ANEXĂ

PLANUL DE MANAGEMENT

AL ARIEI NATURALE PROTEJATE DE INTERES NAȚIONAL

2.206. PEȘTERA TĂUȘOARE

ȘI AL SITULUI DE IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ

ROSCI0193 PEȘTERA TĂUȘOARE

1

CUPRINS

CAPITOLUL I. INTRODUCERE ȘI CONTEXTUL MANAGEMENTULUI…………..3

1.1. Definirea şi relevanţa Planului de management pentru Peştera Tăuşoare…….…….3

1.1.1. Scopul Planului de management……………………………………………………….3

1.1.2. Cadrul de realizare și instituții implicate……………………………………………….4

1.1.3. Etapele realizării Planului de management…………………………………………….4

1.1.4. Implicarea publicului…………………………………………………………….……..5

1.1.5. Istoricul revizuirilor și modificărilor Planului de management…………………….….5

1.2. Statutul legal al ariei naturale protejate…………………………….............................6

1.2.1. Bazele legale ale înființării și funcționării ariei naturale protejate……………...………6

1.2.2. Bazele legale ale administrării Planului de management……………………………….8

1.2.3. Mediul socio-economic…………………………………………………………...…….8

1.2.4. Responsabili legali şi factori instituţionali implicaţi în activităţi care au legătură cu aria

naturală protejată ……………………………………………………………………………..22

CAPITOLUL II. DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE…………..………24

2.1. Descrierea ariei naturale protejate subterane, localizare…………….……...……….24

2.1. 1. Istoricul peşterii…………………………………………………………………..……24

2.1.2. Localizarea peșterii, descrierea peşterii și a căii de acces…………...............................26

2.1.3. Geneză şi carstologie Peștera Tăușoare………………………………………………..28

2.1.4. Clima peșterii ………………....……………………………………………………….32

2.1.5. Hidrologia peșterii…………………………………………………………………...…35

2.1.6. Inventarul speleotermelor și valoarea lor peisagistică……………………………....…36

2.1.7. Fauna cavernicolă și starea de conservare, presiuni si amenintari……………..............38

2.2. Descrierea ariei naturale protejate supraterane, localizare……………………….....50

2.2.1. Localizarea ariei naturale protejate supraterane…………………………………..........50

2.2.2. Geomorfologia………………………………………………………………………....50

2.2.3. Geologia………………………………………………………………………………..52

2.2.4. Hidrologia……………………………………………………………………………....54

2.2.5. Pedologia……………………………………………………………………………….55

2.2.6. Clima……………………………………………………………………………….......56

2.2.7. Flora și fauna ……………………………………………………………………......…56

2.2.8. Infrastructura și facilitățile pentru vizitare……………………………………………..63

2.2.9. Valorile turistice și recreaționale/științifice și educative……………………………....63

2

CAPITOLUL III. OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI……………………………..64

3.1. Temele Planului de management…………………………………………………….......64

3.2. Obiectivele și indicatorii Planului de management………………………………….......64

CAPTOLUL IV. IMPLEMENTAREA PLANULUI DE MANAGEMENT……………65

4.1. Lista măsurilor de conservare și protecție a ariilor protejate și biotopului………………65

4.2. Planuri anuale de acțiuni…………………………………………….…………………...69

4.3. Resurse pentru management și infrastructură………………………………...…….........79

4.3. Literatura citată………………………………………………………………………......80

ANEXE…………………………………………………………………………………….....82

Anexa nr. 1 Harta privind limitele administrativ teritoriale ale localitatilor din zona ariei

naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și sitului de importanță

comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare................................................................................82

Anexa nr. 2 Harta unităţilor amenajistice care includ vegetaţia forestieră din situl de

importanţă comunitară ROSCI0193 și din vecinătatea acestuia

……………..........................................……………………………....................83

Anexa nr. 3 Harta generală geografică a ariei naturale protejate de interes național Peștera

Tăușoare şi a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera

Tăușoare..................................................................................................................................84

Anexa nr. 4 Harta ROSCO0193 Peștera Tăușoare proiecția în plan... …................................85

Anexa nr. 5 Zonele bogate în speleoteme calcitice sau sulfatice în ROSCI0193 Peștera

Tăușoare ………………………….……………..............……………………………………86

Anexa nr. 6 Harta rețelei hidrografice subterane din ROSCI0193 Peștera Tăușoare.............. 87

Anexa nr. 7 Harta zonă depozit cu conținut fosilifer din ROSCI0193 Peștera

Tăușoare....................................................................................................................................88

Anexa nr. 8 Harta geomorfologică a ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare....................................................................................................................................89

Anexa nr. 9 Harta tipurilor de sol din aria naturală de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare........90

Anexa nr. 10 Buget Plan de management………………………........................………......91

Anexa nr. 11 Metodologia de vizitare în vederea conservării speciilor de chiroptere şi a

habitatelor lor din situl de importanţă comunitară ROSCI0193 Peştera Tăuşoare şi din aria

naturală protejată de interes naţional 2.206. Peştera

Tăuşoare...….................................................................................................................93

3

Anexa nr. 12 Sectorizarea internă a Peșterii Tăușoare………………………………….......95

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ȘI CONTEXTUL MANAGEMENTULUI

1.1. Definirea şi relevanţa Planului de management

1.1.1. Scopul Planului de management

Scopul Planului de management este menținerea stării de conservare a celor patru

specii de chiroptere pentru care a fost instituit situl de importanță comunitară ROSCI0193

Peştera Tăușoare, precum și a celei de a cincea specii de chiroptere evidențiată în timpul

studiilor științifice. Prin plan se propune instituirea unui regim strict de protecție care va

asigura păstrarea trăsăturilor naturale specifice și conservarea elementelor naturale.

Planul de management reprezintă documentul oficial care prezintă un set de informaţii

despre situl de importanță comunitară și aria protejată de interes național Peştera Tăuşoare,

stabilind în acelaşi timp obiectivele şi strategiile aplicate în vederea conservării şi protejării

elementelor caracteristice ariei naturale protejate. Planul de management include hărţi şi

anexe, care prezintă amănunţit elementele şi aspectele cuprinse, fapt ce va permite înţelegerea

informaţiilor relevante referitoare la situl de importanță comunitară și aria naturală protejată

de interes național Peștera Tăușoare.

Prezentul Plan de management va stabili acțiunile și prioritățile de intervenție în ariile

naturale protejate, în așa fel încât strategia aplicată pe termen mediu și lung să aibă efecte în

sensul realizării scopului Planului de management.

Planul de management constituie un cadru normativ oligatoriu pentru toți cei care

desfășoară activităţi în peşteră și în aria naturală protejată supraterană, în așa fel încât

implementarea lui să contribuie la păstrarea integrității ecologice a ecosistemului ariei

naturale protejate analizate. În același timp, Planul de management stabilește măsuri de

conservare în vederea atingerii scopului pentru care aria naturală protejată a fost desemnată, și

creează un cadru favorabil care să susțină activitatea de cercetare științifică, prevenind și

interzicând activități care periclitează obiectivele de conservare.

4

1.1.2. Cadrul de realizare a Planului de management

Planul de Management al ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera

Tăușoare și al sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare a fost realizat

conform prevederilor legale din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind

regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice,

aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările

ulterioare, și prin implicarea tuturor factorilor interesaţi, proces care a inclus solicitarea de

comentarii/sugestii de la factorii interesaţi şi specialişti în perioada de lucru pentru elaborarea

planului şi analiza observaţiilor factorilor interesaţi.

Realizarea Planului de management a avut la bază prelucrarea informaţiei ştiinţifice

existente la data întocmirii planului, normele legislative în domeniu, rezultatele studiilor

științifice realizate, precum şi consultarea entităţilor implicate, în vederea stabilirii măsurilor

de conservare necesare pentru realizarea obiectivului general al planului. Elaborarea Planului

de management a pornit de la cuantificarea studiilor științifice realizate în cadrul proiectului

“Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei protejate de

interes național Peștera Tăușoare”, finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-

2013.

La elaborarea Planului de management s-au luat în considerare doi factori de interes:

unul care ține de echilibrul ecologic al peșterii, extrem de fragil, și celălalt care ține de

interesul uman în acest spațiu. Prin interpretarea științifică a studiilor din activitățile

preliminare, Planul de management stabilește raportul dintre impactul activității umane și

interesul conservării resurselor științifice ale peșterii.

În același timp, în Planul de management au fost încadrate cerințele Directivei

Habitate nr. 92/43 EEC a Consiliului Europei referitoare la conservarea habitatelor naturale și

a florei și faunei sălbatice, prin care se reglementează și se planifică acțiunile necesare pentru

menținerea actualei stări de conservare a habitatelor naturale și a speciilor de floră și faună

menționate în Formularul standard al ROSCI0193 Peștera Tăușoare.

1.1.3. Etapele realizării Planului de management și instituțiile implicate

5

Planul de management a fost realizat prin colaborarea grupului de lucru constituit în

acest sens: Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Institutul

de Speologie ”Emil Racoviță” București, P.F.A. Jurge Claudia.

Etapele parcurse pentru elaborarea Planului de management au fost:

1. consultarea bibliografiei de specialitate;

2. descrierea mediului biotic, cartarea și descrierea habitatelor, descrierea florei și faunei

de pe amplasament; studiul relațiilor specifice dintre populațiile de chiroptere din sit și

ecosisteme; evaluarea stării de conservare a speciilor protejate; realizarea bazei de

date, stabilirea măsurilor de conservare, metodologia de monitorizare;

3. stabilirea direcțiilor prioritare ale Planului de management;

4. identificarea obiectivelor și acțiunilor Planului de management pe domenii prioritare,

planificarea și identificarea resurselor necesare și colaboratorilor;

5. consultarea factorilor interesați.

În procesul de elaborare al Planului de management al sitului de importanță

comunitară și ariei protejate de interes național Peştera Tăuşoare, grupul de lucru s-a ghidat

după modelul asigurat de Fauna&Flora International în cadrul proiectului Managementul

Conservării Biodiversităţii în România, finanţat de GEF, Guvernul României şi Regia

Naţională a Pădurilor Romsilva, Ghidul pentru Elaborarea Planurilor de Management a

Ariilor Protejate din România.

1.1.4. Implicarea publicului

Planul de management al sitului de importanță comunitară și al ariei protejate de

interes național Peştera Tăuşoare a fost dezbătut în cadrul consultării publice cu factorii

interesați, localnicii comunelor care dețin proprietăți în acest areal, instituții de cercetare

implicate în studiul mediului cavernicol și suprateran, ocolul silvic care gestionează suprafața

forestieră aflată în suprateranul protejat, reprezentanți ai administrației publice locale ai

comunelor din vecinătatea ariei, organizații nonguvernamentale care activează în domeniul

protecției mediului și ai societății civile, reprezentanți ai instituțiilor competente în domeniul

protecției mediului.

1.1.5. Istoricul revizuirilor și modificărilor Planului de management

6

Aria naturală protejată de interes național și situl de importanță comunitară Peștera

Tăușoare nu a beneficiat de un Plan de management până în anul 2015.

Prima revizuire a Planului de management va fi realizată în termen de 5 ani de la data

aprobării, conform legii.

Nr. Data Tip Nr.versiune Motivul Observații

1 2015 Versiune

nouă 1

Inexistența unui plan de

management conform

reglementărilor în vigoare

Urmează a

se revizui

după caz

1.2. Statutul legal al ariei naturale protejate

1.2.1. Bazele legale ale înființării ariei naturale protejate

Aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare a fost instituită prin

Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a

III-a, zone protejate, comuna Rebrişoara, județul Bistrița-Năsăud.

Situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare a fost instituit prin

Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea

regimului de arie protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a rețelei

ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările ulterioare.

Aria naturală protejată Peștera Tăușoare are un statut determinat de următoarele acte

normative și legislative:

A. Legislație cu privire la protecția mediului:

a) Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună şi

floră sălbatică;

b) Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare;

c) Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național –

Secțiunea a III –a - Zone protejate;

d) Constituția României, art.136, alin. (2), (3);

e) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată

prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

f) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale

protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu

7

modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările

ulterioare;

g) Directiva Păsări 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind

conservarea păsărilor sălbatice;

B. Legislație privind fondul forestier și cinegetic:

a) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2005 privind administrarea pădurilor din

România aprobată cu modificări prin Legea nr. 38/2006, cu modificările și

completările ulterioare;

b) Legea nr. 407/2006 vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, cu modificările și

completările ulterioare;

c) Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare;

d) Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, rectificată,

cu modificările ulterioare;

e) Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 1652 din 31.10.2000

privind aprobarea ”Normelor și îndrumărilor tehnice privind protecția pădurilor”.

C. Legislație privind protecția speciilor de chiroptere:

a) Legea nr.13/1993 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții

sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979;

b) Legea nr.13/1998 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea speciilor

migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979;

c) Legea nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor

în Europa, adoptat la Londra la 4 decembrie 1991;

D. Alte acte normative relevante:

a) Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.

18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997 privind modificarea şi completarea Legii fondului

funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare;

c) Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările și

completările ulterioare;

d) Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările și

completările ulterioare;

8

e) Legea nr. 51/2006 privind serviciilor comunitare de utilităţi publice, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

f) Legea nr. 402/2006 privind prevenirea accidentelor și organizarea activității de salvare

din mediul subteran speologic, republicată;

1.2.2. Bazele legale ale administrării ariei naturale protejate și sitului de importanță

comunitară

Aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și situl de

importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare sunt atribuite în custodia Complexului

Muzeal Bistriţa-Năsăud în baza Convenţiei nr. 0012/23.02.2010, încheiată între acesta și

autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

Regulamentul ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și al

sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare a fost elaborat de Complexul

Muzeal Bistriţa-Năsăud și aprobat prin Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice

nr. 338/2013 privind aprobarea unor regulamente pentru situri de importanță comunitară

și/sau arii naturale protejate de interes național.

1.2.3. Mediul socio-economic

a. Aspecte demografice

Localitățile din imediata apropiere a ariei naturale protejate de interes național 2.206

Peștera Tăușoare și a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare sunt:

Năsăud, Sângeorz - Băi, Coşbuc, Feldru, Ilva Mică, Parva, Rebra, Rebrişoara, Runcu Salviei,

Salva şi Telciu (informații despre suprafața localităților se regăsesc în tabelul nr.1).

Tabel nr. 1

Suprafața localităţilor şi comunelor din proximitatea ariei naturale protejate

Nr. Numele UAT Tipul de aşezare Judeţ Suprafaţa – ha

1 Parva Co BN 7065

2 Rebrişoara Co BN 13687

3 Telciu Co BN 29000

4 Năsăud M BN 13687

5 Sângeorz-Băi M BN 14621

6 Coşbuc Co BN 4838,13

7 Feldru Co BN 12553

9

8 Ilva Mică Co BN 5250

9 Rebra Co BN 4581

10 Runcu Salviei Co BN 3000

11 Salva Co BN 2935

O analiză detaliată a fost realizată pentru cele trei unități administrativ-teritoriale care au

raporturi funcționale cu aria naturală protejată, respectiv comunele Parva, Rebrişoara şi

Telciu, ultimele două fiind caracterizate prin suprafeţe mult mai extinse comparativ cu

celelalte comune. Informații despre unitățile administrative teritoriale care au raporturi

funcționale cu aria naturală protejată de interes national și situl de importanță comunitară

Peștera Tăușoare se regăsesc în Anexa nr. 1 la Planul de management – Harta privind limitele

administrativ teritoriale ale localităţilor din zona ariei naturale protejate de interes național

2.206. Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare.

Populația

În ceea ce priveşte dinamica temporară a factorilor demografici ai localităţilor şi

comunelor din aria naturală protejată de interes național Peștera Tăușoare, începând cu anul

1990 şi până în 2003, se remarcă o stagnare a creșterii numărului de locuitori. După acest an

până în 2011 s-a înregistrat o scădere constantă a populaţiei, respectiv în comunele Parva,

Rebra, Rebrişoara, exceptând comuna Telciu în care se observă o creştere demografică în anul

2004.

În urma analizei piramidelor de vârstă, realizată de Institutul de Speologie „Emil

Racoviță”, pentru comunele din proximitatea ariei naturale protejate Peştera Tăuşoare se

observă:

a. creșterea speranţei de viaţă;

b. tendinţa de scădere numerică a numărului populaţiei în 2011 comparativ cu

anul 1990;

c. dezechilibre majore la nivelul unui segment important din populaţia activă (25

- 39 ani), cu multe discontinuităţi determinate de migraţiile externe şi de

variaţiile bilanţului natural;

d. din punct de vedere educaţional ne putem aştepta pe viitor la o descreştere a

populaţiei şcolarizate cu domiciliul în localităţile şi comunele din apropierea

ariei naturale protejate;

10

e. coroborat cu dinamica populaţiei ne putem aştepta la instalarea unui proces de

îmbătrânire a populaţiei acestui teritoriu.

Migrația populației

Conform studiilor preliminare, numărul populației ce migrează definitiv pentru cele

trei comune din zona ariei naturale protejate (Parva, Rebrișoara și Telciu) este mai ridicat în

raport cu indicele de migrație temporară.

Acest fapt se datorează mobilităţii teritoriale care se intensifică din cauza lipsei de

locuri de muncă, precum şi pe fondul îmbătrânirii demografice. Indicele migraţiei temporare

comparativ cu cel al migraţiei definitive la recensământul din anul 2011 în comuna Rebrişoara

este relativ scăzut, înregistrându-se doar 51 de locuitori a căror plecări sunt temporare faţă de

677 de locuitori care au migrat definitiv din zona de locuit. Informații privind populația

stabilă în localitățile din proximitatea ariei naturale protejate se regăsesc în tabelul nr.2.

Tabel nr. 2

Numărul de locuitori, gospodării și clădiri la recensământul din anul 2011

în orașele și comunele din zona de proiect

Județe, orașe, comune Populația stabilă

ambele sexe

Numărul

gospodăriilor

Numărul

clădirilor

Clădiri cu

locuinţe

Comuna Parva 2367 771 746 746

Comuna Rebrișoara 4216 1269 1465 1465

Comuna Telciu 5649 1974 2243 2243

Oraș Năsăud 9077 3306 1933 1925

Oraș Sângeorz-Băi 9413 2937 2400 2395

Comuna Coșbuc 1506 556 652 652

Comuna Feldru 7524 1978 1970 1970

Comuna Ilva Mică 3222 1072 919 919

Comuna Rebra 3052 779 786 785

Comuna Runcu Salviei 1225 396 460 460

Comuna Salva 2741 926 910 909

Comuna Teaca 5242 1895 2138 2132

11

Sursa: Studii în cadrul proiectului ”Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară

și ariei de interes național Peștera Tăușoare”,Lot 2)

La nivelul comunităţilor din interiorul sau proximitatea ariei naturale protejate Peștera

Tăușoare, pentru anul 2011, ponderea cea mai importantă a suprafeţelor construite au

reprezentat-o spaţiile de locuit, unde s-a înregistrat creşterea cea mai puternică, 1465 de

clădiri de locuinţe şi 1269 de gospodării în comuna Rebrişoara, spre deosebire de comuna

Parva, unde numărul clădirilor de locuinţe era cu mult mai mic, 746, respectiv 771 în cazul

gospodăriilor, fiind totodată cea mai apropiată zonă cu aglomerare de construcţii la o distanţă

de circa 5 km de aria naturală protejată.

În schimb, în comuna Telciu, datorită creşterii demografice, numărul construcţiilor este

mai ridicat, înregistrându-se 2243 de clădiri de locuinţe şi 1974 de gospodării, însă acest

număr nu are un impact semnificativ asupra ariei naturale protejate. O soluţie la o viitoare

dezvoltare demografică ar fi încurajarea comunităţilor locale în vederea dezvoltării unor

activităţi economice care, prin utilizarea durabilă a resurselor, să le aducă beneficii şi să

contribuie la reducerea presiunii asupra resurselor din aria naturală protejată, promovând

împreună cu comunităţile locale valorile culturale şi tradiţionale.

Educația

Conform datelor statistice existente la nivel local în unităţile de învăţământ gimnazial

şi liceal se constată o scădere semnificativă a numărului elevilor care îşi continuă studiile

după finalizarea şcolii primare. Un declin semnificativ se poate constata şi în evoluţia

continuării studiilor în domeniul universitar de licenţă. Această slabă reprezentativitate a

absolvenților școlilor din zonă în domeniul universitar duce la o dificultate a formării

superioare a resurselor umane disponibile, în condițiile în care navetismul este greu suportabil

din punct de vedere financiar.

b. Dotări tehnico-edilitare

Alimentare cu apă, canalizare şi energie electrică

Locuinţele şi gospodăriile comunelor din zona ariei protejate beneficiază parţial de

aceste dotări, fiind necesare adoptarea unor măsuri în vederea dezvoltării infrastructurii de

mediu, canalizare, alimentare cu apă, gestionarea deşeurilor (informații detaliate se regsesc în

tabelul nr.3).

12

În comuna Parva resursele de apă ale zonei sunt formate din ape subterane şi ape

curgătoare. Apele freatice au un caracter permanent aflate la adâncimi cuprinse între 2-14 m,

fiind captate de populaţie prin fântâni, constituind principala sursă de alimentare cu apă a unor

locuitori. Nu există factori poluanți industriali și casnici.

Apele Rebrei care străbat comuna au fost valorificate nu numai pentru nevoile casnice,

ci şi pentru amplasarea instalațiilor tehnice populare (mori, pive, vâltori), a fostei

microcentrale şi a gaterului de la Parva, mijloace prin care era valorificată energia hidraulică.

Dintre instalațiile menționate, în prezent, foarte puţine mai funcţionează.

Pentru evitarea poluării cu ape uzate de suprafaţă s-au impus următoarele măsuri:

a) dotarea fiecărui obiectiv industrial sau de mică producţie cu bazine betonate vidanjabile,

(inclusiv în gospodăriile individuale şi în dotările social – culturale);

b) la uzina de preparare a caolinului - care în prezent nu mai funcţionează, apele uzate sunt

dirijate spre un iaz de decantare cu recirculare în proporție de 80 %, care se prezintă în

stare tehnică bună.

Tabel nr. 3

Dotările tehnico – edilitare (2013-2014)

Dotări tehnico-edilitare Numărul gospodăriilor

racordate

Lungimea reţelei

Comuna Parva

Reţea alimentare cu apă 602 gospodării 7,5 Km

Reţea de canalizare 14 gospodării 0,5 Km

Reţeaua electrică 780 locuinţe 52 Km

Comuna Rebrişoara

Reţea alimentare cu apă 550 de gospodării 6,5 km

Reţea de canalizare - -

Reţeaua electrică 1380 locuinţe 67,15 km

Comuna Telciu

Reţea alimentare cu apă 852 locuinţe 18,5 km

Reţea de canalizare 86 locuinţe 0,750 km

Reţeaua electrică 1950 locuinţe 50 km

Sursa: Studii în cadrul proiectului ”Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de

interés național Peștera Tăușoare”, Lot 2)

13

Pe raza comunei Rebrișoara nu se înregistrează fenomene grave privind poluarea

apelor de suprafaţă şi freatice. Singura activitate economică având ca rezultat poluarea apelor

de suprafață a fost spălarea lânii, dar s-a renunțat la această activitate în ultimii zece ani, din

motive care țin de prăbușirea pieței lânii. Apele freatice sunt captate, în comuna Rebrișoara,

prin puțuri, pentru consumul casnic.

În cazul comunei Telciu, principala sursă de alimentare cu apă a locuitorilor o constituie

apele din pânza freatică de mică adâncime, captate sub formă de puțuri, și captarea izvorului

carstic Izvorul Rece, parte a sistemului hidrocarstic Peștera Izvorul Tăușoarelor- Zalion.

Potenţialul energetic al apelor curgătoare din cadrul comunei Telciu este foarte puţin

valorificat, rezumându-se doar la 6 mori de capacitate mică. Nu există, în comuna Telciu,

factori de poluare industriali și casnici.

Comuna Rebrişoara nu deţine reţea centralizată de canalizare, iar pentru celelalte două

comune, aceasta este într-o mică măsură folosită (1%). Reţeaua electrică este, de asemenea,

slab dezvoltată, fiind necesare investiţii însemnate la nivelul celor trei comune (informații

detaliate de regăsesc în tabelul nr. 3). Pe teritoriul celor trei comune, la începutul anului 2015,

nu există înființate microhidrocentrale.

Industria

Industria este o activitate economică cu dezvoltare redusă în apropierea ariei naturale

protejate și a sitului de importanță comunitară, în pofida existenţei unor resurse (produse

lactate, carne, lână, piei de animale, lemn) care ar permite susţinerea unor unităţi mici şi

mijlocii. Astfel, deşi în profilul funcţional al tuturor localităţilor este menţionată cel puţin o

activitate industrială, productivitatea acestora este redusă; informații privind activitatea

industrială se regăsesc în tabelul nr. 4.

Prezentăm în tabelul de mai jos o situație a profilului industrial al localităților precum

și numărul de agenți economici pentru categoriile existente.

Tabel nr. 4

Categorii activități ale industriei (2013-2014)

Amplasare Industrie - categoria

Nr. agenţi

eonomici Nr. angajaţi

Comuna Parva Întreprinderi mici şi

mijlocii 4 -

Alimentară - 9

Prelucrarea lemnului 2 2

14

Altele 7 -

Comuna Rebrişoara Exploatare forestieră 5 12

Alimentară 8 10

Altele 20 26

Comuna Telciu Silvicultura 5 -

Exploatare forestieră 12 114

Întreprinderi mari şi

mijlocii 3 -

Altele 23 -

Sursa: Studii în cadrul proiectului ”Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de

interes național Peștera Tăușoare”, Lot 2

Ponderea suprafeţelor forestiere în aria naturală protejată de interes național și situl de

importanță comunitară Peștera Tăușoare a constituit o bază solidă în desfăşurarea activităţilor

de exploatare şi prelucrare a lemnului, în comuna Telciu fiind un număr de 12 agenţi

economici, comparativ cu comunele Rebrişoara şi Parva, care au 5, respectiv niciunul (tabel

nr. 4). Totodată, un aport economic îl au activităţile agricole şi cele alimentare care asigură

produse de larg consum doar pentru locuitorii acestui spaţiu şi pentru turişti, activităţile

conexe fiind încă foarte slab reprezentate (silvicultură, turism, comerţ).

Turismul

O activitate economică cu potenţial de dezvoltare a zonei din apropierea ariei naturale

protejate Peştera Tăuşoare o reprezintă turismul, datorită valorilor naturale şi culturale pe care

le deţin localităţile dimprejur. Dezvoltarea redusă a infrastructurii de până acum şi numărul

redus al căilor de comunicaţie au determinat o dezvoltare foarte înceată şi neconvingătoare a

acestei ramuri economice în acest spaţiu.

Sectoarele de servicii și turism (servicii primare, secundare și terțiare) sunt slab

dezvoltate și nu sunt orientate către promovarea unui turism legat de natură. În ceea ce

priveşte infrastructura turistică, cele mai multe locuri de cazare din spaţiul ariei naturale

protejate se găsesc în comunele Parva şi Telciu. În comuna Rebrişoara nu sunt spaţii de

cazare, deşi aici se află două atracţii turistice însemnate: Peştera Tăuşoare şi Biserica de lemn

de pe Valea Gersei - monument istoric; informații privind infrastructura de turism se regăsesc

în tabelul nr. 5. Lipsa unor astfel de spaţii poate avea un caracter pozitiv, datorită faptului că

nu produc niciun dezechilibru asupra ecosistemului şi a componentelor mediului natural şi a

relaţiilor dintre acestea.

15

O potenţială activitate care poate aduce beneficii economice o constituie promovarea

ecoturismului prin realizarea de activităţi precum: drumeţiile, cicloturismul, călăria,

observarea faunei. În prezent, acestea nu sunt deloc practicate, deşi biodiversitatea zonei şi

peisajul specific sunt resurse de mare valoare, posibile generatoare de fluxuri de ecoturişti.

Tabel nr. 5

Dotarea turistică (2013-2014)

Turism Categoria Număr

Capacitatea

totală de

cazare

Atracţii turistice

Comuna Parva Pensiuni 6 12

Comuna Rebrişoara

Peştera Tăuşoare; Biserica

de lemn - monument istoric

Comuna Telciu Pensiuni 1 20

Moteluri 1 16

Sursa: Studii în cadrul proiectului ”Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de

interes național Peștera Tăușoare”, Lot 2

c. Modul de utilizare al terenurilor de la suprafață și regimul de proprietate

Modul de utilizare al terenurilor evidenţiază profilul funcţional al unităţilor

administrative, precum şi modul de intervenţie al factorului antropic în mediul natural.

Informații privind structura şi regimul de proprietate al terenurilor (suprafeţe forestiere) din

aria naturală protejată se regăsesc în Anexa nr. 2 la Planul de management - Harta unităţilor

amenajistice care includ vegetaţia forestieră din situl de importanţă comunitară ROSCI0193 și

din vecinătatea acestuia..

Între anii 1990-2012, cea mai ridicată pondere a terenurilor aferente limitelelor

administrative ale comunelor Rebrişoara şi Parva era reprezentată de suprafeţele agricole,

urmate de păşuni, fâneţe şi păduri (tabel nr.6). Alte categorii de utilizare a terenurilor deţin

ponderi nesemnificative. Terenurile degradate au suprafeţe reduse (Parva), valori mai ridicate

fiind înregistrate în comuna Telciu (6.204 hectare), urmată de Rebrişoara (1.293 hectare).

Tabel nr. 6

a - Suprafaţa şi tipul de proprietate ocupată cu păduri şi alte terenuri cu vegetaţie

forestieră; b - Industria lemnului

16

a - Suprafaţa şi tipul de proprietate ocupată cu păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (2012)

Păduri şi ale terenuri cu vegetaţie forestieră

Comune Suprafaţa

totală (ha)

Suprafaţa

forestiera (ha)

Proprietate

publică (ha)

Proprietate privată

(ha)

Parva 7064,9 2698,5 2538,5 160

Rebrişoara 136,87 4620 4190 430

Telciu 291,42 19.324 18.724 600

b – Industria lemnului (2012)

Comune Număr agenţi

economici

Număr

angajaţi

Volum exploatare masă

lemnoasă (mc), anii 2003

-2013

Număr

gatere

Comuna Parva 2 2 - -

Comuna Rebrișoara - 26 57.410 -

Comuna Telciu 12 114 600.000 9

Sursa: Studii în cadrul proiectului ”Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de

interes național Peștera Tăușoare”, Lot 2

Terenurile aflate în localitățile din arealul ariei naturale protejate sunt în proprietate

particulară, de stat și aparținând cultelor religioase. În comuna Rebrișoara, din totalul de 1.465

locuințe, un număr de 1.463 sunt în proprietate privată, 2 locuințe aparțin cultelor religioase,

iar în proprietate de stat nu este niciuna (tabel nr. 6, a).

Agricultura

Din analiza datelor statistice, în perioada 1990 - 2003 se constată faptul că, atât în

trecut, cât şi în prezent, cele mai întinse terenuri din suprafeţele arabile au fost ocupate de

producţia de porumb, urmată de cea de cartofi.

Între anii 2003 - 2012, în comuna Rebrişoara producţia de cartofi şi plante furajere a

fost cu mult mai mare decât cele de ovăz, grâu, porumb şi legume. Între 2003 şi 2006,

cantităţile de cartofi s-au menţinut la o producţie de până în 800 tone, după 2007 producţia a

crescut cu aproximativ 6000 tone (anul 2011), iar în 2012 aceasta a scăzut cu aproximativ

4000 tone. Comparativ cu Rebrişoara, comuna Telciu a înregistrat o producţie de două ori mai

mică la cartofi în 2013, observându-se aceeaşi scădere a producţiei şi în cazul legumelor.

17

În zona ariei naturale protejate, se practică agricultura tradiţională caracterizată prin

utilizarea muncii manuale şi a animalelor. Astfel, se folosesc preponderent îngrăşămintele

naturale şi, în cantităţi reduse pesticidele, fungicidele, ierbicidele şi îngrăşămintele chimice.

În general, locuitorii din comunele din vecinătatea ariei naturale protejate se ocupă cu

agricultura şi creşterea animalelor. Structura terenurilor agricole evidenţiază specificul

activităţilor agricole dintr-un anumit spaţiu. Astfel, ponderea activităţilor agricole în anul

1990, era mai crescută comparativ cu cea din 2012 pentru toate cele trei comune. În Parva şi

Telciu, suprafaţa agricolă s-a redus la aproape jumătate, 25%, respectiv 20%, faţă de anul

1990, spre deosebire de comuna Rebrişoara, unde suprafaţa ocupată de culturile agricole, deși

în scădere, a atins procentul de 31% din total suprafață în anul 2012. Dincolo de condițiile

geografice nu tocmai prielnice înființărilor de culturi agricole, principala cauză a declinului o

constituie îmbătrânirea populației active, scăderea numărului populației din segmentul activ și

schimbarea ocupației forței de muncă.

Terenurile neproductive au apărut în special din cauza defrişărilor care au favorizat

degradarea terenurilor. Aceste terenuri reintră cu mare dificultate în circuitul agricol sau

forestier.

d. Activități antropice în arealul ariei naturale protejate și sitului de importanță

comunitară

Activităţile antropice care prezintă efecte negative asupra calităţii mediului cavernicol,

precum şi o degradare peisagistică a ariei naturale protejate şi împrejurimilor, identificate în

studiile de teren care au stat la baza realizării planului de management, sunt:

a) poluarea organică cu acumulare de deşeuri organice - resturi lemnoase rezultate din

prelucrarea primară a buştenilor şi vechile amenajări din lemn ale peşterii;

b) poluarea cu dejecţii de la animalele domestice - în mică măsură;

c) acumularea deşeurilor non-organice, nedegradabile.

Pe de altă parte, au fost identificate activităţi antropice cu impact pozitiv asupra

populaţiilor de chiroptere care utilizează habitatul de hrănire de pe teritoriul ariei naturale

protejate. Astfel, culturile agricole, grădinile de zarzavat, păşunea şi deşeurile organice

rezultate din creşterea animalelor, de pe teritoriul ariei naturale protejate sunt într-o relaţie

directă cu chiropterele protejate, prin dezvoltarea cantitativă şi calitativă a entomofaunei ce

reprezintă spectrul de hrană al acestor animale.

Au fost identificaţi factorii de stres/situațiile limitative care pot avea un impact major

asupra zonei supraterane. Aceştia pot fi clasificaţi în:

18

a) Factori de natură abiotică: doborâturi/rupturi produse de vânt și/sau de zăpadă,

viituri/revărsări de ape, depuneri de materiale aluvionare, incendii naturale, secete.

b) Factori de natură biotică: vătămări produse covorului vegetal de către insecte,

ciuperci, plante parazite, microorganisme, faună, uscare anormală.

c) Factori de natură antropică: tăieri ilegale, exploatarea lemnului –trecerea cu utilaje

grele și distrugerea vegetației din apropierea drumurilor, dereglarea regimului hidric -

distrugerea unor curgeri temporare și inundarea versantului cu spălarea solului,

eroziunea și reducerea stabilității terenului, pășunatul excesiv, incendieri, poluare.

Silvicultura

Ponderea suprafeţelor forestiere în teritoriul analizat se prezintă astfel: în comuna

Telciu înregistrându-se cea mai extinsă suprafaţă de păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră,

19.324 ha, având 12 agenţi economici care exploatează, urmată de Rebrişoara şi Parva

(tabelul nr.6,b). Pădurea acoperă aproximativ 2/3 din suprafaţa comunei Parva, aspect care

este similar cu al celorlalte comune din zona ariei naturale protejate. În perimetrul acesteia se

găsesc întinse suprafeţe împădurite. Aici s-a dezvoltat silvicultura tradiţională şi a avut loc

începutul exploatărilor forestiere pentru industrializare. În aceste păduri predomină molidul,

fagul şi mai puţin stejarul, specii care au fost exploatate pentru nevoile de construcţii ale

populaţiei.

Amenajamente silvice pe suprafaţa ariei naturale protejate și a sitului de importanță

comunitară

Suprafaţa ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare şi a sitului

de importanţă comunitară ROSCI0193 este inclusă într-o unitate de producție care cuprinde

trei unitați amenajistice (35, 36 și 37) și treisprezece parcele – listate în Tabel nr. 7.

Caracteristicile structurale ale unităților amenajistice sunt reprezentate, în primul rând, prin

compoziție și consistență iar caracteristicile de producție sunt exprimate prin masa lemnoasă

raportată la hectar și unitate amenajistică.

Tabel nr. 7

Unitățile amenajistice din aria naturală protejată și situl de importanță comunitară și

din proximitatea acesteia

U.A Suprafață Compoziție Vârstă Consistență Metri cubi

19

forestieră (ha) medie pe hectar

33A 8,80 4MO/5FA/1PAM 15 0,9 59

33B 29,50 6MO/2FA/2LA 20 0,8 33

33C 2,20 7MO/3LA 5 0,6 1

33D 1,30 10MO 120 0,7 454

33E 5,50 5MO/1PAM/1LA/3MO 10 0,9 42

33F 9,50 10MO 115 0,5 362

33G 3,30 10MO 80 0,6 365

33H 11,90 10MO 2 0,7 -

33I 3,70 10MO 2 0,6 2

34A 17,10 10MO 125 0,5 358

34B 25,30 10MO 135 0,5 259

35A 2,80 8MO/1LA/1BR 25 0,9 102

35B - - - - -

35C - - - - -

35D 3,30 10MO 40 0,8 254

35E 3,10 8MO/1PAM/1LA 2 0,7 -

35F 1,40 10MO 25 0,9 123

36A 25,10 8FA/2MO 155 0,5 305

36B 18,10 10MO 1455 0,6 447

36C 11,40 7MO/2BR/1FA 115 0,7 485

36D - - - - -

37A 3,20 6MO/3BR/1FA 110 0,6 388

37B 1,50 8MO/1LA/1PAM 5 0,8 14

37C 2,40 7MO/1BR/1PAM/1FA 2 0,3 1

38 27,40 6MO/1FA/2BR/1PAM 20 1 116

39 3,80 7MO/1FA/1BR/1PAM 15 0,9 89

20

U.A. –unitate amenajistică /MO- molid /BR- brad/FA- fag/LA-larice/ PAM- paltin de munte

Consistența exprimă, practic, desimea pădurii și se redă practic prin gradul de

apropiere al coroanelor arborilor prin gradul de închidere. Consistența este exprimată în cifre

de la 0,1 la 1, cifra 1 reprezentând arboretele cu consistență plină iar 0,1 reprezintă arborete cu

o consistență degradată. În aria naturală protejată, unitățile amenajistice au o consistență

cuprinsă între 0,3 și 0,9, valorile cele mai mari regăsindu-se în zona de nord-est a arealului, iar

valorile cele mai mici în zona de nord-vest a arealului (figura nr. 1).

Figura nr. 1

Consistența totală a vegetaţiei aflată pe suprafaţa U.A. din aria naturală protejată de

interes național 2.206. Peștera Tăușoare și din situl de importanța comunitară

ROSCI0193 Peștera Tăușoare

Masa lemnoasă exploatabilă din aria naturală protejată și din situl de importanță

cumunitară a scăzut dramatic în urma doborâturii din 2009, astfel rămânând neafectate zone

relativ izolate cu arbori pe suprafețe mici raportate atât la hectar cât și la întreaga arie. (figura

nr.2). Înainte de doborâtură, importante resurse lemnoase erau cantonate în zona central sud-

vestică a ariei naturale protejate și a sitului de importanță comunitară, după doborâtură

singurele resurse lemnoase importante sunt cantonate în zona central nord-estică a ariei

naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare și a sitului de importanță

comunitară (figura nr.3).

21

Figura nr. 2

Metri cubi pe hectar din U.A. în aria naturală protejată și situl de importanță

comunitară

Figura nr. 3

Metri cubi material lemnos pe U.A. pentru anul 2013 în aria naturală protejată și situl

de importanță comunitară

22

Întreaga suprafață forestieră corespunzătoare ariei naturale protejate de interes național

2.206 Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară este gestionată de Ocolul Silvic

Someș -Țibleș și se află în proprietatea comunei Rebrișoara.

Ţinând cont de starea actuală de dezvoltare a vegetației de pe suprafața supraterană se

va avea în vedere semnarea unui protocol de colaborare cu autoritatea silvică ce gestionează

Unitatea de Producție – Ocolul Silvic Someș Tibleș. Prin semnarea acestui protocol, în

conformitate cu prevederile descrierilor parcelare și a listelor de lucrări propuse și în execuție

se vor avea în vedere activități de curățire, îngrijire a culturilor arboret-subarboret,

descopleșire, completare, acțiuni de ajutorare a regenerării naturale, îngrijirea semințișului,

rărituri, degajări și reîmpăduriri. Aceste lucrări vor fi menționate în cadrul protocolului

prevăzut la activitatea 1.7 din cadrul capitolului IV. Implementarea Planului de Management,

4.1. Planuri anuale de acţiuni și care vor fi menționate și cuantificate prin prevederile noilor

amenajamente silvice.

1.2.4. Responsabili legali şi factori instituţionali implicaţi în activităţi care au legătură cu

aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și situl de importanță

comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare

Implementarea planului de management, a regulamentului ariei naturale protejate de

interes național 2.206. Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193

Peștera Tăușoare, presupun o colaborare strânsă şi în timp real cu instituţiile implicate în actul

ştiinţific şi tehnic de la Peştera Tăuşoare, de la facultăţile diverselor universităţi, la cele două

departamente ale Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, până la Corpul Român de

Salvaspeo - CORSA.

Responsabilitatea legală pentru aplicarea măsurilor de conservare prevăzute în Planul

de Management revine Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, care este administratorul oficial

al ariei naturale protejate de interes național 2.206 Peștera Tăușoare și sitului de importanță

comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare.

Alături de acesta sunt implicați și factorii instituționali de la nivelul ficărei comunități

locale care se află în arealul ariei naturale protejate. Principalele categorii de factori interesați

în aplicarea măsurilor de conservare prevăzute în Planul de Management sunt:

23

a) Institutele de cercetare, universitățile și asociațiile speologice, cum ar fi: Institutul de

Speologie “Emil Racoviță” al Academiei Române, Departamentele Cluj și București;

Federaţia Română de Speologie (Clubul de speologie Politehnica Cluj, Asociaţia

clubul Piatra Altarului Cluj, Clubul de speologie Omega Cluj, Clubul de speologie

Montana Baia Mare, Fundaţia de speologie "Club speo Bucovina"), Salvamont

Bistrița-Năsăud;

b) Consiliul Județean Bistrița-Năsăud;

c) Asociații și ONG-uri cu potențial interes pentru zonă, cum ar fi: Asociația Tășuleasa

Social, Asociația proprietarilor de pădure Bistriţa-Bîrgăului, Asociația Grupul de

Acțiune Locală pentru dezvoltare durabilă în microregiunea Bistrița-Sieu-Someș;

d) Școlile și liceele din localitățile învecinate și centrele urbane din apropiere:

Rebrișoara, Rebra, Telciu, Parva, Feldru, Dumitra, Salva, Coșbuc, Năsăud, Bistrița,

Inspectoratul Școlar Bistrița-Năsăud;

e) Instituții cu competențe în domeniul protecției mediului/avizări/managementul ariilor

protejate, cum ar fi: Agenția pentru Protecția Mediului Bistrița-Năsăud, Administrația

Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Someș - Tisa, Ocolul Silvic

Someș-Țibleș; Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei, Inspectoratul Teritorial

pentru Regim Silvic și Vânătoare Cluj, Romsilva Bistrița-Năsăud;

f) Comunitățile locale din localitățile de pe teritoriul ariei naturale protejate de interes

național 2.206 Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193

Peștera Tăușoare și din vecinătatea acestora: comuna Rebrișoara, comuna Rebra,

comuna Telciu, comuna Parva, comuna Feldru, comuna Dumitra, comuna Salva,

comuna Ilva Mică, comuna Teaca, comuna Coșbuc, orașul Năsăud.

g) Agenți economici locali;

h) Eco-turiștii și alți turiști care ajung ocazional în zonă.

24

CAPITOLUL II

DESCRIEREA SITULUI DE IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ ROSCI0193

PEȘTERA TĂUȘOARE

2.1. Descrierea sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare,

localizare

2.1.1. Istoricul peșterii

Peştera Tăuşoare a fost descoperită în anul 1955, prin observarea fenomenului de

condensare a aerului din zona de perturbaţie a meroclimatului subteran, de către învăţătorul

Leon Bîrte din Parva. Prin decolmatarea stratului aluvionar depus în portal, acesta a pătruns

într-un spaţiu generos, pe care l-a explorat singur, pe câteva sute de metri. Pozitionarea

pesterii poate fi observata in Anexa nr. 3 la Planul de management – Harta generală

geografică a ariei naturale protejate de interes naţional 2.206. Peştera Tăuşoare şi a sitului de

importanţă comunitară ROSCI0193 Peştera Tăuşoare.

Încă de la descoperirea acestui impresionant endocarst, peştera a atras sute de

speologi şi cercetători din toate colţurile Europei. Campaniile de explorare au atins un vârf de

intensitate în anii 70, când s-a ajuns la ceea ce s-a considerat atunci limita acestei cavităţi,

cele două sorburi terminale, precum şi la Sala Oaselor. Între aceste două limite, cartarea

executată în 1982-1983 sub coordonarea geologilor Mihai Domşa şi Cristian Popa, a

înregistrat o denivelare de -347,5 m, iar în 1985, după stabilirea limitei maxime pozitive,

aceasta a ajuns la -461 metri, record maxim în carstul românesc, pe categoria peşteri

orizontale. În anul 2004, prin telemetrie laser, această denivelare a fost corectată la -413,5 m,

ceea ce menţine Peştera Tăușoare pe primul loc, ca profunzime a dezvoltării, în calcarul

românesc.

Campaniile de explorare au fost conduse de Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”

din Cluj-Napoca. Principalii exploratori ai peșterii au fost cercetătorii Viehmann I., Fabian

C., Munteanu C., Silvestru E., Şerban M., studenţii geologi Domşa M., Popa C., Nicoară D.,

Moldovan D., Papaliţa R., studenţi şi speologi amatori de la CSER -„Clubul Speologilor Emil

Racoviţă Cluj”. Aceste campanii s-au desfăşurat în trei etape: 1955-1976; 1980-1986 şi 2000-

2011.

Descoperirile care au avut loc în peșteră sunt prezentate în Tabelul nr. 8, care redă

succint evoluţia şi modificările survenite asupra Peşterii Tăuşoare.

25

Tabelul nr. 8

Indicator al descoperirilor din Peștera Tăușoare

Nr. crt. An Descoperiri

1. 1955 Se descoperă peştera de la Tăuşoare

2. 1955-1956 Galeria de Înaintare cu primele 4 cascade, Galeria Z, Sala de

Mese, Trecerea Cosmuţa

3. 1957 Galeria Kilometru, o parte din Galeria Gipsului

4. 1963 Galeria Săritorilor, Cuburile de Zahăr, Galeria Alpiniştilor.

Galeria de Înaintare până la Sorbul Vechi, Galeria Uscată, Sala

Amfiteatru

5. 1966-1971 Galeria Gipsului, până la Orgă

6. 1974 Galeria Vălenaş

7. 1975 Galeria Belgienilor, până la Sorbul Nou

8. 1976 Sistemele Sasca şi Mezei, Tavanul Bilelor, lateralele din avalul

Belgienilor, capătul Galeriei Săritorilor

9. 1980 Sistemul Elevului

10. 1981 Sistemele fosile din tavanul Galeriei Belgienilor

11. 1982-1983 Sala Muntelui, lateralele, Galeria Paralelă

12. 1985 Sistemul Leon Bîrte, Sala Oaselor Ursului de Cavernă

13. 1985-1986 Diverse descoperiri în Sistemul Leon Bârte, în amonte de

Sistemul Elevului

14. 2001 Galeria Nouă din capătul Săritorilor

15. 2003 Galeria Iosif Viehmann de dincolo de Sorbul Vechi

16. 2004 Sala cu corali din Sistemul Leon Bârte

17. 2005 Trecerea dintre Galeria Paralelă şi Galeria de Înaintare

18. 2007 Galeria Neterminată din dreapta Galeriei de Înaintare

19. 2009 Sala Acelor de Ghips

Sursa: Teza de licență “Potențialul turistic al Peșterii de la Izvorul Tăușoarelor”,

Crin-Triandafil Theodorescu, 2011

26

În perioada 2013-2014 peștera a fost reevaluată prin studiile de cercetare care au fost

realizate de către Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, în urma cărora a fost descoperită a

cincea specie de lilieci Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304).

2.1.2. Localizarea peșterii, descrierea peşterii și a căii de acces

Peştera Tăuşoare este plasată la 47˚26’41,82’’ latitudine nordică şi la 24˚31’37,87’’

longitudine estică, la o altitudine de 964 metri (măsurată la intrarea în cavernament).

Endocarstul se dezvoltă sub Vârful Başca din Masivul Bârlea, în stânga firului văii Izvorul

Tăuşoarelor, care drenează, prin patru puncte, în cavernament. Proiecția în plan a peșterii este

prezentata în Anexa nr. 4 la Planul de management - Harta ROSCI0193 Peștera Tăușoare,

proiecția în plan.

Peştera Tăuşoare face parte din complexul carstic Tăuşoare-Zalion, declarat

monument al naturii, fiind o peşteră activă de importanţă deosebită datorită faptului că sunt

conservate valori geomorfologice şi biologice importante, dintre care unele sunt originale sau

au fost descrise pentru prima dată aici. Dintre acestea se remarcă formaţiunile geologice

unice în lume numite „bilele de Tăuşoare“, asociaţia unică a fosilelor ursului de peşteră şi de

urs brun, dar şi o specie endemică de miriapod, care are în acest sistem cavernicol mediul

ideal de viaţă (terra typica). De asemenea, situl conservă populaţii mari ale unor specii de

lilieci protejate, fiind atât loc de reproducere, cât şi de hibernare pentru acestea.

Din punct de vedere morfologic, în urma proceselor de precipitare s-au dezvoltat în

Peștera Tăușoare formațiuni de picurare de tipul stalactitelor –inclusiv stalactite bulboase, tip

baionetă, stilolite, stalagmite și coloane. Alte tipuri de depuneri calcitice sunt reprezentate de

scurgerile parietale, cruste, gururi, clusterite. Se mai întâlnesc, de asemenea, planșee calcitice

sau din gips, spre exemplu Sala Muntelui. Cele mai spectaculoase forme de precipitare, în

special stalactite, se întâlnesc pe tavanul Sălii Bilelor și în Sistemul Elevului.

În ceea ce privește mineralogia și conținutul chimic al speleotemelor din Peștera

Tăușoare, datele rezultate în urma analizei a două stalagmite recoltate din Sala de Mese,

respectiv Sala Bilelor, indică un conținut de uraniu ridicat, mai mare de 1000 ng/g.

Perioadele în care s-au format cele două stalagmite sunt de o importanță majoră

pentru studiile paleoclimatice axate pe ultimele oscilații climatice. Stalagmita 1152, prelevată

din Sala de Mese, a început să se formeze acum 67.000 de ani (după penultima glaciație

majoră din Pleistocenul superior) și cu o singură excepție (între 20.000 și 15.000 de ani –

Pleniglaciarul Superior), a crescut continuu până în prezent. Acest fapt vine să confirme

faptul că Peștera Tăușoare s-a aflat sub influența oscilațiilor climatice majore din Pleistocenul

27

superior, chiar dacă ultimul pleniglaciar s-a instalat cu o oarecare întârziere, fapt reflectat în

prezența fenomenelor intense de precipitare și care, la rândul lor, trădează existența unui

covor vegetal consistent în interglaciar.

Cealaltă stalagmită, 1150, prelevată din Sala Bilelor, s-a format între 14.000 și 12.000

de ani, în timpul unei perioade calde și umede de la sfârșitul ultimului glaciar, cunoscută sub

numele de Boelling/Alleroed.

Zonele în care sunt concentrate speleotemele, atât cele din categoria celor calcitice,

cât și cele din categoria celor sulfatice , sunt marcate în Anexa nr. 5 la Planul de management

– Harta zonelor bogate în speloteme calcitice sau sulfatice în ROSCI0193 Peştera Tăuşoare.

Intrarea în peșteră conduce, după coborârea primei scări, -care are o lungime de 12

metri, la Galeria de Înaintare, puternic descendentă, cu câteva ruperi de pantă şi săritori. Se

întâlnesc mai multe laterale de unde vin câteva cursuri de apă cu debite relativ mici: Galeria

Nouă şi Galeria Paralelă, care formează, prin confluență, primul curs de apă.

Se poate ajunge prin Galeria Z până în Sala de Mese urmata de Sala Bilelor. In

amonte de Sala de Mese urcă Galeria Kilometru care se temină în Sala Muntelui, unde apare

cel de-al doilea curs de apă. Din Sala de Mese, în stânga, urmează Galeria Gipsului, cu cel

de-al treilea curs de apă, de unde în amonte se interceptează Sistemul Veteranilor. Aici, în

Sala Ursului de cavernă se atinge cota maximă pozitivă a peşterii:+105 m.

Din Sala de Mese, în peretele stâng se trece în Sistemul labirintic Mezei, iar din

peretele drept al sălii se desprinde o galerie ce conduce la Sistemul Sasca, sistem ce

debuşează în Galeria de înaintare. Mai sus de această galerie, pe partea stângă, se întâlneşte

Galeria Alpiniştilor - o galerie fosilă care ajunge în Sala de Mese prin Sala Bilelor pe traseul

numit “Cuburile de zahăr”. La intersecţia Galeriei Alpiniştilor cu Galeria de Înaintare se

formează o mică sală din care, în dreapta, prin Galeria Fetelor, se ajunge într-un sistem

labirintic de galerii. Coborând pe Galeria de înaintare, se părăseşte cursul activ pe Galeria

Uscată până în Sala Amfiteatru.

De aici, pe Galeria Vălenaș, se ajunge la Galeria Belgienilor, unde se interceptează cel

de-al patrulea curs subteran de apă, care în aval se continuă până la Sorbul Nou (-356 m), iar

în amonte prezintă o succesiune de trei sisteme superioare fosile.

Infrastructura rutieră de acces spre peşteră este rudimentară. Din comuna Rebrişoara

se părăseşte DN17D, în faţa Bisericii Ortodoxe, urmând drumul 172D şi se continuă 28 km,

până la mai puţin de 250 de metri de intrarea în peşteră.

De la părăsirea asfaltului DN17D şi până la obârşia Gersei, unde se află situată

intrarea în Peştera Tăuşoare, din cauza condiţiilor improprii de rulaj, e nevoie de 90-120

28

minute pentru a străbate această rută. Diferenţa de nivel este de 595 de metri. Pe alocuri,

drumul coboară în talvegul văii, ceea ce face foarte dificil accesul spre peşteră şi îl rezervă

doar maşinilor echipate cu sistem integral de tracţiune.1

Accesul spre peşteră se face și pe un drum ce se desprinde din comuna Rebrişoara

spre nord, din DJ 172, de-a lungul Văii Gersa prin satele Gersa I şi Gersa II (parcurs de 22

kilometri) până în Poiana Ursului, unde se formează o confluenţă între pârâul Luștii şi pârâul

Izvorul Tăuşoarelor. Se continuă urmând cursul acestuia din urmă, după aproximativ 600

metri.

Accesul dinspre Parva se face urmărind pintenul din stânga Văii Vinului spre nord,

prin estul vârfului Gâsca, coborându-se apoi pe la obârşia pârâului Izvorul Tăuşoarelor spre

peşteră.

2.1.3. Geneză şi carstologie ROSCI0193 Peștera Tăușoare

Din punct de vedere geologic, în vecinătatea peşterii aflorează depozitele sedimentare

paleogene-priabonian - calcare lumaselice, calcare grezoase cu intercalaţii de şisturi

bituminoase şi gresii calcaroase, care se dispun transgresiv şi discordant peste cristalinul

Munţilor Rodnei format din roci magmatice şi metamorfice. Contactul dintre aceste două

unităţi se face de-a lungul unei falii cu orientare Nord-Sud.

Genetic, peştera se încadrează în categoria cavităţilor de pasaj interfluvial, cavitatea

fiind o captare carstică pentru apele Văii Izvorul Tăuşoarelor ce se pierd în subteran pe o

lungime de circa 300 metri în amonte de la intrarea în peşteră, pe malul stâng al pârâului.

Peştera este un model tipic de reflectare a tectonicii în carst, întrucât majoritatea

galeriilor s-au dezvoltat pe diaclaze. Factorul tectonic a avut rolul cel mai important în

geneza acestui cavernament, care a dus la formarea unor săli mari, săritori, cascade. Au fost

evidenţiate patru falii majore: falia Parva-Cormaia; falia Telcişor-Varatec; falia Valea

Rebrişoarei; falia Valea Seacă.

Principalele direcţii de fisurare, determinate prin măsurători microtectonice executate

în subteran (Silvestru, Viehmann, 1982), sunt: Vest-Est, Nord-Sud şi Nord-Est. Galeriile

peşterii au o dezvoltare preferenţială Vest-Est şi Nord-Vest. Cavitatea preia direcţia de cădere

a depozitelor eocene, astfel ca 60 % din galerii sunt situate în pantă, fiind deosebit de

caracteristic faptul că pentru o extensie aeriană de 1000 metri, peştera prezintă o denivelare

de 461 metri.

1http://www.pesteratausoare.ro

29

Cei doi factori de geneză predominanţi în Peştera Tăuşoarelor sunt:

a) incaziunea stratelor de calcar. Cauza incaziunii nu este obişnuita corodare-erodare a

fundamentului stratelor, ci dinamica tectonică. Cantităţile de detrituri rezultate prin

incazionare sunt impresionante, de ordinul sutelor de metri cubi, care pot fi observate în

sălile de intersecţii de diaclaze sau de prăbuşiri în boltă, precum şi pe sălile fosile.

Predomină formele de exprimare incazională, respectiv amprente de blocuri, tavane în

trepte, clopote de prăbuşire, blocuri încleştate, puţuri de insurgenţă;

b) erodarea pronunţată a detriturilor. Această erodare este accentuată de dispunerea

suprafeţelor de strat şi a diaclazelor, puternic oblicizate prin încărcarea orografică, dar şi

de prezenţa unei reţele hidrografice de tip dentritic, care cuprinde patru active, având un

debit la resurgenţă de peste 500 de litri pe secundă. Forţa motrice a activelor a antrenat

detritusul de incaziune, la care se adaugă materialele de depunere aluvionară şi pelitică.

Predomină depozitele fitogene, pe galeriile apropiate intrării, şi solurile poligonale, pe

cele active sau foste active. Se constată evacuarea din subteran a unor cantităţi enorme

de detritusuri, poziţionate dincolo de cele două sorburi, într-un spaţiu extins aerian pe 4,8

km, până la resurgenţă.

Peştera Tăuşoare, cunoscută graţie unor particularităţi ştiinţifice de prim ordin, dintre

care se pot cita prezenţa nodulilor carbonatici (“bilele de Tăuşoare”), a unor anthodite de gips

(oulofolite) pe pereţii peşterii, precum şi a altor minerale sulfatice, dominate de mirabilit, pe

planşeul acesteia, arhivează totodată şi informaţii sedimentologice importante.

Trecerile rapide de la regimul de curgere vados la cel freatic a condus, pe de-o parte, la

acumularea de sediment, iar pe de alta, la îndepărtarea și expulzarea acestuia odată cu

deschiderea drenajului prin exurgența de la Izvorul Rece. Astfel, au fost semnalate varietăţi

petrografice asociate litogrupului de Rebra, (micaşisturi cu muscovit, biotit şi granaţi, gnaise,

cuarţite), dacite caolinizate, ce aparţin magmatismului neogen, şi conglomerate, gresii, marne

şi calcare, de la limita Eocen-Oligocen.

În legătură cu vârsta relativă a sedimentelor, s-a concluzionat că depozitele ruditice

grosiere din Sala Muntelui şi Galeria 700 sunt cele mai vechi, secondate de alternanţele

arenito-ruditice de pe Galeria de Înaintare şi apoi de seria depunerilor silto-arenitice din Sala

Amfiteatrului şi Galeria Uscată.

Peștera este monoetajată şi se poate împărți din punctul de vedere al înclinării galeriilor în

două sectoare:

30

a) sectorul mediu-superior cu pantă mai accentuată, caracterizat de prezența unor zone

labirintice, cu galerii în general largi și săli de dimensiuni mari;

b) sectorul inferior cu o pantă mai redusa urmând două galerii principale, până la

sorburile ce marchează finalul cunoscut al peșterii.

Sala Ursului de Cavernă deține cea mai înaltă cotă a sistemului raportată la intrare

(denivelare pozitivă 80 m). Fosta intrare, ce oferea accesul în această sală, corespunde

altimetric unui nivel de bază, numit și profil de echilibru, cu circa 40-50 m mai ridicat decât

cel actual constituit de talvegul pârâului Izvorul Tăușoarelor.

Cele mai profunde galerii ale peșterii raportate la suprafața topografică, reprezentată

în acel punct de talvegul râului Gersa, sunt cele din sectorul terminal: cele două sorburi -

Vechi și Nou. Acestea se află la circa 230 m profunzime, pe verticala unui punct identificat în

apropierea cantonului IFET.

În ceea ce privește distribuția lungimilor diferitelor sectoare de galerii, distribuite pe

cote de altitudine raportate la intrare (considerată cota 0), se constată că cele mai extinse

sectoare de galerie se află între cota -180 m și -200 m respectiv în sectorul median al peșterii

care include, printre altele, Sala de Mese și Sala Bilelor. Acest interval însumează aproape 2

km de galerii și reprezintă circa 25% din totalul lungimii peșterii.

Un alt nivel cu o largă ocurență în cadrul sistemului carstic este cuprins între – 210 m

și -220 m și însumează aproximativ 800 m de galerii.

Mișcările tectonice au avut ca rezultat atât depunerile de sediment stratificat în peșteră

cât și evacuarea parțială a acestuia în fazele de reactivare a eroziunii.

Se deosebesc secțiuni tipice ale galeriilor în funcție de condiționarea tectonică și/sau

litologică (prin intercalațiile de șist bituminos). După Silvestru, 1984, se pot separa șapte

tipologii majore de secțiuni de galerie în Peștera Tăușoare:

1) secțiuni rectangulare cu două componente: tectonică – pentru forma și direcția

dominată și litologică – pentru forme și direcții secundare;

2) secțiuni controlate de stratigrafie unde nota dominată este data de înclinarea stratelor

până în momentul intersectării unei fracturi ce conduce la schimbarea completă a

formei secțiunii galeriei;

3) secțiuni determinate de convergența a două fisuri care joncționează fie prin printr-un

pasaj controlat de stratificație fie prin eroziune/coroziune laterală. În general, sunt

galeriile cu orientare nord-sud;

4) pasaje dezvoltate independent, care joncționează prin eroziune laterală;

31

5) săli formate la confluența unor cursuri subterane cu contribuție tectonică – (joncțiune

de falii) și intercalații de nivele șistoase (Sala de Mese);

6) săli formate prin prăbușirea intercalațiilor șistoase: (Sala Bilelor, Sala Muntelui, Sala

Ursului de Cavernă);

7) săli formate la intersecția mai multor falii și fisuri cu contribuția intercalațiilor

șistoase – (Sala Amfiteatrului). Circulația ascensională a apei a jucat, de asemenea, un

rol important.

Lungimea totală a peșterii rezultată în urma recartării complete a sistemului în anul

2014 este de 8.650 m. Extensia verticală este de 409 m (z min. -329 m, z max. +80). Extensia

proiectată (în plan) este de 1.087 m, iar volumul total al golului cartat este de 172.400 mc.

Suprafață cumulată a galeriilor Peșterii Tăușoare este de 28.490 m2.

Din datele speleometrice prezentate mai sus rezultă că Peștera Tăușoare se situează în

categoria cavernamentelor de mari dimensiuni din România.

În Peștera Tăușoare cele mai multe galerii – aproximativ 65% din lungimea totală a

acestora - se încadrează în tipul genetic dezvoltat în urma curgerii cu nivel liber/vados,

rezultând secțiuni de galerii de tip „canion”. În zonele superioare ale peșterii se întâlnesc

aproape în exclusivitate galerii tip „canion” dezvoltate în urma curgerii cu nivel liber pe

traseele deschise, în primă fază, de mișcările tectonice. Se pot enumera ca făcând parte dintre

acestea Galeria Kilometru, Galeria Gipsului, Galeria Leon Bârte, Sala Ursului de Cavernă,

Galeria Cosmuța, Galeria Săritorilor, Galeria de Înaintare, Galeria Vălenaș, Sala Muntelui și

parțial Sistemul Sasca și Galeria Belgienilor.

Secțiunile transversale ale galeriei de tip mixt apar prin combinarea celor două tipuri

de curgere (vados și freatic) adeseori sub influența altor elemente ce condiționează modelarea

carstică precum stratificația și/sau litoclazele. Astfel de secțiuni se întâlnesc în Peștera

Tăușoare în special în secțiunea median-inferioară, acolo unde se face tranziția de la regimul

de curgere cu nivel liber către cel înecat, în zona Sorbului Vechi, pe Galeria de Înaintare,

parțial pe Galeria Belgienilor, Galeria Z, Galeria Alpiniștilor precum și local, pe alte sectoare

mai mult sau mai puțin importante. Acest tip de galerii are o pondere relativ redusă în

ansamblul rețelei carstice analizate (aproximativ 30 % din lungimea galeriilor).

Al treilea tip de galerie ca și frecvență în ordine descrescătoare este cel modelat în

regim înecat/freatic. Acest tip se secțiune este prezent numai local, pe porțiuni scurte și ocupă

respectiv aproximativ 5% din lungimea galeriilor din Peștera Tăușoare. Astfel de secțiuni de

galerii întâlnim, în special, în zona profundă a Peșterii Tăușoare, parțial în Galeria Vălenaș,

sala Amfiteatru, precum și în alte zone, mai ales pe galerii secundare, cum sunt anumite

32

diverticule din zona Galeriei Gipsurilor. Un caz mai aparte este cel al Sălii Amfiteatrului

unde apele ascensionale au modelat direcțiile tectonice ale cavernamentului în regim înecat.

Acestea sunt galerii cu o secțiune în general circulară sau eliptică. Uneori prezintă variații

legate de prezența sau absența patului aluvionar, a fisurilor, sau a fețelor de stratificație

precum și a intercalațiilor diverse.

2.1.4. Clima peșterii

Prin configuraţia sa şi particularităţile schimburilor aerodinamice cu exteriorul,

Peştera Tăuşoare este, din punct de vedere topoclimatic, o peşteră rece cu ventilaţie

bidirecţională intermitentă. Fiind o peşteră cu o singură intrare principală şi cu un traseu

puternic descendent schimburile aerodinamice cu exteriorul se produc doar iarna, când

temperatura externă coboară sub valorile din peşteră. În aceste condiţii aerul mai rece din

exterior va pătrunde în peşteră, la nivelul planşeului, în timp ce aerul mai cald din interior va

părăsi peştera la nivelul bolţii. În schimb, în timpul verii circulaţia aerului este suprimată

deoarece aerul cald de la suprafaţă este mai uşor şi nu va putea pătrunde în subteran. Aceasta

înseamnă că media anuală a temperaturilor înregistrate în peşteră va fi inferioară mediei

anuale a macroclimatului local. Iarna aerul rece se acumulează în nivelurile inferioare ale

peșterii, iar vara există o ventilație puternică. Între cele două sezoane exista perioade de

“calm” în care ventilația are loc cu viteza scăzută. Direcțiile principale de circulație a aerului

se înscriu pe trei “magistrale”:

(1) Intrare – Galeria de Înaintare,

(2) Sala Muntelui – Galeria Kilometru, și

(3) Sala Ursului de Caverna – Galeria Gipsului.

Temperatura aerului

În urma monitorizării climatice realizate în trei punte distincte – la suprateran, în

Galeria de Înaintare şi în Sala de Mese, de către Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, s-a

observat o medie anuală de 9,12 oC faţă de 4,44 oC care reprezintă valoarea minimă a mediei

anuale din interiorul peşterii. Prin urmare locul cel mai rece din peşteră îl reprezintă Galeria

de Înaintare, în imediata apropiere a intrării, cu valori medii estivale de 5,28 oC şi valori

medii hivernale de 4,10 oC. Cel mai cald loc din peşteră a fost identificat în Sala de Mese, cu

o medie anuală de 7,18 oC, valori medii estivale de 7,16 oC şi valori medii hivernale de 7,04

oC. Sala de Mese reprezintă deja o zonă de stabilitate termică, în care fluctuaţiile de

temperatură sunt extrem de mici, aproape insesizabile (figura nr.4). In perioada de

monitorizare (17.05.2013-20.05.2014) au fost înregistrate variații ale temperaturii de la

33

exterior cuprinse între – 11,2 si +31,5 °C. Variațiile mari de la exterior au fost înregistrate pe

Galeria de Înaintare numai la scăderi ale temperaturii de la exterior, sub limita de aproximativ

0 °C. Temperatura din Sala de Mese a suferit schimbări de temperatură nesemnificative de-a

lungul anului, fiind o zonă a peșterii cu stabilitate termică accentuată. O zona de maximă

stabilitate este și Galeria Uscată, fapt ce se explică prin distanța mare față de oricare dintre

intrările posibile în peșteră.

Figura nr. 4

Temperatura în ROSCI0193 Peștera Tăușoare și suprateran

Temperatura apei

Temperatura apei este semnificativ corelată cu temperatura aerului din Galeria

Uscată, dar nu este corelată cu temperatura exterioară. Cu toate acestea, există o diferență

termică de circa 2° C între temperatura apei și a aerului, aceasta din urmă fiind mai mică

(figura nr. 5). Variațiile de-a lungul perioadei de măsurare sunt de aproximativ 1° C ,

indicând o mare stabilitate termică în acest punct profund al peșterii.

Figura nr. 5

Temperatura apei în subteranul Peșterii Tăușoare

34

Umiditatea

In peştera Tăuşoare valorile medii anuale ale umidităţii depăşesc în toate staţiile 99%,

în numeroase momente atmosfera subterană fiind saturată în vapori de apă (figura nr.6).

Umiditatea din peșteră nu este corelată cu umiditatea de la exterior, variațiile de

umiditate de la exterior fiind rapid tamponate încă de la intrarea în peșteră. Cele mai

puternice variații ale umidității au fost înregistrate în stațiile de la intrarea în peșteră, în timp

ce la stațiile mai profunde umiditatea a fost saturată sau aproape de saturație.

Figura nr. 6

Umiditatea în cinci stații din Peștera Tăușoare

Ventilația

Valoarea medie înregistrată a conținutului de CO2 din atmosfera peșterii a fost de 440

ppm, cu un minim de 280 și un maxim de 630 ppm, ceea ce conduce la concluzia că peștera

este bine ventilată (tabel nr.9).

Tabel nr. 9

Valori ale CO2 măsurate în diverse puncte ale peșterii (2013-2014)

Punct masurare Data CO2 (ppm) T (°C) RH (%)

Intrare 20-05-14 350 6.9 88.8

La turnul Gotic 20-05-14 530 5.9 99.7

La Cană

16-11-13 280 8.0 84.0

07-12-13 410 7.0 n.d.

20-05-14 490 6.7 90.2

G. Kilometru 16-11-13 370 8.0 90.0

35

20-05-14 480 7.3 97.2

S. de Mese 07-12-13 420 8.0 n.d.

20-05-14 530 7.4 97.5

S. Bilelor

16-11-13 370 7.8 92.0

07-12-13 440 8.0 n.d.

20-05-14 410 7.3 98.5

La topogan 20-05-14 630 7.8 96.2

G. Noroioasă 16-11-13 400 7.6 92.0

S. Ursului de Cavernă 16-11-13 410 8.2 88.0

2.1.5. Hidrologia peșterii

În urma cartării peșterii și a urmăririi traseelor cursurilor de apă au fost identificate

patru direcții principale de drenaj. Acestea urmează galeriile principale, respectiv Sistemul

Elevului - Galeria Belgienilor - Sorbul Nou, Galeria de Înaintare, Galeria Kilometru și

Galeria Gipsurilor. Ultimele trei confluează într-un dren principal, nu departe de Sala Bilelor

și care conduce mai apoi către Sorbul Vechi. Informații privind drenajul subteran se regăsesc

în Anexa nr. 6 la Planul de management – Harta rețelei hidrografice subterane din

ROSCI0193 Peștera Tăușoare.

Sistemul Elevului - Sorbul Nou evoluează separat pe lungimea cunoscută a galeriilor,

dar confluează cu drenul principal în aval de punctele terminus ale celor două sorburi.

Lungimea totală a galeriilor active din Peștera Tăușoare (lungimea scurgerii subterane

efective) este de 3.030 m., respectiv 35% din dezvoltarea totală a peșterii, după cum

urmează:

a) Sistemul Elevului - Sorbul Nou – 494 m

b) Sala Muntelui - Sorbul Vechi – 1.130 m

c) Galeria de Înaintare – 841 m

d) Galeria Gipsului - Sala Ursului de cavernă – 565 m.

Se presupune că pârâul din Sistemul Elevului – Galeria Belgienilor – Sorbul Nou este

alimentat în mare parte prin pierderi difuze din Pârâul Izvorul Tăuşoarelor. Celelalte cursuri

au o alimentare predominantă din apa de infiltrație/percolație și condens, fapt demonstrat pe

baza analizelor chimice.

36

În ceea ce privește debitul, în intervalul 19.05.2013 – 19.05.2014 au fost înregistrate

debite la interval de 1 oră, calculându-se apoi mediile zilnice şi lunare. Concluziile sunt

următoarele:

1) scurgerea minimă se realizează în lunile de vară (VII-VIII) şi toamnă-iarnă;

2) scurgerea maximă este caracteristică intervalului lunar I-V;

3) viiturile se produc brusc, iar scăderea debitelor se produce rapid;

4) pentru intervalul studiat, valoarea debitului maxim a fost de numai 41 l/s, faţă de

media anuală de 13,23 l/s, respectiv de 3 ori mai mare decât aceasta.

Alimentarea scurgerii subterane este mixtă:

a) infiltraţii din precipitaţii prin masa de calcare fisurate din tavanul peșterii. Unele

elemente chimice din apa de picurare (Ca, Mn, Ba) au concentraţii mai mari decât apa

pârâului subteran, ridicându-i acesteia mineralizaţia totală;

b) pierderi difuze în patul de aluviuni al Pârâului Izvorul Tăuşoarelor. Punerea în

evidenţă a acestora se poate face prin măsurători de debit în secţiuni succesive, iar

direcţiile de curgere pot fi precizate prin experimente multitrasor.

Simultan cu înregistrarea debitului au fost înregistrate şi temperaturile apei, pentru

care intervalul de variaţie a fost foarte redus, de numai 0,94 oC, între Tmin = 7,95 oC şi 8,89

oC . Media anuală a temperaturii apei a fost de 8,51 oC, faţă de o medie multianuală a

temperaturii aerului de la exterior determinată la staţia Bistriţa de 8,1 oC (Clima României,

2008). În mod normal, temperatura aerului din galerii va avea variaţii nesemnificative în

jurul acestor valori.

Temperatura apei pârâului subteran este determinată de temperatura apei de

percolaţie, dar şi de variaţiile de temperatură ale apei din pârâul Izvorul Tăuşoarelor.

Temperatura aerului este influenţată de temperatura apei şi de cea a rocii de pe conturul

galeriilor, determinând o variaţie anuală redusă în jurul temperaturii medii.

Stabilitatea relativă a topoclimatului subteran reprezintă un factor ecologic favorizant

pentru populaţia de chiroptere din peşteră.

2.1.6. Inventarul speleotemelor și valoarea lor peisagistică

Punctele de interes turistic din Peștera Tăușoare sunt reprezentate de cavernamentul

bogat în galerii, precum și de particularităţi ştiinţifice de prim ordin, dintre care se pot cita

prezenţa nodulilor carbonatici, a unor antodite de gips pe pereţii peşterii, precum şi a altor

minerale sulfatice, dominate de mirabilit, pe planşeul acesteia. Zonele bogate în speleoteme

37

calcitice sau sulfatice în ROSCI0193 Peștera Tăușoare sunt ilustrate în Anexa nr. 5 la Planul

de management – Harta cu zonele bogate în speleoteme calcitice sau sulfatice în ROSCI0193

Peștera Tăușoare.

Elementele de atractivitate ştiinţifică şi turistică a acestui sit sunt date de prezenţa

unor speleoteme rare şi foarte bine conservate. Dintre acestea amintim:

a) Mirabilitul, de forma unor cristale acciculare, (numite şi „păr de peşteră”) – au

apărut ca urmare a modificărilor de microclimat produse de decolmatarea unei

galerii. Mineralul este foarte spectaculos din punct de vedere peisagistic.

b) Oulofolitele, cunoscute în literatura de specialitate sub numele de „anthodite”-

flori de piatră. Aceste speleoteme fibroase, formate din cristale constituite în

petale desfăcute radial dintr-un centru, formează inflorescenţe spectaculoase

peisagistic, foarte rare. Dispunerea acestei precipitări este foarte compactă în

Tăuşoare, într-un diverticul tip „fund de sac”, unde microcurenţii de aer au

favorizat precipitarea lamelară a gipsului. Aceste oulofolite reprezintă una dintre

principalele atracţii ştiinţifice ale carstului.

c) Nodulii calcaroşi de Tăuşoare. Dispunerea şi geneza acestor noduli calcaroşi au

reprezentat, în literatura de specialitate, motivul unor îndelungate studii. Aceste

„bile” se regăsesc individual în masa de detrituri.

d) Depozitul fosilifer de Ursus spelaeus. Aflat la mare distanţă de intrare, depozitul

fosilifer este foarte puţin cercetat. Aici s-a constatat prezenţa comună a oaselor de

Ursus spelaeos şi Ursus arctos în acelaşi sit şi timp de vieţuire. Depozitul fosilifer

este prezentat în Anexa nr. 7 la Planul de management - Hartă zonă depozite cu

conținut fosilifer în ROSCI0193 Peștera Tăușoare.

Valoarea peisagistică a speleotemelor și a depozitelor fosilifere din Peștera Tăușoare este

redusă, datorită poziționării împrăștiate a acestor puncte de atractivitate și a accesului

îngreunat și periculos spre aceste puncte. Principalele speleoteme nu epatează prin valoarea

estetică, ci prin cea științifică. Din această cauză atractivitatea turistică a peșterii este redusă

la speologi amatori, care au o anumită pregătire pentru perceperea și aprecierea acestor

valori.

38

2.1.7. Fauna cavernicolă și starea de conservare, presiuni și amenințări

Fauna cavernicolă actuală și starea de conservare

Cercetările efectuate în Peştera Tăuşoare au evidenţiat 19 specii troglofile şi

troglobionte, terestre şi acvatice din 10 grupe taxonomice majore. Dintre acestea, două specii

sunt endemice: Litocampa humilis (Comani Conde, 1991) şi Niphargus puteanus baloghi

(Dudich, 1940). Litocampa humilis este troglobiont, prin urmare este un endemit strict

adaptat la viaţa cavernicolă, iar Niphargus puteanus baloghi este stigobiont, ceea ce înseamnă

că trăieşte doar în apa subterană, nu şi în cea de suprafaţă.

Grupele taxonomice din Peștera Tăușoare sunt prezentate în Tabelul nr. 10 - Lista

speciilor de nevertebrate cavernicolae (troglobionte și troglofile) din Peștera Tăușoare.

Tabel nr. 10

Lista speciilor de nevertebrate cavernicole (troglobionte şi troglofile)

din Peştera Tăuşoare

Grupe Taxonomice Specii

Diplure Litocampa humilis

Trichoptere Drusus sp.

Colembole Onychiurus sibiricus

Tomocerus unidentatus

Tomocerus baschkiricus

Ciclopide Megacyclops viridis

Amfipode Niphargus puteanus baloghi

Diptere Trichoptera regelationis

Sciara sp.

Opilionide Ischyropsalis dacica

Araneide Porrhomma microphthalmum

Micrargus herbigradus

Acarieni Parasitus niveus

Eugamasus loricatus

Myotis myotis

Myotis (blythii) oxygnathus

Rhinolophus hipposideros

Myotis emarginatus

Rhinolophus ferrumequinum

39

Studiul asupra speciilor de lilieci s-a realizat conform metodologiei elaborate şi

aprobate de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului în cadrul proiectului pentru

Monitorizarea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din România în baza articolului

17 din Directiva Habitate prin Ghidul pentru monitorizarea stării de conservare a peşterilor şi

speciilor de lilieci de interes comunitar din România (Vlaicu et al. 2013).

În formularul standard al sitului Natura 2000 ROSCI0193 Peştera Tăuşoare sunt

listate următoarele 4 specii de lilieci, de interes comunitar, enumerate în anexa II a Directivei

Consiliului 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună şi floră

sălbatică:

1. Rhinolophus hipposideros (cod 1303)

2. Myotis blythii (oxygnathus) (cod 1324)

3. Myotis emarginatus (cod 1321)

4. Myotis myotis (cod 1324)

În urma studiilor efectuate în situl de importanţă comunitară ROSCI0193 Peștera

Tăușoare, s-au identificat până în prezent 5 specii de chiroptere, speciilor citate anterior în sit

adăugându-li-se şi specia:

5. Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304)

Tabel nr. 11

Evaluarea stării globale de conservare a speciei

Rhinolophus hipposideros în ROSCI0193 Peștera Tăușoare (D)

Nr Parametru Descriere

A.1. Specia Rhinolophus hipposideros (cod 1303)

A.2. Tipul populaţiei speciei Populaţie permanentă (sedentară/rezidentă)

D.3. Starea globală de conservare a

speciei

Starea globală de conservare a speciei, este

”FV” – favorabilă

D.4. Tendinţa stării globale de

conservare a speciei

Tendinţa stării globale de conservare a specie este:

”0” – stabilă

Tabel nr. 12

Analiza parametrilor pentru Rhinolophus hipposideros

Atribut/

parametru

Starea de

conservare

Descriere

40

(indicator)

Distribuția locală

și starea populației

speciei

Favorabilă

Datele actuale confirmă faptul că distribuția și starea

populației este stabilă, ameninţările exercitate asupra

speciei nu sunt semnificative, astfel încât specia rămâne

viabilă pe termen lung.

Reproducerea, mortalitatea şi structura pe vârste nu sunt

deviate de la normal.

Starea habitatului

speciei

Favorabilă

Calitatea habitatului este bună.

Suprafața habitatului este suficientă și tendința este

stabilă.

Există suficiente habitate de hrănire și de reproducere.

Perspectiva speciei

Favorabilă

Tendința mărimii populației este stabilă.

Nu există pericole de reducere a întinderii habitalului de

hrănire sau a adăpostului. Perspectivele habitatului sunt

bune.

Presiunile actuale asupra speciei sunt reduse.

Viabilitatea pe termen lung a speciei este asigurată.

Myotis myotis/Myotis blythii (oxygnathus) (cod 1324).

Analizele craniometrice au indicat prezenţa ambelor specii gemene în peştera

Tăuşoare în perioada de hibernare, într-un raport de 3:1 pentru gemene Myotis myotis:Myotis

blythii (oxygnathus).

Tabel nr. 13

Evaluarea stării globale de conservare a speciei

Myotis myotis / Myotis blythii (oxygnathus) în ROSCI0193 Peștera Tăușoare (D)

Nr Parametru Descriere

A.1. Specia Myotis myotis/Myotis blythii (oxygnathus) (cod 1324)

A.2. Tipul populaţiei speciei în aria naturală

protejată

Populaţie permanentă (sedentară/rezidentă)

D.5. Starea globală de conservare a specie Starea globală de conservare a speciei, este

”FV” – favorabilă

D.6. Tendinţa stării globale de conservare a

specie

Tendinţa stării globale de conservare a speciei este:

”0” – stabilă

41

Tabel nr. 14

Analiza parametrilor pentru Myotis myotis & Myotis oxygnathus

Atribut/

parametru

Starea de

conservare

(indicator)

Descriere

Distribuția locală și

starea populației

speciei

Favorabilă

Datele actuale confirmă faptul că distribuția și starea

populației este stabilă, ameninţările exercitate asupra

speciei nu sunt semnificative, astfel încât specia

rămâne viabilă pe termen lung.

Perenitatea și prezența lor este constantă.

Starea habitatului

speciei

Favorabilă

Calitatea habitatului este bună.

Suprafața habitatului este suficientă și tendința este

stabilă. Există suficiente habitate de hrănire și de

reproducere.

Perspectiva speciei

Favorabilă

Tendința mărimii populației este stabilă.

Nu există pericole de reducere a întinderii habitalului

de hrănire sau a adăpostului. Perspectivele habitatului

sunt bune.

Presiunile actuale asupra speciei sunt reduse.

Viabilitatea pe termen lung a speciei este asigurată.

Myotis emarginatus (cod 1321)

Tabel nr. 15

Evaluarea stării globale de conservare a speciei

Myotis emarginatus în ROSCI0193 Peștera Tăușoare (D)

Nr Parametru Descriere

A.1. Specia Myotis emarginatus (cod 1321)

A.2. Tipul populaţiei speciei în aria

naturală protejată

Populaţie permanentă (sedentară/rezidentă)

D.7. Starea globală de conservare a

specie

Starea globală de conservare a speciei, este

”FV” – favorabilă

D.8. Tendinţa stării globale de

conservare a specie

Tendinţa stării globale de conservare a speciei este:

”0” – stabilă

42

Tabel nr. 16

Analiza parametrilor pentru Myotis emarginatus

Atribut/

Parametru

Starea de

conservare

(indicator)

Descriere

Distribuția locală și

starea populației speciei

Favorabilă

Datele actuale confirmă faptul că distribuția și

starea populației este stabilă, ameninţările

exercitate asupra speciei nu sunt semnificative,

astfel încât specia rămâne viabilă pe termen lung.

Perenitatea și prezența lor este constantă.

Starea habitatului

speciei

Favorabilă

Calitatea habitatului este bună.

Suptafața habitatului este suficientă și tendința

este stabilă. Există suficiente habitate de hrănire și

de reproducere.

Perspectivele speciei

Favorabilă

Tendința mărimii populației este stabilă.

Nu există pericole de reducere a întinderii

habitalului de hrănire sau a adăpostului.

Perspectivele habitatului sunt bune.

Presiunile actuale asupra speciei sunt reduse.

Viabilitatea pe termen lung a speciei este

asigurată.

Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304)

În acţiunea de capturare a liliecilor cu fileul entomologic fixat la intrarea în peşteră,

efectuată în sezonul activ al liliecilor, echipa de biologi a capturat 7 exemplare. Toate

exemplarele au fost de sex masculin, ceea ce indică faptul că în peşteră, în timpul verii

nu se regăsesc colonii de maternitate ale acestei specii, peştera fiind mult prea rece pentru a

putea reprezenta un adăpost adecvat naşterii şi creşterii puilor.

Datele biometrice indică următoarele:

a) dimensiunea antebraţului la exemplarele capturate a fost cuprinsă între 55.6-56.7 mm;

b) greutatea corporală a variat de la 19 la 24 g;

c) exemplarele capturate nu prezentau paraziţi externi;

d) zborul lor s-a realizat predominant în prima parte a nopții (orele 22.00-23:54);

43

e) proporţia liliecilor mari cu potcoavă intraţi în plasa de captură a fost de peste 3:1,

comparativ cu Rhinolophus hipposideros şi de 1:1,4 comparativ cu Myotis myotis.

Conform acestor date se poate afirma că exemplarele capturate în ROSCI0193 Peștera

Tăușoare sunt de dimensiune medie spre mică, nu sunt parazitate, iar în sezonul cald

masculii de Rhinolophus ferrumequinum împart peştera cu celelalte specii de lilieci, iar

sub raport numeric sunt bine reprezentaţi în fauna peşterii.

Prezenţa acestei specii a fost evidenţiată şi în perioada de hibernare în Peştera Tăuşoare,

unde în prima parte a acestei perioade au fost identificate 13 exemplare solitare, numărul

acestora fiind unul minimal, în fapt peştera în ansamblul galeriilor sale putând adăposti şi alte

exemplare neobservabile în monitorizările recomandate

Tabel nr. 17

Evaluarea stării globale de conservare a speciei Rhinolophus ferrumequinum

ROSCI0193 Peștera Tăușoare (D)

Nr Parametru Descriere

A.1. Specia Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304)

A.2. Tipul populaţiei speciei în aria

naturală protejată

Populaţie permanentă (sedentară/rezidentă)

D.9. Starea globală de conservare a

specie

Starea globală de conservare a speciei, este

”FV” – favorabilă

D.10. Tendinţa stării globale de

conservare a specie

Tendinţa stării globale de conservare a speciei este:

”0” – stabilă

Tabel nr. 18

Analiza parametrilor pentru Rhinolophus ferrumequinum

Atribut/

Parametru

Starea de

conservare

(indicator)

Descriere

Distribuția locală și

starea populației speciei

Favorabilă

Datele actuale confirmă faptul că distribuția și

starea populației este stabilă, ameninţările

exercitate asupra speciei nu sunt semnificative,

astfel încât specia rămâne viabilă pe termen lung.

44

Perenitatea și prezența lor este constantă.

Starea habitatului

speciei

Favorabilă

Calitatea habitatului este bună.

Suptafața habitatului este suficientă și tendința

este stabilă. Există suficiente habitate de hrănire și

de reproducere.

Perspectivele speciei

Favorabilă

Tendința mărimii populației este stabilă.

Nu există pericole de reducere a întinderii

habitalului de hrănire sau a adăpostului.

Perspectivele habitatului sunt bune.

Presiunile actuale asupra speciei sunt reduse.

Viabilitatea pe termen lung a speciei este

asigurată.

In conformitate cu rezultatele studiilor de specialitate se constată că speciile dominante

sunt Myotis myotis / Myotis oxygnathus (blythii), cu un maxim de peste 8500 de exemplare,

în perioada de ieşire din hibernare. Aceşti lilieci se dispun de regulă gregar, formând grupuri

de la 2 exemplare pană la colonii compacte de sute de exemplare.

La mare distanţă urmează efectivele de Rhinolophus hipposideros, cu un maxim de 31

de exemplare observate în perioada de prehibernare (întotdeauna această specie apare solitar).

R. ferrumequinum, cu un maxim de 13 exemplare observate, este cea mai rar întâlnită

specie, în ciuda faptului că este uşor de observat, el dispunându-se în spaţiile deschise ale

peşterii. Numărul redus de exemplare a făcut ca această specie să rămână neobservată şi

neraportată până în prezent, motiv pentru care nu a fost consemnată în formularul standard de

desemnare a sitului de importanță comunitară.

O observaţie interesantă, cu implicaţii în conceperea unor măsuri de conservare

adecvate se referă la comportamentul de dispunere, efectivele vizibile ale speciilor celor două

familii de chiroptere şi dinamica lor în spaţiile deschise din peşteră, corelate cu perioada de

hibernare. Astfel, speciile genului Rhinolophus prezintă un număr mai mare de lilieci

observabili în perioada prehibernală, spre deosebire de speciile gemene de Myotis, care au

înregistrat o creştere spectaculoasă (de aproape 30 de ori) spre sfârşitul hibernării (de la 292

exemplare în perioada de început a hibernării la 8513 exemplare inventariate la ieşirea din

hibernare). Acest fapt se datorează comasării lor în apropierea intrării, odată cu reducerea

rezervelor energetice şi creşterea temperaturii exterioare. Măsurile de conservare, bazate pe

45

studiile efectuate în Peştera Tăuşoare, trebuie să ţină cont de acest comportament şi de

vulnerabilitatea extremă a liliecilor la sfârşitul perioadei de hibernare.

Concluzii

a) In peştera Tăuşoare au fost identificate cinci specii de lilieci, de interes comunitar, conform

anexei II a Directivei Habitate, din care doar 4 sunt listate în formularul standard al sitului

Natura 2000 ROSCI0193 Peştera Tăuşoare la momentul instituirii acestuia. Specia

Rhinolophus ferrumequinum (cod 1304) este nou identificată ca urmare a studiului efectuat în

vederea realizării planului de management al ariei naturale protejate de interes național 2.206

Peștera Tăușoare și al sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare.

b) Deşi diversitatea specifică este de nivel mediu, efectivele de lilieci sunt ridicate, în sezonul

de hibernare 2013-2014 fiind identificate peste 8500 de exemplare vizibile, dintre care

speciile gemene Myotis myotis / (M. blythii) oxygnathus au reprezentat 99.6% în perioada

ieşirii din hibernare.

c) Atât numărul indivizilor, cât şi raportul numeric între specii variază pe parcursul hibernării,

sub aspectul dispunerii în spaţii deschise, observabile. In perioada de prehibernare numărul

total al exemplarelor vizibile a fost de 351, din care 83,2% au fost Myotis myotis / M.

(blythii) oxygnathus, faţă de 8.500 exemplare vizibile în sezonul de hibernare.

A.1. Presiuni și amenințări la adresa integrității ROSCI0193 Peștera Tăușoare și a

obiectivelor de conservare

Factori extrinseci - În marea lor majoritate factorii care determină declinul

populaţiilor de lilieci sunt factori extrinseci, reprezentaţi de acţiunile antropice asupra

mediului înconjurător. Supravieţuirea speciilor este posibilă doar prin păstrarea calităţii

mediului. Ca urmare, orice intervenţie umană constituie un element susceptibil de a altera

condiţiile de existenţă proprii liliecilor şi, implicit, de a determina reducerea drastică a

efectivelor.

Pentru chiropterele din ROSCI0193 Peștera Tăușoare adăpostul de bază este reprezentat

de Peştera Tăuşoare.

În urma evaluării efectuate pe parcursul studiului, următorii factori extrinseci au fost

consideraţi a fi ameninţări pentru cele cinci specii de chiroptere din Peştera Tăuşoare:

a) Vizitele prea frecvente în subteran şi creşterea considerabilă a numărului de speologi

şi/sau vizitatori poate determina reducerea drastică a populaţiei de lilieci, ca urmare a

deranjării lor în adăposturile de hibernare, prehibernare şi tranziţie. Impactul major al

46

acestei presiuni constă în faptul că speciile Myotis myotis / M. (blythii) oxygnathus

formează colonii mari, prin urmare o singură deranjare în adăpost se repercutează la

nivelul unei colonii de sute şi chiar mii de exemplare. Populaţiile speciilor care

folosesc spaţiile deschise ale peşterii, cum sunt Rhinolophus ferrumequinum şi

Rhinolophus hipposideros, sunt cu atât mai vulnerabile cu cât dispunerea lor este mai

joasă şi numărul mai redus de exemplare;

b) Defrişările prin tăieri masive de material lemnos şi absenţa replantării pe versanţii

adiacenţi peşterii Tăuşoare;

c) Construirea de drumuri şi tranzitul maşinilor de tonaj greu a dus la pierderea sau

fragmentarea unor areale de hrănire, cum sunt pădurile, poienile şi la poluarea

mediului. Pe de altă parte contribuie într-o măsură covârşitoare la degradarea şi

instabilitatea peşterii Tăuşoare;

d) Degradarea sau reducerea disponibilităţii terenurilor de hrănire reprezintă o altă

ameninţare considerabilă, de astă dată pentru perioada activă a liliecilor (primăvară,

vară şi toamna). Myotis myotis, care se hrăneşte predominant în pădurile de foioase şi

de amestec din zonele de deal şi de munte, poate fi afectat de defrişări şi tăierile

tufărişurilor de la marginea drumului, dar şi de reducerea diversităţii şi abundenţei

speciilor native de arbori şi arbuşti prin tăieri în lipsa replantărilor, sau de folosirea de

biocide şi substanţe chimice în silvicultură. Myotis oxygnathus care se hrăneşte

predominant în spaţii deschise, peste păşuni şi pajişti resimt ca principală presiune

utilizarea biocidelor şi substanţelor chimice în silvicultură, care acţionează prin

reducerea disponibilităţii de hrană;

e) Intervenţiile umane care afectează cadrul natural al cavităţii subterane, cum sunt

modificările morfologice, decolmatările, ori închiderea neadecvată a intrărilor cu porţi

mai mult sau mai puţin etanşe. Aceste pot induce în topoclimatul peşterii modificări

suficient de mari pentru ca liliecii să le abandoneze;

f) Potenţialele acte de vandalism, exercitate fie direct asupra liliecilor, fie indirect

asupra peşterii pot fi considerate presiune, dacă vizitele în peşteră se vor realiza în

absenţa custodelui sau în grupuri mai mari greu de supravegheat. Această potenţială

presiune este posibilă datorită faptului că speciile de lilieci din Peştera Tăuşoare pot fi

observaţi relativ uşor, în spaţiile deschise ale peşterii.

g) Poluarea se referă atât la poluarea apelor de suprafaţă şi a celor subterane, cât şi la

poluarea solului. Deoarece liliecii vânează şi peste suprafeţe de apă, presiunea va fi

47

resimţită şi prin intermediul modificărilor în structura entomofaunei care reprezintă

hrana acestor specii de lilieci.

i)Poluarea chimică nu reprezintă o ameninţare consistentă sau constantă, fiind

reprezentată doar de produse reziduale nedegradabile de tipul uleiurilor uzate şi a altor

substanţe poluatoare folosite sau rezultate în exploatarea forestieră şi care alterează

calitatea solului, a apelor de suprafaţă şi a surselor subterane.

ii) Poluarea organică respectiv acumularea de deşeuri organice constând în resturi

lemnoase rezultate din prelucrarea primară a buştenilor şi vechile amenajări din lemn

ale peşterii aflate în descompunere.

iii) Poluarea cu dejecţii de la animalele domestice acţionează în mică măsură;

h) Acţiunile naturale sunt mult mai restrânse şi constau în fenomenele îngheţ-dezgheţ şi

prăbuşirile naturale produse în peşteră, care pot acţiona fie direct, distrugând pe loc o

colonie aflată în raza prăbuşirilor, fie indirect prin modificarea morfologiei peşterii şi a

condiţiilor climatice.

Factori intrinseci - O altă categorie de factori care pot ameninţa răspândirea

speciilor de lilieci în zona studiată o reprezintă factori intrinseci, aceştia nereprezentând,

propriu-zis ameninţări la adresa speciilor, dar pot amplifica efectul factorilor extrinseci.

Factorii intrinseci sunt cei are ţin de cauze interne ale liliecilor, cum ar fi de exemplu anumite

boli (rabie, micoze şi alte infecţii datorate vieţii lor gregare), o constituţie genetică fragilă,

datorată cel mai adesea izolării unor populaţii mici, cu reducerea fluxului genic şi creşterea

gradului de homozigoţie. Între aceşti factori mai amintim şi rata reproductivă a speciilor

(care, fiind redusă la lilieci, face ca şi posibilitatea de redresare a populaţiilor diminuate să fie

limitată), răspândirea speciilor şi factorii genetici.

A. Fauna fosilă

Numeroase elemente de faună fosilă au fost identificate în sectorul superior al Peșterii

Tăușoare, în Sala Ursului de Cavernă. Aceasta este caracterizată de spații largi (150-200 m

lungime, 50 m lățime şi 10-15 m înălțime), cu un depozit sedimentar în pantă, acoperit parțial

de cruste și prăbușiri. Punctul terminal al acestei galerii este foarte aproape de suprafață, la

aproximativ 4-6 m, fapt care sugerează existența în această zonă a unei intrări fosile,

actualmente colmatată și neidentificată din punct de vedere morfologic la suprafață, pe

versantul nordic al Dealului Bașca, în ciuda eforturilor susținute desfășurate în acest sens. Se

poate presupune că această intrare, acum blocată, a permis accesul în interiorul peșterii pentru

speciile de urși și, posibil, pentru alte specii.

48

Tanatocenoza identificată în Galeria Ursului de Cavernă este caracterizată de un

număr mare de fosile de Ursus spelaeus și Ursus arctos, răspândite pe o suprafață

considerabilă (aproximativ 600-800 m2, cca. 10% din suprafața sălii), cu o structură a

populației comună celor mai multe situri cu Ursus spelaeus descrise din peșterile românești.

Materialul recoltat de către Domșa&Popa (1993), precum și cel prelevat de către

echipa Institutului de Speologie „Emil Racoviță” din București (2013-2014), a stat la baza

acestor considerații despre depozitul cu fosile din Galeria Ursului de Cavernă.

Domșa &Popa (1993) au extras cca. 300 de oase și fragmente de oase de urs.

Aproximativ 90% dintre acestea au fost atribuite ursului de peșteră -Ursus spelaeus, în timp

ce restul de 10% au fost diagnosticate ca aparținând ursului brun - Ursus arctos:

a) Ursus spelaeus: 49 fragmente de craniu; 38 dinți și fragmente de dinți; 21 fragmente

de vertebre; 43 coaste și fragmente de coaste; 17 fragmente de centură pelviană; 91

oase și fragmente ale membrelor anterioare și posterioare; 3 fragmente de os hioid; 1

fragment de baculum.

b) Ursus arctos: 5 fragmente de craniu; 6 fragmente de dinți; 11 fragmente de vertebre;

1 fragment de omoplat; 6 oase și fragmente ale membrelor anterioare și posterioare.

Materialul osteologic recoltat de către echipa Institutului de Speologie „Emil

Racoviță” din București (2013-2014), a fost prelevat cu scopul unei eventuale datări de vârstă

absolută (prin metoda radiocarbonului). Acesta cuprinde un molar 1 inferior, un scafoid și un

fragment de coastă, toate aparținând genului Ursus.

Cel mai probabil, așa cum poate fi dedus din contextul stratigrafic al depozitelor din

Galeria Ursului de Cavernă, vârsta depozițieiși a formării tanatocenozei este Pleistocen

superior. Trebuie menţionat în acest context că în România ultimii urşi de peşteră au fost

dataţi radiometric cu metoda 14C în jurul vârstei de 27.000 BP.

Structura populației, așa cum reiese din analiza materialului extras din peșteră, este

bimodală, în sensul că urșii juvenili și elementele foarte bătrâne sunt cel mai bine

reprezentate. Acest tip de structură bimodală este tipică pentru situri orizontale și

cvasiorizontale, cu acces facil. În cazul de față, mortalitatea este detip atriţional (moarte non-

violentă). Animalele au murit in situ, cel mai probabil în timpul hibernării, de inaniție sau

atacate de prădători (au fost identificate urme de mușcătură și roadere pe oasele care

aparțineau unor urși juvenili).

Momentul sigilării depozitului de oase cu sedimente aluviale și închiderea intrării

sunt, momentan, incerte. Producerea acestor evenimente ar fi putut surveni între Pleistocenul

49

superior şi Holocen, odată cu accentuarea proceselor de versant ce au însoțit oscilațiile

climatice din intervalul menționat.

Explicația pentru existența fosilelor doar în acest sector al peșterii rezidă, cel mai

probabil, din configurația sistemului endocarstic.

Galeria Ursului de Cavernă, prin dimensiunile sale generoase, a permis accesul și

popularea peşterii pe timpul hibernării, și pe cale de consecință, formarea depozitului fosil.

Dincolo de eforturile mari pe care le implică o săpătură paleontologică în acest punct,

faptul că există posibilitatea confirmării unui procent important de piese scheletice aparţinând

speciei Ursus arctos în acest depozit, împreună cu Ursus spelaeus, recomandă acest sit ca

unul valoros, ce oferă posibilitatea unor analize complexe privind vârstele asociațiilor

faunistice, paleodieta. Având două specii contemporane de urside, care împart același habitat,

se poate reconstrui, prin analiza izotopilor stabili, paleodieta acestora, foarte importante

pentru determinarea nișei ecologice caracteristice celor două specii. Astfel, vor putea fi

obținute rezultate valoroase privitoare la extincția speciei Ursus spelaeus și supraviețuirea

ursului brun în contextul schimbărilor de mediu de la finalul Cuaternarului.

Peştera Tăuşoare ascunde o succesiune de galerii care se întind pe o suprafață

cumulată de 28.490 mp.

Plecând de la clasificarea peșterilor, Peștera Tăușoare face parte din clasa A, care

include peşteri de valoare excepţională care, prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor,

sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internațional.

Caracterul educativ și științific pornește de la activitățile speologice care sunt premise în aria

naturală protejată:

1. Activități științifice, didactice și de documentare;

2. Activități speologice explorative;

3. Activități ecologice;

4. Activități turistice speologice specializate.

50

2.2. Descrierea ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare,

localizare

2.2.1. Localizarea ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare

Legea nr. 5/2000 desemnează 2.206. Peștera Tăușoare cu o suprafață de 71 ha, localizată

în comuna Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud.

Coordonatele geografice ale centrului ariei naturale protejate de interes național 2.206

Peștera Tăușoare sunt:

47°,26', 24,61'' Latitudine Nordică și

24°,31', 41,99'' Longitudine Estică, având cota altimetrică 1283 m.

Descrierea limitelor ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare.

Aria naturală protejată este plasată pe versantul nordic al Vârfului Bârlea. Către N-E limita

ariei este dată de drumul forestier care urcă spre Cabana Romsilva din Izvorul Tăușoarelor,

până la intersecția cu drumul forestier Valea Ursului, unde limita urmează malul stâng al

Părăului Izvorul Tăușoarelor, inclusiv albia minoră și majoră a acestuia. În partea nordică

limita este marcată de borna silvică 128 care delimitează parcelele silvice 35A și 35B, și

urmează pârâul până la izvor, apoi urcă pe cumpăna de ape spre est, până pe creasta Vârfului

Bârlea. Din acest punct limita se suprapune pe limita parcelei silvice 38B, marcată de borna

silvică nr. 133, și se menține pe cumpăna principală a apelor, delimitată de bornele silvice

147 și 140. De la borna 140 limita este reprezentată de talvegul părăului mărginaș vestic al

parcelei 37C și 37 B, până la intersectarea drumului forestier din partea de nord-est.

Suprafața delimitată în teren este de 71,8 ha, față de 71 ha prevăzută în Legea nr. 5/2000.

2.2.2. Geomorfologia

Relieful de suprafață este caracterizat de patru tipuri majore:

a) relieful modelat pe depozitele sedimentare de tipul conglomeratelor, gresiilor și

argilelor;

b) relieful carstic dezvoltat pe calcarele de vârstă Luteţian superior-Priabonian;

c) relieful modelat pe roci cristaline (micașisturi);

d) relieful dezvoltat pe corpul subvulcanic neogen.

51

Relieful dezvoltat pe gresii și conglomerate ocupă o suprafață puțin extinsă, în special

în zona mediană a ariei naturale protejate sub forma unei benzi relativ subțiri (50-100 m) ce

se intercalează între fundamentul cristalin și calcare. Conglomeratele și gresiile traversează

pe direcția nord-sud bazinul pârâului Izvorul Tăușoare sub forma unei fâșii înguste. Tipurile

de relief și elementele de morfografie sunt prezentate detaliat în Anexa nr. 8 la Planul de

management – Harta geomorfologică a ariei naturale protejate de interes național 2.206.

Peștera Tăușoare.

Relieful carstic. Calcarul ocupă suprafețe extinse în aria naturală protejată Peștera

Tăușoare sub forma unei benzi (bară) semiîngropate, care proeminează slab față de regiunile

învecinate. Deși suprafețele cu calcar ocupa spații relativ largi, relieful specific este destul de

slab reprezentat. Sunt prezente, totuși, câteva elemente specifice: dolinele, pierderi difuze

(imergențe), pereți abrupți.

Dolinele se găsesc pe o suprafață restrânsă, la circa 100 m amonte de intrarea în

Peștera Tăușoare, pe versantul stâng, la o altitudine relativă de circa 15-20 m. Cea mai mare,

cu un diametru 15-20 m și o adâncime 5 m, este asimetrică și stabilizată. A doua dolină se

regăsește în imediata vecinătate a primei doline și prezintă dimensiuni modeste: diametru 2-3

m, adâncime 2 m, cu pereți verticali, fiind o dolină “tânără”, activă. Se dezvoltă pe o direcție

nouă de carstificare și marchează o evoluție rapidă a acestui proces. Golul carstic creat prin

prăbușirea calcarului a atras după sine sufozionarea scoarței de alterare. Aceste două doline

învecinate corespund în subteran Sălii Muntelui.

Pe partea stânga a văii, începând cu zona intrării în peșteră sunt prezenți pereți abrupți

de mici dimensiuni, de 10-15 m înălțime, care au la origine subminarea versantului calcaros

de către pârâul Izvorul Tăușoarelor, și ca factor structural favorizant prezența capetelor de

strat. Sunt, de asemenea, prezenți pereți abrupți care marchează pe anumite porțiuni contactul

litologic dintre calcar în superpoziție față de gresiile și conglomeratele subordonate.

Se observă mase importante de grohotiș pe versantul sud-vestic al Dealului Bașca,

imediat sub înșeuarea de racord către masivul Vacin-Bârla (1628 m). Izvoarele de contact

(două), sunt situate la limita între calcar-gresii și conglomerate impermeabile, la obârșia văii

Tăului, aflată pe versantul sudic al dealului Bașca. Lapiezuri semi-îngropate apar izolat și pe

suprafețe mici în câteva puncte de pe ambii versanți ai dealului Bașca.

Relieful modelat pe roci cristaline/micașisturi. Aceste roci sunt prezente în

extremitatea estică a ariei naturale protejate pe areale extinse. Sunt caracterizate de un relief

cu aspect matur, greoi-monolitic caracteristic, din care pornesc văi asimetrice și interfluvii

slab schițate. Procesele actuale de modelare sunt puține și de slabă intensitate, principalele

52

zone afectate fiind, de asemenea, cele în care sunt semnalate intervenții antropice soldate cu

îndepărtarea învelișului vegetal protector, de exemplu drumurile.

Relieful dezvoltat pe corpul subvulcanic neogen. Acesta formează corpul central al

muntelui Bașca (1.325 m). Nu se individualizează în mod deosebit față de relieful

înconjurător și doar faptul că este flancat de mase de rocă sedimentară mai moi, face ca

acesta să se impună altitudinal sub forma unui vârf masiv – rotunjit.

2.2.3. Geologia

Constituţia geologică a regiunii din arealul ariei naturale protejat este una variată. În

acest areal este înregistrată o mare cantitate de precipitaţii căzute, ceea ce a favorizat

fenomenul de fragmentare internă a reliefului, la evoluţia căruia a contribuit, decisiv şi

substanţial, glaciaţiunea cuaternară.

Valea Izvorul Tăuşoarelor adăposteşte depozite paleogene tipice pentru bordura

sudică a Munţilor Rodnei. Între conglomeratele şi gresiile luteţian inferioare, care plachează

transgresiv şi discordant cristalinul şi seria marno-argilo-grezoasă priabonian-oligocenă, se

intercalează un pachet calcaros, datat iniţial Luteţian superior-Priabonian. Date ulterioare, de

ordin biostratigrafic, au atestat continuitatea sedimentării carbonatice până în Oligocenul

inferior (Rupelian). Stiva calcaroasă, dispusă pe direcţia NE-SV, este groasă de 60-80 m,

foarte înclinată şi afectată de falierea în blocuri a subasmentului.

În ceea ce privește fundamentul cristalin, în Munţii Rodnei, pe suprafeţe mari,

aflorează litogrupurile Rebra, Rodna şi Bretila, aparținând zonei cristalino-mezozoice a

Carpaţilor Orientali. În Bazinul Izvorul Tăuşoarelor el aparţine, din punct de vedere

structural, Pânzei de Rodna (Pânza Subbucovinică), reprezentată prin epimetamorfite: şisturi

verzi tufogene, sericito-cloritoase, cu cloritoid sau grafitoase, cuarţite, metaconglomerate,

metaarcoze, calcare şi dolomite.

Litogrupul Rebra, din unitatea subbucovinică de Rodna, ilustrat prin profile complete

cu precădere în Valea Rebrei, cuprinde, în principal, șisturi cristaline precambriene formate

prin metamorfism regional, în faciesul amfibolitelor cu almandin. În Bazinul Izvorul

Tăuşoarelor, acestea sunt reprezentate prin Formaţiunea de Ineu (Membrul Căldăruşii)

(Kräutner et al., 1989), formată din micaşisturi cu granaţi, gnaise cuarţoase cu biotit şi granat,

şi cuarţite cu biotit. Şisturile cristaline aflorează în estul perimetrului, în bazinul superior al

pârâului Izvorul Tăuşoarelor. Pe o distanţă de circa 500 m, înainte şi după confluenţa cu

Pârâul lui Nicolai, aceste roci aflorează în ambii versanţi ai pârâului, fiind reprezentate, în

principal, de micaşisturi şi gnaise cu granaţi şi biotit.

53

Litogrupul Bretila este reprezentat în pânzele infrabucovinice de Valea Vinului, Ştiol

şi Anieş prin mezometamorfite : gnaise microclinice, gnaise albe, fin granulare, care

alternează uneori cu amfibolite, gnaise oculare, paragnaise, micaşisturi, porfiroide,

metaserpentinite antigoritice cu crisotil sau clorit.

Litogrupul Rodna, dispus transgresiv peste litogrupul Bretila, reunește

epimetamorfite, care aflorează în contextul pânzelor infrabucovinice, în sublitogrupuri

distincte. Din punct de vedere petrografic, au fost identificate: şisturi verzi tufogene, sericito-

cloritoase, cu cloritoid sau grafitoase, cuarţite, metaconglomerate, metaarcoze, calcare şi

dolomite. Din cadrul acestui litogrup au fost semnalate parageneze de sulfuri polimetalice şi

depuneri hematitice, magnetitice şi sideritice.

Cuvertura sedimentară este formată exclusiv din depozite paleogene, depuse ulterior

tectogenezei mezocretacice (faza austrică), ca urmare a unor ingresiuni locale venite din zona

transcarpatică (Depresiunea Maramureşului).

Cele mai vechi depozite sedimentare care aflorează în perimetru sunt reprezentate de

conglomerate polimictice şi gresii cuarţitice, dispuse într-o bandă subţire, pe rama cristalină a

bazinului de sedimentare. Din acest nivel stratigrafic au fost identificate exemplare

numeroase de Nummulites millecaput, lamelibranchiate (Pecten sp.) şi plăci de echinoderme.

Contactul discordant dintre şisturile cristaline şi conglomeratele şi gresiile luteţiene este

vizibil în albia pârâului Izvorul Tăuşoarelor pe o lungime de circa 80 m.

Specii fosile, dintre care se pot cita Orbitolites complanatus, Chlamys subdiscors,

Pseudamussium corneum, Vulsella dubia transylvanica, Phacoides rectangulatus, Cordiopsis

incrassatus, Chama lamellosa, Pinna hungarica, Gryphaea gigantea, Macrosolen

hollowayssi, Venericardia complanata, Diastoma costellatum elongatum, Velates

schmidelianus şi Ampullospira oweni, sunt vizibile atât în aflorimente de pe Valea Izvorul

Tăuşoarelor, cât mai ales în galeriile peşterii.

Calcarele de Tăuşoare aflorează ca un pachet sedimentar bine stratificat, cu orientări

generale N-S şi înclinări de 35-40° în versanţii Văii Izvorul Tăuşoarelor. Ele sunt puternic

tectonizate şi carstificate, fiind prinse între formaţiuni impermeabile (fundamentul cristalin şi

conglomeratele luteţiene în bază, şi depozitele marnoase şi grezoase la partea superioară). În

partea estică a perimetrului, la contactul cu corpul riolitic de Başca, calcarele apar în poziţie

răsturnată, aproape verticală.

La partea superioară a pachetului calcaros aflorează, în continuitate de sedimentare,

un orizont de marne argiloase şi argile negre foioase, cu o grosime de câteva zeci de metri,

fără o încadrare stratigrafică certă. Peste aceste argile aflorează un pachet gros de gresii

54

cuarţitice alb-roşiatice, adeseori rubanate. Întreg ansamblul a fost atribuit de Kräutner et al.

(1989) intervalului stratigrafic Priabonian-Oligocen. Formaţiunea grezoasă se întinde spre

vestul regiunii în ambii versanţi ai Văii Gersa, constituind aşa-numita Gresie de Bârţu, care

este atribuită însă exclusiv Oligocenului.

La sud de Valea Izvorul Tăuşoarelor, corespunzând în mare Muntelui Başca,

aflorează un corp subvulcanic neogen, orientat NV-SE, tipic pentru magmatismul subsecvent

alpin (sarmaţian) din aria Rodna-Bârgău. El este format din riolite cu biotit (Kräutner et al.,

1989), alterate în zonele marginale (caolinizate). În literatura mai veche, acest corp a fost

considerat ca fiind alcătuit din dacite alterate, însă analizele petrografice mai noi indică o

proporţie a feldspaţilor alcalini-plagioclazi corespunzătoare riolitului.

Depozitele sedimentare dispuse peste fundamentul cristalin au urmat îndeaproape,

adesea prin fracturare, panta accentuată a depozitelor din fundament. Alături de segmentul

Parva-Cormaia din falia Rodnei (cu orientarea VSV-ENE), în regiunea Peșterii Izvorul

Tăușoarelor se cunosc alte trei dislocaţii disjunctive majore, care afectează atât fundamentul

cristalin, cât şi cuvertura sedimentară – în Valea Rebrişoarei (NNV-SSE), pe aliniamentul

Telcişor-Frasin-Văratec (paralel cu fractura anterioară) şi în Valea Seacă (NNE-SSV)

(Silvestru & Viehmann, 1982). Astfel se explică dezvoltarea Peşterii Izvorul Tăuşoarelor, cu

o denivelare de peste 400 m, într-o stivă de depozite calcaroase de numai 60-80 m grosime,

delimitată atât la bază, cât şi la top, de roci necarstificabile.

2.2.4. Hidrologia

Rețeaua hidrografică însumează o lungime totală de 111,4, km fiind constituită atât

din cursuri de apă permanente (42,7 km) cât și temporare (68,7 km).

Rețeaua hidrografică cu impact asupra celor două arii protejate suprapuse este

tributară bazinelor hidrografice ale râurilor Gersa, Rebra și Telcișor, care la rândul lor fac

parte din sistemul hidrografic al Someșului Mare. Suprafața cea mai mare (22.73 km2) este

drenată de rețeaua hidrografică a Gersei, având un procent de ocupare de 54.16 % din totalul

suprafeței cu impact asupra peșterii. Urmează ca pondere (23.59 %) bazinul Rebra situat în

sudul ariei naturale protejate și bazinul Telcișor (22.25 %) aflat la vest de acesta.

Bazinul hidrografic Gersa se prezintă ca un bazin asimetric, cu o extensie puternică

pe flancul estic, această distribuție spațială fiind rezultatul unor serii de captări prin eroziune

regresivă. Orientarea generală a bazinului hidrografic al Gersei este nord est-sud vest, aria

naturală protejată ocupând o poziție perpendiculară pe axul principal.

55

Tabel nr. 19

Bazinele hidrografice și suprafețele ocupate

în cadrul limitei habitatului de hrănire al chiropterelor

2.2.5. Pedologia

Tipurile de sol care predomină în aria naturală protejată se încadrează în clasa

Cambisolurilor (eutricambosoluri, districambosoluri) și Spodosolurilor, respectiv subclasa

prepodzolurilor. Informații privind tipurile de sol se regăsesc în Anexa nr. 9 la Planul de

management - Harta tipurilor de sol din aria naturală protejată de interes național 2.206.

Peștera Tăușoare.

În aria naturală protejată de interes național Peșterii Tăușoare, districambosolul

predomină în zona centrală, ocupând cea mai mare suprafață din cele trei subtipuri de sol.

Districambosolul prezintă o textură slab diferențiată, conținutul mare de schelet determină un

volum edafic mic, o permeabilitate ridicată și o capacitate scăzută de reținere a elementelor

nutritive. Din punct de vedere textural, subclasele de soluri întâlnite în arealul ariei naturale

protejate aparțin grupei mijlocie-lutonisipoasă până la grosieră-nisipolutoasă cu o medie a

fracției nisipoase de 64,88%, siltice 21,97% și argiloase 14,46%.

Spodosolurile reprezintă un orizont B humico-secvioxidic sau un orizont criptospodic,

caracterizat de acumularea iluvială de material amorf humic și alumic. Principalul tip de sol

regăsit în aria protejată este prebodzolul.

Nr.

crt.

Denumire

bazin Râuri

Suprafață bazin Procent

ocupare

(%) km2 ha

1 Gersa

Gersa

Afinișul (afluent)

Valea Tăului (afluent)

22.73 2273.03 54.16

2 Rebra

Valea Vinului (afluent)

Valea Arșiței (afluent)

Izvorul Vidrei (afluent)

9.90 989.83 23.59

3 Telcișor

Căprioara (afluent)

Izvorul Buscat (afluent)

Valea lui Grigore (afluent)

9.34 933.90 22.25

56

În aria naturală protejată de interes național 2.206. Peșterii Tăușoare se constată

prezența unui eutricambosol tipic cu schelet și orizont A humic bine conturat. Acesta ocupă

etajul inferior, în zona de luncă a pârâului Izvorul Tăușoarelor, inclusiv confluența cu Gersa.

Peisajul este caracterizat de existența spațiilor deschise (luncă) cu vegetație predominant

ierboasă. Suprafața are o înclinare redusă, prezintă inclusiv zone cu exces de umiditate și

acumulare deluvială de pe versanți.

2.2.6. Clima

Aria naturală protejată de interes național Peștera Tăușoare se află în zona de climat

temperat-continental, cu temperatura medie anuală de 9,8 °C. Primul îngheţ are loc la

începutul lunii noiembrie, iar primele valori pozitive ale temperaturii apar la începutul lunii

martie, astfel încât temperaturile negative acoperă circa 110 zile din an. Viteza vântului este

de 3,1 m/s şi se intensifică în lunile aprilie-iunie, iar în lunile noiembrie-decembrie se reduce.

Vânturile dominante sunt cele vestice, iar în timpul iernii pătrund în zonă curenţii de natură

polară nordică şi cei nord-vestici. Precipitaţiile medii multianuale sunt de peste 1000 mm, iar

gradul de nebulozitate este de peste 0,6. Cea mai ploioasă lună este iunie, iar cea mai

secetoasă este ianuarie.

Temperatura aerului a fost monitorizată de o stație ampasată la circa 200 m de intrarea

în peșteră, pe perioada 17.05.2013 – 20.05.2014 cu o frecvență orară. In perioada de

monitorizare au fost înregistrate variații ale temperaturii de la exterior cuprinse între – 11,2 și

+31,5 °C.

2.2.7. Flora și fauna

Flora

Proiecţia peşterii la suprafaţă este arealul cu un posibil impact asupra sistemului

endocarstic. Această suprafaţă este acoperită de habitate specifice pădurilor de conifere, în

proporţie de 76% şi cele specifice pădurilor de amestec, 24% din suprafaţa totală. Pădurile

sunt constituite din acidofile de molid, din etajul montan până la cel alpin, iar cele subalpine

fiind dominate de Piceea abies şi Piceea orientalis. Pădurile de molid sunt pipernicite,

prezintă un habitus columnar şi sunt identificate asociaţii cu straturi ierboase-subarbusive cu

evidente afinităţi subalpine, condiţionate de dispunerea altitudinală a ariei naturale protejate.

În urma activității de inventariere a florei din spațiul suprateran al Peșterii Tăușoare,

realizată de Institutul de Speologie ”Emil Racoviță” din București, a rezultat un număr de 45

de specii de plante. În zona ariei naturale protejate de interes național Peștera Tăușoare nu s-

57

a identificat un tip de habitat bine definit, deoarece fitocenozele care se regăsesc pe

suprateranul peșterii sunt fitocenoze de tranziție, de la păduri de conifere defrișate spre

regenerarea pădurii. In această fază au fost găsite dominante următoarele specii pioniere:

Betula pendula, Tusilago farfara, Rubus praecox. S-a putut, însă, constata starea favorabilă

de regenerare a speciilor de conifere: Picea, Abies, Larix.

Conform Manualului de Interpretarea Habitatelor Natura 2000 din România (Gafta și

Mountford, 2008), aceste habitate aparțin următoarelor tipuri: 9420 Păduri alpine de Larix

decidua şi/sau Pinus cembra și 9410 Păduri acidofile de molid (Picea) din etajul montan

până în cel alpin (Vaccinio-Piceetea).

În urma studiilor din zona supraterană Tăușoare putem aproxima că fitocenozele descrise

aici vor edifica, în viitor, următoarele tipuri de habitate, R4208, R4204 și R4203, în

conformitate cu Habitatele din România (Doniță et al., 2005).

Frecvenţa şi abundenţa numerică procentuală a speciilor identificate în releveele

efectuate în aria naturală protejată de interes național Peştera Tăuşoare este prezentată în

tabelul nr. 20 de mai jos:

Tabelul nr. 20

Listă specii de floră

Abundența

Specii identificate Frecvență specie în relevee procentuală a

speciei (%)

Driopteris felix-mas 100 17

Rubus praecox 80 4.3; ++

Luzula sylvatica 100 10.6

Lactuca alpina 40 ++

Abies alba 40 6.4

Picea abies 40 6.4

Salix capraea 40 4.3

Doronicum austriacum 40 ++

Hieracium bifidum 80 ++++

Corylus avellana 40 4.3

Betula pendula 40 4.3

Abies alba (juv.) 20 6.4

Picea abies (juv.) 20 +

Rubus idaeus 60 +++

Lamium purpureum 20 +

Fagus sylvatica (juv.) 20 +

Populus sp. 20 2.1

Larix decidua 20 8.5

Acer pseudoplatanus 20 2.1

58

Festuca sp. 40 6.4; +

Tusilago farfara 20 +

Carduus acanthoides 20 +

Daucus carota 20 +

Ranunculus acris 20 +

Campanula abientina 20 +

Myosotis sylvatica 20 +

Euphorbia cyparissias 20 2.1

Equisetum arvense 20 +

Potentilla recta 20 +

Rumex acetosella 20 +

Achillea milefolium 20 2.1

Medicago falcata 20 2.1

Hieracium aureum 20 +

Telekia speciosa 20 +

Aquilegia sp. 20 +

Cruciata glabra 20 +

Trifolium aureum 20 2.1

Hypericum perforatum 20 +

Plantago major 20 +

Thymus pulegioides 20 2.1

Carex sp. 20 4.3

Leuchamthemum vulgare 20 +

Prunella vulgaris 20 +

Trifolium pratense 20 2.1

Galium aparine 20 +

Fauna

Rezultatele studiului efectuat de Institutul de Speologie “Emil Racoviță” în perioada

2013-2014 au evidențiat următoarele specii:

a) păsări – enumerate în tabelul nr. 21;

b) mamifere și alte vertebrate – enumerate în tabelul nr. 22;

c) nevertebrate - enumerate în tabelul nr. 23.

59

Tabel nr. 21

Listă specii de păsări

Păsări

Denumirea științifică Denumirea

popular

Denumirea științifică Denumirea populară

Accipiter nisus Uliu păsărar Cinclus cinclus Pescărel negru

Accipiter gentilis Uliu porumbar Columba oenas Porumbelul de

scorbură

Actitis hypoleucos Fluierar de munte Columba palumbus Porumbelul gulerat

Aegithalus caudatus Pițigoi codat Corvus corax Corb

Alauda arvensis Ciocârlie de câmp Corvus corone cornix Cioara griva

Anthus spinoletta Fâsa de munte Cuculus canorus Cuc

Anthus trivialis Fâsa de pădure Delichon urbica Lăstun de casă

Asio otus Ciuf de pădure Dendrocopos major Ciocănitoare pestriță

mare

Aquila pomarina Acvilă țipătoare

mică

Dendrocopos leucotos Ciocănitoare cu spate

alb

Bombycilla implicate Mătăsar Dryocopus martius Ciocănitoare neagră

Buteo buteo Șorecar comun Falco tinnunculus Vânturel roșu

Carduelis carduelis Sticlete Ficedula albicollis Muscar gulerat

Carduelis chloris Florinte Fringilla coelebs Cinteza

Carduelis spinus Scatiu Garrulus glandarius Gaița

Certhia familiaris Cojoaica de pădure Glaucidum passerinum Ciuvica

Lanius collurio Sfrâncioc roșiatic Parus ater Pițigoi de bradet

Loxia curvirostra Forfecuța Parus cristatus Pițigoi motat

Lullula arborea Ciocârlie de pădure Parus major Pițigoi mare

Monticola saxatilis Mierla de piatră Parus montanus Pițigoi de munte

Motacilla alba Codobatura albă Parus palustris Pițigoi sur

Motacilla cinerea Codobatura de

munte

Phylloscopus collybita Pitulice mică

60

Muscicapa striata Muscarul sur Phylloscopus trochilus Pitulice fluierătoare

Nucifraga

caryocatactes

Alunar Phoecicurus ochruros Codros de munte

Picoides tridactylus Ciocănitoare de

munte

Sitta europaea Ticlean

Picus canus Ghionoaie sură Scolopax rusticola Sitar de pădure

Prunella modularis Brumarita de pădure Sturnus vulgaris Graur

Pyrrhula pyrrhula Mugurar Sylvia curruca Silvie mica

Regulus regulus Ausel cu cap galben Sylvia atricapilla Silvie cu cap negru

Turdus merula Mierla Troglodytes troglodytes Ochiu-boului

Turdus philomelos Sturz cântător Turdus torquatus Mierla gulerată

Turdus pilaris Cocoșar

Sursa: Studii în cadrul proiectului ”Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de

interes național Peștera Tăușoare”,Lot 2, 2013-2014

Tabel nr. 22

Listă mamifere și alte vertebrate

Mamifere și alte vertebrate

Denumirea științifică Denumirea popular Denumirea științifică Denumirea populară

Apodemus agrarius Șobolan de câmp Mustela nivalis Nevăstuica

Apodemus sylvaticus Șoarece de pădure Neomys anomalus Chițcanul de mlaștină

Canis lupus Lup Neomys fodiens Chițcanul de apă

Capreolus capreolus Căprioara Pitymus subterraneus Șoarecele

subpământean

Cervus elaphus Cerb European Putorius putorius Dihor comun

Clethrionomys

glareolus

Șoarecele-scurmător

de pădure

Sicista betulina Șoarece vărgat

Dryomys nitedula Pârș de pădure cu

coada stufoasă

Sciurus vulgaris Veverița

Felis silvestris Pisica salbatică Sorex alpinus Chițcan de munte

Lepus europaeus Iepure de camp Sorex araneus Chițcan comun

61

Lynx lynx Râs Sorex minutus Chițcan pitic

Martes foina Jder de piatră Talpa europaea Cârtița

Martes martes Jder de copac Ursus arctos Urs

Meles meles Viezura, bursuc Sus scrofa Mistreț

Microtus agrestis Șoarecele de pământ Vulpes vulpes Vulpe

Microtus arvalis Șoarce de camp Salamandra

salamandra

Salamandra

Microtus nivalis Șoarece de zăpadă Triturus alpestris Tritonul alpin

Muscardinus

avellanarius

Pârș de alun Triturus montandoni Tritonul carpatic

Mus musculus Șoarece de casă Bombina variegata Broasca cu burta

galbenă

Mustela erminea Hermina Rana temporaria Broasca roșie de

munte

Bufo bufo Broasca râioasă brună Lacerta agilis Șopârla de câmp

Bufo viridis Broasca râioasă verde Lacerta vivipara Șopârla de munte

Rana dalmatina Broasca roșie de

pădure

Anguis fragilis Șopârla fără membre

Elaphe longissima Șarpele lui Esculap

Sursa: Studii în cadrul proiectului ”Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de

interes național Peștera Tăușoare”, Lot 2, 2013-2014

Tabel nr. 23

Listă specii nevertebrate

Nevertebrate

Ordin Specia

Ortoptera Isophia brevipensis

Pholidoptera transsylvanica

Miramella ebneri carpathica

Lepidoptera E. pharte belaensis

E. epiphron transsylvanica

62

Parnassius Mnemosyne

Lycaena helle

L. alciphron

Zerynthia polyxena

Acherontia atropos

Pieris bryoniae carpathensis

Argynnis laodice

Coenonympha tullia

Psodos quadrifaria

Ocnogyna parasita

Coleoptera Ampedus pomonae

Pidonia lucida

Saperda scalaris

Lepiura quadrifasciata

Rosalia alpina

Carabus zawadskii

Duvalius proceroides

Odonata Lestes dryas

Coenagrion hylas

Ischnura elegans

Aeshna cyanea

Cordulegaster boltonii

Libellula quadrimaculata

Sympetrum sanguinum

Pyrrhosoma nymphula

Sursa: Studii în cadrul proiectului ”Sistem de management eficient al sitului de importanță comunitară și ariei de

interes național Peștera Tăușoare”, Lot 2, 2013-2014

63

2.2.8. Infrastructura și facilitățile pentru vizitare

Dezvoltarea redusă a infrastructurii şi acoperirea redusă a căilor de comunicaţie au

determinat o dezvoltare foarte înceată şi neconvingătoare a turismului în bazinul Gersei.

Traseele turistice omologate de Ministerul Turismului sunt:

1. Stațiunea Sângeorz-Băi – Valea Cormaia – Cabana “Farmecul Padurii” – Vf. Cormaia.

2. Stațiunea Sângeorz-Băi – Vf. Craia – Vf. Țapului – Tarnița “Obârșia Rebrei”.

3. Sat Parva – Valea Rebrei – Tarnița “La Cruce”.

4. Sat Parva – Șaua Basca – Peștera Tăușoare – Izvorul Negru.

5. Sat Parva – Muntele Locurele.

6. Valea Rebrei – Izvorul Ursului –Șaua Craia.

7. Valea Rebrei – Izvorul Gușatu –Șaua Zânelor.

8. Sat Rebrișoara – Valea Rebrei – Tarnița “La Cruce”.

9. Comuna Telciu – Valea Telcișorului – Vf. Tomnatic – Tarnița Bătrânei.

2.2.9. Valorile turistice și recreaționale/științifice și educative

Din punct de vedere recreațional, partea supraterană a ariei naturale protejate Peștera

Tăușoare este bogată în spații în aer liber, peisaje, cărări și drumuri montane. Potenţialul natural

este dat de varietatea reliefului montan din proximitate, mai ales de trecerea de la muscelele

Năsăudului către Munții Rodna, de climatul favorabil, de adăpost, de peisajul carpatic în care

domină zonele împădurite.

O potenţială activitate care poate aduce beneficii economice o constituie promovarea

ecoturismului prin realizarea de activităţi precum: drumeţiile, cicloturismul, călăria, observarea

faunei. În prezent, acestea nu sunt deloc practicate, deşi biodiversitatea zonei şi peisajul specific

sunt resurse de mare valoare, posibile generatoare de fluxuri de ecoturişti.

Valorile științifice și educative ale arealului pot fi valorificate prin organizarea periodică

de activități educative cu elevi/studenți din comunitățile locale și un numai, precum și activități

științifice de cercetare cu privire la speciile de faună și floră existente în aria naturală protejată de

interes național Peștera Tăușoare.

64

CAPITOLUL III

OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI

3.1. Temele Planului de management

Prezentul capitol reprezintă documentul de stabilire a obiectivelor şi a măsurilor de

management care trebuie întreprinse, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, şi ţinând

cont de caracteristicile specifice ale ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare și ale sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare.

Acest plan este structurat pe patru teme principale:

1) Conservarea și managementul biodiversităţii, al speciilor și habitatelor de interes conservativ;

2) Administrarea și managementul efectiv al ariei naturale protejate de interes național 2.206.

Peștera Tăușoare și sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare;

3) Comunicare, educație și conștientizarea publicului;

4) Cercetare științifică.

3.2. Obiectivele Planului de management

Tabel nr. 24

Temele și obiectivele specifice ale Planului de management

Temele Obiective specifice

A.Conservarea și managementul

biodiversității, al speciilor și

habitatelor de interes conservativ

OS1.Asigurarea conservarii speciilor și habitatelor

pentru care au fost declarate cele două arii protejate

B.Administrarea și managementul

efectiv al al ariei naturale protejate de

interes național 2.206. Peștera Tăușoare

și sitului de importanță comunitară

ROSCI0193 Peștera Tăușoare

OS2.Asigurarea managementului eficient al ariei

naturale protejate de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare și a sitului de importanță comunitară

ROSCI0193 Peștera Tăușoare cu scopul menținerii

stării de conservare favorabilă a speciilor și habitatelor

de interes conservativ

C.Comunicare, educație și

conștientizarea publicului

OS3.Creşterea nivelului de conştientizare –

îmbunătăţirea cunoştinţelor şi schimbarea atitudinii şi

comportamentului – pentru grupurile interesate care

au impact asupra conservării biodiversităţii

65

Temele Obiective specifice

D.Cercetare științifică OS4.Incurajarea și promovarea cercetării științifice

din peșteră și din afara ei

66

CAPITOLUL IV

IMPLEMENTAREA PLANULUI DE MANAGEMENT

4.1.Lista măsurilor de conservare și protecție a ariilor protejate și biotopului

Pe suprafața ariei protejate de interes naţional Peştera Tăuşoare starea de conservare a

habitatelor este afectată de defrișările care încă se realizează în vecinătate, precum și de

pășunat.

Principalele măsuri de conservare și protecție care se impun pentru menţinerea habitatelor

de hrănire ale liliecilor din aria protejată de interes național și din situl de importanță comunitară

ROSCI0193 Peștera Tăușoare, în vederea păstrarii trăsăturilor naturale specifice, sunt:

a) Verificarea permanentă a sistemului de închidere al peșterii, pentru a se evita

vandalizarea și pătrunderea ilegală în subteran;

b) interzicerea exploatării materialului lemnos și a pietrei de pe teritoriul ariei protejate,

în baza unui Protocol de colaborare încheiat între Custode și entitatea juridică care

administrează suprafața forestieră;

c) interzicerea modificărilor de orice fel a regimului de curgere al apelor de suprafață;

d) recomandarea limitării de către administratorul drumului a traficului greu (peste 3,5 t)

pe drumurile forestiere de pe suprafața celor două arii protejate;

e) monitorizarea continuă a factorilor de mediu și a populațiilor de chiroptere, cu

respectarea zonarii interne stabilite prin prezentul plan de management.

f) interzicerea construcțiilor sau investițiilor (ex. drumuri, cariere), cu excepția celor

legate de administrarea și monitorizarea ariei protejate;

g) monitorizarea debitului râului Izvorul Tăușoarelor și a regimului pluviometric din

imediata vecinătate a peșterii;

h) readucerea peșterii la condițiile de ventilație apropiate de cele existente în momentul

descoperirii acesteia prin reducerea secțiunii intrării la circa o treime din suprafața

actuală, cu menținerea accesului nerestricționat pentru chiroptere;

i) interzicerea prelevării de material din depozitele sedimentare, precum şi a deranjării

acestora sub orice formă, prin procedee fizice, mecanice sau prin contaminare

67

chimică. Depozitul sedimentar, în întregul său, reprezintă o "arhivă" deosebit de

valoroasă, chiar dacă anumite elemente sunt imperceptibile ochiului uman;

j) interzicerea extragerii din peşteră, în stare integrală sau fragmentară, a oricăror

speleoteme de precipitaţie chimică şi/sau a unor noduli carbonatici diagenetici - “bile

de Tăuşoare” sau a degradării acestora, prin orice mijloace, de natură fizică, mecanică

sau chimică;

k) interzicerea modificării oricăror parametri microclimatici din ariile de ocurenţă a

mineralelor sulfatice hidratate (gips ş.a.). Efectele reducerii umidităţii sunt evidenţiate

mai ales de mirabilit (care prin deshidratare se transformă în thenardit). Ca urmare, se

impune evitarea strictă a modificării regimului de ventilaţie al peşterii (după

readucerea acestui regim de ventilație la cel prezent la data descoperii peșterii), fie

prin blocarea, fie prin dezobstrucţia unor structuri ale acesteia, precum şi limitarea

accesului vizitatorilor, indiferent de motivul prezenţei acestora în peşteră, în punctele

de ocurenţă a mineralelor sulfatice;

l) interzicerea prelevării de eşantioane cu conţinut micro- şi sau macrofosil din calcarele

în care se dezvoltă peştera şi a distrugerii prin orice mijloace a suprafeţelor expuse ale

pereţilor care evidenţiază un astfel de conţinut, precum şi a recoltării/ degradării

resturilor scheletice, indiferent de dimensiune, stare de conservare, specie etc. de pe

planșeul peșterii ori din sediment. Măsurile de interdicţie a prelevării precizate la

punctele a), b) şi d) trebuie aplicate indiferent de scopul activităţilor, cu excepţia

situaţiilor când recoltarea este absolut necesară pentru efectuarea de cercetări

ştiinţifice, cu condiția limitării impactului asupra mediului subteran la minimul

posibil, iar persoanele implicate solicită şi obţin din partea instituţiilor abilitate o

autorizaţie specială pentru astfel de activităţi;

m) ocolirea de către orice fel de vizitatori a zonei desemnate ca reprezentând depozit cu

conținut fosilifer (Anexa nr.11 la Planul de management – harta zonă cu conținut

depozit fosilifer). Dincolo de prezența mai mult sau mai puțin evidentă a fosilelor,

trebuie menționat că suprafețele planșeelor sunt întotdeauna susceptibile de a

conserva urme ale activității viețuitoarelor ale căror oseminte compun depozitele

fosilifere (de ex. cuiburi de hibernare, urme plantare, coprolite etc). De cele mai multe

ori acestea sunt greu de observat. De asemenea, pășind, chiar cu atenție, pe un astfel

68

de depozit există pericolul de a degrada (prin tasare) fosilele acoperite cu un strat

superficial de sediment;

n) interzicerea strictă a modificării antropice a regimului hidrodinamic al cursurilor

subterane, precum şi a degradării, prin orice mijloace, a proprietăţilor organoleptice

şi/sau a compoziţiei chimice a apei.

Deoarece Rețeaua Ecologică Natura 2000 ia în considerare realitățile economice, sociale

și culturale ale zonei, conservarea speciilor și habitatelor trebuie să se realizeze printr-un

management activ dar, în aceeaşi măsură, durabil. Pentru atingerea acestui deziderat, Directiva

Habitate (92/43/CEE), prin articolul 6, prevede obligații ale statelor membre cu privire la

gospodărirea siturilor Natura 2000. Articolul reglementează atât măsurile privind conservarea,

cât și cele necesare a fi aplicate în derularea unor activități/proiecte cu potențial negativ asupra

stării de conservare favorabilă a habitatelor și speciilor din situri.

În marea lor majoritate, factorii extrinseci care determină declinul populaţiilor de lilieci

sunt reprezentaţi de acţiunile antropice asupra mediului înconjurător. Supravieţuirea speciilor

este posibilă doar prin păstrarea calităţii mediului. Ca urmare, orice intervenţie umană constituie

un element susceptibil de a altera condiţiile de existenţă proprii liliecilor şi, implicit, de a

determina reducerea drastică a efectivelor.

Întrucât Peştera Tăuşoare reprezintă principalul adăpost al chiropterelor din aria naturală

protejată orice intervenţie naturală şi umană care afectează cadrul natural al cavităţii subterane,

cum sunt defrişările şi schimbarea compoziţiei floristice de la suprafaţă, impactul antropic,

efectele de îngheţ-dezgheţ propagate pe mare distanţă de la intrare pot induce modificări

suficient de mari în topoclimat pentru ca peştera să-şi piardă proprietăţile de adăpost favorabil

pentru lilieci.

Măsuri de protecție a chiropterelor

În România toate speciile de chiroptere sunt protejate prin lege, împreună cu

adăposturile și cu habitatele lor de hrănire astfel se impun o serie de măsuri de protecţie, care să

asigure menţinerea populaţiilor de lilieci din situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera

Tăușoare într-o stare de conservare favorabilă. Aceste măsuri se referă atât la conservarea

liliecilor, cât şi a habitatelor şi adăposturilor lor.

69

Perioade vulnerabile

În viaţa liliecilor există două perioade extrem de vulnerabile:

1. Perioada de hibernare (15 octombrie – 15 aprilie) şi

2. Perioada de naştere şi creşterea puilor (15 mai – 15 august).

Pentru situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare, care adăposteşte doar

colonii de hibernare, critică este perioada 15 octombrie – 15 aprilie, ceea ce presupune măsuri

suplimentare de protecţie în acest interval anual, respectiv:

a) În acest interval nu se efectuează nici un fel de vizite ; singurele intrări permise în peşteră

fiind cele două vizite de monitorizare sezonieră şi intrările în interes ştiinţific autorizate;

b) Se delimitează căi de acces înguste, de 40-50cm, la o distanţă minimă similară faţă de

pereţii peşterii, care să protejeze liliecii care hibernează la înălţimi de 1-1,5 m, unde sunt

complet expuşi riscului de a fi deranjaţi sau chiar acroşaţi din mers;

c) Se utilizează echipament de protecţie personală, de tip speologic, care contribuie la

reducerea riscului de acroşaj şi la asigurarea securităţii personale. Acesta include obligatoriu

cască cu ecleraj exclusiv electric inclus, cizme de cauciuc pentru evitarea alunecării şi haine

de protecţie. Se va evita pătrunderea în peşteră cu salopetă murdară cu argilă şi/sau material

organic din alte peşteri, pentru a nu produce o eventuală contaminare microbiană sau de altă

natură. Este interzisă introducerea şi abandonarea în peşteră a oricărui material alohton,

inclusiv cele de natură organică.

Comportament de vizitare

In situaţia în care este permis accesul în peşteră în perioada de hibernare, pentru

monitorizare, cercetări şi alte situaţii special autorizate, se impun următoarele restricţii

suplimentare:

În afara peșterii:

a) In perioada critică (15 octombrie – 15 aprilie) se va permite numai intrareaîn scop de

cercetare şi în grupuri mici (maxim 4-5 persoane);

70

b) Se vor oferi vizitatorilor informaţii despre chiroptere, menite să reducă curiozitatea şi

presiunea „in situ” asupra liliecilor şi totodată să educe vizitatorii în scopul conştientizării

şi protejării lor;

c) Se va încuraja comportamentul pro-natura de conservare a viețuitoarelor în şi împreună cu

mediul lor;

d) Se vor oferi explicaţii referitoare la lilieci, precum şi avertizările necesare, în afara

peşterii, în spațiul destinat constituirii grupului;

În interiorul peșterii:

a) Se respectă poteca şi nu se permite risipirea vizitatorilor;

b) Este obligatorie ocolirea coloniilor de lilieci sau a liliecilor solitari;

c) Se interzice iluminarea directă a liliecilor, iar atunci când este posibil, se asigură

obscuritatea în zona coloniei de lilieci;

d) Se interzice atingerea liliecilor;

e) Se interzice fotografierea cu blitz a exemplarelor solitare şi a coloniilor şi nu se filmează

liliecii. In ambele cazuri excepţiile sunt permise doar în condiţii reglementate şi autorizate

de forurile competente.

f) Se interzice trecerea pe sub / sau la distanţe mai mici de 50 cm de exemplarele solitare şi

la mai puţin de 1 m de colonii;

g) Trecerea prin apropierea liliecilor se va face rapid şi în linişte, cu evitarea staţionării, cu

excepţia cazurilor special autorizate, care se rezumă la cercetare, salvări, echipări de

siguranţă sau protecţie;

h) Se limitează conversaţia şi producerea oricărui zgomot. Se vorbește în șoaptă şi doar dacă

este absolut necesar;

i) Se reduce intensitatea luminii în apropierea liliecilor şi se direcţionează spotul luminos

doar spre potecă.

4.2. Planul anual de acţiuni

Planul anual de acţiuni are în vedere fundamentarea principalelor acţiuni şi activităţi, într-

un cadru instituţional coerent, la nivelul administraţiei Peşterii Tăuşoare care va fi în măsură –

prin acţiunile şi activităţile cuprinse – să satisfacă nevoile identificate, să asigure necesarul de

conservare a peşterii şi să atingă obiectivele propuse pentru aceasta.

71

Planul anual de acţiune detaliază acţiunile prevăzute în cadrul planului de management

pentru perioada de timp vizată şi le transpune în sarcini şi acţiuni specifice. Un program anual de

activităţi defineşte sarcini, evenimente şi ţinte specifice necesare pentru realizarea acţiunilor din

planul de management. Acțiunile sunt planificate a fi implementate în următorii 5 ani și sunt

reflectate în bugetul Planului de management, cuprins în Anexa nr.10 la Planul de management.

Astfel, prezentul capitol va cuprinde descrierea activităţilor şi acţiunilor prevăzute în aria

protejată, pe cele două componente ale sale, suprateran şi subteran, precum şi considerarea

duratei acestora de implementare. În cele ce urmează, vom prezenta, pentru fiecare acţiune

aferentă obiectivelor identificate în cadrul Planului de management la nivelul capitolului

anterior, următoarele elemente:

a) obiectivele specifice;

b) activităţile de management;

c) indicatorii de realizare cuantificabili sau măsurabili;

d) calendarul acţiunii;

e) resurse necesare;

f) colaboratori.

Planul de management al ariei naturale protejate de interes național Peștera Tăușoare şi al

sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare include acțiuni a căror prioritate

variază. Fiecărei acțiuni i s-a acordat una dintre cele trei priorități standard:

1) Prioritate 1 = Acțiunea este obligatoriu să fie îndeplinită pe parcursul duratei de existență

a planului

2) Prioritate 2 = Acțiuni care ar trebui să fie realizate

3) Prioritate 3 = Acțiuni ce ar putea să fie realizate când timpul și/sau resursele rămân

disponibile după îndeplinirea acțiunilor 1 și 2

72

Tema A. Conservarea si managementul biodiversității, al speciilor și habitatelor de interes conservativ

Colaboratori Resurse

financiare

Obiectiv OS1.Asigurarea conservarii speciilor și habitatelor pentru care au fost declarate cele două arii

protejate

Acțiuni de management Indicator de realizare Prioritate An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

1.1. Reevaluarea periodică a

profilului peșterii și

monitorizarea debitului

râului de la suprateran și a

regimului pluviometric din

imediata vecinatatea a

peșterii

Hărţi actualizate periodic la un interval

de 5 ani:

-o hartă cu suprafața subterană,

actualizată, în funcție de activitățile de

explorare speologică și de modificările

geomorfologice ale subteranului;

- un grafic debite râu suprateran;

- un grafic regim pluviometric

P1

Institute de

speologie,

prestatori de

servicii

specializați

66.000

RON

1.2.Marcarea traseelor

parcurse în subteran în mod

corespunzător

1 kilometru de marcaj pe traseul

Intrare-Sala de Mese, marcarea zonelor

cu valoare peisagistică P2

Autorități ale

administratiei

publice

locale,

implicate,

ONG-uri

2200

RON

1.3.Elaborarea unei

metodologii de vizitare pe

fiecare traseu în parte

3 metodologii de vizitare

pentru 3 trasee de vizitare

1 set reguli de vizitare P1

Autoritățile

ale

administrațiil

or publice

locale

1500

RON

73

1.4.Completare şi

reactualizare periodică a

listelor de floră și faună de

la suprafața peșterii şi a

amenajamentelor silvice

1 reactualizare la un interval de 5 ani

P1

Prestatori de

servicii,

Autorități ale

administrațiil

or publice

locale, Ocolul

Silvic

45.000

RON

1.5.Întreprinderea de

demersuri în vederea

limitării traficului greu peste

3,5 tone în proximitatea

intrării în peșteră

1 întâlnire cu autoritățile locale și

administratorul drumului și o adresă

către Ocolul Silvic responsabil P3

Autorități ale

administrațiil

or publice

publice locale

1500

RON

1.6.Protecția fizică a

adăposturilor speciilor de

chiroptere

1 acțiune de asigurare a integrității

porții de restricționare în subteran

precum și reducerea portalului de

intrare la 1/3 din suprafața actuală.

P2

Autorități ale

administrațiil

or publice

locale

1400

RON

1.7.Elaborarea unui protocol

de colaborare cu Ocolul

silvic care gestionează

fondul silvic, precum şi cu

proprietarii de drept ai

terenului suprateran aflat în

protecție, în scopul

conservării florei și faunei

de pe suprafața de protecție

Protocol de colaborare semnat

P2

Autorități ale

administrațiil

or publice

locale, Ocolul

Silvic,

locuitorii

comunităților

locale

1200

RON

1.8. Monitorizarea Studii realizate la un interval de 5 ani P1 Prestatori de 80.000

74

permanentă și recenzarea

populației de chiroptere

- o hartă cu siturile de hibernare ale

chiropterelor, pe sezoane anuale de

hibernare;

servicii

specializați

RON

Tema B.Administrarea și managementul efectiv al ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare și a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare

Colaboratori Resurse

financiare

Obiectiv OS2.Asigurarea managementului eficient al ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare și a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare cu scopul menținerii

stării de conservare favorabilă a speciilor și habitatelor de interes conservativ

Acțiuni de management Indicator de realizare Prioritate An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

2.1.Asigurarea unui program

optim de lucru pentru

custode, ghizi şi alte

persoane implicate

1 Program de lucru pentru persoanele

implicate actualizat anual sau ori de

câte ori este cazul P1

Custodele

ariilor protejate

500 RON

2.2.Asigurarea

echipamentului adecvat

pentru custode și ghizi

Achiziții de echipament adecvat

pentru persoanele implicate, cel puțin

un set de echipament de protecție

speologic pentru ghid (combinezon,

subcombinezon, cască de protecție, o

pereche de cizme de cauciuc)

Achiziția de echipamente, dotări cu

logistică de birou sau logistică de

teren

P1

Custodele

ariilor protejate

15.000

RON

75

2.3.Realizarea de întâlniri în

vederea interzicerii

modificărilor de orice fel a

regimului de curgere al

apelor de la suprafață

-2 întâlniri de lucru cu reprezentanții

autorităților locale și Apele Române în

vederea stabilirii unui regulament care

să se aplice la nivelul ariei naturale

protejate

P2

Autorități ale

adiministrațiilor

publice locale,

Apele Române,

specialiști

2500 RON

2.4.Elaborare plan de

prevenire a accidentelor în

mediul subteran

Plan de prevenire a accidentelor și

organizarea activității de salvare din

peșteră

P2

Autorități ale

administrației

publice,

Salvamont,

Federația

Română de

Speologie

500 RON

2.5.Actualizarea

Regulamentului ariei

naturale protejate de interes

național și a sitului de

importanță comunitară

ROSCI0193 Peștera

Tăușoare la un interval de 5

ani

1 actualizare o dată la 5 ani, sau ori de

câte ori este necesar

P1

Autorități ale

administrației

publice locale

1000 RON

2.6.Reabilitarea elementelor

de infrastructură, în scopul

asigurării accesului şi

siguranţei persoanelor

implicate, în peșteră

O scară de acces pe Galeria Gipsului,

la Orgă;

O scară de acces pe Galeria Gipsului,

la Cascadă

P3

Autorități ale

administrației

publice locale,

voluntari

8000 RON

2.7.Alcătuirea unui jurnal al 1 Jurnal al peşterii actualizat periodic, P1 Autorități ale 1000 RON

76

peşterii care să cuprindă date privind intrările

în peșteră și vizitele supraterane, nr

participanți, orare de vizitare,

observații

administrației

publice locale

2.8.Prevenirea incendiilor pe

suprafaţa supraterană a celor

două arii naturale protejate

Un panou de avertizare

1 înștiințare/an către proprietarii de

terenuri

P1

Autorități ale

administrației

publice locale

1500 RON

2.9. Prevenirea realizării

tratamentelor

chimice/pesticice/substanțe

chimice și promovarea

conceptelor și metodelor de

combatere biologică în aria

naturală protejată

Înștiințări către proprietarii de terenuri

P1

Autorități ale

administrației

publice locale

1000 RON

2.10. Dezvoltarea

activităţilor turistice

desfăşurate în cadrul ariei

naturale protejate de interes

național și a sitului de

importanță comunitară

1 Listă cu activităţi turistice benefice

ariei naturale protejate

500 de afișe distribuite P3

Autorități ale

administrației

publice locale

Societăți

comerciale

4500 RON

2.11.Verificarea respectării

regulamentului și a

prevederilor planului de

management

Număr de vizite în teren

Număr de analize, verificări

P1

Autorități ale

administrației

publice locale,

Instituții

abilitate

8000 RON

2.12.Asigurarea finanţării/ Număr de proiecte elaborate P1 Autorități ale 2500 RON

77

bugetului necesar pentru

implementarea planului de

management.

Taxe, sume colectate administrației

publice locale,

Instituții

abilitate

2.13. Marcarea limitelor

ariei naturale protejate de

interes național la suprateran

Număr de semne distinctive cruce alba

aplicate P2

Voluntari 500 RON

2.14.Monitorizarea

implementării Planului de

management

Raport de monitorizare anual privind

rezultatele acțiunilor și obiectivele

atinse, propuneri de actualizări

Număr de vizite în teren

P1 Autorități ale

administrației

publice locale

2500 RON

Tema C.Comunicare, educație și conștientizarea publicului

Colaboratori Resurse

financiare

Obiectiv OS3.Creşterea nivelului de conştientizare – îmbunătăţirea cunoştinţelor şi schimbarea atitudinii şi

comportamentului – pentru grupurile interesate care au impact asupra conservării biodiversităţii

Acțiuni de management Indicator de realizare Prioritate An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

3.1. Dezvoltarea și

implementarea de programe

de educare a locuitorilor

proximitatea ariilor protejate

-1 acțiune de educare și conștientizare

organizată anual într-o comunitate din

proximitatea ariilor protejate

-minim 1 unitate școlară mplicate în

programe de educare și conștientizare.

P1

Școli, licee,

autorități ale

administrației

publice locale

10.000

RON

3.2. Organizarea de ore de

educație ecologică în aria

naturală protejată cu elevii

-Minim 2 ore de educație ecologică

organizate I

P2 Autorități ale

administrației

publice locale,

14.000

RON

78

școlilor și liceelor din

proximitatea ariilor protejate

(spre exemplu ora de

botanică în natură)

școli, licee,

ONG-uri,

voluntari

3.3. Promovarea activităților

de voluntariat

-minim 1 campanie organizată

-minim 10 voluntari implicați în

campanie

P2 Autorități ale

administrației

publice locale,

școli, licee,

ONG-uri,

voluntari

2500 RON

3.4.Conștientizarea

vizitatorilor cu privire la

impactul negativ al oricărei

activități de vizitare

-numărul de acțiuni, la fiecare vizită

permisă de regulamentul ariei

protejate

P3 Autorități ale

administrației

publice locale,

școli, licee,

ONG-uri,

voluntari

4000 RON

Tema D.Cercetare științifică

Colaboratori Resurse

financiare

Obiectiv OS4.Încurajarea și promovarea cercetării științifice din peșteră și din afara ei

Acțiuni de management Indicator de realizare Prioritate An 1 An 2 An 3 An 4 An 5

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

4.1. Realizarea de colaborări

şi parteneriate cu structuri

similare din ţară şi

străinătate pentru

Minim 1 parteneriat/ colaborare anual

Minim 2 invitații/adrese/an de

promovare a acțiunilor de cercetare

științifice organizate în peșteră și în

P2

Autorități ale

administrației

publice locale,

universități,

10000

RON

79

promovarea cercetării

științifice din peșteră și din

afara ei

afara ei trimise către posibili

parteneri-universități, cluburi de

speologie, institute de cercetare,

specialiști, școli

ONG-uri,

institute de

speologie

4.3. Asigurarea participării

la programe de

instruire/formare

profesională /seminarii,

simpozioane a personalului

angajat

Cel puțin o persoană participantă la un

program de instruire/formare

profesională

Număr de participări/instruiri P1

Autorități ale

administrației

publice locale

15000

RON

80

4.3. Resurse pentru management şi infrastructură

În vederea implementării cu succes a Planului de management al ariei naturale

protejate de interes național și al sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera

Tăușoare se va asigura utilizarea tuturor resursele necesare.

Implementarea corespunzătoare a Planului de management al ariei naturale protejate

de interes național și al sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare se

poate face în condiţiile în care tot personalul implicat este dotat corespunzător din punct de

vedere logistic (echipamente speologice, aparatură științifică, logistică de birou și IT).

Entitatea responsabilă de implementarea Planului de management asigură o

coordonare corespunzătoare şi organizează în mod regulat întâlnirile necesare în vederea

monitorizării activităţilor. Sistemul de comunicare între entităţile/persoanele implicate în

implementarea Planului de management va fi unul fluid, iar responsabilităţile vor fi împărţite

pentru se a asigura furnizarea la timp şi în mod corespunzător a rezultatelor.

Pentru implementarea eficientă a Planului de management, vor fi utilizate următoarele

categorii de resurse de management şi infrastructură, care asigură eficientizarea atingerii

rezultatelor propuse:

a) Resurse tehnice și logistice – acces la baze de date, soft-uri specializate, proceduri de

management al Planului (comunicare, monitorizare, control calitate); echipamente de

protecție, calculatoare tip desktop și portabile cu sisteme hardware performante,

programe software, birouri de lucru, cameră foto, reportofon, videoproiector,

consumabile, hârtie pentru realizarea rapoartelor, analizelor, modelelor, studiilor, sală

de şedinţe; sală de depozite a documentelor; serviciile administrative;

b) Resurse umane – custode de arii protejate atestat COR, cu studii superioare de

geografie, calificări Tehnica Speologiei Alpine.

81

4.4. Literatura citată

1. Borza, Al., Boşcaiu N., 1965-Introducere în studiul covorului vegetal, Bucureşti

2. Borda D., Borda C., 2008-Liliecii – relaţii cu omul şi mediul înconjurator, Editura

Napoca Star, ISBN 973-647-282-5

3. Bleahu M., Bombiță G.,Kräutner H.G.,1968- Harta geologică a R.S. România, scara

1:200.000. Foaia Vișeu. Notă explicativă. Institutul Geologic, București

4. Cristea V., Gafta D., Pedrotti F., 2004- Fitosociologie, Editura Presa Universitară

Clujeană, Cluj-Napoca

5. Doniţă N., Paucă-Comănescu M., Popescu A., Mihăilescu S., Biriş I. A., 2005-Habitatele

din România, Editura Tehnică Silvică, Bucureşti

6. Dumitrescu M., Tanasache J., Orghidan D., 1962-1963- Răspândirea chiropterelor în R.P.

Română, ISBN 1-2, 509-575

7. Gafta D., Mountford O., 2008-Manual de Interpretare a Habitatelor Natura 2000 din

România, Editura Risoprint, Cluj-Napoca

8. Goran C. ,1981-Catalogul sistematic al peșterilor din România

9. Kräutner H.G., Kräutner F., Szasz L.,Seghedi I., 1989-România. Harta geologică scara

1:50.000. Foaia 20c Rebra, Institutul de Geologie și Geofizică, București

10. Sîrcu I., 1978-Munții Rodnei, Editura Academiei RSR:108, București

11. Tudoroniu M. E., Borda D., 2003- Hibernarea la lilieci. Ecocarst, 4, 51- 53

12. Viehmann I.,Șerban M.,1962-1963-Notă preliminară asupra peşterii de la Izvorul

Tăuşoarelor Munţii Rodnei. Lucrare Institutul Speologic “E. Racoviţă”, I-II

13. Viehmann I., Rusu T., Șerban M., 1964- Complexul carstic Tăuşoare-Zalion, Munţii

Rodnei, Lucrare Institutul Speologic “E. Racoviţă”, III

14. Vlaicu M., Jere C., Dragu A., Borda D., Goran C., Szodoray- Paradi F., Năstase-Bucur

R., Niţu E., Murariu D., 2013 – Ghid pentru monitorizarea stării de conservare a

peşterilor şi speciilor de lilieci de interes comunitar din România, Editura Advertising,

Bucureşti

Alte surse citate:

1. Ghid pentru elaborarea Planurilor de Management pentru ariile protejate din

România, Michael R. Appleton, Proiect Managementul Conservării Biodiversității din

România, Facilitate și Asistență Tehnică în schimbările instituționale, Proiectul Băncii

Mondiale nr.RO-GE-44176

82

2. Studiul de cercetare pentru descrierea mediului fizic în Peștera Tăușoare – descrierea

mediului fizic suprateran și cavernicol, inclusiv cartarea peșterii și hidrologia,

climatul peșterii, Lot nr.1, Institutul de Speologie „Emil Racoviță” București, 2014

3. Studiul de cercetare “Descrierea mediului antropic; descrierea mediului biotic,

cartarea și descrierea habitatelor, descrierea florei și faunei de pe amplasament;

studiul relațiilor specifice dintre populațiile de chiroptere din sit și ecosisteme;

evaluarea stării de conservare a speciilor protejate; realizarea bazei de date,

stabilirea măsurilor de conservare, metodologia de monitorizare”; Lot nr.2, Institutul

de Speologie „Emil Racoviță” București, 2014.

4. Documentele de consultare a factorilor interesaţi.

83

Anexa nr. 1 la Planul de management

Harta privind limitele administrativ teritoriale ale localităţilor din zona ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare

și a sitului de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare

84

Anexa nr. 2 la Planul de management

Harta unităţilor amenajistice care includ vegetaţia forestieră din situl de importanţă comunitară ROSCI0193 și din vecinătatea acestuia

85

Anexa nr. 3 la Planul de management

Harta generală geografică a ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera Tăușoare și a sitului de importanță comunitară

ROSCI0193 Peștera Tăușoare

86

Anexa nr. 4 la Planul de management

Harta ROSCI0193 Peștera Tăușoare, proiecția în plan

87

Anexa nr. 5 la Planul de management

Zonele bogate în speleoteme calcitice sau sulfatice în ROSCI1093 Peștera Tăușoare

88

Anexa nr. 6 la Planul de management

Harta reţelei hidrografice subterane din ROSCI0193 Peștera Tăușoare

89

Anexa nr. 7 la Planul de management

Harta zonă depozit cu conținut fosilifer în ROSCI0193 Peștera Tăușoare

90

Anexa nr. 8 la Planul de management

Harta geomorfologică a ariei naturale protejate de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare

91

Anexa nr. 9 la Planul de management

Harta tipurilor de sol din aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera

Tăușoare

92

Anexa nr. 10 la Planul de management

BUGET PLAN DE MANAGEMENT

Aria naturală protejată de interes naţional 2.206 Peştera Tăuşoare

şi situl de importanţă comunitară ROSCI0193 Peştera Tăuşoare

Sume în

lei

Programe și sub-programe

NECESAR DE FINANŢARE

Scenariu critic* Scenariu optim**

Ore

lucru Fonduri

Ore

lucru Fonduri

P1 Managementul biodiversității

1.1. Inventariere și cartare 1350 12,150 2000 24,300

1.2. Monitorizare stării de conservare 1000 9,050 2011 18,100

1.3. Paza, implementare reglementări și

măsuri specifice de protecție 200 790 400 1,850

1.4. Managementul datelor 100 250 200 500

1.5. (Re)introducere specii (extincte)

1.6. Reconstrucţie ecologică

Subtotal P1 costuri operaționale anuale 2650 22,240 4611 44,750

Investiții P1 - 5 ani (durata planului de

management) 13,250 111,200 24,855 222,400

P2 Turism

2.1. Infrastructura de vizitare 200 1,020 400 2,040

2.2. Servicii, facilități de vizitare și

promovarea turismului 100 450 200 900

2.3. Managementul vizitatorilor 30 100 30 200

Subtotal P2 costuri operaționale anuale 330 1,570 630 3,140

93

Investiții P2 - 5 ani (durata planului de

management) 1,650 7,850 3,150 15,700

P3 Conștientizare, conservare tradiții și

comunități locale

3.1. Tradiții și comunități

3.2. Conștientizare și comunicare 60 1,400 60 2,800

3.3. Educație ecologică 50 1,650 50 3,300

P3 Subtotal costuri operaționale anuale 110 3,050 110 6,100

Investiții P3 - 5 ani (durata planului de

management) 550 15,250 550 30,500

P4 Management si Administrare

4.1. Echipament și infrastructura de

funcționare 30 1,500 30 3,000

4.2. Personal conducere, coordonare,

administrare 10 50 10 100

4.3. Documente strategice și de planificare 50 300 50 600

4.4. Instruire personal 50 1,500 50 3,000

P4 Subtotal costuri operaționale anuale 140 3,350 140 6,700

Investiții P4 - 5 ani (durata planului de

management) 700 16,750 700 33,500

Total costuri operaționale anuale 3230 30,210 5491 60,690

Investiții totale (5 ani) 151,050 302,100

TOTAL FINANŢARE PLAN DE

MANAGEMENT (5 ANI) 302,100 605,550

94

Anexa nr. 11 la Planul de management

Metodologia de vizitare în vederea conservării speciilor de chiroptere şi a habitatelor lor din situl

de importanţă comunitară ROSCI0193 Peştera Tăuşoare şi din aria naturală protejată de interes

naţional 2.206. Peştera Tăuşoare

În perioada de hibernare a liliecilor (15 octombrie-15 aprilie) se impune limitarea intrărilor în

Peştera Tăuşoare, doar la cele în scop de monitorizare a coloniilor de chiroptere, cercetare sau

alte scopuri special autorizate. Autorizarea se face prin Comisia Patrimoniului Speologic, fiind

aprobate ulterior de custode în baza regulamentului şi a planului de management. In această

perioadă intrarea se poate face în grupuri de maxim 5 persoane, după cum urmează:

a. Vizite de monitorizare din timpul iernii - 2 vizite monitorizare (conform

metodologiei standard) x 5 persoane = 10 persoane, la care se adaugă maxim două

persoane ghid pentru fiecare intrare, total 14 persoane.

b. Vizite de cercetare sau alte scopuri special aprobate prin procedura legală

aflată în vigoare (Comisia Patrimoniului Speologic şi Custode în baza regulamentului şi a

planului de management) - maxim 2 intrări x 5 persoane = 10 persoane, la care se adaugă

maxim două persoane ghid pentru fiecare intrare, total 14 persoane.

Totalul persoanelor care pot intra în peşteră în perioada de hibernare a liliecilor este de maxim

28 de persoane.

Limitarea vizitărilor pe perioada toamnă-primavară este necesară din cauza vulnerabilităţii

liliecilor şi a efectului mai puternic asupra topoclimatului peșterii în această perioadă, ceea ce

implicit duce la un efect asupra populaţiilor de lilieci în perioadele perihibernale.

În restul anului, respectiv sezonul speoturistic (16 aprilie – 14 octombrie), vizitele în Peştera

Tăuşoare se pot realiza cu următoarele limitări:

a) Pentru speoturism – în medie 2 intrări pe lună, cu un interval minim între vizite de 10 zile.

Prin urmare, numărul maxim de speoturiști (activități de turism educativ) admiși pe parcursul

sezonului de vară va fi de maxim 120 persoane (12 intrări x 10 persoane=120) excluzând

95

personalul însoțitor (ghidaj asigurat de maxim două persoane/grup). Totalul persoanelor pentru

speoturism, 144 persoane.

b) Pentru vizitele de monitorizare din timpul verii - 2 intrări monitorizare (conform

metodologiei standard) x 5 persoane = 10 persoane, la care se adaugă maxim două persoane

ghid per tură.

Totalul maxim al persoanelor pentru vizite de monitorizare, 14 persoane.

c) Pentru vizitele de cercetare sau alte scopuri special aprobate prin procedura legală aflată

în vigoare (Comisia Patrimoniului Speologic şi Custode în baza regulamentului şi a planului de

management) – în limita autorizărilor primite.

Sumarizând, rezultă în perioada hibernării un maxim de 28 persoane, iar pentru perioada

de vară un maxim de 158 de persoane.

Totalul vizitatorilor dintr-un an este de maxim 186 de persoane.

Perioada de vizită nu trebuie să depăşească 24 ore şi se exclud bivuacurile subterane, fără o

temeinică justificare ştiinţifică. Aceasta înseamnă un maxim permis de 18 intrări x 24 ore = 432

ore, la care se mai pot adauga celelalte solicitări argumentate, din afara perioadei de hibernare.

Perioada de staționare în Sala de Mese nu trebuie să depășească 120 de minute pentru grupuri

mai mici de cinci persoane și 60 de minute pentru grupuri mai mari.

De la aceste limitări se exclud intrările pentru cercetare ştiinţifică sau alte scopuri speciale,

pentru care se admit vizite suplimentare pe tot parcursul anului, numai în condițiile legii,

autorizate prin Comisia Patrimoniului Speologic şi aprobate de custode în baza regulamentului

şi a planului de management, precum şi intervenţiile de urgenţă realiyate ca urmare a unor

posibile accidentări.

În zona vestibulară, folosită de lilieci pentru hibernare, precum și în zonele cu valoare științifică

deosebită (mineralogică, fosiliferă și faunistică) se trasează cu benzi sau prin alte metode traseul

turistic și speologic. Marcarea se impune pentru protejarea mirabilitului din Sala de Mese, a

speleotemelor din tavanul Sălii Bilelor, a oulofolitelor din Galeria Gipsului, a depozitelor

fosilifere din Sala cu Oase. Ghidul/custodele veghează asupra respectării potecii turistice

marcate, sau consacrate prin tasarea realizată prin vizitarea peşterii, de la descoperire şi până în

prezent.

96

97

Anexa nr. 12 la Planul de management

Sectorizarea internă a Peșterii Tăușoare

În vederea realizării unui plan de management conservativ am realizat următoarea încadrare

în sectoare de peșteră cu diferite categorii de management:

1) Sector de peșteră cu clasă de protecție A;

2) Sector de peșteră cu clasă de protecție B.

Sectorizarea internă a Peşterii este prevăzută în Anexa “Harta privind sectorizarea peșterii

Tăușoare”.

1. Sector de peșteră cu clasă de protecție A

Aceste sector de peșteră include toate galeriile sau sectoarele de galerii care au colonii de

chiroptere în perioada în care acestea sunt prezente, respectiv Galeria de Înaintare și diverticulele

acesteia, până la Turnul Gotic, la care se adaugă Sala Bilelor, Sala de Mese (parțial), Galeria

Florilor de Gips și Sala Ursului de Cavernă.

Sectorul de peșteră cu clasă de protecție A cuprinde segmente de galerie de mare importanță

științifică (formațiuni de gips, minerale rare, fosile, specii protejate de lilieci, speleoteme

deosebite), în care nivelul intervenției antropice (speoturism) a fost redus și/sau urmează să fie

strict controlat conform prevederilor legale.

În sectorul de peșteră cu clasă de protecție A este interzisă desfășurarea oricăror activități

umane, cu excepția activităților de explorare speologică, cercetare ştiinţifică, turism speologic

specializat sau de documentare, realizate cu avizul Comisiei Patrimoniului Speologic şi cu avizul

administratorului ariei naurale protejate, cu limitările descrise în prezentul plan de management

şi în Regulament.

În intervalul 15 octombrie – 15 aprilie, respectiv perioada de hibernare a speciilor de lilieci,

este restricționat accesul în aceste sectoare de peșteră, cu excepția situațiilor în care este necesară

monitorizarea speciilor de chiroptere, privind starea de conservare a acestora sau alte activități

științifice.

În restul anului sunt admise activități de explorare speologică, cercetare ştiinţifică, turism

speologic specializat sau de documentare.

98

În zona fosiliferă cu valoare paleontologică din Sala Ursului de Cavernă este interzisă

deplasarea pe planșeul orizontului fosilifer; excepție de la această interdicţie fac cercetătorii care

accesează situl paleontologic în interes știintific şi nu au posibilitatea de a ocoli planşeul

orizontului fosilifer din această sală..

2. Sector de peșteră cu clasă de protecție B

Sectorul de peșteră cu clasă de protecție B cuprinde cele mai valoroase bunuri ale

patrimoniului speologic din interiorul ariei naturale protejate și cuprinde cea mai mare parte a

galeriilor din Peștera Tăușoare, mai puțin galeriile de peșteră incluse în sectorul cu clasă de

protecție A.

Sectorul de protecţie B este constituit din toate galeriile şi sălile care nu fac parte din clasa de

protecţie A, adică din tot restul cavernamentului. Aceste sectoare şi săli sunt:

Zona vestibulară a intrării, Galeria Paralelă, Galeria de Înaintare de la intersecţia cu Galeria

Paralelă şi până la Sorbul Vechi, cu toate diverticulele, Galeria Vălenaş, Galeria Belgienilor şi

Sistemul Elevilor, Galeria Celor 700 de paşi, Galeria Cosmuța, Galeria Săritorilor, Galeria

Kilometru, Sala Muntelui, Galeria Gipsului, Sistemul Nou, Sala Leon Bârte, Galeria Noroioasă,

Galeria Albă.

Pe sectorul de peșteră de clasă de protecție B, constituit din Galeria Cosmuța, Galeria

Săritorilor, Galeria Kilometru, Sala Muntelui, Galeria Gipsului, Sistemul Nou, Sala Leon Bârte,

Galeria Noroioasă, Galeria Albă și Sistemul Elevului, sunt permise activități ecoturistice, în

afara intervalului 15 octombrie – 15 aprilie.

În sectorul de peșteră cu clasă de protecție B sunt interzise orice forme de exploatare sau

utilizare a bunurilor patrimoniului speologic, precum și orice activități de amenajare, cu excepția

celor destinate activităților de cercetare științifică.

În sectorul de peșteră cu clasă de protecție B se pot desfașura următoarele activități:

a) științifice și educative;

b) activități de ecoturism care nu necesită realizarea de construcții sau echipări speologice;

c) activități de explorare speologică în baza aprobării Comisiei Patrimoniului Speologic și a

custodelui;

d) intervenții în scopul reabilitării unor sectoare de galerie degradate, în baza aprobării

Comisiei Patrimoniului Speologic și a planului de acțiune elaborat în acest scop de

99

administrator, pe sectorul de peșteră de clasă de protecție B, constituit din Galeria

Cosmuța, Galeria Săritorilor, Galeria Kilometru, Sala Muntelui, Galeria Gipsului,

Sistemul Nou, Sala Leon Bârte, Galeria Noroioasă, Galeria Albă și Sistemul Elevului.

În intervalul 15 octombrie – 15 aprilie, respectiv perioada de hibernare a speciilor de lilieci,

este restricționat accesul în aceste sectoare de peșteră, cu excepția situațiilor în care este necesară

monitorizarea speciilor de lilieci privind starea de conservare a acestora sau a activităților

științifice.

În restul perioadelor din an sunt admise activitățile listate la punctele a) – d), în condiţiile

stabilite prin Metodologia de vizitare (Anexa nr. 11 la Planul de management - Metodologia de

vizitare în vederea conservării speciilor de chiroptere şi a habitatelor lor din situl de importanţă

comunitară ROSCI0193 Peştera Tăuşoare şi din aria naturală protejată de interes naţional

2.206. Peştera Tăuşoare).

100

Harta privind sectorizarea Peșterii Tăușoare