Constantin Noica (Vitinegti-Teleorman,t2/25 ir:Jie 1909 - Sibiu, 4 de-

cembrie lg87). A debutat in revista Vlisurul, in 1g27,ca elev al liceuluibucuregtean ,,Spiru Haret". A urmat Facultatea de Litere gi Filozofie dinBucuresti (1928-1931), absolviti cu teza delicengS, Problema lucrului insine k Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei 9imembru al Asocialiei ,,Criterion" (1932-1934). Dupi efectuarea unorsrudii de specializare in Franqa (1938-1939), gi-a suslinut la Bucurestidoctoratul in filozofie cw reza Schipd pentru istori'a lui Cum e cu putinpdcena nou, publicati in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul

Instirurului Romino-German din Berlin (1941-1944). Concomitent aeditat, impreuni cu C. Floru gi M. Vulcinescu, patru dintre cursuriieuniversitare ale lui Nae Ionescu gi anuarul Izvoare de filozofie (1942-1943). A avut domiciliu forqat la Cimpulung-Muscel (1949-1958) 9i a

fost delinut politic (1953-1964). A lucrat ca cercetltor la Centrul de logicial Academiei Romine (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Piltinig,fiind inmormintat la schid din apropiere.

Volume (in ordinea apariqiei): Mathesis sau bucuriile simple (1934), Con*cepte deschise tn istoria filozofiei k Descartes, Leibniz Si Kant (1936), Decaelo. incercarz ?n jurui cunoa;teii ;i ind'iztidului ('1937), Viaya ;i filozofialui Rend Descartes (1937), Schiyd pentru istoria h,i Curn e ca putinld ceoa

nou (794a), Doud introd.uceri. gi o trecere sPre idealism. Cu trdduceredpimei Introducei kantiene a ,,Criticei Jud'ecdrii" (7943), Jamal filozofic(1944), Pagini d.espre sufletul romhnesc (1944), ,Fenomenologia Eii-tului" de G.W.F. Hegel

^torisitd de Constantin Noicz (7962), Doudzeci ;i

,apte trepte ale realului (1,969), Pkton: Lysis. Cu un esea deryre tnpelesul

grec al dragostei de oa,meni ;i luoui (1969), Rostirea fi.lozofi'cd rom'i.neascd

(1970), Creayic ;i frumos in rostirea romi.neascd (1973), Eminescu sau

Ghnduri despre omul deplin al culturii romhneyi (1975), Despdrpirea de

Goethe (1976), Sentimentul romdnesc al fiinpei (1978), Spirital rornhnesc

tn cumpdtul aremii. $ase malad.ii ale spiritulai contemporan (1978), Po-oestiri despre om dupd o carte a lui Hegel (1980), Devenirea intru fiinpd.Yol. I: incercare asupra filozofici tradipionale;Yol. II Tratat de onto-logie (1981), Trei introduceri la d.eoenirea intru fiinpd (1984), Scrisoridespre logica lui Herrnes (1986), Cu'uQnt tmpreund despre rostirea rorn6.-

neascd (1987), De dignitate Europae (lb. germ., 1988), Rugapi-od pentru

fratele Alexandru (199Q), Jumal d,e idei (1990, pe baza ciruia a fostalcituiti antologia Carte de tnpelEciune, 1993), Simple introducei h bu-ndtatea timpulai nostru (1992), Introducere k miracolul eminescian

(7992), Eseuri d.e Durninicd (1992), Sernnele Minervei (Publicistici I)(1994), intre suflet { spirit (Publicistici II) (1996), Manusctisele de kCirnpulung (1997), Echilibrul spiritual (Studii 9i eseuri) (1998), 21 de

conferinle radiofonice (2000), Moartea ornului de rnhine (PublicisticiIII) (2004), Despre liutdism (2007).

ENOICAPovestiridespre om

Prefagi de SONN I-AVRIC

Cu o scrisoarea lui EMIL CIORANin loc de postftfi

HUMANITASBUCURE$TI

304 POVESTIRIDESPREOM

totul imi fece fricd,, oamenii mai ales; nu e de mirare cirelagiile mele cu ei suferi: ele sunt false. Faptul ci mi scu-

fund din ce in ce mai mult in singuritate se datoreazd',

poate, lipsei mele de generozitate. Nu gtiu cum si.-;i mul-

lumesc pentru c5. i-ai scris citeva rAnduri tatilui meu (a

murit pe 17 decembrie). Mi s-a spus ci asta a fost pentru

el o mare mAngAiere inaintea sfrrgitului. Campania de

presi dusi impotriva mea il ficea si sufere cu atet mai multcu cAt, fie gi numai in parte, ii recuno;tea temeiul. Era un

om de buni-credinEi, iar indignarea lui venea dintr-o ranisecrete, al cirei autor, ingrat gi nedemn, eram, in mintea

lui, eu. Totusi, in ultimele scrisori, a trebuit sa renunge la

nemulgumirea lui in ceea ce mi privegte. Mi s-a spus ci,prin testament, m5. implori" si. nu-l reneg Pe Dumnezeu,

nici ;ara. Ce lucru ciudat, si ai piringi onefti!AdevS"rul este

c5. m-am format prin reacgie la virtuflle lor gi ci. am Prac-ticat impertinenga gi am cultivat egoismul din uri resimgiti

fagi de modestia lor. Te riscumperi cum Poli Pentru faptul

de a fi ardelean, tara asta care continui si nu-mi alimen-

teze orgoliul. Recunosc ci. e stupidi aceasti propensiune

pe care o am de a-mi pune mereu in discugie originile, de

a mi rifui cu inevitabilul, de a vrea si scap fataliti;ii. Desi-

gur, toate astea nu-s dec5.t literaturi. de Proasti calitate; dar

fiecare igi otrive;te zilele cum Poate.Vorbesc adeseori despre tine cu Stdphane Lupasco, care

te admiri muit, dar care nu poate scrie niminui, nicimicar Eie. Se scuzi 9i ar fi de-a dreptul disperat si;tie ci-ipo4i pic5. pentru asta.

La multi ani!al tiu,EMIL CIORAN

intAia interpretareNeobiyuitele intdrnp hri ale constiinpei

dup,i F enomenologia spiritului .

Cuprins

Un Hegel pe inyelesul oamenilorde Sorin,Lavric 5

23Cuvl.nt lnainte

25

17Introducere

L Certitudinea sensibiliII. Percepgia, adici. lucrul

iII. Forgi si intelectLa cumpina dintre capirolele III si IV

iV. Adevirul certitudinii de sineV. Independenta gi dependenga congtiingei de sine:

sti.pAnire gi servituteW. Libertatea constiintei de sine:

stoicism, scepticism si constiinEa nefericiti

33

38

44

50

55

60

6672La cumpi.na dintre capitolele VI gi VII .

Cenitudine 9i adevir al raEiunii.Introducere la capitolul VII 77

Vll.Ratiuneasiobservareanaturii ....... g3MII. Cind ratiunea observi. ragiunea g9

IX CXnd ratiunea se sminresre 94La cumpi.na dintre capitolele IX gi X. . . 100

X PlS.cerea si necesitarea (sau Don Juan) . 106K. Legea inimii gi nebunia prezumtiei (Don euijote) . . . II2

306 POVESTIRIDESPREOM

XII. Virtutea gi cursul lumii (sau Ignagiu de Loyola)

La cumplna dintre capitolele XII 9i XIII(sau Micul Prin;) .

XIII. Domeniul animal al spiritului(sau: ce e bestial gi ce e genial in artist)

XIV. Ra$unea care di legea

(sau genialitatea bunului-sim!) .

XV. Rafunea care examineazilegeaincheiere Ia neobiqnuitele intimplirisau,,Petrecerile lui Odisef' . . . . .

A doua interpretarePouestea omului ca toli oamenii

CuvAnt lnainte

Partea intAi. CON;TIINTAI. Povestea senzaliei

II. Povestea perceplieiIII. Povestea intelectului

Partea a doua. CON$TIINTA DE SINEIV. Eu gi lumea. Mirile calde ale viegii .

V. Eu ;i celilalt. Stipinul gi sclavul

Vi. Eu gi libenigile mele.

Stoicism, scepticism 9i sf\iere

Partea a treia. RAJIUNEIntroducere la ragiune

A. Cunoayere

WI. Observarea naturiiWII. Observarea de sine a omului

IX. Omul;i trupul siu . .

B. Acyiune

X. Individuaiism egoist. Plicere gi necesitate

XI. Individualismul generos.

Legea inimii ;i nebunia inchipuirii de sine

XII. Individualismul supus. Virtutea 9i cursul lumii . . . . . .

CUPRINS 307

C.CreaTie ..:... .... ZOgXIII. Anistul Spirirualitate, animalitate si inseli.ciune . . . . Z0gXIV. GAnditorul. Ragiuneacedilegea . ....... ZI3XV. Omul pracric. Ragiuneaceverificilegea . ..,.... 216

Partea a patra. SPIRITIntroducere la spirit

A. Spiritul adcudrat. Cornunitatea .

XW. Lumea morali. Birbatul gi femeiaXVII. Fapta morali. Fratele si sora .

XVIIL Starea juridici.. lJn cetitean lntr-un imperiu . . . . .

B. Spiritul instrdinat. CulturaXIX. Temporalul 9i spiritualul)O(Luminile ....

)O(. Libertare si reroareC. Spiritul sigur de sine. Etica .

)OilI. Viziunea etici a lumii)O(II. Fratele fiului risipitor gi substituirile sale)C(V. Sufletul frumos, ri.ul ;i universala iertare

Partea a cincea. SPIRIT RELIGIOSIntroducere Ia spirit

)O(V. Cultura religiei naturale)O(W. Cultura religiei artisrice

)O(UI. Cultura religiei revelate

118

r24

r29

t34r39

t44

149

r5r

153157

r62

t67170

175

181

183

183

Partea a

>o(wII.Epilog

;asea. SPIRIT ABSOLUT,,Ce este omul, ca si te gAndesti la el?"

22r223223227232236236

244249254254258263

271

274278285

293

299188

r92t96

200203

in loc dz posfaya

de Emil Cioran ". 301t96

CAPITOLUL ICertitudinea sensibilS.

Rezumatul capitolului introductiv: in canea lui Hegel se dovedeste

ci gi congtiinta are parte de peripegii.

intr-o carte mare - cum ni se pare ci este aceasta, al ci.reifir incepem si,-l toarcem - este intotdeauna vorba despre

un personaj extrem de putin interesant la prima vedere qi

pentru care totusi profegii au flcut religii gi scriitorii cu undram de geniu, ci.rti: este vorba de tine. Trebuie si. te de-prinzi cu acest omagiu, nu neapi.rat mi.gulitor, pe care gi-laduc cultura in general si cartea lui Hegel in panicular. Cicidac5. din uitima lagi deoparte ,,Prefata", care e scrisl prea

tArziu, si ,,Introduceree", c.are e scrisi prea devreme, dai peste

capitolul I al cirgii, privitor la ,,certitudinea sensibili", undeHegel i;i ingS.duie s5. istoriseasci. intAmplarea de care rocmaiai avut parte, parci. Ai luat ln brate lumea, sau ce ti-a plicutdin lume. Ce-i in mAni nu-i minciuni. Ei bine, ce-i ln mAnieste minciv.ni., spune Hegel - si parci aga ai simtit.

Dar ce simplu ar fi daci Hegel ar spune prin aceasra:

totul e trecitor, lumea simgurilor e pirelnicie, nimic nu e

adevirat printre cele de aci. Asa au spus religiile, figiduindo alti lume, una ,,adevirati"; asa spune cultura indiani,chiar atunci cind nu pune in loc decit neantul. Dar Hegelstie si plece de la un gind nespus mai subtil.

El nu spune ci certitudinea sensibili n-ar fi certitudine;isi incepe cartea spun6.nd doar ci pare certitudinea cea maibogati, cAnd in fond e cea mai siraci. Nu spune c5. n-ar fiadevi.r in ea; spune doar c5. e vorba de adevirul cel mai

34 POVESTIRIDESPREOM

abstract, tocmai in ea! Ce-i in mAni e minciuni, in sensul

ci n-are plinatatea pretinsi, ci se dezminte drept ce se d5,

Altminteri, toati cartea sa va arita ci nu faci decAt si caugi,

pe diferite registre, intAlnirea aceasta plini, pe carc u avut-o

parc5.;i flri de care n-ai fi decit o umbri.Dar acum, tot ce-ti pare mai determinat, senzalia asta,

fericirea asta (c5"ci senzatie, aci, trebuie luat in sens larg, ca

senzaFe de fericire de pildi, sau de vitezL, sau de belie rece,

daci vregi) este tot ce e rrlai nedeterminat- E un acum, e un

aci, e senzatia asta, dar nu e decAt un ,,asta", pAni la urmi' $itu egti ceva de ordinul lui ,,asta", dac5. te gA-ndegti mai-bine'

,,Cine-i acel ce-mi sPune povestea pe de rost?" Ceva fanto-

matic coboari atunci pe lume; lucrul resimgit devine un de

exemplu gi tu insugi qti un de exemplu. Nu e o irealitate,

d", . o alti" realitate, una generali, tocmai aci unde vedeai

ceva singular. Cand un tanir anumit iubegte o fat5. anumiti,

un taner in general iubegte o fati in general.

Cine a inteles Pe cont propriu lucrul acesta a intrat in

Fenomenologia sPiritului. Aci insi - vom sPune noi - cul-

tura incepe si se transforme din omagiu intr-o ofens5.. Cum

poate Hegel si puni in discuEie ce mi-e mai intim si asigu-

iat, certitudinea mea sensibili? Cici prin simplul fapt civorbegte despre ea, ne transformi in fantome 9i pe mine, si

certiudinea, adici in cazuri. Dar eu si ea nu suntem cezuti,

suntem o reditate.

$i atunci, intrat in cartea lui Hegel cum efti, incepi sicurgi odati cu ea. Si-mi las eul meu deoparte, igi spui, ca

inesenEial; dar lucrul pe care-l resimt nu existi el 9i nu

stiruie, chiar daci nu l-a; resimgi? Stiruie intr-un fel, dar va

trebui si admi$ ci tntr-alt fel nu sti.ruie. E un Acum, spui, este

un aci care n-are nevoie de tine. Dar e un acum-noaPte sau

e un acum-ziui,? e un aci-arbore sau aci-casi? Este in orice

lvrAnnqreRlRETARE 35

caz un acum sau un aci reluate oricAt, si ce ri-mAne din con-tinutul lor este generalitatea lor, pe care tocmai de aceea opoate prelua cuvintul. Totul trece, dar ,,acum" si ,,aci"rimAn. Adevirul nostru e cuvAntul, vorbirea.

Daci traduci in romanesc gAndurile lui Hegel, ai pureaspune: ce este oare fiinta pe care o indrigqti si pe care cer-titudinea ta o ftxeazl" intr-un aci ;i acum? Ci ar putea fi oalta, si n-o mai spunem; dar aceea;i fiind, tocmai c5. ea edesfiintati si reinfiintati de fiecare acum si aci, ci repre-zinti. acum-ul tiu neincetat regisit, o prezenti., un parfum,un element de viagi, o esenti., un nume. Ceea ce suntemunii pentru algii este, in ultimi instanti, un nume.

Atunci, daci ceea ce simte cineva pentru el o puri gene-ralitate, un titlu subiectiv, un nume, inseamni ci esen,tialpentru certitudinea sensibilS. nu este obiectul, ci e insusisubiectul ce resimte lucrul. Ce simt eu e adevirat pentru ci.simt eu. Dar, spune acum Hegel, orice alt eu poate s5.-l

resimti", si atunci eul tau, fir5" si dispari, fire;te, a devenitceva general. Sau, daci. nu simte intocmai toat5. lumea, cifrecarc simte in felul siu, atunci eul este o generalitate lnci,intrucit ,,ce simt eu simt numai eu" este experien,ta tuturor.Certitudinea mea nu e asigurati nici de obiectul din afaramea, nici de ce e in mine. Pe toti ne preia pustia generalitS.Eii.

O asemenea pustie, care se deschide inaintea noastri, siin noi in;ine, este intolerabili omului, cu arar mai mult cucAt nu reprezinti un neadevi.r. Certitudinea noasrri sensi-bili s-a ri"sturnat efectiv, dAndu-ne cu senzagiile rocmaiabstractul. Omul senzatiihr este cel care tri"ieste in nori, lnaburi, in fum - putem spune noi acum. Dar Hegel si con-gtiinga omului continui: daci obiectul nu are consisrenti",daci. subiectul nu are nici el, in schimb intAlnirea lor tre-buie s5" aibi: certitudinea sensibili o di tocmai intilnirea

36 POVESTIRIDESPREOM

lor. Nu-mi pasi ci lucrurile sau stirile se tot preschimbi ;idezmint; nu-mi pasi ci eu sunt un,,de exemplu". Certitu-

dinea mea o di. intregul pe cere'l fac eu cu lucrul resimgit,

si ea poate fi indicatS.. Pot striga: atenfiune, atenEiune, aci

e o certirudine, aci e o fericire! Cum imi puteti lua aceasta?

Nu ti-o ia nimeni, om al certitudinii sensibile, dar Ei-o

preia generalitatea, in timp ce tu credeai ci e;ti in singula-

ritate gi nemijlocire. Dac5. ai simgi cumva ci extazul tiu e

,,un atom de eternitate" - cum spunea nu gtiu cine dupiHegel - atunci te-ar absorbi de la inceput universalul, cu

certitu&nea ta cu tot. Dar dac5. simgi ci este un atom de timp

si vrei si indici acest acurnal fericirii tale - si gi-l indici doar

tie, ca si ai cu adevirat certitudinea lui - atunci, spune

Hegel, suprimi acum-ul tiu cu acum-ul indicirii, aduci mij-

locirea in nemijlocitul tiu gi spui orm nu este ceva, ca siari.;i ce este. $i la fel faci cu aci-ul t5.u; il ingropi, ca si gi-l

indici, sub atitea alte aci-uri, cate nu sunt el. Cici in jurul

a tot ce este se afli. o infinitate de nefiing5., sPusese Platon

inainte de Hegel.

Ce importi? stiruie congtiinla naturali; certiildinea ;iadevirul ri.mi.n. Da, dar drept altd certitudine 9i alt adevil'

intoarceti-vi la scoala cea mai de jos a intelepciunii, spune

acum Hegel, la vechile mistere eleusiace, unde erai invigat

ca pAinea pe care o mininci nu e pAine, ci Ceres, vinul pe

caie-l bei nu e vin, ci Bacchus. Noi ingine estlzl, mA'ncind

,,cereale", am uitat c5" mAncim pe Ceres, Pentru c5' gtim acum

ci mincim esenle ,- zaharuri, proteine, grisimi. CAndva,

cAnd vom obtine sinteza clorofiliani' ne vom rugina, Poate,

ci am crescut vietigi gi plante Pentru hrana noastri, spunAnd

ci ele sunt ce sunt, c6"nd in realitate erau gi ne erav altceva;

gi ca atare vor dispi.rea din lume, cu zoologia 9i botanica lor.

Dar Hegel spune acum: ,,Nici animalele nu sunt excluse de

iNTAIA INTERPRETARE 37

la aceasti inEelepciune; cici ele nu stau in faga lucrurilorsensibile ca si cum acestea ar fi existente in sine, ci, desperAnd

de aceasti. realitate 9i in completa certitudine a nimicnicieiei, ele se apuci si le minAnci; ;i intreaga naturi s5.rbi.to-

reste, ca si ele, aceste mistere..."Iar daci vrei totusi s5" spui ci lucrul sensibil este ce este,

o spui numai; cici declari despre un lucru cum ci e asta, cie ceva singular, real, exterior, gi spunind asa enungi tocmaio simpli generalitate, de vreme ce, iarS;i, orice lucru este

un lucru singular, unul real, sau un ,,lucru", adicd. - gene-ralitatea insl;i.

A;a incep, prin urmare, peripetiile congtiinlei, cu trans-formarea in vid a tot ce e mai plin si in fantomatic a tot ce-gi

pare mai real. Corytiinga se surpi., cu certitudinea ei. Dar tre-buie si spunem de pe acum, pentru intreaga carte, ci. nu se

surpi. &n certitudinea sensibili, ci tn ea. Tot ce era mai indi-vidual a devenit o generalitate, dar omul, stiind ci de aci ina-inte nu va mai putea sci.pa de blestemul si binecuvdntareageneralit5.gii - cici aceasra e prima cidere a congtiingei: ci"de-

rea in cerul universalului - nu se va impi.ca pA.ni ce nu varegi.si universalul cu integ individualul pierdut.

Iar o vorbi a lui Eminescu, anrihegelianul, ne pare iari;iun bun comentar pentru acest sens al ci"r;ii lui Hegel, care

este cartea certitudinii culucruri incerte cu tot. ,,F5.ri eu nuexisti Dumnezeu, ftri ochi nu e lumini, Feri"auz nu e cin-tec. Ochiul e lumina, auzul e cintecul, eu e Dumnezeu.Nagiunea mea e lumea" (ms.2269). Absolutul lui Hegelnu va fi flri acum, far| aci, f).ri" con;tiingi. individuali ;ifi.ra botanica ori zoologia pe care torul le pustieste. Cum ecu Purinfi a;a ceva?

CAPITOLUL IIPercepgia, adicl. lucrul

Rezumatul capitolului anterior: Congtiinga a crezut ci ob$ne cer-

titudinea prin senzagii, dar s-a pierdut in noaptea generalitigii.

Cum se descumpinegte omul senzafiilor cAnd vede c5.

adevS.rul siu e ceva universal! Voiai ceva anumit, dar casa

pe care Ei-o credeai a ta nu era decAt o casi de om in genere;

iubirea ta nu e dec5"t o poveste a speciei. Totul devine spec-

tral si evanescent, o clip5.. - Apoi con;tiinta se regS.segte:

foarte bine, dacl nu pot avea certitudinea flri adevir obiec-

tiv, atunci voi face din casa mea, din viaga mea, din tot ce

existi. in jurul meu ceva obiectiv. Nu mi speriu ci. eu sunt

un eu in general gi obiectul, un obiect in general. Lumea

mea e reali, nu spectrali ca a senzatlilor, cici e o lume dz finye;i lucruri, nu de simple senzafii, iar in fiecare fiingi orilucru pot vedea universalul cel bun.

O extraordinarS. promisiune se deschide celui ie;it de

sub narcozi.. Daca nu obgin certirudinea prin senzafii,

o obgin poate prin perceptii; daci. nu mi-o dau stirile,care-s subiective, mi-o pot da lucrurile, care-s obiective.

$i ce binefacere ar fi pentru mulgi oameni, mai ales tineri,si treaci mai repede de la senzagii la percepEii - intrindastfel in capitolul II al c5"rgii lui Hegel! Ce pas uriag, ade-

sea neftcut de om, de la subiectiv la obiectiv. Iar Hegelse joaci aci, o clipi, cu trecerea logic necesrri de la subiec-

tiv la obiectiv, tn drum spre absolut, dar nu ne spune

inci. limpede ci totul se va migca dupi ritmul: subiec-

tiv-obiectiv-absolut. Congtiinga descoperi singuri, cind

INTAIA INTER?RETARE 39

descoperi, ci. trebuie si se supuni.la obiect, poate ln drumspre absolut.

in loc si inregistrez din lucruri doar senzaliile, pAni. laurmi. evanescente, le inregistrez pe ele insele, lucrurile. Elenu sunt un ,,asta" care piere prin generalitate, aga cum n-ardeveni neapi.rat fantomatici fiinga iubiti., daci ai vedea inea eternul feminin. Dimpotrivi., ele sunt un ,,asta" care lnves-

tegte prin generalitate. Ci e prea mult ca un lucru sau ofiing5" si. fie purtS.toare de universal? Dar iati, ele nu poafiInumai un universd,, sunt pachete de universaluri, ;i asa abia

le pogi tngelege cu adevirat.Betia senzatiei e prea putin lucru pe lAngi. bogi.tia per-

cepliei. Senzagia igi di cite ceva din ce este in lucruri, pe cindpercepfia igi di gi ce nu este in ele. Ce ne e sensibil in lucrudevine, dincolo de senzatia evanescenti, o ,,proprietate" a

lui. Fiinga aceasra, de pildi, are ochii alba;tri; nu suntnegri, nu sunt verzi. Dar ochii ei albagtri neagi si ln acelasi

timp pS.streazi frumusetea celor negri si verzi. Orice pro-prietate e reprezentativi pentru tot ce a suprimat, gi aduce

astfel cu ea ceva universal. Ea nu r5,mAne singuri in lucruri.

$i atunci realitS.gile date percepgiei tale sunt ca un fel de pa-

chete de calitS.gi universale, c:r un fel de medii in care

subzisti proprietiti diferite. intr-un acela;i cristai de sare,

spune Hegel, intr-un simplu ,,eci", ai laolaiti. si albeata, si

forma de cristalinitate, ;i duritatea. A;a suntem tofi: ;i asta, gi

asta - o colecgie de gi-uri, la prima vedere. Parisul inseamnigi Notre-Dame, ;i bulevardele, gi podurile de pe Sena.

Dar nici noi; nici lucrurile nu suntem simple medii indi-ferente. Ce e cuceritor in orice realitate dati. este c|focalizsazi,toate universalurile ecelea, care sunt proprieti.Eile felurite.O admirabili unitate, o lume de uniti.gi aga cum nu erau

date senzagiei, igi iese inainte sub perceptia lucrurilor. E un

40 POVESTIRIDESPREOM

unu exclusiv in fiecare; exclusiv cici nu are decit aceste cali-

tigi, aceasti structuri. Dar ce belgug de calitigi,'ce unitate

complexi este in fiecare lucru individuai! $i e o unitate

sensibik inci - aceasta e bunitatea perceptiei.

Ceva ginga; apare asdel corytiinEei, odati cu fiecare lucru:

o unitate gi un adevir Pe care ea trebuie si. le prindi' aga

cum sunt. Congtiinga vrea si fie obiectivi - ca romancierul

sau ca fizicianul, vom sPune noi. Dar fizicianul 9i roman-

cierul sunt mai fericiEi decit conttiinga, cici n-au decit pro-

blema unificirii unui divers si nu cad peste problema aceasta,

teribili in istoria gAndirii, care este a unului diuers el insugi'

Banalitatea aceasta care este ,,lucru" e mai paradoxali. decit

toate paradoxele cunoa;terii'Lucrul este ce este, simte congtiinga. Ci nu-l vid tntot-

deauna la fel, drept unu, e vina mea. Dar cum este orice

lucru unu, cAnd e legat prin proprieti;ile lui de atitea dtele?

Pe de alti parte, cum si. nu fie unu cind e atAt de diferit, prin

determinagia gi inminuncherea 1or, de altele? Nici o frunzi'

nu are culoarea altei frunze, s-a sPus. Ai vrea atunci s5" inge.

legi ce anume di unitate, nu singularitate, lucrului; dar daci

senzatia, infrinti, a lisat loc percepgiei, acum Percepfia te

intoarce la senza;ie ;i te face s5. iei dintr-un lucru doar cAte

un aspect, cite o singularitate iari;i. Eu simt ci"lucrul acesta'

fiin;a aceasta, oragul acesta sunt aga.

$i totqi simgirea noastri e mai maturi acum. Ea nu

mai e o stare subiectivi; acum vrea si fie o inregistrare obiec-

tivi. E drept, daci, nq prind lucrul in unitatea 9i identitatea

lui, dac5. nu pot istorisi despre el decAt ce tmi este, atunci

ar insemna cL eu sunt cel care aduc in el diversitatea Pro-prietigilor;i erz sunt mediul acela in care un lucru ca 9i un

o- ,t'rrr, gi asta, gi asta. Mie, doar, omul acesta mi-ar fi 9i

curajos, gi bun, ;i nebun.

INTAIAINTERPRETARE 4I

Totugi determiniri exjsti. tn e/. Determiniri sunt in orice

lucru ca sil facl lucru, ;i ele sunt bine distincte. Am luato clipi asupra mea diversitatea lucrurilor, dar acum trebuie

si. iau asupra mea unitatea lor. Spun: sunt fe;ele unui ace-

luiasi lucru gi ,,intru cit" e tn joc, una nu e alta, dar lucrule una. Poate ci in lumea aceasta de proprieti.gi ;i procese

variate ;i continue, noi stntem cei care tiiem uniti,ti, in timpce lucrurile sunt simple ,,colecdi de materii", pe care con-

qtiinEa noastri vine si le inzestreze cu identitat.. - $i atunci,

dac5. reflecti.m la experienta pe cirre tocmai o frcurlm asupra

lucrurilor, vedem ci 9i lucrul este cind unitate, cAnd diver-sitate, gi congtiinta noastri este cAnd izvor de diversitate

pentru lumea realitigilor, cind izvor de unitate. Congtiinga

s-a dedublat; lucrul s-a dedublat. Nu cumva, sub percepgia

care lmi flgS.duia certitudine, lumea i;i iese din EXgini?Ce potrivit cade acum al treilea moment in desf}.gurarea

conttiinlei percepitoare, dupi Hegel! C5.ci dupi. ce PercePgiaa frcut mai intii dreptate obiectului, apoi congtiingei, acum

face dreptarc lumii obiectelor, cu riscul ca ea insigi, per-

cepfia, si-;i arate pugin;.tatea. Ai pendulat, cu PercePfia, intrelucru gi congtiinli; dar lucru inseamni de buni seamd.lumr|iar a percepe reprezint| o lntAlnire cu lumea. Un arbore tri-mite la arbori gi la o lume in care sunt gi alte lucruri decAt

arbori. El este altul gi fagi de alEi arbori, 9i fagi de alte lucruri,dupi cum era altul fagi de congtiinli.. Orice lucru este,

a;adar, 9i ,,lucru-pentru-un-altul", iar ,,unitatea lucrului cu

el insqi este tulburati de alte lucruri", spune acum Hegel.

Ce se tulbur5. tn definitiv? Se tulburi poate gindul sau

nidejdea, pe care gi-o didea perceptia, de-a putea intilniuniversalul inff-un singur luru.Diversitatea era ;i in lucru,in opozigie, dar gi in armonie cu unitatea lui: acum insiapare diversitatea dinfte lucruri, care o face inesengiali pe

42 POVESTIRIDESPREOM

cea dintai. Sau, ca si ingelegi acest sraniu paradox al lu-crului, de-a fi nu unificarea unui divers, ci un unu divers,

trebuie si. te ridici la cealalti diversitate, dintre lucruri.Spre a ingelege cum este un arbore o unitate diversi, in-cerci si vezi cum sunt diuer;i arbori o unitate. in termeni

filozofici, am putea spune: nu problema substangei tre-

buie si puna percepgia in joc, cum pirea si faci la ince-

put, ci problema relayiei-

Dar in felul acesta, fiinga-pentru-sine, cum sPune Hegel,

faptul de-a fi unu al lucrului, cu excluziunea tuturor celor-

lalte, devine tocmai una cu opusul ei, cu fiin9a-Pentru-un-

altul. Daci i se pot traduce gindurile, aci, sau daca, dincolo

de litera lui, trebuie si descrii ce se intimpli. corytiingei per-

cepitoare, vei spune ci. fiinta-pentru-sine a arborelui, de

pildi, a devenit fiinEi-pentru-un-altul, pentru algi arbori,

tocmai pentru ci s-a definit atAt de bine retri.gLndu-se inidentitatea ei. Dar aceasta inseamni ci. un singur lucru nu

poate refine universalul pentru el. Iubita cuiva nu poate

reline eternul feminin Pentru sine. Fiinga ei ,,pentru sine"

a devenit ceva inesen;ial. Cici daci ar fi esengial ca eternul

feminin s5. fie numai in ea, n-ar mai fi universalul acela.

Congtiinga a vroit si se ridice de-a dreptul de la fiinga sen-

sibili. la universal: si vadi intr-un singur exemplar legea,

em zice. Aceasta ar fi certitudinea ciutati de congtiingS..

Dar poate ci, spre a vedea universalul intr-un singur exem-

plar, trebuie si treci prin necondiEionatul lui; ca si vezi

omenescul intr-un singur om, trebuie s5, te fi uitat cAtiva

vreme la omul tn genere. insi. universalul percepgiei este

untsl condiyionat, cLci e provenit din sensibil gi incircat cu

opozitiile acestuia. Poate ci abia intelectul, cate e mai pur,

va reu;i si. ob;in5. ceva in aceasti privingi. - $i congtiin{a se

surpi din nou, ca la treapta senzafiei.

iNTATeTNITTRpRETARE 43

Firqte, bunul-simt, care nu e dec6.t o lntelegere perce-p5.toare, spune Hegel, crede ci a si prins universalul si ade-virul, incercAnd si reduci toate conrradicgiile la o chestiunede ,,punct de vedere". indiritul sofisticii lui insi, ce-i rimAnebunului-simg? Rimin cAteva esenfe de gindire, citeva ade-viruri abstracte, care nu pot opri mersul conttiingei perce-pitoare ciltre scepticisrn.

in "c..t

capitol al lui Hegel se ingroapi Hume, odati cubunul-sirng. Fiele ti.rA.na u;oari, giri.na lor nedospiti. de

gAnd, cum a fost. Cici flri scoala intelectului lectia lucru-rilor nu e decAt o noui. amigire, sau surAsul ei amar.