Facultatea de Istorie şi Geografie

Specializare: Geografia turismului

POTENŢIALUL TURISTIC AL JUDEŢULUI SUCEAVA

Coordonator: Arionesei Gabriela Studenţi : Dimitriu Andreea, Dodan Lucian, Ciornei Sebastian

SUCEAVA, 2014

Page

2

2

Cuprins

I. Judeţul Suceava- prezentare generală

1. Scurt istoric2. Localizare

II. Delimitări conceptuale

III. Tipuri de turism în judeţul Suceava

IV. Resursele turistice

1. Resursele turistice naturale

2. Resursele turistice antropice

V. Staţiuni turistice

VI. Structuri de primire turistică

VII. Concluzii

VIII. Bibligrafie

2

Page

3

3

“Un mare înţelept spunea că Dumnezeu a lăsat oamenilor locuri binecuvântate pentru a le reaminti că raiul există. Veniţi în Bucovina şi veţi pleca spunând: “Cu adevărat există!””.

I. Judeţul Suceava- prezentare generală

3. Scurt istoric

“Judeţul Suceava a marcat istoria românilor cu momente memorabile, începând cu 1359,anul fondării primului stat centralizat, Moldova, în timpul domniei lui Bogdan I (1359-1365).C e i   m a i   i m p o r t a n ţ i   v o i e v o z i ,   a l ă t u r i   d e   B o g d a n   I ,   a u   f o s t : P e t r u  M u ş a t ( 1 3 7 5 - 1 3 9 1 ) , Alexandru cel Bun (1400-1432) şi Ştefan cel Mare(1457-1504). Odată cu domnia lui Petru Muşat, statul Moldova s-a consolidat, capitala a fost mutată la Suceava (1388) , care a deveni t ce l mai impor tan t cen tru po l i t i c , cu l tura l , economic ş imilitar al ţării. Epoca de maximă înflorire avea să fie în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Sub domnia sa, Suceava devenise un adevărat centru de comandă şi coordonare a sistemului său de apărare. Cetatea Sucevei nu a fost niciodată cucerită prin forţa armelor. Începând cu anul 1774, ca urmare a războiului ruso-turc, partea de nord a Moldovei a trecut sub dominaţie austro- ungară. Timp de un secol si jumătate, până în 1918, zona Sucevei a fost sub stăpânire habsburgică, primind numele de Bucovina (în germană, Buchenland, "ţara de fagi"). La 28 noiembrie 1918, Bucovina se uneşte cu România, făcând parte din România Mare până in 1940, când în urma pactului Ribbentrop-Molotov, partea de Nord a Bucovinei a fost anexată de Uniunea Sovietică, iar în prezent face parte din Ucraina. Tratatele de pace postbelice nu au restaurat dreptul istoric al Bucovinei.1”

2. Localizare

Judeţul Suceava este situat în partea de nord-est a României, în sudul Bucovinei . şi are o suprafaţă de 8553,5 km2 (reprezentând 3,6% din teritoriul ţării), fiind al doilea judeţ ca mărime din ţară. Judeţul se învecinează la nord cu Ucraina, la sud cu judeţele Mureş, Harghita şi Neamţ, la vest cu judeţele Maramureş şi Bistriţa Năsăud, iar la est cu judeţele Botoşani şi Iaşi.

1 Constantinescu Mihai Silviu, Dobra Dan Ionuţ, (2012), Valorificarea potenţialului turistic al Judeţului Suceava, Editura ASE, Bucureşti

3

Page

4

4

Fig.1. Harta judeţului Suceava

II. Delimitări conceptuale

Turismul a devenit de-a lungul timpului un domeniu din ce în ce mai important atât pe plan economic dar şi social în foarte multe ţări din întreaga lume, ce acţionează ca un factor al progresului şi al dezvoltării.

Organizaţia Mondială a Turismului2 (O.M.T.) afirmă că turismul se referă la „activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit pentru o perioadă de timp nespecificată şi al cărei scop principal de călătorie este altul decât cel de a efectua o activitate remunerată în interiorul locului vizitat.”

Mihai Ielenicz şi Laura Comănescu (2006, p. 8) definesc potenţialul turistic (denumit şi destinaţie turistică, în literatura străină) ca totalitatea elementelor naturale şi antropice de pe un spaţiu geografic care exercită interes pentru turişti şi determină realizarea unor activităţi turistice.

Potenţialul turistic natural cuprinde ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul natural, prin componentele sale - relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, monumente naturale, rezervaţii - pentru petrecerea vacanţei şi respectiv atragerea unor fluxuri turistice.

2 OMT, Recommandations sur les statistiques du tourisme, Nations Unites, New York, 1993.

4

Page

5

5

Potenţialul turistic antropic reuneşte creaţiile omului de-a lungul timpului, concretizate în elemente de cultură, istorie, artă şi civilizaţie, tehnico-economice şi socio-demografice care, prin caracteristicile lor atrag fluxurile de turişti.

Componentele potenţialului natural şi antropic prezintă interes prin valoarea estetică, cognitivă şi recreativ-distractivă, calitatea factorilor naturali de cură, posibilitatea practicării unor sporturi, aportul formativ şi instructiv-educativ

Atracţiile turistice pot fi clasficate în funcţie de mai multe criterii:

1. gradul de polarizare a acestora sunt: a. resurse (atracţii) concentrate b. resurse dispersate. a. atracţii nodale - de tipul unei staţiuni sau grup de staţiuni - caracterizate prin faptul că se concentrează pe o arie teritorială restrânsă şi sunt pretabile, în principal, pentru turismul de sejur b. atracţii liniare- situate de-a lungul unui circuit sau de-a lungul coastelor, destinate, cu prioritate, turismului itinerant

2. din punctul de vedere al valorii, exprimate prin originalitate şi unicitate, pot fi identificate: a. resurse unice, rare şi originale (unicate) la scara întregii planete ; b. resurse de creaţie - originale, dar înregistrându-se în forme apropiate, în diverse zone (ex., oraşe, cetăţi, parcuri naţionale) ;c. resurse atractive, comune celor mai multe zone turistice ale lumii, de genul: plaje întinse,mări liniştite, climat blând, peisaje deosebite, manifestări cultural-artistice interesante.

5

Page

6

6

Schema 1 –Turismul- componente definitorii

Fig. 2. Turismul si componentele sale (după M. Ielenicz şi Luminiţa Săftoiu, 2011)

Potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit, la modul general, prin ansamblulelementelor care se constituie în atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentruvizitare şi primirea turiştilor (Fig. 2).

În funcţie de gradul de cunoaştere se poate separa un potenţial turistic latent (elementeexistă, dar sunt puţin cunsocute) şi un potenţial turistic cunoscut (ansamblul elementelor de pe unanumit teritoriu care sunt ştiute, popularizate şi conduc la organizarea de activităţi turistice). Înfuncţie de specificul obiectivelor există un potenţial turistic natural (elemente naturale care suntintroduse în cadrul activităţilor turistice) şi un potenţial turistic antropic (vestigii arheologice,monumente istorice, de arhitectură, artă, etnografie, economice, construcţii etc. , cu valoareturistică). În schemă (Fig. 2) autorii subliniază şi relaţiile care se stabilesc întreelementele potenţilaului turistic şi tipurile de turism.

6

Page

7

7

III. Tipuri şi forme de turism practicate în judeţul Suceava

“Pe tot cuprinsul judeţului Suceava, dar mai ales în zona Bucovinei se pot practica o multitudine de forme de turism: turismul itinerant cu valenţe culturale, turismul balnear, turismul rural, ecoturismul, turismul de tranzit, turismul pentru vânătoare şi pescuit, turismul pentru echitaţie, turismul pentru sporturile de iarnă, turismul de congrese şi reuniuni, turismul de odihnă, recreere şi agrement.3”

Turismul rural (agroturismul) are o pondere însemnată în judeţ datorită zonelor Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Putna şi a localităţilor situate în apropierea mănastirilor. Principalii factori care condiţionează turismul rural sunt: calitatea peisajului si numeroasele obiective religioase, ospitalitatea oamenilor, produsele naturale realizate în propiile gospodării şi casele ţărăneşti destinate găzduirii turiştilor.

Turismul cultural atrage an de an foarte mulţi turiştii străini prin integrarea valorilor patrimoniului cultural naţional în cel european şi mondial (mănăstirile clasificate de UNESCO). Potenţialului cultural al zonei este evidenţiat şi în presa germană unde se vehiculează sloganul „Bucovina - ţara celor 1000 de biserici”, atrăgând atenţia asupra dezvoltării deosebite a turismului ecumenic şi de pelerinaj. O atracţie deosebită a zonei o constituie numeroasele activităţi artizanale ce au loc aici: “pictarea icoanelor (cca. 15 artizani plus maicile de la mănăstiri), încondeierea ouălelor (60 de ateliere de artizanat), meşteşugul lemnului (10 artizani care fabrică butoaie, 52 sculptori în lemn, un fabricant de instrumente muzicale tradiţionale), olărit (în special olăritul cu argilă neagră, cunoscut în întreaga lume), sculptura în piatră, ţesutul şi lucrăturile din piele, blănărie, măşti populare.4”

Ecoturismul este definit ca fiind acea formă de turism în care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură. Acţiunile turistice trebuie să conducă în mod obligatoriu la conservarea şi protejarea naturii şi să aibă un impact negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural.

Unicitatea Parcului Naţional Călimani, a Parcului Natural Bogdăneasa şi a celui dendrologic de la Rădăuţi, precum şi frumuseţea rezervaţiilor naturale (Fâneţele seculare de la Calafindeşti- Siret, Rezervaţia Cheia Lucavei- Câmpulung Moldovenesc, Rezervaţia „12 Apostoli”- Dorna, Rezervaţia Tinovul Mare- Dorna etc.) constituie potenţial pentru practicarea ecoturismului la nivel local.

3”Strategii şi politici de marketing în cazul produsului turistic Bucovina”, conf. univ.Alexandru Nedelea, Universitatea ”Ştefan cel Mare” Suceava4 Strategia de dezvoltare şi promovare a turismului în judeţul Suceva, Instituţia prefecturii – Judeţul Suceava, decembrie 2005, p.22

7

Page

8

8

Turismul balnear este definit ca fiind acea parte a turismului în care motivaţia destinaţiei este păstrarea sau redobândirea sănătăţii, turismul balnear este folosit de o largă categorie de turişti, în mod regulat.

Judeţul Suceava dispune de un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice şi calcice din Vatra Dornei cât şi cele din Bazinul Dornelor, mofetele naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de CO2, nămolul de turbă din Tinovul Mare, Poiana Stampei, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni, bioclimatul tonic, constituie materia primă pentru zeci de proceduri care se efectuează în bazele de tratament.

Calitatea fizico-chimică şi valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură sunt similare şi chiar superioare celor existente în staţiunile balneare consacrate pe plan mondial. Beneficiază de factorii naturali persoane cu surmenaj fizic şi intelectual, cu tulburări funcţionale pe fond nervos hiperactiv, cu sedentarism, activitate în mediu cu noxe, microtraumatisme etc.

La nivelul judeţului Suceava, se remarcă în mod deosebit staţiunea balneoclimaterică de interes naţional Vatra Dornei, inclusă în circuitul internaţional şi recomandată în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, afecţiuni ale aparatului locomotor, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului nervos etc. Există izvoare speciale pentru cura internă cu apă minerală. Cazarea în staţiune este asigurată în hoteluri, vile şi locuinţe particulare, totalizând un număr de aproximativ 2300 locuri de cazare.

Turismul balnear este o formă de turism social. Această formă de turism aduce o categorie specifică de turişti, care din punct de vedere economic nu sunt foarte profitabili.

O altă caracteristică a turismului balnear constă în faptul că această formă de turism este marcată de sezonalitate. Dezvoltarea turismului de afaceri, prin dotarea hotelurilor cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi training-uri, este o metodă optimă de reducere a sezonalităţii turismului balnear. Agrementul balnear se dezvoltă, în general, în funcţie de cadrul geografic, profilul staţiunii şi grupele de vârstă care frecventează staţiunea.

În staţiunea Vatra Dornei agrementul cuprinde: terenuri de sport, pârtie de schi cu teleschi şi teleferic (până la înălţimea de 1500 m), pistă pentru sănii, excursii pentru vizitarea cunoscutelor mănăstiri din nordul Moldovei şi a altor monumente de arhitectură, cinematografe, biblioteci, muzee, discoteci, săli de spectacole, parcuri.

Turismul pentru sporturi de iarnă se practică în tot judeţul Suceava, în special în zone precum: Vatra Dornei, Crucea, Broşteni, Şaru Dornei, Gura Haitii, Dorna Candrenilor, Ciocăneşti, Cârlibaba, Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Suceviţa. În prezent, Vatra Dornei concentrează cea mai mare densitate de turişti practicanţi ai sporturilor de

8

Page

9

9

iarnă. Staţiunea pune la dispoziţie turiştilor 2 pârtii de schi omologate, în lungime de 900 şi 3000 m, deservite de un telescaun, un teleschi şi un babyschi, dar şi 2 pârtii de schi fond.

Schi fond- este practicabil pe drumul ce leagă satul Gura Hăitii de Fosta Incintă Minieră, dar numai în anumite condiţii, în funcţie de grosimea stratului de zăpadă.

Schiul de tură combină plăcerile "tehnice" ale schiului de coborâre cu libertatea oferită de schiul fond. Astfel, se pot explora foarte multe trasee alpine care de obicei sunt practicate vara, dar care iarna sunt foarte spectaculoase. Solicitarea este maximă, coborârile se fac pe pârtii neamenajate, acest lucru necesitând foarte bune cunoştinţe de schi de coborâre. Traseele principale de creastă ale munţilor Giumalău, Călimani, Suhard şi Bistriţei oferă posibilităţi deosebite de practicare a schiului de tură.

Pârtii de schi:

- Vatra Dornei:

Pârtia Parc 1: 900 m lungime, 150 m diferenţă de nivel, înclinare 28,5 %, dificultate medie; este deservită de un babyschi şi 2 teleschiuri;

Pârtia Parc 2: 550 m lungime, 50 m diferenţă de nivel, dificultate uşoară, serviciu teleschi;

Pârtia Dealu Negru: 3000 m lungime, cea mai lungă pârtie omologată din ţară, 400 m diferenţă de nivel, dificultate medie; este deservită de un telescaun;

- Câmpulung Moldovenesc:

Pârtia Runc: 400 m lungime, 200 m diferenţă de nivel, dificultate medie.

Pârtia Rarău: 300 m lungime, 30 m diferenţă de nivel, grad de dificultate uşor.

- Gura Humorului:

Pârtia Gura Humorului: 1.476 m lungime, 283 m diferenţă de nivel; dotată cu telescaun, nocturnă şi bazin olimpic şi 8 tunuri de zăpadă.

- Suceviţa:

Pârtia Suceviţa: 320 m lungime, 40 m diferenţă de nivel, grad de dificultate uşor.

- Mălini:

Pârtia Mălini: inaugurată în decembrie 2007; este amplasată în partea de sud a comunei, la ieşirea spre pasul Stânişoara; de categorie medie, 800 m lungime, 106 m diferenţă de nivel; dispune de o instalaţie de teleschi şi de instalaţie de nocturnă.

9

Page

10

10

- Cârlibaba:

Pârtia Măgura 1: 1010 m lungime, 200 m diferenţă de nivel, dificultate medie, dispune de o instalaţie de teleschi de aproape 1,5 kilometri şi, datorită orientării spre Nord, pe ea se poate schia până în luna mai.

Pârtia Măgura 2: 540 m lungime, 140 m diferenţă de nivel, dificultate medie.

Turismul pentru vânătoare şi pescuit, ca şi cel pentru practicarea sporturilor nautice necesită a fi promovat având în vedere potenţialul existent - cinegetic, piscicol şi hidrografic. Suceava deţine cel mai mare fond de vânatoare din ţară: Munţii Bistriţei, Rarău, Giumalău, Călimani şi Suhard. În zona de podiş, se vâneaza (pe lânga unele rapitoare), iepurele şi în ultima vreme fazanul (Patrăuţi). Judeţul participă cu peste 18% la planul de carne de vânat pe ţară. Râurile judeţului oferă condiţii deosebit de favorabile pentru pescuit. În apele de munte, locul principal îl ocupă păstravul şi lipanul, iar în cele de podiş cleanul, mreana, crapul, avatul şi ştiuca.

Turismul de pelerinaj, este practicat în majoritatea cazurilor de turişti români. Aceştia călătoresc din motive spirituale în special cu ocazia sărbătorilor religioase tradiţionale(Paşti, Crăciun, hramuri bisericeşti).

Turismul extrem se practică într-un mediu în care condiţiile geografice sunt favorabile ( peisaje naturale atractive, obiective naturale originale etc.). Turismul extrem (turismul de aventură) cuprinde activităţi precum: alpinismul, parapanta, navigaţia, călătoriile cu mijloacele motorizate, snowboarding extrem, caving, etc. “Munţii Bucovinei oferă excelente condiţii pentru practicarea unor activităţi ce ţin de turismul de aventură. În perioada verii, Munţii Suhard, Giumalău şi Călimani, aflaţi în jurul staţiunii Vatra Dornei sunt pe placul celor care doresc să facă drumeţii sau să se deplaseze cu bicicletele pe traseele montane de creastă, sport cunoscut sub numele de mountain – biking. În zona Dornelor se pot organiza, de asemenea, activităţi specifice sporturilor extreme şi turismului de aventură cum ar fi: river - rafting- ul, mountain- biking- ul. Un alt sport extrem practicat la Vatra Dornei este parapanta, datorită condiţiilor deosebite oferite de Munţii Suhardului, în special în Vârful Ouşorul, care este considerat unul dintre cei mai prielnici pentru practicarea spoturilor aeronautice, în special a parapantei şi deltaplanului.”5

Turismul de congrese şi reuniuni (de afaceri) este considerat principala sursă de venituri pentru industria hotelieră autohtonă. Destinaţiile preferate de cei care vin pentru afaceri sunt oraşele mari, astfel încât beneficiile cele mai mari de pe urma acestui tip de turism au fost înregistrate de către acestea si într-o mai mică măsură de către oraşele mai mici. La nivel local,

5 Strategia de dezvoltare şi promovare a turismului în judeţul Suceva, Instituţia prefecturii – Judeţul Suceava, decembrie 2005, p.23

10

Page

11

11

unităţile hoteliere sunt dotate cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi training-uri.

Pe lângă organizarea congresului sau a conferinţei, beneficiarii au parte de un întreg pachet de servicii: cazare, transferuri de la aeroport la hotel, bilete de avion, servicii de secretariat, servicii de traducere simultană, vizite pentru participanţi, programe de divertisment şi mese festive.

O oportunitate pentru dezvoltarea turismului de afaceri din judeţul Suceava o constituie implementarea proiectului investiţional «Centrul Economic Bucovina». Centrul Economic şi de Afaceri Bucovina este situat lângă Aeroportul Internaţional «Ştefan cel Mare» şi cuprinde spaţii expoziţionale, un parc tehnologic, un incubator de afaceri, mai multe săli de conferinţe şi un restaurant.

Dacă în anii trecuţi turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hotelieră, în ultima vreme şi turismul rural a început să ofere soluţii pentru turismul de afaceri. În accepţiunea celor implicaţi, turismul rural este o alternativă mai interesantă, în special pentru programele de teambuilding, pentru grupuri ce nu depăşesc 30 de persoane, deoarece oferă o plajă mult mai largă de distracţii, cum ar fi focul de tabără, grătarul în aer liber, aroma mâncărurilor, practicarea diverselor sporturi, excursii şi drumeţii.

Turismul de recreere, odihnă şi agrement trebuie extins prin amenajări mai ales în zona periurbană. Declararea municipiului Câmpulung Moldovenesc şi a oraşului Gura Humorului ca staţiuni turistice de interes naţional, a deschis posibilitatea reorientării finanţărilor pentru dezvoltarea spaţiilor de odihnă şi agrement.

Turismul pentru echitaţie (ecvestru) beneficiază de existenţa a două herghelii: la Rădăuţi şi Lucina. Călăria se practică la herghelia din localitatea Rădăuţi, situată pe strada Bogdan Vodă. Vizitatorii pot încerca valoarea cailor de rasă în manejul amenajat în incintă. Pe hipodromul de lângă crescatorie se organizează concursuri hipice. Activitate de marcă în cadrul Parcului Naţional Călimani, turismul ecvestru a înregistrat până acum o foarte bună evoluţie, ca urmare a solicitărilor şi prizei de care s-a bucurat acesta în rândul clienţilor participanţi. Au fost create o serie de trasee şi pachete turistice adecvate turismului ecvestru şi s-au procurat echipamente şi cai pe toate gusturile. Traseele au grade de dificultate diferite: uşoare (cu durate cuprinse între două şi până la patru ore) şi mai complexe (de una şi până la cinci zile). Punctul de plecare al acestor expediţii îl constituie baza hipică din Gura Haitii. Ca puncte de sosire menţionăm: 12 Apostoli, Tămău, Cariera, Călimanul Cerbului etc.

Turismul montan în judeţul Suceava este favorizat de potenţialul oferit de versantul estic al Carpaţilor Orientali. Astfel, relieful munţilor Călimani cu complexul vulcanic aferent, stâncile cu aspect ruiniform “12 Apostoli”, relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini – Munţii Bistriţei Aurii şi Munţii Bistriţei Mijlocii – precum şi Masivul Suhard şi Obcinele Bucovinei oferă

11

Page

12

12

condiţii pentru practicarea de drumeţii montane, escaladă, alpinism, echitaţie, vânătoare, pecsuit, mountain bike, via –ferrata, river rafting, zbor cu parapanta, sporturi de iarnă.

Drumeţiile

Expunerea geografică a munţilor Bucovinei permite realizarea unor trasee turistice de o zi sau(în funcţie de opţiunea turiştilor) de mai multe zile, care pot fi efectuate în circuit sau cu revenire în acelaşi loc din care s-a plecat. Drumeţiile, în marea lor majoritate de dificultate medie sau redusă, sunt legate de staţiunile Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc şi sunt favorizate de înălţimile moderate ale Munţilor Călimani, Rarău, Giumalău, Suhard şi Bistriţei.

În masivul Rarău-Giumalău există 24 de trasee turistice amenajate şi omologate, acestea conducând până la Hotelul Alpin «Rarău», Cabana Pastorală (masivul Rarău) sau la Refugiul Alpin de pe Giumalău. Reţeaua de trasee montane pe care turiştii o au la dispoziţie în Bazinul Dornelor este de aproximativ 280 km. Traseele sunt amenjate şi patrulate periodic de către membrii Formaţiei Salvamont Vatra Dornei. Pe tot cuprinsul zonei montane a judeţului există însă şi trasee turistice care nu sunt marcate corespunzător, lipsa marcajelor reprezentând un punct slab pentru practicarea drumeţiilor montane.

Escalada, alpinismul reprezintă o atracţie deosebită pentru sportivii amatori şi alpiniştii profesionişti. Escalada începe în luna mai şi se termină în luna octombrie. Sezonul de escaladă pe gheaţă începe în decembrie şi se termină în martie. Alpinismul se practică atât vara, cât şi iarna, mai ales în Călimani, Rarău - Giumalău, Suhard.

Locuri de desfăşurare:

- Stânca Ruscă (Giumalău) – oferă condiţii optime pentru escaladă

- Pietrele Doamnei – Masivul Rarău – oferă condiţii optime pentru escaladă şi alpinism. Traseul turistic desfăşurat pe verticala unei stânci, utilizând tehnici specifice alpinismului are un grad scăzut de dificultate, insă oferă garanţia parcurgerii unor peisaje inedite.

- Stânca Alpină Dorna (Vatra Dornei) – oferă posibilităţi multiple doritorilor de iniţiere în alpinism.

- Moara Dracului (defileul Zugreni) – o cascadă izolată, de 25 m înălţime, care îngheaţă complet iarna, oferind un cadru perfect pentru escaladări pe gheaţă.

Mountain biking-ul este un sport extrem şi reprezintă călătoria cu o bicicletă, pe cărările munţilor, dealurilor, pădurilor sau ale oricărui teren mai accidentat. Se practică, de obicei, în lunile de vară, iulie-august, luni ce au în general o vreme mult mai stabilă. Pentru că în momentul de faţă nu prea există marcaje specifice, mountain biking-ul poate fi practicat pe orice traseu marcat de drumeţie.

12

Page

13

13

Zborul cu parapanta

Vatra Dornei este locul cel mai indicat pentru zborul cu parapanta, datorită condiţiilor deosebite oferite de Munţii Suhardului, în special în Vârful Ouşorul, care este considerat unul dintre cei mai prielnici pentru practicarea sporturilor aeronautice, în special a parapantei şi deltaplanului.

River rafting-ul reprezintă o activitate sportivă şi de agrement în aer liber, care presupune coborârea într-o barcă gonflabilă a unui râu cu apă rapidă. Râurile Dorna şi Bistriţa sunt perfecte pentru plimbările cu barca. Puterea curenţilor apelor este variată, cursurile de apă fiind potrivite atât pentru începători, cât şi pentru turiştii experimentaţi.

Traseul de rafting de pe râul Bistriţa este unul dintre cele mai incitante din întreaga Europă. Bistriţa oferă senzaţii tari în zona Vatra Dornei, unde există cataracte, praguri şi vârtejuri care provoacă emoţii puternice. Bistriţa are 3,5 gradul mediu de periculozitate, maximumul fiind de 5. La Vatra Dornei, de obicei, raftingul este combinat cu alpinismul, rapelul, zborul cu parapanta, schi extrem şi călăria. Aici, toţi cei care vor să facă sporturi extreme pot încerca de la coborâri pe ape repezi, până la căţărări pe vârfuri abrupte.

Teambuilding

Reprezintă în fapt priceperea de a folosi şi dezvolta capacităţi şi calităţi ale oamenilor de diferite condiţii şi posibilităţi fizice şi cognitive, respectiv măiestria de a le aduna şi folosi într-un unic mod: spiritul de echipă. Turiştii pot participa, în cadrul unei echipe, la parcurgerea mai multor activităţi descrise mai sus(mountain-bike, escaladă, river rafting, tiroliana), pe parcursul mai multor zile, în cadrul unui program bine pus la punct, adaptat în funcţie de capacităţile şi cunoştinţele în domeniu ale întregii echipe.

IV. Resursele turistice

1. Resursele turistice naturale

Datorita frumusetii locurilor, puritatii aerului, apelor, zonei montane, precum si a inestimabilului patrimoniu cultural si religios existent, judetul Suceava detine un potential turistic ridicat.

Pe teritoriul judeţului Suceava, potrivit Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional- Secţiunea a III-a, există două parcuri naţionale (Rodna şi Călimani) şi 22 rezervaţii naturale, cu o suprafaţă totală de 4701,7 ha, reprezentând 0,55% din suprafaţa totalã a judeţului, din care: 8 rezervaţii forestiere, 5 rezervaţii botanice, 5 rezervaţii

13

Page

14

14

geologice, 3 rezervaţii mixte, 1 rezervaţie paleontologică. Rezervaţiile din judeţul Suceava se caracterizeazã printr-o mare diversitate floristică, faunistică şi peisagistică, determinată de răspândirea geografică a acestora din zona alpină până în cea de şes. 

Rezervaţii naturale floristice/ specii ocrotite:

Rezervaţia Fâneţele seculare de la Frumoasa( rogozul, toporaşul, laptele câinelui, stânjenelul de stepă, dediţelul, zambila pitică, usturoiul sălbatic);

Rezervaţia Fâneţele seculare de la Calafindeşti( coada cocoşului, stirigoaia, clopoţeii, crinul de munte);

Rezervaţia Fâneţele seculare de la Ponoare-Bosanci( stânjenelul siberian, frăsinelul, ruscuţa de primăvară, pălămida, deditelul, trifoiul galben, iarbă albastră );

Rezervaţia Fâneţele Montane de pe plaiul Todirescu- Masivul Rarău(usturoiul siberian, arnica, margaretele, vineţeaua, bulbucii );

Complexul de nuferi de la Salcea Rezervaţia Benia( strugurele ursului)

Rezervaţii naturale forestiere:

Rezervaţia Quercetumul de la Crujana(cuprinde arboret de specii de foioase, cu participarea majoritară a stejarului)

Rezervaţia Făgetul Dragomirna(arboretul din rezervaţie are o provenienţă naturală în proportie de 97%).

Rezervaţia Tinovul Mare Poiana Stampei(reprezintă cea mai întinsă rezervaţie de turbă naturală din ţara noastră; dintre speciile de arbori amintim, pinul silvestru, mesteacănul pufos, scoruşul, plopul tremurător ; flora erbacee este alcatuită din specii acidofile: feriga, merişorul, afinul, răchiţeaua, ruginarea, rogozul, iar dintre muşchi - Saphagnum wulfianum - relict arctic şi subarctic caracteristic unor zone periferice de zavoaie de tip finlandic).

Rezervaţia Tinovul Şarul Dornei(vegetaţia este alcatuită în marea majoritate de muşchiul de tip arctic (Sphagnum), peste care, în condiţii vitrege de vegetaţie s-a dezvoltat un arboret de pin silvestru pe un strat de turbă a cărui grosime variază între 1,10 m şi 3,20 m).

Rezervaţia Tinovul Găina Lucina (mesteacănul pitic, mesteacănul pufos, merişorul, afinul)

Rezervaţia Codrul Secular Giumalau(vegetaţia forestieră este dominanată de molid, sporadic apar scoruşul, paltinul de munte, plopul tremurator, sălcii; pătura erbacee este reprezentată prin: ferigi, clopoţei, pojarniţa, afinul alpin; în zona subalpină predomină ienupărul şi jneapănul; fauna este specifică zonei montane şi remarcăm: râsul, cocoşul de munte sau corbul - monument al naturii)

Rezervaţia Codrul Secular Slătioara (monumentele naturii întâlnite în codrul secular Slătioara sunt: tisa, vulturica de stâncă, tulichina, alga roşie de apă dulce; vegetaţia

14

Page

15

15

lemnoasă cuprinde numeroase specii : molidul, bradul, pinul silvestru, tisa, fagul, scoruşul, carpenul; arbuştii sunt reprezentaţi de agriş, cununiţă, zmeurul, afinul, merisorul).

Rezervaţia Zamostea Lunca(stejarul, frasinul, teiul, cireşul, paltinul de câmp, plopul tremurator)

Rezervaţia de jnepeniş şi Pinus cembra Călimani

Rezervaţii naturale geologice:

Rezervaţia geologică Piatra Ţibăului(calcare fosilifere) Rezervaţia geologică Piatra Pinului şi Piatra Şoimului (reprezinta un ecosistem extrem de

important din punct de vedere paleontologic cu numeroase resturi de peşti fosiliferi care demonstrează existenţa unei faune specifice: peşti, corali, scoici, etc.)

Rezervaţia Cheia Lucavei(stanci calcaroase ce adăpostesc cele doua monumente ale naturii: strugurele ursului şi floarea de colţ)

Rezervaţia Clipa de calcare triasice Pârâul Cailor(formaţiuni geologice foarte vechi şi importante prin diferitele specii de peşti, scoici şi amoniţi de origine marină încrustate în stâncile rămase ca martori ai unor mişcări tectonice şi ai vieţii din oceanele calde de altadată)

Rezervaţia Cheia Dracului(formaţiunile geologice întâlnite aici nu au un caracter unitar, pe margine aparând formaţiuni carbonatice, în timp ce în partea centrală sunt depozite noi argilo-marnoase de vârstă cretacica, cu clipe calcaroase şi blocuri dispuse pe mai multe niveluri)

Rezervatii naturale mixte:

Rezervaţia 12 Apostoli(adăposteşte multe figuri zoomorfe şi antropomorfe, sculptate în decursul vremurilor, constituite din fragmete de lava cimentată; alături de aceste formaţiuni se găsesc jnepenişuri şi ienupărete care adăpostesc cocoşul de mesteacan- monument al naturii).

Rezervaţia Pietrele Doamnei Rarău(prezintă calcare cu încrustaţii de corali, amoniţi, alge marine, elemente care formau mari recife, acum 140 milioane de ani; în perimetrul rezervaţiei, se află complexul de stânci „Pietrele Doamnei” şi Peştera Liliecilor; dintre speciile unicat, aici întâlnim:micsandra sălbatică, guşa porumbelului, clopoţelul, margareta, floarea de colţ pe stânci şi argenţica )

Rezervaţia Cheile Zugrenilor( găzduieşte formaţiuni stâncoase impresionante; pe cele mai înalte stânci întâlnim, petrosia- Andryalla levitomentosa, relict glaciar, unicat mondial).

In afara animalelor domestice crescute pe lîngă casele gospodarilor, munţii Dornelor adăpostesc numeroase specii de animale. Printre acestea se află cerbi şi căprioare(capra neagra şi

15

Page

16

16

muflonul au disparut din cauza vînatului excesiv), exemplare de urs, râs, lup, vulpe, mistreţ, jder, dihor, bursuc şi vidră. Dintre păsări nu trebuie uitat cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, găinuşa , iar intre peşti păstrăvul, lostriţa, mreana, lipanul.

2. Resursele turistice antropice

Judeţul Suceava are un potenţial antropic deosebit de complex: mănăstiri, biserici, ruine de cetaţi, case memoriale. Aici se află principalele necropole domneşti, iar bisericile cu pictură exterioară deosebită sunt recunoscute internaţional pentru valoarea lor inestimabila.

Zona Sucevei este un pământ al legendelor, locul de naştere a unei vechi civilizaţii, cunoscut sub numele de Bucovina, un loc unde istoria este prezentă pretutindeni. Una din trăsăturile de bază ale acestei zone este faptul că, pe o suprafaţă restransă, se gasesc un mare număr de atracţii turistice, se găsesc facilităţi pentru practicarea sporturilor de iarnă, pentru pescuit şi vânătoare, pentru odihnă şi recreere.

Analizând spatiul turistic si agroturistic sucevean, se constata ca acesta este pastratorul si conservatorul unui inestimabil tezaur de monumente istorice, de arhitectura si vestigii istorice, ca si a unui veritabil patrimoniu etnofolcloric de o valoare si o puritate neasemuita.

Ofertele turistice antropice formeaza si perpetueaza imaginea spatiului turistic si agroturistic al judetului Suceava. Cele mai reprezentative resurse antropice din spatiul turistic si agroturistic al judetului Suceava sunt:

Vestigii istorice Biserici şi mănăstiri Muzee şi case memoriale Meşteşuguri şi artă populară Gastronomia tradiţională suceveană Festivaluri şi sărbători

VESTIGII ISTORICE

Cetatea de scaun a Sucevei este o cetate medievală, situată pe un platou înalt, în partea de est a oraşului, restaurată în ultimii ani, este o ctitorie a voievodului Petru I Musat, menţionată pentru prima oara într-un document din anul 1388. Cetatea este construită din piatră, fiind întărită ulterior de Alexandru cel Bun şi de către Ştefan cel Mare cu ziduri de peste 10 m şi o grosime de aproape 4 m. Cetatea nu a fost niciodată cucerită prin forţa armelor. Prima armată « străină » care a intrat în cetate a fost armata lui Mihai Viteazul în 1600. Cetatea de Scaun a

16

Page

17

17

Sucevei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004.

Hanul Domnesc este una dintre cele mai vechi construcţii civile din Moldova, parterul şi pivniţele datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. Clădirea a fost destinată mai întâi adăpostirii dregătorilor şi negustorilor sosiţi în zonă, iar mai apoi, în perioada secolului al XVII-lea şi al XIX-lea a servit ca han, casă domnească, casă de vânătoare pentru împaratul Franz Josef.

Monumentul de arhitectură medievală Mirăuţi este cel mai vechi monument religios din Suceava, operă a domnitorului Petru Muşat. Odată cu crearea Mitropoliei Moldovei şi aducerea în 1402 de către Alexandru cel Bun a moaştelor Sf. Ioan cel Nou la Suceava, lăcaşul devine catedrală mitropolitană şi implicit loc de ungere a viitorilor domni ai ţării. Distrusă de turci, probabil la 1476, Ştefan cel Mare o reclădeşte dându-i o nouă înfăţişare.

Ruinele Palatului Domnesc se află la numai câţiva zeci de metri de biserica Sf. Dumitru. Odată cu stabilirea reşedinţei domneşti de la Siret la Suceava, Petru Musat construieşte în extremitatea vestică a aşezarii o casă domnească şi un turn. Ştefan cel Mare definitivează ansamblul Palatului Domnesc prin care Curtea Domneasca de la Suceava a devenit cel mai reprezentativ monument de gen din întreaga Moldovă.

BISERICI ŞI MĂNĂSTIRI

Numărul impresionant al bisericilor din Bucovina, cu interesantele fresce interioare şi exterioare, a fost păstrat încă din timpurile medievale. Datorită unicităţii şi valorii lor artistice, acestea au fost adăugate la “Lista cu Moşteniri Culturale Internaţionale” a UNESCO, în 1993. Într-adevăr, nu există alt loc pe pământ în care se afla un astfel de grup de biserici, cu o aşa de înaltă calitate a frescelor exterioare. În majoritatea cazurilor, bisericile au fost întemeiate ca loc al familiilor nobile pentru îngropare.

Frumuseţea frescelor, culorile vii, s-au păstrat până în zilele noastre, identificându-se şi dând o notă de originalitate creaţiilor artistice. Astfel, culori precum Albastrul de Voroneţ, Roşul de Humor sau Verdele de Arbore, au descris poveştile biblice ale pământului şi ale raiului, scene din viaţa Sfintei Fecioare şi a lui Iisus Hristos, povestiri despre începuturile omenirii şi viaţa după moarte. Motivele pentru astfel de scene vaste erau atât religioase, cât şi didactice: pentru a promova ortodoxismul şi pentru a educa oamenii de rând

Mănăstirea Humor, una dintre cele mai vestite ctitorii ale evului mediu romanesc,a fost construită în anul 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile  . Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Mucenic Gheorghe. Arhitectura

17

Page

18

18

monumentului sacru de la Humor prezintă un interes aparte. Aici apare, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis şi o încăpere nouă la etaj numită tainiţă, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se pătrunde în pronaos, iar mai departe, în camera mormintelor si naos. Spre răsărit, biserica se termină prin absida de formă circulară a altarului, desparţit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, excepţională sculptură în lemn. Ceea ce impresionează şi atrage în mod deosebit admiraţia, la biserica Humor, sunt frescele sale exterioare, pictate de Toma Zugravul în 1535. Principalele teme iconografice exterioare sunt: Acatistul Bunei Vestiri (faţada sudică), Arborele lui Eseu (faţada nordică), Judecata din urmă (faţada vestică) şi Cinul care cuprinde o procesiune a sfinţilor îngeri, profeţi, apostoli, ierarhi, martiri şi cuvioşi (absidele laterale şi cea a altarului). Pe peretele exterior sudic este de semnalat, în partea inferioară, scena Asediului Constantinopolului, o prezentare a evenimentelor grave care au dus la ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de către turci la 1453.

Mănăstirea Voroneţ a fost ctitorită de Ştefan cel Mare, în 1488, în stilul moldovenesc al epocii. Pictura interioară (exceptând pridvorul) datează din timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457 – 1504). În naos se află tabloul votiv, cu portretele membrilor familiei lui Ştefan cel Mare. Mănăstirea Voroneţ este faimoasă datorită picturii exterioare (secolul al XVI – lea), realizată pe un fond albastru inimitabil, cunoscut în întreaga lume ca „albastru de Voroneţ”. Lumina soarelui dă culorilor şi mai ales acestui albastru o frumuseţe aparte, ce a devenit astăzi o expresie care defineşte o culoare specific românească. Bisericii i s-a dat supranumele de "Capela Sixtină a Estului". Pe zidurile exterioare ale Voroneţului sunt zugrăvite scene religioase ca:,, Judecata de Apoi” de pe peretele vestic; ,,Arborele lui Eseu” întruchipat pe faţada sudică; ,,Asediul Constantinopolului” , ,,Geneza” desfăşurată pe faţada nordică; cele doisprezece scene înfăţişând vieţile Sfinţilor Nicolae şi Ioan cel Nou de la Suceava; imaginea Sfântului Gheorghe – patronul locaşului – ucigând balaurul. Toate acestea au apărut folosindu-se var stins, nisip şi paie tocate, din culori de extracţie minerală, se pare, savant amestecate, din piatră măcinată, care au reuşit să dea inimitabila culoare albastră. Ştefan cel Mare este înfăţişat la Voroneţ în tabloul principal din naos, ca un bărbat viguros, rotund la faţă, cu mustaţă şi pletele blonde. Poartă în mâini, miniatural, chiar locaşul Voroneţ. Lângă el, se află cea mai iubită dintre cele trei soţii, Maria Voichiţa, ce-i fusese iniţial prizonieră, dupa ce îl învinsese într-o luptă pe tatăl ei, Radu cel Frumos, domnitor al Ţării Româneşti.

Mănăstirea Putna este prima dintre ctitoriile lui Ştefan cel Mare. Lucrările de construcţie a mănăstirii ce urma să fie necropolă domnească, au început la 10 iulie 1466 şi s-au încheiat în 1469, iar în 1481 erau finalizate fortificaţiile de incintă. Lăcaşul a avut mult de suferit, de-a lungul timpului, din cauza unui puternic incendiu, prădat în două rânduri de cazaci, apoi de polonezi. Puternicul cutremur din 1739 a contribuit şi mai mult la ruinarea mănăstirii. Biserica necropolă din mijlocul incintei avea dimensiuni neobişnuit de mari pentru acea vreme. Zidurile sunt din piatră brută legate cu mortar, sprijinite de 12 contraforţi. Turla este înaltă şi bine proporţionată, cu tamburul in stil baroc, pe o baza stelară, impodobită cu coloane răsucite şi capiteluri corintice. În pronaos se află mormintele lui Bogdan al III – lea mort la 1517, a surorii

18

Page

19

19

acestuia Maria (m.1518), al Mariei, soţia lui Petru Rareş (m.1529) şi al lui Ştefăniţă Vodă (m.1527). În partea de sud a gropniţei, se află mormântul lui Ştefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmură albă. Sarcofagul are motive ornamentale de o înaltă valoare artistică. Piatra din marmură albă, are o bordură exterioară realizată dintr-o împletitură de frunze de stejar, urmată de o pisanie. Lânga mormântul domnitorului, se află cel al soţiei sale Maria Voichiţa, decedată în 1511. În partea de nord a gropniţei se află mormântul Mariei de Mangop, cea de a doua soţie a domnitorului (m.1476) şi al fiilor marelui domnitor, Bogdan şi Petru. Aşezământul de la Putna şi-a câstigat un binemeritat renume şi datorită inestimabilelor valori artistice (broderii, ţesături, manuscrise împodobite şi ferecate în aur şi argint, icoane, obiecte de cult), care se găsesc în muzeul amenajat în incinta mănăstirii.

Mănăstirea Suceviţa a fost construită ca o adevărată mănăstire - cetate, cu ziduri masive şi cu puternice turnuri de apărare, destinată a fi necropolă, strălucită ctitorie voievodală, adevărat blazon al familiei Movilă. Construcţia a fost finalizată la 9 iunie 1591. Biserica mănăstirii cu hramul "Învierea Domnului", având planul moldovenesc treflat, resimte puternic tradiţia bizantină a artei locale. Pictura are o serie de trăsături noi, atât în concepţia iconografică, cât şi în compoziţie şi desen. Suceviţa reprezintă un adevărat "testament al artei moldoveneşti". Cei doi pictori ai Suceviţei, Ioan şi Sofronie, au aplicat la pictura bisericii canoanele specifice miniaturii şi iconografiei. Specific la Suceviţa, este caracterul narativ al picturilor, ceea ce a făcut ca unitatea ansamblului să fie fărâmiţată într-o mulţime de mici tablouri, fiecare cu personalitatea lui artistică. Printre cele mai reprezentative teme prezente în pictura exterioară a Suceviţei se află Arborele lui Ieseu, Scara lui Ioan Climax în care este redată lupta dintre bine şi rău, Friza profeţilor şi filozofilor antichităţii, între care regăsim pe David şi Solomon, Homer, Sofocle, Aristotel. Pictura Suceviţei este cel mai complex ansamblu iconografic dintre bisericile feudale din Moldova. Tabloul votiv din naos, îl prezintă pe ctitor, domnitorul Ieremia Movilă, împreună cu familia. Muzeul mănăstirii, situat în fostele case domneşti, adăposteşte capodopere de o excepţională valoare ale artei medievale bisericeşti.

Mănăstirea Moldoviţa este ctitoria domnitorului Petru Rareş din 1532. Zidul de incintă închide un patrulater cu latura de 40 m, grosimea 1,20 m şi înălţimea de 6 m. În colţul de nord - vest se află clisiarniţa, construită la începutul secolului al XVII - lea. Este una dintre puţinele locuinţe moldoveneşti din secolul XVI-XVII, fiind construită între 1610-1612 de Efrem, egumenul Moldoviţei. Biserica cu hramul "Buna Vestire", continuă concepţia constructivă, deplin cristalizată de artiştii epocii de strălucire a lui Ştefan cel Mare, aducând ca elemente specifice epocii rareşiene, dimensiunile mărite, tendinţa de înălţare şi svelteţe. Elemente tipice goticului târziu transilvănean dovedesc că la construcţie au participat meşteri pietrari transilvăneni. Pictura Moldoviţei realizată la 5 ani după ridicarea bisericii, reprezintă, alături de pictura Voroneţului, un excepţional document artistic al epocii de mare strălucire spirituală a lui Petru Rareş. Tendinţa de umanizare a figurilor divine, prezenţa simţămintelor profund omeneşti în multe din scenele ciclului evanghelic, sunt trăsături proprii minunatelor fresce care şi-au

19

Page

20

20

păstrat nealterate prospeţimea şi strălucirea culorilor. Pictura interioară, repictată culoare peste culoare în secolul al XVII -lea, respectă conţinutul ideatic şi programul iconografic al epocii lui Ştefan cel Mare. Tabloul votiv în care este prezentat ctitorul împreună cu familia sa, deşi păstrează caracterul unor portrete oficiale, vădeşte preocuparea artistului de a reda prin intermediul tehnicii proprii portretului, viaţa lăuntrică a personajelor.

Biserica Arbore a fost construită în anul 1503, de către Luca Arbore la curtea sa din comuna care-i poartă numele, situată pe valea râului Solca în Bucovina. Din întregul complex, astăzi mai există doar biserica; curtea boierescă a fost distrusă de un incendiu în secolul al XIX – lea. Biserica poartă placa comemorativă dedicată Sfântului Ioan Botezatorul. Concepută şi construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, construcţia uimeşte prin marea sa stilizare. Prelungirile zidurilor laterale legate printr-un arc semicircular, delimitează în exterior, pe faţada apuseană, o mare nişa, destinată lăcaşului clopotelor. În anul 1541, la iniţiativa Anei- sora boierului Arbore- se va realiza ansamblul de pictură exterioară si interioară.

Mănăstirea Slatina este ctitoria domnitorului Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, Construită între 1554 – 1558 ca necropolă domnească a familiei. Are aspectul unei adevarate fortăreţe remarcându-se printr-o deosebită valoare arhitectonică şi artistică, ce reînvie şi continuă tradiţiile epocii lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. În interiorul incintei, se află Casa Domnească ce trebuia să slujească familiei domnitorului nu numai ca locuinţă ci şi ca loc de refugiu în caz de primejdie. Deşi a suferit transformări de-a lungul anilor, ea păstrează ramele de piatră ale ferestrelor, cu profile în stilul renaşterii transilvănene, confirmând astfel legăturile strânse ale lui Lăpuşneanu cu oraşele de peste munţi şi în special cu Bistriţa, de unde au fost aduşi meşterii pietrari care au lucrat la Slatina. Aşa cum se prezintă astăzi, mănăstirea este rezultatul unor restaurări succesive

Mănăstirea Probota este prima ctitorie a domnitorului Petru Rareş, ridicată în 1530 pe locul consacrat de o bisericuţă din lemn (1398) şi alta din piatră (în jur de 1440) ale cărei urme se mai văd în vecinătate; de altfel „probotă” înseamnă frăţie, desigur, a slujitorilor bisericii. În biserică se află 21 de pietre tombale epigrafe, realizate între 1464 – 1640, de o remarcabilă valoare documentară şi artistică; pietrarii au trecut de la elemente decorative geometrice la cele accentuat vegetale, inovaţie reprezentativă pentru sculptura secolului al XVI –lea. Colecţia de istorie şi artă veche, în organizare, cuprinde piese obţinute în urma săpăturilor arheologice, ţesături din sec. XVI – XVII, obiecte de cult, veşminte (sec. XVIII). Edificiu monumental armonios, cu turla deasupra naosului, pridvor închis de înalte ferestre gotice cu chenare din piatră cioplită, abside poligonale marcate de arcade oarbe şi ocnite, soclu prelungit cu bancă de jur-

20

Page

21

21

împrejur „…una dintre cele mai importante realizări ale arhitecturii româneşti, reprezentativă pentru secolul XVI” (V. Drăguţ). Ziduri de apărare înalte de 6 metri, turnuri pătrate şi Casa domnească (vestigii), întregesc ansamblul monahal cu elemente ale arhitecturii civile moldoveneşti – printre puţinele piese din secolul al XVI-lea care mai există.

Mănăstirea Râşca este construită în mai multe etape: 1512, Bogdan al III – lea a zidit chiliile, în 1540, episcopul Romanului Macarie împreună cu logofătul Ioan şi Teodor Balş zidesc biserica cu hramul „Sf. Nicolae", în jurul bisericii se construiesc din porunca lui Petru Rareş, ziduri înalte şi puternice cu creneluri şi turn, lucrare terminată în 1542. Pictura interioară şi exterioară a fost realizată între 1551 –1554. Biserica mai deţine două valoroase icoane din secolul al XV – lea. Într-o cameră din clopotniţa mănăstirii Râşca, a stat închis timp de şase luni marele istoric şi om de stat Mihail Kogâlniceanu, surghiunit în 1844 din porunca domnitorului Mihai Sturza.

Biserici din cadrul municipiului Suceava

Biserica Mirauti a fost prima biserică de lemn, înălţată in momentul când localitatea era de abia un cătun,fapt semnalat şi de marele cărturar sucevean şi Simion Florea Marian. Acest lacaş sfânt a fost timp de peste 120 de ani sediul primei Mitropolii a Moldovei, fiind ctitoria lui Petru I Muşat. Tot la biserica Mirauţi au fost unşi cu mir de la Sfantul Mormant eroii civilizatori ai Moldovei, de la Alexandru cel Bun pâna la Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare. Petru I Muşat este voievodul înaugurator care a înalţat sistemul de cetăţi din Ţara Moldovei. Distrusă în timpul unei invazii a tătarilor in 1513 şi refacută de Bogdan al III-lea pentru a adaposti în continuare moaştele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, în a doua jumatate a sec. al XVII-lea şi in sec. XVIII biserica Mirauti ajunge din nou intr-o stare avansată de degradare. O fotografie publicată in anii ’20 de G.Bals, ăi realizată înainte de restaurarea cordonată de Karl Romstorfer în perioda 1898-1903, ne înfatişează un edificiu lipsit în cea mai mare parte de acoperiş,cu zidurile crăpate şi clopotniţa pe jumatate distrusă. Actuala biserică este de plan triconc, cu turla pe naos şi cu impetuos turn- clopotniţa situată pe latura sudică, al cărui parter cu uşa de acces are aspectul unui pridvor. Pridvorul-clopotniţă şi frumoasele rânduri de cărămizi aşezate în zimţi reprezintă o influenţă a stilului muntenesc, tot mai frecventă în constituirea noilor la case de cult din Moldova, începând cu secolul al XVII-lea. Descoperirile arheologice au scos la iveala 23 de morminte, dintre care se presupune că unul ara parţine chiar lui Petru I Musat, iar altul in mod sigur este locul de veci al primei soţii a lui Ştefan cel Mare, Evdokia de Kiev, distinsa prinţesă lituaniană. În ceea ce priveşte pictura interioră restaurată de vienezul Karl Jobst, cu tabloul votiv din naos în care e înfaţişat împăratul Franz Joseph, cu chipul blând, relaxat şi cu coroana aşezată alături, pe o masuţă, dar şi cu celavate scene ale programului icinigrafic. Imaginile lui Karl Jobst se pierd în amănunte nesemnificative, chipurile personajelor şi-au epuizat complet aura hieratică

21

Page

22

22

şi nobilă specific bizantină, iar numeroasele tonuri folosite nu sunt armonizate cu măestria vechilor noştri zugravi.

Biserica Sfântul Dumitru este situată în centrul oraşului, biserica îl ca ctitor pe Petru Rareş şi a fost înalţată intre 10 august 1534- 30 august 1535. Biserica este de plan triconc,cu turla pe naos, compusa din pridvor inchis, pronaos, naos şi sfântul altar. Este un edificiu de piatră impunător, de dimensiuni destul de mari (lungimea de 35m, laţimea de 10m, inalţimea 27m) la care frapeaza îngemănarea dintre masivul corp dreptunghiular şi elegantele abside de formă poligonala, dispuse în semicerc. Soclul înalt, din piatra cioplită, pridvorul cu mari ferestre gitce, ca la Probota, contraforturile ei, firidele alungite sporesc caracterul monumental şi decorativ al sfantului lacaş. Motivele Renaşterii italiene aminteşte de arta sculptorului Mino di Fiesole, cel care a lucrat la Capela Sixtina din Vatican. Tot ansamblul arhitectonic pare a fi o sinteza intre Probota, sfantul lacaş gândit de la început drept necropoli a lui Petru Rareş, Moldoviţa, o altă ctitorie a sa şi catedrala metropolitană Sf. Gheorghe de la Mănastirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. In curtea bisercii, la circa 30m de altar, se afla înalţat turnul-clopotniţă, putin înclinat din cauza unor lente alunecări de teren, cel mai semet şi înalt turn medieval al Sucevei, un insemn de autoritate înalţat în 1560 de un alt Muşatin, Alexandru Lapuşneanu, pe locul celui din vremea lui Petru Rareş, distrus din motive necunoscute.

Pictura murală, atât în interior cât şi în exterior, a fost realizată în anii 1537-1538. În pridvor nu se mai văd urme de fresce, iar in exterior ele sunt foarte înegrite. În schimb, în naos şi în altar au fost restaurate în cea mai mare parte, începand din 1997, de cunoscutul pictor Nicolae Sava, dar a reuşit să producă una dintre cele mai mari surprize estetice ale artei sacre medievale. În ceea ce priveşte fresacele exterioare, nu mai sunt vizibile acum decat fragmente şterse din Imnul Acatist şi Arborele lui Iesei, pe faţada sudica. Arta lui Toma de La Suceava, pictorul de curte al lui Petru Rareş, caracterizată prin desen auster şi nobil, echilibrul compoziţiei, prin folosirea unei game cromatice restrânse dominate de roşul cărămiziu, rozul suav, galbenul, albastrul şi verdele, poate fi admirată mai ales pe peretele sudic al naosului, unde se află şi tabloul votiv

Biserica Sfântul Ioan Botezatorul (Biserica Domniţelor) a fost ctitorită de Vasile Lupu, cu arhitectura sa compactă şi armoniosă, cu clopotniţă integrată peretelui nord-vestic, şi cu ingenioasele decoraţii exterioare, este un ansamblu plin de farmec, situat la numai 40 m de fosta Curte Domneasca, în zona centrală a Sucevei. Accesul în sfântul lacaş se face printr-o uşa in stil gotic de pe latura sudica, deasupra ei putând fi observată pisania cu stema Moldovei. Interiorul e alcătuit din pronaos, naos şi sfântul altar, primele compartimente fiind despărţite formal de 2 coloane cu secţiune octogonală. Naosul, luminat de 4 ferestre cu chenare gotice, are o boltă cu arcuri piezişe în stil moldovenesc, decorată la bază cu linii în relief şi brâuri de piatră zimţată şi

22

Page

23

23

terminată cu un cilindru, înfluenţa barocului fiind destul de pregnantă. Corpul bisericii este împodobit cu frumoase decoraţiuni exterioare. Turla liliputană, probabil de dimensiunile cele mai reduse din nordul Moldovei, este aşezată pe o bază pătrată şi apoi pe una stelată ,ambele decorate cu ocnite mici. Exteriorul ei este ingenios asamblat cu 4 arcade suprapuse încastrate în adâncime şi cu alte 4 in relief, de factură surprinzător de modernă, cu o esenţializare a formele amintind de Brancuşi. Tradiţia afirmă că Biserica Domniţelor a fost pictată atât în interior cât şi în exterior de ‘coconii’ domnitorului şi ai celorlaţii demnitari locali de la Curtea Domnească din Suceava, gest artistic unic în epoca Evului mediu, care denotp deschiderea, grija pentru educaţia tinerilor şi ideale inovatore de la curtea lui Vasile Lupu. În 1643, anul înălţării şi pictării bisericii, copiii domnului aveau urmatoarele vârste: Ioan 18 ani, Maria 15 ani şi Ruxandra 10ani. Pictura interioară a fost complet deteriorată ,singurele urme vizibile în jurul ancadramentelor ferestrelor din pronaos, arăbescurile unor motive ample fiind redate în culori de scene representând balauri înaripaţi, mari vaze de flori şi motive geometrice. Desenul stângaci cu linii pregnante de culoare roşu-cărămiziu este o proba seriosă în favoarea ipotezei că frescele au fost realizate de nişte copii sau adolescenţi, şi nu de vreun maestru.

Jefuită şi încendiată în 1650, biserica a fost restaurată şi zugrăvită din nou în 1884. Numeroasele motive decorative folosite leul, vulturul, grifonul, sarpele cu cap de balaur, îngerii în zbor purtând coroană, cornul abundenţei, anforă, frunză de acant, maci, spicul de grâu, precum şi stinta compoziţiei fac din catapeteasma de la Biserica Beizadelelor o piesă de valoare din patrimoniul cultural naţional.

Manastirea Zamca a fost mentionaţă pentru prima data în anul 1415, manăstirea impresionează prin dimensiunile sale şi elementele gotice şi clasice cu motive orientale. Se consideră a fi ctitorită de armenii refugiaţi de timpuriu în Moldova, o lungă perioadă de timp fiind şi sediul episcopiei armene. Ansamblul Mănastirii Zamca, cea mai veche intemeiere mornahală armenească din Moldova, a fost ridicăt în anii 1600-1606: biserica, paraclisul, turnul-clopotniţa, zidul de incintă şi chiliile adosate. În prima jumătate a secolului al XV-lea Suceava capată o importanţă deosebită în legăturile bisericeşti dintre armenii din Polonia şi Moldova.

Numele mănăstirii vine de la cuvantul polonez “zamek” insemnand citadelă, fortareaţă, fortificaţie, castel. Dupa 1672 numeroşi armeni din Suceava au părăsit Zamca stabilindu-se în Transilvania, monumentul pierzându-şi din strălucire. Ea rămâne însă, cu anumite modificări, un exemplu tipic al arhitecturii vremii, având hramul Sfantului Auxentiu şi impresionând prin sobrietatea ei interioară şi exterioară. Dintre pietrele tombale trebuie menţionată cea a lui Agobsa, pe care unii îl considera primul ctitor al bisericii. O versiune armenească despre povestea mănastirii spune ca numele iniţial al mănăstirii a fost Sfintul Oxent (Auxentie), ctitorii acesteia fiind trei fraţi, Auxent, Iacob si Grigore, care au cumparat locul. Primul dintre ei a inalţat biserica, care a primit hramul Sfintului Auxentie, al doilea, capela de la apus, iar ultimul a realizat turnul cu clopotniţa, care are hramul Sfintul Grigorie Luminatorul. Armenii au fost bine primiţi de domnitorii români din acea vreme, adică urmaşii lui Alexandru cel Bun şi ai lui Ştefan

23

Page

24

24

cel mare, în schimb, pe timpul lui Petru Rareş a fost o perioadă de reprimare a lor, pentru că erau consideraţi neortodocşi şi se dorea trecerea lor la ortodoxismul romanesc. In acele vremuri tulburi, o parte din ei au fost ucişi, alţii au fugit in Transilvania, îndrumaţi de episcopul Minas Zilichtar-Oglu, iar Mănăstirea Zamca a fost arsă. Biserica a fost din nou ridicată pe timpul lui Ion Voda cel Cumplit, care era armean dupa mama, de aceea i se şi spunea Armeanul. O altă variantă istorică leagă Mănăstirea Zamca de anul 1551, când, după prigoana lui Ştefan Rareş, se reclădeşte biserica şi mănăstirea, ctitor fiind Agopsa Tartan.

Biserica Sfântul Ioan cel Nou (cu hramul Sf. Gheorghe) a fost proiectată pentru a fi catedrală mitropolitană în locul bisericii Mirauţi, mănăstirea, cu hramul Sf. Gheorghe, a fost începută de Bogdan al III-lea in 1514 şi terminată de Ştefaniţă in 1522. Pictura exterioara a bisericii, din care se mai păstrează şi astazi urme, datează din timpul lui Petru Rareş (1543). Moaştele Sf. Ioan cel Nou au fost strămutate de la Mirauti in 1589 şi se află aici şi în zilele noastre. O dată cu restaurările din 1904-1910, arhitectul austriac K. Romstorfer a dat acoperişului formă actuală, folosind tigla colorată smălţuită. Biserica Sf. Gheorghe din Suceava, prin monumentalitatea şi echilibrul formelor sale, prin valoarea artistică deosebită, reprezintă unul dinte cele mai importante monumente istorice şi de artă religiosă inalţate până la acea dată în Ţara Moldovei . Frescele ce decorează astăzi biserica ne ofera o mărturie incontestabilă despre impresionanta desfasurare de energii creatore a meşterilor moldoveni, din vremea lui Petru Rareş. Oriunde te uiţi, apar chipuri şi busturi de barbaţi cu feţe grave şi expresive, scene figurative larg prinse în compoziţii, care nu sunt opera unei singure persoane,ci moştenirea multor generaţii.

MUZEE ŞI CASE MEMORIALE

24

Page

25

25

Muzeul de artă populară Suceava, funcţionează în clădirea fostului han Domnesc, construcţie de la sfârşitul sec XVI; adăposteşte colecţii de etnografie şi artă populară.

Muzeul de istorie Suceava, înfiinţat în anul 1900, expune interesante piese care evocă trecutul bogat în evenimente şi fapte eroice al locuitorilor meleagurilor sucevene, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre; un interes aparte îl reprezintă "Sala tronului", în care, mobilierul, costumele şi alte obiecte reconstituie atmosfera de la curtea lui Ştefan cel Mare.

25

Page

26

26

Muzeul de Artă "Ion Irimescu" din Fălticeni, conţine 313 lucrări de sculptură, peste 1.000 de lucrări de grafică, la care se adaugă şi biblioteca personală (peste 1.500 de volume) şi o colecţie de pictură şi grafică în dezvoltare.Muzeul este o instituţie unică în România, prin faptul că e cea mai bogata colecţie de autor din ţară.

    Muzeul Apelor Mihai Bacescu este unul din obiectivele turistice ale orasului Falticeni ,este înfiintat de academicianul Mihai Bacescu si inaugurat în 1982. În salile muzeului sunt expuse cercetarile lui Grigore Antipa, Emil Racovita, Ion Borcea si ale savantului  Mihai Bacescu. Din cele 750 de exponate  ale muzeului punctul principal  este acvariul de mari dimensiuni.

Casa muzeu Solca, situată pe drumul de acces spre mănăstirile Arbore, Humor este un monument reprezentativ în ce priveşte arhitectura tradiţională şi cultura şi civilizaţia populară bucovineană. Casa este de tip cameră-tindă-cameră cu foişor şi prispa lutuită. Bucătăria are un cuptor tradiţional cu vatră şi plită reconstituit după tipologia mijloacelor de încălzit din zonă.

26

Page

27

27

Casa muzeu Bilca din zona etnografică Rădăuţi, în localitatea cu acelaşi nume fiind reprezentativă pentru aşezările din zonă. Interioarele sunt amenajate cu mobilier tradiţional poliţe, laiţe, blidare, ţesăturile de interior (scoarţe, lăicere, grindăraşe) înfrumuseţând pereţii din căsuţă şi din casa mare. Obiectele din lemn şi ceramică, de uz casnic completează inventarul casei.Casa a fost donată de către George Muntean si Adela Popescu.

Muzeul Satului Bucovinean din apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei,pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factură populară din Ţara de Sus. Cel mai tânăr dintre muzeele în aer liber ale României s-a înfiripat în deceniul al VIII-lea al secolului trecut când satul bucovinean dispunea de nenumărate monumente de arhitectura populară dar din păcate activitatea – concretizată prin transferul mai multor obiective şi reconstruirea a trei dintre acestea – a fost întreruptă.

27

Page

28

28

Casa memorială Simion Florea Marian, situată în centrul municipiului Suceava, “câştigată cu condeiul” de marele etnograf si folclorist, cum scrie pe o placă memorială, cumparată cu banii proveniţi din premiul acordat, în anul 1883, de Academia Română, pentru lucrarea “Ornitologia  Poporană Romana”.

Casa memorială Ciprian Porumbescu, sat Ciprian Porumbescu, inaugurată în 1953, este adapostită într-o anexă originală – singura care s-a păstrat – a fostei case parohiale de la Stupca (Ciprian Porumbescu ) , locuită de familia preotului, scriitorului şi militantului român din Bucovina, Iraclie Porumbescu, între anii 1865 – 1883.

28

Page

29

29

Casa memorială Nicolae Labiş, aflată in satul Mălini , inaugurată în 1975, Casa Memorială este amenajată în locuinţa din centrul satului Mălini, care a aparţinut părinţilor poetului şi unde acesta a trăit un timp din scurta şi fulgeratoarea sa viaţă, zămislind aici poate cea mai semnificativă parte a inestimabilei sale moşteniri poetice.

Alte obiective:

Salina Cacica cunoscuta de circa 200 de ani, constituie una dintre rezervele de sare ale tarii. În interiorul salinei la 30 m  adancime, se afla biserica salinei închinata Sfintei Maria, având amvonul, altarul si balconul pentru cor daltuite din sare, o sală de bal şi un lac sărat.

  Chilia lui Daniil Sihastrul se află în apropierea Manastirii Putna, la poalele unui deal împadurit, sapata într-un masiv de stânca. Aici a trait pusnicul Daniil Sihastru, sfatuitor al lui Stefan cel Mare.

29

Page

30

30

BUNURI ŞI VALORI ETNOGRAFICE

Fondul etnografic şi folcloric al judeţului Suceava pune în evidenţă talentul şi sensibilitatea pentru frumos a locuitorilor acestei zone. Bogăţia elementelor etnografice este evidentă în Ţara Dornelor unde se mai păstrează şi astăzi vechile ocupaţii şi obiceiuri, precum şi un port popular autentic, lucrat cu o neîntrecută măiestrie artistică, exprimată în alcătuirea modelelor şi îmbinarea culorilor. Câteva dintre aşezările cele mai vestite din acest punct de vedere sunt: Marginea (la 10 km de Rădăuţi) renumit centru de ceramică neagră, lustruită cu piatră, tehnica preluată de la geto-daci şi care dovedeşte continuitatea populaţiei autohtone în regiune; Dorna, cu arhitectura specific bucovineană cu frumoase decoraţii exterioare, având motive florale sau geometrice; Ciocăneşti (la 22 km de la Vatra Dornei), renumit prin covoarele care se fac aici şi ouă încondeiate; Cacica, un important centru ceramic; Vama (confecţionarea cojoacelor, pieptarelor); Fundu Moldovei (centru de construcţie a instrumentelor populare şi de prelucrare artistică a lemnului); Cârlibaba (port popular şi ţesături de interior); Arbore (scoarţe şi ştergare).

GASTRONOMIA TRADIŢIONALĂ SUCEVEANĂ

Gastronomia tradiţională suceveană se remarcă prin elementele valoroase legate de un anumit mod de preparare a produselor alimentare, păstrat de-a lungul secolelor. fiind cunoscute si apreciate dincolo de granitele tarii noastre. In practicarea agroturismului aceasta reprezinta o resursa deosebit de valoroasa si „gustata” din plin de toti turistii caselor taranesti sucevene.Dintre mâncărurile specifice zonei amintim: ciorba rădăuţeană, borşul de sfeclă roşie, rasolul din hrean cu smântână, balmoşul dornean, găluştele cu crupe, răciturile de porc, păstrăvul în cobză de brad, tocineii prăjiţi din „barabule”, etc

FESTIVALURI ŞI SĂRBĂTORI

Viaţa în Bucovina este marcată de o serie de evenimente, sărbători şi festivaluri care au loc anual. Aceste tradiţii vechi sunt bine păstrate în aceste locuri. Există multe ocazii de sărbătoare, în primul rând, sunt sărbătorile religioase, Crăciunul, Paştele şi sărbătorile Sfinţilor

30

Page

31

31

importanţi, apoi, mai sunt numeroase festivaluri etno-folclorice, la acestea pot fi adăugate alte manifestări culturale şi târguri.

De secole, în prag de an nou, bucovinenii transfigurează prin măşti şi jocuri îndeletnicirile zilnice, momentele cele mai importante din viaţa omului (naşterea, căsătoria, moartea), ironizează prostia şi urâtul, critică asupritorii şi laudă gospodarii de seama ai comunităţii.

O data cu trecerea anilor, masca tradiţională bucovineană a devenit obiect de artă şi, deşi unele semnificaţii stravechi au început să dispară din conştiinţa creatorilor contemporani, s-au păstrat, în mod aproape miraculos, structurile plastice ale fiecărui tip de însemne ceremoniale. Ceata mascaţilor, prezenta, în seara de ajun a Anului Nou, a măştilor pe uliţele satelor bucovinene nu este determinată doar de sensul carnavalesc al petrecerii, ci are o motivaţie mult mai profundă, convingerea că respectând şi ducând mai departe obiceiurile străbunilor, oamenii vor avea parte, în anul care vine, de holde îmbelşugate şi livezi rodnice, de sănătate şi putere. În satele bucovinene se obişnuieşte ca în ziua de ajun a Anului Nou pe uliţe să umble mascaţii, într-o singură ceată, denumită diferit de la o aşezare la alta. Ceata reuneşte  toate personajele mascate: ursul, capra, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. Dupa lăsarea serii, ceata cea mare se fărmiţează, iar bandele rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi. Învierea ursului redă metaforic succesiunea anotimpurilor. Unul dintre cele mai impunătoare personaje din Bucovina este ursul. Cultul ursului este moştenit de la geto-daci, care considerau acest animal ca fiind sacru. De altfel, chiar numele lui Zalmoxis este derivat de la blana de urs, "zalmos!", însemnand chiar "blana de urs."

Între festivalurile şi sărbătorile religioase şi culturale, cele mai importante sunt)în ordine cronologică):

aprilie-mai: Suceava- „ Paştele în Bucovina” 24 iunie: Suceava- „Zilele Sucevei”- Hramul mănăstirii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava iunie: Suceviţa- „Urmaşii Movileştilor” - Zilele Culturii Suceviţei iunie-iulie: Gura Humorului- Zilele Municipiului Gura Humorului- „Umor la … Gura

Humorului” iulie: Fălticeni- Zilele Municipiului Fălticeni ; Festivalul Naţional de Folclor

„Şezătoarea” iulie: Vatra Dornei - Zilele Municipiului Vatra Dornei iulie: Câmpulung Moldovenesc - Festivalul Internaţional de Folclor „Întâlniri

Bucovinene” (parada portului popular, spectacole folclorice, târg al meşterilor populari) august: Suceava - „Festivalul de Artă Medievală Ştefan cel Mare” din Cetatea Sucevei august: Suceava- Festivalul Naţional de Dans „Hora de la Prislop”. august: Ciocăneşti – „Festivalul Naţional al Păstrăvului” august: Suceava –„Târgul Meşterilor Populari” august: Câmpulung Moldovenesc- Zilele Câmpulungului septembrie: Vama- Zilele Vamei – „Istorie, tradiţie şi turism”

31

Page

32

32

septembrie: Câmpulung Moldovenesc- Târgul lăptarilor decembrie: Fălticeni- „Sculaţi, gazde, nu dormiţi!” - Festival Naţional de Obiceiuri de

Crăciun şi Anul Nou decembrie: Suceviţa- „Am pornit să colindăm” – Festivalul Tradiţiilor şi Obiceiurilor de

Iarnă decembrie: Vatra Dornei- „Porniţi plugul Feţi Frumoşi” – Festival internaţional de datini

şi obiceiuri de iarnă.

V. Staţiuni turistice

VATRA DORNEI

Vatra Dornei, staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, se află în ambianţa bogatelor păduri de conifere şi de foioase ce acoperă dealurile şi masivele muntoase ce o înconjoară. Staţiunea este aşezată în Depresiunea Dornelor, la confluenţa râurilor Dorna şi Bistriţa, la o altitudine de 800m.

Apele minerale din Vatra Dornei, utilizate de multă vreme de localnici, au devenit cunoscute şi de autotorităţile Imperiului Habsburgic. În 1806, medicul Ignatz Pluschit a facut primele analize, dovedind calităţile curative ale acestora; în scurt timp, mai precis în 1808, au fost înfiinţate instalaţii balneare. Astfel, Vatra Dornei devine o staţiune balneoclimaterică de renume, în 1812 au fost îmbuteliate aici 50.000 de sticle cu apă minerală, pentru expedierea lor în diverse oraşe ale Europei. În anul 1845 a fost construit primul stabiliment balnear, în 1862 au fost efectuate alte analize chimice ale apelor minerale, iar în 1895 a fost construit, în stil baroc, un modern sanatoriu balnear. Numărul vizitatorilor creştea constant, astfel că în 1899 staţiunea a fost vizitată de 587 de persoane, iar în 1905 a fost vizitată de 2.144 de persoane. Primul război mondial a afectat staţiunea prin distrugerile provocate. După primul război mondial, staţiunea cunoaşte o nouă înflorire şi încep să se construiască noi spaţii de tratament şi de cazare. Cel de al doilea război mondial produce pagube foarte mari staţiunii prin distrugerea instalaţiilor balneare.

În staţiunea Vatra Dornei se pot practica sporturile de iarna: schiatul şi săniuşul se pot practica pe Dealul Negru, Runc şi Bârnărel. Aici se găsesc pârtii pentru începători şi avansaţi. Pe Dealul Negru este construit un telescaun cu o lungime de 3 km. De-a lungul traseului sunt amenajate 3 pârtii de schi şi o trambulină. Din Vatra Dornei se pot organiza excursii cu autocarul către Pasul Mestecaniş, către Ciocăneşti şi Cârlibaba, către Cheile Zugreni. Se pot efectua trasee turistice în Munţii Suhardului, în Munţii Rarău-Giumalău, în Munţii Bistriţei, în Munţii Călimani.

Cazarea curanţilor şi a turiştilor în staţiunea Vatra Dornei se poate efectua la hoteluri, vile şi pensiuni turistice.

Climatul zonei în care se află staţiunea Vatra Dornei este de depresiune intramontană, cu veri răcoroase şi ierni geroase. Temperatura medie anuală este de 5°C, temperatura medie în

32

Page

33

33

luna ianuarie de -6°C, iar cea din luna iulie de 15°C. Precipitaţiile însumeaza aproximativ 650 mm/anual. Numărul mediu anual al zilelor cu zăpadă este aproximativ 120.

În cele două baze de tratament ale staţiunii (Complexul balnear Dorna şi Hotel Căliman) se pot efectua băi calde cu ape minerale în vane, împachetari calde cu nămol şi parafină, electroterapie (diadinamice, galvanoionizări, ultrasunete, ultraviolete), hidroterapie (afuziuni, duş-masaj, duş subacvatic, băi de plante, băi ascendente), băi de lumina, masaje, gimnastică medicală, sauna, inhalaţii, etc. Pentru cura internă cu ape minerale sunt amenajate buvete. Apele minerale sunt utilizate atât pentru cura internă, cât şi pentru cea externă.

Factorii naturali de cură ai staţiunii Vatra Dornei sunt: climatul de depresiune intramontană, tonic, cu aer bogat în aerosoli răşinosi, izvoare cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, hipotone şi nămolul de turbă (transportat de la Poiana Stampei) bogat în substanţe minerale şi organice (răşini şi uleiuri eterice).

Vatra Dornei este recomandată pentru tratarea afecţiunilor cardiovasculare (stări dupa infarct miocardic în stadiu de postconvalescenţă, cardiopatie ischemică, insuficienţă mitrala aortică compensată, valvulopatii, hipertensiune arterială, varice, sechele după flebită, arteriopatii periferice ateroscleroza, boala Raynaud), afecţiunilor reumatismale (spondiloze cervicale, dorsale şi lombare, artroze, poliartroze, tendinoze s.a.), neurologie periferice şi centrale (pareze uşoare, sechele minore după polineuropatii, sechele vechi după semipareze sau după pareze), ale celor post-traumatice (stări după entorse, luxaţii şi fracturi), endocrine (stări prepubertale la copiii hiperreactivi, hipertiroidie benignă, boala Basedow în stadiu incipient), ginecologice (sindrom ovarian de menopauză), respiratorii (nevroze respiratorii), metabolice şi de nutriţie, digestive etc.

GURA HUMORULUI

Staţiune balneoclimaterică aflată în judeţul Suceava, Gura Humorului se află la o altitudine de 472 m. În apropiere se află Mănăstirea Voroneţ şi Pietrei Pinului. Din Gura Humorului se pot organiza excursii la Mănăstirea Humorului (1530), Mănăstirea Voroneă, monumentul natural de la Piatra Pinului şi parcul dendrologic de pe malul râului Moldova. Climatul staţiunii Gura Humorului aparţine tipului de climat de dealuri, sedativ-indiferent.

Gura Humorului are izvoare de ape minerale carbogazoase slab sulfuroase şi oligominerale. Aceste izvoare cu ape minerale curative sunt folosite pentru tratarea diferitelor maladii.

33

Page

34

34

SOLCA

Localitate în judeţul Suceava, Solca dispune de factori care îi conferă un ridicat potenţial balnear. Staţiunea Solca oferă spre vizitare mai multe obiective turistice. Dintre acestea se remarcă: biserica fostei mănăstiri Solca (ctitoria lui Ştefan Tomsa, 1622-1651), Casa Cotrubaşi (secolul al XVII-lea), Piatra Muierilor (943 m).

Localitatea Solca a devenit în 1866 staţiune balneoclimaterică, cu stabilimente şi instalaţii pentru tratament. Acestea au fost distruse în timpul primului razboi mondial şi nu au mai fost refacute. Mai exista în localitate şi un sanatoriu TBC. Localitatea este atestată documentar pentru prima dată într-un act emis la cancelaria lui de Alexandru cel Bun (1418). Staţiunea Solca dispune de izvoare cu ape minerale sulfatate, calcice, hipotone si aluminoase.

ŞARU DORNEI

Localitate balneoclimaterică, Saru Dornei se afla în judeţul Suceava, la 10 km de staţiunea balneoclimaterică Vatra Dornei. Cazarea turiştilor în staţiunea Saru Dornei se poate face la pensiuni turistice. Aflată la o altitudine de 903 m, staţiunea Saru Dornei beneficiază de un climat de munţi mijlocii, tonic-stimulent.

Apele minerale existente în staţiunea Saru Dornei prezintă mai multe concentraţii de minerale, fiind calcice, clorurate, arsenicale, bicarbonatate, calcice, magneziene, sodice, hipertonice. Aceste ape curative au valoare terapeutică, fiind folosite pentru tratamente balneare ale unor anumite afecţiuni. Apa minerala îmbuteliata este transportată şi valorificată în comerţ.

CÂMPULUNG MOLDOVENESC

Staţiune balneoclimaterică şi oraş în judeţul Suceava, Câmpulung Moldovenesc se află la altitudinea de 600-650 m. Localitatea Câmpulung Moldovenesc oferă spre vizitare mai multe obiective turistice, precum: Casa Gramada (1817), Casa de Lemn Prudeanu (secolul XIX) etc. Staţiunea Câmpulung Moldovenesc are izvoare de ape minerale carbogazoase.

VI. Structuri de primire turistică

Structurile de primire turistică, cu funcţiuni de cazare, reprezintă componenta principală a bazei tehnico-materiale a turismului, cazarea turistică făcând parte din serviciile turistice de bază.

34

Page

35

35

Unităţile de cazare turistică sunt acele construcţii special amenajate şi dotate, clasificate după gradul de confort oferit şi după funcţiunile pe care le îndeplinesc, a căror principal scop este de găzduire a turiştilor şi de prestarea unui set de servicii pe toată perioada şederii turiştilor în respectivele unităţi.

Conform prevederilor legale, unităţile de cazare turistică se împart în următoarele tipuri:

Hoteluri şi hoteluri-apartament; Hosteluri; Hoteluri pentru tineret; Moteluri; Vile; Cabane şi unităţi de tip căsuţă; Bungalouri; Sate de vacanţă; Campinguri; Pensiuni turistice rurale şi urbane; Camere de închiriat în locuinţe particulare; Nave maritime şi fluviale.

Structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, la 31 iulie 2011

35

Page

36

36

număr

Judeţul Suceava  

Total 271

Hoteluri şi moteluri 41

Hanuri turistice -

Cabane turistice 4

Campinguri şi unităţi tip căsută 4

Vile turistice 18

Tabere de elevi şi preşcolari -

Pensiuni turistice urbane 67

Sate de vacanţă 1

Pensiuni turistice rurale 109

Hoteluri pentru tineret -

Hosteluri 13

Popasuri turistice 2

Spaţii de cazare pe nave -

Bungalouri 2

Sursa: Direcţia Județeană de Statistică Suceava

Nota: Incepand cu anul 2009 hotelurile pentru tineret se asimileaza hostelurilor

Capacitatea şi activitatea de cazare turistică

36

Page

37

37

Judeţul Suceava

Capacitate de cazare

Sosiri(mii)

Înnoptări(mii)

Indicii de utilizarenetă a capacităţiiîn funcţiuneExistentă 

(locuri)În funcţiune(mii locuri-zile)

  (%)

2000 5269 1335,4 153,5 480,3 36

2001 5034 1421,1 151,4 461,1 32,4

2002 5192 1399,5 162,4 406,7 29,1

2003 5577 1640,8 162,5 423,2 25,8

2004 5755 1760,8 187,4 432,4 24,6

2005 6526 1932,6 192,1 435,2 22,5

2006 7012 2056,7 211,0 500,3 24,3

2007 6831 2087,4 226,3 535,1 25,6

2008 7029 2101,8 229,1 530,1 25,2

2009 7554 2176,4 209,7 479,4 22,0

2010 8033 2263,6 194,4 460,6 20,3

2011 8835 2439,6 229,5 556,2 22,8

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Suceava

În anul 2012 existau pe raza judeţului Suceava 296 structuri de cazare turistică cu o capacitate de cazare de 9447 locuri. Ponderea cea mai mare a capacităţii de cazare turistică existentă o deţin pensiunile urbane şi rurale (68,9%).

În anul 2011 judeţului Suceava a fost vizitat de 238611 turişti cazaţi, dintre aceştia 16,0% fiind turişti străini.

Indicele de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune în anul 2011 a fost de 22,6% pe total structuri de cazare turistică.

VII. Concluzii:

Judeţul Suceava dispune de un potenţial turistic foarte ridicat datorat atât resurselor naturale dar şi a celor antropice devenind o zonă turistică deosebit de importantă pentru ţară.

37

Page

38

38

Pe lângă marea atractivitate a peisajului montan, potenţialul turistic al judeţului se caracterizează prin varietatea, densitatea şi valoarea monumentelor de cult şi arhitectură, cât şi prin rezervaţii naturale şi zone etnografice, multe dintre ele unicat pe plan mondial. Potenţialul turistic al judeţului Suceava, alcătuit atât din frumuseţile naturale specifice acestei zone, cu peisaje pitoreşti, cât şi din salba de mănăstiri din mirifica zonă a Bucovinei, renumite pe plan internaţional, la care se alătură bogatul patrimoniu de valori culturale (muzee, case şi fonduri memorial-documentare), reprezintă premise dezvoltării activităţilor economice în sectorul turistic şi sectoare conexe acestuia în judeţul Suceava. Mai mult, acest tărâm de legendă păstrează comorile vestitelor mănăstiri. Frescele de pe pereţii exteriori, păstrând nealterate minunatele culori, sunt simbolul sufletului românesc.6

VIII: Bibliografie:

6 Strategia de dezvoltare economic şi social a judeţului Suceava, perioada 2011- 2020, p. 35

38

Page

39

39

1. Constantinescu Mihai Silviu, Dobra Dan Ionuţ, (2012), Valorificarea potenţialului turistic al

Judeţului Suceava, Editura ASE, Bucureşti

2. Strategii şi politici de marketing în cazul produsului turistic Bucovina”, conf. univ.Alexandru

Nedelea, Universitatea ”Ştefan cel Mare” Suceava

3.Strategia de dezvoltare şi promovare a turismului în judeţul Suceva, Instituţia prefecturii – Judeţul Suceava, decembrie 2005

4. Strategia de dezvoltare economică şi socială a judeţului Suceava, perioada 2011- 2020

5. , Ghid de turism – Judetul Suceava, Consiliul Judetean Suceava, 2001-2002

6. Monoranu,Suceava-mic îndreptar turistic,Editura Sport-Turism,Bucureşti 1999.

7. www.suceava.insse.ro(Direcţia Judeţeană de statistică a judeţului Suceava)

8. http://www.salutbucovina.ro

9 http://www.mdrt.ro

10. http://www.ropenet.ro

11. http://tourisminbucovina.ro

39