceasta. Cel care mã judecã este Domnul. 5 Aºadar, sã nu jude-caþi nimic înainte de vreme, pânã când va veni Domnul. El va lumi-na cele ascunse de întuneric ºi va descoperi planurile inimilor ºiatunci fiecare va primi de la Dumnezeu lauda cuvenitã.

6 Acestea, fraþilor, le-am dat ca un exemplu despre mine ºi Apolospre binele vostru ca sã învãþaþi de la noi: sã nu treceþi peste celescrise ca nu cumva vreunul dintre voi sã se laude cu unul împotrivaceluilalt. 7 Cãci cine te face mai deosebit de alþii? Ce ai ce nu ai pri-mit? Dar dacã ai primit, de ce te mândreºti ca ºi cum nu ai fi primit?8 V-aþi sãturat deja! V-aþi ºi îmbogãþit de-acum? Aþi ajuns regi fãrã denoi! Într-adevãr, ar fi fost bine sã ajungeþi regi, ca sã domnim ºi noiîmpreunã cu voi! 9 Cãci ni se pare cã Dumnezeu ne-a fãcut pe noi,apostolii, cei din urmã, ca niºte condamnaþi la moarte, fiindcã amdevenit ca un spectacol pentru lume, pentru îngeri ºi pentru oameni.10 Noi suntem nebuni pentru Cristos, voi sunteþi înþelepþi în Cristos;noi suntem slabi, voi sunteþi tari; voi vã bucuraþi de cinste, iar noi,de dispreþ. 11 Pânã în ceasul de acum, suntem flãmânzi ºi însetaþi,suntem goi ºi chinuiþi ºi pribegim. 12 Ne trudim, muncind cu mâinilenoastre. Când suntem batjocoriþi, binecuvântãm; când suntem per-secutaþi, rãbdãm; 13 când suntem insultaþi, rãspundem cu blândeþe.Am ajuns gunoiul lumii, murdãria tuturor pânã acum.

14 Vã scriu acestea, nu ca sã vã fac de ruºine, ci ca sã vã mustru cape niºte copii iubiþi ai mei. 15 Cãci chiar dacã aþi avea zeci de mii deînvãþãtori în Cristos, nu aveþi mai mulþi pãrinþi: eu v-am nãscut înCristos Isus prin evanghelie. 16 Aºadar, vã îndemn: fiþi imitatorii mei.

Planuri de cãlãtorie17 Tocmai de aceea l-am trimis la voi pe Timotei, care este copilul

meu iubit ºi credincios în Domnul. El vã va aminti cãile mele înCristos Isus, aºa cum învãþ pretutindeni, în fiecare Bisericã. 18 Uniis-au îngâmfat ca ºi cum eu n-aº mai veni la voi. 19 Însã voi veni încurând la voi, dacã Domnul va voi, ºi voi cunoaºte nu doar cuvântulcelor îngâmfaþi, ci ºi puterea lor, 20 pentru cã împãrãþia lui Dumnezeunu [constã] în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreþi? Sã vin la voi cu vargasau cu iubirea ºi cu duhul blândeþii?

Mt 7,1

Rom 2,16.29

Ap 3,17

Rom 8,361Cor 15,31

2Cor 4,11Evr 10,33

2Cor 4,8-12;6,4-10;

11,23-27

2Cor 6,131Tes 2,7

1Tes 2,11Flm 10

Mt 7,21

2Cor 10,2

Gal 6,1

a Lit.: zi omeneascã. Termenul „zi”este folosit aici ca o zi fixatã pentruaudierea pãrþilor în tribunal. Ar putea

fi ºi o aluzie la „ziua Domnului”, „ziuajudecãþii”.

1Cor 4,3 378

DEZORDINI MORALE

Un caz de incest

51 Se aude de peste tot cã ar fi la voi desfrâu ºi încã un astfel dedesfrâu cum [nu este] nici între pãgâni: cineva trãieºte cu femeia

tatãlui sãu. 2 Iar voi v-aþi îngâmfat, în loc sã vã întristaþi mai degrabã,ca sã-l scoateþi din mijlocul vostru pe cel care sãvârºeºte o astfel defaptã! 3 Dar eu, deºi absent cu trupul, dar prezent cu duhul, l-am ºijudecat deja, ca ºi cum aº fi fost de faþã, pe cel care a sãvârºit o ase-menea faptã. 4 În numele Domnului nostru Isusa, fiind adunaþi împre-unã, voi ºi duhul meu, prin puterea Domnului nostru Isus, 5 sã-l dãmpe unul ca acesta Satanei, spre pieirea trupului sãu ca sã-i fie mân-tuit sufletul, în ziua Domnuluib.

6 Nu este bunã lauda voastrã! Nu ºtiþi cã puþin aluat dospeºte în-treaga frãmântãturã? 7 Curãþaþi aluatul cel vechi ca sã fiþi o frãmântã-turã nouã, aºa cum sunteþi, fãrã aluat, pentru cã Paºtele nostru,Cristos, a fost jertfit. 8 Sã sãrbãtorim, aºadar, nu cu aluatul cel vechi,nici cu aluatul rãutãþii ºi al nelegiuirii, ci cu azimelec sinceritãþii ºiale adevãrului.

Excomunicarea creºtinilor imorali9 V-am scris în scrisoarea mea sã nu vã amestecaþi cu desfrânaþii.

10 Nu [mã refer] la toþi cei desfrânaþi din lumea aceasta, sau la ceilacomi, sau hrãpãreþi sau idolatri, cãci atunci ar trebui sã ieºiþi dinlume. 11 Acum însã v-am scris sã nu vã amestecaþi cu cel care, deºise numeºte frate, este desfrânat sau lacom, sau idolatru, sau bârfi-tor, sau beþiv, sau hrãpãreþ: cu unul ca acesta nici mãcar sã nu staþila masã. 12 De fapt, de ce i-aº judeca eu pe cei de afarã? Oare nu-ijudecaþi voi pe cei dinãuntru? 13 Dar pe cei din afarã îi va judecad

Dumnezeu. Scoateþi-l afarã dintre voi pe cel rãu!

Col 2,5

Rom 1,29-31

Col 4,51Tes 4,12

Dt 17,7

a În unele manuscrise avem: Domnu-lui Isus; în codicele Sinaiticus avem:Domnului Isus Cristos, iar în papiru-sul cel mai vechi, avem formula com-pletã: Domnul nostru Isus Cristos.

b Câteva manuscrise adaugã: Isus;altele: nostru Isus Cristos.

c Azimã = fãrã drojdie. Era pâinea

nedospitã, obligatorie în timpul sãptã-mânii Paºtelui (Ex 12,15-18; Dt 16,4.8).Deoarece Paºtele creºtinilor este în-suºi Cristos veºnic, ei trebuie sã rã-mânã o pâine curatã, nedospitã, fãrãfermentul pãcatului.

d Multe manuscrise importante auprezentul.

379 1Cor 5,1

Procesele la tribunalele pãgâne

61 Îndrãzneºte cineva dintre voi, care are vreo pricinã cu un altul,sã se lase judecat de cei nedrepþi, ºi nu de sfinþi? 2 Sau nu ºtiþi cã

sfinþii vor judeca lumea? ªi dacã lumea este judecatã de voi, sunteþinevrednici [ca sã judecaþi] probleme mãrunte? 3 Nu ºtiþi cã noi îivom judeca pe îngeri? Cu atât mai mult problemele vieþii acesteia.4 Aºadar, dacã aveþi neînþelegeri în probleme ale vieþii acesteia, îipuneþi judecãtori pe aceia care nu au nici o trecere în Bisericã? 5 Ospun spre ruºinea voastrã: oare chiar nu este între voi nici un omînþelept care sã poatã judeca între fraþi? 6 Însã frate cu frate sejudecã ºi aceasta înaintea celor necredincioºi? 7 Deja numai simplulfapt cã aveþi procese între voi este o decãdere. De ce nu acceptaþi maidegrabã sã fiþi nedreptãþiþi? Pentru ce nu acceptaþi mai degrabã sãfiþi pãgubiþi? 8 Ba chiar voi faceþi nedreptate ºi faceþi ºi pagubã ºiaceasta chiar fraþilor. 9 Sau nu ºtiþi cã cei nedrepþi nu vor moºteniîmpãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã înºelaþi: nici desfrânaþii, nici idola-trii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii,10 nici hoþii, nici lacomii, nici beþivii, nici bârfitorii, nici hrãpãreþii nuvor moºteni împãrãþia lui Dumnezeu. 11 ªi aºa eraþi unii dintre voi,dar aþi fost spãlaþi, aþi fost sfinþiþi, aþi fost justificaþi în numeleDomnului Isus Cristosa ºi în Duhul Dumnezeului nostru.

Gravitatea pãcatelor de necurãþie12 Toate îmi sunt permise, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi

sunt permise, dar nu mã voi lãsa stãpânit de nimic. 13 Mâncãrurilesunt pentru pântece ºi pântecele pentru mâncãruri, dar Dumnezeuva distruge ºi acestea ºi acelea. Trupul nu este pentru desfrânare, cipentru Domnul ºi Domnul pentru trup. 14 Iar Dumnezeu, care l-aînviat pe Domnul, ne va învia ºi pe noi prin puterea sa.

15 Nu ºtiþi voi cã trupurile voastre sunt mãdularele lui Cristos? Voilua atunci mãdularele lui Cristos ºi le voi face mãdularele unei des-frânate? Nicidecum! 16 Sau nu ºtiþi cã cel care se uneºte cu o desfrâ-natã este un singur trup cu ea? Cãci cei doi, spune, vor fi un singurtrup. 17 Dimpotrivã, cel care se uneºte cu Domnul este un singur duhcu el. 18 Fugiþi de desfrânare! Orice alt pãcat pe care îl face omul esteîn afara trupului. Însã cel care se dedã la desfrânare pãcãtuieºte în pro-priul sãu trup. 19 Sau nu ºtiþi cã trupul vostru este templul Duhului

Mt 5,39-421Tes 5,15

1Pt 3,9

15,50Rom 1,29-31;

13,13Gal 5,19-21

10,23; 7,35

15,15Rom 8,11

2Cor 4,14

Rom 12,5

Gen 2,24

a Câteva manuscrise vechi omit:Cristos, altele au: Domnul nostru IsusCristos.

1Cor 6,1 380

Sfânt care locuieºte în voi ºi pe care l-aþi primit de la Dumnezeu ºicã nu sunteþi ai voºtri? 20 Cãci aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare.Aºadar, preamãriþi-l pe Dumnezeu în trupul vostru!

III. RÃSPUNSURILA PROBLEMELE CORINTENILOR

CÃSÃTORIA ªI CELIBATUL

Cãsãtoria ºi datoriile celor cãsãtoriþi

71 Referitor la cele ce mi le-aþi scris, este bine ca omul sã nu se atin-gã de femeie. 2 Totuºi, pentru a evita desfrânãrile, fiecare [bãr-

bat] sã-ºi aibã femeia lui ºi fiecare [femeie] sã-ºi aibã bãrbatul ei.3 Bãrbatul sã-ºi împlineascã datoria faþã de soþie, la fel ºi soþia faþãde bãrbat. 4 Femeia nu este stãpânã pe trupul ei, ci bãrbatul; la fel,nici bãrbatul nu este stãpân pe propriul trup, ci femeia. 5 Sã nu vãlipsiþi unul de celãlalt decât cu consimþãmânt, pentru un anumittimp, ca sã vã dedicaþi rugãciuniia ºi iarãºi sã fiþi împreunã ca sã nuvã ispiteascã Satana din cauza nestãpânirii voastre. 6 Vã spun lucrulacesta ca o îngãduinþã, nu ca o poruncã. 7 Eu aº vrea ca toþi oameniisã fie ca mine, însã fiecare îºi are carisma proprie de la Dumnezeu,unul într-un fel, altul în alt fel.

8 Celor necãsãtoriþi ºi vãduvelor le spun cã este bine pentru eidacã rãmân ca mine. 9 Dar dacã nu se pot stãpâni, sã se cãsãtoreascã,pentru cã este mai bine sã se cãsãtoreascã decât sã ardã.

10 Celor cãsãtoriþi le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia sã nu sedespartã de bãrbat. 11 Dar dacã se desparte, sã rãmânã necãsãtoritãsau sã se împace cu bãrbatul, iar bãrbatul sã nu-ºi lase femeia.

12 Celorlalþi le spun, eu, nu Domnulb: dacã un frate are o soþienecreºtinã ºi ea consimte sã locuiascã cu el, sã nu o pãrãseascã. 13 Iardacã o femeie are un bãrbat necreºtinc ºi acesta consimte sã

7,231Pt 1,18-19

1Tim 5,14Ef 5,22-33+

a Unele manuscrise au: postului ºirugãciunii.

b În v. 12-16, sfântul Paul formulea-zã o dispoziþie aparte cu privire la drep-tul matrimonial, cunoscutã sub numelede „privilegiu paulin”. În BisericaRomano-Catolicã, acest privilegiu esteaplicat în practicã pentru declarareanulitãþii cãsãtoriei valide între douãpersoane nebotezate în cazul în care

una se boteazã. Dreptul canonic acordãposibilitatea recãsãtoririi pãrþii bote-zate în cazul în care fostul soþ nuacceptã botezul ºi nici nu permite per-soanelor botezate sã-ºi trãiascã religia(cf. CDC 1159,9).

c Lit.: necredincios, dar referinþa esteclarã la cel care nu a primit credinþaîn Cristos.

381 1Cor 6,20

locuiascã cu ea, sã nu-ºi pãrãseascã bãrbatul, 14 cãci bãrbatul necreº-tin este sfinþit prin femeie, iar femeia necreºtinã este sfinþitã prinfratea; altfel, copiii voºtri ar fi necuraþi, însã ei sunt sfinþi. 15 Dar dacãcel necreºtin vrea sã se despartã, sã se despartã: în cazuri de aces-tea, fratele sau sora nu sunt legaþi. Dumnezeu v-a chemat la pace.16 Cãci cum [poþi sã] ºtii, tu, femeie, dacã îþi vei mântui bãrbatul? Saucum poþi ºti, tu, bãrbatule, dacã îþi vei mântui soþia?

17 În afarã de aceste cazuri, sã trãiascã fiecare aºa cum i-a datDomnul, aºa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare. Astfel stabilesceu în toate Bisericile. 18 Cine a fost chemat pe când era circumcis sãrãmânã aºa; cine a fost chemat pe când era necircumcis sã nu se cir-cumcidã. 19 Nici circumcizia nu valoreazã nimic ºi nici necircumcizianu valoreazã nimic, ci numai respectarea poruncilor lui Dumnezeu.20 Fiecare sã rãmânã în starea în care era când a fost chemat. 21 Eraisclav când ai fost chemat? Nu te îngrijora! Dar dacã poþi sã deviiliber, mai degrabã profitãb, 22 cãci sclavul chemat în Domnul este liber-tul Domnului, la fel cum cel liber care este chemat este sclavulDomnului. 23 Voi aþi fost cumpãraþi cu un preþ mare. Nu deveniþisclavii oamenilor. 24 Fraþilor, fiecare sã rãmânã înaintea lui Dumne-zeu în starea în care era când a fost chemat.

Starea de celibat25 Cât despre fecioare, nu am nici o poruncã de la Domnul, însã le

dau un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul de a fi vred-nic de crezare. 26 Eu cred cã este bine, din cauza dificultãþii timpuluide faþã, e bine ca omul sã fie aºa: 27 eºti legat de femeie, nu cãuta sãte desparþi; nu eºti legat de femeie, nu cãuta femeie. 28 Totuºi, dacãte cãsãtoreºti, nu pãcãtuieºti. Iar dacã o fecioarã se cãsãtoreºte, nupãcãtuieºte. Dar aceºtia vor avea suferinþe în trupul lor. Eu însãvreau sã vã cruþ.

29 Fraþilor, eu vã spun aceasta: timpul s-a scurtat. De acum, ceicare au femeie sã fie ca ºi cum nu ar avea, 30 cei care plâng ca ºi cumnu ar plânge, cei care se bucurã, ca ºi cum nu s-ar bucura, cei carecumpãrã, ca ºi cum nu ar fi stãpâni, 31 cei care se folosesc de lumeaaceasta, ca ºi cum nu s-ar folosi: cãci chipul acestei lumi trece.

a Unele manuscrise importante înloc de: frate, au: bãrbat, altele: bãrba-tul creºtin.

b Textul poate fi tradus în douã mo-duri: 1) Dacã poþi sã devii liber, folo-seºte ocazia; 2) Dacã poþi sã devii liber,profitã mai degrabã de starea de sclav.

Fie într-un caz, fie în celãlalt, indiferentde condiþia exterioarã, importantã estelibertatea interioarã. Sfântul Paul nueste nici pentru menþinerea ordinii soci-ale, nici pentru rãsturnarea ei. LecturaScrisorii cãtre Filemon poate fi cel maibun comentariu la aceste versete.

Rom 14,19

Rom 2,25-27Gal 5,6; 6,15

Ef 6,6Flm 16

6,20

7,17

Rom 13,11

1In 2,15-17

1Cor 7,14 382

32 Eu aº vrea ca voi sã fiþi fãrã griji. Cel care este necãsãtorit seîngrijeºte de cele ale Domnului, cum sã-i placã Domnului, 33 însã celcare este cãsãtorit se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã-i placãsoþiei, 34 ºi este împãrþit. Tot aºa ºi femeia necãsãtoritã, tot aºa ºifecioaraa se îngrijeºte de cele ale Domnului, ca sã fie sfântã în trupºi în duh, însã cea cãsãtoritã se îngrijeºte de cele ale lumii, cum sã-iplacã bãrbatului. 35 Aceasta o spun pentru binele vostru, nu ca sã vãîntind o cursã, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste ºi conduce laDomnul, fãrã abatereb.

36 Dacã cineva crede cã este o ruºine dacã fecioara lui trece defloarea vârstei, ºi aºa trebuie sã fie, sã facã ceea ce vrea. Nu pãcãtu-ieºte. Ei sã se cãsãtoreascã. 37 Dar dacã cineva a hotãrât în inima lui,cu tãrie, fãrã sã fie constrâns ºi are deplinã stãpânire asupra pro-priei voinþe ºi a judecat astfel în inima sa, sã o pãstreze fecioarã, vaface bine. 38 Aºa încât cel care îºi dã în cãsãtorie fecioara sa face bine,iar cel care nu o dã în cãsãtorie va face ºi mai binec.

39 O femeie este legatã cât timp îi trãieºte bãrbatul. Dar dacã îimoare bãrbatul, este liberã sã se cãsãtoreascã cu cine vrea, numai înDomnuld. 40 Însã, dupã pãrerea mea, ar fi mai fericitã dacã ar rãmâneaºa. Cred cã am ºi eu Duhul lui Dumnezeu.

CARNEA JERTFITÃ IDOLILOR

Pericolul de a da scandal

81 Cât despre cele jertfite idolilor, ºtiu cã toþi avem cunoºtinþã. Darºtiinþa umflã, pe când iubirea edificã. 2 Dacã cineva crede cã ºtie

Rom 7,2

2Cor 10,7

a Câteva manuscrise vechi adaugã:necãsãtoritã.

b În teologia sfântul Paul, cãsãtorianu mai are un caracter absolut ca înmentalitatea iudaicã în care era con-damnat refuzul procreãrii. Creºtinul areposibilitatea de a alege un celibat vo-luntar în comuniune activã cu Domnul.Istoria omenirii nu mai este o cursãîmpotriva morþii. Învierea lui Cristosa deschis o nouã perspectivã.

c V. 36-38 sunt greu de interpretat.În mod tradiþional, „cineva” (v. 36)era identificat cu tatãl sau tutorele fe-cioarei. Dar dificultatea apare din for-ma verbului „ei sã se cãsãtoreascã”(de la gameô v. 36), þinând cont derolul decisiv al tatãlui în stabilirea vii-torului copiilor, dupã tradiþiile din

lumea orientalã anticã. Comentariilerecente ºi traducerile moderne îl iden-tificã pe „cineva” cu logodnicul, þinân-du-se cont de tradiþia ebraicã ce sta-bilea un timp (cca. un an) între logod-nã ºi nuntã. O nouã dificultate însãapare în v. 38, unde verbul folosit estegamizô = a da în cãsãtorie. SfântulPaul s-ar adresa deci logodnicilor deorigine ebraicã, ce ajung la credinþãînainte de celebrarea nunþii.

d Vãduvele aveau, în general, o situ-aþie grea. Recãsãtorirea constituia decele mai multe ori singura posibilitatede rezolvare a crizei economice. Înmãsura în care, în creºtinismul de laînceput, vãduvelor li se acorda unsprijin sigur, perspectiva propusã desfântul Paul este realizabilã.

383 1Cor 7,32

ceva, încã nu a cunoscut cum trebuie sã cunoascã. 3 Dar dacã cinevaîl iubeºte pe Dumnezeua, acela este cunoscut de elb. 4 Referitor laconsumarea celor jertfite idolilor, ºtim cã idolul nu este nimic pelume ºi cã nu este decât un singur Dumnezeu. 5 Cãci, chiar dacã suntnumiþi zei fie în cer, fie pe pãmânt, aºa încât sunt mulþi zei ºi mulþistãpâni, 6 pentru voi existã un singur Dumnezeu, Tatãl, de la carevin toate ºi pentru care suntem, ºi un singur Domn, Isus Cristos, princare sunt toate ºi prin care suntem ºi noi.

7 Dar nu în toþi este cunoºtinþa. Cãci unii, din obiºnuinþa de pânãacum cu idolul, mãnâncã ceva ca jertfit idolilor ºi conºtiinþa lor, fiindslabã, se pãteazã. 8 Dar nu mâncarea ne apropie de Dumnezeu: dacãnu mâncãm, nu pierdem ºi dacã mâncãm, nu câºtigãm. 9 Aveþi grijãca nu cumva aceastã libertate a voastrã sã fie o piatrã de poticnirepentru cei slabi. 10 Cãci dacã cineva te-ar vedea pe tine, care ai cunoº-tinþã, ºezând la masã într-un templu al idolilor, conºtiinþa lui, careeste slabã, nu va fi determinatã sã mãnânce cele jertfite idolilor?11 Atunci cel slab, fratele pentru care a murit Cristos, va pieri dincauza cunoaºterii tale. 12 Pãcãtuind în felul acesta împotriva fraþilorºi rãnindu-le conºtiinþa slabã, pãcãtuiþi împotriva lui Cristos. 13 Deaceea, dacã mâncarea îl scandalizeazã pe fratele meu, nu voi mâncaîn veci carne ca sã nu-l scandalizez pe fratele meu.

Exemplul personal al lui Paul

91 Nu sunt eu oare liber? Nu sunt eu apostol? Nu l-am vãzut eu peIsus, Domnul nostru? Nu sunteþi voi lucrarea mea în Domnul?

2 Dacã pentru alþii nu sunt apostol, cel puþin pentru voi sunt, cãci voisunteþi sigiliul apostolatului meu în Domnul.

3 Aceasta este apãrarea mea în faþa celor care mã judecã. 4 Oare nuavem dreptul sã mâncãm ºi sã bem? 5 Nu avem oare dreptul sã luãmcu noi o femeie sorãc ca ºi ceilalþi apostoli ºi fraþii Domnului ºi Chefa?6 Sau numai eu ºi Barnaba nu avem dreptul sã nu lucrãm? 7 Dar cinemerge la oºtire pe cheltuiala proprie? Cine planteazã o vie ºi nu mã-nâncã din rodul ei? Sau cine pãzeºte o turmã ºi nu se hrãneºte din

13,12Gal 4,9

Evr 13,9

Rom 14,20-21

15,8

2Tes 3,9

a Unele manuscrise omit: pe Dum-nezeu.

b Multe manuscrise importante omit:de el.

c Sensul expresiei „femeie sorã” estede colaboratoare creºtinã (sorã îngriji-toare). Este eronatã traducerea protes-tantã: sorã care sã fie nevasta noastrã.

De altfel, unele manuscrise inverseazãordinea cuvintelor din originalul grec;în loc de: sorã femeie au: femeie sorã,iar termenul grec ambiguu gyné, carepoate însemna fie „femeie” în general,fie „soþie”, este tradus întotdeauna înlatineºte cu mulier, care înseamnã„femeie” ºi nu cu uxor, „soþie”.

1Cor 8,3 384

laptele turmei? 8 Oare spun eu acestea numai ca om, sau ºi Legea lespune? 9 Cãci în Legea lui Moise este scris: Sã nu legi gura bouluicare treierã. Oare Dumnezeu se referã la boi, 10 sau tocmai desprenoi vorbeºte? Da, pentru noi este scris, cãci cel care arã trebuie sãare cu speranþã ºi cel care treierã trebuie sã o facã cu speranþa cã vaavea parte. 11 Dacã noi am semãnat în voi cele spirituale, este oaremare lucru ca noi sã secerãm bunurile voastre materiale? 12 Dacãalþii au parte de acest drept asupra voastrã, oare nu avem noi maimult? Însã noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci rãbdãm totul casã nu punem vreo piedicã evangheliei lui Cristos. 13 Nu ºtiþi cã sluji-torii templului mãnâncã din cele ale templului, iar cei care slujesc laaltar au parte din altar? 14 Tot aºa a rânduit ºi Domnul ca cei carepredicã evanghelia sã trãiascã din evanghelie.

15 Însã eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Nu v-amscris acestea ca sã mi se facã ºi mie tot aºa. Mai bine sã mor decât...aNimeni nu-mi va lua acest motiv de laudã. 16 Dacã vestesc evanghe-lia nu am nici un motiv de laudã pentru cã datoria mã obligã. Vai miedacã nu vestesc evanghelia. 17 Cãci dacã fac aceasta de bunãvoie, amrãsplatã, dar dacã o fac fãrã de voie, îndeplinesc o misiune ce mi-afost încredinþatã. 18 Aºadar, care este rãsplata mea? Este aceea ca sãvestesc fãrã platã evanghelia ºi sã nu mã folosesc de dreptul pe caremi-l dã evanghelia.

19 Cãci, deºi sunt liber faþã de toþi, m-am fãcut sclavul tuturor casã-i câºtig pe cât mai mulþi. 20 Am devenit iudeu pentru iudei, ca sã-icâºtig pe iudei. [Am devenit] supus Legii pentru cei supuºi Legii,chiar dacã eu nu sunt sub Lege, ca sã-i câºtig pe cei supuºi Legii. 21 Amdevenit un fãrãdelege pentru cei fãrãdelege, ca sã-i câºtig pe cei fãrã-delege chiar dacã nu sunt fãrã Legea lui Dumnezeu, dar sub legealui Cristos. 22 Am devenit slab pentru cei slabi, ca sã-i câºtig pe ceislabi. M-am fãcut totul pentru toþi, ca sã-i câºtig mãcar pe unii.23 Toate le fac pentru evanghelie, ca sã am ºi eu parte de ea.

24 Nu ºtiþi voi cã cei care aleargã pe stadion, toþi aleargã, însã nu-mai unul primeºte premiul? Alergaþi în aºa fel ca sã-l câºtigaþi. 25 Oriceatlet renunþã la toate. Ei o fac pentru a primi o coroanã pieritoare.Însã noi [pentru] una nepieritoare. 26 Deci eu aºa alerg, nu fãrã rost;aºa lupt cu pumnul, dar nu lovind în aer. 27 Îmi chinuiesc trupul ºi îlfac sclav ca nu cumva, dupã ce am predicat altora, eu însumi sã fiurespins.

Dt 25,4

Rom 15,27Fil 4,16-17

Dt 18,1-3

2Cor 11,10

Ef 3,2

Rom 14,1;15,1

Iac 1,121Pt 5,4

a Încercând sã amelioreze construc-þia frazei ºi sã evite punctele de suspen-sie, copiºtii câtorva manuscrise dau

urmãtoarea formulare: Mai bine sãmor, decât sã-mi ia cineva acest motivde laudã.

385 1Cor 9,8

Exemple din Vechiul Testament

101 Nu vreau, fraþilor, sã rãmâneþi în ignoranþã: pãrinþii noºtriau fost cu toþii sub nor ºi toþi au trecut prin mare 2 ºi toþi,

întru Moise, au fost botezaþi în nor ºi în mare. 3 Toþi au mâncataceeaºi hranã spiritualã 4 ºi toþi au bãut aceeaºi bãuturã spiritualãpentru cã ei beau din piatra spiritualã care îi urma, iar piatra eraCristos. 5 Totuºi cei mai mulþi dintre ei nu au fost pe placul luiDumnezeu, de aceea au pierit în pustiu. 6 De fapt, acestea au devenitpentru noi exemple, ca sã nu dorim cele rele, aºa cum au dorit ei.7 Nici sã nu fiþi idolatri aºa cum au fost unii dintre ei, dupã cum estescris: S-a aºezat poporul sã mãnânce ºi sã bea ºi s-au sculat la joc.8 Nici sã nu ne dedãm la desfrânare cum s-au dedat la desfrânare uniidintre ei ºi au cãzut într-o singurã zi douãzeci ºi trei de mii. 9 Nici sãnu-l ispitim pe Cristosa, aºa cum l-au ispitit unii dintre ei ºi au pieritde ºerpi. 10 Nici sã nu murmuraþib aºa cum au murmurat unii dintreei ºi au fost nimiciþi de [îngerul] nimicitor.

11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca sã fie un exemplu ºi au fostscrise ca învãþãturã pentru noi, cei la care a ajuns sfârºitul veacu-rilor, 12 aºa încât cel care crede cã se þine pe picioare sã aibã grijã sãnu cadã. 13 Încã nu v-a încercat vreo ispitã care sã depãºeascã mãsuraomeneascã. Dumnezeu este credincios: el nu va permite sã fiþi ispi-tiþi peste ceea ce puteþi, însã o datã cu ispita vã va da ºi o ieºire ca são puteþi îndura.

Euharistia în comparaþiecu banchetele sacrificale pãgâne

14 Tocmai de aceea, iubiþii mei, fugiþi de idolatrie. 15 Vã vorbesc caunor [oameni] înþelepþi: judecaþi voi înºivã ceea ce vã spun. 16 Potirulbinecuvântãrii pe care îl binecuvântãm nu este oare împãrtãºire cusângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împãrtã-ºire cu trupul lui Cristos? 17 Pentru cã este o singurã pâine, noi, ceimulþi, suntem un singur trup, cãci toþi ne împãrtãºim din aceeaºiunicã pâine. 18 Priviþi Israelul dupã trup. Cei care mãnâncã din jertfenu sunt ei oare pãrtaºi ai altarului? 19 Aºadar, ce zic? Oare ceea ceeste jertfit idolului înseamnã ceva? Sau idolul este ceva? 20 Dar ceeace jertfesc eic jertfesc demonilor, ºi nu lui Dumnezeu. Eu nu vreau ca

Rom 1,13

Evr 3,17Num 14,16

Iuda 5

Ex 32,6

Mt 4,7 par

Evr 3,8-11

1Pt 4,71In 2,18

Rom 11,20Gal 6,1

1,92Cor 1,181Tes 5,24

2Tes 3,3Evr 10,23

2Pt 2,9

1In 5,21

Rom 12,5Ef 1,23

4,4.25; 5,30

Lev 7,6

1Cor 10,1 386

a În câteva manuscrise importanteeste: Domnul, în altele: Dumnezeu.

b Unele manuscrise vechi au: sã numurmurãm.

c Manuscrise importante introduc:pãgânii.

voi sã fiþi pãrtaºi cu demonii. 21 Nu puteþi sã beþi ºi potirul Domnuluiºi potirul demonilor; nu puteþi sã luaþi parte ºi la masa Domnului ºila masa demonilor. 22 Sau vrem sã-l provocãm pe Domnul la gelozie?Suntem noi mai tari decât el?

23 Toate sunt permise, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt per-mise, dar nu toate edificã. 24 Nimeni sã nu-ºi caute propriile interese,ci ale altuia. 25 Mâncaþi tot ce se vinde în piaþã fãrã sã puneþi între-bãri pentru conºtiinþã, 26 cãci al Domnului este pãmântul ºi plinã-tatea lui. 27 Dacã cineva dintre pãgâni vã invitã la masã ºi acceptaþisã mergeþi, mâncaþi tot ceea ce vã pune înainte, fãrã sã puneþi nici oîntrebare pentru conºtiinþã. 28 Însã, dacã vã spune cineva: „Aceastaa fost jertfitã idolilor”, sã nu mâncaþi, din cauza celui ce v-a averti-zat ºi din cauza conºtiinþeia. 29 Vorbesc aici nu de conºtiinþa voastrã,ci de a celuilalt, cãci de ce libertatea mea sã fie judecatã de conºtiinþaaltcuiva? 30 Dacã iau parte [la masã] cu bucurie, de ce sã fiu dojenitpentru lucrul pentru care eu aduc mulþumire? 31 Aºadar, fie cã mân-caþi, fie cã beþi, fie cã faceþi altceva, toate sã le faceþi spre gloria luiDumnezeu. 32 Sã nu daþi scandal nici iudeilor ºi nici grecilor ºi niciBisericii lui Dumnezeu, 33 dupã cum mã strãduiesc ºi eu sã le fiu peplac tuturor în toate, cãutând nu folosul meu, ci al celor mulþi ca sãse mântuiascã.

111 Fiþi imitatorii mei aºa cum eu sunt al lui Cristos.

COMPORTAMENTUL ÎN CULTUL PUBLIC

Femeia ºi bãrbatul înaintea Domnului2 Vã laud cã vã aduceþi aminte de mine ºi cã þineþi tradiþiile aºa

cum vi le-am transmis. 3 Vreau sã ºtiþi: Cristos este capul oricãruibãrbat, iar capul femeii este bãrbatul ºi capul lui Cristos esteDumnezeu. 4 Oricare bãrbat care se roagã sau profeþeºte cu capulacoperit îºi necinsteºte capul. 5 Însã orice femeie care se roagã sauprofeþeºte cu capul neacoperit îºi necinsteºte capul pentru cã esteacelaºi lucru ca ºi cum ar fi râioasã. 6 Dacã o femeie nu se acoperã,sã-ºi taie pãrul. Dar dacã este o ruºine pentru o femeie sã-ºi taiepãrul sau sã se radã, atunci sã se acopere.

7 Bãrbatul nu trebuie sã-ºi acopere capul pentru cã este chipul ºimãreþia lui Dumnezeu, pe când femeia este mãreþia bãrbatului. 8 Cãci

2Cor 6,15-16

6,12

Rom 14,19

Ps 24,1

Rom 14,14-15

Rom 14,3.7.13

Fil 3,172Tes 3,7.9

2Tes 2,15

Ef 4,15Ef 5,23

Gen 1,27;5,1

a Câteva manuscrise adaugã: cãci alDomnului este pãmântul ºi plinãtatealui, repetând astfel v. 26.

387 1Cor 10,21

nu bãrbatul este din femeie, ci femeia din bãrbat. 9 ªi nu bãrbatul afost fãcut pentru femeie, ci femeia pentru bãrbat. 10 De aceea, femeiatrebuie sã aibã un semn de supunerea pentru îngeri. 11 Totuºi, nicifemeia fãrã bãrbat ºi nici bãrbatul fãrã femeie în Domnul. 12 Cãci aºacum femeia este din bãrbat, tot la fel ºi bãrbatul existã prin femeieºi toate sunt de la Dumnezeu. 13 Judecaþi voi înºivã: se cuvine oareca femeia sã se roage, înaintea lui Dumnezeu, descoperitã? 14 Nu vãînvaþã chiar firea cã este o ruºine ca bãrbatul sã poarte pãrul lung,15 în timp ce este o cinste ca femeia sã aibã pãrul lung? Cãci pãrullung îi este dat ca un vãl. 16 Dacã cineva vrea sã se certe, nici noi nuavem altã tradiþieb ºi nici Bisericile lui Dumnezeu.

Abuzuri la masa Domnului17 Învãþându-vã aceasta, nu vã laud, cãci vã adunaþi nu spre binele,

ci spre dauna voastrã. 18 În primul rând, aud cã atunci când vã adu-naþi, între voi sunt dezbinãri ºi în parte o cred. 19 De fapt, trebuie sãfie ºi diviziuni ca sã iasã la luminã cei vrednici dintre voi. 20 Aºadar,când vã adunaþi la un loc, n-o faceþi ca sã mâncaþi Cina Domnului,21 cãci fiecare se grãbeºte sã-ºi ia propria mâncare ca s-o consume ºiunul rãmâne flãmând, pe când altul se îmbatã. 22 Oare nu aveþi caseca sã mâncaþi ºi sã beþi, sau dispreþuiþi Biserica lui Dumnezeu ºivreþi sã-i faceþi de ruºine pe cei care nu au? Ce sã vã zic? Sã vã laud?În privinþa aceasta nu vã laud.

Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-29; Mc 14,22-25; Lc 22,14-20)23 Cãci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: cã Domnul

Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea 24 ºi, mulþumind, afrânt-o ºi a zis: „Acesta este trupul meu cel care estec pentru voi.Faceþi aceasta în amintirea mea”. 25 De asemenea, dupã cinã, a luatpotirul spunând: „Acesta este potirul noului legãmânt în sângelemeu. Faceþi aceasta ori de câte ori beþi în amintirea mea”. 26 Cãci oride câte ori mâncaþi din pâinea aceasta ºi beþi din potirul acesta,vestiþi moartea Domnului pânã când va veni.

Recomandãri pentru participarea la masa euharisticã27 Astfel, cine mãnâncã pâinea ºi bea potirul Domnului în mod

nevrednic va fi vinovat faþã de trupul ºi sângele Domnului. 28 De

Gen 2,22-24

1,11-12

Ex 24,8Ier 31,31Zah 9,112Cor 3,6

Mt 26,29Ap 22,20

Evr 6,6; 10,292Cor 13,5

a În loc de: semn de supunere, unelemanuscrise au: vãl.

b Aceastã tradiþie se referã la purta-rea vãlului de cãtre femei în adunarealiturgicã.

c Manuscrise importante adaugã:frânt, alte manuscrise mai neînsem-nate adaugã: dat.

1Cor 11,9 388

aceea, omul sã se cerceteze ºi astfel sã mãnânce din pâine ºi sã beadin potir. 29 Cãci cine mãnâncã ºi beaa nesocotind trupulb, îºi mãnâncãºi îºi bea propria condamnare. 30 De aceea sunt între voi mulþi nepu-tincioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit. 31 Dacã ne-am judeca pe noiînºine, nu am mai fi judecaþi. 32 Dar fiind judecaþi de Domnul, sun-tem corectaþi, ca sã nu fim condamnaþi împreunã cu lumea.

33 Aºadar, fraþii mei, când vã adunaþi ca sã mâncaþi, aºteptaþi-vãunii pe alþii. 34 Dacã îi este foame cuiva, sã mãnânce acasã, ca sã nuvã adunaþi spre condamnare. Celelalte le voi hotãrî când voi veni.

Carismele în Bisericã

121 Iar cât priveºte darurile spirituale, nu vreau, fraþilor, sã rãmâ-neþi în ignoranþã. 2 Voi ºtiþi cã, atunci când eraþi pãgâni, mer-

geaþi la idolii cei mulþi ca ºi cum aþi fi fost mânaþi. 3 De aceea, vã faccunoscut cã nimeni care vorbeºte prin Duhul lui Dumnezeu nu spune„Anatema sã fie Isus” ºi nimeni nu poate sã spunã „Isus este Domnul”decât prin Duhul Sfânt.

4 Existã diferite daruri, dar este acelaºi Duh. 5 Sunt diferite slujiri,dar este acelaºi Domn. 6 Sunt diferite lucrãri, dar este acelaºi Dum-nezeu care lucreazã toate în toþi. 7 Fiecãruia îi este datã manifestareaDuhului spre binele tuturor. 8 Cãci unuia [îi este dat] prin Duhul cu-vântul înþelepciunii, altuia, cuvântul cunoaºterii, dupã acelaºi Duh, 9 iaraltuia, datoritã aceluiaºi Duh, credinþa, altuia, darul vindecãrilor,prin acelaºi singurc Duh; 10 unuia [îi este datã] puterea de a face minuni,altuia, profeþia, altuia, discernãmântul duhurilor, altuia, varietatealimbilor, iar altuia, interpretarea limbilor. 11 Însã toate acestea lelucreazã unul ºi acelaºi Duh, care împarte fiecãruia dupã cum vrea.

Trupul mistic al lui Cristos12 Aºa cum trupul este unul ºi are multe mãdulare, iar toate

mãdularele trupului, deºi sunt multe, formeazã un singur trup, totla fel ºi Cristos. 13 Cãci noi toþi am fost botezaþi într-un singur Duhspre a forma un singur trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi,ºi toþi am fost adãpaþi într-un singur Duh. 14 Trupul nu este un sin-gur mãdular, ci mai multe. 15 Dacã piciorul ar spune: „Pentru cã nusunt mânã, nu sunt din trup” oare pentru aceasta nu este din trup?

Rom 14,22

Evr 12,5-8

Rom 10,9Fil 2,11Fap 2,36

Rom 12,6

Rom 12,3

Rom 12,4-5

Gal 3,28

a Multe manuscrise importante ada-ugã: în mod nevrednic, probabil subinfluenþa v. 27.

b Multe manuscrise adaugã: Domnului,iar altele omit: trupul ºi adaugã: sân-gele Domnului.

c Câteva manuscrise omit: singur,unele omit: prin acelaºi singur Duh.

389 1Cor 11,29

16 ªi dacã urechea ar spune: „Pentru cã nu sunt ochi, nu sunt dintrup”, oare pentru aceasta nu este din trup? 17 Dacã tot trupul ar fiochi, unde ar fi auzul? ªi dacã totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?18 Acum însã Dumnezeu a pus mãdularele în trup, pe fiecare dintreele, aºa cum a voit. 19 Deci, dacã toate ar fi un singur mãdular, undear fi trupul? 20 Însã acum, deºi sunt multe mãdulare, existã un sin-gur trup. 21 Ochiul nu poate sã spunã mâinii: „Nu am nevoie de tine”ºi nici capul [nu poate sã spunã] picioarelor: „Nu am nevoie de voi”.22 Ba, cu mult mai mult, mãdularele trupului, care par mai slabe,sunt mai necesare 23 ºi cele pe care le considerãm cã ar fi mai puþindemne pentru trup le îmbrãcãm cu mai multã cinste ºi cele ale noas-tre de care ne ruºinãm sunt tratate cu mai multã cuviinþã; 24 în timpce cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a alcã-tuit astfel trupul încât dã cinste mai mare celor care duc lipsã de ea,25 ca sã nu fie dezbinare în trup, ci mãdularele sã se îngrijeascã la felunele de altele. 26 Dacã suferã un mãdular, toate mãdularele suferãîmpreunã cu el, iar dacã este cinstit un mãdular, toate se bucurã cuel. 27 Voi sunteþi trupul lui Cristos ºi mãdulare fiecare în parte. 28 ªicei pe care Dumnezeu i-a pus în Bisericã sunt: mai întâi apostolii, înal doilea rând profeþii, în al treilea rând învãþãtorii, apoi cei care auputerea [minunilor], apoi carisma vindecãrilor, a ajutorãrii, a condu-cerii, a limbilor diferite. 29 Oare sunt toþi apostoli? Oare toþi sunt pro-feþi? Oare toþi învãþãtori? Oare au toþi puterea minunilor? 30 Oare autoþi carisma vindecãrilor? Oare toþi vorbesc în limbi? Oare toþi inter-preteazã? 31 Voi însã cãutaþi darurile cele mai bune.

Elogiul iubiriia

ªi eu vã voi arãta o cale ºi mai minunatã.

131 Dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dar nuaº avea iubire, aº deveni o aramã sunãtoare sau un

Rom 12,51Cor 10,17

Ef 1,23;4,4.25; 5,30

a Pentru sfântul Paul, iubirea estecarisma prin excelenþã care constituieatmosfera vieþii creºtine ºi motiveazãtoatã viaþa celui care crede. Pentru areda diferitele nuanþe ale iubirii, limbagreacã foloseºte 4 termeni diferiþi:1) storgé pentru a reda gingãºia ºi tan-dreþea dintre membrii unei familii;2) eros pentru a reda iubirea sexualã,patima amoroasã (nu apare în NT);3) philia pentru a descrie prietenia, orelaþie intimã ºi de reciprocitate între

membrii unui grup (filozofii greci auelaborat noþiunea cu grijã insistândasupra egalitãþii, deci al aceluiaºi nivelcultural ºi social); 4) agapé, termenulfolosit în acest imn, (substantivul estespecific religiei revelate ºi apare depeste 60 de ori în scrisorile sfântuluiPaul) pentru a reda iubirea dintrepersoanele Sfintei Treimi, iubirea luiDumnezeu faþã de oameni (chiar înabsenþa rãspunsului omului) ºi a oa-menilor faþã de Dumnezeu (aceasta

1Cor 12,16 390

%

chimvala zãngãnitor. 2 ªi dacã aº avea darul profeþiei, ºi dacã aº cu-noaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã cre-dinþa aºa încât sã mut munþii, dacã n-aº avea iubire, n-aº fi nimic. 3 ªidacã toatã averea mea aº da-o ca hranã sãracilor, ºi dacã mi-aº datrupul ca sã fie arsb, dar n-aº avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.

4 Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nueste invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. 5 Ea nu sepoartã necuviincios, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont derãul [primit]. 6 Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr.7 Toate le suportã, toate le crede, toate le sperã, toate le îndurã.

8 Iubirea nu înceteazã niciodatã. Profeþiile vor dispãrea, limbilevor înceta. ªtiinþa se va sfârºi. 9 Cãci noi cunoaºtem în parte ºi pro-feþim în parte, 10 însã când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ceeste în parte va dispãrea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil,gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur,m-am lãsat de cele copilãreºti. 12 Cãci acum vedem ca în oglindã,neclarc, dar atunci [vom vedea] faþã în faþã. Acum cunosc în parte,dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost ºi eu cunoscut pedeplin. 13 Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi iubirea.Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.

Carisma profeþiei

141 Cãutaþi iubirea, dar tindeþi ºi spre darurile spirituale, maiales darul profeþiei. 2 De fapt, cel care vorbeºte într-o limbã nu

vorbeºte oamenilor, ci lui Dumnezeu, cãci nimeni nu-l înþelege întru-cât el vorbeºte în Duh lucruri tainice. 3 Însã cel care profeþeºte levorbeºte oamenilor spre edificare, consolare ºi încurajare. 4 Cel carevorbeºte într-o limbã, se edificã pe sine însuºi, însã cel care pro-feþeºte edificã Biserica. 5 Desigur, aº dori ca toþi sã vorbiþi în limbi,

Ps 150,5

Rom 13,10

Rom 12,92Cor 13,8

8,3Gal 4,8-9

Col 1,4-51Tes 1,3; 5,8

Num 11,29

391 1Cor 13,2

presupune cunoaºtere, cinstire, respectprofund, care îndeamnã la admiraþie ºiajunge la adoraþie) ºi a oamenilor întreei. Întotdeauna, acest fel de iubire semanifestã în acte concrete (de fapt, ver-bul agapaô înseamnã „a primi un oaspe-te cu bunãvoinþã ºi afecþiune”), ajun-gând pânã la dãruirea propriei vieþi.

a Kymbalon = era în antichitate uninstrument care acompania dansul ºicortegiile festive. Era format din douãdiscuri metalice. Lovirea unuia de celã-lalt produce un sunet puternic ºi metalic

marcând ritmul ºi cadenþa. Este o for-mã primitivã a talgerelor actuale. Sfân-tul Paul subliniazã zgomotul strident,lipsit de armonie (arama nici nu esteinstrument).

b Cele mai vechi manuscrise înlocu-iesc cu: sã mã mândresc. Este o con-fuzie între douã forme verbale foarteasemãnãtoare.

c În vechime, oglinda era confecþio-natã din bronz sau argint ºlefuit, ast-fel imaginea rezulta distorsionatã ºiimperfectã.

dar mai ales sã aveþi darul profeþiei, cãci mai mare este profetul decâtcel care vorbeºte în limbi, în afarã de cazul în care dã interpretareaîn aºa fel încât comunitatea sã fie edificatã. 6 ªi acum, fraþilor, la cev-ar folosi dacã eu aº veni la voi vorbind în limbi ºi dacã nu v-aº vorbispre descoperire sau spre cunoaºtere, spre profeþie sau spre învãþã-turã? 7 Tot la fel este ºi cu cele neînsufleþite care produc sunet, fieflaut, fie harpã: dacã nu aº face diferenþã între sunete, cum se vacunoaºte ceea ce se cântã la flaut sau la harpã? 8 Iar dacã trompetaar scoate un sunet nedesluºit, cine s-ar mai pregãti pentru luptã?9 La fel ºi voi, dacã nu rostiþi cu limba voastrã un cuvânt clar, cumse va înþelege ce spuneþi? Este ca ºi cum aþi vorbi în vânt. 10 În lumesunt atâtea feluri de limbi ºi nici una nu este fãrã înþelesul ei. 11 Aºa-dar, dacã nu înþeleg sensul cuvintelor, voi fi pentru cel care vorbeºteun strãin, iar cel care vorbeºte va fi un strãin pentru mine.

12 Tot la fel ºi voi, întrucât cãutaþi darurile spirituale, cãutaþi sã leaveþi cu prisosinþã pentru edificarea comunitãþii. 13 De aceea, celcare vorbeºte într-o limbã sã se roage ca sã o ºi interpreteze. 14 Cãcidacã mã rog într-o limbã, duhul meu se roagã, pe când mintea meaeste fãrã rod. 15 Aºadar, ce trebuie fãcut? Mã voi ruga cu duhul, darmã voi ruga ºi cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cântapsalmi ºi cu mintea. 16 Altfel, dacã vei binecuvânta cu duhul, cum vaputea rãspunde omul simplua „Amin” la mulþumirea ta, de vreme ceel nu înþelege ce spui? 17 Cãci, într-adevãr, tu mulþumeºti frumos, darcelãlalt nu este edificat. 18 Mulþumesc lui Dumnezeu cã eu vorbesc înlimbi mai mult decât voi toþi, dar în Bisericã vreau sã spun cincicuvinte cu mintea mea ca sã-i învãþ ºi pe alþii, decât zeci de mii decuvinte în alte limbi.

20 Fraþilor, nu fiþi copii la minte, ci fiþi copii în privinþa rãului, darla minte fiþi maturi. 21 Cãci în Lege este scris:

În alte limbiºi cu buzele strãinilorvoi vorbi poporului acestuia,dar nici aºa nu mã vor asculta,

spune Domnul. 22 În felul acesta, limbile sunt semn, dar nu pentrucei care cred, ci pentru cei care nu cred, pe când profeþia este unsemn nu pentru cei care nu cred, ci pentru cei care cred. 23 Aºadar,dacã s-ar aduna întreaga Bisericã într-un loc ºi toþi ar vorbi în limbi,ºi dacã ar intra niºte neºtiutori sau fãrã credinþã, n-ar spune cã sunteþinebuni? 24 Dar dacã toþi fac profeþii ºi ar intra cineva fãrã credinþã

Ef 5,19

2Cor 1,20

Rom 16,9Ef 4,14

Fil 3,15

Is 28,11-12

Fap 2,13

a Lit.: cel lipsit, cel care ocupã loculcelui neinstruit.

1Cor 14,6 392

sau neºtiutor, va fi denunþata de toþi ºi judecat de toþi. 25 Cele ascun-se ale inimii vor fi descoperite ºi, în felul acesta, cãzând cu faþa lapãmânt, îl va adora pe Dumnezeu, mãrturisind: „Într-adevãr, Dum-nezeu este în mijlocul vostru”.

Reguli pentru exercitarea carismelor26 Aºadar, ce este de fãcut, fraþilor? Atunci când vã adunaþi, fiecare,

fie cã are de cântat un psalm, fie cã are o învãþãturã, fie cã are odescoperire, fie cã are de spus ceva în altã limbã, fie cã are o inter-pretare, sã facã totul spre edificare. 27 Dacã cineva vorbeºte într-olimbã, sã fie în doi sau cel mult în trei, deoparte, ºi cineva sã inter-preteze. 28 Dacã nu este acolo un interpret, sã tacã în Bisericã ºi sã-ºivorbeascã sieºi ºi lui Dumnezeu. 29 Profeþii sã vorbeascã doi sau trei,iar ceilalþi sã judece. 30 Dar dacã un altul care stã aºezat are o revela-þie, cel dintâi sã tacã. 31 Puteþi profeþi toþi, unul dupã altul, încâttoþi sã primeascã învãþãturã ºi toþi sã fie consolaþi. 32 Duhurile pro-feþilor sunt supuse profeþilor, 33 cãci Dumnezeu nu este [unDumnezeu] al dezordinii, ci al pãcii.

La fel în toate Bisericile sfinþilor, 34 femeile sã tacã în adunãri, cãcinu le este permis sã vorbeascã, ci sã fie supuse, dupã cum spune ºiLegea. 35 Dacã doresc sã înveþe ceva, sã-i întrebe pe bãrbaþii lor acasã,cãci este ruºinos pentru o femeie sã vorbeascã în adunareb. 36 Oarede la voi a ieºit cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai la voi a ajuns?

37 Dacã cineva crede cã este profet sau inspirat de Duhul Sfânt, sãrecunoascã în ceea ce scriu cã este o poruncã a Domnului. 38 Iar dacãcineva nu înþelege, sã nu înþeleagãc. 39 Aºa încât, fraþii mei, cãutaþidarul profeþiei ºi al vorbirii ºi nu împiedicaþi vorbirea în limbi, 40 dartoate sã se facã în mod cuviincios ºi în ordine.

REALITATEA ÎNVIERII

Învierea lui Cristos

151 Vã aduc aminte, fraþilor, evanghelia pe care v-am predicat-o,pe care voi aþi primit-o ºi în care aþi rãmas, 2 prin care sunteþi

mântuiþi, dacã o þineþi aºa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadaraþi crezut.

Rom 14,19Ef 4,12

2Pt 1,21

1In 4,6

1Tes 5,20

Gal 1,11

393 1Cor 14,25

a Persoana în cauzã îºi putea recu-noaºte în conºtiinþã starea sufleteascãîn faþa profeþilor care aveau darul de aciti în inimi.

b Câteva manuscrise mutã v. 34 ºi 35dupã v. 40.

c În câteva manuscrise apare: sã nu-lînþelegeþi, iar în versiunile latine vechi:sã fie ignorat.

3 Cãci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit ºi eu:Cristos a murit pentru pãcatele noastre, dupã Scripturi, 4 a fost înmor-mântat ºi a înviat a treia zi, dupã Scripturi. 5 ªi i s-a arãtat lui Chefa,apoi celor doisprezece, 6 dupã aceea s-a arãtat la peste cinci sute defraþi dintr-o datã, dintre care cei mai mulþi au rãmas pânã acum, iarunii dintre ei au murit. 7 Dupã aceea, i s-a arãtat lui Iacob ºi apoituturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toþi, ca unui nãscut înainte devreme, mi s-a arãtat ºi mie, 9 cãci eu sunt ultimul dintre apostoli,care nu sunt vrednic sã mã numesc apostol, pentru cã am persecu-tat Biserica lui Dumnezeu. 10 Însã prin harul lui Dumnezeu suntceea ce sunt, iar harul lui pentru mine nu a devenit zadarnic, dim-potrivã, am lucrat mai mult decât ei toþi, nu eu, ci harul lui Dum-nezeu care este în minea. 11 Aºadar, atât eu, cât ºi ei, noi predicãm ast-fel, iar voi astfel aþi crezut.

Învierea noastrã12 Iar dacã se vesteºte cã Cristos a înviat din morþi, cum spun unii

dintre voi cã nu existã înviere din morþi? 13 Iar dacã nu existã învieredin morþi, nici Cristos nu a înviat! 14 Însã dacã Cristos nu a înviat, za-darnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrãb. 15 Iarnoi suntem gãsiþi martori falºi ai lui Dumnezeu pentru cã dãm mãr-turie împotriva lui Dumnezeu, [spunând] cã l-a înviat pe Cristos, pecare nu l-a înviat, de vreme ce morþii nu învie. 16 Cãci dacã morþii nuînvie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacã Cristos nu a înviat, credinþavoastrã este zadarnicã ºi voi sunteþi încã în pãcatele voastre, 18 iarcei care au adormit în Cristos au pierit. 19 ªi dacã ne-am pus spe-ranþa în Cristos numai în viaþa aceasta, suntem cei mai de plâns din-tre toþi oamenii.

20 Dar acum, Cristos a înviat din morþi, fiind începutulc [învierii]celor adormiþid. 21 Cãci de vreme ce printr-un om [a venit] moartea,

Mt 16,21 par

Lc 24,34In 21,15Lc 24,36

In 20,19.26In 21,1.12

Fap 9,3-7

Ef 3,8Fap 8,3

Gal 1,13Fil 3,6

1Tim 1,13Gal 1,15

2Cor 11,5

Mt 22,23 parFap 4,2;

17,32

1Tes 4,14

Rom 5,12.18

a Multe manuscrise au: cu mine.b Mai multe manuscrise importante

au: noastrã.c Lit.: primul rod, pârgã. Sfântul

Paul foloseºte aici o imagine sugestivã:pentru a-ºi exprima recunoºtinþa faþãde Dumnezeu, evreii îi ofereau primele,cele mai bune roade ale pãmântului.Astfel, la sãrbãtoarea Paºtelui, comuni-tatea oferea o jerbã alcãtuitã din pri-mele spice coapte ale anului, iar laRusalii, douã pâini dospite (Lev 23,9-14;

23,15-21). În faþa seceriºului morþii,Cristos devine astfel „primul rod” alseceriºului vieþii. Pentru cel care aresimþul naturii ºi al liturgiei, termenulindicã seceriºul început deja, iar sfân-tul Paul introduce ºi ideea de cauzali-tate: Cristos nu este doar un mort învi-at, ci este Cel Înviat din morþi care cau-zeazã învierea morþilor.

d Într-o societate în care evenimen-tele vieþii erau trãite împreunã, în comu-nitate, moartea era o intrare în somn

1Cor 15,3 394

%

tot printr-un om [vine] ºi învierea din morþi. 22 ªi dupã cum toþi morîn Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. 23 Darfiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, dupã aceea cei care sunt ai luiCristos, la venirea lui, 24 apoi [va fi] sfârºitul, când el va încredinþaîmpãrãþia lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie,orice stãpânire ºi putere. 25 Cãci el trebuie sã domneascã pânã cândva pune toþi duºmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duºman care vafi nimicit este moartea. 27 De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui.Însã când spune cã „toate le-a supus”, este evident cã în afarã de celcare i-a supus lui toate. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci ºi el,Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeusã fie totul în toþi.

29 ªi apoi ce vor face cei care sunt botezaþi pentru cei morþi?a Dacãîntr-adevãr morþii nu învie, de ce se mai boteazã pentru ei? 30 Iar noide ce sã ne punem în pericol la orice orã? 31 În fiecare zi eu sunt înpericol de moarte, fraþilorb, o jur pe mândria mea care sunteþi voi, pecare o am în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacã numai din motiveumane m-am luptat împotriva fiarelor în Efesc, la ce-mi foloseºte?Atunci, dacã morþii nu învie,

sã mâncãm ºi sã bemcãci mâine vom muri.

33 Nu vã înºelaþi:„Tovãrãºiile rele stricã bunele moravuri”d.

34 Veniþi-vã într-adevãr în fire ºi nu pãcãtuiþi pentru cã sunt uniicare nu au cunoaºterea lui Dumnezeu: o spun spre ruºinea voastrã.

Calitãþile trupului înviatºi situaþia celor care vor trãi la parusie

35 Însã, va spune cineva: „Cum învie morþii? Cu ce trup vor veni?”36 Nebunule! Ceea ce semeni tu nu prinde viaþã dacã mai întâi numoare. 37 ªi ceea ce tu semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar

Rom 8,11

1Tes 4,15Col 3,4Ef 1,21Rom 8,38Fil 2,9Lc 19,27Ps 110,1Mt 22,44Ap 20,14; 21,4Evr 2,8Ps 8,7

Col 3,11

4,9Rom 8,362Cor 4,11

Is 22,13

In 12,24

în raport cu care învierea este ca o tre-zire. Verbul folosit aici pentru „a muri”este koimaô = a adormi, de la care vineºi koimeterion = dormitor (cimitir).

a Despre aceastã practicã nu se ºtienimic mai mult. Sfântul Paul se limi-teazã sã sublinieze cã ar fi absurdãdacã nu ar exista învierea din morþi.

b Codicele mai importante au: fraþiimei; câteva manuscrise vechi omit:fraþilor.

c Nu avem mãrturii despre o luptã re-alã a sfântului Paul cu fiarele. Un cetã-þean roman nu putea fi condamnat lafiare. Dupã pãrerea comunã a exege-þilor, expresia este metaforicã, proba-bil îi indicã pe cei care au instigat ce-tãþenii Efesului la revoltã împotrivaînvãþãturii lui Paul (Fap 19).

d Este un citat din memorie dupã lu-crarea Taidé a poetului grec Menan-dru (342-292 î.C.).

395 1Cor 15,22

un simplu grãunte, poate de grâu sau de altã plantã, 38 însã Dumne-zeu îi dã trup dupã cum vrea ºi fiecãreia dintre seminþe îi dã trupulpropriu. 39 Nu orice trup este acelaºi trup, ci unul este [trupul] oame-nilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul pãsãrilor ºi altul,al peºtilor. 40 Existã ºi trupuri cereºti ºi trupuri pãmânteºti, însã altaeste mãreþia celor cereºti ºi alta a celor pãmânteºti. 41 Una estestrãlucirea soarelui, alta este strãlucirea lunii ºi alta este strãlucireastelelor, cãci o stea diferã de altã stea în strãlucire.

42 Tot la fel este ºi învierea din morþi: se seamãnã în putrezire ºise învie în neputrezire; 43 se seamãnã în ruºine ºi se învie în mãrire;se seamãnã în slãbiciune ºi se învie în putere; 44 se seamãnã un trupfiresc ºi învie un trup spiritual, cãci dacã existã un trup firesc, existãºi unul spiritual. 45 Aºa ºi este scris: primul om, Adam, a fost fãcutcu suflet viu, cel din urmã Adam, cu Duhul dãtãtor de viaþã. 46 Darnu cel spiritual [apare] mai întâi, ci cel firesc, apoi cel spiritual. 47 Pri-mul om este fãcut din pãmânt, este pãmântesc; al doilea om este dincer. 48 Cum este cel pãmântesc, la fel sunt ºi cei pãmânteºti, ºi cumeste cel ceresc, la fel sunt ºi cei cereºti. 49 ªi dupã cum am purtat chi-pul celui pãmântesc, vom purta ºi chipul celui ceresc.

50 Fraþilor, eu spun aceasta: carnea ºi sângele nu pot moºteni împã-rãþia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu va moºteni neputrezirea.51 Iatã, vã spun o tainã: nu toþi vom muri, însã toþi vom fi schimbaþi.52 Într-o clipã, într-o clipire din ochi, la sunetul trâmbiþei de apoi,cãci va suna trâmbiþa ºi morþii vor învia neputreziþi, iar noi vom fischimbaþi. 53 Cãci aceastã fiinþã supusã putrezirii trebuie sã se îm-brace în neputrezire ºi aceastã fiinþã muritoare trebuie sã se îmbra-ce în nemurire.

54 Dar când fiinþa aceasta supusã putrezirii se va îmbrãca în nepu-trezire ºi fiinþa aceasta muritoare se va îmbrãca în nemurire, atuncise va împlini cuvântul scris:

Moartea a fost înghiþitã de victorie.55 Unde este, moarte, victoria ta?

Unde este, moarte, ghimpelea tãu?56 Ghimpele morþii este pãcatul, iar puterea pãcatului este Legea.

57 Însã, mulþumire fie lui Dumnezeu care ne dã victoria prin Domnulnostru Isus Cristos. 58 Aºa încât, fraþii mei iubiþi, fiþi tari, neclintiþi;muncind totdeauna cu zor în lucrarea Domnului, ºtiind cã muncavoastrã nu este zadarnicã în Domnul.

Fil 3,21

Gen 2,7

15,20-28+

Gen 5,3

1Cor 6,9.10

2Cor 5,4

Is 25,8Os 13,14

Evr 6,1+

Col 1,23

a Câteva manuscrise vechi adaugã:unde este, infernule, victoria ta?

1Cor 15,38 396

IV. CONCLUZIE

Colecta pentru Ierusalim

161 Cât despre colectele pentru sfinþi, voi sã faceþi aºa cum amhotãrât pentru Bisericile din Galaþia: 2 în prima zi a sãptãmâ-

nii, fiecare dintre voi sã punã deoparte, la el acasã, pãstrând ceea cecrede, ca sã nu aibã loc colectele atunci când voi veni. 3 Iar când voiveni, îi voi trimite cu scrisori pe cei pe care îi consideraþi [vrednici]ca sã ducã darul vostru la Ierusalim 4 ºi dacã este cazul sã merg ºi eu,vor merge cu mine.

Planurile lui Paul5 Voi merge la voi, dupã ce voi trece prin Macedonia, cãci prin

Macedonia voi trece. 6 Voi rãmâne la voi sau chiar voi ierna [acolo]pentru ca voi sã mã însoþiþi acolo unde voi merge. 7 Cãci de dataaceasta vreau sã vã vãd nu doar în treacãt, cãci sper sã rãmân la voiun timp, dacã Domnul îmi va permite. 8 Voi rãmâne totuºi la Efespânã la Rusalii. 9 Cãci mi s-a deschis o poartã largã ºi favorabilã pen-tru activitate, dar sunt ºi mulþi care se împotrivesc.

10 Dacã vine Timotei, aveþi grijã ca sã stea la voi fãrã teamã, cãci elmunceºte ca ºi mine la lucrarea Domnului. 11 Nu cumva sã-l dispreþu-iascã cineva. Însoþiþi-l în pace ca sã vinã la mine pentru cã îl aºteptîmpreunã cu fraþii.

12 Cât despre fratele Apolo, l-am rugat mult sã vinã la voi împre-unã cu fraþii, dar nu a vrut nicidecum sã vinã acum. Va veni când vagãsi de cuviinþã.

Îndemnuri ºi salutul final13 Vegheaþi, rãmâneþi tari în credinþã, îmbãrbãtaþi-vã ºi întãriþi-vã.

14 Toate sã le faceþi în iubire.15 Vã îndemn, fraþilor – voi cunoaºteþi casa lui Stefanas; ei sunt

primul rod al Ahaiei ºi s-au dedicat slujirii sfinþilor – 16 sã vã supu-neþi ºi voi unora ca aceºtia ºi oricui colaboreazã ºi lucreazã cu ei. 17 Mãbucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunatus ºi a lui Ahaicus pen-tru cã ei au suplinit lipsa voastrã. 18 Într-adevãr, ei au liniºtit sufle-tul meu ºi al vostru. Aºadar, purtaþi recunoºtinþã unora ca aceºtia.

19 Vã salutã Bisericile din Asia. Vã salutã mult, în Domnul, Acvilaºi Priscila, împreunã cu comunitatea din casa lor. 20 Vã salutã toþifraþii. Salutaþi-vã unii pe alþii cu o sãrutare sfântã.

Mt 28,1 parFap 20,7

2Cor 8,20-21

Fap 19,21

15,58Gal 5,12Tes 2,15Ef 6,101Cor 1,16Rom 16,5

Rom 16,3.5

Rom 16,162Cor 13,121Tes 5,261Pt 5,14

397 1Cor 16,1

21 Salutul este scris cu mâna mea, Paul.22 Dacã cineva nu-l iubeºte pe Domnul, sã fie blestemat! Marana tha!a23 Harul Domnului sã fie cu voi!24 Iubirea mea este cu voi toþi în Cristos Isus!

Gal 6,11Col 4,18

2Tes 3,17Flm 19

a Expresia vine din limba aramaicã,iar Paul o preia fãrã traducere. Semni-ficaþia ei este: Domnul vine. Expresia

mai apare în Didaheea 10,6 în variantaMaran atha unde înseamnã „Doamne,vino!”

1Cor 16,21 398