POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE PRIVIND DEZVOLTAREA … · tehnologice pe plan internațional reprezintă priorități pentru orice economie care dorește să se mențină în echilibru

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 1 / 2019

SUMAR / CONTENTS 1/2019REVISTA ROMÂNĂ DE STATISTICĂ SUPLIMENT

ANALIZA ROLULUI INVESTIŢIILOR DE CAPITAL ÎN DEZVOLTAREA ECONOMICĂ 3THE ANALYSIS OF THE ROLE OF CAPITAL INVESTMENT IN ECONOMIC DEVELOPMENT 19Prof. Constantin ANGHELACHE PhD Prof. Cristian Marian BARBU PhD

PRINCIPALELE REPERE PRIVIND EVOLUŢIA INDUSTRIEI DIN ROMÂNIA ÎN ANUL 2018 34THE FUNDAMENTAL LANDMARKS ON THE EVOLUTION OF ROMANIA’S INDUSTRY IN 2018 42Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhDȘtefan Gabriel DUMBRAVĂ Ph.D StudentDaniel DUMITRU Ph.D Student Andreea – Ioana MARINESCU PhD Student

METODE DE EVALUARE A COSTULUI SECURITĂŢII SOCIALE 49METHODES OF ASSESSING THE COST OF SOCIAL SECURITYLecturer Ana CARP PhD

ANALIZA ROLULUI ŞI LOCULUI COOPERAŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA ETATIZATĂ 69ANALYSIS OF THE ROLE AND PLACE OF THE HANDICRAFT COOPERATION IN ROMANIA DURING THE CENTRALIZED PERIOD 89Prof. Constantin ANGHELACHE PhDAssoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD

ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE - PRIORITATE PENTRU ROMÂNIA 110THE ACCESSION OF EUROPEAN FUNDS - PRIORITY FOR ROMANIA 124Prof. Constantin ANGHELACHE PhDDoina AVRAM Ph.D Student Doina BUREA Ph.D StudentMaria MIREA Ph.D Student

www.revistadestatistica.ro/supliment

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 1 / 20192

PRINCIPALELE ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA UNOR TIPURI DE COOPERATIVE 138THE MAIN ASPECTS ON DEVELOPMENT OF SOME TYPES OF COOPERATIVES 151Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhDProf. Constantin ANGHELACHE PhDProf. Radu Titus MARINESCU PhD

POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE PRIVIND DEZVOLTAREA RURALĂ A AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI 164EUROPEAN UNION POLICIES ON RURAL DEVELOPMENT OF AGRICULTURE AND INDUSTRY 176Prof. Constantin ANGHELACHE PhDTudor SAMSON Ph.D Student Radu STOICA Ph.D Student

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 1 / 2019 3

Analiza rolului investiţiilor de capital în dezvoltarea economică

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiProf. univ. dr. Cristian Marian BARBU ([email protected])

Universitatea „Artifex” din București

Abstract Evoluția unei țări se poate realiza prin creșterea consumului, sporirea investițiilor sau printr-o strategie mixtă de sporire echilibrată a consumului și investițiilor. Deoarece a pierdut perioade interesante în care puteau să dezvolte, prin forțe proprii, investițiile, în prezent se pune acut problema ca acestea să crească prin atragerea investițiilor straine directe de capital și accesarea superioară a fondurilor europene. Trebuie sporite și investițiile autohtone, numai că acestea sunt limitate la nivelul bugetului consolidat. Astfel, indiferent de dorințe, ne situăm în imposibilitatea de a investi, pe plan intern, mai mult decât permite bugetul anual. În aceste condiții, obiectivul în domeniul investițiilor îl reprezintă atragerea capitalului străin, ori aceasta nu se poate realiza fără o politică de stimulare a acestora. De aceea, trebuie acordate facilități deoarece atragerea de capital străin este net superioară, din toate punctele de vedere (fi nanciar, rentabilitate, degrevarea de datorii, perfecționarea și plata forței de muncă etc.) creditelor interne sau internaționale. De asemenea, accesarea fondurilor europene este o mare rezervă fi nanciară care încă nu este valorifi cată. Cuvinte cheie: investiții, capital autohton, capital străin, societăți comerciale, buget Clasifi carea JEL: E22, F21

Introducere

În studiul care stă la baza acestui articol, autorii fac o prezentare a concluziilor la care au ajuns. Mai întâi, se face o prezentare a cadrului general privind evoluția României, rezultând și o serie de neajunsuri care s-au manifestat în cadrul privatizărilor, al legislației în domeniul investițiilor și altele. Se prezintă apoi factorii care au efect asupra creșterii investițiilor, subliniind avantajele pe care le oferă calitatea României de țară membră a NATO și a Uniunii Europene. Accentul este pus apoi pe faptul că investițiile de capital străin (investițiile directe de capital) trebuie să fi e o prioritate constantă a României. În context se prezintă evoluția înmatriculărilor de societăți


comerciale cu capital străin, în perioada 1991-2017. Studiul evidențiază că în ultimii ani a scăzut atât numărul de societăți comerciale cu capital străin înregistrate în România, cât și volumul (valoarea) capitalului străin care a trecut „granița țării”. Structura participării în teritori a investitorilor străini este și ea evidențiată și argumentată cu cifre. Rezultă că sunt multe județe sau regiuni de dezvoltare în care investițiile de capital străin sunt minore. În articol se realizează și o succintă prezentare a investițiilor de capital autohton.

Literature review Anghel, Anghelache, Avram și Burea (2017) au analizat rolul important pe care îl au investițiile straine directe în dezvoltarea economică a unei țări. Anghel, Anghelache, Stanciu și Popovici (2016) au prezentat o serie de aspecte referitoare la fundamentarea deciziei de investiții. Anghelache (2018) a realizat un studiu privind evoluția economico-socială a României în intervalul de timp scurs de la Marea Unire și până în prezent. Anghelache, Anghelache și Sacală (2016) au analizat modul în care au evoluat investițiile de capital în România. Anghelache, Anghelache, Niţă și Sacală (2015) au prezentat un model de analiză a ISD. O temă similară este tratată de Blonigen, Davies, Waddell și Naughton (2007). Anghelache și Sacală (2014) au studiat corelația dintre investiții și mediul de afaceri. Cicak și Soric (2015) au studiat legătura dintre investițiile străine directe și produsul intern brut. De Michelis și Monfort (2008) au abordat aspecte refeitoare la convergența regională și politica europeană de coeziune. Pistoresi și Rinaldi (2012) au studiat corelația dintre activitatea de comerț internațional și creșterea economică. Popielas (2012) a făcut referiri la armonizarea serviciilor de investiții în Uniunea Europeană, în timp ce Stępniak (2015) propune hărți interactive ca instrument al proceselor de investiții.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii

• Cadrul general

Rezultatele economico-sociale înregistrate de România după 2010 evidențiază o cădere fără precedent. Unitatea indicatorilor pe baza cărora se poate evalua, cantitativ și calitativ, evoluția economică marchează un trend ascendent față de perioadele anterioare. Rezervele valutare ale Băncii Naționale au înregistrat o ușoară creștere, fi ind satisfăcătoare la sfârșitul anului 2016, prin atragerea unei cantități de valută existentă la populație.


Un calcul simplu conduce la concluzia că, în prezent, se mai afl ă la populație, nedepusă în conturi bancare, suma de circa opt-nouă miliarde de euro/dolari. Deși exporturile se vor menține la un nivel ridicat, păstrându-și trendul manifestat în ultimii ani totuși datorită sporirii și a importurilor, soldul balanței comerciale va rămâne defi citar. Obținerea de noi credite va depinde de modul în care România va acționa în procesul de integrare în Uniunea Europeană și va depinde accesarea fondurilor europene și atragerea de investiții străine directe. Din 1990 și până în prezent s-a înregistrat constant un defi cit al balanței de comerț exterior. În circumstanțele prezentate, nu există, practic, prea multe măsuri salvatoare. Printre acestea: atragerea investițiilor de capital străin în România ar fi una de dorit, dar nesiguranța evoluției economiei românești și lipsa unui cadru legislativ coerent nu stimulează investitorii străini. În ceea ce privește redresarea economică pe calea investițiilor de capital, am menționat atragerea investițiilor de capital străin, deoarece despre perspectiva creșterii importante a capitalului real autohton este mai difi cil de crezut că va fi soluția optimă. În situația în care s-a ajuns, nici societățile private care apar consolidate nu vor mai putea să se lanseze în procesul de privatizare din cauza lipsei de surse fi nanciare. Nu se poate recurge nici la credite în scop de investire sub formă de capital, nu numai datorită prevederilor legale, ci și datorită dobânzilor ridicate practicate de băncile comerciale. În acest context, atragerea de capital și de investiții autohtone și străine este o cale de evoluție reală în orice situație economică, atât în România, cât și în lume, și în Europa în special. Este lesne de înțeles că investițiile străine majore ar avea ca efecte: înlocuirea împrumuturilor la care trebuie să recurgă România; retehnologizarea societăților și regiilor autonome; introducerea unui nou model de management; asigurarea califi cării și specializării personalului; folosirea segmentelor de piață externe proprii ale celor ce investesc, eliminându-se astfel concurența externă; ridicarea calității producției și, nu în ultimul rând, descentralizarea activității și dezvoltarea economiei de piață.

• Creșterea, o necesitate obiectivă

După cum este cunoscut, reînnoirea fondurilor fi xe, perfecționarea acestora, dezvoltarea de noi capacități de producție dotate la nivelul cerințelor tehnologice pe plan internațional reprezintă priorități pentru orice economie care dorește să se mențină în echilibru și să se înscrie într-un proces constant de dezvoltare la nivel macro.


În țări cum este România, care s-a afl at în proces de tranziție către economia de piață, nevoia atragerii de investiții în domenii care sunt pretabile a se dezvolta este o necesitate obiectivă. România, ca și celelalte țări est-europene, a moștenit o dezvoltare industrială integrată în care capacitățile de producție lucrau interdependent și asigurau, la un nivel calitativ mai mult sau mai puțin corespunzător, produsele necesare pieței interne și un surplus pentru exporturi pe piețe care acceptau calitatea produselor respective. Din anul 1990, a început un amplu proces de transformare a economiei românești dintr-una superetatizată într-o economie de piață. Ideea apare nu numai benefi că, ci vitală pentru asigurarea unei noi relansări a industriei din România. De la aceste intenții, până la modalitățile concrete prin care s-a încercat realizarea în practică a reformei economice și privatizării este o cale ceva mai lungă. Ne amintim că în anul 1990 s-au emis două ipoteze care, abordate în asocierea lor, dau o imagine globală asupra nivelului economiei românești din acea perioadă, constituindu-se, totodată, în teze ale strategiilor de reformă, restructurare și privatizare elaborate ulterior. Pe de o parte, s-a vorbit despre agricultura „producțiilor record” și cu multe alte aspecte criticabile, făcându-se „marele pariu cu agricultura”. La douăzeci și șase de ani după lansarea acestui pariu, se poate constata, cu mare dezamăgire și îngrijorare crescândă, faptul că acest pariu a fost nu abandonat, ci practic spulberat de o realitate care face ca agricultura să fi regresat, din toate punctele de vedere (dotare, agrotehnici, rezultate etc.), până la un stadiu comparabil, eventual, cu cel interbelic. Pe de altă parte, despre industrie s-a afi rmat axiomatic cum că ar fi „o grămadă de fi are vechi”, rod al unei concepții „megalomanice”. Acum constatăm că aceste fi are vechi sunt și teribil de ruginite, fără ca în locul lor să se fi implementat ceva deosebit, în spiritul tehnicii sfârșitului de mileniu. Un aspect important, ce ar fi trebuit avut în vedere de cei care au preluat destinele economiei naționale, îl constituia necesitatea de a se continua, termina și da în exploatare investițiile afl ate în curs de realizare la acea dată. Din păcate, în multe astfel de cazuri, lucrările au fost întrerupte, amânate sau sistate, inducând mari pierderi atât întreprinderilor implicate, cât și economiei în ansamblu. Pe acest fond, evoluția investițiilor a fost diferită față de alte sectoare ale economiei naționale. Astfel, într-o primă etapă după 1990, s-a remarcat o scădere drastică a fondurilor de investiții repartizate centralizat, germenii


capitalului privat neputând suplini golul lăsat de întreruperea activităților și nealocarea de noi sume de la bugetul de stat în acest domeniu. Așa se face că, în primii trei-patru ani după 1990, s-a evidențiat alocarea de fonduri pentru unele modernizări, capitalul privat axându-se pe investiții în domeniul retehnologizării (în special prin importuri de utilaje și alte mijloace fi xe în general) sau construirea de capacități de producție sau desfacere de mărime redusă. Desigur, aceasta este o caracteristică a economiei de piață, dar în acest mod s-au irosit multe resurse în cadrul proiectelor de investiții în curs de realizare. Într-o a doua etapă, se constată că resursele create în procesul privatizării au fost direcționate către investiții, proces ce ar fi putut fi mai susținut în condițiile unei legislații fi scale mai stimulative. Pe acest fond, volumul investițiilor, chiar și în condițiile de criză economică puternică, internă și internațională, s-a menținut la un nivel constant, cu ușoare creșteri de la o perioadă la alta, până în 2008, când s-au declanșat efectele crizei. Specifi c este faptul că fondurile pentru investiții au fost direcționate către importuri de utilaje, neglijându-se capacitatea industriei românești de a deveni, prin retehnologizare, competitivă la nivelul pieței externe. În aceste condiții, relansarea industriei românești, a economiei în general, în contextul legităților și cerințelor economiei de piață, nu numai că rămâne un deziderat, dar se constată că nivelul de degradare, atât a marii industrii, cât și a celorlalte sectoare de activitate, se accentuează, acest proces căpătând un trend ireversibil. Se remarcă atât trendul, cât și ponderea superioare ale investițiilor pentru mijloace fi xe, comparativ cu cele alocate construcțiilor. Principalele investiții realizate în perioada analizată au fost direcționate către industria prelucrătoare, industria electrică și termică, agricultură și sectorul terțiar (comerț, poștă și telecomunicații, administrație publică). Investițiile din sectorul public, a căror principală destinație o constituie lucrările de infrastructură, au fost orientate cu precădere spre domeniile de interes național: energie electrică, industria extractivă, industria prelucrătoare, dar și în domeniul poștei și telecomunicațiilor. Se remarcă ritmul de creștere în programe de interes european și ponderea accentuată a investițiilor pentru utilaje. Investițiile din sectorul privat, și ele în creștere, au fost orientate cu precădere spre achiziționarea de utilaje de transport, mai ales din import. În acest sector, investițiile au fost direcționate cu precădere în sfera terțiară, în special în domeniul comerțului.


• Factori cu efect asupra creșterii investițiilor Un exemplu extrem de semnifi cativ în acest sens l-ar putea constitui obiectivul programatic, de mare acuitate și actualitate, căruia i-au fost subsumate de către clasa politică eforturi, demersuri și decizii de sacrifi ciu, respectiv aderarea României la structurile economice și politice vest-europene, respectiv la Uniunea Europeană și la NATO. În contextul noii situații geopolitice și economice din Europa, aderarea la aceste structuri a reprezentat, chiar abstracție făcând de tema, oricum hiperbolizată, a „reintegrării României în Europa”, un deziderat cu profunde determinări obiective, de natură economică și politică, la fel de important și de mult dorit de oricare dintre români. Modalitatea de abordare a problemei aderării, de către România, pe de o parte, și de către cele două structuri, pe de altă parte, a fost însă diferită. Este lesne de înțeles că atât NATO, cât și Uniunea Europeană au acceptat în anturajul lor o țară – România – care să aibă stabilitate economică, să dispună de o infrastructură bine pusă la punct și, de asemenea, să aibă o liniște socială și politică internă verifi cată și garantată, acestea fi ind criterii de performanță clar enunțate, valabile pentru toate fostele țări candidate. Aceste criterii induc cu necesitate un raport de cauzalitate, în sensul că îndeplinirea lor conduce la aderare, care, la rândul său, a devenit o premisă pentru o și mai bună stabilitate din punct de vedere economic, politic și social, pe fondul căreia să fi e posibile noi dezvoltări ale structurii, suprastructurii și infrastructurii țării. Consider că a fost greșită opinia celor care au crezut că integrarea României în Uniunea Europeană și în NATO este un fel de panaceu pentru toate problemele și numai în al doilea rând s-au gândit la dezvoltarea infrastructurii și a celorlalte activități macroeconomice. Să sintetizăm situația creată după anul 1990 până în prezent în felul următor: procesul de restructurare economică nu putea să nu aibă, indubitabil, ca o primă consecință, apariția și creșterea șomajului. De aici, probleme noi pentru România, care nu era obișnuită să folosească, ofi cial, cuvântul șomaj. În paralel, s-a creat embrionul infl ației, al căderii monedei naționale, al evidențierii pregnante a calității precare a unor produse românești al căror acces pe piețele europene a devenit tot mai greu, iar declinul economic general a devenit inevitabil. În acest context, strategia de a forța, numai pe cale politică, pătrunderea în Uniunea Europeană și în NATO a fost singura opțiune. Oricum, astăzi România este în NATO și de la 1 ianuarie 2007 și în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, intuind și ceea ce va urma celor „două aderări”, mai ales în contextul politicii promovate de noul președinte al României, o retrospectivă a


spațiului de douăzeci și trei de ani parcurs are sens, fi e și numai pentru arhivă. Cred că era mai fertil dacă se pornea de la faptul că forța de muncă disponibilizată, devenită între timp pătura șomerilor, putea fi utilizată cu efi ciență sporită în realizarea cel puțin a unuia dintre criteriile de aderare, respectiv dezvoltarea infrastructurii în țara noastră. Statul, ca proprietar al unor activități industriale, cum ar fi : producția cimentului, a bitumului și a altor produse necesare dezvoltării șoselelor, drumurilor etc., inclusiv a utilajelor necesare, ar fi putut cu maximă ușurință, imediat după 1990, să treacă la utilizarea forței de muncă disponibilizate și să perfecționeze acest element al infrastructurii. Ce s-ar fi întâmplat? În primul rând, o serie de societăți comerciale sau regii autonome, care fi e s-au privatizat pe sume discutabile, fi e au intrat în difi cultăți de producție și de resurse fi nanciare, ar fi devenit foarte profi tabile prin exploatarea și valorifi carea la intern a unor mari cantități de produse. Astfel, cel puțin fabricile de ciment din Fieni, Hoghiz, Medgidia și altele ar fi realizat activități cu o mare profi tabilitate, ceea ce ar fi fost de natură să creeze, prin profi turile obținute, surse de venit la bugetul de stat. Pe de altă parte, utilizarea forței de muncă disponibilizate pentru construirea acestor elemente de infrastructură ar fi degrevat bugetul asigurărilor sociale de stat de plata unor importante sume, sub formă de ajutor de șomaj sau indemnizații și alte sume care se oferă populației scoase din câmpul muncii. Desigur, în felul acesta, ar fi devenit mai ușor digerabilă și trecerea unui număr însemnat de persoane din sfera activității productive, a mineritului etc., care, pe măsura trecerii timpului, nu mai sunt efi ciente, în activitatea de dezvoltare a infrastructurii, printr-un proces util și efi cient de conversie a forței de muncă. În aceste condiții, ar fi fost simplu ca România să benefi cieze de o infrastructură deosebită, să aibă absorbită marea parte a șomajului creat și astfel să se confrunte cu mai puține probleme socioeconomice. Într-o astfel de situație, ar fi fost lesne de presupus că Uniunea Europeană și mai ales NATO, interesate să fi e prezente în zonă, ar fi apreciat că România are o infrastructură demnă de invidiat și ar fi gândit foarte rapid că este nevoie să atragă România în constelația țărilor membre UE și NATO, așa încât să se creeze condițiile de legătură cu Republica Moldova, Ucraina, Turcia și zona asiatică. Dar aceste evoluții nu s-au înregistrat, fi ind, probabil, mai efi cient de privatizat sectoare importante ale producției de ciment, ale producției de bitum ș.a., pe sume care oricând pot fi rediscutate, creând astfel mari difi cultăți refacerii infrastructurii în țara noastră. Din această cauză, am fost lăsați „mai la urmă”. Este ușor de presupus, în context, că țările din Uniunea Europeană au


gândit în alți termeni acceptarea României în structurile uniunii, avansând de multe ori o posibilă amânare a luării unei decizii pozitive. La nivelurile de decizie ale Uniunii Europene, aderarea României s-a pus în termeni particulari. Grupurile respective de țări și-au dat seama că intrarea României va necesita eforturi fi nanciare substanțiale din partea acestora pentru a moderniza fi e și numai elementele de infrastructură, iar România nu este pregătită să acceseze asemenea fonduri. Nimeni nu consideră că privatizarea infrastructurii este un lucru rău. Rău este faptul că, din 1990 până în prezent, infrastructura nici nu a fost privatizată, dar nici nu a fost modernizată prin utilizarea resurselor interne de care țara noastră dispunea din belșug. Revenind la problema de fond, a reformei și privatizării în România, nici nu este greu de văzut că în toate țările, dar mai ales în cele care au fost și ele în proces de tranziție către economia de piață, menținerea unei economii mixte este o necesitate. De aceea, privatizarea unor sectoare de activitate trebuie să se facă numai în momentul în care s-au creat condițiile ca acest proces să se facă în mod efi cient și profi tabil pentru sistemul macroeconomic. Din păcate, mari întreprinderi, unele producătoare pentru export, au fost în mod lent, dar ireversibil, lăsate în paragină, având în prezent mari datorii la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale și către alte regii autonome. Altele au fost privatizate în mare grabă, cu participarea limitată a unor investitori străini, fără o competiție deosebită, așa încât sumele încasate nu sunt la nivelul pe care l-ar fi cerut performanțele acestor societăți sau regii autonome, fără a mai menționa privatizările ratate din cauza lipsei de bonitate a unor investitori insufi cient verifi cați (ai putea aprecia faptul că procesul de degradare a unor întreprinderi a fost rezultatul unor „intenții” pentru a le aduce sub valoarea „zero” și apoi privatiza în proprietatea cui „trebuie”). Este ușor de dat exemple, cum ar fi : IMGB, DACIA, ROMCIM, ROMTELECOM, dramaticul TEPRO, privatizările combinatelor siderurgice Reșița, Galați, Hunedoara – pentru a constata acum ce rezervă evoluția acestor privatizări –, ca să nu mai vorbim despre o serie de fabrici producătoare de îngrășăminte chimice a căror privatizare nu a însemnat saltul calitativ pentru realizarea unor producții deosebite și redresarea respectivelor societăți, ci lichidarea acestora. Multe privatizări au fost, în cele din urmă veritabile exerciții imobiliare. Acum, pentru a scăpa de traumele „crizei”, încercăm, la indicația FMI, să introducem managementul privat sau să privatizăm rapid și ultimele regii (întreprinderi) de stat (energie, căi ferate, minerit etc.). Apreciem în acest context că încă nu este târziu pentru a se întreprinde măsurile necesare de sporire a atractivității pentru cei interesați


și cu disponibilități fi nanciare de a participa la procesul de privatizare sau de a investi, împreună cu parteneri din țara noastră, sume care să asigure echilibrarea și, mai ales, perspectiva relansării unor activități prin investiții interne și/sau externe.

• Investițiile de capital străin o prioritate

Am menționat mai sus, ca soluție vitală pentru stoparea declinului economic și consolidarea procesului de redresare, atragerea de investiții de capital străin în condițiile în care despre perspectiva creșterii capitalului autohton real nu se poate vorbi prea mult. Realizarea de investiții de capital autohton pe seama unor credite bancare nu poate fi luată în considerare, atât datorită prevederilor legale în vigoare, cât și datorită nivelului ridicat al dobânzilor practicate și, de ce nu, datorită înseși crizei ce se conturează tot mai evident și la nivelul sistemului bancar. În acest context, atragerea de capital și de investiții străine este singura cale de evoluție reală în orice situație economică, atât în România, cât și în lume, în general, și în Europa în special. Din păcate, și în acest domeniu s-a făcut prea puțin, iar în multe cazuri când s-a întreprins ceva s-a realizat tocmai contrariul. Legislația internă și politica fi scală au fost cele două mari obstacole în calea pătrunderii capitalului străin pe piața românească. După ce lucrurile s-au aranjat oarecum și o serie de investitori străini și-au manifestat dorința de a plasa investiții în România, a explodat o nouă bombă. În dorința de echilibrare bugetară, nu spun de rectifi care, pentru a aduce venituri suplimentare s-a recurs la calea simplă a aritmeticii. Adică s-a adăugat câte ceva la accize, s-a introdus TVA la unele tranzacții etc., fără să se facă o analiză temeinică și să se încerce o simulare, pentru a se vedea efectul măsurilor întreprinse. Concluzia amară va fi : ▪ investitorii își mai iau un moment prelungit de analiză și încearcă

să facă anticipații; ▪ măsurile nu au efectul scontat, dimpotrivă, s-a redus consumul, în

consecință, s-a diminuat exportul, iar posibilii investitori s-au răzgândit; ▪ veniturile la bugetul de stat vin din fi scalitate exagerată și nu din

veniturile economice concrete; ▪ imaginea externă este afectată, iar anticipațiile noastre se îndepărtează; ▪ noua calitate a României de membră a Uniunii Europene schimbă

oarecum datele problemei dar rămâne tot în sarcina noastră să pregătim temeinic proiectele pe baza cărora să se poate accesa fondurile de care dispunem.

Este mai clar ca oricând că pentru România nevoia de capital este vitală, în contextul în care cel străin, din motive foarte variate, dar și din cauza


unei legislații nu tocmai adecvate, manifestă mare reținere în a pătrunde masiv pe piața românească. Investițiile străine directe în 2009, datorită impactului negativ al crizei, au fost de numai 3.512.610,5 mii euro, fi ind în 2010 de 3.914.440,6 mii euro, 3.329.432,4 mii euro în 2011, 2.856.416,6 mii euro în 2012, 2.355.803,8 mii euro în 2013, 3.877.239,8 mii euro în 2014 și 1.239.305,8 mii euro în 2015. Situația din 2016 arată diminuarea capitalului străin, care a crescut, totuși, în 2017. Este greu de imaginat de ce în 2009-2012 nu s-au întreprins și alte măsuri pe linia stimulării investitorilor străini, în condițiile în care situația socială și politică a constituit o barieră în plus în calea celor care ar fi cutezat să investească în țara noastră. Nu trebuie să existe rețineri în sensul legiferării stimulentelor pentru atragerea capitalului străin și încurajarea capitalului autohton, deoarece tot ce se investește în România prin societăți comerciale românești, indiferent de proveniența capitalului subscris, constituie avuție națională.

Înmatriculări de societăți comerciale cu participare străină la capitalul social subscris, în perioada 1991- iunie 2017

Tabelul 1

Sursa: Institutul Național de Statistică și ONRC, Buletinul Statistic nr. 6/2017.


S-a restrâns foarte mult sfera țărilor din care s-a investit în România. S-a evidențiat faptul că investițiile de capital străin sub forma participării la înregistrarea de noi societăți comerciale au evoluat lent sau sunt de „amploarea” picăturii într-un ocean. Astfel, este surprinzătoare reținerea unor țări tradiționale, cum ar fi SUA, care au investit doar puțin în societăți din România. Din zona vecinilor, în afara Ungariei, Turciei și Moldovei și cele cu participări fi rave, celelalte țări sunt practic absente. Dacă pentru țările est- și central-europene, confruntate cu problemele proprii ale tranziției pe care o parcurg ele însele, se poate găsi o explicație logică a fenomenului, pentru țări cum ar fi Grecia, unde „s-au dus” fl ota și sistemul de comunicații românești, o pondere redusă în totalul investițiilor străine de capital în toți acești ani este de natură să ridice unele semne de întrebare. Între acestea se detașează grupul țărilor arabe, care, deși dețin o pondere mare sub aspectul numărului de societăți comerciale înregistrate, în nume propriu mai ales, totalizează împreună sub 3% din totalul capitalului străin investit. Acest fapt explică și o serie de fenomene negative (evaziune, fuga banilor în exterior, desfășurarea de activități neesențiale și aparent nerentabile etc.). Dacă am compara defi citul balanței comerciale, respectiv devansarea exporturilor de către importuri, cu investițiile totale sub formă de capitaluri în societăți comerciale, este ușor de văzut că, printr-o activitate nechibzuită, neechilibrată, peste 90% din totalul investițiilor s-au dus pe apa sâmbetei, prin practicarea unui comerț exterior total dezechilibrat. Situația este interesantă și dacă vom lua în discuție modul în care s-au înmatriculat societățile comerciale nou-înfi ințate în 2010-2017, în profi l teritorial, în România. Vom constata că într-o serie de județe, cum sunt Tulcea, Vaslui, Bacău, Gorj, Buzău, Teleorman și altele, aceste investiții, sub formă de capital social subscris în valută la constituirea unei noi societăți, lipsesc sau se situează la un nivel foarte scăzut din totalul unor astfel de investiții. Există și unele excepții, cum ar fi municipiul București, județele Ilfov, Prahova, Timiș, Cluj, Brașov, Constanța, care se înscriu cu participări semnifi cative la formarea capitalului prin subscriere și vărsare de acțiuni sau părți sociale în valută, dar situația este total necorespunzătoare în contextul general prezentat. Nu este de neglijat nici aspectul că „marii investitori” provenind din țările dezvoltate sunt, de multe ori, cetățeni români stabiliți în respectivele țări. Apropierea, pe această cale, de țara natală, indiferent de motivațiile acestora, este în sine lăudabilă și demnă de a fi încurajată, însă, în raport cu conținutul și obiectivele unor investiții străine de capital în România, rezultatele sunt departe de a produce efectele sperate.


De asemenea, este de semnalat faptul că, prin astfel de investiții, România nu a putut să găsească o sursă care să asigure cel puțin menținerea, dacă nu revitalizarea dezvoltării sale industriale. Dacă am compara nivelul investițiilor de capital străin prin participare la constituirea de societăți comerciale în țara noastră cu celelalte țări est- sau central-europene, vom constata că România se situează în coada unui astfel de clasament. Aceasta este o nouă dovadă că trebuie să se pună în mod riguros problema modului în care este rearanjată și redirecționată această activitate.

• Investițiile de capital autohton

Am analizat până în prezent doar modul în care s-au efectuat investițiile de capital străin în țara noastră. Aceasta nu înseamnă că trebuie neglijată atragerea de investiții autohtone. Deși capitalului românesc trebuia să i se acorde o atenție sporită, de fapt, investirea de capital autohton a fost frânată, din cauza lipsei de mijloace fi nanciare, de imposibilitatea participării unor persoane fi zice sau juridice române la unele proiecte, fi e independent, fi e în colaborare cu societăți comerciale externe. Din păcate, fi e din populism, fi e din nepricepere, încă din anul 1990 s-a pășit cu stângul în acest domeniu. Așa, de pildă, vestitele „părți sociale” (circa 38 miliarde de lei la nivelul anului 1990, adică circa cinci miliarde de dolari SUA) au trecut automat din sfera producției (ca sursă de fi nanțare) în sfera consumului. Această trecere s-a realizat pe fondul lipsei de activități productive și stocuri de produse necesare populației, ceea ce a avut un dublu efect negativ: în primul rând, s-au diminuat fondurile pentru dezvoltare, iar în al doilea rând, s-a creat un surplus de masă monetară, fără acoperire în produse și servicii la nivelul prețurilor anului 1990. Părțile sociale existente în anul 1990 ar fi trebuit transformate în acțiuni, constituind astfel embrionul privatizării în România. Concomitent, în felul acesta, nu se dădea semnalul infl ației în țara noastră prin dezechilibrarea raportului între volumul redus de produse și servicii, pe de o parte, și masa monetară deosebit de mare de care a dispus populația pe termen scurt, la momentul respectiv, pe de altă parte. Pe fondul unei astfel de situații, legislația referitoare la societățile comerciale, deși pozitivă în esența ei, nu a putut decât să creeze cadrul afi rmării liberei inițiative și a mecanismelor economiei de piață, care însă, în absența unui capital autohton real și consistent, nu au putut genera dezvoltări de anvergură. Menținerea pe o perioadă îndelungată a unei structuri mixte a economiei prin coexistența sectorului privat în formare, reprezentat cvasi-exclusiv de întreprinderile mici și mijlocii, cu un sector de stat sau mixt la nivelul


marilor unități economice, supus, la rândul său, unor succesive și anevoioase formule de privatizare, nu a fost de natură să confere, pe ansamblul economiei naționale, acel trend pozitiv presupus de procesul reformei. Dimpotrivă, pe măsura trecerii timpului și sub impactul unor măsuri de politică economică și mai ales fi scală, marile unități economice au fost decapitalizate și devalorizate, astfel încât privatizarea lor a devenit, indiferent de metoda preconizată, difi cil de realizat sau, în cel mai bun caz, realizabilă în condiții derizorii. Concomitent, sectorul privat, reprezentat de întreprinderile mici și mijlocii, confruntat, la rândul său, cu aceleași măsuri, a înregistrat, după perioada inițială de efervescență, același proces de decapitalizare și regres. Ilustrativă în ceea ce privește acest fenomen este contribuția adusă de sectorul privat la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, aport care în anul 2014 a fost de peste 64,3%, 2015 de 63,9%, în 2016 de 64,3% și 64,5% în prima jumătate a anului 2017. În procesul privatizării nici nu poate fi pusă problema apelării la credite masive, atât timp cât moneda națională este scumpă, dobânzile real pozitive practicate de băncile comerciale sunt foarte mari, iar investițiile nu pot aduce venituri decât într-o perioadă viitoare. Este de înțeles deci de ce chiar și cei cu mare dorință și pricepere de a participa la procesul de privatizare își estompează ambițiile și gândurile, văzând pericolul ce se afl ă într-o astfel de perspectivă. De aceea, este de maximă importanță ca și acum, în ceasul ultim, ca procesul de privatizare, de reformă și restructurare economică să plece de la analiza reală a situației existente pe piața de capital din țara noastră, caracterizată prin lipsa de atractivitate pentru capitalul străin ce se dorește a fi investit în România, precum și prin lipsa de mijloace fi nanciare cu care se confruntă agenții economici din țara noastră. Pe termen lung, este neefi cient ca sumele ce rezultă din procesul de privatizare să fi e utilizate ca venituri la bugetul statului, în loc să fi e concentrate în fonduri care să asigure retehnologizarea și pregătirea unor societăți comerciale și regii autonome pentru privatizare. Desigur, este mult mai ușor să se procedeze în acest fel, dar există pericolul ca țara noastră să fi e secătuită și mai mult de resurse fi nanciare apte de a fi utilizate în procesul privatizării. Ar mai fi de menționat și faptul că, practic, toate marile privatizări au mari volume în lucru, incluse sau deschise, la Parchet. Nu mai vorbesc de unele dosare care s-au închis prin sfânta „prescriere” a faptelor. O serie de aspecte semnifi cative privind investițiile de capital străin și autohton au fost abordate pe larg în capitolul unu, fi ind de prisos să repetăm și aici aceste elemente.


• Perspectiva investițiilor

Ne rezervam la a analiza ce a fost până în acest moment și mai puțin de ceea ce va fi . Vom acorda atenție, mai ales, aspectelor ce depind tradițional de noi. Așadar, în contextul evoluțiilor înregistrate în perioada 2000-2017, există temerea că va fi încă difi cil de redresat „corabia în derivă”, numită economia națională. De fapt, investițiile străine vor depinde de perspectiva ca „noul guvern” să aibă un program anticriză, de redresare a economiei naționale, iar cele interne de resursele existente, scutirea de impozit a profi tului reinvestit etc. În perspectiva imediată, există pericolul să se consume și micile rezerve fi nanciare care mai există, să crească datoria publică, reducerea și degradarea, pe termen lung, a unor componente ale avuției naționale, astfel încât restructurarea în continuare a economiei naționale să devină și mai difi cilă, dacă nu imposibilă. De aceea, în actuala stare de criză, se impune conceperea și aplicarea unui sistem de sprijinire a sectorului privat, în speță a întreprinderilor mici și mijlocii. În această direcție, se impune luarea unor măsuri, cum sunt: ▪ îmbunătățirea legislației în domeniul atragerii investițiilor de capital

străin, care să ofere facilități deosebite și garanții guvernamentale pentru cei care vin cu proiecte majore, de interes pentru economia națională a României, iar sumele vizate a fi investite să fi e de ordinul milioanelor de euro;

▪ în al doilea rând, trebuie avut în vedere ca privatizarea unor elemente de infrastructură sau chiar a unor societăți comerciale care, chiar dacă sunt în difi cultate fi nanciară, reprezintă, prin asigurarea surselor de fi nanțare, un potențial de producție în viitor, să fi e pregătită și să se creeze condițiile unei concurențe reale în privatizarea acestora;

▪ pentru capitalul autohton, este de maximă importanță crearea condițiilor de atragere a profi tului obținut în investiții majore, prin crearea de facilități fi scale;

▪ tot pentru stimularea investițiilor de capital autohton, trebuie să se aibă în vedere posibilitatea unor fi nanțări, a acordării unor credite în condiții avantajoase și mai ales accesarea fondurilor europene.

În fond, realizarea de investiții de către întreprinzători români, concretizate în obiective, reprezintă crearea de avuție națională, așa că nu există niciun pericol dacă, în condiții judicioase, se acordă credite. Chiar dacă aceste credite nu ar mai putea fi restituite, dacă proiectele au fost bine gândite, ele pot fi preluate și dezvoltate în continuare. Astfel de măsuri trebuie categoric însoțite de un pachet de programe care să vizeze creșterea productivității muncii și implicarea efi cientă a


populației în activități utile, necesare și profi tabile atât pentru indivizi, cât și pentru societate. Este difi cil de cuantifi cat acum, modul în care vor fi alocate sursele pentru investiții sau vor fi atrase cele străine. Rămâne domeniul căruia trebuie să i se acorde o mai mare atenție pentru a consolida și proteja capitalul autohton, cel care poate asigura o evoluție concretă a dezvoltării țării.

Concluzii

Studiul efectuat de autori relevă necesitatea de a acorda atenție sporită atragerii capitalului străin în România, prin sporirea capitalului existent și crearea de noi societăți comerciale cu capital străin. Trebuie revizuit cadrul legislativ pentru a deveni stimulator și „prietenos” cu investitorii străini. Investițiile străine directe trebuie stimulate prin facilități condiționate de sporirea investițiilor străine cu efi ciență ridicată. Apreciem că actuala politică bancară din România, descurajantă pentru investitorii autohtoni străini, este un argument „pozitiv” pentru atragerea de investitori (investiții) străini care pot accesa credite de pe piața fi nanciar-bancară externă, în condiții certe și la costuri deosebit de reduse (aceasta este concluzia din simpla comparare a dobânzilor la credite practicate pe piața fi nanciar-bancară din România și alte țări comunitare).

Bibliografi e

1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Avram, D., Burea, D. (2017). Foreign direct investment as an accumulated share of national wealth. Romanian Statistical Review, Supplement, 10, 37-46,

2. Anghel, M.G., Anghelache, C., Stanciu, E., Popovici, M. (2016). The substantiation of the investment decision. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 94-103

3. Anghelache, C. (2018). Bilanțul economic al României la 100 de ani, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Sacală, C. (2016). General Aspects on Developments in Equity Investments in Romania. Romanian Statistical Review Supplement, 4, 83-90

5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Niţă, G., Sacală, C. (2015). Study on evolution of foreign direct investment fl ows – model analysis Romanian Statistical Review Supplement, 10, 120-127

6. Anghelache, C., Sacală, C. (2014). The Autochtonous Investments and the Business Environment. Romanian Statistical Review Supplement, 10, 81-83

7. Blonigen, B., Davies, R., Waddell, G., Naughton, H. (2007). FDI in space: Spatial autoregressive relationships in foreign direct investment. European Economic Review, 51 (5), 1303-1325

8. Cicak, K., Soric, P. (2015). The Interrelationship of FDI and GDP in European Transition Countries. International Journal of Management Science and Business Administration, 1 (4), 41-58

9. De Michelis, N., Monfort, P. (2008). Some refl ections concerning GDP, regional convergence and European cohesion policy. Regional Science Policy & Practice, 1 (1), 15-22


10. Pistoresi, B., Rinaldi, A. (2012). Exports, imports and growth, Elsevier in its journal Explorations in Economic History, 49 (2), 241-254

11. Popielas, M. (2012). Harmonization Of Investment Services In The European Union – The Example Of Investment Funds. Oeconomia Copernicana, 3 (1), 73-88

12. Stępniak, C. (2015). Interactive maps as a tool of investment processes support.

Collegium of Economic Analysis Annals, 38, 247-258


THE ANALYSIS OF THE ROLE OF CAPITAL INVESTMENT IN ECONOMIC

DEVELOPMENT

Prof. Constantin ANGHELACHE PhD ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of BucharestProf. Cristian Marian BARBU PhD ([email protected])

„Artifex” University of Bucharest

Abstract

The evolution of a country can be achieved by increasing consumption, increasing investment, or by a joint strategy of balanced consumption and investment. Because it has lost interesting periods in which it has been able to self-expand its investments, it is now acutely an issue that they grow by attracting foreign direct capital investment and higher access to European funds. Local investments need to be increased, but they are limited to the consolidated budget. Thus, regardless of desires, we are unable to invest internally more than the annual budget allows. Under these circumstances, the objective in the fi eld of inevitability is to attract foreign capital, or this can not be achieved without a policy of stimulating them. Therefore, facilities should be granted because the attraction of foreign capital is, in all respects (fi nancially, profi tably, debt relief, improvement and payment of labor, etc.), superior to domestic or international credits. Also, accessing European funds is a large fi nancial reserve that is not yet being capitalized. Keywords: investments, domestic capital, foreign capital, companies, budget JEL Classifi cation: E22, F21

Introduction In the study of this article, the authors make a presentation of the conclusions reached. First, there is a presentation of the general framework on Romania’s evolution, resulting in a series of shortcomings that have occurred in privatizations, investment legislation and others. Then there are the factors that have an effect on the increase of investments, highlighting the advantages offered by Romania’s quality as a member country of NATO and the European Union. Emphasis is placed on the fact that foreign capital investment (direct capital investment) must be a constant priority of Romania. In this context, the evolution of the incorporation of trading companies with foreign capital is presented in the period 1991-2017. The study shows that in recent years both


the number of foreign companies registered in Romania and the volume (the value) of the foreign capital that has crossed the „border of the country” have decreased. The structure of foreign investors’ participation in the territory is also highlighted and argued with fi gures. It follows that there are many counties or development regions where foreign capital investments are minor. The article also provides a brief presentation of domestic capital investment.

Literature review

Anghel, Anghelache, Avram and Burea (2017) analyzed the important role of foreign direct investment in the economic development of a country. Anghel, Anghelache, Stanciu and Popovici (2016) presented a series of issues regarding the substantiation of the investment decision. Anghelache (2018) conducted a study on the economic and social evolution of Romania in the time span from the Great Union to the present. Anghelache, Anghelache and Sacala (2016) analyzed how capital investment in Romania evolved. Anghelache, Anghelache, Niţă and Sacala (2015) presented a model of FDI analysis. A

similar theme is dealt with by Blonigen, Davies, Waddell and Naughton (2007).

Anghelache and Sacal (2014) studied the correlation between investment and

the business environment. Cicak and Soric (2015) studied the link between

foreign direct investment and gross domestic product. Michelis and Monfort

(2008) addressed issues relating to regional convergence and European

cohesion policy. Pistoresi and Rinaldi (2012) studied the correlation between

international trade activity and economic growth. Popielas (2012) referred

to the harmonization of investment services in the European Union, while

Stępniak (2015) proposes interactive maps as a tool for investment processes.

Research methodology, data, results and discussions

• The general framework

The economic and social results recorded by Romania after 2010

highlight an unprecedented fall.

The unity of the indicators on the basis of which quantitative and

qualitative assessment can be made, the economic evolution marks an upward

trend compared to previous periods.

The National Bank’s foreign exchange reserves recorded a slight

increase, being satisfactory at the end of 2016, by attracting a quantity of

existing currency to the population.

A simple calculation leads to the conclusion that there are currently

about eight to nine billion euro / dollars in the population, not covered by bank

accounts.


Although exports will remain at a high level, preserving their trend in recent years, however, due to growth and imports, the trade balance will remain weak. Getting new credits will depend on how Romania will act in the process of integration into the European Union and will depend on accessing European funds and attracting foreign direct investment. Since 1990, there has been a steady decline in the external trade balance. In the circumstances presented, there are practically too many saving measures. Among them: attracting foreign capital investments in Romania would be desirable, but uncertainty about the evolution of the Romanian economy and the lack of a coherent legislative framework do not stimulate foreign investors. Regarding the economic recovery through capital investment, we mentioned the attraction of foreign capital investment, because the prospect of a signifi cant increase in the real self-owned capital is more diffi cult to believe will be the optimal solution. If it does, the private companies that appear to be consolidated will no longer be able to launch the privatization process due to lack of fi nancial resources. Capital loans can not be used for capital investment purposes, not only due to legal provisions but also due to the high interest rates charged by commercial banks. In this context, the attraction of domestic and foreign capital and investments is a real way of evolution in any economic situation, both in Romania and in the world, and in Europe in particular. It is easy to understand that major foreign investments would have the effect of: replacing the loans that Romania needs to use; re-technologization of autonomous societies and regies; introducing a new management model; ensuring qualifi cation and specialization of staff; using the external market segments of those who invest, thus eliminating external competition; raising the quality of production and, last but not least, decentralizing the activity and developing the market economy.

• Growth, an objective necessity

As is well known, the renewal of fi xed assets, their improvement, the development of new production capacities endowed with international technology requirements represent priori- ties for any economy that wants to maintain its balance, a constant process of macro-level development. In countries such as Romania, which is in the process of transition to a market economy, the need to attract investment in areas that are appropriate to develop is an objective necessity.


Romania, as well as the other Eastern European countries, had an integrated industrial development where production capacities worked interdependently and provided, at a qualitative level more or less appropriate, the necessary products for the domestic market and a surplus for exports in markets that accept the quality of those products. Since 1990, an extensive process of transforming the Romanian economy from a superetatized one into a market economy has begun. The idea is not only benefi cial but vital to ensuring a new revival of the Romanian industry. From these intentions, to the concrete ways in which the economic reform and privatization were attempted, is a much longer path. We recall that in 1990 two hypotheses were issued which, in their association, gave a global picture of the level of Romanian economia at that time, and they were also the theses of reform, restructuring and privatization further elaborated. On the one hand, there was talk about „record production” farming and many other critical issues, making „the big bet with agriculture.” Twenty-six years after the launch of this bet, we fi nd, with great disappointment and growing concern, that this bet has not been abandoned but practically shattered by a reality that makes agriculture regress from all points of view (endowment, agrotechnics, results, etc.), to a comparable stage, possibly with the interwar period. On the other hand, the industry was affi rmed axiomatically how that it would be „a bunch of old beasts”, the fruit of a „megalomanic” conception. Now we fi nd that these old beasts are also terribly rusty, without having anything special implemented in the spirit of the millennium. An important aspect, which should have been taken into account by those who took over the destinies of the national economy, was the need to continue, fi nish and put into operation the investments in progress at that time. Unfortunately, in many such cases, work has been interrupted, postponed or stopped, causing great losses to both the involved businesses and the economy as a whole. On this background, the evolution of investments was different from other sectors of the national economy. Thus, in a fi rst phase after 1990, a drastic decrease of the centrally distributed investment funds was noted, as the germ of private capital could not fi ll the gap left by the interruption of activities and the non-allocation of new amounts from the state budget in this fi eld. Thus, in the fi rst three or four years after 1990, the allocation of funds for some modernizations was highlighted, with private capital focusing on investments in the fi eld of refurbishment (especially by imports of machinery


and other fi xed assets in general) or the construction of production capacities or reduced size sales. Of course, this is a characteristic of the market economy, but in this way many resources were wasted in the ongoing investment projects. In a second stage, it is noted that the resources created in the privatization process were directed to investments, a process that could have been more sustained under more stimulating tax legislation. Against this background, the volume of investment, even in the strong, domestic and international economic crisis, has remained at a constant level, with slight increases from one period to the next, until 2008, when the effects of the crisis began. Specifi cally, investment funds were directed to machinery imports, neglecting the ability of the Romanian industry to become competitive on the foreign market by upgrading. Under these circumstances, the re-launch of the Romanian industry, the economy in general, in the context of the market economy laws and requirements, not only remains a desideratum, but it is noted that the level of degradation of both the large industry and the other sectors activity is accentuated, this process is getting an irreversible trend. Both the trend and the higher share of investment for fi xed assets, compared to those allocated to constructions, are noted. The main investments made during the analyzed period were directed to the manufacturing, electricity and thermal industry, agriculture and the tertiary sector (trade, post and telecom, public administration). Public sector investments, the main purpose of which is infrastructure works, were mainly focused on areas of national interest: electricity, mining, manufacturing, but also postal and telecommunications. It is noted the growth rate in programs of European interest and the accentuated share of investments in machinery. Investments in the private sector, also increasing, have been particularly focused on the purchase of transport equipment, especially from import. In this sector, investments were mainly directed in the tertiary sphere, especially in the area of commerce.

• Factors with an effect on investment growth

An extremely signifi cant example in this respect could be the programmatic objective of great accuracy and topicality, to which the political class has been endeavoring to take efforts, steps and sacrifi cial decisions, namely Romania’s accession to the economic and political structures west- European Union, respectively the European Union and NATO. In the context of the new geopolitical and economic situation in Europe, adherence to these structures was even an abstraction of the


„hyperbolised” theme of „Romania’s reintegration into Europe”, a desideratum of profound objective determinations of an economic and political nature, as well important and much wanted by any of the Romanians. The way of approaching the accession issue by Romania, on the one hand, and by the two structures, on the other hand, was different. It is easy to understand that both NATO and the European Union have accepted in their entourage a country - Romania - that has economic stability, has a well-established infrastructure and also has a social and social peace verifi ed and guaranteed internal policy, these being clearly stated performance criteria valid for all former candidate countries. These criteria necessarily trigger a causal relationship in the sense that their fulfi llment leads to accession, which in turn has become a prerequisite for even greater economic, political and social stability, on the basis of which possible new developments of the structure, superstructure and infrastructure of the country. I think that the opinion of those who believed that Romania’s integration into the European Union and NATO was a kind of panacea for all the problems and only secondly they thought about the development of the infrastructure and the other macro- ¬economice. Let us synthesise the situation created after 1990 to the present: the economic restructuring process could not undoubtedly have the fi rst consequence, the emergence and increase of unemployment. Hence, new problems for Romania, which was not accustomed to using offi cially the word unemployment. At the same time, the infl ation embryo, the fall of the national currency, the highlighting of the precarious quality of Romanian products whose access to the European markets has become increasingly diffi cult, and the general economic decline has become inevitable have been created. In this context, the strategy to force, only by political means, the penetration into the European Union and NATO was the only option. However, today Romania is in NATO and since January 1, 2007 and in the European Union. Nevertheless, understanding what will follow the „two adhesions”, especially in the context of the policy promoted by the new president of Romania, a retrospective of the twenty-three year space has made sense even for the archive. I think it was more fertile if it started from the fact that the redundant labor force, which in the meantime became the unemployed, could be used with increased effi ciency in achieving at least one of the accession criteria, namely the development of the infrastructure in our country. The State, as the owner of industrial activities such as cement, bitumen and other products needed for the development of roads, roads, etc.,


including the necessary machinery, could easily pass immediately after 1990 lack of redundant labor and to improve this element of infrastructure. What would have happened? First of all, a number of commercial companies or self-governing regies, either privatized on questionable amounts or faced with production diffi culties and fi nancial resources, would have become very profi table by exploiting and capitalizing on large quantities of products. Thus, at least the cement factories in Fieni, Hoghiz, Medgidia and others would carry out activities with great profi tability, which would have been able to create, through profi ts obtained, sources of income to the state budget. On the other hand, the use of the redundant workforce to build these infrastructure elements would have relieved the state social insurance budget from paying signifi cant sums in the form of unemployment benefi ts or allowances and other amounts available to the labor force. Of course, it would also have become easier to digest the passage of a signifi cant number of people from productive activity, mining, etc., which, as time passes, are no longer effi cient in the development of infrastructure, a useful and effi cient conversion process for the workforce. Under these circumstances, it would have been easy for Romania to benefi t from a special infrastructure, to absorb the large part of the unemployment created and thus to face fewer socio-economic problems. In such a situation, it would have been easy to assume that the European Union and especially NATO, interested in being present in the area, would have appreciated that Romania has a dignifi ed infrastructure and would have thought very quickly that it is necessary to attract Romania into the constellation of EU and NATO member states, so as to create the conditions of connection with the Republic of Moldova, Ukraine, Turkey and the Asian region. But these developments have not been recorded, and it is probably more effi cient to privatize important sectors of cement production, bitumen production, etc., at amounts that can be redeemed at any time, creating great diffi culties for the reconstruction of the infrastructure in our country . Because of this, we were left „last.” It is easy to assume, in context, that the European Union countries have in other terms considered the acceptance of Romania in the structures of the union, often advancing a possible postponement of a positive decision. At the decision-making levels of the European Union, Romania’s accession was put in private terms. These countries have realized that Romania’s entry will require substantial fi nancial efforts on their part to modernize the infrastructure elements, and Romania is not ready to access such funds.


No one thinks privatizing infrastructure is a bad thing. It is bad that since 1990, the infrastructure has not even been privatized, nor has it been upgraded by using domestic resources that our country has in abundance. Turning to the substantive issue of reform and privatization in Romania, it is not hard to see that in all countries, but especially in those that were in the process of transition to a market economy, maintaining a mixed economy is a necessity . Therefore, the privatization of certain sectors of activity should be done only when the conditions have been created for this process to be done effi ciently and profi tably for the macroeconomic system. Unfortunately, large enterprises, some producing for export, were slowly, but irreversibly, left behind, with large debts to the state budget, the social security budget and other autonomous administrations. Others have been hurriedly privatized with the limited participation of foreign investors without a special competition, so that the proceeds received are not at the level required by the performance of these companies or autonomous regies, not to mention the privatizations missed by the cause of the lack of creditworthiness of some investors that are not suffi ciently verifi ed (you might appreciate that the process of degradation of some enterprises was the result of „intentions” to bring them below the value of „zero” and then privatize the property to whom they should „). It is easy to give examples such as: IMGB, DACIA, ROMCIM, ROMTELECOM, the dramatic TEPRO, the privatizations of the steel plants Reşiţa, Galati, Hunedoara - to fi nd out now what reserves the evolution of

these privatizations - not to mention a series of factories producing chemical

fertilizers whose privatization did not mean a qualitative leap for the realization

of special productions and the recovery of the respective companies, but

their liquidation. Many privatizations were, ultimately, real estate exercises.

Now, in order to get rid of the „crisis” trauma, we try to introduce private

management or privatize the last state-owned enterprises (energy, railways,

mining, etc.) at the IMF’s indication.

We appreciate in this context that it is not too late to take the

necessary steps to increase the attractiveness of those interested and fi nancial

availability to participate in the privatization process or to invest together with

partners in our country amounts to ensure the balancing and, in particular,

the prospect of relaunching some activities through internal and / or external

investment.

• Investing in foreign capital is a priority

We have mentioned above as a vital solution for stopping the

economic downturn and strengthening the recovery process, attracting foreign


capital investment, as the prospect of real domestic capital growth can not be said too much. The realization of domestic capital investments due to bank loans can not be taken into account, both due to the legal provisions in force and due to the high level of interest rates applied, and why not due to the very crisis which is increasingly evident in the level of the banking system. In this context, attracting capital and foreign investment is the only way of real evolution in any economic situation, both in Romania and in the world in general, and in Europe in particular. Unfortunately, too little has been done in this area, and in many cases when something has been done, the opposite has been done. Domestic legislation and fi scal policy were the two major obstacles to foreign capital entering the Romanian market. After things have settled somewhat and a number of foreign investors have shown their willingness to invest in Romania, a new bomb exploded. In the desire to balance the budget, I do not say for the rectifi cation, in order to bring extra income, the simple way of arithmetic was used. That is, some excise duty has been added, VAT has been introduced for some transactions, etc. without a thorough analysis and a simulation being attempted to see the effect of the measures taken. The bitter conclusion will be: ▪ investors take a longer moment of analysis and try to make

anticipations;

▪ the measures did not have the expected effect, on the contrary,

consumption decreased, consequently the export was diminished and the

investors investors changed their minds;

▪ incomes to the state budget come from exaggerated taxation and

not from the concrete economic incomes;

▪ the external image is affected and our expectations are removed;

▪ the new quality of romania as a member of the european union

changes somewhat the data of the problem, but it is still our task to prepare

thoroughly the projects on which to access the funds we have.

It is clearer than ever that for Romania the need for capital is vital,

in the context of the fact that the foreigner, for very different reasons, and

because of a law not exactly adequate, has a great restraint in penetrating the

Romanian market.

Foreign direct investments in 2009 due to the negative impact of

the crisis amounted to only 3,512,610.5 thousand euros, being in 2010 of

3,914,440.6 thousand euros, 3,329,432.4 thousand euros in 2011, 2,856,416,

EUR 6 thousand in 2012, EUR 2,355,803,8 thousand in 2013, EUR 3,877,239.8


thousand in 2014 and EUR 1,239,305.8 thousand in 2015. The situation in 2016 shows the decrease in foreign capital, which has increased, however, in 2017. It is hard to imagine why in 2009-2012 there were no other measures taken to stimulate foreign investors, given that the social and political situation constituted a barrier to those who would be willing to invest in our country . There must be no restraint in regulating the incentives to attract foreign capital and encouragement of domestic capital, because everything that is invested in Romania through Romanian trading companies, regardless of the origin of the capital, is national wealth.

Registration of companies with foreign participation in the subscribed

share capital, between 1991 and June 2017

Table 1

Source: National Institute of Statistics and ONRC, Statistical Bulletin no. 6/2017.

The sphere of the countries invested in Romania has narrowed very much. It has been pointed out that foreign capital investments in the form of participation in the registration of new commercial companies have evolved slowly or are the „scale” of the droplet in an ocean.


Thus, it is surprising to retain some traditional countries, such as the US, who have only invested little in Romanian companies. From neighboring countries, outside of Hungary, Turkey and Moldova and those with fi erce participation, the other countries are virtually absent. If for the Eastern and Central European countries, confronted with their own problems of transition, they can fi nd a logical explanation of the phenomenon for countries such as Greece where the fl eet and the „ Romanian communications, a reduced share in total foreign capital investments in all these years is likely to raise some questions. Among these are the group of Arab countries which, although they hold a large share in terms of the number of registered companies in their own name, together amount to less than 3% of the total foreign capital invested. This also explains a number of negative phenomena (evasion, money fl eeing abroad, carrying out non-essential and apparently unprofi table activities, etc.). If we compare the trade defi cit, namely the export surplus by imports, with the total capital investment in companies, it is easy to see that, through unreasonable, unbalanced activity, more than 90% of the total investments went the water of the sable, by practicing a totally unbalanced external trade. The situation is interesting also if we will discuss the way in which the newly established companies in 2010-2017, in territorial profi le, were registered in Romania. We will fi nd that, in a number of counties, such as Tulcea, Vaslui, Bacau, Gorj, Buzau, Teleorman and others, these investments, in the form of subscribed capital in foreign currency, for the formation of a new company, are missing or are at a very low level of the total of such investments. There are also some exceptions, such as Bucharest, Ilfov, Prahova, Timis, Cluj, Brasov, Constanta, which have signifi cant participations in the formation of capital by subscribing and paying shares or foreign currency in the currency, but the situation is totally inadequate in the general context presented. Nor is it to be neglected that the „big investors” coming from developed countries are often Romanian citizens settled in these countries. The proximity of their native country, regardless of their motivations, is in itself commendable and worthy of being encouraged, however, in relation to the content and objectives of foreign capital investments in Romania, the results are far from producing the hoped effects . It is also worth mentioning that, through such investments, Romania has not been able to fi nd a source that would at least ensure the maintenance, if not the revitalization of its industrial development. If we compare the level of foreign capital investments by participating in the establishment of commercial companies in our country with the other


Eastern or Central European countries, we will fi nd that Romania is at the end of such a ranking. This is a new proof that the issue of how this activity is rearranged and redirected must be rigorously put in place.

• Domestic capital investment

We have only analyzed how the foreign capital investments in our country have been made. This does not mean that local investment must be neglected. Although Romanian capital was to be given increased attention, in fact, the investment of domestic capital was stopped, due to the lack of fi nancial means, by the impossibility of participation of Romanian individuals or legal entities in some projects, either independently or in collaboration with foreign trade companies. Unfortunately, either from populism or from incompetence, he has left his left in this fi eld since 1990. Thus, for example, the so-called „social shares” (about $ 38 billion in 1990, about fi ve billion

US dollars) automatically passed from the sphere of production (as a source

of funding) to consumption. This passage was due to the lack of productive

activities and stocks of products needed by the population, which had a double

negative effect: fi rstly, the development funds were diminished, and secondly,

a surplus of mass money, without coverage in products and services at 1990

prices.

Existing social parties in 1990 should have been transformed into

shares, thus forming the embryo of privatization in Romania. At the same

time, there was no sign of infl ation in our country by unbalancing the ratio between the low volume of products and services, on the one hand, and the very large monetary mass of the short-term population at that time on the other hand. Against the background of such a situation, the legislation on commercial companies, although positive in its essence, could only create the framework for asserting the free initiative and the mechanisms of the market economy, which, however, in the absence of real and consistent domestic capital, could not generate far-reaching developments. Maintaining for a long time a mixed structure of the economy through the co-existence of the private training sector, represented almost exclusively by small and medium-sized enterprises, with a state or mixed sector at the level of the big economic units, successive and cumbersome formulas of privatization, was not such as to give the entire national economy the positive trend assumed by the reform process. On the contrary, with the passage of time and under the impact of economic and especially fi scal policy measures, the big economic units were decapitalized and devalued, so that


their privatization became, irrespective of the method envisaged, diffi cult to achieve or, at best , achievable under derisory conditions. At the same time, the private sector, represented by small and medium-sized enterprises, also faced the same measures, after the initial effervescence period, the same process of decapitalization and regress. Illustrative of this phenomenon is the contribution made by the private sector to the state budget and the state social insurance budget, which in 2014 was over 64.3%, 2015 by 63.9%, in 2016 by 64, 3% and 64.5% in the fi rst half of 2017. In the process of privatization, the problem of resorting to massive loans can not be raised, as long as the national currency is expensive, the real positive interest rates of commercial banks are very high, and investments can only bring incomes in a future period. It is understandable, therefore, why even those with great desire and understanding to participate in the privatization process fade their ambitions and thoughts, seeing the danger in such a perspective. Therefore, it is of the utmost importance that, as in the last hour, the process of privatization, reform and eco-nomic restructuring should start from a real analysis of the situation on the capital market in our country, characterized by the lack of attractiveness for the foreign capital that is wanted to be invested in Romania, as well as the lack of fi nancial means faced by the economic agents in our country. In the long run, it is inadequate for the proceeds of the privatization process to be used as revenues to the state budget rather than being concentrated in funds to ensure the reengineering and preparation of commercial companies and autonomous privatization offi ces. Of course, it is much easier to do this, but there is a danger that our country will be cut off even more by fi nancial resources that can be used in the privatization process. It should also be noted that virtually all large privatizations have large volumes in work, included or open, at the Prosecutor’s Offi ce. I am not talking about some of the cases that closed through the holy „prescribing” of the facts. A number of signifi cant aspects of foreign and domestic capital investment have been extensively addressed in chapter one, and it is superfl uous to repeat here again.

• Investment perspective

We reserved ourselves to analyze what has been so far and less of what will be. We will pay special attention to the aspects that traditionally depend on us. So, in the context of the developments in the period 2000-2017, there is the fear that it will still be diffi cult to redress the „drifting ship”, called


the national economy. In fact, foreign investment will depend on the prospect that the „new government” has an anti-crisis program, the recovery of the national economy, and the internal ones by the existing resources, the tax exemption of the reinvested profi t, etc. In the immediate perspective, there is the danger of consuming the small fi nancial reserves that still exist, increasing the public debt, reducing and degrading, in the long run, some components of national wealth, so that the further restructuring of the national economy becomes more diffi cult, if not impossible. Therefore, in the current state of crisis, it is necessary to design and implement a system to support the private sector, in this case small and medium-sized enterprises. In this respect, measures must be taken, such as: ▪ Improving the legislation in the fi eld of attracting foreign capital

investments, offering special facilities and government guarantees

for those who come with major projects of interest to the national

economy of Romania, and the amounts to be invested will be of the

order of millions of euro;

▪ Secondly, it should be taken into account that the privatization of

some infrastructure elements or even of companies that, even if

they are in fi nancial diffi culty, represent, through funding sources,

a production potential in the future, be prepared and to create the

conditions for real competition in their privatization;

▪ For local capital, it is of utmost importance to create the conditions

for attracting the profi ts obtained in major investments, by creating

tax incentives;

▪ In order to stimulate investments in domestic capital, the possibility

of fi nancing, the granting of favorable loans and especially the

access to European funds should be considered.

In fact, the realization of investments by Romanian entrepreneurs,

materialized in objectives, is the creation of national wealth, so there is no

danger if, under the judicious conditions, credits are granted. Even if these

credits could not be repaid, if the projects were well thought out, they can be

taken over and further developed.

Such measures must be categorically accompanied by a package of

programs aimed at increasing labor productivity and effectively involving the

population in useful, necessary and profi table activities for both individuals

and society. It is diffi cult to quantify now how the sources of investment will

be allocated or foreign ones will be attracted. It remains the area that needs to

be given more attention to strengthen and protect the domestic capital, which

can ensure a concrete evolution of the country’s development..


Conclusion

The authors’ study highlights the need to pay more attention to attracting foreign capital to Romania by increasing existing capital and creating new trading companies with foreign capital. The legislative framework needs to be revised to become stimulant and „friendly” to foreign investors. Foreign direct investment must be stimulated by facilities conditioned by increased foreign investment with high effi ciency. we appreciate that the current Romanian banking policy, discouraging foreign investors, is a „positive” argument for attracting foreign investors (investment) that can access loans from the foreign fi nancial-banking market under certain conditions and at a very low cost this is the conclusion from the simple buying of interest on loans practiced on the fi nancial and banking market in Romania and other Community countries).

References

1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Avram, D., Burea, D. (2017). Foreign direct investment as an accumulated share of national wealth. Romanian Statistical Review, Supplement, 10, 37-46,

2. Anghel, M.G., Anghelache, C., Stanciu, E., Popovici, M. (2016). The substantiation of the investment decision. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 94-103

3. Anghelache, C. (2018). Bilanțul economic al României la 100 de ani, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Sacală, C. (2016). General Aspects on

Developments in Equity Investments in Romania. Romanian Statistical Review Supplement, 4, 83-90

5. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Niţă, G., Sacală, C. (2015). Study on evolution

of foreign direct investment fl ows – model analysis Romanian Statistical Review Supplement, 10, 120-127

6. Anghelache, C., Sacală, C. (2014). The Autochtonous Investments and the

Business Environment. Romanian Statistical Review Supplement, 10, 81-83

7. Blonigen, B., Davies, R., Waddell, G., Naughton, H. (2007). FDI in space: Spatial

autoregressive relationships in foreign direct investment. European Economic Review, 51 (5), 1303-1325

8. Cicak, K., Soric, P. (2015). The Interrelationship of FDI and GDP in European

Transition Countries. International Journal of Management Science and Business Administration, 1 (4), 41-58

9. De Michelis, N., Monfort, P. (2008). Some refl ections concerning GDP, regional

convergence and European cohesion policy. Regional Science Policy & Practice, 1 (1), 15-22

10. Pistoresi, B., Rinaldi, A. (2012). Exports, imports and growth, Elsevier in its

journal Explorations in Economic History, 49 (2), 241-254

11. Popielas, M. (2012). Harmonization Of Investment Services In The European

Union – The Example Of Investment Funds. Oeconomia Copernicana, 3 (1), 73-88

12. Stępniak, C. (2015). Interactive maps as a tool of investment processes support.

Collegium of Economic Analysis Annals, 38, 247-258


Principalele repere privind evoluţia industriei din România în anul 2018

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiȘtefan Gabriel DUMBRAVĂ Ph.D Student ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies

Drd. Daniel DUMITRU ([email protected])

Academia de Studii Economice din BucureștiDrd. Andreea - Ioana MARINESCU ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract Industria este ramura principală a economiei naționale, aducându-și o contribuție substanțială la formarea Produsului Intern Brut. În această lucrare, autorii se concentrează pe prezentarea evoluției cifrei de afaceri înregistrată de industrie, precum și a comenzilor noi din industria prelucrătoare și a producție industriale pentru export. În primele unsprezece luni ale anului 2018, cifra de afaceri a crescut lună de lună, vârfurile înregistrându-se în luna august (8,1%) față de perioada similară din anul precedent creșterea a fost de 12,9%. Pe structura industriei se constată că atât pe total cât și pe secțiuni (extractivă și de prelucrare), ca și pe marile grupe industriale (industria bunurilor intermediare, industria bunurilor de capital, industria bunurilor de folosință îndelungată, industria bunurilor de uz curent și industria energetică) s-au înregistrat creșteri. Cea mai însemnată creștere a fost, în întreaga perioadă a anului 2018, la grupa industria bunurilor de capital, care pe total a înregistrat un salt de 15,9%. În privința comenzilor noi din industria prelucrătoare constatăm că în acest sector, comparativ cu perioada similară din 2017 s-a înregistrat o creștere în termeni nominali de 16,3%. Concomitent, a sporit și exportul de produse industriale, atingându-se cel mai ridicat nivel de după criza din 2007-2008. Din datele prezentate rezultă că industria continuă să dețină ponderea cea mai importantă la formarea Produsului Intern Brut. Cuvinte cheie: industrie, cifră de afaceri, comenzi, producție pentru export, investiție. Clasifi carea JEL: L11, L70.


Introducere

Ramura industriei, încă de la începuturile economiei organiate a României, a constituit principalul domeniu, în ceea ce privește participarea la formarea Produsului Intern Brut și al celorlalți indicatori macroeconomici de rezultate. Și în anul 2018, industria a fost principala resursă (ramură) care a asigurat o creștere semnifi cativă a PIB-ului. Producția industrială, mai ales cea a ramurii prelucrătoare a continuat să crească într-un ritm consistent. De asemenea, în anul Centenarului, comenzile au crescut, iar producția pentru export a înregistrat o creștere substanțială. Reține atenția faptul că prețurile producției industriale în anul 2018 au cunoscut un salt lunar cuprins între 4% și 7%, aceasta datorită creșterii prețului materiilor prime și a gazelor naturale importate. În cadrul articolului, autorii au efectuat un studiu, bazat pe datele publicate de Institutul Național de Statistică, utilizând serii de date și reprezentări grafi ce semnifi cative.

Literature review

Anghel, Anghelache, Dumbravă, Mirea and Stoica (2018) au efectuat o analiză a activității în industrie și construcții în România. Anghelache, Anghel, Lilea, Burea and Avram, D. (2017) au studiat unele aspecte ale strategiei UE privind dezvoltarea industriei. Anghelache, Anghel and Badiu (2018) au analizat evoluția istorică a industriei din țara noastră. Anghelache, Ursache and Lixandru (2013) au prezentat indicii producției industriale. Anghelache (2008) este o lucrare de referință în domeniul statisticii economice, cuprinzând indicatorii statistici utilizați în analizele economice. Erosa and Cabrillana (2008) au prezentat o serie de aspecte referitoare la diferențele de productivitate între industrie și chiriile economice. Lee, Shin and Stulz (2016) a căutat să identifi ce motivul pentru care capitalul nu este investit mai mult în ramurile industriei cu cele mai bune oportunități de creștere. Pheng and Chuan (2006) au cercetat unele aspecte cu privire la factorii de mediu și performanța în muncă a managerilor de proiect din industria construcțiilor. Restuccia (2010) a tratat elemente importante referitoare industria alimentară. Testa, Iraldo and Frey (2011) au prezentat efectul reglementărilor mediului asupra performanței sectorului construcțiilor în UE. Tykkä et al. (2010) au făcut referiri la dezvoltarea fi rmelor de prelucrarea lemnului în sectorul construcțiilor.


• Analiza evoluției producției industriale în România

Producţia industrială în România, a înregistrat o diminuare în luna august 2018 comparativ cu luna iulie 2018 cu 9,1% ca serie brută. Ca serie


ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, aceasta a crescut cu 0,4%. Comparativ cu luna august 2017, industrială a crescut atât ca serie brută (+3,7%) cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate (+3,9%). În intervalul de timp 01 ianuarie – 31 iulie 2018, față de perioada similară a anului precedent, producţia industrială a fost mai mare cu 4,5% ca serie brută, respectiv cu 5,5%, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate. În fi gura nr. 1 este prezentată evoluţia lunară a producţiei industriale, în perioada ianuarie 2015 – august 2018, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate.

Evoluţia lunară a producţiei industriale, în perioada ianuarie 2015 –

august 2018, serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de

sezonalitate (2015=100)

Figura 1

80

90

100

110

120

130

Ian

-15

feb

.15

ma

r.1

5

ap

r.1

5

Ma

i-1

5

Iun

-15

Iul-

15

au

g.1

5

sep

.15

oct

.15

no

v.1

5

de

c.1

5

Ian

-16

feb

.16

ma

r.1

6

ap

r.1

6

Ma

i-1

6

Iun

-16

Iul-

16

au

g.1

6

sep

.16

oct

.16

no

v.1

6

de

c.1

6

Ian

-17

feb

.17

ma

r.1

7

ap

r.1

7

Ma

i-1

7

Iun

-17

Iul-

17

au

g.1

7

sep

.17

oct

.17

no

v.1

7

de

c.1

7

Ian

-18

feb

.18

ma

r.1

8

ap

r.1

8

Ma

i-1

8

Iun

-18

Iul-

18

au

g.1

8

Total industrie Industria extractiva Industria prelucratoare Energie

Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 266 / 12 octombrie 2018

Precizăm faptul că scăderea producţiei industriale, serie brută în luna august a anului curent, comparativ cu luna iulie 2018 cu 9,1%, este cauzată de scăderea industriei prelucrătoare (-11,1%) și industriei extractive (-1,3%). Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat a înregistrat o majorare cu 1,4%. Comparativ cu luna anterioară, producţia industrială, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, a fost mai mare cu 0,4%, prin prisma majorărilor industriei prelucrătoare (+1,2%) și a producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+0,9%). Industria extractivă a înregistrat o scădere cu 3,1%.


Realizând o analiză comparativă cu luna august din anul 2017, se constată că producţia industrială în serie brută a înregistrat o creștere cu 3,7%, bazată pe creșterile din producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+4,4%) și din industria prelucrătoare (+4,1%). Și în această situație, industria extractivă a scăzut (3,2%). În ceea ce privește producţia industrială, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, se constată o creștere (+3,9%), în urma creşterilor din industria prelucrătoare (+4,5%), precum și celor din producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (+4,3%). Referitor la situația industriei extractive se observă o scădere cu 3,1%. În intervalul de timp 01.01 - 31.08.2018, față de perioada similară a anului 2017, producţia industrială în serie brută a fost mai mare cu 4,5%, ca urmare a creşterilor industriei prelucrătoare (+5,5%) şi industriei extractive (+1,9%). Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat a scăzut cu 0,4%. În ceea ce privește producţia industrială, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, în aceeași perioadă supusă analizei, se constată că aceasta a crescut cu 5,5%, datorită creşterilor industriei prelucrătoare (+6,8%) și industriei extractive (+2,0%). O scădere cu 0,2% s-a înregistrat în cazul producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat. În tabelul nr. 1 sunt sintetizate date cu privire la indicii producției industriale în luna august 2018, comparativ cu luna precedentă și perioada de opt luni din 2018, comparativ cu aceeași perioada din anul precedent. De asemenea, se prezintă și indicele producției industriale din luna august 2018 comparativ cu luna august 2017.

Indicii producţiei industriale, pe total şi secţiuni ale industriei

- procente –Tabelul 1

Indicele producției

industriale

August 2018 faţă de: 01.01-31.08.2018/01.01-31.08. 2017Iulie 2018 August 2017

Industria extractivă B 98,7 96,8 101,9S 96,9 96,9 102,0

Industria prelucratoare B 88,9 104,1 105,5S 101,2 104,5 106,8

Energie B 101,4 104,4 99,6S 100,9 104,3 99,8

TotalB 90,9 103,7 104,5S 100,4 103,9 105,5

Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 266 / 12 octombrie 2018Notă: B= serie brută; S= serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate


Constatăm că industria prelucrătoare a cunoscut creșteri față de luna corespunzătoare din anul precedent, precum și pe opt luni din cei doi ani analizați. În ceea ce privește producția de energie constatăm creșteri față de aceeași luna din anul precedent, dar și pe comparabilitatea pe intervalul extins de opt luni.

• Evoluția prețurilor producției industriale Preţurile producţiei industriale pe total piaţa internă şi piaţa externă, în luna septembrie 2018, au cunoscut o creștere cu 0,3% comparativ cu luna precedentă. Față de luna septembrie 2017, în luna septembrie a anului 2018, preţurile producţiei industriale pe total piaţa internă şi piaţa externă au înregistrat o creștere (+5,6%). În fi gura nr. 2 se prezintă grafi c indicii înregistrați pe total economie, precum și pe piața internă / externă, în perioada septembrie 2013 – septembrie 2018.

Evoluția indicelui anual al preţurilor producţiei industriale pe total,

piaţa internă şi piaţa externă, în perioada septembrie 2013 – septembrie

2018 (%)

Figura 2

94.00

96.00

98.00

100.00

102.00

104.00

106.00

108.00

se

p.-

13

de

c.-

13

ma

r.-1

4

iun

.-1

4

se

p.-

14

de

c.-

14

ma

r.-1

5

iun

.-1

5

se

p.-

15

de

c.-

15

ma

r.-1

6

iun

.-1

6

se

p.-

16

de

c.-

16

ma

r.-1

7

iun

.-1

7

se

p.-

17

de

c.-

17

ma

r.-1

8

iun

.-1

8

se

p.-

18

Tota l Piata interna Piata externa

Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 279 / 2 noiembrie 2018

În tabelul nr. 2 se prezintă date cu privire la indicii prețurilor înregistrați pe piața internă și piața externă în luna septembrie 2018 comparativ cu luna precedentă și aceeași lună din anul 2017. Constatăm că atât pe piața internă cât și pe piața externă, în luna septembrie 2018, prețurile au crescut pe ambele piețe.


Indicele preţurilor producţiei industriale pe total, piaţa internă şi piaţa

externă

Tabelul 2

Indicele preţurilor producţiei industrialeSeptembrie 2018 comparativ cu

August 2018 Septembrie 2017Piaţa internă 100,47 106,07Piaţa externă 99,93 104,92Total 100,27 105,64

Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă Nr. 279 / 2 noiembrie 2018Notă: Datele pentru luna august 2018 sunt rectifi cate, iar datele pentru luna septembrie 2018 sunt provizorii

În tabelul nr. 3 am sintetizat date privind indicii producției industriale, pe marile grupe industriale.

Indicele preţurilor producţiei industriale pe total piaţa internă şi piaţa

externă, pe marile grupe industriale

Tabelul 3

Indicele preţurilor producţiei industrialeSeptembrie 2018 comparativ cu:

August 2018 Septembrie 2017Industria bunurilor intermediare 99,96 105,57Industria bunurilor de capital 99,47 100,51Industria bunurilor de folosinţă îndelungată 100,16 102,33Industria bunurilor de uz curent 100,14 101,95Industria energetică 101,58 115,59Total 100,27 105,64

Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 279 / 2 noiembrie 2018Notă: Datele pentru luna august 2018 sunt rectifi cate, iar datele pentru luna septembrie 2018 sunt provizorii

În tabelul nr. 4 am prezentat datele referitoare la indicii producției industriale, pe secţiuni şi diviziuni CAEN Rev. 2.

Indicele preţurilor producţiei industriale pe total piaţa internă şi piaţa

externă, pe secţiuni şi diviziuni CAEN Rev. 2

Tabelul 4

Indicele preţurilor producţiei industrialeSeptembrie 2018 comparativ cu:

August 2018 Septembrie 2017Industria extractivă 101,02 113,83Industria prelucrătoare 100,04 104,75Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat 101,49 109,19

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare 100,23 105,83

Sursa: Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 279 / 2 noiembrie 2018, sistematizare proprie


Din cele două tabele se desprinde concluzia că indicii prețurilor producţiei industriale au crescut, în limite diferite, în luna septembrie față de celelalte perioade de comparație.

Concluzii

Din interpretarea datelor care au stat la baza studiului rezultă că industria continuă să rămână ramura principală care are o contribuție însemnată la formarea Produsului Intern Brut. Evoluția oscilantă a producției, comenzilor și exportului este determinată de lipsa de corelație între principalele ramuri industriale. Având în vedere că, după 1990, în România a urmat un proces de dezindustrializare (prin privatizare, uneori neefi cientă, închiderea unor situri de exploatare a resurselor naturale sau, pur și simplu, renunțarea la unele întreprinderi industriale), în conformitate și cu directivele Uniunii Europene, România trebuie să revină la un proces de reindustrializare, căutând să utilizeze efi cient resursele de care mai dispune țara. Creșterea prețurilor producției industriale se înscrie în evoluția generală a prețurilor din ultima perioadă. Dacă în perioada 2016-2017, infl ația a fost aparent controlată, aceasta s-a datorat reducerii taxei pe valaorea adăugată, putând vorbi de reducere administrativă a prețurilor, în 2018, infl ația și-a intrat în rol. Astfel, se anticipează că în anul Centenar să înregistrăm creștere atât a indicelui prețurilor de consum cât și a indicelui armonizat al prețurilor.

Bibliografi e

1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Dumbravă, Ş.G., Mirea, M. and Stoica, R. (2018). Analysis of the evolution of activity in industry and construction – the fi rst nine months of 2017. Romanian Statistical Review, Supplement, no. 1, pp. 32-43

2. Anghelache, C., Anghel, M.G., Lilea, F.P.C., Burea, D. and Avram, D. (2017). European Union Strategy For Industry, Trade And Services Development. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 145-158

3. Anghelache, C., Anghel, M.G., Badiu, A. (2018). Aspects of the Romanian industry development. Economica, Scientifi c and Didactic Journal, 2 (104), 62-80

4. Anghelache, C., Ursache, A. and Lixandru, G. (2013). The Industrial Production Indices. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 64-68

5. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura Economică, Bucureşti

6. Erosa, A. and Cabrillana, A. (2008). On fi nance as a theory of tfp, cross-industry productivity differences, and economic rents. International Economic Review, 49 (2), 437–473

7. Lee, D, Shin, H. and Stulz, R. (2016). Why does capital no longer fl ow more to the industries with the best growth opportunities?. NBER Working Paper Series, no 22924

8. Pheng, L.S. and Chuan, Q.T. (2006). Environmental factors and work performance of project managers in the construction industry. International Journal of Project Management, 24 (1), 24-37


9. Restuccia, D. (2010). New EU regulation aspects and global market of active and intelligent packaging for food industry applications. Food Control, 21 (11), 1425-1435

10. Testa, F., Iraldo, F. and Frey, M. (2011). The effect of environmental regulation on fi rms’ competitive performance: The case of the building & construction sector in some EU regions. Journal of Environmental Management, 92 (9), 2136-2144

11. Tykkä, S. et al. (2010). Development of timber framed fi rms in the construction sector - Is EU policy one source of their innovation?. Forest Policy and Economics, 12 (3), 199-206

12. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 266 / 12 octombrie 2018 13. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 279 / 2 noiembrie 2018


THE FUNDAMENTAL LANDMARKS ON THE EVOLUTION OF ROMANIA’S

INDUSTRY IN 2018

Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD ([email protected])

„Artifex” University of BucharestȘtefan Gabriel DUMBRAVĂ Ph.D Student ([email protected])

Bucharest University of Economic StudiesDaniel DUMITRU Ph.D Student ([email protected])

Bucharest University of Economic StudiesAndreea – Ioana MARINESCU PhD Student ([email protected])

Abstract Industry is the main branch of the national economy, making a substantial contribution to the formation of the Gross Domestic Product. In this paper, the authors focus on presenting the evolution of the turnover registered by the industry, as well as on the new orders from the manufacturing and industrial production for export. In the fi rst eleven months of 2018, the turnover increased month on month, the peak being in August (8.1%) compared to the same period of the previous year, the increase was 12.9%. The structure of the industry shows that both the total and the sections (extractive and processing) as well as the large industrial groups (intermediate goods industry, capital goods industry, durable goods industry, current consumer goods industry and energy industry ) there were increases. The most signifi cant increase was in the entire period of 2018 in the capital goods industry group, which per total jumped by 15.9%. Regarding the new orders from the manufacturing industry, we fi nd that in this sector, compared to the similar period of 2017, there was an increase in nominal terms of 16.3%. At the same time, industrial output has also increased, reaching the highest level since the 2007-2008 crisis. The data show that the industry continues to have the most important weight in the formation of the Gross Domestic Product. Keywords: industry, turnover, orders, export production, investment. JEL Classifi cation: L11, L70.


Introduction

The branch of industry, since the beginning of Romania’s organized economy, has been the main area in terms of participation in the formation of the Gross Domestic Product and other macroeconomic results indicators. And in 2018, industry was the main resource (branch) that secured a signifi cant increase in GDP. Industrial production, especially the manufacturing sector, continued to grow at a consistent pace. Also, in the Centenary year, orders increased, and production for export increased substantially. Note that industrial production prices in 2018 saw a monthly leap of between 4% and 7%, due to the rise in the price of imported raw materials and natural gas. In the article, the authors conducted a study, based on data published by the National Institute of Statistics, using signifi cant series of data and graphics.

Literature review

Anghel, Anghelache, Dumbravă, Mirea and Stoica (2018) carried out an analysis of the activity in industry and construction in Romania. Anghelache, Anghel, Lilea, Burea and Avram (2017) studied some aspects of the EU’s industry strategy. Anghelache, Anghel and Badiu (2018) analyzed the historical evolution of our country’s industry. Anghelache, Ursache and Lixandru (2013) showed industrial production indices. Anghelache (2008) is a reference work in the fi eld of economic statistics, comprising the statistical indicators used in economic analyzes. Erosa and Cabrillana (2008) presented a number of issues related to the productivity gap between industry and economic rents. Lee, Shin and Stulz (2016) sought to identify why capital is not invested more in industries with the best growth opportunities. Pheng and Chuan (2006) investigated some aspects of the environmental factors and performance of project managers in the construction industry. Restuccia (2010) has dealt with important elements relating to the food industry. Testa, Iraldo and Frey (2011) showed the effect of environmental regulations on the performance of the construction sector in the EU. Tykkä et al (2010) referred to the development of woodworking companies in the construction sector.

Research methodology, data, results and discussions

• Analysis of the evolution of industrial production in Romania

The industrial output in Romania declined in August 2018 compared with July 2018 by 9.1% in gross series. As series adjusted by number of


working days and seasonality, it increased by 0.4%. Compared to August 2017, industrial output grew both as gross series (+ 3.7%) and as series adjusted by number of working days and seasonality (+ 3.9%). Between January 1st and July 31st, 2018, compared with the same period of the previous year, industrial production was 4.5% higher as gross series and 5.5% respectively as series adjusted by number of days labor and seasonality. In fi gure no. 1 shows the monthly evolution of industrial production between January 2015 and August 2018 as series adjusted by number of working days and seasonality.

Monthly evolution of industrial production between January 2015 and

August 2018, series adjusted by number of working days and seasonality

(2015 = 100)

Figure 1

80

90

100

110

120

130

Ian

-15

feb

.15

ma

r.1

5

ap

r.1

5

Ma

i-1

5

Iun

-15

Iul-

15

au

g.1

5

sep

.15

oct

.15

no

v.1

5

de

c.1

5

Ian

-16

feb

.16

ma

r.1

6

ap

r.1

6

Ma

i-1

6

Iun

-16

Iul-

16

au

g.1

6

sep

.16

oct

.16

no

v.1

6

de

c.1

6

Ian

-17

feb

.17

ma

r.1

7

ap

r.1

7

Ma

i-1

7

Iun

-17

Iul-

17

au

g.1

7

sep

.17

oct

.17

no

v.1

7

de

c.1

7

Ian

-18

feb

.18

ma

r.1

8

ap

r.1

8

Ma

i-1

8

Iun

-18

Iul-

18

au

g.1

8

Total industrie Industria extractiva Industria prelucratoare Energie

Source: National Institute of Statistics, Press release no. 266/12 October 2018

We note that the decrease of industrial production, gross series in August of this year compared to July 2018 by 9.1%, is due to the decrease of the manufacturing industry (-11.1%) and the extractive industry (-1.3%). . The production and supply of electric and thermal energy, gas, hot water and air conditioning increased by 1.4%. Compared to the previous month, industrial production, as series adjusted by number of working days and seasonality, was 0.4% higher, due to increases in manufacturing (+ 1.2%) and production and supply electricity, heating, gas, hot water and air conditioning (+ 0.9%). Extractive industry declined by 3.1%. Taking a comparative analysis with August 2017, it is noted that gross industrial production increased by 3.7%, based on increases in the production


and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning ( + 4.4%) and manufacturing (+ 4.1%). And in this situation, mining and quarrying fell (3.2%). As regards industrial production, as series adjusted by number of working days and seasonality, there is an increase (+ 3.9%), as a result of increases in manufacturing (+ 4.5%), as well as of of production and supply of electric and thermal energy, gas, hot water and air conditioning (+ 4.3%). Regarding the situation of the extractive industry, there is a decrease of 3.1%. During the period 01.01 - 31.08.2018, compared with the same period of 2017, gross industrial production was higher by 4.5%, as a result of increases in manufacturing (+5.5%) and extractive industries ( + 1.9%). The production and supply of electricity, heating, gas, hot water and air conditioning decreased by 0.4%. As regards industrial production, as series adjusted by number of working days and seasonality, in the same period under review it is noted that it increased by 5.5%, due to increases in manufacturing (+ 6.8%), and extractive industries (+ 2.0%). A decrease of 0.2% was recorded in the production and supply of electric and thermal energy, gas, hot water and air conditioning. In table no. 1 data on industrial production indices is synthesized in August 2018 compared to the previous month and the eight-month period of 2018 compared to the same period of the previous year. It also shows the industrial production index of August 2018 as compared to August 2017.

Indices of industrial production, total and sections of industry

Table 1- percent –

Industrial Production

Index

August 2018 as compared to: 01.01-31.08.2018/01.01-31.08. 2017July 2018 August 2017

Extractive industry G 98,7 96,8 101,9S 96,9 96,9 102,0

Manufacturing industry G 88,9 104,1 105,5S 101,2 104,5 106,8

Energy G 101,4 104,4 99,6S 100,9 104,3 99,8

TotalG 90,9 103,7 104,5S 100,4 103,9 105,5

Source: National Institute of Statistics, Press release no. 266/12 October 2018Note: G = gross series; S = series adjusted by number of working days and seasonality

We fi nd that manufacturing has seen increases over the same month of the previous year as well as eight months of the two analyzed years. As far as energy production is concerned, we see increases over the same month of the previous year, but also comparability over the extended eight-month period.


• The evolution of industrial production prices

Industrial production prices on the total domestic and foreign markets in September 2018 saw an increase of 0.3% compared to the previous month. Compared to September 2017, in September 2018, industrial production prices on the total domestic market and the foreign market recorded an increase (+ 5.6%). In fi gure no. 2 graphically shows the indices recorded on the total economy, as well as on the domestic / external market, between September 2013 and September 2018.

Evolution of the annual index of industrial production prices by total,

domestic and external market, September-September 2018 (%)

Figure 2

94.00

96.00

98.00

100.00

102.00

104.00

106.00

108.00

se

p.-

13

de

c.-

13

ma

r.-1

4

iun

.-1

4

se

p.-

14

de

c.-

14

ma

r.-1

5

iun

.-1

5

se

p.-

15

de

c.-

15

ma

r.-1

6

iun

.-1

6

se

p.-

16

de

c.-

16

ma

r.-1

7

iun

.-1

7

se

p.-

17

de

c.-

17

ma

r.-1

8

iun

.-1

8

se

p.-

18

Tota l Piata interna Piata externa

Source: National Institute of Statistics, Press release no. 279 / November 2, 2018

In table no. 2 shows data on domestic and foreign market price indices in September 2018 compared to the previous month and the same month of 2017. We fi nd that prices on the domestic market as well as on the foreign market in September 2018 grown on both markets.

Industrial production price index by total, domestic and external market

Table 2

Industrial Production Price IndexSeptember 2018 as compared to

August 2018 September 2017Domestic market 100,47 106,07Foreign market 99,93 104,92Total 100,27 105,64

Source: National Institute of Statistics, Press release Nr. 279 / November 2, 2018Note: Data for August 2018 are rectifi ed and data for September 2018 are provisional


In table no. 3 we synthesized data on industrial production indices, by large industrial groups.

Industrial production price index by total domestic market and external

market, by large industrial groups

Table 3

Industrial Production Price IndexSeptember 2018 as compared to:August 2018 September 2017

Intermediate goods industry 99,96 105,57Capital goods industry 99,47 100,51Durable goods industry 100,16 102,33Current use goods industry 100,14 101,95Energy industry 101,58 115,59Total 100,27 105,64

Source: National Institute of Statistics, Press release no. 279 / November 2, 2018Note: Data for August 2018 are rectifi ed and data for September 2018 are provisional

In table no. 4 we presented the data referring to indices of industrial production, by sections and divisions CANE Rev. 2.

Industrial production price index on total domestic market and external

market, by sections and divisions CANE Rev. 2

Table 4

Industrial Production Price IndexSeptembrie 2018 comparativ cu:

August 2018 Septembrie 2017Extractive industry 101,02 113,83Manufacturing industry 100,04 104,75Production and supply of electricity and heat, gas, hot water and air conditioning 101,49 109,19

Water distribution; sanitation, waste management, decontamination activities 100,23 105,83

Source: National Institute of Statistics, Press release no. 279/2 November 2018, own systematization

From the two tables it is concluded that the indices of the prices of industrial production increased, in different limits, in September compared to the other comparison periods.

Conclusion

From the interpretation of the data underlying the study, it is clear that industry continues to remain the main branch with a signifi cant contribution to the formation of the Gross Domestic Product. The oscillating evolution of production, orders and exports is determined by the lack of correlation between the main industrial branches. Since 1990, Romania has undergone a process of deindustrialisation (by privatization, sometimes ineffi cient, the closure of sites for the exploitation


of natural resources or simply the renunciation of some industrial enterprises), in line with the Union directives European Union, Romania must return to a re-industrialization process, seeking to make effective use of the country’s resources. The rise in industrial producer prices is in line with the recent general price evolution. If in the period 2016-2017 infl ation was apparently controlled,

it was due to the reduction in the tax on the added value, with the possibility

of administrative price reduction, and in 2018 infl ation was in place. Thus, it

is anticipated that in the Centenary year, we will see an increase in both the

consumer price index and the harmonized price index.

References

1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Dumbravă, Ş.G., Mirea, M. and Stoica, R. (2018).

Analysis of the evolution of activity in industry and construction – the fi rst nine

months of 2017. Romanian Statistical Review, Supplement, no. 1, pp. 32-43

2. Anghelache, C., Anghel, M.G., Lilea, F.P.C., Burea, D. and Avram, D. (2017).

European Union Strategy For Industry, Trade And Services Development. Romanian Statistical Review, Supplement, 8, 145-158

3. Anghelache, C., Anghel, M.G., Badiu, A. (2018). Aspects of the Romanian industry

development. Economica, Scientifi c and Didactic Journal, 2 (104), 62-80

4. Anghelache, C., Ursache, A. and Lixandru, G. (2013). The Industrial Production

Indices. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 64-68

5. Anghelache, C. (2008). Tratat de statistică teoretică şi economică, Editura

Economică, Bucureşti

6. Erosa, A. and Cabrillana, A. (2008). On fi nance as a theory of tfp, cross-industry

productivity differences, and economic rents. International Economic Review, 49 (2),

437–473

7. Lee, D, Shin, H. and Stulz, R. (2016). Why does capital no longer fl ow more to the

industries with the best growth opportunities?. NBER Working Paper Series, no 22924

8. Pheng, L.S. and Chuan, Q.T. (2006). Environmental factors and work performance

of project managers in the construction industry. International Journal of Project Management, 24 (1), 24-37

9. Restuccia, D. (2010). New EU regulation aspects and global market of active and

intelligent packaging for food industry applications. Food Control, 21 (11), 1425-

1435

10. Testa, F., Iraldo, F. and Frey, M. (2011). The effect of environmental regulation on

fi rms’ competitive performance: The case of the building & construction sector in

some EU regions. Journal of Environmental Management, 92 (9), 2136-2144

11. Tykkä, S. et al. (2010). Development of timber framed fi rms in the construction

sector - Is EU policy one source of their innovation?. Forest Policy and Economics, 12 (3), 199-206

12. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 266 / 12 octombrie 2018

13. Institutul Național de Statistică, Comunicatul de presă nr. 279 / 2 noiembrie 2018


Metode de evaluare a costului securităţii sociale

Lector univ. dr. Ana CARP ([email protected])


Abstract

Este unanim acceptată ideea că în domeniul securității sociale politicile sociale trebuie să fi e consecvente şi coerente. Orice discontinuitate în implementarea şi aplicarea politicilor sociale ori un demers defavorabil anumitor categorii sociale va aduce atingere securităţii veniturilor şi securităţii stării de sănătate şi de educaţie ale categoriile de populație vizate. Pentru ca dreptul fundamental la securitate socială să fi e garantat, trebuie ca prin alocările de resurse fi nanciare bugetare să se asigure pentru toţi cetățenii un nivel minim adecvat al veniturilor şi acces la serviciile sociale de bază. Încă de la proiectarea unei schme de securitate socială se evaluează o serie de parametri în raport de care se stabilesc costurile securității sociale și benefi ciile contributorilor. Chiar dacă sistemul de asigurări sociale funcţionează pe principiul autonomiei fi nanciare, guvernul subscrie riscuri multiple şi rămâne ultimul

garant al sistemelor naţionale de securitate socială. Intervenţia guvernului prin pârghiile sale, precum cota contribuţiilor sau prin impozite şi taxe, are o anumită limită datorată rezistenţei la impozitare. Contribuţiile sociale nu pot creşte oricât şi oricând, dacă nu are loc şi o creştere a veniturilor asigurabile. In acest articol abordez aspecte referitoare la principalele metode de evaluare a costului securității sociale și evidențiez rolul tehnicilor actuariale pentru crearea și reformarea sistemelor de pensii. Cuvinte cheie: calcul pensii, metode actuariale, securitate socială Clasifi carea JEL: J21, J26, J61

Introducere Subscrierea la un sistem de securitate socială, public sau privat, este o datorie contingentă care se poate manifesta în diferite forme. Atunci când în legea asigurărilor sociale este prevăzută subvenţionarea defi citului fi nanciar al sistemului de pensii din surse bugetare, alocările de resurse către asigurări sociale sunt o formă explicită prin care Guvernul intervine pentru reechilibrarea sistemului de pensii. Guvernul poate interveni şi pe calea creşterii cotelor de contribuţii sau prin diminuarea cheltuielilor sociale.


O altă intervenţie a guvernului în sistemul de asigurări sociale este prin garantarea nivelurilor minime ale benefi ciilor sau prin garantarea unor benefi cii pentru anumite categorii profesionale, caz în care acoperă diferenţa dintre benefi ciile legale şi cele dobândite de benefi ciari din componenta contributivă obţinută din asigurările sociale. La nivelul ramurilor securităţii sociale, rolul de garant al securităţii sociale este exercitat de guvern, fi e în cadrul sistemului de asigurări sociale, fi e prin ramura asistenţei sociale. Garanţia implicită oferită de guvern se manifestă în situaţiile când trebuie să salveze sistemele de pensii neperformante publice sau private. Chiar dacă sistemul de asigurări sociale funcţionează pe principiul autonomiei fi nanciare, guvernul subscrie riscuri multiple şi rămâne ultimul

garant al sistemelor naţionale de securitate socială. Între venituri şi benefi cii există o interdependenţă. Un anumt nivel al protecţiei sociale este rezultatul efortului comun al populaţiei active, al guvernului care elaborează politici sociale şi fi scale şi nu în ultimul rând este rezultatul măiestriei actuarului de a sugera modalităţile de realizare a scopurilor generale economice şi de securitate socială prin modelele actuariale. În cazul unei reforme a sistemului de securitate socială, munca actuarului este laborioasă, iar în practica actuarială se îmbină experienţa proprie şi a sistemelor de securitate socială existente, tehnicile actuariale şi de predicţie. Actuariatul este o artă construită pe matematică, statistică, fi nanţe, fi lozofi e, sociologie în care mediul de desfăşurare este sistemul protecţiei sociale. Modelele actuariale sunt elaborate de actuarii în securitate socială, prin care aceștia reuşesc să transmită guvernului şi factorilor decizionali informaţii relevante referitoare la efectele potenţiale pe care deciziile bugetare le pot avea asupra sistemului de securitate socială şi în fi nal asupra bugetului de stat.

Literatura de specialitate

Preocuparea pentru studiul celor 85 de generaţii este ilustrată de Carp (2012), care a realizat o proiectare a populaţiei pe componente până în anul 2040, pornind de la interesul de studia şi modela echilibrul sistemului de securitate socială din România. Anghelache, Carp (2016) au abordat problema contribuţiilor voluntare în sistemul de securitate socială. Carp (2018) a propus modelul de corelare a benefi ciilor prin contribuţii voluntare şi testul contribuţiilor. Manole, Anghelache (2016) ș.a. au realizat o amplă analiză a sistemului de pensii privat din România, care a fost legiferat începând cu anul 2004.


Incepând cu anul 2012, Carp) a conceput un model alternativ pentru pensii care a fost promovat și îmbunătățit in anul 2018. Anghelache, Verejan, Partachi (2006) au avur o reală contribuție la defi nirea setului de indicatori pentru analize actauarile în schemele de pensii.

Metodologie, date, rezultate și discuții • Metode de analiză a unei scheme de securitate socială

Pentru previziunea sistemelor de pensii de securitate socială există diferite metodologii. Cele mai importante metode sunt metodele actuariale, metodele econometrice și metodele mixte. Metodele actuariale au fost cele mai vechi metode aplicate în domeniul asigurărilor și s-au dovedit a fi valoroase pentru previziunle Sistemului de securitate socială. Metodele econometrice sunt, de fapt, extrapolări ale tendințelor anterioare, folosind modele de regresie. În esență, diferența dintre cele două metode este aceea că metodele actuariale depind de factori endogeni (interni

ai modelului), pe când metodele econometrice sunt bazate pe factori exogeni. Metodele mixte se bazează parțial pe factori endogeni și parțial pe factori exogeni. In cadrul acestor metode, o abordare ce poate fi luată în considerare, atunci când o parte importantă a populației este asigurată și sistemul este

destul de matur, este de a folosi previziuni ale populației naționale și ale

forței de muncă ca bază și să se aplice proporții adecvate pentru a obține previziuni ale sistemului de securitate socială. O metodă mai generală de previziune a sistemului de pensii este metoda componentelor. Cu toate acestea, acest lucru nu exclude referirea la populația națională sau previziunile forței de muncă pentru stabilirea unor factori de proiecție sau elemente. Metoda componentelor, după cum sugerează și numele, împarte populația asigurată în componente și simulează evoluția fi ecărei componente în timp. Gradul de defalcare va depinde de disponibilitatea datelor pentru evaluare și, de asemenea, de capacitatea de calcul afl ată la dispoziția actuarului. Defalcarea minimă necesară este pe categorii de persoane asigurate (de exemplu, persoane active asigurate, pensionari, invalizi, văduve/văduvi și orfani), de bărbați și femei în cadrul fi ecărei categorii și de categorii unice de vârstă în cadrul fi ecărui sex. Defalcări suplimentare se pot referi la analize ale populației active, locurile de muncă anterioare și nivelul veniturilor. În acest sens, este evident că o defalcare suplimentară poate fi justifi cată numai dacă este de așteptat să conducă la o creștere proporțională a preciziei previziunilor.


In tehnicile actuale se consideră un grup de persoane asigurate la un moment dat și se calculează valorile probabile actuale ale viitoarelor salarii asigurate, pe de o parte, și ale benefi ciilor de tip pensie datorate membrilor grupului și urmașilor acestora, pe de altă parte. Această tehnică este, în mod natural, potrivită pentru evaluarea sistemelor de pensii ocupaționale, care sunt, în general, fi nanțate în întregime. Cu toate acestea, tehnica de evaluare actuală poate oferi o perspectivă fi nanciară suplimentară și poate fi , prin urmare, un ajutor important pentru tehnica de previziune.

• Indicatori de analiză Într-o schemă de pensii Introducerea unei scheme de protecție socială trebuie precedată de un proces de consultare al grupurilor de interese (guvern, salariați, benefi ciari, angajatori, alte persoane asigurate). Cererile formulate de fi ecare grup de interese cu privire la nivelul benefi ciilor pe care doresc să le obţină sunt supuse analizei actuarului, care estimează resursele fi nanciare pe termen lung care trebuiesc colectate în sistem, luând în calcul riscuri şi incertitudini. Această evaluare stă la baza fundamentării reglementărilor juridice. Actuarul propune evaluările cantitative care stau la baza politicilor sociale. In această etapă evaluările sunt difi cile deoarece nu se pot baza pe date istorice ale schemei. Ipotezele actuariale sunt construite pe date istorice economice, pe date demografi ce sau pe date similare din alte ţări. Prima întrebare la care trebuie să se răspundă este cum defi nim câmpul de acoperire, respectiv care este populaţia inclusă în acest câmp, vârstele populaţiei în funcţie de riscul acoperit. Din populaţia vizată fac parte persoane din sectorul bugetar, sectorul privat și lucrători independenţi. Dacă în sectorul bugetar există un grad ridicat de certitudine în privinţa colectării contribuţiilor, pentru contribuţiile ce pot fi colectate din ultimele două categorii, actuarul este solicitat să formuleze ipoteze, astfel încât evaluarea să aibă evoluția viitoare a acoperirii și un bun rezultat al ratei proiectate a conformității. Obiectivul sistemului este acumularea sistematică de venituri pentru a oferi securitate pentru prestaţiile sociale care se alocă, iar alocarea acestora trebuie să fi e ordonată şi raţională. Un program de securitate socială garantează că resursele fi nanciare vor fi disponibile, vor fi sufi ciente pentru a acoperi benefi ciile şi cheltuielile admnistrative. Pentru asigurarea disponibilităţilor se proiectează nivelul contribuţiilor, ratele contribuţiilor şi perioada la care se colectează (data). Rata contribuţiei


trebuie să fi e relativ stabilă în timp. Ritmul de colectare al contribuţiilor este un parametru ce se stabilește de către actuari prin metode științifi ce. Sistemul trebuie să aibă o cantitate acumulată de resurse constituită în fond de rezervă. Intre costul unui sistem şi cota contribuţiei există o delimitare

conceptuală.

Costul sistemului exprimă nivelul cheltuielilor care pot fi exprimate în procente din PIB sau în valori nominale. Costul sistemului nu este infl uenţat de tipul sistemului ales ca sistem de protecţie socială. Atunci când se creează un sistem trebuie avut în vedere faptul că este necesară o perioadă pentru contribuţii pentru a fi nanţa benefi ciile pe termen lung. Standardele internaţionale în domeniul protecţiei sociale prevăd un număr minim de ani de contribuţii, cuprins între 10-15 ani, pentru ca o persoană asigurată să aibă dreptul de a primi o pensie. Pentru fi nanţarea pensiilor, În opinia mea, este necesară delimitarea profi lului salariatului. In alţi termeni, acest profi l mai este denumit ca modelul de carieră al persoanei asigurate. Pentru asigurarea fi nanțării se stabilește că obiectivul principal este stabilirea unui nivel aşteptat al protecţiei sociale, al benefi ciilor. Un alt obectiv important este stabilitatea ratei contribuţiei care va infl uenţa o redistribure echitabilă între generaţii. Obiectivul principal va infl uenţa metoda de fi nanţare. Intr-o schemă PAYG este important să se asigure un echilibru actuarial. In acest sens, se defi nesc și se utilizează un set de indicatori. Pentru defi nirea indicatorilor vom utiliza următoarele notații: V(t) = veniturile totale inclusiv veniturile din dobânzi, la sfârşitul anului t; C(t) = contribuţiile totale anuale în anul t; D(t) = veniturile din dobânzi în anul t; B(t) = cheltuielile totale în anul t; W(t) = câştigurile asigurabile (baza contribuţiei) totale în anul t; = rata contribuţiei în anul t; i(t) = rata dobânzii în anul t; d(t) = rata de dependenţa demografi că în anul t; TP(t) = numărul pensionarilor în anul t; TS(t) = numărul contribuabilor activi în anul t; = rata de înlocuire a venitului în anul t; p(t) = pensia medie în anul t; w(t) = venitul mediu asigurabil în anul t. În cadrul metodei actuariale se determină un set de indicatori, dintre care, enumerăm pe cei mai importanți:


» Veniturile totale, care se calculează cu formula:

» Fondul de rezervă, care se calculează cu formula:

» Contribuţiile totale, care sunt:

» Rata costului sistemului PAYG este dată de formula:

» Rata contribuţiei.

La stabilirea ratei contribuţiei se ia în calcul infl uenţa celor doi factori importanți, respectiv rata de dependență demografi că și rata de Înlocuire a venitului În pensie. Rata de dependenţă demografi că, care se determină ca raport între numărul pensionarilor din anul t şi numărul total al contribuablilor activi în anul t:

Rata de înlocuire a venitului în pensie, care se determină ca raport între nivelul pensiei medii în anul t şi venitul mediu asigurabil în anul t (pentru simplifi carea explicaţiei utilizăm termenul de salariul mediu în anul t):

Nivelul ratei contribuţiei pentru perioada este:

În funcţie de schema de pensii aleasă, formula ratei contribuţiei se particularizează. Dacă sistemul de securitate socială este matur şi structura demografi că este stabilă, rata contribuţiei este stabilă. Cu ajutorul acestor indicatori, prin calcule actuariale se oferă rezultatele către factorii de decizie, care trebuie să cunoască obligaţiile şi costurile schemei şi momentul când


trebuie să intervină dacă doresc să amâne starea de staţionaritate sau de colaps a schemei. Pentru a realiza o proiectare a unui sistem de securitate socială sau o evaluare perioadică, actuarul are de analizat sistemele cu care sistemul de securitate socială este în relaţii directe sau indirecte şi se preocupă de evenimente viitoare incerte. Proiectarea unui scenariu de evoluţie a evenimentelor incerte se realizează cu ajutorul unui model, care este o formă simplifi cată a realităţii.

Intr-un model actuarial includem factorii care ar putea infl uenţa rezultatele,

fără a îi cuprinde în totalitate. Persoanele care utilizează modelul trebuie să

cunoască faptul că, pe măsură ce actuarul descoperă noi variabile care explică

realitatea, modelul se va modifi ca pe parcurs prin includerea noilor variable.

Modelele actuariale se construiesc pe baza rezultatelor din experienţele

anterioare, a datelor fenomenelor conexe sau pe baza raţionamentului

actuarului. Modelul trebuie validat prin compararea rezultatelor acestuia cu

rezultatele efective ale fenomenelor modelate.

Modelul de securitate socială are ca intrări date statistice şi utilizează

ipoteze referitoare la comportamentul viitor al variabilelor incerte.

Ieşirile modelului sunt venituri şi cheltuieli ale sistemului şi

instrumente pentru setarea strategiei de fi nanţare.

Datele statistice trebuie să fi e credible şi sufi ciente pentru a explica

corect fenomenul. Atunci când observaţiile sunt insufi ciente, actuarul va

include în analiză întreaga populaţie. Alteori, când prin sistemul protecţiei

sociale se doreşte asigurarea unui nou risc, actuarul nu va dispune de date

istorice şi este necesar raţionamentul şi arta actuarului.

Modelele actuariale se construiesc pentru evaluarea economică şi

fi nanciară, a consecinţelor producerii unor fenomene asociate unui risc sau a

incertitudinii manifestării tendinţelor fenomenului, a severităţii efectelor şi a

frecvenţei de producere a acestuia.

Gradul de complexitate al modelului actuarial depinde de mai mulţi

factori. In funcţie de scopul urmărit, modelele actuariale sunt simplifi cate sau

complexe. In primul caz, scopul creării modelului este de a obţine o imagine

de ansamblu al tendinţelor de evoluţie a fenomenelor. In cazul în care se

doreşte o reformare a sistemului este necesară o abordare complexă. Actuarul

trebuie să-şi exprime opiniile cu priviri la strategii de fi nanţare şi alocare, la

investiţii de durată şi la nivelul benefi ciilor.

Gradul de complexitate al modelului este determinat de datele

statistice disponibile.

Construirea unui tip de model se bazează pe posiblitatea şi tehnicile

de colectare a datelor şi pe disponibilitatea de a rula aplicaţii informatice. Şi nu


în ultimul rând, actuarul are în vedere constrângerile legate de timpul în care trebuie realizat modelul. În practica internaţională se recomandă utilizarea termenilor tehnici conform defi niţiilor OIM, astfel ca actuarii să dea acelaşi înţeles acestora şi să existe o continuitate conceptuală. Aceşti termeni sunt recomandaţi actuarilor şi se referă la evaluarea costului securităţii sociale. Utilizarea termenilor tehnici în înţelesul dat de OIM are ca efect înţelegerea corectă şi rapidă a rapoartelor actuariale. Actuarul trebuie să evidenţieze toate abaterile de la reguli şi norme,

apreciate ca utile şi de luat în considerare.

Ø Raportul de captare1

Acest concept exprimă raportul dintre media câştigurilor asigurabile dintr-un sistem de securitate socială într-o anumită perioadă de timp şi salariul mediu pe economie în aceeaşi perioadă.

, unde Rc este raportul de captare, este media câştigurilor

asigurabile şi este salariul mediu pe economie din perioada evaluată.

Ø Plafonul pe câștigurile asigurabile

Acest concept exprimă valoarea maximă a câştigurilor asigurabile până la care se datorează contribuţia de asigurări sociale. Uneori acest concept exprimă şi suma maximă pe care sunt calculate pensiile. In România, periodic, câştigurile asigurabile au fost plafonate la 3-5 salarii medii brute utilizate la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale. In intervalul 01.07.2007-01.01.2011 nu a existat un plafon al câştigurilor asigurabile, ceea ce a permis colectarea unei mase mari a contribuţiilor, dar şi acumularea unor puncte mari de credite de către asiguraţii bine plătiţi în România, deci o şansă pentru această categorie de salariaţi pentru pensii mari în viitor. Pwa

= max(Wa), unde Pwa reprezintă plafonul câştigurilor asigurabile sau baza maximă a contribuţiei la asigurările sociale.

Ø Raportul de colectare al contribuţiilor

Între suma datorată cu titlu de contribuţie la asigurările sociale şi suma plătită există o diferenţă. Raportul dintre valoarea contribuţiilor colectate şi suma contribuţiilor care ar fi trebuit plătite constituie raportul de colectare a contribuţiilor.

1. Catchment ratio – terminologia OIM


În cazul ideal, raportul de colectare este 1 dacă toţi angajatorii, angajaţii, liber-profesioniştii, alte persoane asigurate ar plăti contribuţiile datorate.

, unde Rpc este raportul de colectare a contribuţiilor,

Cp = ΣCp, suma contribuţiilor plătite de participanţii din sistem, Rpc = ΣCd este

suma contribuţiilor care trebuau plătite de asiguraţi,angajatori, alte persoane fi zice sau juridice.

ØRata de acoperire Acest indicator are un sens juridic şi un sens administrativ. În sens juridic, legal, rata de acoperire exprimă raportul dintre numărul persoanelor înregistrate faţă de numărul potenţial al persoanelor care ar trebui să fi e acoperite în conformitate cu dispoziţiile legale. În cazul unui sistem de sănătate, rata de acoperire exprimă persoanele care benefi ciază de prestaţii de sănătate şi se bucura de benefi cii fără aport de contribuţii.

ØRata contrinutorilor Raportul dintre persoanele asigurate active (persoane cu cel puțin o contribuție plătită într-o perioadă dată) în totalul forței de muncă.

Ø Factorul de densitate Acest indicator exprimă raportul dintre numărul mediu al contribuţiilor efectiv plătite în cursul unui an fi nanciar şi numărul maxim posibil al contribuţiilor al aceluiaşi an fi nanciar.

Concluzii Fără a epuiza aspectele teoretice și practice complexe care trebuie cunoscute și aplicate Într-un sistem de securitate socială, În acest articol am evidențiat faptul că metodele științifi ce sunt baza proiecției sistemelor de securitate socială. Acestea se supraveghează permanent prin munca șțiințifi că depusă de actuari. Prin rezultatele activității actuarilor, sintetizate În Rapoarte actuariale, factorii decidenți pot deține informațiile necesare elaborării politicilor sociale. Acestea trebuie să fi e menținute pe termen lung, având În vedere că În sistemul de securitate socială proiecțiile se referă la perioade lungi de contribuții la capâtul cărora și contributorii vor intra în posesia benefi ciilor.


Concluzionez, că baza științifi că trebuie să fi e oferită de către actuari, astfel Încât să se asigure proiecții pe termen lung în sistemul de securitate socială și să se garanteze stabilitatea fi nanciară a acestuia. Și în România trebuie să se pună accent pe rolul fundamental al

actuarului în securitate socială.

Bibliografi e 1. Anghelache, C., Carp, A. (2016). The Voluntary Contributions Model – Study

Regarding The Completion Of The Length Of Service. Romanian Statistical Review Supplement, Issue 12/2016, 194-201

2. Anghelache, C, Verejan, O., Partachi, I. (2006). Analiza actuarială În asigurări,

Editura Economică, București

3. Anghelache, G., Manole, A., Carp, A., Sacală, C. (2016). Tendinţe in evoluţia

Sistemului de Pensii Private din România/Tendencies in The Evolution of Private

Pensions System in Romania. Romanian Statistical Review – Supplement, 11, 90-

100 / 101-111

4. Carp, A. (2018). Models Of Benefi ts Correlation In The Social Security System,

EBEEC 2018, Polonia

5. Carp, A. (2017). The analysis of Romania’s public pensions’ growth opportunities,

International Conference of Management and Industrial Engineering, Management

in the Innovation Society, Editura Niculescu

6. Carp, A. (2012). Acumularea şi distribuirea resurselor în Sistemul Asigurărilor Sociale, Editura Economică, București


METHODES OF ASSESSING THE COST OF SOCIAL SECURITY

Lecturer Ana CARP PhD ([email protected])

„Artifex„ University of Bucharest

Abstract It is widely accepted that in the fi eld of social security social policies must be consistent and coherent. Any discontinuity in the implementation and enforcement of social policies or an unfavorable approach to certain social categories will affect the security of income and health and education security of the target population categories. In order for the fundamental right to social security to be guaranteed, the allocation of budgetary fi nancial resources must ensure for all citizens an adequate minimum level of income and access to basic social services. As a result of the design of a social security scheme, a number of parameters are assessed, in relation to which the social security costs and benefi ts of the contributors are determined. Even though the social security system operates on the principle of fi nancial autonomy, the government subscribes to multiple risks and remains the last guarantor of national social security systems. The government’s intervention through its leverage, such as the contribution rate or through taxes and duties, has a certain limit due to the resilience to tax. Social contributions can not increase anytime, if there is no increase in insurable earnings. In this article I deal with the main methods of assessing the cost of social security and highlight the role of actuarial techniques for creating and reforming pension systems. Keywords: pension calculation, actuarial methods, social security JEL Classifi cation: J21, J26, J61

Introduction Subscribing to a social security system, public or private, is a contingent liability that can manifest itself in different forms. When social security law provides for subsidizing the fi nancial defi cit of the pension system from budgetary sources, allocations of resources to social insurance are an explicit form in which the Government intervenes to rebalance the pension system. The government can also intervene by increasing contributions or reducing social spending.


Another government intervention in the social security system is by guaranteeing minimum levels of benefi ts or by guaranteeing benefi ts for certain occupational categories, in which case it covers the difference between legal benefi ts and those earned by benefi ciaries from the social security contribution component. At the level of social security branches, the role of social security guarantor is exercised by the government, either within the social security system or through social assistance. The government’s implicit guarantee is in situations when it is necessary to save public or private non-performing pension systems. Even though the social security system operates on the principle of fi nancial autonomy, the government subscribes to multiple risks and remains the last guarantor of national social security systems. Between income and benefi ts there is interdependence. A certain level of social protection is the result of the joint effort of the active population, the government that develops social and fi scal policies, and last but not least, is the result of the actuary’s skill in suggesting ways to achieve the overall economic and social security goals through actuarial models. In the case of a reform of the social security system, actuarial work is laborious, and actuarial practice combines existing experience and existing social security systems, actuarial and prediction techniques. Actuariate is an art built on mathematics, statistics, fi nance, philosophy, sociology in which the environment is the system of social protection. Actuarial models are developed by actuaries in social security, whereby they manage to transmit to the government and decision-makers relevant information on the potential effects that budgetary decisions can have on the social security system and ultimately on the state budget.

Literature review The concern for the study of the 85 generations is illustrated by Carp (2012), which made a component population design until 2040, starting from the interest in studying and shaping the balance of the social security system in Romania. Anghelache, Carp (2016) addressed the issue of voluntary contributions to the social security system. Carp (2018) proposed the benefi t-matching model through voluntary contributions and contribution testing. Manole, Anghelache (2016), and others. have carried out a comprehensive analysis of the private pension system in Romania, which was legislated starting with 2004. Starting in 2012, Carp) designed an alternative pension model that was promoted and improved in 2018.


Anghelache, Verejan, Partachi (2006) have a real contribution to defi ning the set of indicators for analyzing actuarial effects in pension schemes.

Methodology, data, results and discussions

• Methods of analyzing a social security scheme There are different methodologies for predicting social security pension systems. The most important methods are actuarial methods, econometric methods and mixed methods. Actuarial methods have been the oldest methods applied in the fi eld of insurance and proved to be valuable for the forecasting of the Social Security System. Econometric methods are, in fact, extrapolations of previous trends using regression models. In essence, the difference between the two methods is that actuarial methods depend on endogenous factors (internal factors of the model), while econometric methods are based on exogenous factors. Mixed methods are based partly on endogenous factors and partly on exogenous factors. Within these methods, an approach that can be taken into consideration when an important part of the population is assured and the system is quite mature is to use the national population and labor force projections as a basis and to apply proportions appropriate to obtain predictions of the social security system. A more general method of predicting the pension system is the component method. However, this does not exclude the reference to the national population or the forecasts of the workforce for establishing projection factors or elements. The component method, as the name suggests, divides the insured population into components and simulates the evolution of each component over time. The degree of breakdown will depend on the availability of the data for evaluation and also on the calculation capacity available to the actuary. The minimum required breakdown is per category of insured persons (eg active insured persons, retired, invalids, widows / widowers and orphans), men and women within each category and single age categories within each sex. Additional breakdowns may refer to analyzes of the active population, previous jobs and income levels. In this respect, it is clear that a further breakdown can be justifi ed only if it is expected to lead to a proportional increase in the accuracy of the forecasts. Current techniques are considered to be a group of insured persons at one time, and the current probable values of future insured salaries, on the one


hand, and pension benefi ts due to members of the group and their survivors, on the other. This technique is naturally suitable for the evaluation of occupational pension schemes, which are generally fully funded. However, the current valuation technique may provide an additional fi nancial perspective and can therefore be an important aid to the forecasting technique.

• Indicators of analysis in a pension scheme The introduction of a social protection scheme must be preceded by a process of consultation of interest groups (government, employees, benefi ciaries, employers, other insured persons). The requests made by each stakeholder about the level of benefi ts they wish to obtain are subject to the actuary’s analysis, which estimates the long-term fi nancial resources that need to be collected in the system, taking into account risks and uncertainties. This assessment is the foundation of legal regulation. The Actuary proposes the quantitative assessments underpinning social policies. At this stage evaluations are diffi cult because they can not be based on historical data of the scheme. Actuarial assumptions are built on historical economic data, demographics, or similar data from other countries. The fi rst question that needs to be answered is how we defi ne the coverage area, which is the population included in this fi eld, the benefi ts of the population according to the risk covered. The target population includes people in the public sector, the private sector and self-employed workers. If the budget sector has a high degree of certainty regarding the collection of contributions, for the contributions that can be collected from the latter two categories, the actuary is required to formulate assumptions, so that the valuation has the future coverage and a good outcome of the projected rate compliance. The objective of the system is to systematically accrue income to provide security for social benefi ts that are allocated, and their allocation must be orderly and rational. A social security program guarantees that fi nancial resources will be available, will be suffi cient to cover the benefi ts and administrative expenses. In order to ensure availability, the level of contributions, contribution rates and the period of collection (date) are projected. The contribution rate must be relatively stable over time. The rate of collection of contributions is a parameter set by actuaries by scientifi c methods. The system must have an accumulated amount of resources constituted in reserve fund.. Between the cost of a system and the share of the contribution there is a conceptual delimitation.


The cost of the system expresses the level of expenditure that can be expressed as a percentage of GDP or in nominal values. The cost of the system is not infl uenced by the type of system chosen

as a social protection system.

When creating a system, it should be borne in mind that a contribution

period is needed to fi nance long-term benefi ts. International social protection standards provide for a minimum number of years of contributions, ranging from 10 to 15 years, so that an insured person is entitled to a retirement pension. For pension funding, in my opinion, it is necessary to delimit the

profi le of the employee. In other terms, this profi le is also referred to as the insured person’s career model. To ensure funding, it is established that the main objective is to set an expected level of social protection and benefi ts. Another important milestone is the stability of the contribution rate that will infl uence a fair redistribution

between generations. The main objective will infl uence the funding method.

In a PAYG scheme it is important to ensure an actuarial balance. In

this sense, a set of indicators is defi ned and used. To defi ne the indicators we will use the following notations: V(t) = total revenue including interest income at the end of year t; C(t) = annual total contributions in year t; D(t) = interest revenue in year t; B(t) = total expenditure in year t; W(t) = insurable earnings (basis of contribution) in year t; = contribution rate in year t; i(t) = the rate of interest in year t; d(t) = demographic dependency ratio in year t; TP(t) = number of pensioners in year t; TS(t) = number of active taxpayers in year t; = replacement rate of income in year t; p(t) = average pension in year t; w(t) = average insurable income in year t.

The actuarial method determines a set of indicators, among which we list the most important: » Total revenue which is calculated using the formula:


» The reserve fund, which is calculated using the formula:

» Total contributions, which are:

» The PAYG system cost rate is given by the formula:

» Contribution rate. When determining the contribution rate, account is taken of the infl uence of the two major factors, namely the rate of demographic dependence

and the rate of replacement of pension income.

The demographic dependency ratio, which is determined as the ratio

between the number of pensioners in year t and the total number of active

contributors in year t:

The replacement rate of retirement income, which is determined as

a ratio between the average pension level in year t and the average insurable

income in year t (for the sake of simplifi cation we use the term average wage in year t):

Contribution rate level for the period is:

Depending on the chosen pension scheme, the contribution rate formula is customized. If the social security system is mature and the demographic structure is stable, the contribution rate is stable. With the help of these indicators, actuarial calculations provide the results to decision-makers who need to know the obligations and costs of the scheme and when they need to intervene if they want to mitigate the stagnation or collapse of the scheme.


In order to design a social security system or periodic assessment, the actuary has to analyze the systems with which the social security system is in direct or indirect relationships and is concerned about uncertain future events. The design of a scenario for the evolution of uncertain events is done using a model, which is a simplifi ed form of reality. In an actuarial model, we include the factors that could infl uence the results without including them altogether. Individuals using the model must be aware that as the actuary discovers new variables that explain reality, the model will change over time by including the new variables. Actuarial models are constructed on the basis of past experience, data of related phenomena, or actuary reasoning. The model should be validated by comparing its results with the actual results of the modeling phenomena. The social security model has as input statistical data and uses assumptions about the future behavior of uncertain variables. Model outputs are system revenue and expense, and tools for setting the funding strategy. Statistical data must be credible and suffi cient to properly explain the phenomenon. When the observations are insuffi cient, the actuary will include the whole population in the analysis. Sometimes, when the social protection system wishes to secure a new risk, the actuary will not have historical data and the actuary’s reasoning and art is necessary. Actuarial models are constructed for economic and fi nancial evaluation, the consequences of the occurrence of phenomena associated with a risk or the uncertainty of manifestation of phenomena trends, the severity of the effects and the frequency of its production. The degree of complexity of the actuarial model depends on several factors. Depending on the purpose, the actuarial models are simplifi ed or complex. In the fi rst case, the purpose of creating the model is to get an overview of trends in the evolution of phenomena. If a system reform is desired, a complex approach is needed. The Actuary needs to express its views on fi nancing and allocation strategies, long-term investments and benefi ts. The degree of complexity of the model is determined by the available statistical data. Building a model type is based on the ability and techniques of data collection and on the availability of running IT applications. Last but not least, the actuary takes into account the constraints related to the time at which the model is to be realized. In international practice it is recommended to use the technical terms according to ILO defi nitions so that the actuaries give the same meaning to them and there is a conceptual continuity. These terms are recommended to actuaries and refer to the assessment of the cost of social


security. The use of technical terms in the meaning of the ILO has the effect of correctly and quickly comprehending the actuarial reports. The Actuary should highlight all deviations from rules and rules

that are considered useful and taken into account.

Ø Capture ratio1

This concept expresses the ratio between the average of the insurable earnings from a social security system over a given period of time and the average wage per economy over the same period.

, where Rc is the capture ratio, is the average of insurable

earnings and este is the average wage per economy in the assessed period.

Ø Limit on insurable earnings This concept expresses the maximum amount of insurable earnings up to which the social security contribution is due. Sometimes this concept also expresses the maximum amount on which pensions are calculated. In Romania, periodically, insurable earnings were capped at 3-5 gross average wages used to substantiate the social insurance budget. In the period 01.07.2007-01.01.2011 there was no ceiling for insurable earnings, which allowed the collection of a large mass of contributions, but also the accumulation of large points of credit by the well-paid insured in Romania, so a chance for this category of employees for large pensions in the future. Pwa

= max(Wa), where Pwa represents the insured earnings ceiling or the maximum contribution to social security..

Ø Contribution collection report There is a difference between the amount due as a social security contribution and the amount paid. The ratio between the amount of contributions collected and the amount of contributions that should have been paid is the collection of contributions. In the ideal case, the collection ratio is 1 if all employers, employees, self-employed, other insured persons would pay the due contributions. , where Rpc is the contribution collection report, Cp = ΣCp,

the amount of contributions paid by system participants, Rpc = ΣCd s the

1. Catchment ratio – OIM terminology


amount of contributions to be paid by policyholders, employers, other natural or legal persons.

ØCoverage rate This indicator has a legal and administrative sense. In the juridical, legal sense, the coverage rate expresses the ratio of the number of registered persons to the potential number of persons who should be covered in accordance with the legal provisions. In the case of a health care system, the coverage rate expresses people who benefi t from health benefi ts and benefi ts without contributions..

Ø Rate of contributors The ratio of the insured persons (persons with at least one contribution paid over a given period) to the total labor force.

Ø Density factor This indicator expresses the ratio between the average number of contributions actually paid in the course of a fi nancial year and the maximum possible amount of contributions for the same fi nancial year.

Conclusion Without exhausting the theoretical and practical aspects that need to be known and applied in a social security system, this article highlighted the fact that scientifi c methods are the basis for the projection of social security systems. They are permanently supervised by the actuarial work. By the actuarial actuarial results synthesized in Actuarial Reports, the decision makers can hold the information necessary for the elaboration of the social policies. These have to be maintained in the long run, given that the social security system projections refer to long periods of contributions to which the contributors will also benefi t from the benefi ts. I conclude that the scientifi c basis should be provided by the actuaries, so as to ensure long-term projections in the social security system and to guarantee its fi nancial stability. In Romania, emphasis should also be put on the fundamental role of actuary in social security..

References 1. Anghelache, C., Carp, A. (2016). The Voluntary Contributions Model – Study

Regarding The Completion Of The Length Of Service. Romanian Statistical Review Supplement, Issue 12/2016, 194-201


2. Anghelache, C, Verejan, O., Partachi, I. (2006). Analiza actuarială În asigurări, Editura Economică, București

3. Anghelache, G., Manole, A., Carp, A., Sacală, C. (2016). Tendinţe in evoluţia

Sistemului de Pensii Private din România/Tendencies in The Evolution of Private

Pensions System in Romania. Romanian Statistical Review – Supplement, 11, 90-

100 / 101-111

4. Carp, A. (2018). Models Of Benefi ts Correlation In The Social Security System,

EBEEC 2018, Polonia

5. Carp, A. (2017). The analysis of Romania’s public pensions’ growth opportunities,

International Conference of Management and Industrial Engineering, Management

in the Innovation Society, Editura Niculescu

6. Carp, A. (2012). Acumularea şi distribuirea resurselor în Sistemul Asigurărilor

Sociale, Editura Economică, București


Analiza rolului şi locului cooperaţiei meşteşugăreşti în România în perioada etatizată


Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiConf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])


Abstract Geneza apariției și evoluției cooperației meșteșugărești în România își are rădăcini foarte adânci. A apărut și s-a consolidat de-a lungul timpului, reprezentând în permanență o componentă a structurii economice din țara noastră, oferind locuri de muncă și valorifi când resursele material-fi nanciare locale. În perioada supercentralizată a României, cooperația în general, iar cea meșteșugărească în special, a cunoscut o evoluție importantă. Rămăsese singurul segment economico-social care nu era de stat și se baza pe proprietatea comună limitată, cooperatistă. Avântul unor cooperative meșteșugărești a fost atât de mare încât în anul 1959, o serie de entități cooperatiste meșteșugărești, cele mai puternic dezvoltate, au fost transformate în întreprinderi industriale de stat. Putem spune că „a fost un proces de naționalizare a unor cooperative meșteșugărești”, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. În perioada etatizată a existat un număr mare de cooperative de profi l la care au existat cooperatori, cooperatori-salariați și salariați. Cooperația meșteșugărească, în perioada etatizată, avea o contribuție importantă la formarea Produsului Social (forma de evidența națională în metoda producției materiale). Cuvinte cheie:. cooperația meșteșugărească, cooperativă, cooperator, unități de deservire a populației, economie centralizată Clasifi carea JEL: J21, P13.

Introducere Autorii efectuează un amplu studiu cu privire la evoluția cooperației meșteșugărești în perioada economiei centralizate. Pe bază de tabele sintetice întocmite prin preluarea datelor din anuarele statistice corespunzătoare timpului, se pune în evidență modul în care a evoluat acest sector de activitate. Se expun apoi date cu privire la numărul de cooperative meșteșugărești, numărul de cooperatori, precum și structura teritorială (regională sau pe județe). Se constată evoluția pozitivă și creșterea producției atât în mediul

urban cât și în mediul rural.


Pentru reliefarea unor aspecte cu privire la evoluția cooperației meșteșugărești de-a lungul întregii perioade de 45 de ani, autorii au recurs și la analize pe intervale mai scurte de timp. Articolul cuprinde un număr important de tabele și reprezentări grafi ce care fac studiul mai ușor de interpretat și înțeles.

Literature review Anghelache (2018) a efectuat un amplu studiu al apariției sistemului cooperatist în România și evoluției acestuia de la Marea Unire și până în prezent. Anghelache, Anghel și Marinescu (2018), precum și Anghelache și Anghel (2018) au analizat evoluția cooperației meșteșugărești în ultima sută de ani. Anghelache (2018) a studiat importanța cooperației meșteșugărești, precum și a întregului sistem cooperatist național în economia unei țări. Bontems și Fulton (2009) au realizat o analiză comparativă între cooperative și societăți comerciale. Borgen (2004) a abordat aspecte privind motivarea în organizațiile cooperatiste. Novkovic (2008) a evidențiat elementele specifi ce cooperativelor. Torres Pérez (2016) a pus accentul pe economia colaborativă.


Analiza evoluției activității cooperației meșteșugărești până în anul 1964, pe baza datelor din anuarul statistic din anul 1965, deoarece, în anul 1959, s-a produs un declic în ceea ce privește numărul entităților cooperatiste meșteșugărești, prin transformarea unora dintre acestea în întreprinderi industriale de stat. Constatăm că, în continuare, după 1959 evoluția activității în domeniul cooperației meșteșugărești a fost oarecum stagnantă ca număr de cooperative, unități de deservire a populației, numărul de cooperatori total și numărul de cooperatori din unitățile de deservire a populației.


Numărul cooperativelor și al unităților de deservire

a populației, în perioada 1950-1964

Tabelul 1

AnulCooperative Unități de deservire a populației

Valoare absolută

Ritm de modifi care*

Valoareabsolută Ritm de modifi care*

1950 568 - 2 127 -1951 642 13.03 2 854 34.181952 679 5.76 4 859 70.251953 637 -6.19 5 205 7.121954 657 3.14 5 361 3.001955 637 -3.04 5 549 3.511956 637 0.00 6 168 11.161957 650 2.04 7 372 19.521958 638 -1.85 8 227 11.60

1959** 356 -44.20 9 257 12.521960 345 -3.09 10 463 13.031961 323 -6.38 11109 6.171962 321 -0.62 12 067 8.621963 317 -1.25 11 084 -8.151964 303 -4.42 10 974 -0.99

Notă: *Calcule proprii** În cursul anului 1959, unele unități industriale cooperatiste s-au transformat în întreprinderi industriale de stat.Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 1965.Sistematizare proprie.

Evoluția numărului cooperativelor în perioada 1950-1964Figura 1

� ��

��$� ��6'�! ��

�1(*� 6(�7*'� ��6*�� 9�96��1(�� 1*�7�*� ��6'(� �7�16��1(�� *7�9+1� '*�*'+� 7+�(1��1(7� ��*�*9+� '��(� 7+��9��1('� ��'�977� ''�*19� 7(�7(��1((� �7*�1+(� ''�+9+� 7'��6��1(6� �'(�61'� ('�7�+� 79��1��1(9� �(6��7*� (6�1(�� 76�'+��1(+� �6(��'1� (1�+*(� 76��1��1(1� �*'�***� 6��6� (1�9'��16*� ��*�'�6� 69�+1(� 6��'1��16�� (��(9� 9(�9�7� 6(�61��16�� 196� +��1(� 66�+'�

�

��

��

��

��

��

��

��

��

��

Sursa: reprezentare proprie

Reține atenția faptul că după 1959, numărul cooperatorilor a crescut, ajungând în 1964 la 121.228 persoane, dintre care 82.018 acționau în domeniul de deservire a populației.


Numărul membrilor cooperatori, în perioada 1950-1964

Tabelul 2

AnulCooperatori

Totalîn unități de deservire a populației

Valoare absolută Pondere (%)*1950 65 304 11 601 17.761951 90 320 21 645 23.961952 103 789 40 048 38.591953 110 078 42 125 38.271954 124 733 44 097 35.351955 130 985 44 878 34.261956 145 694 54 328 37.291957 156 130 56 951 36.481958 165 249 59 805 36.191959 104 000 62 126 59.741960 110 416 67 895 61.491961 115 257 75 713 65.691962 122 976 82 195 66.841963 120 815 80 627 66.741964 121 228 82 018 67.66

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 1965.Sistematizare proprie. *Calcule proprii.

Evoluția numărului cooperatorilor în perioada 1950-1964

Figura 2

� ��

�

��

��

��

��

��

��

��

Sursa: reprezentare proprie.

Am continuat analiza structurii cooperației meșteșugărești în perioada 1960 – 1964, pornind de la faptul că anul 1959 fi ind un moment de infl exiune, ne-a preocupat să vedem care este evoluția în continuare, a unităților de deservire a populației, a numărului de cooperatori pe care îi prezentăm în tabelul 3.


Unități de deservire a populației pe activități, în perioada 1960-1964

Tabelul 3Tipuri de activități 1960 1964

Confecții 2 113 2 396Textile și tricotaje 105 242Încălțăminte 2 031 1 611Blănărie și cojocărie 205 238Marochinărie 80 112Vopsitorie 241 265Lemn și mobilă 321 481Reparații radio și televizoare 318 371Ceasornicărie și bijuterii 356 452Reparații de alte obiecte de uz casnic și personal 288 450Frizerie-coafură 1 920 1 887Ateliere fotografi ce 579 499Alte activități 1 906 1 970Total 10 463 10 974

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 1965.Sistematizare proprie.

Structura unităților de deservire a populației pe activități în anul 1964

Figura 3�

� ��

8�� *�7*7� �1�1*� �'�6�7� 7*�*�4�!�� #�� (79� *�91� ��6� ��(1;� �� 7�6�� *�*6� ��*69� �'�9�

8�� @��A

4�!�� #��A

��

��

�

�� >��

7A��

!��

"��#��

$

��

�

,��@�� 'A

�� !��"

��

(A

�� @��+A

Sursa: reprezentare proprie


Numărul cooperatorilor în unități de deservire a populației

în perioada 1960-1964

Tabelul 4

Tipuri de activități1960 1964

Valoare

absolută

Pondere

(%)*

Valoare

absolută

Pondere

(%)*Confecții 20 303 29.90 24 613 30.01Textile și tricotaje 537 0.79 2126 2.59Încălțăminte 13 621 20.06 12 067 14.71Blănărie și cojocărie 980 1.44 1289 1.57Marochinărie 367 0.54 569 0.69Vopsitorie 918 1.35 1 321 1.61Lemn și mobilă 2 662 3.92 4 664 5.69Reparații radio și televizoare 992 1.46 1343 1.64Ceasornicărie și bijuterii 1 050 1.55 1 488 1.81Reparații de alte obiecte de uz 1007 1.48 1 895 2.31Frizerie-coafură 16 579 24.42 19 246 23.47Ateliere fotografi ce 2181 3.21 2 440 2.97Alte activități 6 693 9.87 8 957 10.92Total 67 895 100.00 82 018 100.00

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 1965.Sistematizare proprie. *Calcule proprii.

Am analizat, apoi, structura cooperației meșteșugărești pe cele 16 regiuni și cele două orașe, București și Constanța, în perioada 1955-1964. Am urmărit acest segment de timp mai lung pentru a avea o imagine mai clară a modului în care a evoluat activitatea în domeniul cooperației meșteșugărești.

Cooperativele meșteșugărești pe regiuni, în perioada 1960-1964

(la sfârșitul anului)

Tabelul 5

Regiunea Anul CooperativeUnități de deservire a

populației

Regiunea Argeș 1960 13 3841964 12 458

Regiunea Bacău 1960 16 5641964 14 586

Regiunea Banat 1960 31 10681964 30 1143

Regiunea Brașov 1960 36 9661964 30 977

Regiunea București 1960 10 3611964 10 350

Regiunea Cluj 1960 21 5841964 19 658

Regiunea Crișana 1960 18 4041964 16 396

Regiunea Dobrogea 1960 8 2731964 7 215


Regiunea Anul CooperativeUnități de deservire a

populației

Regiunea Galați 1960 24 6601964 18 640

Regiunea Hunedoara 1960 12 4091964 11 568

Regiunea Iași 1960 14 3191964 13 413

Regiunea Maramureș 1960 16 4751964 14 546

Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară 1960 20 5101964 17 508

Regiunea Oltenia1960 21 4771964 20 582

Regiunea Ploiești 1960 23 8181964 20 766

Regiunea Suceava 1960 15 4631964 12 420

Orașul București 1960 41 1 4281964 33 1 161

Orașul Constanța 1960 6 3001964 7 287


În tabelul 5 am prezentat structura pe regiuni a cooperativelor meșteșugărești, în perioada 1960-1964. În acest tabel sunt cuprinse numărul de cooperative și unități de deservire a populației.

Numărul cooperatorilor pe regiuni, în perioada 1960-1964

(la sfârșitul anului)

Tabelul 6

Regiunea AnulCooperatori

Total în unități de deservire a populației

Regiunea Argeș 1960 3 116 2 4401964 3 768 2 835

Regiunea Bacău 1960 3 261 2 6721964 3 485 3 013

Regiunea Banat 1960 9 474 6 5011964 10 560 8 113

Regiunea Brașov 1960 10 676 5 7781964 10 826 6 980

Regiunea București 1960 2 702 1 9301964 3 078 2 113

Regiunea Cluj 1960 7 762 4 4751964 7 468 5 170

Regiunea Crișana 1960 4 343 2 4491964 5 041 2 899

Regiunea Dobrogea 1960 2 163 1 3761964 2 501 1 532


Regiunea Anul CooperatoriTotal în unități de deservire a populației

Regiunea Galați 1960 5 691 3 5211964 6 204 4 535

Regiunea Hunedoara 1960 3 077 2 5111964 3 902 3 605

Regiunea Iași 1960 2 897 2 2141964 3 260 2 701

Regiunea Maramureș 1960 3 519 2 3491964 4161 3 085

Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară 1960 5 859 3 4151964 6 853 4 486

Regiunea Oltenia 1960 5 650 3 0771964 6 031 3 999

Regiunea Ploiești 1960 8 377 5 4951964 9 385 6 098

Regiunea Suceava 1960 2 553 2 0351964 2 512 2 156

Orașul București 1960 27 007 13 6471964 29 577 16 347

Orașul Constanța 1960 2 289 19601964 2 616 2 351


În tabelul 6 este prezentat pe regiuni, numărul de membri cooperatori, pe total și pe cele două tipuri de cooperative, în perioada 1960-1964. Continuăm analiza cu interpretarea datelor privind atelierele meșteșugărești și mică industrie particulară, așa cum a evoluat în intervalul 1960-1964, pe ramuri ale economiei naționale precum și pe regiuni ale României din această perioadă de timp. Datele sunt regăsite în tabelul 7.

Numărul unităților din atelierele meșteșugărești

și mica industrie particulară, pe ramuri, în anii 1960-1964

Tabelul 7Ramura 1960 1964

Prelucrarea metalelor 11106 3 426

Chimie 1004 448

Prelucrarea lemnului 16 575 8 657

Textile 1603 1002

Confecții 28 927 13 325

Piele, încălțăminte 9 574 5 008

Alimentară 10 153 3 681

Total 84 974 38 724

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 196Sistematizare proprie.


Populația ocupată în atelierele meșteșugărești și mica industrie particulară, pe ramuri, în anii 1960-1964

Tabelul 8 Număr persoane

AniiProprietari și

membri de familieSalariați Ucenici Total

Prelucrarea metalelor1960 11355 33 307 11 6951964 3 521 - 32 3 553

Chimie 1960 1 174 51 37 1 2621964 516 16 532

Prelucrarea lemnului1960 17 196 261 1009 18 4661964 8 896 - 195 9 091

Textile 1960 1 720 27 17 17641964 1 073 _ 0 1079

Confecții1960 29 339 60 1 087 30 4861964 13 489 - 260 13 749

Piele, încălțăminte1960 9 704 57 75 9 8361964 5 055 - 14 5 069

Alimentară 1960 10 946 110 18 11 0741964 3 991 - 4 3 995

Total 1960 88 057 615 2 567 91 2391964 40 054 - 533 40 587


În tabelul 8 am prezentat populația ocupată în atelierele meșteșugărești și mica industrie particulară, pe ramuri, în perioada 1960-1964. Populația ocupată este structurată pe proprietari și membri de familie, salariați, ucenici. Se prezintă și situația pe total.

Ponderea populației ocupate în atelierele meșteșugărești și mica industrie particulară, pe ramuri, în anul 1960

Figura 4�

� ��

%��&��

'�'(��

)�'��

��$

*��

�$

��

$



În diagramele de structură 4 și 5 se prezintă grafi c ponderea populației ocupate în atelierele meșteșugărești și mică industrie particulară pe ramuri în anul 1960 (fi gura 4), respectiv 1964 (fi gura 5).

Ponderea populației ocupate în atelierele meșteșugărești și mica

industrie particulară, pe ramuri, în anul 1964

Figura 5�

� ��

%��&��

'�'(��

)�'��

��$

*��

�$��

��$


În tabelul 9 este prezentat numărul unităților din ateliere meșteșugărești și mica industrie particulară, în perioada 1960-1964, pe regiuni ale țării.

Numărul unităților din ateliere meșteșugărești

și mica industrie particulară, pe regiuni, în perioada 1960-1964

Tabelul 9Regiunea 1960 1964

Regiunea Argeș 6 092 2 196Regiunea Bacău 6 283 2 080Regiunea Banat 5 900 3 114Regiunea Brașov 4 998 2 079Regiunea București 5191 3 534Regiunea Cluj 5 406 3 533Regiunea Crișana 4 677 2 152Regiunea Dobrogea 1 383 534Regiunea Galați 4 440 2 084Regiunea Hunedoara 3 332 1981Regiunea Iași 3 846 970Regiunea Maramureș 2 564 1 018Regiunea Mureș- Autonomă Maghiară 3 683 1897Regiunea Oltenia 8 491 2 577Regiunea Ploiești 8 886 3 457Regiunea Suceava 4 229 2 515Orașul București 5 132 2 793Orașul Constanța 435 210Total 84 974 38 724



Figura 6 relevă, pe baza datelor din tabelul 6.21, structura numărului unităților din atelierele meșteșugărești și mica industrie particulară, în anul 1964.

Structura numărului unităților din ateliere meșteșugărești

și mica industrie particulară, pe regiuni, în anul 1964

Figura 6

� ��

� � �

�16*� 6��9+� 7*� '9� 6��((�16'� ��69� &� �� +1�16*� 6�'++� '(� +9� 6�6�*�16'� ��*+� &� �� 1

,��/��

�16*� 6��'6� 6�� ((� 6�(6��16'� 7��+�� G� 9(� 7�7(6

,��/��

�16*� (��+�� 9� �91� (�'+9�16'� ��(7� &� '6� ��11

,��/� ��

�16*� (��99� �� +*� (�'9+�16'� 7�6(1� &� +�� 7�9'*�16*� (�(61� �+� �7'� (�97��16'� 7�6�'� &� (+� 7�6+�

��

+�,�&

�$-��

$

-��

�$

-��&��

$

-��&��

�$

��.

�$

��&��

�$/�(��,��

�$

0��

$

1��

$

2�&�

$

3��'��&

$

-��&��-��)��

(A

4��

�$

%��&��

�$

� ��6A

4��&��

-��&��

�$

4��&��

��

�$


În tabelul 10 sunt prezentate date cu privire la proprietarii și membrii de familie, salariați, ucenici, precum și totalul acestora în anii 1960 și 1964. Datele sunt structurate pe regiuni.

Populația ocupată în atelierele meșteșugărești și mica industrie

particulară, pe regiuni, în perioada 1960-1964

Tabelul 10

Regiunea AnulProprietari și membri de

familieSalariați Ucenici Total

Regiunea Argeș 1960 6 178 30 47 6 2551964 2 267 - 22 2 289

Regiunea Bacău 1960 6 488 45 87 6 6201964 2 108 - 11 2 119

Regiunea Banat 1960 6 246 61 255 6 5621964 3 281 - 75 3 356

Regiunea Brașov 1960 5 181 27 279 5 4871964 2 153 - 46 2199

Regiunea București 1960 5 277 21 180 5 4781964 3 659 - 81 3 740

Regiunea Cluj 1960 5 569 28 134 5 7311964 3 624 - 58 3 682

Regiunea Crișana 1960 5 050 118 179 5 3471964 2 230 - 36 2 266

Regiunea Dobrogea 1960 1 398 - 67 1 4651964 540 - 11 551


Regiunea AnulProprietari și membri de

familieSalariați Ucenici Total

Regiunea Galați 1960 4 531 15 96 4 6421964 2119 - 18 2 137

Regiunea Hunedoara 1960 3 471 14 53 3 5381964 2180 - 18 2 198

Regiunea Iași 1960 3 889 5 44 3 9381964 980 - 4 984

Regiunea Maramureș 1960 2 658 14 47 2 7191964 1 070 - 12 1 082

Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară

1960 3 996 40 245 4 2811964 2 045 - 54 2 099

Regiunea Oltenia 1960 8 700 53 307 9 0601964 2 634 - 17 2 651

Regiunea Ploiești 1960 9 357 45 226 9 6281964 3 587 - 44 3 631

Regiunea Suceava 1960 4 293 5 82 4 3801964 2 548 - 9 2 557

Orașul București 1960 5 334 79 220 5 6331964 2 818 - 16 2 834

Orașul Constanța 1960 441 15 19 4751964 211 - 1 212

RPR 1960 88 057 615 2 567 91 2391964 40 054 - 533 40 587


• Evoluția cooperației meșteșugărești în România, în perioada

1965-1969

Pe baza datelor din anuarul statistic, de acum al Republicii Socialiste România, din 1970, am efectuat o analiză asupra evoluției activității cooperației meșteșugărești pe activități, luând ca ani 1965, 1966, 1967 și apoi în continuare până în 1969. Am efectuat analiza structurii și evoluției cooperației meșteșugărești pe ramuri de activitate, în perioada 1965-1969, precum și pe județe, de acum, în anul 1969.

Numărul cooperativelor și al unităților de deservire a populației, în

perioada 1965-1969

Tabelul 11

AnulCooperative Unități de deservire a populației

Valoare absolutăRitm de

modifi care*Valoare absolută

Ritm de modifi care*

1965 302 - 11100 -1966 301 -0.33 10 953 -1.321967 305 1.33 10 798 -1.421968 354 16.07 11 685 8.211969 393 11.02 12175 4.19

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1970. Sistematizare proprie. *Calcule proprii.


În tabelele 11 și 12 sunt inserate datele privind numărul cooperativelor și unităților de deservire a populației în perioada 1965-1969 (tabelul 11), respectiv numărul membrilor cooperatori în aceeași perioadă de timp (tabelul 12).

Numărul membrilor cooperatori, în perioada 1965-1969Tabelul 12

Anul

Cooperatori (total) din care: în unități de deservire a populației

Valoare absolută

Ritm de

modifi care

(%)*

Valoare

absolutăPondere

(%)

Ritm de modifi care

(%)*1965 128 534 - 83 930 65.30 -1966 136 462 6.17 85 657 62.77 2.061967 146 426 7.30 87 148 59.52 1.741968 156 443 6.84 90 660 57.95 4.031969 172 158 10.05 93 636 54.39 3.28

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1970.Sistematizare proprie. *Calcule proprii.

De asemenea, am efectuat analiza pe baza datelor de care am dispus, asupra evoluției atelierelor meșteșugărești necooperativizate și mica industrie particulară. Aici, termenul de atelier meșteșugăresc necooperativizat are în vedere încercarea care s-a făcut în perioada 1965-1969 în ceea ce privește aprobarea unor sectoare private în economia națională, chiar dacă aceasta era de tip „centralizat”.

Numărul unităților din atelierele meșteșugărești necooperativizate și

mica industrie particulară, pe ramuri, în perioada 1965-1969

Tabelul 13Ramuri 1965 1969

Prelucrarea metalelor 3 801 3 792Chimie 508 279Prelucrarea lemnului 8 708 6 546Confecții și textile 14 309 8 741Piele, încălțăminte 5192 3 420Alimentară 4 620 1 5 244Total 40 756 30 750

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1970.

Sistematizare proprie.

Tabelul 13 prezintă numărul unităților din atelierele meșteșugărești necooperativizate și mica industrie particulară, pe ramuri, în perioada 1965-1969, iar în fi gura 7 se redă structura, prin intermediul unei diagrame.


Structura numărului unităților din atelierele meșteșugărești

necooperativizate și mica industrie particulară, pe ramuri, în anul 1969

Figura 7

� ��

� � �

�� 16(� 7�1*7� &� 7(�

�� 161� 7�1'1� &� 67�8)�� 16(� (+6� &� '�

�161� 776� &� (�� 16(� 1�*�� &� �+��

�161� 6�16�� &� �71�8�� 16(� �'�(9'� &� �'��

�161� 1�*�(� &� �16� :�,--�

��16(� (��79� &� �'� ;�,;-�

�161� 7�'69� &� �� /�>EG�

�� 16(� (�6*� &� �� ;-=-�

�161� (�9+*� &� 6�4�� 16(� '��'*�� &� '+7�

� �161� 7��6**� &� (�7�

%��

'��

��$ 5�'��

�$

%��

��'��

�$

��)��&��

��6��

�$

%��7 ��'��

��

��$

+��'��

��$


Populația ocupată în atelierele meșteșugărești necooperativizate și mica

industrie particulară, pe ramuri, în perioada 1965-1969

Tabelul 14

AnulProprietari și membri

de familieSalariați Ucenici Total

Prelucrarea metalelor 1965 3 903 - 35 3 9381969 3 949 - 63 4 012

Chimie 1965 586 - 4 5901969 336 - 5 341

Prelucrarea lemnului1965 9 021 - 182 9 2031969 6 961 - 239 7 200

Confecții și textile1965 14 574 - 242 148161969 9 015 - 196 9 211

Piele, încălțăminte1965 5 237 - 14 5 2511969 3 467 - 11 3 478

Alimentară 1965 5160 - 1 51611969 5 780 - 6 5 786

Total 1965 42 402 - 483 42 8851969 32 600 - 523 33123

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1970.Sistematizare proprie.

Am efectuat o analiză a atelierelor meșteșugărești necooperativizate, dar care în realitate, erau „soră” cu activitatea meșteșugărească din cooperativele de producție. Aceasta a fost o încercare de a transforma proprietatea cooperatistă în proprietate privată, cu efectele care, ulterior, nu au mai fost acceptate de structura de gândire din perioada etatizată.


• Evoluția cooperației meșteșugărești pe județe în anul 1974

În baza datelor din anuarul statistic al RSR din anul 1975, am continuat prezentarea datelor cu privire la cooperația meșteșugărească din România, pe județe, luând în calcul unitățile de deservire a populației, unitățile cooperative, cooperatorii în total, precum și pe cei din deservirea populației. În continuarea studiului am considerat unii indicatori (număr de cooperative și unități de deservire a populației) pe care i-am analizat pentru perioada 1970-1974. Datele sunt cuprinse în tabelul 15.

Indicatori ai cooperației meșteșugărești

în perioada 1970-1974 (la sfârșitul anului)

Tabelul 15

Anul Cooperative Unități de deservire a populației

Cooperatori

Total în unități de deservire a populației

1970 409 12 399 195 236 102 0401971 436 12 714 218 396 105 3251972 452 12 689 242 895 106 2151973 357 12 936 263 198 109 7961974 378 12 973 266 478 115 708


În tabelul 16 se prezintă numărul de unități ale cooperației meșteșugărești de deservire a populației și numărul de cooperatori, pe activități, în anii 1970 și 1974.


Unități ale cooperației meșteșugărești de deservire a populației și

cooperatori, pe activități, în perioada 1970-1974

Tabelul 16

Anul1970 1970 1974 1974

Număr unități

Cooperatori (persoane)

Număr unități

Cooperatori(persoane)

Confecții 2 233 26 060 2 431 31 814Textile și tricotaje 389 3 916 409 5 228

încălțăminte 1 588 11 484 1495 11105

Blănărie și cojocărie 311 1635 393 2 492

Marochinărie 177 986 203 1 662

Spălătorii, curățătorii și vopsitorii chimice 362 2 014 469 2 713

Lemn si mobilă 527 5 175 553 6 023Reparații de radio și televizoare 535 1 980 650 2 470

Ceasornicărie și bijuterii 561 1915 687 2 361Reparații de alte obiecte de uz casnic și personal 765 5 259 788 6 298

Frizerie-coafură 1 886 20 628 1958 19 959Ateliere fotografi ce 540 2 250 561 2 141Alte activități 2 525 18 738 2 376 21 437Total 12 399 102 040 12 973 115 703


Structura pe regiuni a unităților cooperatiste și a numărului de cooperatori este prezentată în tabelul 17.

Cooperația meșteșugărească, pe județe, în anul 1974 (la sfârșitul anului)

Tabelul 17

Județul CooperativeUnități de deservire

a populației

Cooperatori

totalîn unități de deservire

a populațieiAlba 11 330 5193 2193Arad 12 466 7 320 3 565Argeș 8 320 7 870 2 583Bacău 9 343 5 419 2 654Bihor 15 351 11 293 3 545Bistrița-Năsăud 5 99 1 645 938Botoșani 5 161 2 320 1197Brașov 13 429 7 748 3 729Brăila 7 351 6 695 2 906Buzău 5 192 4 343 2 120Caraș-Severin 5 284 2 207 1564Cluj 16 458 12 844 5 006Constanța 13 475 7 387 4 498Covasna 6 138 2 619 840Dâmbovița 8 212 5 512 1849


Județul CooperativeUnități de deservire

a populației

Cooperatori

totalîn unități de deservire

a populațieiDolj 12 418 7 342 3 622Galați 8 335 6 369 3 329Gorj 7 164 4 096 1485Harghita 9 207 5 365 1750Hunedoara 9 502 4 375 3 082Ialomița 5 181 2 237 1379Iași 8 307 5 514 3 082Ilfov 6 207 4 044 1182Maramureș 12 406 6 647 2 743Mehedinți 4 171 2 553 1245Mureș 17 427 11889 4174Neamț 8 242 6121 2 248Olt 6 243 3140 1992Prahova 12 511 12 208 4 443Satu Mare 10 285 6179 2 376Sălaj 5 128 2 521 962Sibiu 14 354 9104 3 091Suceava 11 326 5 718 2 064Teleorman 7 181 3 862 1554Timiș 15 567 12 407 5 428Tulcea 5 160 3 645 1272Vaslui 4 167 2 476 1388Vâlcea 7 252 3 616 1895Vrancea 7 235 2 777 1744Municipiul București

32 1 388 41 858 18 986

Total 378 12 973 266 478 115 703Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1975.

În aceste tabele am arătat evoluția activității cooperației meșteșugărești pe activități și cooperația meșteșugărească prin prisma evoluției din punct de vedere al numărului de cooperative și cooperatori.

• Evoluția cooperației meșteșugărești în perioada până în anul 1980

Am utilizat datele din anuarul statistic al RSR publicat în anul 1981, care dă date cu privire la cooperația meșteșugărească din această perioadă, cooperația meșteșugărească pe activități și cooperația meșteșugărească pe județe ale țării. În tabelul 18 am prezentat, pentru perioada 1975-1980, evoluția numărului de entități cooperatiste meșteșugărești, pe cele două forme: cooperative și unități de deservire a populației.


Numărul entităților din cooperația meșteșugărească


Tabelul 18

AnulCooperative Unități de servire a populației

Valoare absolutăRitm de

modifi care (%)*Valoare absolută

Ritm de modifi care (%)*

1975 395 - 13 200 -1976 406 2.78 13 375 1.331977 410 0.99 13 526 1.131978 420 2.44 13 838 2.311979 431 2.62 14 159 2.321980 442 2.55 14 725 4.00

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1981.Sistematizare proprie. *Calcule proprii.

În fi gura 8 este prezentată dinamica evoluției numărului de cooperative meșteșugărești în perioada 1975-1980.

Evoluția numărului cooperativelor meșteșugărești


Figura 8

�F��!*��

-:E;� -:E;� -:G<� -:G<

�

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��



Personalul din cooperația meșteșugărească


Tabelul 19

AnulCooperatori

total

Muncitori în unitățile de

servire a populației1975 279 040 121 4171976 298 400 121 8791977 304 111 122 2841978 316 148 131 0871979 329 160 135 0761980 337 211 138 220

Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1981. Sistematizare proprie.

Numărul de membri cooperatori și muncitori (salariați) este prezentat în tabelul 19. Datele sunt pentru perioada 1975-1980.

Unități ale cooperației meșteșugărești de deservire a populației, pe

activități, în perioada 1975-1980

Tabelul 20

Anul1975 1975 1980 1980

Număr

unități

Muncitori

(persoane)*Număr

unități

Cooperatori

(persoane)*

Confecții 2 460 32 764 2 769 34 968Textile și tricotaje 429 5 854 599 9 431încălțăminte 1 548 11 290 1334 10 460Blănărie și cojocărie 407 2 500 505 3 578Marochinărie 210 1729 291 2 057Spălătorii, curățătorii și vopsitorii chimice 490 2 865 557 3 363Lemn si mobilă 537 6118 647 7 509Reparații de radio și televizoare 688 2 707 735 3 401Ceasornicărie și bijuterii 705 2 624 749 3 371Reparații de alte obiecte de uz casnic și personal 811 7 092 1014 9 387din care întreținere și reparații auto-moto 178 3 657 253 5 456Frizerie-coafură 1971 19 940 2 093 20 969Ateliere fotografi ce 586 2 366 555 2 613Alte activități 2 358 23 568 2 877 27 113Total 13 200 121 417 14 725 138 220* muncitori în unitățile de deservire a populației. Sursa: Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, 1981.Sistematizare proprie.

Tabelul 20 prezintă situația pe unități cooperatiste și tipuri de activitate pentru anii 1975 și 1980. Nu trebuie să uităm că în perioada etatizată activitatea din sectorul cooperației meșteșugărești a avut infl uențe în evoluția sa, în funcție de anumite hotărâri, legități care s-au impus în această perioadă de timp. Pe total, referindu-ne doar la acest sector de activitate, putem trage concluzia că a reprezentat în permanență o activitate utilă, benefi că în cadrul


structurii economiei naționale. Acest aspect este și mai evident în contextul în care vom efectua și o analiză succintă, în legătură cu celelalte ramuri, domenii ale activității cooperatiste din România, respectiv credit, dar mai ales, de consum.

Concluzii Studiul pe baza căruia s-a realizat acest articol evidențiază că acest sector al cooperației, cel meșteșugăresc, a jucat în perioada economiei etatizate, un rol important în economia țării. Reprezenta un sector economico-social bine defi nit, cu cooperative bine consolidate, având un număr important de cooperatori și salariați. Producția meșteșugărească era bine reprezentată și pe plan extern, prin exporturi. Cooperația meșteșugărească avea și o întreprindere specializată de Comerț Exterior. De la începuturile sale, cooperația meșteșugărească a reprezentat un sector al economiei naționale care valorifi că resursele locale și oferă locuri de muncă. Aceeași situație este și în prezent, mai ales în condițiile șomajului, lipsa locurilor de muncă sau nuvelul redus al investițiilor.

Bibliografi e

1. Anghelache, C. (2018). Evoluția Centenară a Sistemului cooperatist în România, Editura Economică, Bucureşti

2. Anghelache, C., Anghel, M.G., Marinescu, R.T. (2018). Signifi cant aspects on the

centennial evolution of the handicraft cooperatives. Romanian Statistical Review, Supplement, no. 12, pp. 230-248

3. Anghelache, C. (2018). National cooperative system – component of economic and social development. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 18-31

4. Anghelache, C. (2018). The role of handicraft cooperation in Romania’s economic development and growth. Romanian Statistical Review, Supplement, 5, 280-296

5. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2018). The Centennial Evolution of Handicraft Cooperation in Romania, International Symposium „Romania in the Year of the Centenary. The European and global socio-economic Context”, „Artifex” University of Bucharest, 159-179

6. Bontems, P., Fulton, M. (2009). Organizational Structure, Redistribution and the Endogeneity of Cost: Cooperatives, Investor-Owned Firms and the Cost of Procurement. Journal of Economic Behavior & Organization, 72 (1), 322-343

7. Borgen, S.O. (2004). Rethinking incentive problems in co-operative organizations. The Journal of Socio-Economics, 33, 383-393

8. Novkovic, S. (2008). Defi ning the co-operative difference. The Journal of Socio-

Economics, 37 (6), 2168-2177 9. Torres Pérez, F. (2016). Co-operatives: Between State Control and the Collaborative

Economy. Journal of Co-operative Studies, 49 (3), 5-12 10. *** Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 1965

11. *** Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, edițiile 1970, 1975, 1981


ANALYSIS OF THE ROLE AND PLACE OF THE HANDICRAFT COOPERATION IN

ROMANIA DURING THE CENTRALIZED PERIOD


Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of BucharestAssoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD ([email protected])

„Artifex” University of Bucharest

Abstract The genesis of the emergence and evolution of craftsmanship co-operation in Romania has its roots very deep. It has emerged and strengthened over time, always representing a component of the economic structure in our country, offering jobs and capitalizing on local fi nancial and fi nancial resources. In the super-centralized period of Romania, the co-operation in general and the craftsmanship, in particular, had an important evolution. It was the only economic and social segment that was not state-owned and based on the limited, co-operative joint ownership. The boom of craftsmanship cooperatives was so great that in 1959 a number of craft cooperatives, the most developed ones, were transformed into state-owned enterprises. We can say that „it was a process of nationalization of craftsmanship cooperatives”, with all the resulting consequences. During the period under review, there were a large number of co-operatives on which there were co-workers, co-workers and employees. Handicraft cooperatives during the period of time had an important contribution to the formation of the Social Product (the form of national evidence in the material production method). Keywords:. handicraft cooperative, cooperative, cooperator, units for serving the population, centralized economy JEL classifi cation: J21, P13

Introduction The authors carry out an extensive study on the evolution of craft cooperatives during the centralized economy. On the basis of synthetic tables prepared by taking over the data from the statistical yearbooks corresponding to the time, it is highlighted the evolution of this sector of activity. Data on the number of craft cooperatives, the number of co-operatives, as well as the territorial structure (regional or county) are then exposed. Positive evolution and growth in both urban and rural areas are noted.


To highlight some aspects of the evolution of craftsmanship co-operation throughout the 45-year period, the authors also recourse to analyzes at shorter intervals. The article includes a large number of tables and graphical representations that make the study easier to interpret and understand.

Literature review Anghelache (2018) conducted an extensive study of the emergence of the cooperative system in Romania and its evolution from the Great Union to the present. Anghelache, Anghel and Marinescu (2018), and Anghelache and Anghel (2018) have analyzed the evolution of craftsmanship in the last hundred years. Anghelache (2018) studied the importance of craft cooperatives as well as of the entire national co-operative system in the economy of a country. Bontems and Fulton (2009) conducted a comparative analysis between cooperatives and commercial companies. Borgen (2004) addressed aspects of motivation in co-operative organizations. Novkovic (2008) highlighted the specifi cities of cooperatives. Torres Pérez (2016) emphasized the collaborative economy.

Research methodology, data, results and discussions The analysis of the evolution of craftsmanship cooperatives until 1964, based on the data from the 1965 statistical yearbook, because in 1959 there was a slump in the number of co-operative cooperatives, by transforming some of them into industrial enterprises state.We fi nd that, after 1959, the evolution of the craft cooperative activity was somewhat stagnant as a number of cooperatives, population service units, the number of total co-operatives and the number of cooperatives in the population service units.


Number of cooperatives and units for serving the population in the period 1950-1964

Table 1

Year Cooperatives Units for serving the populationAbsolute value Rate of change* Absolute value Rate of change*

1950 568 - 2 127 -1951 642 13.03 2 854 34.181952 679 5.76 4 859 70.251953 637 -6.19 5 205 7.121954 657 3.14 5 361 3.001955 637 -3.04 5 549 3.511956 637 0.00 6 168 11.161957 650 2.04 7 372 19.521958 638 -1.85 8 227 11.60

1959** 356 -44.20 9 257 12.521960 345 -3.09 10 463 13.031961 323 -6.38 11109 6.171962 321 -0.62 12 067 8.621963 317 -1.25 11 084 -8.151964 303 -4.42 10 974 -0.99

Note: * Own calculations** During 1959, some cooperative industrial units turned into state-owned enterprises.Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RPR, 1965.Own systematization.

Evolution of the number of cooperatives in the period 1950-1964Figure 1

�9�� 8�!��

�� &��

�0&(� 3&�4(%� ��3(�� 6�63�

�0&�� 0(�4�(� ��3%&� �4�03�

�0&�� (4�6)0� %(�(%)� 4)�&0�

�0&4� ��(�(6)� %��&� 4)��6�

�0&%� ��%�644� %%�(06� 4&�4&�

�0&&� �4(�0)&� %%�)6)� 4%��3�

�0&3� �%&�30%� &%�4�)� 46��0�

�0&6� �&3��4(� &3�0&�� 43�%)�

�0&)� �3&��%0� &0�)(&� 43��0�

�0&0� �(%�(((� 3��3� &0�6%�

�03(� ��(�%�3� 36�)0&� 3��%0�

�03�� &��&6� 6&�6�4� 3&�30�

�03�� 063� )��0&� 33�)%�

�

��

��

��

��

��

��

��

��

��

Source: own representation.

It notes that after 1959, the number of co-operatives increased, reaching in 1964 to 121,228 people, of whom 82,018 acted in the fi eld of serving of the population.


Number of cooperators members, during the period 1950-1964Table 2

YearCooperators

Totalin units for serving the population

Absolute value Share (%)*1950 65 304 11 601 17.761951 90 320 21 645 23.961952 103 789 40 048 38.591953 110 078 42 125 38.271954 124 733 44 097 35.351955 130 985 44 878 34.261956 145 694 54 328 37.291957 156 130 56 951 36.481958 165 249 59 805 36.191959 104 000 62 126 59.741960 110 416 67 895 61.491961 115 257 75 713 65.691962 122 976 82 195 66.841963 120 815 80 627 66.741964 121 228 82 018 67.66

Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RPR, 1965.Own systematization. Own calculations.

The evolution of the number of cooperators during the period 1950-1964Figure 2

�9�� 8�!��

�

��

��

��

��

��

��

�� !"��#��#��"��


We continued the analysis of the craft cooperative structure during the period 1960-1964, starting from the fact that the year 1959 was a moment of infl ection, we were concerned about the further evolution of the population

service units, the number of cooperators, which we present in Table 3.


The units for serving the population pe activități,

during the period 1960-1964

Table 3Types of activities 1960 1964Ready-made clothes 2 113 2 396Textiles and knitwear 105 242Footwear 2 031 1 611Furriery 205 238Leather 80 112Dye house 241 265Wood and furniture 321 481Radio and Television Repairs 318 371Clocks and watches and jewelery 356 452Repair of other household and personal items 288 450Hair dressing 1 920 1 887Photographic workshops 579 499Other activities 1 906 1 970Total 10 463 10 974

Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RPR, 1965.Own systematization.

The structure of population service units by activity in 1964

Figure 3

�

�

��

��

��

��

��

�

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

!�

"��#

�$�

% ��#��

��

��

&� ��

��

�'�



The number of cooperators in units for serving the population during the period 1960-1964

Table 4

Types of activities1960 1964

Absolute valueShare(%)*

Absolute valueShare(%)*

Ready-made clothes 20 303 29.90 24 613 30.01Textiles and knitwear 537 0.79 2126 2.59Footwear 13 621 20.06 12 067 14.71Furriery 980 1.44 1289 1.57Leather 367 0.54 569 0.69Dye house 918 1.35 1 321 1.61Wood and furniture 2 662 3.92 4 664 5.69Radio and Television Repairs 992 1.46 1343 1.64Clocks and watches and jewelery 1 050 1.55 1 488 1.81Repair of other objects of use 1007 1.48 1 895 2.31Hair dressing 16 579 24.42 19 246 23.47Photographic workshops 2181 3.21 2 440 2.97Other activities 6 693 9.87 8 957 10.92Total 67 895 100.00 82 018 100.00Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RPR, 1965.Own systematization. *Own calculations.

We then analyzed the structure of craftsmanship cooperatives across the 16 regions and the two cities, Bucharest and Constanta, during the period 1955-1964. We followed this longer timeframe in order to have a clearer picture of how the activity evolved in craftsmanship cooperative.

Cooperativele meșteșugărești pe regiuni, during the period 1960-1964

(the end of the year)

Table 5

The Region Year CooperativeUnits for serving the

population

Argeş Region1960 13 384

1964 12 458

Bacău Region1960 16 564

1964 14 586

Banat Region1960 31 1068

1964 30 1143

Braşov Region1960 36 966

1964 30 977

Bucureşti Region1960 10 361

1964 10 350

Cluj Region1960 21 584

1964 19 658

Crişana Region1960 18 404

1964 16 396


The Region Year CooperativeUnits for serving the

population

Dobrogea Region1960 8 2731964 7 215

Galaţi Region1960 24 6601964 18 640

Hunedoara Region1960 12 4091964 11 568

Iași Region1960 14 3191964 13 413

Maramureş Region1960 16 4751964 14 546

Mureş-Hungarian

Autonomous Region

1960 20 510

1964 17 508

Oltenia Region1960 21 477

1964 20 582

Ploieşti Region1960 23 818

1964 20 766

Suceava Region1960 15 463

1964 12 420

Bucharest City1960 41 1 428

1964 33 1 161

Constanta City 1960 6 300

1964 7 287

Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RPR, 1965.

Own systematization.

In table 5 we presented the structure of craft cooperatives by regions,

during the period 1960-1964. This table lists the number of cooperatives and

units for serving the population.

Numărul cooperatorslor pe regiuni, during the period 1960-1964 (the end of the year)

Table 6

The Region Year Cooperators

Totalin units for serving the

population

Argeş Region1960 3 116 2 4401964 3 768 2 835

Bacău Region1960 3 261 2 6721964 3 485 3 013

Banat Region1960 9 474 6 5011964 10 560 8 113

Braşov Region1960 10 676 5 7781964 10 826 6 980

Bucureşti Region1960 2 702 1 9301964 3 078 2 113


The Region Year Cooperators


population

Cluj Region1960 7 762 4 4751964 7 468 5 170

Crişana Region1960 4 343 2 4491964 5 041 2 899

Dobrogea Region1960 2 163 1 3761964 2 501 1 532

Galaţi Region1960 5 691 3 5211964 6 204 4 535

Hunedoara Region1960 3 077 2 5111964 3 902 3 605

Iași Region 1960 2 897 2 2141964 3 260 2 701

Maramureş Region1960 3 519 2 3491964 4161 3 085

Mureş-Hungarian

Autonomous Region

1960 5 859 3 4151964 6 853 4 486

Oltenia Region1960 5 650 3 0771964 6 031 3 999

Ploieşti Region1960 8 377 5 4951964 9 385 6 098

Suceava Region1960 2 553 2 0351964 2 512 2 156

Bucharest City1960 27 007 13 6471964 29 577 16 347

Constanta City1960 2 289 19601964 2 616 2 351



Table 6 shows the number of cooperative members per region and

the two types of cooperatives between 1960 and 1964.

We continue the analysis with the interpretation of data on craft

workshops and small private industry, as it evolved between 1960 and 1964,

on the branches of the national economy as well as on the regions of Romania

during this period of time. The data are found in 7.


Number of units in craft workshops and small private industry by branches during the period 1960-1964

Table 7

Branch 1960 1964

Metalworking 11106 3 426

Chemistry 1004 448

Woodworking 16 575 8 657

Textiles 1603 1002

Ready-made clothes 28 927 13 325

Leather, footwear 9 574 5 008

Food 10 153 3 681

Total 84 974 38 724

Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RPR, 196Own systematization.

Population employed in craft workshops and small private industry by branches in the years 1960-1964

Table 8 Number persons

YearsOwners and

family membersEmployees Apprentices Total

Metalworking 1960 11355 33 307 11 6951964 3 521 - 32 3 553

Chemistry 1960 1 174 51 37 1 2621964 516 16 532

Woodworking 1960 17 196 261 1009 18 4661964 8 896 - 195 9 091

Textiles1960 1 720 27 17 17641964 1 073 _ 0 1079

Ready-made clothes

1960 29 339 60 1 087 30 486

1964 13 489 - 260 13 749

Leather, footwear 1960 9 704 57 75 9 8361964 5 055 - 14 5 069

Food1960 10 946 110 18 11 0741964 3 991 - 4 3 995

Total1960 88 057 615 2 567 91 239

1964 40 054 - 533 40 587



Table 8 shows the occupied population in the craft workshops and the small private industry by branches in the period 1960-1964. The occupied population is structured on owners and family members, employees, apprentices. The situation is also on the whole.

Share of occupied population in craft workshops and small private industry by branch in 1960

Figure 4�

��!��

0+��#�

��'��%�

'�'1��

��(

2'��%��

�(3��

(

Own representation.

In diagram of structure 4 and 5 there is a graphical representation of the population employed in craft workshops and small private industry by branches in 1960 (Figure 4) and 1964 respectively (fi gure 5).

Share of occupied population in craft workshops and small private industry by branch in 1964

Figure 5

�9�� 8�!��

�&��&3�� -476� -478�

'��*�� 3�(0�� 03�

.� B��*�� 3��)4� ��()(�

.��*�� &�0((� 4��%�

.��*�� %�00)� ��(60�

.� ��*�� &�0�� 4�&4%�

=��>�=�� &�%(3� 4�&44�

=��A��*�� %�366� ��&��

��*�� 4)4� &4%�

+��*�� %�%%(� ��()%�

?��*�� 4�44�� 0)��

:��*�� 4�)%3� 06(�

0+��#�

��'��%�

'�'1��

��(

2'��%��

�(

3��

��(



Table 9 shows the number of units in craft workshops and the small private industry, from 1960 to 1964, by regions of the country.

Numărul unităților din ateliere meșteșugărești

și mica industrie particulară, pe regiuni, during the period 1960-1964

Table 9The region 1960 1964

Arges Region 6 092 2 196

Bacău Region 6 283 2 080Banat Region 5 900 3 114Brasov Region 4 998 2 079Bucharest Region 5191 3 534

Cluj County 5 406 3 533Crişana Region 4 677 2 152

Dobrogea Region 1 383 534

Galati Region 4 440 2 084

Hunedoara Region 3 332 1981

Iasi Region 3 846 970

Maramureş Region 2 564 1 018

Mureş Region - Hungarian Autonomy 3 683 1897

Oltenia Region 8 491 2 577

Ploiesti Region 8 886 3 457

Suceava Region 4 229 2 515

Bucharest City 5 132 2 793

Constanta City 435 210

Total 84 974 38 724



Figure 6 shows, based on the data in Table 6.21, the structure of the

number of units in the craft workshops and the small private industry, in 1964.


The structure of the number of units in craft workshops and small private industry, by region, in 1964

Figure 6

�9�� 8�!��

�&��&3�� -476� -478�

'��*�� 3�(0�� 03�

.� B��*�� 3��)4� ��()(�

.��*�� &�0((� 4��%�

.��*�� %�00)� ��(60�

.� ��*�� &�0�� 4�&4%�

=��>�=�� &�%(3� 4�&44�

=��A��*�� %�366� ��&��

��*�� 4)4� &4%�

+��*�� %�%%(� ��()%�

?��*�� 4�44�� 0)��

:��*�� 4�)%3� 06(�

0+��#�

��'��%�

'�'1��

��(

2'��%��

�(

3��

��(


Table 10 presents data on owners and family members, employees, apprentices and their total in the 1960s and 1964s. The data is structured by region.

Population employed in handicraft workshops and small private industry by region, during the period 1960-1964

Table 10

Region YearOwners and


Argeş Region1960 6 178 30 47 6 2551964 2 267 - 22 2 289

Bacău Region1960 6 488 45 87 6 6201964 2 108 - 11 2 119

Banat Region1960 6 246 61 255 6 5621964 3 281 — 75 3 356

Braşov Region1960 5 181 27 279 5 4871964 2 153 - 46 2199

Bucureşti Region 1960 5 277 21 180 5 4781964 3 659 - 81 3 740

Cluj Region1960 5 569 28 134 5 7311964 3 624 - 58 3 682

Crişana Region 1960 5 050 118 179 5 3471964 2 230 - 36 2 266

Dobrogea Region 1960 1 398 - 67 1 4651964 540 - 11 551

Galaţi Region 1960 4 531 15 96 4 6421964 2119 - 18 2 137

Hunedoara Region 1960 3 471 14 53 3 5381964 2180 - 18 2 198


Region YearOwners and


Iaşi Region 1960 3 889 5 44 3 9381964 980 - 4 984

Regiunea Maramureş1960 2 658 14 47 2 7191964 1 070 - 12 1 082

Mureş Region - Hungarian Autonomy

1960 3 996 40 245 4 2811964 2 045 - 54 2 099

Oltenia Region 1960 8 700 53 307 9 0601964 2 634 - 17 2 651

Ploieşti Region 1960 9 357 45 226 9 6281964 3 587 - 44 3 631

Suceava Region 1960 4 293 5 82 4 3801964 2 548 - 9 2 557

Bucharest City 1960 5 334 79 220 5 6331964 2 818 - 16 2 834

Constanta City 1960 441 15 19 4751964 211 - 1 212

RPR 1960 88 057 615 2 567 91 2391964 40 054 - 533 40 587


• The evolution of the handicraft cooperatives system in Romania, during the period 1965-1969

Based on the data from the statistical yearbook of the Socialist Republic of Romania from 1970, we analyzed the activity of the craft cooperative activity by 1965, 1966, 1967 and then until 1969. We carried out the analysis of the structure and evolution of the craftsmanship cooperative by branches of activity, between 1965 and 1969, as well as by the counties, now in 1969.

The number of cooperatives and units for serving the population, during the period 1965-1969

Table 11

YearCooperatives Units for serving the population

Absolute valueRate of

change *Absolute value Rate of change *

1965 302 - 11100 -1966 301 -0.33 10 953 -1.321967 305 1.33 10 798 -1.421968 354 16.07 11 685 8.211969 393 11.02 12175 4.19

Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RSR, 1970.Own systematization. *Own calculations.


Tables 11 and 12 include the data on the number of cooperatives and population service units during the period 1965-1969 (Table 11), respectively the number of cooperators during the same period (Table 12).

Number of cooperators members, during the period 1965-1969Table 12

Year

Cooperators (total) of which: in units for serving the population

Absolute valueRate of change(%)*

Absolute value

Share(%)*

Rate of change (%)*

1965 128 534 - 83 930 65.30 -1966 136 462 6.17 85 657 62.77 2.061967 146 426 7.30 87 148 59.52 1.741968 156 443 6.84 90 660 57.95 4.031969 172 158 10.05 93 636 54.39 3.28


We also conducted the analysis based on the data we had on the evolution of non-cooperative craft workshops and the small private industry. Here, the term uncooperative handicraft workshop takes into account the attempt made during the period 1965-1969 to approve private sectors in the national economy, even if it was “centralized”.

The number of units in the non-cooperative factories and the small private industry, by branches, during the period 1965-1969

Table 13Branches 1965 1969Metalworking 3 801 3 792Chemistry 508 279Woodworking 8 708 6 546Garments and textiles 14 309 8 741Leather, Footwear 5192 3 420Food 4 620 1 5 244Total 40 756 30 750

Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RSR, 1970.Own systematization.

Table 13 shows the number of units in the non-cooperative craft workshops and the small private industry by branches, during the period 1965-1969, and in Figure 6.14 the structure is replicated by means of a diagram.


The structure of the number of units in non-cooperative workshops and small private industry by branches in 1969

Figure 7

9��+��*��

��( ��'��%

�(

;��#+��*��

�(

7��'��#�

��)��

�(

<��=�

,��+��

��(

,��#

��(


The population employed in non-cooperative workshops and small private industry, by branches, during the period 1965-1969

Table 14

YearOwners

and family members

Employees Apprentices Total

Metalworking

1965 3 903 - 35 3 9381969 3 949 - 63 4 012

Chemistry 1965 586 - 4 5901969 336 - 5 341

Woodworking 1965 9 021 - 182 9 2031969 6 961 - 239 7 200

Garments and textiles

1965 14 574 - 242 148161969 9 015 - 196 9 211

Leather, Footwear

1965 5 237 - 14 5 2511969 3 467 - 11 3 478

Food 1965 5160 - 1 51611969 5 780 - 6 5 786

Total 1965 42 402 - 483 42 8851969 32 600 - 523 33123


We conducted an analysis of the non-cooperative craft workshops, but in reality, they were a “sister” with the craftsmanship in the production cooperatives. This was an attempt to transform the cooperative property into private property, with the effects that were subsequently not accepted by the structure of thinking of the staged period.


• The evolution of the handicraft cooperatives in the counties in 1974 Based on data from the statistical yearbook of RSR in Year 1975, we continued to present the data on the Romanian craftsmanship cooperatives, by counties, taking into account the units serving the population, the cooperative units, the cooperatives in total, out of which in serving the population. In the continuation of the study we considered some indicators (number of cooperatives and Units for serving the population) that we analyzed for the period 1970-1974. The data are shown in table 15.

Indicators of handicraft cooperatives systemduring the period 1970-1974 (the end of the year)

Table 15

Year CooperativesUnits for serving the population

Cooperators


population1970 409 12 399 195 236 102 0401971 436 12 714 218 396 105 3251972 452 12 689 242 895 106 2151973 357 12 936 263 198 109 7961974 378 12 973 266 478 115 708


Table 16 shows the number of cooperative craft cooperatives and the number of cooperatives by activity in the 1970s and 1974s.

Units of the craftsmen cooperatives serving the population and cooperatives, by activity, during the period 1970-1974

Table 16

Year1970 1970 1974 1974

Number of units

Cooperators (persons)

Number of units

Cooperators (persons)

Ready-made clothes 2 233 26 060 2 431 31 814Textiles and knitwear 389 3 916 409 5 228Footwear 1 588 11 484 1495 11105Furriery 311 1635 393 2 492Leather 177 986 203 1 662Laundry, dry cleaners and chemical dyes 362 2 014 469 2 713Wood and furniture 527 5 175 553 6 023Radio and television repairs 535 1 980 650 2 470Clocks and watches and jewelry 561 1915 687 2 361Repair of other household and personal items 765 5 259 788 6 298Hair dressing 1 886 20 628 1958 19 959Photographic workshops 540 2 250 561 2 141Other activities 2 525 18 738 2 376 21 437Total 12 399 102 040 12 973 115 703Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RSR, 1975. Own systematization.


The structure by region of the cooperative units and the number of cooperators is presented in table 17.

Handicraft cooperatives, by counties, in 1974 (the end of the year)Table 17

County CooperativesUnits for

serving the population

Cooperators in units for serving the populationtotal

Alba 11 330 5193 2193Arad 12 466 7 320 3 565Argeş 8 320 7 870 2 583Bacău 9 343 5 419 2 654Bihor 15 351 11 293 3 545Bistrita-Năsăud 5 99 1 645 938Botoşani 5 161 2 320 1197Braşov 13 429 7 748 3 729Brăila 7 351 6 695 2 906Buzău 5 192 4 343 2 120Caraş-Severin 5 284 2 207 1564Cluj 16 458 12 844 5 006Constanta 13 475 7 387 4 498Covasna 6 138 2 619 840Dîmboviţa 8 212 5 512 1849Dolj 12 418 7 342 3 622Galaţi 8 335 6 369 3 329Gorj 7 164 4 096 1485Harghita 9 207 5 365 1750Hunedoara 9 502 4 375 3 082Ialomiţa 5 181 2 237 1379Iași 8 307 5 514 3 082Ilfov 6 207 4 044 1182Maramureş 12 406 6 647 2 743Mehedinţi 4 171 2 553 1245Mureş 17 427 11889 4174Neamţ 8 242 6121 2 248Olt 6 243 3140 1992Prahova 12 511 12 208 4 443Satu Mare 10 285 6179 2 376Sălaj 5 128 2 521 962Sibiu 14 354 9104 3 091Suceava 11 326 5 718 2 064Teleorman 7 181 3 862 1554Timiş 15 567 12 407 5 428Tulcea 5 160 3 645 1272Vaslui 4 167 2 476 1388Vîlcea 7 252 3 616 1895Vrancea 7 235 2 777 1744Bucharest Municipality 32 1 388 41 858 18 986Total 378 12 973 266 478 115 703Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RSR, 1975.


In other tables we showed the evolution of crafts cooperative activity and cooperative cooperatives as a development in terms of the number of cooperatives and cooperators.

• The evolution of handicraft cooperatives in the period up to 1980 We used the data from the statistical yearbook of RSR published in 1981, which gives data on craftsmanship cooperatives of this period, craftsmanship cooperatives and cooperative craftsmanship in counties of the country. In Table 6.32 we presented, for the period 1975-1980, the evolution of the number of cooperative craftsmen entities, in the two forms: cooperatives and units for serving the population.

Table 18. Number of entities in the handicraft cooperative during the period 1975-1980

YearCooperatives

Units for serving the population

Absolute valueRate of

change (%)*Absolute value

Rate of change (%)*

1975 395 - 13 200 -1976 406 2.78 13 375 1.331977 410 0.99 13 526 1.131978 420 2.44 13 838 2.311979 431 2.62 14 159 2.321980 442 2.55 14 725 4.00


Figure 8 shows the dynamics of the number of craft cooperatives in the period 1975-1980.


Evolution of the number of handicraft cooperativesduring the period 1975-1980

Figure 8�

�9�� 8�!��

�

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��

��


The staff of the handicraft cooperatives system during the period 1975-1980

Table 19

YearCooperators

totalWorkers in units for serving

the population1975 279 040 121 4171976 298 400 121 8791977 304 111 122 2841978 316 148 131 0871979 329 160 135 0761980 337 211 138 220


The number of co-workers and workers (employees) is shown in Table 6.33. The data are for the period 1975-1980.


Table 20. Units of handicraft cooperatives for serving the population, by activity, during the period 1975-1980

Year1975 1975 1980 1980

Number of units

Workers (persons)*

Number of units

Cooperators(persons)*

Ready-made clothes 2 460 32 764 2 769 34 968Textiles and knitwear 429 5 854 599 9 431Footwear 1 548 11 290 1334 10 460Furriery 407 2 500 505 3 578Leather 210 1729 291 2 057Laundry, dry cleaners and chemical dyes 490 2 865 557 3 363Wood and furniture 537 6118 647 7 509Radio and television repairs 688 2 707 735 3 401Clocks and watches and jewelry 705 2 624 749 3 371Repair of other household and personal items 811 7 092 1014 9 387of which maintenance and auto-moto repairs 178 3 657 253 5 456Hair dressing 1971 19 940 2 093 20 969Photographic workshops 586 2 366 555 2 613Other activities 2 358 23 568 2 877 27 113Total 13 200 121 417 14 725 138 220* workers in population serving units. Source: National Institute of Statistics, Statistical Yearbook of RSR, 1981.Own systematization.

Table 20 presents the situation on cooperative units and types of activity for the years 1975 and 1980. We must not forget that, during the period, the activity in the craft cooperative sector infl uenced its evolution, depending on certain decisions,

laws that were imposed during this period of time.

On the whole, referring only to this sector of activity, we can conclude

that it has always been a useful, benefi cial activity within the structure of the national economy. This is even more obvious in the context of a brief analysis of the other branches of Romanian co-operative activity, namely credit and, above all, consumption.

Conclusion The study underlying this article highlights that this craft cooperative sector has played an important role in the economy of the country during the period of the stagnated economy. It represented a well-defi ned economic and social sector with well-established co-operatives, with a large number of cooperators and employees. Craft production was also well represented externally through exports. The craft cooperative also had a specialized foreign trade enterprise. Since its inception, craft cooperative has been a sector of the national economy that harnesses local resources and offers jobs. The same situation is


currently, especially in the context of unemployment, the lack of jobs or the low level of investment.

References 1. Anghelache, C. (2018). Evoluția Centenară a Sistemului cooperatist în România,

Editura Economică, Bucureşti

2. Anghelache, C., Anghel, M.G., Marinescu, R.T. (2018). Signifi cant aspects on the

centennial evolution of the handicraft cooperatives. Romanian Statistical Review,

Supplement, no. 12, pp. 230-248

3. Anghelache, C. (2018). National cooperative system – component of economic

and social development. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 18-31

4. Anghelache, C. (2018). The role of handicraft cooperation in Romania’s economic

development and growth. Romanian Statistical Review, Supplement, 5, 280-296

5. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2018). The Centennial Evolution of Handicraft

Cooperation in Romania, International Symposium „Romania in the Year of

the Centenary. The European and global socio-economic Context”, „Artifex”

University of Bucharest, 159-179

6. Bontems, P., Fulton, M. (2009). Organizational Structure, Redistribution and

the Endogeneity of Cost: Cooperatives, Investor-Owned Firms and the Cost of

Procurement. Journal of Economic Behavior & Organization, 72 (1), 322-343

7. Borgen, S.O. (2004). Rethinking incentive problems in co-operative organizations.

The Journal of Socio-Economics, 33, 383-393

8. Novkovic, S. (2008). Defi ning the co-operative difference. The Journal of Socio-

Economics, 37 (6), 2168-2177

9. Torres Pérez, F. (2016). Co-operatives: Between State Control and the Collaborative

Economy. Journal of Co-operative Studies, 49 (3), 5-12

10. *** Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RPR, 1965

11. *** Institutul Național de Statistică, Anuarul Statistic al RSR, edițiile 1970, 1975, 1981


Accesarea fondurilor europene - prioritate pentru România


Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiDrd. Doina AVRAM ([email protected])

Academia de Studii Economice din BucureștiDrd. Doina BUREA ([email protected])

Academia de Studii Economice din BucureștiDrd. Maria MIREA ([email protected])


Abstract România are calitatea de membru al Uniunii Europene de 11 ani. În această perioadă de timp ar fi fost necesar să întreprindă măsurile, conform normativelor Uniunii Europene, pentru a accesa aceste fonduri nerambursabile. O analiză asupra modului în care se realizează acest proces se constată o serie de neajunsuri, care au avut ca efect utilizarea neadecvată a fondurilor nerambursabile. Din studiul efectuat rezultă foarte clar că România nu a avut, la intrarea în Uniunea Europeană, o strategie clară care să permită absorbția fondurilor europene nerambursabile. În politica de coeziune a Uniunii Europene până în anul 2020 se prevăd o serie de măsuri care pot asigura României impulsionarea absorbției fondurilor pentru a se asigura realizarea unor obiective în domeniul infrastructurii, accesul la apa potabilă curată, convertirea forței de muncă, crearea de locuri de muncă etc. Toate aspectele privind politica de coeziune sunt pe larg prezentate sintetic în acest articol. Cuvinte cheie: fonduri europene, strategia de absorbție, accesare, politica de coeziune, programul operațional Clasifi carea JEL: E22, F43

Introducere În acest articol, autorii au efectuat un studiu cu privire la absorbția fondurilor comunitare. Accentul este pus pe faptul că accesarea fondurilor structurale și de coeziune trebuie să reprezinte o prioritate pentru România.

De asemenea, se prezintă o serie de aspecte privind fi nanțarea agriculturii, dezvoltării rurale și a pescuitului din fonduri europene. Se prezintă și faptul că România trebuie să valorifi ce avantajele politicii de coeziune a Uniunii Europene în ultimii doi ani din strategia (planul) pentru perioada 204-2020. În


strategia Uniunii Europene se prevăd o serie de obiective, cum sunt: creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, maximizarea impactului fi nanțării și altele. În articol de fac referiri și la criteriile de alocare regională a fondurilor, avându-se în vedere regiunile mai puțin dezvoltate pentru care fondurile alocate să fi e mai consistente. În fi nal sunt evaluate politicile referitoare la dezvoltarea agriculturii și industriei în statele membre. Toate aceste aspecte sunt analizate și prezentate și în contextul în care România deține, în primul semestru al anului 2019, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, având obligația de a evalua într-un număr important de dosare și aceste aspecte privind evoluția comunității în perioada 2021-2026. Articolul cuprinde și unele grafi ce, diagrame de structură și tabele care cuprind date semnifi cative care ușurează înțelegerea demersului acestui studiu.

Literature review Anghel, Anghelache, Dumitrescu, Burea și Stoica (2018) au studiat impactul accesării fondurilor comunitare pentru fi nanțarea investițiilor. Anghel, Dumitrescu, Dumitrescu și Niţă au abordat aspecte referitoare la importanța băncilor în în procesul de absorbție a fondurilor europene. Anghelache (2017) a realizat o amplă analiză a situației României înainte și după aderarea la UE. Anghelache, Soare și Dumitrescu (2016) au tratat o serie de elemente privind platforma IT&C utilizată în proiecte fi nanțate din

fonduri ale Uniunii Europene. Anghelache, Anghel, Diaconu, Badiu și Niţă

(2016) studiat o serie de modele utilizate în absorbţia fondurilor europene.

Berezin și Diez-Medrano (2008) au prezentat aspecte legate de legitimitatea politică și sprijinul popular pentru integrarea europeană. Farole, Rodríguez-Pose și Storper (2011) au cercetat repere ale politicii de coeziune în Uniunea Europeană, în timp ce Lima și Cardenete (2007) au cercetat efectele fondurilor europene asupra unei economii regionale. O temă similară este abordată și de Tosun (2014). Gomez-Puig (2008) a vut preocupări în domeniul integrării monetae și costul împrumuturilor. Hernández-Cánovas și Martínez-Solano (2010) au studiat modalitatea de fi nanțare a IMM-urilor în sistemul bancar

continental european. Pulignano (2009) a analizat aspecte ale cooperării

internaționale.


România a aderat la UE la 1 ianuarie 2007. Din acel moment se pune

problema integrării țării noastre, sub toate aspectele în Uniunea Europeană.

Această integrare trebuie realizată cu efecte benefi ce și pentru țara noastră.


De aceea, acum, la peste 11 ani de la aderare s-ar impune să constatăm că România este pe drumul cel bun. Acum când România deține președinția Consiliului Uniunii Europene este necesar ca, în contextul stabilirii următorului buget, să avem în vedere și o strategie românească de accesare a acestor fonduri. În acest capitol voi exemplifi ca, prin evidențierea unor difi cultăți, stadiul în care se afl ă România privind procesul de integrare europeană. În continuare se va sumariza programul pe care România îl are de parcurs până la integrarea deplină în Uniunea Europeană. Performanța redusă a României în integrarea deplină și, mai ales, accesarea fondurilor europene alocate constituie un element de rezervă în aprecierea țării noastre în cadrul Uniunii Europene. • România trebuie să îți revizuiască strategia de absorbție a

fondurilor structurale și de coeziune

Sistarea la un moment dat a plăților pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) a avut la bază apariția unor probleme în absorbția fondurilor. De regulă, acestea au fost semnalate de benefi ciari, de fi rmele de consultanță, de societatea civilă și uneori de reprezentații Guvernului României. În acest sens, Jose Manuel Barosso, la o întrevedere cu președintele României, a evidențiat că deși România a depus eforturi considerabile, nu a accelerat procesul de absorbție a fondurilor structurale. Statul român s-a dovedit nepregătit pentru îndeplinirea responsabilităților luate în fața Comisiei Europene. Dacă pentru fondurile de preaderare alocate României până în perioada 2000-2007, contractarea a fost de 90%, iar rata de absorbție de 70%, pentru perioada 2007-2013, rata de absorbție a fondurilor a rămas extrem de scăzută. Astfel, rata de absorbție până la 10 februarie 2012 a fost estimată la 6,3% (1.21 miliarde de euro). În perioada februarie 2012 – septembrie 2015 s-a accelerat procesul de accesare a fondurilor europene nerambursabile, înregistrându-se progrese serioase. O situație pozitivă s-a înregistrat la accesarea fondurilor nerambursabile. Anul 2016, din nefericire pentru România, reprezintă perioada cea mai neperformantă în ceea ce privește accesarea fondurilor europene. Această stare a fost determinată și de existența unui guvern „tehnocrat” fără experiență și performanță în acest domeniu. După 2017 s-a mai accelerat accesarea fondurilor europene. Conform principiului subsidiarității, statul român a avut obligația de a institui unele autorități și de a organiza Programele Operaționale (PO). De exemplu, Programul Operațional Sectorial Transport a fost acceptat de


către Comisia Europeană în data de 12 iulie 2007, iar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a fost acceptat pe 22 noiembrie 2007. Un alt aspect se referă la lipsa transparenței calendarelor în care sunt prezentate datele la care formularele de aplicare sunt făcute publice, termenele de depunere a dosarelor etc. pentru a soluționa acest aspect, Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) a creat un calendar orientativ. Acest calendar nu a fost totdeauna respectat, fi ind interpretat cu multă larghețe. Acest neajuns a fost remediat prin folosirea unei terminologii concrete și evitarea formulărilor vagi. Un alt neajuns al instrumentelor structurale este cel de decalare a termenelor, care provoacă întârzieri în procesul de aplicare și poate avea ca efect pierderea multor proiecte, deoarece benefi ciarii nu sunt informați cu privire la schimbarea termenelor limită. O altă soluție poate fi păstrarea termenelor stabilite, concomitent cu relansarea cererilor de proiecte, pentru a se evita pierderea unora dintre acestea. Un aspect negativ este cel cu privire la modifi cările pe parcurs ale documentației necesare și a datelor de depunere. Unii solicitanți nu sunt informați cu privire la modifi cări și aceștia ajung să depună dosare incomplete. Sunt cazuri în care chiar dacă benefi ciarii cunosc schimbările care trebuiau făcute pentru ca dosarul să fi e acceptat, nu au mai avut timp să le pună în aplicare. De aceea, ar fi de dorit ca orice schimbare făcută după lansarea proiectelor să intre în vigoare începând cu următoarea solicitare, fără a putea fi aplicabile retroactiv. Tot neajuns este și cel semnalat de organizații ale societății civile, care se referă la lipsa personalului competent. În acest sens personalul din cadrul Autorităților de Resort este insufi cient și lipsesc evaluatorii externi. De multe ori, salariile sunt neatractive, ceea ce duce la o potențială înclinație spre corupție. Soluțiile constau în excluderea personalului intern al Autorităților respective de pe lista restructurărilor impuse de corectarea bugetului de stat și angajarea unui număr mai mare de evaluatori, sau contractarea de evaluatorilor externi. De asemenea, angajații ar putea fi responsabili (printr-un sistem de bonusuri și sancțiuni) față de dosarele pe care le administrează. Lipsa responsabilității, combinată cu salariile mici, creează o mentalitate a angajaților agențiilor de tipul laissez-faire. O altă este crearea unui cod de conduită pentru personalul care gestionează fondurile comunitare, concomitent cu introducerea unui program de instruire. Acest program vizează prevenirea fraudelor, a confl ictelor de interese sau a altor nereguli. După ce dosarul a fost acceptat și benefi ciarul a trecut peste această etapă, potențialele problemele nu se opresc aici. Dintr-un studiu rezultă că un mare neajuns în cadrul acestei faze a proiectului este întârzierea în


rambursarea cheltuielilor benefi ciarilor. De exemplu, contractul de fi nanțare al Programului Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane stipulează obligația Agenției de Management de a rambursa cheltuielile în 45 de zile de la data înregistrării cererii de rambursare. În practică însă, termenele sunt în medie între 90 și 130 de zile de la depunerea cererii. Nerambursarea duce la pierderea prefi nanțării pentru următorul an. Apar cazuri când benefi ciarii sunt acționați în instanță deoarece nu pot să își plătească angajații, furnizorii, creditele la bancă sau taxele. În încercarea de a îmbunătăți rata de absorbție, este necesară respectarea perioadei de 45 de zile lucrătoare pentru procesarea cererilor de rambursare. Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Creșterea Competitivității Economice a gestionat cu difi cultate proiectele legate de întreprinderile mici și mijlocii. Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Capacității Administrative înregistrează întârzieri majore în evaluarea dosarelor unor benefi ciari, ceea ce duce la întârzieri în aplicarea programelor guvernamentale. În vederea unei mai bune implementări a Strategiei 2020, în luna octombrie 2011 s-a propus crearea unui Cadru Strategic Comun pentru cele mai importante cinci fonduri structurale. Aceste instrumente (FEDR, FSE, Fondul de coeziune, FEADR, FEPM) vor însuma circa 42% din bugetul pentru perioada 2014-2020. Cadrul va schița pentru statele membre orientările generale ale Uniunii în materie de politică de convergență, iar responsabilizarea autorităților publice se va face prin Contract de Parteneriat, semnat de fi ecare stat membru în parte. Cadrul Strategic presupune o nouă abordare a dezvoltării și a politicii de convergență a UE, care va porni de la realitatea teritorială din statele membre și nu va lua în calcul dihotomiile de tip urban – rural, agricultură – industrie, în distribuția fondurilor europene. Pentru a preveni nivelul extrem de scăzut de absorbție a fondurilor structurale și de coeziune, este esențial ca România să fi e pregătită din timp pentru schimbările instituționale necesare pentru noul cadru fi nanciar multianual până în anul 2020. În acest sens, statul român va trebui să adopte o nouă abordare ce va porni de la specifi citatea fi ecărei zone de dezvoltare. Autoritățile naționale vor trebui să ia în considerare noile metode de verifi care a efi cienței guvernelor în implementarea fondurilor printr-un sistem complex de indicatori. Dacă acest nou sistem de verifi care le va oferi statelor membre mai multă fl exibilitate în metoda de implementare a instrumentelor structurale, România, alături de celelalte state europene, va fi obligată să-și respecte angajamentele pe care și le ia cu privire la rezultatele procesului de absorbție a fondurilor europene.


• Unele norme privind fi nanțarea agriculturii, dezvoltării rurale și pescuitului din fonduri europene1

Un obiectiv din Programul de guvernare trebuie să fi e susținerea fi nanciară și fi scală a agriculturii prin programe multianuale și aplicarea de scheme efi ciente care să faciliteze absorbția cât mai largă a fondurilor europene disponibile pentru acest sector. Documentele în baza cărora sunt accesate sumele alocate României din fondurile comunitare destinate agriculturii, dezvoltării rurale și pescuitului sunt orientate către modelul agricol european, bazat pe un sector competitiv, modern și dinamic, orientat spre piață, îndeplinind și alte funcții conexe (dezvoltarea durabilă, protejarea mediului înconjurător, îmbunătățirea calității vieții pentru populația din mediul rural). Măsurile implementate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală sunt grupate, în funcție de tipul investiției și domeniile vizate, în cadrul a patru axe. Axa 1 are ca obiectiv dezvoltarea agriculturii competitive bazată pe cunoaștere și inițiativă privată, prin care se asigură implementarea standardelor comunitare și consolidarea sectorului agroalimentar. Axa 2 are ca obiectiv îmbunătățirea mediului în spațiul rural și conservarea biodiversității printr-un management durabil al terenurilor agricole și forestiere. Axa 3 vizează îmbunătățirea calității vieții în mediul rural, diversifi carea economiei rurale, promovarea cunoașterii și îmbunătățirea potențialului uman. Axa 4 cuprinde măsuri care vizează sprijinirea dezvoltării rurale prin îmbunătățirea guvernării locale și promovarea potențialului endogen. O prioritate de fi nanțare o reprezintă implementarea programului pilot LEADER pentru încurajarea inovației în sectorul agricol și forestier, folosirea resurselor naturale și culturale într-un mod rațional și îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale. Programul Operațional pentru Pescuit (POP) 2007-2013 a fost elaborat pentru a asigura contribuția fi nanciară alocată prin Fondul European pentru Pescuit alocată ca sprijin fi nanciar acordat la nivel național, regional și local. Obiectivele Programului vizează: dezvoltarea competitivității și durabilității sectorului piscicol primar; susținerea pieței pentru produsele sectorului piscicol; asigurarea dezvoltării durabile a zonelor pescărești și îmbunătățirea calității vieții în aceste zone; realizarea unei implementări adecvate în cadrul Politicii Comune pentru Pescuit.

1. Completat și defi nitivat și pe baza datelor din sinteza intitulată „Fonduri europene destinate agriculturii, dezvoltării rurale și pescuitului”, disponibilă la adresa http://www.gov.ro/upload/articles/109210/ agricultura-site0605.pdf


Pentru România, acest program nu a avut efecte deosebite, mai ales datorită lipsei unei strategii naționale adecvate. Finanțarea prin Fondul European pentru Garantare în Agricultură (FEGA) se acordă prin intermediul Agenției de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură (APIA), ca plăți directe la hectar (pe suprafață), sau al măsurilor de piață pentru implementarea mecanismelor comerciale conform Politicii Agricole Comune (PAC). Anual, circa 1,1 milioane de fermieri benefi ciază de plata directă pe suprafață. Principalele măsuri de piață derulate prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sunt: programul național vitivinicol; furnizarea

de produse alimentare provenind din stocurile de intervenție pentru persoanele

cele mai defavorizate; sprijin comunitar pentru furnizarea laptelui și a anumitor produse lactate în instituțiile școlare; subvenție comunitară acordat pentru grupurile de producători în sectorul legume-fructe; încurajare pentru restructurarea industriei zahărului; implementarea programului european de încurajare a consumului de fructe în școli.

• Valorifi carea avantajelor politicii de coeziune a UE în perioada 2014-20201

În domeniul politicii de coeziune a UE, în urma măsurilor întreprinse, s-au obținut o serie de rezultate. Printre acestea menționăm: realizarea a 8.400 km de cale ferată construiți sau reabilitați; 5.100 km de drum rutier au fost construiți sau reabilitați; accesul la apă potabilă curată pentru încă 20 de milioane de persoane; asigurarea cadrului de formare și conversie pentru 10 milioane de persoane anual; s-au creat peste un milion de locuri de muncă; PIB/locuitor a crescut cu 5% în noile state membre. Cu toate acestea, în rândul statelor membre, se mențin decalajele

între regiuni.

Astfel, pe glob, indicatorul PIB/locuitor oscilează între 50 euro/locuitor și peste 14.000 euro/locuitor. Și în Uniunea Europeană există o serie de decalaje, mai ales în ceea ce privește ritmul de creștere al indicatorului. În unele țări este chiar în scădere, iar în cele cu economie echilibrată, se ajunge la o rată de creștere de 25%. Pentru perioada următoare, accentul trebuie pus, în rândul țărilor UE, pe eliminarea acestor decalaje.

1. Corelat și defi nitivat și pe baza datelor din sinteza „Politica de coeziune a UE 2014-2020”, disponibilă la adresa http://eufi nantare.info/Documente/ Prezentare-2014-2020.pdf


• Obiectivele Comisiei Europeane pentru perioada 2014-2020 Obiectivele principale avute în vedere sunt realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, accentul urmând a fi pus pe rezultate concrete și strategia de maximizare a impactului fi nanțării UE în aceste domenii. Comisia a prezentat propuneri ambițioase, însă realiste, privind Cadrul Financiar Multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020. Structura bugetară aprobată, pentru Politica de coeziune repartizează astfel 33% (36 miliarde euro pentru a facilita „Conectarea Europei” se prevăd 4% (40 milioane euro), iar pentru alte politici (agricultură, cercetare, externe etc.) sunt repartizate 63% (649 miliarde euro), vezi grafi cul de structură următor:

Figura 1

.�

�

�

�

�

�

�

��

��

��

��

��

��

Principalele schimbări în politica de coeziune a Uniunii Europene sunt următoarele: o primă problemă căreia i se acordă atenție o constituie consolidarea efi cacității și performanței economico-fi nanciare; în acest sens, accentul va fi pus pe rezultate, măsurate prin indicatori comuni și specifi ci programelor respective. Prin acest sistem de indicatori se va realiza o raportare, monitorizare și evaluare adecvată și obiectivă; trebuie să se asigure un cadru de performanță pentru toate programele, urmărindu-se parcurgerea de etape și stabilirea de obiective clare și măsurabile; stabilirea unor etape și obiective clare și măsurabile; se impune evidențierea rezervei de performanță, în limita a 5% din alocările naționale (la nivel de stat membru, fond sau categorie de regiune). De asemenea, alocările de fonduri trebuie să se realizeze în condițiile asigurării unor condiții pentru investiții efi ciente. Trebuie să se asigure condiționalitate macroeconomică, prin alinierea la noua guvernanță economică, după cum urmează. a) Utilizarea mai coerentă a fondurilor UE disponibile, reprezintă un alt aspect care trebuia urmărit și îmbunătățit. În acest sens trebuie să se asigure o deplină concordanță între cadrul strategic comun, contractele de parteneriat și programele operaționale (vezi schema următoare):


În această direcție, se impune îmbunătățirea unor indicatori care să refl ecte: strategia globală de investiții; aliniată la obiectivele Europa 2020; coerență cu programele naționale de reformă; coordonare între fondurile politicii de coeziune, de dezvoltare rurală, de pescuit și afaceri maritime; stabilirea de obiective și indicatori care să măsoare progresele înregistrate în ceea ce privește realizarea țintelor din programul Europa 2020; sporirea efi cacității prin introducerea unui cadru de performanță adecvat; realizarea efi cienței, concomitent cu consolidarea capacității administrative și reducerea birocrației. b) Stabilirea unei liste de obiective tematice. Accesarea și utilizarea fondurilor de coeziune trebuie să se realizeze în condițiile asigurării unui program de cercetare și inovare specifi c fi ecărei economii naționale. Un alt obiectiv tematic îl reprezintă asigurarea tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), care contribuie la creșterea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor). Problema mediului înconjurător trebuie să aibă în vedere trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, care să aibă în vedere și adaptarea la schimbările climatice și prevenirea și gestionarea riscurilor. Protecția mediului va trebui să se canalizeze și pe creșterea efi cienței resurselor naturale. Transportul durabil și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore reprezintă un alt obiectiv tematic prioritar. Ocuparea forței de muncă și dezvoltarea mobilității lucrătorilor va constitui un obiectiv prioritar în perioada următoare. În acest cadru se va urmări creșterea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, fl agel care tinde să ia proporții. În domeniul educației, obiectivul de urmărit este cel cu privire la creșterea competențelor și învățare pe tot parcursul vieții. Consolidarea capacității instituționale și administrații publice efi ciente va fi corolarul obiectivelor tematice, în sensul că se va putea realiza o simbioză corectă între individ și administrația publică. c) Concentrarea resurselor pentru maximizarea impactului politicii de coeziune trebuie să aibă în centrul preocupărilor concentrarea investițiilor FEDR. Prin aceasta se va realiza creșterea efi cienței energetice și energiei regenerabile. Cercetarea și inovarea vor fi puse în slujba sporirii competitivității IMM-urilor. Structura concentrării resurselor este evidențiată de grafi cele de structură următoare:


Figura 2

Structura investițiilor în regiunile dezvoltate și regiuni de tranziție

Structura investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate

d) Fondul social european (FSE) Fondul social european este cuprins în bugetul politicii de coeziune al Uniunii Europene. Având în vedere efectele recesiunii, concretizate prin criza economico-fi nanciară, se agravează starea socială în majoritatea statelor

membre.

De aceea, în bugetul politicii de coeziune se va pune accentul pe

identifi carea de noi surse care să asigure creșterea, în cifră absolută dar și ca pondere, a fondului social european. Din analiza datelor furnizate de instituțiile Uniunii Europene rezultă că din totalul fondurilor structurale (FEDR și FSE), FSE va reprezenta: 25% în regiunile mai puțin dezvoltate; 40% în regiunile de tranziție; 52% în regiunile mai dezvoltate.Pentru perioada 2014-2020 se va asigura creșterea de la 22%, cât a fost prevăzut pentru 2007-2013, la 25% (vezi grafi cul următor).

Ponderea FSE din bugetul politicii de coeziuneFigura 3

25%22%

2007-2013 2014-2020

În conformitate cu Strategia Uniunii Europene pentru anul 2020, accentul, în ceea ce privește utilizarea fondului social european, va fi pus pe


următoarele: promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității lucrătorilor; creșterea investițiilor în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții; îmbunătățirea promovării incluziunii sociale și combaterea sărăciei; consolidarea capacității instituționale pentru asigurarea unei administrații publice efi ciente. În politica Uniunii Europene se va avea în vedere asigurarea unei dimensiuni sociale consolidate, care să se concretizeze prin: alocarea a 20% fondul social european pentru incluziune socială; realizarea unui accent mai mare pus pe combaterea șomajului în rândul tinerilor; creșterea integrării și asigurarea unui sprijin specifi c pentru impunerea proiectului privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și nediscriminarea. e) Fondul de coeziune reprezintă sursa prin care vor fi sprijinite în situația absorbției fonduri dezvoltare rurală, agricultură și piscicultură. Statele membre care realizează un Produs Național Brut/locuitor mai mic de 90% din media înregistrată în UE-28 sunt sprijinite să utilizeze sumele din fondul de coeziune pentru: investiții în domeniul mediului și în mod concret pentru: adaptarea la schimbările climatice și prevenirea riscurilor, îmbunătățirea standurilor în sectoarele apei și deșeurilor, asigurarea biodiversității, inclusiv prin infrastructuri ecologice, ecologizarea mediului urban, îmbunătățirea economiei cu emisii reduse de dioxid de carbon; investiții

în domeniul transporturilor pentru: dezvoltarea rețelelor transeuropene de transport TEN-T; asigurarea de sisteme de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon. În politica Uniunii Europene se va realiza simplifi carea prin aplicarea de norme comune în repartizarea fondurilor de coeziune pentru dezvoltarea rurală și îmbunătățire activității în domeniul maritim și pescuit. Opțiunea programelor fi nanțate din fonduri multiple va avea în centrul preocupărilor utilizarea FEDR, FSE și Fondul de coeziune prin: norme armonizate în materie de eligibilitate și durabilitate; o mai mare utilizare a costurilor simplifi cate; conectarea plăților cu rezultatele obținute sau prognozate a se obține; e-coeziune, care presupune un punct de informare unic pentru benefi ciari; controlul comisiei se va realiza în mod proporțional, între accesarea fondurilor și rezultate În aceeași direcție se va pune accentul pe consolidarea coeziunii teritoriale. Astfel, se va urmări dezvoltarea urbană durabilă, prin folosirea a cel puțin 5% din resursele FEDR ce vor fi alocate. De asemenea, se va crea o platformă de dezvoltare urbană prin realizarea unei rețele între orașe și unele schimbări în materie de politică urbană. Vor fi inițiate acțiuni inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile prin fi nanțare limitată la un maximum de 0,2% din fondurile anuale.


Se va efectua o alocare suplimentară pentru regiunile ultraperiferice și slab populate în zonele cu caracteristici naturale sau demografi ce specifi ce. Politica generală va fi orientată către investiții, prin: promovarea utilizării unor instrumente inovatoare de fi nanțare, care să asigure extinderea sferei de aplicare la toate domeniile de investiții, clarifi carea cadrului legal, utilizarea a 10% pentru instrumentele inovatoare de fi nanțare și inițiativa comunitară de dezvoltare, utilizarea unei game de opțiuni care să ofere fl exibilitate administratorilor de programe; utilizarea unei rate maxime diferențiate de cofi nanțare, pentru fi ecare grupă de regiuni, după cum urmează: 75-85% în regiuni mai puțin dezvoltate și ultraperiferice, 60% în regiuni de tranziție, 50% în regiuni mai dezvoltate; f) Gestiunea și controlul – la nivelul Uniunii Europene se va consolida și va viza: în domeniul gestiunii fi nanciare sunt avute în vedere: introducerea unui nou sistem anual de conturi, întocmirea declarației anuale de gestiune, închiderea anuală a conturilor de către Comisie; implementarea de noi sisteme de gestiune și control prin: acreditare națională (care impune o responsabilitate mai mare pentru statele membre), autoritățile de management vor acționa în calitate de autorități de certifi care, comisia poate revizui acreditarea în funcție de riscurile și evoluția programelor aplicate. Impunerea unei mai mari proporționalități vizează excepții pentru programe cu volum redus, considerarea excepțiilor pentru sisteme care au avut în mod consecvent rezultate bune, limitări ale controalelor de audit efectuate de Comisie la nivelul operațiunilor individuale. h) cooperarea teritorială trebuie să fi e infl uențată prin: aprobarea unui nou regulament separat de regulamentul general; creșterea resurselor fi nanciare (+30%); concentrarea programelor pe maximum patru obiective tematice; gestiunea simplifi cată a programelor prin realizarea fuziunii dintre autoritățile de management și autoritățile de certifi care); facilitarea creării grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT).

• Criterii de alocare regională a fondurilor Se va avea în vedere realizarea unui sistem echitabil pentru toate regiunile UE (simulat pe baza datelor PIB a nivelului de eligibilitate pentru cele trei categorii de regiuni). În această direcție, PIB-cap de locuitor va fi elementul de împărțire a regiunilor UE, pe trei regiuni de state membre. Acestea vor avea echivalența următoare: regiuni mai puțin dezvoltate, ce realizează sub media UE pe cap de locuitor, regiuni de tranziție, cu realizări de 75-80% din media UE; regiuni mai dezvoltate, cu realizări de peste 90% din media UE.


Fondurile, pe cele trei regiuni, sunt detaliate în tabelul și grafi cele

următoare:

Regiuni mai puțin dezvoltate

Tabelul nr. 1Fondul de coeziune 68,7Regiuni mai puțin dezvoltate 162,6Regiuni de tranziție 38,9Regiuni mai dezvoltate 53,1Cooperare teritorială europeană 11,7Regiuni ultraperiferice și zone slab populate 0,9Total 336,0

Figura 4

15,80%

11,60%

68,70%72,4

119,2

Alocarea bugetara Populatia beneficiara (mil. locuitori)

Regiuni mai dezvoltate Regiuni de tranzitie Regiuni mai putin dezvoltate

Schimbările privind utilizarea fondurilor comunitare au intrat în

vigoare diferențiat, conform calendarului de mai jos:

Figura 5


Concluzii Din studiul efectuat de autori se desprinde concluzia că absorbția fondurilor comunitare nerambursabile trebuie să constituie o prioritate pentru perioada următoare. De asemenea, în perioada în care România deține președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, trebuie să se adopte o serie de hotărâri privind bugetul Uniunii pentru perioada următoare, aprobarea unor directive vizând intensifi carea dezvoltării social-economice a statelor comunitare, precum și a Uniunii în ansamblu. România va trebui să îți revizuiască și consolideze propria strategie de accesare (absorbție) a fondurilor comunitare, în consonanță cu documentele, directivele și strategia Uniunii Europene. Atragerea fondurilor rămâne un deziderat și o posibilitate ca România să realizeze o creștere economică sustenabilă.

Bibliografi e

1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Dumitrescu, D., Burea, D., Stoica, R. (2018). Analysis of the effect of accessing the Community funds for fi nancing investments on Romania’s economic growth. International Journal of Academic Research in Accounting, Finance and Management Sciences, 8 (2), April, 102–112

2. Anghel, M.G., Dumitrescu, D., Dumitrescu, D., Niţă, G. (2016). Role of banks

in European funds absorption to maintain macroeconomic stability. Romanian Statistical Review, Supplement, 9, 43-49

3. Anghelache, C. (2017). România 2017. Starea economică la un deceniu de la aderare, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C., Soare, D.V., Dumitrescu, D. (2016). IT&C Platform Used in Projects

Financed from European Union Funds. Romanian Statistical Review, Supplement, 6, 59-67

5. Anghelache, C., Anghel, M.G., Diaconu, A., Badiu, A., Niţă, G. (2016). Modele utilizate în analiza absorbţiei fondurilor comunitare, International Symposium

„Romania in the European Union – Methods and Models of Macroeconomic Analysis

and Prognosis”, Bucureşti, 19-20 mai 2016, Editura Artifex, Bucureşti, 278-292

6. Berezin, M., Diez-Medrano, J. (2008). Distance matters: Place, political legitimacy and

popular support for European integration. Comparative European Politics, 6 (2), 1–32

7. Farole, T., Rodríguez-Pose, A., Storper, M. (2011). Cohesion Policy in the European Union:

Growth, Geography, Institutions. Journal of Common Market Studies, 49 (5), 1089–1111

8. Gomez-Puig, M. (2008). Monetary integration and the cost of borrowing. Journal

of International Money and Finance, 27, 455-479

9. Hernández-Cánovas, G., Martínez-Solano, P. (2010). Relationship lending and

SME fi nancing in the continental European bank-based system. Small Business

Economics, 34 (4), 465-482

10. Lima, C., Cardenete, A. (2007). The effects of European funds on a regional

economy: an applied general equilibrium analysis, Applied Economics Letters,

14 (11), 851-855

11. Pulignano, V. (2009). International Cooperation, Transnational Restructuring and Virtual

Networking in Europe. European Journal of Industrial Relations, 15 (2), 187-205

12. Tosun, J. (2014). Absorption of Regional Funds: A Comparative Analysis. Journal

of Common Market Studies, 52 (2), 371–387


THE ACCESSION OF EUROPEAN FUNDS - PRIORITY FOR ROMANIA


Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of BucharestDoina AVRAM Ph.D Student ([email protected]) Bucharest University of Economic StudiesDoina BUREA Ph.D Student ([email protected])

Bucharest University of Economic StudiesMaria MIREA Ph.D Student ([email protected])


Abstract Romania has been a member of the European Union for 11 years. During this time it would have been necessary to undertake the measures, according to the European Union norms, to access these non-reimbursable funds. An analysis of how this process is carried out reveals a number of shortcomings, which have resulted in inappropriate use of non-reimbursable funds. From the study, it is clear that Romania did not have a clear strategy at the time of entering the European Union, which would allow the absorption of European non-reimbursable funds. EU cohesion policy by 2020 foresees a series of measures that can help Romania to boost the absorption of funds to ensure the achievement of infrastructure objectives, access to clean drinking water, the conversion of labor force, the creation of jobs work etc. All aspects of Cohesion Policy are broadly outlined in this article. Keywords: European funds, absorption strategy, access, cohesion policy, operational program JEL Classifi cation: E22, F43

Introduction In this article, the authors conducted a study on the absorption of community funds. The emphasis is that accessing structural and cohesion funds should be a priority for Romania. There are also a number of issues concerning the fi nancing of agriculture, rural development and fi sheries from European funds. It also shows that Romania needs to capitalize on the benefi ts of EU cohesion policy over the last two years of the 204-2020 strategy (plan). The EU strategy foresees a number of objectives, such as smart, sustainable and inclusive growth, maximizing the impact of funding and others. The article also makes reference to the criteria for regional allocation


of funds, taking into account the less developed regions for which the funds allocated are more consistent. Finally, policies on agricultural and industry development in the Member States are assessed. All these aspects are analyzed and presented in the context in which Romania holds the rotating presidency of the Council of the European Union in the fi rst semester of 2019, having the obligation to evaluate in a large number of dossiers and these issues regarding the evolution of the community in 2021 -2026. The article also includes some graphs, structure diagrams and tables that contain signifi cant data that make it easy to understand the approach of this study.

Literature review Anghel, Anghelache, Dumitrescu, Burea and Stoica (2018) studied the impact of accessing Community funds for investment fi nancing. Anghel, Dumitrescu, Dumitrescu and Niţă addressed issues concerning the importance

of banks in the process of absorbing European funds. Anghelache (2017)

conducted a comprehensive analysis of Romania’s situation before and after

joining the EU. Anghelache, Soare and Dumitrescu (2016) treated a number

of elements regarding the IT & C platform used in projects funded by EU

funds. Anghelache, Anghel, Diaconu, Badiu and Niţă (2016) studied a series

of models used to absorb European funds. Berezin and Diez-Medrano (2008)

presented issues related to political legitimacy and popular support for

European integration. Farole, Rodríguez-Pose and Storper (2011) surveyed

cohesion policy milestones in the European Union, while Lima and Cardenete

(2007) investigated the effects of European funds on a regional economy.

A similar theme is also addressed by Tosun (2014). Gomez-Puig (2008)

raised concerns about monetar integration and the cost of loans. Hernández-

Cánovas and Martínez-Solano (2010) studied how to fi nance SMEs in the European continental banking system. Pulignano (2009) analyzed aspects of international cooperation

Research methodology, data, results and discussions Romania joined the EU on January 1, 2007. Since then, it has been a matter of integrating our country, in every way in the European Union. This integration must be done with benefi cial effects also for our country. That is why, now, more than 11 years after accession, it would be necessary to fi nd that Romania is on the right track. Now that Romania holds the presidency of the Council of the European Union, it is necessary in the context of establishing the next budget to consider a Romanian strategy to access these funds.


In this chapter I will exemplify, by highlighting some diffi culties, Romania’s stage in the process of European integration. Below is a summary of the program Romania has to move to full integration into the European Union. Romania’s reduced performance in full integration and especially access to the European funds allocated is a reserve element in the appreciation of our country within the European Union.

• Romania needs to revise your absorption strategy for structural and cohesion funds

The cessation of payments for the Sectoral Operational Program Human Resources Development (SOP HRD) at a given moment was based on problems in the absorption of funds. As a rule, they were reported by benefi ciaries, consultancy fi rms, civil society, and sometimes representatives of the Romanian Government. In this regard, Jose Manuel Barosso, at a meeting with the President of Romania, pointed out that although Romania has made considerable efforts, it has not accelerated the absorption of the structural funds. The Romanian state proved unprepared for fulfi lling the responsibilities assumed before the European Commission. If for the pre-accession funds allocated to Romania until 2000-2007, the contracting was 90% and the absorption rate of 70% for the period 2007-2013, the absorption rate of the funds remained extremely low. Thus, the absorption rate by February 10, 2012 was estimated at 6.3% (1.21 billion euros). Between February 2012 and September 2015, the process of accessing European grants was accelerated, with serious progress being made. A positive situation was recorded when accessing non-repayable funds. The year 2016, unfortunately for Romania, represents the worst period in accessing European funds. This state was also determined by the existence of a „technocrat” government without experience and performance in this fi eld. After 2017, access to European funds has accelerated. Under the subsidiarity principle, the Romanian state had the obligation to establish some authorities and to organize the Operational Programs (OPs). For example, the Sectoral Transport Operational Program was accepted by the European Commission on 12 July 2007 and the Sectoral Operational Program Human Resources Development was accepted on 22 November 2007. Another aspect concerns the lack of transparency of calendars in which data are presented on which application forms are made public, the deadlines for fi ling fi les, etc. to address this issue, the Authority for the Coordination of Structural Instruments (ACIS) has set up an indicative calendar. This calendar


has not always been respected, being widely interpreted. This shortcoming was remedied by using concrete terminology and avoiding vague phrases. Another shortcoming of the structural instruments is the delaying of deadlines, which causes delays in the implementation process and may result in the loss of many projects, as benefi ciaries are not informed about the change of deadlines. Another solution can be to keep the deadlines set, together with the resumption of project applications, in order to avoid the loss of some of them. A negative aspect is that of the changes in the required documen- tation and fi ling dates. Some applicants are not informed about the changes and they are getting incomplete fi les. There are cases in which even if the benefi ciaries know the changes that had to be made for the fi le to be accepted, they did not have time to implement them. Therefore, it would be desirable that any change made after the launch of the projects should enter into force as from the next request and can not be applied retroactively. Another drawback is the one reported by civil society organizations, which refers to lack of competent staff. In this respect, the staff of the Resort Authorities is insuffi cient and the external evaluators are missing. Often wages are unattractive, which leads to a potential inclination to corruption. The solutions consist of excluding the internal staff of the respective Authorities from the list of restructurings imposed by the state budget correction and the engagement of a larger number of evaluators, or contracting by external evaluators. Employees could also be responsible (through a system of bonuses and sanctions) for the fi les they manage. Lack of responsibility, coupled with low wages, creates a mentality of laissez-faire agency employees. Another is the creation of a code of conduct for staff managing Community funds, along with the introduction of a training program. This program aims to prevent fraud, confl icts of interest or other irregularities. Once the dossier has been accepted and the benefi ciary has gone over this stage, the potential problems do not stop there. One study shows that a major drawback in this phase of the project is the delay in reimbursing the benefi ciaries’ expenses. For example, the grant agreement of the Human Resources Development Operational Program stipulates the obligation of the Management Agency to reimburse the expenses within 45 days from the fi ling date of the request for reimbursement. In practice, however, the deadlines are on average between 90 and 130 days after the application. Non-repayment leads to loss of pre-fi nancing for the following year. There are cases when the benefi ciaries are sued because they can not pay their employees, suppliers, bank credits or taxes. In an attempt to improve the absorption rate, it is necessary to observe the 45-day working period for processing refund requests.


The Managing Authority for the Operational Program „Increase of Economic Competitiveness” manages the projects related to small and medium enterprises with diffi culty. The Managing Authority for the Sectoral Operational Program Administrative Capacity Development records major delays in evaluating the benefi ciaries’ fi les, which leads to delays in the implementation of government programs. In order to better implement the 2020 Strategy, in October 2011 it was proposed to create a Common Strategic Framework for the fi ve most important structural funds. These instruments (ERDF, ESF, Cohesion Fund, EAFRD, EFFM) will account for about 42% of the 2014-2020 budget. The framework will outline to the Member States the general guidelines of the Union on convergence policy, and public authorities will be made accountable by a Partnership Contract signed by each Member State. The Strategic Framework requires a new approach to EU development and convergence policy, which will start from the territorial reality of the Member States and will not take into account the urban - rural, agriculture - industry dichotomies in the distribution of European funds. In order to prevent the very low level of absorption of the structural and cohesion funds, it is essential that Romania be prepared in advance for the institutional changes needed for the new multiannual fi nancial framework by 2020. In this respect, the Romanian state will have to adopt a a new approach that will start from the specifi city of each development area. National authorities will have to consider the new methods of verifying the effi ciency of governments in implementing the funds through a complex system of indicators. If this new verifi cation system will give the Member States more fl exibility in the method of implementing the structural instruments, Romania, together with the other European countries, will be obliged to respect its commitments to the results of the absorption process of European funds.

• Some rules on the fi nancing of agriculture, rural development and fi sheries from European funds1

An Objective of the Governance Program should be the fi nancial and fi scal support of agriculture through multiannual programs and the implementation of effective schemes to facilitate the widest possible absorption of the European funds available for this sector. The documents on the basis of which the amounts allocated to Romania from the Community funds for agriculture, rural development and

1. Completed and fi nalized based on the synthesis data titled “European funds for agricul-ture, rural development and fi sheries”, available at http://www.gov.ro/upload/articles/109210/ agricultura-site0605.pdf


fi sheries are accessed are oriented towards the European agricultural model, based on a competitive, modern and dynamic, market-oriented sector, fulfi lling other related functions (sustainable development, the environment, improving the quality of life for the rural population). The measures implemented under the National Rural Development Program are grouped according to the type of investment and the areas concerned within four axes. Axis 1 aims at developing competitive agriculture based on knowledge and private initiative, which ensures the implementation of community standards and the strengthening of the agri-food sector. Axis 2 aims to improve the environment in rural areas and preserve biodiversity through sustainable land and forest management. Axis 3 aims at improving the quality of life in rural areas, diversifying the rural economy, promoting knowledge and improving the human potential. Axis 4 includes measures to support rural development by improving local governance and promoting endogenous potential. A funding priority is the implementation of the LEADER pilot program to encourage innovation in the agricultural and forestry sector, the use of natural and cultural resources in a rational way and the improvement of the quality of life in rural areas. The Operational Program for Fisheries (POP) 2007-2013 has been developed to provide the fi nancial contribution allocated through the European Fisheries Fund allocated as fi nancial support at national, regional and local level. The objectives of the Program are: to develop the competitiveness and sustainability of the primary fi sheries sector; supporting the market for fi sheries products; ensuring the sustainable development of fi sheries areas and improving the quality of life in these areas; implementing an appropriate implementation of the Common Fisheries Policy. For Romania, this program did not have any special effects, especially due to the lack of an adequate national strategy. Funding under the European Agricultural Guarantee Fund (EAGF) is granted through the Agriculture Payments and Intervention Agency (APIA) as direct payments per hectare (area) or market measures to implement the trade mechanisms under the Common Agricultural Policy CAP). Annually, some 1.1 million farmers receive direct payment on the surface. The main market measures carried out by the Paying and Intervention Agency for Agriculture are: the national wine program; the supply of food from intervention stocks for the most deprived; Community support for the supply of milk and certain dairy products to school institutions; Community subsidy granted to producer groups in the fruit and vegetables sector;


encouraging restructuring of the sugar industry; the implementation of the European School Fruit Scheme.

• Capitalize on the benefi ts of EU cohesion policy during the period 2014-20201

In the fi eld of EU cohesion policy, a series of results have been achieved as a result of the measures taken. Among these we mention: the construction of 8,400 km of railway built or rehabilitated; 5,100 km of road road has been built or rehabilitated; access to clean drinking water for another 20 million people; providing the training and conversion framework for 10 million people annually; more than one million jobs have been created; GDP per capita increased by 5% in the new Member States. However, gaps between regions are maintained among Member States. Thus, the GDP per capita globe fl uctuates between 50 euro / inhabitant and over 14,000 euro / inhabitant. There are also a number of gaps in the European Union, especially in terms of the growth rate of the indicator. In some countries it is even declining and in those with a balanced economy a 25% growth rate is reached. For the next period, the emphasis should be placed on the elimination of these gaps among EU countries.

• The objectives of the European Commission for the period 2014-2020 The main objectives envisaged are to achieve the objectives of the Europe 2020 strategy for smart, sustainable and inclusive growth, the focus on concrete results and the strategy to maximize the impact of EU funding in these areas. The Commission presented ambitious but realistic proposals on the Multiannual Financial Framework (MFF) for 2014-2020. The approved budgetary structure for the Cohesion Policy thus allocates 33% (EUR 36 billion to facilitate Connecting Europe, 4% (EUR 40 million), and 63% for other policies (agriculture, research, etc.) (649 billion euros), see the chart below:

1. Correlated and fi nalized, and based on the synthesis of the “EU Cohesion Policy 2014-2020”, available at http://eufi nantare.info/Documente/ Prezentare-2014-2020.pdf


Figure 1

.�

�

�

�

�

�

�

��

��

��

��

��

��

The main changes in the EU’s cohesion policy are as follows: a fi rst issue to be addressed is the strengthening of economic and fi nancial performance and effi ciency; In this sense, the emphasis will be on results, measured by common indicators and specifi c to those programs. Through this system of indicators there will be adequate, objective and objective reporting, monitoring and evaluation; a framework of performance for all programs must be ensured, with steps being taken and clear and measurable objectives to be set; setting clear and measurable milestones and targets; it is necessary to highlight the performance reserve, within 5% of the national allocations (at Member State level, fund or category of region). Also, fund allocations should be made subject to conditions for effective investment. Macroeconomic conditionality must be ensured by aligning itself with the new economic governance as follows. a) More coherent use of available EU funds is another aspect to be pursued and improved. In this respect, full coherence must be ensured between the Common Strategic Framework, the Partnership Contracts and the Operational Programs (see the following scheme):

In this respect, it is necessary to improve some indicators refl ecting: the global investment strategy; aligned with the Europe 2020 objectives; coherence with national reform programs; coordination between Cohesion, Rural Development, Fisheries and Maritime Affairs; setting targets and indicators to measure progress towards achieving the Europe 2020 targets; enhancing effectiveness by introducing an appropriate performance framework; achieving effi ciency while enhancing administrative capacity and reducing bureaucracy.


b) Establish a list of thematic objectives. Access to and use of cohesion funds must be done under the conditions of ensuring a research and innovation program specifi c to each national economy. Another thematic objective is the provision of information and communication technologies (ICT), which contributes to increasing the competitiveness of small and medium-sized enterprises (SMEs). The issue of the environment must also take into account the shift to a low-carbon economy that also takes into account adaptation to climate change and risk prevention and management. Environmental protection will also have to be channeled into enhancing the effi ciency of natural resources. Sustainable transport and the removal of bottlenecks in major network infrastructures are another priority thematic objective. Employment and mobility of workers will be a priority objective in the coming period. In this framework, it will be aimed at increasing social inclusion and combating poverty, a scourge that tends to take on proportions. In the fi eld of education, the objective to be pursued is that of skills and lifelong learning. Strengthening institutional capacity and effective public administrations will be the corollary of the thematic objectives, meaning that a proper symbiosis between the individual and the public administration can be achieved. c) Concentrating resources to maximize the impact of cohesion policy must be at the heart of the focus of ERDF investment focus. This will increase energy effi ciency and renewable energy. Research and innovation will be used to enhance the competitiveness of SMEs. The structure of resource concentration is highlighted by the following structure charts:

Figure 2

Structure of investments in develo-ped regions and transition regions

Structure of investments in less developed regions


d) European Social Fund (ESF) The European Social Fund is included in the Cohesion Policy budget of the European Union. Given the effects of the recession, materialized in the economic and fi nancial crisis, social status is worsening in most Member States. Therefore, the Cohesion Policy budget will focus on identifying new sources to ensure that the European Social Fund grows in absolute terms as well as in terms of weight. The analysis of the data provided by the European Union institutions shows that from the total Structural Funds (ERDF and ESF), the ESF will represent: 25% in the less developed regions; 40% in transition regions; 52% in more developed regions. For 2014-2020, the increase from 22% as foreseen for 2007-2013 to 25% will be ensured (see chart below).

The ESF share of the Cohesion Policy budgetFigure 3

25%22%

2007-2013 2014-2020

In line with the European Union 2020 Strategy, the focus on the use of the European Social Fund will be: promoting employment and supporting workers’ mobility; increasing investment in education, skills and lifelong learning; improving the promotion of social inclusion and combating poverty; strengthening institutional capacity to ensure effective public administration. European Union policy will aim to ensure a consolidated social dimension, to be achieved by: allocating 20% the European Social Fund for Social Inclusion; achieving greater emphasis on combating youth unemployment; increasing integration and providing specifi c support for the imposition of gender equality and non-discrimination. e) The Cohesion Fund is the source of support for the absorption of rural development, agriculture and fi sheries funds.


Member States achieving a Gross National Product per inhabitant of less than 90% of the EU-28 average are supported to use Cohesion Fund amounts for: environmental investments and specifi cally for: adaptation to climate change and risk prevention , improving stands in the water and waste sectors, ensuring biodiversity, including through green infrastructures, greening the urban environment, improving the low-carbon economy; transport investments for: the development of TEN-T trans-European transport networks; providing low-carbon transport systems. In European Union policy, simplifi cation will be achieved by applying common rules in the distribution of cohesion funds for rural development and improving maritime and fi sheries activity. The option of multi-funded programs will be at the heart of the use of ERDF, ESF and Cohesion Fund through: harmonized rules on eligibility and sustainability; greater use of simplifi ed costs; linking payments with the results obtained or expected to be obtained; e-cohesion, which involves a single information point for the benefi ciaries; the commission’s control will be carried out in a proportionate way between accessing funds and results In the same direction, emphasis will be placed on strengthening territorial cohesion. Thus, sustainable urban development will be pursued through the use of at least 5% of the ERDF resources to be allocated. Also, an urban development platform will be created through networking between cities and some changes in urban policy. Innovative actions for sustainable urban development will be launched with limited funding limited to a maximum of 0.2% of the annual funds. An additional allocation will be made for the outermost and sparsely populated regions in areas with specifi c natural or demographic characteristics. General policy will be investment-oriented by: promoting the use of innovative fi nancing instruments to ensure the extension of the scope to all areas of investment, clarifi cation of the legal framework, use of 10% for innovative fi nancing instruments and the Community development initiative, use a range of options to give program administrators fl exibility; the use of a maximum differentiated co-fi nancing rate for each group of regions as follows: 75-85% in less developed and outermost regions, 60% in transition regions, 50% in more developed regions; f) Management and control - at the level of the European Union, it will be strengthened and will concern: in the fi eld of fi nancial management the following are envisaged: the introduction of a new annual system of accounts, the drawing up of the annual management declaration, the annual closure of the accounts by the Commission; implementation of new management and control


systems through: national accreditation (which requires greater responsibility for Member States), managing authorities will act as certifi cation authorities, the committee may review accreditation according to the risks and evolution of the programs applied. Enforcing greater proportionality concerns exceptions for low volume programs, considering exceptions for systems that consistently have good results, limitations of the Commission’s audit controls at the level of individual operations. h) territorial cooperation must be infl uenced by: approval of a new regulation separate from the general regulation; increase fi nancial resources (+ 30%); focusing programs on up to four thematic objectives; simplifi ed management of programs by making the merger between management authorities and certifi cation authorities); facilitating the creation of European Groupings of Territorial Cooperation (EGTC).

• Criteria for regional allocation of funds A fair system for all EU regions (simulated on the basis of the GDP data of the level of eligibility for the three categories of regions) will be envisaged. In this direction, GDP per capita will be the element of dividing the EU regions into three regions of Member States. They will have the following equivalence: less developed regions, below EU average per capita, transition regions, with achievements of 75-80% of the EU average; more developed regions with more than 90% of the EU average. The funds in the three regions are detailed in the following table and charts:

Less developed regionsTable no. 1

Cohesion Fund 68,7Less developed regions 162,6Transition regions 38,9More developed regions 53,1European Territorial Cooperation 11,7

Outermost regions and sparsely populated are 0,9

Total 336,0


Figure 4

15,80%

11,60%

68,70%72,4

119,2

Alocarea bugetara Populatia beneficiara (mil. locuitori)

Regiuni mai dezvoltate Regiuni de tranzitie Regiuni mai putin dezvoltate

Changes in the use of Community funds came into effect differently, according to the calendar below:

Figure 5

Conclusion The author’s study concludes that the absorption of non-reimbursable community funds should be a priority for the next period. Also, while Romania holds the rotating presidency of the Council of the European Union, a series of decisions have to be taken on the Union budget for the next period, the approval of directives aimed at enhancing the social and economic development of the EU countries as well as the Union as a whole . Romania will need to revise and consolidate its own strategy of accessing (absorbing) EU funds, in line with EU documents, directives and strategy. Attracting funds


remains a desideratum and a possibility for Romania to achieve sustainable economic growth.

References 1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Dumitrescu, D., Burea, D., Stoica, R. (2018).

Analysis of the effect of accessing the Community funds for fi nancing investments on Romania’s economic growth. International Journal of Academic Research in Accounting, Finance and Management Sciences, 8 (2), April, 102–112

2. Anghel, M.G., Dumitrescu, D., Dumitrescu, D., Niţă, G. (2016). Role of banks

in European funds absorption to maintain macroeconomic stability. Romanian Statistical Review, Supplement, 9, 43-49

3. Anghelache, C. (2017). România 2017. Starea economică la un deceniu de la aderare, Editura Economică, Bucureşti

4. Anghelache, C., Soare, D.V., Dumitrescu, D. (2016). IT&C Platform Used in Projects

Financed from European Union Funds. Romanian Statistical Review, Supplement, 6, 59-67

5. Anghelache, C., Anghel, M.G., Diaconu, A., Badiu, A., Niţă, G. (2016). Modele utilizate în analiza absorbţiei fondurilor comunitare, International Symposium

„Romania in the European Union – Methods and Models of Macroeconomic Analysis

and Prognosis”, Bucureşti, 19-20 mai 2016, Editura Artifex, Bucureşti, 278-292

6. Berezin, M., Diez-Medrano, J. (2008). Distance matters: Place, political legitimacy and

popular support for European integration. Comparative European Politics, 6 (2), 1–32

7. Farole, T., Rodríguez-Pose, A., Storper, M. (2011). Cohesion Policy in the European Union:

Growth, Geography, Institutions. Journal of Common Market Studies, 49 (5), 1089–1111

8. Gomez-Puig, M. (2008). Monetary integration and the cost of borrowing. Journal

of International Money and Finance, 27, 455-479

9. Hernández-Cánovas, G., Martínez-Solano, P. (2010). Relationship lending and

SME fi nancing in the continental European bank-based system. Small Business

Economics, 34 (4), 465-482

10. Lima, C., Cardenete, A. (2007). The effects of European funds on a regional

economy: an applied general equilibrium analysis, Applied Economics Letters,

14 (11), 851-855

11. Pulignano, V. (2009). International Cooperation, Transnational Restructuring and Virtual

Networking in Europe. European Journal of Industrial Relations, 15 (2), 187-205

12. Tosun, J. (2014). Absorption of Regional Funds: A Comparative Analysis. Journal

of Common Market Studies, 52 (2), 371–387


Principalele aspecte privind evoluţia unor tipuri de cooperative

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiProf. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiProf. univ. dr. Radu Titus MARINESCU ([email protected])


Abstract

Cooperația, în structura sa, cuprinde o serie de tipuri de cooperative,

în afara celor meșteșugărești sau agricole. În acest articol sunt analizate tipurile de cooperative de consum, forestiere sau federalele. Studiul se axează pe situația acestor forme de cooperație în perioada antebelică și interbelică. Pe baza datelor din anuarele statistice ale vremii s-au întocmit serii de date (tabele) care redau evoluția în perioada considerată a acestor tipuri de

cooperative. Este analizată evoluția numărului de cooperative, a numărului

de cooperatori, capital subscris și vărsat, fondul de mărfuri comercializat (cooperativele de consum). De asemenea, se prezintă evoluția teritorială a

acestor cooperative pe județe și regiuni istorice ale României. Cuvinte cheie: cooperative de consum, cooperative forestiere, federale, centrala cooperativelor, membrii cooperatori Clasifi carea JEL: J54, P13

Introducere Articolul analizează evoluția unor tipuri de cooperative în perioada antebelică și interbelică. Astfel, se prezintă pe larg evoluția sectorului

cooperatist de consum. Studiul se realizează pe total, pe regiuni istorice, interpretând și indicatorii calculați, respectiv: numărul de cooperative, fondul de marfă, capitalul social, etc. Prin tabele sintetice și unele reprezentări grafi ce se pune la dispoziție un volum de date care sunt semnifi cative și dau esență opiniilor exprimate de autori. De asemenea, se efectuează analiza tipului de cooperative forestiere, înfi ințate timid în 1907, dar evoluând apoi într-un ritm destul de accelerat. Sunt analizați indicatori calculați, luând ca exemplu anul 1926 când exista un număr însemnat de cooperative și cooperatori. Federalele, care reprezentau forme asociative ale societăților cooperatiste de gradul II sunt analizate pe același interval de timp.


Literature review Anghelache (2018) a analizat sistemul cooperatist din România, prin prisma contribuției acestuia la dezvoltarea economică și socială. Anghelache și Anghel (2017) au studiat importanța sectorului cooperatist în evoluția social-economică a unei țări. Anghelache (2018) a realizat o analiză complexă a apariției și evoluției sistemului cooperatist din România, cu accent pe ultima sută de ani. Birchall și Hammond-Ketilson (2009) au tratat aspecte privind rezistența modelului de societate cooperativă în vremuri de criză. Galera și Borzaga (2009) au prezentat elemente ale evoluției conceptuale și implementării legale a întreprinderii sociale, în timp ce Light (2006) a dezbătut aspecte ale antreprenoriatului social. McCain (2007) a analizat caracteristicile cooperativelor referitoare la cooperare și reciprocitate. Novkovic (2006) a studiat rolul principiilor și valorilor cooperative. Roelants, Dovgan, Eum, Terrasi (2012) au analizat modul în care cooperativele rezistă crizei și efectelor acesteia.

Metodologia cercetării, date, rezultate și discuții

• Cooperația de consum

Cooperația, încă de la început, a trecut organizarea consumului și aceasta se explică prin aceea, că muncitorimea din Rochdale (Anglia) eră speculată mai mult. Primele cooperative de consum apar la noi în anul 1905, când Casa Centrală începe să se ocupe de acest domeniu de activitate. Principiile fundamentale ale Cooperativelor de consum, sunt cele rochdaliene și anume: vânzări pe bani gata și vânzarea la prețul zilei. La întocmirea noilor statute-tip, s-au prevăzut aceste principii, care desigur, vor asigura prosperitatea cooperativelor de consum.

Evoluția cooperativelor de consum în perioada antebelică

Tabelul 1

AnulNumăr

cooperative

Număr

membri

Capital

(lei)

Mărfuri la inventar

(lei)1905 28 - - -1906 83 - - -1907 91 3.925 395.491 -1908 150 5.904 733.568 2.962.4061909 186 7.903 894.701 4.294.0711910 204 9.202 1.156.815 4.914.4381911 210 9.916 1.262.709 4.897.8211912 231 10.960 1.411.408 1.471.392

Sursa: Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928.

Prezentăm, în continuare, situația cooperativelor de consum la 31 Decembrie 1912, pe județe (tabelul 2).


Repartiția cooperativelor de consum și a membrilor pe județe,

în anul 1912

Tabelul 2Nr.

crt.Județul

Număr cooperative

Numărmembri

1 Argeș 14 5502 Bacău 7 2843 Botoșani 8 5614 Buzău 3 1835 Constanța 16 7336 Covurlui 12 3947 Dâmbovița 14 4908 Dolj 11 6309 Dorohoi 12 926

10 Fălciu 4 11611 Gorj 10 47312 Ialomița 5 30713 Ilfov 2 9214 Iași 5 15415 Mehedinți 7 37816 Muscel 8 34517 Neamțu 9 43818 Olt 4 13019 Prahova 7 41720 Putna 2 6721 Roman 3 8022 Romanați 13 54923 Suceava 7 45924 Tecuci 3 6325 Teleorman 17 98626 Tulcea 5 22627 Tutova 1 4028 Vâlcea 10 37229 Vaslui 5 27330 Vlașca 7 244

Total 231 10.960Sursa: Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928.

O sinteză privind capitalul social vărsat și volumul mărfurilor generale

la sfârșit de an, exprimată valoric la sfârșitul anului 1912, este prezentată

în tabelul 3 totalul capitalului social vărsat era de 1.411.408,56, iar valoarea

mărfurilor generale era de 1.471.392,14 lei.


Situația capitalului social vărsat și a mărfurilor generale cooperativelor

de consum, în anul 1912

Tabelul 3

Nr.

crt.Județul

Capital social vărsatMărfuri generale

(după inventar)lei B lei B

1 Argeș 63.177 03 54.352 242 Bacău 38.992 72 10.055 883 Botoșani 100.907 16 103.464 044 Buzău 15.397 42 13.825 395 Constanța 114.097 30 136.966 166 Covurlui 39.701 21 30.653 267 Dâmbovița 51.907 20 29.440 398 Dolj 70.037 19 99.998 879 Dorohoi 56.775 06 50.441 04

10 Fălciu 18.667 85 17.289 9411 Gorj 24.669 35 21.113 5312 Ialomița 97.038 19 108.565 9413 Ilfov 2.720 35 2.364 2614 Iași 18.645 52 18.048 4915 Mehedinți 32.515 41 36.089 2716 Muscel 25.007 61 16.804 1417 Neamțu 106.192 03 113.367 6118 Olt 42.174 97 39.925 0619 Prahova 53.513 99 36.547 5220 Putna 15.027 15 12.082 9521 Roman 4.094 93 5.242 2022 Romanați 53.306 12 45.671 3323 Suceava 89.259 28 137.125 2224 Tecuci 8.171 63 13.752 5525 Teleorman 100.775 28 114.244 6426 Tulcea 9.080 71 30.387 7327 Tutova 1.111 - - -28 Vâlcea 108.095 13 118.454 5029 Vaslui 23.710 03 21.824 8830 Vlașca 26.638 74 33.293 11

Total 1.411.408 56 1.471.392 14


Lipsa experienței comerciale din partea conducătorilor și vânzătorilor

a îngreunat mersul cooperativelor de consum.

La începutul anului 1919, se creează Centrala cooperativelor de

producție și consum, la care trece controlul, îndrumarea și fi nanțarea tuturor

cooperativelor de producție și consum.

Ca primă măsură luată de noua centrală a fost întocmirea unui nou statut-

tip, prin care se organizează mai temeinic operațiile de aprovizionare și desfacere.

Tot prin aceste statute se fi xează un minimum de capital și un minimum

de membri, măsură imperioasă, cerută față de marele număr de cooperative

înfi ințate fără nicio capacitate fi nanciară, din care cauză ele erau nevoite să

cumpere marfă pe credit, scumpă și de proastă calitate.


Centrala cooperativelor a înlesnit aprovizionarea cooperativelor de consum, atât prin legătura făcută cu cooperativele de producție, cât și prin stabilire de relații cu fabricile din țară și din străinătate, de unde își procurau marfă în condiții mai avantajoase. Centrala cooperativelor a luat hotărârea înfi ințării de birouri la Galați, Brăila și Constanța, precum și publicarea de buletine cu prețuri zilnice, care se trimit unităților cooperatiste pentru orientarea lor în operațiuni de aprovizionare și de desfacere. În tabelul 4, prezentăm situația cooperativelor de consum la 31 decembrie 1926, după darea de seamă făcută de Centrala cooperativelor.

Situația centralizată pe regiuni a cooperativelor,

membrilor și capitalului social, în anul 1926

Tabelul 4

Regiunea Număr cooperativeNumăr

membri

Capital social

(vărsat) (lei)Vechiul Regat 1688 131.644 83.242.054Transilvania 557 59.105 18.558.532Basarabia 252 25.343 5.677.567Bucovina 103 10.481 2.422.556Total general 2600 226.573 109.900.709


În fi gura 1 este reprezentată ponderea numărului cooperativelor în fi ecare regiune istorică, în anul 1926, pe primul loc afl ându-se Vechiul Regat

cu 65%, fi ind urmat de Transilvania (21%), Basarabia (10) și Bucovina (4%).

Structura cooperativelor pe regiuni, în anul 1926

Figura 1

�

��

��

��

��

��

��

��

��

��

Sursa: Reprezentare proprie.

Tabelul 5 evidențiază situația centralizată pe regiunile istorice, a fondurilor de rezervă și valorilor mărfurilor. După cum este lesne de înțeles, ponderea cea mai mare în structura acestor indicatori o are Regatul Unit,


cu peste 63% din total la fondul de rezervă, ca și la ceilalți doi, urmat de Transilvania.

Situația centralizată pe regiuni a fondurilor de rezervă

și a valorilor mărfurilor

Tabelul 5

RegiuneaFonduri de rezervă

(lei)

Valoarea mărfurilor

în magazin

(lei)

Valoarea

mărfurilor vândute

(lei)Vechiul Regat 28.582.139 193.289.801 717.335.966Transilvania 9.529.410 41.104.568 248.940.596Basarabia 3.777.546 28.437.510 123.187.819Bucovina 947.370 10.044.801 124.187.819Total general 42.836.465 272.876.680 1.213652.200


Pentru a constata progresul realizat de aceste instituții de consum, prezentăm în tabelul 6, situația numărului cooperativelor, membrilor și capitalului. După cum se poate vedea, cooperativele de consum, în perioada postbelică, au realizat un real progres.

Situația cooperativelor din Vechiul Regat în anii 1912 și 1926

Tabelul 6

IndicatorAnul Modifi carea

absolută*Ritmul de

modifi care*1912 1926

Număr cooperative 231 1688 1457 630.74Număr membri 10960 131644 120684 1101.13Capital social 1411408 83242054 81830646 5797.80

*calcule proprii.Sursa: Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928, sistematizare proprie a datelor.

• Cooperativele forestiere O altă categorie de cooperative, care a luat naștere încă din anul 1907, a fost aceea a cooperativelor de exploatare a pădurilor. De la apariția acestor cooperative s-a ajuns la o exploatare rațională a pădurilor prin sădirea de puieți noi în vederea regenerării pădurilor pentru generațiile viitoare. Benefi ciile acestor cooperative servesc în primul rând folosirea muncii. Aceste

cooperative au contribuit la construcția caselor, școlilor și bisericilor distruse în urma războiului.


Evoluția cooperativelor în domeniul pădurilor


Tabelul 7

AnulNumăr

cooperative

Număr

Membri

Capitalul

(lei)1907 9 300 45.8451908 30 1189 225.2881909 40 1666 333.1911910 86 4382 601.2211911 119 6677 770.2201912 143 8208 926.118


Evoluția cooperativelor în domeniul forestier, în perioada 1907-1912 este sintetizată în tabelul 7. Se constată că numărul de cooperative, numărul membrilor și al capitalului au crescut în mod accelerat. Situația cooperativelor pentru exploatarea pădurilor la 31 Decembrie 1926, după darea de seamă a Centralei cooperativelor este prezentată în tabelele 8 și 9.

Situația cooperativelor pentru exploatarea pădurilor, în 1926

Tabelul 8Număr cooperative 918

Număr membri 63.103

Capital social (lei) 88.063.900

Fonduri de rezervă (lei) 73.015.737

Valoarea mărfurilor în magazin (lei) 176.164.915

Sursa: Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928, sistematizare proprie a datelor

Pentru a evidenția progresul realizat, precizăm că în anul 1926, comparativ cu 1912, numărul cooperativelor pentru exploatarea de păduri a crescut.

Evoluția cooperativelor în domeniul pădurilor anii 1912 și 1926

Tabelul 9

IndicatorAnul Modifi carea

absolută*Ritmul de

modifi care* (%)1912 1926Număr cooperative 143 918 775 541.96Număr membri 8208 63103 54895 668.80Capital social 926118 88063900 87137782 9408.93

*calcule propriiSursa: Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928, sistematizare proprie a datelor.


Se poate ușor constata că aceste cooperative pentru exploatarea de păduri, în perioada postbelică, au realizat un progres destul de mare, ca număr, membrii și capital social. În afară de cooperativele de consum și de exploatarea pădurilor, mai funcționează diverse alte cooperative, care vin de îndeplinesc o funcție specială în consum sau organizare a muncii și dezvoltării producției, situație prezentată în tabelul 10 acestor cooperative diverse.

Situația cooperativelor diverse, 1926

Tabelul 10Număr cooperative 321Număr membri 16.139Capital social (lei) 33.537.900Fonduri de rezervă (lei) 35.645.888Instalații etc. (lei) 41.360.547Valoarea mărfurilor (lei) 27.499.897

Sursa: Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928,

sistematizare proprie a datelor.

Prezintă interes cunoașterea situației generale a tuturor cooperativelor cu întregul lor patrimoniu în1926.

Situația generală a tuturor cooperativelor, la 31 decembrie 1926

Tabelul 11Numărul cooperativelor 3.839Membri 305.815Capital social (lei) 231.502.509Fonduri de rezervă (lei) 183.198.277Valoarea mărfurilor în magazie (lei) 476.541.492Imobile și mobilier (lei) 130.709.563Instalații (lei) 148.525.651

822.534.179Mărfuri, vândute (lei) 1.671.483.364Totalul bilanțului (lei) 1.872.424.749


• Federalele

Băncile populare și cooperativele au simțit nevoia de a se asocia între ele într-o societate cooperativă de gradul al II-lea, sub denumirea de Federale. Federalele sunt cooperative, ale căror membri sunt băncile populare sau alte cooperative, având sediul lor într-o anumită regiune. Dezvoltarea federalelor rezultă din tabelul 12.


Evoluția societăților federale, în perioada 1908-1926

Tabelul 12

AnulNumăr

federale

Numărul societăților federale

BănciCooperative de

arendare

Cooperative

diverse1908 2 20 1 31910 4 65 1 31912 8 211 4 51914 18 431 6 41918 45 1984 26 291920 46 2864 87 3041922 49 2972 102 4391924 57 3685 49 6671925 59 3870 49 6531926 59 4143 43 667


Evoluția societăților federale și a situației fi nanciare a acestora, în perioada 1908-1926, este redată în tabelele 3.28 și 3.29. Capitalul social a crescut în mod accelerat, fi ind în anul 1926 de 58.577.686.


Figura 2

�

��

��

��

��

��

�

��


În fi gura 2 este evidențiat modul în care au evoluat societățile federale în intervalul analizat, respectiv o creștere ușoară în prima parte a perioadei, urmată de o majorare puternică în intervalul 1914-1918, continuând, apoi, cu creșteri anuale.


Situația fi nanciară a federalelor

Tabelul 13

AnulCapital social

(lei)

Efecte de plată și

conturi curente (lei)

Împrumuturiacordate (lei)

Totalul

bilanțului (lei)

1908 37.060 56.858 106.767 328.8661910 175.152 170.213 1.056.077 620.2151912 586.279 2.580.613 3.830.188 4.758.6151914 1.093.385 4.547.571 5.747.160 7.861.9171918 7.872.549 14.193.814 18.723.116 113.389.4751920 15.061.480 76.675.871 84.841.562 272.841.8811922 21.189.892 165.975.137, 193.116.228 573.335.5541924 35.648.159 459.074.168 484.578.720 667.368.4061925 48.549.346 844.674.913 904.181.213 1.107.657.8901926 58.577.686 1.076.628.244 1.152.769.889 1.349.175.153


Bilanțurile federalelor, concentrate de Centrala băncilor populare, au dat bilanț general, la 31 Decembrie 1926, prezentat în tabelul 14.

Bilanțul general al federalelor, 1926

Tabelul 14L e i B.

CasaÎmprumuturi acordate MărfuriAvans, asupra cerealelor Depuneri spre fructifi careParticipațiuniEfecte publice și acțiuniImobileMobilierSocietariConturi diverse

19.042.6701.152.769.882

12.427.38736.381.547

607.5566.404.0709.393.276

34.826.4125.277.2382.154.244

69.890.766

6134976986034372362219

1.349.175.053 42Conturi de ordine 1.540.627.443 93

L e i B.Capital socialDepuneri spre fructifi care Împrumuturi contractate Depuneri de mărfuri înconsemnareFond de rezervă Fonduri diverse Fonduri imobile și mobilier (amortiz.) Conturi diverseBenefi ciu net

58.577.686 30.558.783

1.076.628 2449.819.217

10.983.78926.666.06721.676.34499.227.67015.037.250

948026761704 1416

1.349.175.053 42Conturi de ordine 1.540.627.443 93



Structura federalelor în anul 1926Tabelul 15

Numărul federalelor 59Societăți federale, din care: 4853Bănci 4243Cooperative 567Cooperative de arendare 43

Sursa: Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928.Sistematizare proprie.

Prin noul cod al cooperației, opera ministrului muncii și cooperației, dr. N. Lupu, se cedează federalelor drepturi de control, pentru ca împreună cu centralele cooperative de stat să exercite controlul sistemului și să facă educație cooperatistă. Acest drept creează federalelor o mai mare autoritate și un prestigiu de instituție consacrată de a prelua conducerea sistemului. Societățile cooperative, în genere, precum și federalele sunt controlate, ajutate și îndrumate prin două centrale de stat: Centrala băncilor populare și Centrala cooperativelor, ambele fi ind persoane juridice care funcționează ca instituții autonome. Centrala băncilor populare lucrează ca Bancă centrală a băncilor populare și federalelor lor, fi ind în același timp instituție de credit a tuturor societăților cooperative. Capitalul centralei băncilor populare era de 200.000.000 lei, din care jumătate acordat de Stat, iar pentru cealaltă jumătate participă băncile populare și federalele. Centrala cooperativelor constituie organul central de control, îndrumare și supraveghere a tuturor federalelor și uniunilor de control, altele decât cele de credit, cum și de control asupra tuturor cooperativelor. Capitalul centralei era de 100.000.000 lei, din care jumătate acordat de stat, iar pentru cealaltă jumătate participă societățile cooperative.


Bilanțul Centralei cooperativelor încheiat la 31 Decembrie 1926

Tabelul 16,:8<

!��4��!�%��$�� !� !��4��!�%��$�� !�

�� ('��((� 6�� <��&='�&(*�

6�� <;<�&�=� +�� '��<'�;=*�=;�5�� *;�.�(��<'� F�� ;��(��;&.�

F�� *�=�(�*;*� F�� ;��(*�*;��

6�� G� F��

��*.*��&��%��

��

;;�(.<�

F�� <�*=(�*&.��

�� '�*'*�=�=� 9�� =�(;=�*�'��

6�� ('=�.'��*;<� %�� .�=*��&�'�%��H�� (�*&'�*�<� 6�� =�=�(*��;&��

,�� .�&.��.<'� %�� ('��&'�=.<�

5��- �� &*;�*..�;<� 6�� %�� =(*�'<'� � � ��

6��

��

�;�;�.�.''� 9��

%�� .�;=*��**�6��

��

��&;��((� %��

�� <�=(<��;'�

�� ;�=;��;'&� %�� !�� <(�<;&�

� � %�� *��;��<&�

� � 0�� (��((��<�� 0�� =�&<'�='=�

� � %��

� � �� %��

%�� =&*�((��=(*�

�� 0�� ;.�'.*�.='�

9�� =&*�(��=(*� 0��

�

�

3�� ;.�'.*�.='� �� =.�&;=�='&�

6�� =.�&;=�='&� %�� 9�� (=�&''� � �� (=�&''�

%�� G� %�� G�

:�� *.��;(&�'=�� :�� *.��;(&�'=��

��"�,�� 7�� 0 �� /��!��>�&�.��Sursa: Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928.

Din cele prezentate, se poate constata cum a luat naștere cooperația în România, putându-se urmări evoluția, cu toate modifi cările care au avut loc în materie legislativă. Așa cum mișcarea a prins și s-a dezvoltat în țară la noi l-a făcut pe Albert Thomas să spună că, cooperația în România a ajuns să facă parte integrantă din viața națiunii.

Concluzii

În evoluția sistemului cooperatist din România, de la începuturi, a cunoscut un număr diferit de tipuri de cooperative. Cooperativele de consum au apărut încă din 1907 (pentru care aveam date certe), mai ales în mediul rural.


Cele forestiere specifi ce acestui mediu natural (deal și păduri) au reprezentat o necesitate în încercarea de a organiza și exploata bogatul fond forestier al țării. Apoi, pe forme de cooperative, au apărut Federalele care adunau laolaltă cooperative cărora le dădea mai multă putere ca reprezentare și organizare. Aceste forme de cooperație au evoluat în timp și s-au reasociat, în unele cazuri. Cooperația de consum a jucat un rol important, mai ales în mediul urban.

Bibliografi e 1. Anghelache, C. (2018). National cooperative system – component of economic and

social development. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 18-31 2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2017). The place and role of Romanian co-

operation in economic evolution, International Symposium „Romania at a Crossroad. From the past, towards the future”, December 14th-15th, Bucharest


4. Birchall, J., Hammond-Ketilson, L. (2009). Resilience of the Cooperative Business

Model in Times of Crisis, Sustainable Enterprise Programme. International Labour

Offi ce, Job Creation and Enterprise Development Department. Geneva: ILO

5. Galera, G., Borzaga, C. (2009). Social Enterprise: An International Overview of its

Conceptual Evolution and Legal Implementation. Social Enterprise Journal, 5 (3),

210-228

6. Light, P. (2006). Reshaping social entrepreneurship. Stanford Social Innovation

Review, 4 (3), 47-51

7. McCain, R. (2007). Cooperation and effort, resiprocity and mutual supervision

in worker cooperatives. In: Novkovic, S., Sena, V. (Eds.), Cooperative Firms in

Global Markets: Incidence, Viability and Economic Performance, 10 (Advances

in the Economic Analysis of Participatory and Labor-Managed Firms), 185–204

8. Novkovic, S. (2006). Cooperative business: the role of co-operative principles and

values. Journal of Cooperative Studies, 39 (1), 5-16

9. Roelants, B., Dovgan, D., Eum, H., Terrasi, E. (2012). The resilience of the

cooperative model. How worker cooperatives, social cooperatives and other

worker-owned enterprises respond to the crisis and its consequences. CECOP-

CICOPA Europe.

10. *** Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928


THE MAIN ASPECTS ON DEVELOPMENT OF SOME TYPES OF COOPERATIVES

Assoc. prof. Mădălina-Gabriela ANGHEL PhD ([email protected])

„Artifex” University of BucharestProf. Constantin ANGHELACHE PhD ([email protected])

Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of BucharestProf. Radu Titus MARINESCU PhD ([email protected])

„Artifex”University of Bucharest

Abstract Cooperative, in its structure, comprises a number of types of cooperatives other than craft or agricultural. This article discusses the types of consumer, forest, or federal cooperatives. The study focuses on the status of these cooperative forms during the pre-war and inter-war period. On the basis of data from the statistical yearbooks of the time, series of data (tables) were produced that refl ect the evolution during the considered period of these

types of cooperatives. The evolution of the number of cooperatives, the number

of co-workers, subscribed and paid-up capital, the commodity fund traded

(consumer cooperatives) is analyzed. It also presents the territorial evolution

of these cooperatives on the counties and historical regions of Romania.

Keywords: consumer cooperatives, forestry cooperatives, federal

cooperatives, cooperating members

JEL Classifi cation: J54, P13

Introduction The article analyzes the evolution of some types of cooperatives in the pre-war and inter-war period. Thus, the evolution of the consumer cooperative sector is broadly presented. The study is based on total, historical regions, interpreting the calculated indicators, such as: the number of cooperatives, the commodity fund, the social capital, etc. Synthetic tables and some graphical representations provide a volume of data that is meaningful and give the essence of opinions expressed by the authors. It also analyzes the type of forest cooperatives, shyly set up in 1907, but then evolving at a rather accelerated pace. Calculated indicators are analyzed, taking as an example the year 1926 when there is a signifi cant number of cooperatives and co-operatives. Federals representing associative forms of second-class cooperative societies are analyzed over the same timeframe.


Literature review Anghelache (2018) analyzed the Romanian cooperative system in terms of its contribution to economic and social development. Anghelache and Anghel (2017) studied the importance of the cooperative sector in the socio-economic development of a country. Anghelache (2018) made a complex analysis of the emergence and evolution of the Romanian cooperative system, with an emphasis on the last hundred years. Birchall and Hammond-Ketilson (2009) addressed aspects of the resilience of the cooperative society model in times of crisis. Galera and Borzaga (2009) presented elements of conceptual evolution and legal implementation of the social enterprise, while Light (2006) debated aspects of social entrepreneurship. McCain (2007) analyzed the characteristics of cooperatives regarding cooperation and reciprocity. Novkovic (2006) studied the role of cooperative principles and values. Roelants, Dovgan, Eum, Terrasi (2012) analyzed how cooperatives resist the crisis and its effects.

Research methodology, data, results and discussions • Consumer co-operation The co-operation, from the very beginning, has passed the organization of the Consum and this is explained by the fact that the Rochdale laborer (England) was more speculated. The fi rst consumer cooperatives appeared in 1905, when the Central House began to occupy this area of activity. The basic principles of consumer cooperatives are the rochdale ones, namely: ready-made sales and day-to-day sales. When drawing up the new statutes, these principles were provided, which of course will ensure the prosperity of consumer cooperatives.

The evolution of consumer cooperatives during the pre-war periodTable 1

YearNumber ofcooperative

Number of members

Capital(lei)

Inventory Goods (lei)

1905 28 - - -1906 83 - - -1907 91 3.925 395.491 -1908 150 5.904 733.568 2.962.4061909 186 7.903 894.701 4.294.0711910 204 9.202 1.156.815 4.914.4381911 210 9.916 1.262.709 4.897.8211912 231 10.960 1.411.408 1.471.392

Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928.

We present the situation of consumer cooperatives on December 31, 1912, by counties (table 2).


The distribution of the consumer cooperatives and members by counties in 1912

Table 2No. crt.

CountyNumber ofcooperative

Number of members

1 Arges 14 5502 Bacau 7 2843 Botosani 8 5614 Buzau 3 1835 Constanta 16 7336 Covurlui 12 3947 Dambovita 14 4908 Dolj 11 6309 Dorohoi 12 926

10 Falciu 4 11611 Gorj 10 47312 Ialomita 5 30713 Ilfov 2 9214 Iasi 5 15415 Mehedinti 7 37816 Muscel 8 34517 Neamtu 9 43818 Olt 4 13019 Prahova 7 41720 Putna 2 6721 Roman 3 8022 Romanati 13 54923 Suceava 7 45924 Tecuci 3 6325 Teleorman 17 98626 Tulcea 5 22627 Tutova 1 4028 Valcea 10 37229 Vaslui 5 27330 Vlasca 7 244

Total 231 10.960Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928.

A summary of the paid-up share capital and the volume of general goods at the end of the year, expressed in value at the end of 1912, is presented in Table 3, the total paid-up share capital was 1,411,408.56, and the value of the general merchandise was 1,471,392.14 lei.


The situation of the paid-up capital and of the general goods of consumer cooperatives in 1912

Table 3

No. crt.

County Social capital paid outGeneral Goods (By

Inventory)lei B lei B

1 Arges 63.177 03 54.352 242 Bacau 38.992 72 10.055 883 Botosani 100.907 16 103.464 044 Buzau 15.397 42 13.825 395 Constanta 114.097 30 136.966 166 Covurlui 39.701 21 30.653 267 Dambovita 51.907 20 29.440 398 Dolj 70.037 19 99.998 879 Dorohoi 56.775 06 50.441 04

10 Falciu 18.667 85 17.289 9411 Gorj 24.669 35 21.113 5312 Ialomita 97.038 19 108.565 9413 Ilfov 2.720 35 2.364 2614 Iasi 18.645 52 18.048 4915 Mehedinti 32.515 41 36.089 2716 Muscel 25.007 61 16.804 1417 Neamtu 106.192 03 113.367 6118 Olt 42.174 97 39.925 0619 Prahova 53.513 99 36.547 5220 Putna 15.027 15 12.082 9521 Roman 4.094 93 5.242 2022 Romanati 53.306 12 45.671 3323 Suceava 89.259 28 137.125 2224 Tecuci 8.171 63 13.752 5525 Teleorman 100.775 28 114.244 6426 Tulcea 9.080 71 30.387 7327 Tutova 1.111 - - -28 Valcea 108.095 13 118.454 5029 Vaslui 23.710 03 21.824 8830 Vlasca 26.638 74 33.293 11

Total 1.411.408 56 1.471.392 14Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928.

The lack of commercial experience on the part of managers and sellers has hampered the fl ow of consumer cooperatives.

At the beginning of 1919, the Center for Production and Consumption

Cooperatives was established, controlled, directed and fi nanced by all

cooperatives for production and consumption.

The fi rst measure taken by the new plant was the drafting of a new

statute, through which the supply and disposal operations are organized more

thoroughly.

Also, these statutes set a minimum capital and a minimum of members,

an imperious measure required of the large number of cooperatives set up

without any fi nancial capacity, which is why they had to buy expensive, poor

quality credit.


The Central Cooperatives facilitated the supply of consumer cooperatives, both through the connection with the production cooperatives and by establishing relations with the factories in the country and abroad, from where they purchased goods under more advantageous conditions. The Central Cooperatives decided to set up offi ces in Galaţi, Braila

and Constanţa, as well as the publication of daily priced newsletters, which

are sent to the cooperative units for their orientation in supplying and selling

operations.

In Table 4, we present the situation of consumer cooperatives on

December 31, 1926, after reporting by the Central of cooperatives.

Situation centralized by regions of cooperatives, members and social capital, in 1926

Table 4

The regionNumber ofcooperative

Number of members

Social capital (paid) (lei)

The Old Kingdom 1688 131.644 83.242.054Transylvania 557 59.105 18.558.532Bessarabia 252 25.343 5.677.567Bucovina 103 10.481 2.422.556Grand total 2600 226.573 109.900.709Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928.

Figure 1 shows the share of cooperatives in each historical region in

1926, with the Old Kingdom being 65%, followed by Transylvania (21%),

Bessarabia (10) and Bucovina (4%).

The structure of cooperatives by regions in 1926Figure 1

��

��=�� ,�8,��7$� �$7��,$�,%�� &�&�778�$))

�� $�8�$�:�%� :��%:�8),� �:,�$:%�8$)

.�� 7�&&&�8:)� �,�:7&�8�%� ��7��,&�,�$

.� �� $:&�7&%� �%�%::�,%�� :��,&�,�$

1�� :��,7)�:)8� �&��,&)�),%� ��7)8��%%

��

��

��

��

��

��

��

��

��



Table 5 highlights the centralized situation on historical regions, reserve funds and commodity values. As is readily understandable, the United Kingdom has the largest share of these indicators, with over 63% of the total in the reserve fund, as well as the other two, followed by Transylvania.

Situation centralized by regions of reserve funds and commodity valuesTable 5

The regionSpare funds

(lei)Value of goods in the

store (lei)Value of goods sold

(lei)The Old Kingdom 28.582.139 193.289.801 717.335.966Transylvania 9.529.410 41.104.568 248.940.596Bessarabia 3.777.546 28.437.510 123.187.819Bucovina 947.370 10.044.801 124.187.819Grand total 42.836.465 272.876.680 1.213652.200


To fi nd out the progress made by these consumer institutions, we present in Table 6 the situation of the number of cooperatives, members and capital. As can be seen, consumer cooperatives in the post-war period have made a real breakthrough.

The cooperative situation in the Old Kingdom in 1912 and 1926Table 6

IndicatorYear Absolute

change* Rate of change (%)*

1912 1926

Cooperative number 231 1688 1457 630.74

Number of members 10960 131644 120684 1101.13

Social capital 1411408 83242054 81830646 5797.80*own calculations.Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928, own systematization of data.

• Forestry cooperatives Another category of cooperatives, which arose since 1907, was that of cooperatives for forest exploitation. Since the emergence of these cooperatives, rational exploitation of forests has been achieved by planting new seedlings for the regeneration of forests for future generations. The benefi ts of these cooperatives are primarily the use of labor. These cooperatives contributed to the construction of houses, schools and churches destroyed during the war.


Evolution of cooperatives in the fi eld of forests between 1907-1912Table 7

Year Number ofcooperative

Number of members

Capitalul(lei)

1907 9 300 45.8451908 30 1189 225.2881909 40 1666 333.1911910 86 4382 601.2211911 119 6677 770.2201912 143 8208 926.118


The evolution of cooperatives in the forestry fi eld between 1907 and 1912 is summarized in Table 7. It is noted that the number of cooperatives, the number of members and the capital increased in an accelerated manner. The situation of the cooperatives for the exploitation of the forests on December 31, 1926, after the Cooperatives’ Centers, is presented in Table 8 and Table 9.

The situation of cooperatives for the exploitation of forests in 1926Table 8

Cooperative number 918Number of members 63.103Social capital (lei) 88.063.900Reserve funds (lei) 73.015.737Value of goods in the store (lei) 176.164.915

Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928, own systematization of data

In order to highlight the progress made, we note that in 1926, compared to 1912, the number of forest exploitation cooperatives increased.

Evoluția cooperativelor în domeniul pădurilor anii 1912 și 1926

Table 9

IndicatorYear Absolute

change*Rate of change

(%)*1912 1926

Cooperative number 143 918 775 541.96

Number of members 8208 63103 54895 668.80

Social capital 926118 88063900 87137782 9408.93*own calculationsSource: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928, own systematization of data.


It can easily be noticed that these cooperatives for the exploitation of forests in the post-war period have made quite a lot of progress, in number, members and social capital. In addition to consumer cooperatives and forest exploitation, there are other cooperatives that come to fulfi ll a special function in consumption or organization of labor and production development, as presented in Table 10 of these various cooperatives.

The situation of various cooperatives, 1926Table 10

Cooperative number 321Number of members 16.139Social capital (lei) 33.537.900Reserve funds (lei) 35.645.888Installations, etc. (Lei) 41.360.547Value of goods (lei) 27.499.897

Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928, own systematization of data.

It is interesting to know the general situation of all cooperatives with their entire patrimony in 1926.

The general situation of all cooperatives on December 31, 1926Table 11

Number of cooperatives 3.839Members 305.815Social capital (lei) 231.502.509Reserve funds (lei) 183.198.277Value of goods in stock (lei) 476.541.492Real estate and furniture (lei) 130.709.563Installations (lei) 148.525.651Loans (lei) 822.534.179Goods, sold (lei) 1.671.483.364Balance sheet total (lei) 1.872.424.749


• The federals Popular banks and cooperatives felt the need to associate with each other in a second-class cooperative society under the name of Federale. Federals are cooperatives, whose members are the popular banks or other cooperatives, having their headquarters in a particular region. The federal development is shown in table 12.



Table 12

YearFederals

number

Number of federal societies

BanksLease

cooperatives

Various

cooperatives1908 2 20 1 31910 4 65 1 31912 8 211 4 51914 18 431 6 41918 45 1984 26 291920 46 2864 87 3041922 49 2972 102 4391924 57 3685 49 6671925 59 3870 49 6531926 59 4143 43 667


The evolution of federal societies and their fi nancial situation between 1908-1926 is shown in Tables 3.28 and 3.29. The share capital increased sharply, being in the year 1926 of 58,577,686.

Evolution of federal societies during the period 1908-1926

Figure 2

�!��

�

��

��

��

��

��

��

��


Figure 2 highlights how federal societies have evolved over the period under review, i.e. a slight increase in the fi rst part of the period, followed by a strong increase between 1914 and 1918, continuing with annual increases.


Federal fi nancial situationTable 13

YearSocial capital

(lei)

Payment effects and current

accounts (lei)Loans granted (lei)

Balance sheet total (lei)

1908 37.060 56.858 106.767 328.8661910 175.152 170.213 1.056.077 620.2151912 586.279 2.580.613 3.830.188 4.758.6151914 1.093.385 4.547.571 5.747.160 7.861.9171918 7.872.549 14.193.814 18.723.116 113.389.4751920 15.061.480 76.675.871 84.841.562 272.841.8811922 21.189.892 165.975.137, 193.116.228 573.335.5541924 35.648.159 459.074.168 484.578.720 667.368.4061925 48.549.346 844.674.913 904.181.213 1.107.657.8901926 58.577.686 1.076.628.244 1.152.769.889 1.349.175.153


The federal balances, concentrated by the Popular Banking Center, gave a general balance sheet on 31 December 1926, presented in Table 14.

The federal balance sheet, 1926Table 14

L e i B.

HouseGiven loanscommoditiesAdvance, on cereals. Deposits for fructifi cationSharesPublic effects and actionsEstateFurnitureAssociateVarious accounts

19.042.6701.152.769.882

12.427.38736.381.547

607.5566.404.0709.393.276

34.826.4125.277.2382.154.244

69.890.766

6134976986034372362219

1.349.175.053 42Order accounts 1.540.627.443 93


L e i B.

Social capitalDeposits for fructifi cationLoans contractedDeposits of goods in the recordReserve fundVarious fundsReal Estate and Furniture (Depreciation)Various accountsNet benefi t

58.577.686 30.558.783

1.076.628 2449.819.217

10.983.78926.666.06721.676.34499.227.67015.037.250

948026761704

1416

1.349.175.053 42Order accounts 1.540.627.443 93


The federal structure in 1926Table 15

Number of federations 59Federated companies, of which: 4853

• Banks 4243• Cooperative 567• Lease cooperatives 43

Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928.Own systematization.

Under the new co-operation code, the work of the Minister of Labor and Co-operation, Dr. N. Lupu, is given to federal control rights, in order to exercise control of the system and co-operate with state cooperative power plants. This right creates more authority and prestige for federal institutions to take over the leadership of the system. Cooperative societies, as well as federal societies, are controlled, helped and guided by two State Centers: the People’s Banking Center and the Cooperatives’ Center, the subsidiaries being legal entities that act as autonomous institutions. The People’s Banking Center works as a central bank of popular banks and their federal banks, while being a credit institution for all cooperative societies. The capital of the bank of the popular banks was 200,000,000 lei, half of which was granted by the State, and for the other half the popular and federal banks participated. The Central Cooperatives are the central body of control, guidance and oversight of all federal and non-credit federations and unions, as well as control over all cooperatives. The capital of the plant was 100,000,000 lei, half of which was granted by the state, and for the other half the cooperative societies.


The Balance Sheet of the Cooperative Center ended December 31, 1926Table 16

10/�087:��&�%��3#� �#�� &�%��3#� �#��

>�� &%��&&� '�� 8��$:%�$&)�'�� 878�$�:� -�� %��8%�7:)�1�� )7�,�&��8%� G!�� (�� 7��&��7$,�

G#�� )�:�&�)7)� H=�� 7��&)�)7��

�� I� H=��

��

��),)��$��1�� 77�&,8�

� 8�):&�)$,��+�� %�)%)�:�:� G#�� :�&7:�)�%��'�� &%:�,%��)78� >�� ,�:)��$�%�?��5��E� �&�)$%�)�8� *�� :�:�&)��7$��6�� ,�$,��,8%� '�� &%��$%�:,8�*�� $)7�),,�78�?�� ?�� :&)�%8%�� '��'��

+ ��

�7�7�,�,%%�� -� �� ,�7:)��))�

��

��'��

��$7��&&�'�� 5�� 8�:&8��7%�

!� �� 7�:7��7%$� ��

� �1�� 8&�87$�� )��7��8$�� ?�� &��&&��8�� .�� :�$8%�:%:�

� �4��

� �?��

� ��

?�� 5�� :$)�&&��:&)�� .�� 7,�%,)�,:%�6�� :$)�&��:&)� �� 1�� 7,�%,)�,:%� .�� :,�$7:�:%$�2�� :,�$7:�:%$� �� >�� &:�$%%� 5�� &:�$%%�?�� I� �� I�

1�� ),��7&$�%:�� ?�� ),��7&$�%:��

!�� 4��#��!�� !�� .��-��4��;�$�,��Source: National Institute of Statistics, Statistical Bulletin of Romania, No. 2/1928.

From the above mentioned, one can fi nd out how the co-operative was born in Romania, and it is possible to follow the evolution, with all the modifi cations that took place in the legislative fi eld. Just as the movement caught and developed in our country, it made Albert Thomas say that co-operation in Romania has become an integral part of the life of the nation.

Conclusion In the evolution of the Romanian cooperative system, from the beginning, a number of different types of cooperatives were known. Consumer cooperatives have emerged since 1907 (for which we have clear data),


especially in rural areas. The forestry specifi c to this natural environment (hill and forests) was a necessity in the attempt to organize and exploit the rich forest fund of the country. Then, on cooperative forms, the Federals came together, gathering cooperatives to give them more power as representation and organization. These forms of co-operation evolved over time and rejoined in some cases. Consumer co-operation has played an important role, especially in urban areas.

References 1. Anghelache, C. (2018). National cooperative system – component of economic and

social development. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 18-31 2. Anghelache, C., Anghel, M.G. (2017). The place and role of Romanian co-

operation in economic evolution, International Symposium „Romania at a Crossroad. From the past, towards the future”, December 14th-15th, Bucharest


4. Birchall, J., Hammond-Ketilson, L. (2009). Resilience of the Cooperative Business

Model in Times of Crisis, Sustainable Enterprise Programme. International Labour

Offi ce, Job Creation and Enterprise Development Department. Geneva: ILO

5. Galera, G., Borzaga, C. (2009). Social Enterprise: An International Overview of its

Conceptual Evolution and Legal Implementation. Social Enterprise Journal, 5 (3),

210-228

6. Light, P. (2006). Reshaping social entrepreneurship. Stanford Social Innovation

Review, 4 (3), 47-51

7. McCain, R. (2007). Cooperation and effort, resiprocity and mutual supervision

in worker cooperatives. In: Novkovic, S., Sena, V. (Eds.), Cooperative Firms in

Global Markets: Incidence, Viability and Economic Performance, 10 (Advances

in the Economic Analysis of Participatory and Labor-Managed Firms), 185–204

8. Novkovic, S. (2006). Cooperative business: the role of co-operative principles and

values. Journal of Cooperative Studies, 39 (1), 5-16

9. Roelants, B., Dovgan, D., Eum, H., Terrasi, E. (2012). The resilience of the

cooperative model. How worker cooperatives, social cooperatives and other

worker-owned enterprises respond to the crisis and its consequences. CECOP-

CICOPA Europe.

10. *** Institutul Național de Statistică, Buletinul Statistic al României, nr. 2/1928


Politici ale Uniunii Europene privind dezvoltarea rurală a agriculturii şi industriei


Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din BucureștiDrd. Tudor SAMSON ([email protected])

Academia de Studii Economice din București Drd. Radu STOICA ([email protected])


Abstract În acest articol se prezintă în mod clar prevederile din politicile Uniunii Europene, cu privire la dezvoltarea rurală, agricolă și industrială, precum și măsura în care România s-a angrenat în transpunerea în practică a acestor măsuri. Țara noastră, ca și alte state est și central europene, care

au aderat la Uniunea Europenă au moștenit o dezvoltare rurală redusă și

au benefi ciat de un nivel scăzut al dezvoltării agriculturii și, mai ales, al

industriei. Din aceste condiții rezultă și politicile Uniunii Europene care

prevăd măsuri de sprijinire a acestor țări pentru a ajunge, ca nivel de evoluție

la standardele europene. România și Bulgaria agriculturii au benefi ciat și

benefi ciază de sprijin în dezvoltarea agriculturii (prin subvenții), pieței interne

agroalimentare, consolidarea fi rmelor specializate și altele. Dezvoltarea

rurală a benefi ciat de fonduri nerambursabile, care au fost insufi cient

absorbite de statele cărora li s-au direcționat. Exploatațiile agricole nu sunt

la nivelul la care trebuiau să fi e pentru a da randamentul prevăzut. Comisia

pentru agricultură a Uniunii Europene are ca obiectiv sporirea contribuției

fi nanciare până la 85% pentru măsuri agroecologice și de dezvoltare în

mediul rural.

Cuvinte cheie: mediu rural, agricultură, industrie, politici

europene, dezvoltare

Clasifi carea JEL: L50, Q15

Introducere În acest articol, autorii au studiat, sintetizat și prezentat principalele aspecte privind politicile Uniunii Europene de dezvoltare a mediului rural, a agriculturii și a industriei. Pornind de la Actul de aderare (anexa 8) se evidențiază direcțiile și obiectivele de dezvoltare rurală a României. În studiul efectuat s-a urmărit și modul în care statul român a acționat pentru

implementaarea directivelor din Strategia Uniunii Europene în aceste


domenii. Trebuie subliniat că România are în continuare difi cultăți în absorbția fondurilor nerambursabile. De asemenea, gradul de fărâmițare a exploatațiilor cu suprafețe reduse (cele mai mici din Uniunea Europeană) întâmpină greutăți în a rentabiliza și utiliza efi cient subvențiile comunitare. Articolul inventariază măsurile care trebuie întreprinse pentru a asigura acordarea de subvenții și alte stimulente fi nanciare. Se au în vedere fi nanțări pentru dezvoltarea de strategii rurale, studiu tehnic privind situația concretă din fi ecare zonă, stabilirea de strategii pilot integrate în dezvoltarea rurală, cooperarea teritorială naționalp și transnațională, servicii de consultanță agricolă, sprijin fi nanciar pentru fermieri etc. În continuare se menționează direcțiile de acordare a sprijinului pentru investiții care să asigure creșterea producției și îmbunătățirea comercializării acesteia. Sunt evidențiate și politicile concrete privind îmbunătățirea activității din industrie și agricultură. Subliniem că România benefi ciază de aceeași politică unică a Uniunii europene în domeniul agricol.

Literature review Anghel, Anghelache and Panait (2017) au analizat aspecte semnifi cative referitoare evoluţia agriculturii în UE. Anghel, Dumitrescu and Dumitrescu (2016) au analizat contribuția statelor membre la fi nanțarea europeană. Anghelache (2018) a efectuat o analiză structurală a agriculturii românești. Anghelache, Anghel și Badiu (2018) au abordat o serie de elemente privind evoluția industriei din România. Anghelache, Anghelache, Anghel și Stoica (2017) au analizat problematica politicii de coeziune a UE. Elgström (2007) a studiat elemente ale negocierii în comerțului internațional. Guadalupe și Cunat (2009) au prezentat elemente legate de compensarea și concurența executivă în sectorul bancar și fi nanciar. Islam (2011) a cercetat tipurile de ajutoare externe acordate pentru agricultură. Karacaovalia și Limăo (2008) au analizat aspecte privind liberalizarea comerțului în Uniunea Europeană. Kennan (2017) a analizat fl uxurile de migrație și implicațiile pieței muncii din Uniunea Europeană. Swintona, Lupi, Robertson și Hamilton (2007) au prezentat repere ale cultivării ecosistemelor agricole.

Metodologia cercetării, date, rezultate și discuții

• Condiționalități în fi nanțarea dezvoltării rurale Actul de aderare al României la Uniunea Europeană dezvoltă în Anexa 8 conținutul Articolului 34 din documentul sus-menționat privind dezvoltarea rurală. Această anexă cuprinde: măsuri temporare suplimentare


privind dezvoltarea rurală pentru România, dispoziții speciale privind sprijinul

pentru investiții în România, dispoziții fi nanciare speciale privind România, pentru perioada 2007-2013. Sunt încă neclare cauzele pentru care România nu a reușit valorifi carea integrală a sprijinului fi nanciar preconizat.

Prima grupă de măsuri stipulează sprijinul pentru fermele de

semisubzistență afl ate în curs de restructurare, urmând ca să se acționeze în vederea rezolvării problemelor legate de tranziție în mediul rural, având în vedere că sectorul agricol și economia rurală din Bulgaria și România sunt expuse presiunii concurențiale a pieței unice; facilitarea și încurajarea restructurării fermelor care nu sunt încă viabile din punct de vedere economic. În sensul prezentei anexe, prin „ferme de semisubzistență” se înțeleg acele ferme care produc în primul rând pentru consumul propriu, dar care comercializează, de asemenea, o parte a producției proprii. Pentru a benefi cia de sprijin, fermierul trebuie să prezinte un plan de afaceri care: să demonstreze viabilitatea economică viitoare a fermei; să cuprindă detalii privitoare la necesarul de investiții; să descrie etape și obiective specifi ce. Conformitatea cu planul de afaceri menționat este reanalizată după un termen de trei ani. În cazul în care obiectivele cuprinse în plan nu au fost îndeplinite la data reanalizării, nu se acordă niciun sprijin suplimentar, însă benefi ciarii nu vor fi obligați la restituirea sumelor deja primite. Sprijinul se plătește anual, sub forma unui ajutor forfetar care nu poate depăși plafonul de eligibilitate prevăzut la secțiunea 7 și nu poate fi acordat pentru un termen mai mare de cinci ani. Pentru grupurile de producători se au în vedere politici diferențiate, după cum urmează: ▪ acordarea de sprijin fi nanciar în scopul facilitării constituirii

și administrării grupurilor de producători, ale căror obiective sunt: adaptarea producției producătorilor membri ai grupului la cerințele pieței; introducerea în comun a mărfurilor pe piață, inclusiv pregătirea în vederea vânzării, centralizarea vânzărilor și aprovizionarea angrosiștilor, precum și stabilirea de norme comune privind informarea asupra producției și, în special, cu privire la recoltări și la disponibilități;

▪ sprijinul s-a acordat numai grupurilor de producători care sunt recunoscute ofi cial de autoritățile competente din Bulgaria și România între data aderării și 31 decembrie 2009, în temeiul dreptului intern sau al celui comunitar;

▪ sprijinul se acordă în tranșe anuale pentru primii cinci ani de la data la care grupul de producători în cauză a fost recunoscut. Acest


sprijin a fost calculat pe baza producției grupului, comercializată anual, și nu poate depăși: 5%, 4%, 3% și 2% din valoarea producției comercializate, în cazul în care această producție este de cel mult 1.000.000 euro în fi ecare dintre cei cinci ani; 7,5%, 2,5%, 2,0%, și 1,5% din valoarea producției comercializate, în cazul în care aceasta depășește 1.000.000 euro în fi ecare dintre cei cinci ani. De un număr de ani forțele politice, opinia publică, toată sufl area din România vorbesc la unison despre un singur lucru, un astfel de plan european, ca fi ind cel mai important;

▪ sprijinul nu poate depăși plafoanele de eligibilitate prevăzute. O altă gamă de prevederi se referă la măsuri de tipul „Leader +”, care constau în: ▪ acordarea de sprijin pentru măsurile care urmăresc dobândirea

de aptitudini în scopul pregătirii comunităților rurale pentru conceperea și punerea în aplicare a unor strategii locale de dezvoltare rurală;

▪ aceste măsuri pot include, în special: sprijin tehnic pentru studii privind zona locală, precum și pentru analiza teritorială, cu luarea în considerare a dorințelor exprimate de populația în cauză; informarea și pregătirea populației în vederea participării active la procesul de dezvoltare; formarea de parteneriate reprezentative pentru dezvoltarea locală; elaborarea de strategii de dezvoltare integrate; fi nanțarea cercetării și elaborarea de cereri de sprijin;

▪ se poate acorda sprijin pentru adoptarea de strategii-pilot integrate de dezvoltare rurală teritorială, elaborate de grupuri de acțiune locale în conformitate cu principiile stabilite de Comunicarea Comisiei către statele membre din 14 aprilie 2000, privind orientările inițiativei Comunității pentru dezvoltarea rurală („Leader”). Acest sprijin este limitat la regiunile în care există deja capacitate administrativă și experiență sufi ciente în abordări specifi ce dezvoltării rurale locale;

▪ grupurile locale de acțiune sunt eligibile pentru a participa la acțiuni de cooperare teritorială la nivel național și transnațional, în conformitate cu principiile stabilite de Comunicarea Comisiei;

▪ României și grupurilor de acțiune locale li se permite accesul la Observatorul zonelor rurale prevăzut de Comunicarea Comisiei menționată mai sus;

▪ serviciile de consultanță agricolă și informare publică constau în acordarea de sprijin pentru prestarea de servicii de consultanță agricolă și informare publică pentru ferme;


▪ suplimentar la plățile directe se prevede: acordarea de sprijin agricultorilor eligibili pentru plăți directe suplimentare sau ajutoare acordate la nivel național; sprijinul acordat unui fermier pentru anii 2007, 2008 și 2009 nu a depășit diferența dintre nivelul plăților directe aplicabil în România pentru anul în cauză sau 40% din nivelul plăților directe aplicabil în Comunitate, în compunerea sa de la data de 30 aprilie 2004, pentru anul considerat;

▪ sprijinul acordat unui agricultor este califi cat drept plată directă sau ajutor național suplimentar, după caz, în scopul aplicării nivelurilor maxime stabilite prin Regulamentul 1782/2003.

Asistența tehnică prevede: ▪ acordarea de sprijin pentru măsurile de pregătire, monitorizare,

evaluare și control necesare punerii în aplicare a documentelor de programare privind dezvoltarea rurală;

▪ măsurile speciale pentru: studii; măsuri de asistență tehnică și schimbul de experiență și de informații destinate partenerilor, benefi ciarilor și publicului larg; instalarea, operarea și interconectarea sistemelor informatizate de management, monitorizare și evaluare; îmbunătățirea metodelor de evaluare și schimbul de informații privind cele mai bune practici în acest domeniu;

▪ sumele pentru măsurile suplimentare temporare pentru dezvoltarea rurală a României sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul nr. 1Măsura Valoarea în euro AlocareaFerme de

semisubzistență 1.000 Fermă/an

Grupuri de producători

100.000100.000 80.000 60.000 50.000

În primul anÎn al doilea anÎn al treilea an

În al patrulea anÎn al cincilea an

A doua grupă de măsuri, privind „Dispoziții speciale de sprijin pentru investiții”, statuează: ▪ sprijinul pentru investiții destinat exploatațiilor agricole în

conformitate cu regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, se acordă exploatațiilor agricole a căror viabilitate economică la data dării în folosință a investiției poate fi demonstrată;

▪ volumul total al sprijinului pentru investiții în exploatații agricole, exprimat ca procent din volumul investițiilor eligibile, este limitat


fi e la o valoare maximă de 50% și, în zonele defavorizate, de 60%, fi e la procentele stabilite prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare. În cazul în care investițiile sunt efectuate de fermierii tineri, astfel cum sunt defi niți prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, aceste procente pot atinge fi e o valoare maximă de 55% și, în zonele defavorizate, de 65%, fi e procentele pot fi stabilite prin regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare;

▪ sprijinul pentru investițiile pentru îmbunătățirea prelucrării și comercializării produselor agricole în conformitate cu regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, se acordă întreprinderilor care au benefi ciat de o perioadă de tranziție după aderare, în vederea îndeplinirii standardelor minime privind mediul, igiena și sănătatea animalelor. În acest caz, întreprinderea în cauză se conformează standardelor specifi ce până la încheierea perioadei de tranziție respective sau a perioadei de investiție, oricare dintre acestea se desfășoară mai întâi.

Ultima categorie de măsuri se referă la „Dispoziții fi nanciare speciale privind România pentru perioada 2007-2013” și precizează: ▪ pentru perioada de programare 2007-2013, sprijinul Comunității

acordat României pentru ansamblul măsurilor de dezvoltare rurală este pus în aplicare în conformitate cu principiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999, de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondurile Structurale;

▪ în zonele corespunzătoare Obiectivului 1, contribuția fi nanciară a Comunității poate ajunge la 85% pentru măsurile agroecologice și privind sănătatea animalelor, respectiv la 80% pentru alte măsuri, sau la nivelul procentelor prevăzute de regulamentele privind dezvoltarea rurală, în vigoare la data aderării, oricare dintre acestea este mai mare.

Sintetizând, acestea sunt măsurile concrete ce au vizat și încă vizează dezvoltarea rurală în România.

• Politici referitoare la agricultură și industrie

În Protocolul de aderare a României la Uniunea Europeană, la articolul 16, se face referire la necesitatea ca România să-și adapteze o serie de acte normative care reglementează activitatea în industrie și agricultură, principalele ramuri ale economiei naționale, a căror activitate trebuie integrată


în normele și obligațiile statelor membre, așa cum au fost acestea cristalizate de-a lungul timpului și convenite printr-o serie de regulamente, decizii sau protocoale. În ceea ce privește industria, într-un prim capitol se vorbește despre dreptul societăților comerciale și drepturile de proprietate industrială, care sunt reglementate printr-o serie de prevederi ce stipulează obligația de a

standardiza:

▪ marca de comerț comunitară, care trebuie însușită și aplicată de toate statele membre, actuale sau cele care aderă la Uniunea Europeană;

▪ certifi catele suplimentare de protecție; ▪ desenele și modelele industriale comunitare. Prevederile din această parte de început a Anexei 3 precizează regulamentele și actele convenite până în prezent de țările membre ale Uniunii Europene, care sunt supuse spre știință României și care trebuie să fi e însușite și aplicate în momentul integrării în Uniunea Europeană. În acest document se menționează că la data aderării României la Uniunea Europeană, o marcă de comerț comunitară înregistrată, sau solicitată în conformitate cu regulamentele Uniunii Europene, se extinde și pe teritoriul României, urmând să aibă același efect în întreaga Comunitate. În ceea ce privește certifi catul suplimentar de protecție, se menționează faptul că acesta se aplică certifi catelor suplimentare de protecție acordate în conformitate cu legislația internă din România, înainte de data de aderare și apoi în conformitate cu documentele Uniunii Europene. Pe de altă parte, se precizează că oricărui medicament protejat printr-un brevet valabil și a cărui primă autorizare de introducere pe piață ca medicament a fost obținută după 1 ianuarie 2000 i se poate acorda un certifi cat și în România. Solicitarea unui certifi cat este posibilă în termen de șase luni, care începe să curgă cel mai târziu de la data aderării. În legătură cu orice produs fi tofarmaceutic protejat printr-un brevet valabil și a cărui primă autorizare de introducere pe piață ca produs fi tofarmaceutic a fost obținută după 1 ianuarie 2000, i se poate acorda un certifi cat și în România. Regulamentul privind aplicarea certifi catelor suplimentare de protecție, acordate în conformitate cu legislația internă a statelor, trebuie aplicat înainte de aderare, iar ulterior acesta trebuie respectat în totalitate. Referitor la desenele și modelele industriale comunitare, se evidențiază faptul că de la data aderării României, un desen sau un model industrial comunitar protejat sau solicitat în conformitate cu regulamentele Uniunii Europene, înaintea respectivelor date de aderare, se extinde la teritoriul


fi ecărui stat și va avea același efect pe care îl are în oricare din statele membre. Cu privire la agricultură, sunt o serie de prevederi care vizează clarifi cări în domeniul politicii agrare și reglementări referitoare la producerea, comercializarea, dar mai ales la calitatea și limitele în care produsele agricole trebuie produse. Sunt o serie de precizări care privesc armonizarea cu specifi cul agriculturii românești a industriei agroalimentare, în momentul aderării. Într-o reglementare dintr-un articol din această anexă, se vorbește de organizarea comună a pieței în sectorul tutunului. Din acest punct de vedere sunt o serie de reglementări care prevăd sortimentele de tutun ce sunt acceptate în Uniunea Europeană. Fac aici o precizare la care nu voi mai reveni și ea trebuie înțeleasă pentru întregul cuprins al acestui articol, în sensul că, în afara acestor sortimente defi nite calitativ și, vom vedea în continuare, și cantitativ, pentru România, se subînțelege că celelalte sortimente sau cantități suplimentare nu sunt admise spre a fi produse. Desigur, pe de o parte este un proces pozitiv, se urmărește educarea populației și producerea unor produse agroalimentare, sau dezvoltarea agriculturii din țara noastră în concordanță cu cerințele Uniunii Europene, dar trebuie să înțelegem că, pe de altă parte, aceste reglementări vor crea sufi cient de multe „suferințe” micilor producători agricoli, poate și celor mijlocii, poate celor din prelucrarea produselor agricole care, vom vedea, sunt supuși unor condiții stricte de aliniere la standardele fi tosanitare și sanitar-veterinare care necesită costuri (se vor primi și ajutoare în acest sens), în caz contrar trebuind să-și înceteze activitatea. Într-un alt articol al acestei anexe se vorbește de organizarea comună a piețelor în sectorul produselor de prelucrare pe bază de fructe și legume. În regulamentul Comisiei din 22 decembrie 1998 se prevăd schemele vizând primele, cotele de producție și ajutorul specifi c acordat grupurilor de producători din sectorul tutunului brut, vorbindu-se despre o serie de reglementări, iar în cazul României se precizează un procent, ca prag de garantare, de 2%, ajutor acordat producătorilor de tutun. În legătură cu organizarea comună a pieței în sectorul vini-viticol, există o serie de reglementări, iar în cazul României se precizează că se acordă de la data aderării dreptul de plantare nouă pentru producția vini-viticolă, de 1,5% din suprafața viticolă totală, totalizând 2.830,3 hectare. Prin Regulamentul Consiliului Uniunii Europene din 29 septembrie 2003 s-au stabilit normele comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori, sens în care s-au modifi cat o serie de acte normative.


În această direcție se prevăd următoarele aspecte: ▪ România va benefi cia de aceeași politică unică a Comunității

Europene, după aderare; ▪ România asigură Uniunea Europeană că terenul care a fost utilizat

drept pășune permanentă la data de 1 ianuarie 2007 va fi menținut în această categorie și în viitor.

Suprafața totală maximă garantată pentru a primi sprijin, este de 1.648.000 hectare și România va primi o sumă de 126,075 euro/hectar. În cazul fi ecărei țări, documentele Uniunii Europene stabilesc o suprafață națională de bază, cea care va benefi cia de „privilegiul” de a primi o serie de ajutoare. Pentru România s-au prevăzut 500 de hectare. Se instituie faptul că suprafața maximă garantată pentru întreaga Uniune Europeană este de 829.229 hectare, din care României îi revin 1.645 hectare. S-a avut în vedere fertilitatea solului, unele posibilități mai deosebite, astfel ca suprafața națională garantată să fi e orientată în acest sens și cultivată după preceptele și orientările Uniunii Europene. În ceea ce privește realizarea altor culturi, România va primi sprijin pentru 452.000 hectare. Referitor la stabilirea plafoanelor naționale pentru taurine, prin aceasta înțelegând numărul total de capete pentru care se primește sprijin din partea Uniunii Europene, în cazul României la poziția „tauri, tăurași, vaci, juninci”, cota este de 1.148.000 capete, iar în ceea ce privește poziția „viței în vârstă de cel puțin o lună și cel mult opt luni, și cu o greutate a carcasei de până la 185 kg.”, pentru România se prevede un total de 85.000 capete. Plățile directe pentru sprijinul agriculturii, începând cu anul 2007, după aderare, se fac pentru nivelul stabilit la 30 aprilie 2004, astfel: 25% în 2007; 30% în 2008; 35% în 2009; 40% în 2010; 50% în 2011; 60% în 2012; 70% în 2013; 80% în 2014; 90% în 2015 și 100% începând cu anul 2016. Pentru suprafața agricolă inclusă în schema unică de plată pe suprafață, reprezentând partea din suprafața agricolă utilizată a acestora, care este menținută în bune condiții agricole indiferent dacă există producție sau nu, în cazul în care a fost ajustată în mod adecvat, în conformitate cu prevederile-obiectiv care urmează să fi e stabilite pentru România, se prevede că plata se va face numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în planul agricol comunitar. Orice nou stat membru poate decide încetarea aplicării schemei la sfârșitul primului sau celui de-al doilea an din perioada de aplicare, având în vedere schema cotei unice pe fermă. Noile state notifi că intenția lor de a înceta aplicarea cotei menționate, până la data de 1 august a ultimului an de aplicare. În cazul României, până la sfârșitul perioadei de cinci ani de aplicare a schemei unice de plată, respectiv anul 2011, s-a aplicat nivelul procentual


stabilit de legea aplicabilă. Dacă aplicarea schemei unice de plată pe suprafață este prelungită după această dată, în temeiul unei decizii luate de Consiliul Uniunii, nivelul procentual stabilit se aplică până la sfârșitul ultimului an de aplicare a schemei, astfel prelungită. Referitor la plățile directe, altele decât schema unică de plată, nivelul total al sprijinului direct pe care fermierul are dreptul să-l primească este în funcție de fi ecare produs. Anul de referință pentru România a fost luat anul calendaristic 2006. Cu privire la schema unică de plată, valoarea totală a ajutorului național direct complementar care poate fi acordat de România pentru un anumit an, este limitată la un pachet fi nanciar specifi c. Acordarea sprijinului pentru agricultură în cazul României a început cu data de 1 ianuarie 2007 și a expirat la 31 decembrie 2011. Consiliul Uniunii Europene hotărăște prelungirea acestei perioade, în funcție de modul în care evoluează situația. În ceea ce privește plafonul de ajutor care urmează să fi e acordat României în milioane euro, acesta, pentru perioada 2012-2016 are următoarele valori: 1.059,6 euro în 2012; 1.206,2 milioane euro în 2013; 1.412,8 milioane euro în 2014; 1.589,4 milioane euro în 2015 și 1.766, 0 milioane euro în 2016 și următorii. Cu privire la suprafața totală, culturile arabile și producțiile de referință care trebuie obținute, în cazul României se precizează următoarele niveluri: suprafața națională de bază: 7.012.666 hectare cu o producție medie de 2,65 tone/hectar. În cazul în care aceste suprafețe nu se cultivă integral, ori producțiile obținute sunt diferite, respectiv mai mici, subvențiile venite de la Uniunea Europeană se ajustează în mod corespunzător. Pentru consumul de lapte, în România se instituie o rezervă specială de restructurare. Această rezervă s-a eliberat la 1 aprilie 2009. Decizia de a elibera rezerva și de a distribui pentru livrări și cota directă de vânzare adoptată de Comisia pentru vânzări în procedura menționată, se face pe baza unei evaluări cuprinse într-un raport înaintat Comisiei la 31 decembrie 2008. În acest raport se descriu rezultatele și tendințele procesului de restructurare în sectorul de produse lactate și, în special, trecerea de la producția pentru consumul pentru gospodăria proprie, la producția pentru piață. În cazul României, cantitățile de referință națională includ laptele de vacă sau asimilate, livrat pentru cumpărători sau vândut direct, indiferent dacă este un produs care se comercializează în cadrul unei măsuri tranzitorii aplicabile acestei țări. În plata sprijinului vizând realizarea producției de lapte de vacă, se au în vedere două criterii: pe de o parte, obținerea unei anumite cantități, care înseamnă efi ciență în exploatare și, pe de altă parte, un anumit procent


de grăsimi prevăzut în legislație. Aceste două criterii vizează realizarea unei producții de calitate, în conformitate cu cerințele Uniunii Europene.

Cantitățile de referință pentru livrări directe se cifrează la 1.093.000 tone, iar pentru vânzări directe, la 1.964.000 tone. Cantitatea de rezervă specifi cată în cazul României este de 188.400 tone. Conținutul de grăsimi acceptat pentru România este de 35,90 grame la litrul de lapte. În ceea ce privește politica în domeniul transporturilor, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o Directivă la 29 aprilie 1986 în care se prevede accesul la Convenția de transportatori rutieri de marfă și transportatori rutieri de călători, precum și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certifi catelor și a altor titluri ofi ciale de califi care, pentru a facilita în acest fel transportatorilor dreptul la libera stabilire pentru operațiunile de transport național și internațional.

Există o derogare în ceea ce privește România, în care se prevede că certifi catele eliberate transportatorilor înainte de data aderării vor fi considerate

ca fi ind echivalente cu certifi catele emise în conformitate cu dispozițiile prezentei. Certifi catele de competență profesională pot fi preschimbate în unele noi de către statele membre interesate, sub forma certifi catelor standard. Armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri, sistemul complementar sau valoarea adăugată a fost reglementată printr-o serie de directive. Unele precizări sunt făcute în legătură cu cota unică de impozitare, nivelul taxei pe valoarea adăugată ce se poate practica, cu două trimiteri: nivelurile recomandate de Uniunea Europeană și diferențele în aplicare, în funcție de particularitățile fi ecărui stat. La capitolul „accize pe alcool și băuturi alcoolice”, în cazul României se prevede că se aplică o cotă redusă a accizei de cel puțin 50% din

cota standard, aplicată la nivel național pentru alcoolul etilic și cel obținut în

distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hl de alcool etilic din

fructe furnizate de gospodăriile mici. Cota redusă va fi aplicată la cel mult

30 l alcool din fructe anual, pe fi ecare gospodărie de pomicultori, iar această

cantitate va fi destinată exclusiv consumului personal și nu comercializării.

Acestea ar fi câteva aspecte referitoare la armonizarea politicii pe care România

trebuie să o adopte în continuare după intrarea în Uniunea Europeană, în

domeniile producției industriale, agriculturii, transporturilor, sistemului de

taxe și impozite.

Am prezentat numai elementele care mi s-au părut mai deosebite,

întrucât consider că o serie de alte reglementări care nu aduc modifi cări

spectaculoase în strategia economiei țării în politica guvernamentală nu sunt

de interes prea mare.


Concluzii Din studiul efectuat cu privire la politicile Uniunii Europene a condițiilor ce trebuie îndeplinite rezultă că importanța revizuirii strategiilor postaderare ale României, în domeniile rural, agricol și industrial. Pe segmente de timp s-au prevăzut niveluri ale unor indicatori, în concordanță cu capacitatea Uniunii Europene de a fi nanța sau sprijini prin alte posibilități dezvoltarea rurală și agricolă din România. Se impune majorarea suprafețelor maxime totale garantate pentru care se va primi sprijin comunitar. Același obiectiv trebuie să îl urmărească România și în ceea ce privește septelul și structura acestuia care cade sub incidența sprijinului comunitar. În perioada în care România deține președinția rotativă a Consiliului Uniuniii Europene trebuie să să se acționeze pentru cuprinderea în politicile europene pe termen lung și măsuri care să asigure evoluția calității vieții în mediul rural, a agriculturii și industriei.

Bibliografi e

1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Panait, M. (2017). Evolution of agricultural activity in the European Union. Romanian Statistical Review, Supplement, 6, 63-74

2. Anghel, M.G., Dumitrescu, D., Dumitrescu, D. (2016). Contribution of member states to European fi nancing. Romanian Statistical Review, Supplement, 9, 57-63

3. Anghelache, C. (2018). Structural analysis of Romanian agriculture. Romanian Statistical Review, Supplement, 2, 11-18

4. Anghelache, C., Anghel, M.G., Badiu, A. (2018). Repere ale evoluţiei industriei

româneşti, Economica, Scientifi c and Didactic Journal, 2 (104), 62-80 5. Anghelache, G.V., Anghelache, C., Anghel, M.G., Stoica, R. (2017). Elemente privind

politica de coeziune a UE în perioada 2014-2020 / Elements for EU cohesion policy 2014-2020, Romanian Statistical Review, Supplement, no. 5, 67-76 / 77-86

6. Elgström, O. (2007). Outsiders’ Perceptions of the European Union in International Trade Negotiation. Journal of Common Market Studies, 45 (4), 949–967

7. Guadalupe, M., Cunat, V. (2009). Executive Compensation and Competition in the Banking and Financial Sectors. Journal of Banking and Finance, 33, 439-474

8. Islam, N. (2011). Foreign Aid to Agriculture. Review of Facts and Analysis. International Food Policy Research Institute, Discussion Paper 01053

9. Karacaovalia, B., Limăo, N. (2008). The clash of liberalizations: Preferential vs. multilateral trade liberalization in the European Union. Journal of International Economics, 74 (2), 299–327

10. Kennan, J. (2017). Open borders in the european union and beyond: migration fl ows and labor market implications. National Bureau of Economic Research, Cambridge, Working Paper No 23048

11. Swintona, S., Lupi, F., Robertson, P., Hamilton, S. (2007). Ecosystem services and agriculture: Cultivating agricultural ecosystems for diverse benefi ts. Ecological Economics, 64 (2), 245-252


EUROPEAN UNION POLICIES ON RURAL DEVELOPMENT OF AGRICULTURE AND

INDUSTRY


Bucharest University of Economic Studies / „Artifex” University of Bucharest

Tudor SAMSON Ph.D Student ([email protected])


Radu STOICA Ph.D Student ([email protected])


Abstract This article clearly sets out the European Union’s policies on rural,

agricultural and industrial development and the extent to which Romania has

engaged in the implementation of these measures. Our country, as well as

other Eastern and Central European countries that have joined the European

Union, have inherited little rural development and benefi ted from a low level of development of agriculture and, above all, of industry. These conditions also result from the policies of the European Union that provide for measures to support these countries to reach European standards as a level of evolution. Romania and Bulgaria have benefi ted and benefi ted from agriculture support (through subsidies), the agro-food internal market, the consolidation of specialized fi rms and others. Rural development has benefi ted from non-reimbursable funds, which have been insuffi ciently absorbed by the countries to which they have been directed. Agricultural holdings are not at the level they were supposed to be to deliver the expected return. The European Union’s Agriculture Committee aims to increase the fi nancial contribution up to 85% for agri-environmental and rural development measures. Keywords: rural environment, agriculture, industry, European policies, development JEL Classifi cation: L50, Q15

Introduction In this article, the authors studied, synthesized and presented the main aspects of European Union policies for rural development, agriculture and industry. Starting from the Act of Accession (Annex 8), Romania’s rural development directions and objectives are highlighted. The study also looked at how the Romanian state acted to implement the directives of the European Union Strategy in these areas. It should be underlined that Romania still


has diffi culties in absorbing non-reimbursable funds. Also, the degree of fragmentation of low-area holdings (the smallest in the European Union) faces diffi culties in making the Community subsidies cheaper and more effi cient. The article summarizes the measures to be taken to ensure the granting of subsidies and other fi nancial incentives. Financing for the development of rural strategies, technical study on the concrete situation in each area, establishment of integrated pilot strategies in rural development, national and transnational territorial cooperation, agricultural advisory services, fi nancial support for farmers etc. are envisaged. Below are the directions for providing investment support to ensure increased production and improved marketing. There are also highlighted the concrete policies for improving the activity in industry and agriculture. We emphasize that Romania benefi ts from the same policy of the European Union in the fi eld of agriculture.

Literature review Anghel, Anghelache and Panait (2017) analyzed signifi cant issues regarding the evolution of agriculture in the EU. Anghel, Dumitrescu and Dumitrescu (2016) analyzed the contribution of the Member States to European funding. Anghelache (2018) conducted a structural analysis of Romanian agriculture. Anghelache, Anghel, and Badiu (2018) approached a series of elements regarding the evolution of Romanian industry. Anghelache, Anghelache, Anghel and Stoica (2017) analyzed the issue of EU cohesion policy. Elgström (2007) studied elements of international trade negotiation. Guadalupe and Cunat (2009) presented elements related to compensation and executive competition in the banking and fi nancial sector. Islam (2011) researched the types of external aid granted to agriculture. Karacaovalia and Limăo (2008) analyzed aspects of trade liberalization in the European Union. Kennan (2017) analyzed migratory fl ows and labor market implications in the European Union. Swintona, Lupi, Robertson and Hamilton (2007) presented landmarks for agricultural ecosystems.

Research methodology, data, results and discussions • Conditionality in the fi nancing of rural development The Act of Accession of Romania to the European Union develops in Annex 8 the content of Article 34 of the aforementioned rural development document. This Annex includes: additional temporary rural development measures for Romania, special provisions on investment support in Romania, special fi nancial provisions for Romania, for the period 2007-2013. The


reasons why Romania failed to fully capitalize on the expected fi nancial support are still unclear. The fi rst group of measures stipulates the support for the semi-subsistence farms undergoing restructuring, with the aim to solve the problems related to the transition in rural areas, given that the agricultural sector and the rural economy in Bulgaria and Romania are exposed to the competitive pressure of the single market; facilitating and encouraging the restructuring of farms which are not yet economically viable. For the purposes of this Annex, „semi-subsistence farms” means those farms which produce primarily for their own consumption but which also market part of their own production. In order to receive support, the farmer must submit a business plan that: Demonstrate the future economic viability of the farm; to include details regarding the investment needs; to describe specifi c milestones and objectives. Compliance with the aforementioned business plan is reconsidered after three years. If the objectives of the plan were not met at the time of the reconsideration, no additional support is granted, but the benefi ciaries will not be required to repay the sums already received. Support shall be paid annually in the form of fl at-rate aid which may not exceed the eligibility ceiling provided for in Section 7 and may not be granted for a period longer than fi ve years. For producer groups, differentiated policies are considered as follows: ▪ provide fi nancial support to facilitate the establishment and management

of producer groups whose objectives are: to adapt the output of producer

group members to market requirements; the placing of goods on the

market, including the preparation for sale, the centralization of sales and

the supply of wholesalers, as well as the establishment of common rules on

information on production and, in particular, harvesting and availability;

▪ support was granted only to producer groups which are offi cially

recognized by the competent authorities of Bulgaria and Romania

between the date of accession and 31 December 2009 under

Community or national law;

▪ support is granted in annual installments for the fi rst fi ve years after

the producer group in question has been recognized. This support has

been calculated on the basis of the production of the group marketed

annually and may not exceed: 5%, 4%, 3% and 2% of the value of

the marketed production, if this production is not more than 1,000.

EUR 000 in each of the fi ve years; 7.5%, 2.5%, 2.0%, and 1.5% of

the value of the marketed production, if it exceeds EUR 1,000,000 in

each of the fi ve years. For a number of years, political forces, public


opinion, all the blowing in Romania speak in unison about one thing, such a European plan, as the most important one;

▪ support can not exceed the eligibility ceilings. Another range of provisions refers to „Leader +” measures, consisting of: ▪ support for measures aimed at acquiring skills to prepare rural

communities for the design and implementation of local rural development strategies;

▪ these measures may include, in particular: technical support for local area studies as well as for territorial analysis, taking into account the wishes expressed by the population concerned; informing and educating the population in order to actively participate in the development process; the formation of representative partnerships for local development; developing integrated development strategies; funding research and developing support requests;

▪ support can be given for the adoption of integrated pilot rural development strategies drawn up by local action groups in line with the principles set out in the commission communication to member states of 14 april 2000 on the guidelines for the community initiative for rural development (leader) ). this support is limited to regions where administrative capacity and suffi cient experience already exist

in local rural development approaches;

▪ local action groups are eligible to participate in territorial cooperation actions at national and transnational level, in accordance with the principles set out in the commission communication;

▪ Romania, as well as local action groups, are allowed access to the observatory of rural areas provided for in the abovementioned commission communication;

▪ agricultural advisory and public information services consist of providing support for the provision of agricultural advisory services and public information for farms;

▪ in addition to direct payments, it is foreseen: to provide support to eligible farmers for additional direct payments or national grants; the support granted to a farmer for the years 2007, 2008 and 2009 did not exceed the difference between the level of direct payments applicable in romania for the year concerned or 40% of the level of direct payments applicable in the community as constituted on 30 april 2004 for the year considered;

▪ support to a farmer is qualifi ed as direct payment or additional national

aid, as appropriate, for the purpose of applying the maximum levels

laid down in regulation 1782/2003.


▪ technical assistance provides: ▪ support for the preparation, monitoring, evaluation and control

measures needed to implement rural development programming documents;

▪ special measures for: studies; technical assistance measures and the exchange of experience and information for partners, benefi ciaries

and the general public; installation, operation and interconnection

of computerized management, monitoring and evaluation systems;

improving evaluation methods and exchanging best practice

information in this area;

▪ the amounts for temporary additional measures for rural development of romania are presented in the following table:

Table no. 1Measure Value in euro AllocationSemi-subsistence farms 1.000 Farm / year

Producer groups

100.000100.000 80.000 60.000 50.000

In the fi rst year

In the second year

In the third year

In the fourth year

In the fi fth year

The second group of measures, on „Special provisions for investment

support”, states:

▪ investment support for agricultural holdings in accordance with the rural development regulations in force at the date of accession is granted to agricultural holdings whose economic viability at the time of putting into service of the investment can be demonstrated;

▪ the total volume of support for investments in agricultural holdings, expressed as a percentage of the volume of eligible investments, is limited to either a maximum of 50% and, in less-favored areas, 60% or to the percentages set by the rural development regulations, force at the date of accession, whichever is the greater. Where investments are made by young farmers as defi ned by the rural development

regulations in force on the date of accession, these percentages may

reach either a maximum of 55% and, in less-favored areas, 65% either the percentages may be set by the rural development regulations in force at the time of accession, whichever is the greater;

▪ support for investments to improve the processing and marketing of agricultural products in accordance with the rural development regulations in force at the date of accession shall be granted to undertakings which have benefi ted from a transitional period after


accession in order to meet minimum environmental standards , hygiene and animal health. In this case, the undertaking concerned shall comply with specifi c standards by the end of the relevant transition period or investment period, whichever is the earlier.

The last category of measures refers to „Special Financial Provisions for Romania for the period 2007-2013” and specifi es: ▪ for the programming period 2007-2013, Community support to

Romania for all rural development measures is implemented in

accordance with the principles laid down in Regulation (EC) No. No

1260/1999 of 21 June 1999 laying down general provisions on the

Structural Funds;

▪ in the Objective 1 areas, the Community’s fi nancial contribution

may reach 85% for agri-environmental and animal health measures,

ie 80% for other measures, or for the percentages set out in the rural

development force at the date of accession, whichever is the greater.

By synthesizing these, these are the concrete measures that have targeted

and still target rural development in Romania.

• Policies on agriculture and industry In Romania’s Protocol on the Accession of the European Union, Article

16 refers to the need for Romania to adapt a series of normative acts regulating

the activity in industry and agriculture, the main branches of the national

economy, whose activity must be integrated into rules and obligations of the

Member States as they have crystallized over time and are agreed by a series

of regulations, decisions or protocols.

As far as industry is concerned, a fi rst chapter discusses the law of

companies and industrial property rights, which are regulated by a series of

provisions stipulating the obligation to standardize:

▪ the Community trade mark, to be acquired and applied by all current

or acceding Member States of the European Union;

▪ additional protection certifi cates;

▪ Community industrial designs.

The provisions in this introductory part of Annex 3 specify the regulations

and acts agreed so far by the member states of the European Union which are

subject to science in Romania and which must be appropriated and applied at

the time of accession to the European Union. This document states that at the

date of Romania’s accession to the European Union, a registered trademark

of the EU registered or required in accordance with the European Union

regulations extends to Romania and will have the same effect throughout the

Community.


As far as the supplementary protection certifi cate is concerned, it is mentioned that it applies to supplementary protection certifi cates granted in accordance with Romanian domestic law, before the accession date and then according to the European Union documents. On the other hand, it is specifi ed that any medicinal product protected by a valid patent and whose fi rst marketing authorization as a medicinal product was obtained after 1 January 2000 may also be granted a certifi cate in Romania. Requesting a certifi cate is possible within six months, which shall start to run no later than the date of accession. In relation to any plant protection product protected by a valid patent and whose fi rst marketing authorization as a plant protection product was obtained after 1 January 2000, a certifi cate may also be granted in Romania. The Regulation on the application of supplementary protection certifi cates granted in accordance with the national laws of the States must be applied before accession and must be fully respected. Regarding the Community industrial designs, it is emphasized that from the date of Romania’s accession, a Community design or industrial design protected or requested in accordance with the European Union regulations, prior to the respective accession dates, extends to the territory of each state and will have the same effect it has in any of the Member States. With regard to agriculture, there are a number of provisions aimed at clarifying agricultural policy and regulating production, marketing, but above all the quality and limits of agricultural products. There are a number of clarifi cations regarding the harmonization with the specifi city of the Romanian agriculture of the agro-food industry at the moment of accession. In a regulation in an article in this annex, there is talk of the common organization of the market in the tobacco sector. From this point of view, there are a number of regulations that stipulate the tobacco varieties that are accepted in the European Union. Here is an explanation to which I will not come back again and it should be understood for the whole content of this article, in that, apart from these qualitatively defi ned assortments, and we will see in quantitative terms, for Romania, it is also understood that the other assortments or additional quantities are not allowed to be produced. Of course, on the one hand, it is a positive process, it is meant to educate the population and produce agri-food products, or to develop the agriculture of our country in accordance with the requirements of the European Union, but we must understand that, on the other hand, these regulations will create enough „suffering” for small farmers, perhaps even for medium-sized farmers,


perhaps those in the processing of agricultural products, which, we shall see, are subject to strict conditions of alignment to phyto-sanitary and veterinary standards that require costs in this sense), otherwise it would have to cease activity. Another article in this annex deals with the common organization of the markets in the fruit and vegetable processing sector. The Commission Regulation of 22 December 1998 provides for schemes on premiums, production quotas and specifi c aid granted to producer groups in the raw tobacco sector, with a series of regulations, and in the case of Romania, a percentage as a guarantee threshold , 2%, aid to tobacco producers. With regard to the common organization of the market in the wine-growing sector, there are a number of regulations and, in the case of Romania, it is specifi ed that from the date of accession the new planting right for wine-growing, 1.5% of the wine-growing area total, totaling 2,830.3 hectares. The Council Regulation of the European Union of 29 September 2003 established common rules for direct support schemes under the common agricultural policy and establishing certain support schemes for farmers, in which a series of normative acts were amended. The following points are foreseen in this direction: ▪ Romania will benefi t from the same common European Community

policy after accession;

▪ Romania assures the European Union that the land that was used

as permanent pasture on 1 January 2007 will be maintained in this

category and in the future.

The total guaranteed maximum area to receive support is 1,648,000

hectares and Romania will receive an amount of 126,075 euro / ha.

For each country, European Union documents establish a national base

area, which will benefi t from the „privilege” of receiving a series of aid. For

Romania, there are 500 hectares. It is established that the maximum guaranteed

area for the entire European Union is 829,229 hectares, of which Romania has

1,645 hectares. The fertility of the soil has been considered, some more special

possibilities, so that the guaranteed national area is oriented in this respect and

cultivated according to the precepts and guidelines of the European Union. In

terms of other cultures, Romania will receive support for 452,000 hectares.

Concerning the setting of national caps for cattle, by this understanding

the total number of heads for which EU support is received, in the case of

Romania, the share of „bulls, steers, cows, heifers” is 1,148,000. with regard

to the position of „calves aged at least one month and not more than eight

months and a carcass weight of up to 185 kg.” For Romania, a total of 85,000

heads are foreseen.


Direct payments for agricultural support, starting in 2007, after accession, are made for the level set on April 30, 2004, as follows: 25% in 2007; 30% in 2008; 35% in 2009; 40% in 2010; 50% in 2011; 60% in 2012; 70% in 2013; 80% in 2014; 90% in 2015 and 100% starting in 2016. For the agricultural area included in the single area payment scheme, representing the part of their utilized agricultural area, which is maintained in good agricultural condition, whether production or not, if it has been appropriately adjusted in accordance with the provisions - objective to be set for Romania, it is foreseen that the payment will be made only if the conditions set out in the Community agricultural plan are met. Any new Member State may decide to discontinue the scheme at the end of the fi rst or second year of the application period in the light of the single farm quota scheme. The new Member States shall notify their intention to cease application of the quota until 1 August of the last year of application. For Romania, by the end of the fi ve-year period of application of the single payment scheme, ie 2011, the percentage level established by the applicable law was applied. Where the application of the single area payment scheme is prolonged beyond that date, on a decision by the Council of the Union, the percentage set shall apply until the end of the last year of application of the scheme so prolonged. With regard to direct payments other than the single payment scheme, the total level of direct support the farmer is entitled to receive is based on each product. The reference year for Romania was taken in the calendar year 2006. Cu privire la schema unică de plată, valoarea totală a ajutorului național direct complementar care poate fi acordat de România pentru un anumit an, este limitată la un pachet fi nanciar specifi c.

Granting support for agriculture in the case of Romania started with 1

January 2007 and expired on 31 December 2011. The Council of the European

Union decides to extend this period depending on how the situation evolves.

With regard to the aid ceiling to be granted to Romania in millions of

euros, it has the following values for the period 2012-2016: 1,059.6 euros in

2012; EUR 1,206.2 million in 2013; 1,412.8 million euros in 2014; € 1,589.4

million in 2015 and € 1,766, € 0 million in 2016 and the following.

As regards the total area, arable crops and reference yields to be

obtained, for Romania, the following levels are specifi ed: basic national area:

7,012,666 hectares with an average yield of 2,65 tonnes per hectare. If these

areas are not fully cultivated, or the yields obtained are different or smaller,

the subsidies from the European Union are adjusted accordingly.


For milk consumption, a special restructuring reserve is set up in Romania. This reservation was issued on 1 April 2009. The decision to release the reserve and to distribute for deliveries and the direct selling price adopted by the Sales Commission in that procedure is based on an assessment in a report submitted to the Commission on 31 December 2008. This report describes the results and trends of the restructuring process in the dairy sector and, in particular, the shift from production for own consumption to market production. In the case of Romania, the national reference quantities include cow’s milk or assimilated milk delivered to buyers or sold directly whether or not a product is being marketed under a transitional measure applicable to that country. The payment of support for the production of cow’s milk involves two criteria: on the one hand, obtaining a certain quantity, which means effi ciency

in exploitation and, on the other hand, a certain percentage of fat laid down in

the legislation. These two criteria aim at achieving quality production in line

with the requirements of the European Union.

The reference quantities for direct deliveries are 1,093,000 tons, and

for direct sales, 1,964,000 tons. The reserve quantity specifi ed for Romania is

188,400 tonnes. The fat content accepted for Romania is 35.90 grams per liter

of milk.

As regards transport policy, the Council of the European Union

adopted a directive on 29 April 1986 providing for access to the Convention

on Freight Forward Carriers and Road Transport Operators as well as the

mutual recognition of diplomas, certifi cates and other evidence of formal

qualifi cations formal qualifi cations so as to facilitate the right of freedom of

establishment for national and international transport operations in this way.

There is a derogation in respect of Romania, which provides that

certifi cates issued to carriers before the date of accession shall be deemed to

be equivalent to certifi cates issued in accordance with the provisions of this.

Professional competence certifi cates may be reproduced in some new form by

the Member States concerned in the form of standard certifi cates.

The harmonization of Member States’ legislation on turnover tax,

the complementary system or value added has been regulated by a series of

directives. Some clarifi cations are made in relation to the single tax rate, the

level of value added tax that can be practiced, with two references: the levels

recommended by the European Union and the differences in the application,

depending on the particularities of each state.

In the case of „excise duty on alcohol and alcoholic beverages”, in the

case of Romania it is foreseen that a reduced rate of excise duty of at least

50% of the standard quota applied at national level for ethyl alcohol and


that obtained in the distilleries of growers producing annually 10 hl of ethyl alcohol from fruit provided by small households. The reduced quota will be applied to no more than 30 liters of fruit alcohol per year per fruit grower’s household, and this quantity will be exclusively for personal consumption and not for sale. These would be some aspects regarding the harmonization of the policy which Romania must adopt after the accession to the European Union in the fi elds of industrial production, agriculture, transport, tax system and taxes.

We have presented only the elements that seemed to me more special,

as I consider that a number of other regulations that do not bring spectacular

changes in the country’s economy strategy in government policy are not too

much interest.

Conclusion From the study on the European Union’s policies on the conditions to

be met, it follows that the importance of revising Romania’s post-accession

strategies in rural, agricultural and industrial areas. By time segments, levels

of indicators have been foreseen, in line with the European Union’s ability to

fi nance or otherwise support rural and agricultural development in Romania.

It is necessary to increase the total guaranteed maximum areas for which

Community support will be received. The same objective must be pursued by

Romania in terms of its sphere and structure, which is covered by Community

support. During the period in which Romania holds the rotating presidency

of the Council of the European Union, action must be taken to incorporate

long-term European policies and measures to ensure the quality of life in rural,

agricultural and industrial life.

References 1. Anghel, M.G., Anghelache, C., Panait, M. (2017). Evolution of agricultural activity in

the European Union. Romanian Statistical Review, Supplement, 6, 63-74

2. Anghel, M.G., Dumitrescu, D., Dumitrescu, D. (2016). Contribution of member states

to European fi nancing. Romanian Statistical Review, Supplement, 9, 57-63

3. Anghelache, C. (2018). Structural analysis of Romanian agriculture. Romanian

Statistical Review, Supplement, 2, 11-18

4. Anghelache, C., Anghel, M.G., Badiu, A. (2018). Repere ale evoluţiei industriei româneşti, Economica, Scientifi c and Didactic Journal, 2 (104), 62-80

5. Anghelache, G.V., Anghelache, C., Anghel, M.G., Stoica, R. (2017). Elemente privind

politica de coeziune a UE în perioada 2014-2020 / Elements for EU cohesion policy

2014-2020, Romanian Statistical Review, Supplement, no. 5, 67-76 / 77-86

6. Elgström, O. (2007). Outsiders’ Perceptions of the European Union in International

Trade Negotiation. Journal of Common Market Studies, 45 (4), 949–967

7. Guadalupe, M., Cunat, V. (2009). Executive Compensation and Competition in the

Banking and Financial Sectors. Journal of Banking and Finance, 33, 439-474


8. Islam, N. (2011). Foreign Aid to Agriculture. Review of Facts and Analysis. International Food Policy Research Institute, Discussion Paper 01053

9. Karacaovalia, B., Limăo, N. (2008). The clash of liberalizations: Preferential vs. multilateral trade liberalization in the European Union. Journal of International Economics, 74 (2), 299–327

10. Kennan, J. (2017). Open borders in the european union and beyond: migration fl ows and labor market implications. National Bureau of Economic Research, Cambridge, Working Paper No 23048

11. Swintona, S., Lupi, F., Robertson, P., Hamilton, S. (2007). Ecosystem services and agriculture: Cultivating agricultural ecosystems for diverse benefi ts. Ecological Economics, 64 (2), 245-252

Documents

POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE PRIVIND DEZVOLTAREA … · tehnologice pe plan internațional reprezintă priorități pentru orice economie care dorește să se mențină în echilibru