nOP<I>YPIOY TOY <I>OINIKOl: TOY MA8HTOY n/\QTINOY TOY

/\YKOnO/\lTOY

E'lCJCXrWr"

colecţia Filosofie medievala coordonator: Alexander Baumgarten

PORFIR FENICIANUL Discipolul lui Plotin din Lycopolis

Isagoga

traducere din limba greacă, note şi comentarii de Gahriel Chilldea

împreună cu versiunea latină a lui Anicius Manlius Severinus T. Boethius

E.J univers enciclopedic

Bucureşti , 2002

RedaClor: MARIA ST ANClU

Tehnoredaclori: OFELIA COŞMAN. DIANA TATU

Ţoate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC

ISBN 973-8240-47-6

Notă introductivă

Prima versi une în l i mba română a Introducerii (IsuKoKa) scrisă de Porfir în secolul al III- lea d.Hr.

la CateKoriile lui Aristotel îi aparţine lui Constant in Noica ş i a fost publicată în secţi unea de Texte

filozofice inedite În limba româmi din "Revista de fi lozofie" , 13,3, din 1 966. Este moti vul pentru care, din păcate, această versi une a aju ns cunoscută unui public restrâns , deşi importanţa scrieri i lui Porfir , istorică dar şi propedeutică, nu mai trebuie ami ntită .

Ne bucurăm, aşadar, să putem oferi cititorului, la ma i bine de treizeci de ani, o traducere reactual izată a opusculului grecesc care , fără a ignora sugesti i le primei tălmăciri , speră să câştige prin completitudine şi clari tate .

Textul grecesc tipărit alăturat variantei române�ti urmează vers iunea edi ţ ie i lu i A . Busse, Porl'hyrii I.mKoKe, din volumul IV, partea I, din Commen!arill in Aris(otelem Graeca , Berlin , 1887. Numcrotatia corespunde paginilor, respectiv rândurilor acestei ediţi i . Am avut la dispoziţie şi traduceri le în limba

Nota introductiva 6

i taliană (G. Gi rgenti) şi în limba franceză (1. Tricot) , folosi toare şi prin notele sau indicaţi i le bibliografice aferente. Am ţinut . evident, seama şi de versiunea latină a lui Anicius Man1ius Scverinus T. Boethius. pe care am inclus-o de altfel în această ediţie .

Gabriel Chindea

Tabel cronologic

Cele mai importante i zvoare antice privind biografia lui Porfir sunt propria sa scriere Viaţa llli

Plotin, în care întâln im frecven te referi ri auto­biografice , şi Viaţa lui Porfir, scrisă de neoplatonicul Eunapios din Sardes . Ambele au fost traduse în româneşte (cea din urmă în Addenda) în Porphyrios , Viaţa lui Pitagora; Viaţa lui Plotin, Editura Polirom,

Iaşi , 1998. Dintre monografiilc moderne rămâne de

referinţă aceea a lui J. Bidez , Vie de Purphyre, le

philosophe neoplatonicien , Oent, 1913.

233/234 Porfir se naşte la Tir , În Fenicia . Anul naşterii poate ti calculat din datele pe care

le oferă el însuşi în Viaţa llli Plotin , capA. Epitetul ,.bataneotul" , sub care apare în scrieri le unor autori creştini . a făcut să se creadă că localitatea sa de origine ar fi Batanea , În Palestina. În real i tate . c vorba de un cuvânt i njurios . Numele său de

origine siriacă, ca şi al tatălui , era MaJchos,

Tahel crono[oKic

adică "împăratul" (cL Viaţa lui Plotin,

cap .l7). De aceea, în cercurile intelectuale eleniste el va fi cunoscut sub numele de Basileus, dat de Amelius din Etruria , un discipol al lu i Plotin . Retorul Longinus, însă, va fi cel care îl va numi Porphyrios,

după culoarea purpurei cu care se vopseau veşmintele împărăteşti .

251-262 Anii formaţiei i ntelectuale . Născut într-o zonă intermediară, tânăruI Porfir va asimila dintru început trei l imbi importante, siriaca, greaca ş i ebraica , purtătoare ale unor fermenţi culturali diferiţi , la care se adaugă contactul inevitabil cu un creştinism în ascendenţă , a cărui fervoare populară nu-i diminua şi nu îl îndepărta , însă, de formele mai subtile de expresie . Educaţia lui Pofir va cuprinde , prin urmare , toate datele contextului : tradiţi i le populare şi cultice orientale, raţionalismul grec , avântul mistic al epoc i i . Creştin i smu l , însă , deşi l-a cunoscut direct , nu l-a îmbrătişat niciodată , în ciuda celor spuse mai târziu de istoric i i ecleziastici . Sunt ani i în care . în Cezareea Palestinei , este elevul teologului alcxandrin Origen (mort la Tir în 253), ceea ce

9

înseamnă totodată familiarizarea cu traditia platonistă, parte importantă din "programa" de studiu a primului său profesor. Lucrarea de mai târziu a lui Porfir, Împotriva cres­

tinilor, pare îndreptată de altfel şi împotriva lui Origen. De la Cezareea , Porfir pleacă la Atena , unde printre alţi i face cunoştintă cu Longinus , elev ca şi Plotin al celebrului , dar nu mai puţin misteriosului Ammonius Saccas . Longinus îl iniţiază şi-I exersează pe Porfir în tradiţia fi lologiei elen iste , adică a ordonării , interpretării şi nu în ultimul rând adnotări i şi cditării de texte . Metoda predi lectă , cea alegorică , permitea recuperarea creaţii lor mitologice ale cu l­turii greceşti atât pentru a le acorda cu cele din alte zone cul turale , ca depozi tare ale aceluiaşi sens , cât şi ca purtătoare ale unei doctrine adevărate (mai ales platoniste), fiind susceptibi le, deci , de interes filosofic. De altfel , scrieri le din aceşti ani poartă urmele etapelor pc care tânărul lc parcurge: Filosofia oracolelor şi Despre statuile zeilor au un conţinut influenţat de ri turi le orientale . i ar Chestiunile f10merice sunt

/O

comentarii în cheie exclusiv fi lologică ale poemelor greceşti .

263 Porfir pleacă la Roma unde îl întâlneşte pe Plotin şi devine în scurt timp, la concurenţă cu Amclius , care trăia pc lângă maestru încă din 246, un important discipol al acestuia . L-au ajutat , fără îndoială, ş i bogatele cunoştinte filologice dobândi te Între timp, care făceau din el cel mai nimeri t con­tinuator al învăţături i neoplatonice . Despre atmosfera de la şcoala din Roma ne putem face o idee din biografia pc care i-a scris-o lui Plotin . După o perioadă puţin mai lungă de cinci ani , sejurul roman este întrerupt de o gravă criză de melancol ie soldată cu o tentativă de sinucidere . La sfatul lui Plotin, Porfir părăseşte Capitala pentru S ici l ia .

268-298 Instalat în Sici lia la Li lybaeum, Porfir dă la i veală cele mai importante producţi i ale sale (motiv pentru care Augustin îl va numi chiar Porphyrills siclIlus). Alături de marile comentari i la Platon şi Aristotel (se spune că unul din motivele plecări i de la Roma ar fi fost şi antiaristotcl ismul lui Plotin), e preocupat ş i de exegeza homerică,

1 / Tahel crOIlO/OKic

de data aceasta într-o optică filosofică . Tot acum scrie Împotriva crestin ilor

(distrusă din ordin imperial în 44g) , ca şi tratatul De abstinentia (care ni s-a păstrat).

270 Moartea lui Plotin pe când Porfir cra în Sicil ia, iar Amelius la Apamea , în Siria .

299(?) Porfir se reÎntoarce la Roma şi duce o viată publică activă de profesor şi conferenţiar. Pri ntre discipol i i săi erau lambl ichus , Gcdalius , Chrisaorius, Anatolius, Nemertius, Eudosius .

-301 Publică Enneadele şi scrie Viaţa lui Plotin .

-302 Porfir se căsătoreşte cu Marce l la , mamă a cinci copii şi văduva unui bun prieten al său . SătuI de complicaţiile unei asemenea situaţi i , se îmbarcă după zece luni şi trimite din călătorie o Scrisoare către Marcel/a, un adevărat testament moral al Antichităţii păgâne .

302/303 Ia probabil parte la Consilium principis, la N icomedia, unde se întâlnesc mai toţi intelectual i i păgâni marcanţi pentru a da un răspuns învăţătur i i creştine . Urmarea a fost persecuţia lui Diocleţian împotriva creşti ni lor .

-305 Moartea lu i Porfir .

nOP<I>YPIOY TOY <l>OINIKOI TOY MA0HTOY nt\QTINOY TOY t\ YKOnOt\ITOY

[1] "OVTCX; aVCXlleCX(OU, XpOOCXOPL€, leCXl €L� nlV TWV TrCXpa 'APLO'TOT€A€ L leCXŢŢllOPLWV DtDCXO'leCXAlCXV TOU IVWVCXL T( I€VCX; leCXl T( <;: , / ,.. <;: , / "<;: , / 15 I oLcx<p0pcx TL T€ €LoCX; leClL Ţl LoLOV leClL TL O'UJ-l�€�T]lC�, €(� T€ nlV TWV OPLO'J-lWV aTrOOOOL V leCXl OAW� €)L� Ta Tr€Pl DLClLP€O'€W� leCXl aTroD€('{€W� XPT]O'(J-lT]� OOOT]� T�� TOlhwv -&€Wp(cx�, O'UVTOJ-lOV O'OL TrCXp<XDOOL V TrOLOUJ-l€VCX; Tr€Lp<XO'OJ-lClL Dta �pClX€WV WcrTr€P €v €LO'CXlwr� TpOTrW Ta TrCXpcX TOl� TrP€O'�UT€poL� ETr€A -&-€l V, TWV �€V �CX-&UT€PWV aTr€xoJ-l€VCX; '{T]Tr]J-ldTWV, TWV D' elTrAOUO'Ţ€PWV O'UJ-lJ-l€T� O'TOXCX'{OJ-l€VCX;.

1101 CXUT(leCX Tr€Pl TWV I€VWV T€ leCXl €LDWV Ta J-l€V €( T€ lxp€O'ŢT]le€V €( T€ leCXl €v J-lOVCXL� tfJLACXl� ) ;' '" ) I' , ( / / / €TIL VOL(lL� le€L TClL €l T€ leCXl 1J<p€O'ŢT]leOTCX O'WJ-lCXTCX ) )/ ) ' , / ' '' ' €O'Ţl V T] CXO'WJ-lCXTCX leClL TrOT€poV XWPlO'ŢCX T] €V TOl� cilO'-&-T]TOl� leCXl Tr€Pl TCXUTCX lxp€O'TWTCX, TrCXpCll TIlO'OJ-lClL A€l€l V �cx-&-uTd� OOOT]� � TOlCXUTr]� TrPCXIJ-lCXT€(CX� leCXl ăn� J-l€('{OVCX; D€OJ-lEV� E'{€TdO'€�· Ta D' OTrW� Tr€Pl CXUTWV

PORFIR FENICIANUL,

DISCIPOLUL LUI PLOTIN DIN L YCOPOLlS

ISAGOGA

Întrucât , pentru a înţelege învătătura lui Aristotel I [lJ despre categori i , este necesar să şti i . Crysaorios2 , ce este genul, ce sunt diferenţa şi specia . ce este 151

propriu l şi ce este accidentul, şi cum, totodată , cercetarea acestora e de folos pentru a da definiţi i3, şi , în general, pentm a înţelege elementele diviziunii4

şi ale demonstraţici5 , voi încerca pc scurt , sub forma unei introduceri şi făcându-ti o prezentare în puţine cuvinte , să parcurg spusele vechilor fi losofi , abătându-mă de la cercetările prea adânci , iar pe cele simple urmărindu-le cu măsură . Aşa, de pi ldă , în ce priveşte genuri le şi specii le, fie că subzistă , fie că sunt doar simple gânduri , fie că, subzistente fiind, sunt corpuri, sau sunt l ipsite de corp , şi . în sfârşi t , dacă sunt separate , sau se află în l ucruri le sensibi le şi sunt imanente acestora(i, mă voi feri să o spun , deoarece o asemenea problemă este cât se poate de adâncă şi are nevoie de o altă cercetare mai întinsă7; voi încerca, însă , să-ţi arăt într-o formă cât mai

1101

Eiaarwr1 /4

1151 XCXl TWV lTPOX€L)J.€VWV AO,lXlIJ-r€poV Ol lTCXACXLOl � ' 1 R " '1 " ul€I\CXpOV XCXl "tOU"tWV )J.CXl\lO""tCX Ol €X "tOU lT€pllTaTOU, VUV O"Ol lT€lpaO"O)J.CXl 6€lXVUVCXl .

nEp� T�

"EOlX€V 6€ )J.llT€ "tO ,€V� )J.1l"t€ "tO €t� alTA� A€,€O"{}CXl. ,€V� ,CXp A€,€"tCXl XCXl 11 n vwv €XOV"tWV lT� lT� €V n XCXl lT�

1201 &AAllAO� ă{}pOlO"l�, xcx{}' () <1l])J.CXlVO)J.€VOV "tO 'HpaxA€lc5Wv A€,€"tCXl ,€V� €X � &<p' €v� <1X€0"€�, A€,W 6T] "toU 'HpCXXA€O�, XCXl "tOU lTAll{}O� "twv €XOV"tWV lT� lT� &AAllAO� -rTiv &lT' €X€(VOU OtX€lO"tT]"tCX. xcx"tci &lTO"tO)J.T]V -rTiv &lTO "tWV ăAAWV ,€VWV X€XAT])J.€VOU. A€,€"tCXl 6€ XCXl ăAAW� lTaAl V ,€VO� 11 €XaO""tou "t��

[21 ,€V€O"€� &PXT] €h€ &lTO "tOU "t€XOV"t� i("t€ &lTO "'oi / ) t" / (/ "tOU "tOlTOU €V '{' "tl� ,€I0V€V. ou"tw�

,cip 'Op€O""tT]V )J.€v &lTO T CXvrciAOU <p<l)J.€v €x€l V "tO ,€V�, "YAAov 6€ &<p' 'HpaXA€O�, XCXl lTaAl V n' (: ' 0 R - ,..

" L vocxpov )J.€V - T]pCXLOV €L VCXl "tO ,€VO�, nAa"tWVCX 6€ 'A{}T]VCXLOV' XCXl ,cip 11 lTCX"tPl� ) / ' ) - ( / , (/ 151 cxPXT] n� €O""tl � €XCXO""tOU ,€V€O"€�, wO"lT€P XCXl O lTCX�. "tou"tO 8€ €OLX€ lTpOx€lPOV il VCXl "tO O"T])J.CXl VO)J.€VOV· 'HpaXA€LOOl ,cip A€,OV"tCXl o't €X

/5 l.I'll�(lgll

putrivită logiciiX cum au explicat cei vechi cele de 1 1 5 1

mai sus şi , mai ales , cum au făcut-o peripateticienii9 .

Despre gen

Nici genul , nici specia nu par să aibă un sens univoc1o . Căci , pe de o parte . se numeşte gen o mulţime ai cărei membri sunt . într-un fel oarecare , în raport cu ceva unic şi în raport unul cu celălalt ; 1201 în acest în ţeles se vorbeste despre genul Herac l izi lor , deoarece membri i lu i provin din acelaşi s trămoş , vreau să spun din Hcracle , ş i deoarece alcătuiesc o mulţime de indivizi ce se găsesc într-u n anumi t raport reciproc datorită înrudirii cu strămoşu l comun şi al cărei nume o separă de celelalte genuri . Pe de altă parte . însă, este [2J numit gen începutul!! di� care provine fiecare lucru , fie că este vorba de strămoşul său , fie de locul în care cineva s-a ivit . Astfel , spunem că genul l ui Oreste provine din Tantal , iar al l u i Hyllos din Heracle şi tot aşa că Pindar e de gen teban , iar Platon atenian; căci patria arată şi ea originea 1 5 1

fiecăruia, l a fel c a părintele. Iar acest înţeles pare să fie cel obişnui t ; căci sunt numiţi Herac l izi cei

/6

IEVO� )Ccx-ralov-r€� (Hpcx)cAEo� )Ccxl K€)CPOlT(DCXL OL alTO KE)CPOlT� )Ccxl Ol -rou-rwv aIXlO"-r€L�. )CCXl lTpo-r€pOv l€ wvoJ.laO"{}T] IEV� 1] €)CaO"-rou � I€VEO"€� apxii, J.l€-ra D€ -rCXU-rCX )Ccxl -ro lTA Trt� -rwv alTo J.lL(i� apx�� 01.0V 'Hpcx)cAEou�, O

1 1 0 1 a<pop('(ov-r€� )Ccxl alTo -rwv CXAAWV XWp('(OV-r€� €<pCXJ.l€V -ro oAov ă{)polO"J.lCX 'HpcxxA€lDWV IEV�. ,,� � �� ,� , � , 1" , , CXI\I\� ut lTCXl\l V I€V� I\€l€-rcxl, tp UlTO-rCXO"O"€-rCXL -ro €'i:DO�, )CCX{)' OJ.lOlO-rT]-rCX )(O"W� -rOU-rWV €lPT]J.lEVOV · )CCXl lap apxii -r(� eO"Ll -ro -rOLOU-rO IEV� -rwv txp' €cxu-ro )Ccxl OO)C€L )Ccxl -ro lTA�{)� lT€PlEX€lV miv -ro txp' €cxu-ro. TPlX� oLv -rou IEVO� A€I0J.lEVOU lT€Pl -rou -rp( -rou lTcxpeX -rOL�

1 1 5 1 <plAOO"6<pol� O A610� ' O )CCXl lmOlpa<pOV-r€� ) �c_ c.� , ,. �, " CXlTUOtow)CCXO"l I€V� €l VCXl I\€lov-r€� -ro )Ccx-rcx lTA€lOVWV )Ccxl DlCX<P€pOV-rwv -rw €(D€l €v -rw -r( , , eO"Ll )cCXLTjIOpoUJ.l€VOV OlOV -ro '(Wov. -rwv lap , )cCXLTjIOpoUJ.lEVWV -ra J.l€V )Ccx{)' €v� AEI€-rCXl

, ( ' 2( 1" r ' " J.l0vou, � -rcx u-roJ.lCX OlOV W)CPCX � )cCXL -rO t" , , - , !;:); ' ,\ ' ( OU-r� )CCXl -ro -rou-ro, -rcx ut )Ccx-rcx lTl\€LOVWV, �

-ra IEVT] )Ccxl -ra €(DT] )CCXl cXl &cx<pOPCXl )CCXl -ra 1 20 1 '(&cx )CCXl -ra O"UJ.LP€prpco-rcx )cOlV� aAAa J.l1l tD(�

, ,, �� , , 1" , 'f' - ,. s.,..,.. �, Ll Vl. €O"Ll ut I€V� J.l€V OlOV -ro !,WOV, €l""", o€ olOV b cxv{}pwlT�, Dlcx<popa D€ oto� -ro AOll)COV, ,,� �, 1" , � , A A ' �, loLOV o€ OlOV -rO 1€I\CXO"Ll)cov, O"UJ.l ... € ... rpc� o€

1" , � , " � , _<1. ''f' _<1. -OlOV -rO I\€U)COV, -rO J.l€I\CXV, -rO )ccxv€!,€O"vCXl . -rwv

/7

care se trag din neamul l u i Heracle, iar Cecropizi cei care se trag din Cecrops, ca ş i rudele apropiate l or. Dar mai întâi s-a numit gen începutul d in care provine fiecare lucru, apoi, însă, şi mul ţ i mea celor care se trag din aceeaşi origine, din Heracle , de pildă; mulţime care, luată în întregul ei, după ce am 1 10 1

del imitat-o ş i am disociat-o de altele, spunem că este genul Heracl izi lor . Totodată , însă, este numit gen acela căru ia i se subordonează specia , numit aşa , probabi l, prin asemănare cu sensuri le precedente ; într-adevăr, l uat cu acest înţeles, genul este un fel de început a l specii lor care- i sunt subordonate şi pare de asemenea să cuprindă Întreaga mulţ ime de sub el .

Aşadar, deşi se vorbeşte în trei feluri despre gen, d iscursul filosofilor se referă doar la al trei lea; şi, 1 1 5 1

descri indu-I pe acesta, ei au defini t genul12 ca fi ind predicatul esenţial 1 3 enunţat despre mai multe lucruri d iferite ca specie, de pi ldă genul "v ieţui tor" . Căci, dintre predica te , unele se enunţă doar despre un singur lucru, precum cele individualcl4, de pi ldă, "Socrate", "acest ins", ori "acest lucru" . Altele, însă, se enunţă despre mai multe l ucruri, fi ind 1 20 1

comune tuturor, iar nu propri i câte unui lucru în parte, precum genurile, speci ile, diferenţele, propri ile şi accidentele . Gen este, de pildă, "vieţui tor" , specie

/8

}J.€V Oov )(a{t ' €V� }J.avou )(aTTJrOpou}J.evwv Olcx<pep€l "t'a revTJ "t'w "t'au"t'a )Ca"t'a lTA€laVWV , alTo8o{tev"t'a )(aTTJrOp€lO"{t(Xl , "t'wv O€ aL )(a"t'a

1 25llTA€lavwv "t'wv }J.€V €loWV, <hl "t'a }J.€V €(OTJ €l )(al )(a"t'a lTA€laVWV )(a"t'TlIOp€l "t'(Xl aH' ou 8ta<j>€pOv"t'wv "t'w €(O€l aHa "t'W apl{t}J.w· b rap , " " _<l ,. A""," '" , n' ' aVvpwlT� €l""", wv L.W)(pa"t'O� )((Xl I\a"t'wv� )(a"t'TJrOp€l "t'(Xl , Ol ou "t'W €'(O€l Ola<j>epOOOl v aHllAWV aHa "t'� aPl{t}J.�, "t'o O€ '{�v rev� OV av{t pWlTOU )(aL � )(aL '( lTlTOU )(aTTJr0pE l "t'(Xl , ol

[318ta<j>epoool )(al "t'w €'(O€l aHllAwv aH' ol.JxL "t'w , , aPl {t}J.w }J.avov . "t'oo O' aL 'lO(OU 8ta<j>ep€l "t'o , . rev�, lhl "t'o }J.€V '(OLOV )(a{t· €v� }J.avou €(Oo�, 00 €O""t' l v '(8tov . )(aTTJrOp€l "t'(Xl )(aL "t'wv ( , ' '''' c ) ' ( ' '\ ' UlTO "t'o €lo� a"t'o}J.wv, w� "t'o r€l\aO""t'l)(ov av{tpwlTOU }J.avou )(al "t'wv )(a"t'a }J.epo� av{tPWlTWV, "t'o O€ rev� oux €VO� €'(OO�

15 1 )(a"t'TlIOp€l "t'(Xl aHa lTA€laVWV "t'€ )(al 8taq>€pOV"t'wv. TIic; o' aL 8ta� )(al "t'wv )(OlVn , O"U}J.�€�TJXa"t'wv 8ta<j>ep€l "t'o rev�, ou €l )(aL )(a"t'a lTA€laVWV )(al 8ta<j>€pav"t'wv "t'w €(O€l , )(aTTJropouv"t'(Xl ciL oLa<j>opal )(al "t'a )(OL v� O"u}J.�€�T])(a"t'a, aH' OU)( €v "t'w "t'( €O"u , ...... ) / , c - , -)(aTTJropouv"t'(Xl . €pw"t'T]O"avLWV rap T]}J.wv €)(€L vo )(a{t ' ot) )(aTTJrOp€l "t'al "t'au"t'a, OU)( Iov "t'w "t'(

II ( ) I €O""t'l v, q>CX}J.ev, )(a"t'TJIopEl "t'(Xl, aHa }J.a.Hov � "t'w ,

/y

este "om", diferenţa este "raţional", propriu este "capabi l să râdă", iar accidente sunt "alb", .. negru" , sau "a fi aşezat". Genuri le se deosebesc, aşadar, de predicatele enunţate doar despre un singur lueru prin faptul că sunt enunţate despre mai multe lucmri şi se deosebesc, totodată . de predicatelc enunţate despre mai multe lucruri , de pildă de specii , prin faptul că, şi dacă specii le sunt enunţate despre mai multe 125 1 lucruri, acestea din urmă nu se deosebesc între ele ca specie, c i ca număr: căc i , "om", care estc ° specie, este enunţat despre "Socrate" şi "Platon", care nu sunt diferiţi unul de celălalt ca specie, ci ca număr, În vreme ce "vieţui tor" . care este un gen, este enunţat despre "om", despre .. bou" şi despre ,.cal" , care sunt diferiţi unul de celălalt şi ca specie , nu doar [3] ca număr. Apoi genul se deosebeşte de propriu prin faptul că propriul este enunţat doar despre ° singură specie, al cărei propriu este, ca şi despre individualele care sunt cuprinse sub acea specie, aşa cum "facultatea râs ului" e proprie doar speciei "om" şi fiecărui om luat în parte , în vreme ce genul nu este enunţat doar despre ° singură specie , ci despre mai 15 1 multe speci i di ferite . Genul se deosebeşte, în schimb, de diferenţă ca şi de accidentele comune prin faptul că, şi dacă diferenţele şi accidentele comune sunt enunţate despre mai multe lucmri di ferite ca specie. ele nu sunt enunţate în ce priveşte esenţa .

2{)

nOtav 'Tl €O"Tl v . €v iUP 'T� €pw'Tav notav 'T( €O"Tl v b ăv,'1pwmS� <pCXj..L€V O'Tl AOil)(av. )(Ul €v 'TW notav 'Tl b )(apcx� <puj..L€V on j..LEAUV· €O"Tl v L b€ 'TO j..L€V AOil)(OV bla:<pOpa, 'TO b€ j..LEAUV

(�(.\ , ,, c ' ' ) " _Q. CfUj..Lp€pTJ)(O<;· O'TUV o€ 'Tl €Cf'Tl V CXVv pwn� €PW'TTJ-\7Wj..L€V, '{WOV anO)(Pl vaj..L€,'1u· �V b€ av-L q. / / ' .., - CI' " , v pwnou ievo<; 'TO � <pav . WCJ''T€ 'TO j..L€V )(U'TCX

1151 nAElDVWV AEi€Cf,'1CXl 'TO iEVO<; blCXO"TEAAEl CXI.)"'['O alTO 'TWV )(u,'1' €vO� j..LaVOu 'TWV a'Taj..LWV )(U'TTJiOPOUj..LEVWV, 'TO b€ blU<P€pOV'TWV 'TW e'(b€l L blCXO"TEAA€l alTO 'TWV Wc; e'l&WV )(U'TTJiOPOUj..LEVWV 11 Wc; 'tli(wv, 'TO b€ €v 'TW 'T( €O"Tl )(CX'TTJiOP€tCf,'1CXl

L

XWp('{€l alta 'TWV blCX<pOpWV )(CXl 'TWV )(Ol VTI L CJ'Uj..L�€�TJ)(a'TWV, ă. 01.))( €v 'TW 'Tl €O"Tl v aAA' €v 'TW

L • - / / ) ), ""' )/ ) ,

..... lTOLOV 'Tl €O"Tl V TJ lTW<; €XOV €O"Tl v )(CX'TTJiOP€L 'TCXl

12(' I €)(UO"TOV WV )(U'TTJiOP€t 'TCXl . OOOEV ăpa lT€Pl TIOV OUb€ €AA€t lTOV lT€PlEX€l 11 'TOU iEVO� PTJ,'1€tCfCX ( , "" , / UlTOipU<PTJ 'TTJ<; €VVOlU<;.

T o b€ ltbO<;' AEi€'TCXl j..L€V )(Ul €nl TIi<; exaO"Tou [4] j..LOp<p�<;, )(u,'1o €'lPTJ'TCXl lTpW'TOV j..L€V ltbO<;' ă�LOV

'TUPCXVVlbO<;' .

2 / !SlIgOgll

Căci. dacă ne Întrebăm la ce se referă acestea , vom răspunde că ele nu arată ceea ce este un lucru, ci . mai 1101 degrabă , cali tatea 1 5 acestui a . Căci , la întrebarea cum e omul , spunem că este raţional , iar la întrebarea cum e corbul, spunem că este negru; dar "raţionalul" este o diferenţă, iar "negrul" este un accident. Însă atunci când suntem întrebaţi ce este omul. răspundem că este vieţuitor: genul omului este "vieţuitorul" . În concluzie, a fi enunţat despre mai multe lucruri deosebeşte genul de predicatele individualcltl care se 1 1 5 1

referă doar l a un s ingur lucru , în vreme ce faptul de a fi enunţat despre lucruri diferite ca spec ie deosebeşte genul de predicatc ca specia sau ca propriul . Totodată . faptul de a fi enunţat privitor la esenţă distinge genul de diferenţe şi de accidentele comune, care nu se enunţă privi tor la esenţă , ci privi tor la cal itate sau la un alt [el oarecare de a fi.

Prin urmare, prezentarea generală făcută noţiunii 1201 de gen nu cuprinde nimic prea mult şi nu duce l ipsă de nimicl7 .

Despre specie

Se spune. printre altele. că este o specie despre forma fiecărui lucru , aşa cum s-a zis: "În primul rând 141 () formd vrednicll de a stiipâni" 1 H •

22

A€Y€'TCXl DE €'l� )Ccxl 'Ta una 'Ta anooeh}-Ev T€V�, )Ccx-&o € 'lWl'tCXJ.l€V A€Y€l v 'TOV J.lEV ăvl'tpwnov €'l� 'TOU �Wou Y€VO� (5V'T� 'TOU �w-, , , .;:� \ ' - , ".l:rv. ' 1:' ou, 'TO ut I\€U)COV 'TOU XPW J.lCX'T� El"""" 'TO o€ 'Tp( YWVOV 'TOU oX1lJ.1CX'T� €'lD�. €l DE )Ccxl 'Ta

151 Y€V� anoolMv'TE� 'TOU €(oo� €J.l€J.lV1lJ.l€l'tCX €l nav'T€� 'Ta )cCX'Ta nA€laVWV )Ccxl DtCXq>Ep6V'TWV 'TW , "c: ) � I' ) " , €lo€l €V 'Ttp 'Tl €(Hl )CcxTIlYopouJ.l€vov,)C(Xl 'TO ,. s;A,. , ( , " � .;: �_<1- " , .;: ' €l""", q><XJ.lEV 'TO uno 'TO cxnuovv€v Y€V�, €lo€VCXl

, u ) , , ' I' ' ) , XP11 O'Tl, En€l )C(Xl 'TO Y€V� n V� €<nt v Y€V� , ' ''.;: " " .;: ( , )CCXl 'TO Elo� n VO� €O"ll v €loO� €)cCX'TEpOV

( , ) , " ...... , , €)cCX'T€POU, CXVCXY)C11 )C(Xl €V 'TOl� CXJ.lq>O'T€PWV AaYOl� )C€XPTlo--&CXl aJ.1q>O'T€pol�. anoolMcxo"lV OUV

, ,..... , C/ ,.. �" ) , , 1101 'TO €l� )C(Xl OU'TW�' El""", €crn 'TO 'TCXTIOJ.l€VOV ( , ' I' , t"' , , ) ...... / , uno 'TO Y€V� )C(Xl ou 'TO YEV� EV 'Ttp n E<nl

...... '1' C:,) , (/ 't' c: I' ) , )CCXTIlYOPEl 'T(Xl . €'Tl ut )C(Xl OU'TW�' Elo� E<nl 'TO )ccx'Ta nAElavwv )Ccxl DlCXq>Ep6V'TWV 'TW apl-& J.lW €v , , 'TW 'T( €<nl )cCX'T11YOPOUJ.lEvov. aU' CXUTIl J.lEV 11 a�6OOcrl� 'TOU €lDl)CW'TcX'TOU &'v €( 11 )Ccxl o €O"'Tl

, ,. � ( t:' "\ \ ,. " , - , J.lOVOV EL"""" CXl o€ CXl\l\CXl ELEV CXV )CCXl 'TWV J.l11 €lDl)cW'TcX'TWV . O"cxq>E� D' &'v E'(l1 'TO A€ŢaJ.lEVOV

1151 'TOU'TOV 'TOV -rpanov. )Ccx-&' EXcX<n11V )cCX'T11YOP(CXV €O"'T( v n vcx Y€Vl)CW'TCX'TCX )Ccxl ncXAl v ăUcx €lDt)CW'TCX'TCX )CCXl J.lE'TCX�U 'TWV YEVl)CW'TcX'TWV "cxl

- , .;: , "\ \ " .;: , , 'TWV €lol)cW'TCX'TWV CXI\I\CX. EO"n v o€ YEVl)CW'TCX'TOV , ( , (, ) " )I' )1'\ '\. ) R Ro ' J.lEV, unEp o OU" cxv El11 CXI\I\O EnCXVCX ... E ... T}X�

23 Isagoga

Se mai spune că este o specie şi despre ceea ce e cuprins sub un gen dat , aşa cum obişnuim să spunem că omul este o specie de vieţui tor, "vieţuitor" fiind genul , că albul este o specie de culoare , iar triunghiul o specie de figură. Dacă, însă . am amintit specia chiar 151 şi atunci când am definit genul . despre care spuneam că este un predicat care este enunţat în chip esenţial despre mai multe lucruri diferite ca specie , iar dacă acum spunem că specia este ceea ce e cuprins sub un gen dat , trebuie să ştim că, de vreme ce atât genul este genul cuiva, cât şi specia este specia cuiva, tiind termeni relativi unul la celălal t , e necesar să ne folosim de ambele noţiuni atunci când vorbim despre una dintre ele . Aşadar, specia se defineşte şi în acest fel : specia este ceea ce e subordonat unui gen şi 1101 despre care genul este enunţat în chip esenţial . Se mai poate spune şi astfel: specia este predicatul enunţat în chip esenţial despre mai multe lucruri diferi te ca număr 1lJ• Această definiţie se Ix)triveşte , însă . speciei care. dintre toate, este cea mai specifică20 şi care este doar specie, în vreme ce celelalte defini ţi i pot să aparţină şi acelora dintre specii care nu sunt eele mai specitice . Iar ceea ce am spus acum poate să devină l impede în felul următor: conform Cll fiecare categoric 1151 există , pe de o parte . anumiţi termeni care sunt genuri de maximă general itate2 1 şi , pe de altă parte,

24

rE"�, E'LiilxwTaTO" 6€, J..1E�' o OUX <Xv E'l11 Cino uno�E�11X� Ei�, J..1ETa�U b€ TOU rE"lXWTCi'Tou xaL TOU E'lblXWTaTou ăna, Ci xal rE"11 xaL e'lb11

120 I €(TTL Td aUTa, np<)<; ăno J..1E"TOl xal Cino AaJ..1�aVOJ..1E"a. rl "E(""}W b€ enl J..1la«; XaLTtrOpla«; O"a<j>€«; Ta AErOJ..1E"O". 1] oOOLa €O"Tl J..1€" xaL aUnl rE"�, bno b€ TaULTt" eO"TL" O"wJ..1a, xaL una Ta O"wJ..1a €J..1\jJUXo" O"wJ..1a, Uq>' o Ta '(WO", una b€ Ta '(wo" AOrlXO" '(wo'" u<j>'8 b , , ă,,{}pwn�, una b€ Ta" ă"�pwno,, LWXpci� xaL

1251 nAaTW" xaL Ol xaTd J..1Ep� ă,,{}pwnOl. and , c , " , , , (, TOUTW" 11 J..1E" OOOla TO rE"lxwTaTo" xm °

J..10,,0" rE"�, b b€ ă,,{}pwn� Ta E'LbLxwTaTo" xaL o J..10,,0" ei�, Ta b€ O"WJla ei� J..1€" � oOOla«;, rE"� b€ TOU €J..1\jJuXOU O"WJ..1aT�. and

, , ,, .... ,.. , .... , xm TO EJ..1\jJUXO" O"wJ..1a Elb� J..1E" TOU O"WJ..1aT�, rE"� b€ TOU '(wou, naAl" b€ TO '(wo" eib� J..1€" , , TOU €J..1\jJuxou O"WJ..1aT�, rE"� b€ TOU AOrlXOU '(WoU, Ta b€ AOrlXO" '(wo" Ei� J..1€" TOU '(WoU, , , ,

1301 rE"� b€ TOU a,,{}pwnou, o b€ ă,,{}pwna«; Eiba«; J..1€" TOU AOrlXOU '(WOU, OUXETl b€ xal iE"� TW" ,

" ) _Q ' ) \ \ " ,. C ' xaTa J..1Epa«; avv PWlTW" , aAAa J..10"0" €loa«;' xal ...., , , ...... ) ' -....

na" TO npo TW" aToJ..1W" npoO"EXW«; (5( xaT11iopoUJ..1E"O" Eiba«; <X" E'l11 J..10VO" , OUXETl b€

" (/ ,.. ( " , " ,.. ...... xm iE"a«;. wcrnEP OU" 11 OOOla a"WTaTW oooa TW J..111b€" Ei "m npo aUTll«; iE"� �" Td

25

alţi i care sunt cele mai speci fice specii ; în sfârşit , alţi termeni sunt la mijloc , între genurile de maximă general i tate şi cele mai specifice speci i . Iar genul de maximă generali tate este acela deasupra căruia nu se mai poate găsi un alt gen, în vreme ce specia cea mai specifică este aceea sub care nu se mai poate găsi ° altă specie . Între cle există alţ i termeni , care sunt totodată şi genuri şi speci i , însă, desigur, dacă sunt 120 1

l uaţi faţă de lucruri diferi te22 •

Să lămurim cele spuse în cazul uneia dintre categori i . "Substanţa" este ea însăş i un gen , sub care este "corpul" , iar sub "corp" este .,corpul însufleţit" , sub care este "vieţuitoru l" , iar sub "vieţui tor" este .. vieţuitorul raţional" , sub care este "omul", în vreme ce sub .. om" sunt "Socrate" şi "Platon" şi ceilalţi oameni l uaţi în parte2J . Însă din tre aces tea , 125 1

.. substanţa" este genul de maxi mă genera l i tate şi ea este numai gen, iar "omul" este specia cea mai specifică şi este numai specie, în vreme ce "corpul" este o specie a . ,substanţei", dar un gen faţă de .. corpul însufleţi t". La rândul său. "corpul însu fleţit" este o specie a "corpu lui" şi genul "vieţuitorului". în vreme ce "vieţuitorul" este o specie a .. corpului însufleţ i t" şi genul "vieţui toru l u i ra ţ iona l" . iar "vieţuitorul raţional" este o specie a . ,v ieţui torul ui" 130 1

şi genul ,.omulu i" . "Omul" . însă , este o specie a

26

, v , ( " _Q- ,.. � )/ j€VlXWTaTOV, OUT� XaL o aV\lpwlT� €l� WV, jJ.€-\}' O OUX €C1TlV €l&x; OOO€ Tl TWV T€jJ.V€C1-\}aL &uvajJ.€VWV El� E(&TJ, <xUa TWV <XTOjJ.WV [ăTOjJ.OV jap Lwxpch� xal nAeXTWV xal TOUTl TO

1 5 1 A€UXOV] jJ.ovov (Xv E( TJ €l&x; xal TO €C1xaTOV ,.. � , ( '/ , '1: / , 1: ' €l� XaL � €cpajJ.€V TO €lolXWTaTOV' Ta u€

jJ.€C1a TWV jJ.€V lTpO aUTWV E( TJ (Xv €'(&TJ, TWV &e jJ.€T' aUTa j€VTJ. Wo-r€ TaUTa jJ.ev €X€l &Uo crx€C1€l�, 'TllV T€ lT� Ta lTpO aUTWV, xa-\)' fjv E(&TJ amwv elVaL A€j€Tal, 'TllV T€ lT� Ta jJ.€T' aUTeX, xa-\}' fjv i€VTJ aUTwv €l val A€j€Tal' Ta &e ăxpa jJ.(av €X€l C1X€C1l V· TO T€ jap

1 10 1 j€VlXWTaTov -rTJV jJ.€V � lT� TIX bcp' €aUTO ), /. l' " 1' , ) l' €X€l C1X€C1l v, j€V� ov lTaVTWV TO aVWTaTW, Tijv &e � lT� Ta lTpO €aUTOU OUX€TL €X€l, ) , ,, , ( I' ) ' 1' ( aVWTaTW OV xal � lTpwTTJ apXTJ xal, � €cpajJ.€V, l.llT€P o oux (Xv E( TJ dUo €lTava�€PTJX� j€�' xal TO €'L&lxWTaTov &€ jJ.(av €)(€l C1X€C1LV

, , ( , , , ) ....... t"' ) ,.. � TIJV jJ.€V � lT� Ta lTpa autOU, WV €C1Tl v €l�, -rTJV &e w� lTP� Ta jJ.€T' aUTO OUX <xUo(av

1 1 5 1 €X€l, <xUa xal TWV <XTOjJ.WV el&x; A€j€Tal <xU' ,.. � , \ / - , / ( / €l� jJ.€V l\€j€Tal TWV aTojJ.wv w� lT€Pl€XOV

aUTeX, €l&O� &e lTeXAl v TWV lTPO aUTOU w� lT€Pl€X0jJ.€VOV UlT' aUTWV. 'AcpOp(ţOVTaL TO(VUV TO jJ.€V j€VlXWTaTOV OUT�, o i€V� OV oux " ,... � , " ( , C, ) " )/ )/', , €C1Tl V €l�, xal lTal\l v, UlT€P o oux av €l TJ al\l\o

2 7 !.I'agogll

. ,vieţuitorul ui raţional" , fără a mai fi gen pentru oamenii luaţi În parte , ci este doar specie: căci tot ceea ce , plasat înaintea i ndividualelor, este enunţat nemijlocit24 despre acestea, nu poate fi decât specie, rS] nu Însă şi gen . Aşadar, după cum "substanţa" , fi ind cel maij'nalt termen, prin faptul că nici un gen nu este Înaintea ei, era genul de maximă general itate , tot astfel şi "omul", fiind o specie sub care nu se mai află vreo specie şi nici al tceva care să poată fi divizat în speci i , iar sub el nemaifiind decât indivizi (căci "Socrate" şi "Platon" şi "acest alb anumit" sunt real ităţi individuale) , poate fi numai specie, specia 151 ul timă şi , după cum spuneam, cea mai specifică dintre toate . Termenii intermediari , însă . pot fi specii faţă de cei care îi preced şi genuri pentru cei care îi urmează , aşa încât ei există Într-un dublu chip , unul faţă de termeni i care îi preced , prin care sunt numiţi specii ale acelora , şi altul faţă de cei care îi urmează, prin care sunt numiţi genuri ale acestora . Extremele , Însă . se comportă Într-un si ngur fel : căci genul de maximă generalitate se comportă faţă de celelalte) 10)

noţiuni ca faţă de unele care sunt cuprinse sub el , fi ind genul suprem al tuturor, neprecedat de nimic , deoarece este cel mai înalt gen , precum un principiu prim25 şi , după cum spuneam, deasupra căruia nu mai poate să stea alt gen. Iar cea mai specifică dintre

EîaarWF7 2tl

" o "" .>:r.,.. " ) V / , c/ 't"'>:'I""lI" " ) " €l� OV OUX €<1Tl V i€V� X<Xl o €l� OV oux av

1 20 1 bl€AOl).1€,'}a €-rl €'u; €'lbYJ xal O xa-rd lTA€lDVWV xal bta<p€pOv-rwv -rw aPl {t).1W €v -rw -rl €<1-rl xaLYJiOp€l -r<Xl. -rd &. �E<1a -rw� ăxpwv L l.l1TcXU YJAcX -r€ XaAOl)(Tl iEVYJ xal €lDYJ, xal EXa<1LOV au-rwv ,.. � ,.. , / / _Il- ' ''' , €l� €l val xal i€V� Tl v €v-ral, lTP� all.lI.o

).1EV-rOl xal (iUo Aa).1�aVD).1€VoV. -rd bTi lTpO -rWV (6) €lblXW-rcX-rwv ăXPl -rou i€VlXW-rcX-rou CtVlDv-ra

iEVYJ -r€ AEiEL<Xl xal €lDYJ xal ll1TcXU YJAa iEVYJ &; o 'Aia).1E).1V1..tN 'A-rP€lD� xal n€AOlTlD� xal T av-raAlDYJ<; xal -ro -r€A€u-ralov LllO<;. aU' hl ).1EV -r(�V i€VEaAOilWV €l<; Eva tXVcXiOOOl, <PEP€ €llT€l v -rov Ma, -rTiv apxTiv &; hl -ro lTA€l<1LOV,

1 5 1 hl DE -rwv i€VWV xal -rwv €lbWv oux olhw<; EX€L' ou rap €O'TL XOl vav €v TEV� ll'cXv"twv TO OV OUDE lTcXv-ra 0).10i€vll xa{t' €V -ro avw-rcX-rw iEV�, w<; <pYJ<1l v o ' APl<1-rO-rEA �. aUd X€l<1,'}W, W<1lT€P €v -ral<; KaLYJiop(<Xl<;, -rd npw-ra Mxa iEVYJ 6Lov apxal Mxa lTpw-r<Xl· xciv bTi ncXv-ra -rl<; ov-ra xaA11, O).1<JlVIJ).1W<;, <pYJ<1l, XaAE<1€l, aU' L ) , ) , ' c, ,.. , ou <1UVwvu).1W<;. €l ).1€V iap €V YJV XOl vov ncXv-rwv iEVO<; -ro ov, <1UVWVU).1w<; civ ncXv-ra

110 1 ov-ra €A.EiELo· bExa DE ov-rwv -rwv npw-rwv 1] XOl vwvla xa-rd -rouvo).1a ).1DVOV, OUXETl ).1 Tiv xal xa-rd -rov A6yov -rov xa-rd -rouvoJ.La. bExa J.LEV

29

specii se comportă tot într-un singur fel faţă de celelalte noţiuni, ca faţă de unele care o preced şi a căror specie este, iar la cele care stau sub ca nu se raportează în alt fel, ci se numeşte specie şi în relaţia cu real i tăţile individuale. Ea se numeşte, însă, specie a real ităţilor individuale întrucât le 1151 cuprinde, în vreme ce se numeşte specie a celor care o preced Întrucât este cuprinsă de ele .

Genul de maximă general i tate se defineşte, deci, astfel : ceea ce, gen fiind, nu este specie , sau, în alt fel, acela deasupra căruia nu poate să mai fie un alt gen . Iar cea mai specifică specie se defineşte drept ceea ce, specie fiind, nu este gen şi ca ceea ce, specie fiind, nu se mai poate divide în speci i şi , în sfârş i t , drept 120 1 ceea ce se enunţă în chip esenţial despre mai multe lucruri diferite ca număr26. Cele intermediare Între aceste extreme, însă , sunt numite genuri şi specii subordonate şi fiecare dintre ele este luat, deopotrivă, ca fiind şi specie şi gen, dar faţă de termeni diferiţi. Într-adevăr, termenii care urcă de la cea mai specifică dintre specii până la genul de maximă generalitate se [6] cheamă speci i şi genuri subordonate, aşa cum Agamemnon era numit Atrid şi Pclopid ş i Tantal id şi , în cele din urmă, născut din Zeus . În genealogii, însă, se urcă către un principiu unic, de pildă Zeus, pe când în cazul genurilor şi al spcciilor nu se întâmplă 151

E'urarwpf 30

,... , / , s:: ' )� / ) ouv .a Ţ€Vlxw.a.a, .a v€ €lvlxw.a.a €V aplt}J..LW J..L€V LlVl, ou J..LllV alT€(P4J' .a O€ eX-rOJ..La, , , ălT€p bTrl .a J..LELa .a €lOlxw.a.a, CXlT€lpa. OLO CXXPl .Wv €lOlXW'ci.wv alTo .wv Ţ€vlxw.ci.wv xa'lav.a� lTap€X€A€UELO b nAci.wv lTaU€O"t}CXl,

1151 XaLl€Val 6€ OLa .Wv OLa J..L€O"OU OLCXlpouv.a� .al� €'t60lTOLOl� OLa<popcxl�' .a 6€ CXlT€lpcl <P'flO"l V EaV, J..Lll Ţap âv Ţ€V€O"t}al .ou.wv ElTlo-nl.uTJv.

/ , ,.. ) , ) C / 2. / xa.LOV'WV J..L€V ouv €l� .a €lvlxw.a.a uVCXŢXTJ 6talpoUv.� ola lTA�� 't€VCXl, aVlav-rwv 6€ €l� .a Ţ€Vlxw.a.a avciŢxlJ <YUVCXlP€l V .0 lTA�t}� €u; €v· <YUvaŢwŢov Ţap .Wv lTOAAWV €U; J..LLav

, , ,.� , " -" " , �, <pOOl V .0 €l� xal €.l J..Lal\l\ov .0 Ţ€V�, .a v€ 1201 xa.a J..L€� xal xat}' €xa<YLa .ouvav.(ov €l�

lTA�t}� a€l OlCXlP€l .0 €v· .n J..L€V Ţap .0'0 , ,,�_ ' ( " , ,, _� r- -€lou� J..L€'OOOl<t Ol lTOl\l\Ol avvpwlTOl €l�, 'Ol� c' , / ( t"' , " ' v€ xa.a J..L€� o €l� X(Xl XOl v� lTl\€lO�' OlalpELlXOV J..L€V Ţap a€l .0 xat)' €xaO".ov, O"UAA TJlTLlXOV O€ xal EvOlTOlOV .0 XOl vav. 'AlTo&o0J..L€VOU O€ .0'0 Ţ€V� xal .0'0 €L60� .(

171 €O"Ll V €xci.€p0v amwv, xal .0'0 J..L€V Ţ€VO� €v� 1Sv.� .wv O€ €loWV lTA€laVWV [a€l Ţap €l� lTA€LW €LOTJ tJ '0J..Lll .00 Ţ€vo�] .0 J..L€V Ţ€V� a€l .0'0 €'L60� xaLlJŢop€l.al xal lTciv.a .a ElTcivw

...... c , " ,.. " "" ..... • wv UlToxa.w, .0 O€ €l� ou.€ .OU lTpo<Y€XO� au.ou Ţ€VO� ou.€ .Wv ElTcivw' OUO€ Ţap

3/

astfel ; căci , aşa cum spune Aristotel ,pindul nu este un gen unic , comun tuturor, şi n ici nu sunt toate de acelaşi gen . în raport cu un unic gen suprem27 . Într-adevăr, trebuie admis , conform celor spuse în Categorii2X , că cele zece genuri prime sunt ca zece principii prime . Ş i , chiar dacă cineva le-ar numi pe toate acesteajiinduri, le va numi aşa prin omonimie, spune Aristotel , iar nu prin sinonimie2':1. Căci , dacă jiindul ar fi un gen unic , comun tuturor, atunci acestea toate ar fi numitejiinduri prin sinonimie; însă, 1 101 cum primele genuri sunt zece, comunitatea lor e doar de nume, şi nu cuprinde înţelesul exprimat de nume . Aşadar, genurile de maximă general itate sunt zece, pe când cele mai specifice specii sunt Într-un număr oarecare , Însă nu infinitJo. lndividualele , în schimb, care vin după aceste specii , sunt În număr infinit . De aceea , PlatonJI îi sfătuia pe cei care coboară de la 1 15 1 genurile de maximă general i tate să se oprească la cele mai specifice speci i ş i , totodată , să coboare trecând prin termeni i in termediari pe care să-i dividă cu ajutorul d i ferenţelor specifice; iar individualele infinite ca număr. spunea el , să le lase deoparte , căci nu se poate obţine o ştiinţă a acestora . Deci , cei care coboară către cele mai speci fice speci i t rebu ie ca , prin di v izi une , să parcurgă mu l t ip lu l . în v reme ce ace ia care urcă înspre

Eiaarwrlf 32

av-rl<YTpe<p€l. oEl rap il Ta "'(O'a TWV '(crwv 1 5 1 )(aTIJiOp€LCT{}aL &; ŢO :XP€J-LHlCTŢl)(OV ŢoU l1TlTOU

fi Ţa J-L€l'(W ŢWV EA,aTIOVWV &; ŢO '(WOV ŢOU âV-\tpWTTOU, Ţa DE EA,cXTIW ŢWv J-L€L '(ovwv

' OU)(€ŢL'

OU)(€Ţl rap ŢO '(wov El lTOL� âv e'L Val cXv-\tPWlTOV, ,

(/ ,, )/ Jl. )/ ,, 1'" v """" WCTTT€P ŢOV aVvpWlTOV €lTTOL� (Xv €lVaL �'f0v. )(a-\t' {;;v O' âv ŢO e'L0� )(aTIJrOp�ŢaL, )(aŢ' €)(€( vwv €� âVcXr)(� )(al ŢO ŢOu ElOO� r€V�

1 1 0 1 )(aTIJropTj-\trp-HaL )(al ŢO ŢOu r€VO� i€V� cX:XPl ŢOU r€VL)(WŢcXŢOu' € 'L rap <lATj-\tE� ŢO ŢOv I:W)(pcXŢTjV ELTT€L V cXV{}pwTTOV, ŢOv DE cXv-\tPWlTOV '(wov, ŢO DE '(wov ooo(av' <lATj-\tE� )(al ŢOv

, , � / 'f- ) ...... , ) / ) , .,... ...... LWXPCXTIJV �tpov €LTT€lV )(aL OOOLav. a€l ouv ŢWV ) / / - ( , " €lTavw xaTIJropOUJ-L€VWV ŢWV UTTO)(aŢW ŢO J-L€V ,.. S,,,,,, - , / _� / , 1: � / €L� ŢOU aŢoJ-Lou )(aTIJropTjvT)C1€ŢaL, ŢO Dt r€V�

, , """ "'e,... , , """) , "-)(aL )(aŢa ŢOU €Lou� )(al xaŢa ŢOU aŢoJ-Lou, ŢO

DE r€Vl)(toJ-raŢov )(al )(aŢa ŢOu r€VO� fi ŢWV 1 1 5 1 r€VWV, El TTA€(W €'(Tj Ţa J-L€CTa )(al UrrcXAAT]Aa, )(al

)(aŢa ŢOu E(OO� )(al )(aŢa ŢOu <lŢOJ-Lou. A€i€ŢaL rap ŢO J-LEV r€VL)(WŢaŢOv )(aŢa lTcXVŢWV ŢWV Dep' €auŢo r€VWV Ţ€ )(al ELoWV )(al <lŢOJ-LWV, ŢO DE r€V� ŢO lTpO ŢoU ElOL)(WŢcXŢOU )(aŢa TTcXVŢWV ŢWv ElOL)(WŢcXŢwv )(al ŢWv <lŢOJ-LWV, ŢO DE J-LOVOV

,.. .>:.� " ...... ) , , c ' " €L� xaŢa TTaVŢWV ŢWV aŢoJ-Lwv, ŢO o€ aŢoJ-Lov €<p' €v� J-LOVOU ŢWv )(aŢa J-L€P�. cXŢOJ-LOV DE

1 20 I A€r€ŢaL b I:W)(pcX� )(al ŢOu-rl ŢO A€U)(OV )(al

33

genuri le de maximă general i tate trebuie să s trângă mult iplul Într-o uni tate ; căci , specia , iar genul Într-o ş i mai mare măsură , strânge pe mai mulţi Într-o s ingură natură , pe când cele particulare şi 1201 i ndividuale , dimpotrivă, divid neîncetat unul în multiplu . Astfel , prin partic iparea Ia aceeaşi specie , oameni i , deş i mai mulţi , devin unul singur, în vreme ce , prin fiecare om în parte, acel unu comun devine mai mulţ i ; căci parti cuI arul serveşte Întotdeauna diviziuni i , pe când ceea ce este comun este un factor de adunare şi unificare .

După ce am descris genul ş i specia în ceea ce este fiecare dintre ele şi cum genul este unul , pe când [7] speciile sunt mai multe (căci întotdeauna împărţirea genului se face în mai multe specii) , să spunem că genul este enunţat întotdeauna despre specie, şi că toate cele superioare sunt enunţate despre cele care sunt cuprinse sub ele, în vreme ce specia nu este enunţată nici despre genul ei proxim, nici despre cele superioare acestuia; căci €OnversiuneaJ2 nu e posibilă. Într-adevăr, despre anumite noţiuni trebuie să fie 151 enunţate fie noţi uni de acelaşi rang, ca "putinţa de a necheza" despre "cal" , iie noţiuni mai largi decât ele, ca "vieţu itorul" despre "om" , pe când noţiunile mai restrânse nu pot ii enunţate despre cele mai largi: căci nu se poate spune că "vieţuitorul" este "om" . aşa cum

ELaarWrt/ 34

OtJ"rOOl b npoolwv I:uxppov(oxou Ul�, El J.l6v� ) ...... v 't'"- / ( / )/ ,.. î' , CXU'Ttp €l TJ ,,-wxpaTIJ«; moc;. cxŢoJ.l.cx ouv l\€j€ŢCXl ŢCX

...... C/ ''l' C;:: ' / u ŢOlCXUŢCX, on €� loLOŢT)ŢWV auV€<TTr]X€V €XCXO'ŢOV, ?'" ' )'�Q.. ) " ) , )/\, , , ) , wv ŢO CXv pOlO'J.l.CX OUX CXV €lI CXI\I\OU lIOŢ€ ŢO cxUŢO j€VOl ŢO' a'l jap rwxp(ho� 'l&OŢT)Ţ€� oux â,v €lI' ăUou Ţl v� ŢWv xcxŢa J.l.€Poc; j€VOl VŢO â,v

1251 a'l CXUŢCXl, cXl J.l.€VŢOl Ţol! âV�PWlIOU, A€jW bTJ Ţol! XOl VOl!, 'l&OŢT)Ţ€� j€VOl VŢ' â,v cXl CXUŢCXl €lIl lIAElOVWV, J.l.aUOV b€ €lIl mivŢwv ŢWV xcxŢa J.l.€� âV�PWlIWV, XCX�O ăV�pWlIOl. lIEPl€XEŢ(XL

,.. , " / ( , """ )/ C' ,... , r:' ,.. c;:: OUV ŢO J.l.EV CXŢOJ.l.OV UlIO ŢOU €lou�, ŢO oE Elooc; r81 UlIO Ţol! T€VO�' �AOV jcip Ţl ŢO j€Voc;, ŢO b€

" / ' c ' ,.. c ' (/ , ' CXŢOJ.l.OV J.l.Epoc;, ŢO oE Elooc; X(XL OI\OV XCXl J.l.€Poc;, âUa J.l.€Poc; J.l.€V ăUou, �AOV b€ oux ăUou âU' €v ăUOl�' €v Tap ŢOl� J.l.€PEO'l ŢO �AOV. nEpl J.l.€V oLv T€VO� XCXl €(oo� XCXl Ţ( ŢO

151TEVlXWŢcxŢov XCXl Ţ( ŢO €lblXWŢCXŢov XCXl Ţ(VCX xnl' Ţ€Vll "ta Clt.rrd Kal €(l>ll T( va '"'C€ TeX ă'TOJ..LCX XCXl lIOOCXXW� ŢO j€Voc; XCXl ŢO Elboc;, €(prIŢCXl.

35 /sagoga

se poate spune că "omul" este un "vietuitor" . În schimb, termenilor cărora l i se poate atribui o specie li se va atribui în chip necesar şi genul speciei respective, ca şi genul genului . până la genul de 1101 maximă general itate . Căci. dacă e adevărat să se spună că "Socrate" e "om", că "omul" este "vieţuitor" şi că "vietui torul" este o "substanţă", va fi adevărat să se spună şi că "Socrate" este ,. vieţui tor" ş i ,.substanţă" . Aşadar, de vreme ce termenii superiori se enunţă întotdeauna despre termeni care sunt cuprinşi sub ei , specia va fi şi ea enunţată despre individual . iar genul şi despre specie şi despre indi­vidual , genul de maximă general itate enuntându-se. de asemenea, despre gen sau genuri (dacă există mai multi termeni intermediari şi subordonati) , ca şi 1151 despre specie şi despre individual. Căci genul de maximă generalitate este afirmat despre toate genuri le care sunt cuprinse sub el, ca şi despre specii şi individuale, în vreme ce genul proxim celei mai speci1ice specii cste afirmat despre toate speciile cele mai specifice şi despre individuale . Iar specia care este doar specie este afirmată despre toate individualek, individualul cnunţându-se , la rândul său. numai despre unul singur dintre lucruri le particulare. Ceva individual este , de pildă . .,Socratc", ori "acest al b 1201 anumit" . sau .,acest fiu al lui Sofroni scos care se

ELaarWŢ71 36

lHcx<popa D€ )COL V(;)(; L€ )CCXl 'lDtW«; )CCXl 'LDlCXt LCXLCX A€I€cr{)W. )COL VW«; Jl.€V lap DLCX<j>€P€l V €L€POV h€pou A€I€LCXl LO h€Po-TT]Ll DLCXUaTIOV

37

apropie", dacă Socrate ar fi s i ngurul său fiu . Asemenea real ităţi se numesc, aşadar, i ndividuale, deoarece fiecare e alcătuit din trăsături particulare, a căror reunire nu ar putea fi i dentică l a un alt individual33 . Căci trăsături le proprii lui Socrate nu ar putea fi aceleaşi la un alt om particular, pe când trăsături le omului , mă refer la om în general, pot fi 1251 aceleaşi la mai mulţi , sau chiar la toţi oamenii particulari , în calitate de oameni . Individualul este, aşadar, cuprins de specie , iar specia de gen; căci genul rSI este un întreg , individualul o parte, iar specia este şi întreg şi parte . Totuşi , dacă specia este parte a altuia, ea nu este, în schimb, întreg al al tora , ci în al ţii ; căci întregul este În părţi34 .

Prin urmare, am vorbit despre gen şi sp�cie, arătând ce este genul de maximă generalitate şi ce este cea mai specifică specie, ca şi despre noţiunile care 151 sunt totodată şi genuri şi specii , precum am vorbit despre individuale şi despre diversele accepţiuni ale genului şi ale speciei .

Despre d(ferenţă

Diferenţa are un înţeles comun. unul propriu şi un înţeles Încă mai propri u . Astfel, în sens comun, se spune că un lucru se deosebeşte de altul dacă ,

38

1101 OlfWO'OU'\I fi lfpO� alrro fi lfP� ăUo· Dla<p€p€l rap I:wxpcfr� nAcX.W'\l� .n €'€po-rTl.l xat , au.� r€ Eau.oU lfalDO� .€ O'\l'O� xat a'\lDpw{}€'\I'� xat €v€prOU'\I'� 'TL fi lfaOOa).l€'\IOU

, ) / ) - - - " ( , XaL a€l r€ €'\I 'aL� .OU lf� €X€l'\l €'€p0TI]CTl '\1 . 'tDl� f>€ Dla<p€p€l'\l A€r€.al €.€p0'\1 €.€p0U, <ha'\l aXWpl(JŢW cru).l�€�TJXO'l .0 th€p0'\1 .ou E.€POU , Dla<p€PTI· aXWpl(JŢO'\l D€ <1U).l�€�TlXO� olo'\l ,

1 1 5lrAauxo-rTl� fi rpUlfO""["Tl� fi xat OUAT] EX .pa6).la.0� €v<1Xlpw{}€l<1a. 'tDlal ""["a.a D€ Dla<p€p€l'\l €.€PO'\l €.€p0U A€r€.al, <ha'\l €lDolfOLW &a<pop(ţ &aUcXHTI, Wmt€P ă'\I{}pwlf� 'l lflfO� , , €lDolfOLW &a<pop(ţ Dl€'\ITl'\lOX€ .n .ou AOrlXOU " ,

/ -Q /, , ,. - � , lfOlO""["Tj'TL . xav OIl.OU ).l€'\I OU'\I lfa<1a ola<popa €.€POlO'\l lfOl€l lfpo<1ll '\IO).l€'\ITl .l '\Il· aU' al ).l€'\I XOl '\I� xat )l&(� aUOlO'\l lfOLOOOl '\1, al D€ 'lDlal ""["a.a ăUo. .W'\I rap Dla<popW'\I al ).l€'\I

1201 aAAOlO'\l lfOlolxrl '\1, cil ti ăUo. cil ).l€'\I oL'\I lfOlolxraL ăUo €lDolfOLOL X€XATl'\l'aL, al D€ aUOlO'\l alfAW� &a<popat. ""["W rap ",WW &a<popd lfpo<1€A{}oooa 1] L L L •

19J 'OU AOrlXOU ăUo €nOl T]<1€'\I, 1] f>€ 'OU Xl '\I€l<1{} al aUOlO'\l ).l0'\l0'\l lfapd .0 l}p€).loU'\I €nOlT]<1€'\I, fu-r€ 1] ).l€'\I ăUo, 1] D€ aUOlO'\l ).l0'\l0'\l €nOl T]<1€'\I .

, , ,.. ' ''i , ' t: , (/ xa.a ).l€'\I OU'\l ""["a� all.lI.o lfOLOooa� ola<popa� al .€ DlaLP€<1El� rl'\lO'\l'aL ""["W'\I r€'\IW'\I €l� ""["a €lDTj, d( .€ �l alfoDlDo'\l'aL EX r€'\IO� O'\l'E� xat .W'\I

39

printr-o al teritate35 oarecare , ajunge să fie diferit fie 1 1 0 1 de sine însuşi , fie de un alt lucru : căci Socrate se deosebeşte de Platon pentru că e al tul , ba şi el Însuşi se deosebeşte de sine copil fi ind şi apoi ajuns bărbat, sau când face ceva ori când îşi încetează activi tatea, şi în toate cazurile când e altul în felul său de a fi . În sens propriu , se spune că un lucru se deosebeşte de altul atunci când diferă printr-un accident de care nu poate fi despărţi t ; iar un accident inseparabil este , de pildă , "culoarea verde" a ochilor, nasul "coroiat" , sau chiar "cicatricea" mai veche a 1 1 5 1 unei răni . Într-un sens încă mai propriu , se spune că un lucru se deosebeşte de altul atunci când e diferit ca urmare a unei diferenţe specifice3f " aşa cum "omul" e diferit de "cal" prin însuşirea "raţiona­l i tăţii" . În general , deci , orice diferenţă, adăugându-se unui lucru , îl schimbă; dar , în vreme ce diferenţele În sens comun şi propriu îl fac să fie altfel , diferenţele în sensul cel mai propriu îl fac să fie altceva . Căci . dintre diferenţe , unele fac lucrul altfel , pe când 1 20 1 altele îl fac s ă fie al tceva37 . Diferenţelc care il fac să fie al tceva se numesc di ferenţe specifice . în vreme ce diferenţelc care îl fac să fie al tfe l se numesc pur şi s implu diferenţe . Căci diferenţa care constă în "raţionali tate" , adăugându-se l a "vieţuitor" , l - a făcut să fie altceva, pe când diferenţa [9 1

40

15 1 1:0LOlhW'\I bla<pOpW'\I, XCXLd b€ 1:� J..LO'\lO'\l aAAOlO'\l , « " , , lTOLOOOa� al E1:EP01:111:E� J..L0'\l0'\l O"U'\IlO"La'\l1:aL

xal a'l 1:0U lT� €XO'\l1:� J..L€La�OAal . "A '\IW�E'\I OU'\I lTdAl'\l apxoJ..L€'\IW P111:€O'\l 1:W'\I bla<popW'\I , " , ,... ' c " " 1:a� J..LE'\I xwplO"1:a� El '\IaL , 1:a� oE axwplO"1:0�' 1:0 J..L€'\I ldp Xl '\IElO"�al xal 1:0 1,pEJ..LEl'\l "al 1:0 ( " " ...... ' CI' ullal '\IEl '\1 xal 1:0 '\IOO"€ l '\1 xal oO"a 1:olhol� lTapalTAtlO"la xwplO"1:d €O"1:l '\1, 1:0 b€

1 101 lPUlTO'\l el '\IaL il O"lJ..LO'\l il AOllXO'\l il &AOl0'\l c:lxWplO"La. 1:W'\I b€ c:lXWPlO"LW'\I cil J..L€'\I lmdPXOOOl

_Il. , , , ( 1: ' , R R ' , , xav aU1:a�, al uE xa1:a O"UJ..L ... E ... 11X�· 1:0 J..LE'\I ldp AOllXO'\l Ka� ' aU1:o UlTdPXEl 1:W a'\l�pWlTw , , , ' -Q.. , , , ) , ,.. Kal 1:0 1J '\1111:0'\1 Kal 1:0 E1TlO"LTiJ..L 11� E l '\Ial c ' ' c ' , )/ , ,.. , oEK1:lKO'\l, 1:0 uE lpUlTO'\l 11 O"lJ..L0'\l El '\IaL Ka1:a

R R ' " _Il. ' ( , ( , t' _Il. ' O"UJ..L ... E ... 11K� Kal oU )«X1J oorro. al J..LE'\I 00'\1 )«Xv

1 151 aUt� lTPOOoU::rCXl €'V 1:W � OOOl� AaJ..LlXi'\lo'\l1:aL , AOl<tJ Kal lTOLOU(1l '\1 ăAAO, cil 6€ Ka1:d O"UJ..L�E�11X� oi)1:E €v 1:W TIi� oOOla� AOlW AaJ..LlXi'\lo'\l1:al OU1:E , , - "\ \ ) \ \ ' ) \ \ - , ( , _Il. , lTOLOOOl'\l aAAO aAAa aAAOLO'\I . Kal al J..LE'\I Kav aU1:d� OUK €1Tlb€XO'\l1:aL 1:0 J..LcXAAO'\l Kal 1:0 t'" ( c:� , R A ' " ) ,, TiLL0'\l, aL Dt Ka1:a O"UJ..L ... E ... 11K�, Ka'\l axwplO"1:0l ,.. " ' Ar: , )/ " WO"l '\1, E1Tl 1:aO"l '\1 AaJ..L ....... '\IOOOl Kal a'\lEO"l '\1 ' OU1:E rdp 1:0 1€'\I� J..LcXAAO'\l Kal �TIO'\l KaLTiIOpEl1:aL

1 20 I 0'0 &.'\1 TI 1€'\I� OOrE cil 1:00 l€� bta.<pop<Xl, Ka�' , ă.� blCXlpEl1:at " a'01:al J..L€'\I ldp €lO"l'\l cil 1:0'\1 ( , \ ' \ - , 1:' t' EKaO"1:0U AOl0'\l O"UJ..LlTAllPouO"al, 1:0 uE El '\Ial

4 /

care constă în "faptul că se mişcă" l - a făcut al tfel numai faţă de ceea ce e în repaus , aşa încât una l-a făcut să fie al tceva , iar cealal tă numai al tfel . Prin urmare, diviziunile genuri lor în specii se fac pc baza diferenţelor care fac l ucrul să fie a ltceva şi tot pornind de la ele se dau definiţi i , alcătuite din gen şi din astfel de diferenţe . În schimb, diferenţele care 15 1 fac doar ca un lucru să fie altfel nu produc decât deosebiri şi schimbări ale felului său de a fi3x .

Reluând , aşadar, problema de la început3'), trebuie spus că unele diferenţe pot fi separate , dar că altele sunt inseparabile: căci "a se mişca" şi "a sta pe loc" , "a se însănătoşi" şi "a se îmbolnăvi" , ca şi toate câte sunt asemenea lor pot fi separate , în vreme ce "a fi 1 10 1 coroiat" , ori "câm" , ori "a fi raţional" , ori "I ipsit de raţiune" sunt diferenţe ce nu pot fi separate . Iar dintre diferenţele care nu pot fi separate , unele sunt prin sine4(J , al tele , însă, prin accident: căci "raţionalul" îi revine prin sine "omului" , ca şi .,muritorul" sau faptul că este "capabil de ştiinţă" , pe când "a fi coroiat" ori "cârn" sunt diferenţe prin accident şi nu prin sine . Prin urmare , diferenţele care aparţin prin sine unui l ucru sunt cuprinse în definiţ ia care exprimă substanţa acelui lucru şi îl fac să fie altceva, în vreme 1 151 ce diferenţele prin accident nici nu sunt cuprinse în noţiunea care e�primă substanţa lui , nici nu fac din

ELCJ'arwpf 42

( I' (, , , ) , lI' lI' )/ €XCX<Jt"W €V XCXl 't0 CXU'tO OU't€ CXV€<H V OU't€ , €lTl 'tCX<Jl v €lTlb€xaJ.L€Vav €<Jt"l V, 't0 b€ IPUlTOV fi <Jl J.LOV e'i: VaL fi X€XpWcr{t CXl lT� XCXl €lTl 't€l V€LCXl XCXl <lVl€LCXl . TPlWV otv ElbWV TIi� bl(X(popa�

1251 {t€Wp0UJ.LEVWV XCXl 'tWV J.L€V OOOWV XWPl<Jt"WV 'twv 8€ <lXWPl<Jt"WV XCXl lTaAl V 'twv <lXWPl<J'tWV

[ IO I 'twv J.L€V ooowv xcx{t ' CXlmx� 'tWV 8€ xcx'ta O"UJ.LI3€�1p<6c;, lTaAlV 'tWV xcx{t' CXlrr� blCXc.popWv al J.LEV €'t<Jl xcx"15 ' a� 8taLPOUJ.L€{tcx 'ta IEVT] El� 'ta €'lbT], CX'l b€ xcx"15 ' a� 'ta 8taLP€{tEV'tCX ElOOlTOl€l'taL . OlOV 'tWV XCX{t' CXl)Ţa� blCX<POpWV lTCX<JWV 'tWV 'tOLOU'tWV 'tOU '{WOU ooowv €J.LljJuxou ,

15 1 XCXl a'l<J{tTJŢlXOU, AOllXOU XCXl <lAOIOU, {tVTJŢOU XCXl <l{tcxva'tou, 1] J.L€V 'tou €J.LljJuxou XCXl a'l<J{tT]UXOu blCXq>Op<l <Juo-rCXUXT] €<Jt"l � 'tou '{wou OoolCX�, €<Jt"l lap 'to '{wov OoolCX €J.LljJux� a'l�{tT]UXT], 1] , b€ 'tou {tVT]'tou XCXl <l{tcxva'tou 8tcx<pap<l XCXl 1] 'tou AOllXOU 't€ XCXl <lAaIOU blaLP€'tlXCXl El<Jl 'tou '{Wou 8tCX<papal· 8t ' cxm:wv lap 'ta IEVT] El� 'ta ,

" c c ' �Q- 2. � 1 ' t" , ' c ' EloT] olCXlp0UJ.L€vCX. U/\/\ CXU'tCXl l€ CXl olCXlP€'tlXCXl 8tCX<pOp<Xl 'tWV I€VWV O"UJ.LlTAT]PW'tlXCXl Ilvov'taL

I I I l 1 XCXl <JU(J'tCXUXCXl 'twv ElbWV· 'tE J.L V€LCXl lap 'to '{Wov ..n 't€ 'tou AOllXOU XCXl 'tTI 'tou <lAaIOU , , , 8tcx<pop(ţ XCXl lTaAl V ..n 't€ 'tou "15VT]'tou XCXl 'tou , , <l{tcxva'tou 8tcx<pop(ţ. <lA"-' al J.L€V 'tOU "15VT]'tOU XCXl , 'tOU AOllXOU blCX<P0PCXl <JU(J'tCXUXCXl Il vov'taL 'tou

43

l ucru al tceva , ci Îl fac să fie al tfel . Totodată , diferenţele prin sine nu admit variaţii de mai mult sau mai puţin , pe când cele prin accident , chiar dacă nu pot fi separate , pot cunoaşte o intensitate mai mare sau mai mică4 1 ; căci nici genul nu este enunţat mai mult sau mai puţin despre lucrul căruia Îi e gen şi nici diferenţele genului după care acesta se divide . Căci 1 20 1

ele sunt cele care fac completă definiţia fiecărui lucru, iar esenţa42 oricărui lucru . fiind una şi aceeaşi , nu admite nici o variaţie43 , pe când faptul de a fi . coroiat ori cârn . sau de a fi colorat într-un anumit fel admit o intensitate mai mare sau mai mică .

Am examinat , deci , trei feluri de diferenţe , deosebind diferenţele separabi le de cele inseparabile . 1 25 1

iar , pe de altă parte , di ntre cele inseparabi l e , diferenţele prin sine şi cele prin accident . Diferenţele [ IOI prin sine se împart , la rândul lor, în diferenţe cu ajutorul cărora Împărţ im genuri le în specii şi În diferenţe prin care lucruri le divizate se constituie ca specii . De pildă, dacă toate diferenţele prin sine ale vieţuitorului sunt acestea: .,Însulleţit" şi .. sensib i l" , . ,raţional" ş i . . l i ps i t de raţi une" , . ,muri tor" ş i .. I)emuritor" , diferenţele .,Însufleţit" şi . . sensibil" sunt consti tutive pentru substanţa . . vieţuitorulu i" , căci .. vieţui torul" este o "substanţă însufleţită sensibi lă" , În vreme ce di ferenţele .. muritor" ş i 1 5 1

ElaarwFi 44

âV{}pWlTOU, ciL bE "tOU AOrLXOU xal "tou â{tavcX"tou "tou {}€OU, ciL bE "tou âAo-rOU xal "tou {tVT]"tou "twv

1 1 5 1 âA6rwv '{tJwv, OU.w b€ xal � âvw"tcX"tw oOOlac; bLCXLp€ŢlX�V ooowv � "t€ €} .. uvUxou xal â\j.luxou bLaepopac; xal TIic; cXLCT{}T]"tLX�C; xal âVCXLCT{tTj"tOU l] )J.EV €)J.\j.Iuxoc; xal cXLCT{tT]"tLXij CTUUTJ<p{t€LCTaL -rTI oOOla âlT€"t€A€CTaV "to '{tillv, l] b€ €)J.\j.Iuxoc; xal " , ) / _Q.. J / '\ , / " ,.. aVCXLCTvT]"toc; alT€"t€I\.€CTaV "to epu"tov , €lT€L ouv a'L au"tal lTlJC; )J.EV A T]ep{t€LCTCXL rl VOVTCXL

/ , C;, c / , c� , -O"UO""ta"tLxaL , lTWc;" ot oLaLp€"tLxaL , €LoulTOLOL lTaCTaL X€XA T]V"taL , xal "tou"twv r€ )J.cXALO""ta XP€la €'lC;

1 20 1 "t€ "tac; bLCXLP€CT€lC; "twv r€VWV xal €'tC; "toUc; OPLCT)J.OUc;, âU' OU "twv xa"ta CTU)J.P€PT]XOC; âXWPlO""tWV 000' €-rL j...LaUov "twv XWPLO""tWV , t-Ac; e ' " "(' / / e / , t-uT] XaL 0pL �,o)J.€VOL epaCTL V ' uLaepOpa €CT"tL V 11

/ ' '''' s,: - / ( , L I I J lT€PLCTCT€U€L "tO €Luoc; "tOU r€VOUC;, o rap ăv{}pwlTOC; "tou '{wou lTA€OV €X€L "to AOrLXOV xal , ' _Il / , , 'f' / )/ 1 . e ' / "to v VT]"tOV , "to rap �WOV OU"t€ Ouu€V "tou"twv €O""tlV, €n€l lT6{}€V Civ "td e'lbT] CTXOL€V bLaepopcic;' ou"t€ b€ lTcXCTac; "tac; clVŢlX€L)J.€Vac; €X€L , €n€l "to

) ' u (/� " / , '\ i ' ( au"to a)J.a € �€L "ta aVŢlX€L)J.€Va, al\.I\. WC; âSLOOOL, bUVcX)J.€L )J.EV lTcXCTac; €X€L "tac; "twv Ucp'

1 5 1 au"to bLaepopcXC;, h€pr€la bE OOO€)J.lav , xal , olhwc; olh€ €S OUX <Sv"tWV Ţl rl V€"tCXL ou"t€ .a clVŢlX€l)J.€Va ă)J.a lT€Pl "to au"to €O""taL . ' OPl'{OV"tCXL b€ au-rijv xal ou"tWc;" , bLaepopci

45

"nemuritor" , sau "raţional" şi "l ipsit de raţiune" sunt d i ferenţe care servesc la împărţ i rea genulu i "vieţui tor" ; căc i pr in ele împărţi m genuri le în speci i . Iar aceste diferenţe care servesc la împărţirea genuri lor ajung să facă complete şi să constituie 1 1 0 1 speci i le : căci genul "vieţui tor" este împărţi t prin di ferenţa dintre "raţional" ş i . , I ips i t de raţiune" , ca şi prin diferenţa dintre , .muri tor" şi "nemuri tor" . Or , d iferenţele "muri tor" ş i "raţional" sunt constitutive pentru "om" , "raţional" ş i "nemuritor" . sunt diferenţe constituti ve pentru "zeu" , pe când "l ipsit de raţiune" şi "muritor" sunt diferenţele constitutive ale "vieţui toarelor l ipsite de raţiune" . Tot astfel , cum diferenţa dintre "însufleţ i t" şi "neînsufleţit" ş i cea dintre "sensibi l" şi "l ipsit de sensibil itate" permit împărţirea "substanţei" luată ca 1 1 5 1 gen maxim, diferenţele "însufleţit" şi "sensibi l" adăugate "substanţei" fac să se ivească specia de "vieţui tor" . iar diferenţele "însufleţit" şi "lipsit de sensi bi l i tate" fac să se ivească specia de "vegetal" . Aşadar. d in moment ce aceleaşi diferenţe , luate într-un anumit fel . sunt diferenţe constitutive ale speci i lor, iar luate în alt fel permit împărţi rea în specii , toate sunt numite diferenţe spec ifice . Ele sunt folosite , în primul rând . Ia împărţirea genuri lor 1 20 1 şi în alcătuirea definiţ i i lor, ceea ce nu se poate face

Eîa-arwrrÎ 46

€O"n -ro )(u-ra lTA€lOVWV )(UL blUep€pOV-rWV -rw , €(b€l €v -rw lTOLOV -r( €O"-rl )(UTrJropoUj..L€VOv · -rO rap Aorl)(dv )(UL -ro {tVTl-rOV -rou <xv{tpWlTOU )(u-rTlrOpOUj..L€VOV €V -rw lTOLOV -r( €O"n v b

1 10 I ăv{tpwm:� A€r€LaL <XA>.. ' �U)( €v -rw ·d €O"Ll v . -r( , j..LEV rcip €O"-rl v b ăv{tpwlT� €pw-rWj..L€VWV llj..LWV o'L)(€lOV €'L lT€L v '{WOV, lTOLOV bE '{WOV , , lTUV{tUVOj..L€\lWV AOrl)(OV )(UL {tVTl-rOV Ol)(€(Wb <Xm:xSw<Joj..L€v . -rwv rap lTparj..Lci-rwv €'t uA� )(UL €(oo� cruV€O"LW-rWV 11 <xvciAorov r€ UATl )(UL €(b€l ,

" ) / V ( 1. t: ' ) � TrJV crucr-rUO"l V €XOv-rWV, W<JlT€P o UVuPlUC; € !> UATJc; j..LEV -rou XUA)(OU, €(oo� bE -rou crx�u-r�,

1 1 51 OU-rWb )(UL b ăv{tpwlT� b )(Ol vOc; -r€ )(UL €lbL)(Oc; €'t uA� j..LEV <xvuAorou cruV€O"TrJ)(€V -rou r€VO�, €)( j..LOPepllc; bE -rllc; bLuepopac;, -ro b€ oAov -rou-ro, '{wov AOrl)(O\l {tVTl-rov, b ă\I{tpwlT�, <'ve; €)(€L b , <XVbPlcic; . ' Y lTOrpciepOOOl bE -rac; -rOlUU-rUC; bLaepopac; )(UL OU-rWC; · blUepopci €O"n v -ro XWp('{€l v lT€epU)(Oc; Ţel UlTO -ro uu-ro r€V�· -ro

1 201 AOrl)(OV rap )(UL -ro ăAorov TOV ăv{tpwlTOV )(UL -rOV '( lTlTOV ov-ru UlTO -ro uu-ro r€V� -ro '{Wov ,

''(' ' _1: 1: ' I:� ' " 1: ' XWpl !>€l . UlTuuluOOO"l ut )(Ul ou-rWb· ulUepOpa €O"Ll v o-rw bLUep€P€l €)(UO"LU. ăv{tpwlT� rap )(UL , '( lTlT� )(u-ra j..LEV -ro r€VOc; ou bL€\lTlVOX€v · {)vTl-rcX rcXp '{Wa )(UL llj..L€LC; )(UL Ta ClAoru, <XA>..cx TO AOrl)(OV �poo-r€{tEV bl€O"TTJO"€V �ac; <XlT'

47

cu diferenţele inseparabile prin accident şi cu atât mai puţin cu cele care pot ti separate .

Ele mai pot fi definite astfel : diferenţa este aceea prin care specia este mai bogată decât genul44 . [ 1 1 ] Astfel , "omul" are în plus faţă de "vieţui tor" "raţional i tatea" şi "natura muritoare"; căci "vie­ţuitorul" ca atare nu este nimic din toate acestea (căci de unde şi-ar avea specii le diferenţele lor?) , nici nu posedă toate diferenţele contrare (căci atunci acelaşi l ucru ar avea în acelaşi timp atribute contrare) , ci , precum se susţine , el posedă toate diferenţele 151 cuprinse sub el în potenţă , neavând În act nici una45 . Ş i astfel nici nu se naşte ceva din ceea ce nu are fiinţă, nici contrariile nu vor ti deodată În acelaşi lucru .

Diferenţa mai este defin i tă astfe l : ea este predicatul enunţat cu privire la ° cali tate a mai multor lucruri diferite ca spccie4o; căci predicatele "raţional" şi "muritor" ale "omului" sunt spuse cu privi re la felu l în care este "omul" şi nu cu privire la ceea ce 1 10 1 este el . Căci , dacă suntem întrebaţi ce este omul , este potri vit să spunem că este un vieţui tor , dacă cercetăm, în schimb , ce fel de vieţll i Lor este , atunci vom răspundc În chip potrivit că e raţional şi muritor. Căci , întrucât lucrurile sunt compuse din materie şi formă sau posedă o alcătu ire analoagă materiei şi formei47 , aşa cum statuia c alcătuită dintr-o materie

48

E>C€lVWV ' xal AOrlXcX eO"jJ.€V Xal l]jJ.€lC; Xal 0\ [ 12] {t€Ol, aUa ŢO {tvTTrov lTpo<Jt€{t€V fJLE�O"TIJO"€V

TjJJ.ac; alT' ex€(vwv . lTpoo€�€pra'{OjJ.€VOl &. Ţa lT€Pl TIlc; &a<popac; jJ. Ti ŢO wxov <paO"l ŢWv

",/, ' , ( , , ) , / ,.. , XWPl �OVŢWV Ţa UlTO ŢO aUŢo r€VOC; €lVaL TIJv 1: " \ \ ' " , , ,. R '\ \ ula<pop<Xv, al\.I\. OlT€P €lC; ŢO €l val oujJ."al\.l\.€Ţal

, (, ..... , ,.. ,.. ..... , ' ) XaL o ŢOU n T]V €l val ŢOU lTp<XrjJ.aŢOC; €O"n jJ.€Poc;. ou rap ŢO lT€<PUX€VaL lTA€l V fJla<popcX

1 5 1 aV{}pWlTOU, El xal '(fJLOV av{tpWlTou' €'(lTOljJ.€V rap av ŢWv '(Wwv Ţa jJ.€V lTA€lV lT€<PUX€VaL Ţa &. jJ.� Xwp('{OVŢ�C; alTO ŢWv cxUwv, aUa ŢO lT€<PUX€V<XL

- , ,.. , -, / "

lTA€l V OUX T]v OUjJ.lTATJPWŢlXOV TT]c; ooolac; oiX)€ jJ.€poc; auTIic;, aU' em TI]fJ€lOTIJC; jJ.OVOV auTIlc; 1: ' , , ,. r- < , c ' , c ' ula ŢO jJ.T] €l val OLeu al lulW«; €luOlTOLOl \ ' c , ,. ,, ,. ' c ' l\.€r0jJ.€Val ula<pOp<Xl . €l€V av OUV €luOlTOLOl fJla<pOp<X(, OO<XL Eh€pov €'lfJoc; lTOLOl)(n v, xal OO<XL , - , ,. ,. \ M K " 1 1 0 1 €V Ţ<t' Ţl T]v €lVal lTap<Xl\.ajJ.t""vovŢaL . <XL lT€Pl jJ.€V &a<popac; apX€l Ţooal)Ţa.

49

care e arama ş i dintr-o formă care e figura . tot astfel ş i .,omul" comun ş i specific se compune dintr-un 1 1 5 1 analog al matcriei , care e genul . şi dintr-o formă. care c diferenţa. iar "omul" cstc acest Întreg: .,un vieţuitor raţional muritor" , precum era dincolo statuia .

Aceste diferenţe mai sunt prezentate ş i astfe l : d iferenţa este ceea ce separă În chip natural termeni i cuprinşi sub acelaşi gen; căci .. raţional" şi .. l ips i t de raţi une" separă "omul" de "cal" , care sunt specii 1 20 1 cuprinse sub acelaşi gen , cel de " vieţui tor" . Iar d iferenţa mai este defini tă şi astfel : ea este ceea ce face toate lucrurile să se deosebească . Astfel , "omul" şi "calul" nu sunt deosebi ţi ca gen; căci şi noi şi fi i n ţcle l ips i te de raţ i une suntem vieţui toare muritoare , Însă adăugarea caracterului .. raţional" ne separă de acelea; şi tot fi inţe raţionale suntem şi noi şi zei i . Însă adăugarea caracterului .. muri tor" ne [ 1 2] separă de aceştia . Cci care au aprofundat noţiunea de d iferenţă spun că ea nu estc ceva ce separă la Întâmplare lucrurile cuprinse sub acelaşi gen , ci ceea cc conduce sprc fi inţă, şi că este o parte a esenţci'-lX lucrului . Căci .,a naviga în chip natural" nu este o diferenţă a "omulu i" , chiar dacă este ceva 1 5 1 propriu ,.omului" ; căci a m putea spune că dintre animale unele navighează În chip natural . în vreme ce altele nu , pe care să le separăm de ce lelalte , dar

Eiacqwrl] 50

To 6€ '(6LOV 6l<XlpOUeTl -r€-rpaX�· xaL rap o , ' )/ � - A 'A ) " / J.10VW -rlVl €lutl O'UJ.1 ... € ... 1'JK€V, €l X<Xl J.111 lTaVLl ,

&; &V-&pWrrW -ro 'la-rp€U€l v 11 -ro r€WJ.1€-rp€L V · xaL 1 1 5 1 0 lTavtL O'U��€�1'JK€V -rw €(6€l , El xaL J.1tl J.10VW, , ,

( - 1 . . Q ' , ,. 1:' � I: , ,, , � -rtp uVv PWlTtp -ro €l V<Xl ullTuol " X<Xl o J.1ovtp xaL lTav-rL xaL lTo-r€, &; aV-&pWlTw lTav-rL -ro €v ,

, , - .Q , 'i: ' " r-rllPC« lTOI\LOU<1vat . -r€-rap-rov u€, €<p OU O'UV6€6p<lJ.11'JK€V -ro J.1ovw xaL lTav-rL xaL a€L, &; -rw aV-&pWlTw -ro r€Aa�lxOv · xliv rap J.1tl r€Aa a�(, aHa r�Aa<1-rlxov A€r€-r<Xl oU -rw a€L r€Aa�

1201 aHa -rw lT€<pux€vav -rou-ro 6€' a€L au-rw , , , ( , ( , - u , <1uJ.1<pu-rov ulTap- X€l, w� xal -rw llTlTW -ro

XP€J.1€Ll<1LlXOV . -rau-ra 6€ xaL x�p(w� \<5tci q>aol v, O�l )Cal aVTlcrTpeq>€L · e'L Tap Y mr�,

, ..... , / v Xp€J.1€Ll<1-rlXOV, xal €l Xp€J.1€-rlO"LlXOV, llTlT�.

5 / l,\'u!:()!:a

faptul de a naviga în chip natural nu este un atribut care să facă completă substanţa omului şi nici nu este o parte a acesteia, ci doar ° cal i tate proprie acesteia, fără a fi ° diferenţă asemenea diferenţelor specifice propriu-zi se. Prin urmare, diferenţe specifice sunt toate câte dau naştere unei noi specii şi sunt cuprinse 1 10 I în esenţa unui lucru.

Dar despre diferenţă ne ajung acestea .

Despre propriu

Propriul are patru acccpţiuni4Y : el este ceea ce îi revine în chip accidental doar unei anumite speci i , chiar dacă nu întregi i speci i , aşa cum "omului" îi revine faptul de a fi "medic" sau "geometru"; apoi propriu este şi ceea ce îi revine în chip accidental 1 1 5 1

unei specii în întregime, chiar dacă nu doar acelei s ingure speci i , aşa cum "omului" îi revine faptul de a li "biped"; mai este propriu şi ceea ce îi revine doar unei singure speci i , în întregime şi numai la un moment dat ; astfel "a albi la bătrâneţe" c propriu oricărui "om". În al patrulea rând, se spune propriu despre ceea ce reuneşte toate aceste condiţ i i : de a IL' veni unei s ingure spec i i , întregi i speci i ş i I i l totdeauna, aşa cum "omului" îi revine " capacitatea dc a râde". Într-adevăr. chiar dacă nu râde tot timpul .

52

, >Cal 1 25 1 arroŢ(V€1:aL XWPl� T11� TOU UrrO>C€lJl.€VOU

<p-{}opa�. &aLP€tTaL DE €'t� 800' Ta Jl.€V Ţap CXl.lTOU xwpl<Jt6v €(Jnv, Ta D€ axWpl(JTOV. Ta Jl.€V oLv >CCX{}-€tJbtl v xwplOLav (JlJJl.�€�Tj){�, Ta DE

[UI Jl.€ACXV 8VaL axwp(JTW� TW >c6PCX>Cl >ccxl TW A'L -{} (OTIt (JUJl.�€�11>C€V, 6')VCXTCX� DE €TIt V011{}-�VCX� >ccxl >c6pcx� A€U>C� >ccxl A'l VtolV arro�cxAwv nlv XPolav XWPl� <p-{}opa� TOU urro>C€lJl.€vou . Op('{OVTaL & >CCXl olhw� ' (JUJl.�€�Tj){� €(JTl v o €VDEX€1:CXt TW CXUTW UrrapX€l v fj )J. Tj urrapX€l v, , , ,, ( \ )/ / , , )/ t' , )/ ,.. (' i 5 1 11 o OUT€ r€V� €<Jtl v OUT€ olCX<p0PCX OUT€ €lo� OUT€ 'lDlov, a€l DE €(Jn v €v urro>C€lJl.€VW , , / 'A -Q. / C.:> / -U<pl(JTCXJl.€VOV . <P0Pl(Jv €VTWV Dt rrCXVTWV TWV

53 /sagoga

totuşi se spune despre om că este o "fi inţă capabilă să râdă" , nu pentru că ar râde tot timpul , ci pentru că râde prin natura sa. Este o cal i tate ce-i aparţi ne 1 20 1

omul ui în chip firesc ş i tot t impul , aşa cum şi "calului" î i revine "capaci tatea de a necheza" . Iar aceste ultime cal ităţi sunt numite proprii în chipul ceI mai just , pentru că sunt convertibi le: căci dacă ceva e "cal" , atunci e o "fiinţă care nechează" , iar dacă "nechează" , atunci e "cal" .

Despre accident

Acciden t u l e s te ceea ce se n a ş te şi p iere i ndependent de dispariţia s ubiectul u i şi se împarte 1 25 1

În două clase: căci u nele pot fi separate , al tele , în schi m b , sunt i nseparabi lc5

0. Astfel , "a dormi" este

u n accident care poate fi separat . Faptul de a fi "negru" , în schimb, este un accident care revine în [ 13] chip i n separabi l "corbul ui" ş i "etiopianului " . ceea ce nu ne împiedică , totuşi , să putem concepe atât un corb alb , cât şi un etiopian care să-şi piardă c ul oarea p i e l i i fără ca s u b i e c t u l să d ispară . Accidentul mai este defi ni t şi astfel : el este ceea ce poate sau nu să fie atri buit acel uiaşi subiect , ori ceea ce nu e nici gen . nici diferenţă , n ic i spec i e . 1 5 1

ElaarWrr7 54

TTP()"t€{t€VŢWV, A€rW b1) r€VO�, €(OO�, blCXq>OPCX«;, 'l8l0U, CTUJ.LP€�TJXOŢO«;, PTJŢ€OV Ţ(VCX Ţ€ XOl va

/ ) ""'W ' / )/ t: TTPOO€<Jtl v CXUŢOl«; XaL Ţl VCX LolCX .

1 101 KOl vov J.L€V b1) mxvŢwv ŢO xcxŢa TTA€LOVWV XCXŢTJrOp€lO'{taL . aUa ŢO J.L€V r€vo«; ŢWV €'L8Wv Ţ€ XCXl ŢWv aŢoJ.Lwv, XCXl T] 8Lcx<pOpd We,-cxuŢW«;, ŢO b€ e1bO«; ŢWV tm' CXlHO aŢOJ.LWV, ŢO M. '(8Lov Ţol)

'/ I: � t- , " 1: , - " , " 1: Ţ€ €lov�, ou €<Jtl V loLOV, XCXl ŢWV UTTO ŢO €loO«; aŢOJ.LWV, ŢO b€ O'UJ.Lp€pTJl<O«; XCXl €lbWV XCXl aŢOJ.LWv . ŢO Ţ€ rap �WoV '(TTTTWV Ţ€ XCXl �oWV , XCXŢTJrOp€l Ţal €lbWV OVŢWV XCXl ŢOU& Ţol) '( TTTTOU

1 151 XCXl ŢOl)b€ Ţol) �oO«; aŢOJ.Lwv OVŢWV, ŢO b€ ăAOrOV '( 1TTTWV XCXl PoWV XCXŢTJrOp€l Ţal XCXl ŢWV

" " " .sv-v. t- ' '' _el XCXŢCX J.L€po«;, ŢO J.L€VŢOl €l""", OlOV o CXVvp<.UTTO«; ŢWV xcxŢa J.L€po«; J.LOVOV, ŢO b€ '(bLOV olOV ŢO r€ACX<JtlXOV XCXl Ţol) av{tpWTTOU XCXl ŢWV xcxŢa J.L€po«;, ŢO be J.L€ACXV Ţol) Ţ€ €(oo� ŢWV XOp<XXWV XCXl ŢWV xcxŢa J.L€po«; CTUJ.LP€PTJl<O«; oV axwpl<JtOV, XCXl ŢO Xl V€lO'{tCXl av{}-pWTTOU Ţ€ XCXl '( 1TTTOU

1201 XWPl<JtOV OV CTUJ.LP€PTJX6«;, aUa TTPOTJrOUJ.L€VW«;

55 l.I'llgog{/

nICI propri u , dar care este subzistent permanent Într-un subiect5 \ .

O dată ce au fost deiinite toate câte ne-am propus , adică genul , specia , diferenţa , propriul şi accidentul , trebuie să mai arătăm ce au ele în comun şi ce le este propriu .

J)espre ceea ce au în comun cei cinci termeni

Toţi cei cinci termeni au în comun faptul că se 1 10 1 enunţă despre mai multe l ucruri52 . Dar genu l este enunţat despre speci i şi despre individuale , iar diferenţa de asemenea, în vreme ce specia este enunţată despre individualele cuprinse sub ea , iar propriul despre specia al cărei propriu este , ca şi despre individualele cuprinse sub acea specie , pe când accidentul este enunţat despre speci i ş i despre individuale . Într-adevăr, "vieţui torul" este enunţat despre "cai" şi " boi" , care sunt speci i , ca şi despre "acest cal anumit" şi despre " acest bou anumit" , care 1 15 1 sunt individuale , iar , , l ipsit de raţiune" este enunţat atât despre "cai" şi "boi" , cât şi despre fiecare exemplar luat în parte . Specia, la rândul ei , de pi ldă "omul" , este enunţată numai despre lucrurile particulare , pc când propriul , de pildă "capaci tatea de a râde" , este enunţat ş i despre "om" în general şi

El. (J"aTWP1 56

ŢWV lTEplExaVŢWV Ţa ehoJ..Lcx .

KOL vav 8E r€VotX;" XCXl 8lcxq>opa� Ţa ( 14 I lTEplEXŢlXaV €l8Wv · lTEPl€XEl rap XCXl 1] &cxq>opeX

€l8TJ, €l XCXl J..Ltl lTcXvŢcx oocx Ţa r€VTJ . Ţa rap AOrlxav €l XCXl J..Ltl lTEPl€XEl Ţa liAOrCX Wo-lTEP Ţa '(WOV, aHa lTEPl€XEl liv{}pwlTOV XCXl {)€DV, CXlT€P E�lV €l8TJ . OOCX ŢE XCXŢTJrOpEl Ţal ŢOu r€VotX;" Wc; r€VO�, XCXl ŢWv UlT' CXlHa E'l8wv XCXŢTJrOpEl Ţal , OOCX ŢE � &cxq>op<i� Wc; &cxq>op<i�, XCXl ŢOu E�

1 51 CXUTIl� €l80� XCXŢTJrOp�-rlcrEŢaL . r€VO� ŢE rap ŢOU '(Wou OVŢ� Wc; r€V� XCXŢTJrOpEl Ţal 1] OUcrlCX XCXl �a EJ..LljJuXOV, aHa XCXl ŢWV UlTa Ţa '(WoV , €l8Wv lTcXVŢWV XCXŢTJrOpEl Ţal ŢCXUŢCX liXPl XCXl ŢWV aŢDJ..LWV · 8lcxq>opa� ŢE OOOTJ� Ţ�� ŢOU AOrlXOU XCXŢTJrOpEl Ţal Wc; 8lcxq>opa� Ţa A6rw , XpTp-{}aL, oU J..LDVOV & ŢOU AOrlXOU aHa XCXl ŢWv ulTa Ţa AOrlxav €l8Wv XCXŢTJrOPTJ{}1lcrEŢaL Ţa

5 7

despre fiecare om în parte . Pe de altă parte , "negrul" , care este un accident inseparabil , este enunţat despre specia corbilor ca şi despre fiecare corb în parte , pe când "a se mi şca" , care este un accident separabil , este enunţat despre "om" ş i despre "cal" , Însă în 1 20 I primul rând despre individuale şi abia în al doilea rând şi despre cele care cuprind individualele .

Despre ceea ce au în comun genul şi diferenţa

Genul şi diferenţa au În comun faptul că cuprind speci i : căci şi diferenţa cuprinde specii , chiar dacă nu [ 14 1 pe toate câte sunt cuprinse d e gen . Căci "raţionalul" , chiar dacă nu le cuprinde pe cele lipsite de raţiune , aşa cum o face "vieţui torul" , totuşi Îi cuprinde pe "om" şi pe " zeu" , care sunt speci i . Toate câte sunt enunţate despre gen ca gen vor fi enunţate şi despre spec i i le cuprinse sub el şi câte sunt enunţate despre d i ferenţă ca diferenţă vor fi enunţate şi despre 1 5 1

speci a pe care di ferenţa () constituie . Căci , despre gen ul "vieţui torul u i " , l uat ca gen , sunt enunţate "substanţa" ş i "Însufleţitul" ; iar acestea sunt enunţate deopotrivă despre toate speci i le cuprinse sub genul v ieţuitor, ca ş i despre indi viduale . Tot aşa, despre d i ferenţa "raţional " , luată ca di ferenţă , este enunţat faptul de "a se folosi de raţiune" . Iar atri butul de

EÎC1aYWrr1 5N

1 10 1 xpTjcr{t(Xl Ao-rW' XOl vov & Xal 'TO aV(Xlp€{t€V'T� L t1 'TaU r€VO� t1 � &a<popCX«; aValp€l<J{tal 'Ta

UlT' al..mx· W«; rap J.l.lÎ OV'T� '( WoU OUX €<J'Tl V 'e1f1f� 0U& ăv{tpwlT�, OU'TW«; J.l.lÎ LOV'T� AOrlXOU oU&v €O"'T(Xl '(WoV 'TO xpWJ.l.€VOV AarW. L

nEpL TIr; OL� -roU r� JCaL OL�

"lbLOV b€ 'TOU r€VOU«; 'TO €lTl lTA€laVWV 1 1 5 1 xannOp€l<J{t(Xl, l1lT€P fJ &a<popa xal 'TO El�

xal 'TO '(&ov xal 'TO (JUJ.l.�€�TJx6«;· 'TO J.l.€V rap '(Wov €n' av{tpWlTOU xal 'elTlTOU xal bpv€ou xal O�€w«;, 'TO b€ 'T€'TpcilTOUV ElTl J.l.avwv 'TWV 'T€<J<Jap<X«; lTOOa«; EXaV'TWV, b & ăv{tpwlT� €nl

, ...... ) / " ' " J.l.ovwv 'TWV a'ToJ.l.wv, X(Xl 'TO XP€J.l.€'TlO"'TlXOV €1fl

...... (/ , , " " 'TOU l1f1fOU J.l.ovov X(Xl 'TWV xa'Ta J.l.€�, X(Xl 'TO <JUJ.l.�€�TJxO«; 0J.l.0ew«; ElT' €Aa'T'Tavwv . b€l b€ c " f.l. ' !"" , , ola<popa«; 1I.<lJ.l.paV€l v, al«; 'T€J.l. V€'T(Xl 'TO r€V�,

1 20 1 OU 'Ta«; <JUJ.l.lTATJpw'Tlxa«; -ril«; oooea«; 'TOU r€VO�. €-rl 'TO r€V� lT€Pl€X€l -rl]V bl<l<pOpcXV buvciJ.l.€l · 'TOU rap '(WoU 'TO J.l.€V AOrlXOV 'TO & ăAOrOV . €-rl L 'Ta J.l.€V r€VTJ lTpO'T€p<X 'TWV UlT' aU'Ta &<l<pOpWV,

59 l.I'llgoga

"a se folosi de raţiune" va fi enunţat nu doar despre "raţional", ci şi despre speciile cuprinse sub raţional . 1 10 I

Genul şi diferenţa mai au în comun şi faptul că, fie că este suprimat genul , fie diferenţa , se suprimă şi cele cuprinse sub ele; căci , după cum, dacă nu există "vieţuitorul" , nu există nici "calul" şi nici "omul", tot astfel , dacă nu mai există "raţionalul", nu va mai exista nici "vieţuitorul care să se folosească de raţiune" .

Despre deosebirea dintre gen şi diferenţa

Una din caracteristicile proprii genului este să fie enunţat despre mai multe lucruri decât diferenţa , 1 1 5 1

specia. propriul sau accidentul ; căci "vieţuitorul" este enunţat despre .,om" , "cal" , "pasăre" şi "şarpe" , pe când "patrupcdul" este enunţat numai despre fiinţele cu patru picioare , "omul" numai despre indivizi , iar .. nechezător" numai despre "cal" în general şi despre l iccare cal în parte şi . tot aşa , accidentul este enunţat despre lucruri mai puţin numeroase . Trebuie , însă, să l uăm drept diferenţe pe acelea care împart genul şi 1 20 1

I l U pe acelea care fac completă substanţa genului . Apoi genul cuprinde în potenţă diferenţa: căci atât .. raţionalul" cât şi "l ipsa raţiunii" sunt atribute ale .. v icţuitorului" . Totodată , genurile sunt anterioare

Elemrwrri 6()

blO cruvaV<Xlp€l Jl.€V al.rrâ�, ou cruvaV<Xlp€l T<Xl c5€ . aV<Xlp€\}€VT� lap TOU '{wou cruvavalP€l Tal ,

I IS I TO AOllXOV xal TO ă).,0IOV . cil c5€ c5ta<pOpal OUx€Tl C1U'V(X'Vo.LPOUCTl "[o I€VOC; " xCiv ,ap lT<XcrCXl aV<Xlp€\}wcrl v, oucr(a €'Jl.�UXO� eXlcr\}TjTlXTj €lTlVO€lT<Xl, l1Ll� �V TO '{WOV . €'Tl TO Jl.€V I€V� , €v TW T( €crLl v, � b€ bla<pOpa €v TW lTOlaV T( , , ) ( li' ...... )/ , , €O"Ll v, � €lPT]L<Xl, xaLTJlop€l T<Xl . €Ll I€V� Jl.€V

1 5 1 €V xa\} ' €xaO"LOv €'l� olOV av&pWlTOU TO '{WoV, c5ta<popal b€ lTA€(O� olOV AOllxav, itVTjTaV,

'vou

xal €lTl�� c5€xTlxav, at� TWV cxHwv '{WWV bla<p€p€l . xal TO Jl.€V I€V� €OlX€V UAn, Jl.O�<PTt b€ � bla<popâ. lTpOOaVTWV b€ xal cxHw� XOl VW� T€ xal 'tb(wv TW I€V€l xal -rTt c5ta<popa apx€( TW

_ 1. L L TaUTa .

nEp� Tiir; XOL vwv(� -raU T� xal wU d�

I I ( ) I r €V� b€ xal €ib� XOl vov Jl.€V €XOOOl TO XaTa lTA€laVWV, � €(PTjT<Xl , XaTTjIOp€lcrital · €lAfJ<p\}W b€ TO €'l� � €'l�, aH' OUXl xal Wc;

6 / /SlIKOKlI

diferenţelor cuprinse sub ele şi de aceea dispari ţia genuri lor duce la dispariţia diferenţelor. pe când dispari ţia diferenţelor nu duce la dispariţia genurilor: căci ti i nd suprimat .,animalul" , pier () dată cu el ş i , .raţ ionalul" ş i " l ipsa de raţi une" . În schi m b , [ 151 suprimarea diferenţelor nu duce la dispari ţia genului ; căci , chiar dacă am suprima toate diferenţele, poate fi gândită o "substanţă însufleţită sensi bilă" , adică tocmai "vieţuitorul· ' . Apoi , aşa cum s-a spus , genul este enunţat privitor la esenţă , pe când diferenţa privitor la calitate . În plus, genul este unul singur faţă de fiecare specie , cum este "vieţuitorul" faţă de . ,om" , 1 5 1

di ferenţele . însă . sunt mai mu lte , de pi ldă .,raţional" , "muri tor" . "capabil de gândire şi şt i inţă" , diferenţe prin care omul se deosebeşte de alte vieţuitoare . În sfârşi t , genul este asemenea materiei , în vreme ce diferenţa e asemenea formei . Deşi există şi alte l ucruri comune sau proprii genului şi diferenţei , să ne ne de ajuns acestea .

Despre ceea ce au În comun genul şi specia

După cum s-a spu s , gen ul şi specia au în comun 1 1 0 1 faptul de a fi enunţate despre mai multe l ucruri ; dar c vorba de specie în cal i tate de specie . iar nu de specie luată totodată ca gen5

3• deoarece se poate ca

EiuarWP7 62

/ )/ ,.. .... ) , , .,... � .... ,. r€V�, aVlT€p TI "to au"to xal €l""", XaL r€V�. , , c ' , - .... .... ,. ,.. t"' XOl VOV o€ au"tol� XaL "to lTPO"t€POl� €l val WV

xanHOp€l"taL xal "to oÂ.ov "tl €Y Val €XcX"t€pov.

n€p� Trr; oux� wU T� xaL E'(�

-"tOl)

1 1 5 1 tua<p€p€l O€ 11 "to j.1€V r€V� lT€Pl€X€l "ta e(OTJ, "ta O€ e(OTJ lT€Pl€X€"taL xal ou lT€Pl€X€l "ta r€VTJ' €nl lTÂ.€lOV rap "to r€V� "tou e(oo�. €Ll "ta r€VTJ lTPOUlTOX€lO','}-aL OEl xal Olaj.10p<pw,'}-€v"ta "tal� elOOlTOLOl� Ola<popal� alTO"t€Â.€l V "ta e(OTJ, �€V xal lTpo"t€pa -rTI <pUa-El "ta r€VTJ. X(Xl cruV(XVaLpouv"ta, aH' �U cruvaVaLPOoj.1€va, xal e(oo� j.1€V OV"t� lTcXV"t� €O'Ll xal r€V�.

,. c: � ),. ) ,. )/ .... .... .,... s..r..,... 1 20 1 r€VO� Dt ov"t� ou lTav"t� €O'Ll XaL "to €l""", . .... .... .... ,. / XaL "ta j.1€V r€VTJ cruVWVUj.1W� xa"tTIrOp€l"taL

"tWV txp' €au"ta €'lOWV, "ta O€ elbTJ "tWV r€VWV OUX€Ll. €-rl "ta j.1€V r€VTJ lTÂ.€OVcX'(€l "tn "tWV \.m' , au"ta eloWV lT€ploxn. "ta O€ €(OTJ "tWV r€VWV lTÂ.€OVcX'(€l "tal� dtX€(aL� Ot(x<POp(Xl�. €-rl ou"t€ "to EY&x; r€VOl"t' âv r€VlXW"t(X"tOv ou"t€ "to r€V� €lOtXw"ta"tov.

63

acelaşi termen să fie în acelasi timp gen şi specie . Mai au în comun şi faptul că sunt anterioare faţă de cele despre care sunt enunţate , ca şi faptul că fiecare dintre ele reprezi ntă un Întreg.

Despre deosebirea dintre gen şi specie

Genul şi specia se deosebesc prin faptul că genul 1 1 5 1

cuprinde specii le , pe când specii le sunt cuprinse , dar nu cuprind genuri le; căci genul este enunţat despre mai multe lucruri dccât specia . Apoi , genuri le trebuie să existe În prealabi l ş i , primind o formă prin d iferenţele specifice , să constituie speci i le , de unde rezultă că genuri le sunt anterioare prin natură5.:1 , şi o dată cu ele pier şi specii le, dar invers nu . Astfel , fi ind dată specia, e dat În Întregime şi genul , dar fiind dat genul , specia nu este dată În întregime . Apoi 1 20 1

genurile sunt enunţate în chip sinonim despre speciile cuprinse sub ele, nu însă ş i specii le despre genuri . În plus , genuri le sunt mai bogate prin faptul că cuprind sub ele speci i le , iar speci i le sunt mai bogate decât genurile prin diferenţele lor particulare55 . Apoi , nici specia nu poate fi genul de max imă general itate , nici genul cea mai specifică specie .

64

(l6J r €'V0tx;' &€ xal 'lblOU XOL 'Vo'V J.1€'V -ro �n€O"�<Xl - )/ 1: " " _<1- V - " -rOL<; €lo€O"l'V ' €L Ţap avv pwno<;, �<pO'V, X<Xl €l

ă'V�pwno<;. Ţ€AaO"-rlxO'V . xal -ro en(O"Tj<; xaLTjŢop€lO"�<Xl -ro Ţ€'VO<; -rw'V €'LbW'V xal -ro

/ 5 / '(&L0'V -rw'V au-rou J.1€L€XO'V-rw'V (hOJ.1w'V · h(<YTj<; Ţap xal b ă'V�pwno<; xal b �ou<; '{wo'V , xal )/ A'VULO<; xal M€ATj-ro<; Ţ€AaO"-rlxo'V. XOl 'Vo'V b€ xal -ro O"U'Vw'VUJ.1W<; xa-rTjŢop€lO"�<Xl -ro Ţ€'VO<;

..... , / ) c:."'. " " c l"' ,, '" " e -rw'V OlX€lW'V €low'V xal -ro loLO'V W'V a'V 11 loLO'V .

Lllaq>€p€l b€ OLL -ro J.1€'V Ţ€'VO<; npo-r€po'V, (/ " )/ ""' , ,.. ...... ')'" / l o l oo-r€po'V b€ -ro lbLO'V ' bEL Ţap €l'V<Xl '{WO'V, €l-ra , &L<XlP€lO"{}<Xl &Laq>opal<; xal 'l8l0l<;. xal -ro J.1€'V Ţ€'VO<; xa-ra nAElO'VW'V ElbW'V XaLTjŢopEl -r<Xl, -ro b€ '(&L0'V €V0<; EUioo<;, oti €<YLl'V '(bLO'V. xaL -ro J.1€'V V I: ' - 't' , )/ � , 1: ' lolO'V a'VLLxaLTjŢopEl -ral ou €O"LL 'V lolO'V, -ro o€ Ţ€'VO<; 000e'V0<; a'VLLXaLTjŢop€l -r<Xl ' ou-r€ Ţap El v- )/ -Q )/ , v- , / , 1: ' �wo'V, avvpwno<;, OU-rE €L �wo'V, Ţ€J\a<YLlxo'V ' €l o€ , ,

65 !sagoga

lJespre ceea ce au în comun genul şi propriul

Genul şi propriul au în comun faptul că pot fi [16] derivate56 din specii: căci , dacă cineva este "om" , atunci va fi şi "vieţui tor" , iar dacă este "om" , va fi şi "capabil să râdă" . Şi mai au În comun faptul de a fi enunţate în egală măsură, genul despre specii , propriul despre individualele ce au parte de el : căci [5 1 "omul" şi "boul" sunt în egală măsură "vieţuitoare", precum "Anytos" şi "Meletos" sunt în egală măsură "fiinţe capabi le să râdă" . Mai au în comun şi faptul că sunt enunţate în chip sinonim, genul despre speciile sale, iar propriul despre cele cărora le este propriu .

Despre deosebirea dintre gen şi propriu

Ele se deosebesc prin faptul că genul este anterior, iar propriul posterior: căci mai întâi trebuie să fie dat 1 1 0 1 "vieţuitorul" ş i abia apoi s ă se dividă c u ajutorul diferenţelor şi al propriilor . Iar genul este enunţat despre mai multe specii , În vreme ce propriul despre ° singură specie , al cărei propriu este . Totodată, propriul se converteşte cu termenul al cărui propriu este , pe când genul nu se converteşte niciodată: căci

E'tO'arWP7 66

lXv�pwTrCX;, Y€Aa(T'm,6v, )(al €jJ.lTaALV . €-tL 1:0 jJ.€V V e '

"'" ,/ c_ ( " f'" ) ''' t:: 1151 loLOV lTaVLL 1:tp €LotL UlTapX€L , ou €<T1:l V loLOV,

)(al jJ.6vw )(al a€l, 1:0 O€ y€VCX; lTaV1:l jJ.€V 1:W • • e(O€l , oi) âv TI y€VCX;, )(al a€(, ou jJ.€V1:0l )(al , jJ.6vw . €LL 1:a jJ.€V '(Ola avalpOUjJ.€Va ou cruvdvalP€l 1:a Y€VlJ, 1:a ()€ Y€VlJ aV<XlpoujJ.€va cruvavalP€l 1:a elOlJ, WV ts<T1:l V 'COla, tiJo-r€ )(al WV ts<T1:l V 'COla avalpoujJ.€VWV )(al aU1:a cruvavalp€l1:al .

n€pl � XOI. vwv(� -roU T� xal -rol) cro�

120 I r €VO� O€ )(al <TU jJ.�€�lJ)(61:CX; )(Ol VOV 1:0 )(a1:a lTA€l6vwv, &; e(plJ1:<Xl , )(aLT]yop€l<T�al, tiv 1:€ 1:WV XWPl<TLWV TI tiv 1:€ 1:WV axwp(<TLwv · )(al

r 17] yap 1:0 )(l V€l<T�<Xl �a1:a lTA€l6vwv )(al 1:0 jJ.€AaV )(a1:a )(OP<X)(WV )(al A't �l6lTWV )(a( LL vwv aljJuxwv .

6 7 l.mgogl1

dacă cineva este "vieţuitor" , nu înseamnă că este "om" şi nici că este "capabil să râdă"; în schimb, dacă este "om" , înseamnă că este "capabil să râdă" , şi invers . În plus , propriul aparţine întregi i speci i al 1 1 5 1 cărei propriu este , aparţinându-i numai acesteia şi tot timpul , pe când genul , chiar dacă aparţ ine întregii speci i al căre i gen este , şi încă tot t impu l , nu-i aparţine doar ei . Apoi , dacă suprimarea propri i lor nu duce l a supri marea genuri lor, În schimb , dacă suprimăm genuri le , o dată cu ele pier şi speci i le cărora propri i le le aparţi n , aşa încât , dacă pier speciile cărora le revin propri ile , o dată cu ele sunt suprimate şi acestea din urmă .

Despre ceea ce au în comun genul şi accidentul

Aşa cum s-a spus , genul şi accidentul au în 1 20 1 comun faptul de a fi enunţate despre mai multe lucruri , fie că e vorba despre accidente care pot fi separate , fie că e vorba despre cele inseparabile: căci şi faptul de "a se mişca" este spus despre mai mul te [ l7l lucruri , ca ş i "negrul", care se referă la corbi , l a etiopieni ş i l a unele lucruri l ipsite de viaţă .

El uaywrrJ 68

n€p� Trir; cSL(X� -ro\) T� xa� -ro\) cru�

tna<pEp€l & TO rEV� TOU OUJ.l.�€�T)KOT�, �Tl TO J.l.€V rEV� lTPO TWV e'lbWV, Ta b€ <TUJ.l.�€�T)KOTa TWV e'lbWV U<TT€pa · KCiv rap

1 5 1 aXWPl(JŢOV AaJ.l.lkivT)TaL OUJ.l.�€�T)K�, aU. ' ouv , ' ) , t"' A ' A -.. lTpOT€POV €<TŢl TO W <TUJ.l. ... € ... T)K€ TOU

OUJ.l.�€�T)KOT�. Kal TOU J.l.�V rEVO� €nt� Ta J.l.€TEXOVTa J.l.ETEX€l , TOU & OUJ.l.�€�T)KOT� OUK €nt�· elTt Ta<Tl v rap Kal ăV€<Tl v elTlSEX€Tal -r, TWV OUJ.l.�€�T)KOTWV J.l.E,'}-€'fl�, -r, & TWV r€VWV OUKETl . Kal Ta J.l.€V OUJ.l.�€�T)KOTa elTl TWV aTOJ.l.WV lTpOT)rOUJ.l.EV� \xpt<TTaTal , Ta & rEVT)

1 1 0 1 Kal Ta e'tbT) <POO€l lTpO-r€pa TWV aTOJ.l.WV OOHWV. , , , , ) "- "

-KaL Ta J.l.€V r€VT) €V T� Ţl €<TTl KaTT)rOp€l Tal TWV UlT' aUTa, Ta b€ OUJ.l.�€�T)KOTa h TW lTOlOV Ţl 11 lTW� �XOV €Ka<TTOV · lTOl� rap A:l,'}-tOlP epWTT),'}-€l� ep€l� J.l.EAa�, Kal lTW� €X€l rWKpd� ep€l� �Ţl Ka,'}-T)Tal il lT€pmaT€l . TO J.l.€V OUV rEV� TI TWV ăUwv T€TIapwv &a<pEp€l ,

1 1 5 1 e'tpT)TaL, <TUJ.l.�E�T)K€V & Kal TWV cxUwv EKa(JŢov &a<pEp€lV TWV T€TTapwv, W<TT€ lTEVT€ J.l.€V OVTWV, €VO� b€ €Ka<TTOU TWV T€TIapWV bla<pEpoVT�, T€TPOO<L Ta lTEVT€, e'tKOeTl rtV€<T,'}-aL Ta� lTa<Ta� &a<popd�. aU' OUX OUT� €X€l,

69

Despre deosebirea dintre gen şi accident

Genul se deosebeşte de accident prin faptul că genul este anterior speciilor, în vreme ce accidentele sunt posterioare acestora; astfel , chiar dacă luăm un 1 5 1 acci dent i nseparabi I , totuşi subiectul al cărui accident este e anterior faţă de accident . Iar cele care participă Ia un gen o fac în mod egal , în vreme ce termenii care participă la accident nu o fac În mod egal; căci participarea la accidente admite o in tensitate mai mare sau mai mică, în vreme ce participarea Ia genuri nu e astfel . Apoi accidentele subzistă În chip primordial În individuale , genuri le şi speci i le sunt , însă , anterioare prin natură 1 10 1 i ndi vidualelor. În sfârşi t , genuri le sunt enunţate privi tor la esenţa celor cuprinse sub ele , pe când accidentele privi tor Ia cali tate sau Ia modul de a fi al fiecărui lucru57 : căci dacă eşti Întrebat cum e "etiopianul" , spui că e "negru" , iar dacă eşti întrebat în ce poziţie c "Socrate" , spui că "stă culcat" sau că . ,se pl imbă" .

S-a spus . aşadar, prin ce se deosebeşte genul de cei lalţi patru termeni ; dar se întâmplă că fiecare din 1 1 5 1 cei lalţi termeni se deosebeşte de alţi patru , aşa încât , cum sunt cinci termeni şi cum fiecare În parte se deosebeşte de alţi patru , se pare că toate deosebiri le

Ei (1cqw177 70

<XAA' <XEl "twv €<PE'f� XCX"tCXpl {} J.l.OUJ.l.€VWV xcxl "twv J.l.€V Mo J.l.UX AEllTOJ.l.€VWV &LCX<pO� bUX "tO , , ll&TJ €lAlN>{}CXl , "tWV b€ "tPlWV bOOLV, "tWV b€

1 20 1 "tETIcXPWV "tPlO'L, "tWV b€ lT€V"tE "t€"tpcxO'l, Mxcx cil lTaO'CXl ŢL VOV"tCXl &LCX<pOPCXl, "t€O'O'CXPE�, "tPEl�, Mo, J.l.LCX. "tO J.l.€V Ţap Ţ€V� blCX<P€PEl � &Lcx<pop� XCXl "tou E'(bO� XCXl "tou 'tblOU XCXl "tou

j:l. R / / ,.. ( � / ( O'UJ.l.I-'EI-'TJX0"t�· "tEO'O'CXPE� OUV CXl olCX<p0pCXl . TJ blCX<pOpcX b€ n1l J.l.€V blEVTlVOXEV "tou Ţ€VO� , €lPTJ"tCXl , O"tE lTn blCX<P€PEl "to Ţ€V� cxu"t� €PP€{}TJ' AOLlTOV &. n1l blCX<P€P€l "tou E'l&o� XCXl ,

1 25 1 "tou 'tblOU XCXl "tou 0'UJ.l.�E�TJX6"t� P1l1'tTlcr€"tCXl, xcxl , ...... , , ,.. "" , / Ţl VOV"tCXL "tp€l�. lTCXAl V "to El� lTŢl J.l.EV blCX<pEp€l

•

"t� blcx<popa� €PP€{}TJ, O"tE lTn blCX<P€PEl l] blCX<pOpcX "tou €l� €A.€Ţno· i[J S€ blCX<P€PEl "to

[ 18 J it� "taU Ţ€VO� €PP€{}TJ, O"tE n1l blCX<P€P€l "to • Ţ€V� "tou E'(bOU� €A.€Ţno· AOL m3v oov lTn , blCX<P€PEl "tou 'lblOU XCXl "tou O'UJ.l.�E�TJx6"t� ( �'l

/ � / l" , t" ( � " P ' J vTJO'E"tCXl " oUO OUV XCXl CXU"tCXl CXl olCX<pOpcxL . "t0

be 'lbLOV lTn &LCX<P€PEl "tou O'UJ.l.�E�TJx6"t� • XCX"tCXAEl<P{}TlcrE"tCXL ' lTn Ţap "tou €L� XCXl "t� , blcx<popa� XCXl "tou Ţ€VOU� blCX<P€PEl ,

/ ) , ) ...... " , ) , 1 5 1 lTPO€lPTJJ.l.EVOV EO'"tl v EV "tŢI EXEl VWV lTP� CXU"tO blCX<PO�' "tEO'O'cXPWV oov ACXJ.l.�CXVOJ.l.€VWV "tou , Ţ€VO� lT� "ta ăAACX &Lcx<popwv, "tPlWV b€ � &Lcx<popCX�, Mo &€ "tou €l&o�, J.l.la� b€ "tou 'tc5lou

7/

ar fi în număr de patru ori cinci . Dar nu este aşa , ci , dacă le numărăm mereu unele după altele , cum termenii care vin în al doilea rând rămân cu o diferenţă mai puţin decât primii , deoarece a fost luată deja i'n considerare , iar cei care vin în al treilea rând rămân cu două mai puţi n , cei luaţi în al patrulea rând cu trei , iar cei luaţi în al cincelea rând cu patru , 1 20 1

toate deosebirile vor fi de zece : patru , trei , două , una. Căci genul se deosebeşte de diferenţă . de specie , de propriu şi de accident; aşadar, patru deosebiri . Iar cum se deosebeşte diferenţa de gen s-a spus , atunci când s-a vorbi t despre cum se deosebeste genul de ea; rămâne , deci5!! , să se vor­bească despre felul în care diferenţa se deosebeşte de specie , de propriu ş i de accident , ceea ce 1 25 1 înseamnă trei deosebiri . Totodată , s-a vorbit despre felul în care specia se deosebeşte de diferenţă, atunci când s-a spus cum se deosebeşte diferenţa de specie, iar cum se deosebeşte specia de gen s-a spus , ilS) când s-a vorbi t despre felul în care se deosebeşte genul de specie . Rămâne , aşadar, să se vorbească despre felul În care specia se deosebeşte de propriu 0i de acc ident : ceea ce înseamnă două deosebiri . Mai rămâne să arătăm cum se deosebeşte propri ul de accident; căci fel ul în care se deosebeşte de s pecie, de diferenţă şi de gen a fost arătat 1 5 1

72

, , ." A A ' r::� " ( - t-1I'p<X; "['O aul-'+'€I'TJX�, otXa €O'ovraL aL lI'aO"aL, WV " c, ,.. - , " "['a� "['€O'O'apa�, cu TJO'av "['ou r€VO� lI'POC; "['a

ăna, <p1'tciO'av"['€� Cl1l'€c5€l"a�€v .

neli -t1K; xot. vwvC� -t1K; cSL� xcU -roU d�

1 1 0 1 KOLVOV "['OlVUV c5La<popa� xal €)lc5o� "['o €1t'l� �€"['€X€O'1'tCU · av1'tpWlI'ou "['€ rap €1t'l� �€"['€XOOOL v OL xa"['a �€poc; ăv1'tPWTTOL xal � "['ou AOrLXOU c5ta<pOpii�. XOL vov c5€ xal "['o a€l lI'ap€L vaL "[,OL� �€"['€XOUO"LV · a€l rap l:wxpci� AOrLX�, xal a€l l:wxpci� ăV1'tPWTT�.

neli -t1K; &� -roU d� xal &�

1 1 5 1 "1c5LOv c5€ c5ta<pOpa� �€V "['o €v "['w TTOLDV "[,l €O'"['L Xa"tTJrop€LO'1'tat, €lc50� c5€ "['o

'€v "['w "[,l L

€O'"[,l V · xliv rap b ăv1'tPWTTO� w� TTOLOV

73 I.WJgoga

vorbindu-se despre deosebirea acestor termeni faţă de e l . Luând, aşadar , cele patru deosebiri ale genului faţă de cei lalţi termeni , cele trei deosebiri ale diferenţei , cele două ale speciei şi una a propriului faţă de accident , vor fi cu toate zece; iar dintre acestea pe cele patru precedente , care erau deosebirile genului fată de ceilalţi termeni , le-am arătat deja .

Despre ceea ce au în comun diferenţa şi specia

Diferenţa şi specia au în comun faptul că lucrurile 1 1 0 1

care participă l a ele o fac în mod egal : căci fiecare om în parte participă în egală măsură la specia de .,om" ca şi la diferenţa "raţional ului" . Ele mai au în comun şi faptul de a fi prezente mereu în lucrurile care participă la ele: căci "Socrate" este tot timpul . ,raţional" ş i tot timpul "om" .

Despre deosebirea dintre specie şi diferenţa

Este propriu diferenţei să fie enunţată privitor la 1 1 5 1 ca l i tate , În vreme ce speciei îi este propriu să fie L' nunţată privi tor la esenţă; căci , chiar dacă "omul"

E/.cmrwrri 74

AaJ-L�civrrtaL, oux &.rrAWc; âv el T) rrolav, eXAAa xa{}o "tw I€V€l rrpOO€A,'}-ouom a't bla<popat , urr€O'''tT)O'av au"ta . €"tl 11 J-L€V bla<popa €nt

120 1 rrA€laVWV rrOnciXl� elbWV ,'}-€WP€l"taL, � "t0 "t€"tpcirrouv €ni:' rrA€(O'''tWV '(WWV "tW e(b€l , , c / , c ' 'l" s.rv,. " / - " ola<p€pov"twv, "tO o€ €l""", €TIl J-LOVWV "tWV urro

, ,.. � 1. / , / '" ( c: ' / "to €l""", u"toJ-LWV €O"'tl V . €"tl T) ola<pop<X rrpo"t€p<X "tou xa"t' auTIjv €'(bo�· cruvaVaLP€l lap "to AOllXOV eXVaLP€{}€V "tOV ăv,'}-pwrrov, b b€ ăv,'}-pwrr� eXVaLP€,'}-€i:'� oux eXTIPT)X€V "to AOllxav, ov"t� {}€ou. thl bla<popd J-L€� cruv"t( ,'}-€"taL J..l€"ta ăn� bta<popU� · "to AOllXOV lap xai:' "to ,'}-VT)"tov

/ _Q. ) , , ) _Q. ' 'l" s.rv,. 1:), [ l9 ) cruV€"t€vT) €l� urrOO"'taO'l v avv pwrrou· €l""", ut

e(b€l ou cruv"t( {}€"tal, Wo-t€ eXrrOI€Vv�O'aL ăno "tl €t�· "ti:'� J-L€V lap '( rrrr� "tl Vl ovw O'UV€lO'l V el� , l1J-LlavOU I€V€O'l v, '( rrrr� b€ &.rrAWc; ovw oux âv , cruv"t€{}€i:'� eXrro"t€A€O'€l€V 'hJ-LlOVOV .

n€pL � xO\. vwv(� � cSL� xaL -rol) 'LcS(OU

151 �la<popa b€ xai:' '(bLOV XOlVOV J-L€V €XOOOl "to €nlO'T)� J-L€"t€x€O'{}al urro "twv J-L€"t€Xav"t{f)V·

75

cste conceput ca exprimând ° cal itate , el nu poate fi calitate în sens absolut , ci doar în măsura în care cuprinde diferenţele care se adaugă genul ui determinându-15lJ • Apoi diferenţa este văzută adesea()( )

ca revenind mai multor specii , aşa cum "patrupedul" 120 1 revine mai multor vieţuitoare diferi te ca specie , în vrcmc ce specia revine numai individualclor cuprinse sub ea. În plus , diferenţa este anterioară speciei pe care o consti tuie: căci tiind suprimat "raţionalul" , piere şi "omul" împreună cu c i , în schi mb , suprimarea "omului" nu desfiinţează "raţionalul" , căci exi stă zeul . Mai mul t , diferenţa se compune cu altă diferenţă: eăci "raţionalul" şi "muritorul" sunt puse împreună în substanţa .,omului" . Ori specia nu [ 19 1 se compune cu o altă specie . aşa încât să ia naştere o nouă specie : căci , într-adevăr, un cal se Împreunează eu un măgar pentru a da naştere unui catâr , dar, luate ca specii , compunerea "calului" cu a .. măgarului" nu ar da "catârul"6 1 .

Despre ceea ce au Îl1 comUl1 diferenţa $; propriul

Direrenţa şi propri ul au În comun faptul că 151 l ucru rile care participă la ele ° fac În mod egal : căci fi i nţele raţionale sunt raţionale În egală măsură , iar

76

€n(� Ţap "ta AOŢnCa AOŢlXa xcxl "ta Ţ€ACX<TTlXa Ţ€ACXCrtlXa. xcxl "to a€l xcxl lfcxv"tl lfCXP€l VCXl XOl VOV aJl.<pOl v ' xav Ţap XOA0/3W,'}-n b 8(lfO�, , aUa lf� "to lf€<j>UX€VCXl "to a€l MŢ€"tCXl, blf€l xcxl "to Ţ€ACXCJtlXOV "tw lf€<j>UX€VCXl €X€l "to a€t, , aU' oUxl "tw Ţ€AaV a€t . ,

n€p� -cTK; ouxcpo� 'taU 't.oCou xa� -cTK; &�

1 10 I "IOLOV oe OlCX<j>opa� OLt cxu"tT] Jl.ev €nl \ ' , ,,-.-. \ ' \ \ ' t' , lfA€LOVWV €luwV A€Ţ€"tCXl TroAACXXl�, OlOV "t0

AOŢlXOV xcxl €nl {)€oU XCXl ETIL av{) pWTIOU, "to oe )/ \: ) , ) , ,,�. '" l"' ) " c. ' c , loLOV €<j> €V� €l�, ou €O"tl V loLOV . XCXl T] Jl.€V c: ' u " 'l"' ')' c: , ) , olCX<p<>pa: €TI€"tCXl €)c€l VOl�, wv TJV ola:<popa:, ou Jl.TJV xcxl av"tlO"tp€<j>€l ' "ta oe 'tOlCX aV"tlxCX'tT]ŢOp€l "tCXl t" " "' '' c c ' " ,

1 1 5 1 wv cxv 11 lolCX oLCX "t0 CXV"tLO"tP€<j>€L V .

77 Isagoga

fiinţele capabile să râdă sunt în egală măsură capabile să râdă . Un alt caracter comun este că amândouă sunt tot timpul prezente în subiectul despre care sunt enunţate şi că sunt prezente în toată specia; căci , chiar dacă fiinţa bipedă a fost mutilată , totuşi ea va fi mereu numită astfel datorită naturii salc°2 , aşa cum ş i fiinţa capabilă să râdă are permanent acest caracter prin natura sa, iar nu pentru că râde tot timpul .

Despre deosebirea dintre propriu şi diferenţd

Este specific diferenţei faptul că ca se afirmă adesea despre mai multe specii , ca "raţionalul" , 1 10 1 care se spune şi despre "zeu" şi despre "om", în vreme ce propriul e afirmat despre o singură specie , cea al cărei propriu este . Iar diferenţa poate fi dcrivată logic din termeni i a căror diferenţă este , fără, însă , a se converti cu ei ; proprii le, în schimb, se convertesc cu termenii cărora le sunt proprii prin transpunere reciprocă63 .

1 1 5 1

E't.aarwP1 78

n€pL 'tÎ]r; XOI. VWV(� 'tÎ]r; OL� xaL -roti cruJlP€P�

1 20 1 �la<p€pOl)(n O€ (S·rt lj J.-L€V &a<popd lT€Pl€X€l , [20J ou lT€pl€X€Tal 8€ . lT€Pl€X€l rdp TO AOrU(OV TOV

" _'1. , t: ' A A / / / avv p<.UlTOV · Ta u€ OUJ.-L ... € ... TpCOTa TpolT'OV J.L€V Tl va / - ) , / ,. / c � lT€Pl€X€l TW €V lTl\€lOOl V €l val, TpOlTOV Dt Tl va

lT€Pl€X€Tat'

TW J.-L Ti €v� OUJ.-L�€�Tp(6Ta<; el Vat , O€KTlKd Td tllTOK€lJ.-L€Va, aUd lTA€l6vwv . Kal lj J.-L€V ola<popd aV€lTl TaTa<; Kal aVdV€Ta<;, Td O€

A A / , - " , , !," crUJ.-L ... € ... TjKoTa TO J.-Lal\l\ov Kal TO TjTTOV 1 5 1 em8€X€Tat . Kal aJ.-Llj€l«; J.-L€V a'l €vavTlal

Ola<popal, J.-Llj€lTj o' Civ Td €vavTla A A / T - , ,. , / OUJ.-L ... € ... TjKoTa. OlauTat J.-L€V OUV at KOl VOTT]T€«;

Kal cil 'l&6TT]T€«; � &a<popCX«; Kal TWV cxUwv . TO O€ €tOO«; lTTI J.-L€V Ola<p€p€l r€VOU«; Kal ,

79 I.WI�()�(J

Despre ceea ce au în comun d(ferenţa $Î

accidentul

Diferenţa şi accidentul au în comun faptul de a fi spuse despre mai mu l te lucruri , iar cât priveşte accidentele inseparabile , ele mai au în comun cu diferenţa faptul de a fi tot t impul prezente şi de a fi prezente în întreaga specie: eăci "bipedul" este tot t impul prezent la toţi "corbii" , iar "negrul" la fel .

Despre cele proprii diferenţei şi accidentului

Diferenţa şi accidentul se deosebesc prin faptul că 1 20 1 diferenţa cuprinde , dar nu e cuprinsă: căci "raţio- 1201 nalul" cuprinde "omul" . Accidentele , însă, într-un fel cuprind , prin faptul că se află în mai multe lucruri , într-al t fel , însă , sunt cuprinse, pri n faptul că subiectele admit nu doar un singur accident , ci mai multe . Iar diferenţa nu poate spori sau slăbi , în vreme ce accidentele admit mai mult şi mai puţi n . Apoi 1 5 1 diferenţele opuse nu pot fi amestecate , pe când accidentele opuse pot fi amestecateM .

Acestea sunt , deci , caracterele comune şi specifice ale diferenţei şi ale celorlalţi termeni . Iar despre fclul în care specia se deosebeşte de gen ş i de diferenţă ,

HO

c5ta<pO�, E'CpTftaL €v W H€ŢOJ.!EV, nTi 'to Ţ€V� L L c5laq>€p€l 'twv ăAXwv >cat nTi 1, c5la<pOp<X c5laq>€p€l

L

1 10 1 'tWV ăAXwv .

E'(c50� c5€ >cat 'lc5(ou >cOl vov 'to aAA:r1AWV aV'tl>caTrJŢopElO'{}al · e'l Ţap ăv{}pwTI�, ŢEAaO"tl>c6v, >cat e'l ŢEAaO"tl>c6v, ăv{}pwTI�· 'to ŢEAaO"tl>COV c5€ �'tl >ca'ta 't0 TIEq>u>C€Val ŢEAav ATJlT't€OV, TIOAXa>Cl� e'(pT)'tal · €TI(� 'tE Ţap €O"tl

1 1 5 1 " /1: - / " '/ 1: t- , 'ta EluT) 'tOl� J.!E'tEXOOOl >cal 'ta lula WV EO"tl v 'Cc5ta .

8laq>€pEl c5€ 't0 el� 'tol) 'lc5(ou, �'tl 't0 J.!€V "'.\Vv. 1: / ,/\ \ / ,.. , I:� )/ 1: El""", ouva'tal all.lI.wv ŢEV� El val , 't0 ut luLOV

el val ăAXwv '(c5LOV ac5Uva'tov . >cat 'to J.!€V el� TIpOUq>€O'TrJ>CEV 'tol) 'lc5(ou, 'to c5€ '(c5LOV €1Tl Ţ( VE'tal

1 20 1 'tw e'(c5ev c5El Ţap ăv{}pwTIOV elVaL, '(va >cat L '\ , ,. )/ , , "'S'.n,. 1. ' , / ŢElI.aO"tl>COV n. E'tl 'to J.!EV El""", uEL EVEPŢEla L L

8 / I.\'uţ;oţ;u

s-a vorbit atunci când am spus cum se deosebeşte genul şi cum se deosebeşte diferenta de cei lalti 1 1 0 1 termeni .

Despre ceea ce au în comun specia şi propriul

Specia şi propriul au în comun faptul de a se putea converti reciproc: căci dacă e dat un om, atunci l' dată şi fi inta care râde , iar dacă e dată fi inta care râde , atunci e dat omul . Ş i , cum s-a spus de mai multe ori , numele de "fiintă care râde" este luat de la faptul că e capabilă să râdă în chip natural . [Un alt caracter comun este că apartin în mod egal subiectului lor]o5 ; căci specii le aparţin în egală măsură celor care 1 1 5 1 participă la ele şi propriile celor ale căror proprii sunt .

Despre deosebirea dintre specie şi propriu

Specia se deosebeşte de propriu prin faptul că specia poate fi gen pentru alţi termenioo , în vreme ce propriul nu poate fi propriu altor termeni . Iar specia există înaintea propriului , în vreme ce propri ul vine după specie: căci trebuie mai Întâi să fie "omul" , pentru a fi şi "fiinta capabilă să râdă" . Apoi specia 1 20 1

N2

lTclp€OLl TW UlTOK€lJ.L€'\IW, TO O€ '(&0'\1 lTOT€ Kat , , OU'\Iclj..L€l " ăv�pwlT� j..L€'\I lap a€t €'V€Pl€(a b , I:WKpci� €O"T( '\1, l€Aii D€ OUK a€(, Ka( lT€P â€t , , ,.. '\ , ,, t" < v lT€CPUKWC; €l '\lat l€lI.aOLlK� o €Tl W'\I Ol Opol OlclCPOPOl , Kat aUTa &clcpOpci €OLl '\1 0 eOLl'\l O€

[2 1 ) €(c50� j..L€'\I TO UlTO TO l€'\I� e'i '\lat Kat TO KaTa lTA€lO'\lW'\I Kat &acp€pO'\ITW'\I .w apl {) j..LW €'V TW Te , . . ) , ,.. ' v ..., €OLl'\l KaTIllopouj..L€'\IO'\l €l '\Ial Kat ooa TOlaUTa, 'lc5lou O€ TO j..LO'\lW Kat a€t Kat lTa'\lTt lTPOO€l 'Val . ,

n€p� � XOlVWV(� -rol) d� xal -rol) auJ1Mi�

1 5 1 E'(OO� c5€ Kat CTUj..L�€�11KOT� KOl '\10'\1 j..L€'\I TO €lTt lTOAAW'\I KaTIJlop€lO"{J-al, O"lTcl'\lLOl c5€ cit ăAAat KOl '\IOTIJT€«; &a TO lTA€lOLO'\l aAA-rlAW'\I &€OLcl'\lal TO T€ CTUj..L�€�TJKOc; Kat TO fu CTU�€�11K€'\I o ,

X3 Isugoga

este prezentă mereu în act în subiect , pe când propriul este prezent uneori ş i în potenţă: căci "Socrate" este mereu "om" în act , însă nu râde tot timpul , chiar dacă este tot timpul în chip natural "o fiinţă capabilă să râdă" . în plus , termenii ale căror definiţii sunt diferi te sunt ei înşişi diferiţi ; or specia se defineşte drept ceea ce e cuprins sub un gen , sau [21 ] ceea ce este predicat în ce priveşte esenţa despre mai multe lucruri diferite ca număr, şi alte definiţi i asemenea , pe când propriul se defineşte drept ceea ce e tot timpul prezent la o întreagă specie , însă doar la una singură .

Despre ceea ce au în comun specia şi accidentul

Specia şi accidentul au în comun faptul de a fi enunţate despre mai multe lucruri . Alte caractere 1 5 1

comune, însă, sunt puţine, din cauză că accidentul ş i subiectul căruia î i este accident sunt îndepărtaţi unul de celălalt în cel mai înalt grad .

84

" ,&tCX bE €XCX'T€POU, 'TOU J.l€V €LOO� 'TO €v 'TW , ? , - Jl. t" ) ,... �rvo- - C � 1 1 0 1 'Tl €OLL XCXTrrrOp€LO"vCXL WV €OLL V €L�, 'TOU Ot

O"UJ.l�€�T)XD'T� 'TO €v 'TW lTOlOV l1 lT� l€xov. xcxl , 'TO €XcXO'1."TJV OUcrLCXV €V� J.l€V €Lbo� J.l€'T€X€L v, cruJ.l�€�T)x6'TWV & lTA€LDVWV, 'TWV 'T€ XWPLOLWV xcxl 'TWV axwplO"'TWV . xcxl 'Ta J.lEV €lbT) lTpO€1TL VO€ L 'TCXL 'TWV O"UJ.l�€�T)XD'TWV, xâv 1. ' ,. [ C _- , ,.. , ( , (/ uXWpLOLCX 11 Otl rcxp €L VCXL 'TO UlTOX€LJ.l€VOV, LVCX €x€( VW 'TL O"UJ.l�TI l 'Ta bE O"UJ.l�€�T)XD'TCX OO'T€�r€V� lT€<j>UX€V

' XCXl h€LO"obLWbT) n)v CPOOL V

1 1 5 1 I€X€ L . XCXl 'TOU J.l€V €lOO� 11 J.l€'Toxii hl<J'TK;, 'TOU & cruJ.l�€�T)X6'T�, xâv axwpLOLoV TI. oux €lTl<J'TK;· , xcxl rap I\L {}LOtjJ I\L {}(OlT� I€XOL âv 'Tijv XPOLaV il aV€LJ.l€Vr]V 11 €1TL 'TE'TCXJ.l€VT)V XCX'Ta J.l€ACXVLCXV . A / C ' " c ' , f.l. f.l. ' €L lT€'TCXL oT) lT€PL LoLOU XaL O"UJ.lI-'€I-'T)XO'T� €L1T€l V · nTI rap 'TO 'l&tOV 'Tdu 'T€ €lOO� XCXl � , bLCXCPOp(i� XCXl 'TOU r€VO� &t€VTlVOX€V, €lPT)'TCXL .

X5 Isagoga

Despre deosebirea dintre aceşti termeni

Caracterele proprii fiecăruia dintre aceşti termeni stau în faptul că speciei îi este propriu să fie enunţată cu privire la esenţa celor a căror specie este , iar I I O i

accidentului s ă fie enunţat c u privire l a cali tate sau la felul de a fi al lucrului . Se mai deosebesc prin faptul că fiecare substanţă participă la o singură specie, dar la mai multe accidente , atât separabile cât şi inseparabile . În plus , speciile sunt gândite înaintea accidentelor , chiar dacă sunt accidente inseparabile (căci trebuie să existe subiectul pentru ca accidentul �ă-i re vină acestuia) ; accidentele apar în chip natural după aceea şi au o natură accesorie67 . Iar participarea 1 1 5 J la o specie se face în mod egal , pe când la un accident, chiar dacă este inseparabil , se face inegal : căci un etiopian poate avea faţă de un alt etiopian culoarea neagră fie mai intensă, fie mai slabă .

Rămâne să vorbim despre propriu şi despre accident; căci , în ce fel se deosebeşte propriul de specie , de diferenţă şi de gen , am spus .

X6

n€p� � XOL VWV(� 'tOl) 'LcSCOU xa� 'tOl) "XwpCO"tOU cru��

1 20 1 KOL vov O" 'TW 'LOlW xal 'TW <lXWPlO''TW .. &. L L O'UJl.P€PTJXO'Tl 'TO cXV€U al.l'TWV Jl." UlT<XY'T'llVal eX€LVa, e<p ' fuv {}-€Wp€L'Tal ' � rap cXV€U 'TOU

[22J r€Aao-tlXoU oUx U<plO"Ta'Tat ăv{}-pwrroc;, 00r� oOO€ CXV€U 'TOU Jl.e).avoc; UlTOO"Tal TJ liv I\l {}-lOlJJ . xal GJo-rr€P lTaV'Tl xal <l€l lTap€O"Tl 'TO 'lOLOV, olh�

, ' L , A A ' xat 'TO uXWPlO"TOV O'UJl. ... € ... TJXOC;.

1 5 1 �l€VllVOX€V O€ aTl 'TO Jl.€V 'lOLOV Jl.OVW €Vl L €lO€l lTap€O"Tl 'V � 'TO r€AaO"TlXOV <lV{}-pWlTW, .o L c � L ' A A , t" " \ ' ot uXWPlO"TOV O'UJl. ... € ... TJXoc; OLOV 'TO Jl.€AaV oux I\l {}-lOlTl Jl.OVOV <lna xal XOpaXl lTpOO€O"Tl xal cXv{}-paxl xal eP€VW xal cXnOl� 'TlO'l V . OlO 'TO

L " " t: ) ..... f"' ) ' '' 1: ' Jl.€V luLO'V aV'TlXa'TTJrOp€l 'Tat ou €O"Tl V loLOV Xat

€O"Tl v €nl�, 'TO O€ <lXWPlO"TOV O'UJl.�€�TJX� oux <lVTlxa'TTJrOp€L 'Tat . xal TWV Jl.€V 'lOlWV €nl� 1]

1 1 0 1 Jl.€'T0Xll, 'TWV b€ O'UJl.P€�TJXO'TWV 1] Jl.€V Jl.CXnOV 1] c ' t" E" , ,. , "\ \ " o€ TJTIov . LO'l V Jl.€V OUV Xat aAAat XOl V0'TTJ'T€� 'TE )((XL 'lOtO'TTJ'T€� 'TWV €lPTJJl.€VWV, <ln' e'{apxoUcrl

H7

Despre ceea ce au În comun propriul şi accidentul

inseparabil

Propriul şi accidentul inseparabil au în comun 1 20 1 faptul că subiectele În care sunt luate În considerare nu pot subzista fără ele : căci , precum "omul" nu 122 1 subzi stă fără "capaci tatea de a râde" , tot astfel nici "etiopianul" nu poate subzista fără "negru" . Ş i , după cum propriul este prezent În toată specia ş i tot timpul , la fel este şi accidentul inseparabil .

Despre deosebirea dilltre ele

Propriul ş i accidentul inseparabil se deosebesc 1 5 1 prin faptul c ă propriul este prezent doar într-o singură specie, ca , de pildă , "capacitatea de a râde" la "om" , în vreme ce accidentul inseparabi l , precum "negrul" , nu apare doar la "etiopian" , ci şi la "corb" , "cărbune" , "abanos" şi la alte 1 ucruri . De aceea propriu l se converteşte cu subiectu l al cărui propri u esle şi Îi revine În mod egal , în vreme ce acci dentul

i nseparabil nu se converteşte . Partici pafi a la propri i

se face în mod egal , pe când la acc idente este I l ( J 1 suscepti bilă de mai mul t sau mai puţin .

E'tuarwrrf

xal atrral €l� &dxpL<,.( V 'T€ au'Twv xal TI]<; XOl vwv(a� 1TapdO"TaOl V .

89

Există, totodată, şi alte caractere comune sau proprii decât cele despre care am vorbit , dar ajung şi acestea pentru a putea distinge termenii ş i pentru a înfăţişa ceea ce au în comun6l! .

Note 90

Note

I În afară de I.\"aKO}.iI1 , Porfir a mai scris Încă două comentari i

la Catl'Koriill' l u i Aristotel : Comentariu la CateKoriile lui

Aristotel ca Îlllrehare .�i rll.ljluns IE'L� "teX� , APL<J"tO"t€AO� KaTTrrOp(a� xa"teX n€lXJ"L v xaL anOXpL(J"L v i , care ni s-a păstrat

aproape i ntegral �i Comelllarill pelltru Gedl1ll'ios la CateKoriile

Illi Aris/Otel l E'L� "t� , APL<J"tO"t€AO� KaTTlrop(� €v €1r"teX PLPA(OL� . . . "tOl� r €OaA€(tp npocrq>wVlj"€l(J"L I d i n carc 1111

dispu nem decât de scurte fragmcnte . l.mKoJ.:a (care are ca

obiect predicabi lele, I1 lI pred icamcntele) nu este , Însă , decât o

introducere clară şi concisă la tratatul l u i Aristotel .

� Chrysaorios , care este dC�linatantl d i rect al scrieri i l u i

Porfi r, era u n patrician �i senator roman , discipol s a u auditor al

ti!osofu l u i (cf. Ammonius . 22 , 13 �i 39 , 5 ) . În afară dc 1.I·lIJ.:0Ka,

l u i Chrys,lorios Îi sunt dedicate al tc două opere ale l u i Porfir:

f)e.llJre d!lerell(lI dil1lre Platon .�i Aristotel, lui Chrysaorios In€pi OLa(TTcXa€� m.(hw� xal 'APl("Ţ(>"t€A� npOe; XpooaOpLOv l �i Despre cee/J ce depinde de noi, lui Chry.\"(/orios In€pi <ou €q>' �lV Jl'pOe; XpooaopLOv l . Întrebarea dacă a existat sau nu o

şcoală a l u i Porfi r la Roma disti nctă de �coala l u i Ploti n nu a

prim i t Încă un răspuns defi n i t i v . Pos ib i l i tatea u nei cont i nu i tă(i

a şcol i i lu i Plotin Într-o presupusă scoală a l u i Porfir este susţinută

de M . O . Goulet-Cazc În studi u l L 'lIrriere-plllll scolaire de la

V ie de Plot i n , În Porphyre . La Vie de Plotil/ . 1: Tra l'lIl1x I'rililllinaires et index J.:rec {"omplet , par L. Brisson , M. O.

Goulct-Cazc, R. GOLl let et D. O'Brien. Preface de J . Pep i n , P,lris

1 9X2, pp. 229-32 7 .

91 Note

� Confonn logici i aristotel ice , definiţia (opLaJ.1�, �) unui lucru este exprimată prin genul proxim �i d i ferenţa specifică, de unde importanţa cunoa�teri i acestor din urmă noţ iuni .

4 Diviziunea (c'iLa(p€aL�) este operaţia de a împărţi cu ajutoml diferenţelor un gen în speciile sale . Tennenul e consacrat mai Întâi În fi losofia platon ică , unde joacă 11/1 rol i mportant În stabi l i rea ierarh iei Idei lor printr-o dialectică descendentă care conduce prin d iviziune de la Idei le generale la cele particulare .

5 Î n accepţiu nea aristote l ică, demonstraţia (tur6&:L'fL�) stabi le�te , pornind de la o defi niţie, că un pred icat aparţi ne În mod necesar unui subiect. Despre demonstraţie ca i nstmment esenţial a l �ti inţei se tratează pe larg În Anuliticu secllnda.

n nepl Tama are sensul de €:rrl TOl� noUol�, imunent

//Ili/tiplll/lli, �i 1111 face decât să repete fonnula €v TOl� dLa"TJTOl� care o precede (cf. Davidis , Prolexo//lena el ill P0/1Jhyrii lI"ugogen

commenlarillln , 1 20 , 1 3 : El iae , In Porphyrii Isaxogen el

Aristotelis co//lmentariu , 4!l , 1 7 : 49, 23): este expresia aristotel ică care se opune celei p latoniste (napd Ta noUa - dillc% de

mU/liplll) cu un sens vădit de transcendenţă. 7 Acest pasaj are o importanţă istorică deosebit:l , deoarece

el se găse�te la origi nea celebre i d i spute med ievale a un iversa l i i lor, care a Împărţ i t lumea filosofică În mai mul te curente: reufi.ytii , promovând un real ism ontologic exagerat sau moderat , după care genuri le �i spec i i le ex i stă ea atare , deasupra � i dincolo de . i nd i v izi : nominali.Ylii, care se alătură poziţ iei l u i Ant i stene: .,văd cal u l dar nu văd caba l i tatea" ( ef. Ammonius, 40, 6: Elias, 47 , 1 3 ): �i cO/lceplllllfistii . dup.i care ide i le generale există ca atare numai În i ntelect . Cât pri \'e�te posibi lu l riispuns al lui Porfir la această problemă cf. L. Benakis , The Prohlem III' General Concepls in Neoplll /()tlism am/

Note 92

Byzantine Thought, în AA. VV. , Neoplatonism and Christian

Thought, edited by D. J . O'Meara , New York 1 982, pp. 75-86;

S. K. Strange , Plotinu.\'. Porphyry ami the NeoplalOnic

Interpretation of the .. Categorie.\· ' · , în AA. VV . , AI!I"stieg uml

Niedergang der rihnischen Welt, hrsg. von W. Haase , Tei l I I : Principat , Band 3 6 : Ph i losophie , Wissenschaften, Technik, 2 . Tei lband: Ph i losophie (Fortsetzung); Aristotel ismus , Berl in­New York , 1 987, po . 955-974.

x Termenul de ĂOYLXWT€PO", frecvent la Aristotel , este sinonim cu IiLIXĂ€XTLX�, dar se opune , după alţi autori , lu i ""€OĂoYLx�, ori <puc:nx�. A-ţ i conduce raţionamentu l conform unui punct de vedere logic înseamnă , a�adar, a nu da curs unei cercetări de tip metafizic , dar nici uneia de tip naturalist. În acest fel , noţiunile luate în considerare nu sunt cercetate conform principi i lor unei şt i inţe determinate şi potriv i t cu conţinutul lor real (� TW" X€LP.e:"W"), ci într-un mod abstract şi general, fără legătură directă cu vreo şti inţă particulară . Pe de altă parte , în Comentariul la Categoriile lui Aristotel ca Întrehare şi ră.\'pun.\',

Porfir observă că Categoriile pot fi comentate în diferite moduri , fie d in punct de vedere retorico-gramatica l , fie ontologic . Continuând acest inventar, putem spune că punctul de vedere logic se încadrează între aceste două extreme , cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de Porfir, unii dintre comentatori i latini se vor lăsa seduşi de ce lelalte variante de comentariu . Astfel , influenţat de retorica ciceroniană , Marius Victorinus va încerca un comentariil de tip retoric la Isagoga , în vreme ce Boethius , dimpotrivă, va impune textu lui porlirian o încărcătură filosofică mai puternică.

9 Faptul că, în contrast cu Ploti n , a cămi poziţie critică faţă de Aristotel �i faţă de teoria categori i lor elaborată de acesta este

93 Note

prea bine cunoscută, Porfi r insi stă asupm teoriei peripateticiene

ş i , deci , asupm tmdiţiei aristotel ice , ne arlllă că, după Numenius

d in Apamea şi Ammonius Saccas, autorul I.mgogei poate fi

socotit ca unul d intre in i ţ iatori i teoriei despre concordanţa

dintre Platon şi Aristotel , după care logica aristotel ică reprezintă

o propedeutică la teologia platonică .

10 'AnA� AEŢ€cr,'tal adică oU I.l.LaV <TT\I.l.acr(av, fiAAa nOAAcXC;; (David , 1 26 , 9) . Adverbu l an>..wc;; semnifică În mod

simplu, absollll, fără distincţii .)'i lipsit de echivocitate. La

Aristotel expresia are un sens tehnic , desemnând univocitatea

unui termen . I I 'ApXTI este început, principiu în sens general : cf. Aristote l ,

Metajizica , D , 1 , 10 1 2b 34. StagiritiJl î l distinge adesea de

OLOlX€lOV, care este element , cauza imanentă a lucru lu i .

1 2 Cf. Aristote l , Topice, 1 , 5 , 1 02a 3 1 .

I.l KanrropoUI.l.€VOV, sinonim cu xanrr6pTJJ.Ul ş i xanrropCa, are sensul de predicat . Latin i i îl vor traduce şi ca predicabi l . Cât

priveste pe Iov T� TL €OLl , formula marchează predicarea

esenţia lă , cea care arată ceea ce este (TO T( €OLl) un lucru ,

l\uidillltea lui (quid est) . La Aristotel , TO TC €OLl este identificată

adesea cu OOOla, pri ma dintre categori i , cea care i ndică esenţa

sau substanţa unui lucru . Cf. şi Bonitz, Ind. arist . , 545a 59, 764a 4 et In Metaph . , 3 1 1 -3 1 3 .

1 4 Ta lhoJ.l.a are sensul de lucruri individuale fi i nd aproape

sinonim cu Ta xa{t' �xa(JŢa. Adesea, însă , expresia desemnează

infima (sau .\pecialissima) .\pecies, adică specii le care nu mai pot

n descompuse în gen şi d iferenţă. Or, ţinând seama atât de

simetria frazei , cât şi de faptu l că exemplele date de Porfir pentru

indiv iduale au în u l timă instanţă tot o natură verbală, fi i nd deci

noţiun i , credem că în cazu l de faţă al doilea sens este cel

Note 94

îndreptăţi t . E vorba , prin urmare , de o d istincţie între predicate

ce nu se aplică decât unui si ngur lucm �i care se referă la acesta

luat ca o existenţă singu lară, care pot fi numite indiv iduale, �i

predicatele generale, comune mai multora �i care exprimă o

natură universală .

1 5 'Ev Ţ� Ţ( €OLL , tradus de Boeth ius prin in eo quoil q/litl

.�il �i care corespunde 4u idităţ i i , sau esenţe i , este opus acum lui

€v Ţ� 1rOLOV Ţ( €OLL , pe care Boethius î l traduce prin in eo quot!

'II/ale quid sit şi care corespu nde categoriei ari stotel ice a

cal ităţi i . 1 6 Cf. nota 1 4 . 1 7 Ea este conformă regu l i i după care definiţ ia trebu ie să se

aplice întregului lucm definit şi numai aceluia (cf. Amm., 67 , 1 4). IX Cf. Euripide , Aeolus, 1 5 , 2 .

1 9 Dacă pri ma definiţ ie a spec iei clarifica raportul dintre

aceasta �i gen , a doua v ine să stabi lească raportul d intre specie

şi indi v id . Astfe l , dacă în primul caz specia este subiectu l

genulu i . dar nu se pred ică niciodată despre el , în cazul secund

i ndividul este subiectu l specie i , dar niciodată predicatu l e i . 21) Pri n cea mai spec!ficii specie am tradus pe ŢO

€LOLl<CJJIDWV, pe care Boethius îl traduce la rdndul său prin spedes

speCÎali.uima. Corespondent la celălalt capăt al iemrhiei genurilor

�i speci i lor al lui ŢO T€VLX(,haŢov, termenul este introdus de

Porfir pentru a desemna specia ult imă . cea mai de jos (specie.l·

in.lima) , eare IIlI mai cuprinde sub ea decât indivizi i �i care , prin

urmare , nu mai poate fi gen pentru al te spec i i , ci este numai

specie . Pentru a () desemna. Aristotel fol()se�te , în sch imb,

temleni i ŢO lhop.ov e'l� sau ŢO eaxaŢov e'l�. 2 1 ŢO T€VLxw-raŢOV este � i el un termen care I I l I apare la

Aristote l , unde întâlnim pe Ţ<l 1rpW-ra pentm a desemna genurile

95 Note

supreme , deasupra cărora nu mai poate fi Întâ ln i t un alt gen .

Boeth ius traduce notiunea pri n f.:en/ls f.:eneralis,�i1nllm . Rolu l de

genuri supreme îl joacă Înseşi categori i le , aşa cum se va vedea

d in exemplul de mai jos .

22 Termeni i intermediari sunt genuri fată de cei inferiori lor

ş i speci i fată de cei superiori .

2.1 E vorba de ceea ce mai târziu va fi cunoscut sub numele

de ,.arborele l u i Porfi r" (arbor Porphyriana sau scala

praedic:amen/alis). Porni nd de la un gen suprem (substanta)

obţinem o Întreagă descendentă până la specia ult imă şi apoi la

i ndiv id numai prin adaosu l la fiecare n ivel a l unei d i ferenţe

speci fice: substantă , substanţă corporală = corp , corp Însufleţi t ,

corp Însulle! i t sens ib i l = v ie!u i tor, v ie!u itor rational , om,

Socrate . Trecerea de l a v ie!u i torul raţional la om ridică Însl'

problema diferenţei specifice care să del imiteze omul de alte

v ieţuitoare raţionale. De obicei , rolu l acesta e jucat de "muritor" ,

atributu l prin care omul se deosebeşte de zeu . Dar o asemenea

solutie nu face decât să compl ice şi mai mul t lucmri le, deoarece

zeul nu este o specie care să se subordoneze genu lu i "substanţă

corporală" . În acest sens, cL G. M. Dumno , L 'homme raisonable

/lumel: pour I 'hi.l'toire d'une definition , "Phoenix", 27 ( 1 973) ,

pp . 32H-344, U. Eco, L 'antipor:firio , În AA. VV. , 1/ pensiem

debole, a cura di G . Vatti mo e P. A . Rovatti , M i lano, 1 9H3,

pp . 52-HO , ca ş i G . Girgent i , L ' lsagoge tii Por:/irio nel/'ollica

delia concordia tra Platone ed Aristotele , În Porfi rio, ISlIf.:of.:e,

Rusconi Libri , Mi lano, 1 995 , pp . 45-50 . Pentm comentatorii antici

ai l"af.:of.:ei (Elias, David , Ammonius) viep.l itoml mţional nemuritor

v izat de Porfir mi ar fi Zeul suprem, ci d iv in i tăţi le astrale. Pentm

creşti n i , locu l lor e luat de demoni , În vreme ce după o al tă

trad iţie, mai veche decât Porfir, care era împărtăşită atât de şcoala

Note 96

din Alexandria (Origen , Clement A lexandrinul) , cât ş i de stoici

(Posidonius) , sau de medioplatonici (Plutarh , Albinus), ori de

eclectici de d iverse origini (Cicero, Antioh din Ascalonia) ,

d iferenţa d intre omul muritor ş i zeul nemuritor nu ar priv i decât

sufletu l omenesc , nu şi corpu l .

24 'll'pooexc:;:.; are sensul de €b.1€wc;; xa� ap.€r1wt;; (cf. Ammonii ,

In Porphyrii IsaKOKen sive V voces, 79, 1 7) .

2 5 Trimiterea la un principiu prim ('II'pW-rr] apXr1) , î n tradu­

cerea lui Boetius priml/m et supremllln principil/m, trădează

orientarea platonistă, henologică a lu i Porfir . De aici ş i interesul

pentru treptele intermediare dintre extreme , chemate să medieze

între două domeni i aparent opuse şi care în descendenţa lor dau

configuraţie realu lu i . 26 Avem, dec i , două defin i ţ i i ale genu lu i suprem şi trei

definiţ i i ale �'Peciei ult ime pe care 80ethius le redă în felu l

următor: 1 ) quod cum Kenus sit non est .\pecies; 2) supra qllod

non erit alilld sllperveniens Kenus; 3) qUlld elim sit .\pecie.\· non

est Kenus; 4) quod elim sit specie.\· nllnquam dividitur in .\pecies;

5) qllod de pluribus et diff'erentiblls numao in eo qllod quid sit

praedieatur.

27 Doctrina multiplelor semnificaţi i ale fi inţei este expusă de

Aristotel în mai multe locuri , cu precădere , însă, în Meta.fizicu,

8 , 3 , 998b 22; Il, 28 , \024b 1 5 . În opoziţie cu Platon ş i

Parmenide , pentru Stagirit sensul lu i a .fi m i este un ivoc , ci este

multiplu ('II'OAAUX� AEŢETUt) . EI corespunde , pe de o parte ,

fiecăreia t1 intre cuteKorii, iar, pe de altă parte şi într-lll1 context

mai larg, se poate d iferenţia În funcţie ş i de alte principi i , cum

ar fi actul şi potenţa , adevarlll ş i falsitatea, ori ucddenllll. Meta­

fizic vorb ind , o asemenea situaţie duce la repudierea ide i i unui

97 Note

temei unic, d in care să provină şi către care să conveargă toate ,

În stare să guverneze şi să facă i ntel ig ibi lă Întreaga real i tate . 2X Cf. Aristote l , Catexorii, 5, 3 b . 2\1 Chiar dacă prezente la Aristotel , noţiuni le de omonimie

(oJ.Lwv6J.L�) şi s inonimie (auvov6J.L�), traduse de Boethius prin

aeqllil'oce şi IInivoce, mi au importanţa pe care le-o va descoperi

mai târziu tradiţia fi losofică. I mportanţa lor creşte , Însă, treptat

Încă d in neoplatonism, cum e cazu l la Porfir, pentru a cunoaşte

o adevărată vogă În timpul scolastici i , o dată cu redescoperirea

pc fi l ieră arabă a gândiri i greceşti . Astfe l , teoria analoxiei

fiinţei Îşi găseşte locu l tocmai În domeniul intermediar dintre

univocitate şi ech ivoc itate . Încercarea de a recupera , ordona şi

util iza acest spaţiu , e drept că În profitul logic i i , apare, Însă, o dată

cu Porfir (cf. J . P. Anton, Ancient Interpretation.\· (!f"Aristotle 's

Doctrine (d" Homonyma , "Journal of the History of Phi losophy",

7 ( 1 969) , pp. 1 - 1 8 , la care face trimitere G. Girgenti , în Porfirio,

l.I'axoxe, Rusconi Libri , Mi lano, 1 995 , p . 1 75) . Porfir face

disti ncţia între omonimele prin acc ident , sau d in întâmplare şi

cele intenţionate , acestea din urmă Împărţite În: a) omonime

datorate asemănări i ; b) omonime prin analogie; c) omonime prin

un i tate în raport cu mul t ip l ic i tatea; d) omonime prin

multipl icitate în raport cu uni tatea . Despre rolu l jucat de Porfir

În această problemă cf. şi P . Aubenque, SlIr la nai.uance de la doctrine pselldo-aristotelicienne de l ' analoxie de l ' hre, "Les ctudes ph i losophiques (L'analogie)" , nr. 2/ 1 989 , Paris .

_10 Numărul speci i lor este desigur foarte mare , dar mi infinit .

Astfe l , spre deosebire de ind iv izi , care sunt pieritori şi al căror

număr variază , spec i i le sunt i muabile şi reprezintă un număr

deternlinat şi invariabil , chiar dacă necunoscut pentru intel igcnţa

omcnească .

Note 98

3 1 Cf. Platon , Phifeho.�, 1 6c; Omlll politic, 262 a, b, c;

S(!fistul, 266 a, b, e , 2 1 9 �i ss, G . Girgenti , În Of}. dt., p. 1 75 , face

trimi tere la K . Oehler, Nelle Fra�men1e Zlim eS()leri.�chen

Platon , "Hermes. Zeitschrift mr Klassi sche Ph i lologie" , 93

( 1 965 ) , pp. 397-407, care socoteşte acest fragment d in l\'aw)�a

o mărturie expl icită despre conţinutul doctrinei nescrise a lu i

Platon .

. 12 'AVTl<JTpe:Ip€LV are acelaşi sens cu aVTlXaTllT0pELV, folosit �i el adesea (cf. mai a les 16, 1 2) .

33 Despre dub lu l sens al lu i TO lhop.ov, cf. nota 1 4. În acest

context e remarcabi l faptul că Porfir insistă asupra unei posibi le

noţ iuni a indiv idualu lu i , a căru i singularitate s-ar datora nu

materiei (a�a cum susţi nuse Aristote l ) , c i unei sume inefabile de

caracteri stici pal1 iculare . De altfel , În Sentinţa 37 e l afirmă că mu ltipl icitalea corpuri lor derivă din mu lt ipl ic itatea suflete lor � i

nu i n vers . Cât privc�le proprietăţi le indiv idulu i , scolastica le

rez u m :t astfe l : FiriI/a , .fi�lIra , 10ell.l , stirps , f/omen , f}utria ,

f!fmpIlS .

34 Spec ia este o parte faţă de gen �i un Întreg faţă de

indiv iduale (e l'. Amm., 90 , 75-9 1 , 2 ) . Dar cum nu ex istă

su hspcc i i În care să se împartă , specia e real izată În Întregime

În individuale, adică este totală În fiecare d in "părţi le" sale .

15 'ET€pOTTK;, În btină a/ferita.\·, exprimă o diferenţă care e

legată de ideea sch i mbari i . .16 E'Lc50nm6<; c5tacpopci este tradus d e Boetius pri n spec(fica

dUTerentia . Termenul il fost creat de Aristote l (cf. Ţopice , VI , 6, 1 43d 7) pentru a denumi d iferenţa care, determinând un gen , dă

na:!tere unei speci i noi: De aceea, definiţia se exprimă pr in genul

propriu � i d iferenţa spec i fică (eL MetaJizica Z, 1 2 , 1037b 24).

99 Nofe

.17 U nele u iferente , chiar uacă mouifică un l ucru , nu Îi

sch imbă acestu ia natura , aşa cum, ueşi se transformă o uată cu

vârsta , u n om rămâne , ca om, acelaş i . Prezenta a l tor u iferente ,

În sch imb, moui fică natura u n u i l ucru , făcânuu-1 să fie ue altă

specie .

. �x Porfi r face u i s t i nc! i a Între u i feren!ele care prou ue

sch i m bări În registru l esenţei (uefini t ie i) unui l ucru şi care Îi

moui Fică specia � i u i feren!ele prouuse În registru l celorlalte

categori i (cal i tate , canti tate , loc etc .) .

.w Începe o nouă c1asific'lre a d i ferenţelor.

4f1 Diferenţe le xa'" aUTcX sunt proprietă!i care uecurg u in

esenţa l ucru l u i , uar care , spre ueosebire ue esenta propriu-zisă,

care n u poate Fi obiect de demonstratie, constituie tocmai ceea

ce se demonstrează În general . A�a . ue exempl u , proprietate'l

triungh iu lu i ue a a\'ea suma u ngh iur i lor sale egală cu cea a două

u ngh iuri urepte (cL Ari stotel , Analitica sec/IIu/â, I , 7, 75b 1 : 1 , 22, H3b 1 9) .

4 1 U n o m poate s ă fie mai mult s a u m a i p U ţ i n a lb ori cârn , uar 1111 poate fi Illai IllUI t sau mai puţ in muri tor.

4 ' Ţ ' ''' ( , . . " L. '" - o ELVIXL EXa(1T\f e Sl llon i m cu TO TL ' IV EL vaL . 4.1 Substanţa 1111 aumite mai mult sau mai pUţin (cL Aristote l ,

Cate�(Jrii , 5 , 3b 33-4a 9) . ..j..j Dacă specia cuprinue ma i mul tc noţ iun i uecât genu l , căci

ea i nc lude şi d i ferenţa, În sch imb genul arc o extens iune mai

mare uecât spec ia .

4 5 Podi r i ntroduce Î n uiscursul logic termeni ca act ş i

poten!ă, caracteri stici ol1\ologiei aristotc l ice.

4" E vorba ue o uefin i ! ie care se bazează pe uist inc!ia d i ntre

categori i : uacă specia , ca şi genu l , era un preu icat ce se enunţa

Note /00

conform esenţe i , d iferenţa apare ca un pred icat enunţat conform cal i tăţ i i .

47 Despre analo�ie cf. �i nota 20 . Despre mali�rie � i formă cf. Ari stote l , Meta./izica H .

4 X Te> ·re �v ăVaL este u n a d i n expresi i le aristotel ice pcntm ({lIielelitas. I mperfectu l are , probabi l , rolu l de a subl i n ia valoarea de anteriori tate absolută a esenţei faţă de lucru l compus a căru i esenţă este . Cu alte cuvinte , apariţia esenţei ca atare Illi este nici­odată un fenomen prezent , c i d intru început trecut .

4<) Logica scolastică va cod ifica cele patru sensuri a le propri u lu i astfe l : 1 ) ({//(Id convenit soli sed non omni: 2) ({uod

convenit o/llni .w'd non .mli; 3) lfuod convenit omni, soli sed nOII

semper. sed a/ilfllando; 4) lfllod cOIll'enit omni, soli el semper.

50 Accidentele inseparabile sunt ca l i tăţi care nu au putut fi clasificate drept d i ferenţe specifice sau propri i .

5 1 Prezenţa unei definiţ i i negative doar a accidentu lu i , chiar la sfâr�it\ l l capitolu lu i care-i este dedicat , care , a�a cum observa Elias, 9 1 , 24, Ill1 ne spune ce (Te) este accidentu l , se expl ică prin faptu l că, fi i nd o defin iţie relat ivă faţă de ce i la l ţ i termen i , nu se putea face decât după prealabi la defi n ire pozit ivă a acestora .

52 Ch iar dacă OUX O.uol� (Dav id , 209 , 1 6 ) .

5.1 Căci atu nci specia ar fi anterioară e i înse�i , ceea ce este absurd ( David, 2 1 4 . 29-32 ) .

54 Anteriori tate<l prin natură (TŢr <pUa-EL ) a genuri lor este o afi rmaţie platon istă.

55 Este o formulare posibi lă a raportu lu i invers proporţional dintre comprehensiunea (intensiunea) �i extensiunea unei noţiuni . Cf . �i Syl vester Maurus . Aristotelis Omnia Opera ({lIae extant.

hrevi paraphrasi et lilferae perpetua inllllerente expositiolle

il/uslrata a Sylveslro Mallro , 20: Genus supra sil1�lIla.\· species

101 Nofe

addil alias specie.\', qlla.l' cOfllillel pOlenlia; species slIpra gent/.\

mltlil ditlerefllias. quas conlinel aclll: ex. gr .. animal Illlra

IlOminem dicil in pOlelllia equu/II. a vem elc; homo IIllra animal

ine/llt/it acru dUrerell/ia/ll rationali.\' .

56 "ElT€Cf"CXl e luat cu sensul de a urma , a ./i consecinţa clliva,

s inonim cu aXOAO�€l v. 5 7 Ceea ce deosebe�te acc identele separab i le de ce le

i nseparabi le (cf. Dav id , 2 1 9 , 1 5- 1 Il ) . sx Cum o face 8octh ius , se poate citi 01] (igilllr) în loc de O€ . 5'1 Diferenţele exprimă cal itatea XCX,,' €cxuŢcXC;, pe când

spec i i le numai OUX Ţdc; OlCX<pOpcXC;. 60 Adesea. dar nu întotdeauna . 11 1 Cu alte cuv inte , apariţia catâru lu i se face Illi EX ŢWv

XCXMAOU. aH' EX ŢWV J,L€PlXWV (Amm. , 1 25 . I I ) . 62 Fi inţa trebuie priv i tă non sec/lndum ac/Um, sed secundl/ll/

nalllralem aptillldinem (Syl v . Maurus . 23) . 6J Bocthius traduce ola ŢO aVŢlCTŢp€<p€l v pri n quoniwl/

converlllnlllr, o expresie ajunsă tehnică în fi losofia scolast ic i i . u t i l i zată , d e exemplu , î n expri marea raportu l u i d i ntre transcendenta l i . mai ales dintre U llli �i fi inţă : ells et /Intim

convertl/nlllr.

64 Nu putem amesteca raţ ionalu l �i nonraţionalu l . în sch imb putem amesteca a lbu l �i negru l pentru a obţi ne griu l (Amm . , 1 26.

5--6) .

ilS Adaos prezent În unele manuscrise: XOl vOv fi )((Xl br' 'lCfl]c; lLvcxl .

M În afară desigur, de specia u l t imii . 07 Natura accidentulu i e contingentii � i episodidi în rapOlt cu

substanţa căreia îi revine. Boeth ius traduce pri n posfl:'riori.\'

gel/eri.\· sunt el ad,'enliciae naturae .

Note / 02

hX Unele manuscri se mai cuprind o frază de încheiere : .€A� TIic; nop<pup(ou €LO"aŢwŢTic; lln� lTapaSlc5wcrL v ljp."L v .( lTo.€ fO"n Ţ€� xal .( E'i:� xal .( 'lcSLOv xal .( O"UJ..L�E�l]X� xal .( .0 €v au.o"L� XOL vOv .( 'E .0 cSu:Xq>Opov (sfâr�itul 1.\'UK(Wei l u i Porl1r care ne arată ce sunt: genul . specia . propriul � i accidentu l . care sunt caracterele lor comune � i care sunt d iferenţele lor) - (cf. G. G i rgenti . L ' I sagoge di Por:lirio

ne/l 'ollicu delia concordia Ira Plulone ni Ari.l'l()/ele. în Porfirio. lsa!:(I!:e . Rusconi Libri . M i lano. 1 995 . p. 1 86).

Notă introductivă la versiunea latină a tratatului

Prima traducere în limba latină a I.mj{oj{ei i se datorează lui Marius Victorinus, de al tfel şi primul traducător al Enneadelor lui Plotin . Nemulţumit de varianta retorului , pe baza căreia alcătuise , însă, un prim comentariu al tratatului , Boethius retraduce I.mwwa, scriind totodată un al doilea comentariu . Toate aceste opere vor avea un rol enorm în coagularea şi apoi păstrarea filosofiei şi a limbajului filosofic în Apus .

Textul redat de noi urmează ediţia lui L . Minio­Paluello , Aristoteles Latinus , 1 , 6-7, Porphyrii

I.\·aj{oj{e translatio Boethii, accedunt Isoj{oj{es

fraj{menta Victorino interprete , Bruges-Paris , 1 966, pp . 1 -3 1 . Pentru a înlesni urmărirea traduceri i , numerotarea urmează însă textul grecesc .

PORPHYRII ISAGOGE

TRANSLA TlO BOETHII

Cum sit neeessarium, Chrisaorie , et ad eam quae [ 1 ] est apud Aristotelem praedieamentorum doetrinam nosse quid genus sit et quid differentia quidque speeies et quid proprium et quid accidens , et ad ( 5 (

definitionum adsignationem, e t omnino ad ea quae in divisione veI demonstratione sunt utili hac istarum rerum speculatione , compendiosam tibi traditionem faciens temptabo breviter velut introductionis modo ea quae ab antiquis dicta sunt aggredi , altioribus quidem quaestionibus abstinens , simplieiores vero mcdiocritcr coniectans . Mox de generi bus et ( 10 1

speciebus illud quidem sive subsistunt s ive in sol is nudis purisque intellectibus posita sunt sive subsistentia corporal ia sunt an incorporalia, et utrum separata an in sensibi l ibus et circa ea constantia , dicere recusabo (altissimum enim est huiusmodi negotium et maioris egens inquisi tionis) ; i l lud vero quemadmodum de his ac de propositis probabilitcr 1 1 5 (

antiqui tractaverint , et horum maxime Peripatetici , tibi nune temptabo monstrare .

Porphyrii I.\'{/KoKe 1 06

De Genere

Videtur autem neque genus neque species simpl ieiter diei . Genus enim dicitur et al iquorum quodammodo se habcntium ad unum aliquid et ad se

1 20 1 invieem colleetio; seeundum quam significationem Romanorum diei tur genus , ab unius sci l i cet habitudine - dieo autem Romul i - et multi tudinis habentium aliquo moda ad invicem eam quae ab il lo est eognationem seeundum divisionem ab al i i s generibus dietam .

Dieitur autem et al i ter rursus genus quod est [ 2 1 uniuseuiusque generationis prineipium vei ab eo qui

genuit vei a loeo in quo quis genitus est . Sic cnim Oresten quidem dicimus a Tantalo habere genus , I l lum autem ab Hercule , et rursus Pindarum quidem Thebanum essc genere , Platonem vcro Athenienscm; et enim patria prineipiu m est uniuseuiusque

1 5 1 gcnerat ionis qucmadmodum pater . Haec autem vidctur promptissima cssc signifieatio; Romani cnim qui ex genere deseendunt Romuli , et Ceeropidac qui ex genere desecndunt Cecropis et horum proximi . Et prius quidcm appel latum est genus uniuseuiusque generationis principium, dehinc etiam multi tudo corum qui sunt ab una principio; ut a Romulo ,

/07 Porflhyrii /sugoge

dividentes et ab aliis separantes , dicebamus omnem 1 1 0 1

i I Iam collectionem esse Romanorum genus . Aliter autem rursus genus dicitur cui supponitur

spccies , ad horum fortasse simil itudi nem dictum; et enim principium quoddam est huiusmodi genus earum quae sub se sunt specierum; videtur etiam multi tudinem continere omnem quae sub eo est . Tripliciter igi tur cum genus dicatur, de terti o apud 1 1 5 1

phi losophos sermo est, quod etiam describentes adsignaverunt genus esse dicentes quod de pluribus et differentibus specie in eo quod quid sit praedicatur, ut "animal" . Eorum enim quae praedicantur alia quidem de una dicuntur solo, sicut i ndividua sicut Socrates et hic et hoc , al ia vero de pluribus , quemadmodum genera et species et di fferentiae et propria , et accidentia communiter sed non proprie 1 20 1

alicui . Est autem genus quidem ut " animal" , species vero ut "homo" , differentia autem ut "rationale" , proprium ut "ri s ib i le" , accidens ut "album" , "nigrum" , "sedere" .

Ab his ergo quae de una solo praedicantur di fferunt genera eo quod de pluribus adsignata praedicantur, ab his autem quae de pluribus: ab speciebus quidem quoniam species , etsi de pluri bus 1 25 1

praedicantur, sed non de di fferentibus specie, sed numero (homo enim cum sit species de Socrate et

Porphyrii /saf.:of.:e /08

Platone praedicatur qui non specie differunt a se invicem sed numero , animal vero cum genus sit de homine et bove et equo praedicatur 'lui differunt a se

[3] invicem et specie quoque , non numero solo) ; a proprio vero differt genus quoniam proprium quidem de una soIa specie , cuius est proprium, praedicatur et de his quae sub una specie sunt individuis (quemadmodum risibile de homine solum et de particularibus hominibus) , genus autem non de una

1 5 1 specie praedicatur sed de pluribus et differentibus ; a differentia vero et ab his quae comrnunitcr sunt accidentibus differt genus quoniam, etsi de pluribus et differentibus specie praedicantur differentiae et communiter accidentia, sed non in eo quod quid sit

1 1 0 1 praedicantur sed in eo quod quale quid sit (interrogantibus nobis enim iIIud de quo praedicantur haec , non in eo quod quid sit dicimus praedicari sed magis in eo quod quale sit, interrogati enim qualis est homo, dicimus "rationalis" , et in eo quod qualis est corvus dicitur quoniam niger; est au tem "rationale" quidem differentia, "nigrum" vero accidens; quando autcm quid est homo interrogamur , "animal" respondemus; erat autem hominis genus animal ) .

1 1 5 1 Quare "de pluribus praedicari" dividit genus ab his quae de una solo eorum quae sunt individua praedicantur, "differentibus" vero "specie" separat ab

109 Porphyrii Isagoge

his quae sicut species praedicantur veI si cut propria , " in eo" autem "quod quid s i t praedicari" dividit a differentiis et communiter accidentibus quae non in eo quod quid sit , sed in eo quod quale est veI quodammodo se habens praedicantur de his de quibus praedicantur. Nihil igitur superfluum neque 1 20 1 minus continet generis dicta descriptio .

De Specie

Species autem dicitur quidem et de uniuscuiusque forma secundum quam dictum est "primum quidem [4] species digna imperio" . Dicitur autem species et ea quae est sub adsignato genere , secundum quam solemus dicere hominem quidem speciem animalis cum sit genus animal , album autem coloris speciem, triangulum vero figurae speciem. Quod si etiam genus adsignantes speciei meminimus dicentes quod 1 5 1 de pluribus et differentibus specie in eo quod quid sit praedicatur, ct speciem dicimus id quod sub genere est . Nosse autem oportet, quoniam et genus alicuius est genus et species alicuius est species , idcirco necesse est et in utrorumque rationibus utrisque uti . Adsignant ergo et sic specicm: "species est quod 1 10 1 ponitur sub genere et de qua genus in eo quod quid

Porphyrii I.m!:(I!:e J lO

sit praedicatur" . Amplius autem sic quoque: "spccies est quod de pluribus et differentibus numero in eo quod quid sit praedicatur" ; sed haec quidem adsignatio special issimae est et quae solum species est, aliae vcro erunt etiam non specialissimarum.

1 1 5 1 Planum autem erit quod dici tur hoc modo . In unoquoquc praedicamento sunt quaedam genera­l issima et rursus al ia special iss ima, et i ntcr gcneral i ss ima et special iss i ma al i a . Est autcm general issimum quidcm super quod nul1um ultra al iud sit superveniens genus , special i ss imum autcm post quod non erit al ia inferior species; i ntcr general issimum autem ct specialissimum et genera

1 20 1 et spccies sunt cadem, ad aliud quidcm ct al iud sumpta .

S i t autem in uno praedicamento manifcstum quod dicitur. Substantia est quidem et ipsa gcnus , sub hac autcm est corpus , sub corporc vero animatum corpus sub quo animal , sub animal i vcro rationale animal sub quo homo, sub hominc vero Socrates et

1 25 1 Plato et qui sunt particulares homincs . Sed horum, substantia quidcm general issimum est et quod gcnus sit solum, homo vcro spccialissimum et quod species solum sit; corpus vero species quidem est slibstantiae, genus vero corporis animati ; ct animatllm corpus spccics quidem est corpori s , genus vero animalis ;

I I I Porflhyrii I.I'O!!.o!!.e

animal autem species quidem est corpori s animati , genus vero rational i s ; sed rationale animal specics 1 30 1

quidem est animalis , genus autcm hominis; homo vero spccies quidem est rationalis animal i s , non autem etiam genus particularium hominum, sed sol um species; et omne quod ante individua proximum est , species eri t solum, non etiam genus . (5J

Quemadmodum igi tur substantia quae cum suprema sit , eo quod nihi l sit supra eam, genus est generalissimum, sic et homo cum sit species post quam non sit alia inferior spccies neque aliquid eorum quae possunt dividi sed solum individuorum (individuum enim est Socrates et Plato), species 'eri t 1 5 1

soIa et ultima species et, ut dictum est, special issima . Quae vero sunt in medio, eorum quidem quae supra ipsa sunt, erunt species , eorum vero quac post ipsa sun t , genera . Quare haec quidem duas habent habitudines: eam quae est ad superiora secundum quam species ipsorum esse dicuntur, et eam quae est ad posteriora , secundum quam genera ipsorum esse dicuntur. Extrema vero unam habent habi tudinem; nam et general issimum ad ea quidcm quae posteriora 1 1 0 1

sunt habcl habi tudinem, cum gcnus sit omnium id quod est supremum, cam vero quae est ad superiora non habet , cum sit supremum et primum principium; spcciali ssimum autem unam habet habitudinem,

Porphyrii 1.\·uKoKe 1 /2

eam quae est ad superiora quorum est spccies , eam vero quae est ad posteriora non diversam habet, sed etiam individuorum species dicitur (sed species

1 1 5 1 quidem individuorum velut ea continens , species autem superiorum velut quae ab eis continetur) .

Determinant ergo generalissimum ita "quod, cum genus sit, non est species", et rursus "supra quod non est aliud superveniens genus" ; specialissimum vero "quod, cum sit species , non est genus" , et "quod, cum

1 20 1 sit species , numquam dividitur in species" , et "quod de pluribus et differentibus numero in eo quod quid sit praedicatur" ; ea vero quae in medio sunt extremorum subaltema vocant genera et species , et unumquodque ipsorum species esse et genus ponunt ad aliud quidem et ad aliud sumpta; ea vero quae sunt ante special issima usque ad general issimum

[6] ascendentia et genera dicuntur et species et subaltema genera , ut Agamemnon Atrides et Pelopides et Tantalides et, ultimum, Iovis . Sed in familiis quidem plerumque ad unum reducuntur principium, verbi

1 5 1 gratia lovem, in generibus autem et speciebus non se sic habet; neque cnim est commune unum genus omnium ens , nec omnia eiusdem generis sunt secundum unum supremum gcnus, quemadmodum dici t AristoteIes , sed sint posi ta (quemadmodum in Praedicamentis) prima decem genera quasi prima

1 /3 Porphyrii Isagoge

decem princlpla . VeI , si omnia quis entia vocet , aequivoce (inquit) nuncupabit, non uni voce; si enim unum esset commune omnium genus ens , univoce 1 1 0 1

entia dicerentur, cum autem decem sint prima , communio secundum nomen est solum, non etiam secundum definitionis rationem quae secundum nomen est.

Decem quidem general issima sunt, specialissima vero in numero quidem quodam sunt non tamen infinito, individua autem quae sunt post specialissima infinita sunt . Quapropter usque ad special issima a generalissimis descendentem iubet Plato quiescere , 1 1 5 1

descendere autem per media dividen tem specificis differenti is ; infinita, inquit , rcl iquenda sunt, neque enim horum posse fieri disciplinam. Descendentibus igitur ad specialissima necesse est dividentem per multi tudinem ire , ascendentibus vero ad gencra­l i ss ima necesse est col l i gcre mult i tudinem (col lect ivum cnim multorum in unam naturam species est . et magis id quod genus est , particularia 1 20 1

vero et singularia sempcr in multi tudinem e contrario dividunt quod unum est; participatione cni m speciei plures homines unus , particulari bus autcm unus et communis plures ; divisivum enim est semper quod singulare est , collectivum autem et adunativum quod commune est ) .

Porphyrii !sagoge 1 /4

Adsignato autem genere et specie quid est [7 1 utrumque , cumque sit genus unum, species vero

plurimae (semper enim in plures species divisio generis est) , genus quidem semper de specie praedicatur et omnia superiora de i nferioribus , species autem neque de proximo sibi genere neque dc superiori bus (neque enim convertitur) ; oportet

1 5 1 autcm aequa dc aequis praedicari ut hinnibilc de equo , aut maiora de minoribus ut animal de homine; minora vcro de maiori bus min ime (neque enim animal dicis esse homincm quemadmodum hominem dicis esse ani mal ) . De quibus autem spccies pracdicatur, de his necessario et speciei genus

1 10 1 pracdicabitur et generis genus usque ad genera­l issimum; s i enim verum est Socratem hominem dicere , hominem autem ani mal , ani mal vero substantiam, verum est homincm animal dicere atque substantiam . Scmper enim superioribus de inkrioribus praedicati s spccies quidem de individuis praed icabi tur, gcnus autem et de spccie et de

1 1 5 1 individuo, gencralissimum autcm et de genere (et de gcneribus si plura sint media et subalterna) et de specie et dc indi viduo . Dicitur enim general issimum quidcm dc omnibus sub se gcneribus specicbusque et de i ndi vidui s , genus autcm quod anle spccial i ss imum est de omnibus spccial issimis et de i ndiv iduis . sol um autem species de omni bus

1 /5 Porphyrii Isugoge

individuis , individuum autem de una solo particulari (individuum autem dici tur Socrates et hoc-album et 1 20 1

hic-veniens , u t Sophronisci fi lius , s i solus e i sit Socrates fiI ius ) .

Individua ergo dicuntur huiusmodi quoniam ex proprietatibus consistit unumquodque eorum quorum coIIectio numquam in alio eadem erit ; Socratis enim proprietates numquam in alio quolibet erunt particularium; hae vero quae sunt hominis (dico 1 25 1

autcm eius qui est communis) proprietates crunt eaedem in pluribus, magis autem et in omnibus particularibus hominibus in eo quod homines sunt .

Continetur igitur individuum quidem sub specie , species autem sub genere; totum enim quiddam est (8] genus , individuum autem pars , species vero et totum et pars (sed pars quidem alterius , totum au tem non alteri us sed al i i s ; partibus enim totum est) . De genere quidem et specie , et quid generalissimum et quid specialissimum et quae genera cadem et species 1 5 1

sunt, quae etiam individua, et quot modis genus el species dicatur, sufficienter dictum est .

De Differeillia

Differentia vero communiter et proprie et magis proprie dicatur. Communiter quidem differe aIterum

Porphyrii Isagoge 1 /6

altero dicitur quod alteritate quadam differt quo-1 1 0 1 cumque modo vei a se ipso vei ab alio; differt enim

Socrates Platone alteritate et ipse a se vei puero vei iam viro veI faciente aliquid vei quiescente , et sempcr in aliquo moda habendi alteritatibus . Proprie autem differe alterum altero dici tur quando inseparabili accidenti altero differt ; inseparabi le

1 1 5 1 vero accidens est ut nasi curvitas , caecitas oculorum, cicatrix cum ex vulnere obcalluerit . Magis proprie differe al terum altero dicitur quando specifica differentia distiteri t , quemadmodum homo ab equo specifica differentia differt rationali quali tate .

Universal i ter ergo omnis differentia alteratum facit cuilibet adveniens; sed ea quae est communitcr et proprie alteratum facit. i lla autem quae est magis proprie aliud . Differentiarum enim aliae quidem al-

1 20 1 teratum faciunt, aliae vero aliud; i l lae quidem quae faciunt aliud , specificae vocantur; i l Iae vero quae al teratum , simpliciter differenti ae (animali enim

[9] differentia adveniens rationalis , al iud fecit et speciem animal i s fecit; i l la vero quae est movendi , alteratum solum a quiescente fecit; quare haec quidem aliud, illa veTO alteratum solum feeit) . Secundum igitur al iud facientcs. divis iones fiunt a generibus in species et definitiones adsignantur quae sunt ex genere et

1 5 1 huiusmodi differenti i s ; seeundum autem eas quae solum alteratum faciunt , alteratio soIa eonsistit et aliquo modo se habendi permutationes .

1 1 7 Porphyrii Isagoge

A superioribus ergo rursus inchoanti dicendum est differentiarum alias quidem esse separabiles alias vero inseparabi les; moveri enim et quiescere et sanum esse et aegrum et quaecumque his proxima sunt separabil ia sunt, at vero aquilum esse vei simum vei 1 1 0 1

rationale vei inrationale inseparabilia. Inseparabilium autem al iae quidem sunt per se al iae vero per accidens ; nam rationale per se inest homini , et mor-tale et disciplinae esse perceptibi le , at vero aquilum essc vei simum secundum accidens et non per se . I l Iae igitur quae per se sunt, in substantiae ratione accipiuntur et faci unt aliud; i llae vero quae secundum 1 1 5 1

accidens , nec i n substantiae ratione dicuntur nec faci unt al iud, sed alteratum. Et il lae quidem quae per se sunt non suscipiunt magis et minus , i llae vero quae per accidens (veI si inseparabi les sint) intentionem recipiunt et rcmissionem; nam neque genus magis et minus praedicatur cuius fuerit genus , neque generis differentiae secundum quas dividitur; ipsae enim sunt 1 20 1

quae uniuscuiusque rationem [defini t ionem] complent, esse autem unicuique unum et idem neque i ntentionem neque remissionem suscipiens est , aquilum autem esse vei simum vei coloratum aliquo modo et intenditur et remittitur .

Cum igitur tres species differentiae considerentur, el cum hac quidem sint separabi les i l l ae vero 1 25 1

i nseparabiles , e t rursus inseparabil ium cum hae

Porplzyrii IsaXlIge 1 /8

[ 10] quidem sint per se i l Iae vero per accidens , rursus earum quae sunt per se differentiarum aliae quidcm sunt secundum quas dividimus gencra in species , aliae vero secundum quas haec quae divisa sunt specificantur; ut, cum per se differentiae omnes huiusmodi sint animal is , animati et sensibi l is ,

1 5 1 rational is et inrationali s , mortaI is et inmortal is , ca quidem quae est animati et sensibilis differentia . constitutiva est substantiae animalis (est enim animal substantia animata sensibi l is) , ea vero quae est mortal is et inmortalis differentia et rational is et inrationalis , divisivae sunt animalis differentiae (per eas enim genera in species dividimus) . Sed hae quidem quae divisivae sunt differentiae generum,

1 1 0 1 completivae fiunt et const i tutivae specierum. Dividitur enim ani mal rationali et inrationali differentia . et rursus mortali et inmortali differentia; sed ea quae est rationalis differentia et mortal is , constitutivae fiunt homin is . rational is vero et immortalis dei , i l lae vero quae sunt inrationalis et mortal i s , inrationabilium animalium. Sic etiam et

1 1 5 1 supremae substantiae cum divisiva sit animati et inanimati differentia , et sensibi lis et insensibil i s , animata e t sensibi l is congregatae ad substantiam animal perfecerunt .

Quoniam ergo eaedem al iquo modo quidem acceptae fiunt constitutivae . al iquo modo autem

1 / 9

divisivae , specificae omnes vocantur; e t his maxime opus est ad divisiones generum et definitiones , sed 1 20 1 non his quae secundum accidens inseparabiles sunt nec magis his quae sunt separabiles . Quas etiam determinantes dicunt "differentia est qua abundat species a genere"; homo enim ab animali plus habet r l l ) rationale e t mortale . Animal enim neque ipsum nihil horum est (nam unde habebunt species differentias?) ; neque autem omnes opposi tas habent (nam in eodcm s imul habebunt opposi ta) ; sed , qucmadmodum probant, potestate quidem omnes habent sub se differentias , actu vero, nullam, ac sic 1 5 1 neque ex his quae non sunt aliquid fit, neque opposita circa idem sunt .

Dcfiniunt autem cam et hoc modo: "differentia est quod de pluribus et di rferentibus specie in eo quod quale s i t praedicatur" ; rationale enim et mortale , de homine praedicatum in eo quod quale quiddam est homo dicitur, sed non in eo quod quid est; "quid est" 1 1 0 1 enim "homo" interrogatis nobis conveniens est dicere "animal" ; qualc autem animal i nquis i t i , quoniam rationale et mortale est convenienter adsignabimus . Rebus enim ex materia et forma constantibus veI ad similitudinem [proportionem) maleriae specieique constitutionem habenti bus (quemadmodum statua ex materia est aeris . forma

Porphyrii I.\·a�o�e 120

1 1 5 1 autem figura), sic et homo communis et specialis ex materia quidem simili ter [proportionaliter] consistit genere , ex forma autem differentia, totum autem hoc animal rationale mortale homo est quemadmodum illic statua.

Describunt autem huiusmodi di fferentiam et hoc modo: "differentia est quod aptum natum est dividere quae sub eodem sunt genere" ; rationale enim et

1 20 1 inrationalc hominem et equum, quae sub eodem sunt genere quod est animal , dividunt. Adsignant autem etiam hoc modo: "differentia est qua differunt a se singula" ; nam secundum genus non differunt; sumus enim mortalia animalia et nos et inrationabilia, sed additum rationabile separavit nos ab illis; rationabilcs

[ l2] sumus et nos et dii , sed mortale adpositum disiunxit nos ab ill is .

Interius autem perscrutantes et speculantes differentiam, dicunt non quodlibet eorum quae sub eodem sunt genere dividentium esse differentiam, sed quod ad esse conducit et quod eius quod est esse rei pars est; neque enim quod aptum natum est navigare

1 5 1 erit hominis differentia, etsi proprium sit hominis; dicimus enim "animalium haec quidem apta nata sunt ad navigandum, il/a vero minime" dividentes ab ali is, sed aptum natum esse ad navigandum non erat completivum substantiae nec eius pars sed aptitudo

1 2 1 Purphyrii Isaguge

quaedam eius est (idcirco quoniam non est tal i s quales sunt quae spccificae dicuntur diffcrentiae) . Erunt ig i tur speci ficae differentiae quaecumque alteram faciunt specicm et quaecumque in eo quod 1 1 0 1

qualc est accipiuntur . Et de differenti is quidem ista sufficiunt.

De Proprio

Proprium vero quadrifariam dividunt . Nam et id quod soli alicui speciei accidit , etsi non omni (ut homini medicum esse veI geometrem) , et quod omni accidit , etsi non soli (quemadmodum homini esse 1 1 5 1

bipedem) , e t quod sol i et omni e t aliquando (ut homini in senectute canescere) , quartum vero in quo concurrit et soli et omni et semper (quemadmodum homini esse ris ibi le; nam, etsi non ridet, tamen risibi le dicitur, non quod iam rideat , sed quod aptus natus sit ; hoc autem ei semper est naturale ; et equo 1 20 1

hinni bilc) . Haec autem proprie [dominanter] propria perhibent, quoniam etiam convertuntur; quicquid enim equus , et hinnibile, et quicquid hinnibile , equus .

Porphyrii Is(/�o�e 1 22

I)e Accident;

Accidens vero est quod adest et abest praeter 1 25 1 subiecti corruptionem. Dividitur autem in duo, in

separabile e t in inseparabi le; namque dormi re est [ 1 31 separabile accidens , n igrum vero esse inseparabil i ter

corvo et Aethiopi accidit (potest autem subintellegi et corvus albus et Aethiops amittens colorem praeter subiecti corruptionem) . Definitur autem sic quoque: "accidens est quod contingit eidem esse et non esse" , veI "quod neque genus neque differentia

1 5 1 neque species neque proprium, semper autem est in subiecto subsistens" .

Omnibus igitur determinatis quae proposita sunt, dico autem genere , specie , di fferentia , proprio , accidenti , dicendum est quae eis communia adsunt et quae propria .

De Ilis communibus quae assunt generi el

specie; el differenliae el proprio el accidenli

1 1 0 1 Commune quidem omnibus est de pluri bus praedicari ; sed genus quidem de speciebus et de i ndividuis , et di fferentia similiter, spccies autem de his quae sub ipsa sunt individuis . at vero proprium

/ 23

et de specie et cuius est proprium et de his quae sub specie sunt individu i s , accidens autem et de speciebus et de individuis . Namque animal de equis et bubus et canibus praedicatur quae sunt species , et de hoc equo et de hoc bove quae sunt individua; 1 1 5 1

i nrationale vero et de equis et de bubus praedicatur et de his qui sunt particulares ; species autem, ut homo, solum de his qui sunt particulares praedicatur; proprium autem, quod est risibiIe , de homine et de his qui sunt particulares , nigrum autem et de specie corvorum et de his qui sunt particulares , quod est accidens inseparabile; et moveri de homine et de equo , quod est accidens separabi le , sed principali ter 1 20 1

quidem de individuis , secundum posteriorem vero rationcm de his quae continent individua .

De communibus generis el differelliiae

Commune est autem gcneri et d ifferenti ae continentia spccierum; continet cnim et differentia species , etsi non omncs quot genera; rationale enim, [ l4j etiam si non continet ea quae sunt inrationabi lia ut genus quemadmodum animal , sed continet hominem et deum quae sunt species . Et quaecumque praedicantur de genere ut genus , et de his quae sub

Porphyrii Isagoge / 24

ipso sunt speciebus praedicantur; quaeque de 1 5 1 differentia praedicantur ut differentiae , et de ea

quae ex ipsa est specie praedicabuntur. Nam, cum sit genus animal , non solum de eo praedicantur ut genus substantia et animatum, sed etiam de his quae sunt sub animali speciebus omnibus praedi­cantur haec usque ad i ndividua; cumque si t differentia rationalis , praedicatur de ea ut differentia id quod est "ratione uti" , non solum de eo quod est rationale, sed etiam de his quae sunt sub rationali

1 1 0 1 speciebus praedicabitur "ratione . uti" . Commune autem est et perempto genere vei differentia simul perimi quae sunt sub ipsis sunt; quemadmodum, si non sit animal , non est equus neque homo, sic , si non sit rationale, nullum erit animal quod utatur ratione .

De propriis generis el differenliae

Proprium autem generis est de pluribus praedicari 1 1 5 1 quam differentia et species et proprium et accidens;

animal tnim de homine et equo et ave et serpente , quadrupes vero de solis quattuor pedes habentibus , homo vero videtur de sol is individuis , et hinnibile de equo et de his qui sunt particulares ; et accidcns similiter de paucioribus . Oportet autem differentias

125 Porphyrii Isagoge

accipere quibus dividi tur genus , non eas quae 1 20 1

complent substantiam generis . Amplius genus eontinet differentiam potestate;

animali s enim hoe quidem rationale est , il lud vero inrationale . Amplius genera quidem priora sunt his quae sunt sub se positis differentiis propter quod simul quidem eas aufert , non autem simul aufertur (sublato enim animali aufertur rationale et in- [ 15] rationale) , differentiae vero non auferunt genus (nam, si omnes interimantur, tamen substantia ani­mata sensibilis subintellegi potest quae est animal) .

Amplius genus quidem i n eo quod quid est, differentia vero in eo quod quale quiddam est, quemadmodum dietum est, prae,dicatur. Amplius genus quidem unum est seeundum unamquamque speeiem (ut hominis id quod est animal) , differentiae vero 1 5 1

plurimae (ut rationale, mortale , mentis e t disciplinae perceptibile) quibus ab ali is differt. Et genus quidem consimile est materiae , formae vero differentia . Cum autem sint e t a l ia eommunia e t propria generis et differentiae , nune ista sufficiant .

De communibus gene ris et speciei

Genus autem et species eommune quidem 1 1 0 1 habent de pluri bus (quemadmodum dietum est)

Porplzyrjj I.\"a�()�e /26

praedicari ; sumatur autem species ut species et non etiam ut genus , s i fuerit idem species et genus . Commune autem his est et priora esse eorum de quibus praedicantur et totum qu iddam esse utrumque .

De propriis generis el speciei

1 1 5 1 Differt autem eo quod genus quidem continet species sub se, species vero continentur et non conti nent genera ; in pluribus enim genus quam spccies est (genera enim praeiacere oportet et formata speci ficis differenti i s perficere species , unde et priora sunt naturali ter genera et simul interimentia, sed quae non simul interimantur) . Et spccies quidem

1 20 1 cum sit , est et genus , genus vero cum s i t non omnino eri t et species . Et genera quidem univoce de speciebus praedicantur, spccies vero de generibus minime . Amplius quidem genera abundant earum quae sub ipsis sunt specierum continentia , species vero generi bus abundant propri i s di fferenti i s . Amplius neque spccies fiet umquam generalissimum neque genus specialissimum.

/27 Porphyrii /sllgoge

J)e communibus gene ris el proprii

Generis autem et propri i commune quidem est [ l6J sequi species (nam, si homo est , animal est , et , si homo est, risibiJe est) , et aequal iter praedicari genus de speciebus et proprium de his quae i l lo participant (aequal iter enim et homo et bos animal , et Cato 1 5 1 et Cicero ris ibi le) . Commune autem et univoce praedicari genus de propriis speciebus et proprium quorum est proprium.

De propriis generis el proprii

Differt autcm quoniam genus quidem prius est, posterius vero proprium (oportet enim esse animal , 1 1 0 1 dehinc dividi di fferentiis et propri is) . Et genus quidem de pluribus speciebus praedicari , proprium vero de una soIa specie cuius est proprium. Et proprium quidem conversim praedicatur cuius est proprium, genus vero de nullo conversim praedicatur (nam neque si animal est , homo est, neque si animal est, ri sibile est; sin vero homo, et risibile est , et e convcrso) . Amplius proprium omni speciei inest 1 1 5 1

cuius est proprium el uni et semper, genlls vero omni quidcm speciei cuills fucrit genlls et semper, non

Porphyrii Isagoge /2li

autem soli . Amplius species quidem interemptae non simul interimunt genera , propria vero interempta simul interimunt quorum sunt propria , et rus quorum sunt propria interemptis et ipsa simul interimuntur.

De communibus generis el accidenlis

1 20 1 Generis vero et accidentis commune est de pluribus (quemadmodum dictum est) praedicari sive

[ 17] separabilium sit sive inseparabilium; et enim moveri de pluribus, et nigrum de corvis et hominibus et Aethiopibus et aliquibus inanimatis .

De propriis generis el accidenlis

Differt autem genus accidente quoniam genus ante species est, accidentia vero spcciebus inferiora

1 5 1 sunt; nam si etiam inseparabile sumatur accidens, sed tamen prius est i l lud cui accidit quam accidens . Et genere quidem quae participant aequaliter participant, accidente vero non aequaliter; intentionem enim et remissionem suscipit accidentium participati o , generum vero minime . Et accidentia quidem in individuis principali ter subsistunt, genera vero et

/29 Porphyrii /sagoge

species naturali ter priora sunt individuis substanti i s . I lO l

Et genera quidem in eo quod quid est praedicantur de his quae sub ipsis sunt, accidentia vero in eo quod quale al iquid est vei quomodo se habeat unum­quodque; "qualis est" enim "Aethiops" interrogatus dicis "niger" , et quemadmodum se Socrates habeat , dicis quoniam sedet vei ambulat.

Genus vero quo aliis quattuor differat dictum est . Contingit autem etiam unumquodque aliorum differe 1 1 5 1

ab ali is quattuor, ut , cum quinque quidem sint , unum autem ab aliis quattuor differat , quater quinque (viginti) fiant omnes di fferentiae ; sed , semper posterioribus enumeratis ct secundis quidem una differentia superatis (propterea quoniam iam sumpta est) , tertiis vero duabus , quartis vero tribus , quintis vero quattuor, decem omnes fiunt (quattuor, tres , 1 20 1

duae , una) . Genus enim differt differentia et specie et proprio et accidenti ; quattuor igitur sunt omnes differentiae . Differentia vero quo diffcrt genere dictum est quando quo differret genus ab ea dicebatur; rel inquitur igitur quo differat specie et proprio et accidente dicere , el tiunt tres . Rursus 1 25 1

species quo quidem differat a differentia dictum est quando quo differret specie differentia dicebatur, quo autcm diffcrt species genere dictum est quando quo [ ISI differrct genus specie dicebatur; reliquum est igitur

Porphyrii l.I'agoKe 1 30

ut quo differat proprio et accidente dicatur; duae igi tur etiam istae sunt differentiae . Proprium autem quo di fferat accidente rel inqui tur, nam guo specie et

I S 1 ditlerentia et genere differt praedictum est in i I lorum ad ipsum differcnt ia . Quattuor igitur sumptis generis ad al ia differentii s , tribus vero differentiae , duabus autem speciei , una autem proprii ad accidens , dccem crunt omnes ; quarum quattuor quae erant gencris ad rcl iql1a superi LIS demonstravimus .

De cOln11lltllibus differellliae el speciei

1 10 1 Commune ergo differentiae et speciei est aequaliter participari ; homine enim aequal iter parti­cipant particulares homines et rationali differentia . Commune vero est et semper adesse his quae participant; semper enim Socrates rational i s et semper Socrates homo .

De propriis differellliae el speciei

1 1 5 1 Propri um autem differentiae quidem est in eo quod quale sit praedicari , speciei vero in eo quod quid est; nam, el si homo velut quaJ i tas accipiatur,

/ 3 /

non simpliciter erit qual itas sed secundum id quod generi advenientes d ifferentiae eam constituerunt . Ampl ius d ifferent ia quidem in pluribus saepe speciebus consideratur (quemadmodum quadrupcs in 1 20 1

pluribus animalibus specie di fferenti bus ) . species vero in sol i s his quae sub specie sunt individui s est . Amplius differentia prima est ab ca specie quae est secundum 'ipsam; s imul cnim ablatum rationaIc interimit hominem, homo vero interemptus non aufert rationalc , cum sit deus . Ampl ius di ffcrcntia quidem componitur cum al ia di fferentia (rationale enim et mortale compositum est in substantia ( 1 9) hominis) , species veTO speciei non componitur ut gignat aliquam aliam spcciem (quidam enim equus cuidam asino permiscetur ad mul i generationem, equus autem s impliciter asino numquam conveniens perficiet mulum) .

De cOl1ll1lullibus d(trerelliiae el proprii

Differentia vero et proprium commune quidem 1 5 1

habent aequaliter participari a b his quae eorum participant; aequal itcr enim rationali a rational ia sunt et risibi l ia ri s ibi l ia sunt . Et semper et omni adesse commune utrisque est; s ivc enim curtetur qui est

Porphyrii ISGgoge /32

bipes , non substantiam perimit, sed ad quod natum est sempcr dieitur; nam et risibile , eo quod natum est habet id quod est semper, sed non eo quod sempcr rideal .

De propriis differelltiae et proprii

1 10 1 Proprium autem differentiae est quoniam haec quidem de pluribus speciebus dicitur saepe (ut rationale de homine et deo) , proprium vero in una soI a specie cuius est propriu m . Et differentia quidem il l is est consequens quorum est differentia, sed non converti tur , propria vero convers im

1 1 5 1 pracdicantur quorum sunt propria idcirco quoniam convertuntur.

De commullibus differelltiae et accidelltis

Differentiae autem et accidenti commune quidem est de pluribus diei , commune vero ad ea quae sunt inseparabilia accidentia semper et omnibus adesse; bipes enim semper adest omnibus corvis , et nigrum esse simiIiter.

/33

De propriis differenliae el accidentis

Di[ferunt autem quoniam di[ferentia quidem 1 20 1

continet et non eontinetur (continet enim rational itas [20] hominem) , accidentia vero quodam quidem modo conti nent eo quod in pluribus sint, quodam vero modo continentur eo quod non unius accidentis suscepti bi l ia sunt subiecta sed plurimorum . Et di[[erentia quidcm inintendibilis est et inremissibil is , accidentia vero magis et minus recipiunt . Et 1 5 1

i npermi stae quidem sunt contrariae di[[erentiae , mista vero contraria accidentia .

Huiusmodi quidem communiones et proprietates di[ferentiae et ceterorum sunt , species vero quo quidem differat a genere et differentia dictum est in eo quod dicebamus quo genus differt ceteri s et quo differentia di fferret ceteri s . 1 1 0 1

De c(JlIllllullibus speciei el proprii

Speciei autcm et propri i commune est de se i nvicem praedicari ; nam, si homo, risibi le est, el si ris ibi le, homo est (risibilc vero quoniam secundum id quod natum cst dicitur, saepe iam diclum est);

Pllrflhyrii /sa�{I�e /34

1 1 5 1 aequal i ter cnim sunt spccies hi s quac eorum participant ct propria quorum sunt propria .

De propriis speciei el proprii

Di ffert autcm species proprio quoniam spccics quidcm potcst ct al i is gcnus csse , proprium vcro et al iarum spccierum esse impossibi le est . Et spccics quidem antc subsist i t quam proprium, proprium vcro postea fit in specie; oportet cnim homincm cssc

1 20 1 ut sit risibilc . Amplius spccics quidcm semper actu adest subiecto , propri um vcro al iquando potcstatc ; homo enim scmper aChI est Socrates . non vero scmpcr ridct quamvis sit natus scmpcr ri sibi l i s . Ampl ius quorum termini di fferentcs , et ipsa sunt di fferentia;

[2 1 J est autcm speciei quidem sub genere csse et dc p]uribus ct di ffcrcntibus numcro in eo quod quid est praedicari et cetera huiusmodi , propri i vcro qllod est soli ct scmper et omni adcssc .

Ve comlnllll;bus speciei el accident;.\'

1 5 1 Speciei vcro ct accidentis commune quidcm cst de pl uri blls pracdicari ; rarae vcro al iac sunt communitatcs proptcrea quoniam plurimum a se di stant accidens et cui accidi t .

/35 Porphyrii Isagoge

J)e propriis speciei el accidelltis

Propria vero utriusquc sunt , specie i quidem in co quod quid est praedicari de his quorum est species , 1 1 0 1

accidcnti s autcm i n c o quod qua lc qu iddam est veI al i quo moda sc habens ; ct unamquamquc s u b­stantiam una qll idem spec ie participare , pluri b us autem accidenti bus et separabi l iblls el inscpara­bil iblls ; et species qllidem ante subintel lcgi quam accidentia vei si sint inscparabilia (oportcr eni m cssc subiectum ut i l l i al iquid accidat) , accidentia vcro posteriori s generis sunt et advcnticiae naturae . Et 1 1 5 1

speciei quidem part icipati o aequali tcr est, accident i s vero, veI si inseparabi le s i t , non aequal iter; Aethiops cn im al io Aethiope habebit colorem veI intentum amplius vei remissum secllndum nigri tud i nem .

Restat igitur dc proprio et acc identi dicerc ; quo cnim proprium specie et d ifferentia ct genere di ffert . d ictllm est .

J)e cOl1ll1lullibus proprii el occidenti.\"

Commune autem propri i et i n separabi l i s 1 20 1 acc i dent i s est quod practcr ca Ilumquam consistanl i l la in quibus considcrantur; quemadmodum enim praeter ri s ibi le non subsistit homo , i l a nec praetcr 1221

Porphyrii Jsagoge /36

nigredinem subsisti t Aethiops; et quemadmodum semper et omni adest proprium, sic et inseparabile accidens .

De propriis proprii el accidenlis

1 5 1 Differunt autem quoniam proprium uni soli speciei adest (quemadmodum ris ibi le homini) , inseparabile vero accidens, ut nigrum, non solum Aethiopi sed etiam corvo adest et carboni et ebano et quibusdam ali is . Quare proprium convers im praedicatur de eo cuius est proprium et est aequalitcr, inseparabile vero accidens convcrs im non praedicatur . Et propriorum quidem aequal is est

1 1 0 1 participatio, accidentium vero haec quidem magis , il la vero minus .

Sunt quidem etiam aliae communitates veI proprietatcs eorum quac dicta sunt, sed su[[iciunt etiam hacc ad discretionem eorum communitatisque traditionem.

POSTFAŢĂ

1. Scolastica greacă

Nu credem să greşim descoperind în perioada de sfârşi t a Antichi tăţi i , asimilabilă cu triumful neoplatonismului de şcoală, persistenţa unui simţ filosofic comun (fără a fi vulgar) şi a unei atmosfere culturale universal iste, în ciuda gesturilor intelectuale foarte diferite pe care le acompaniază . Căci răspândirea unei viziuni unanim împărtăşite , de care nici doctrina B isericii triumfătoare nu va fi străină, nu Însemna inapetenţa pentru "gâlceavă" , c i un spaţiu sporit şi totodată coagulat de controversă . Bun al tuturor celor implicaţi În producţia culturală, problemele sistematizate şi limbajul consacrat, iar nu neapărat soluţiile categorice , ajung semnul "ieşirii în lume" al câte unui curent de gândire local . E vorba , prin urmare , de un stil de lucru , de un instrument "scolastic" formator, care distinge spiritele cultivate ale epoci i . Sumă de truisme sau chi ntesenţă a

Po.\'ţfaţil /38

înţelepciun i i , formule de acum la îndemână, tratează despre Principiul suprem sau despre originea lumi i , redau ş i cIasiJică idei logice sau figuri retorice . Iar dacă polemici l e continuă să existe , l a fel ca şi tradiţia pl urală ori spi ritul "sectar" , totul se aşază . În schi mb, în perspectiva unei concordi i deja b i ne înrădăci natc pri n patrimoniul şi , nu în ult imul rând, instrucţia comune . Ştim, de pi ldă, cum gânditori adverşi au învăţat Împreună la şcoala ace l u i aşi magistru , cum cutare creştin a avut ca di scipol un fi losof păgân , sau invers .

Nu năval a barbari lor , ori i ndi ferenţa sau suspiciunea creştini lor vor provoca toate acestea . Căci , departe de a fi () perioadă decadentă sau pur şi s implu sincretică, cum ne învaţă i stori i le mai vechi ale filosofiei , epoca e pl ină de gânditori entuziaşt i , nu însă prin ori gi n al i tatea lor , c i di n pri c i n a dobândi ri i , în sfârş i t , a unei cunoaşteri defin i tive . În principiu dacă nu în nuanţă . În ochi i lor, l ipsa .. progresului " , a noutăţi i e semnul că şti i nţa a ajuns la stabi l i tatea mult vi sată , evocată de altiel în numele

� , / I sa LI . €1Tl CJt'11J.l 11 . În acest peisaj , pe care pc drept cuvânt îl putem

numi scolastic şi în care mulLipl icarea centrelor de gândire e mai mult semnul prol i ferări i unei învăţături comune , locul l ui Porfi r e priv i legiat . Căci după

/39 Posţ!afii

Academie, Liceu sau Portic , şcoala , în ipostaza ei neutră dar perenă , perpctuându-i demersul . vine să

• adăpostească şi să instituţional izeze filosofia într-o manieră s imilară celei în care , câteva secole mai devreme , o făcuse cu l i teratura şi rel igia .

2. lsagoga - topict1 ş i destin istoric

Dacă in teresul lu i Porfi r. "editorial" 2 dar şi exegetic , pentru Plotin ş i , mai departe , pentru Platon este fi resc , surprinzătoare apar, la prima vedere , dizidenţa , cel puţin dacă ţinem seama de doctrina maestru lu i său , şi fervoarea pen tru in terpretarea scrierilor aristotel ice . Expl icaţia vi ne . însă , o dată cu desluşirea proiec tulu i şi a raţ iun i lor fi losofice care i-au animat opera de comentator. Căci , paradoxal , după Alexandru din Afrod i s ia (supranumit , dc altfel , <> 'E�TJYTl�) cei mai importanţi comentatori a i Stagi ritulu i sunt ncoplaton ici . şi asta mul ţumi tă tocmai lu i Porfir şi tentativei sale de a conci l i a tradi ţionala opoziţic dintre Platon şi Aristotel3 . Ideea, scducătoare pentru că as imi la ş i propunea nu numai o teurie printre alte le , oricât de cminentă s-ar fi dori t . c i pen tru că dădea sens istoric fi losofiei ca manifestare pol imorfă a unui adevăr peren , dar

Posţf'urel 140

accesibil nu într-o singură ipostază , ci ca unitate între văzută tocmai în urma evitări i angajării partizane , ideea aceasta va fi , ştiut sau neşti ut, semnul unui întreg timp istoric şi va apune abia în pragul Renaşteri i" .

S igur, comentator, Porfir pare multora un spirit anost . Dar ce reverenţă mai adâncă în faţa Unului transcendent decât cea de a refuza uni-Iaterali tatea doctrinară (fie ea chiar a propriului învăţător) , eminentă doar în aparenţă? Ş i nu era , oare , rearticularea al tor învăţături , în scopul nu de a spune prea mult , ci din reţinere faţă de un pretins cuvânt definitiv , adevărata vocaţie a neoplatonismul ui?

Pentru a marca amploarea unei asemenea întreprinderi recuperatoare , oferim citi torului un catalog al comentari ilor lui Porfir la cei doi filosofi inaugural i urmând schema reconstruită de A. Smith în ediţia pe care a îngrij i t-o de FraKmenta5 . E totodată un bun prilej pentru a încadra Isaw)�a in programul travaliu lui porfirian .

Comentarii /a Platon :

1 . Comentari ul la Cratylos (In Platonis Cratyluin

commentarium) ;

1 4 1 Po"'ţlara

2. Comentariul la Sojistul (In Platonis Sophistem

commentarium) ;

3. Comentariul la Parmenide (Etc; TOV m.CXTWvoc; napJ..LTJVl.5TJV) ;

4. Comentariul la Timeu (El.c; TOV TlJ..LaLOV \.mo J..L v1ÎJ..LaTa) ;

S. Comentariul la Fileb (In Platonis Philebum

commentarium) ; 6. Despre iubire în Banchetul (nepl epwTOC; TOU

€v LUJ..LlTocrlW); L

7. Comentariu la Plwidon (In Platonis

Phaedonem commentariwn) ;

8. Comentariu la Republica (In Platonis rem

publicam cmnmentarillln) ;

9. Despre unele Întrebări platonice din Eub% s

(De Euboli quaestionibus Platonicis) .

Comentarii la Aristotel:

1 . Isagoga la CateKoriile lui Aristotel , despre cele cinci voci (E'tcJarwrTJ e'tc; TdC; 'APlO'TOT€AOUC; XaTTJrOplatc;, lTepl TWV lT€VTe <pwvwv) ;

2. Comentari u la CateWlrii în întrebări ş i răspunsuri (E'tC; TdC; 'APlO'TOT€AOUC; XaTTJrOplac;

, ...... , ) , ) xaTa lTeOOl V xal alTOXplO'l V ;

P(lst/llră / 42

3. Comcntariu pentru Gedalios la Categorii (E'LC; , 'A '\ K " ( , R A\ ' Ţ� PLo-rOŢ€/I.� aTIrropL� €V €1ITa I'll'/l.LOL� . . .

ŢOt� r€baA€lW lrpo<J<j>W'\/T]\}€l(YL ) ; ,

4. Comentariu la De.\pre interpretare (In librum

Aristotelis n€pt €p}.lT]'\/€la�) ; 5 . Introducere la s ilog ismele categorice

(lntroductio ad syllogismos categoricos) ;

6 . Comentariu la Respingerile sojistice

(Col11l1lentarium in Aristotelis Sophislicos elenchos);

7. Comentari u la Fizica (Cmnl11entarillll1 in

Aristotelis Physica) ;

8. Comentariu la cartea a XIl-a a Metafizicii (In

Aristotelis Metaphysica c01l1mentarium);

9. Comentari u la Etica (In Aristotelis Ethica

commentarium) ;

10. Comentariu la Despre l!firmaţie Si negaţie a lui Tcofrast (Cmnmentarium in Theophrasti n€pt xaŢa<j>a:O"€� xat (X1fO<pa:0"€�) .

Faţă de Plotin , originalitatea lui Porfir stă, aşadar, în ideca concordanţei dintre Platon şi Aristotel . Există , fără îndoială, şi expl icaţii biografice: înainte de a ajunge la Roma, fi losoful luase cunostinţă de doctrina eclectică a şcol i i medioplatonice de la Atena . Mai mul t , se presupune6 că însuşi Ammonius Saccas , misteriosul maestru al lui Plotin , dar şi al lui

/43 Po.\'ţfilţ{J

Longinus , rămas fidel pozi ţiei lui Numenius din Apamea, Împărtăşea o asemenea Învăţătură . Oricum, dincolo de argumentele istorice , important pentru noi rămâne felul în care medierea a fost acceptată ş i termenii în care a functionat .

Articulaţi a e dublă . E vorba mai Întâi de punerea în echivalenţă a unor părţi din operele celor două "autori tăţi " . Astfel , ştim că în concepţia pe care şi-o făcea despre fi losofie ş i care i-a ghidat de altfel publicarea scrieri lor lu i Plotin , POI1'ir era partizanul unei scheme tripartite , În care îşi aflau locul etica , fizica şi metafizica. Era fi resc , prin urmare , ca selectarea cărţi lor comentate să ţină seama şi să stabi lească analogii tocmai Între scrierile care , fie că erau ale lui Platon , fie ale lu i Aristotel , împărtăşeau acelaşi domeniu . Se poate , deci , presupune că pentru studiul eticii , de pildă , Porfir punea alături Republica

lui Platon şi Etica l ui Aristotel , aşa cum pentru şti inta naturi i făcea legătura Între Timeu şi Fiz.ica , iar pentru teologie alătura dialogul Parmenide şi cartea a XI l-a a Metafizicii .

Dacă privim, însă, cele două l iste de mai sus , vedem lesne că, oricât de rami fi cate ar fi fost corespondenţele , ele nu acoperă toate titlurile . Ş i totuşi , disparităţile , departe de a pune sub semnul întrebări i valabil itatea proiectului concordatar, vin de

/44

fapt să îl împlinească . Căci , după Porfir , substanţa scrieri lor lui Aristotel stă în tratatele de logică, în vreme ce Platon face o figură aparte cu dialogurile majore . Rezultatul va fi mai mult decât simpla corespondenţă, o înlănţuire şi o ierarhizare a celor două corpusuri , semn că logica aristotelică este preliminarul teologiei platoniste : Aristoteles logicus.

Pla/o theologus .

Cât priveşte I.wgoga, compusă probabil în Sicil ia Între 268 ş i 270 ş i adresată senatorului roman Chrisaorius în scopul de a-i înlesni parcurgerea tratatului lui Aristotel despre categori i , ea face parte , evident , din comentari i le la operele log ice ale Stagi ritului . Totodată , cum anal iza celor "cinci voci" , care face obiectul cărţi i , nu se substituie , ci doar precede exegeza propriu-z isă a textului aristotelic , şi cum tradiţia făcuse din Categorii prima carte a Organonului, înţelegem de ce opusculul lui Porfir ajunge treapta de început a întregii logici şi , într-o viziune în care logica însăşi precede celelalte discipl ine , a întregii filosofii . De aici , poate , destinul spectaculos al cărţi i , care a depăşit cu mult intenţiile autorulu i ei . Căc i , lăsând deoparte succesul ş i importanţa scrieri i în lumea latină, care ţine în bună măsură , aşa cum vom vedea, de un accident istoric , Isagoga a avut o bogată descendenţă .

/45 PO.\'ţfi/(ll

Pri mul , se pare , care a comentat-o a fost Ammonius , elevul lui Proclus şi fiul lui Hermias . Lui i -a urmat Olympiodor, al cărui comentari u s-a pierdut , spre deosebire , în schimb , de cele ale discipol ilor lui , David Armeanul şi Elias . În fine. trebuie adăugat ş i un comentariu apocri f, ce a circulat fie sub numele lui Elias, fie sub cel al lui David .

De la Porfir ni s-au păstrat, totodată , şi două interpretări . aplicate direct Categoriilor. Acestea, dintre care prima ni s-a transmis integral , iar a doua , dedicată lu i Gedalius , doar în fragmente , alături de comentari ile la De.\pre interpretare , la Analiticele prime şi la Respingerile .wjistiee au creat un tip de exegeză aproape canonică la opera logică a lu i Aristotel , a cărei influenţă va fi covârşitoarc . lamblichus , Dexip, Syrianus , Simplicius sau loannes Philopon sunt câţiva dintre cei care i-au perpetuat concepţia, prelungită, evident, şi în Bizanţ .

Exista, apoi , o tradiţie paralelă a Isagogei în filosofia arabă (intermediată de altfel de cea siriacă): mai întâi traduceri le ( Ibn-al-Muqaffa sau Al-Dimasqi) şi nu în ultimul rând comentari ile unor nume sonore ca AI-Kindi , Al-Farabi ori Averroes . Toate au reluat şi aprofundat distincţi i , clasificări ,

POSţ!ll(t1 /46

teme care , expl icit sau nu , c i rcumscriu ori fac obiectul cărţi i acesteia .

3, Oţferenţa dilltre praedicamenta şi praedicabilia

Scopul I.wl!!.o!!.ei era să uşureze lectura Cf1tegoriilor. Totuşi , subiectul tratatului nu sunt categoriile (pmedicamenta) , ci cele cinci "noţiuni" ( l i teral , "voci") care în logica medievală vor căpăta numele de praedicabi/ia : genul (I€V�) , specia (€t�) , diferenţa (blcxq>opa) , propriul ('(bLOV) şi accidentul (auJ.LP€�rp(�) . Este motivul pentru care opusculul va fi pri vit ca o opcră de sine stătătoare . iar autorul lu i drept inventatorul de drept al problemei .

În realitatc , cei cinci termeni joacă un mare rol în doctrina lui Aristotel , chiar dacă lămuririle în ce îi priveşte sunt disparate , iar în Categorii apar în prea mică măsură . E motivul pentru care Porfir nu s-a socoti t , probabil , nici un moment ca ini ţiatorul unei noi teorii , iar titlul comentariului său va fi simplu : Introducerea lui Porfir Fenicianul. discipolul lui

Plotin din Lycopo/is . La comentatorii săi , în schimb, expresia "cele cinci voci" , preluată din ti tlul capi tolului 7, dar care redă s intet ic cupri nsul tratatului , va completa vechiul nume 7.

/ 4 7 Posţfara

Pe de altă parte , dacă ţinem seama de teoria predicabilelor aşa cum apare ea la Aristotel , cu precădere în prima dintre Topici , nu putem trece cu vederea di ferenţele care îi separă pe cei doi filosofi atât în ce priveşte numărul , cât şi termenii care merită denumirea de predicabil i . E nevoie , aşadar , să prezentăm ş i să explicăm deosebirile prin care Isagoga s-a impus posterităţi i , încercând totodată să l impczim legătura dintre predicabile şi predicamente .

La începutul Isagogei , filosoful prezintă Într-o bună manieră didactică utilitatea cunoaşterii şi a cercetări i celor cinci noţiuni . Dar, aşa cum se poate lesne observa, scopul expus nu este univoc , ci este împărţit între înţelegerea doctrinei despre categori i şi însuşirea unor operaţii logice mai elaborate , cum sunt definirea termenilor, diviziunea şi demonstraţia. Mai mult , la Stagirit predicabilelc sunt puse în legătură directă numai cu teoria raţionamentului , fără vreo referire precisă la predicamente . De aceea trebuie să acceptăm că integrarea predicabi lelor în teoria categori ilor, real izată prin aşa numitul "arbore al lu i Porfir" , ţine de iniţiativa comentatorului şi e proprie neoplatonismului .

Într-adevăr, în Topica 1 , capitolele 4, 5 şi 6 , descoperim mai multe l iste de predicabile: a ) genul,

propriul şi accidentul; b) genul care presupune şi

P o.\tj"U({j /48

d((erenţa , apoi propriul şi accidentuL; c) definiţia ,

propriul, Renul şi accidentul; sau , dacă alăturăm din nou genului d i ferenţa: d) definiţia , propriul, Renul,

diferenţa şi accidentul .

Câteva observaţi i : cele patru l iste pot fi reduse de fapt la două: a) şi c) . fiindcă, după Aristotel , diferenţa

este înrudită cu genul şi cunoaşte acelaşi tratament . La rând u l ei , l ista c) nu este decât o variantă elaborată a lui a) , deoarece propriul se diferenţiază In propriu Îil sens originar şi , atunci când desemnează esenţa. în definiţie (6�, OPL(J"J..L�). Pe de altă parte , variantă a propriului, definiţia nu este propriu-zis un termen, ci este alcătuită din mai multe cuvinte , mai exact din Ren şi diferenţa . Vedem, prin urmare , cum În definiţie se Întâlnesc propriul, Renul şi diferenţa ,

însă doar pentru a se deosebi . În tine , accidentul este Înrudit cu propriul şi poate fi un propriu relativ , chiar dacă nu absolut .

Lista fundamentală ni se pare, aşadar, a fi a) . Căci , în măsura în care definiţia este problema centrală a Topicii , toate celelalte trei predicabile fac referire la ea: genul ca clement principal al definiţiei; propriul ca ceea ce nu poate defini lucrul , dar i se poate substi tu i ; accidentul ca ceea ce trebuie evitat într-o definiţie . Or tocmai definiţia este elementul care lipseşte din lista lui Porfir. Explicaţia stă , credem noi ,

/49 PO.\'ţfltţti

în natura compusă şi în cele din urmă reductibi lă a acesteia şi în intenţia fi losofului de a invcntaria numai termeni simpl i , care să se poată rid ica , chiar dacă cu alt rol , la demnitatea categori i lor. Iată , însă, cum sunt prezentate predicabilele la Aristotel!! :

1 . definiţia - prerlicabi lă despre un subiect în ce priveşte esenţa şi converti bi lă cu acesta ;

2 . propriul - predicabi l despre un suhiect , dar nu în ce priveşte esenţa şi convert ibi l cu acesta;

3. genul (şi diferenţa) - predicabil despre mai multe subiecte diferi te ca specie în ce priveşte esenţa fără a fi convertibil cu acestea;

4 . accidentul - predicabi l dcspre un subiect , dar nu în ce priveşte esenţa şi fără a fi convertibi l cu acesta .

Cât priveşte absenţa speciei din scria aristotelică a predicabilelor şi apari ţia ei în cea porfiriană, ca estc strâns legată de faptul că la Stagirit specia este subiectul definit iei ş i , prin urmare , subiectul predicabilcIor, în vreme ce dincoace rolul subiectului este luat de noţiunea individuală (cf. /sagoga , 3 şi 7) , In concordanţă cu o vizi une platonică În care intel igibi l i tatea dă seama de întreaga rea l i tate , i nclusi v de singulare . Lista lui Porfi r va arăta atunci i'n felul următorlJ:

Posţf'aţă 150

1 . �enul - predicabil în ce priveste esenţa despre mai mul te subiecte diferite ca specie;

2 . specia - predicabi lă în ce priveşte esenţa despre mai multe subiecte diferite ca număr;

3. d(ferenţa - predicabi lă în ce priveşte calitatea despre mai multe subiecte diferite ca specie;

4 . propriul - predicabi l , dar nu în ce priveşte esenţa , despre mai multe subiecte de aceeaşi specie , Însă diferite ca număr;

5. accidentul - predicabil în mod accidental despre mai multe subiecte diferite ca număr .

Aceste noţiuni trebuie puse totodată în legătură cu doctrina categori ilor, pe care se presupune că o pregătesc . De fapt. distincţia latină praedicamentum / praedicabi lis 10 este o replică a cuplului grecesc XCtLTlTOp(a / xaŢlJŢoPlJ}W uti l i zat de Aristotel . Porfir . la rândul său , foloseşte un alt sinonim: Ka"tlJYopouJ.l€'Vo'V . E l impede că toţi termenii fac referire la predicaţie , dar registrele în care sunt folosiţi nu sunt clar delimitate numai prin denumirea lor. Mai mult , Între predicabile şi predicamente există o reciprocă presupunere , imposibil de evitat , cel puţin în felul în care sunt definite .

Astfel , pe de o parte . categoriile (predicamente) sunt prezentate ca fiind genuri supreme (predicabile); pe de altă parte , genul , ca şi specia (predicablle) sunt

/ 5 / Posţ/il(ll

socoti te predicate ce denumesc esenţa subiectelor la care se referă , iar specia este numită chiar o a doua substanţă (predicament) ; În plus, propriul , diferenţa şi accidentul sunt toatc calităţi sau altc predicate neescnţiale şi sunt cuprinse , prin urmare , În registrul celorlaltor categori i (predicamente) , a l tele decât esenţa . Soluţia încrengăturilor de mai sus va ti arborele lui Porfir . Rămâne de văzut, Însă, În ce măsură este el capabil să cartografieze în mod complet toate aceste raporturi .

4. Arborele lui Porfir şi ierarhia fiill(elor

Codificată mai târziu sub formă de tabulae

logicae , arbor Porphyriana avea ambiţia de a oferi exemplul de integrare a prcdicabi lelor ş i predicamentelor. Pentru un plus dc clari tate , redăm un fragment din Isagoga , 4 , 1 7-3 1 :

,Jar genul de maximd generalitate este acela

deasupra câruia nu se mai pOlite glisi un alt gen , În

vreme ce specia cea mai specifică este aceea sub

care nu se mai poate glisi () altl1 specie . Între ele

existl1 alţi termeni. care sunt totollu/li .yi genuri Si

specii. Însli . desigur. dacă sunt luari iâţă de lucruri

d(t'erite . Sa lâmurim cele spuse În cazul unt'ia dintre

Posţfi.Jţl1 /52

catef.:orii . Substanţa este ea Însă.�i un f.:en , sub care

este corpul, iar sub corp este corpul În.H(fZeţit, sub

care este vieţuitorul, iar sub vieţuitor este vieţuitorul

raţional, sub care este omul, În vreme ce sub om sunt

Socrafe şi Platon .�i ceilalţi oameni luaţi În parte . Însă dintre acestea , substanţa este f.:enul de maximâ

f.:eneralitate .5i ea este numai f.:en , iar omul este

specia cea mai spec(ficâ şi este numai specie, În

vreme ce corpul este o specie a substanţei. dar lin

f.:en faţd de corpul Însufleţit . La rândul său, corpul

În.H(fleţit este o specie a corpului .yi f.:enlll

vie(uitorului, În vreme ce vieţuitorul este o specie a

corpului Însufleţit .yi f.:enul vieţuitorului raţional, iar

vieţuitorul raţional este o specie a vieţuitorului .�i

f.:enul omului . Omul, Însa, este o specie a

vieţuitorului raţional, fâră a mai fi f.:en pentru

oamenii luaţi În parte, ci este doar specie" .

Deşi numit mai târzi u şi scala praedicamentalis ,

arborcle nu oferă practic decât o ordonarc parţială a domcniului "predicamcntal" , pcntru că e construit În capitolul dcdicat speciei , adică Înainte de prezentarea celor/al tor trei predicabilc : difercnţa . propriul ş i accidentul . De fapt . aşa cum se poate vedea din schema de mai jos , În varianta sa originară , arborele lui Porfir nu codifică decât relaţia de subordonare

/ 53 PO.l'ţfa(â

dintre gen şi specie . Prin urmare, deşi filosoful lasă să se înţeleagă că modelul poate fi extins la toate categoriile I I , exemplul său se rezumă numai la substanţă .

Substanţă (gen suprem) - oUo-(a (revl)ewLaLov)

I corp însufleţit (€Jlt/Juxov aWJla)

I v ieţu i tor ('fctJov)

I ';" 0 ; 10' mţ;o"l (OT''''''' ,;;'v)

om (,,, m,; 'pcr;fo,' ,,,,, Ce , ,- 'v'pwm><; (d"xWwTOV)

Socrate (om particu lar) - LWXp<XLT]<; (xaLa Jl€po<;

ăv"pw'l1'�)

În Evul Mediu , în schimb, arborele va cuprinde şi diferenţele constitutive specii lor, prezentate se­parat , cum se poate vedea în figura de la p. 154:

/ substantia �

corporea incorporea

� � corpus �

animatum inanimatum

� corpus animatum

� -----sensi bile insens ibile

� � animal � rationale i rrationale

-------... animale rationale

------ -----mortale

-------...

� Sortes

i mmortalc

homo �

Plato

/ 54

Chiar extins , arborele ridică, însă, nişte probleme insolubi le . Căci e l1resc . pe de o parte, să ne întrebăm

/55 PO.\'ţll1(tl

cum ar arăta această schemă logică construită pentru fiecare categorie în parte ş i dacă arbori i cores­pondenţi celorlalte categori i ar fi la fel de uşor de alcătui t ca cel descris pentru substanţă . Întrebarea e leg i timă , pentru că relaţia individ-specie-gen presupune un anumit t ip de predicaţie, cel esenţial . Or, predicaţia esenţială , care arată ce este ('Tl hTn) individul sau specia. conduce către substanţa (oOO-la) acestora, deci se încadrează sub una dintre categori i . Problema e , prin urmare, de a şti în ce măsură, atunci când alcătu im, de pi ldă , arborele corespunzător cal i tăţ i i (lTOLO'V) , putem vorbi despre substanţa

(ooola) unei anumite cali tăţi , care să arate ce este ('Tl €crn) acea calitate şi să fie redată prin specia şi genul acesteia. Aristotel însuşi pare să se fi confruntat, de altfel , cu aceeaşi dificultate atunci când se întreabă despre posibil i tatea de a defini atributele subordonate altor categorii în afara substanţei 1 2 .

Pe de altă parte , substanţa însăş i n u are o ascendenţă pur substanţ ia lă , deoarece specia presupune , aşa cum se poate vedea În tabu/a extinsă, diferenţa, care nu mai este o substanţă , ci o cali tate . Prezenţa predicabilclor compl ică, aşadar, până la nedefinit raportul reciproc dintre prcdicamente , iar natura omogenă a predicatclor subordonate fiecărei categori i este serios pusă la îndoială . Explicaţia stă ,

PO.l'ţfaţâ /56

desigur, în faptul că genurile supreme , chiar dacă diferi te , nu sunt disjuncte , ci convergente , fără a cădea , cu toate acestea , sub un nou gen . Raporturile dintre ele nu pot fi de aceea clari ficate decât pornind, aşa cum sugera şi Ari stotel , de la problema pe care sunt întemeiate , cea a fiinţei , pe care Porfir , Însă, se mul tumeşte doar să o amintească 1 3 .

La rândul lor, propriul ş i accidentul n u îşi găsesc loc În arborele porfirian , aşa încât şirul predicabi lelor ajunge să se alcătuiască numai din gen , di ferenţă şi specie . Rămâne să discutăm mai în amănunt raporturile dintre ele . Căci , deşi cu pretenţii strict logice , ideea ierarhiei genuri lor corespunde unei viziuni ontologice mai largi de origine neoplatonică .

Porfi r susţine prioritatea genurilor şi a specii lor faţă de individuale

l 4, În opoziţie cu Aristotel , pentru

care în tâietatea substanţel or i n d i v iduale este i ncontestabil ă , dar în concordanţă cu afirmaţi i le lui Ploti n , după care " ceea ce este Într-o măsură mai mare gen ("ro I€VlKWr€pov) este anterior prin natură , după cum şi specia este anterioară indi vidualului"

15 .

Totodată , ordonării în genuri şi specii îi răspunde În tabloul lumii o ierarhie efectivă de fi inţe , pe care I.mgoga nu ne Iasă să o Întrezărim , dar care trebuie reeompusă .

157 Posţ!U(tI

Astfel , dacă l uăm cazul omu l ui , fiecare dintre genurile care i se supraordonează comunică cu o anumită clasă de individuale prezente efectiv În lume . De pildă, genului "corp" Îi corespund rocile , genului "corp i'nsutleţit" plantele , genului "vieţui tor" animalele etc . Acordul dintre scara logică şi cea ontologică poate , însă , nedumeri : cum se face că omul nu arc o natură de rocă , nici de vegetal , nici de necuvântător, deşi speci a l ui cupri nde genuri le enumerate mai sus?

Răspunsul , codificat ca raport Între gen , specie ş i diferenţă , se află în analogia pe care fi losoful o face în Isagoga între legătura genului cu diferenţa şi l egătura materiei cu forma I ti . Conform acestei comparaţi i , specia este un compus di n gen şi d i ferenţă aşa cum o substanţă i ndividuală este compusă din materie şi formă .

L a prima vedere parc , însă , bi zar ca tocmai genul , care , am văzut , se bucură în ordinea fi inţei de anteriori tate , să fie asociat materiei , un principi u al mul tiplici tăţii şi al individualizării , În vreme ce diferenţa, care particularizează, să fie asimi labilă formei . Explicaţia , credem noi , este dublă .

Mai întâi , e vorba de echi l i brul intern al cupl ului materie-formă, stabi l i t de Aristotel în disputa care l - a opus vechi lor material i şti grec i . Căci , deşi

PO.l'ţf'u(l1 15X

materia , pers i s tând, pare să cuprindă su bstanţa lucruri lor, forma acestora n u este o aparenţă , ci e chiar cea care le defineşte natura : e forma prin care l ucrul apare şi se arată ca fi ind ceea ce este . Totodată, chiar dacă compusă în l ucrul individual cu materia , forma nu este pur ş i s implu o parte a lucmlui , din care materia ar deţine cealaltă parte . Sau mai exact, forma este o parte , dar tocmai partea care ÎntreKeşte lucml şi care înglobează totul. Prin urmare, fără a fi ea însăşi formă , materia nu este lăsată În

afara forme i , ci este chiar elementul configurat de aceasta .

Or tocmai acest rol este jucat în interiorul speciei de diferenţă . În textul lui Portir, diferenţele specifice sunt caracterizate ca O1.)O"ŢCXnKcx(, ori ca O'U}.LlTAT}PWŢlKCXC Mai mult decât primu l , al doilea termen, care provine de la O'U}.LlTA'Tp5w, a umple complet, dă seama cel mai bine de funcţia diferenţei . Ea nu este doar un ultim "fragment" de i ntel igibi l itate adăugat genului în vederea constituiri i speciei . Importanţa ei nu stă doar în faptul că, fără ea , adică fără ul t imul grad de distincţie, oricât de neînsemnat ar fi, întregul nu poate fi complet ş i , dec i , funcţional . Nu i mportanţa părţi i explică statutul diferenţe i , ci faptul că, deşi parte , ea este cea care Împlinqte specia şi care are rolu l privilegiat de a constitui întregul .

/59 PO.\'ţfl/(ă

De aceea adăugarea diferenţei are un "efect de total i tate" care se răs frânge asupra res.tului , pe care , d i n această cauză, se poate spune că ÎI Înglobează . Diferenţa joacă, prin unnare, rolul fonnei nu pentru că genul , care o precede , nu ar fi o formă (dimpotrivă ! ) , ci pentru că , deş i diferenţa nu este În seria atributelor i nteJigibiJc ale speciei decât unul dintre ele . efectul ei este de a le preschimba pe toate

Într-o nouă specie . Faptul că diferenţa modifică configurând şi genul

care o precede şi căruia i se adaugă este susţinut şi de Aristotel .

În Metafizica 1 7 S tagi ri tul asociază

speci i le cu numerele , la care adiţionarea sau eliminarea unei unităţi schi mbă complet numărul . Urmarea este , cum spune de data aceasta Porfir, că genul , chiar dacă acelaşi ca nume , se preschimbă În Întregime În speci i le s ubordonate În funcţie de diferenţele specifice pe care le asimilează: " Există

OInonimie nu numai În corpuri, dar .yi « viaţă» se

spune În mai multe sensuri: Clici lina este viaţa

plantei. alta cea a animalului. alta e viaţa fiinţei

intelectuale, alta a naturii. alta a Sl(fletului. alta a

Intelectului .5i alta e viaţa Celui care e deasupra; caci

si acesta are viaţă , de.�'i nici unul din cele care vin

dupl1 el nu a dobândit o viaţă asemenea lui " I !l .

Posţla(ll 16()

Totodată , ideea neoplatonică a ierarhiei specii lor şi a gradelor de perfecţiune ale diferitelor naturi putea fi alăturată modelului seriei numerice folosit de Aristotel . Ca urmare , înlănţuirea şi compunerea genurilor şi a diferenţelor va explica înrudirea şi totodată deosebirea dintre speciile existente efectiv în reali tate precum şi un anumit aspect "evolutiv" al lumi i , în care existenţele complexe , tot mai perfecte (ce cuprind mai multe diferenţe şi pot fi asociate unor numere din ce în ce mai mari) reiau modificând formele de fiinţă precedente .

Înţelegem, acum, de ce , sau în ce măsură naturi le ce corespundeau genurilor supraordonate speciei de om nu sunt prezente ca atare în natura umană. Căci omul are corp, ca şi roca, dar nu în felul rocii , sau are sensibilitate ca şi necuvântătoarele, dar nu în maniera lor, deoarece di ferenţele sale specifice reconfi­gurează , ca pe o materie , genuri le (ş i naturile corespunzătoare) care le preced.

Tot din această perspectivă genul suprem, asociat unităţi i numerice care se preschimbă în diversele specii prin adiţionarea diferenţelor, putea fi lesne înţeles ca un corespondent al materiei , primul nivel , absolut, de existenţă . Asistăm astfel la desfăşurarea a tot atâtea trepte de fiinţe (începând cu materia ,

/6/ Posţlată

corpurile minerale , vegetalele etc . şi terminând cu omul) câte genuri şi specii intermediare .

Un al doilea motiv pentru care genul este asociat materiei stă, însă, în faptul că Unul prim, care pentru Porfi r este identic cu fiinţa pură , este nedeterminat , asemeni materiei prime, în vreme ce Inteligenţa divină , ca primă formă, este şi cea dintâi determinaţie a fiinţei 1 9 . Principii ale unor ierarhii di ferite , una descendentă , alta ascendentă20 , materia şi fiinţa supremă se întâlnesc , aşadar, în deplina lor lipsă de determinaţie şi înlesnesc pc plan logic asocierea genului cu materia .

Să reţinem, totuşi , că argumentele de ordin ontologic nu fac decât să reflecte şi în nici un caz să inspire un model logic de care sunt în reali tate impregnate . Or, tocmai legătura dintre logică, ce făcea obiectul principal al Isagogei , şi tabloul mai larg al existenţei a fost pierdută în cursul tradiţiei prin care scrierea lui Porfir a parvenit l atinilor, dând în cele din urmă naştere celebrei dispute a universaliilor.

5. Problema ulliversaliilor şi mutaţia

ollto-teologicd

Aşa cum a fost transmisă medievalilor, l ipsită de conexiunea cu operele majore ale filosofiei greceşti 2 1 ,

Posţfi.I(() /62

Isu;,:oKU a deveni t textul fondator al problcmatici i universal i i lor. În realitate , opusculul Îsi propune să se ocupe de tema sa dintr-un punct de vedere strict ş i cât mai adaptat logicii ().0ltXW't'€pov) , ceea ce , dintr-o perspectivă concordatară, Înseamnă conform teoriei lui Aristotel şi a şcol i i peripatetice .

De aceea , întrebarea care deschide tratatul este lăsată intenţionat fără răspuns : , , [ . . . ] voi Încercu pe

SC/lrt, sub forma unei introduceri .yi jacându-ţi o

prezenture În puţine cuvinte , sil purcllrK spusele

vechilorjilo.wdi, abilfându-mil de la cercelilrile prea

adanei. iar Il(' cele simple unmlrindu-Ie CII mt1s11rll .

A.�(J . de pildll , În ce prive.yte ;.:enurile si speciile , fie

('(i subz)stâ . fie ( '([ sunl doar simple Rânduri, fie cil .

suhzistente fiind, sunt corpuri . sau sunt lipsite de

corp . si, În �far.yit. duell sunt separute sau se uflll În

luerurile sensibilf' Si slint imanente acestora , II1l1 voi

feri să o spun , deourece o asemenea problema e cât

se poate de udâncâ si are nevoie de (1 altă cercetare

mai În tin.w/' ,22 .

I n tcro�aţi a e s te al toi tă de [apt în jurul ambigu i tăţi lor ş i al controverse lor platoniste ş i aristotdicc23 . Astfel , avem tre i Întrebări disjul1ctive: pri ma , rcluând o temă a d i sputei di ntre Aristotel şi Pl atul1 , pune problema ex i s tenţei genurilor şi a speci i lor: sunt ele forme separate şi de sine stătătoare ,

/63

sau posedă fi inţă doar ca şi concepte ale spi ritul ui? Dacă prima variantă corespunde pe deplin teoriei Idci lor, cea de a doua e În acord partial cu tezele aristotclice , mai exact cu psihologia Stagiritului, după care universalele sunt abstrase din lucruri le sensibi le şi le sunt posterioare În ordinea fiinţei24 .

A doua Întrebare, vorbind despre corporalitate sau incorporal i tate , trădează o ascendenţă stoică. Or stoicii admit patru tipuri de real i tăţi incorporale: locu l , t impul , vidul şi expri mabil ul (A€Krav) . Problema va fi , În acest caz , cum poate un incorporabil (exprimabi lu l ) să fie un subzi stent (conform teoriei lui Platon) , deoarece , extras din sensibil , el are mai degrabă natură conceptuală .

În fine , întrebarea a treia reia disputa dintre Platon şi Aristotel . Ea poate fi , însă, cit i tă în două registre , căci atributul "separate" (xwplo-ra) apl icat genuri lor şi speciilor e suscepti bil să aibă fie un sens ari stotcl ic , tiind vorba de concepte mentale abstrase di n lucruri , fie un sens platonist, caz În care avem de-a hlcc cu forme separate şi de sine stătătoare. Prima lectură va opune aşadar două poziţii diferite prezente chiar în interiorul ari stotel ismului : una , după care genuri le şi speci i le sunt concepte şi există În sunet , alta conform căreia universal i i le sunt în piurali tate şi se găsesc în lucruri25 . Lectura secundă, în schimb, nu

PO.l'ţt'lJ((/ /64

face decât :-' ; 1 , opună real ismul ari stote l ic al substanţelor realismului platonist al Ideilor.

Ne întrebăm desigur care ar fi fost răspunsul lui Porfir, încercând să arătăm că, deşi filosoful putea să selccteze numai una dintre variantele propuse în fiecare întrebare , ar fi preferat mai degrabă să le armonizeze în perspectiva medieri i dintre Platon şi Aristotel . De aceea, fără a fi vorba de nişte fal se probleme , se poate susţine, credem, că, cel puţin pentru Porfir, întrebările de mai sus, sub forma lor disjunctivă , erau nişte false dileme .

E nevoie , prin urmare , de un nou excurs pentru a lămuri [elul În care păreri aparent În conflict ajung să coexiste . În capi tolul 1 8 al Vieţii lui Plotin

ni se relatează iniţierea lui Porfir în învăţături le şcoli i de la Roma . Putem deduce astfel că una dintre problemele larg dezbătute în cercul neoplatoniştilor era statutul intel igibilelor. Disputa, însă, nu-i opunea, ca mai târziu în cadrul controversei universal iilor, pc realişti şi pe nominalişti şi cu atât mai puţin pe material işti şi pc spirituaJ işti . Era vorba mai degrabă de o problemă de psihologie (mai exact , de intel igenţă) divină: sunt intel igibilele anterioare sau posterioarc Intelectului divi n? Sau , altfel spus , sunt intcligibiJele separate şi de sine stătătoare , sau sunt cuprinse în Inteligenţa divină?

/65 Posţlu(ă

Din relatarea sa , şti m că Porfir Împărtăşea ini tial opi n ia , pre luată de la Longinus , după care inteligibilele se găsesc În afara Intelectului . După mai multe dezbateri , Însă. se va alătura tezei lui Plotin , acceptând că intel igibilc1e nu-şi pot avea locul în afara Intel igenţei di vine2(' .

Este o idee originală, care sub di ferite forme va guverna metafizica şi care presupune depăşi rea atât a platonismului , cât şi a aristotelismului . Căci Ideile , care la Platon erau de sine stătătoare , sunt aşezate acum în mintea divină, fără a l i se nega totodată natura transcendentă şi "obiectivă" prin raport cu lumea sensibilă. Astfel , pentru a vorbi într-un limbaj modem care va atinge apogeul la Hegel , Raţiunea este recunoscută ca neputând exista ipostaziată în afara Spiritul u i , pe când Spiritul este admis ca raţional prin excelenţă .

Dar a afirma identi tatea dintre Inteligenţă şi intel igibile însemna să înţelegi totodată cum în Intelect Ideile sunt identice Între ele prin substanţa lor intelectuală care este tocmai [ntelectul . Căci , "conţinând" toate Idei le , Intel igenţa nu Îşi prezervă prin aceasta Într-o măsură mai mică deplina uni tate . Intelectul divin este şi poate să fie toate inteligibi lelc tocmai pentru că, luat ca atare , el nu este nici unul dintre intel igibile separat de celelalte , tot aşa cum nu

Po.\'ţ!ll(l1 1 66

este nici mulţimea tuturor intel igibi lelor luate laolaltă (nu este nici mul tiplul , nici un element al multiplului ) . Prin urmare , unitatea Intelectului nu poate fi decât transcendentâ Idei lor propriu-zis multiple şi separate unele de altele . La rândul lor, pentru a fi identice cu Intelectul , inteligibilele nu pot fi decât .,una" , adică chiar Inteligenţa divină.

Rămâne . aşadar, ca Ideile în multipl icitatea lor să fie o altă "stare" de existenţă: e vorba de lumea însăşi , care cuprinde inteligibi lele ca fonne imanente

lucruri lor. Multipl icarea exprimă felul în care Ideile "descind" în lucruri , în vreme ce unificarea trebuie de fiecare dată să depăşească e lementele aduse împreună într-o direcţie ascendentă27 .

A vând o valoare formatoare , Idei le Intel igenţei divine (obiect al teoloKiei) capătă totodată un rol în constituirea lumii sensibile şi un statut onto!o,;ic . Pe de al tă parte , ştim că la Aristotel ontologia, ca ştiinţă a li indului ca fiind. şi teologia, ca ştiinţă a primelor principii şi a formei (eventual formelor) pure , erau disjuncte , în ci uda a ceea ce vor încerca să arate mai târziu comentatori i2li • Căci Inteligenţa divină, chiar dacă act pur, nu era decât o formă (fie şi l ipsită de materie) printre al tele şi nu "locul" tuturor formelor, adică spaţi u l priv i leg iat de constituire a lumii .

/ 6 7 PO.l'ţ!l./(li

Or, constituirea , .onto-teologiei" , de care Porfir nu putea să tic străin , a fost în lesni tă de altfel chiar înainte de apariţia ncoplatonismului . Alexandru din Afrodisia , de pildă, este cel care identifică i ntcIectul agent din De anima cu primul motor din Fizica .

asimilând domeniului teologic problematica psiho­logică a prezenţei în intelect a formelor naturi i . Înaintea l ui , o serie de medioplatonişti , dintre care cel mai important rămâne Albinus. au Încercat să pună în legătură Ideea platonistă separată (XWPL(Y1:0"\1 il�) cu forma aristotel ică . ,materiali zată" (�"\IUAO"\l €to�) , vorbind despre două categorii de inteligi bile , prime (Ta npWTa "\IOT]TeX.) şi secunde (Ta O€UT€pa "\IOT]TeX.) .

Parcursul intel igibi l u lui nu se opreşte , însă , aici . El rămâne să fie abstras d in natură şi cunoscut de mintea omenească: este momentul logic al intel i­gibi lelor, a cărui importanţă provine din etapele precedente , dar cu care nu se confundă .

Ţinând seama probabil de toate acestea, Porfir va lua apărarea logicii ca domeniu fondat ontologic şi teologic , dar autonom al şt i inţei . Comentând cate­goriile , ci aminteşte , de pildă, di versele i nterpretări care li s-au făcut : pentru unii pred icamcntelc sunt genuri ale real i tăţi i , în vreme ce alţ i i socotesc că e vorba n umai despre moduri foarte generale de

PO.l'(faţă /6H

expresie2l) . Criticând atât comentariile metafizice , cât şi pe cele gramaticale, e l impede că filosoful căuta să vadă logica în toată amploarea şi specificul ei . Făd a fi un conceptualist. în sensul de mai târziu (ceea ce în ochii săi ar fi însemnat doar o parte din adevăr) , el încerca să ţină cont, chiar dacă într-un mod poate prea pedant, de difersele "stări" ale inteligibilului30 şi mai ales să nu neglijeze forma în care acesta ajunge accesibil spiri tului nostru .

Tabloul de mai sus a fost codificat în textele suc­cesive ale comentatorilor neoplatonici ai I.wRoReP I într-un triptic ce va circula până la sfârşitul Evului Mediu şi care poate fi schematizat astfel :

- universalii anterioare plural i tăţi i (lTpa ŢWv lTOAAWV; universalia ante res) , corespunzând inteli­gibilelor prime;

- universal ii în pluralitate (€v ŢOl� lTOAAOl�; universalia in rebus) , corespunzând inteligibilelor secunde;

- universal ii posterioare pluralităţi i (€TIL ŢOl� lTOAAOl� X<lL €vVOllJ.1<lŢLxa; universalia post res), corespunzând conceptelor sufletului .

Aşa cum arată şi G . Girgenti32 , în 1.\'aRORa Porfir se ocupă de universal i i numai în calitate de concepte ale logicii , urmând ca intel igibilele prime, în calitate de determinări ale Unului în ipostaza secundă, cea a

/ 69 Posţt'a(ă

Intel igenţei divine , să fie obiectul de studiu al Sentinţelor. Evul Mediu, însă, lipsit de legătura directă dintre opuscul şi onto-teologia porfiriană va încerca să rezolve pe cont propriu di lemele fi losofului , adoptând poziţiile bine cunoscute ale real ismului (exagerat sau moderat) , concep tu a­l ismului şi nominal ismului33 .

6. Tyclte şi omonimia fiinţei

Textul I.\w;ogei mai cuprinde o altă distincţie celebră: între omonime şi s inonime34 . Căci , venind pe urmele S tagiritului , clasificarea termenilor în omonimi , sinonimi şi paronimi stă la baza teoriei medievale a analogiei fiinţei .

De fapt , Porfir nu face decât să reia concluziile din Metafizica lui Aristotel , după care "fiinţa se spune în mai multe feluri" ("ro OV A€r€LaL 1ToAAax�), mai precis : a) conform fiecăreia dintre categorii (xa"ta "ta axrw.a"ta � xaTIrrop(a�) ; b) ca act şi potenţă (xaTel cSUVaJ.llv xal h€PI€lav) ; c) ca adevăr şi falsi tate (w� aA�€� xal \fJ€�) şi d) ca accident (xa"ta auJ.l�€�T]X�).

Primordială rămâne , însă, problema convergenţei categori ilor. Ea revine în mai mul te pasaje din Metafizica drept întrebarea cheie asupra multiplelor

Posţfuţl1 I lO

semnificaţi i ale fi inţei : "Fiinţa se ia În mai multe

Înţelesuri. cum am arătat În cartea despre multiplele

semnificaţii ale unor cuvinte [e vorba de Cartea a

V-a, cap. 7], unde am tratat despre accepţiile acestui

cuvânt . lntr-adevâr, el Înseamnâ pe de o parte

esenţa .�'i individul determinat, iar pe de altâ parte

Înseamnă ell un lucru are cutare calitate sau cutare

cantitate .�i fiecare din predicatele de acest fel ":'5 . Importanţa problemei e legată de destinu l

metafizicii şi de posibi l i tatea acesteia de a se consti ­tui într-o şti inţă a fiinţei ca fii nţă (ro ov Ti ov): " Termenul fiinţâ se ia În mai multe Înţelesuri, 11 11 numai Într-unul. Dacâ . deci, din mulţimea acestora

numai ClIvântul arfi comun .yi n imic altceva , atunci

fiinţa n -ar intra În domeniul unei stiinţe , pentru câ

diversele sensuri ale unui omonim (OJ.1WVUJ.1ov) nu

se subsumeaZll aceillia.�i gen . Dar daett Între sensuri

e ceva comun , atunci studiulfiinţei va.f(mna obiectul

lInei .ytiinţe " J6 . E limpede atunci că, pentru a salva demersul

ontologic . trebuie acceptat că fi inţa nu este pur şi s implu un omonim, iar comentatori i vor încadra termenul pri ntre paronime . al căror rol intermediar între sinonime şi omonime părea de la sine înţeles . Dar o asemenea soluţie este i mproprie deoarece paronimia nu expri mă înrudirea semantică decât a

/ 7/ Po.\·ţ!li((/

cuvintelor asemănătoare ca formă l ingvistică, cum sunt de pildă �rumatica (rpajl.jl.CXTLx1l> şi grămlUiclll

(rpCXjl.jl.CXTLX�) . ar, nume ca ooo(cx, T6lf� sau Xp6,,� nu alcătuiesc o familie lex icală ş i nici nu au o etimologie comună37 .

Prin urmare , e nevoie să facem o diferenţă chiar În i nteriorul clasei omonimclor. Ş i într-adevăr, vorbind despre fi inţă, Aristotel spune că termenul , chiar dacă nu este nici sinonim, nici paronim, nu este din Întâmplare (oux ema TUX1]<;) un omon im, deosebindu-se aşadar de lucrurile care poartă acelaşi nume doar În mod accidental .

La Porfir, ideea unei sistematizări a omonimelor capătă amploare . Fără a fi măcar amintită în Isa�(}�a ,

unde omonimia fi inţei nu e problematizată, această reaşezare se desfăşoară pe mai multe niveluri în Comentariul la Cate�()rii prin Întrebdri Si râs­

punsuri . Prima distincţie este între două mari tipuri de omonime: cele accidentale (alfa WxTJ<;) şi cele cu intenţie (alfa c5Lcx"o(cx<;) . Acestea din urmă se mai împart în patru clase: omonime prin asemănare (XCXT' Ojl.OLDT1]TCX) , pri n analogie (€X T1]<; a"CXĂ.or(CX<;) , omonime ce pornesc de la acelaşi lucru (a<p ' €,,�) ş i omonime ce tind spre acelaşi scop (lfpO<; €,,) .

PO.l'ţfl/(a / 72

Pentru prima clasă Porfir d ă exemplu numele de "Alexandru" . purtat de două persoane diferite , cum sunt Alexandru fiul lui Priam şi Alexandru Macedon . Numele de "om" , în schimb, dacă este dat atât unui om viu cât ş i unuia pictat va fi un omonim prin asemănare (X(lŢ' 0J.l.0t6nrrcx) . La rându-i , cuvântul "principiu" , atribuit unităţ i i numerice , punctului geometric, sau izvorului unui râu este un omonim prin analogic (€x � a"VcxAOjLCXC;) . în vreme ce cuvântul "medical" poate denumi la fel de bine un ceai sau un instrument chirurgical : motivul nu este întâmplător, căci ele sunt numite astfel pornind de la acelaşi lucru (aep' h6c;) şi anume de la ştiinţa medicală. În fine , obişnuim să numim "sănătos" şi un aliment , dar şi un exerciţ iu fizic sau o lectură , deoarece toate duc spre acelaşi rezul tat (npOc; �"V) : obţinerea şi menţinerea sănătăţii3X .

Majoritatea acestor distincţii sunt luate de la AristoteI3<) . Există, totuşi , şi diferenţe despre care ne propunem să vorbim în continuare . Căci , deşi reclaborat, tabloul omonimiei nu pare să ne ajute prea mult atunci când punem întrebarea despre fi inţă .

Am văzut că Isaf.:of.:a , chiar dacă aminteşte faptul că termenul fiind este un omonim, lasă, totuşi , omonimia fiinţei neprecizată . Firesc ar fi să încercăm, ţinând seama de clasificarea din Comentariul la

/ 73 Posţf'aţa

Categorii, să o detenninăm noi înşine . Or, dacă fiinţa nu poate fi un omonim pur şi simplu , deoarece întregul traval iu al fi losofiei ar fi pus sub semnul întrebării , nu rămâne decât să acceptăm că răspunsul este undeva în clasa omonimelor cu i ntenţie . Totodată, cum Aristotel , vorbind despre cuvântul fiind, spune că nu este un omonim din întâmplare (obx ema 'tUXT)�) s-ar părea că trebuie să admitem identi tatea omonimiei cu intenţie şi a celei care nu e întâmplătoare .

Cercetarea noastră , însă , va arăta contrariul şi va conchide în acest fel că "sistemul" omonimiei stabilit de Porfir nu este complet , contestând posibila echi­valenţă dintre OU)( <ma WXTK; şi ema otav6t�4t 1 . Pentru aceasta , credem că e sufic ient să facem trimitere la două texte care se înscriu în acelaşi context interpretati v , dar în tradi ţia arabă .

AI-Ghazal i , de pildă, în al trei lea capitol al Logicii sale face următoarea clasificare : "În ce

prive.�te Înţelesul, rostirile sunt de cinci feluri . Căci

sunt univoce (uni voca) , multivoce (multi voca), diversivoce (diversivoca), echivoce (aequivoca) si

potrivite (convenientia) . Univoce sunt cele de felul

cl/vântului «animal» , care i se potrive.yte .�·i omului

Si calului În acelasi fel .�· i care este atribuit În

ambele cazuri jllră nici o deosebire. jard mai mult

Posţfâ(ll / 74

sau mai puţin Si fl1rl1 o ordine de la un anterior la un

posterior. La fel «om» Îi convine şi lui Petru .�i lui

!oan . Diversivocc sunt numele diferite pe care le

poate avea acelasi lucru , dUfJl1 cum pentru sabie

avem «ensis» , «mucro» si «!{Iaudius» . Cele multivoce

sunt nume deosebite care corespund unor lucruri

deosebite, elim e cazul cu calul si asinul. Echivoce

sunt atunci când acela.yi nume se spune despre

lucruri dţlerite; cum e câinele, care se spune .�i

despre substanţa (substantia) si despre accident

(accidens) . l . . . ] . Fiinţa (ens) Îi convine .�i substanţei

.�i accidentului, dar jiinţl1 are mai Întâi substanţa si

apoi accidentul, prin mUlocirea primeia . Aceastli

situaţie e ambi!{uă (ambiguum)"4 1 . Tot la locul fi in ţe i Într-o posibi lă clasi ficare a

cuvintelor face al uzie şi Avicenna atunci când , după ce spune că , .fi i nţa nu este gen şi nu se atribuie în mod egal celor de sub ea [ . . . ] şi că, în primul rând ea apartine cvidităţ i i (qllidditati) , care este în substanţă , apoi acel u ia care este după aceasta ladică acciden­tulu i 1", foloseşte expresia "cof/venientia secundllm

ambiguitatem" ca s intagmă pentru convergen ţa categori i lor fi inţei42 .

Dar numele de convenientia pare să vină În contradicţie cu teoria aristotel ică a omonimiei fi inţei . căci verbul con venire , traducti bi l prin a se potrivi .

/ 75 PosţfU(l1

presupune tocmai întâmplarea (-ruXTJ) . Într-adevăr , potrivirea nu este rezultatul unei si tuaţi i propuse în prealabil ş i nici al conformi tăţ i i la un proiect bine defi n i t , ci mai degrabă un rezultat admirabi l , dar neaşteptat şi neîntemeiat pc n i mic . Ea este un acord

prec is şi în acelaşi ti mp relaxat . în care contingenţa şi armonia coincid . Obţinută fără efort , inspirată , potri virea ţine mai mult de conjunctură decât de necesi tate . Şi , într-adevăr. căre i necesităţi ar putea să

i se supună întâl nirea dintre substanţă şi accident? Prin urmare , cele care se potrivesc (convenientia)

sunt "guvernate" de ambiguitas . Etimologic , cuvântul trimite la cali tatea unui l ucru de a fi cu două feţc , de unde ideea de obscuritate şi înşelăciune . Dar lipsa de c lari tate nu ţine neapărat de aparenţă : un lucru poate

fi semn i ficativ (':Ii astfel ev ident) , chiar dacă raţi unea l u i s u fic ientă ne scapă : ca c lement mi n unat şi mi raculos . De aceea convenientia secundwl1 ambigui­

tatem poatc fi tradus ca cele care se potrivesc În chip

minuna! . Este . însă . o asemenea traducere interpre­tati vă conformă textulu i aristotc l i c . anat la orig i nea întregi i dezbateri ?

Pentru a lămuri toate acestea e nevoie să stabil im natura omon i miei fi i n te i la Aristotel . Or. s i ntagma OU)( ema -ruXTJ<; (nu din întâmpl are) este mult prea nedeterminată . E motivul pentru care . am văzut , ea

P O.\'ţţl/(ll / 76

nu mai apare la Porfir, a cărui clasificare e dezvoltată sub titulatura omonimiei cu intenţie (alTo c5LO:v6LO.�) . Dar e1udarea negaţiei şi convertirea ei Într-o afirmaţie pare să schimbe şi nu doar să traducă înţelesul expres iei . Căci , apl icată flindu/ui , omonimia intenţionată îi dă acestuia consistenţa gândului univoc , în funcţie de care categori ile ar urma să se ordoneze .

Trebuie să presupunem, aşadar, că l ipsa de determinaţie , pe care Stagiritul nu a încercat să o atenuezc, face imposibilă echivalenţa dintre cele două formule, şi asta pentru că expresia oln, alTo nJX1l<; nu urmăreşte să nege întâmplarea definitiv , ci numai să nuanţeze sensurile sale . În Poetica43 , de pi ldă , fi losoful insi stă asupra polisemiei cuvântului : wXT) înseamnă, pc de o parte, o întâmplare pur accidentală, fără tâlc, dar şi întâmplarea care , departe de a fi sinonimă cu hazardul , potrive.�te lucruri şi oameni , "aranjează" întâlniri inopinate , rezolvă sau răstoarnă s i tuaţ i i . Liant universal , ea leagă sau dezleagă întâmplări , fapte , semne şi oameni , fără a lăsa nimic deoparte . ci punând în acord real i tăţi de genuri diferi te .

Mai mult. dacă mai târziu convenientia v a fi alătu­rată lui wnbiguitas , nJXT), pentru Aristotel , face manifest elementul mirabil ('to .,'tcxujJ.cxO''tov) .

/ 77 POSţfl/ţâ

E nevoie , deci , să admitem că, alcătuind tabloul omonimiei , Porfir a l ipsit fi inţa de singurul caz care îi convenea . Şi totuşi , întrevăzută de Aristotel , regăsită apoi în gândirea arabă , întâmplarea poate fi

un concept ontologic care să merite recuperat .

Gabriel Cltindea

Note 1 7N

NOTE

I h.lealu l stabi l i tăţ i i a guvernat de al tfel Întreaga filosofie greacă. În De anima , 1, 3, 407a 32 Aristotel leagă pc baza unei etimologi i En-lO"Tfu.iT) (�tiinta) de o-rllval (a se opri ) . Iar În Fizica ,

V I I , 3 . 247b 1 0 spune că gândirea discurs ivă (blcXVOla) cunoa�te prin repaus �i opri re . În fine, În Allalitiea .\·ecundd , 1 1 , 1 9 , 100a el afirmi! că uni versalu l se constitu ie porn ind de la imagini sensi bi le ca ,.Într-o bătălie (�v ,ucXX!Jl , În mijlocul unei derute , I când 1 , dacă un soldat se opre�te , u n a l tu l se opre�te , apoi Încă unul , până ce armata rev ine la ordi nea de la Început" .

2 În cal i tate de editor al lu i Plot in , Porfir a avut rolu l unu i Thrasy l los d in Alexandria care a publ icat dialogurile lu i Platon Într-o cl a� ilicare tetralogică, sau al unu i Andronicos din Rodos , ed ilOl1I l scrierilor esoterice ale lu i Aristote l .

., Porfir a scris m a i multe cărţi despre raportul di ntre Platon � i Aristote l : Despre unitatea .�colii Illi Plawn .�i a lui Aristotel

fn€PL TOU ,u(av €'l val n]v m.cXŢWvoc; xaL 'Apl(1ŢoŢ€AO� cx'(P€<1l v, ef. Suda , I V , 1 78 , 2 1 -22/ ; Oe.\1're dif"erl'll(a dintre

P1atoll .�i ArisTotel. cdtre Chri.l"i1orillS m€Pl bla(1ŢcX<1€W� nAcXŢWVoc; xal 'Apl(1ŢoŢ€AO� 1 l1"� Xpooaoplov l , ef. El ias , In Porphrrii Isa!<o!<en j . I ndicaţ i i despre poziţia mediatoare a lu i Porfi r, urmată apoi de al ţ i comentatori , giis im �i la Augusti n , COnTra Acwlemic(}.I", 1 1 1 , 1 9 , 42 .

" Separarea netă d intre aristote l i sm �i platon ism , ca � i apari ţ ia p lalOni slllu lu i ca fenomen de s ine str'tător este semnul de smr�i t al Evului Med iu . Plctholl . de pi ldă, unu l d in ee i care au s târnit l1I i �carea, a fost un oponent veri tabi l al ide i i concordanţei , scri i nd pri ntre al tele o lucrare dedicată exclusiv d i ferenţei d intre Platon �; Ari stote l .

1 79 Note

5 Cf. Porphyrius, Fraxmellla, ed. A. Smith , Stuttgart-Leipzig, 1 993 . Pentnl operele transmise Într-o proporţie semnificati vă e păstrat t i t lu l În greacă. Ce le la l te tit luri sunt În varianta lat ină .

6 Cf. G. G i rgenti , Introdllziolle , p. Il , În Porfi rio , IsaJ.:oJ.:e, Ruseoni Libri , Mi lano, 1 995 .

7 Cf. , de pildă, comentariul lui Ammonius intitulat: 'AJ.LJ.Lwv(ou epJ.L€lOU €�1lYTJO'LC; ŢWv lf€VŢ€ <pwvwv.

li Cu priv i re la s istemul predicabilelor la Ari stote l , obiect al unei deducţi i prin .. dihotomie Încruci�ată'· , cf. J. Bnl l1schwig, Sur

le .\j'slhne des . . predicuhles " dans le.\' Topiljues d 'Aristote, În Ellerxeia . Etudes urisfOtelicienlle.\· l!flertes u MXr. Anlimio Jaf/none ( .. Centre in ternational d 'e tudes platon ic iennes et aristotel iciennes" , Publ ications - Serie . . Recherches" , 1 , Vrin , Paris , 1 9!16, pp . 1 45- 1 57 ; C. Evangel iou , Aristotle 's Doctrine (It Predicuhles und Porp"}'r)" s I sagoge , ,.Journal of H istory of Phi losophy", 23 ( 1 9115) , pp. 1 5-34.

9 Referitor la sensu l � i consec i nţele aceste i remanieri , cf. A. de Libera , Introduction , În Porphyre , Isaxoxe, Vri n , Pari s , 1 995 .

10 În pri ma vers iune lat ină a l.mgoJ.:ei . Marius V ictori nus îl traduce pe XCXTI]T0POUJ.L€VOV pri n appe/lativu.\' .

I I Iată �i l i sta celor zece categori i (predicamente) stabi l i tă de Aristote l : substanţa/esenta (OUO'lCX, Ţ( €ml, ŢO Ţ( f)v €t VCXL) , cal i tatea (lfOlOV), canti tatea (lfOOOV ) , relaţ ia (lfpOc; Ţl ) , aCţiunea (lfOL€lV) , afeCţ iunea (lfC:XO')(€lV), locu l (lfOU) , t impul (lfOŢ€), posesia (€X€L V), poz iţia (X€lO'':'CXL ) .

1 2 ,.Se spune ca atât de.fini(ia . cât .)'i e len(a se iau Într-o

mul(ime de accep!ii . Într-adevar. ese1l(a unui (uau ÎlISeallllla , Într-un .I'ells. suh.l'tan(a si individualitatea lui determinata . iar În

alt sell.l· aceasta esenta l' eehil'alelltl1 cu .fiecare din predicatele

Note IRO

ce se pot afirma de.\lwe ea in domeniul dţferitelor cate!:orii, cum

l' cantitatea, calitatea .yi celelalte de acela.yi .fet . Tot asţf"el. dUpă

cllm termenlll a fi revine tUfllmr cate!:oriilor, dar nu in aceea.yi

mă.wră - căci el Îi revine Îll primul rând substanţei, iar

celorlalte cateWJ/'ii În chip derivat -, lOt asţ/,el caracterul de

esen!ă apar!ine în chip absolut doar .vubstanţei. iar celorlalte

cate!:orii numai Într-o oarecare măsură . De exemplu. privitor

la calitate. ne putem ÎllIreba: ce este ? Termenul În care l'

.f{mnlllată această întrebare Înseamnă că .yi calitatea intră În

domeniul esef/lelor. dar nu În chip absolut . . ,'i cu ea se întâmplă

acela.)'i lucru ca .)'i cu nefiinţa. de.\l're care anumiţi.fi/o.l'(?fi afirmă

dialectic că există . dar nit in chip absolut, ci ca neJiin,ă ."

( A ri stote l , Meta./izica , V I I , 4, I OJ O a 25-50 , traducere

Ş t . BezJech i ) . I l <;f. I.WI!:OKU , 6, 5- 1 3 .

14 "Genur i le �i spec i i le sunt a nterioare pri n natură (<pOO'€L )

i ndiv idualclor" , I.\'a!:o!:e, 1 7 , 9- 1 0 .

1 5 Cf. Ploti n , EI/neade, VI , 9 , 3 , 37 .

1 6 Cf. /.w!:o!:a , 1 1 , 1 2- 1 7 : 1 5 , 6-7 .

1 7 CL Aristotel , Mt'w./izica , V I I I , 3 , 1043b 33- I 044a 2 . I X CL Porfir, Senril/(e , 1 2 (cd . Lamberz): Ou Jl.ovov €V TOl<;

O'WJl.aO'l TO OJl.WVlIJl.OV, aUa xal lj '{WTI TWV l1'oUaXW<;. (fUT] rap '(wT] <PllTOU, lfAAT] €Jl.tVUXOll, lfAAT] VO€pou, lfAAT] <pUcr€w<;. lfUT] tVUX1ic;, &AAT] vaU, lfUT] TOU €l1'€X€l va. '(11 rap Xlxx€lVO, el Jl.Tj&v TWV J.l€T ' uim) lI'apalI'AT]O'LaV aUT� '(wllv X€XTIjTal .

I � Pentru ana l iza doctrinci hc nologicc porfi ricnc c f. �i

stu u i u l i ntroduct i v al lui P . Hauot În Porfirio, Commentario al

. . Pannt'nide " tii Pla/OIle . V i ta c Pcnsicro , M i l a n o , 1 99 3 .

IRI Note

20 Existenţa a două ierarhi i şi, prin urmare , a două princip i i

a rămas o idee c lasică În Evul Mediu . Dificu ltăţi le apărcall , Însă,

atunci când se căuta e lementul care să medieze Între celc două .

De a ic i i mportanţa deosebi tă a omu lu i , ea fi i nţă totodată

materială şi intcl igentă , capabilă să lege cele două seri i de fi inţe.

Cf. , de pi ldă. Toma din Aqu ino , Quaestiones displllatae de

anima , q .7 . 2 1 Lipsa operelor majore ale l u i Platon , Ploti n , dar În

specia l ale lui Ari stotel expl ică cum un s implu tratat de logică ,

fără mari pretenţi i teoretice , a putut produce un atât de bogat corpus doctrinar. Evul Mediu timpuriu nu a cunoscut decât opera

logică a Stagiritu l u i , şi aceasta i ncomplet. Astfe l , sub t i tu l atura

de Itwica vetus, În lat ină se găscau traduse: Cate);oriile, De.\pre

interpretare, Analiticele prime, Topicele �i Re.\pin);erile .wfistiee.

Ana!iticele secunde vor fi cunoscute abia În secolu l al X l l - Iea, iar Fizica şi Metafizica un veac mai târziu .

22 Cf. lsa);o);a , 1 , S- 1 4.

2.1 Pentru un dosar complet al problemei cf. A . de Libera ,

Cearta univer.mlii/or, Editura Amarcord , Timişoara , 1 99!l . Tot

aici , Într-o notă de subsol (p.33) , este reprodus un pasaj din opus­

cuIu l l u i Proclus Despre existenţa răului, care nu a supravieţu i t

decât În la t ină sub t i t lu l De malorwn suh.\"Îstentia ş i În care , În

alt context , rev in aceleaşi tipuri de Întrebări : "Ceea ee trehuie

examinat În primul dind este daal răul existâ sau nil: .i"Î, În cazul

unui râspuns ajirmativ. dacă el se a.flă I"n inteli);ihile (in

intellectualihus) sau nu: iar dacă lUI, dacă trehllie .w] i se atrihuie

vreo suh.wan(ă sau dacă .fiin(a .m trehllie considertllă ca .fiilld

total nesllhstanţială : .i'i În primul caz, cum există el dacă

principiul este altul Si de unde Î.)'i trll);e ori);inea şi până unde

Note / N2

actionează 1 . . . 1 " . ( CL Produs , Trois elUdes .mr la Providence ,

I I I . De l 'existenCl! du mal, trad . D. I saac , 1 982 , pp. 28-29) . 2 4 Vocabularul folosit este , cu toate acestea, neoplatonic ian,

cum o dovede�te expresia l\JlAaL €Trl VOlaL , care trimi te la o d ist i ncţie tehn ică nearistote l ică Între concepte autentice � i concepte fictive. CL A d e Libera, , .lntroduclion" , Î n Porphyre , lsaKoKe , Vri n , Paris , 1 995 , ca � i S . Ebbesen , " The Chimera '.1'

Diar)'. Edited hy Sten Ebbe.l'en" , În S. Knuuttila, J . H intikka (ed .), The LOKic (II" Being , Reide l , Dordrech t , 1 986, p . 1 1 9 ; Ph . Hoffman n , "CaleKories et langaKe .l'elon Simpliciu.I' . La lJue.l'tion du .. skopos " clu traite ari.vlOlelicien des Categorie"," ,

În P. Hadot (ed . ) , Simplicius. Sa vie. son IRuvre, .l'a survie . Acces

du col/olJue international de Paris, 28 sept.-I oct. / 985

(..Peripatoi" , 1 5) , Berl i n-New York, W. de Gruyter, 1 987, pp. 76-77 .

25 În Cearta unil'ersaliilor, Edi tura Amarcord , Timi�oara,

1 998 , pp. 25-29, A . de Li bera i nsi stă asupra i ncongruenţelor i nterne ale ari stote l ismu l u i , mani feste Într-un text d in Analitica

secunt/el , I I , 1 9 . 2(; Cf. Plot i n , Enneade V , 5 , subint i tu l ată Despre Intelect si

despre .!apllli cel inteligihilele nu .1'1' aJlă În afara Intelecmlui,

preculII si despre Bine.

27 Cf. În acest sens Porfir, Sentinţe , 1 1 (ed . Lamberz): A'l acrwjJ.aTol tmocrTcXcr€le; UlTo(j<x(VOUO-aL jJ.€V jJ.€pl'{oVLal xal lTA"�UVOVml Ele; Ta xaTa ăTOjJ.OV U<p€cr€l bUVcXjJ.€WC;, UlT€p�a(vOOOaL & €vl'{OVTaL xal €'le; TO OjJ.ou aVTlxwpoOOl bUVcXjJ.€WC; lT€PLOOOl!l-. (Iposta::.ele incorporale se divid .)1 se

lIlultiplică alUne; când cohoară În indil-iduale, sldhindu-.yi

pll1erea, pe cumI lIIUnd cund trec dincolo se unUică .yi se Întorc

laolallă, crescumlu-.yi pll1erea .)

IX3 NOlt'

2X Este moti vu l pentru care P. Auoenl)ue \'orbe�te despre "teologia inut i lă" a Stagiri LU l u i . Căci , pe tic o parte , I ntclcctu l d i v i n este s i nguru l care are propriu -z is cuno�t i nţă despre s inc, iar pe de altă partc , această autocunoa�tere nu are nic i u n raport cu l ume" . Mediel'a l i i , În sch imb , tocmai În u rma pl aton izilri i tcologiei aristotel ice vor Incerca să arate cum cunoa�terea de s ine a l u i Dumnezeu este s imultan o cunoa�terc intel igibi lă a oricăl1I i

�i a tuturor lucrur i lor. CL P. Aubenl)ue , Lt' prohlhllt' dt' / "hrt'

chez Ari.l'/(}It', deux icme part ie , 2 , P.U.F . , Pari s , 1 983 .

2 '1 Comentatori i d in vech i me ai l u i Ari stotel se Impăqeau În funcţie de tre i teori i asupra naturi i categori i lor, care erau văzute tie ca n i�te <pw'IIaC (sunete), fie ca O'llTa (fi i nţe , existenţi ) , /ie ca

'IIO�aTa (noţiun i ) . Această d ist incţie e cea mai apropiată de v i i toarea d i spută a un i versa l i i lor. Una dintre eele ma i vec h i

mărtur i i este cea a l u i C lement d in Alexandria , 511'O",al<,.I' , V I I I ,

8 , 23 , I , ed , Stăh l i n , I I I , pp, 94, 5- 1 2 . C L � i A . de Li bera , op. ciI . ,

p . 45 . . \0 De altfe l , dind cri t ică teoria categori i lor l u i P loti n , Porfi r

nu respi nge conţ i nutu l aceste ia , ci optica d i n care a fost elaborată , una metafiz ică În confl ict cu doctri na l u i Aristotc l .

) 1 Cf. Ammonius , III Porph rrii ISlIJ.:()J.:en , ed . A . Bussc ("Commentaria in Aristotelcm G raeca", I V , ) , G. Reimer, Berl in , 1 89 1 pp. 4 1 , 1 0-42 , 26 .�i (J8, 25-69, 2 . El ias. ln Por,,"."ri;

I.mJ.:oJ.:t'n , ed . A . Bussc ("Commentaria i n Ari stotelem Graeca" ,

X V I I I , 1 ) , G . Reimer, Berl i n , 1 90{ ) , pp. 48 , 1 5-)0 . Dav id , In Pm7Jhyrii ImJ.:oJ.:t'n, ed . A, Bussc c..Commentaria in AristOlelem

Graeca" , X V I I I , 2 ) , G . Rei mer , Berl i n , 1 90-1 , pp. 1 1 3 , 1 4-29 . . \2 Cf. 0I' . ciI . • pp. 29-30 .

. n iată câteva din numele de seamă ale di sputci uni versal i i lor: il) rea l i sm exagerat (pozi ţ i a platon istii) : Ioan Scottus Eriugel l <l ,

Note /84

Remigius din Auxerre , Gui lelmus d in Champeaux . Anse lm din

Canterbury ; b) real i sm moderat (poziţ ia aristote l ică): G i lbertus

Porretanus. Ioan din Sa l isbury , Toma din Aqu ino; c) concep­

tual ism: Pierre Abelard , Hugo din Saint- V ictor; d) nomina l i sm:

Henric d in Auxerre , Rosce l i n , Wi l l iam Ockham .

34 er. IsaKoKa , 6, 5- 1 2 .

. 15 Cf. Aristotel . Metqfizica , V I I , 1028 a (trad . ŞI. Bezdechi) .

3 1> Cr. Aristotel , Metqfizica , XI , 1 060 b (trad . ŞI . Bezdechi ) . . 17 Ca relaţie Între catcgori i , paronimia poate fi acceptată doar

În cazu l În care pred icamentele, altele decât substanţa, sunt

văzute ca decl i nări ale fi i nţei : non sllnl entia . . ved entis, cum vor

spune medieva l i i . Cf. �i A . de Libera , Les sOllrce.\' Kreco-arahes

de la theorie mftliil'ale de ,. allaloKie de ,. ftre , "Les Etlldes

Phi losoph iques" , ( 1 989 ) , pp. 3 1 9-345 . . 1X Cr. Comentariile Illi Porfir la CateKoriile Illi Aristotel prin

Întrehare si rllsplIlls, p. 54-55 În Porfi r, Dex ip , Ammonius ,

Comentarii la CaleKoriile Illi Aristotel (trad . C . Noica), [a� i , ed .

Moldova, 1 995 .

.1Y A�a de pi ldă , În Etica Nicomahicll ( 1096b , 27-28)

Ari stote l amintc�te omonimia (x<p'€v6�, JTpO� €V, )(UT ' (xVUAOŢLUV . Despre acest subicct cf. J . P . Anton , Andenl

Intelprelations o/' Aristotle ·.I' Doctrine ()r Homonyma, .. Journal

of His tory of Ph i losophy", 7 ( 1 969) , pp. I - I l! .

40 Cf. În accst scns �i observaţi i le l u i P. AlIbenque În Stlr la

nais.I'ance de la doctrine pselldo-ari.l'totiliâenne de f 'analoKie

de { 'ftre În .. Les Etudcs Ph i losophiques" ( 1 989) , pp. 29 1 -305 .

4 1 CL AI-Ghaza l i . uIKica . l I I , 2 .

4 2 Cf. Avicenna, Liher De Phifo.WJphia prima sive .l'cientia

divina , 1 . 5 .

IX5 Note

41 Analizând specificul drame i , Aristotel socote�te Îmbinarea fapte lor ("ra npa-YJL<XT<X O"U\llO"T<xO",:taL ) drept ca l i tatea primon.lialii a reprezentaţ iei teatrale, iar Întâmplarea care le potri ve�te În mod nea�teptat ş i miracu los (-ruXTJ) drept motoru l ei dramatic (cf. Poetica, cap . 9 ) .

Bibliografic

A . Ediţii si traduceri ale Isa/{o/{ei

1 . A . Busse . Porphyrii l.wţ!,lIţ!,e , în COl1lllll'lltar;a ;n

Aristotelelll Graeca, voI . IV, 1 , Berlin, 1 895 , pp. 1 -22 . 2 . A . B usse . Porphyrii Introductio in Aristotelis

Cateţ!,orills a Boethio translata . în CO/llilleflWrili ill

Arisfotelem Graeca , vul . I V , 1 , Berl i n , 1 895 , pp . 25-5 1 ; L. Minio-Palue l Io , ArislOteles Latinu \' , 1 , 6-7 ; Porphyrii I.wţ!,()ţ!,e frl/l1slatio Boethii . {/cCedllllf

I.Hlţ!,oţ!,e.\· .fhlţ!,lIIenfa VictoriI/O interprete ,

Brugcs-Paris , 1 966 (cuprinde versiunea lui Bocthius

şi fragmcntele vers iuni i lui Marius Viclori nus) .

J . Porphyre . Isoţ!,oţ!,e , traduclÎon et notes par J . Tricot ,

Pari s . 1 947 , 1 98 1 şi 1 995 . 4 . Porphyrios , EinleitU/lţ!, ill die Katew".;ell , Hamburg .

1 95 8 .

* L a a lcătu i rea b i b l i ogra fiei ne-am folos i t Î I l bună mil.,urii ue refer i n ţe l e h i b l iogra fi ce c u l ese �i ed i t ate dc G i u seppe

G rigenti În Porfir io, I.I"UKIIKI!, Rusconi Li hri , l\-1 i l ano, 1 995 .

8ihlioMra.fie / 88

5 . Porfir io , I.\'{/�(}�e , traduzione , introduzione e

commento di B . Maioli , Padova , 1 969 ; Porfirio ,

I.\'{/�o�e , pn:f azione , in troduzione , traduzione e

apparati di G . Girgenti , Milano, 1 995 .

6 . C . Noica , I.\(/�(}�a , î n " Revista de fi lozofic" 1 3 , 3 ,

( 1 966) , pp . 403-42 l .

7. /sa�(}�e de Pmfir;o , p . C . M . Hemln y E . La Croce ,

"Cuademos de Fi losofia" , 1 3 ( 1 973) , pp. 1 39- 1 97 .

8 . Porphyry , The P/lOl!fliciall I.\(/�o�e , transl . , introd . & notes by E . W . Warren (Mediaeval Sources i n

Translation , 1 6) , Toronto , 1 975 .

B. Ediţii Si traduceri ale comentariilor grece.�ti. arabe şi latinesti ale Isagogei:

1. Anicii Manlii Torquatii Severinii Boethi i , In

I.\'{/�o�en POIphyrii CO/l/11lellfa , ed. S . B randt , I I ,

Wien-Leipzig , 1 906 (primul comentariu al lu i

Boethi us , pe marginea traducer i i lu i Marius

Victorinus) .

2. Anicii Manlii Torquatii Severinii Boethi i ,

COII/II/en ta ;n PorphyriullI a se truns/atu/l/ ,

cd . Migne , Patrolo�;ae Latinae , voI . LXI V .

col . 7 1 - 1 58 (al doi lea comentariu a l l u i Bocthius pe

marginea propriei traduceri ) .

3 . Sylvester Maurus, Aristotel;s Onll1ia Opera quae

eXflInt, hre v; paraphr(/si et I;fferae perpetuo

in/werente exposit;one iIIu.I'trata (/ Sylvestro Mauro,

/89 Bihliografie

Romae , 1 668 (reeditat de F. Ehrle , Paris , 1 885) .

Comentariu l l.mgogei şi traducerea latină a lui lu l ius

Paucius sunt la pp . 4-2 8 ale acestei u l t ime ediţi i .

4. Ammonius, /11 Porphyrii 1.l'lIgogen sin! LfuillLfue

voce.\' , ed . A. Busse , COJ//lIlellfaria ill Ari.l'tOfell:'1I/

Gmeca . voI . I V , J , Berl i n , 1 8<) 1 . S. Eliae , In Porphyrii l.wgogl:'l1 et Aristote!i.1

COIJlIII I:'TI taria , ed . A. B usse , COII/fllellwria ill

ArisfOtell:'lIl Graeca , voI . XVIII , 1 , Berl i n , 1 900 .

6. Davidis . Prolegoll/ella et ill Porphyrii I.l'lIgogen

COllllllell wriuJ// . ed . A . B usse . COII/II/entaria iTI AristOfelelll Graeca . voI . XVII I . 2 , Berl i n . 1 904 .

7. Guilelmi Ockham . Expositio/l i.\' ill lihro,l' a/'fi,1

logicae prooelll iuJ// et expositio ill lihrulII Porphyrii

DI:' pmedÎcahilihus , ed i t i t E. A . Moody , New York . 1 965 .

8. Iulius l)acius , /11 Porphyrii 1,I'lIgogen I:'t A ristmdis

OrgallulI/ ('Oll/II/ell W riu ,1' aIIa I."tic/I ,I . H i ldesheim ,

1 966.

9. Dominicus Soto , /11 Porph rrii I.lugogen , Aristoteli,

Categorias , lihrosque De deJ//OII ,I'tmliollt:

c()/lIl1/el/laria , Frankfurt am Mai n , 1 967 . 10. Gualterus Burlaeus , SUI}(!r artell/ rett'relll (ErposÎtio

in a/'fem veterelll Porph rrii et Ari,I,totelisj . Fra nkfurt

am Mai n . 1 %7 .

1 1 . Pseudo-Elias (Pseudo-David) , Lectur/:'s OII

Porph.\'IY \ I,mgoge . introduction , text and indices by

L G . Westeri nk . A msterdam . 1 967 .

8ihlio!:rqfie 1 90

12. Averrois Cordubensis , CotllmellwriulII medium il/

Porpllyrii hllK0!:ell et Aristoteli.l· Cate!:orias , ed . A . Davidson , Berkeley , 1 969 .

1 3. Averroes. Middle CotllmentlllY (}fI Pm7111yry hllKo!:e ,

Berkelcy-Los Angcles , 1 969 .

14. Pietro Abelardo, Scritti tii LOKica . (II/troductio/les

Dialectica: Editio super Porphyriu/II - Glo.Hoe i/l

CoteKoria.l· - Editio super Ahstotelem De Inter­

pretatiol/e - De Divisiol/ihus. UIKico II/Kredientihus:

super Topim Glossae) , editi da M. Dai Pra , Fircnzc ,

1 969 .

15. Kluge E. H. W. , William (!{ Ockhall/ '.1' COII//IIe/1tary

OI/ Porphyry . Introductiol/ ol/d El/gli,l'lI Trallslotio/l ,

.,Franciscan Studies" , 33 ( 1 973) , pp . 1 7 1 -254; 3 4

( 1 974) , p p . 1 7 1-254.

16. Ibn al -Tayyib, CO/lllllellfory OI / Porphyrh '.1'

Ei.\'lI!:o!:e , by K .Gyekye , Beyroulh, 1 975 .

17. Guillaume d'Occam , Comtllellfoire sur le Livre des

Pn!dic(/hle,\' de Porp/zyre precede du Proe,l/e du

COII/11Iel/taire sur les Livres de I 'art IOKique .

introduction el prcsentation de L . Valcke , traduction

de R . Gal ibois , Centre d ' Etlldes de la Renaissancc ,

Univers ity of Sherbrooke , 1 978 .

18. Gyekye K., Arahic IOKic. Ihl/ 1I1-Tayyih '.1'

COII/II/el/tar." OII Porphyrill,\" Ei,\'lIKoge , Stlldies in

Islamic Philosophy , Albany (N .Y.) . 1 97 9 .

19. Schneidcr J . , Heiflr;c/z Tottil/K \'01/ Oyfll . Quaesliol/es

;1/ 1,I'o!:ogel/ Porphyrii , MUnchen , 1979.

/ 9/ Bih/io�n�/it!

20. Moraux P . . Eill unedierter Kurzkoll/mt!ntar zu

Porpflyr;os ' Ei,w�o�e , .• ZeiLschri fl fiir Papyrologie

und Epigraphik" , 35 ( 1979) , pp . 55-98 .

21 . Pinborg J .. Radulpllu.\' Brito oll llnÎl'er,I'lII,I , .,Cahiers

de I ' InsLiLut du Moyen-Age grec et latin" . 35 ( l 980) ,

pp . 56-142 .

22. Roueche M . , A middle Byzallfine /wlldhook (�f' lo�ic

te"/J/ illolo�y , .,J ahrbuch der asterreichischen

Byzantin istik" , 29 ( 1 980) , pp . 7 1 -98 .

23. Mouraux P . , Anecdota Graeca minora , I I I :

Kurzko/llll/t!lItar z u Porpllyrio,I" 1.I'aK<)�e . Nad/tJ'(/� :

Der Vind. tfleol. Gr. /4.J., .,Zeitschtifl fi.ir Papyrologic

und Epigraphik" , 4 1 ( 1 98 1 ) , pp . 59-6 1 .

24. Jan Buridan, KOlllelltarz do Isa�o!â POI/irillJza ,

îngrij it de R. Tatarzynski , .,Prz . Tomist" , 2 ( l 9S6) ,

pp . 1 1 1 - 1 95 .

25. Marmo c. , Anol/ymi Philo.l'Opflio . . Sicut dicitur ah Aristotele " . A Pori.l'iol/ P/'()Io�ue to Por"yry ,

" Cahiers de I ' Insti tut du Moycn-Age grec et latin" .

6 1 ( 1 99 1 ) , pp. 1 40-146.

C. Studii critice despre Isagoga

1 . Guzzo, A . , L ·/.\,(/�oKe cii Porfirio e i CO/lllllellti di

Boezio , Torino , L' Erma , 1 934 .

2. Lloyd, A. C . , Neo-plllto/lic ami Aris!OfelÎlI1l l(l�ic . II .

.,Phroncs is . A Joumal for Anc icnt Ph i losorhy" ,

1 ( 1 956). pp. 1 46- 1 60 .

BihlioJ:rt1fie / 92

3. Orth, E . , De Porfirio , . ,Estudios" , 1 7 ( 1 96 1 ) ,

pp . 503-520 .

4. Mizuchi , M . , SOlIIe relllarks OII Porphyry 'I.mRoge,

".Ioumal of Classical Studies" , 9 ( 1 96 1 ) , pp . 60-7 1 .

5. Oehler, K . , Neue Fragmente ZUlU eso/erischell

Platon , "Hermes . Zeitschri ft fUr Klassi sche

Phi lologie" , 93 ( 1 965) , pp . 397-407 .

6. Anton, J. P . , Allciellf IlIferpretatiolls (!( Aris/otle 's

Doc/rille (!l Homonyma , "Jollrnal of the History of

Phi losophy" , 7 ( 1 969) , pp . 1 - 1 8 .

7. De Durand, G. M., L 'holllme rai.Hl//ahle mor/el:

pOllr I 'hi.\'toire d 'line defini/ion , "Phocnix" , 27

( 1 973) , pp. 328-344 .

8. Gagnon , C. , Deu.r contresell.\· dalls la traductioll

.!i·ancai.\'e de [ ' I.mgoRe , în "Rcvuc Phi losophique de

LOllvain" , (7 1 ) , 1 973 , pp . 205-209 .

9. Mar6th M . . Termilli der Logik hei Pophyrios Ului hei

dell Arahern , în AA. V V . , Actes de la XI/-e

COI�f(!rence Internationale d' Etudes Classique.\'.

Eirelle , Bucarest-Amstcrdam , 1 975 , pp. 5 1-54 .

10. Eco, V., L 'lIl1/ipO/firio , i n A A . VV . • /1 pemiero

dehole . a cura di G . Vattimo c P.A . Rovatti , Milano,

1 983 , pp. 52-80.

11. Benakis, L , The Prohlem (!( General Concept.\' ill

NeoplafOllislll alUl BYWllfille TllOught, în AA . V V . ,

Neopla/onislll (///(1 Christilill Though/, cditcd b y 0 ..1 . O'Meara , New York , 1 982 , pp . 75-86.

/ 93 Bibliografie

12. Evangeliou , C . , Ari.l'totle '.1' Doctri/le (�l PredÎmhle,\'

(/fu! Porphyry 's Isagoge , "Joumal of the History of

Philosophy" , 23 ( l 9R5) , pp. 1 5-34 .

13. Strange, S. K . , Plotinus, Porpllyry a/lll file

Neoplato/lic !Ilferpretat;o/l (Jl the " CateRorÎes " , În

AA. V V . , Al!f.i'fieR und NiederR(IIlR der riimi.l'chen

Welf, hrsg . von W. Haase, Tci l I I : Principat , 8and 36:

Phi losophie , Wissenschaften , Technik, 2 . Tei lband:

Phi losophie (Fortsetzung) ; Aristotelismus , 8crl in­

New York , 1 987 , pp. 955-974.

14. Shiel, J. , The Greek copy (�lPorpllyrÎos ' Isagoge used

hy Boefllius , în AA. V V . , Fe.l'tschrijt P. Mo/"{/ux, I I ,

1 987 , pp . 3 12-340 .

15. Evangeliou , Chr . , ArÎsfotle '.1' CafeROrie,\' and

Porphyry , Leiden-New York-KfIlbenhavn-K6In ,

1 988 ,

16. Ebbesen, S . , Porphyry 's leRlIc,\' to IORÎc : li

reconsfrucfÎon , in AA . V V . , ArÎstotle Tra1l.\:f(mned.

The a/lcÎellf ('ofllmenfafOrs lI/ld fheir Î/!fluence , edited

by R . Sorabji , London , 1 990 , pp . 1 4 1 - 1 7 1 .

17. L1oyd , A . , The wwfomy (�l Neoplato/li.l'111 , Oxford ,

1 990 .

18. Libera, A . de , !mroducfion în Porphyre , !wIWJRe,

Vrin , Paris , 1 995 .

19. Girgenti, G . , Imroduzione. L 'Isagoge di Pm:firio

/leII 'ofticll delia cO/lcordia tra Platone ed Ari.l'totele ,

în Porfirio , !sllRoRe , Rusconi Libri , Milano, 1 995 .

Bibliografie / 94

D. Studii critice asupra influenţelor Isagogei În

logica Antichitatii târzii, arabe .�i medievale

1 . Monceaux P. , L 'Isagoge latine de Marius Victorillu.I' ,

în Philologie et Lingui.l'tique . Milllllge.l' (�flert.l' a

Loui.I' Havet, Hachette , Paris , 1 909 , pp . 29 1-3 10 .

2 . Solmsen F . 8oethiu.l' and the Hi.l'tory (d'the Orgmum ,

în .,American lournal of Philology" , 65 ( 1 944) ,

pp . 69-74 .

3. Dunlop D. M . , The exi.l'tellce (Ind dejinitioll ol

philo.l'ophy . From 1lI1 A rahic text (l.l'crihed to

al-Fărăh'i ",Iraq" , 1 3 ( 1 95 1 ) , pp. 76-94 .

4. Ross H . , Martinu,l' de Dacia '.1' Isagogekommemar.

/n!ednillg og tekstprover, în A A . VV. , Fe.l'tskrij;

Hummerich , 1 962 , pp . 208-2 1 8 .

5. Rescher N., Tlle f.,ogic-Chapter (�l Mulwl11mad lhll

Ahmad a!-Khwărizml '.1' . Ellcyc'!opedia , Keys to the

Sciences (c . 980 A . D. ) , .,Archiv ftir Geschichte der

Philosophie" , 44 ( 1 962) , pp. 62-74.

6. De Pinho Dias A . , A !.I'agoge de Porjirio lUi L6gica

Conimhricellse , . ,Revista Portuguesa de Filosofia " ,

20 ( 1 964) , pp . 1 08-130 .

7. Pinborg J . , Eine unheachtete Hallschrţj't mit Texten

eI!!S Marfl!!u.I' VOIl Aguhio , . ,Bulletin de Philosophie

Medievale" , 7 ( 1 965) , pp. 88-9 1 .

8. Walzer R . , Porphyry alU! th!! Arahic Traditioll , În

AA . VV . , Porphyre , Elltretiell.l' sur I 'Allfiquiti

c!as.l'ique , voI . XII , huit exposcs sui vis de discllssions

1 95 Bihliografie

par H . D6rrie , J . H . Waszink , W. Thei ler, P . Hadot ,

A . R. Sodano , J . Pepin , R. Walzer , Vandoeuvres­

Geneve , 1 966 , pp. 273-299.

9. Adamo L., Boezio e Mario Vittorino traduttori e

imerpreti dell ' ,, 1,\'aKoKe " di Porjirio, "Rivista Critica

di Storia delia Filosofia" , 22 ( 1 967) , pp . 1 4 1 - 1 64 .

10. Vincent C., Porpl!yre e t Ocklwm, în AA. VV. , Le Neopla!onisme. Royaunumt 9-/3 juill 1 969, (Co/loques IllfemationllUX du Centre National de la

Recherche Scient(fique) , îngrijit de P . M . Schuhl şi

P . Hadot , Pari s , 1 97 1 , pp. 409-423 .

1 1 . Kustas G . L . , Tl!e commentators OI! Aristotle 'oi'

CateWJries and on Porphyry 's 1,\'aKoKe , în AA . VV"

Studies i n Byzallfine Rhetoric , 1 973 , pp. 1 0 1 - 1 26 .

1 2 . Riani M . , EI destillo histârico de , , 1,WlKoKe " : el

"problema de 10.1' universale,\ " eli la edad media ,

"Cuademos de Fi losofia" , 1 3 ( 1 973) , pp . 1 99-223 ,

13. Sava G. , Boezio e la tradizione [ati1la nel pritllo

cotllmento all 'Isagoge di POI:firio , "Bol letino di

Storia delia Filosofia . Universita degli S tudi di

Lecce" , 2 ( 1 974) , pp . 348-366 .

14. Shiel J . , Boethius and Eudemus , "Vivarium" , 1 2

( 1974) , pp . 1 4- 1 7 .

1 5 . Hadot P . , L 'l!armonie des philosophies de Plotin et

d 'Aristote selOll Porphyre dal!.\' le comlllentaire de

Dexippe sur les Categories, în Atti de[ cOllveKIlO

illfernationale sul tema " Plotillo e il Neoplatollislllo

BihlioKra:!ie 1 96

in Oriente e ill Occidente " (Academia nazionale clei

Lincei , t. 37 1 ) , Roma , 1 974 , pp . 3 1-47 .

16. Marc0\1ch M., Pseudo-Elia.\· OII Heraclitus, ,,American

Joumal of Philology" , 96 ( 1 975) , pp . 3 1 -34.

17. Maroth M. , Eis(/W'Ke bei den Arahen , ,2iva Antika" ,

25 ( 1 975) , pp . 457-460 .

18. Rapava M. A. , Introducerea lui PO/:/ir Felliciallul Îll

literatura KeorKiwu1 ( t i t lul origina l e în l i mba

georgiană) , Mravaltavi (Tbi l is i ) , 1 978 , pp . 5 1 -6 1 .

19. Blumenthal H. J . , Pseudo-Elia.\· (/fuI tlle l.I·aKoKe

commellf{/ries aKain , . ,Rhe in i sches Museum fUr Philologie" , 124 ( 1 98 1 ) , pp. 1 88-1 92 .

20. Gracia J . J . E . , Boetll ius and tlle prohlem of'

illdividuatioll il/ the Commcntaries 011 tlle , , 1.I·oW'Ke " ,

În AA . VV . , Atti del COIlKre.\'so di Studi Boezial/ i , a

cura di L . Obertello , Rome , 1 98 1 , pp . 109- 1 82 .

21 . Panaccio C., Le cOl1ll1lentaire de Guillaume d 'Occam

.\'ur le livre de.\' prhlicah/e.\' de Porpl1:vre , .,Dialoguc" ,

20 ( 1 98 1 ) , pp . 3 1 8-334. 22. Valcke L.-Galibois R. , L e rea/istlle e.\'semiel de

Gui!laume d 'Occam : repoll,l'e a M . Pal/aecio ,

"Dialoguc" , 20 ( 1 98 1 ) , pp. 335-357 . 23. Conti A. D . , A leulle Ilote ,l'ulla " Expo,l'itio super

ulliver.\'(/!ia Porplzyrii et artefll veterel1l Ari.Hoteli.\' ' '

di Paolo Velleto : (//wh'Kie e dUrerel/ze C Ol I i

corri.l'!7olldellfi commellti di Wa/ter Burle.\' , în AA.

VV., EIlKlislz LOKic il l Italy in the 14tll and 15tll

centurie.l' . Act,l' (!I' tlle 5tll European Sympo,l'iulI/ 011

1 97 Bihliowafie

Medie val Logic and Selllllll tic.I· (Rol11 e , 10-/4

Novemher 1 980) , Napol i , 1 992 , pp . 293-303 .

24. Montonel'i L . , Nota su Michele Ca/vo Sa/oll ia

imt!Tprete delia porfirianll Isagoge , În AA . V V . ,

Aristotelisfl/o veneto e scÎellza lIloderna , I I , Padova ,

1 983 , pp . 743-750 .

25, Mews c . , A neg/ected gloss 0/1 tlle , , 1.I·agoge " by

Peter Ahe/ard, "Freiburger Zeitschrill fiir Philosophic und Theolog ie " , 3 1 ( 1 984), pp . 35-55 .

26. Evangeliou C . , The AristOfelial1 isl1l (d"A verroes olUl the proh/em of Porplzyry '.1' Isagoge , .,Philosophia , . ,

1 5- 1 6 ( 1 985- 1 986) , pp . 3 1 8-33 1 . 27. Khatchadourian H . , VI/iva.mls i/l David, Boethiu:;

a/ld al-Farahi '.1' SUl1ll1lury ofPorphyry 's Isagoge , În D . Anhaght , Tlze .. /Ilvil/cible " Philo.wpl!er , Atlanta , 1 986 , pp . 47-63 .

28. SiddaIs R. M., Logic al/(I Clzri.l(ology i/l Cyril (Il

Alexandria, .,The Joumal of Thcologieal Studies" , 38

( 1 987) , pp. 3 4 1 -3 67 .

29. Ram6n R . , AI-Fărâbi lâgico : Su exposiciân de la . , 1sagoge " de Porfirio , " Revista de Fi losofia" , 3 ( 1 990) , pp. 45-67 .

30. Lambertini R . , Queslioll i lIi Matft'o da Gubhio su Porfirio . Vn quodro sinotic(I , în A A . VV . .

L ' illsegllal1leflfo delia logica a Bolog/la /lel XI\I

sem/o , Bologna , 1 992 , pp . 3 1 9·-3 2 3 . 3 1 . Conti A. D . , Il C0l11111ellfo di GiacolIIo da Piacenza

all ' I s agoge e alle Categoric , În A A . V V . ,

L 'illse�namento delia lo�ica a Bologna ne/ XIV

sec% , Bologna, 1 992 , pp . 44 1-453 .

32. Conti A . D. (a cura di) , E/enco delle Dubitationes e

delle Quaestiones contellufe nei commenti lii

Giacomo da Piacellza all 'Isagoge e {Ilie Categorie ,

în AA. VV. , L 'i/lsegllamento delia /()�ica li Bologna

/lei XIV secolo , B ologna , 1 992 , pp . 455-460.

Cuprins

Notă introductivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 ELuarwrr'i / Isagoga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 3 Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 Notă introductivă la versiunea l atină

a tratatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 03 Porphyrii Isagoge . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 05 Postafaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 37 Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 78 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 87