Piramida cantemirista volumul 2 (partea a II-a)

Ioan Muntean

Text Box

partea a II-a

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorilor C. Giurgincă, C. Moraru, V. Ciobanu şi al edutirii ALMA - Craiova

realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate

pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

1

PIRAMIDA CANTEMIRIST~DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST LA VIPU{CA DE GENERAL

VOLUMUL II

PROFESOR CONSTANTIN7 GIURGINCACOLONEL DR. CONSTANTIN MORARU

COLONEL(R.) VIOREL CIOBANU

Volumul II al c#r]ii “PIRAMIDA CANTEMIRIST~ – DE LA LAMPASUL CANTEMIRISTLA VIPU{CA DE GENERAL” e \nchinat

anivers#rii centenarului \ntemeierii \nv#]#m@ntului militar modern rom@nesc,la 4 iunie 1912, prin ctitorirea Liceului militar de la M#n#stirea Dealu

de c#tre marele patriot Nicolae Filipescu.Colegiul Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” Breaza a preluat nobilele tradi]ii

ale Colegiului Militar M#n#stirea Dealu consolid@ndu-le [i \mbog#]indu-le \n timp.Cartea a putut fi tip#rit# prin generoasa sponsorizare, printr-un \nalt act de danie,

\nf#ptuit \n spirit cantemirist de c#tre vrednicii cantemiri[ti:1. Echipa de aur de volei a Liceului dintre anii 1970-1977, campioan# [ivicecampioan# na]ional# de juniori, antrenat# de prof. Mugurel Popescu

[i condus# \n teren de c#pitanii de echip#: general Ion Aurel Stanciu,fost Comandant al Avia]iei Militare, comandor dr. Denis Diaconescu,

comandor Anghel Doru, Bucure[ti;2. Asocia]ia “Amicii Colegiului Militar liceal <Dimitrie Cantemir>”, Breaza;3. D-l inginer Alexandru Manda, Director General al editurii Alma, Craiova;4. Doctor \n istorie Liviu Pandele jr., Pre[edintele Funda]iei “Dacia”, Bra[ov;

5. General flotil# avia]ie (r.) Dr. Toma Dumitru, Constan]a;6. Familia inginer Dr. Ciontu Gogu, Bucure[ti;

7. General (r) Dr. Gheorghe Catrina, fost Comandant al Avia]iei Militare, Bucure[ti;8. Conf. univ. Dr. Mircea Preunca, Timi[oara;

9. D-l Gabriel Postelnicu, Director General Complexul “Dragonul Ro[u”, Bucure[ti;10. Dl Florin P\rvu [i D-ra Iuliana P\rvu, patronii hotelului CIE (4 stele) Cump#tu – Sinaia;

11. Col. (r) Constantin Budulan, T@rgovi[te;12. D-l Radu D. Gheorghe, patronul II Doice[ti;

13. D-l inginer Tudor Virgil, com. M#gureni, jud. Prahova;14. Comandor av. (r.) Stoia Gligor, fost Director General ROMAVIA, Bucure[ti;

15. Col. Nicolae Anghelescu, col. Dan Gogescu, col. Sandu Sorin, col. Marian T#nase(to]i absolven]i ai clasei IV D, promo]ia 1980);

16. Col. (r.) Corneliu Georgescu, manager “Vidra Ecologicol”, Bucure[ti;17. Constantin C@rlan (patron), Mihalcea Lauren]iu (avocat), Dan Cornel Barang# (om

politic) (to]i trei absolven]i 1982).Tuturor statornica gratitudine [i vibrante mul]umiripentru devotamentul ar#tat spiritului cantemirist.

Cartea “PIRAMIDA CANTEMIRIST~ - DE LA LAMPASUL CANTEMIRISTLA VIPU{CA DE GENERAL”

este [i o c#l#uz# pentru o MAGNA EPICA, epopeea spiritului cantemirist.Autorii

2

3

Editura ALMA - Craiova2 0 1 2

PROFESOR CONSTANTIN 7 GIURGINCACOLONEL DR. CONSTANTIN MORARU

COLONEL(R.) VIOREL CIOBANU

PIRAMIDA CANTEMIRIST~DE LA LAMPASUL CANTEMIRIST

LA VIPU{CA DE GENERAL

VOLUMUL II

4

Editura ALMA este recunoscut# CNCSISCOD 118

Responsabilitatea privind con]inutul c#r]ii revine \n totalitate autorilor

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom@nieiGIURGINCA, CONSTANTINPiramida cantemirist# : de la lampasul cantemirist la vipu[ca degeneral / prof. Constantin Giurginca, gl. lt. dr. Florian Pin]#, col. (r)Viorel Ciobanu - Bucure[ti : Editura Centrului Tehnic-Editorial alArmatei, 2007-

2 vol.ISBN 978-973-1743-30-1Vol. 2 / prof. Constantin Giurginca, col. dr. Constantin Moraru,

col. (r.) Viorel Ciobanu. - Craiova : Alma, 2012. - Index.ISBN 978-606-567-141-6

I. Moraru, ConstantinII. Ciobanu, Viorel

373.6(498 Breaza):355(091)

Coperta: Slt. P@rvan AlexandruFoto: Maistru militar Nicu MileaCulegere text: C#t#lin Ciobanu, Emil Ioan Curta

5

C U P R I N S

Argument .................................................................................................................... 9Summary................................................................................................................... 11Hronic dintr-o Magna Epica ...................................................................................... 12Comandan]ii [i directorii adjunc]i

ai Colegiului Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” ........................................111{efii de promo]ie ai Colegiului Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” ......................... 118“Cantemiri[tii” (de Marin Sorescu ) ......................................................................... 120Piramida Cantemirist# ............................................................................................. 120

Chestionarul oferit domnilor generali cantemiri[ti ..................................... 120Prolog – “Laudatio” General de brigad# }#p@rlea Mihai ............................ 122

PROMO}IA 19541. Gl. Bg. ing. VERTAN CONSTANTIN .................................................. 174

PROMO}IA 19561. GL.Bg. GAVRIL~ CHIRIL~ NICOLAE ............................................. 1762. Gl. Mr. ST~NCIUGELU ALEXANDRU CONSTANTIN ................... 197

PROMO}IA 19571. Gl. Bg. BULEA ILIE GHEORGHE ...................................................... 2032. Gl. Bg. CORDUNEANU ILIE NICOLAE ............................................ 2053. Gl. Mr. GABOR PETRU DAN ............................................................. 2094. Gl. Bg. IONI}~ IULIAN VASILE ........................................................ 2135. Gl. Bg. NICULESCU T~NASE POPA ................................................. 2166. Gl. Bg. OLTEANU RADU .................................................................... 218

PROMO}IA 19591. Gl. Bg. IOV~NEL NICOLAE PAUL ................................................... 2232. Gl. Bg. PREDONESCU NICOLAE ...................................................... 231

PROMO}IA 19641. Contraamiral de flotil# MARIAN IOAN............................................... 2422. Gl. Bg. MIHAI IONEL.......................................................................... 2463. Gl. Bg. STELIAN IOAN VASILE......................................................... 2504. Viceamiral VOCHI}U CONSTANTIN ION ......................................... 256

PROMO}IA 19651. AMIRAL ATANASIU TRAIAN ........................................................... 2592. Contraamiral de flotil# T~N~SACHE ION .......................................... 268

6

PROMO}IA 19661. Gl. Bg. COCO{IL~ VASILE ................................................................ 2712. Gl. Bg. DINU F. ION............................................................................. 2763. Contraamiral de flotil# NEGREA I. F~NIC~ ....................................... 2834. Gl. Bg. R~DUCU TRAIAN MARIN.................................................... 285

PROMO}IA 19671. Contraamiral flotil# BAIBARAC IONEL .............................................. 2892. Gl. Mr. BARANGA NICOLAE PETRE ................................................ 2953. Gl. Bg. CIUREA ION ............................................................................ 2974. Gl. Bg. PIVARIU CORNELIU NICOLAE ............................................ 2985. Gl. Bg. RIZEA MARIN ION ................................................................. 3026. Gl. Bg. SOBOLU ION FLOREA .......................................................... 3087. Gl. Bg. TOMA CONSTANTIN GHEORGHE ...................................... 310

PROMO}IA 19691. Contraamiral de flotil# CONSTANTIN AUREL ................................... 3142. Gl. Mr. DU}~ ION CORNELIU ......................................................... 3163. Gl. flotil# aerian# GUZU ION ION....................................................... 3194. Gl. flotil# aerian# MANDU ALEXANDRU PETRI{OR...................... 3235. Gl. Bg. PI{COCIU GHI}~ CONSTANTIN ......................................... 3286. Gl. Bg. TANISLAV CONSTANTIN EMIL ........................................... 332

PROMO}IA 19701. Gl. Dr. B^RLOIU GHEORGHE VIOREL ........................................... 3382. Gl. Lt. Dr. CRISTEA DUMITRU .......................................................... 3423. Contraamiral de flotil# PANAIT ION .................................................... 351

PROMO}IA 19711. Gl. Bg. R. GEANT~ {TEFAN .............................................................. 3542. Gl Bg. HONDOR MIHAI ..................................................................... 3563. GL. Bg. NICOLAE ION........................................................................ 3604. Gl. Bg. STOE PETRE ........................................................................... 3635. Gl. Flt. Aer. TOMA DUMITRU ............................................................ 370

PROMO}IA 19721. Gl. Bg. Dr. CORL~TESCU PAUL ....................................................... 3822. Gl. Bg. P^RVULESCU ION MUGUREL ............................................ 3873. Contraamiral PETRIA MARIN GHEORGHE ...................................... 3924. Gl. Bg. VIZITIU IONEL ....................................................................... 396

PROMO}IA 19731. Gl. Bg. CANTARAGIU IONEL ............................................................ 4022. Contraamiral de flotil# H^LDAN ROMULUS ..................................... 410

7

3. Gl. Bg. LUPULESCU NICOLAE ......................................................... 4164. Gl. Bg. MIU DUMITRU ....................................................................... 4195. Gl. Bg. MORARU NICOLAE............................................................... 425

PROMO}IA 19741. Gl. Bg. CER~CEANU ION .................................................................. 4282. Gl. Bg. CO{CODARU ION .................................................................. 4343. Gl. Bg. GHEORGHE ION V~T~MANU-COAN}~ ........................... 4424. Gl. Lt. GHICA RADU MARIN DAN ................................................... 4455. Gl. Bg. HERMENEANU VASILE ........................................................ 4506. GL. Lt. dr. OPRI{OR GHEORGHE ION .............................................. 458

7. Gl. Bg. NICU} ION VALERIU ............................................................ 4638. Gl. Flotil# aerian# P~TRU} CORNEL VIOREL .................................. 4659. Gl. dr. STANCIU DUMITRU ION-AUREL ......................................... 468

PROMO}IA 19751. Gl. Bg. CIUNGU MIHAI ...................................................................... 4732. Gl. Bg. POPESCU M. CONSTANTIN.................................................. 4793. Gl. Bg. MICU P. ION ............................................................................ 4864. Gl. Bg. POROJAN EUGEN .................................................................. 489

PROMO}IA 19761. Gl. Bg. DUMITRA{CU ION ................................................................ 4932. Gl. Bg. IORDACHE I. MARIN ............................................................ 4973. Gl. Bg. POPESCU MIHAI SILVIU ...................................................... 4994. Gl. Bg. RISTEA GHEORGHE VIRGIL ................................................ 5045. Chestor STOICA ION ........................................................................... 509

PROMO}IA 19771. Gl. Mr. BADEA GHEORGHE .............................................................. 5132. Gl. Bg. JERCA VALENTIN .................................................................. 5193. Gl. Bg. P~TRA{CU ILIU}~ ............................................................... 523

PROMO}IA 19791. Gl. Mr. IONI}~ ARITON ..................................................................... 5262. Gl. Lt. Dr. ing. SAVU GHEORGHE ...................................................... 530

PROMO}IA 19801. Gl. NAGHI GABRIEL .......................................................................... 533

PROMO}IA 19811. Gl. Bg. CONSTANTIN GABRIEL ....................................................... 538

8

PROMO}IA 19821. Gl. Bg. TOMESCU TOMI}~ C~T~LIN ............................................. 541

PROMO}IA 19831. Gl. Bg. SCARLAT DUMITRU ............................................................. 549

PROMO}IA 19841. Gl. Mr. CIOC CRISTIAN...................................................................... 552

PROMO}IA 19851. Gl. Bg. CIOLPONEA ADRIAN CONSTANTIN .................................. 560

Gl Bg. N~STASE TOADER (promo]ia 1959) ........................................................ 567

EPILOG – Gl. CONSTANTIN DEGERATU ......................................................... 578

Generalii cantemiri[ti pe promo]ii ............................................................................ 686Generalii cantemiri[ti – Index alfabetic ................................................................... 693

363

GENERAL DE BRIGAD~ DOCTOR STOE PETREOMUL D~ BINE}E ZORILOR VIE}II LUI.

DE CE IUBE{TE EL A{A DE MULT ZORILE VIE}II?(VITA BREVIS. ARS LONGA)

1. Nu pot s# \ncep a-mi prezenta, \n parte, amintirile [i g@ndurile adolescen]ei liceene,p@n# nu scot \n eviden]# ini]iativa deosebit# a celor care au g@ndit la aceast# lucrare. Lemul]umesc c# ne-am adus aminte c# exist#m [i suntem ast#zi la un anume nivel datorit#acelor ani cantemiri[ti. _n liceul militar [i \n [coala militar# am fost \ndr#gostit de versuri.Pentru aceast# dragoste \i mul]umesc mereu doamnei profesoare de rom@n#, pe atuncicu numele de Simionescu Constan]a. Apari]ia acestei lucr#ri o eviden]iez acum prinversurile mele scrise \n anii liceeni:

_n multitudinea zdren]uit# a faptelor,_n esen]a pur# a g@ndurilor,_n tot ce se afl# – ai ap#rutTU ca oricare alt# fapt#.

Iar pentru a da un r#spuns la prima \ntrebare, spun c#, pentru mine [i probabilpentru mul]i al]ii, familia [i plaiurile natale au fost [i r#m@n zestrea din care am crescut[i la care ar trebui s# ne raport#m permanent.

Merg odat# cu timpulPe drumul pustiu al satului._n m@na st@ng# duc ceva cu greu.Nu sunt dec@t [apte c#r]i.Le num#r [i sunt toate [apteUnite [i lipite \n coperte._ncol#cite sunt ca [erpiiCei venino[i, dar \n]elep]i.Mi-e fric# de iluzia pierderilor.Tot timpul mi se pare

364

C# unul din cei [apte [erpiA ie[it la drumul mare.

(Cei [apte ani de acas#)Cu certitudine, \n structura personalit#]ii unui om, familia, locurile natale, [coala

general# [i mai apoi celelalte \n via]# (liceu, academie/facultate, cursuri de tot felul) \[ipun amprenta definitorie asupra devenirii [i realiz#rii fiec#rui OM, ca individ cupersonalitate aparte, un rol esen]ial \l poart# anii adolescen]ei.

M-am n#scut la 6 septembrie 1952 \n comuna Goie[]i, jude]ul Dolj, localitate situat#de o parte [i de alta a r@ului Amaradia, cu influen]e zonale ale Doljului, Gorjului [iV@lcei.

Provin dintr-o familie s#rac# de ]#rani, cooperativiza]i cu for]a [i obliga]i s# respecteanumite norme de convie]uire social# la care s-au adaptat cu mare greutate. _n primii anide [coal# am \nv#]at c# trebuie s# lup]i pentru a te realiza. _mi aduc aminte cu nostalgie[i cu mult# dragoste sufleteasc# de \nv#]#torul meu, Zamfir Dumitru, [i de dirigintele dela clasele V-VIII, Dinc# Constantin. Doi oameni deosebi]i care au marcat via]a [i devenireacopiilor-elevi pe care i-au \ndrumat. Ca premiant num#rul unu al celor opt ani de [coal#,am pornit cu mare \ncredere la examenul de admitere la liceul teoretic “Fra]ii Buze[ti”din Craiova. F#r# o preg#tire special#, de genul medita]iilor, am fost declarat admis laliceul mai sus amintit, la care am parcurs clasele IX [i X.

Cu toate c# eram singurul copil la p#rin]i, datorit# greut#]ilor financiare ale familiei,\n anul 1969 am optat pentru selec]ionare, concurs [i admitere la Liceul Militar “DimitrieCantemir”.

La acea dat# nu [tiam prea multe despre armat#. Aveam imaginea din fotografie abunicului din partea mamei, un v@n#tor de munte frumos, care a luat parte la lupteleduse \n Est \n cel de-al doilea r#zboi mondial.

Acum, dup# patruzeci de ani de la absolvirea liceului, nu \mi este ru[ine s# recunoscc# spre liceul militar m-au \mpins \n primul r@nd greut#]ile financiare ale familiei [i maiapoi dragostea pentru haina [i cariera militar#. Pentru a finaliza ideea [i a prezenta celortineri, care acum urmeaz# cursurile cantemiriste, le dedic urm#toarele versuri:

C@nd m-am n#scutAu spus c# am prins via]#._n timp, cu to]ii m-au crescutSpun@nd c# m# \nva]#.Dar nici ei nu [tiau de “toate“,I-am \ntrebat ce-nseamn# “vita brevis”.Mi-au spus cu to]i c#-nseamn# moarteNu i-am crezut, merseser# departe.Dar vita brevis tot a fost,Noroc c-am scris o carte.Prin ea am continuat \n timpAl maximei citat: Ars longa – e departe.

2. Este bine ca omul s# p#streze \n via]# numai amintirile frumoase. Cel ce va p#stra[i va apela la amintirile ur@te, cred c# va ajunge “un singuratic” , un egoist [i un om pusmereu pe ceart#. Spiritul de ordine [i disciplin#, programul riguros [i frumuse]ea ]inutei

365

militare de elev [i-au pus amprenta definitorie asupra adolescen]ei mele.Fiind b#iat de la ]ar#, care nu trecuse prin multe “distrac]ii [i n#zdr#v#nii” specifice

v@rstei, am reu[it s# m# acomodez cu rapiditate rigorilor vie]ii cazone din liceu. Totu[i,trebuie s# recunosc c# cel mai mare impact asupra mea l-a avut exigen]a crescut# aprofesorilor. Am reu[it, cu eforturi mari, s# fac saltul de la sentimentul “c# nu [tiu nimic”dup# primii doi ani de liceu – la certitudinea c#, prin munc#/\nv#]#tur# pot s# cresc.

Am avut un diriginte cum rar po]i \nt@lni. Acesta a fost profesorul nostru de mate-matic#, noi \i spuneam nea Tomi]#. Cu u[urin]# [i cu exigen]# te aprecia cu z@mbetul pebuze, cu note de la doi la zece, dar to]i elevii clasei a XI-a I, apoi a XII-a I ]ineam lad@nsul [i \l ascultam pentru c# era “dirigul nostru cel mai bun”.

3. _n via]a unui licean, fie el [i la liceu militar, se pot \nt@mpla multe. Important esteca majoritatea \nt@mpl#rilor s# fie pozitive, fructuoase [i de impact. Dac# ele nu facparte din aceast# categorie, atunci acestea intr# \n obi[nuit, uzual [i f#r# interes. Facparte din promo]ia care nu a f#cut c#l#toria de studii, fondurile fiind date sinistra]ilor dela inunda]iile din anul 1970. _n decembrie 1969 am beneficiat de o vacan]# de iarn#prelungit#, datorat# epidemiei de hepatit#. Cele dou# eviden]ieri au \nc#rc#tur#, la primaanaliz#, mai mult negativ#, dar acum mi le reamintesc cu mult# pl#cere. Pe timpul vacan]eide iarn#, domnul profesor de matematic# ne-a dat ca tem# de lucru rezolvarea a 100 deprobleme din culegeri [i gazeta de matematic#. A[a am luat eu prima not# de 10 laaceast# materie. A fost momentul crucial de schimbare a atitudinii mele fa]# de materiilede studiu, ajung@nd olimpic la chimie [i premiant – locul doi la finalul clasei a XII-a.

4. Printre aspectele mai pu]in faste din anii de cantemirist le-a[ enumera pe aceleacare, \n acei ani, mi-au produs disconfort, dar acum mi le reamintesc cu mare haz [ipl#cere. _n perioada 26-28 august 2011, majoritatea promo]iei ne-am \nt@lnit la Breazapentru a s#rb#tori 40 de ani de la terminarea liceului. Cele mai amintite \nt@mpl#ri aufost acelea care \n anii de liceu \mi creau disconfortul. Eram [eful clasei a XII-a I \ncadrul companiei comandate de c#tre maiorul Filip [i locotenentul major Dinc#. _n aceast#calitate eram r#spunz#tor [i de faptele (abaterile) de la ordinea [i disciplina militar#comise de unii colegi. Salturile peste gard [i fuga \n ora[ ale cuplului Fleancu-Jercan,fuga \n Valea T@rsei a lui Petria, Ene [i Constantin [i \ncerc#rile mele disperate de a leacoperi, lipsa la controalele ofi]erului de serviciu, \mi creau adev#rate insomnii. Pentruaceste abateri [i altele mai m#runte, am fost destituit de dou# ori din func]ia de [ef declas# [i tot de at@tea ori renumit \n func]ie la insisten]a colegilor.

Era un adev#rat calvar s# \i sco]i la \nviorare [i s#-i trimi]i pe sectoare. La cei repar-tiza]i s# ra[cheteze parchetul la clas# sau \n dormitor am \nt@mpinat cele mai mari rezis-ten]e. Singura modalitate de a-i determina s# treac# pe sectoare a fost exemplul personal.Am plecat la clas# s# ra[chetez singur parchetul, i-am \njurat oltene[te [i i-am amenin]atc# nu vor privi la T.V. meciul de handbal ce se transmitea de la campionatul mondial.Dup# zece minute, un adev#rat [oc. _n frunte cu Hribal, \ntreaga echip# a venit la lucru.Mie mi-au adus un m#r, m-au urcat pe catedr# [i au strigat \n cor “iart#-ne [efule”.

5. Momente majore de recul \n via]a de cantemirist nu am avut, iar la renun]are nicinu se putea g@ndi. Pornisem pe un drum anevoios, care \mi deschidea \n fa]# o carier#militar# la care visam cu ochii deschi[i, iar pentru a-mi \ndeplini visul am muncit foartemult.

366

6. Anii cantemiri[ti mi-au schimbat pentru totdeauna cursul vie]ii. Dac# nu veneamla Liceul militar, cred c# a[ fi ajuns un bun inginer sau profesor, dar nu unul foarte bun,\ntruc@t primii doi ani de liceu \mi l#saser# goluri mari \n preg#tirea general#. Liceulmilitar mi-a format o cultur# general# temeinic# [i mi-a dezvoltat anumite deprinderi,care mai t@rziu au stat la baza carierei militare.

Spiritul de echip#, responsabilitatea, voin]a [i mentalitatea de \nving#tor, atitudineade “leader”, deprinse \n anii liceului au stat la baza form#rii personalit#]ii mele militare,care \n timp s-a dovedit una de succes \n carier#.

7-11. Prin cele prezentate mai sus, consider c# am f#cut referiri concrete la spiritulcantemirist, la comandan]ii, profesorii [i colegii mei, care cu to]ii m-au influen]at \ndevenirea mea. A[ fi nedrept s# eviden]iez pe unii sau pe al]ii. Cu to]ii merit# respectulmeu [i lor le dedic “Dialectica cuvintelor”, poezie creat# \n toamna anului 1971 – elevfiind la {coala Militar# “Nicolae B#lcescu” – arma infanterie.

G@nduri [i idei ne\n]elese_n lumea timpului de ieri,Fac lini[te [i limpezime ast#zi,C@nd ele par doar simple{i posibile \ngr#m#diri de cuvinte.Cuvintele sunt roadele luminii,Sunt florile dalbe ale c#r]ii{i bucuriile necuprinse ale \n]elegerii.N#scute sunt \n s@nul ra]iunii,Sortite pentru via]a tuturor.Sunt pun]ile de leg#tur#A dou# lumi ce se privesc.Au ap#rut \n lupta crunt#{i vor dispare c@nd aceste lumiVor fi pierdute \n haosul vie]ii.

12. Doream s# devin pilot, dar nu a fost s# fie. Eram un t@n#r prea firav [i medicalnu \ndeplineam standardele. Oltean fiind [i cum \n Craiova erau unit#]i de infanterie,am mers c#tre aceast# arm#, cu scopul imediat s# ajung, la reparti]ie, aproape de casap#rinteasc#. Atunci credeam c# numai de la arma infanterie po]i s# ajungi la gradul degeneral, iar eu aveam un vis de \mplinit. Acum, dup# o carier# militar# \ncununat# cusuccese, pot s# le spun tinerilor cantemiri[ti c# au fost [i sunt mul]i generali [i de altearme. Toate sunt la fel de importante [i de frumoase, dar eu, dac# ar fi s# aleg din nou,tot la infanterie a[ merge.

13. {coala militar#, cu toate rigorile, durit#]ile [i exigen]ele ei, m-a preg#tit dintoate punctele de vedere pentru via]# [i prima treapt# a carierei militare – aceea decomandant de pluton. Am avut profesori foarte buni [i comandan]i de la care am \nv#]atc# \n via]# este bine s# \mbini exigen]a dus# la extrem cu \n]elegerea nevoilor, greut#]ilor[i problemelor celor pe care \i comanzi. Pot afirma c# am avut \n [coal# un comandantde pluton “meseria[”, un caracter deosebit, un om pe care \]i era ru[ine s#-l superi.Acesta a fost pe atunci locotenentul major Mihalache Dr#gan, acum \n amintirea sa“Dumnezeu s#-l ierte”.

367

14. Nu pot afirma c# am urmat un anume model de militar \n carier#. Fiecare ofi]erdore[te s# ajung# un model pentru ceilal]i, de aceea el se particularizeaz#, se indivi-dualizeaz#, dar \n acela[i timp se \ncadreaz# \n normele [i exigen]ele militare.

_n august 1974 am fost repartizat comandant de pluton la Regimentul 26 Mecanizat“Rovine” din Craiova. Dup# doi ani de activitate am fost deta[at \n garnizoana Caracalpentru trei luni. Atunci aveam s#-mi cunosc viitoarea so]ie. Fusese repartizat#, laterminarea facult#]ii, s# lucreze la fabrica de vagoane. Acum, dup# 34 de ani de c#snicie,pot afirma c# atunci Dumnezeu a fost darnic cu mine. Avem doi copii – pe Tania [i peCosmin. Am@ndoi au terminat facultatea de drept, dar lucreaz# \n domenii diferite. Fataeste jurist militar, iar b#iatul este jurist la o firm# de consultan]#. Ambii sunt c#s#tori]i,iar de la fat# am un nepo]el de patru ani, pe care \l cheam# Rare[. El este cel care face cumine, acum ca pensionar, o adev#rat# instruc]ie pentru a-mi men]ine preg#tirea fizic#.

L#s@nd gluma la o parte – f#r# teama de a gre[i – afirm c# familia joac# un roldeosebit \n via]a [i cariera unui militar. Eu sunt unul dintre cei ferici]i, pe care so]ia l-a\n]eles [i s-a sacrificat pentru familie. Am fost deta[at pentru diferite misiuni \n economie[i la campaniile agricole. Am urmat studiile Academiei Militare, cursuri de tot felul [i latoate nivelurile, inclusiv cel strategic. anii de preg#tire \n doctorat. _n toat# aceast# perioad#so]ia este cea care s-a ocupat de cre[terea celor doi copii [i de rezolvarea problemelorfamiliale. Nu [tiu dac# am f#cut bine sau r#u, dar [tiu c# de multe ori am pus pe planulunu Armata [i apoi familia.

15-17. Consider c# \n activitatea oric#rui militar au ap#rut [i vor continua s# apar#momente care-i influen]eaz# cariera. Important este ca cel \n cauz# s# le \n]eleag# [i s# ledep#[easc# \n avantajul s#u. Din nefericire pentru organismul militar, [i pe timpul meu,dar [i ast#zi, s-a manifestat [i se manifest# mult subiectivism [i de multe ori superficialitate\n analiza activit#]ii oamenilor [i promov#rii lor pe trepte ierarhice.

Nu de pu]ine ori am fost martorul promov#rii \n func]ii nu dup# competen]e,experien]# [i rezultate ci dup# alte criterii, \n]elese doar de c#tre unii “[efi”, cu puteridecizionale. Pe mul]i dintre ofi]eri, asemenea “interven]ii” \n cariera militar# i-au“dezarmat” sau, mai r#u, au fost marginaliza]i de c#tre cei care aveau puterea s# o fac#.

Ca un sfat pentru cei tineri, le recomand ca, dac# vor trece prin asemenea momente,s# nu cedeze, ci dimpotriv# s# se mobilizeze mai mult \n atingerea obiectivelor pe care[i le-au stabilit. Acesta a fost modul meu de abordare. C@nd am trecut prin momentesensibile ale carierei militare, primul ajutor l-am primit de la familie pentru a le dep#[i.

Dintre domeniile de activitate profesional# \n care am lucrat, cel mai mult m-a atrasacela al managementului resurselor, \n primul r@nd al resurselor umane [i apoi al celormateriale. Mai mult de jum#tate din cariera mea militar# a fost dedicat# acestui domeniu,ajung@nd spre final la Direc]ia Management Resurse Umane. Experien]a acumulat# am\ncercat s# o fructific pozitiv, fiind autor sau coautor al mai multor regulamente [i instruc]iunispecifice domeniului. Prin natura func]iilor \ndeplinite \n domeniul resurselor umane, amfost implicat nemijlocit \n sistemul de selec]ie [i preg#tire militar# prin cursuri de carier# [i despecialitate, de preg#tire prin masterat [i doctorandur#. Acest sistem de preg#tire l-am parcurs[i eu cu succes, ob]in@nd titlul de “doctor \n [tiin]e militare [i informa]ii” \n anul 2006.

La 31 ianuarie 2007, Senatul Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare “Carol I” mi-aacordat calitatea de profesor asociat. Am fost [i sunt un participant activ la munca de

368

cercetare [tiin]ific# \n cadrul universit#]ii. Dintre temele de cercetare [tiin]ific# pe carele-am prezentat la diverse simpozioane [i colocvii, le enum#r pe urm#toarele: “Generarea[i regenerarea structurilor \n scopul sus]inerii ac]iunilor militare \ntrunite”, “Constr@ngerileintegr#rii \n NATO asupra structurilor organizatorice militare”, “Generarea [i regenerareafor]elor participante la misiuni multina]ionale”.

Dintre lucr#rile mai importante publicate de c#tre Editura Universit#]ii Na]ionalede Ap#rare “Carol I” [i de c#tre Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei: “Ac]iuni\n situa]ii de criz#”, “Cre[terea [i descre[terea structurilor militare \n etapele de precriz#,pe timpul crizei [i postcriz# (retrospectiv# istoric#)”, “Generarea [i regenerarea structurilormilitare \n situa]ii de criz# [i la r#zboi – implica]ii asupra asigur#rii securit#]ii na]ionale”.

Apreciez c# rezultatele activit#]ii de cercetare [tiin]ific# prezentate mai sus sunt [iroadele [i influen]ele nemijlocite ale func]iilor pe care le-am \ndeplinit. Prin natura [iatribu]iile lor am fost un participant activ [i implicat nemijlocit \n procesul permanent detransformare [i de reform# pe care Armata Rom@niei l-a parcurs dup# Decembrie 1989.

18-19. Procesul de reform# a organismului militar [i \ndeosebi reorganizareastructurilor militare cu influen]e majore asupra individului au fost [i vor r#m@ne o sec]iunedificil# [i de multe ori “dureroas#”, chiar dac# ele se desf#[oar# \n condi]ii de pace /normalitate [i, cu at@t mai mult, \[i multiplic# efectele c@nd trebuie executate \n situa]iide criz#.

Apreciez c# aceste procese trebuie s# devin# pentru factorii de decizie / conducere,pentru speciali[tii militari [i nu numai, “principalele probleme” ce se cer imperios a fistudiate \n timp de pace, cu accent pe laturile practice ale execu]iei.

Analiz@nd elementele de dinamic# / schimbare care pot da conturul unui sistem [i-i pot esen]ializa sensurile evolu]ie-involu]ie, afirm#m c# fiecare epoc#, etap# sau perioad#aduce probleme specifice diferite de cele transmise din trecut [i care reclam# reac]ii [isolu]ii noi. _n acest spirit [i sens trebuie s# continue procesul de reform#, de \nnoire aArmatei Rom@niei cu noi genera]ii de tineri, altfel “mobila]i intelectual” [i conecta]i laprefacerile moderne.

Experien]a [i concluziile recentelor conflicte, lec]iile \nv#]ate ale r#zboiului dinGolf, ac]iunile din Iugoslavia [i Afghanistan vin s# demonstreze, f#r# nici un dubiu, c#ne afl#m \n fa]a unei noi revolu]ii tehnologice \n domeniul militar, \ndeosebi al mijloacelorde lupt#, iar factorii no[tri de decizie / conducere sunt obliga]i s# aib# \n aten]ie tendin]elece se manifest# \n acest domeniu. Dac# resursa uman# foarte bine preg#tit# [i valoroas#nu este sus]inut# de o resurs# material# competitiv# celorlalte armate, atunci structurilemilitare organizatorice r#spund cu greu [i nu pot face fa]#, dec@t cu sacrificii umane,misiunilor de lupt# \ncredin]ate.

_n dinamica [i evolu]ia actualelor sisteme militare strategice constat#m, ca pe oprezen]# permanent#, fenomenul de schimbare care determin# flexibilitatea cresc@nd# aacestora. Vom \nt@lni schimbarea \n toate mediile [i elementele sistemului (schimbareade mediu, schimbarea organiza]ional#, \n cultura organiza]iei, \n domeniul resurselorumane [i a celor materiale, schimb#ri ale performan]elor sistemelor \n ansamblul lor [i,nu \n ultimul r@nd, schimb#ri ale imaginii sistemelor).

Putem afirma c# schimbarea constituie at@t elementul cheie al dinamicii sistemului,dar [i generatorul procesului de transformare care se manifest# / declan[eaz# \n interiorul

369

acestuia. _n condi]iile mai sus prezentate, apreciem c# sistemul militar rom@nesc vatrebui s# parcurg# \n continuare procesul de transformare pentru a ajunge, \n integralitateasa, la nivelul cerin]ei Alian]ei Nord-Atlantice, aceea care impune ca structurileorganizatorice s# devin# opera]ionale [i interoperabile cu structurile militare ale Alian]ei.Aceast# cerin]# o putem privi ca pe o constr@ngere, dar ea nu a fost impus#, ci voluntaracceptat#, fiind o necesitate a etapei actuale [i de viitor.

Spre ce cred eu c# se \ndreapt# omul [i omenirea la acest \nceput de mileniu?Eu sunt unul dintre aceia care sus]in c# agenda de lucru a secolului XXI se rescrie.

Cu toate c# sunt unii anali[ti pentru care “nu este nimic nou sub soare” [i, deci, agendanoului secol va avea teme vechi [i cunoscute, dac# analiz#m temele existente [i le situ#m\ntr-o nou# ierarhie de priorit#]i [i, mai ales, dac# g@ndim la solu]iile fezabile [i dezirabilecare s# aduc# politicile [i strategiile la nivelul realit#]ilor, atunci cu certitudine agendava fi una nou#.

Numai o simpl# enumerare [i trecere \n revist# a unor schimb#ri \n agenda mondial#ne vor ar#ta c# toate, f#r# excep]ie, au implica]ii asupra mediului de securitate, asupradinamismului s#u [i mai ales asupra crizelor [i conflictelor ce pot “bruia” func]ionareasistemului global [i a fiec#rui sistem na]ional de securitate [i ap#rare:

„ Punerea rela]iilor \ntre marile puteri sub semnul unei cooper#ri crescute [i reformaO.N.U., ca institu]ie central# a unui sistem global ce \nlocuie[te vechiul sisteminterna]ional.

„ Corectarea procesului de globalizare: \n sensul multipolarit#]ii, respect#rii variet#]iiculturilor, \nl#turarea efectului de agravare a disparit#]ii economice.

„ Cre[terea rolului diploma]iei, al negocierilor [i al metodelor pa[nice de rezolvarea litigiilor [i orientarea lor de la procedurile institu]ionale rigide la altele flexibile [inovatoare.

„ Reluarea problemelor globale, \n sens de ac]iune pozitiv# (Ex.: dezvoltare \n locde combaterea s#r#ciei) [i crearea unei leg#turi clare \ntre procesul de integrare cu cel alsistemului global (Ex. Europa).

„ Securitatea, rolul puterii militare [i tehnologia militar# r#m@n esen]iale, dar cuschimb#ri considerabile de orientare. Se va aborda din nou sistemul securit#]ii colective.

„ Stingerea focarelor conflictuale considerate cronice, atacul concentrat asuprapunctelor fierbin]i [i abordarea problemelor litigioase perene.

„ Asanarea finan]elor interna]ionale [i ac]iuni de mare anvergur# \mpotriva traficuluiilicit, banilor murdari [i a opera]iilor mafiote.

Iar \n final putem ad#uga [i problemele referitoare la sursele de instabilitate, factoriide risc [i cele cu influen]e majore asupra organismului militar [i atunci vom avea oimagine de ansamblu a agendei de lucru a secolului XXI, care ar trebui s# dea de g@nditfiec#ruia dintre noi ca oameni ai cet#]ii.

20. Actualul meu statut, acela de general de brigad# \n rezerv#, pensionar militar,\mi confer# o mai mare liberate de exprimare comparativ cu cea a colegilor din activitate,care au mai multe restric]ii [i \ngr#diri / interziceri prin lege a anumitor drepturi [ilibert#]i cet#]ene[ti. Ce-mi doresc pentru mine ca individ (pensionar militar)? S# fiu \nprimul r@nd s#n#tos la trup [i la minte, s# mi se recunoasc#, de c#tre factorii de deciziepolitic#, drepturile pe care, tot dup# lege, le-am c@[tigat [i s# tr#iesc \ntr-o societate

370

normal# [i nu \n una convulsionat# de probleme interne, create uneori artificial, \n raportcu anumite interese politice meschine [i de grup.

Ca cet#]ean comunitar, \mi doresc un tratament egal (asem#n#tor) cu al altor cet#]enicomunitari ce apar]in altor na]iuni. _mi doresc ca la obliga]ii [i responsabilit#]i comunitareegale s# beneficiez [i de drepturi comunitare asem#n#toare, s# nu fie unul cet#]eancomunitar central (important), iar altul s# fie de grani]#, de la periferie.

_mi doresc ca cet#]eanul rom@n s# fie reprezentat cu mare onoare de c#tre ale[iipolitici ai vremii.

21. Cariera militar# \mi doresc s# revin# la mare cinstire [i respect \n societateanoastr#, iar \n chip “testamentar” transmit tuturor:

Dac# organismul militar nu este permanent \n aten]ia factorilor decizionali,dac# nu este sus]inut [i ajutat \n procesul de transformare-evolu]ie [i permanent#adaptare, cu certitudine va ap#rea riscul incapacit#]ii, cu efect imediat asuprasecurit#]ii.

GENERAL DE FLOTIL~ AERIAN~ TOMA DUMITRUZBORUL, ETERUL {I ETERNUL

ARGUMENT_mi place titlul acestei c#r]i: PIRAMIDA CANTEMIRIST~. De ce? Pentru c# Pira-

mida este simbolul stabilit#]ii, armoniei si structurii perfecte, are o baz# puternic#, iarfiecare nivel este suportul urm#torului. Cu excep]ia v@rfului, toate treptele trebuie s#r#m@n# intacte pentru a p#stra stabilitatea structurii. Piramida este [i simbolul Focului \nfeng-shui, care activeaz#: faima, celebritatea, recunoa[terea, succesul, cresterea, ascen-siunea, evolu]ia, progresul, publicitatea, extinderea. A[adar simbolizeaz# cre[terea siurcusul spre scopurile noastre cele mai \nalte.

Sunt lucruri care ne-au determinat s# ne \ndrept#m pa[ii c#tre Liceul Militar “DimitrieCantemir” de la Breaza cu inima plin# de a[tept#ri [i de sperante.

371

DE CE SCRIEM ?Marea majoritate scriu din dorinta de a \mp#rt#[i din experienta lor si altor oameni.

Sentimentul de utilitate este unul foarte pl#cut; c#ci pe l@ng# nevoile existen]iale, oamenii,ca fiinte rationale ce sunt, au nevoie de mult mai mult. Exist#m, socializ#m [i ne exprim#m\n mod diferit tr#irile [i sentimentele. Unii spun c# scriu din pl#cere, al]ii spun c# scriudin dorin]a de a-si informa semenii, altii spun c# scriu de dragul competi]iei. Fiecare dintoate aceste motive sunt, din punctul meu de vedere, acceptabile pentru c# \mi dausentimentul utilit#]ii. C@t de confortabil este s# cite[ti \ntr-o carte c# fapte tr#ite c@ndva,au fost tr#ite [i de altii, care au fost acolo! Parc# \]i reg#se[ti un cunoscut, un coleg, unprieten, cu care faci un schimb de idei si te bucuri ca de o revedere.

E foarte dificil s# scrii. Cau]i, atunci c@nd scrii, cuvintele care s# exprime cel maibine o idee. Cuvintele, odat# scrise, genereaz# cuvinte… Oamenii nu \]i v#d sufletul, \]iv#d cuvintele. Tu apar]ii unui lant care a \nceput cu mult \nainte de tine si merge maideparte dup# ce via]a ta s-a \ncheiat. De ce spun acest lucru? Pentru c# noi oamenii,venim pe aceast# lume datorit# altora [i supravie]uim datorit# celorlal]i. Suntem fiin]esociale [i fie c# ne place, fie c# nu, sunt pu]ine momente \n via]# c@nd nu beneficiem depe urma ac]iunilor celorlal]i. Din acest motiv nu e deloc surprinz#tor c# \n mare partefericirea noastr# apare \n contextul rela]iilor noastre cu ceilal]i.

_n r@ndurile scrise mai jos am \ncercat s# v# aduc \n aten]ie pe c@tiva dintre cei caremi-au luminat, la un moment dat, drumul \n viat#.

COPIL~RIA{tii, Drag# Cititorule, c@t de mult mi-am dorit s#-]i spun Povestea vietii mele – asa

cum a fost? Din p#cate, p@n# \n acest moment, nu am avut timp s# st#m de vorb#, pentruc# via]a nu ne-a oferit o asemenea ocazie. Oportunitatea a venit de la cei pe care \i vezitrecuti pe coperta acestei c#r]i si c#rora, ab initio, le multumesc c# mi-au prilejuit acestmonolog, ca un r#spuns la \ntreb#rile pe care mi le imaginez c# TU mi le adresezi. A[acum vizionarea unui reportaj \ti trezeste curiozitatea de a vedea ce se afl# \n st@nga sau\n dreapta, \n plan \ndep#rtat sau mai apropiat, voi \ncerca s#-]i prezint oameni, locuri,fapte si ceea ce mi-a marcat existenta p@n# acum.

De unde ne extragem esenta continuit#]ii? Dincolo de aparen]a realitate exist# olume a sentimentelor [i a tr#irilor intense care ne dau putere pentru a putea supravie]uiobstacolelor vietii. Nu am avut tat# de la v@rsta de cinci ani, pentru c# lucr@nd la caleaferat# a decedat \ntr-un accident de tren. Am r#mas cu mama [i cu fratele meu, TomaValeriu, fost cantemirist, mai mare dec@t mine cu trei ani. Acest prim obstacol, pe careviata mi l-a scos \n cale, nu m-a \mpiedicat s# fiu copil.

Copil#ria, a[a cum foarte mul]i psihologi au constatat, este perioada ce r#m@ne\ncrustat# \n sufletul [i inima noastr# pentru totdeauna. Nu a[ putea s# spun acum c# amavut o copil#rie frumoas# sau fericit#. Chiar dac# azi v#d lucrurile cu totul altfel, a[putea spune c# a fost greu, c# am fost frustrat de anumite lucruri, totu[i am r#mas \nsuflet cu imaginile cele mai frumoase ale timpului de atunci.

Mama ne-a crescut \n asa fel \nc@t nu ne-a l#sat timpul necesar pentru a crede c# nusuntem ferici]i cu ce avem, sau c# al]ii au mai mult ca noi. M-am mul]umit cu pu]in, ca[i al]ii cu mult. Pentru acest motiv totul pentru mine avea o frumuse]e deosebit#. N#scut\n ziua de 4 iunie a anului 1952 la ]ar#, \n comuna S#lcioara, jude]ul D@mbovita, mergeam

372

cu vitele la p#[une, eu cu vaca iar fratele meu cu calul. R@ul D@mbovi]a curgea prinspatele curtii, z#voiul era la o arunc#tur# de b#], vara mergeam la sc#ldat [i iarna laderdelus.

La c@teva zile dup# decesul tat#lui meu (dup# s#rb#toarea Cr#ciunului din anul1958), mama, \mpreun# cu noi, cei doi copii [i cu ce se mai putea lua \ntr-o sanie, aplecat la gara B#ne[ti. Am urcat \n tren si am cobor@t \n gara Fetesti, unde mama aveadou# surori. _n locuin]a uneia dintre ele am stat aproape trei ani, p@n# c@nd am reu[it s#ne mut#m \n casa pe care mama a construit-o cu eforturi deosebite. Aveam casa noastr#!

“BOBOC” CANTEMIRISTLiceul militar m-a atras din clipa \n care fratele meu a plecat la Breaza, devenind

<cantemirist>. Era [i este o mare m@ndrie s# po]i s# te prezin]i cu acest <titlu> \n fa]acolegilor r#ma[i la liceele <de pe l@ng# cas#>. Din Fete[ti, unde este [i acum un liceu demare tradi]ie, au plecat \n toamna anului 1968, odat# cu subsemnatul, Marinescu Niculae[i T#nase Aurelian, cu care am fost coleg \n clasa a X-a E. Al]i trei <fete[teni> au completatgrupul: Radu Ion, Chiforeanu Nicolae [i Zaharia Radu.

Num#rul relativ mare de cantemiri[ti pleca]i din Fete[ti \n acei ani [i chiar [i dup#aceea, cred c# s-a datorat faptului c# ora[ul nostru era [i este [i acum o garnizoan# destulde mare, unde se reg#sesc cadre militare de diferite arme [i specialit#]i: avia]ie,radioloca]ie, artilerie, jandarmi, ca s# dau numai c@teva exemple. Prezen]a lor \n miculora[ din B#r#gan nu putea trece neobservat#, a[a c# mul]i tineri \[i doreau s# \mbr#]i[ezecariera armelor [i s# \nceap# aceast# profesie prin a \mbr#ca at@t de r@vnita [i frumoasauniform# albastr# cu lampas ro[u de <general>, uniforma Liceului Militar... [i c@te fete,la fel de frumoase ca aceast# uniform#, nu erau atrase de noi prin simpla noastr# prezen]#\n mijlocul colegilor <civili>...

ANII DE LICEULiceul a devenit o a doua cas#, reproduc@nd o atmosfer# apropiat# vie]ii p#rinte[ti.

A existat o mare apropiere \ntre profesori [i elevi. _nv#]#m@ntul era f#cut pentru elevi [inu elevii pentru acesta [i, pe cale de consecint#, s-a urm#rit s# se dezvolte elevilor nunumai inteligen]a, ci [i fizicul, s# ne dea nou#, elevilor, energie, voin]#, putere fizic#,deprinderi practice [i \ndem@nare, \ntr-un cuv@nt abilit#]i (n.a. \ndem@nare, iscusint#,pricepere, dib#cie, excluz@nd pluralul (La pl.) [mecherii, siretlicuri) care s# ne preg#teasc#pentru lupta cu greut#]ile vietii. O mare \nsemn#tate s-a acordat activit#]ilor practice.Totul era anume organizat pentru ca noi s# devenim oameni de ac]iune, cu ini]iativ# [iobi[nui]i s# se sprijine numai pe ei \n[i[i f#r# a se estompa \ns# spiritul de echip#, at@t deimportant \n mediul militar, ([i nu numai).

Mi-a pl#cut sportul. Individual am performat, (dac# nu e prea preten]ios spus!), \nprobele de vitez# [i, \n acest sens, pot s#-]i spun c# la admiterea \n Liceul Militar pentru\n clasa a X-a am reusit s# alerg proba de 100 m plat \n timpul de 11.6 sec. Cu modestie]in s#-]i aduc la cunostint# c# la cei 16 ani pe care \i aveam eram vicecampion jude]ean,ca junior, la 100 m plat si la triplu salt.

Handbalul, sport de mare traditie la rom@ni, la acea vreme Rom@nia fiind multipl#campioan# mondial# la masculin (1961, 1964, 1970), a fost sportul de echip# pe care l-am practicat cu o mare d#ruire \nc# din clasa a V-a. Am f#cut parte din echipa de handbalcantemirist#, (dac# ai putea s# vezi cu c@t# m@ndrie spun acest lucru!), [i asta \n conditiile

373

\n care liceul, \ncep@nd cu anul admiterii mele (1968) s-a organizat pe patru ani destudii. Spre exemplu, \n anul scolar 1969-1970 erau 8 companii cu un total de 41 deplutoane (clase) cu peste 1350 de elevi care trecuser# o serie de probe sportive obligatorii!Asta da concuren]# pentru a prinde un loc \n echip#!

Am avut ca diriginte pe profesorul de sport Popescu Mugur. OM mic de statur#, darcu o inim# extraordinar#, dragul nostru diriginte al clasei a X-a E avea \n felul de a fi side a vorbi un calm iesit din comun. _ntotdeauna c@nd se impunea s#-]i fac# observa]ie of#cea cu mare grij#, cu mult# c#ldur# sufleteasc#, f#r# s# te jigneasc#, ca s# nu-]i creezeun complex de inferioritate \n fata colegilor. La sedintele cu p#rin]ii a stiut s# ne prezinte,pe fiecare dintre noi, ca fiind elevi cu reale calit#]i necesare unei viitoare cariere militare,reusind de fiecare dat# s# aduc# \n sufletele p#rin]ilor nostri linistea de care acestiaaveau nevoie.

“Acceleratul de 7:59” sosea \n fiecare dimineat# cu o punctualitate de metronom.El era \ntruchipat de profesorul de literatura rom@n# Constantin Giurginc#, care, defiecare dat#, ne prezenta la cursuri operele scriitorilor rom@ni [i str#ini, autori recunoscutipe care \i ducea sub brat pentru ai prezenta elevilor cu g@ndul nem#rturisit c# vom reu[i\n viat# [i c# tot ceea ce spune [i face este spre a ne s#di \n suflet dragostea pentruadev#r, frumos, neam [i tar#. {i a reusit!

Cuvinte si g@nduri frumoase am pentru toti dasc#lii mei, fiecare dintre ei av@nd unloc special \n inima mea: Toma Viorica, Stela H#h#ianu, Ungureanu {tefan, Cr@snicIlinca, Dr#gan Mihai, Nedelcu Valeria, Bodo Silvia, Onos# Hristache, [i fie-mi iertat#memoria, to]i cei pe care i-am avut ca profesori \n frumosii ani de liceu.

Profund# recuno[tint# port [i celor care ne-au fost comandanti si care ne-au insuflatdragostea si respectul pentru tinuta militar#: comandantul de batalion lt.col. CanefConstantin (care ne explica, printre alte lucruri de natur# militar#, cum s# ne purt#m cufetele sau cum s# ne comport#m \n societate sau la restaurant), comandantul de companiemr. Susanu Constantin (“Compania parfum”, pentru c# fiecare elev avea obligatoriu \nnoptier# o sticlut# cu parfum, a[a cum ne ordonase mr. Susanu!) si lt. Neacsu Nicolae (elfiind primul care a executat cu noi salturi \n b#ltoacele din spatele S#lii de sport!)

_n clasa a XII-a am fost avansat la gradul de elev plutonier si comandam o companiede elevi de clasa a XI-a. Pentru mine acel an a \nsemnat foarte mult ca experient# devia]#. Comandantul companiei a plecat la studii la Academia Militar# din Bucure[ti(Mr. Nit#, dac# ]in bine minte numele) si am r#mas numai cu Lt. C@ndea, care a decedatla c@teva luni dup# \nceperea anului [colar. Am r#mas astfel singurul “comandant” alacestei companii. Am fost chemat de loc]iitorul comandantului liceului, lt. col. GheorgheR#b#cel, care mi-a explicat c# trebuie s# conduc aceast# subunitate. M-am instalat \nbiroul comandantului de companie si c@teva s#pt#m@ni am condus programul zilnic(programul de diminea]#, de sear# [i raportul companiei) \n afara orelor de curs. E foartedificil s#-]i impui autoritatea \n fata colegilor t#i mai mici ca v@rst# cu doar un an.Aceast# perioad# a fost pentru mine o nou# lec]ie de viat# care m-a maturizat [i mi-a dat\ncredere \n propriile-mi forte.

Col. (r) Gheorghe R#b#cel, un militar [i un pedagog de \nalt# clas#, un pedant cepurta \ntotdeauna m#nu[i de piele si era calcat la dung#, a fost ulterior unul dintre ceimai longevivi si stimati comandanti ai Colegiului Militar <Mihai Viteazul> Alba Iulia,

374

fiind avansat la gradul de general de brigad# cu o stea la 23 Oct 2009, cu prilejul ceremoniilordesf#[urate la \mplinirea a 90 de ani de la \nfiintarea Liceului militar alba-iulian.

Iesirea \n societatea pe care p@n# atunci nu am avut [ansa s# o cunosc (“lumeabun#”) a fost ocazionat# de participarea unui grup restr@ns de cantemiri[ti la aniversareamajoratului, ce a avut loc la Sala Oglinzilor a Cazinoului din Sinaia. Dup# ce am trecutde filtrele a trei controale (la nivel de companie, batalion [i liceu), care aveau scopul dea evidentia eventualele lipsuri ce ar fi putut s# altereze o ]inut# impecabil#, ne-am \mbarcat\n autobuz. La aceast# memorabil# festivitate au fost invitate elevele unui liceu dinPloiesti, cu care am dansat tr#g@nd cu coada ochiului la partenere [i la impresionanteleoglinzi \n care ne vedeam lampasul rosu si ne imaginam c# suntem ofi]eri ce danseaz#cu frumoase domnite \n saloanele imperiale, asa cum v#zusem \n filme!

_n clasa a XII-a E am fost coleg de banc# cu elevul plutonier adjutant al liceuluiMarcu Eugen, un foarte bun coleg [i prieten, care avea pe fiecare epolet trei trese metalicede sergent si drept urmare banca noastr# s-a numit “Banca celor zece table” ([ase ale luiEugen si patru ale mele pentru c# eram elev plutonier). Coleg [i prieten l-am avut si \lam pe Barbu Victor, acum viceamiral (r) cu trei stele, un excelent matematician!

Se apropiau examenele de bacalaureat si de admitere \n scolile de ofiteri. Excursiilede studii pe care le-am f#cut \n ]ar# la unit#]ile militare, au avut ca scop cunoastereafrumusetilor si greut#]ilor specifice fiec#rei arme. Eu fiind din Fete[ti, unde foarte aproapese afla Aerodromul Borcea, aerodrom De pe care decolau si survolau orasul aproape zisi noapte avioanele militare pe care le urm#ream cu privirea [i, c@nd acest lucru nu eraposibil, le urm#ream cu g@ndul, mi-am dorit s# devin pilot cu speran]a c# voi fi repartizat,dup# \naintarea la gradul de locotenent, \n aceast# garnizoan#.

Dup# o vizit# medical# foarte riguroas#, efectuat# pe parcursul a dou# s#pt#m@ni laComisia Medical# a Avia?iei (denumirea actual# este Institutul de Medicin# Aeronautic#[i Spatial# din Bucure[ti) si dup# examenul de admitere, am reu[it la aviatie ca personalnavigant, adic#, ca pilot!

{COALA MILITAR~ DE OFI}ERI_n luna septembrie a anului 1971 m-am prezentat la Scoala Militar# de Ofi]eri Activi

de Aviatie ”Aurel Vlaicu” de la Bobocu, situat# la c@]iva kilometri de orasul Buz#u._ncepea un nou capitol \n devenirea mea profesional#.

_n primul an de scoal# militar# am fost numit \ncheietor de escadril# sau, altfelspus, [ef peste colegii mei de an, elevii - piloti. Eu conduceam programul de dimineat#,cur#]enia pe sectoare, controlam s# fie lini[te la studiu, apelul si programul de sear#.Faptul c# am condus aceste activit#]i \n liceul militar, mi-a dat siguranta si autoritateanecesar# \ndeplinirii acestor atribu]ii \n foarte bune conditii. F#r# fals# modestie, citezdin Caracterizarea ce mi-a fost f#cut# de instructorul meu de zbor pe avionul IAK-18,mr. Chiricu Tudor [i care este scris# \n Carnetul Individual De Zbor (tip [coal# militar#)ce-mi apar]ine, la pagina 176: “Elevul fruntas Toma Dumitru a zburat \n anul 1972 peavionul IAK-18 un num#r de... ore. Elementele tehnicii de pilotaj le-a \nsu[it corect sisigur cu pretul unor eforturi mai pronuntate al#turi de o mare pasiune. Este un elev culargi posibilit#]i, are un potential ridicat si o mare capacitate de \ntelegere a lucrurilor,drept pentru care recomand sprijinirea initiativei si eforturilor sale pe linia preg#tirii.Este disciplinat, ascult#tor [i are o purtare corect#. Este rezistent [i nu pune probleme

375

din punct de vedere medical. Propun s# fac# trecerea pe urm#torul tip de avion”.Calificativul de “Foarte Bine” primit pentru primul an de pilotaj a fost certificat de

comandantul de patrul# mr. Bostan Jenic# [i de comandantul de escadril# lt. col. Nicolae{tefan. Zborul s-a efectuat pe aerodromul cu pist# natural# de la Buz#u.

_n anul II am zburat avionul cu reactie L-29, av@nd ca instructor de zbor si comandantde patrul# pe mr. Ioan Ciolacu, care a reu[it \ntr-un num#r relativ mic de ore de zbor, s#m# determine s# execut \n simpl# comand# gama complet# de acroba]ie cu acest tip deavion. Activitatea de zbor s-a desf#[urat pe aerodromul Ianca din judetul Br#ila iarcomandant de escadril# a fost lt. col. Petrescu {tefan. Si \n acel an am fost \ncheietor deescadril#.

_n anul III am zburat cu elicopterul IAR-316B Alouette, un elicopter cu reactieproiectat si fabricat \n Franta. _n anul 1970 TEHNOIMPORT semneaz# contractul princare ICA Bra[ov preia licenta pentru elicopterele SA-316 B Alouette. Obiectul licenteiera fabricarea celulei, a unor echipamente optionale si piese de schimb, c@t si dreptul derevizii si reparatii la structur# [i ansamble mecanice pentru elicopterele SA-316 BAlouette. Trenul de aterizare urma sa fie fabricat la Bac#u, iar motorul Artouste III Burma sa fie reparat la Bucure[ti.

_ncep@nd cu anul 1971, ICA Brasov a fabricat aproximativ 250 elicoptere subdenumirea de IAR 316 B, at@t pentru Fortele Aeriene Rom@ne c@t si pentru alte institutiisau beneficiari externi. ICA Brasov \mpreuna cu alte \ntreprinderi din Rom@nia audezvoltat si un program de \narmare ale elicopterelor livrate c#tre For]ele AerieneRom@ne.

_n anul trei am fost elev plutonier si am avut ca instructor de zbor si comandant deescadril# pe lt.col. Ion Melcescu, un om deosebit si, \n acelasi timp, un p#rinte [i un fratemai mare de la care am \nv#]at tehnica de pilotaj a elicopterului si lucruri importantedespre comportamentul \n viat#. Activitatea de zbor s-a desf#[urat pe aerodromul Alexeni,la Regimentul de elicoptere comandat atunci de col. Ion Ghinea, care a fost si Presedintelecomisiei de brevetare.

{coala Militar# s-a \ncheiat printr-un examen de absolvire [i un zbor de brevetarepe elicopterul IAR 316 B la care am obtinut nota 9.90, fiind clasificat, dup# trei ani de[coal# militar#, al doilea din promo]ie, cu media general# 9,56.

ROLUL MENTORILORCare a fost rolul extraordinar al mentorilor din liceul si scoala militar#, pe care

fiecare din noi a urmat-o, \n descoperirea specificului [i a valorilor ce trebuiau s# fiepoten]ate pentru a reusi in viat#?

Primul rol a fost acela de a identifica si pune \n valoare la fiecare dintre noi talentulsau pasiunea.

Al doilea rol a fost de a ne \ncuraja si a ne da \ncredere c# putem realiza lucruri pecare le-am putea considera imposibile.

Al treilea rol a fost de a ne facilita drumul c#tre realizarea obiectivelor pe care ni le-am propus oferindu-ne sfaturi, tehnici, l#s@ndu-ne s# gre[im, dar ajut@ndu-ne s# \nv#]amdin greseli si s# mergem mai departe.

Al patrulea rol a fost acela de a ne sustine s# dep#[im ceea ce noi percepem ca fiindlimitele noastre.

376

_n sistemul de \nv#]#m@nt militar pe care l-am parcurs, constatarea care se impuneeste c# profesorii au investit \n noi. Oamenii reu[esc pentru c# au pe a]ii care s# le\n]eleag# talentele [i provoc#rile. Marii profesori au \n]eles \ntotdeauna c# rolul lor nueste s# predea materii, ci s# predea elevilor. Mentoratul este pulsul vital al unui sistemeducattonal. Scopul fundamantal al educatiei, resurselor umane sau al leadershipului(abilitatea de a conduce oameni), este acela de a-i ajuta pe oameni s# tr#iasc# vie]ifericite si \mplinite, \n armonie cu ceilalti oameni care \si tr#iesc propriile vie]i fericite si\mplinite.

Profesorii au investit si \n mine astfel c# eu, p@n# acum, c@nd scriu aceste r@nduri,am tr#it o via]# fericit#.

FAMILIA TOMAScriitorul Antonio Lobo Antunes, romancier portughez contemporan, n#scut la 1

septembrie 1942 la Lisabona si care, respect@nd traditia familiei, a urmat studii de medicpsihiatru, desi \nc# din copil#rie a dorit s# fie scriitor, (iar \n timpul r#zboiului coloniala fost locotenent, chirurg [i psihiatru \n Angola din 1970 p@n# \n 1973), spunea \ntr-uninterviu: ”E[ti, ca scriitor, un fel de somnambul, cartea te duce, nu tu pe ea. Dar a[a e siviata. Nu stii ce se va \nt@mpla \ntr-o or#, [i asta e minunat. Viata e at@t de miraculoas#…Oamenii \si fac planuri, vor s# afle r#spunsuri din c#r]i. Dar nu poti sti r#spunsurile,pentru mine asta e at@t de evident. Eu am mai multe \ntreb#ri dec@t r#spunsuri. Amfoarte pu]ine certitudini. Lucrul important \n viat# e s# te la[i mereu surprins… C@ndg#se[ti pe cineva care te \ntelege, e perfect. Dar e extrem de greu. Cel#lalt se va uita lamine [i va \ntelege ce vreau s# zic, dac# am noroc s#-l g#sesc pe acel Cineva Minunat.S# vorbe[ti f#r# cuvinte… dar oamenii de acest fel nu se g#sesc usor.”

Eu am fost un norocos si am g#sit o astfel de fiin]# \nc# din primul an de liceu, c@ndam avut curiozitatea s# o cunosc pe aceea care a fost prima pe lista admi[ilor \n clasa aIX-a la Liceul Fetesti. Cu ea am simtit printr-o str@ngere de m@n# [i \n primul s#rutfrumuse]ea nevinovat# a fiorilor adolescentini ai dragostei. Ea a fost mereu suflete[teal#turi de mine \n liceul militar [i \n scoala de ofiteri prin scrisori si telefon. Ea esteMaria, inginer de industrie alimentar# [i doctor \n biotehnologie, cea care \mi poart#numele pentru c# e so]ia mea de c@nd eram t@n#r locotenent [i care, din dragoste, mi-ad#ruit o fiic#, Sereda, licen]iat# \n filologie (englez#, francez#) [i \n stiinte juridice, lacare s-a ad#ugat un MBA urmat la Universitatea Buckingham din Anglia. Este c#s#torit#[i a devenit \n timp un manager de succes.

CARIERA MILITAR~ (August 1974- Mai 1994) Garnizoana \n care am fost repartizat dup# \naintarea la gradul de locotenent a fost

Alexeni, la Regimentul de elicoptere unde f#cusem [i practica de zbor \n ultimul an descoal# militar#.

_n primii sase ani de carier#, \n perioadele aprilie-august ale fiec#rui an, am zburatsute de ore \n misiuni aviochimice, la tratamentul prin stropire a culturilor agricole cuelicopterul. Acest zbor era efectuat la joas# \n#l]ime, (5-10 metri), fiind un excelent modde preg#tire pentru pilo]i. Aceast# preg#tire mi-a fost de mare folos \n anii 1981 [i 1982,ani \n care am fost instructor de zbor \n Angola, la Scoala Militar# de Avia]ie pe careRom@nia a \nfiintat-o la Negage, provincia Uige. Aceast# perioad# poate fi oric@nd unsubiect de carte, pentru c# a fost realmente o experien]# unic#, at@t prin felul \n care am

377

tr#it-o \n via]a de zi cu zi, c@t si prin natura misiunilor de zbor pe care le-am \ndeplinit._n Angola am plecat din Regimentul de elicoptere de la Tuzla, \n care am fost mutat\ncep@nd cu luna august a anului 1977. La un an de la revenirea \n tar# am urmat cursurileAcademiei de _nalte Studii Militare din Bucure[ti, pe care le-am finalizat ob]in@nd Licen]a\n [tiin]e militare, specializarea avia]ie. Am fost numit comandant de escadril# la Tuzlasi am f#cut trecerea pe elicopterul IAR-330 H. Misiunile efectuate cu acest tip de elicopterau fost, pe l@ng# altele, de transport material [i personal la Platformele de foraj marindin Marea Neagr# precum [i \n folosul Marinei Militare, cu apunt#ri pe diferite naveaflate \n sta]ionare sau \n mars. Am ocupat functiile de Navigator sef de regiment si deLoctiitor pentru zbor al comandantului de regiment.

Luna decembrie a anului 1989 a marcat un sf@rsit si \n acelasi timp un nou \nceput.Nu intentionez s# fac aici nici un fel aprecieri sau interpret#ri cu privire la REVOLU}IADIN DECEMBRIE 1989. O parte din evenimentele la care subsemnatul a participat aufost foarte sugestiv surprinse de un scriitor, Nicolae Cusa, profesor const#n]ean de istoriecare, \ntr-o sear#, m-a invitat la “un pahar de vorb#”. M-a \ntrebat cum a fost la Revolu]ie,iar eu i-am povestit faptele. Faptele, al#turi de alte episoade povestite de a]]i participantila ele, se reg#sesc \ntr-o carte scris# de el [i intitulat# “MOMENTE ALE REVOLUTIEIDIN DECEMBRIE 1989 LA CONSTANTA, ASA CUM AU FOST”, ap#rut# laConstan]a la data de 6 decembrie 1995. Evidentiez c@teva extrase, (din dorinta de a nuplictisi cititorul cu am#nunte nesemnificative), ce se reg#sesc \n cartea scris# de NicolaeCusa despre elicopteristii de la TUZLA:

…..._nc# de pe data de 17 decembrie, dup# amiaz#, unitatea se afla \n dispozitivul delupt#, pentru ap#rarea terestr# a aerodromului [i a caz#rmii aferente. _n toate aceste ziles-au executat preg#tiri de zbor \n vederea variantei de traiecte pentru Timi[oara (fuseseemis# ideea c# la grani]a de vest vor intra ungurii?), dar nu trebuie exclus# nici variantaraderii ora[ului de pe suprafa]a p#m@ntului. Asta ca s# fim reali[ti!

_n seara zilei de 22 decembrie 1989, \n zona Tuzla-Schitu au fost semnalate uneleapari]ii de aparate aflate \n zbor precum [i semnale luminoase… Revenind la seara de 22decembrie 1989, ordinul dat elicopterelor, pentru cercetarea zonei men]ionate, era de ase efectua cercetare [i v@n#toare liber#…. Pe raza men]ionat#, Tuzla-Schitu,nu s-a identificatnici un aparat aflat \n zbor. La aceste misiuni au participat elicopterele IAR 330 nr. 82,echipaj format din maior Toma Dumitru-pilot prim, cpt. Rusu A1eodor - pilot secund,m.m. Popa Nicolae-tr#g#tor bord, precum si alte dou# elicoptere ale c#ror echipaje aufost comandate de It.col. Serghei Eftimie [i mr. Fulgeanu Petre. _n total, pe 23 decembrie1989, s-au executat trei ie[iri (n.a. \ntre orele 01.10-02.50).

Desi, dup# decolare, echipajele primiser# ordin (de la Punctul de Comand#) s# setrag# f#r# soma]ie \n orice aparat de zbor pe care l-ar \nt@lni \n aer, acest lucru nu s-arespectat. A contribuit prezenta de spirit a mr. Toma Dumitru, care avea func\iaresponsabil# asupra tuturor elicopterelor . Acesta, consider@nd c# exist# posibilitateaunor grave confuzii, a ordonat s# nu se trag# dec@t la ordinul s#u… Datorit# acestei prezentede spirit, \n noaptea de 22 spre 23 decembrie nu s-a \nt@mplat, \n aer, nici un evenimentdeosebit.

Pe data de 23.12.1989, orele 07.00, 09.30, 11.00-11.30, acelea[i echipaje au primitmisiunea (\nc# de la 6.30) de a executa cercetare aerian# [i v@n#toare liber# pe traiectul

378

Tuzla-Platformele de Foraj Marin-Sf@ntu Gheorghe-Delt#-Uzlina (vis-a-vis de Murighiol,aici exista o caban# a lui Nicolae Ceau[escu, unde se b#nuia c# ar putea exista, \n secret,elicoptere ale dictatorului), \n vederea reper#rii de aeronave inamice [i grupuri teroriste.S-a decolat \n forma]ia mentionat#, conducerea \n aer a escadrilei a avut-o mr. TomaDumitru.

...Aproape de localitatea Vadu, s-a constatat c# la unul dintre elicoptere nu maiajungea combustibilul p@n# la destina]ie. S-a hot#r@t aterizarea la aeroportul M.Kog#lniceanu. Pentru aceasta, s-a cerut aprobarea at@t a P.C. Tuzla (care a aprobat), c@t[i a Punctului de Comand# (P.C.) de la M.Kog#lniceanu - care a ordonat s# se vin# laverticala pistei pentru a nu se crea o alt# impresie [i, eventual, s# se trag# asupraelicopterelor. Deci, ordinul referitor la locul de aterizare era menit s# u[urezerecunoa[terea. A[a s-a [i f#cut. Dar, pe finala scurt# (ultima parte a ateriz#rii), \nainte dea se face viraj spre placa Tarom, cu execu]ie de aterizare pe directia sud, elicopterele aufost \nt@mpinate cu gloante. Tragere \n toat# regula! Bilantul: elicopterului nr. 82 a fostlovit de nou# gloan]e, iar elicopterul nr. 76 ... pur [i simplu avariat. Scriem <avariat>deoarece, respectivul elicopter, \n urma <tratamentului aplicat> la sosire, nu a mai pututexecuta deplasarea la Tuzla. S-a aterizat pe aerodrom cu ambele aeronave, \n r@ndulechipajelor neexist@nd victime. Lt.col. Eftimie Serghei pilotul principal al elicopteruluinr. 89, r#mas \n urm#, auzind probabil discu]iile \ntre echipaje, c# se trage asupra lor, apreferat s# r#m@n# cu aeronava \ntr-o zon# de a[teptare, la nord de pist#. Odat# cuclarificarea situa]iei ?a fost chemat la sol [i acest elicopter, nemaiexist@nd nici un pericol.Dup# aterizare, echipajele, consternate de cele \nt@mplate, au cobor@t pe aerodrom. Aufost \nt@mpinate de comandantul aeroportului civil, mr. Ionescu Tudorel. Apostrofapilotului principal al elicopterului cu nr. 82, mr. Toma Dumitru, a fost pe m#sur#: <Noroccu Nicolae Ceau[escu c# v-a trimis la porumb!! Cine dracu v-a \nv#]at s# trage]i a[a deprost?“...

_n ziua de 24 decembrie 1989, la ora 7.30, echipajele elicopterelor nr. 82 [i 89 auprimit misiunea verbal# s# execute cercetare aerian# [i v@n#toare liber#, \n zona Adamclisi,unde a fost semnalat un elicopter ce f#cea tranzla]ie radio a unor mesaje! C#tre cine,cum, ce fel? Nu se [tia exact! La ora 8.05 au decolat \n forma]ie. Zborul s-a desf#[uratcu interdic]ie radio. Dup# ce s-a ajuns \n zona Adamclisi [i la 30 de minute dup# survolarea\ntregii zone, f#r# a se constata ceva suspect, cele dou# elicoptere se preg#teau, \n forma]iefiind, la o dep#rtare corespunz#toare, s# se \napoieze. Deodat#, echipajul elicopteruluinr. 82, dup# ce a trecut deasupra unui deal, av@nd cap compas 270 grade, \ntre localit#]ileViile [i Oltina, a auzit o explozie [i to]i membrii echipajului au avut senza]ia c# se trageasupra lor. Acest lucru i-a determinat s# \ncerce imediat o leg#tur# radio cu echipajulelicopterului nr. 89, aflat \n spatele dealului. S-a realizat leg#tura radio, de c#tre mr.Toma Dumitru, pilotul principal, prin cuvintele, disperate \ntr-un fel: <Serghei, Serghei>.Nu s-a primit nici un r#spuns. Imediat elicopterul nr. 82, a executat viraj de 180 de grade[i dintr-o dat# la sol a ap#rut un incendiu. Apropiindu-se de acel loc s-a putut identificaelicopterul cu nr. 89, care ardea! Un glob de foc \mbr#ca elicopterul recunoscut dup#num#rul de pe coad#, r#mas# \n urma exploziei [i c#derii, la circa 10 metri. S-au executatapoi c@teva viraje \n jurul acestuia \n speran]a c# va exista un supravie?uitor, crez@ndu-se c# totu[i un coleg de-al lor va reu[i s# ias# din fl#c#ri... Nici vorb# de a[a ceva, mai

379

ales c# a \nceput s# explodeze muni]ia de la bord. Deci orice speran]# era exclus#.Dezam#gi]i, membrii echipajului de pe elicopterul nr. 82 au luat cap compas spre Tuzla._nainte de aterizare, echipajul a fost contactat prin intermediul indicativului militar. S-ar#spuns. A fost chemat apoi [i lt.coI. Serghei Eftimie. Nu a r#spuns nimeni! Echipajul82, dup# ce a p#strat c@teva clipe de t#cere, a r#spuns prin mr. Toma Dumitru: <Nu maieste!>

Echipajul elicopterului IAR-330 nr. 82 din acea misiune era format din: mr. TomaDumitru - pilot prim, cpt. Rusu Aleodor - pilot secund, m.m. Donosa Stroe - tr#g#torbord, m.m. Popa Nicolae - tr#g#tor bord, m.m. B#d#li]# Gheorghe - armurier. Echipajulmartir al elicopterului IAR-330 nr. 89 ,cu num#r predestinat, a fost format din: lt.col.Serghei Eftimie - pilot prim, 43 ani, colonel post-mortem; cpt. Enache Mihai - pilotsecund, 37 ani, maior post-mortem; m.m. Deleanu Gheorghe, 38 ani, sublocotenentpost-mortem; m.m. Petrea Stefan, 35 ani, sublocotenet post-mortem.”

Sigur, acum c@nd rev#d filmul evenimentelor, am o alt# percep]ie despre acestea.Sunt convins c# al]i camarazi ai Ostirii Rom@ne s-au confruntat cu situatii mult maidificile si c#, f#r# nici o \ndoial#, au ac]ionat cu profesionalism si d#ruire, cu convingereac# slujesc Patria [i poporul din r@ndul c#ruia s-au ridicat.

_n anul 1994 am fost trecut direct \n retragere, (av@nd probleme medicale la coloanavertebral#), cu gradul de colonel (comandor de aviatie) si am devenit Directorul Societ#]iiNa]ionale de Cruce Ro[ie din Rom@nia – Filiala Constan]a p@n# \n anul 2000, an \n caream fost ales Pre[edinte al acestei filiale. Am reu[it s# fac lucruri bune la filial#, ca deexemplu acordarea primului ajutor pe plaj# cu voluntarii forma]i de mine si, lucrul cel maiimportant, un sediu al Crucii Rosii Constanta. Umarea? Adunarea General# a Societ#]iiNa]ionale de Cruce Ro[ie din Rom@nia (SNCRR) din luna noiembrie 2003, m-a desemnat,prin vot, Vicepre[edinte al Societ#]ii Na]ionale de Cruce Ro[ie din Rom@nia pentru patruani. Am primit titlul de Membru de Onoare al SNCRR anul 1992, pentru participareamea, cu un an \n urm#, la ac]iunile de ajutorare a popula]iei sinistrate \n urma inunda]iilordin jude]ul Bac#u, unde am transportat persoane sinistrate [i ajutoare umanitare cuelicopterul, \n calitate de comandat de echipaj. Acest titlu mi-a mai fost atribuit [i \n anul1996 cu ocazia anivers#rii a 120 de ani de la \nfiin]area Crucii Ro[ii Rom@ne.

MI-A PL~CUT CARTEAAcest lucru se poate constata dup# o evaluare a celor ce urmeaz#. Am absolvit

cursul postuniversitar de Drept Interna]ional Umanitar [i Drepturile Omului, cu duratade un an, organizat de Asocia]ia Rom@n# de Drept Umanitar (ARDU) \n cadrul Facult#]iide Drept a Universit#]ii Bucure[ti [i, dup# finalizare, am efectuat un stagiu de cercetare\n cadrul Institutului de Drept Interna]ional Umanitar de la San Remo – Italia.

Traiectoriile umanitare au fost prezente permanent \n existenta mea. _n luna iunie aanului 1998, odat# cu desf#[urarea la Mangalia a seminarului interna]ional umanitar“Problematica umanitar# la sf@r[it de secol [i mileniu” organizat de Asocia]ia Rom@n#de Drept Umanitar (ARDU) [i Comitetul Interna]ional al Crucii Ro[ii (CICR) – delega]iade la Budapesta, a luat fiin]# ARDU - Filiala Constan]a unde, \n calitate de membrufondator, am fost ales vicepre[edinte. _n prezent sunt pre[edintele filialei [i ca urmare aactivit#]ii desf#[urate \n cadrul ARDU, am primit din partea Asocia]iei Diploma deexcelen]# cu ocazia \mplinirii a 10 ani de la \nfiin]area ei.

380

Dup# ob]inerea licentei \n stiinte juridice \n cadrul Facult#]ii de Drept a Universit#]iiIndependente “Titu Maiorescu” Bucure[ti, am \ndeplinit func]ia de asistent universitarla Facultatea de Drept din cadrul Universit#]ii “Andrei {aguna” Constan]a [i apoi lectoruniversitar titular de curs, pentru disciplinele: drept interna]ional public, drept interna]ionalumanitar [i drept comunitar. Am mai f#cut [i un doctorat \n drept international, astfel c#din luna martie 2009 sunt conferen]iar universitar.

Am sustinut comunic#ri [tiintifice av@nd ca teme subiecte de drept internationalpublic la Bregenz/Austria, la Academia Militar# din Modena – Italia, la Conferin]ainterna]ional# organizat# anual de Institutul Educa]iei [i Cercet#rii din Atena [i \n cadrulsesiunilor de comunic#ri [tiintifice ce sau desf#[urat la diferite universit#]i din tar#, astelc# am reu[it s#-mi fac o “zestre” de publica]ii ce cuprinde 12 c#r]i, (inclusiv cursuriuniversitare) si peste 35 de comunic#ri.

Cum am fost “recompensat”? Ca urmare a activit#]ii \n domeniul umanitar [i ca orecunoa[tere a valorii [tiin]ifice a lucr#rilor mele, sunt Membru al Institutul Interna]ional deDrept Umanitar de la Sanremo-Italia [i reprezentantul Rom@niei \n Comitetul Director alSociet#]ii Interna]ionale de Drept Militar [i Drept al R#zboiului cu sediul la Bruxelles, Belgia.

Am participat, at@t la Geneva, c@t si la Seoul (Coreea de Sud), ca [ef al delega]ieiCrucii Ro[ii Rom@ne, la Adunarea General# a Federa]iei Interna]ionale a Societ#]ilor deCruce Ro[ie [i Semilun# Ro[ie [i la Conferin]a Interna]ional# a Mi?c#rii de Cruce Ro[ie[i Semilun# Ro[ie.

LEG~TURA CU O{TIREA ROM^N~ O s# m# \ntrebi, \n mod firesc, cum am ]inut leg#tura cu O[tirea Rom@n#? Am

s#-]i dau c@teva exemple. La solicitarea Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare am sus]inutexpuneri (cursuri) \n cadrul PfP Regional Training Centre pentru Advanced JointOperations Staff Officer Course (AJOSOC) av@nd ca subiecte “Dreptul conflictelorarmate” [i “Dreptul Interna]ional: Conven]iile de la Geneva”. Am absolvit, \n cadrulUniversit#]ii Na]ionale de Ap#rare, Colegiul Na]ional de Ap#rare, (]i-am spus c# \miplace cartea!) [i un curs de limba englez# cu specific militar. De asemenea, datorit#colabor#rii excelente pe care o am cu Centrul de Drept Interna]ional Umanitar al Armatei(CDIUA) de la Ploie[ti, cu ocazia anivers#rii a 10 ani [i respectiv 15 ani de la \nfiin]areaacestuia, am primit de fiecare dat# din partea conducerii Centrului, Medalia Jubiliar# [iDiploma de Onoare conferite “ca semn de \nalt# considera]ie pentru contribu]ia adus# lapromovarea normelor dreptului interna]ional umanitar \n mediul militar [i civil”. Ammai primit [i alte diplome de onoare si distinctii militare conferite dup# trecerea \nretragere, ca urmare a activit#]ii desf#[urate \n organizatiile militare, ca de exemplu:“EMBLEMA DE ONOARE a For]elor Aeriene Rom@ne”, \n semn de apreciere deosebit#pentru devotamentul [i \naltul profesionalism cu care am slujit For]ele Aeriene,“EMBLEMA DE ONOARE” a Asocia]iei Na]ionale a Cadrelor Militare \n Rezerv# [i\n Retragere “Al. Ioan Cuza” [i EMBLEMA DE MERIT “REZERVA ARMATEIROM^NIEI” Clasa I, conferit# de Ministrul Ap#r#rii Na?ionale.

De ce sunt \n aceast# carte? Pentru c# prin Decretul Preziden]ial Nr. 1038/21 oct.2010, ca urmare a succeselor din via]a militar# [i a aprecierilor de care m# bucur \n via]acivil#, am fost avansat la gradul de General de Flotil# Aerian# \n retragere.

{i pentru c# fac [i eu parte din PIRAMIDA CANTEMIRIST~.

381

_N LOC DE CONCLUZIE: AM REVENIT ACAS~M# bucur de prietenia unui om extraordinar: Prof.univ.dr. Radu Homescu,

ambasador. El m# ajut#, prin aceast# aducere aminte care \i apar]ine, s# \nchei \ntr-omanier# academic# aceast# rememorare a existen]ei mele. Citez:

“La doar c@teva zile dup# titularizarea ca membru al Academiei Rom@ne, la 16decembrie 1970, savantul Henri Coand# a r#spuns invita]iei studentilor de la Academiade Studii Ecomomice (ASE) din Bucuresti de a sustine o prelegere despre propriet#]ileapei si rolul ei \n viata social# [i economic#, precum [i despre inventiile sale \n domeniulaviatiei.

Marele om de stiint# considera c# \nt@lnirile cu studen]ii puteau st@rni nu doarinteresul privind inventiile sale, ci si pasiuni de viitor \n activitatea acestora, indiferentde profesie, un drum de cutezant# creatoare orientat# spre edificarea unei societ#]imoderne \n ascensiune.

Cu prilejul conferintei de la ASE am avut sansa int@lnirii cu Henri Coand#. _nAmfiteatrul nr.1 al prestigioasei institu]ii de \nv#]#m@nt superior, omul de [tiint# rom@n,pionierul absolut al avionului cu reactie, \n marja unei ore a prelegerii sale, cu sala decurs plin# p@n# la refuz, a \ncercat un dialog pe marginea temelor abordate. La fineleinteresantei expuneri, dar timidei dezbateri, m-am angajat \ntr-un dialog, explic@nddistinsei personalit#]i c# sunt un fizician care lucreaz# \n domeniul informaticii [i alciberneticii si care doreste clarific#ri privind structura apei. Henri Coand# mi-a spus c#se bucur# c# sunt fizician [i c# el iube[te fizica. Mai mult, mi-a m#rturisit c# l-a cunoscutpe Albert Einstein si pe Nicola Tesla. ”Cu Einstein, pe vremea c@nd eram la Geneva,c@ntam \mpreun# \ntr-un cuartet de coarde: el la vioar#, cu virtuozitate, iar eu la violoncel.C@ntam cu pasiune!”… Ultimul subiect de interes pentru mine \n dialogul cu savantul afost cel privind rela]ia \ntre structura apei [i nostalgie. Men]ionez c# la \ntrebareaunui student de ce a revenit \n patria natal# pentru tot restul vie]ii, Coand# a r#spunsastfel: ”datorit# apei! Pentru c# apa are o mare importan]# – a continuat omul de[tiin]# – \n apari]ia nostalgiei care genereaz# deciziile fundamentale, precum \ntoar-cerea acas#”. Am avansat, apoi, opinia conform c#reia acele cristale de z#pad# desprecare f#cuse interesante sublinieri de-a lungul expunerii, pot fi analizate, nu at@t din punctde vedere al microclimatului (adic# al parametrilor termodinamici: presiune, temperatur#absolut# [i volum, respectiv concentratie de ap# \n unitatea de volum de aer), c@t maiales \n func]ie de valoarea medie a energiei de leg#tur# a pun]ilor de hidrogen alemoleculelor de ap# asociate [i care oscileaz# \n jur de 40 Kcal/mol. De asemenea, eraminteresat s# aflu, \n calitate mea de fizician, dac# \n studierea apei a abordat calcululorbitalilor moleculari. Academicianul Henri Coand# m-a \ncurajat afirm@nd c# \ntreb#rileformulate sunt de interes; de asemenea, c# mecanismele intracelulare din ]esuturile orga-nismului uman care au ca rezultant# macroscopic# comportamentul psihosomatic numitnostalgie trebuie s# fie studiate la nivel cuantic privind componentii din interiorul celulei.La acest nivel are loc interactiunea \ntre moleculele de ap#, acizii nucleici (ribo [idezoxiribo) si metabolitii celulari, interactiune care trebuie privit#, at@t din punct devedere biochimic, c@t [i din punct de vedere fizic, al orbitalilor moleculari. Savantul aexplicat c# ”fiecare celul# a organismului este un biological clock ( ceas biologic circadian– n.n.) care la scara corpului omenesc, prin \nsumare, determin# un anumit comportament,

382

iar acesta – fie el si fenomenul nostalgiei – se manifest# \n conformitate cu structuraapei. _n primii ani de via]# copilul la locul na[terii si al copil#riei, consum@nd ap# de oanumit# structur#, aceasta \i imprim# la nivelul celulelor organismului un anumit bioritm,dictat de ceasul s#u biologic memorat la nivelul creierului care este generatorul st contro-lorul psihicului. Schimbarea locului de vietuire \nseamn# adaptare biologic#! Dup# unnum#r de ani, de regul# la b#tr@ne]e, cerintele metabolice impun consumul apei originare,din copil#rie, care a imprimat bioritmul organismului [i care la b#tr@ne]e \si cere drepturileab initio determin@nd comportamentul psihic numit nostalgie”. Subliniind c# ”astfel amrevenit acas#”, marele savant mi-a str@ns m@na, exprim@ndu-si bucuria de a dialoga ”pemarginea apei” si nu numai, cu un fizician”…

_NCHEIEREAm avut parte de colegi [i profesori minuna]i, de momente de maxim efort ce

alternau (precum spa]iul nostru mioritic \n scurgerea sa atemporal# deal-vale!) cu clipede real# bucurie.

VOU~, tuturor celor cu care destinul mi-a dat \nt@lnire de-a lungul vie]ii, v#mul]umesc c# exista]i, iar celor care au p#?it \n adormirea etern#, un g@nd pios [i odihn#binemeritat#! ...

Dumnezeule Mare, ce vremuri minunate am tr#it ... drept pentru care _}Imul]umesc!

PROMO}IA 1972

GENERAL DE BRIGAD~ DR. CORL~TESCU PAULCUNOA{TE CA S~ PO}I DIFEREN}IA!

Sunt fiu de militar, care a avut parte de o copil#rie deosebit# pe malurile Dun#rii,locuind \ntr-un mare num#r de localit#]i (garnizoane) dispuse la frontiera cu Bulgaria [iSerbia. C@nd nu eram la gr#dini]# sau la [coal#, locul de joac# era baza sportiv# a unit#]iisau cazarma. Liceul militar a reprezentat astfel, un element de continuitate pentru mine.

383

Mirajul vie]ii militare mi-a fost inoculat de un prieten mai mare care era elev alLiceului militar de la Breaza [i pe timpul vacan]elor venea la bunici. }inuta sa era foartefrumoas#, iar relat#rile sale erau interesante despre condi]iile [i via]a din liceu.

_n momentul \n care am devenit elev al Liceului militar “Dimitrie Cantemir” (lav@rsta fraged# de 14 ani), fiind cel mai mic din promo]ie, lucrurile s-au schimbatfundamental. Intrasem \ntr-un mediu b#rb#tesc veritabil ale c#rui legi le-am deslu[it \ntimp, un liceu cu standarde intelectuale deosebit de ridicate.

Ca “boboc” cantemirist a trebuit s# m# acomodez cu noile condi]ii \n care trebuia s#r#zbesc, nu m-am descurajat [i m-am apucat de \nv#]at [i mi-am luat \n serios preg#tireafizic#.

_n cei 4 ani de liceu militar am realizat c# sunt singur \n fa]a lumii, f#r# familie,confrunt@ndu-m# cu str#ini \n parcurgerea cu succes a drumului pe care mi l-am ales.

Am reu[it s# am contacte normale cu foarte mul]i oameni, dar au fost [i indivizi cucare nu m-am \n]eles, dar nu am for]at nota \n rela]iile cu ace[tia. Am valorificat rela]iilefoarte bune [i am ocolit oamenii care m# \ncurcau, am muncit foarte mult, \ncerc@nd s#fiu \n permanen]# printre primii.

M-am str#duit s# \nv#] c@t mai multe lucruri utile, nu f#ceam nici o diferen]# \ntremateriile de studiu. Aveam \nclina]ii spre [tin]ele exacte [i \nt@mpinam unele greut#]ispre partea umanistic#. Aveam colegi glume]i, poate invidio[i care \ncercau s# m#deturneze din aceast# aplecare spre studiu, dar eu nu luam \n seam# aceste mici r#ut#]i,dorind sincer s# dob@ndesc c@t mai multe cuno[tiin]e, care ulterior s-au dovedit foarteutile \n abordarea unor solu]ii optime \n via]# [i carier#.

Priva]iunile vie]ii de cantemirist nu erau prea u[oare pentru noi. Pe timpul vacan]elor,colegii de genera]ie [i prietenii ne comp#timeau [i chiar ne jigneau pentru greut#]ile pecare eram dispu[i s# le suport#m. De fapt noi \ncepeam s# ne c#lim psihic, ne formampentru aceast# frumoas# dar grea carier#, exist@nd pierderi pe parcursul acestei perioade.Via]a \ncepea s# cearn# valorile [i s# le decanteze, iar noi parcurgeam un test de rezisten]#,cu unele \ncerc#ri foarte dure.

Am avut colegi care au renun]at pe parcurs din motive medicale sau [colare, chiarpersonale, fiind solu]ia cea mai simpl# de a ie[i din aceast# competi]ie acerb#.

_n final, statutul de cantemirist a contribuit din plin \n formarea noastr# pentru via]#,o perioad# de pregatire, maturizare [i clarificare a integr#rii socio-profesionale ulterioare.

Pe durata anilor de studiu din Liceul militar, am fost marcat de figurile deosebiteale unor profesori, care reprezentau din punct de vedere profesional [i uman, adev#ratemodele. I-am venerat [i admirat pe profesorii de matematic# (Stanciu), de fizic# (Dr#gan),de chimie (Costi[or), de biologie (Onose-diriginte) [i limba rom@n# (Giumanc#).

Nu acela[i lucru pot s#-l spun despre cadrele militare cu care am intrat \n contact (labatalion sau companie), deoarece nu m-au impresionat \n acea faz#, acestora acord@ndu-le mai t@rziu aten]ie \n [coala militar# [i \n carier#.

Am avut colegi care au reu[it s# izb@ndeasc# \n cariera militar#, care au \ndeplinitfunc]ii foarte \nalte la nivelul conducerii Armatei Rom@niei, fiind foarte m@ndru de ace[tia.

Am \ncercat [i chiar am reu[it s# ]in leg#tura cu acei colegi care au dob@ndit gradulde general [i au activat la nivelul Statului Major General [i statelor majore ale categoriilorde for]e armate, \nt@lnindu-ne pe timpul preg#tirii \n Academia de _nalte Studii Militare,

384

la cursuri postuniversitare, la aplica]ii [i \n poligoane, la convoc#ri. Sentimentul decantemirist ne lega enorm reu[ind s# ]inem o leg#tur# permanent#, chiar dac# eram dearme diferite [i \n garnizoane \ndep#rtate. C@nd ne \nt@lneam, nu puteam s# nu ne amintimcu pl#cere de profesori, de momentele grele [i de lucrurile frumoase care ne-au marcat.

La absolvirea Liceului militar am optat ini]ial pentru avia]ie (urm@nd chiar un curs\n acest domeniu), vis care s-a n#ruit la vizita medical# preliminar#. Mi-am dorit s# m#formez \ntr-o arm# tehnic# [i am ales \ntre marin# [i rachetele antiaeriene, \nclin@ndspre cea din urm#, lucru pe care nu-l regret. Artileria [i rachetele antiaeriene a reprezentato arm# care mi-a oferit satisfac]ii uria[e, \n care m-am \mplinit ca om. Am \ndeplinit 8func]ii de comand# \n arma aleas#, av@nd ocazia s# lucrez cu oameni deosebi]i, de lacare am avut enorm de \nv#]at. Pe finalul carierei militare am \ndeplinit 2 func]ii \nStatutul Major General, de unde am trecut \n rezerv#.

Dup# terminarea {colii militare mi-am dorit enorm s# urmez Facultatea deMatematic#, ini]ial cochet@nd cu Universitatea din Cluj-Napoca, dar e[aloanele superioaremi-au interzis, de[i reu[isem s# m# preg#tesc pentru examen. _n faza urm#toare mi-amdorit s# urmez Academia Tehnic# Militar#, dar comandantul de regiment m-a sf#tuit s#dau examen la Academia de _nalte Studii Militare, dup# a c#rei absolvire am realizat unsalt calitativ [i am reu[it s# m# \mplinesc ca militar. Am mai absolvit dou# cursuripostuniversitare [i am finalizat un doctorat \n arma care m-a consacrat.

Am considerat \ntotdeauna c# preg#tirea continu# este necesar# pentru a izb@ndi \nvia]#, lucru pe care eu l-am aplicat si l-am inoculat subordona]ilor mei, chiar si copiilormei. Mi-am dorit de t@n#r s# realizez lucruri deosebite \n via]#, s# \ndeplinesc func]iiimportante [i consider c# am reusit \ntr-o oarecare m#sur# s#-mi realizez visele. Nu amvrut s# r#zbesc oricum, ci numai printr-o preg#tire profesional# solid#, prin corectitudine,la care s-a ad#ugat un volum de munc# deosebit, \n condi]iile \n care ai nevoie de un picde noroc, mult# [ans# [i ajutor de la Dumnezeu.

Concret, acest lucru a devenit posibil printr-o aplecare serioas# spre studiu, dob@ndit#din perioada Liceului militar, la care se adaug# faptul c# am fost \n permanen]# printreoameni performan]i [i inteligen]i. Nu am avut niciodat# re]inerea \n a promova [i amunci cu oamenii valoro[i din punct de vedere intelectual, \n profida celor docili, darmai pu]in dota]i. Am reu[it s# valorific \n permanen]# poten]ialul intelectual al grupului\n care am activat. De exemplu, \n perioada \n care am comandat o mare unitate deartilerie antiaerian#, \n comandament existau ofi]eri cu studii superioare militare si civile\n propor]ie de 80%, lucru care mi-a permis s# abordez problemele, oric@t de dificile,\ntr-o manier# deosebit#. Faptul c# o problem# \n matematic# are mai multe solu]ii derezolvare, a[a [i \n meserie, problemele cu care ne confruntam aveau o multitudine desolu]ii, iar nou# ne revenea misiunea de a le depista [i a stabili varianta optim#. _n acelmoment conducerea nu mai reprezint# o enigm#, un stres sau o munc# dificil#, iar calit#]ilede lider [i de manager se pot valorifica pe deplin. Dac# vrei s# \nve]i \n via]#, po]i \nv#]ade la oricine, chiar de la oameni simpli, deoarece fiecare are ceva bun \n el [i acel filontrebuie descoperit [i valorificat.

Consider c# \n Liceul militar mi-am consolidat cultura general#, dar {coala militar#mi-a profilat reperele de baz# ale carierei militare. Cunoa[terea tehnicii de lupt# trebuia\mbinat# armonios cu problemele de conducere specifice mediului militar, lucruri care

385

m-au pasionat de la \nceput. Complexitatea problemelor legate de cunoa[terea armei m-au mobilizat enorm [i nu a fost prea u[or.

Dup# absolvirea [colii, am p#[it cu \ncredere \n via]# [i \n cariera militar#.Confruntarea cu probleme dificile [i complicate, specifice, au reprezentat o provocarepermanent# \n ridicarea nivelului de preg#tire profesional# [i acumularea unei experien]ede comand#. _n cariera militar# am avut parte de lucruri frumoase [i mai pu]in frumoase,de succese [i insuccese. Succesele le-am savurat, m-am bucurat pentru un timp foartescurt, dar insuccesele m-au marcat cel mai mult. Am considerat \ntotdeauna c# eu eramprimul vinovat de ceea ce mi se \nt@mpla [i nu \ncercam s# dau vina pe ceilal]i. Dup# oanaliz# aprofundat# a cauzelor e[ecului, eram \n m#sur# s# mi-l asum [i s#-mi elimincaren]ele de preg#tire sau abordare. Nu m-am speriat de insuccese, mobiliz@ndu-m#enorm, nu m-au dezarmat [i nu am c#zut prad# dezn#dejdii,alcoolului sau inactivitatii.Pentru mine familia, prietenii [i colegii reprezentau un sprijin moral deosebit [i reu[eams# m# \nver[uneze \n lupta cu greut#]ile.

_n func]iile de comand# pe care le-am \ndeplinit, manevram cu u[urin]# [i o oarecarepl#cere \n problemele de conducere [i de management, g#sind solu]ii permanent deie[ire din situa]iile dificile. Muncind continuu [i cu previziune, reu[eam s# ]in pasul cusarcinile [i obiectivele comenzii. Chiar [i c@nd erau perioade mai lejere, nu opreammotoarele pentru a nu m# sufoca ulterior cu problemele urm#toare, lucru pe care nu-lagreau \ntotdeauna colegii de serviciu. Din anul 3 de scoal# militar# am \ndeplinit primafunc]ie de comand#, \ncep@nd s# deslu[esc tainele comenzii, pl#cute [i nepl#cute,responsabilit#]ile [i satisfac]iile oferite. Nu am alergat dup# func]ii, dar fiecare promovarea venit de la sine, lucru apreciat de [efii mei, dup# care eu \mi luam \n serios nouapozi]ie [i \ncercam s# confirm [i s# onorez prin rezultate deosebite \ncrederea acordat#.Rezultatele foarte bune nu veneau instantaneu, ci \n timp, dar erau reale [i sustenabile.Nu am fost un tip dur care s# se impun# prin metode coercitive, av@nd nevoie de operioad# scurt# de cunoa[tere a subordona]ilor [i posibilit#]ilor acestora, iar dup# aceearezultatele se conturau. Mi-am respectat subordona]ii [i sefii [i consider c# eram lar@ndul meu respectat prin atitudinea deschis# pe care o abordam. Eram \n m#sur# s#plec cu oamenii mei la lupt# [i nu-mi era fric# de ei, lucru pe care nu mul]i comandan]i\l pot face.

Ca lucrurile s# mearg# foarte bine \ntr-o institu]ie, este necesar s# ai ni[te [efi decalibru, dar [i subordona]i valoro[i. Ca s# izb@nde[ti \n ceea ce \ntreprinzi, trebuie s# \]ifaci un plan foarte bun, am#nun]it [i documentat \n profunzime, dar acest plan poatesuferi corecturi pe m#sur# ce realit#]ile se schimb# [i apar elemente de noutate. Nu amfost de acord cu indivizii care nu acceptau modificarea unui plan, respectiv \mbun#t#]ireaacestuia, ca fiind o dovad# de sl#biciune, demonstr@nd chiar deschidere [i inteligen]#. _ngeneral, am admirat personalit#]ile care au marcat istoria \ntregii lumi. Am fost foartecurios s# aflu c@t mai multe lucruri legate de ace[tia [i am citit despre via]a lor [i modul\n care au reu]it s# se impun#, \ncerc@nd s# \nv#] din modul lor de abordare a problemelorvie]ii [i profesiei. De asemenea, am \nt@lnit oameni deosebi]i, de la care am \ncercat s#\nv#] [i s# desprind acele elemente care se potriveau personalit#]ii mele.

Credin]a mea \n Dumnezeu a venit \n timp. Din copil#rie, mama a reprezentat primulelement, iar ulterior so]ia a contribuit la completarea acestui capitol. Dup# 1990, credin]a

386

a dob@ndit contururi precise [i am \n]eles lucrurile profunde care o definesc [i s-a \mplinitpentru mine prin construc]ia unei biserici militare \n cazarma marii unit#]i al c#reicomandant eram. Aceast# ac]iune mi-a completat pe deplin via]a, ad#ug@ndu-se uneicariere militare [i vie]i de familie cu realiz#ri deosebite.

Fiecare treapt# pe care am urcat-o \n cariera militar# a contribuit la formarea mea caom. _mi aduc aminte cu pl#cere perioada \n care am comandat un pluton de militari cutermen redus, \n care am avut [ansa s#-mi perfec]ionez cuno[tiin]ele militare generale [ide specialitate pe parcursul a 4 ani, iar atmosfera de munc# era extraordinar#. Deasemenea, dup# absolvirea A_SM, am fost repartizat ca [ef de arm# \n comandamentulunei divizii mecanizate, ceea ce mi-a consolidat preg#tirea tactic#, \n]eleg@nd pe deplince \nseamn# munca \n echip#.

Cea mai frumoas# perioad# din cariera militar# o reprezint# \ndeplinirea func]iei decomandant al unei brig#zi de rachete [i artilerie antiaerian#, care mi-a adus cele maimari satisfac]ii profesionale [i morale, \n care am confirmat valoarea cuno[tiin]eloracumulate [i calit#]ile de manager probate. Pentru un comandant este foarte importants# [tie s#-[i mobilizeze permanent subordona]ii, dar la fel de important este s# [tii s# teautomobilizezi, devenind astfel un \nving#tor.

Perioada pe care o parcurge \ntreaga omenire prezint# un grad de complexitatedeosebit#, lucru \nfluen]at de fenomenele extreme pe care le tr#im [i care ne vor marca\n perioada urm#toare. Situa]ia din Rom@nia este \ngrijor#toare, din prea multe punctede vedere (economic-\n primul r@nd, social, politic, civic, religios, cultural, militar, etc).Eu am o deosebit# \ncredere \n genera]ia care ne urmeaz#, dar [ansele acesteia suntdereglate [i influen]ate negativ de actuala clas# politic#, de falsele valori care domin#\ntreaga societate rom@neasc#. Personal am avut oferte politice dup# trecerea mea \nrezerv#, dar nu am fost tentat s# m# \nregimentez \ntr-un partid politic [i s# suportdegradarea la care a ajuns clasa politic# din Rom@nia, de[i eram dispus s# \mi oferexperien]a [i cuno[tiin]ele de manager acumulate.

Anii parcur[i de Rom@nia \n cei 21 de ani de democra]ie nu au marcat dec@t oaliniere relativ# a ]#rii la standardele europene de modernitate [i dezvoltare, dar suntvizibile gravele erori [i gafele de neconceput care pozi]ioneaz# ]ara pe ultimele locuridin Europa. Greut#]ile materiale cu care se confrunt# cet#]enii sunt o realitate crud#,care se vor ad@nci, \n timp ce un grup restr@ns de indivizi vor acumula averi fabuloase,fiind condu[i de incompeten]i [i corup]i, de oameni care neglijeaz# total intereselena]ionale. Ceea ce reprezint# un mare pericol pentru viitorul acestui popor – manipulareaneru[inat# a unei mari p#r]i din popula]ia ]#rii care este intoxicat# [i nu are un nivel depreg#tire care s#-i permit# s# discearn# [i s# se protejeze de problemele false sau eronate.Migra]ia masiv# a for]ei de munc# calificate [i \n primul r@nd a tinerilor reprezint# deasemenea o grav# problem# la nivelul statului rom@n.

Consider c# aceast# situa]ie dificil# poate fi dep#[it# \n momentul \n care rom@ni“autentici” vor conduce destinele acestei ]#ri spre normalitate, prim eliminarea corup]iei,a incompeten]ilor din structurile de conducere ale statului roman, pentru revigorareaeconomic# a acestei ]#ri frumoase [i bogate.

Momentan sunt un observator atent al schimb#rilor ce se produc \n societatearom@neasc#, av@nd timp s# citesc mult \n domenii variate. _n continuare m# pasioneaz#

387

realiz#rile \n cele dou# arme: rachetele sol-aer [i avia]ie. Sunt foarte preocupat deproblemele de familie (ca bunic, tat#, so] [i fiu), de probleme gospod#re[ti (la cas# [i \ngr#din#), c#l#toresc foarte mult (\n ]ar#, \n Europa [i \n SUA), la care se adaug# aplecareaspre credin]#, ceea ce \mi asigur# un echilibru [i satisfac]ii depline \n aceast# faz# a vie]iimele. Sunt un om care a dorit s# r#zbeasc# \n via]# [i am \ncercat s# fac c@t mai multelucruri bune. Am \nv#]at, am muncit cu pasiune \n func]iile \ndeplinite, am construit obiseric#, am f#cut o cas#, mi-am format o familie solid#, av@nd 2 baie]i care sunt pepicioarele lor, unul \n SUA [i cel#lalt \n ]ar#, la care se adaug# 2 nepo]i, am s#dit unpom, ajut cu placere mul]i oameni, consider@nd c# sunt un om pe deplin \mplinit.

GENERAL MAIOR DR. P^RVULESCU MUGUREL

“_n trecerea gr#bit# prin lume c#tre veci,

F#-]i timp, m#car o clip#, s# vezi pe unde treci” Rudyard Kipling

1. M-am n#scut \n anul 1953, \n localitatea Bistre]u, unde am \nv#]at [i copil#ritp@n# la terminarea clasei a VIII-a. Locul natal reprezint# o mic# parte a frumoaselormeleaguri mehedin]ene [i, \n special, a zonei ce se \ntinde de-a lungul Dun#rii, de laOr[ova p@n# la Calafat.

Ascult@nd povestirile bunicii, din partea tat#lui, am aflat c# plaiul natal este plin deistorie. M#rturie stau ruinele cazematelor [i foi[oarelor de observare din timpul celuide-al II-lea r#zboi mondial, construite tot pe malul Dun#rii. Jocurile copil#riei prin acesteruine [i aplica]iile desf#[urate de unit#]ile militare din zona mehedin]ean# au trezit \nmine sentimentul c# este frumos s# fii militar. Nu am dat importan]# fenomenului, \ntruc@tp#rin]ii nu doreau s# plec departe de ei. _n acest context, dup# absolvirea [colii generale,m-am \nscris la liceu, \n ora[ul Drobeta Turnu Severin. Spre sf@r[itul clasei a IX-a, laliceu a sosit un ofi]er de la Comisariatul Militar, care ne-a f#cut o prezentare destul deelevat# a criteriilor de selec]ie [i facilit#]ile oferite de Liceul Militar Breaza. Av@nd ositua]ie [colar# foarte bun#, am fost selec]ionat, dar \mi lipsea acordul p#rin]ilor.Cunosc@nd punctul de vedere al familiei, dar [i greut#]ile pentru a m# \ntre]ine \n liceu

388

(gazd#, transport s#pt#m@nal, cheltuieli [colare [i bani de buzunar), m-am dus la ununchi, fost ofi]er \n marina comercial#, l-am rugat, [i l-a convins pe tata s# m# lase laBreaza s# particip la probele de selec]ie. Declarat admis, tata nu a mai zis nimic, iar dintoamna anului 1969 am intrat \n clasa a X-a la Liceul Militar ”Dimitrie Cantemir” dinlocalitatea Breaza. A[a am devenit CANTEMIRIST.

2. Fiind un copil care nu-[i p#r#sise p#rin]ii [i locurile natale, c@nd am ajuns laBreaza am avut un [oc. Cobor@nd din tren \n gara Breaza, am v#zut c# trebuie s# urcsc#rile, c@teva sute, ca s# ajung la str#zile ora[ului [i mi-am zis \n sinea mea: ”Doamne,ce caut eu pe aici?!” Ulterior, mi-am dat seama c# \ntrebarea / mirare pus# atunci avear#spunsul: “urmarea destinului”.

Uimirea mi-a fost mare [i la \nceputul anului [colar. Gradatul repartizat la clasanoastr# a \nceput s# ne introduc# \n ale milit#riei. De fapt, acest [oc era consecin]a unoraspecte povestite de tinerii din sat care satisf#cuser# stagiul militar, [i anume, c# grada]iii-au supus la tot felul de groz#vii. Auzind aceste lucruri, mi-am \nchipuit c# dac# facliceul [i [coala militar# voi ajunge ofi]er [i scap de grada]i. Nu [tiam c# totu[i gradatul \narmat# are rolul [i importan]a lui. A[adar, v#z@nd cum a \nceput via]a \n liceul militar,diferit# cu mult de cel civil, iar mi-am zis: ”de ce am fugit, n-am scapat.”

Ca elev cantemirist m-am integrat cu u[urint#, fiind obi[nuit cu munca [i greut#]ile,iar rezultatele la \nv#]#tur# au fost pe m#sura efortului depus.

3. Din multitudinea de activit#]i care se desf#[urau \n liceu, pe l@ng# cele de\nv#]#m@nt erau [i cele de preg#tire militar#. _mi aduc aminte cu pl#cere de trageriledin poligonul C@mpina, care apar]inea trupelor de securitate (\n prezent poli]iei).Aveam [edinta de tragere cu carabina. Poligonul nu era automatizat. Trebuia cacineva s# stea \n [an] [i s# ridice/coboare ]intele. Un coleg, cu nume de la sf@r[itulalfabetului (litera T), a fost numit s# se duc# la ]inte p@n# c@nd \i ajungea r@ndul s#trag#. _ntruc@t se d#deau note func]ie de rezultatul ob]inut la tragere, el s-a g@ndit c#trebuie s#-i ajute pe colegi. A[a a [i f#cut. Ridica ]inta, iar c@nd auzea c# s-a tras,cobora ]inta, simul@nd ca a fost lovit#. A sosit timpul s# trag# [i el [i a fost \nlocuitde un alt coleg. Nu a avut timpul necesar s#-i comunice procedura. Colegul care l-a\nlocuit ridica ]inta [i o cobora numai c@nd simtea c# a fost lovit#. Asa se face c# ela ob]inut calificativul “satisf#c#tor”, iar plutonul, care avea “foarte bine” p@na la el,a ob]inut “bine”. _n final, ne-a relatat cele \nt@mplate [i cum se adevere[te proverbulcu “facerea de bine...”

4. Clipele nefaste pentru mine, dar [i pentru liceu \n ansamblu, au fost la sf@r[itulanului 1969. _n liceu a ap#rut epidemia de hepatit#, \n urma c#reia au decedat 3 elevi,printre care [i colegul meu de banc#. Liceul a intrat \n carantin#. Elevii din clasele a XII-a au \nceput demersurile [i au ini]iat o mic# revolt# la care a participat, \n final, totliceul. Acest aspect m-a marcat suflete[te [i am realizat, pentru prima dat#, ce \nseamn#for]a mul]imii r#zvr#tite. Comandantul liceului, col. Nicolau, a fost destituit, iar cursurileliceale s-au \ntrerupt, elevii fiind trimi[i \n vacan]# de la sf@r[itul lunii noiembrie 1969p@n# \n 10 ianuarie 1970.

Eu personal, av@nd colegul de banc# decedat, nu am p#]it nimic, dar investiga]iilela infirmeria liceului au \nceput s# m# exaspereze. _ntr-un final, ajunsesem s# m# ascundca s# nu mai fiu supus analizelor. Aflasem c# am RH negativ [i c# nu m# pot \mboln#vi

389

de hepatit#. Acesta a fost primul aspect din via]# care m-a marcat profund.5. Via]a de cantemirist a fost un episod din demersurile mele spre o carier# frumoas#.

Cu toate acestea, la \nceputul clasei a XII-a c@nd trebuia s# iau o hot#r@re pentru viitor,afl@nd c# nu pot alege dec@t [coala militar#, iar dorin]a de a urma medicina militar# sauacademia tehnic# este ceva interzis, a creat premisa de renun]are la liceul militar. Consiliatde dirigintele clasei, dl.prof. Marinescu [i loc]iitorul comandantului de companie, lt.Floca Mihai, am \n]eles c# nu este o tragedie [i c# [anse exist# [i dup# absolvirea unei[coli militare.

6. Anii petrecu]i \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” au fost definitorii pentruformarea mea ca om [i militar. Corpul profesoral bine preg#tit \]i impunea s#-]i stabile[tistandarde maximale la \nv#]#tur#. Cuno[tintele acumulate au contribuit la dezvoltareag@ndirii, la perceperea lumii \nconjur#toare cu bunele [i relele sale. _n concluzie, via]ade cantemirist m-a maturizat [i m-a preg#tit pentru “mar[ul ” care abia \ncepea.

Urm@nd cursurile liceului militar, indiferent unde se afla acesta ca loca]ie, condi]iilepe care le oferea - \ncep@nd de la corpul didactic, cadrele militare , baza material# aprocesului instructiv-educativ, condi]iile deosebite de via]# - te obligau s# performeziindiferent de alegerea domeniului \n care urma s# profesezi. Se poate afirma, f#r# teamade a gre[i, c# elevii liceelor militare au f#cut carier#, at@t \n mediul militar, c@t [i \n celcivil.

8. Desigur, spiritul cantemirist te anim# [i \n acela[i timp \]i impune s# nu dezicinumele pe care \l poart# liceul, [tiut fiind c# prin tradi]ie valorile acestei “caste” sunt:cinstea, onoarea, performan]a [i, \n prezent, mult hulitul patriotism.

Totdeauna, \n discu]iile [i conjuncturile pe care via]a mi le-a oferit, am sus]inut cum@ndrie faptul c# sunt cantemirist [i nu m-am l#sat mai prejos. _n {coala militar#, \miaduc aminte c# analizam performan]ele pe criteriul liceului absolvit: la Breaza, laC@mpulung Moldovenesc, liceele civile [i cei intra]i pe locurile de muncitori. Niciodat#n-am dezis spiritul cantemirist.

9-10. Cu siguran]# c# vr@nd-nevr@nd, indiferent c# \]i impui sau nu, modelele umane[i profesionale \]i apar \n fa]a ochilor [i a min]ii. Cum s# nu-i amintesc pe diriginteleclasei, prof. Marinescu, profesorul de matematic# prof. Stan, iar ca model militar deprezentare \n fa]a elevilor, pe col. R#b#cel [i lt. Floca Mihai. Exemplele ar putea fi multmai multe, dar m# limitez aici, din dorin]a de a nu sup#ra pe cineva.

Profesorii \mi sunt model prin calit#]ile umane de care au dat dovad#, dar, nu \nultimul r@nd, pentru cuno[tin]ele, d#ruirea [i personalitatea acestora.

Ofi]erii, i-am luat drept reper, \n primul r@nd, pentru ]inuta lor impecabil#, condi]iesine qua non la un militar, [i apoi, dup# comportament [i mod de exprimare. Ca s# fiumai explicit, pe un model, initial, \l vezi [i apoi consta]i ce cultur# general#, c@t deprofesionist este [i ce calit#]i umane are.

11. F#r# \ndoial# c# \n cariera militar#, \n afar# de profesorii [i ofi]erii din liceu,care au fost modelele ini]iale, am \nt@lnit [i colegi care au evoluat [i ofereau exempledemne de urmat. Cu m@ndrie pot s#-i mentionez pe gl.lt. Catrina Gheorghe, gl.mr.ing.Ciocotea Emanoil, gl.mr. P@lsoiu Ionel, gl.bg. Diga George, contraamiral D#nil#Dorin [i enumerarea poate continua. Satisfac]ia deplin# exist# atunci c@nd la [edin]elecu [eful Statului Major General, din cei 3 [efi de categorii de forte armate [i 2

390

comandan]i de comandamente de arm# (logistic [i transmisiuni), 3 colegi cantemiri[tieram prezen]i (Catrina - [ef la SMFA, Ciocotea - cdt. la Cdm. Log. [i P@rvulescu -cdt. la Cdm. Trs.)

12. Dup# bacalaureat a urmat examenul pentru admiterea la [colile militare de ofi]eri,fiecare cu optiunea sa. Baz@ndu-m# pe matematic# [i fizic#, m-am sf#tuit cu ”mine” [idecizia a fost s# merg la arma transmisiuni. G@ndirea a fost c# este o arm# tehnic# bazat#pe electronic#, electrotehnic# [i radioelectronic#, iar \n urma absolvirii voi fi \n pas cuera electronicii, ulterior a informaticii.

13. {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Transmisiuni m-a trezit la realitate, amtrecut de la t@n#rul licean la adolescentul responsabil pentru cariera mea de-o via]#. Nua fost u[or, [i m# refer aici, nu la activit#]ile militare, fiind deja obi[nuit, ci la volumulmare de cuno[tinte ce trebuiau asimilate pentru a fi performant ca ofi]er de transmisiuni.Unii colegi, dup# un an, au abandonat [coala, iar al]ii au trecut la alte arme.

{coala militar# m-a fortificat [i m-a preg#tit s# \nfrunt greut#]ile vie]ii cu convingereac# voi \nvinge indiferent de situa]ie. La formarea mea ca ofi]er au contribuit at@tcomandan]ii - pluton, companie, batalion, dar [i ofi]erii lectori (profesori).

Sintagma “greut#]ile vie]ii” am lansat-o, mai sus, \n ideea c# \nc# de la sf@r[itul[colii militare, c@nd s-a f#cut reparti]ia, mi-am dat seama c# \ncepe lupta. Cu o zi \naintede absolvire am aflat c# reparti]ia fusese schimbat#, \n loc de garnizoana Drobeta TurnuSeverin - la gr#niceri, sunt \n Bucure[ti - la cercetare [i bruiaj radio. Toate acestea, \ncondi]iile \n care media de absolvire mi-a oferit posibilitatea s# optez pentru garnizoan#[i s# nu fiu repartizat unde mai sunt locuri. Iar s-a adeverit proverbul “orice r#u este sprebine”.

14. Ca t@n#r locotenent de transmisiuni, promo]ia 1975, ajuns \ntr-o mare garnizoan#- Bucure[ti, neav@nd cas#, am stat \n gazd#, c#minele militare fiind ocupate de promo]iileanterioare. Cheltuielile erau mari, iar perspectiva reparti]iei unei locuin]e nu se \ntrez#rea.Situa]ia m-a determinat s# fac raport de mutare \n garnizoana Craiova. Imediat dup# cem-am mutat, am primit locuin]# (o garsonier#). Mi-am \ntemeiat o familie, au urmat [icopiii, dou# fete, cu diferen]# de 3 ani ca v@rst#, de care am fost [i suntem m@ndri. So]iam-a \n]eles [i m-a sprijinit \n des#v@r[irea mea profesional# .

Func]iile de comand# pe care le-am \ndeplinit, mi-au \nt#rit convingerea c# unelecadre militare, dealtfel, foarte bune profesional, [i-au ratat cariera [i din cauzane\n]elegerilor din familie.

15-16. Devenirea mea militar# a fost marcat# de crezul c# f#c@ndu-mi datoria \n modcinstit [i corect, dar [i \ndeplinirea sarcinilor de serviciu irepro[abil, \n func]iile pe care amfost numit, \mi vor aduce satisfac]ia muncii depuse. Nu mi-a stat \n caracter s# cersescfunc]ii mai bune, ci am considerat, aspect confirmat, c# [efii care te apreciaz# \]i evalueaz#,at@t calit#]ile, c@t [i defectele, ace[tia fiind cei care contribuie la promovarea pe trepteleierarhiei militare. Nu neg faptul c# av@nd succese, oglindite de rezultatele muncii depuse,au fost [i persoane care m-au considerat c# sunt pilos sau favoritul unuia sau altuia.

Evolu]ia \n carier# a fost normal#. De la comandant de pluton bruiaj radio/B.Cc.Br.Rd., pluton comand# al [efului ap#r#rii antiaeriene/D.Mc., [ef transmisiuni/B.Cc., [ef stat major [i comandant B.Trs./D.Mc., ofi]er 2, [ef birou [i [ef sec]ie/Cdm.Trs.,p@n# la comandant al Comandamentului Transmisiunilor.

391

17. Domeniul profesional care mi-a c#l#uzit via]a militar# a fost activit#]ile decomand# [i stat major, iar \n ultima parte, dup# absolvirea Academiei Militare Generale(anul 1986, [ef promo]ie la transmisiuni) [i cel de concep]ie. Am contribuit \n modsubstan]ial la elaborarea Regulamentului transmisiunilor, studiilor privind stucturasubunit#]ilor [i unit#]ilor de transmisiuni, concep]ia de realizare a noului Sistem deTransmisiuni al Armatei Rom@niei [i studiilor privind restructurarea unit#]ilor detransmisiuni \n cadrul Concep]iilor “For]a proiect-2003” [i “For]a obiectiv-2007”.

Pentru a face fa]# cerin]elor impuse de evolu]ia \n g@ndirea militar# rom@neasc# [iprogresului pe plan tehnic, mereu a trebuit s# m# preg#tesc. A[adar, am urmat cursuripostuniversitare, inclusiv Colegiul Na]ional de Ap#rare [i am participat la conferin]e,simpozioane, exerci]ii multina]ionale [i \nt@lniri bilaterale, \n ]ar# [i str#in#tate.

_n final, ca s#-mi des#v@r[esc preg#tirea [i s# nu am obstacole pe linia promov#rii [iavans#rii, m-am \nscris la doctorat, iar \n anul 2001 am ob]inut titlul de “Doctor \n{tiinte Militare” [i la sf@r[itul anului avansat la gradul de general de brigad#.

18. Continuarea procesului de transformare al Armatei Rom@niei \ntr-o armat#modern# impune s# fie realizat \n concordan]# cu cerintele NATO, dar ]in@nd seama despecificul [i posibilit#]ile Rom@niei. Tot ce se preia de la armatele ]#rilor membre aletratatului, indiferent de domeniu, trebuie s# fie corelate cu realit#]ile rom@ne[ti.

Sus]in ideea c# men]inerea Colegiilor Liceale Militare este benefic# pentru ArmataRom@n# dac# se mai dore[te ca, cel putin, aceast# institu]ie s# mai aib# cadre s#n#toase[i cu un comportament normal. Tinerele genera]ii de cadre s# se preg#teasc# tot \n [colilede aplica]ii pentru specializarea pe arme [i nu s# fie formate din civili instrui]i princursuri de c@teva s#pt#m@ni.

19. F#c@nd o retrospectiv# a drumului parcurs de la elevul cantemirist la ofi]erulprofesionist, pot spune c# doar v@rsta [i experien]a de via]# este vizibil#. Cine dore[te s#fac# performan]# r#m@ne tot elev pentru c# \nva]# [i se preg#te[te continuu, altfel seplafoneaz# [i va fi eliminat de sistem.

Perspectiva pentru armat# nu poate fi alta dec@t cea pe care o creeaz# factorul politic.At@ta timp c@t ministrul ap#r#rii [i secretarii de stat sunt desemna]i politic, militarii nuse aud dec@t atunci c@nd [i cum vor reprezentan]ii lor.

20. Via]a comunitar# impune reguli general valabile pentru toate statele membre.Consider c#, printre altele, nu dispune de suficiente p@rghii pentru a sanc]iona pe ceicare mimeaz# c# le respect# sau aplic#, cum face Rom@nia.

Dac# se va continua cu promisiuni [i angajamente [i nu se adopt# o strategie clar#privind integrarea real#, vom fi tot la marginea Europei. Toate acestea ne cost# bani,imagine proast# [i p@n# la urm# pierdem [i ce mai exist# - m@ndria de a fi rom@n.

21. _n principiu, m-am ferit s# m# confrunt cu ”omul care nu [tie ce [tie”. Dinp#cate am \nt@lnit mul]i de tipul acesta. V# invit s# medita]i asupra acestui aspect.

“Via]# lung# tuturor cantemiri[tilor!”

392

CONTRAAMIRAL PETRIA GHEORGHEFASCINANTUL ABECEDAR AL M~RII

M-am n#scut pe 7 iunie 1953, \n ora[ul Curtea de Arge[, jude]ul Arge[, \ntr-o familiede oameni simpli, cu tat#l muncitor [i mama casnic#.

{coala primar# am urmat-o \n ora[ul natal, iar cuno[tin]ele acumulate [i rezultateleob]inute pe parcursul ultimilor patru ani mi-au permis s# m# \nscriu la Liceul militar.Orientarea c#tre acest liceu s-a realizat de c#tre personalul recrutor de la ComisariatulMilitar din Pite[ti, \n familie neav@nd rude sau tradi]ii de militar. Vestea c# doresc s# dauexamen la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, din Breaza, i-a \nc@ntat pe ambii p#rin]i[i, \n consecin]#, m-au \ncurajat [i sus]inut \n demersurile mele.

Concomitent cu mine, s-au mai \nscris \nc# doi colegi din aceea[i [coal#, respectivDr#g#ni]#, care a picat la baremele medicale [i Nicolescu Florin cu care am fost coleg declas# pe toat# perioada liceului. Acesta din urm# m-a ajutat foarte mult, at@t \n perioadapost liceal# c@t si \n urmatorii patru ani. Drumurile noastre la final au fost diferite, elopt@nd pentru infanterie “regina armelor”, unde spera s# ajung# general, iar eu pentrumarin#. Din nefericire visul colegului nu s-a realizat, datorit# faptului c# a fost nevoit s#trec# \n rezerv# de timpuriu din motive medicale.Pentru tot ce a f#cut \i r#manrecunosc#tor [i \i multumesc \n acest cadru.

Fiind obi[nuit din familie cu munca [i disciplina, cu respectul fa]# de \nv#]#tur#,impactul cu mediul militar din liceu nu a fost prea mare, iar integrarea s-a realizat oarecumu[or [i rapid.

Anul 1968 a marcat trecerea la \nv#]#m@ntul liceal de patru ani [i aproape to]i eleviiau parcurs \ntreaga perioad# de [colarizare, excep]ie f#c@nd doar dou# clase care auvenit de la licee civile \n clasa a X-a. Au fost constituite 8 clase, cu aproximativ 30 elevi,iar pe mine m-a repartizat \n clasa a IX-a H. Primul an de \nv#]#m@nt a constituit debutul \ncariera militar#, deoarece am \mbr#cat uniforma militar#, am trecut la un program cu restric]ii[i reguli ce vizau zilnic sau periodic activit#]i militare obligatorii, de rutin# ori specifice.

Acomodarea, dup# cum am mai spus, nu a presupus un efort deosebit [i a fostposibil# [i datorit# profesorilor civili care ne-au furnizat at@t cuno[tin]ele prev#zute \n

393

programele analitice c@t [i c#ldura p#rinteasc# de care aveam nevoie la v@rsta de 14 ani._n acest sens, un aport deosebit l-a avut doamna dirigint# GIURGINC~ ELENA care,pe l@ng# transmiterea [i perfec]ionarea cuno[tin]elor de limba rom@n#, ne-a organizat cupl#cere unele activit#]i extra[colare ce au contribuit la sporirea calit#]ii vie]ii [i implicitla suplinirea lipsei p#rin]ilor pe parcursul celor patru ani.

_n egal# m#sur#, \i sunt recunosc#tor doamnei profesoare DUMITRU VIORICA,deoarece mi-a pus \n valoare cunostin]ele de matematic# prin participarea la olimpiadele[colare [i prin rezolvarea problemelor pentru revista “Gazeta Matematic#”.

Lista eviden]ierilor poate continua, \ns# pentru a nu omite pe cineva, voi concluzionaprin aprecierea tuturor profesorilor care au dovedit competen]# [i d#ruire, contribuind laformarea [i dezvoltarea noastr# intelectual#.

Comandan]ii pe care i-am avut au fost de excep]ie [i mi-au marcat evolu]ia \n carier#.Remarc, cu gradele de atunci, pe domnii: maiorul NI}~ FLOREA, c#pitanul R~DU},proasp#tul [i ambi]iosul locotenent FLOCA MIHAI, care ulterior a ajuns general. Deasemenea, \mi amintesc cu drag de ofi]erii din conducerea liceului \n frunte cu generalulmaior STEF~NESCU, care ne-au oferit adev#rate modele de urmat.

Dintre colegii de genera]ie, cu care am avut [i am rela]ii foarte bune \i men]ionezpe: viceamiralul D~NIL~ DORIN care la final de carier# a fost [eful Statului Major alFor]elor Navale, generalul locotenent dr. PÂL{OIU ION fost loc]iitor al [efului StatuluiMajor al For]elor Terestre, generalul de brigad# DIGA GEORGE, coleg de clas#, fostloc]iitor al [efului Direc]iei Management Resurse Umane.

Chiar dac# cu unii nu m-am mai v#zut deloc de la terminarea liceului, nu-i potomite pe colegii de clas#, dintre care mai apropia]i mi-au fost: Nicolescu Florin, CozmaNicolae-coleg de banc#, Dan Francisc-[eful clasei, Ganea Niculae, Savu Ion, OlteanuMarian, Berechet Gheorghe.

Un moment importat al vie]ii de “cantemirist” l-a constituit selec]ionarea la fineleclasei a X-a [i participarea \n vara anului 1970 la blocul de parad# de la Bucure[ti. At@tperioada de instruire, c@t [i defilarea au presupus un efort deosebit care, pentru mine, afost recompensat cu o bine meritat# [i provocatoare tab#r# la mare. Pentru prima dat#am luat contact cu mediul marin care m-a fascinat [i sedus pot spune, pentru totdeauna.

Facilit#]ile de cazare [i masa au fost asigurate de {coala Militar# Superioar# de Marin#(denumirea de atunci), iar plaja [i \notul se derulau la Agigea. Prezent#rile realizate demarinari, elegan]a uniformelor [i perspectivele de evolu]ie \n Marina Militar# au fost c@tevadin argumentele care au generat op]iunea mea pentru marin# \n anul terminal al liceului.

Examenul de admitere pentru Institutul de Marin# “Mircea cel B#tr@n” s-a organizat\n cadrul liceului de c#tre o comisie de marinari dintre care doresc s#-l men]ionez pefostul c#pitan de rangul III MELINTE STELIAN, care la fizic# ne-a introdus [i altesubiecte ce nu f#cuser# parte din programa de bacalaureat. De[i concuren]a a fost mare,trei candida]i pe un loc, iar dezacordul ap#rut putea s# schimbe situa]ia, rezultatele ob]inutela cele dou# obiecte de examen, matematic# [i fizic#, au fost bune [i m-au clasat printreadmi[ii la Institutul de Marin#.

Vestea c# am optat [i am reu[it la marin# i-a cam \ntristat pe p#rin]i care \[i doreauoricare din specialit#]ile de la uscat, pentru ca s#-mi permit# \n timp s# m# apropii demeleagurile natale \n vederea acord#rii ajutorului a[teptat la b#tr@ne]e.

394

_n orice caz, \n anul 2003, soarta a facut ca s# m# mut la Statul Major al For]elorNavale, \n Bucure[ti, de unde m-am putut deplasa mai u[or \n zona Arge[ului.

Revenid asupra finalului Liceului militar, pot afirma cu m@ndrie c# spiritul decantemirist s-a conturat aproape din prima zi [i s-a men]inut permanent de-a lungulcarierei militare. An de an rezultatele la \nv#]#tur# au cunoscut un progres iar cu colegiidin serie, \n special cu cei din clas# am stabilit rela]ii de camaraderie ce se men]in \nparte [i ast#zi.

_n 1972, c@nd am ajuns la Institutul de Marin# “Mircea cel B#tr@n” din Constan]a,am constatat cu pl#cere c# noi “cantemiri[tii” am fost bine preg#ti]i [i ne-am pozi]ionatpe un clasament superior celor proveni]i de la alte licee. Perioada \n care am urmatfacultatea de naviga]ie a reprezentat etapa specializ#rii profesionale [i form#riipersonalit#]ii mele. Profesionalismul [i d#ruirea cadrelor didactice, sistemul practic-aplicativ din perioada institutului au contribuit hot#r@tor la formarea mea ca ofi]er demarin#. Nu pot s# nu-mi amintesc de comandantul institutului–amiralul {TEFAN ILIE[i de profesorii: PAVLENCO [i LUPU de matematic#; CIOBANU – de mecanic#;B~L~B~NESCU, APOSTOL, STOICULESCU [i VOICULESCU – de naviga]ie;P~TR~{COIU de electrotehnic#.

Cu mult# pl#cere \i eviden]iez [i pe colegii de institut cu care am avut rela]ii deprietenie ce s-au perpetuat peste ani. Dintre ei, mai speciali au fost: Danil# Dorin care aajuns viceaamiral; Rusm#nic# Mircea contraamiral; Baciu Aurel, Mihalache Gheorghe,Comlo[anu Gabriel, Cump#na[u Ionel- to]i cu func]ii imprtante \n marin# [i cu gradulde comandor la final de carier#.

La absolvirea institutului, \n 1976 am fost repartizat, ca t@n#r locotenent, laV@n#turul de submarine nr. 2, pe func]ia de comandant unitate de lupt# arme sub ap#.Ulterior, a urmat evolu]ia normal# \n carier#, care s-a bazat pe mult# munc# [i sacrificii,pe seriozitate [i con[tinciozitate \n orice situa]ie. Rezultatele [i aprecierile ob]inute de-alungul timpului au fost preponderent foarte bune, iar func]iile \ndeplinite mi-au f#cuttotdeauna cinste. Una dintre cele mai frumoase func]ii a fost cea de comandant de nav#pe care am \ndeplinit-o aproape 10 ani. Aceast# pozi]ie a fost determinant# \n carieramea, m-a c#lit [i m-a responsabilizat la maxim, oferindu-mi totodat# determinarea de aaspira c#tre v@rful piramidei militare. Cariera a cuprins [i perioade mai pu]in pl#cute,\ns# nu-mi face pl#cere s# le men]ionez. Pe cei care vin din urm# \i sf#tuiesc s# nuabdice \n fa]a greut#]ilor [i s# se lupte cu situa]iile dificile, identific@nd resursele necesarerezolv#rii acestora.

Apogeul carierei mele a fost func]ia de loc]iitor al [efului Statului Major al For]elorNavale pe care am exercitat-o \n perioada 2006-2009 [i gradul de contraamiral dob@ndit\n aceea[i perioad#. Singura ie[ire ce a urmat a fost... ie[irea la pensie, conform Legii80, cu care m# confrunt [i \n momentul de fa]#.

Statutul de ofi]er mi-a oferit privilegiul s# \nt@lnesc comandan]i care [i-au pusamprenta asupra personalit#]ii [i carierei mele. Dintre ace[tia, am onoarea s#-i amintesc,\ntr-o ordine aleatoare, pe: c#pitan de rangul III MAN GABRIEL, c#pitan de rangul IMIR{U COSTIC~, c#pitan de rangul I BURE}EA GHEORGHE, c#pitan de rangul IDUT~ ION, c#pitan de rangul I BURC~ ION, contraamiral BLIDEA AUREL, generalZECA CONSTANTIN, amiral ANGHELESCU GHEORGHE, amiral dr. MARIN

395

GHEORGHE, viceamiral dr. BARBU VICTOR. Enumerarea ar putea continua, \ns# ceimen]ionati mi-au apreciat munca, performan]ele [i abilit#]ile, iar ca un corolar al acestora,au contribuit la dezvoltarea profilului profesional [i moral, influen]@ndu-mi ascensiunea\n ierarhia militar#.

Toat# cariera militar# a fost marcat# de o preg#tire continu# [i de o responsabilizaregradual#, adecvat# etapelor care s-au succedat de-a lungul timpului [i func]iilor\ndeplinite. Cele mai importante forme [i institu]ii de preg#tire se refer# la: Academiade _nalte Studii Militare, din Bucure[ti, \n perioada 1981-1983; cursul postacademicurmat la Academia Naval# din Constan]a \n 1994, Colegiul de comand# [i stat majorurmat la Academia Militar# din Bucure[ti \n 2002. _n afar# de acestea, am urmat cursurilede carier# la termenele prevazute de instruc]iuni [i alte forme de perfec]ionare a preg#tiriiadecvate func]iilor exercitate.

Domeniile \n care mi-am desf#[urat activitatea au generat [i elaborarea unor lucr#riample de stat major, de conducere operativ# [i tactic# a for]elor navale, precum [i a unormateriale de interes care au fost publicate \n revistele militare sau sus]inute cu diverseocazii. Cele mai importante se refer# la: rolul [i misiunile de perspectiv# ale FloteiMaritime; posibile optimiz#ri func]ionale ale Comandamentului Opera]ional _ntrunit;\ntrebuin]area sau cooperarea For]elor Navale \n diferite situa]ii; posibilit#]i detransformare, dotare [i dezvoltare a For]elor Navale.

La reu[ita \n cariera militar# a contribuit hot#r@tor familia, care de[i uneori a fostfrustrat# de anumite bucurii, m-a \n]eles [i m-a sus]inut far# rezerve \n toate ac]iunile\ntreprinse de-a lungul anilor. La acest ceas, al dest#inuirilor, doresc s# mul]umesc \nprimul r@nd so]iei mele MARIA care a dus greul casei, copiilor MARIUS [iGEORGIANA care mi-au sim]it \n anumite momente lipsa, mamei care mi-a d#ruitvia]# [i care la venerabila v@rst# de 91 ani se roag# la Dumnezeu ca s#-mi ocroteasc#familia. Nu \n ultimul r@nd mul]umirile mele se \ndreapt# [i c#tre dasc#lii [i instructoriipe care i-am avut, comandan]ii [i subordona]ii far# de care nu a[ fi putut s#-mi \ndeplinescmisiunile sau obiectivele \ncredin]ate.

Ca militar rezervist \mi doresc s# fiu s#n#tos, s#-mi ajut mai mult familia, s# contribuila cre[terea [i educarea nepo]ilor [i nu \n ultimul r@nd situa]ia financiar# s#-mi permit#s# vizitez, an de an, c@t mai multe obiective turistice din ]ar# sau str#in#tate.

_n final subliniez faptul c# reu[ita \n via]# s-a datorat credin]ei permanente \nDumnezeu, muncii [i perseveren]ei, cinstei [i corectitudinii manifestate de-a lugul anilor.Am ajutat dezinteresat [i am primit necondi]ionat sprijin \n imprejurari dificile, at@t dela camarazii mei, c@t [i de la personalul cu care am intrat \n contact. Tuturor le r#m@nrecunoscator [i \i asigur de \ntreaga mea considera]ie.

Fie ca Dumnezeu s# ocroteasc# Colegiul Militar Liceal “Dimitrie Cantemir” dinBreaza, pentru a d#inui peste ani [i a forma noi genera]ii de tineri care s# dezvoltespiritul cantemirist, de \nvingator, \n sistemul militar [i \n societatea civil#.

396

GENERAL DE BRIGAD~ VIZITIU IONEL

“HOT~R^REA, DREPTATEA, EXEMPLUL {I SINCERITATEAALC~TUIESC CEEA CE NOI NUMIM CARACTER.

EL ESTE TEMELIA DEMNIT~}II PERSONALE.S~ NU FII SOCIABIL CA OAIA, DAR NICI PERSONAL CA M~GARUL”

La Rochefoucauld

Ce amintiri frumoase treze[te aceast# \ntrebare: c@t# nostalgie, ce sentimente despreceea ce ar fi trebuit s# fie cea mai frumoas# perioad# din via]a noastr# – adolescen]a pecare am sacrificat-o pentru cea mai nobil# cauz# – credeam p@n# mai ieri, – Armata [i}ara! Acum, se pare c# este mare ru[ine s# mai g@nde[ti... dar s# mai [i exprimi cu vocetare asemenea vorbe.

Ca s# fiu \n... tem# (doar vorbim despre armat#), pot spune c# m-am n#scut \ntr-ofamilie de “r#zboinici” – bunicii, participan]i la Primul R#zboi Mondial ( M#r#[ti –Oituz – Cire[oaia); tata, participant la cel de-al II-lea R#zboi Mondial, p@n# \n Ungaria,unde a fost r#nit.

_i invidiez [i ast#zi pentru ceea ce povestesc, nu neap#rat despre ce mare nenorocire\nseamn# r#zboiul, ci mai ales despre ceea ce presupune ap#rarea aproapelui, despreceea ce \nseamn# ONOAREA, spiritul de jertf# [i mai ales... c# nu trebuie s# prege]inimic pentru a-]i face DATORIA fa]# de NEAM [i }AR~; cum au fost trata]i c@nd aufost r#ni]i [i nu \n ultimul r@nd cum au fost primi]i la \ntoarcerea de pe front; pentru camai t@rziu, peste zeci de ani, s# vin# “alde neica NIMENI’’ (ca s# citez un coleg deliceu), s# te umileasc# [i s# te batjocoreasc#, s# te trateze ca pe o mare [i inutil# povar#...a[ completa eu.

Dar, pentru a reveni la problemele noastre, ca s# nu r#m@n nici eu mai prejos, “[tiind”c# va veni... m#car o “Revolu]ie”, am insistat at@ta pe l@ng# p#rin]i s# fie de acord [i pel@ng# sora mea, s# m# ajute s# m# \nscriu la examenul pentru admiterea \n Liceul Militar“Dimitrie Cantemir”, p@n# c@nd... am reu[it.

397

A[adar, barza a l#sat “coletul” pe malul Dun#rii, la Bistre], jude]ul Dolj, \n prim#varaanului 1953 (21 aprilie) \ntr-o familie s#n#toas#, \n care a domnit armonia [i buna\n]elegere.

Nu de pu]ine ori mi-am invidiat p#rin]ii pentru c#, trebuie s# recunosc, n-am reu[itde ficare dat# s# m# ridic la nivelul dumnealor, de \n]elepciune [i echilibru. Oamenicinsti]i, corec]i [i cu frica de Dumnezeu, care [i-au dus Crucea cu mare demnitate. Sigurc# cele povestite cu at@ta patim# de c#tre bunici [i tat#l meu despre ARMAT~, desprer#zboi, despre faptul c# ARMATA este pav#za }~RII \n orice condi]ii, este cea care nep#ze[te de orice primejdii, au avut o mare influien]# asupra mea.

_n plus, fiind \n vacan]# la sora mea, \n Craiova, am v#zut un elev de la LiceulMilitar “Dimitrie Cantemir”, \n uniform# [i aceasta a fost “sc@nteia”, iar sora mea atrebuit s# afle, neap#rat, ce [i mai ales cum trebuie s# procedez pentru a ajunge la acestliceu.

C@nd am ajuns la Centrul Militar Jude]ean Dolj, un domn locotenent-colonel, c#ruia\i spuneam mereu “nene vreau [i eu s# dau examen”, mi-a spus c# este cam t@rziu, iar \nfinal, dup# ce am completat dosarul m-a aten]ionat s# nu uit c# am fost ultimul \nscrisdin jude] [i mi-a dorit succes! Nu i-am [tiut niciodat# numele dar tare mult a[ fi dorit, cadup# ce am ie[it ofi]er, s#-i mul]umesc acelui OM. Am mul]umit bunului Dumnezeu c#mi l-a scos \n cale.

_n ceea ce prive[te alegerea f#cut#, p#rin]ii nu s-au opus dar nici nu m-au\ndemnat, avertiz@ndu-m# c# armata presupune multe renun]#ri, restric]ii [i chiarsacrificii; s# am grij# c#-mi va fi foarte greu. Au avut dreptate, dar eu am fost celcare a insistat.

C@t despre impactul cu mediul [i acomodarea cu sistemul didactic din Liceul militar,aceasta n-a fost deloc u[or; la un moment dat, \n primul an, chiar am vrut sa renun]; unuldin motive era [i acela c# din cinci copii, c@]i am plecat la examen din comun#, eu amfost singurul care am reu[it [i dintr-o dat# am realizat c# sunt singur; [i de aceast# dat#tot p#rin]ii [i sora mea, au g#sit cuvintele potrivite pentru a m# \ncuraja s# merg maideparte. Nu cred c# trebuie s# mai precizez ceea ce simt acum [i c@t# recuno[tin]# leport. _n plus, am realizat c# abandonul ar fi \nsemnat o mare ru[ine; deci... la lupt#!

Dar s# nu tragem o concluzie gre[it# \n ceea ce prive[te via]a \n Liceul militar,deoarece \nceputul cred c# este greu pentru toat# lumea.

Liceul militar, cel pu]in la acea vreme, a \nsemnat un model de organizare didactic#[i pedagogic#; a \nsemnat pentru mine continuarea educa]iei [i form#rii, ca om, av@nd labaz# principii care mi-au fost de mare ajutor at@t \n profesie c@t [i \n via]#: seriozitate [ideterminare \n tot ceea ce faci, voin]#, cinste, dreptate, corectitudine, respectareacuv@ntului dat [i nu \n cele din urm#, asumarea responsabilit#]ii faptelor.

Aceast# perioad# a fost marcat# de multe momente mai mult sau mai pu]insemnificative, mai mult sau mai pu]in pl#cute, din care a[ aminti, examenul de admitere\n liceu; a[a cum am spus, veneam de la ]ar# [i eram foarte m@ndru de faptul c# sora mea\mi cump#rase o culegere de matematic#, scris# de profesorul Grigore Gheba, din carelucrasem toate problemele; c@nd am \nceput liceul am constatat c# aveam colegi care, \nclasele V-VIII, au avut profesor de matematic# pe domnul Gheba; parc# sun# altfel, daram tras concluzia c# se poate!

398

Un alt moment pe care a[ dori s#-l amintesc a fost “vizita de studii” pe care amefectuat-o \n anul trei de liceu; atunci am decis c# voi merge la Transmisiuni. Apreciezacum, c# este una din cele mai importante activit#]i pe care le poate organiza liceul(colegiul) militar \n ajutorul viitorilor ofi]eri.

Dintre momentele mai pu]in pl#cute, a[ sublinia faptul c# libertatea exista din bel[ugdar... lipsea cu des#v@r[ire; probabil [i pentru faptul c# plecasem de la mama de acas#unde mai eram [i... “pr@slea” [i am nimerit \ntr-o atmosfer# mai mult dec@t cazon#; fiind\ntre noi ... cantemiri[tii, nu cred c# trebuie exemplificat.

O alt# problem#, mai mult dec@t hazlie la aceast# or#, dar greu de suportat la acea vreme,este aceea c# dirigintele – profesorul Onose Hristache – m# amenin]a permanent c# m#exmatriculeaz# dac# mai fumez; \n schimb, eu n-am fumat niciodat# nici atunci, nici acum.

{i \n sf@r[it, o ultim# activitate de acest gen, greu de suportat la acea vreme eratunsul; aveam p#rul u[or ondulat, iar comandantul companiei ne lua de “m@n#”, pemine [i \nc# doi colegi [i-i spunea doamnei frizeri]e “pe #[tia tunde-i mai scurt pentru c#le cre[te p#rul repede [i cre]”; acum nu mai este cazul!

Peste toate aceste momente, ca de altfel pe tot parcursul vie]ii, am putut trece av@ndal#turi p#rin]ii [i sora, mai t@rziu so]ia [i fetele care m-au \ncurjat permanent, f#r# s#-miimpun#, f#r# s# m# for]eze \n vreun fel [i mai ales m-au \n]eles, ceea ce a \nsemnatfoarte mult pentru mine.

Analiz@nad, acum, acea perioad#, pot spune cu certutudine c# anii petrecu]i acas# [iulterior \n “familia cantemirist#”, au fost hot#r@tori pentru cursul ulterior al vie]ii; m-auajutat s# m# adaptez problemelor care s-au ivit pe parcurs [i s# m# integrez mai u[or \ncolectivele unde mi-am desf#[urat activitatea, ca de altfel [i \n societate.

Am avut norocul, pot spune, s# beneficiez de un corp de profesori deosebi]i, minuna]ia[ putea spune, oameni care au pus suflet \n tot ceea ce au f#cut [i ne-au spus.

De-a lungul carierei [i al vie]ii d#inuie “comoara” ce ai dob@ndit-o \n cei “[apte anide acas#” [i ceea ce ai \nv#]at \n liceu, \n cazul nostru Liceul Militar Dimitrie Cantemir– pe care l-a[ trece \n r@ndul celor mai \nalte institu]ii de cultur#, precum [i de formarepentru profesie [i mai ales pentru via]#.

Cel mai mai mare c@[tig este acela al dezvolt#rii spirituale, al dob@ndirii unor principiidefinitorii pentru un viitor ofi]er: cinstea, corectitudinea, dreptatea, onoarea, modestia [ifoarte important, s# fii demn [i s# ai curajul asum#rii r#spunderii.

Am c#p#tat [i am dezvoltat ceea ce foarte frumos [i concis spunea Francois de laRochefoucauld: “Hot#r@rea, dreptatea, exemplul [i sinceritatea alc#tuiesc ceea ce noinumim caracater . El este temelia demnit#]ii personale.”

Am subliniat acest lucru, deoarece, din p#cate, \n armat#, ca [i \n via]# \nt@lne[ti [ialtfel de oameni [i altfel de situa]ii, care parc# te fac s# regre]i c# nu to]i au trecut prin“fabrica de oameni” cantemirist#.

De altfel, tot La Rochefoucauld spunea c# \n via]# este bine “s# nu fii sociabil caoaia, dar nici personal ca m#garul”; [i acest lucru ni l-au insuflat acei minuna]i oameni– profesorii [i comandan]ii cantemiri[ti.

A[ dori s#-i nominalizez pe to]i, doarece to]i [i-au pus amprenta asupra deveniriinoastre, \ns#, ar fi posibil s# omit pe cineva [i n-ar fi drept; le mul]umesc tuturor cu totrespectul cuvenit [i toat# cinstea pentru asemenea OAMENI.

399

Ace[ti oameni au reu[it s# ne transmit# un adevarat fir al Ariadnei, care ne-a ajutatenorm \n labirintul profesiei [i al vie]ii, acest spirit cantemirist, care nu este de loc osimpl# expresie, el se dovede[te a fi real [i foarte prezent \n numerosele ipostaze pe carevia]a ni le ofer#.

Se vede de la mare distan]# comportamentul, atitudinea [i solicitudinea absolventuluicantemirist; chiar dac# nu [tii c# a beneficiat de o asemenea educa]ie, po]i ghici cuu[urin]# c# este sau nu crescut \n bine-cuv@ntata gradin# cantemirist#.

Este suficient s# prive[ti la ace[tia [i vei vedea numero[i oameni [i profesioni[tides#v@r[iti: ofi]eri de comand#, profesori, ingineri, doctori, etc.

Bun#oar#, fiind la v@rsta c@nd vr@nd-nevr@nd trebuie s# trecem din ce \n ce mai despe la spital, v# propun s# privi]i mai atent comportamentul acestora [i s# face]i compara]ie;[i nu numai \n acest domeniu. V# asigur c# merit# s# face]i acest mic efort.

_n ceea ce prive[te colegii, fie de genera]ie, fie mai mari sau mai mici, a[a cum amprecizat mai sus, ar trebui nominaliza]i \n majoritate probabil, dar cum nu este posibil,\mi voi asuma riscul s# amintesc doar c@]iva dintre colegii de an mai apropia]i [i dintreabsolven]ii diferitelor promo]ii pe care am avut norocul, onoarea [i bucuria de a-i \nt@lnide-a lungul carierei sau \n via]a de zi cu zi [i care au dovedit cu prisosin]# c# au dob@ndit[i au p#strat spiritul cantemirist; oameni deosebiti, spirit de \ntr-ajutorare, profesioni[tide excep]ie.

Cum este firesc cred, voi \ncepe cu colegii de an: profesor universitar dr. R#b@eaAdrian, care chiar dac# nu a absolvit liceul, a \nceput cu noi [i a men]inut permanentlegatura cu fo[tii colegi; el era ajutorul profesorului de matematic#; colonel Sandu Ion,care s-a ostenit s# ne adune de fiecare dat# la \ntalniri; colonel Dobre Niculae, profesorul{oo[ Vasile, regretatul colonel Roman Paul, gl.mr.ing. Ciocotea Emanoil, gl.mr.dr. P@l[oiuIon, contraamiral Petria Gheorghe, comandor Mazilu Tudor, comandor Matei Gheorghe.

_n afara colegilor de liceu aminti]i, voi face referire la c@]iva cantemiri[tireprezentativi... [i nu numai pentru liceul militar.

Dintre ace[tia, domnul general de armat# Rotaru Ilie Gheorghe, cu care am avutonoarea [i bucuria s# lucrez o bun# perioad# de timp, cred c# a adunat tot ceea ce poatetransmite mai frumos Liceul Militar Dimitrie Cantemir – corectitudine, cinste, dreptate,onoare, demnitate, preg#tire de excep]ie – mai pe scurt... OMENIE [i profesionalismdes#v@r[it; domnul gl.bg. M#rg#rit Mihaiu, gl.lt.dr. Savu Gheorghe, gl.bg. MihalacheAurelian, gl.bg. Pahon]u Constantin, col. medic Oprea Ion Paul, mr. medic Costea Florea,mr. medic Constantinescu Cristian (medici \n m@na c#rora po]i s#-]i la[i via]a, pentru c#ei vor face totul s# ]i-o salveze); [i ace[tia sunt doar c@]iva!

Etapa urm#toare \n devenirea ca ofi]er a constituit-o examenul de admitere la {coalaMilitar# de Ofi]eri Activi de Transmisiuni, unde, a[a cum am amintit am luat decizia s#m# \nscriu la concurs, \n timpul vizitei de studii din anului trei; subliniez \nc# o dat#importan]a acestei activit#]i \n a-]i g#si argumentele necesare alegerii viitoarei profesii.

{coala militar# a \nsemnat, de altfel, o continuare a activit#]ii educative din timpulLiceului militar dar pe un alt plan; s-a pus mai mult accent pe dezvoltarea personalit#]iica ofi]er, a mentalit#]ii de comandant, dar [i aceea de a [ti s#-]i dr#muie[ti foarte atentresursele avute la dispozi]ie [i deloc lipsit de importan]# – s# ai mereu o rezerv#; au fostde mare folos aceste \nv#]#minte at@t \n carier# c@t [i \n via]#.

400

{i aici, \n [coala militar#, profesorii [i comandan]ii, au f#cut dovada m#istrieipedagogice reu[ind s# ne transmit# un bogat bagaj de cuno[tin]e, at@t de necesare [i utile\n carier#. Unii dintre dumnealor au costituit pentru noi adev#rate modele deprofesionalism, de organizare, de echilibru.

Cu mult respect [i \ndrept#]ite mul]umiri aduse tuturor dasc#lilor [i comandn]ilor,\ncep@nd de la [coala primar# [i p@na la [coala militar#, cu ajutorul lui Dumnezeu,\ntruc@t, nu-i a[a - Nihil sine Deo!, am \nceput o nou# etap# - aceea de ofi]er.

Spun acest lucru deoarece am convingerea c#, \n permanen]#, Dumnezeu mi-a fostal#turi [i de mare ajutor. Aceast# credin]# a fost s#dit# \n sufletul meu de c#tre mama,care cred c# a fost ‘‘sponsorul’’ \ntregii familii c#tre Dumnezeu.

A[a au stat lucrurile [i \n ceea ce prive[te \ntemeierea unei frumoase familii alaturide Ana, cea care avea s#-mi devin# so]ie \n anul 1978 [i care mi-a d#ruit dou# minuni defete: Carmen-C#t#lina [i Anda-Elena.

Ambele au absovit A.S.E.-ul, facultatea Finan]e – B#nci, lucreaz# \n domeniu [i lar@ndul lor s-au c#s#torit cu Theodor respectiv Emanuel [i ne-au d#ruit 3 nepo]i, \n ordinecronologic#: Matei – 7 ani f#r#... (student la litere mici), Tudor – 2 ani [i Iulia – 1 an [i...Iat#-m# a[adar “TRIBUN”! Sentimentul pe care-l tr#ie[ti ca bunic, doar “cunosc#torii”\l pot \n]elege [i aprecia la justa valoare... [i cred c# majoritatea cantemiri[tilor promo]ie1972 ([i nu numai) \l cunosc; care nu, le-o doresc din tot sufletul c@t mai cur@nd.

Nu \ncape \ndoial# c# f#r# s# fi avut lini[tea necesar# [i f#r# sprijinul familiei, also]iei \n primul r@nd dar [i al fetelor, care [i-au v#zut de treab#, nu cred c# era posibilacest parcurs \n carier# [i... acum s# am onoarea s# scriu aceste r@nduri. Pot spune c#realiz#rile fetelor au \mplinit \n mod fericit pe cele profesionale. Numai Dumnezeu [tiec@t# recuno[tin]# le port tuturor: p#rin]i, sor#, so]ie [i fete.

_n via]a de ofi]er, au fost de asemenea numeroase momente importante care mi-aumarcat evolu]ia \n carier# [i de care imi amintesc cu pl#cere. A[ nominaliza, cu \ng#duin]adumneavoastr#, c@teva dintre acestea.

Unul dintre ele este chiar la \nceputul carierei de ofi]er, c@nd la o inspec]ie aMinistrului Ap#r#rii Na]ionale, am ob]inut cu compania de transmisiuni, pe care oconduceam, calificativul “Foarte Bine” la toate categoriile de preg#tire [i am fostrecompensat de c#tre comandantul Armatei cu o sum# ce reprezenta peste 60% dinsolda lunar# net#; sum# care acum, printre altele spus, nu se mai reg#se[te (al#turi decelelale prime, din 1975 p@n# \n 1990) \n adeverin]ele de venit pentru “recalculareapensiei” hot#r@t# de c#tre to]i ace[ti oameni “de bine”, care [i-au dat m@na s# neumileasc# [i s# ne batjocoreasc#, a[a cum nici \n cele mai rele co[maruri nu puteam s#avem parte.

Un alt eveniment important este examenul de admitere la Academia Militar#,parcurgerea cursurilor [i absolvirea acesteia. Nu pot s# nu subliniez, de asemenea calitateauman# [i preg#tirea profesional# a unor profesori precum, col. B#dulescu Emil, gl.mr.Postolache Sava, col.Matei Dumitru, etc.

{i fiindc# a venit din nou vorba despre profesori, vreau s# amintesc tot aici, numeleunui om deosebit, foarte bine preg#tit [i de o modestie rar \nt@lnit#; acesta este profesoruldr.col. Iacob Dumitru, pe care l-am \nt@lnit ulterior, la Cursul de Comunicare [i Rela]iiPublice. Toat# cinstea [i tot respectul!

401

Apreciez acum, c# un alt moment care mi-a marcat via]a [i cariera, a fost mutarea,dup# multe ezit#ri, \n Bucure[ti, la Marele Stat Major. Spun acest lucru, deoarece de maimulte ori, \ncep@nd cu anul 1982, mi s-a propus mutarea \n capital#, \ns#... eu doreamcu toat# hot#r@rea, la Craiova: mai aproape de p#rin]i, sora mea locuie[te aici, etc, etc.Dar, mul]umesc Bunului c# nu am ajuns, dac# lu#m \n cosiderare ceea ce s-a \nt@mplatulterior cu armata. Pentru acest fapt, ]in s# mul]umesc neap#rat domnului general PredaGheorghe, care [tiind antecedentele \n leg#tur# cu p#rera mea despre mutatul la Bucure[ti,mi-a explicat [i m-a convins c# a[a este mai bine; [i a avut mare dreptate. Mul]umecdomnule general!

Revenind la activitatea desf#[urat#, am \nceput comandant de pluton transmisiuni,comandant de companie, secretar de partid \ntr-o companie independent#, ofi]er analist[i [ef de stat major al unei unit#]i de cercetare radio, [ef Birou mobilizare la CentrulMilitar Judetean Cara[ - Severin, [ef Birou Secretariat la Inspectoratul de Personal alMarelui Stat Major, [ef Birou, [ef Sec]ie, [ef Serviciu [i [ef Oficiu la Direc]ia Informa]iiMilitare [i Direc]ia General# de Informa]ii a Armatei.

_n ceea ce prive[te preg#tirea, am \ncercat s# m# preg#tesc \n primul r@nd catransmisionist [i s# descop#r tainele cercet#rii radio, apoi, pe parcursul carierei, \ndomeniile \n care am profesat, acestea reprezent@nd fiecare \n parte o provocare. Am\nceput-o cu Liceul Militar, {coala Militar#, Academia Militar#, cursuri de specialitatepentru fiecare domeniu \n care am activat [i postuniversitare de conducere, finaliz@ndcu Colegiul Na]ional de Ap#rare.

Dac# ne \ntreba]i cum vedem perioada pe care o travers#m, pot spune c# din anul1990, suntem \ntr-o permanent# tranzi]ie, iar situa]iile “de criz#” prin care trecem, dinuna \n alta, fie c# sunt globale, regionale [i cele mai grele... locale, nu cred c#-mi daur#gazul s# pot vorbi lini[tit despre... Sper doar ca m#car noile genera]ii s# se trezeasc# [is# opreasc# alunecarea pe topoganul infernului; c@t despre cei care vor alege carieramilitar#, s# fac# tot ce le st# \n putin]# s# r#m@n# “doar militari”.

Perioada care urmeaz#, nu va fi una lini[tit# nici pentru noi rom@nii, nici pentruceilal]i. Cred c# ne trebuie mai mult# ra]iune, mai mult# determinare, astfel \nc@t s# nune mai l#s#m a[a u[or manipula]i... Dar s# ne oprim aici, deoarece aceste teme de finalnecesit# timp ceva mai mult pentru o abordare c@t mai profund# [i mai aproape derealitate; dac# ar interesa pe cineva.

Mi-a[ dori ca cet#]ean european, s# fim trata]i ca atare, \n primul r@nd acas#, a[adup# cum noi ne-am f#cut datoria; \n lume... s# ne comport#m astfel \nc@t s# nu maicread# c# venim din... alt# lume. S# fim trata]i cu respectul cuvenit [i nu eticheta]i dup#comportamentul unor concet#]eni, care de altfel apar]in \ntregii Europe.

Doresc [i sper ca m#car nepo]ii no[tri s# tr#iasc# \ntr-o lume guvernat# de bunulsim], de \ncredere reciproc# [i \n respect fa]# de lege.

S# auzim de vremuri mai bune, asta cred c# ne dorim cu to]ii!Cu alese mul]umiri ini]iatorilor [i mult respect!

402

PROMO}IA 1973

GENERAL DE BRIGAD~ DR. IONEL CANTARAGIUATEN}IE CE-}I DORE{TI, S-AR PUTEA S~ }I SE _MPLINEASC~!

1. M-am n#scut la 30.06.1954, [i \mi amintesc cu drag de perioade minunate saumai pu]in frumoase din copilaria mea [i pot s# afirm cu toat# sinceritatea c# am avut \nvedere s# m# \ndrept c#tre armat# abia \n clasa a VIII-a, c@nd la \nceputul anului [colar,un ofiter de la CMJ IALOMI}A a sosit la {coala Generala nr. 7 din ora[ul FETE{TI,pentru a selec]iona elevi pentru liceul militar. Este adev#rat c# \mi pl#ceau paradelemilitare, dar la mai mult nu m# g@ndisem \nc#, iar pledoaria [i argumentele ofi]erului m-au convins definitiv. Atunci au mai optat doi colegi, dar nu au trecut vizita medical#.Tata a fost de acord [i s-a bucurat, iar ulterior, dup# doi ani [i fratele meu, {tefan, m-aurmat la liceul militar, iar mai t@rziu la aceea[i [coal# militar#. Tot dup# doi ani, al]i treicolegi de clas# din [coala general#, Aldea Mircea, Necula Marinic# [i Dru]#u Marcel m-au urmat la liceu, ei sosind direct \n anul III de studiu. Deci nu am poposit prea mult \nantecamera \nceputului de carier#.

2. _mi aduc foarte bine aminte c# \n primele zile dup# sosirea la liceu \mi doream s#plec \napoi acas#, \n trimestrul I al anului I am prins epidemia de hepatit#, cu a[a zisa“revolt#”, \n urma c#reia, un coor#[ean de-al meu, Dima a fost exmatriculat [i credeam,uneori, c# alegerea mea nu a fost una din cele mai bune. Ulterior, sistemul de \nv#]#m@nt,programul riguros, dar plin de dinamism, care \mpletea foarte bine munca intelectual#cu cea fizic#, prin studiu [i sport m-a f#cut s# devin st#p@n pe deciziile mele [i s#-midoresc s# fac parte din elita sistemului militar.

Apreciez c# sistemul de \nv#]#m@nt, programa [colar#, cadrele didactice [i primiicomandan]i au avut un rol foarte important \n formarea mea \n liceu.

Profesionalismul [i abnega]ia \n transmiterea cuno[tin]elor ale dasc#lilor, precumTOMA la matematic#, NI}~ la fizic#, MARINESCU la biologie, MIH~ILESCU laistorie, T~B^LTOC la francez#, SP^NU la geografie, GIUMANC~ la roman#, BABOVla rus#, MIHU la chimie, [i-au pus amprenta asupra profilului meu de militar [i specialist.

403

3. Da, este o perioad# frumoas# din adolescen]a mea de care \mi aduc aminte cupl#cere, de[i uneori monotonia [i repetabilitatea unor activit#]i \mi d#deau impresia c#rutina ar putea deveni deviza zilei. M#iestria profesorilor [i mai ales spontaneitateacolegilor m# scoteau foarte u[or [i pl#cut din rutina zilnic#.

_nt@lnirile periodice ale promo]iei, din 2003 dup# 30 de ani, [i 2008 dup# 35 de ani,m-au f#cut s# retr#iesc cu mare pl#cere clipele petrecute \n anii de cantemirist. Multedin \nt@mpl#rile care atunci erau normale, acum mi se par extraordinare. Vreau s#povestesc doar una, poate prima, care m-a f#cut ca ulterior s# suport cu drag, dar [istoicism toate priva]iunile serviciului militar. La examenul de admitere, la istorie,profesorul MANOLIU, mi-a spus c# a ascultat cu mare pl#cere cel mai frumos r#spunspe care i l-a dat p@n# atunci un elev la examenul de admitere \n liceu. Asta mi-a pl#cuttare mult, m-a impresionat enorm, m-a f#cut s# m# simt puternic, de nici n-am pututdormi toat# noaptea. Cu o zi \nainte, unui coleg din jude] care participa si el la examen,i-au adus p#rin]ii c#r]ile primite ca premiu la terminarea clasei a VIII-a, vreo 10 c#r]i, lavederea c#rora spiritul concuren]ei din mine sc#zuse brusc, p@n# la vl#guire. Un altmoment pl#cut este acela c@nd la ora de istorie cu profesorul MIH~ILESCU {TEFAN,c#ruia i-au dat lacrimile c@nd am povestit p#]#niile bunicului din partea tatei \n primulr#zboi mondial [i cum am contrazis eu profesoara de istorie din elementar# privindcursul particip#rii rom@nilor \n anii 1939-1944, tot dup# spusele bunicului, pentru c#abia dup# 23 august 1944 s-a schimbat direc]ia de la est spre vest. Acum e u[or [inormal, dar atunci era o problem#.

4. Cred c# nu \mi amintesc de aspecte mai pu]in faste din anii de cantemirist, saupoate c# au fost a[a de pu]ine [i nesemnificative \nc@t le-am uitat deja. Dar am avut [i euparte, ca orice elev, de momente de [ican# [i uneori nepl#cerile nu m-au ocolit din parteaelevilor din anii de studiu mai mari.

5. Nu am avut momente de renun]are, dar afirm cu toat# sinceritatea c# vacan]elemi se p#reau \ntotdeauna foarte scurte [i \mi venea foarte greu s# m# \ntorc la via]a deLM-ist.

6. Dup# ani [i ani, acum realizez c# cei patru ani petrecu]i \n Liceul militar au fostimportan]i pentru formarea mea ca militar, respectiv pentru nivelul meu de cuno[tin]e [ieduca]ie. Cred c# mi-ar fi fost foarte greu mai t@rziu f#r# anii de liceu militar, iar zestreacu care am plecat la drum este bunul cel mai de pre], pe care l-am primit de la aceast#perioad#.

7. Spiritul de cantemirist a \ncol]it \n mine dorin]a de a fi obiectiv [i drept \n apreciereaoamenilor [i situa]iilor din via]a de zi cu zi. Pot s# spun c# \n Liceul militar s-au sedimentatpentru \nceput ideile “lucrului bine f#cut” [i “puterii conving#toare a faptei”, care ulte-rior mi-au determinat comportamentul [i ascensiunea \n cariera militar#.

8. Realizarea mea profesional# [i moral# m# determin# s# confirm c# exist# unadev#rat spirit cantemirist care s-a manifestat cu putere \n {coala militar#, pentru c# amobservat c# erau deosebiri majore \ntre colegii care au absolvit Liceul militar [i cei careau venit din civilie, chiar dac# deosebirile s-au mai estompat dup# 2-3 ani. Dup# {coalamilitar#, \ntr-adevar am fost tare m@ndru c# sunt absolvent al acestui liceu, iar certitudineami-a fost dat# [i men]inut# de acele cuno[tin]e [i calit#]i \n plus pe care le-am dob@nditc@nd eram liceean. Sigur c# nu este vorba de ni[te calit#]i aparte, dar acest spirit cantemirist

404

mi-a dat mult# \ncredere \n for]ele proprii, t#rie dar [i o binemeritat# m@ndrie, pentru c#au fost ni[te ani deosebi]i \n formarea noastr# intelectual# [i fizic#. Poate c# [i acestspirit cantemirist mi-a f#cut mai u[oar# trecerea de la munca pe tehnica militar# la muncade stat major [i ulterior de comand#, atunci c@nd am schimbat surubelni]a at@t de cunoscut#tehnicienilor radiolocatori[ti, cu stiloul [i trusa de stat major.

9. La vremea respectiv# consideram c# profesorii nostri din liceu erau cei mai buni.Ulterior, m-am convins c# \ntr-adev#r a[a era. Mi-am dorit de multe ori s#-i re\nt@lnesc,[i am reu[it \n primii doi ani de [coal# militar#, pentru c# am venit foarte des la BREAZA,pentru c# fratele meu, {TEFAN, era \nc# elev acolo, fiind mai mic cu doi ani ca mine.Am participat cu mare emo]ie la cele dou# \nt@lniri organizate \n 2003 [i 2008, respectivdup# 30 [i apoi dup# 35 de ani de la terminarea liceului, dar nu i-am mai putut vedea [iauzi pe to]i. _nc# p#strez impresia [i imaginea dasc#lului perfect pentru profesorii deistorie – MIH~ILESCU {TEFAN, matematic# – TOMA NICOLAE, chimie – MIHUSABINA, fizic# – NI}U DORIN, francez# – T~B^LTOC MARIA, rus# – BABOVALEXANDRU, biologie – MARINESCU {TEFAN, etc, c@t [i comandan]i precumCANEF CONSTANTIN, ZBÂRCEA NICOLAE, FLOCA MIHAI, care ne-au urat \nc#de pe atunci, ca m#car o parte dintre noi s#-i dep#[im [i s#-i \ntrecem.

10. Fiecare comandant al nostru din liceu a ocupat la \nceput un loc[or mai mult saumai pu]in important \n configurarea idealului de mai t@rziu. Din Liceul militar nu p#strezun model de personalitate militar# de excep]ie, dar ulterior am avut \n cariera militar#multe modele valoroase de militari adev#ra]i pe care i-am admirat [i pe care am \ncercats#-i urmez, iar unii chiar au avut asupra mea o influen]# mare \n devenirea mea [i \nrealizarea propriei personalit#]i. Amintirea comandan]ilor din liceu este legat# de stim#,respect, pre]uire [i considera]ie pentru c# ei ne-au \nv#]at s# “cre[tem” subordona]ii [ine-au s#dit ideea c# la un moment dat ace[tia ne vor dep#[i. Mi-am f#cut un crez din asta[i am dat drumul la “secrete” pentru mul]i din colegi [i subordona]i, am f#cut-o cu mareplacere, dar [i cu o mare dragoste de a m# face respectat prin felul \n care \i respectam,pun@ndu-i permanent la “treab#”, \n mod deosebit pe cei care am sim]it c# pot prelua[tafeta, indiferent de arm# sau v@rst#.

Iar amintirea comandan]ilor din {coala militar# este legat# de onoare, verticalitate[i loialitate, tr#s#turi care ne-au fost s#dite de mr. Beschea Ioan, zis “tata Beschea”. Deasemenea, dintre lectorii din {coala militar# amintesc pe col. ing. Buc#]ic#, col. ing.Pup#zan, col. ing. P#una, col. ing. Merticaru, care mi-au s#dit \n suflet precizia, acurate]eaaproape chirurgical# [i “butonatul” \n cuno[tin]# de cauz# la tehnica militar#. Sigur c#schimbarea de genera]ii a marcat [i profundele schimb#ri care s-au petrecut \n via]anoastr#, dar \n mod deosebit \n via]a armatei [i a societ#]ii rom@ne[ti \n general.

11. Amintirile legate de fo[tii colegi sunt poate cele mai puternice din perioada c@tam fost licean. Pe unii i-am rev#zut, cu foarte pu]ini am lucrat, iar pe unii nu i-am maiv#zut niciodat#. A existat bine\n]eles [i o competi]ie fireasc# specific# entuziasmuluianilor de liceu, dar \ntre colegi am r#mas prieteni. Competi]ia [i-a spus cuv@ntul \n\ntreceri, la olimpiade, \n clasificarea la \nv#]#tur#, c@t [i la selec]ia [i reparti]ia dup#absolvire. Amintesc cu mare drag de Buzenchi Lauren]iu, Voinea Ion, Jinga Sandu,Petru Ioan, {elaru Radu, Faroga Emil, Milici Gheorghe, Savu Dumitru, Necula Marinica,Dru]#u Marcel, Kovari (Aldea) Mircea Valentin, Pinete Cornel, Ciobanu Viorel, Cioara

405

Vasile, Bucur Marcu Hariton, Ciupitu Teodor, Gropeneanu Mitel [i lista ar putea continua,dar sper c# ceilal]i colegi nu se vor sup#ra pentru omisiunea numelui lor pentru c# nu i-am uitat [i fiecare are un “loc[or” \n inima [i mintea mea.

12. _n primii ani de liceu visam s# urmez cursurile Facult#]ii de Medicin# Militar#sau ale Academiei Tehnice Militare. Dar nu a fost s# fie a[a. Am fost anun]a]i c# to]iabsolven]ii de liceu militar vom urma [colile militare superioare de ofi[eri. Si iat#-m#exprim@ndu-mi op]iunile: radioloca]ie, transmisiuni, auto. Deci, toate arme tehnice. Av@nd\n vedere c# se estima c# armele tehnice ar fi fost mai preferate [i ocupate \nc# dinprimul tur, am tot fost “[icanat” de comandan]ii de companie [i batalion s#-mi exprim [io alt# op]iune, dar eu nu [i nu.

_n anii 2 [i 3 de liceu militar urmasem cursurile din cadrul Aeroclubului din Ploie[tide planorism [i zbor cu motor, dar nu am mai putut opta pentru avia]ia militar# pentru c#dup# vacan]a de var# din anul 3, la \napoierea \n liceu, am constatat c# am probleme cuacuitatea vizual# [i ulterior am corectat-o cu ochelari de vedere.

Nu am regretat niciodat# op]iunea alegerii RADIOLOCA}IEI, dar am avut momente\n via]# c@nd m-au \ncercat g@ndurile c# ar fi fost mai bine s# fiu marinar, infanterist saualta arm# cu func]ii [i garnizoane mai atr#g#toare.

Momentele de “g@ndire” au fost la reparti]ie la terminarea [colii, dar [i AcademieiMilitare Generale, [i ulterior la avansarea la gradul de colonel [i general.

13. Da, {coala militar# a \nsemnat foarte mult pentru formarea personalit#]ii mele.Programa total diferit#, fa]# de cea din liceu m-a f#cut s# \nv#] s#-mi distribui cu aten]iecapacit#]ile de \n]elegere, \nv#]are, memorare [i redare \n vederea parcurgerii pa[ilorurm#tori \n cunoa[terea tehnicii militare de radioloca]ie [i de automatizare a conduceriitrupelor. Pentru acest al doilea domeniu am avut o afinitate deosebit# \nc# de la \nceput.Dac# liceul mi-a format [i disciplinat conduita, [coala militar# mi-a format caracterul [ipersonalitatea. Am \nceput s#-mi cunosc limitele [i s# fiu m@ndru de ele. Dimensiuneamaterial# a celor inv#]ate m-a facut s# cred c# pot \ncepe s# ac]ionez \n favoarea controluluiasupra dimensiunilor materiale ale tehnicii militare. De asemenea, rezultatele foarte buneob]inute la primele verific#ri par]iale m-au f#cut s# \ncep s# fiu sigur \nc# de pe atunci c#pot con[tientiza procesele fizice din electrotehnic# [i electronic# [i c# pot “supune”orice “dr#cie” conceput# de mintea uman# fabricat# pentru confruntarea armat#. Lavremea respectiv#, pacea era \nteleas# doar ca o pauz# \ntre dou# r#zboaie.

14. Revenind la ideea modelelor, sigur c# era firesc s#-mi aleg un model sau maimulte din persoanele care mi-au fost comandan]i [i dasc#li \n {coala militar#. Credtotu[i c# nu am avut un model total anume, ci am luat c@te ceva spre studiu [i admira]iede la majoritatea, respectiv amprenta fizic#, inteligen]a, respectul pentru cunoa[terea \nprofunzime a meseriei, tactul \n lucru cu oamenii, t#ria exemplului personal, competen]a[i ceva aparte, a[a cum am mai spus, ceva ce nu am mai \nt@lnit prea des la unii mici [imari comandan]i pe care i-am avut ulterior \n carier#, capacitatea [i dorin]a de a cre[teoameni, de a le transmite din experien]a proprie, excep]ie f#c@nd dasc#lii [i instructoriidin institu]iile militare de \nv#]#m@nt unde am urmat cursuri de specializare, postuni-versitare [i postacademice. _n acest sens mi-am f#cut un crez [i o atitudine de a nu faceca ei [i mi-a pl#cut tare mult s# fiu un adev#rat pedagog pentru colegii [i subordona]iicare au reu[it s# ]in# pasul cu mine.

406

15. Am fost un r#sf#]at al soartei, familia a fost \ntotdeauna al#turi de mine, cu toatec# eu prin reparti]ie, dar [i prin natura serviciului nu am fost mereu l@ng# ea. Nu amf#cut o departajare \n carier# privind \nt@ietatea \ntre profesie [i familie, dar realizezacum dup# ani [i ani c# \n via]a de familie am avut multe bucurii, dar [i sacrificii [idorin]e ne\mplinite. Am s# dau doar un exemplu foarte semnificativ. _n luna mai aanului 1981, c@nd s-a n#scut fiica noastr# IRINA, eram la un curs de automatizareaconducerii \n str#in#tate [i mi-am v#zut copilul abia la 4 luni. Poate de aceea sunt topita[a de mult dup# nepo]ica mea, pentru c# \n devenirea mea ca tat#, aceast# perioad# \milipse[te cu des#v@rsire. De aceea cred c# sunt un om foarte norocos. Am l@ng# minefiin]e cu suflet foarte bun [i care ]in la mine, so]ia [i fiica, care mi-au fost un sprijinconstant [i de mare pre]uire.

16. Devenirea mea militar#, sau traseul urmat prin cariera militar# este iar#si unuldin cele mai frumoase daruri ale vie]ii cu care Dumnezeu m-a binecuv@ntat. Carieramilitar# mi-a fost pres#rat# cu sui[uri, stagn#ri, dar [i cobor@[uri, cu limit#ri [i obstacole,dar [i cu acceleratoare de avansare \n func]ii, dar am s# fiu pe scurt un pic mai explicit.Am debutat \n carier#, \n func]ia de tehnic de sta]ie \n garnizoana BORCEA, loc \n carem-am format [i din care m-am lansat ulterior cu un bagaj foarte bogat de cuno[tin]e dar[i deprinderi practice de excep]ie.

P#strez multe amintiri pl#cute, dar [i unele foarte hazlii din aceast# garnizoan#. _nprimul r@nd, la nivelul anului 1976, acolo se zbura enorm, fiind simultan, \n aer sauzbor, la aerodrom, 12-18 Mig-uri 21, 8-12 IL-28 sau HONG-uri [i alte 1-3 AN-24 sauelicoptere. _]i trebuia pentru \nceput o aten]ie distributiv# foarte mare, dar [i mult curaj[i \ncredere \n for]ele proprii. La acea dat#, capitanul Tapluck Gheorghe f#cuse o inova]iecare s# arate num#rul de avioane aflate \n aer la un moment dat, dar via]a de aerodromdinamic# f#cuse ca acest abac s# devin# dep#[it, situa]ie similar# cu tabela electronic# \ncazul Nadiei Com#neci cotat# cu nota 10. Aceast# dep#[ire ducea la \ntoarcerea la modulde lucru manual, cu scrisul pe plan[et#. Impactul cu garnizoana Borcea a fost mai dur [idin alt punct de vedere. La prima zi de sold#, autobuzul a oprit din obisnuin]# la oc@rciuma, “Doi Colonei”, iar eu nu am vrut s# cobor. Ulterior, ca s# nu fiu izolat decolectiv am fost [i eu o dat# la o paranghelie [i de atunci colegii s-au obi[nuit [i m-auacceptat a[a cum sunt, zic@ndu-mi c# sunt b#iat bun, dar eu nu beau la comand# cu ei, cinumai atunci c@nd vreau eu, sau la ocazii deosebite. A[a am reu[it s#-mi dr#muiesc cumdoream eu timpul liber cu activit#]i de preg#tire pentru admiterea \n Academia Militar#.Am fost apoi [ef de radar, ofi]er de stat major batalion, lucr#tor [i [ef de compartimentpreg#tire pentru lupt#, \nv#]#m@nt [i instruc]ie la Comandamentul Ap#r#rii Antiaerienea Teritoriului [i Statul Major al For]elor Aeriene, comandant centru de radioloca]ie,loc]iitor Centru Operational Aerian Zonal, [ef de stat major de Divizie Aerian#, [efSec]ie Secretariat la Statul Major al For]elor Aeriene [i loc]iitor la ComandamentulOpera]ional Aerian Principal.

Drumul prin cariera militar# mi-a fost “fragmentat” foarte bine de cursurile despecialitate post academice [i postuniversitare pe care le-am urmat, apoi cursurile NATOscurte de stat major, de cunoa[tere a limbii engleze [i de rela]ii publice mi-au consolidatpreg#tirea. Din toate acestea, eu am selec]ionat [i ad#ugat permanent c@te ceva substan]ial\n bagajul de cuno[tin]e [i deprinderi care s#-mi permit# s# particip la conducerea [i

407

realizarea, precum [i finalizarea sistemului de comand#-control al for]elor aeriene. Defapt, afinit#]ile cu acest domeniu C4I2 m-au f#cut ca \n ultimii ani de carier# s# m# simtla serviciu “ca pe[tele \n ap#”, prin aceasta dorind s# exprim nu numai afinitatea pentruun domeniu slujit cu mare abnega]ie [i pl#cere, dar [i satisfac]ia de a fi parte a unui corpcare \ntotdeauna a avut ca [i cuv@nt de ordine performan]a. Pot p#rea vorbe mari, darrealitatea ultimilor ani a confirmat faptul c#, sub presiunea dezvolt#rii rela]iilor custructurile similare ale armatelor NATO, activitatea desf#[urat# [i coordonat# de mine\n Comandamentul Opera]ional Aerian Principal s-a subordonat alinierii standardelorNATO [i interna]ionale [i cre[terii gradului de interoperabilitate. Am avut deosebitacinste de a tr#i ” momentul zero” al integr#rii spa]iului aerian rom@nesc \n cel al NATOla 29 martie 2004, ora 18:00. }in minte ca [i acum, era \ntr-o luni dup#-amiaza. De joi,am dus la comandant, dl. gl. Croitoru Constantin documentele la semnat [i am fostnevoit s# le refacem pentru c# ne-au venit ultimele preciz#ri pe ultima sut# de metri. S-a lucrat tot weekend-ul \n ritm sus]inut. De atunci for]ele aeriene rom@ne execut# serviciulde Poli]ie Aerian# sub comanda NATO cu aeronave de la unele baze aeriene, utiliz@ndsisteme de supraveghere radar digitale [i echipamente de comand# control \n toatecondi]iile meteo, at@t ziua c@t [i noaptea, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. A fost o mareprovocare, pentru c# la unele e[aloane superioare nou#, \nc# nu se realiza c# parte dinfor]e [i mijloace au intrat sub comanda NATO [i \nc# ni se cerea verbal, dar [i \n scris s#se revin# la unele vechi “obiceiuri”. Am tr#it [i unele fapte [i \nt@mpl#ri la care am fostmartor [i nu actor, care m-au marcat ca om, dar [i ca militar: unul in Afganistan, laschimbarea comenzii aeroportului militar KAIA KABUL [i al doilea la Colegiul Superiorde Stat Major, la cursul de conducere strategic#, c@nd unul din colegi, ofi]er chinez,conferen]iar la Academia Militar# din PEKIN, a prezentat o analiz# foarte simpl# [ireal# despre evolu]ia geopolitic# [i geostrategic# a sferelor de putere, care de atunci, din1999, p@n# \n prezent a respectat milimetric toat# evolu]ia estimat# de c#tre acel ofi]er [i[coala chinez# de strategie.

_n calitate de reprezentant al armatei rom@ne \n Comitetul de Ap#rare Aerian# NATOde la Bruxelles, \n perioada 2007-2009, am sus]inut interesele noastre \n realizareaSistemului de Comand# - Control Aerian Na]ional [i modernizarea acestuia pentru a fiinteroperabil cu actualul [i viitorul sistem similar al NATO.

Ca s# concluzionez, drumul meu \n cariera militar# a fost pres#rat cu bucurii, dar [icu emo]ii, deci nu a fost “ONT prin MApN” cum \i pl#cea s# spun# unui lector dinAcademia Militar# General# f#c@nd referire la unii colegi cu pile [i rela]ii care ajungeaufoarte u[or pe trepte superioare ale ierarhiei militare. C@nd eram locotenent am ocupatfunc]ii de la c#pitan la locotenent-colonel, iar c@nd am ajuns colonel am tr#it o \nt@mplarecare m-a facut s#-mi reevaluez modul de apreciere a oamenilor, dar [i al [efilor [i mi-aascu]it ambi]ia de a pune neap#rat \n practic# ceea ce proiectasem \n lucrarea de doctorat.

_n august 2001, c@nd a fost desfiin]at centrul de radioloca]ie, m-am ocupat cu mult#migal# [i aten]ie ca fiecare subordonat s#-si g#seasc# drumul \n via]# [i s# fac# alegereacea mai bun#. De mine nu s-a ocupat nimeni. Am mers pe ultima sut# la comandantuldiviziei, care mi-a spus c# nu are pentru mine nici o solu]ie, dar are convingerea ca voig#si singur ceva, pentru c# am o serie \ntreag# de atuuri pe care al]ii nu le au [i m-asf#tuit s# merg direct la [eful Statului Major al For]elor Aeriene. A[a am f#cut. Dar

408

surpriz#, d@nsul mi-a spus, cu ofi]eri de r#spundere \n preajm#, ca are o func]ie de generalliber#, dar nu m# poate numi pentru c# a promis unei autorit#]i biserice[ti c# va promovaun alt ofi]er pe acea func]ie. Degeaba a sus]inut loc]iitorul pentru resurse umane c#acelui ofi]er \i lipse[te preg#tirea necesar#, iar eu aveam experien]a, dar [i preg#tirea,Colegiul Superior de Stat Major pentru conducere strategic# [i doctoratul, c# nu s-arezolvat nimic. M-am g@ndit c# dac# a[a se vrea momentan de SUS, s# nu m# agit, c#poate eu n-am fost prea conving#tor.

Dar cineva mai de SUS, DUMNEZEU a f#cut dreptate cu “D” mare pentru c# \n 3ani situa]ia s-a inversat \n favoarea mea, iar eu am r#mas prieten cu acel ofi]er pentru c#el nu a avut nici o vin#, iar eu m-am aflat la locul [i momentul nepotrivit c@nd a fostluat# acea decizie “\n]eleapt#” \n septembrie 2001.

17. A[a cum am mai men]ionat din punct de vedere profesional, m-a fascinat pur [isimplu sistemul de comand# [i control al for]elor aeriene. Am avut [i noroc. C@nd via]amea profesional# putea s# ia alt# turnur#, am urmat un curs de automatizarea conduceriitrupelor pentru for]ele aeriene \n URSS \n anul 1981, ca apoi prin preg#tirea la doctorats# aprofundez sistemul similar NATO, [i apoi s# particip la modernizarea celui na]ional.Principiile au r#mas acelea[i, dar realizarea tehnic# [i procedurile de \ntrebuin]are aucunoscut o evolu]ie extraordinar#, \n pas cu cele mai noi cuceriri din domeniul [tiin]ei [imanagementului aplicat. Ca o parantez#, c@nd am terminat doctoratul [i m-am \nt@lnitcu un prieten, colonel Botezatu Boris, care a participat la munci cu solda]ii \n min#, \nValea Jiului, iar eu l-am \ntrebat dac# ar mai intra vreodat# \n min# [i mi-a spus c# vamai intra atunci c@nd mina va avea ferestre, iar el care se pensionase m-a \ntrebat lar@ndul lui, dac#, dup# ce am facut parte din Tratatul de la Var[ovia, a[ mai avea putereas# intru \n NATO, i-am r#spuns c# da, pentru c# NATO [i-a deschis ferestrele.

Pot concluziona c# meseria pe care mi-am ales-o m-a ocupat permanent [i necon-di]ionat. Am avut foarte multe momente c@nd munca depus# mi-a fost recunoscut#, daram avut [i momente c@nd munca nu mi-a fost recunoscut# dup# intensitatea eforturilorprestate.

18. Perfec]ionarea preg#tirii a ocupat un loc important \n activitatea mea. Am scris[i semnat ca autor, coautor, referent [tiin]ific sau coordonator articole, studii [i comunic#ri[tiin]ifice la evenimente [tiin]ifice na]ionale, dar [i interna]ionale, \ndeosebi \n domeniul\n care am practicat pentru c# am dorit \ntotdeauna s# las ceva \n urm#. Nu am fost deacord c# le pot face pe toate [i oricum, am exemple de ofi]eri care au trecut prin multefunc]ii, foarte repede [i cu o mare dexteritate, uneori p@n# la nivele foarte mari, dar nuau l#sat nimic urma[ilor. Totul s-a cl#dit doar pentru ei. _n anul 1993 m-am \nscris ladoctorat, [i am sus]inut teza \n [tiin]a militar# \n domeniul managementului for]eloraeriene. La admitere, \n 1993, c@nd eram maior, dar [i ulterior am avut [efi cu dou# [itrei grade mai mari, care m# \ntrebau de ce iau eu mai mul]i bani pe stat pentru c# amluat doctoratul. Ulterior, cu tact, pe cel cu trei grade mai mari l-am convins s# se \nscriela doctorat, [i chiar am f#cut-o suger@ndu-i cu polite]e [i domeniul care \l avantaja.

Doresc totu[i s# scot \n eviden]# un mare comandant dup# parerea mea, care m-aimpresionat prin vizionarismul [i modul practic [i elegant \n care a participat lamodernizarea armatei rom@ne [i for]elor aeriene, domnul general locotenent,GHEORGHE CONSTANTIN.

409

Am \nv#]at foarte multe lucruri de la d@nsul despre comand# [i lucrul de stat major,[i m-a impresioant profund prin rapiditatea cu care prioritiza sarcinile [i consecven]a \natingerea scopurilor propuse. _n plus, a finalizat \n sf@r[it foarte multe din proiectele\ncepute de predecesorul s#u, la un nivel superior calitativ, dar a anticipat [i pa[ii deurmat, u[ur@ndu-i sarcinile celui care a fost numit \n locul dumnealui. Dup# p#rereamea, d@nsul ocup# un rol foarte important \n galeria comandan]ilor al#turi de gl.MOCANU, gl. Z~RNESCU, gl. IORDACHE, gl. TEODORESCU, gl. NICULESCU[i gl. S~NDULESCU. _n formarea acestei aprecieri, ca s# fiu c@t mai obiectiv, am elaborat10 criterii despre activitatea [i evolu]ia for]elor dar [i activitatea personal# pe care le-amponderat pentru unii comandan]i pe care i-am cunoscut. Sigur c# am formulat o apreciere[i pentru mine, dar la un nivel mai mic, acolo unde am considerat c# \mi este locul.

19. Chiar dac# vorbind despre viitor sunt optimist, doresc s# subliniez c# \n societatearom@neasc# travers#m o perioad# dificil# [i delicat#. Avem de-a face cu o profund#schimbare de valori. Este o perioad# dificil# pentru cei care au tr#it [i vremuri \n carevalorile erau apreciate [i scara valoric# avea multe trepte superioare ocupate. Am totu[i\ncredere \n tinerii care vin din urm# [i care vor continua [i dep#[i realiz#rile genera]iilortrecute [i prezente.

Procesul de reform# \n armat#, chiar dac# a evoluat la \nceput \n salturi, a ajuns laacel echilibru de la care nu mai exist# cale de \ntoarcere, dar este nevoie de sus]inerematerial# [i financiar# pentru a men]ine ce s-a realizat, dar [i pentru a-i aplica eventualenoi corec]ii din mers. Cred [i sper c# toate vor evolua spre bine [i vor intra \n normal c@tmai repede posibil.

20. Acum dup# ce am parcurs personal drumul de la cantemiristul adolescent lamaturul profesionist, sus]in cu t#rie necesitatea Liceelor militare, ca trepte de \nv#]#m@ntobligatoriu \n formarea pe filiera direct# a ofi]erilor de carier#, [i sunt ferm convins c#armata profesionist# are nevoie de cantemiri[ti, iar de la lampasul cantemirist la vipu[cade general nu sunt dec@t c@tiva pa[i, pe care trecerea timpului \i num#r#, \i cre[te sau iiscade, \n func]ie de credin]a \n puterea conving#toare a faptei.

A[ concluziona cu: Aten]ie ce-]i dore[ti, s-ar putea s# ]i se \mplineasc#!” Sigur c#munca dublat# de talent, dar [i un dram de noroc, pot face realizabil visul oric#ruicantemirist de a fi avansat general. Dar munca a ocupat, ocup# [i va ocupa mereu primulloc. Circula \nainte de revolu]ie un banc, pe care ulterior, sau mai de cur@nd, l-am ascultat[i la NATO: se zice c# un colonel a fost avansat la gradul de general, iar majoritateacolegilor au spus \n cor: “s#racul, putea s# mai munceasc#!”

21. Integrarea Rom@niei \n NATO [i UE ne-a propulsat \n mijlocul lumii civilizate, iareu am convingerea c# rom@nii nu pot fi mai prejos dec@t celelalte popoare occidentale, dar [iorientale. A[ finaliza pledoaria mea pentru a cunoa[te mai bine lumea \n care tr#im suger@ndu-v# s# privi]i la viitor prin trecut. Lumea interna]ional# este \nc# dominat# de conflictualitate.Unii utilizeaz# for]a argumentului, iar al]ii argumentul for]ei pentru a se impune.

{i din acest punct de vedere apar o serie \ntreag# de provoc#ri \n dimensiunile politico-diplomatic#, economico-finaciar#, social#, cultural#, informa]ional#, psihologic# [i militar#.Dar am convingerea ferm# c# la acest moment societatea rom@neasc# nu este preg#tit# a[acum ar trebui pentru aceste provoc#ri, dar [i pentru consecin]ele ce vor urma. Cum arspune un cantemirist con[tiincios, \nc# nu ne-am f#cut toate temele pentru “ziua de ast#zi”.

410

22. Crezul fundamental care m# anim# \n aceast# perioad# a vie]ii, c@nd \n]elepciuneaa dep#[it av@ntul tinere]ii [i experien]a dob@ndit# \mi dau dreptul s# pot transmite “sfaturi\n chip testamentar”, este c# totdeauna \n via]# trebuie s#-]i propui “target-uri” [i obiectiveambi]ioase [i realiste [i s# te raportezi permanent la sisteme de valori care s#-]i permit#o evolu]ie [i realizare \n via]a demn# de dorin]ele [i aspira]iile tale.

Orice deviere sau stagnare de la acest drum \]i poate modifica satisfac]iile [i \]ipoate reduce p@n# la dispari]ie \ncrederea \n for]ele proprii. Cred c# sloganul – devenitdicton olimpic – “Ai \nvins? Continu#! Ai pierdut? Continu#!”, exprim# caracteristicanaturii umane care \ndeamn# permanent orice Cantemirist la competi]ie.

_n \ncheiere, doresc s# mul]umesc din inim# [i suflet domnului profesorGIURGINC~ CONSTANTIN [i colegului meu colonel CIOBANU VIOREL, pentruefortul depus \n redactarea [i apari]ia acestei monografii a impresiilor \nainta[ilorcantemiri[ti, dar [i pentru faptul c# am retr#it la \nalt# intensitate multe din momentelede via]# de cantemirist, elev [i ofi]er, care m-au f#cut s# g@ndesc c#, dac# a[ mai avea ovia]#, tot pe acela[i drum a[ porni, dar nu a[ mai repeta acele fapte [i judec#]i, care mi-au \ncruntat fruntea.

Se zice c# la trecerea prin via]# este bine ca fiecare s# s#deasc# un pom, s# boteze uncopil [i s# sape o f@nt@n#. Eu am reu[it s# le fac. Am avut marea [ans# s# fiu [i membrufondator la ridicarea unei capele militare. Eu a[ ad#uga c# ar fi bine ca fiecare s# lase,dac# poate [i un mesaj genera]iilor prezente [i viitoare.

Mesajul meu este urm#torul: Urez tuturor cantemiri[tilor, oriunde s-ar afla,s#n#tate, bucurii, fericire [i s# aib# parte de toate darurile bune ale vie]ii!

CONTRAMIRAL DE FLOTIL~ H^LDAN ROMULUSAI IDENTITATE, AT^TA TIMP C^T NU TE RUPI DE R~D~CINI

Sunt n#scut \n municipiul Caracal, jude]ul Olt, dar sunt mult mai legat de Gorjulnatal al tat#lui meu, unde, de fapt, este r#d#cina familiei mele care este una dintre vechilefamilii ale boierilor de Motru, din r@ndul c#rora, \n negura veacurilor, s-au ridicatBasarabii, \ntemietorii de ]ar#. Am crescut la bunici o mare parte din copil#rie [i am

411

revenit aici \n toate vacan]ele. Aceste plaiuri ale pandurilor lui Tudor, bogate \n tradi]ie[i spiritualitate, precum [i educa]ia primit# m-au influen]at \n mod evident \n alegereacarierei militare. Toat# educa]ia primit#, dar [i profilul moral al oamenilor care m-au\nconjurat m# \ndemnau spre cinste, omenie, respectarea cuv@ntului dat [i demnitate,iar acestea, \n totalitate, se reg#seau numai \n ceea ce vedeam eu la un ofi]er. La acesteas-au ad#ugat tradi]ia de familie [i cele povestite de c#tre cei care luptaser# \n cele dou#r#zboaie mondiale. Chiar dac# unii ofi]eri (unii dintre ace[tia chiar generali) m-audezam#git de-a lungul anilor, imensa majoritate mi-a confirmat faptul c# am acces \ntr-o elit# na]ional# care nu este \nt@lnit# la alte profesii dec@t ca excep]ie [i nu ca regul#.

Primul impact nu a fost tocmai fericit. Un copil de nici 15 ani, l#sat \n curtea unuicomisariat (la fel ca [i marea majoritate a celor cu care am plecat la examen [i care nuaveau p#rin]i at@t de avu]i \nc@t s# \i \nso]easc# pe toat# perioada examenului), suit \ntren cu al]i copii necunoscu]i care purtau discu]ii sumare [i rigide, speria]i de acest drum(majoritatea plecau pentru prima dat# de acas# sau chiar din localitate) [i, mai ales, deexamenul care era chiar mai greu dec\t \[i \nchipuiau, nu putea s# nu fie \ngrijorat. Totuls-a accentuat \n momentul ajungerii \n miez de noapte la Breaza, dup# care a urmat\mbarcarea \n camioane [i drumul spre liceu. Aici a \nceput caruselul examenului [iemo]iile fiec#rei probe, pe care le-am trecut cu brio. Bucuria reu[itei a fost nespus#. Nuaveam nici telefon [i nici internet ca s# \i anun] pe cei dragi, iar ei nu aveau nicio vestede la mine, din momentul c@nd m-au l#sat \n curtea comisariatului.

Profesorii m-au impresionat de la \nceput. Foarte bine preg#ti]i, exigen]i, cu prestan]#[i, mai ales, cu maiestuozitate.

Sunt multe \nt@mpl#ri de acest fel. {i toate frumoase, fiindc# adolescen]a \n sineeste frumoas#. Si, dac# nu e[ti ipocrit, recuno[ti faptul c# cele mai frumoase \nt@mpl#risunt legate de fetele pe care le-ai cunoscut \n acei ani.

Un singur aspect pot rememora \n acest sens [i anume faptul c#, din p#cate, chiar \nprimul trimestru al anului I, \n liceu a fost o epidemie de hepatit#. {i eu am fost printrecei contamina]i [i chiar au [i murit c@]iva colegi de liceu. Dup# spitalizare [i concediimedicale care mi se p#reau interminabile, am revenit \n liceu [i, ca s# pot absolvi primulan [i, deci, s# nu pierd anul [i, implicit, statutul de elev al Liceului militar, a trebuit s#dau toate tezele din trimestrele I [i II [i s# \nv#] tot ce \nv#]aser# colegii mei. C@ndcredeam c# am reu[it, \n trimestrul III m-am pricopsit cu o pneumonie care m-a ]inutinternat vreo trei s#pt#m@ni, timp \n care, p@n# la o investiga]ie serioas#, unii a[a-zi[idoctori m# <\ncurajau> \ncerc@nd s# m# fac# s# m# obi[nuiesc cu ideea c# am TBC [i c#minimum [ase luni va trebui s# stau \ntr-un sanatoriu, dup# care vom mai vedea. _nacest timp eu \ncheiam medii din trimestrul II [i chiar [i din trimestrul I. {i bine f#ceam,deoarece am reu[it s# \nchei anul [colar [i chiar cu rezultate destul de bune. Importanteste faptul c# profesorii nu mi-au f#cut nicio concesie [i nici nu mi-au facilitat nimic. {ile mul]umesc pentru acest lucru, deoarece am \nv#]at c#, \ntotdeauna, trebuie s# folose[tiaceia[i unitate de m#sur#, indiferent de circumstan]e [i de persoane.

De la fiecare am mo[tenit ceva bun [i frumos. Am mo[tenit, \ns#, [i ceva cu adev#rataparte. Este vorba de acea nepre]uit# comoar# care este spiritualitatea acestui neam.

Totul a \nceput din momentul \nt@lnirii cu profesorul Constantin Giurginca care ne-a fascinat de la \nceput cu stilul s#u de a preda, dar, momentul cel mai important, a fost

412

chemarea sa la constituirea unui cerc de folclor. Primele lec]ii de literatur# rom@n# dinmanualele de atunci \ncepeau, \n mod firesc, cu prezentarea [i analizarea folcloruluirom@nesc. Noi proveneam, \n procent de peste 70%, din mediul s#tesc [i, prin origine,acopeream peste jum#tate din jude]ele ]#rii, a[a c# cercul de folclor era binevenit. Atuncinu am \n]eles pe deplin importan]a acestui moment, dar, pe m#sur# ce timpul a trecut,am realizat ce intreprindere \ndr#zne]# [i ce construc]ie minunat# a fost acest cerc defolclor. Practic, a fost leg#m@ntul nostru spiritual, de suflet, cu poporul rom@n, cu acestpopor pe care dasc#lii no[trii ni l-au dat \n paz# [i ocrotire \mpotriva du[manilor dinafar#, dar [i \mpotriva du[manilor din#untru.

Din acest moment, totul a curs de la sine. _n scurt timp, Cercul de Folclor “GeorgeBari]iu” a num#rat foarte mul]i membri, care, nu \nt@mpl#tor, erau printre cei mai bunila \nv#]#tur# din clasele [i anii lor de studiu. Unii dintre ace[tia se reg#sesc [i \n paginileacestei c#r]i fiind produsul pur al spiritualit#]ii acestui neam [i trecu]i prin acea inegalabil#[coal# de adev#rat patriotism na]ional care a fost acest cerc.

{i acum consider faptul de a fi pre[edintele acestui cerc ca fiind una dintre marilemele realiz#ri spirituale. Totul era frumos [i pur, culegerile de folclor au \nceput s# apar#[i volumul, varietatea, inditul [i, de cele mai multe ori, unicitatea lor au determinatapari]ia, \n manuscris, a revistei cercului. Aceast# revist# era o veritabil# bijuterie, iarilustra]iile sale adev#rate opere de art#. Cea mai mare parte din grafic# apar]inea unuiminunat copil, Gabi Siclodi, care era maghiar. {i ast#zi m# \ntreb de ce atunci nerespectam, ne pasiona istoria [i spiritualitatea fiec#ruia [i nu conta absolut delocna]ionalitatea. Ce Dumnezeu a putut s# se \nt@mple ca acum s# traim ce tr#im, unde uraa devenit o constant#?

Activitatea cercului era frumoas# [i era completat# cu spectacole de o real# valoareartistic# sau drume]ii, unde profesorul Giurginc# era un veritabil perpetuum mobile.

Totul a durat p@n# c@nd invidia [i prostia s-au \nt@lnit \n birourile cu gratii [i ferestecu draperii trase ale organelor PCR [i Securit#]ii. Au fost sustrase documentele dinarhiva cercului, a fost vandalizat cabinetul unde erau depozitate acestea, s-a interzisfunc]ionarea cercului [i elevii au \nceput s# fie interoga]i mai subtil sau mai brutal, dup#caz. Profesorului i s-au adus acuze care frizau, \n acela[i timp, [i comicul [i ridicolul [itragicul, gen “activit#]i oculte”, “tendin]e mistice”, “influen]area negativ# a elevilor” etc.

{i de atunci a \nceput exilul spiritual al dasc#lului nostru. Practic i se furase sufletul[i apoi c#lcat \n picioare \n fa]a lui. Acest exil ar fi trebuit s# se termine dup# revolu]ie,dar nu a fost a[a. Nimeni nu i-a mai dat \napoi p#rintelui nostru drag ce i se furase. Daram r#mas noi [i asta Securitatea nu a prev#zut-o sau, dac# a prev#zut-o, nu a putut s# o\mpiedice. _n sufletele noastre au r#mas ascunse \n taina neamului, baladele, doinele,c@ntecele [i horele, snoavele [i legendele \nainta[ilor [i, mai ales, acel filon care l-afacut, \l face [i \l va face s# treac# prin urgiile sor]ii [i s# \[i p#streze nealterat# fiin]ana]ional#.

Sincer s# fiu, am dorit s# devin ofi]er de marin# [i nimic nu m-ar fi putut determinas# am o alt# op]iune, dar trebuie s# recunosc faptul c#, dragul meu p#rinte spiritual,profesorul Giurginca, m-a ajutat mult s# am aceast# op]iune.

Datorez foarte mult liceului \n sine, \n sensul strict de liceu [i, implicit, eminen]ilormei profesori, dar foarte pu]in ofi]erilor care, \n marea lor majoritate, erau mediocri [i

413

<e[uaser#> \n acest liceu. Ei au r#mas \n memoria noastr# doar prin <c#z#rmismele> pecare le produceau. Dar au fost [i excep]ii [i a[ da exemplu pe t@n#rul, pe atunci, locotenentMihai Floca sau pe colonelul R#b#cel.

Normal c# exist# un perpetuu filon spiritual al liceului. Suntem o elit# [i, indiferentde p#rerea destuilor impostori care se \nv@rt mai ales \n sfera politicului, r#m@nem oelit#, din dou# motive: unul este acela c# suntem produsul celei mai drastice selec]ii cucaracter na]ional [i, a doua, suntem produsul unei educa]ii complexe [i, cu adev#rat, deexcep]ie, realizat# de dasc#li de excep]ie.

Onoare [i acest cuv@nt spune totul. Ca s# ai onoare trebuie, \n primul r@nd s# ai ungrad de cultur# destul de ridicat [i un caracter elevat.

Foarte important este faptul c# dasc#lii mei au constituit, fiecare, \n parte, un modelpentru mine. De la fiecare am mo[tenit ceva bun [i frumos. Regret, dar nu am avutmodele \n r@ndul comandan]ilor din liceul militar. Ulterior, \n carier#, am avut astfel demodele [i asta a compensat lipsa acestor modele \n adolescen]#.

To]i colegii mei au fost minuna]i. Copii s#raci, cu minte [i suflet de excep]ie [i pecare [i acum mi i-a[ dori aproape. M# \nt@lnesc [i men]in leg#tura cu mul]i dintre ei [iasta \mi m@ng\ie sufletul. Practic, sunt aproape fra]ii mei. Fiecare dintre ei ar fi meritats# ajung# general sau amiral, dar este vorba de jocul destinului.

Pasiunea m-a \ndemnat spre marin#. Facultatea a fost grea, dar cu profesori de marevaloare, printre ei fiind [i ofi]eri care proveneau din Marina Regal#. Ace[tia ne-au f#cuts# \n]elegem c# apar]inem unei caste [i este adev#rat. {tiu c# pe mul]i \i sup#r# acest cuv@nt,dar ace[tia sunt cei care, din diferite motive, nu au putut face parte din aceast# cast#.

Mul]i profesori [i comandan]i au fost adev#rate modele. Cum s# ui]i pe comandorulBibi Cost#chescu, fost comandant de submarin \n r#zboi, pe profesorul EugeniuB#l#b#nescu, de la care \nv#]ai matematic# chiar dac# dormeai, pe rector, amiralul inginerIlie {tefan, fost submarinist [i un adev#rat [i foarte exigent gentleman [i mul]i al]ii.P@n# [i politrucii erau ofi]eri de excep]ie. _n primul r@nd aveau cultur#.

Nimeni nu poate face ceva remarcabil \n via]# f#r# a avea o familie remarcabil#.So]ia [i copiii t#i sunt adev#rata ta valoare ca om. Nu po]i fi ceva \n via]# [i familia s# fieun e[ec. _nseamn# c#, pe undeva, ai gre[it [i c# lucrezi cu dou# unit#]i de m#sur#, dintrecare, cel pu]in, una este fals#.

Am parcurs toate treptele ierarhice, o mare parte din carier# petrec@ndu-mi-o pemare, acolo unde, \n profesia mea, nu po]i s# “te descurci”. Marea este mare [i nu iart#.Mai ales incompeten]a. Acolo, \n mod cert, po]i dovedi ce po]i [i care este adev#rata tavaloare. Te judec# [i oamenii [i marea. {i nu cu jum#t#]i de m#sur#.

Ulterior, am lucrat \n state majore, \n special \n domeniul opera]iilor navale sau ca [ef destat major. Am fost [i [ef de stat major de mare unitate [i comandant de mare unitate, dar [iofi]er \n corpul de control al ministrului ap#r#rii [i inspector [ef pentru for]ele navale, iar, \nfinal, am fost [eful doctrinei [i instruc]iei \n Statul Major al For]elor Navale. Am muncitpentru aceast# devenire [i, tot timpul, am avut dou# repere esen]iale: s# nu dezam#gesc [i s#nu fac nimic de care s# \mi fie ru[ine. Am fost tot timpul un om onest [i am r#mas un omonest. De multe ori, \n zilele noastre, acest fapt este considerat un dezavantaj.

Bine\n]eles c# faptele [i \nt@mpl#rile care m-au impresionat \n mod deosebit au fost celelegate de via]a pe mare, dar acestea sunt elemente de intimitate, deoarece, povestite, par,

414

pentru majoritatea celor care nu au fost pe mare, pure n#scociri. Pe l@ng# acestea, faptele [i\nt@mpl#rile petrecute \n perioada decembrie 1989- ianuarie 1990 m-au impresionat prinaceea c# am v#zut cum sunt cei din jurul meu, \n reala lor structur#. Oameni care, \n situa]iinormale, p#reau c# sunt puternici [i st#p@ni pe sine, s-au comportat lamentabil, iar oamenicare p#reau c# sunt timizi [i incapabili de fapte [i decizii importante au dovedit contrariul.

Parafraz@nd un proverb rom@nesc, \nainte de r#zboi, mul]i viteji se arat#.Mi-a pl#cut profesia mea \n totalitatea ei. _n plan social, mi-au pl#cut oamenii [i

at@t. Nu mi-au pl#cut niciodat# politicienii, oamenii de afaceri [i oamenii-trestie. _iconsider ca reziduuri ale alchimiei societ#]ii, av@nd un numitor comun: lipsa de scrupule.Ce politician pleac# din politic# atunci c@nd politica sa nenoroce[te na]iunea? Ce om deafaceri renun]# la o oportunitate de profit, dac# aceasta este \n defavoarea unor semeni ais#i? De ultima categorie nici nu se pune problema s# discut#m. Este evident#.

M-a preocupat mereu activitatea [tiin]ific#. Am finalizat un doctorat cu teza <Perspec-tive \n evolu]ia dimensiunii navale a ac]iunilor militare>, am publicat lucrarea <Politici,doctrine [i strategii navale> [i am fost cooautor al lucr#rii <For]ele navale ale lumii \nsecolul XXI. Evaluare [i perspective>. La acestea se adaug# publicarea a peste 20 dearticole, \n special pe probleme de geostrategie.

Nu este nimic nou. Tinerii de ast#zi difer# de genera]iile anterioare numai prinactualitatea informa]iei. _ntotdeauna a func]ionat clopotul lui Gauss [i ar fi o gre[eal# s#spunem c# o genera]ie este mai bun# dec@t alta. Exist# dou# extreme \n abordarea acestuisubiect, ambele fiind la fel de periculoase [i false: cea a celor care critic# noua genera]ie[i o consider# mai slab preg#tit# [i mai superficial# [i cea care consider# genera]iile maivechi ca fiind conservatoare, cu un orizont m#rginit [i incapabile de adaptare la nou.

Lumea are mersul s#u, o guverneaz# legi pe care nu le st#p@nim [i orice afirma]ieeste valabil#, at@ta timp c@t nu ajunge la termenul de referin]#. Oricine poate spune orice[i sunt destui care sunt convin[i c# ei cunosc mersul lumii, uit@nd vastitatea timpului [imicimea lor. Deci, ar fi o gre[eal# s# eleborez astfel de sentin]e. Oriunde se \ndreapt#lumea, m# \ndrept [i eu cu ea.

Eu \mi doresc ceea ce mi-am dorit \ntotdeauna [i realizarea a ceea ce \mi doresc nudepinde de statutul meu ca cet#]ean. Identitatea ta este legat# de r#d#cinile tale [i nupoate fi o variabil#. At@ta timp c@t nu te rupi de r#d#cini, ai identitate. {i eu am, indiferentce se \nt@mpl# cu statutul meu de cet#]ean.

G@nde[te bine ce vrei s# faci, pentru ca, mai t@rziu, s# nu regre]i ce ai f#cut [i f# cevrei s# faci,pentru ca, mai t@rziu, s# nu regre]i c# nu ai f#cut

1. DATE PERSONALE:„ N#scut pe data de 4 iulie 1954, \n municipiul Caracal, jud. Olt„ C#s#torit, are o fiic# advocat [i un fiu economist2. STUDII:„ 1977 - Institutul de Marin# “Mircea cel B#tr@n”, Facultatea de Naviga]ie, sec]ia

militar#, Constan]a;„ 1987 – Academia Militar#, Facultatea de arme, specialitatea marin#, Bucure[ti;„ 1993 - Curs postacademic de anali[ti de stat major, Constan]a;„ 2001 - FAS Specialised Navy Cours, organizat de Comitetul Interna]ional de

Cruce Ro[ie, Constan?a;

415

„ 2004 – Curs postuniversitar ”Conducerea Marilor Unit#]i Operative din For]eleNavale”, Colegiul de R#zboi, Universitatea Na]ional# de Ap#rare, Bucure[ti

„ 2005 – Curs postuniversitar “Conducere Strategic#”, Colegiul de R#zboi,Universitatea Na]ional# de Ap#rare, Bucure[ti

„ 2006 – Curs de comunicare [i rela]ii publice pentru comandan]ii de mari unit#]i[i comandamente, Bucure[ti

3. TITLURI STIIN}IFICE:„ Doctor \n [tiin]e militare (2008) cu teza: “Perspective \n evolu]ia dimensiunii

navale a ac]iunilor militare”4. GRADE MILITARE:„ Locotenent (1977)„ Contraamiral de Flotil# (1 decembrie 2008)5. FUNC}II _NDEPLINITE:„ 1977 – 1978 – comandant unitate de lupt# naviga]ie, radiotehnic#, observare [i

transmisiuni la Dragorul de Rad# 7, din Divizionul 19 Dragoare de Rad#, din Divizia 42Maritim#;

„ 1978 – 1985 – Ofi]er secund la Dragorul de Baz# 13 din Divizionul 146 Dragoarede Baz#, din Divizia 42 Maritim#;

„ 1985 –1987 - ofi]er elev la Academia Militar#;„ 1987 – 1989 comandant al Dragorului de Baz# 16 [i 13, din Divizionul 146

Dragoare de Baz#, din Divizia 42 Maritim#;„ 1989 – 1993 - ofi]er 2 \n biroul opera]ii, din statul major al Diviziei 42 Maritime;„ 1993 – 1994 - comandant al Fregatei 264, din Divizionul 79 Fregate, din cadrul

Brig#zii 56 Nave Antisubmarine, din Flota Maritim#;„ 1994 – 1995 - [ef de stat major al Divizionului 339 Corvete, din cadrul cadrul

Brig#zii 56 Nave Antisubmarine, din Flota Maritim#;„ 1995 – 1998 - [ef de stat major al Divizionului 79 Fregate, din cadrul cadrul

Flotilei 1 Maritime, din Flota Maritim#;„ 1998 – 2000 - comandant al Divizionului 79 Fregate, din cadrul cadrul Flotilei 1

Maritime, din Flota Maritim# (\mputernicit);„ 2000 – [ef de stat major al Divizionului 50 Nave de Patrulare din cadrul Flotilei

2 Maritime, din Flota Maritim#;„ 2000 – 2001 – [ef al comunica]iilor [i informaticii la N6, \n comandamentul

Flotei Maritime;„ 2001 – 2003 – ofi]er specialist \n Grupul de Exper]i pentru For]ele Navale, din

cadrul Inspectoratului Ministerului Ap#r#rii Na]ionale„ 2003 –2004 - inspector [ef pentru For]ele Navale, \n cadrul Inspectoratului

Ministerului Ap#r#rii Na]ionale (\mputernicit)„ 2004 – 2006 - [ef de stat major al Comandamentului Opera]ional Naval„ 2006 – [ef de stat major al Comandamentului Flotei„ 2006 – 2009 - comandant al Bazei Navale„ 2009 – 2010 [eful Doctrinei [i Instruc]iei, \n Statul Major al For]elor Navale6. LUCR~RI ELABORATE {I PUBLICATE:„ A publicat peste 20 de articole de specialitate, \n diferite publica]ii militare [i civile.

416

„ Este autorul lucr#rii “Politici, doctrine [i strategii navale” [i coautor al lucr#rii“For]ele Navale ale lumii \n secolul XXI – evaluare [i perspective”

7. APARTENEN}A LA ASOCIA}II, ORGANIZA}II:„ Este membru al Asocia]iei Clubului Amiralilor [i al Asocia]iei Absolven]ilor

Academiei Navale “Mircea cel B#tr@n”8. DECORA}II {I DISTINC}II:„ Ordinul Na]ional <Virtutea Maritim#>, \n grad de ofi]er„ Emblemele de onoare ale Armatei Rom@niei, Statului Major General, Statului

Major al For]elor Navale, Statului Major al For?elor Aeriene, Statului Major al For]elorTerestre, Logisticii [i Comunica]iilor [i Informaticii

„ Alte 15 decora]ii [i distinc]ii9. ALTE DATE:„ A participat la numeroase misiuni desf#[urate \n cadrul NATO-PfP [i \n cadrul

exerci]iilor desf#[urate \n comun de c#tre for]ele navale din Marea Neagr#, \n perioada1994 – 2001 precum [i o misiune de evaluare a for]elor rom@ne din cadrul SFOR [iKFOR, \n Kosovo [i Bosnia-Her]egovina, iunie-iulie 2003

„ A de]inut comanda opera]ional# a grup#rii navale BLACKSEAFOR, aprilie 2006„ Cunoa[te bine limbile englez# [i rus# [i satisf#c#tor spaniola

GENERAL DE BRIGAD~ DR. MAGISTRAT NICOLAE LUPULESCU“VIA}A MI-A DAT MAI MULT DEC^T AM VISAT”

_n anul 2006 am cunoscut o mare personalitate a lumii medicale, un general ce sen#scuse la ]ar#, \n jude]ul Gorj, \ntr-o familie modest# de ]#rani simpli [i harnici, m@ndriacum de realiz#rile deosebite ale fiului lor. Dup# mai mul]i ani, dup# ce ne-am cunoscutmai bine [i am devenit prieteni, mi-a dat cu oarecare re]inere un ziar \n care era unarticol ce prezenta via]a lui, sub forma unui curriculum vitae mai nuan]at. F#r# teama c#\mi va solicita drepturi de autor, mi-am permis s# \mprumut titlul acelui articol, consi-der@nd c# exprim# \n cel mai frumos mod \mplinirile profesionale [i sociale spre caream n#zuit, dar nu aveam convingerea c# le voi atinge. Mi se p#reau mult prea \ndep#rtate

417

[i destinate unor oameni \nzestra]i cu har, carism# [i aptitudini pe care eu nu le aveam._ncerc s# fiu sincer, nu modest.

Acum, dup# 42 de ani de armat#, c@nd scriu aceste r@nduri pentru “Piramidacantemirist#” (ce titlu inspirat!), v#d lumea, cum e [i firesc, cu al]i ochi dec@t \n 1969,c@nd am p#[it emo]ionat pe por]ile Liceului militar de la Breaza, \mpreun# cu al]i colegi,\ntr-o stare ambigu# de team# [i curiozitate. Totul era nou pentru mine: loca]ia, zona,profesorii, ofi]erii, limbajul [i restric]iile cazone, hrana, cazarea, hainele, colegii [iexigen]ele [colare. Mi-a fost greu. Veneam de la ]ar#, foloseam perfectul simplu [iregionalisme din nordul Gorjului, care generau ironii, m# consideram bine preg#tit [iam constatat c# nu sunt, astfel c# efortul de integrare \n grup a fost mai lung [i uneoridureros. Am fost animat de-o ambi]ie \nver[unat# de dep#[irea a condi]iei sociale specificepopula]iei din satul natal S@mbotin, unde p#rin]ii obi[nuiau s#-i conving# pe copii s#\nve]e, amenin]@ndu-i astfel: “\nva]#, c# altfel ajungi \n min#”. Mai r#u nu se putea.Existau dou# mine \n satul meu: una de antracit [i una de uraniu. _i vedeam [i-i cuno[teampe o parte din mineri. Copiii lor erau colegi cu mine la [coala general# din sat. Nu voiams# ajung ca ei [i am [ters mina din orizontul spre care priveam. Poate de aceea, nu m-amputut obi[nui s# beau alcool, nu m-am apucat de fumat, nu am suportat violen]a. _nmintea mea de copil, cu discern#m@ntul specific v@rstei, aceste vicii erau asociate meserieide miner. Adev#rul obiectiv era altul [i am \nceput s# \n]eleg esen]a lucrurilor treptat,prin cunoa[tere, iar \n]elepciunea s-a conturat mult mai t@rziu, odat# cu trecerea anilor,\nv#]@nd din experien]a mea [i-a altora. Am reu[it \n via]# cu ambi]ie, credin]#, munc#[i studiu intens. Acest set de piloni valorici a fost dublat de o memorie foarte bun# [i-imul]umesc lui Dumnezeu pentru acest dar, prieten credincios, ce m-a \nso]it constant [ieficient \n cei 26 de ani de [coal# [i nu numai.

Liceul militar “Dimitrie Cantemir” mi-a deschis larg fereastra c#tre o lume nou#,am inspirat cu pl#cere [i l#comie aerul proasp#t din jurul meu, m-am hr#nit din bog#]iaspiritual# a unor profesori minuna]i, care m-au \ncurajat \ntr-un mod sublim s# beau dincupa cunoa[terii lor. Ace[ti dasc#li de excep]ie, care mi-au fost [i p#rin]i \ntr-o marem#sur#, mi-au modelat caracterul, m-au \nv#]at cum s# p#[esc spre lumin#, cum s#-mistabilesc obiectivele, s# urmez calea dreapt# [i s# fiu om. Le mul]umesc din suflet cuprofund# recuno[tin]#, cu sfial# [i regretul c# nu am \ncercat s# le dau \napoi o parte dinbinele divin pe care mi l-au f#cut. Mul]umesc \n special domnului profesor de matematic#Ion Stanciu, model de dasc#l, director, diriginte, prieten [i om. _ntr-o foarte mare m#sur#,sunt ceea ce sunt datorit# dumneavoastr#. {i nu numai eu. Nu cred c# exist# vreun colegdin fosta clas# IX-XII J, promo]ia 1973, care s# nu v# admire. _nc# o dat#, v# mul]umesc[i \n numele colegilor care nu au avut privilegiul s# lase urme \n aceast# carte.

Le sunt sincer recunosc#tor [i tuturor celor care, \n {coala militar# de ofi]eri activide avia]ie “Aurel Vlaicu” din Boboc, la Facultatea de drept din Bucure[ti, la AcademiaMilitar#, la colegiile din ]ar# [i din str#in#tate, \n activitatea mea de pilot militar, ofi]erde protocol, de judec#tor, consilier juridic [i procuror militar m-au \ncurajat, m-au iubitsau mi-au pus piedici. De la fiecare am avut de \nv#]at c@te ceva.

Din datele neutre ale CV-ului meu, s-ar putea deduce c# sunt un aventurier, prinexercitarea [i schimbarea mai multor profesii, unele f#r# nici un fel de leg#tur# cu altele.Acesta mi-a fost destinul. A[ fi dorit s# m# pensionez ca pilot militar, \ntruc@t speran]a

418

oric#rui pilot ce se apropie de sf@r[itul carierei \n avia]ie este s# ias# la pensie “de laman[#”. Din cauza unei probleme medicale, a trebuit s# p#r#sesc avia]ia la 34 de ani [is-o iau de la cap#t \ntr-un domeniu nou, f#r# nici o leg#tur# cu profilul tehnic al activit#]iimele de p@n# atunci. Am \nceput s# profesez ca judec#tor stagiar, av@nd acela[i statut cacei care atunci ie[iser# de pe b#ncile facult#]ii. Numai c# ei nu erau virusa]i de mirajulzborului [i au putut trece foarte u[or din banc# \n sala de [edin]e. Pilo]ii mi-au \n]elesfoarte bine durerea [i au continuat s# m# invite s#-i \nso]esc \n zbor ca observer.

Am avut [i am prieteni extraordinari, care mi-au fost al#turi necondi]ionat [i la bine[i la greu, majoritatea lor fiind-mi colegi de clas# din Liceul militar. Rela]iile noastre deprietenie au fost a[a de puternice, \nc@t unele s-au transformat \n rela]ii de afinitatejuridic# sau rudenie. Fiindc# s-au fundamentat pe un limbaj asem#n#tor, pe sinceritate,onestitate, bun# credin]# [i bun# cuviin]#, \n esen]#, pe acela[i sistem de valori. Dinp#cate [i dintr-o ra]iune politic# ce excede voin]ei noastre, din toat# promo]ia 1973 deliceu militar [i 1976 de [coal# militar#, am r#mas singurul militar activ, aspect dureros,pe care nu-l pot \n]elege complet, \ntruc@t am avut colegi de o mare valoare intelectual#[i profesional#, la care s-a renun]at mult prea u[or.

_n sf@r[it, dup# mai mul]i ani \n care am ocupat func]ii de general de brigad# [igeneral-maior, dup# un stagiu de 14 ani \n gradul de colonel, la 1 Decembrie 2010,Pre[edintele Rom@niei mi-a acordat gradul de general de brigad# [i am intrat astfel \nr@ndul demnitarilor. Am sim]it aceea[i bucurie intens# ca la admiterea \n Facultatea dedrept, \ntr-o perioad# c@nd concuren]a era de 25-30 de candida]i pe loc. Unii dintrecolegii mei au ajuns mini[tri, parlamentari, diploma]i, moderatori de programe deteleviziune, profesori universitari, proprietari ai unor companii profitabile. Felicit#rituturor pentru succesele ob]inute [i pentru performan]ele lor \n diverse domenii. Ledoresc s# aib# puterea [i \n]elepciunea s# se bucure de ceea ce au realizat [i acumulat.

_n ceea ce m# prive[te, m# bucur [i de performan]ele mele profesionale, militare [isociale, la care am ajuns prin munc#, studiu [i seriozitate, f#r# nici un fel de connec-tions. Am avansat [i promovat step by step, prin examene, concursuri, interviuri [i de cenu, recunosc, cu pu]in noroc.

_n perioada 1985-1986 am f#cut o specializare \n Fran]a, ca pilot de elicoptere,unde l-am avut ca instructor de zbor pe pilotul [ef de la Sud Aviation. Fusesem trimispentru ob]inerea brevetului de pilot secund pe un nou tip de elicopter, ce urma s# intre \n\nzestrarea Flotilei preziden]iale de avia]ie, dar la finalul stagiului de preg#tire am fostatestat pilot comandant.

_n perioada din justi]ie am reu[it s# fac un doctorat cu unul din corifeii dreptuluipenal rom@n, marele profesor Costic# Bulai, un om de o deosebit# modestie [i valoare[tiin]ific#, a c#rui personalitate \n lumea universitar# era a[a de puternic#, \nc@t fo[tii s#idiscipoli, ajun[i acum [i ei profesori de drept, nu aveau curajul s#-i stea al#turi \n timpulexamin#rii doctoranzilor, ci se a[ezau, cu sfial# [i respect, la marginea pupitrului.

Am ocupat diverse func]ii \n sistemul judiciar, de la simplu judec#tor la TribunalulMilitar Bucure[ti [i apoi procuror la Parchetul Militar Teritorial, la cea de procuror [ef birou,[ef serviciu [i procuror [ef adjunct al Sec]iei Parchetelor Militare din Parchetul General.

Am scris, ca unic autor sau \n coautorat, 6 c#r]i de specialitate [i probabil am publicatpeste 100 de articole \n mai toate revistele de drept din Rom@nia. Dup# ie[irea la pensie

419

voi \ncerca s# scriu [i un roman despre partea nev#zut# sau de la periferia justi]iei, undese vor reg#si [i o parte din colegii mei din avia]ie [i magistratur#. Acum nu este oportun.

Exist# dou# feluri de ac]iuni, ce dau mari satisfac]ii fiin]ei umane: s# fac# r#u [i s#dea sfaturi. R#u nu cred c# am f#cut. Oricum, nu cu inten]ie. _n loc de concluzii, mi-a[permite s# dau c@teva sfaturi celor ce bat cu sfial# la por]ile acestei institu]ii, Armata:

a) Stabili]i-v# ce vre]i s# fi]i \n via]# \n func]ie de calit#]ile voastre reale intelectuale[i fizice, nu de cele pe care le vede]i la al]ii, le dori]i sau le invidia]i;

b) Urm#ri]i atingerea obiectivului [i nu v# \mpotmoli]i \n detalii; c@nd nu vi se d#ce vi se cuvine, lua]i-v# cu diploma]ie singuri;

c) Fi]i corec]i cu voi [i cu cei din jur; via]a nu iart# [i acum nu mai este o “prad#”;d) S# munci]i [i s# studia]i \n mod serios, fiindc# oricum consuma]i un timp ireversibil;e) Iubi]i-v# aproapele [i \nv#]a]i s# fi]i ferici]i.

GENERAL DE BRIGAD~ MIU DUMITRUPA{I... SPRE COLUMNELE CERCET~RII

M-am n#scut la 14 decembrie 1954 \n ora[ul ZAL~U, jude]ul S~LAJ. P@n# laintrarea \n Liceul militar am locuit \n dou# ora[e cu tradi]ie [i cu semnifica]ie istoric#din Ardeal: ALBA IULIA [i CLUJ-NAPOCA. Am iubit de mic copil ]inuta militar#,dragoste insuflat# de mediul “ost#[esc” \n care am crescut \n ALBA IULIA, \n Cetate,printre geni[ti, lucru care a f#cut ca \n mintea mea s# \ncol]easc# ideea de a urma ocarier# militar#. Desigur, \n demersul meu am fost \ncurajat [i de p#rin]ii mei, care m-au\nv#]at s# muncesc [i s# m# comport \n societate conform bunelor maniere.

Am intrat \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din BREAZA, ca urmare a sus]ineriiunui examen de admitere, cu exigen]# sporit# [i criterii specifice (rezultate bune [i foartebune la \nv#]#tur#, purtare irepro[abil#, apt medical, aptitudini fizice) menite s# fac# otriere c@t mai obiectiv# \n r@ndul celor mai buni elevi din ]ar# care au optat pentru acestliceu. Am fost bucuros s# fiu declarat “admis” [i \mpreun# cu noii colegi, am p#[itpropriu-zis \n via]a acestei institu]ii militare (de[teptarea la ora 6.00, cur#]enia sectoarelor,orele de clas#, raportul subunit#]ii, studiul obligatoriu, ordinea [i disciplina, iar s#pt#m@nal

420

- instruc]ia militar# specific#, rigori pe care am fost ini]ial obliga]i s# le respect#m).Via]a pe care am tr#it-o ca t@n#r licean cantemirist, \ntr-un mediu militar dominat de

un corp profesoral de excep]ie, [i-a pus amprenta asupra form#rii personalit#]ii mele.Perioadei cantemiriste \i datorez foarte mult. Mi-au pl#cut: nivelul la care se desf#[ura\nv#]#m@ntul, exemplul profesorilor [i comandan]ilor, spiritul de colectiv \nchegat [i multealtele. Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din BREAZA m-a \nv#]at rigoarea “muncii” cucartea, continuitatea [i seriozitatea \n preg#tire, \nv#]atul logic [i nu memorarea mecanic#.Toate aceste deprinderi m-au ajutat s#-mi jalonez drumul \n cariera militar#.

To]i profesorii ne-au fost, \ntr-un fel sau altul, mai mult dec@t simpli transmi]#toride cuno[tin]e, ne-au fost p#rin]i [i prieteni. Port un respect profund tuturor dasc#lilormei de la BREAZA, care au constituit modele umane [i profesionale. _mi amintesc cumare pl#cere, profund# admira]ie [i recuno[tin]# de profesorul meu de limba [i literaturarom@n#, regretatul Liviu Giumanc#. De la el am \nv#]at [i am deprins pasiunea pentrucitit, s# iubesc literatura, poezia. Dintre dasc#li doresc s# mai amintesc pe: prof. EufrosinaSimion, diriginte \n clasa a IX-a [i a X-a, pe profesorii Rodica Toma, Maria Popa (Floca),Livia Drago[ (Tuf#) – Dumnezeu s-o odihneasc# \n pace, Constantin Zb@rcea, ConstantinUngureanu, Gheorghe Ilina [.a.

_n egal# m#sur# [i comandan]ii pe care i-am avut \n Cantemir au avut o \nr@uriremajor# asupra personalit#]ii mele. Dintre ei, \mi face deosebit# pl#cere s# reamintesc pe:gl. Cristache {tef#nescu, comandantul liceului, col. Gheorghe R#b#cel, loc]iitor alcomandantului liceului, col. {tefan C#z#nescu, comandant de batalion, mr. AlexandruVl#descu, responsabil cu disciplina militar#, mr. Dumitru }@ru, comandant de companie(pedant, ]inut# impecabil#, sensibil la problemele [i fr#m@nt#rile noastre, \n pofida tonuluiaspru pe care \l folosea deseori), lt.av. Alexandru Vasilescu (t@n#r, pe atunci, absolvental {colii Militare de Avia]ie “Aurel Vlaicu” - BOBOCU), loc]iitor comandant de companie[i diriginte \n ultimii ani de liceu [i care a fost cel mai apropiat de noi.

Dintre colegii de genera]ie c#rora le port un sentiment de apreciere [i pre]uire deosebit#\i amintesc pe: Florin Pin]#, Marius T@rn#cop, Viorel T#nase, Bucur-Marcu Hariton, FlorinBo[tin#, Viorel Ciobanu, fra]ii Munteanu (Dorin [i Dan), Gheorghe Apostol, Visarion Neagoe,Victor Scumpu, Ionel Hornea, Marian B#nic#, Daniel Ra[cu, Lauren]iu David [.a.

Odat# cu trecerea anilor, amintirile asupra faptelor [i evenimentelor tr#ite se estompeaz#,dar ceea ce a fost mai important se sedimenteaz# [i r#m@ne \nregistrat \n memorie pentrutoat# via]a. _n amintirile mele, din \ndelungata activitate de ofi]er, un loc special \l ocup#perioada \n care am fost cerceta[-para[utist la Batalionul 404 Cercetare (1976-1989), dar [icea \n care am activat \n cadrul Direc]iei Informa]ii Militare (1990-2007) [i unde am avut camisiune de baz# conducerea [i \ndrumarea cercet#rii \n ad@ncime (\n dispozitivul inamicului)din Armata Rom@niei [i, ulterior, a structurilor de informa]ii militare din zonele de opera]iidin BALCANI, AFGANISTAN [i IRAK [i a unit#]ilor independente, specializate, deinforma]ii militare din subordinea opera]ional# a Direc]iei Informa]ii Militare.

Privind retrospectiv la tot ceea ce am realizat ca ofi]er, pentru cercetarea \n ad@ncime,dar [i pentru instruirea militarilor rom@ni \n domeniul For]elor Speciale [i de participaredin 2001 cu structuri de informa]ii militare \n teatrele de opera]ii, pot spune c# toateaceste realiz#ri ob]inute de mine le consider normale, fire[ti [i c# ele au fost rodul form#riimele \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, dar [i a muncii \n echip# [i a unei [anse

421

deosebite de a lucra cu oameni de elit# care au fost [efi ai Direc]iei Informa]ii Militaresau care au ocupat func]ia de [ef al Statului Major General [i, nu \n ultimul r@nd, pe ceade ministru al Ap#r#rii Na]ionale.

Am fost con[tient, \nc# de la intrarea \n amfiteatrele Liceului Militar “DimitrieCantemir”, \n anul 1969, c# optez pentru o profesie pe c@t de nobil#, pe at@t de responsabil#[i de frumoas#, \n care pe primul loc am a[ezat dragostea [i pre]uirea fa]# de cercetarea\n ad@ncime prin para[utare. Am avut [ansa de a-l avea coleg de banc# pe Viorel T#nase,care mi-a devenit [i cel mai bun prieten, poate [i pentru c# [i el \[i dorea la fel de mult s#devin# cerceta[-para[utist. _mpreun# am c#utat s# afl#m c@t mai multe despre cercetare[i pa[ii pe care urma s#-i parcurgem p@n# la atingerea acestui ]el. A[a se face c# lasf@r[itul liceului am@ndoi am optat pentru arma Infanterie, [tiind c# \n urma unei selec]ii,\n anul trei de [coal# militar# putem ajunge la cercetare, un fel de “{coal# a Curajului”.Astfel, \n vara anului 1975 ne-am g#sit adev#ratul suflet fiind selec]iona]i \n plutonul decercetare. {tiam c# de acum \ncepe greul, dar pasiunea era cu mult mai mare.

_n ultimul an de studiu, la Cercetare am avut [ansa s# avem dasc#li deosebi]i. A[aminti aici pe col. Costic# Gavril#, care \[i \ncepea cariera didactic# chiar \n acel an, unofi]er dinamic cu experien]# pe linia cercet#rii la trupe, un adev#rat profesionist, dasc#l [iprieten, care \mpreun# cu comandantul subunit#]ii lt. maj. Nicolae B#lteanu (viitor general,cantemirist cu ani \n urm#) au pus mult suflet \n formarea noastr# ca ofi]eri de cercetare.

Pentru mine, primul contact cu cercetarea la trupe a fost pe timpul stagiului efectuat\n perioada aprilie-iunie 1976, la B. 404 Cc. Eram \n anul III, \n Plutonul cercetare din{coala de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” SIBIU [i \mpreun# cu prietenul Viorel T#nase[i al]i doi colegi de clas# am venit la BUZ~U, la B. 404 Cc.

Mi-am dorit foarte mult s# ajung s# cunosc aceast# unitate [i \n mod deosebit s#intru \n contact cu cerceta[ii batalionului despre care auzisem c# sunt de “elit#” prinmisiunile pe care le \ndeplinesc. Aici am cunoscut adev#ra]i profesioni[ti \n cercetarea\n dispozitivul inamicului [i speciali[ti \n executarea saltului cu para[uta.

Tot \n aceast# perioad# am avut [ansa s# particip la o aplica]ie cu mobilizare, \n zonade sud a ]#rii. Grupurile de cercetare au fost conduse de Biroul cercetare de specialitate/Sec]ia cercetare la trupe din M.St.M. P#trunderea \n dispozitiv s-a f#cut cu elicopterul, iardeplasarea de la locul de debarcare p@n# \n raionul de ac]iune s-a f#cut pe jos, pe timp denoapte, pe o distan]# de 30 km. Comandantul grupului mi-a ordonat s# fac orientareatopografic# [i s# deplasez grupul spre raionul de ac]iune. Dup# lungi c#ut#ri \n raionul deac]iune f#r# a descoperi \n teren prezen]a punctului de comand# de armat#, am cerut aprobareacomandantului grupului s# continui ac]iunea [i \n ultima zi a misiunii. Spre satisfac]ia mea,am reu[it s# p#trund \n punctul de comand# [i s#-mi \ndeplinesc misiunea. Acest lucru a fostconsemnat [i pe ordinul de misiune. Deoarece dep#[isem ora stabilit# pentru \nt@lnirea cugrupul la “baz#”, am fost nevoit s# fac deplasarea individual p@n# la locul de recuperare cuelicopterul (30 km pe timp de noapte, f#r# hart# [i f#r# mijloace de comunicare). Mare ne-afost bucuria c@nd ne-am \nt@lnit la locul de \mbarcare [i am raportat comandantului grupuluic# misiunea a fost \ndeplinit#. A fost prima reu[it# a vie]ii mele de cerceta[.

Tot pe timpul stagiului am f#cut [i primele salturi cu para[uta. Am fost fascinat s# v#dcum arat# lumea privit# “din cer”. Datorez experien]a tr#it# \n stagiu, la B. 404 Cc., celuicare mi-a influen]at destinul pe linie de cercetare, col. Costic# Gavril#, un pasionat al

422

cercet#rii [i acum, ca pensionar, implicat \n conducerea micilor cerceta[i, filiala BR~ILA._n toamna anului 1976, dup# absolvirea {colii Militare de Ofi]eri Activi “Nicolae

B#lcescu” SIBIU, specialitatea militar# “cercetare”, \n urma unei selec]ii efectuate deDirec]ia Informa]ii Militare, am fost repartizat comandant de grup la B. 404 Cc. BUZ~U.Odat# cu mine, la aceea[i companie a fost \ncadrat [i acela[i Viorel T#nase.

Aici, am avut [ansa s# m# formez ca cerceta[ \n ad@ncime prin para[utare \ntr-uncolectiv de elit# al Cercet#rii Armatei Rom@ne. Preg#tirea mea ca ofi]er de cercetare s-aconsolidat [i prin cursuri de perfec]ionare. _n 1980 am urmat cursul de comandan]i degrupuri [i companii de cercetare \n dispozitiv. Pe la sf@r[itul anilor ’70, devenise o cerin]#obligatorie ca la \nscriere la admitere la Universitatea Na]ional# de Ap#rare (fosta AcademieMilitar# General#) s# faci dovada absolvirii unui curs de comandan]i de companii.

Pe timpul cursului, pe l@ng# problemele de specialitate cercetare [i para[utism m-am ini]iat \n tainele alpinismului, scafandreriei, \n acordarea ajutorului [i autoajutorului,\n conducerea tehnicii de blindate [i auto [i \n executarea tragerilor cu toate categoriilede armament din dotarea noastr# [i a altor armate, iar la final, am participat la o aplica]iepe obiective reale. Cursul era o provocare, bogat \n obiective cu risc ceea ce-l f#cea s#fie atr#g#tor [i s# aib# o bun# carte de vizit# pe teritoriu. A fost unul dintre cursurile pecare l-am apreciat cel mai mult din punct de vedere al activit#]ilor practice executate [ial cuno[tin]elor profesionale dob@ndite, iar experien]a acumulat# atunci mi-a fost c#l#uz#\n \ntreaga activitate militar#.

_n perioada mai-noiembrie 1982, am urmat Cursul de comandan]i de batalioane. LaF~G~RA{, am fost la grupa mr. Gheorghe Turcu, un ofi]er t@n#r, absolvent al AcademieiMilitare \n august 1981, tanchist la origine, foarte bine preg#tit [i ambi]ios, cu mult#personalitate, un adev#rat ofi]er de stat major.

Dup# absolvirea cursului, am fost numit comandant de companie cercetare prinpara[utare. Func]ia de comandant de companie a fost o adev#rat# provocare pentru mine. Capeste tot \n armat#, [i \n B. 404 Cc. exista “cultul soldatului”. _n limbajul vremii, militarii deciclul 2 se considerau “veterani”, iar pe cei de ciclul 1 \i denumeau “bibani”. Str#dania meade a normaliza rela]iile dintre ciclul 2 [i ciclul 1 a dat roade \n scurt timp. Chiar dac# tineriierau selec]iona]i \n baza unor criterii bine statuate, care f#ceau diferen]a dintre militarii \ntermen din B. 404 Cc. [i marea majoritate a celor din alte unit#]i militare de pe teritoriu,mentalitatea de “st#p@n a celor de ciclul 2” era generalizat# la nivelul \ntregii armate. Ace[tiaaplicau o serie de metode “de instruire”, care mai de care mai tr#znite, cu cei din ciclul 1, \nlipsa cadrelor militare din unitate, \nc@t r#m@neai f#r# cuvinte atunci c@nd auzeai de ele.Pentru mine acest aspect era prioritatea nr.1 [i \mpreun# cu comandan]ii de grupuri am reu[its# cl#dim o nou# rela]ie \ntre contingente, bazat# pe valoarea intrinsec# a individului, perespectul reciproc [i pe acceptul disciplinei consim]ite \ntre ace[tia.

_n prim#vara anului 1983, \n urma examenelor sus]inute, am fost admis s# urmezcursurile Academiei Militare. Examenul de admitere la a fost foarte dur, pentru c# eram3 pe un loc. Am intrat al 17-lea la arme \ntrunite, din 140 de locuri.

_n vara anului 1985, dup# absolvirea Academiei de _nalte Studii Militare, am fostrepartizat [eful Biroului preg#tirii pentru lupt# la B. 404 Cc. Era pentru a doua oar# c@ndtreceam prin “sita deas#, cu ochiuri mici” a Direc]iei de Informa]ii (prima dat# a fost \n1976, \n [cola militar#) [i s# fiu selec]ionat de prestigioasa institu]ie militar# pentru a-mi

423

uni destinul cu B. 404 Cc. Acest lucru nu l-am uitat niciodat# \n cariera mea de militar[i, \n semn de recuno[tin]#, am c#utat s# onorez prin d#ruire [i profesionalism alegereaf#cut# de cei care au crezut \n mine.

Re\ntors la B. 404 Cc., am g#sit aceea[i atmosfer# pl#cut# de lucru [i acela[i colectivunit pe care le l#sasem \n urm# cu doi ani. Aici am re\nt@lnit o echip# t@n#r# la comandaunit#]ii [i a statului major \n cadrul c#reia m-am integrat repede [i, \n scurt timp, amavut satisfac]ii profesionale. Formam o echip# de tineri ofi]eri entuzia[ti, care dorea s#pun# \n valoare tot ce \nv#]ase de la predecesorii no[tri. Re\nt@lnirea cu colegii a fost ca[i cum m-am \ntors dup# efectuarea unui concediu de odihn#, dar, acum, m# sim]eammult mai st#p@n pe mine ca preg#tire [i \mi era mult mai clar ce aveam de f#cut pe maideparte. _mpreun# am reu[it s# reorient#m preg#tirea cerceta[ilor, s# aplic#m forme [imetode noi de instruire, \n mare parte inspirate din preg#tirea cerceta[ilor \n cadrularmatelor statelor membre NATO. De asemenea, am diversificat ie[irea batalionului \ntabere de instruc]ie la munte, iarna [i vara, precum [i \n zona Deltei Dun#rii, unde amdesf#[urat activit#]i specifice de cercetare [i para[ut#ri pe ap#.

Desigur, povestea vie]ii mele de cerceta[-para[utist la B. 404 Cc. este o mic# partedin istoria acestei unit#]i, care a avut de-a lungul timpului un drum plin de sinuozit#]iinerente \nceputului, dar [i de realiz#ri importante, satisfac]ii, drum parcurs de la\nfiin]area unei companii [i p@n# la unitatea de elit# care a fost B. 404 Cc., devenit sprefinalul existen]ei sale Centrul 404 Cercetare. Am satisfac]ia, c# pe l@ng# to]i cei care aulucrat \n aceast# unitate de cercetare din Armata Rom@niei, sau care au r#spuns dinpartea Direc]iei Informa]ii Militare de activit#]ile specifice de preg#tire, [i eu mi-amadus o modest# contribu]ie \n stabilirea [i perfec]ionarea organiz#rii [i preg#tirii unit#]ii.Activit#]ile desf#[urate \mpreun# cu cerceta[ii batalionului mi-au dat posibilitatea s#-icunosc mai bine, s# m# apropii suflete[te de ei, s# m# identific cu aspira]iile lor [i s# lecunosc nevoile [i suferin]ele, dar [i satisfac]iile [i \mplinirile, lucruri care \n cei 25 deani, de istorie comun# [i continu#, mi-au l#sat amintiri vii.

_ncep@nd cu ianuarie 1990 mi-am \nceput activitatea \n Sec]ia cercetare la trupe dincadrul Direc]iei Informa]ii Militare. Aici am re\nt@lnit elita cercet#rii \n dispozitiv aArmatei, ofi]eri care [i-au pus amprenta de-a lungul timpului asupra acestei specialit#]i.

O activitate important# desf#[urat# \n cadrul biroului cercetare de specialitate, \nperioada 1990-1993, a fost legat# de profesionalizarea unit#]ilor de cercetare din subor-dinea Statului Major General [i a Armatelor. _n cadrul acestui proces m-am ocupat deselec]ionarea [i preg#tirea \n cadrul Institutului Militar “Nicolae B#lcescu” SIBIU aviitorilor cerceta[i profesioni[ti – subofi]eri.

_n noiembrie 1993 am fost numit [ef de Birou cercetare de specialitate. Perioada1993-1996 a fost una dintre cele mai fructuoase pentru mine ca [ef de Birou. _n ace[tiani am fost sprijinit de [eful Direc]iei Informa]ii Militare, gl. Decebal Ilina, care a avuto contribu]ie decisiv# \n modernizarea structurilor de cercetare. Ca urmare a profesio-naliz#rii subunit#]ilor de cercetare \n ad@ncime (cu subofi]eri, dar [i cu solda]i [i grada]iprofesioni[ti) se produc reforme structurale, apar noi abord#ri \n ceea ce prive[te preg#tireapentru lupt# a subunit#]ilor de cercetare \n ad@ncime prin para[utare [i a \nv#]#m@ntuluimilitar pe linie de specialitate, care sunt \n concordan]# cu tendin]ele \n evolu]ia cercet#rii\n ultimele conflicte din IRAK [i IRAN, cu noile programe de instruc]ie [i regulamente

424

militare de specialitate. Se modernizeaz# baza de instruc]ie [i se produc primele achizi]iipentru dotarea unit#]ilor cu autoturisme de teren cu motor performant, motociclete u[oare– capabile s# circule \n teren accidentat, tehnic# de transmisiuni cu salt \n frecven]#,para[ute de \nalt# performan]# - tip arip#, armament u[or de infanterie [i aparatur# speci-fic# de cercetare. Totodat#, se intensific# participarea la nivelul speciali[tilor [i a subuni-t#]ilor de cercetare, la schimburile de experien]# prin vizite de lucru cu speciali[ti [iinstruirea \n comun cu subunit#]i similare din alte armate.

_n 1995 am publicat manualul “Traiul \n condi]ii de izolare”, o lucrare deosebit deutil# pentru situa]iile \n care lupt#torii ajung s# “r#m@n#” \n dispozitivul de lupt# alinamicului (r#ni]i, r#t#ci]i, para[uta]i, evada]i, naufragia]i, ie[i]i din \ncercuire, dispersareaunor subunit#]i etc.), iar durata de izolare a acestora este cuprins# \ntre c@teva ore p@n#la c@teva luni. Ca redactor al manualului, am avut [ansa unui colectiv de lucru cu mult#experien]# \n domeniu, din Direc]ia Informa]ii Militare.

_n perioada 1998-2000, am participat, \n ROMÂNIA, la o serie de \nt@lniri [i exerci]ii\n comun cu speciali[ti \n domeniul for]elor speciale. Un moment de v@rf al acesteiperioade \l reprezint# exerci]iul “EXCOM 99” (august 1999), \n zona PREDEAL-RÂ{NOV, cu instructori din cadrul Regimentului britanic 21 SAS. _n cadrul preg#tiriis-a pus un accent deosebit pe exerci]ii tactice complexe, cu durata de p@n# la trei zile,folosindu-se procedee de p#trundere [i recuperare pe jos, pe ro]i [i cu elicopterul; tehnicide deplasare; executarea unor [edin]e specifice de tragere \n binom [i cu patrule; [edin]ede preg#tire fizic# [i psihic#. La aplica]ia din finalul preg#tirii, a participat [i [eful StatuluiMajor General, gl. Constantin Degeratu.

_n iunie 1999, \n urma reorganiz#rii Ministerului Ap#r#rii Na]ionale, Sec]ia cercetarela trupe trece, ini]ial, ca entitate independent#, \n subordinea Statului Major General(care \n baza aceluia[i ordin a fost organizat pe entit#]i de tip \ntrunit J–uri <Joint>, dup#modelul armatelor NATO). Sec]ia cercetare la trupe a devenit prima structur# de J2 dinS.M.G. Cu aceast# ocazie, am fost numit [eful acestei Sec]ii, ocup@nd, astfel, cea mai\nalt# func]ie a specialit#]ii militare - cercetare. Ulterior, Sec]ia cercetare la trupe, \mpreun#cu Sec]ia R#zboi Electronic, a f#cut parte din Structura de Cercetare a Statului MajorGeneral, structur# care a preluat [i atribu]iile J2 \n cadrul Statului Major General.

_n prim#vara anului 2001, \n urma unei discu]ii cu domnul general Sergiu Medar,[eful Direc]iei Informa]ii Militare am considerat c# este momentul pentru o nou# provocare:\nfiin]area unui deta[ament de informa]ii militare [i a celulelor na]ionale de informa]ii \nzona de opera]ii din BALCANI. Acest lucru m-a determinat s# renun] cu greu la “primamea dragoste” – cercetarea. De fapt, pe parcurs aveam s# \n]eleg, s# p#trund \n profunzimeaunor aprecieri ale unor adev#ra]i [i \ncerca]i profesioni[ti (speciali[ti) care, pe bun# dreptate,subliniau, ori de c@te ori aveau ocazia, c# \ntre “cerceta[” [i “ofi]er de informa]ii” exist#sinonimie, compatibilitate, c# nu exist# deosebiri esen]iale, radicale \n sfera lor no]ional#.Nu ascund faptul c#, \n inima mea, cercetarea a r#mas pentru totdeauna. Noul drum pecare am pornit s-a dovedit a fi anevoios, dat fiind faptul c# erau elemente de noutate, dar ameritat efortul, pentru c# satisfac]iile nu au \nt@rziat s# apar#.

Permanent am fost preocupat de perfec]ionarea preg#tirii profesionale, urm@nd maimulte cursuri \n ]ar# [i str#in#tate, dar cel mai reprezentativ \l consider Colegiul Na]ionalde Ap#rare, pe care l-am absolvit \n anul 2002.

425

Am publicat mai multe lucr#ri pe teme de specialitate \n Buletinul Informativ alDirec]iei Informa]ii Militare [i am participat la elaborarea de studii, regulamente,programe de instruire, manuale [i instruc]iuni de specialitate - cercetare [i for]e speciale.Am dob@ndit o bogat# experien]# \n domeniul rela]iilor militare interna]ionale particip@ndla multe [i variate misiuni [i vizite.

Datorit# activit#]ii desf#[urate mi s-au conferit urm#toarele distinc]ii [i titluri: Ordinul“Meritul militar clasa a III-a” \n 1995, Ordinul “Meritul militar clasa a II-a” \n 1996,“Semnul onorific \n serviciul Armatei pentru ofi]eri” pentru 25 ani de activitate [i rezultatemeritorii \n \ndeplinirea atribu]iilor [i \n preg#tirea profesional# \n 2001. Sunt brevetatca para[utist militar [i am efectuat 648 salturi cu para[uta.

Pe l@ng# cariera militar# pe care am desf#[urat-o, am g#sit timp [i s#-mi \ntemeiezo familie. Sunt c#s#torit din anul 1977 cu Lumini]a Miu, pe care am cucerit-o \nc# dintimpul liceului. So]ia este din C^MPINA, jude]ul PRAHOVA. Este absolvent# a Facult#]iide Cibernetic# Economic# din cadrul Academiei de Studii Economice BUCURE{TI,promo]ia 1978. _mpreun# avem un fiu, Bogdan, n#scut \n 1982. Este absolvent alFacult#]ii de Jurnalism [i lucreaz# \n mass-media.

De ar fi s# m# mai nasc o dat#, cu siguran]# a[ fi \mbr#]i[at aceea[i carier#, cu bune[i cu rele, cu urcu[uri [i cobor@[uri dar, esen]ial, o via]# care pune \n valoare RISCUL,satisfac]ia de a face parte din ELITA ARMATEI ROM^NIEI.

GENERAL DE BRIGAD~ MORARU NICOLAE“FORMAT PENTRU A LUPTA, INSTRUIT PENTRU A _NVINGE,

EDUCAT PENTRU A SUPRAVIE}UI”

Cariera mea a \nceput \n 1969 \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, a continuat la{coala Militar# de Ofiteri Activi Nicolae B#lcescu din Sibiu [i apoi 33 ani \n unit#]ileMinisterului Ap#r#rii Na]ionale. Am pornit de la gradul de locotenent [i mi-am \ncheiatactivitatea cu gradul de general de brigad# \n slujba Armatei Rom@niei, dup# o lung#perioad# de instruire, fapte [i ac]iuni, \nt@mpl#ri, situa]ii interesante [i deosebitefr#m@nt#ri.

426

_mi aduc aminte c# examenul de admitere la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” afost un moment fundamental \n via]a familiei mele \n care nu existase p@n# atunci niciun militar de carier#. Mama m# vedea profesor, tat#l meu credea c# voi fi inginer, bunicaera convins# c# a[ fi fost un bun preot, iar bunicul care tr#ise ororile r#zboiului, credeac# voi fi “un bun osta[ al ]#rii”, dar pl@ngea [i \n ad@ncul sufletului nu-mi dorea un astfelde viitor. M-am desp#r]it de familie [i de aceast# stare de spirit \n gar#; apoi am ajuns laBreaza, am sus]inut examenele, am fost admis [i am devenit cantemirist.

_ncepeam o nou# etap# de via]#, necunoscut# [i aspr#. Impactul cu via]a de liceumilitar mi-a produs nedumeriri, frustr#ri sau [ocuri, dar [i mul]umiri [i realizari. Era, \n\ntregime, op]iunea mea. Aveam din familie o educa]ie a responsabilit#]ii, aveam abilit#]ide lider de micro grup, de care \ncepusem s# fiu con[tient [i avusesem ni[te dasc#licompeten]i, exigen]i ca ni[te militari, subordona]i crezului lor de a forma oameni, creativi[i buni psihologi. Nu-i voi nominaliza, dar men]ionez domeniile didactice cu care m-auimpresionat: limba [i literatura rom@n#, matematica, [tiin]ele naturii, geografia, istoria,educa]ia fizic#, [i faptul c# m-au pregatit s# pot participa la olimpiade [colare.

A[ putea spune c# destinul m-a r#sf#]at pentru c# \n Liceul Militar “DimitrieCantemir” am \nt@lnit al]i profesori deosebi]i, comandan]i, preocupa]i de menirea lor [io atmosfer# colocvial# specific# marilor colegii britanice. Coexistau aici exigen]a,responsabilitatea, disciplina, profesionalismul, devotamentul fa]# de crezul didactic [ipedagogic, patriotismul, concomitent cu atmosfera colegial# definit# de munc#,responsabilit#]i specifice, ini]iativ#, teribilisme, erori, solidarit#]i temporare, dispute [i\mp#c#ri, performan]e, \nv#]#tur# cu veleit#]i universitare, olimpiade [colare, examene,instruc]ie, \ncrederea \n destinul propriu, toate acestea fiind tr#ite, \n]elese [i subsumateunui veritabil spirit de cast#, asumat deopotriv# de profesori, comandan]i [i elevi \nresponsabilitatea [i m@ndria cu care por]i un blazon.

Noi, toate promo]iile de absolven]i, dasc#lii [i comandan]ii no[tri, vom fi pentrutotdeauna “CANTEMIRI{TII”, adic# fragmentele unui vitraliu-blazon de pe palierulelitist al valorii, construit \n timp, cu migal#, abnega]ie [i responsabilitate.

Un rol special \n acest proces l-au avut dasc#lii no[tri care ne-au stimulat [i \ndrumatdorin]a de a \nv#]a, respectul fa]# de cultur#, lege [i armat# [i spiritul de lupt# pentruadev#r, dreptate [i valoare. _i respect pentru generozitatea [i abnegatia lor. Voi enumerac@]iva dintre dasc#lii care mi-au limpezit c#ut#rile [i r#spunsurile, folosind denumirigenerice, cu valoare arhetipal#, transmise din promo]ie \n promo]ie:

“Profesorul”, zis “Mon cher”, zis “Acceleratul de 8 f#r# 2 minute”, un b#n#]eanaprig, dedicat unor crezuri \nalte [i sortit s# lupte toat# via]a pentru ve[nicia culturii [ineamului rom@nilor. Un veritabil cantemirist, c#ruia timpul [i \ncerc#rile vie]ii nu i-aupermis s# primeasc# toate dovezile de respect ale ucenicilor s#i, pe m#sura dorin]eiacestora [i a meritelor sale de dasc#l de limba [i literatura rom@n#.

“Iarb#” – un specialist \n botanic#, zoologie, anatomie, biologie, care face cinste[colii rom@ne[ti [i \nv#]#m@ntului militar, un sufletist total [i incurabil.

“Psihologul” – un excentric, profesor de psihologie, care avea un permanent aerdistrat [i care era, de fapt, un atent, exigent [i critic observator.

“Istoricul” – un rafinat analist al istoriei, oltean devenit prin adop]ie prahovean, f#ceanaveta cu s@rg [i cu [armul unui adev#rat “escu” de tip caragialesc, dup# cum singur se autoironiza.

427

A fost o etap# de via]# [i preg#tire marcat# de diverse \nt@mpl#ri. De exemplu, \nprimul trimestru al anului I la olimpiada de matematic#, faza local#, am ajuns la clas# cuc@teva minute \nainte de sosirea comisiei [i \nceperea oficial# a examenului. _nt@rziasempentru c# am dus la \ndeplinire un ordin.

Consecin]ele au fost aspre [i au determinat ie[irea mea definitiv# din r@ndul celorcare agreaz# matematica, de[i participasem anterior la olimpiada [colar#, faza peBucure[ti. Timp de patru ani nu am g#sit puntea de leg#tur# cu profesoara de matematic#.A fost o b#t#lie pierdut#. _n compensa]ie, finalul cursurilor \n anul IV [i examenul debacalaureat mi-au oferit trei momente de exceptie, pe care mi le reamintesc cu bucurie.

“Profesorul” ne-a anun]at pe c@]iva colegi c# datorit# mediei maxime ob]inute \nanul IV, la bacalaureat vom sus]ine un subiect preg#tit \n afara programei [colare, dinliteratura na]ional# sau universal#. Aceast# variant# inedit#, asem#n#toare unui examende licen]#, nu a fost agreat# de pre[edintele comisiei de examen venit de la Bucure[ti.

Atunci “Profesorul” meu mi-a spus pe un ton concesiv: “Trage, N#ic#, un bilet, cas# rezolv#m cerin]a domnului profesor!” M-am sim]it complice la un act de o teribil#ironie. Am sus]inut tema obligatorie, am prezentat tema personal# [i am fost mul]umitc# am ob]inut nota maxim#, aprecieri pentru subiectul individual [i mai ales pentru c#am \n]eles c# gestul “Profesorului” meu era un mesaj de sus]inere [i un \ndemn. Aceast#\n]elegere [i alte evenimente mi-au dat ulterior for]a s# devin absolvent al Facult#]ii de Filologiedin Universitatea Bucure[ti. Deasemenea, la acela[i examen memorabil de bacalaureat amprimit nota maxim# la examenul de Biologie [i felicit#ri repetate. “Iarb#” era un parcimonios\n aceast# privin]#, de aceea felicit#rile sale \mi produc mul]umire [i ast#zi.

Atunci, \n vara anului 1973 m-am desp#r]it de dasc#li, comandan]i [i colegi. Cuunii dintre ei m-am mai \nt@lnit conjunctural \n [coala militar#. Ulterior via]a [i obliga]iilemilitare ne-au purtat spre zone [i activit#]i diverse, iar drumurile noastre s-au intersectatdin ce \n ce mai rar.

Am avut, \ns#, mereu \n gand via]a de cantemirist, efortul constructiv al dasc#lilor[i comandan]ilor mei [i faptele bunicilor [i str#bunicilor mei \n cele dou# r#zboaiemondiale. Toate acestea mi-au dat for]a s# dep#[esc situa]iile dificile ale serviciuluimilitar, s# muncesc cu abnega]ie [i s# ajung general. _n rest, muta]iile \n diverse func]ii,cronologia sau semnifica]ia lor sunt mai pu]in relevante, dar r#m@n importante conceptele,principiile, faptele [i scopurile, precum [i modul cum oamenii p#streaz# \n memoriebucuriile, \nd@rjirile sau realiz#rile profesionale comune.

Ca orice lupt#tor mi-am construit o deviz#, pe care am respectat-o: “Format pentrua lupta, instruit pentru a \nvinge, educat pentru a supravie]ui” [i pe care o voi p#stratoat# via]a. Genera]iilor care bat la poarta consacr#rii le cer s# respecte blazonul cantemirist[i sacralitatea jur#m@ntului militar [i le transmit, a[a cum mi-a fost transmis, catehismullupt#torului: “S# \ndepline[ti misiunea, s# supravie]uie[ti, s#-]i recuperezi camarazii, s#te \ntorci”. Este chintesen]a camaraderiei [i menirii de soldat al patriei.

Via]a [i activitatea militar# mi-au cerut imperativ s# formez, s# perfec]ionez [i s#conduc lupt#tori capabili s# \ndeplineasc# misiuni de nivel strategic \n ]ar# [i \n afarateritoriului na]ional. Am considerat c# orice efort trebuie subordonat cauzei generale [iam avut mul]umirea [i certitudinea c# cei pe care i-am format, perfec]ionat [i condus \nmisiuni sunt demni [i capabili.

428

Sunt m@ndru c# ei continu# s#-[i \ndeplineasc# misiunile cu abnega]ie [i sunt aprecia]ide Uniunea European# [i NATO, sunt respecta]i de armatele altor state [i m# reg#sesc \nvictoriile lor.

Mi-am respectat blazonul de “CANTEMIRIST”.

PROMO}IA 1974

GENERAL DE BRIGAD~ CER~CEANU IONComandantul Comandamentului Comunica]iilor [i Informaticii

COMUNICA}IILE {I INFORMATICA –SISTEMUL NERVOS AL R~ZBOIULUI MODERN

DATA {I LOCUL NA{TERII- 15 octombrie 1955, localitatea Alimpe[ti, jud. GorjSTAREA CIVIL~- c#s#torit, 1 copilSTUDII- Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” - 1974- {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Transmisiuni – 1977- Academia Militar#, licen]iat \n “{tiin]e politice militare” - 1985- Curs Postacademic “Anali[ti de stat major, arme \ntrunite” – 1992- Academia de _nalte studii Militare - licen]iat \n “{tiin]e militare”, Facultatea arme,

sec]ia transmisiuni – 1993- Curs Postacademic al Colegiului Superior de Stat Major – Conducere Strategic# –

2002- Colegiul Na]ional de Ap#rare – Curs postuniversitar “Securitate [i buna guvernare”

- 2010FUNC}II _NDEPLINITE- 1977-1978 {ef autosta]ie la Regimentul 48 Transmisiuni- 1978-1979 Comandant pluton secretizare la Regimentul 48 Transmisiuni

429

- 1979-1983 Secretar al B.O.B. partid la Batalionul 5 C.L.C.G. din Regimentul 48Transmisiuni

- 1983-1985 Ofi]er elev \n Academia Militar# – Facultatea Politic# Militar#- 1985-1986 Instructor cu probleme de propagand# la Regimentul 48 Transmisiuni- 1986-1989 Secretar al comitetului de partid ([i loc]iitor politic al comandantului)

la Regimentul 48 Transmisiuni- 1990 Ofi]er 2 la biroul preg#tire de lupt# la Regimentul 48 Transmisiuni- 1990-1994 Ofi]er 2 (la [eful de stat major) Anexa D la Regimentul 48 Transmisiuni- 1994-1997 {ef de stat major (primul loc]iitor al comandantului) la Regimentul 48

Transmisiuni- 1997-2006 Comandant al Regimentului 48 Transmisiuni (din anul 2005 [i-a

schimbat denumirea \n Centrul 48 Comunica]ii [i Informatic# Strategice)- 2006 Comandant al Comandamentului Comunica]iilor [i InformaticiiAVANS~RI _N GRAD23.10.2009 – General de brigad#25.10.2000 - Colonel31.07.1997 - Locotenent - colonel31.07.1992 - Maior23.08.1986 - C#pitan23.08.1981 - Locotenent major23.08.1977 - LocotenentMEDALII {I DECORA}IIOrdinul na]ional <Virtutea Rom@niei> \n grad de <Cavaler>Ordinul na]ional <Virtutea Rom@niei> \n grad de <Ofi]er>Semnul Onorific <_n serviciul armatei> pentru 25 de ani de activitateOrdinul Meritul Militar clasa a III-a [i a II-aMedalia Meritul Militar clasa a II-a [i IEmblema de onoare a Armatei Rom@nieiEmblema de onoare a Statului Major GeneralEmblema de onoare a For]elor TerestreEmblema de onoare a For]elor NavaleEmblema de onoare a For]elor AerieneEmblema de onoare a logisticiiEmblema de onoare a comunica]iilor [i informaticiiACTIVITATE {TIIN}IFIC~- Articole cu tematic# de specialitate, istorie [i teorie militar# \n publica]ii militare

de prestigiu ca G@ndirea Militar# Rom@neasc#, Revista de istorie militar#, Revista buletina Arhivelor Militare Na]ionale, Spirit Militar Modern, Via]a Armatei, ObservatorulMilitar, Revista Comunica]iilor [i Informaticii [.a.

- Fondator al Muzeului Comunica]iilor [i Informaticii, filial# a Muzeului MilitarNa]ional “Ferdinand I”.

- Autor al lucr#rilor “Un regiment pentru istorie – evoc#ri, reconstituiri, docu-mente de arhiv#”, “Din istoria telecomunica]iilor – repere cronologice principale”,al documentarului istoric “Comandamentul Comunica]iilor [i Informaticii – 65 de

430

ani de istorie”, al albumului fotodocumentar “Arma comunica]ii [i informatic# – 135de ani de istorie” [i coautor al “Enciclopediei Armatei Rom@niei”.

- Membru al “Asocia]iei istoricilor militari”.- Membru de onoare al “Asocia]iei cadrelor militare \n rezerv# [i retragere din

armele transmisiuni, informatic# [i r#zboi electronic”- Membru de onoare al A.N.C.M.R.R. “Alexandru Ioan Cuza”.- Membru de onoare al “Asocia]iei Na]ionale a Veteranilor de R#zboi din Rom@nia”Cum am devenit “cantemirist”? Nici acum nu pot s# precizez o dat# anume, dar

c@teva au fost momentele care au sedimentat \n sufletul meu aceast# dorin]#. Mai \nt@i,un coleg de [coal# general# cu patru ani mai mare a devenit primul elev al LiceuluiMilitar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Fratele s#u era \n clas# cu mine [i-mi povesteac@te ceva despre el. _l vedeam rar, \n vacan]e, la hora satului c@nd venea \n uniform# de“mic general” [i toat# lumea, noi copii \n primul r@nd “roiam” \n jurul lui [i-l admirampentru seriozitatea [i maturitatea cu care se comporta. Un alt moment care a marcatdecizia de a urma liceul militar a fost acela c@nd am avut o discu]ie cu un unchi al meucare mi-a vorbit despre ce \nseamn# armata, via]a de militar, cum po]i ajunge ofi]er [icare este rolul liceului militar \n formarea mea viitoare.

_mi amintesc c# \n una din vacan]ele de var#, c@nd venisem pentru tratamentstomatologic la Bucure[ti, la m#tu[a mea, unchiul meu a petrecut o duminic# \ntreag#cu mine pentru a vizita Muzeul Militar Na]ional, Central atunci, \n vechiul s#u local dinUranus. Acesta a fost un moment decisiv pentru care \i sunt profund recunosc#tormaiorului Ioan Ganea de atunci, ast#zi gl.bg.(r) dr. Ioan Ganea, unchiul meu pe care l-am admirat pe parcursul \ntregii mele cariere militare, l-am avut \ntodeauna ca modelprofesional [i moral [i m-am str#duit s#-l fac s# fie m@ndru de “nepotul s#u de la ]ar#”care a ob]inut totul prin for]e proprii [i merite personale.

{i, nu \n ultimul r@nd, discu]iile cu dirigintele meu de atunci [i profesorul nostru deistorie Munteanu Dumitru, t@n#r absolvent al facult#]ii aflat la prima clas# de dirigen]ie.Acesta, pasionat de istorie \n general [i de arheologie \n particular, a constituit un grupal “micilor arheologi” cu elevi din clasele a VI-a, a VII-a [i a VIII-a cu care \n vacan]#mergeam “la s#p#turi arheologice” la cetatea dacic# de la Polovragi sau \n diferite locuridin comuna natal#, Alimpe[ti, \n zona M#gura-Nistore[ti unde am [i descoperit r#m#[i]eale a[ez#rii neolitice din perioda geto-dacic#. Astfel am constituit un mic muzeuarheologic la [coal#, s-au scris articole despre noi \n presa jude]ean# [i cea central#, \npublica]iile [colare de atunci etc.

Rememor@nd toate acestea, parafraz@nd ultimele dou# catrene ale marelui nostruLucian Blaga \nainte de a trece \n eternitate, a[ spune c#: “nu cele ce-au fost mi-aducaminte / ci cele ce-ar fi putut s# fie”.

Mama, \nv#]#toare, dar nu la clasa mea, colegii [i nu \n ultimul r@nd dirigintele meum# \ncurajau s# \nv#] cu “amenin]area” c# acolo va fi cel mai greu examen de admitere[i “ne faci [coala de ru[ine dac# nu intri la liceu”. Nu m-am preg#tit \n mod special, nicinu cred c# se obi[nuia pe atunci sau cel pu]in la noi la Alimpe[ti. Erau planificate uneleore de “medita]ii suplimentare” pentru cei care doreau s# urmeze liceul, dar nu puteamsta mai mult de 1-2 ore pentru c# “te a[teapt# Bujoara mam#, ea trebuie s# pasc#, maifaci tu medita]ii [i cu ea pe izlaz” cum \mi spunea mama c@nd pleca de la [coal# \naintea

431

mea. Aceasta era condi]ia copilului – elevului de la ]ar# \n anul \n care omul f#cuseprimul pas pe Lun#!

_mi amintesc c# a fost o prim# selec]ie la nivelul Centrului Militar Jude]ean, trebuias# avem medii peste 8 \n clasele V-VIII, [i apoi a urmat concursul de admitere \n cadrulliceului. Concuren]a a fost mare [i trebuiau admi[i cei mai buni dintre cei buni. Concursula constat din opt probe, [i anume: vizit# medical# (eliminatorie), testare psihologic#(eliminatorie), probe sportive, scris [i oral la limba [i literatura rom@n#, scris [i oral lamatematic#, oral la istorie. Consider c# \n acea perioad# se f#cea o selec]ie riguroas# acelor care doreau s# urmeze cursurile unui liceu militar.

Ca “boboc cantemirist”, impactul cu mediul militar nu a fost o mare surpriz# pentrumine. Eram obi[nuit, c@t de c@t, cu un program riguros, aveam educa]ia necesar# \n aacorda respectul superiorilor, eram c#lit fizic [i psihic - veneam dintr-o zon# deluroas#,unde toat# ziua alergam sau \mi ajutam p#rin]ii la toate muncile.

_ncepusem s# fiu m@ndru de mine [i \mi d#deam importan]# pentru faptul c# eramnevoi]i s# ne gospod#rim singuri, respectiv s# ne c#lc#m hainele, s# facem curat \ndormitoare [i la clase, s# facem planton etc. Reprezentau o mare m@ndrie pentru mineaceste aspecte [i nu ezitam ca dup# orele de studiu s# le scriu p#rin]ilor [i prietenilor mei[i s#-i informez despre aceste lucruri. _n acea perioad#, singurul mod de comunicare [ide leg#tur# cu familia [i prietenii era prin intermediul scrisorilor. Primirea unei scrisoriera o mare bucurie pentru noi to]i.

Fiind la v@rsta adolescen]ei, a inevitabilei primei iubiri, uneori noaptea – fiind deplanton, c#utam \n ad@ncul min]ii [i invocam toate muzele inspira]iei pentru a g#si celemai alese cuvinte – mai compuneam [i versuri – pentru a le trimite prietenei mele. Potspune c# ne \ntreceam \n a compune cele mai frumoase texte de scrisori c#tre prietene.

Afirm cu m@ndrie [i recuno[tin]#, c# perioada de cantemirist a reprezentat [ireprezint# un fundament serios la integrarea mea socio-profesional#.

Genera]ia mea era cuprins# de un optimism romantic, o maturitate precoce care ne\ndemna s# ne iubim, s# fim uni]i, s# ne \n]elegem. Pe atunci nutream convingerea c# peacest p#m@nt doar pentru dou# lucruri po]i s# mori din dragoste: pentru ]ar# [i pentrumam#, [i asta fiindc# existen]a ta lor li se datoreaz#, iar r#d#cinile tale de acolo \[i tragseva. Nu visam bog#]ii, visam glorie ob]inut# prin munc# cinstit# [i asidu#.

Anii de studiu \n liceul militar m-au c#lit fizic [i psihic, m-au canalizat \n formareamea profesional# [i mi-au marcat existen]a.

Faptul c# eram \n permanen]# cu colegii, la clas#, la studiu, la activit#]i sportive, lamas#, \n acela[i dormitor, \n ora[ etc. a dus la formarea unui bun spirit de corp [i la ointegrare social# foarte bun#. Programul zilnic g@ndit [tiin]ific, orele la clas# [i orele destudiu dup# amiaz#, hr#nirea corespunz#toare v@rstei, efortului fizic [i intelectual,\ndrumarea noastr# de c#tre profesori [i comandan]i, au dus la \mplinirea mea ca liceancantemirist [i mai apoi ca absolvent. Fiind un liceu de cultur# general#, cu profil real,toate disciplinele predate aveau aceea[i pondere. Anii de studiu \n liceul militar mi-auasigurat o vast# cultur# general# [i o foarte bun# condi]ie fizic#. Profesorii erau, f#r#nicio excep]ie, foarte exigen]i [i riguro[i.

_mi amintesc cu nostalgie orele de limba [i literatura rom@n# predate de regretatulprofesor Liviu Giumanc#, ce ne-a fost [i diriginte, un profesor foarte exigent dar \n

432

acela[i timp omenos, unde am deprins tainele lecturii [i ale comportamentului \n scris.De la el am deprins spiritul competitiv, avea o metod# aparte de a ne motiva \n a \nv#]a[i a fi clasa cu cele mai bune rezultate la \nv#]#tur#. Cum pot s# uit regalul de patriotismadev#rat, manifestat [i insuflat de regretatul profesor de istorie {tefan Mih#ilescu.A[teptam cu sufletul la gur# \nceperea orei de istorie, unde profesorul Mih#ilescu, ca unactor, ne prezenta cu lux de am#nunte perioade din istoria poporului rom@n sau fapte devitejie tr#ite pe front, unde a luptat ca ofi]er. Avea un sim] patriotic excep]ional iarpentru a ne da un imbold [i mai mare \n alegerea viitoarei specialit#]i militare, ne spuneaadeseori: “Dac# nu e[ti un foarte bun poet, muzician sau sportiv de performan]#, mergitinere s# te faci ofi]er [i ap#r#-]i patria!” Sau profesorul de filozofie Preda, care ne explicacu at@ta patos tainele filozofiei, d@ndu-ne exemple din via]#, [i care exclama de fiecaredat#: “plonja]i \n istorie [i ve]i vedea...” Pe l@ng# faptul c# era oltean, era [i un \mp#timitsus]in#tor al echipei de fotbal Universitatea Craiova.

Dar nu poate fi l#sat mai prejos profesorul de biologie {tefan Marinescu, la care to]ielevii din clas# aveam c@te zece sau unsprezece note. Lec]ia de zi consta din tot ceea cese predase p@n# atunci. _l auzeai spun@nd cu m@ndrie: “M#i, ce v# spun eu acum nici pemuchia c#r]ii nu scrie...subliniaz# cu [apte linii!” Din dragoste pentru profesorulMarinescu, toat# clasa noastr# a ales biologia, ca disciplin# op]ional#, la examenul debacalaureat.

Nu pot fi uita]i nici ceilal]i profesori, care au pus fiecare c@te o “c#r#mid#” la formareanoastr#, cum ar fi: P@ntea Gheorghe (matematic#), Toma Rodica (chimie), JebeleanuMaria (limba rus#), Rosetti Ion (fizic#), Sp@nu Stanca (geografie), Tudorel Butoi (muzic#)sau comandan]ii de companie [i loc]iitorii acestora: maiorul Catri[ Cioac#, c#pitanulIoan Nour [i locotenentul Silviu Negoi]#.

Pot afirma cu t#rie c# sunt m@ndru c# sunt “cantemirist” [i nu gre[esc spun@nd c# aexistat chiar un curent denumit “cantemirism” [i trebuie s# facem tot ce ne st# \n putin]#,pentru ca acest curent s# d#inuie \n permanen]#. {i nu pot uita versurile unui c@ntec pecare noi, cantemiri[tii, \l c@ntam de fiecare dat# c@nd ne deplasam cu forma]ia: “Cante-miri[ti plini de av@nt, }ara rom@n# o purt#m \n g@nd...”

Analiz@nd retrospectiv \ntreaga mea carier# militar#, este greu de spus acum c@t afost sau nu influen]at# de faptul c# am urmat cursurile unui liceu militar. Probabil rolulcel mai important l-a avut pe timpul [colii de ofi]eri pentru c# a[a cum te formezi caofi]er conteaz# foarte mult pentru tot restul vie]ii militare. Tr#s#turile morale, caracteriale[i profesionale specifice se modeleaz# (cele mo[tenite) sau se dob@ndesc acum, \n primiani de elev – ofi]er [i ofi]er \n primele func]ii ale carierei.

Prefer s# nu pomenesc despre ” realiz#ri [i merite de ordin personal” pentru c# elese deduc din cele c@teva consemn#ri lapidare \n CV-ul anexat.

Vreau \ns# s# spun, \n loc de concluzii finale, c# perioada liceului militar a fost unafrumoas#, poate cea mai frumos# (1970 – 1974) dac# avem \n vedere [i standardul“libert#]ilor” pe care le aveau adolescen]ii atunci, dup# marile mi[c#ri studen]e[ti dinEuropa Occidental# din anii 1966 – 1968, dar [i “bun#starea material#” ce \ncepuse s#se fac# sim]it# [i la noi.

Pentru adolescentul de la ]ar# care p@n# atunci circulase cu trenul de c@teva ori,primele excursii pe Valea Prahovei, vizitele la muzee [i case memoriale, scurtele opriri

433

\n Bucure[ti \n drum spre cas#, re\nt@lnirea cu satul copil#riei (pe atunci neschimbat,aproape aidoma scrierilor lui Creang#) nu puteau s# nu lase urme ad@nci \n spiritualitateaviitorului ofi]er.

Chiar dac# acest univers spiritual se va transforma treptat de la romantic la unulrealist, de tip sorescian, \mi place s# cred c# m-am putut identifica cu personaje din“Via]a la ]ar#” a lui Duiliu Zamfirescu, dar [i cu Marin Sorescu \n ciclul “La lilieci”.

Maturizarea noastr# profesional# a venit foarte repede, ne-am adaptat rigorilorregimului [i ne obi[nuisem c# a[a trebuie s# fie. Schimbarea de regim dup# Revolu]iadin 1989 ne-a ar#tat c# [i istoria poate s# fac# pa[i \napoi [i pa[i \nainte.

Momentul depunerii noului “Jur#m@nt Militar” a fost unul ce m-a f#cut s# \n]elegce citisim \n istorie despre asemenea eveniment produs \n armat# pe 30 decembrie 1947.S# sper#m c# niciodat# militarii nu vor mai fi nevoi]i s#-[i schimbe Jur#m@ntul Militar [ic# viitorii cet#]eni europeni se vor bucura de toate drepturile ce li se cuvin [i pe care noinu le avem \nc#.

Nu vreau s# spun c# fac [i eu parte din acele “genera]ii de sacrificiu” pentru c#, suntconvins, fiecare genera]ie a f#cut sacrificiile ei; vreau s# spun, [i am v#zut asta \n armatelestatelor dezvoltate ([i de aceea [i civilizate) ale lumii c# nu sunt necesare astfel de sacrificiipentru ca armata s# fie armat# [i societatea civil# s# o respecte ca atare.

Pentru viitor r#m@n optimist [i meditez asupra faptului c# de dou# milenii ne-ampus toate n#dejdile [i speran]ele noastre \n trei institu]ii fundamentale: familia, biserica[i armata. Ele \nc# exist#, dar ne poate cineva garanta perenitatea lor?!

434

GENERAL DE BRIGAD~ DR. ION CO{CODARULoc]iitorul [efului Direc]iei Planificare Strategic#/SMG

INCURSIUNE DECONSPIRAT~

Accederea \n cadrul invidiatului Liceu Militar “Dimitrie Cantemir” \n vara anului1970, a constituit nu numai \mplinirea unui vis conturat \ndelung, cu grij# [i curiozitatefireasc# \n urma ascult#rii cu respira]ia t#iat# a amintirilor din r#zboi povestite cu talent[i tr#ire de c#tre bunicul din partea mamei, completat cu ner#bdarea a[tept#rii veniriidin misiune a tat#lui meu care ca [i ofi]er judiciarist se b#tea zilnic cu “ho]i [i bandi]i”,dar [i c@[tigarea pariului pus cu mine fa]# de reu[ita la primul examen serios la careeram supus.

Am beneficiat, datorit# eforturilor serioase ale p#rin]ilor, pe care nu le puteam \n]elegela aceea dat#, eram totu[i 4 fra]i, de o copil#rie f#r# griji \n arhaicul ora[ C@mpulungMuscel, fiind atras \n egal# m#sur# pe de o parte, de descifrarea secretelor istorice caremusteau \n jurul primei capitale domne[ti a }#rii Rom@ne[ti, \ncep@nd cu localizareaPosadei [i termin@nd cu urmele luptelor din primul r#zboi mondial vizualizate \n osuarulValea Mare-Prav#], iar pe de alt# parte, de sportul cel mai \n vog# \n ora[ la aceea dat#,boxul.

_narmat a[adar cu \ncredere \n cuno[tin]ele acumulate pe parcursul [colii generale,pe care am absolvit-o \n cartierul Schei, animat de atitudinea de lupt#tor dezvoltat# \norele istovitoare de antrenament din sala de box, dar [i incitat de spiritul de aventur#specific v@rstei, am parcurs cele 190 de trepte ale drumului care f#cea leg#tura dintregara Breaza [i restul ora[ului. De aici, u[urat de povara urcu[ului, distan]a p@n# la poartaliceului [i accesul pe aleea str#juit# de plopii maiesto[i, care ne vor da at@tea b#t#i de cap\n fiecare toamn# pe timpul cur#]irii sectoarelor, a fost nesemnificativ#.

Iat#-m# dar, echipat \n r@vnita [i frumoasa uniform# de cantemirist, dornic s# cunoscnoii colegi [i mai ales s# v#d dot#rile s#lii de sport [i de ce nu, s# simt pe viu rigorilevie]ii de militar. Dup# o perioad# destul de lung# de acomodare, plin# de peripe]iinevinovate [i st@ng#cii inevitabile, generate \ndeosebi de programul rigid \n care

435

de[teptarea [i \nviorarea de diminea]#, cur#]irea sectoarelor [i studiul obligatoriu dedup#-amiaz# reprezentau reperele principale ale fiec#rei zi anoste [i neinteresante, aurmat etapa de normalitate \n care, orele de curs, activit#]ile culturale, jocurile sportivesau escapadele clandestine, ini]ial numai p@n# la amfiteatru, ulterior \n majoritatealocalit#]ilor din preajm#, se derulau firesc [i ritmic [terg@nd \ncet, \ncet, cenu[iul [ibanalitatea cotidian#, \n consens cu acumularea de experien]# [i cre[terea \n v@rst#.

Am avut [ansa de a fi repartizat \ntr-o clas# \n care majoritatea elevilor proveneaudin mediul rural sau din ora[e f#r# rezonan]# deosebit# pe harta ]#rii, care nu apucase s#se contamineze de binefacerile marilor a[ez#ri urbane [i a c#ror tr#s#turi erau reprezentatede candoare, bun sim], modestie [i preocupare fa]# de \nv#]#tur#. _n acest cadru, devenit\n timp scurt nu numai prietenos dar [i familiar, supravegheat cu grij# [i delicate]ep#rinteasc# de dirigintele nostru, admirabilul profesor Liviu Giumanc#, am \nceput lungul[i anevoiosul drum al form#rii [i afirm#rii intelectuale [i profesionale. Mult mai t@rziu,cu ocazia revederii la 25 de ani de la absolvire, am aflat c# distribu]ia noastr# \n aceast#clas# nu a fost aleatorie ci, s-a vrut un experiment pus la cale de domnul Giumanc# princare se dorea s# se demonstreze calit#]ile copiilor proveni]i din medii modeste. Evolu]iilenoastre au dovedit c# nu s-a \n[elat, fiind singura clas#, cel pu]in p@n# la aceast# dat#,din care au fost avansa]i nu mai pu]in de cinci generali, ale c#ror nume \mi face pl#ceres# le amintesc \n acest context: Nelu[ Stanciu, Vali Petre, Nelu Cer#ceanu, Mihai Chiri]#[i bine@n]eles subsemnatul, ceea ce s# recunoa[tem c# nu este pu]in.

Captiva]i de orele pline de har, \n]elepciune [i aur# patriotic# autentic# aleinconfundabilului ”Fuscus”- profesorul de istorie {tefan Mih#ilescu, am \n]eles rolul [ilocul acestei discipline \n educarea, formarea [i afirmarea oric#rui om instruit, cu at@tmai mult a celor dedica]i profesiei militare. Impulsiona]i de spiritul competitiv alneobositului profesor Marinescu, “Fosi”, amenin]a]i \n permanen]# de “ascultatul cur@ndul de b#nci” [i avertiza]i de fiecare dat# c# “m#i, la mine nu mi[c# nimeni”, amreu[it performan]a s# ne \nsu[im \n a[a fel secretele biologiei \nc@t, majoritatea dintrenoi am optat la examenul de bacalaureat pentru biologie, ob]in@nd rezultate remarcabile.Nu pot s# trec peste aceste aduceri aminte f#r# a rememora cu pre]uire [i admira]iefigura deschis# [i z@mbitoare a distinsei profesoare de chimie, doamna Viorica Tomasau frumuse]ea adolescentin# a doamnei Jebeleanu. De asemeni, \n acest tablou, rev#dcu pl#cere fa]a dojenitoare [i p#rul r#v#[it, \nc@run]it \nainte de vreme, a t@n#ruluimatematician Gh. P@ntea, care \ncerca s# ne introduc# \n tainele calculelor probabilisticesau ale geometriei euclidiene, precum [i figura bonom#, plin# de siguran]# [i umoroltenesc sofisticat de concepte filozofice, a “boierului” Florea Preda. Poate c# sunt nedreptc# \n evocarea mea nu pot s# amintesc numele \ntregului corp profesoral at@t de dedicat[i pasionat fa]# de meseria de pedagog [i care fiecare \n parte, de la ofi]erii Butoi,Ungureanu, Cioac# sau Nour p@n# la profesorii Roseti [i Viule] ne-au transmis nu numaicuno[tin]ele at@t de necesare form#rii [i fundament#rii unei culturi generale solide, dar[i lec]ii, pilde [i atitudini f#r# de care profilul intelectual [i moral al fiec#ruia dintre noinu ar fi putut s# se contureze [i s# se afirme \n deplin#tatea sa.

Finalul acestei perioade irepetabile prin frumuse]e, candoare, vis#ri [i proiecte caremai de care mai n#stru[nice, a reprezentat formarea [i declararea op]iunilor pentruviitoarea carier# militar#, fiecare dintre noi aleg@nd \n urma unor lungi [i minu]ioase

436

discu]ii cu prietenii, profesorii sau ofi]erii dornici de sf#tuire, arma sau specialitateac#reia s# i se dedice \n viitor. Ca sportiv [i purt#tor a tr#s#turilor specifice zodiei leului,influen]at poate de literatura militar#, pe care am devorat-o cu pasiune sau de ac]iunilepline de suspans ale grupurilor de comando prezentate \n filmele vremii, am optat cusiguran]# [i \ncredere pentru arma infanterie, cu g@ndul declarat c# m# voi specializa capara[utist.

_nt@lnirea cu {coala militar#, cu programul [i rigorile acesteia nu a constituit chiaro surpriz# pentru noi, cei proveni]i din leceele militare. Am rev#zut cu bucurie partedintre colegii din liceu care au optat pentru aceea[i arm#: Nicu Dima, Dtru Dasc#lu, NaeFugulin, Mi[u Negu]oiu, Ion “Rici” Olaru, Mihai Dumitrescu, Mihai D#n#u, CornelDobri]oiu, Dan Ghica, am f#cut cuno[tin]# cu cei veni]i de la C@mpulung Moldovenesc:Costic# Ivan, Zaharia Cotoc, Dan Paic, Ion Cotropai, Viorel Iuga [i dup# o perioad#fireasc# de taton#ri ne-am \mprietenit, \n cadrul structurilor militare pe care le constituiamacum (plutoane, companii, batalioane) cu cei proveni]i din via]a civil#: Gh. Sofronescu,Gh. Udeanu, Mitic# {erban, Teo Frunzeti. _n scurt timp, am putut s# facem diferen]adintre atmosfera binevoitoare [i permisiv# din liceu, \n care activit#]ile se derulau decent[i lejer, f#r# incidente [i surprize, [i cea strict#, aspr#, cazon# deja, specific# [colilormilitare, a c#ror program nu se diferen]ia foarte mult de cel al unit#]ilor militare operative.Astfel, am efectuat primul exerci]iu de alarmare urmat de o deplasare pe jos, eraminfanteri[ti, p@n# \n “raionul de concentrare”, cu tot echipamentul “de r#zboi”. Pe parcursulacestuia, comandantul nostru de pluton cpt. Costic# St#nil#, \nt@mpl#tor [i arbitru defotbal, a dorit s# evalueze capacit#]ile noastre intelectuale \n solu]ionarea unor problemetactice [i mai ales calit#]ile fizice, \n condi]iile desf#[ur#rii unor mar[uri pe distan]e mici[i medii. Am \n]eles, nu foarte t@rziu c# evaluarea f#cut# nu a fost satisf#c#toare, faptcare a condus la introducerea \n programul zilnic, \nainte de masa de pr@nz, a uneideplas#ri rapide pe distan]a de trei kilometri, av@nd ca urmare, datorit# oboselii, \nperioada ini]ial#, chiar renun]area la mas#. Formarea unei condi]ii fizice adecvate,realizarea capacit#]ii de rezisten]# la stress concomitent cu \nsu[irea cuno[tin]elorreferitoare la armamentul din dotare [i ducerea ac]iunilor militare \n orice condi]ii derelief [i stare a vremii, au reprezentat obiectivele declarate ale comandantului nostru depluton. Spiritul de competi]ie [i dorin]a de a demonstra calit#]ile de “lupt#tor”, f#ceauuitate lungimea obositoarelor mar[uri, deger#turile acumulate \n nop]ile de iarn# dinpoligoane sau inconsisten]a hranei reci servite cu repeziciune pe marginea [an]urilor.Orele de clas#, alternau cu repeziciune cu cele \n “laboratoarele” din Daia, Poplaca sauValea S#punului iar timpul se comprima \ntre taberele de instruc]ie, permisiile [i \nvoirile\ntotdeauna insuficiente, [i orele de tihn# din sala de lectur#.

Ultimul an petrecut \n scoala de ofi]eri, a reprezentat [i cel mai consistent, at@t prindiversitate c@t mai ales prin complexitate [i duritate. A[a cum mi-am propus, am optat\n acest an pentru specialitatea cercetare care presupunea inclusiv para[utismul at@t dedorit de mine. Aceast# op]iune a devenit viabil# numai \n urma unei serioase selec]ii lanivelul \ntregii promo]ii, care a vizat at@t rezultatele la \nv#]#tur# reflectate prin mediaprimilor doi ani c@t [i abilit#]ile de orientare \n teren formate [i demonstrate \n cadrulcompeti]iilor de profil organizate la nivel na]ional [i interna]ional. Sus]inu]i [i \ncuraja]i\n permanen]# de pasionatul [i intransigentul lt. col. Costic# Gavril#, secondat de lt.

437

maj. Viorel B@rloiu, am ob]inut rezultate onorabile \n aceste competi]ii fiind \n final,parte dintre noi, accepta]i \n faimosul pluton de cercetare. _n aceast# nou# structur#, \ncare ne-am reg#sit vechi prieteni: Iuga, Cojanu, Olaru, Ivan, Ghica, {erban, Pop, Suciu,am \nceput s# descifr#m cu interes secretele armatelor str#ine, h#r]ilor [i fotogramelor,supravie]uirii [i dispozitivelor de lupt#. Invidio[i pe colegii no[trii infanteri[ti pentrucare anul terminal era destul de lejer, parcurgeam cu stoicism [i determinare, traseelenecunoscute, lungi [i dificile pe care neobositul Lt. col. C. Gavril# “Masculul” le trasape harta fiec#rui grup de cercetare. _n aceast# perioad#, am sim]it ce \nseamn# spitirulcamaraderesc, ce \nseamn# altruismul, curajul [i atitudinea responsabil#. Cu siguran]#c# acum, toate acestea par interesante, frumoase [i pline de \nv#]#minte dar atunci, numainoi [tim ce bomb#neam c@nd \ncercam s# ne usc#m bocancii aproape \n permanen]# uzisau s# sorbim supa care nu se mai termina din cauza ploii [i cum scr@[neam din din]i subgreutatea ap#s#toare a armei, sta]iei [i sacului de spate, care devenea insuportabil# odat#cu distan]a parcurs#.

Evaluarea real# a cuno[tin]elor, abilit#]ilor [i capacit#]ilor noastre a fost f#cut# peparcursul stagiului la unit#]i, perioad# \n care, fiecare dintre noi a putut s# demonstrezestadiul de preg#tire teoretic# [i practic# atins, nivelul cuno[tin]elor acumulate [i nu \nultimul r@nd gradul de implicare [i responsabilitate fa]# de subunitatea comandat#.Beneficiind de o reparti]ie pentru stagiu la Corbu, \n cadrul unui renumit batalion decercetare la acea dat#, am reu[it s# dovedesc c# pot \ndeplini cu secces sarcinile\ncredin]ate. Pe parcursul desf#[ur#rii stagiului, am prins [i inspec]ia ministrului, eforturilefiindu-mi r#spl#tite cu calificativul maxim pentru subunitate [i cu o binevenit# permisiede cinci zile pentru mine. Impresionat de calitatea oamenilor de la Corbu, de renumelebatalionului de cercetare [i nu \n ultimul r@nd de vecin#tatea fa]# de mare pentru care amavut \n permanen]# o atrac]ie secret#, am decis ca la reparti]ia care urma \n timp scurt, s#aleg micu]a garnizoan# dobrogean#. Eram at@t de convins c# voi face aceast# alegere,\nc@t \n toate discu]iile pe care le purtam cu prietenii sau cuno[tin]ele mele descriam pelarg, viitoarele mele activit#]i [i preocup#ri inclusiv modul \n care urma s#-mi petrectimpul liber sau cum o s#-mi amenajez locuin]a.

Momentul desf#[ur#rii reparti]iei, solemnitatea acesteia [i mai ales ordinea \n careputeai s# optezi, \n func]ie de medie, la care s-a ad#ugat [i mirajul capitalei, m-audeterminat s#-mi schimb g@ndurile [i s# aleg o func]ie de comandant pluton cercetare \ncea mai mare garnizoan# a ]#rii, Bucure[ti, \n unitatea \n care cu ani \n urm#, fusesemcazat \mpreun# cu blocul de defilare al liceului pentru parada din 23 August 1973.

Iat#-m# dar, \n 1977, t@n#r locotenent la poarta Regimentului 22 Tancuri, plin desperan]e, \ncrez#tor \n cuno[tin]ele [i for]ele mele, debusolat totodat# de imaginea mareluiora[ afectat# \nc# de urm#rile distrug#torului seism. Dup# prezent#rile de rigoare [idiscu]iile prelungite cu eruditul colonel Dumitru Ionescu, comandantul regimentului,care a reprezentat pentru mine modelul de comandant, au urmat c@teva zile de acomodare,\n care am luat la cuno[tin]# de specificul unit#]ii, structura organizatoric# a acesteia,baza material# [i de instruc]ie [i nu \n ultimul r@nd de spa]iile [i loca]ia subunit#]ii decercetare \n care urma s#-mi desf#[or activitatea. I-am cunoscut pe viitorii mei [efi,comandan]i, colegi [i subordona]i [i am \ncercat s# m# adaptez c@t mai repede cerin]elor[i regulilor specifice, c#ut@nd s# fiu atent [i receptiv la sfaturile primite. Astfel, [eful de

438

stat major al regimentului, cpt. Tiberiu Costache, [eful cercet#rii cpt. Gh. Vi[tianu,comandantul cp.cc. mr. Mihai Minc#, la care se adaug# comandan]ii batalioanelor detancuri [i [efii de arme m-au primit cu mult# c#ldur#, prietenie [i \ncredere, ceea ce adeterminat ca perioada de acomodare s# se scurteze considerabil. _n pofida durit#]ii [icomplexit#]ii activit#]ilor specifice armei tancuri, am \nt@lnit \n cadrul regimentului oatmosfera uman#, colegial# [i amical# sus]inut# f#r# emfaz# [i ifose de majoritateaofi]erilor [i subofi]erilor. Datorit# ie[irilor multiple a tanchi[tilor \n poligoane [i terenuride instruc]ie precum [i necesit#]ii asigur#rii de lupt# a ac]iunilor acestora de c#tre cerceta[i,am devenit \n scurt timp parte a marii familii pe care o reprezenta Regimentul 22 Tancuri.Am avut astfel, oportunitatea de a participa de la \nceput, la cele mai importante activit#]idin via]a unit#]ii, de la aplica]ii [i trageri de lupt#, la controale [i inspec]ii ale diferitelore[aloane ceea ce au constituit pentru mine adev#rate lec]ii profesionale [i de comportament\n colectivitate. Dovedind \n aceste \mprejur#ri c# de]in cuno[tin]e suficiente de tactic#[i topografie, av@nd u[urin]# \n lucrul de stat major [i \n mod deosebit de reprezentarepe hart# a ac]iunilor, am fost implicat \n elaborarea documentelor necesare desf#[ur#riiexerci]iilor [i aplica]iilor tactice, ini]ial la nivelul regimentului, ulterior la nivelul diviziei[i armatei. _n aceast# perioad#, am cunoscut [i am lucrat al#turi oameni care \ndeplineaufunc]ii importante la diferite e[aloane ierarhice [i care au [tiut cu tact, profesionalism [iprietenie s#-mi descifreze enigmele desf#[ur#rii ac]iunilor militare, importan]a [isemnifica]ia oric#rui detaliu \n planificare [i mai ales s# con[tientizez faptul c# \n v@rfulcreionului celui care elaboraz# concep]ia de lupt#, se afl# \ntotdeauna, vie]ile camarazilorno[trii. Rememorez cu \nalt# pre]uire [i aleas# considerare numele mr.Gh. Georgescu,mr. Gh. Silea, Lt. col. R#duca, col. V. }ibulc#, mr. G@rle[teanu, pe care \i consider, f#r#riscul de a gre[i, arhitec]ii viitorului meu profil profesional, cei care au contribuit lacristalizarea [i sintetizarea cuno[tin]elor mele \n domeniul militar, facilit@ndu-mi \n acestfel, succesul la examenul de admitere \n Academia Militar#. Experien]a [i cuno[tin]eleacumulate pe parcursul celor opt ani de activitate \n cadrul Regimentului 22 Tancuri dincare nu au lipsit tragerile, aplica]iile, taberile de instruc]ie, muncile industriale [i agricolesau spartachiadele militare [i-au pus amprenta definitiv asupra form#rii mele ca ofi]er.Cu aceast# zestre, aflat# \n permanent# acumulare, m-am prezentat \n Academia Militar#animat de dorin]a fireasc# de perfec]ionare [i accedere pe scara ierarhiei profesionale.Perioada studiilor din cadrul Academiei a constituit nu numai oportunitatea \nt@lniriiunor profesori de excep]ie, N. Ciobanu, O.Burcin, V. Zodian, care mi-au facilitatdezvoltarea mai vechii mele pasiuni pentru istorie, dar [i prilejul da a audia [i valorificaexpunerile [i lec]iile celor mai renumi]i profesori militari din aceea perioad#: V. Arsenie,A. Minei, Gh. P#tra[cu, Gh. Gheorghe, Al. Bodoni, L. St#ncil#. Consider [i acum, c#programa de \nv#]#m@nt, aplica]iile \n Punctul de Comand#, activit#]ile din teren [ilucr#rile individuale pe care eram obliga]i s# le prezent#m, rolurile jucate \n cadrulcomplexelor aplica]ii anuale, al#turi de bogata [i diversificata literatur# de specialitatecare trebuia parcurs#, au constituit adev#ra]ii piloni ai devenirii noastre profesionale [iintelectuale. Reparti]ia primit# la finalul acestei perioade intens# de acumul#ri, preg#tire,formare [i definitivare a calit#]ii de ofi]er, a reprezentat recunoa[terea [i apreciereaeforturilor depuse [i a rezultatelor ob]inute, fiind numit comandant de batalion deinfanterie \n Regimentul 2 Mecanizat al Diviziei 57 Tancuri din Bucure[ti. Revenirea \n

439

cadrul acelea[i mari unit#]i din care plecasem, a constituit nu numai materializarea op]iuniimele, dar [i o provocare ce presupunea demonstrarea cuno[tin]elor [i abilit#]ilor acumulate[i formate \n academie \n fa]a fo[tilor comandan]i, [efi [i colegi. Iat#-m# deci, \n toamnaanului 1987, pe platoul regimentului, \mpreun# cu al]i doi absolven]i, cpt. Nicolae Popa[i cpt. {t. C#linescu, \nso]i]i de Comandantul D.57 Tc. Col. Tiberiu Costache [iComandantul R.2 Mc. Mr. Gh. “Gimi” Carp, a[tept@nd cu emo]ie momentul nominaliz#riinoastre pe noile func]ii [i prezentarea \n fa]a personalului unit#]ii. Av@nd \n vedere leg#turamea anterioar# cu marea unitate, faptul c# actualul comandant al acesteia cuno[teapoten]ialul de care dispuneam, primindu-m# de locotenent \n unitatea \n care a fost [efde stat major, am fost investit \n func]ia de comandant al batalionului 1, structuraopera]ionalizat# [i \ncadrat# complet. _n aceast# calitate, am preg#tit inspec]ia ministrului[i am desf#[urat aplica]ia cu trageri de lupt# cu batalionul \n poligonul Boto[e[ti – Paia.Cu aceast# ocazie, am fost remarcat [i solicitat s# \ncadrez o func]ie \n cadrul sec]ieiopera]ii din comandamentul Armatei 1, ceea ce a constituit pentru mine o onoare [i dece nu, o nou# provocare. Aici, sub conducerea col. Raul Buliga [i av@ndu-i ca mentoripe col. N.Must#]ea, Gh. Floric#, N. Mare[, mi-am perfec]ionat cuno[tin]ele [i aptitudinilede ofi]er de stat major \ndeosebi pe timpul preg#tirii aplica]iilor demonstrative din cadrulconvoc#rii ministrului din vara anului 1988, c@nd am fost autor al concep]iei exerci]iuluidin Dealul Sasului. Pe timpul desf#[ur#rii acestor activit#]i, admirabilul om, comandantulArmatei 1, gl. Dumitru Velicu, s-a interesat de statutul [i pozi]ia mea \n cadrulcomandamentului solicit@ndu-mi acceptul de a fi numit \n onoranta func]ie de comandantal Batalionului 117 Cercetare, ceea ce s-a [i \nt@mplat \n perioada imediat urm#toare.Din aceast# nou# pozi]ie, am \ncercat s# valorific toat# experien]a mea acumulat# p@n#la aceea dat# [i s# pun \n oper# mai vechile mele g@nduri referitoare la preg#tirea [iinstruirea cerceta[ilor. _n acest sens, m-am implicat \n constituirea [i asigurarea uneibaze de instruc]ie adecvat# specificului unit#]ii, ridic#rii nivelului de preg#tire acomandan]ilor [i imprim#rii unui ritm alert [i diversificat a procesului de instruc]ie.Toate aceste demersuri [i eforturi au fost evaluate cu aprecieri pozitive de c#tre [efi [icomandan]i [i mai ales au fost probate din plin pe timpul Revolu]iei din Decembrie,c@nd unitatea a fost implicat# \ncep@nd cu 22 dec. cu efective [i tehnic#, la ac]iuni specifice\n zona Palatului CC. Din nefericire, \n pofida aplic#rii unui act de comand# ferm [iparticipativ, \n care dialogul permanent cu subordona]ii, cunoa[terea situa]iei [i asigurarealogistic# au reprezentat preocup#rile mele majore, coroborat cu preg#tirea de excep]ie asubordona]ilor mei, ac]iunile desf#[urate \n aceea perioad# imprevizibil# [i deosebit detulbure, s-au soldat cu pierderea vie]ii a doi cerceta[i [i r#nirea grav# a altor patru. Perioadace a urmat procesului revolu]ionar, caracterizat# prin entuziasm [i speran]# spre maibine, s-a materializat prin ample m#suri organizatorice conceptuale [i ac]ionale, menites# confere o nou# fizionomie armatei \n special [i institu]iei militare \n general. _n acestcontext, al contur#rii primilor pa[i spre o democra]ie real#, am fost solicitat s# particip laconstituirea noii unit#]i de paz# [i protocol, ofert# pe care am declinat-o \n schimbulr#m@nerii la unitatea mea, de care eram foarte ata[at. Cu toate acestea, \n vara anului1990, am fost mutat la Marele Stat Major [i numit \n cadrul Direc]iei Informa]ii a Armatei,la sec]ia cercetare la trupe, fapt ce a condus la consacrarea mea ca ofi]er de stat major. _naceast# structur#, cu vechi colegi cerceta[i Costic# Ivan, Dumitru Miu, Ghiocel Ac#i,

440

Remi Ghergulescu, \mpreun# cu experimenta]ii, Anghel Constantinescu, LucianB#dulescu, Liviu Zamfirescu, Nicolae Roman, condu[i ini]ial de Col. Victor Negulescu,ulterior de Cornel B#rbulescu, am \nceput complexa [i dificila activitate de reorganizarea structurilor de cercetare din Armata Rom@niei, de rescriere a instruc]iunilor, manualelor[i regulamentelor de specialitate [i de reg@ndire a concep]iilor de desf#[urare a exerci]iilor[i aplica]iilor. A fost perioada care mi-a redat apeten]a pentru studiu [i a contribuit laperfec]ionarea calit#]ilor de analist a fenomenelor politico-militare, materializate at@t \ncuprinsul documentelor elaborate potrivit domeniilor de responsabilitate c@t [i \n cel alarticolelor [i studiilor publicate. O dat# cu reorganizarea Marelui Stat Major din 1993 [i\nfiin]area \n cadrul Direc]iei opera]ii a sec]iei planificare [i conducere opera]ii, s-a creatoportunitatea de a lucra \n domeniul care m-a fascinat \ntotdeauna [i care reprezentaprovocarea maxim# pentru orice ofi]er de stat major. Plin de speran]e, avid de cunoa[tere[i cu experien]a acumulat# din func]iile pe care le-am \ncadrat p@n# la acea dat#, am\nceput frumoasa [i complexa activitate de operator. Calitatea [i valoarea noilor [efi [icolegi nu erau necunoscute pentru mine, av@nd \n vedere perioadele destul de lungi \ncare am conlucrat pentru preg#tirea [i conducerea aplica]iilor strategice planificate s# sedesf#[oare anual, cu participarea \ntregii armate. Astfel \n noua structur#, pe care [iacum o consider c# a fost cea mai adecvat# structur# de nivel strategic destinat# conduceriimilitare, am fost reuni]i un grup important de ofi]eri, de toate armele [i specialit#]ilecare, concomitent cu elaborarea planurilor operative trebuia s# redeseneze nouafizionomie a structurii de for]e [i s# asigure cadrul organiza]ional [i conceptual defunc]ionare a acesteia. Pot s# afirm, c# \n aceea perioad#, deosebit de intens# prinevenimente [i activit#]i, s-au pus bazele noii armate [i s-a conturat profilul euroatlantical institu]iei militare. Sub conducerea generalilor Gheorghe Radu ini]ial, ulterior Mih#i]#Costache, \ntregul personal al Direc]iei opera]ii a muncit [i ac]ionat ca o familie,constituind totodat# o adev#rat# [coal# de \nsu[ire a noilor concepte opera]ionale adoptateodat# cu accederea la Parteneriatul pentru pace, de perfec]ionare a cuno[tin]elor \ndomeniul limbii engleze, destul de nevorbit# la aceea dat# [i de adaptarea regulamentelor[i instruc]iunilor noilor cerin]e. A fost perioada constituirii batalionului mixt rom@no-ungar, a ini]iativelor de cooperare militar# regional# [i a trecerii de la structura organizat#pe regimente [i divizii la cea pe brig#zi [i corpuri de armat#. Dinamica evenimentelor [icerin]a de a se elabora documente cu grad ridicat de complexitate obliga la o permanent#perfec]ionare a cuno[tin]elor [i adaptarea continu# a stilului de munc#. Exerci]iilemultina]ionale, primele misiuni de pace \n afara teritoriului na]ional al#turi de cursurilede specialitate, seminariile [i convoc#rile \n diferite state membre NATO sau partenere,au constituit pilonii adapt#rii preg#tirii noastre la cerin]ele Alian]ei. Astfel, \mpreun# cuo \ntreag# pleiad# de colegi, precum : Ion Sab#u, Dan Toader, Visarion Neagoe, DanGrecu, Costel Iliescu, Gheorghe Fulger, Aurel Bercaru sub \ndrumarea atent# [iintransigent# a colonelului Dumitru Antohi, am reu[it s# creion#m cadru propicedezvolt#rii cooper#rii cu armatele statelor occidentale [i implicit s# fundament#m dinpunct de vedere militar op]iunile privind aderarea la Alian]a Nord-Atlantic#. Beneficiindde condi]iile optime de aprofundare [i aplicare a cuno[tin]elor militare de nivel strategic[i operativ precum [i de cadrul intelectual formativ existent [i \ncurajat \n cadrul Direc]ieiOpera]ii, \n aceast# perioad# am absolvit cursurile Colegiului de Studii Strategice [i

441

Economia Ap#r#rii “George C. Marshall” din Garmish – Germania [i am avutoportunitatea de a-mi preg#ti [i definitiva teza de doctorat \n [tiin]e militare.

_ncep@nd cu anul 2000, am fost \ncadrat \n Direc]ia Planificare [i Control Armamenteactuala Direc]ie Planificare Strategic#, ceea ce a constituit o nou# etap# a activit#]ii meledesf#[urate \n cadrul Statului Major General. _n contextul oficializ#rii op]iunilor politiceprivind accederea \n NATO [i a demersurilor intreprinse \n acest sens, se impunea custringen]#, ca prin structura nou creat#, Direc]ia Planificare Strategic#, s# se dinamizezeeforturile spre integrare, s# se realizeze sinergia [i coeren]a acestora, concomitent cuadaptarea conceptual# [i ac]ional# la cerin]ele Alian]ei. Cu un colectiv destul de redus,constituit din ofi]eri bine preg#ti]i, dedica]i [i pasiona]i: P. Ni]u, N. Dolghin, I. Opri[or,T. Frunzeti, M. T@rn#cop, M.M@ndru condu[i cu elegan]# [i profesionalism de Gl. VasilePaul, am \nceput o lung# [i prolific# activitate de studiu, analiz#, interpretare [i elaborarea unor documente de linie, care au fundamentat majoritatea evolu]iilor institu]iei militare.Astfel, am participat cu entuziasm la elaborarea documentelor de pionierat din ArmataRom@niei, \n concep]ie NATO: Viziunea Strategic# Armata Rom@niei 2010, StrategiaMilitar# a Rom@niei, Carta Alb# a Ap#r#rii, Doctrina Armatei Rom@niei, Doctrina pentruopera]iile \ntrunite multina]ionale, Doctrina pentru planificarea strategic#, precum [i laconcep]iile de restructurare [i modernizare a structurii de for]e, cunoscute sub denumireageneric# de “For]a Obiectiv”. La acestea s-au ad#ugat zeci de studii, analize [i articole \ndomeniul securit#]ii, sus]inute \n cadrul unor manifest#ri [tiin]ifice na]ionale sauinterna]ionale sau publicate \n revistele de profil. _n aceast# perioad#, am publicat “Unvis \n devenire: Europa Unit#” [i “Centre de putere ale lumii”, dou# c#r]i care m-auconsacrat definitiv \ntre m@nuitorii de condei proveni]i din institu]ia militar#. Accederea\n NATO [i UE a reprezentat nu numai \ndeplinirea unor obiective politice strategicedar [i \ncununarea eforturilor depuse de to]i militarii [i civilii armatei noastre. Noulstatut [i calitatea de stat membru al Alian]ei, ofer# pe l@ng# garan]iile de securitate [iposibilitatea de a participa la procesul aliat de planificare a ap#r#rii, inclusiv la dezvoltarea\n comun a unor capabilit#]i care s# permit# gestionarea situa]iilor de criz#. Evolu]iileimprevizibile din mediul de securitate [i noile coordonate ale institu]iei militare na]ionale\n cadrul euroatlantic, au impus o abordare novatoare [i vizionar# a procesului de adaptare[i modernizare a structurii de for]e. Astfel, av@nd la baz# demersurile declan[ate la nivelulAlian]ei \n domeniul transform#rii militare, am \nceput la nivelul Statului Major General,sub conducerea gl. Eugen B#d#lan [i coordonarea gl. Fl.Pin]# un amplu proces de analiz#[i evaluare a capacit#]ii de lupt# a armatei concomitent cu reg@ndirea modului de\ntrebuin]are [i configurare a for]elor, \n raport de dimensionarea acestora [i resursele ladispozi]ie. Acest demers, deosebit de complex prin amploare, amplitudine [i durat#, afost materializat prin Strategia de transformare a Armatei Rom@niei care constituie cadrulde dezvoltare [i func]ionare a acesteia p@n# la orizontul anilor 2025. Implicat \n moddirect \n acest demers, am \ncercat s# contribui cu experien]a [i cuno[tin]ele mele \nfundamentarea [tiin]ific# [i practic# a documentelor relevante, con[tient \n permanen]#de valoarea lucrului \n echip# [i de consultarea oportun# a structurilor cu implicare \ndomeniu. Evolu]iile din societate [i \ndeosebi cele la nivel na]ional au eviden]iat faptulc# indiferent de corectitudinea [i fundamentarea procesului de planificare, fie el [i lanivel strategic, materializarea acestuia este determinant \ntotdeauna de voin]a [i decizia

442

politic# prin care se asigur# resursele. Trebuie s# recunoa[tem cu onestitate c# dup#perioada entuziast# de conjugare a tuturor eforturilor na]ionale \n vederea \ndepliniriiunui obiectiv de importan]# capital# pentru viitorul Rom@niei, intrarea \n NATO, a urmato perioad# \n care disensiunile politice [i interesele de grup au disipat unitatea de voin]#la nivelul decizional care a avut urm#ri negative asupra bugetelor anuale alocate institu]ieimilitare [i implicit asupra desf#[ur#rii predictibile a procesului de transformare. _n acestecondi]ii, au fost necesare noi abord#ri conceptuale pentru derularea procesului,identificarea unor solu]ii inedite de asigurare a condi]iilor pentru \ndeplinireaangajamentelor asumate la nivelul Alian]ei [i nu \n ultimul r@nd elaborarea de noidocumente care s# conduc# la realizarea obiectivelor STAR. Sub conducerea amiraluluiGh. Marin care prin pragmatism [i responsabilizare a revitalizat \ntregul proces detransformare, am pus \n oper# materializarea unor noi proiecte [i construc]iiorganiza]ionale care s# r#spund# mai bine nevoilor alian]ei [i implicit ap#r#rii na]ionale,activitate care continu# [i ast#zi sub conducerea t@n#rului gl. {t. D#nil#. Toate acestedemersuri necesit# imagina]ie, competen]#, determinare [i curaj \n prezentarea [isus]inerea unor idei [i op]iuni novatoare care s# asigure modernizarea institu]iei militare\n consens cu cerin]ele tot mai diversificate ale societ#]ii actuale. Sunt ferm convins c#valoarea cuno[tin]elor acumulate de-a lungul carierei, experien]a, pasiunea [i puterea demunc# dovedite \n diversele func]ii pe care le-am de]inut precum [i credin]a \n tr#inicialucrului bine f#cut \mi vor permite s# contribui la solu]ionarea cu succes a noilor provoc#riconfirm@nd prin acest mod c@[tigarea pariului f#cut cu mine \nsumi la dob@ndirea calit#]iide cantemirist.

GENERAL DE BRIGAD~ GHEORGHE ION V~T~MANU-COAN}~NU PUTEM GÂNDI TO}I LA FEL

1. La mine a fost simplu. M-am n#scut cu armata in cas#. Tat#l meu a fost ofi]er.Tata a fost voluntar \n al doilea r#zboi mondial, a luptat 3 ani (1941-1944) \ntr-un regimentde artilerie. Apoi a fost subofi]er de arm# chimic# [i apoi ofi]er de intenden]# \ntr-ounitate de protec]ie antichimic#. De mic mi-a pl#cut armata. Cred c# momentul decisiv

443

pentru a merge la Liceul Militar a fost \n august - septembrie 1968 c@nd \l vizitam zilnicpe tata la unitate unde era “\ncazarmat> cu evenimentele din Cehoslovacia.

2. De c@nd m# [tiu am fost un tip u[or adaptabil. Mai greu a fost cu programul dediminea]#, cu studiul obligatoriu, dar a trecut repede. _n [coala general# am fost un elevbunicel a[a c# m-am descurcat destul de u[or cu \nceputurile vie]ii de cantemirist.

3. Sunt multe, foarte multe. Dar cred c# cel mai interesant mi s-a p#rut faptul c# dela \nceputul vie]ii de liceu am sim]it c# se vorbe[te altfel cu elevii de liceu militar. Ammai vizitat pe fo[tii colegi de la “general#>, la ei la liceu [i mi se p#rea c# se continua“d#d#ceala> dasc#lilor, mi se p#rea c# prea erau “indisciplina]i”. Ori in liceul militareram trata]i ca “b#ie]i mari”. Un exemplu ar fi c#, surprinz#tor, s-a aprobat vizionarea\ntr-o noapte [i a doua zi a unei finale de Cup# Davis unde juca Ilie N#stase [i Ion }iriac.Comandantul liceului [i personalul didactic au fost de acord [i au fost convin[i c# vomrecupera f#r# probleme orele “pierdute”. A[a a [i fost.

4. Toate se v#d acum frumos, atunci nu \n]elegeam de ce aveam permisii doar \nsitua]ii excep]ionale, de ce erau \nvoi]i numai cei cu note peste 7. Acum [tiu de ce ….

5. Prin clasa a XI-a a ap#rut legisla]ia, care stabilea plata [colariz#rii din vina elevului.Au fost chema]i p#rin]ii s# semneze contractele (noi fiind minori). P#rin]ii mei (Dumnezeus#-i odihneasc#) m-au \ntrebat dac# s# semneze sau nu. Adic# r#m@n sau plec. Am zisnu, nu plec. C@teva luni mai t@rziu mi-a p#rut r#u pentru o clip# (cred c# o not# proast#…)dar mi-a trecut repede.

6. _n liceul militar am \nv#]at multe: respect, corectitudine, condescenden]#, polite]e,finalizare (adic# : f#-]i treaba p@n# la cap#t). E simplu! M-a ajutat enorm.

7. Deosebit de filozofic... La prima vedere pare complicat pentru c# este o formularepre]ioas#. _n liceul militar, dac#-]i place [i vrei s# continui, \nve]i foarte multe. S# fiicorect, cinstit, s#-]i faci treaba, s# fii disciplinat [i ascult#tor dar s# ai o atitudine normal#\n \ndeplinirea sarcinilor. Nu execu]i orbe[te orice ordin ci numai ce este legal. Cum[tii?! {tiind legi, regulamente, militare.

8. S# fiu bun, poate cel mai bun \n ceea ce fac.9. Da, bine\n]eles. Comandantul liceului, generalul maior Hristache {tef#nescu avea

o vorb#: “Am \ncredere \n tine, tinere!”. Ce puteai spune?! Te f#ceai de r@s dac# gre[eai.Dirigintele meu (,,pe vremea mea> alt# vorb# din b#tr@ni), domnul profesor Dumitru Stan,de matematic# ( nu erau “dirigu’” [i “mate”) era foarte apropiat de noi [i discutam de toate.Dom’ diriginte ne spunea de toate, de la via]a \n cazarm# p@n# la rela]iile cu fetele de afar#.Sunt numai doi, dar nu pot uita pe col. R#b#cel, loc]iitorul comandantului, o ]inut#impecabil# care ne-a comandat la defilarea din 1973, mr. Vl#descu (Dumnezeu s#-1odihneasc#) care ne-a instruit 4 ani [i ne-a pretins reguli de comportare. De la el am copiatfotomontajul cu regulile de comportare \n cazarm#, \n afara ei, fotomontaj ce a fost instituitde mine prin toate unit#]ile pe unde am muncit. Nu pot uita pe mr. R#du] {tefan, comandantulde companie (nu cred c#-1 poate uita vreun elev) — model de omenie, pe lt. maj. Nour [ipe lt. Dumitrescu Mihai — modele de ordine [i disciplin#. Lista e mare....

10. Am luat aproape tot ce acum mi se pare foarte bun: exigen]#, omenie, disciplin#fermitate [i mai ales , corectitudine.

11. Cei mai mul]i dintre colegii mei sunt \n rezerv# . Dar le p#strez o amintire vie [iplin# de respect. Dintre “activi”, din aceea[i clas# mai suntem doi. Cel#lalt coleg este

444

mai “tare” ca mine. Dar \i port un respect deosebit, a fost [i este un exemplu pentru to]iai no[tri. Foarte bine preg#tit, dinamic, a reprezentat [i reprezint# un exemplu excelent.Este gl. mr. dr. Nicu] Valeriu, loc]iitor al {efului Statului Major General la aceast# dat#.

Sunt m@ndru c# sunt genera]ie de Liceu Militar cu mai mul]i, superbuni \n sistem.Recunosc c# nu am fost \n aceea[i clas# sau companie. Dar nu-l po]i uita pe gl. lt.

dr. Ghica Radu, gl. bg. dr. Co[codaru Ion, col (r.) Olaru Ion, col.(r) Dinu Mihai etc..Lista e lung#. Ar fi o nedreptate s# o continui...

12. Am urmat {coala Militar# de Ofi]eri activi “Nicolae B#lcescu” — arma infanterie,specialitatea v@n#tori de munte. Mi s-a p#rut atunci, cred [i acum c# nu am gre[it, c# erauna din cele mai dinamice [coli [i arme. Alergam dar \nv#]am. La vremea mea ni sespunea c# suntem “iepuri de c@mp”. Noi spuneam despre al]ii c# sunt “[obolani debirou” sau “creieri \ncin[i”. Problema este c# eforturile prelungite formeaz# coeziunea.{i acum sunt convins, c# lucrul \mpreun#, timp \ndelungat, pe vreme de “jale” (ploaie,viscol etc.) \nt#resc coeziunea, spiritul de echip#, prietenia, camaraderia. {coala Militar#mi-a \nt#rit convingerea c# un b#rbat adev#rat trebuie s# mearg# p@n# la cap#t.

13. Modelele mele. C@nd am f#cut stagiul de trup#, \n anul 3 de {coal# Militar#, unlocotenent mai “vechi” ca mine cu 3 ani mi-a spus cine este comandantul meu de pluton.Avea dreptate. Eram copie fidel# din punct de vedere al comportamentului. Cum s#-1uit pe comandantul de pluton: exigent, instruit, cizelat, studios, omenos. Domnul lt.B@rloiu Viorel, de v@n#tori de munte, m-a luminat p@n# la func]ia de comandant decompanie. C@nd am ajuns comandant de batalion am dat de colonelul ([i apoi generalul)B@rloiu, [ef de stat major de armat#. Mi - era o ru[ine ie[it# din comun c@nd dumnealuisau subordona]i de-ai domniei sale g#seau nereguli \n batalion. Viat# grea... S# tr#i]idomnule General!

Cine poate uita pe comandantul de batalion din anul 1 [i 2 din {coala Militar#\nseamn# c# a pierdut toate deprinderile ost#[e[ti. Lt. col. Nicolae R. loan (Dumnezeus#-l odihneasc#) - exemplu de lucru cu oamenii. {tia tot....

Po]i s#-l ui]i pe loc]iitorul pentru infanterie, cercetare [i v@n#tori de munte, col. JipaIonel?! Grav# eroare. Exemplu de comportare, un orator extraordinar... {i c@]i nu au fost...

14. Da, familia are un rol major. Dac# nu merge familia, nu merge nimic. C@nd amsus]inut examenul de admitere \n Academia Militar#, am f#cut consiliu de familie. Amzis: merg [i dau examen la Academie; sunt preg#tit, dar pot s# intru sau nu. Dac# nuintru nici o problem# dar r#m@n la un nivel mic. Dac# intru, 2 ani nu sunt acas#, dup#aceea Dumnezeu mai [tie unde voi merge dar sunt perspective de dezvoltare \n carier#.Familia a zis da, s# merg, vom vedea dup# aceea ce va fi, la nevoie te urm#m dar f# ceeace vrei [i sim]i c# e bine s# faci. Si-am intrat. A fost mereu al#turi de mine (nu \ntotdeaunafizic) [i totul a fost foarte bine. Le mul]umesc din nou pentru tot.

15. Mi-a pl#cut munca de comand#, munca cu soldatul. Am participat la activit#]i \neconomia na]ional#, la munci, agricole, Am \nv#]at foarte multe. Dar am fost mai multangajat in activit#]ile de instruire [i educare. Am comandat subunit#]i, [coli de grada]imilitari cu termen redus (militari care erau admi[i \n facult#]i ale sistemului na]ional de\nv#]#m@nt superior). Toate aceste activit#]i m-au [lefuit, m-au ”luminat” [i mi-au dat\ncredere c# pot face fa]# cu succes tuturor sarcinilor existente \n Armata Rom@niei. Mi-am dat seama c#, dup# o preg#tire temeinic#, pot face fa]# oric#ror \ncerc#ri de instruire.

445

16. Mi-au pl#cut Armele _ntrunite. Toat# aceast# problem# m-a determinat s#-nv#]detalii, f#r# doctorate, masterate etc. Dar sunt convins c# pot face fa]# provoc#rilor.

17. R#spunsul este la punctul 16...18. Totul este perfect. Avem rezerv# de cadre super preg#tite. Avem militari preg#ti]i

[i policalifica]i. Am o propunere: experien]# la trupe! Este bine, este justificat# o marj#de c@]iva ani la trupe dar cred c# este bine pe e[aloane: 3 -4 ani la companie, 4 -5 ani labatalion, 4 ani la brigad# [i putem avea militari foarte bine instrui]i. Este posibil# scurtareaperioadelor dar cine a mai v#zut trup# e altceva...

19. Armata te face om dac# o respec]i [i-]i faci treaba. Am \nv#]at [i am culesrespect, onoare, demnitate, cinste [i corectitudine....

Cu timpul cred c# a[a va fi [i omenirea, plin# de cinste [i respect. Mai dureaz#, suntconvins, dar conflictele nu se pot rezolva dec@t cu calm [i comunicare.

20. Complicat# g#sirea unui r#spuns corect. Dup# p#rerea mea, a fi comunitar\nseamn# a avea acelea[i drepturi [i \ndatoriri. Dac# nu realiz#m echilibrul nu avem cevorbi despre comunitate. Nu putem g@ndi to]i la fel. Nu to]i ne-am n#scut \n condi]iiegale. Dar putem avea un comportament comun, iar asta cere timp, r#bdare, perseveren]#,tenacitate [i corectitudine.

21. Comandantul meu de batalion din {coala Militar# avea o vorb# “armata estegrea pentru c# este frumoas# [i este frumoas# pentru c# este grea”. Mult adev#r. Mi-amales cariera \n mod lucid, f#r# influen]e mai mult sau mai pu]in subiective. Tuturor lespun s#-[i fac# treaba temeinic, p@n# la cap#t. Este foarte simplu.

GENERAL LOCOTENENT DR. DAN GHICA RADULoc]iitorul [efului Statului Major General

OPERA}II _N INFORMA}II {I INFORMA}II _N OPERA}II

Cu siguran]# am s#-mi surprind camarazii m#rturisind c# mi-am \ncercat norocul laLiceul militar din Breaza dorind, de fapt, s# m# fac... marinar. Cu acest g@nd am trecutpeste \mpotrivirea familiei [i, mai ales a tat#lui, fost ofi]er, trecut \n rezerv# pentru

446

probleme de dosar, [i m-am prezentat la examen. Nu [tiu ce-mi \ndreptase mai multpa[ii spre Breaza. S# fi fost pove[tile despre bunicii mei care luptaser# \n cele dou#r#zboaie mondiale, unul dintre ei chiar la Cotul Donului, s# fi fost admira]ia pentru ta]iiunor colegi de-ai mei din general#, care erau militari, sau istorisirile unui prieten altat#lui meu, fost comandant al Bricului Mircea? Poate c@te pu]in din fiecare. Nu [tiu cusiguran]#, dar cert e faptul c# am fost admis cu nota 9.20, al 6-lea din peste o mie decandida]i.

Dar pe c@t de mare mi-a fost bucuria admiterii, pe at@t de mare a fost provocareace a urmat. O dat# intrat pe poarta liceului, entuziasmul meu a \nceput s# sc@r]@ie.Regulile mi se p#reau prea stricte, regulamentele, prea dure, [i priva]iunile, preacomplexe pentru v@rsta noastr#. _n plus, nu g@ndeam numai eu a[a, ci [i colegii mei declas#. Avusesem “[ansa” s# nimeresc [i \ntr-o clas# de englez# avansa]i, \n majoritateformat# din bucure[teni, care prin natur# erau mai nonconformi[ti, mai r#sf#]a]i [imai greu adaptabili rigorilor vie]ii cazone. A[a a ajuns clasa mea, clasa a 9 a F, s# fieperceput# ca o clas# rebel#. Eram considera]i atipici: nu respectam programul de studiu,d#deam spectacole \n dormitor, parc# ceva ne m@na de la spate s# facem tot ce erainterzis. Ca dovad# a stilului nostru mai “altfel”, am avut [i c@te 5 dirigin]i simultan [idoi ofi]eri responsabili cu disciplina... _mi sunt \nc# proaspete \n minte imaginile cumaiorul Vl#descu [i colonelul Oprina, de la contrainforma]ii, care se str#duiau s# neaduc# pe linia de plutire. Mi-aduc aminte [i de stilul sf#tos, pl#cut [i abil alcomandantului, generalul Cristache {tef#nescu, fost comandant [i la C@mpulungMoldovenesc, care \ncercase [i el din r#sputeri s# ne fac# baie]i buni. Degeaba! Eu [icolegii mei, printre care fo[tii secretari de stat din MApN, Sorin Encu]escu [i CorneliuDobri]oiu, insistam pe o direc]ie... gre[it#. Mai \n glum#, mai \n serios, nimic dincomportamentul [i atitudinea noastr# nu prevestea c# vom urma o carier# militar# at@tde lung# [i performant#. Mai mult, spre sf@r[itul clasei a X-a, eu am realizat c# nu m#reg#sesc \n profilul unei cariere militare [i chiar am vrut s# depun armele. A fost unmoment de r#scruce pentru mine [i, singur, f#r# a cere sfatul cuiva, am decis s# continui.Ce se \nt@mplase… Citeam foarte mult [i, \ncet, \ncet, am descoperit ce \nseamn#cercetarea-diversiunea [i for]ele speciale. M-a atras aceast# specialitate f#cut# pentruoameni dispu[i la sacrificiu [i \n mintea mea a \ncol]it g@ndul de a m# dedica acestuidomeniu. A[a c# din clasa a XI-a am redus motoarele \nv#]#turii [i am \ncercat s# afluc@t mai multe despre acest domeniu care m# fascina, citind toat# literatura de specialitatedin biblioteca liceului. Practic, salvarea carierei mele a venit din... cercetare. {i, \ntr-adev#r, via]a [i cariera de ofi]er cerceta[ m-au \nv#]at ce \nseamn# modestia, perse-veren]a, lucrul \n echip#, importan]a fiec#rui coleg, a fiec#rui camarad \n asumareariscurilor fiec#rui tip de misiune, at@t pe timpul exerci]iilor, al aplica]iilor, dar, \n moddeosebit, \n situa]ii reale. Am \nv#]at s#-mi p#strez demnitatea de ofi]er al ArmateiRom@ne \n orice situa]ie sau context, chiar [i atunci c@nd st#team \n noroi [i z#pad#zile \ntregi, \n mun]i, \n poligoane sau pe malul Dun#rii.

Revenind la perioada Breaza, g@ndindu-m# retrospectiv, recunosc faptul c# \n ansam-blu via]a [i cariera militar# mi-au fost marcate de Liceul militar. Experien]a celor 4 ania fost fundamental# pentru mine. _n Liceul militar mi-am format cultura general# [i am\nv#]at ce \nseamn# patriotismul, dragostea de ]ar# [i respectul fa]# de istoria neamului, un

447

model pentru noi fiind profesorul de istorie, Mih#ilescu, c#ruia noi \i spuneam “Fus-cus”, pentru c# avea o figur# de roman clasic. Am \nv#]at ce \nseamn# respectul, prietenia,camaraderia, sentimentul apartenen]ei la o genera]ie cu acelea[i fr#m@nt#ri, c#ut#ri, vise,idealuri. Practic \n Liceul militar am deprins toate valorile care m-au c#l#uzit apoi \nvia]#.

Fa]# de to]i colegii mei am sentimente de stim# [i respect. Ne-au unit provoc#rile lacare am fost expu[i, am \nv#]at unii de la al]ii [i permanent ne-am sprijinit pentru a trecepeste problemele sociale \nt@mpinate. Cu 20 dintre ei am r#mas coleg [i la {coala militar#de ofi]eri activi “Nicolae B#lcescu” din Sibiu. {i cu adev#rat m-am bucurat c# am alescariera militar# c@nd, din 400 de tineri ofi]eri, am fost selec]ionat \n plutonul de cercetareformat din 29 de oameni. _n {coal#, i-am avut ca modele pe lt. Florian Dumitru, care ne-afost comandant de pluton, [i pe colonelul Costic# Gavril#, lector, care ne-a insuflatdragostea pentru specialitatea cercetare.

Dup# {coal#, am \nceput s# urc \n carier# treapt# cu treapt# [i marile provoc#ri nus-au l#sat a[teptate. Am participat la opera]iunile de c#utare-salvare dup# cutremuruldin martie 1977 din postura de elev sergent, loc]iitor al comandantului plutonului decercetare, [i am fost puternic impresionat de tragediile \nt@lnite. Revolu]ia din 1989 afost un moment fierbinte din cariera mea. Ca [ef de stat major al Regimentului 23Mecanizat am asigurat paza a dou# baraje din Mun]ii Apuseni, de a c#ror protec]iedepindeau ora[ele Cluj-Napoca [i Oradea. Alt moment-cheie a fost mineriada din 1990,c@nd, \n calitate de comandant al batalionului de cercetare, prin informa]iile furnizate,am prevenit decizia de scoatere a Diviziei de tancuri pe str#zile Bucure[tiului.

Dar cea mai spectaculoas# [i substan]ial# experien]# din cariera mea r#m@ne misiuneadin Irak. Am fost primul general rom@n care a ac]ionat \ntr-un comandament de for]#multina]ional# la nivelul unui teatru de opera]ii. Acolo am tr#it [i ca martor, [i ca actor,multe momente de r#zboi modern adev#rat. Irakul a fost pentru mine o “academie peviu”, unde am cunoscut cultura organiza]ional# [i educa]ia de tip american. La finalulmisiunii, am tr#it chiar un paradox: pur [i simplu mi-a p#rut r#u c# plec [i c# nu voi maifi al#turi de camarazii mei.

Evolu]ia mea profesional# a fost marcat# de munca de informa]ii, de opera]ii [icomand#. Am f#cut opera]ii \n informa]ii [i informa]ii \n opera]ii.

Dincolo \ns# de str#duin]ele profesionale, nu a[ fi ajuns ceea ce sunt ast#zi f#r#sprijinul necondi]ionat al familiei mele. Pu]ini [tiu c# \n spatele unor cariere militare desucces se afl# sacrificiile familiilor care sunt duble fa]# de sacrificiile noastre. Regret dinsuflet c# nu am putut s# fiu al#turi de fiica [i fiul meu exact atunci c@nd ei au avut maimare nevoie de sprijinul meu. Practic, c@nd porne[ti pe un astfel de drum, nu-]i maiapar]ii, e[ti dedicat profesiei trup [i suflet [i \ncerci zi de zi s# nu-]i dezam#ge[ti [efii,colegii de genera]ie, camarazii \n general.

Acum, cu to]ii, travers#m o perioad# foarte dificil# [i este nevoie de mult devotament[i d#ruire pentru a g#si solu]ii la provoc#rile actuale. G@ndul genera]iei mele se \ndreapt#spre genera]ia t@n#r#. Este singura resurs# pe care o avem la dispozi]ie f#r# nici un fel delimit#ri. Ofi]erii de ast#zi sunt mult mai pragmatici, vor s#-[i construiasc# traiectoriile\ntr-un mediu competitiv, institu]ia militar# fiind \n permanent# concuren]# cu institu]iilecivile [i cu alte armate. Ei [tiu c# \n timpurile noastre o carier# militar# nu se mai poate

448

baza doar pe preg#tirea militar#. Un decident militar trebuie s# fie deschis la provoc#rilevie]ii sociale, sub toate aspectele, pentru c# instrumentul militar nu mai poate fi folositca unic instrument. El trebuie s#-[i pun# \n valoare alte capabilit#]i dec@t cele de comand#pentru a gestiona un conflict [i, mai ales, o situa]ie post conflict.

Pe cei care se afl# acum pe b#ncile Liceului militar \i \ndemn s# fie perseveren]i [is#-[i construiasc# evolu]ia \n carier# pe onoare, credin]# [i spirit de sacrificiu, pe valorilena]ionale, \n special, [i pe valorile democra]iei \n general.

Date personale:Data na[terii: 13.09.1955Locul na[terii: localitatea Topoloveni, jude]ul Arge[Na]ionalitatea: rom@n#Starea civil#: c#s#torit, doi copiiEduca]ie [i formare:2010 – Conferen]iar universitar;2009 – Doctor \n [tiin]e militare [i informa]ii;2007 – Cursurile de preg#tire a personalului didactic de la Universitatea Bucure[ti;2005 – Curs pentru generali [i ambasadori, Colegiul NATO, Roma [i Bruxelles;2005 – Curs de specialitate al Institutului de Ap#rare al Managementului Asisten]ei

de Securitate al SUA;2005 – Masteratul “Puterea executiv# [i administra]ia public#” la SNSPA, Bucure[ti;2002 – Cursurile Colegiului Na]ional de Ap#rare;2001 – Cursul de opera]ii \ntrunite [i multina]ionale;1999 – Curs de terminologie militar# \n limba turc# organizat \n Turcia;1997-1998 – Curs intensiv de limba turc#;1995 – Cursurile Colegiului Superior de Stat Major;1988 – Curs specializare \n domeniul organiz#rii mobiliz#rii;1987 – Cursurile Facult#]ii de arme \ntrunite [i tancuri, specialitatea arme \ntrunite,

din Academia Militar#;1983 – Curs perfec]ionare ofi]eri nou numi]i \n func]ie la Compania cercetare;1979-1980 – Curs intensiv de limba rus#;1977 – {coala militar# de ofi]eri activi “Nicolae B#lcescu”, arma infanterie,

specialitatea cercetare;1974 – Liceul militar “Dimitrie Cantemir”, Breaza.Experien]# profesional#:– la 29 noiembrie 2010, a fost avansat general-locotenent;– de la 16 ianuarie 2011 – loc]iitor al [efului Statului Major General;– martie 2009-ianuarie 2011 – [eful Statului Major al For]elor Terestre;– mai 2008-martie 2009 – comandantul Comandamentului Opera]ional _ntrunit

“Mare[al Alexandru Averescu“;– noiembrie 2007-mai 2008 – [eful Direc]iei structuri [i planificarea \nzestr#rii a

Statului Major General;– aprilie 2006-noiembrie 2007 – comandantul Comandamentului For]elor Terestre;– noiembrie 2006-iunie 2007 – loc]iitor al [efului Statului Major [i [ef al opera]iilor

coali]iei \n Comandamentul For]ei Multina]ionale din Irak (MNF-I);

449

– decembrie 2004-aprilie 2006 – director al Statului Major al For]elor Terestre;– noiembrie 2003–decembrie 2004 – comandantul Brig#zii 282 Mecanizate “Unirea

Principatelor“;– iulie 2000-noiembrie 2003 – [eful Serviciului opera]ii din Statul Major al For]elor

Terestre;– octombrie 1998–iulie 2000 – [eful Sec]iei informa]ii din Comandamentul Armatei

I;– iulie 1996–octombrie 1998 – ofi]er specialist \n Direc]ia informa]ii militare a

Statului Major General;– martie 1994-iulie 1996 – [eful sec]iei opera]ii la Corpul 1 Armat#;– iunie 1992-martie 1994 – [eful Biroului opera]ii [i preg#tire pentru lupt# la

Comandamentul Diviziei 1 Mecanizate;– mai 1990-iunie 1992 – comandantul Batalionului 117 Cercetare din Divizia 57

Tancuri;– martie 1990- mai 1990 – comandantul Regimentului 10 Mecanizat;– aprilie 1988-martie 1990 – [ef de stat major la Regimentul 23 Mecanizat;– august 1987-aprilie 1988 – ofi]er de stat major \n Biroul cercetare la Divizia 11

Mecanizat#;– septembrie 1985-august 1987 – ofi]er elev la Academia de _nalte Studii

Militare;– august 1977-septembrie 1985 – comandant companie, ofi]er de stat major [i cenzor

militar, comandant grup cercetare, comandant de pluton cercetare la Batalionul 336Cercetare din Divizia 57 Tancuri.

Distinc]ii [i decora]ii:– Ordinul na]ional “Steaua Rom@niei” \n grad de Cavaler;– Ordinul na]ional “Pentru Merit” \n grad de Cavaler;– Ordinul “Virtutea Militar#” \n grad de Cavaler;– Emblema de Onoare a Armatei Rom@niei;– Emblema Onoarea Armatei Rom@niei;– Legiunea de merit a SUA;– Emblema de Onoare a Statului Major General;– Emblema de Onoare a For]elor Terestre;– Emblema de Onoare a For]elor Aeriene;– Emblema de Onoare a For]elor Navale;– Emblema de Onoare a Informa]iilor pentru Ap#rare;– Emblema de Onoare a Comunica]iilor [i Informaticii;– Emblema de Onoare a Logisticii;– Emblema de merit “{tiin]a Militar#” cls. I.Limbi str#ine cunoscute:–Englez#, turc#, rus#.

450

GENERALUL DE BRIGAD~ DR. HERMENEANU VASILE“ASCULT~ SFATUL {I PRIME{TE _NV~}~MINTELE PENTRU A FI

_N}ELEPT _N ZILELE CE VOR VENI”(Vechiul Testament, Regii, Pildele lui Solomon,9:10)

1. Prima idee care mi-a venit \n minte la lecturarea acestui chestionar, dup# ce,\n prealabil, citisem din scoar]# \n scoar]# primul volum al “Piramidei Cantemiriste”,a fost una de ordin statistic. Trec@nd \n revist# numele mai multor generali ai ArmateiRom@ne \n str@ns# conexiune cu locurile natale, am constatat o densitate mai mare\n anumite zone geografice (de exemplu: zona C\mpulung Moldovenesc – Ruc#r –Pite[ti; zona Foc[ani – Br#ila – Gala]i etc.) [i o foarte slab# reprezentare \n alte zoneale ]#rii printre care se num#r# [i jude]ul Tulcea \n care se g#se[te locul meu natal.Mi-aduc aminte c# prin anii ’80 – ’90 se vorbea de “satul cu generali” cu referire lacomuna Boroaia, jude]ul Suceava, din care proveneau nu mai pu]in de [apte generali.A[ putea spune c# acesta ar fi unul din motivele pentru care am ales cariera militar#(dar pe atunci nu cuno[team aceste lucruri [i nici nu [tiam prea multe despre via]amilitar#).

M-am n#scut la 16 martie 1956 \n comuna Topolog, jude]ul Tulcea, \ntr-o zon# \ncare nu sunt amplasate obiective sau unit#]i militare care s#-mi atrag# aten]ia sau s#m# motiveze pentru aceast# alegere. Nici \n familie nu am avut rude \n cadrul armateicare s#-mi insufle din copil#rie aceast# pasiune. P@n# prin clasa a [aptea, p#rin]ii meinu-[i f#cuser# un plan pentru viitorul meu, iar eu cu at@t mai pu]in. Totu[i, mama, careera extrem de exigent# \n privin]a educa]iei mele, interes@ndu-se aproape zilnic desitua]ia mea [colar#, mi-a spus c# la na[tere ursitoarele mi-au prezis c# voi ajunge un“om de stat”. Nu [tiam eu prea bine ce \nseamn# acest lucru p@n# c@nd, \ntr-o zi, s-aanun]at \n [coal# [i \n comun# vizita unui general din armat# care era [i membru \nMarea Adunare Na]ional#. Acesta m-a impresionat a[a de tare prin ]inut#, atitudine,prestan]# etc. \nc@t n-am ezitat s#-i spun mamei c# a[ vrea s# fiu ca el. Tata, care

451

fusese pe front \n cel de-al doilea r#zboi mondial, auzind discu]ia, a zis c# sunt preafirav ca s# suport greut#]ile [i priva]iunile serviciului militar, \ns# mama a avut ultimulcuv@nt \n cas#, a[a c# hot#r@rea de a merge la Liceul militar era luat#. Mai vreau s#adaug c# decizia mi-a fost sus]inut# [i de majoritatea profesorilor de [coal# general#deoarece eram unul din elevii frunta[i (am luat premiul \nt@i \n to]i cei opt ani de[coal# general#).

Ast#zi, dup# aproximativ treizeci [i cinci ani de la sus]inerea examenului de admitere\n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, constat cu mare satisfac]ie c# educa]ia primit# \nfamilie de la p#rin]ii mei (oameni simpli de la ]ar#) coroborat# cu cea insuflat# de dasc#liimei din [coala primar# [i liceu, a reprezentat piatra de temelie a form#rii [i deveniriimele ca ofi]er de carier#. Profit de acest prilej pentru a le mul]umi din suflet prinintermediul acestei lucr#ri.

2. Impactul cu mediul militar n-a fost a[a cum m# avertizaser# anumite persoane –dur, greu de suportat- datorit# faptului c# eram obi[nuit din mediul familial [i [colar cuordinea, punctualitatea [i disciplina, calit#]i ce m-au ajutat foarte mult s# m# adaptez cuu[urin]# noilor condi]ii [i s# m# integrez \n cadrul noului colectiv.

3. Am r#mas cu amintiri frumoase din anii adolescen]ei de “cantemirist”, uneledintre ele destul de hazlii care \mi fac pl#cere s# le povestesc pentru c# \mi trezescsentimente de nostalgie fa]# de primii mei comandan]i, profesori sau colegi, c@t [i fa]#de locurile \n care mi-am petrecut anii adolescen]ei. _n acest context am s# v# relatez osecven]# petrecut# \n sala de mese a unit#]ii pe timpul unei vizite inopinate acomandantului liceului.

Era ora la care serveam masa de pr@nz \ntr-o sal# destul de mare [i frumos amenajat#\n prezen]a subofi]erului responsabil cu hr#nirea, plutonier major de intenden]# Ezaru,care, \n ziua respectiv#, era [i subofi]er de serviciu pe blocul alimentar. Acesta, fiindfoarte milit#ros, \[i \ndeplinea atribu]iile cu mare con[tiinciozitate [i nu f#cea rabat de lanimic. A[a c# se plimba printre mese foarte ]an]o[, cu m@inile la spate ca “un coco[ careare grij# ca to]i pui[orii s# m#n@nce \n condi]ii optime”. Din c@nd \n c@nd se adresa cuexpresia deja celebr# \n liceu: “las# vorba, tovar#[e elev…”! Deodat# \[i face apari]ia \nsala de mese comandantul liceului, cu o ]inut# impecabil#, \nso]it de [eful intenden]ei [iofi]erul de serviciu.

- Aten]iune! … strig# regulamentar plutonierul major Ezaru care \l v#zuse primul pecomandant dar nu prea a fost luat \n serios de c#tre elevi. _n continuare \n sal# erag#l#gie [i z#ng#nit de vesel#. V#z@nd c# nu a fost receptat a[a cum era normal, subofi]erula apelat atunci la o formul# original#, mai pu]in regulamentar#, dar mult mai eficient#:

- Aten]iuuuneee, b#i!... a intrat comandantul…!!! Abia atunci s-a f#cut lini[te deplin#[i … a urmat raportul tare [i cu un accent r@r@it:

- Tovar#[e colonel, la masa de pr@nz se serve[te ciorbi]# de peri[oare…- Bine, tovar#[e Ezaru, [i-i \ntinde m@na pentru salut. Ezaru, nimic, cu m@na la

caschet#, continu#:- … iahnie de fasole boabe …- Bine, bine, continua]i, a zis comandantul gr#bindu-se [i cu m@na \ntins# \nc# spre

subofi]er. Dar acesta, nimic. Datoria era datorie. Ac]iona ca soldatul japonez. Trebuia cuorice pre] s# termine raportul [i atunci urmeaz# finalul apoteotic:

452

- … [i compooot!!- Bravo, acum cred c# pot s# m#n@nce, a zis comandantul sc#p@ndu-i un z@mbet

discret.Desigur c# eram la v@rsta la care speculam orice, iar atunci c@nd unii dasc#li sau

[efi ai no[tri mai “gre[eau”, imediat erau “taxa]i”. Expresiile acestora constituiau adev#rateperle pe care unii colegi le contabilizau \n carne]elele cu amintiri. Unele dintre ele maicircul# [i acum:

- Ce face]i aici, tovar#[i elevi?, \ntreab# ofi]erul de serviciu.- Ascult#m muzic# la magnetofon, tovar#[e maior.- Bine, bine, dar s# nu prinde]i posturi str#ine.Sau, la sala de sport, \n afara programului:- Ce face]i aici, tovar#[i elevi?- Flot#ri, tovar#[e c#pitan.- Aduce]i-le la cancelarie, imediat.4. Prin anul doi au ap#rut \n liceu c@teva cazuri de hepatit#, apoi num#rul acestora

a crescut [i s-a instituit carantina. Cei suspec]i au fost izola]i la infirmeria liceului, iarceilal]i erau monitoriza]i zilnic. Teama era a[a de mare la nivelul conducerii pentru c#zilnic se efectuau instructaje, se explicau cauzele [i simptomele bolii [i se dispuneaum#suri severe de igien# personal# [i colectiv#. Ni s-a spus c# principalul indiciu alapari]iei bolii era \ng#lbenirea globului ocular, coroborat# cu o stare de oboseal#prelungit#. Din acest motiv \n companie se instaurase o adev#rat# psihoz#. Fiecareavea oglinda \n buzunarul de la veston [i-mi aduc aminte c# foloseam orice prilej s#“ne verific#m ochii”. Pentru mine a fost un adev#rat chin. Dup# trei – patru zileajunsesem s# nu mai disting bine albul de galben. _n mintea mea totul era galben,p@n# [i oglinda. Nu mai aveam poft# de m@ncare [i eram convins c# m-am \mboln#vit.Am \ntrebat mai mul]i colegi de clas# cu privire la simptome, dar [i ei erau confuzi, cuexcep]ia lui Avram C#t#nici, care mi-a zis s# stau lini[tit c# nu am nimic [i m-a chemats# m@nc#m \mpreun# “ceva slan# ardeleneasc# cu ceap#”. Nu l-am crezut a[a c# amfost la infirmerie s# m# vad# doctorul care, dup# o mic# investiga]ie mi-a confirmat c#nu am nimic, c# sunt s#n#tos [i c# totul este doar \n imagina]ia mea, iar dac# continuis# g@ndesc negativ cu siguran]# m# voi \mboln#vi cur@nd. Mi-a mai spus ceva despreipohondrie, un termen pe care nu l-am \n]eles dec@t mult mai t@rziu [i c# singura calede ac]iune era s# g@ndesc pozitiv.

De atunci am \nv#]at s# fiu optimist [i \ncrez#tor \n via]#. {i am reu[it. Visul de adeveni general m-a c#l#uzit de pe b#ncile liceului militar, p@n# la gradul de colonel.Acesta a fost ca un fel de “fata morgana” \n decursul carierei mele. Cu c@t \l vedeam maiaproape sau \l percepeam ca fiind mai realizabil, cu at@t se dep#rta mai mult. Dar eu nu m-am resemnat [i, iat# c# atunci c@nd m# a[teptam mai pu]in, \n anul 2009, a venit [i gradulde general ca o \ncununare a activit#]ii mele de peste treizeci [i unu de ani ca ofi]er.

5. De[i eram la o v@rst# foarte fraged# [i nu aveam rezisten]a psihic# [i fizic# necesar#pentru a face fa]# exigen]elor vie]ii militare, de[i \n primele s#pt#m@ni de [coal# existaucircumstan]e [i argumente destule s# renun], totu[i, ceva \n interiorul meu m# \ndemnas# fiu \ncrez#tor, s# rezist [i s# continui. Cred c# era acel sentiment de ru[ine fa]# dep#rin]i, de rude [i de colegii mei de [coal# general#, fa]# de oamenii din sat care aveau

453

\ncredere \n mine. {i cred c# nu i-am dezam#git prin d@rzenia [i hot#r@rea mea de acrede \n viitorul meu [i de “a lupta” cu greut#]ile vie]ii \nc# de la v@rsta de patrusprezeceani. {i Dumnezeu m-a ajutat pentru c#, a[a cum m-au \nv#]at mama [i bunica, I-amcerut mereu sprijinul.

Privind retrospectiv la acea perioad# constat cu surprindere c# de[i nu-i citisempe Clausewitz [i pe Sun Tzu, aplicasem unul din principiile de baz# ale luptei armate(concentrarea eforturilor). Asta \nseamn# c# din momentul \n care mi-am stabilitobiectivul trebuie s# fac tot ce \mi st# \n putere pentru \ndeplinirea lui. Unii dintrecolegii mei au cedat [i au renun]at la cursurile liceului, transfer@ndu-se la institu]iicivile. De ce nu ne atingem uneori ]elurile pe care ni le stabilim? Pot exista multemotive, dar, generalul prusac Carl von Clausewitz eviden]iaz# unul important:“\ncerc#m s# facem prea multe lucruri deodat#, \n loc s# le facem \ntr-o anumit# ordine”.El recomand# s# urm#rim un singur ]el decisiv folosind toate resursele de care dispunem[i s# nu le dispers#m \n mai multe direc]ii. {i Napoleon Bonaparte recomand# s# nepreocup#m de lucrurile importante, pentru c# cele m#runte se vor regla singure. Marelestrateg francez ne mai spune c# dac# vrei s# fii un “mare general”, atunci trebuie “s#p#strezi bine definit obiectivul \n fiecare moment [i s# faci ca toate eforturile s#convearg# spre acel obiectiv”.

6. Am \nceput acest chestionar cu un moto semnificativ care \n opinia meareprezint# chintesen]a \ntregului proces instructiv educativ de formare a caracterelor[i de preg#tire a viitorilor ofi]eri de carier# ai Armatei Rom@ne. Pentru mine perioadacantemirist# a reprezentat “piatra de temelie” a preg#tirii mele ca viitor ofi]er [i general.Port un respect profund primilor mei comandan]i [i dasc#li din liceul militar. De la eiam aflat c# \nv#]#tura este cea care face diferen]a dintre competen]# [i incompeten]#sau dintre succes [i e[ec.

7-8. Generalul american George C. Marshall ne spune c# “moralul reprezint#, \nesen]#, o stare de spirit, o stare mental# [i emo]ional# pe care o are un individ privinda[tept#rile legate de el”. Iar \n liceul militar to]i elevii eram anima]i de aceast# stare despirit care, \ntr-o accep]iune general# a devenit ulterior “spiritul cantemirist”. Cred c#nu gre[esc c@nd afirm c# acest spirit a devenit un laitmotiv pentru majoritatea elevilorliceului, c#l#uzindu-ne pa[ii de-a lungul carierei militare pentru c# reprezentachintesen]a valorilor umane acumulate \n acea perioad#. Spiritul cantemirist nu poatefi privit dec@t \n str@ns# leg#tur# cu disciplina, competi]ia, competen]a, curajul, datoriaetc.

9-11. Desigur c# “spiritul cantemirist” evocat anterior era imprimat \n primul r@ndde comandan]ii [i personalul didactic din liceu, de profesorii, dasc#lii [i educatorii no[tri.Prin nivelul lor de preg#tire profesional# [i de cultur# general#, prin experien]a [iresponsabilitatea asumat#, ace[tia au contribuit, pe de o parte la ridicarea [i men]inereaprestigiului liceului, iar pe de alt# parte la educarea [i formarea noastr# ca viitoriprofesioni[ti ai Armatei Rom@niei.

Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza a format caractere. Prin dasc#lii s#ia modelat [i [lefuit comportamentul tinerelor “ml#di]e” ce aveau s# ajung# marii “stejari”de mai t@rziu. _n acest context generalul francez Jomini spunea \ntr-una din c#r]ile saledespre r#zboi c# asocierea dintre “competen]# [i un caracter remarcabil formeaz# un

454

mare conduc#tor”. Desigur c# de la to]i comandan]ii [i dasc#lii din acea perioad# amavut ce \nv#]a [i re]ine pentru mai t@rziu, fapt pentru care doresc s# le aduc mul]umiri [is#-i asigur de stima [i respectul meu pentru c# [i-au dedicat via]a [i cariera unui scopat@t de nobil. Dac# ar fi s# nominalizez i-a[ cita pe to]i pentru c# fiecare a avut rolul s#u,dar m-a[ opri la dou# exemple care au constituit pentru mine adev#rate valori profesionale[i morale, adev#rate modele de urmat \n via]#. Din r@ndul cadrelor militare \l amintescaici cu mult respect pe colonelul Gheorghe R#b#cel \ntotdeauna pedant [i \ngrijit, calm[i st#p@n pe sine, cu o ]inut# impecabil# care-]i impunea \ntotdeauna respect [i totodat#\ncredere. Din r@ndul dasc#lilor civili, \n opinia mea, doamna profesoar# de limba rom@n#Claudia Giumanc#, diriginta clasei, a constituit pentru mine un adev#rat exemplu demnde apreciat [i urmat. Mi-au r#mas \n minte c@teva r@nduri scrise de domnia sa \n caietulde amintiri al elevului cantemirist Hermeneanu Vasile prin care a zugr#vit \n cuvinte“me[te[ugite” perioada deosebit de frumoas# a adolescen]ei:

“Po]i s# treci cu vedereaSoarele care se zbenguie[te nebunatic_n pletele tale;{i macii care \nfloresc \n fiecare zi_n obrajii t#i;{i miresmele fragede ce curg n#valnicDin potirul visurilor tale albeAbia sc#ldate-nt@ia oar#_n izvorul fermecat al min]ii?Po]i oare s# le ui]i?!”

_n mod sugestiv mi-am intitulat atunci acest caiet “G@nduri pentru mai t@rziu” sau“Amintiri de cantemirist” [i-l r#sfoiesc de fiecare dat# cu sentimente de bucurie.

12-14. _n primii ani de liceu am fost atras de “farmecul infanteriei” despre care sespunea c# este “fabrica de generali”. Pe atunci credeam c# to]i generalii proveneau de lainfanterie deoarece aveau culoarea ro[ie la caschet#, petli]e [i vipu[ca pantalonilor. Nuv#zusem nici un general cu vipu[ca verde sau neagr#. Am glumit. Nu cred c# acesta afost motivul principal ci faptul c# la infanterie ai mai mult spa]iu de mi[care [i libertatede ac]iune fa]# de armele tehnice unde trebuie s# fii legat de un anumit loc (birou,laborator etc.) [i dedicat \ndeosebi unor activit#]i statice.

{coala Militar# de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” din Sibiu a constituit pentrumine o a doua etap# important# \n cariera mea profesional#. Aici m-am format cainstructor, educator [i pedagog militar pun@nd accent mai mare pe dezvoltareaabilit#]ilor metodice necesare unui locotenent, viitor comandant de pluton. {i \n aceast#perioad# am beneficiat de comandan]i, instructori [i profesori eminen]i care mi-auinfluen]at cariera [i c#rora le datorez respectul cuvenit. Dintre ace[tia \mi face pl#ceres#-i amintesc pe coloneii Biri[ [i Fr#toaica, pe comandantul batalionului Batschi, pecomandan]ii de companii [i plutoane: Diaconescu Neculai, Chiriac Mihai, DreptateEmil, Cioara Voicu [i al]ii. De la comandantul meu de pluton [i, ulterior, de companie,am \nv#]at \n acea perioad# despre puterea exemplului personal. Mi-aduc aminte c#nu era activitate pe care s# o conduc# [i s# nu fie el \nsu[i primul executant \n frunteaplutonului dup# ce, \n prealabil, zicea: “Face]i ca mine!”. Face]i o sumar# verificare [i

455

constata]i c@]i din comandan]ii de plutoane de ast#zi alearg# \n fruntea subunit#]ii lorsau c@]i \mbrac# primii masca contra gazelor atunci c@nd comand# “GAZE” pentrusubordona]ii lor.

Generalul american Jay Kelley le spunea comandan]ilor din subordinea saurm#toarele: “Putem s# le spunem tinerilor no[tri ofi]eri ce s# fac#, iar ei pot s# fac#lucrurile respective sau s# nu le fac#. Asta este exact ca atunci c@nd cre[ti copii. Ei suntaten]i la ceea ce facem noi. Vor face sau nu ce le spunem, dar cu siguran]# vor face\ntotdeauna ceea ce facem noi.”.

Nu pot trece mai departe peste aceast# perioad# f#r# s# eviden]iez acest spirit de\ntrecere, de competi]ie permanent# \ntre clase, \ntre plutoane [i \ntre companii care nemobiliza [i ne \nd@rjea s# fim mereu \n fa]#. De altfel, comandantul plutonului nostru,c#pitanul Diaconescu Neculai, nu concepea nici \n ruptul capului ca Plutonul 1 Infanteries# fie dep#[it \n vreo situa]ie sau domeniu de Plutonul 2 Infanterie, comandat de c#pitanulDreptate Emil. Se instituise [i o cup# pentru c@[tig#tori care, \n cea mai mare parte,st#tea \n vitrina noastr#, cu o singur# excep]ie: c@nd a fost luat# de plutonul rival pentruo s#pt#m@n#. Atunci a fost cu adev#rat o s#pt#m@n# “neagr#” pentru clasa noastr#.C#pitanul Diaconescu s-a sim]it r#nit \n orgoliul s#u, fapt pentru care \ntreaga perioad#nu a vorbit cu noi ci ne-a comandat numai prin semne [i semnale prin poligoanele dinValea S#punului, Poplaca [i altele. {i ce semnale!... {i ce noroi!...

15. Am absolvit [coala militar# \n anul 1978 [i \n cei peste treizeci de ani de activitateam \ndeplinit numai func]ii pe linie de comand# de mare r#spundere, antrenante [iprovocatoare, care m-au ]inut mereu conectat la realit#]ile militare [i mi-au permis ostr@ns# leg#tur# cu oamenii, cu bucuriile, greut#]ile, realiz#rile [i aspira]iile lor. Apreciezacest lucru ca pe o mare oportunitate \n cariera mea deoarece mi-a permis s# cunoscinstitu]ia militar# din interiorul ei [i nu de undeva dintr-un birou la un e[alon superior,rupt de realit#]ile de zi cu zi ale militarilor. Am urcat pe scara ierarhiei militare de latreapta cea mai de jos (locotenent – comandant de pluton) p@n# la cea mai de sus (generalde brigad# – comandant de brigad#) \ntr-o ascensiune logic#, fireasc#, pe baza experien]eiacumulate \n diferite func]ii la diverse e[aloane.

Despre preg#tirea profesional# acumulat# de ofi]erii rom@ni \n institu]iile militarede \nv#]#m@nt [i ulterior la cursuri sau \n cadrul activit#]ilor practice de instruc]ie,pot s# v# relatez o \nt@mplare petrecut# prin anii ‘90 pe timpul unei vizite dedocumentare \n S.U.A. \n cadrul unei delega]ii militare. La o unitate de geniu, petimpul desf#[ur#rii unui exerci]iu specific \ntr-un poligon din Nevada, un maior dinArmata S.U.A. \ncerca s# ne prezinte cu ajutorul unui laptop calculul volumuluilucr#rilor genistice [i a unor lucr#ri de distrugeri ce trebuiau efectuate de subordona]iis#i \n poligon dar, din p#cate, nu a putut deschide [i accesa baza de date din cauza\ntreruperii temporare a leg#turilor prin re]eaua satelitar#. Dup# scuzele de rigoaredin partea gazdelor unul din ofi]erii rom@ni din delega]ia noastr#, care era locotenentcolonel de geniu, a cerut permisiunea s# efectueze o parte din aceste calcule f#r#ajutorul computerului, cu creionul pe o coal# de h@rtie. Dac# pentru ofi]erul nostruaceast# sarcin# ea ceva banal [i uzual, adic# o activitate de rutin# exersat# de sute [imii de ori \n [coala militar#, academie [i la orice gen de aplica]ii practice, pentruamericani a constituit o surpriz# total#.

456

Generalul american Ridgway spunea \ntr-una din lucr#rile sale c# “Nu conteaz# c@tde bune sunt armele tale sau c@t de performante sunt echipamentele tehnice folositedac# oamenii din trup# nu sunt instrui]i [i nu au abilit#]i deosebite \n cunoa[terea [i\ntrebuin]area tehnicii de lupt#. _n acest caz nu ve]i avea o armat# eficient#.”. Am datacest exemplu pentru a demonstra \nc# o dat#, dac# mai era nevoie, c# instruirea reprezint#factorul esen]ial \n formarea [i devenirea profesional# a oric#rui militar. Iar ArmataRom@n# a avut [i are militari foarte buni profesioni[ti. Asta \nseamn# c# dac# re]eaua tade calculatoare cade, pe toat# perioada func]ion#rii ei tu nu e[ti \n afara competi]iei(luptei), ci ai mijloace alternative.

16-17. Continu@nd pe aceea[i idee afirm c# am fost [i sunt adeptul preg#tiriipermanente prin diferite forme pornind de la autoperfec]ionarea individual# [i p@n# lapreg#tirea prin doctorat. Desigur c# am urmat diferite cursuri de carier# [i de perfec]ionare\n ]ar# [i str#in#tate, Academia Militar# [i cursurile post-universitare absolut necesare \ncariera unui ofi]er profesionist. M-a interesat [i m# pasioneaz# [tiin]a militar# ca domeniugeneral [i, \n mod deosebit, studierea [i aprofundarea artei militare de la Sun Tzu [i p@n#\n zilele noastre. Mi-am \mbog#]it [i diversificat cuno[tin]ele \n acest domeniu pe timpulCursului Post-Universitar de Conducere Strategic# desf#[urat la Colegiul de R#zboi dincadrul Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare “Carol I”. Aici am avut privilegiul de a dialoga[i \mp#rt#[i opinii cu cele mai valoroase [i eminente personalit#]i ale comunit#]ii [tiin]ificedin ]ar# [i str#in#tate reu[ind s# devenim, dup# absolvirea cursului, adev#ra]i “intelectualisub]iri” a[a cum se exprima unul dintre profesorii de valoare ai colegiului, colonel profesoruniversitar doctor Lucian St#ncil#.

Am continuat preg#tirea prin doctorat \n cadrul Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare\n acela[i domeniu sub \ndrumarea distinsului general-locotenent profesor universitardoctor Teodor Frunzeti [i, \n anul 2008, am ob]inut titlul de “doctor \n [tiin]e militare”dedic@ndu-mi majoritatea timpului studiului [i cercet#rii [tiin]ifice \ntr-un domeniudeosebit de controversat al perioadei actuale: “Comanda [i controlul ac]iunilor militare\ntrunite pe teritoriul na]ional”.

18. Travers#m ast#zi cu to]ii o perioad# grea; at@t societatea uman# c@t [i institu]iilestatului, deci [i armata. Speciali[tii au denumit-o \n diferite feluri: reform#, schimbare,transformare, restructurare, tranzi]ie etc. Indiferent cum s-ar denumi ea, presupune\nnoire \n toate: at@t \n g@ndire, \n plan conceptual, c@t [i \n modul de ac]iune \n toatedomeniile de activitate. “Principiile valabile ieri nu se mai aplic#… trebuie s# g@ndim\n termenii viitorului.” spunea generalul american Henry Arnold. F#r# nici o \ndoial#c# mai mult dec@t orice altceva ne este team# de schimbare. A[a e natura uman#.Exist# chiar [i \n armat# un anumit confort \n a face lucrurile a[a cum au fost f#cuteele \ntotdeauna.

Un alt mare teoretician \n domeniul managementului din vremurile noastre, PeterF. Drucker, afirma c# “orice organiza]ie nu conteaz# c@t succes ar avea dac# continu# s#fac# ceea ce \i aducea succes \n trecut va e[ua \n cele din urm#”.

_n opinia mea reforma, adic# schimbarea, este necesar#. Dar nu orice schimbare.Nu po]i s# faci schimb#ri de dragul schimb#rii [i s# a[tep]i s# se \nt@mple lucruri bune.Po]i chiar s# ob]ii efectul opus. Am putea p#stra ceea ce s-a dovedit a fi valoros \n [coalarom@neasc#, tradi]ia armatei, cultura na]ional# [i spiritul rom@nesc. Peste aceast# funda]ie

457

am putea a[eza cu grij# elemente de noutate (concepte, strategii, tehnici, proceduri)reclamate de revolu]ia informatic#, tehnologia avansat#, precum [i din statutul nostru demembri ai NATO [i UE.

19-20. Pe m#sura evolu]iei societ#]ii omene[ti consider c# trebuie s# ne \ndrept#mast#zi c#tre o epoc# a p#cii [i prosperit#]ii, f#r# conflicte [i r#zboaie, cu o dezvoltareeconomic# corespunz#toare [i un nivel de civiliza]ie superior. Din p#cate evenimenteleactuale ne demonstreaz# contrariul: c# se accentueaz# conflictele (sociale, morale,militare, culturale, religioase etc.), iar r#zboiul sub diferitele sale forme (clasic, local,zonal, de descurajare, de men]inere sau impunere a p#cii etc.) tinde s# devin#omniprezent. Ne confrunt#m ast#zi cu forme noi, precum: r#zboiul informa]ional,economic, diplomatic, mediatic sau chiar r#zboiul \n ciberspa]iu. A[adar, se pare c#ne \ndrept#m spre o er# conflictual#, deosebit# fundamental de cele anterioare prinfaptul c# aceasta nu va fi caracterizat# doar printr-un sumum al violen]ei, ci, mai ales,printr-o integrare mai mult sau mai pu]in haotic# \n spa]iul fizic [i cel virtual a tuturorformelor de r#zboaie cunoscute sau necunoscute p@n# acum. Esen]a r#m@ne \ns#aceea[i: societatea omeneasc# nu va fi nici mai bun# nici mai rea dec@t a[a cum suntindivizii care o compun, iar r#zboiul apar]ine oamenilor [i entit#]ilor \n care ei tr#iesc[i va fi \ntotdeauna a[a cum sunt ei.

Poate de aceea \mi doresc o stare mai mare de siguran]# \ntr-un climat de lini[te,pace [i bun#stare economic# \n care oamenii s# fie mai calmi, mai apropia]i, mairesponsabili [i, de ce nu, mai predispu[i la lectur#, muzic# [i credin]#.

21. Crezul fundamental care m-a c#l#uzit permanent pe parcursul \ntregii cariere afost acela c# cea mai mare satisfac]ie o ai atunci c@nd reu[e[ti prin for]e proprii (munc#perseverent#, valoare, profesionalism, responsabilitate [i ata[ament fa]# de institu]ia \ncare lucrezi [i fa]# de oamenii cu care convie]uie[ti). Cu alte cuvinte, s# urci pe scaraierarhiei militare prin valoare [i s# ocupi o func]ie de conducere / responsabilitate pebaz# de merit [i nu din “\nt@mplare”. De aceea a[ dori s# transmit tuturor subordona]ilormei [i nu numai s# se preg#teasc# [i s# se perfec]ioneze continuu, s# aib# \ncredere \ninstitu]ia \n care lucreaz# [i s#-[i demonstreze eficien]a prin planuri simple, documentede calitate [i activit#]i bine organizate \n detrimentul birocra]iei excesive care tinde s#ne sufoce din ce \n ce mai mult. {i nu \n ultimul r@nd s# aib# \ntotdeauna mentalitatea de\nving#tori.

_n \ncheiere a[ dori s# mul]umesc colectivului de autori, precum [i tuturor celorlal]icare s-au implicat \n organizarea, redactarea [i elaborarea acestei lucr#ri pentru c# mi-audat posibilitatea de a realiza acest dialog cu cititorii.

Tuturor cantemiri[tilor le transmit cele mai frumoase g@nduri [i le doresc multsucces. A[a s# ne ajute Dumnezeu.

458

GENERAL DR. ION OPRI{ORSUCCESUL DURABIL SE OB}INE NUMAI PRIN MUNC~,

PERSEVEREN}~, RIGOARE {I P~STR^NDU-}I_N ORICE SITUA}IE INTEGRITATEA

1. M-am n#scut la data de 10 martie 1955 pe frumoasele meleaguri arge[ene, \ncomuna Deagurile, plaiuri natale cu influen]e determinante \n evolu]ia ulterioar#, \ntr-ofamilie de ]#rani gospodari, cu venituri medii, \n care p#rin]ii au ]inut ca noi, copiii, s#\nv#]#m [i “s# ajungem cineva”.

A[ezat# \n partea de sud a jude]ului Arge[, comuna Deagurile, a[a cum era cunoscut#\nainte de reforma administrativ# din anul 1968, a fost d#ruit# de Dumnezeu cu dealuri,lunci [i c@mpii, cu r@uri [i p@r@uri. Descoperiri \nt@mpl#toare sau rod al s#p#turilor arheologiceau dovedit c#, din vremuri str#vechi, omul a g#sit aici o zon# prielnic# de via]#.

Clasele I-VIII le-am urmat \n comuna natal#, fiind un elev cu rezultate foarte bunela \nv#]#tur#. Mi-aduc aminte c#, spre sf@r[itul clasei a VII-a, ne-a vizitat [coala unofi]er t@n#r, \mbr#cat \ntr-o unifom# militar# impecabil#, care ne-a vorbit despre LiceulMilitar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Ne-a ar#tat un album cu fotografii, cu elevi dela liceul militar \n uniform#, [i ne-a prezentat o serie de avantaje ale unei poten]ialecariere militare. _n perioada respectiv#, ca [i acum, Armata era bine apreciat#. Cadrelemilitare se bucurau de mult respect, astfel c# p#rin]ii mei mi-au insuflat aceast# dorin]#de a \mbr#]i[a cariera militar#.

Situa]ia material# modest# a familiei, mirajul lampasului ro[u, alb-albastrul uniformeicantemiriste [i dorin]a arz#tore de a \nv#]a \ntr-un liceu de prestigiu, precum cel militarde la Breaza, unde concuren]a la admitere era frecvent de 7-10 candida]i pe loc, m-audeterminat s# m# \nscriu la examen.

Testele de admitere au fost, prin complexitate, mai dificile dec@t cele specifice unuiliceu civil. Examenelor la matematic# [i la limba rom@n# li se ad#ugau probe medicale,sportive [i de dic]ie, iar faptul c# am reu[it s# le trec cu brio mi-a \nsuflat \ncredere \ndecizia mea.

459

_ncep@nd cu toamna anului 1970, am \mbr#cat uniforma cu lampasul ro[u de liceanmilitar. Din acel moment, via]a mea avea s# cunoasc# schimb#ri radicale.

2. Impactul cu mediul militar, ca t@n#r cantemirist, a fost destul de dur, \n puterniccontrast cu sentimentul de deplin# libertate de care m-am bucurat pe parcursul \ntregiicopil#rii. La Breaza, \ns#, a trebuit s# m# adaptez unui regim de tip internat, cu specificmilitar. Am p#[it \n aceast# via]# nou#, total necunoscut#, ce p#rea prea restrictiv# pentruun copil de 14 ani, cu timiditate [i, de ce nu, reticen]#. Totu[i, mi-a s#rit \n ajutor calitateamediului colegial \n care urma s# m# integrez. Constatarea faptului c# noii mei camarazierau foarte buni la \nv#]#tur# a f#cut s# existe \ntre noi o loial# concuren]#, mi-a trezitambi]ia de a \nv#]a [i a m# preg#ti pentru a-mi \ndeplini visul carierei militare.

3. _mi aduc aminte cu mare pl#cere de orele de limba rom@n# cu profesorul DanJebeleanu, care m-a f#cut s# \n]eleg [i s# \ndr#gesc opera lui Eminescu, despre orele dematematic# cu profesorul Constantin Zb@rcea [i, nu \n ultimul r@nd, despre orele deistorie cu profesorul Mih#ilescu {tefan, sau cele de geografie cu profesorul Sp@nu.

Am f#cut parte dintr-o clas# cu un nivel ridicat de preg#tire, unde am fost \nconjuratde colegi deosebi]i. A fost perioada \n care am legat multe prietenii, unele dintre elemen]in@ndu-se [i ast#zi.

De asemenea, \mi amintesc cu nostalgie de sunetul trompetei care anun]a \nceperea[i terminarea “apelului de sear#”, de programul de sear#, \n special cel din anul IV deliceu, care era “mai lejer”, [i nu \n ultimul r@nd, de ce s# nu recunoa[tem, de semnalul“stingerea”.

4. Amintirile nepl#cute se estompeaz# \n timp, astfel c# avem norocul s# ne r#m@n#vii \n memorie mai degrab# evenimentele pozitive. A[ putea aprecia ca nepl#cut#, copilfiind, rigoarea vie]ii militare: restric]iile aduse libert#]ii personale (aveam voie s# mergem\n ora[ numai o dat# la dou# s#pt#m@ni - duminica), imposibilitatea de a viziona unprogram la televizor (doar Telejurnalul) [i, mai presus de orice, dep#rtarea de familie.

5. Pornind pe acest drum, dintr-o dorin]# l#untric# puternic# [i arz#toare, n-a[ firenun]at pentru nimic \n lume la calea aleas#, oric@t de greu ar fi fost. Poate c#, \ndemersul meu cantemirist, contribu]ia primordial# la risipirea sentimentelor de renun]arenu a avut-o familia, pentru c# distan]a f#cea comunicarea mai dificil#. A[ spune c#datorez foarte mult personalului didactic - profesori [i comandan]i, care au [tiut\ntotdeauna s# m# \ndrume, s# m# \mb#rb#teze [i s# \mi modeleze caracterul, at@t demaleabil la acea v@rst#.

6. Necesit# destul de mult timp pentru a rememora ce purt#m \n suflet [i \n g@nddespre acea perioad# de adolescen]# irecuperabil#, plin# de provoc#ri, dar pl#cut# \nacela[i timp. Datorez mult perioadei de cantemirist, perioad# \n care mi-am format [iaprofundat cuno[tin]ele de cultur# general#, mi-am modelat personalitatea, am \nv#]atce \nseamn# camaraderia bazat# pe onestitate [i fairplay, cu consecin]e faste \n \ntreagamea activitate socio-profesional# de mai t@rziu.

7. Con[tiin]a apartenen]ei la o cast# de elit#, dorin]a de a fi cel mai bun [i a\nvinge \n mod onest, spiritul de echip#, capacitatea de munc# \n condi]ii de stres, rigoarea[i responsabilitatea - toate acestea animate de dorin]a permanent# de autodep#[ire - auconstituit pentru mine un adev#rat “spirit cantemirist” care mi-a luminat drumul \n totrestul vie]ii.

460

8. _n perioada de referin]#, idealurile mele (ca [i ale tuturor celorlal]i colegi, fiindfoarte tineri) nu se refereau la func]ii sau grade militare, ci la setea de cunoa[tere [iafirmare, st#ruin]a \n autoperfec]ionare, promovarea binelui [i adev#rului, profil moral[i intelectual ridicat, puternice motiva]ii profesionale pentru implicarea \n carier#, cultulmuncii bine f#cute.

Spiritul cantemirist, chiar dac# \[i modific# straiele [i forma, d#inuie \n timp [iconstituie baza educativ# a perioadei urm#toare, at@t din punct de vedere intelectual,c@t [i moral.

Astfel, fie c# am urmat cariera militar#, fie pe cea civil#, influen]a cantemirist# aconstituit pentru mul]i dintre noi cheia succesului.

9. Ce a[ putea spune despre profesorii no[tri din Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”,care ne-au fost nu numai profesori ci [i p#rin]i, acum, dup# aproape patru decenii?Profesorii no[tri erau \nf#[ura]i de mantia competen]ei, seriozit#]ii, abnega]iei, fiecarecu personalitatea sa, personalitate care s-a r#sfr@nt, \ntr-o m#sur# mai mare sau maimic#, [i asupra noastr#.

Cu pl#cere \mi amintesc de profesorul Dumitrache Butoi, dirigintele clasei, deprofesorii Ni]# Dorin, Dan Jebeleanu, Mih#ilescu {tefan, care mi-au r#mas la suflet [ic#rora le port ad@nc# pre]uire [i profund respect.

10. Rolul [i responsabilitatea comandantului de companie sau de batalion \n formarea[i consolidarea personalit#]ii viitorului adult, viitorului ofi]er este foarte important.

Acesta a constituit pentru mine [i colegii mei un p#rinte, c@teodat# mai dur, undasc#l care mi-a ar#tat primele taine ale carierei militare, un excelent psiholog, capabils# \n]eleag# fr#m@nt#rile [i r#t#cirile unui t@n#r, [i totodat# un prieten, un camarad.

Pot s# spun nume de ofi]eri care mi-au fost exemplu, domnul Cioac# {tefan Catri[,comandantul de companie, domnul Constantin Canef sau domnul R#b#cel.

11. E greu de spus cine mi-a fost cel mai bun prieten , dup# 37 de ani, dar \miamintesc cu pl#cere despre Ion Popescu, Valeriu Nica, Valentin B#descu, ConstantinIfrim [i de to]i ceilal]i colegi de clas#, care au constituit grupul apropiat al sufletului meu[i pentru care port un respect deosebit.

12. Dup# examenul de bacalaureat, trebuia s# opt#m pentru o [coal# militar#.Orientarea profesional# f#cut# de comandan]i [i profesori, vizitele [i inform#rile la diferite[coli militare m-au determinat s# aleg {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie [iRachete Terestre de la Sibiu.

13. {coala militar# a constituit o continuare fireasc# a pa[ilor c#tre cariera militar#,dar [i o trezire brusc# la realitate. Adolescentul vis#tor s-a transformat \ntr-un adultresponsabil, \ncrez#tor \n for]ele sale [i ner#bd#tor s# \nfrunte provoc#rile vie]ii.

Instructorii severi, dar \n acela[i timp inimo[i, mi-au c#l#uzit pa[ii cu r#bdare [iprofesionalism, dezv#luindu-mi r@nd pe r@nd secretele profesiei de ofi]er de artilerieterestr#. Consider c# aici mi-am \nceput cu adev#rat cariera militar# [i, ob]in@nd gradulde locotenent \n anul 1977, aici m-am format ca ofi]er.

Ca [i \n liceul militar, \n [coala militar# am beneficiat de comandan]i [i instructoricu o preg#tire remarcabil#, cu adev#rat profesioni[ti, care au constituit pentru mineadev#rate modele de urmat, modele care au avut la baz# un bagaj educa]ional [i sufletescimportant. Cine nu-[i aminte[te despre colonelul Pavelescu, comandantul {colii, colonelul

461

Nem]eanu, [eful de stat major al {colii, sau de lectorii de specialitate Eugeniu Sibianu,Porojan.

14. Succesul unei cariere, fie ea militar# sau civil#, nu poate exista f#r# sprijinul,\n]elegerea [i afec]iunea familiei. Aceasta \]i ofer# t#ria de a \nfrunta greut#]ile(provoc#rile, rigorile) vie]ii [i de a parcurge pas cu pas, etap# de etap# drumul deveniriica om. Dumnezeu m-a ajutat s# am o familie \n]eleg#toare, cu care pot s# m# m@ndresc.

15. Cuno[tin]ele dob@ndite \n liceul militar [i [coala militar# m-au ajutat s#-miexercit atribu]iile func]iilor pe care le-am avut la \nceput de carier#, \n Centrul de Instruc]ieal Artileriei de la Ploie[ti. Dup# absolvirea Academiei de _nalte Studii Militare, \n anul1985, am revenit \n Centrul de Instruc]ie al Artilerie, ca lector, la Catedra de tragerileartileriei, timp de doi ani, dup# care am fost promovat \n Comandamentul Artileriei/Sec]ia Preg#tire pentru Lupt#. Din decembrie 1993 am \ndeplinit diferite func]ii \n StatulMajor General, iar \n septembrie 2002 am fost numit [ef al Sec]iei Doctrine [iRegulamente, timp de un an. Din septembrie 2003 \mi desf#[or activitatea \n cadrulAdministra]iei Preziden]iale, ini]ial ca expert [i consilier, iar din noiembrie 2006 amavut onoarea de a fi numit, de c#tre Pre[edintele Rom@niei, consilier de stat [i secretar alConsiliului Suprem de Ap#rare a }#rii.

16, 17. Activitatea desf#[urat# \n cadrul Sec]iei Doctrin# [i Instruc]ie din StatulMajor General a fost o continu# provocare, mai ales pentru c# s-au f#cut ample analize[i evalu#ri, \ntr-o perioad# de mari schimb#ri structurale [i doctrinare. _n acea perioad#,am avut [ansa s# concep [i s# \ntocmesc, \n cadrul colectivelor de elaborare, lucr#rideosebit de importante pentru preg#tirea For]elor Armate, precum: Doctrina Ac]iunilor_ntrunite ale For]elor Armate; Doctrina Preg#tirii For]elor Armate; Doctrina Planific#riiOpera]iilor _ntrunite; Glosar de abrevieri utilizate \n documentele [i publica]iile NATO.Aceast# munc# de concep]ie a continuat [i \n cadrul Administra]iei Preziden]iale, aiciav@nd ocazia s# contribui la conceperea [i elaborarea unor documente strategice, asumatede Pre[edintele Rom@niei, cum ar fi Strategia de Securitate Na]ional# a Rom@niei sauStrategia Na]ional# de Ap#rare a }#rii.

18. Rom@nia a parcurs deja o perioad# de dou# decenii de transform#ri structurale\n domeniul ap#r#rii. _n noul context de securitate, rolul for]elor armate a dep#[it cadrulclasic al strictei ap#r#ri a teritoriului na]ional, concentr@ndu-se pe o gam# mult mai larg#de opera]ii de la ap#rare colectiv#, combaterea terorismului, managementul crizelor lanivel regional [i global, p@n# la gestionarea urgen]elor civile. De aceea, re\nnoirea ArmateiRom@niei cu noi genera]ii de tineri nu face dec@t s# completeze \n mod fericit nevoie detransformare a mentalit#]ii [i a abilit#]ilor la nivelul for]elor armate. Nu a[ spune c#tinerii militari sunt “altfel mobila]i intelectual”, \n schimb au beneficiat de un alt tip deeduca]ie, [i-au format caracterul \n alt context, sunt mai maleabili, mai deschi[i laschimbare. Apreciez, de asemenea, c# le va fi u[or s# coopereze cu mediul civil, sau s#participe la misiuni civil-militare. Ca [i aspect poten]ial negativ, \n contextul \n careconceptul de “libertate” are o importan]# cov@r[itoare \n societatea actual#, a[ remarca odificultate a noilor genera]ii de a accepta restric]iile, priva]iunile [i rigorile specificevie]ii militare.

19. _n opinia mea, cuv@ntul de ordine care marcheaz# evolu]ia sistemului interna]ionalactual este “incertitudine”. Este dificil [i chiar periculos s# apreciem poten]ialele direc]ii

462

de evolu]ie \n termeni exclusiv pozitivi sau negativi. Progresul \n diferite domenii([tiin]#, tehnic#, medicin#, art# etc.) coexist# cu multiplicarea factorilor de risc. Neconfrunt#m, a[adar, cu o lume complex#, marcat# de dezvoltarea Chinei, marginalizareaEuropei [i erodarea treptat# a primatului relativ al SUA. De asemenea,interdependen]ele tot mai mari dintre state duc la o accep]ie generalizat# conformc#reia toate statele sunt sl#bite de amenin]#ri structurale [i sistemice pe care niciunstat nu le poate gestiona singur.

Interdependen]a accentuat# va necesita abordarea unui model de guvernan]# \n re]ea,prin parteneriate [i alian]e care trebuie s# fie conduse [i coordonate. SUA trebuie s#g#seasc# un echilibru \n rela]ia cu China (o putere capabil#, dar care nu dore[te s# preiaconducerea gestion#rii sistemului global), Rusia (o putere care dore[te s# conduc#, darnu dispune de resursele necesare), Uniunea European# (o putere care dore[te, \nainte detoate, o abordare multilateralist#, \ntruc@t nu are nici resursele [i nici nu dore[te s# de]in#primatul \n gestionarea problemelor globale) [i cu restul grupului BRIC. Va fi nevoie,a[adar, de mult mai mult# disponibilitate spre cooperare, de dialog deschis [i de creareaunui puternic climat de \ncredere, care s# fac# posibil# promovarea [i implementareaini]iativelor necesare de management al securit#]ii strategice, crearea de coali]ii, re]ele[i parteneriate legitime \n acest scop.

20. Integrarea ]#rii noastre \n Alian]a Nord-Atlantic# [i \n spa]iul comunitar nu aconstituit un scop \n sine, ci un mijloc spre o via]# mai bun# pentru cet#]eni, pentru caace[tia s# poat# duce un trai sigur [i prosper. De aceea, \mi doresc ca ]ara noastr# s#reu[easc#, prin munc# [i efort sus]inut, s# elimine decalajul de standarde [i de nivel detrai fa]# de vechii membri ai Uniunii, astfel \nc@t rom@nii s# \[i c@[tige percep]ia demembri egali \n drepturi cu oricare alt cet#]ean comunitar. Pericolul pe care \l \ntrev#d,\n contextul apartenen]ei noastre la UE, este pierderea identit#]ii de rom@n, \n favoareaunei identit#]i comunitare diluate. Aceasta s-ar putea reflecta inclusiv la nivelul for]elorarmate, prin diminuarea sentimentului patriotic [i a disponibilit#]ii de a recurge la acteeroice \n ap#rarea Rom@niei. De aceea, \mi doresc s# g#sim un echilibru care s# nepermit# p#strarea dragostei de ]ar# [i a m@ndriei de a fi rom@n, concomitent cu con[tiin]aapartenen]ei la o familie european# extins#, \mp#rt#[ind acelea[i valori [i idealuri,bucur@ndu-se de securitate [i de un standard de via]# ridicat.

21. Cu certitudine, noi [i noi genera]ii de cantemiri[ti vor purta mai departe flac#raspiritual# a patronului Liceului Militar - marele c#rturar Dimitrie Cantemir. Baza oric#ruidemers trebuie s# o reprezinte o educa]ie solid#, astfel c# sf#tuiesc viitorii cantemiri[tis# \nve]e mult, s# acumuleze \nc# din liceu informa]ii din c@t mai multe domenii, pentruc# odat# cu \naintarea \n carier# va \ncepe specializarea [i vor g#si tot mai greu timpulnecesar pentru a umple golurile de cuno[tin]e. Acestor tinere genera]ii a[ dori s# letransmit faptul c# succesul durabil se poate ob]ine numai prin munc#, perseveren]#,rigoare [i p#str@ndu-]i \n orice situa]ie integritatea.

463

GENERAL LOCOTENENT NICU} VALERIU“A{ DORI S~ FIU _NTRECUT DE FIECARE OFI}ER

CARE VINE DIN URM~”

A[ putea \ncepe mica poveste a devenirii mele militare f#r# a avea preten]ia c#plaiurile natale sau familia m-au influen]at \n mod decisiv. N#scut \n comuna Domne[ti,Jude]ul Arge[, \n 17 noiembrie 1955, am fost binecuv@ntat de educa]ia [i cre[terea a doibunici excep]ionali. Bunica, Nicu] Iustina, un munte de bun#tate [i devotament fa]# defamilie m-a crescut \n spiritul [i respectul fa]# de toate valorile perene specifice satuluirom@nesc. Primele informa]ii despre armat# [i militari le-am primit de la bunicul meu,Nicu] Gheorghe, fiu de erou din primul r#zboi mondial, el \nsu[i, participant activ la celde-al doilea. Pove[tile sale despre perioada serviciului militar [i r#zboiului m# fascinau[i nu reu[eau s# m# plictiseasc# niciodat#, de[i le ascultasem de nenum#rate ori.

La v@rsta de [apte ani ne-am mutat la Curtea de Arge[. La scurt timp, am v#zut pentruprima dat# un elev \mbr#cat \n uniform# de elev de liceu militar [i mi-a pl#cut. _n timpul[colii generale, familia confrunt@ndu-se cu destule greut#]i materiale, am fost nevoit s# m#refugiez \n studiu [i drept urmare am ob]inut rezultate foarte bune. Acestea m-au ajutatatunci c@nd am decis s# candidez \n anul 1970 la examenul de admitere la LiceulMilitar<Dimitrie Cantemir>. A[a am ajuns \n marea [i frumoasa familie a Armatei Rom@niei.

Nefiind un copil <umblat> sau <cocolo[it>, impactul cu mediul militar nu m-a speriat [inu mi s-a p#rut nici o secund# ostil. Acasa am fost ordonat cu ]inuta, cu lucrurile personale [iriguros cu programul de studiu. Am fost permanent sociabil [i \nconjurat de prieteni. Num#rulmare de colegi, \mbr#ca]i identic, cu acela[i program, [i obliga]i s# respecte acelea[i rigori,mi-au creat primul sentiment de apartenen]# la un corp. Sitemul didactic era a[ezat [i riguros.Am remarcat calitatea [i devotamentul profesorilor pentru fiecare dintre noi. Solu]iile adoptateca <boboc> au fost simple – am continuat s# \nv#] la fel de bine ca [i \n [coala general# [iacest lucru s-a v#zut la final, c@nd am reu[it s# absolv printre primii.

De[i ar putea p#rea u[or, <ridicol> sau <nesemnificativ>, printre cele mai frumoaseamintiri care mi-au marcat anii adolescen]ei a fost cea legat# de banchetul de absolvire.

464

Evenimentul a avut loc \n incinta liceului. Partenerele noastre au fost absoventele LiceuluiPedagogic din Ploie[ti [i cele ale Liceului <Zoia Kosmodemianskaia> din Bucure[ti. Cuacest prilej, \n afara aten]iei deosebite pe care am acordat-o cu to]ii evenimentului,\mpreun# cu c@]iva colegi am c@ntat \n forma]ia muzical# care a sus]inut \ntreg banchetul.Sentimentul a fost unul dintre cele mai pl#cute. Ne-am sim]it aprecia]i, importan]i, [iaminitirea placut# mai este prezent# [i ast#zi c@nd ne \nt@lnim [i ne aducem aminte acelemomente ale adolescen]ei.

Cel mai nefast moment din via]a de cantemirist s-a \nt@mplat \n prima s#ptaman#din anul \nt@i. Nu ne dezmeticisem nici unul foarte bine ce e cu noi \n noul mediu devia]#. Prima mea nota \n liceul militar a fost nota 3 la limba latin#. Dup# ce opt clase de[coal# general# le absolvisem cu premiul \nt@i, \ncepusem liceul \n mod dezastruos.Comandantul companiei, c#pitanul Radu], m-a scos \n fa]a forma]iei la raportul companiei[i m-a tratat ca pe un infractor. Aceasta a fost una dintre cele mai nenorocite zile dinvia]a mea. M-am sim]it groaznic [i am fost foarte aproape s# p#r#sesc liceul militar.Ulterior, am ajuns cu to]ii s# \l iubim pe acest comandant de companie.

Perioadei de liceu \i dator#m \ntreaga devenire. Aceasta nu numai c# f#r# ea nu seputea merge mai departe, c@t [i calit#]ii \nv#]#m@ntului de care am beneficiat. Evidentc# acest lucru s-a v#zut mai t@rziu – atunci ni se p#rea greu [i exagerat de solicitant.

Cred c# a vorbi de <spiritul cantemirist> este o chestiune de m@ndrie sau deapartenen]# la o <familie>. E[ti parte a acestui spirit indiferent de rezultatele din via]#.Ca peste tot, unii reu[esc mai mult, al]ii mai pu]in. Spiritul despre care vorbim, \n opiniamea, nu vine de la c@t de mult ai reu[it. Eu prefer sa \l caracterizez ca cel mai frumossentiment de camaraderie.

Idealul meu de cantemirist a fost s# devin medic militar. Din motive nedrepte laacea data - nu puteam candida la Institutul Medico Militar sau Academia Tehnic# Militar#f#r# s# pl#teasc# familia contravaloarea [colariz#rii – acest ideal nu l-am putut atinge.M-am consolat [i am \ncercat s# devin un bun ofi]er infanterist, specialitatea v@n#tori demunte. Trebuie s# recunosc \ns# faptul c# [i ast#zi \mi pare r#u.

Ar fi nedrept s# facem clasamente \ntre dascalii care i-am avut. Este \ns# la fel de realc# fiecare dintre noi am fost impresiona]i de unii dintre ace[tia \n mod deosebit. _n ceea cem# prive[te am amintiri deosebite c@nd m# g@ndesc la dirigintele nostru, domnul profesorDumitru Stan. Un model excep]ional pentru mine a fost [i r#m@ne, al#turi de mul]i al]ii,domnul profesor Ilina. Acesta m-a determinat s# \nv#] pentru visul meu – medicina.

Printre colegii [i prietenii cei mai dragi pot enumera: Mihai Dinu, Ion Olaru, IonMihai, Marian Stoica, Mihai Dumitrescu, Gheorghe V#t#manu, Costel Bi[a, RemusAndrei, Gheorghe {arpe, Lucian Mitran, Adrian Vasile, [i mul]i al]ii.

{coala militar# am urmat-o ca o prelungire fireasc# a liceului militar. Aceasta a\nsemnat, ca de altfel pentru fiecare dintre noi, maturizarea. _n [coala militar# modelulmeu a fost locotenentul de la acea dat#, Viorel Barloiu. Am vrut s# fiu [i s# ar#t ca ofi]erca d@nsul [i am reu[it \n mare m#sur#. Am ales un model cu totul exceptional.

Am devenit ofi]er de v@n#tori de munte. Via]a de v@n#tor de munte este dificil#. Acestaeste poate [i motivul pentru care o dat# <contaminat> \]i vine foarte greu s# te despar]i de ea.Am fost marcat de primul rapel la orele de alpinism, de primul salt cu para[uta ca [i cerceta[\n dispozitivul inamicului, de prima harta cu planul cercet#rii [i hotar@rea comandantului de

465

batalion, de brigad# sau mai ales de armat#. _n carier# am lucrat mai tot timpul \n domeniulcercet#rii, preg#tirii pentru lupt# [i opera]ii. Acest lucru \l fac [i acum. Am avut [ansa s#lucrez [i \n c@teva posturi importante \n mediu interna]ional – Cartierul General al NATO [iComandamentul Suprem al For]elor Aliate din Europa. Toate acestea m-au marcat ca militar[i ca om [i am \ncercat \n permanen]# s#-mi fac pe deplin datoria.

Am parcurs [i absolivit tot ce a fost necesar, [i posibil, pentru cariera militar# at@t \n]ar# c@t [i \n str#in#tate. Studiile la care sunt autor sau p#rta[ sunt nenumatrate. Nu amscris o carte de autor. Nu am avut lini[tea [i timpul necesar p@n# acum. La pensie \mi var#m@ne aceast# datorie. M# m@ndresc \ns# cu faptul c# \mpreun# cu al]i trei colegi rom@ni[i patru britanici am pus bazele Cursului Joint [i Opera]ii Multina]ionale din cadrulUniversit#]ii Na]ionale de Ap#rare. Valoarea ad#ugat# a acestui efort o las spre judecata[i aprecierea miilor de ofi]eri rom@ni sau str#ini care l-au absolvit.

Perioada care o travers#m este extrem de grea [i dificil#. Nu este nici prima [iprobabil nici ultima oar#. Datoria noastr# este s# mergem \nainte [i s# facem c@t maibine. Cei care ne urmeaz# trebuie s# aib# modele la fel ca [i noi. Eu cred c# lumea nu a\nceput [i nu se termin# cu noi [i \ntotdeauna dup# furtun# vine soare.

Dac# studiezi [i munce[ti serios, e[ti un bun camarad [i \]i pas# de tot ce faci acas#[i la serviciu, indiferent de sui[uri sau cobor@[uri, vine ziua \n care te po]i m@ndrii curezultatele proprii. Acestea nu trebuie s# fie cuantificate \n gradele pe care le-ai ob]inut.Acestea trebuie s# fie cuantificate de cei care te-au cunoscut.

_mi doresc din suflet ca ]ara, armata [i familia s# o duc# bine [i s# fiu m@ndru c# amf#cut parte din fiecare.

F#r# lips# de modestie a[ dori s# fiu \ntrecut de fiecare ofi]er care vine din urm#.

GENERAL DE FLOTIL~ AERIAN~ P~TRU} CORNEL VIORELDUP~ NOI R~M^NE DOAR OMENIA!

Am \nceput via]a ca multi al]i colegi cantemiri[ti \ntr-o familie modest#, la ]ar#, \nsudul Rom@niei. Copilaria mi-am petrecut-o \n Giurgiu, ora[ dun#rean, cu o singur#[coal# profesional#. Ce perspective s#-]i ofere o astfel de comunitate, dec@t s#-]i

466

accentueze dorul de plecare. {ansa a ap#rut c@nd, elev fiind \n clasa a VIII-a, prin iarn#a venit \n clas# un ofi]er de la “comisariat” [i a \nceput s# ne prezinte perspective pentrutinerii giurgiuveni dup# absolvirea [colii generale.

Cred c# m-am reg#sit \n modelul militarului prezentat de acel ofiter: disciplinat,ordonat, punctual, r#bd#tor [i “c@t mai rar pe acas#”. La \ntrebarea acestuia – cine vreas# \mbr#]i[eze cariera militar#? – am fost primul care m-am oferit. De la diriginteleclasei am avut cele mai bune recomandari [i \ncuraj#ri “salveaz#-te Cornele!”, familia aprimit bucuroas# alegerea mea, dar cel mai mult s-a bucurat tata, care toat# via]a lui aavut un respect deosebit pentru militari.

Am reusit la admitere [i am fost repartizat la clasa a IX-a A, unde to]i colegii meierau la fel ca mine, f#r# “rela]ii sus puse”, tineri veseli [i pozna[i. Ne-am acomodatrepede unii cu al]ii, [i am \ncercat [i chiar cred c# am reu[it s# ne facem via]a de cazarm#c@t mai u[oar#. Despre dasc#lii [i comandan]ii mei am numai cuvinte de lauda [i ar finedrept s#-i numesc pe unii acum \n detrimentul altora, pentru c# to]i s-au purtat p#rinte[tecu noi, chiar dac# eram sau nu, din clasa sau batalionul lui. To]i ne-au modelat caracterele\n clas#, \n sala de sport, pe aleile liceului, \n sala de mese, \n excursiile instructivef#cute \n Bucegi, pe str#zile Brezei \n timpul \nvoirilor, sau la gar# c@nd plecam sauveneam \n/din vacan]e. Le mul]umesc tuturor c# au avut r#bdare cu noi [i pas cu pas aureu[it s# ne preg#teasc# pentru cariera ce urma s# vin#. A fost perioada cea mai linistit#a vie]ii mele, c@nd cineva din “marea familie a formatorilor cantemiri[ti”, \n permanen]#,avea grij# de tine s# te hr#ne[ti, s# te \mbraci curat [i ordonat, s# nu \nt@rzii la cursuri saus# nu faci a doua oara aceea[i greseal#, etc.

Am ajuns la avia]ie nu din pasiune sau talent \n#scut. _n ultimul an de liceu m-am\ndr#gostit de o fat# care locuia \n Bucure[ti, iar admiterea la avia]ie se f#cea numai \nurma unui control medical am#nun]it la Comisia medical# din Capital#, pe parcursul adou# s#pt#m@ni. Pentru mine era o oportunitate s# m# v#d cu ea c@t mai mult [i amr#mas \mpreun# [i acum, iar lang# noi a mai ap#rut o “copil#”.

Am trecut examenul medical [i am ajuns la “Bobocu” unde a \nceput formarea meaca pilot militar. Mult# munc# [i studiu s# pricep tehnica de pilotaj, naviga]ia aerian#,aerodinamica, aparatura de bord, radio, [i cunoa[terea aeronavei. Parc# toate disciplinelep#m@ntului se adunaser# \n aceast# [coal#. Dar cu peseveren]# am reu[it s# le deslu[esc[i am \nceput s# m# “luminez”. _n anul doi de studii am ales elicopterul, pentru c# seformau unit#]ile de elicoptere l@ng# marile ora[e ale patriei [i nu mai vroiam la “]ar#”,de unde plecasem. Primul an ca elev-elicopterist l-am debutat pe “b#tr@nul MI-4”, cunumar de \nmatriculare 20, amenajat VIP pentru demnitari (instructorii ne-au spus c#inclusiv Gheorghe Gheorghiu Dej l-a folosit la transport sau \n vizitele de lucru) elicopterde provenien]# ruseasc#, gabarit mare, greu de manevrat [i nu tocmai indicat pentruformarea de pilo]i. A fost o experien]# interesant# pentru cariera mea de elicopterist. _nanul 3 de [coal# militar# am zburat cu elicopterul IAR-316B, fabricat \n Rom@nia laIAR-Ghimbav Brasov. O “cioc@rlie” teribil de manevrabil# [i de care mul]i pilo]i ne-amata[at. La terminarea [colii de avia]ie am fost repartizat la proaspat \nfiin]ata unitate deelicoptere de la Tuzla, care m-a impresionat prin noutatea ei - cazarm# nou#, elicopterenoi, foarte mul]i pilo]i tineri. La acea vreme “economia duduia”, primeam multe elicopterenoi, iar [coala de avia]ie nu f#cea fa]# s# preg#teasc# pilo]i, aproape un an de zile la

467

escadrila de IAR-316B am fost 11 pilo]i [i aveam 14 elicoptere. Ce vremuri?! Am zburatmulte ore \n cei trei ani petrecu]i la Tuzla, dar cel mai interesant a fost multitudineamisiunilor care se efectuau: instruire zilnic# \n zbor, aplica]ii deasupra M#rii Negre \ncooperare cu Marina Militar#, paza de coast# la r#s#ritul [i apusul soarelui \n cooperarecu trupele de gr#niceri, cautare [i salvare a supravie]uitorilor navelor e[ute, corectareafocului artileriei \n cooperare cu artileria, transportul de \nc#rc#turi acro[ate [i nu \nultimul r@nd misiunile \n folosul economiei na]ionale: aviochimice, asigurareatransportului la Platformele maritime [i zborurile umanitare. A fost o unitate care amarcat pozitiv cariera multor elicopteri[ti prin formarea lor deplin#, \n folosireapolivalent# a acestei ma[in#rii zbur#toare. _n anul 1980 am fost selectionat pentru a\ntregii echipajele Flotilei 50 Avia]ie Transport - unitate ce efectua misiuni DIE (deimportan]# exceptional#) \n folosul pre[edintelui [i al secretarului general al partidului._n avia]ie se spune c# “po]i s# fii c@t de bun, dar dac# nu ai [i noroc....” Eu am avutnoroc, pentru c# la acea vreme \n avia]ia militar# a \nceput perioada crunt#, de reducerea orelor de antrenament \n zbor [i implicit sc#derea performan]elor umane prin lipsainstruirii, la aceast# unitate zburam [i ne antrenam f#r# restric]ii \n toat# ]ara [i \n toatecondi]iile (zi, noapte), situa]ie ce mi-a permis perfec]ionarea \n meserie la tinere]e (aveamdoar 25 de ani). Dup# un an de preg#tire intens# am primit prima mea misiune DIE \ncalitate de co-pilot [i mare mi-a fost surpriza c@nd m-am “botezat” cu 2 pre[edin]i labord - Ceau[escu [i Jivkov. Februarie 1982 a fost \nceputul meu \n executarea zboruluicu demnitari [i s-a sf@r[it \n mai 2007, av@ndu-l la bord pe pre[edintele B#sescu.

_n anul 1988 am reu[it la admiterea \n Academia militar# de comand# pe care amabsolvit-o dup# “marele deranj” din 1989, numesc astfel evenimentul pentru c# \n via]a[i familia mea de militar nu s-a \nt@mplat nimic “revolu]ionar”. _nainte [i dup# evenimenteu [i familia mea am tr#it la fel de modest, doar din “simbrie”, via]a mea a fost [i \nainte[i dup#, plin# de restric]ii constitu]ionale, bine\nteles, liber consim]ite de mine. _n anul1992 am fost angajat ca inspector de zbor \n Comandamentul Avia]iei Militare unde amactivat p@n# \n anul 1998. Perioada aceasta mi-a permis formarea \n domeniul legislatival avia]iei [i acumularea bagajului de cuno[tin]e ce aveau s# m# ajute foarte mult \nexperien]ele ce urma s# le parcurg \n viitor. Din anul 1998 [i p@n# \n 2007 mi-amdesf#[urat activitatea \n cadrul Serviciului Rom@n de Informa]ii, unde am \ndeplinitmisiunile de zbor ale acestei structuri din Siguran]a Na]ional#. _n anul 2002 am fostnumit comandant de unitate, iar \n anul 2007 m-am retras din activitatea militar#, av@ndcondi]iile de pensionare \ndeplinite.

Am fost \naintat la gradul de General de flotil# aerian# \n anul 2004, primul generalcantemirist, brevetat \n [coala militar# de avia]ie ca elicopterist, [i tare am fost m@ndrude reu[ita mea, pentru c# sp#rgeam pentru prima dat# bariera impus# de a[a zis# “tradi]iemilitar# rom@neasc#”, generalii se fac numai din r@ndul “aviatorilor-v@n#tori[ti,infanteri[tilor, tanchi[tilor).

Dup# retragerea din activitatea militara am stat doua zile acas# (1 [i 2 mai) pentru c# era\nchis la Autoritatea Aeronautic# Civil# Rom@n#, institu]ie unde m-am angajat ca inspectorde pilotaj pentru elicoptere \n cadrul Direc]iei de Opera]iuni Zbor. _n perioada 2007 – 2011am ocupat func]ii de inspector de pilotaj [i sef serviciu \n cadrul acestei institu]ii. Am ob]inutcalific#ri de Examinator de zbor pe 7 ([apte) tipuri de elicoptere civile.

468

_n prezent sunt angajat la un Operator Aerian Civil, pe func]ia de Director OperatiuniZbor [i dac# s#n#tatea m# va ajuta, mi-am propus s# mai lucrez vreo 10 ani de acum\nainte. De ce? Din urmatoarele motive: economiile acumulate \n armat# nu-mi permits# stau acas#, statutul de general se men]ine [i cu bani, nu numai cu vorbe frumoase,la pia]a de legume nu m-a \ntrebat nimeni dac# sunt general [i doar dac# am bani\n “portfel” [i alt motiv, poate primul, este c# nu m# pot opri, pentru c# a[a m-a format“perioada cantemirist#”, minim 12 ore pe zi munc#. Aduce]i-v# aminte la ce or# sunade[teptarea [i c@nd se termina studiul obligatoriu, dup# care aveam timp, la dispozi]iaelevului, p@n# la programul de sear# [i stingerea.

La final vreau s# multumesc autorilor c# mi-au dat posibilitatea s#-mi prezint pescurt biografia, pentru c# alt# posibilitate nu mi s-a oferit p@n# acum.

Am scris aceste r@nduri \n grab#, \ntre o aterizare [i urmatoarea decolare, f#r# a ]ineseama de chestionarul propus de autori.

Ca cet#]ean comunitar nu-mi doresc dec@t s# am s#n#tate [i s# pot munci c@t maimult ca s# supravie]uiesc eu [i familia mea. Viitorul ni-l fac al]ii, iar noi to]i generalii dinaceste c#rti ne-am compl#cut \n aceast# situa]ie. Stima]i cantemiri[ti [i viitori ofi]eri aiacestei ]#ri ave]i grij# s# nu v# \mbete aburii puterii, indiferent pe ce treapt# ajunge]i,pentru c# dup# noi r#m@ne doar OMENIA, restul este trec#tor (func]ii, grade, medalii)!

GENERAL DR. ION AUREL STANCIUGLOBURI DE FOC: TERORISMUL INTERNA}IONAL

Generalul (r) Dr. Ion-Aurel Stanciu s-a n#scut la 27 martie 1955 la Buz#u. Dup#absolvirea Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” de la Breaza \n 1974, a urmat cursurile{colii Militare de Ofi]eri de Avia]ie de la Boboc, promo]ia 1977. Dup# absolvire a fost\ncadrat navigator-[ef la Centrul de comand# al {colii Militare de Ofi]eri de Avia]ie,institu]ie de \nv#]#m@nt unde a func]ionat ca lector p@n# \n 1984. Dup# ce, \n perioada1984-1986, a urmat cusurile Academiei Militare, a fost \ncadrat ca lector la Catedra deavia]ie a aceleia[i institu]ii de \nv#]#m@nt militar superior.

469

Din 1989 a mai \ndeplinit func]iile de adjunct al comandantului AeroportuluiInterna]ional Otopeni[i apoi comandant al acestuia, adjunct al directorului general alcompaniei aeriene ROMAVIA, [ef al Biroului ata[a]i militari din Direc]ia de informa]iimilitare [i apoi loc]iitor al [efului Direc]iei de protec]ie [i siguran]# militar#. _n anul2001, a absolvit Colegiul Na]ional de Ap#rare din Bucure[ti. _n luna noiembrie 2003, afost promovat \n Statul Major General \n calitate de loc]iitor al [efului Direc]iei opera]ii,iar din 2007 a fost numit \n func]ia de [ef al Direc]iei opera]ii din Statul Major General._n luna februarie 2009 a fost numit \n func]ia de [ef al Statului Major al For]elor Aeriene,func]ie pe care a ocupat-o p@na \n luna ianuarie 2011. Pe data de 07 ianuarie 2011 a fostavansat la gradul de General (4 stele) [i trecut \n rezerv#, la cerere, cu noul grad.

_n 2005, a ob]inut titlul de doctor \n [tiin]e militare la Universitatea Na]ional# deAp#rare cu teza “Terorismul interna]ional. Implica]ii asupra securit#]ii statului”.

Generalul (r) Dr. Ion-Aurel Stanciu este c#s#torit [i are doi copii.STUDII:• Liceului Militar “Dimitrie Cantemir”, 1974, Breaza;• {coala Militar# de Ofi]eri de Avia]ie, Boboc, 1977;• Academia Militar#, 1984-1986;• Curs postacademic de informa]ii militare, 1994;• Curs pentru ofi]eri superiori pentru probleme de lupt# \mpotriva terorismului,

Centrul European de Studii de Securitate “George C. Marshall”, Garmisch-Partenkirchen,Germania, 1999;

• Colegiul Na]ional de Ap#rare, Bucure[ti, 2001;• Cursul international ,,Combaterea terorismului international’’, Colegiul Galileea,

Israel, 2003;• Cursul interna]ional superior de management al resurselor de ap#rare, Monterey,

S.U.A, 2007.FUNC}II _NDEPLINITE:• 1977-1981 – navigator-[ef la Centrul de comand# al {colii Militare de Ofi]eri de

Avia]ie, Boboc;• 1981-1984 – lector, Naviga]ie aerian#, {coala Militar# de Ofi]eri de Avia]ie, Boboc;• 1986-1989 – asistent la Catedra de tactica avia]iei, Academia Militar#, Bucure[ti;

• 1989-1990 – comandant adjunct al Aeroportului Interna]ional Bucure[ti Otopeni;• 1990-1991 – comandant al Aeroportului Interna]ional Bucure[ti Otopeni;• 1991-1995 – director general adjunct al companiei aeriene ROMAVIA;• 1995-1998 – ata[at al ap#r#rii aero [i naval al Rom@niei \n Israel;• ianuarie – noiembrie 1999 – [ef al Biroului ata[a]i militari din Direc]ia de informa]ii militare;• 1999-2003 – loc]iitor al [efului Direc]iei de protec]ie [i siguran]# militar#;• noiembrie 2003 - decembrie 2007 – loc]iitor al [efului Direc]iei opera]ii din Statul

Major General;• decembrie 2007 - februarie 2009 – [ef al Direc]iei opera]ii din Statul Major General;• 17 februarie 2009 - 07 ianuarie 2011– [ef al Statului Major al For]elor Aeriene;_NAINT~RI _N GRAD:• 1977 – Locotenent;• 1981 – Locotenent-major;

470

• 1986 – C#pitan;• 1990 – Maior;• 1993 – C#pitan-comandor;• 1998 – Comandor;• 2004 – General de flotil# aerian#;• 2008 – General-maior;• 2010 – General-locotenent;• 2011 – General (4 stele).ORDINE {I MEDALII:• Medalia “Meritul Militar clasa a II-a”, 1983;• Medalia “Meritul Militar clasa I”, 1988;• Semnul Onorific “_n Serviciul Armatei” pentru 25 de ani de activitate \n armat#;• Ordinul Na]ional “Pentru Merit” \n grad de Cavaler, 2002;• Emblema de Onoare a Armatei Rom@niei, 2007;• Ordinul Na]ional ,,Steaua Rom@niei’’ \n grad de ,,Cavaler’’, 2010 cu \nsemn pentru militari.Limbi str#ine: engleza [i portugheza.1. M-am n#scut la 27.03.1955, \n ora[ul Buz#u (cartierul Mihai Viteazul), \ntr-o

familie de oameni simpli ,cinsti]i [i harnici (bunicul, din partea mamei, cu care amlocuit, era C.F.R.-ist, iar cel din partea tat#lui, sondor-petrolist; tata-sudor. Am urmatcursurile [colii generale nr.10 din Buz#u, educa]ia primit#, \ndemnurile bunicului [iexemplele de copii din cartier care plecaser# la ,,L.M.”, m-au influen]at decisiv \n a m#prezenta \n vara anului 1970 la examenul de admitere la Breaza.

2. Singurele solu]ii au fost \nv#]#tura [i sportul (volei), ele oferindu-mi satisfac]ii [iposibilitatea de a trece mai u[or peste perioada de adaptare cu mediul militar, cazon.

3. Prima \nvoire [i prima vacan]# \n uniforma de cantemirist, prima tragere cu pu[caGECO, apoi \n anul IV cu pistolul mitralier#, cum \n anul 1973 am fugit din carantin#cu echipa de volei la Bra[ov [i Gala]i, pentru a ne prezenta la meciurile din diviziana]ional# de juniori [i [colari \n frunte cu cel care ne-a fost antrenor dl.prof. MugurelPopescu [i care, mai t@rziu am realizat, si-a riscat cariera pentru noi. {titi care a fosturmarea? ,,BOSS-UL” - Gl.mr. {TEF~NESCU, dup# ce a aflat rezultatul dinziarul,,Sport” Sc. Sportiv# Brasov - L.M. Breaza 0-3, i-a convocat, pe [eful catedrei -regretatul Lt.col. Ungureanu, pe prof. Mugurel Popescu [i i-a \ntrebat dac# stiu ceva… aacceptat explica]ia c# a fost o gre[eal# de redactare a ziarului respectiv!!! _n realitate noi\i b#tusem m#r pe cei de la Bra[ov cu 3-0.

4. Singurul aspect care m-a marcat a fost carantina, \n special \n anul I, c@nd nu amputut s# mergem s# ne vedem p#rin]ii la poarta liceului. Atunci, \mi amintesc c# mamaa vrut s# m# retraga, cel care s-a opus fiind tata, caruia \i sunt recunosc#tor [i ast#zipentru decizia luat# atunci.

5. Din fericire, nu am avut momente de recul sau de renun]are, fac parte din zodiaberbec [i asta cred c# spune tot.

6. Educa]iei primite \n familie [i liceu \i datorez \n cea mai mare m#sura realiz#rilemele \n carier#, via]#, familie [i societate.

7. De acord cu aprecierile dvs. cu urm#toarea remarc# pe care o fac de fiecare dat#c@nd ne revedem la sarbatorirea unui anumit numar de ani de la absolvirea liceului [i

471

anume: Nu aveau cum s# intuiasc# dasc#lii [i comandan]ii no[trii din anii ’70 ,,evolu]ia”ulterioar# a societ#]ii, ei educ@ndu-ne \n spirit cantemirist de onoare, demnitate, com-peti]ie, fair-play, cinste [i corectitudine, valori pe care le-am respectat, dar care, pe dreptvorbind, nu \ntotdeauna (\n special dup# 1989) au mai fost apreciate \n societatea rom@-neasc# post revolu]ionar#, unde de multe ori locul lor a fost luat de parvenire, necinste,manelisme, etc. Nutresc speran]a c# spiritul cantemirist va \nvinge, spre binele copiilor[i nepo]ilor nostri, spre binele na]iei rom@ne [i acest poten]ial uria[ de profesionalism,educa]ie [i cultur# al ,,cantemiristilor” va fi valorificat \n viitor de c#tre societatea noastr#.

8. Pe lang# ce am afirmat anterior, poate cel mai nobil ideal, pe l@ng# cel fundamental,acela de a-]i iubi glia str#bun# [i neamul, este de a l#sa ceva \n urma ta, de a construi, dea r#m@ne ,,OM” [i de a ajuta pe semenii t#i.

9. Dirigintele meu, regretatul profesor GIUMANCA Liviu - ,,om”, cum \i pl#cea s#se autonumeasc#, ,,cu gura de lup [i inima de miel”, dl.prof. POPESCU Mugurel - unom de o noble]e sufleteasc# deosebit#, [i care s-a comportat cu noi ca un frate mai mare,dl.prof. MARINESCU (FOSI), regretatul prof. MIH~ILESCU (FUSCUS), prof. PRE-DA, prof. PINTEA Gheorghe (BILI), dna prof. JEBELEANU Maria, dna prof. TOMA[i \mi cer scuze pentru cei pe care nu i-am amintit; un lucru este cert: fiecare dintre ei,prin personalit#]ile lor, prin calit#]ile morale [i profesionale [i-au adus contribu]ia laformarea ,,spiritului cantemirist”.

10. Fiecare dintre comandan]ii pe care i-am avut: Mr. CIOAC~ Catri[, cpt. NOUR,Lt.maj. Negoita, Lt.col. CANEF, Mr. VLADESCU, COL. RABACEL, Gl.Mr. STEF~-NESCU, au avut contribu]ia sa la formarea noastr#. _n legatur# cu schimbul de generatii?Cu certitudine trebuie continuat ]in@nd cont de specificul vremurilor... un lucru nu trebuieneglijat [i trebuie s# se transmit# de la o genera]ie la alta [i acesta este ,,SPIRITULCANTEMIRIST”. Dac# acest schimb este [i unul de succes o vor spune rezultatele [igenera]iile viitoare... de ce nu chiar istoria.

11. ENCU}ESCU Sorin, Gl.lt.(r) DOBRITOIU Cornel, Gl.lt. GHICA Dan, Gl.Mr.PETRE Valentin, Gl.Bg. CERACEANU Ion. M-am n#scut la Buz#u, copil fiind urm#-ream zborul avioanelor de la [coala de ofi]eri activi de avia]ie ,,Aurel Vlaicu”de laBOBOC. Acesta a fost ,,microbul” care m-a determinat mai t@rziu s# aleg avia]ia.

12. Gl.Mr. MEREU C-tin, fost comandant al [colii, un om adevarat, exemplupersonal, drept [i modest.

13. Sincer, f#r# sprijinul familiei nimic din ce am realizat \n carier# [i via]# nu ar fifost posibil. Doresc s# dezvolt: so]ia mea MARIA a \n]eles de la \nceput c# trebuie s#suporte al#turi de mine priva]iunile serviciului militar, mi-a d#ruit 2 copii (Claudia - 34ani, care mi-a adus pe lume pe nepo]ica mea Anca - 9ani [i R#zvan - 27 ani, pentru care\i mul]umesc lui Dumnezeu c# mi l-a sc#pat cu via]# dintr-un atentat terorist, c@nd avea12 ani, iar eu eram la post, \n calitate de ata[at militar, aero [i naval al Rom@niei \n statulIsrael. Familia m-a \nso]it la post \n perioada 1995-1998 suport@nd, a[a cum am titrat pecoperta c#r]ii scrise de mine ,,Terorismul International trecut, prezent, viitor?, consecin]eleac]iunilor teroriste \n calitate de ]inte colaterale”, continu@nd cu sprijinul moral [i \n]ele-gere pentru eforturile depuse pentru c# \n anul 2004 s# am onoarea de a fi \naintat lagradul de general de flotil# aerian#, \n anul 2005 s#-mi iau doctoratul \n [tiint# militar#,\n anul 2007 s# fiu promovat \n func]ia de [ef al Direc]iei Opera]ii din Statul Major

472

General, s# fiu \naintat la gradul de general-maior \n 2008, s# fiu promovat \n func]ia de{ef al Statului Major al For]elor Aeriene \n 2009, s# fiu \naintat la gradul de General-locotenent \n 2010, iar \n 2011 s# urc [i ultima treapt# a ierarhiei militare - avansat lagradul de General (cu 4 stele) [i s#-mi \nchei astfel cariera militar# la v@rsta de 56 de ani.Se spune, pe drept cuv@nt, c# \n spatele fiec#rui b#rbat puternic se afl# o femeie puternic#,nimic mai adevarat [i \n cazul meu, pentru c# dac# partenera mea ,,de-o via]#” (anulacesta am facut 35 de ani de c#snicie) nu mi-ar fi fost al#turi, nimic din cele prezentateanterior referitoare la realiz#ri nu ar fi fost posibil. Folosesc [i acest prilej pentru a-itransmite ,,Mariei-jumatatea mea’’ toat# stima [i respectul meu [i s# o asigur c# vom tr#iferici]i \mpreun#, al#turi de copiii [i nepo]ii no[tri p@na c@nd moartea ne va despar]i.

14. Am r#spuns par]ial anterior, cealalt# parte a r#spunsului se poate desprinde din C.V.15. Munca [i activitatea de Ata[at Militar desf#[urat# \n ,,}ara Sf@nt#” m-au marcat

pe mine [i familia mea, av@nd \n vedere \n special \nt@mplarea din anul 1997, pe care\mi permit s# v-o descriu succint. Ziua de lucru a debutat normal, eram diplomat deserviciu pe ambasad#, dusesem copiii la [coala din cartierul ,,YAFFO’’ al TELAVIV-ULUI, inclusiv pe fiul meu R#zvan. La orele 14:00 am luat copiii de la [coal# [i i-aml#sat la ambasad#, eu continu@ndu-mi drumul c#tre locuin]a din vecin#tatea Pie]eiY.RABIN. Am oprit la primul semafor [i am for]at pe culoarea galben la al doilea. Dup#ce am trecut la c@teva secunde am auzit o explozie puternic#. Locuin]a se afla la aproxi-mativ 700-800 m. L-am l#sat pe fiul meu, [ocat pentru c# prin luneta autoturismului elv#zuse deflagra]ia, resturi umane, m@ini, picioare, s@nge \mpr#[tiindu-se, [i am plecatpe jos c#tre intersec]ia unde era cofetaria ,,APROPO” [i unde se produsese atacul teroristsinucigas cu bomb#. Am v#zut scene de groaz#, apocaliptice, cu mor]i [i r#ni]i, \ns#tabloul care m-a impresionat cel mai mult a fost un bebelus pl@ng@nd \n carucior, mama[i tat#l ucisi \n atentat, salvat de un politist israelian. Mai t@rziu aveam s# aflu c# ochema SHELLY WINTER [i c# avusese noroc, ca [i mine [i fiul meu, pentru c# dac#eram prin[i \n sta]ionare la semafor am fi fost cel putin rani]i de deflagra]ie. Acesta afost cel mai teribil moment de cump#n# al meu [i al familiei mele, momentul \n care amdecis c# voi studia fenomenul terorist p@n# voi deveni ,,DOCTOR” - ceea ce s-a [i\nt@mplat \n anul 2005 c@nd mi-am sus]inut public teza de doctorat cu tema ,,Terorismulinternational [i implica]iile sale asupra securit#]ii statului.”

16. Mi-am des#v@rsit preg#tirea at@t \n ]ar# c@t [i \n str#in#tate, inclusiv prin,,doctorat”; am scris nenum#rate studii [i comunic#ri [tiin]ifice la sesiuni interne [iinterna]ionale, ultima fiind la sesiunea de comunic#ri [tiin]ifice din 2010 de laUniversitatea Na]ional# de Ap#rare, pe tema ,,Terorismul din aer”; am scris o singuracarte, pe baza tezei de doctorat ,,Terorismul International, trecut, prezent, viitor?” am \nproiect, dup# un r#gaz de c@]iva ani s# a[tern pe h@rtie amintirile, \nt@mpl#rile, anumitefapte, care deocamdat# nu se pot scrie, pentru a \ncerca astfel s# transfer din modestamea experien]# profesional# [i de via]# celor mai tineri.

17. Reforma este un proces continuu. Perioada pe care o travers#m este cu certitudineuna complex#, dificil#, greu predictibil#, ce se desf#[oar# \ntr-un context interna]ionalnefavorabil, marcat de crize [i de globalizare. R#m@n la p#rerea c# resursa uman# este boga]iacea mai mare pe care o avem, c# o politic# inteligent# de \mbinare armonioas# a experien]eigenera]iei noastre cu av@ntul, energia #i elanul tinerei genera]ii, poate fi [i \n armat# ,,cheia

473

succesului”; r#m@n la parerea c# ,,a fi mobilat intelectual” nu este suficient… mai trebuie cevaingrediente: caracter, spirit cantemirist, d#ruire, altruism, iubire de ]ar# [i de neam, etc.

18. Eu, ca om, apreciez cel mai mult via]a, am \nv#]at s# m# bucur de fiecare zi pe carecel de sus mi-o d#ruie[te. A[a mi-am educat copiii, nepoata, \n sensul c# nu este, dar mai depre] de la Dumnezeu dec@to via]# tr#it# demn, cinstit, onest, cu iubire fa]# de semeni. Restul?Conflicte au fost [i vor exista permanent. Problema fundamental# este c# ,,RA}IUNEA” s#\nving# [i nu interesele de conjunctur# ale unui grup de indivizi [i aceste conflicte ,,locale”,,,zonale” s# nu degenereze [i s# se generalizeze. De cine depinde aceasta? Tot de ,,OM”…

19. Mi-a[ dori din tot sufletul ca prin tot ceea ce \ntreprinde fiecare dintre noi, s#facem \n a[a fel \nc@t s# nu fim trata]i [i considera]i ,,cet#]eni europeni de m@na a doua…”

20. Via]a mi-a oferit privilegiul de a c#l#tori pe majoritatea continentelor lumii(mai pu]in America de sud [i Australia), \n peste 30 de t#ri, pe perioade de la 24 de orela 3 ani. Am \nt@lnit foarte mul]i oameni din elitele militare, politice, dilplomatice aleacestor state. Un lucru este cert: ca rom@n nu m-am sim]it cu nimic inferior, nici caintelect, preg#tire profesional# sau cultur# general#, ba, f#r# lips# de modestie, din contra,de cele mai multe ori. Dou# lucruri sunt, dup# p#rerea mea esen]iale, [i anume,,CREDIBILITATEA [i _NCREDEREA” - ele se construiesc cu greutate, \n timp, cueforturi materiale [i sacrificii umane enorme, [i se pot pierde foarte u[or, prin ac]iunisau gesturi necugetate, \n special la nivel \nalt, dar nu numai. Armata rom@n# a contribuitdin plin la \nt#rirea credibilit#]ii ]#rii precum [i a \ncrederii \n Rom@nia. Sunt m@ndru caprin func]iile de r#spundere pe care le-am ocupat temporar, de-a lungul carierei melemilitare, m-am implicat [i mi-am adus modesta contribu]ie la toate aceste eforturi.

PROMO}IA 1975

GENERAL DE BRIGAD~ CIUNGU MIHAISPIRITUL CANTEMIRIST: SPIRITUL _NVING~TORILOR

M-am n#scut \n vara anului 1956, pe 17 iunie, \n Novaci, un mic or#[el de muntedin jude]ul Gorj, \ntr-o familie relativ numeroas#: mama, tata, bunica din partea mamei[i noi, cei trei copii.

474

Tata era cel care asigura traiul familiei, era po[ta[, iar mama [i bunica, casnicefiind, cele care duceau “greul” gospod#riei [i “grija” noastr#, a copiilor. Din nefericirepentru noi, mama s-a stins din via]# mult prea devreme, c@nd eu abia \mplinisem 9 ani,iar bunica a trebuit s# se descurce singur# cu gospod#ria [i cu nevoile noastre, ale copiilor.

Copil#ria \n Novaci-ul meu natal, care se \ntinde de o parte [i de alta a Gilortului [ieste str#juit spre nord de crestele seme]e ale Carpa]ilor, de[i, datorit# greut#]ilor [i lipsurilordin via]a de zi cu zi, n-a reprezentat pentru mine t#r@mul acela de basm, are totu[i un locaparte \n inima mea. _n ton cu peisajul superb al zonei, nov#cenii sunt oameni simpli [i\ntreprinz#tori care s-au ocupat din totdeauna cu cre[terea oilor [i prelucrarea lemnului,cultivarea p#m@ntului ocup@nd un loc restr@ns [i datorit# condi]iilor de sol [i clim#.Nov#cenii sunt, de asemenea, oameni hot#r@]i care, prin temperamentul [i atitudinea lordirect#, \]i intr# la suflet de cum i-ai cunoscut.

_n aceast# mic# comunitate de munte am p#[it pentru prima data pe por]ile {coliiGenerale din satul Hiri[e[ti, unde am absolvit clasele I-IV [i unde, de altfel, am [i locuit(cel pu]in \n buletin), p@n# la v@rsta de 22 de ani.

Clasele V-VIII le-am urmat la {coala General# din Novaci. Convin[i fiind c# doar“cine are carte are parte”, nov#cenii s-au preocupat ca odraslele lor s# \nve]e carte [i,anual, cea mai mare parte a absolven]ilor Liceului Teoretic din Novaci erau admi[i lafacult#]ile marilor centre universitare din Timi[oara, Craiova sau Bucure[ti.

_n familie eu am constituit excep]ia, \n ceea ce prive[te urmarea unui traseu firesc,pentru c# [i fratele [i sora mea au absolvit Liceul Teoretic din Novaci, numai eu am aless# urmez Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza...

O centur# alb# peste uniforma bleumarinNu a fost greu s# m# decid. Greut#]ile [i lipsurile din copil#rie m-au f#cut s# \n]eleg

c# numai \nv#]@nd pot s# ajung s# realizez ceva \n via]# iar \ntr-o zi geroas# de decembriea anului 1970 am \nt@lnit [i exemplul sau imboldul de care aveam nevoie...

Eram \n pia]a ora[ului “gur#-casc#”, cum \i pl#cea bunicii s# m# alinte, c@nd amv#zut un elev de liceu militar la care m-a impresionat centura alb# str@ns# frumos pemanta si vipu[ca de la pantaloni. B#nuiam cine este purt#torul, \ns# nu discutasem cu elpentru c# era prima vacan]# a “bobocului” [i prima lui vizit# acas#. L-am ajuns din urm#si deja mi s-a p#rut c# era un alt om, tr#iam senza]ia c# se maturizase \n doar un trimestrude liceu militar. G@ndindu-m# acum, el a fost cel care m-a determinat, poate, s# m#g@ndesc c# ar fi bine s# sus]in examenul de admitere la liceul militar. Ca o coinciden]#sau nu \l chema ca pe mine: Ciungu dar Marian, f#r# a avea \ns# vreun grad de rudenie.Cred c# am petrecut toat# ziua discut@nd vrute si nevrute, mai bine spus eu ascult@nd siel povestind. _n mintea mea \mi creasem deja o certitudine. Voi sus]ine examenul deadmitere la liceul militar.

A trecut vacan]a de iarn# care, ca \ntotdeauna, a fost extrem de scurt# [i ne-am\ntors la [coal#: eu la Novaci el, bine\n]eles la Breaza. Prin luna februarie a anului 1971m-a chemat \ntr-o diminea]# directorul [colii, profesorul {andru Constantin, la cancelariaprofesorilor. _n mintea mea \mi f#ceam deja o mie de probleme, \ncerc@nd s#-mi imaginezcare ar fi motivul chem#rii. Nu f#cusem nici o prostie, speram eu... _n cancelarie untovar#[ maior, Fra]il#, de la CMJ Gorj, care recruta candida]i pentru admiterea la liceele

475

militare. M-a \ntrebat dac# mi-a[ dori, m-a \ntrebat [i care este situa]ia mea la \nv#]#tur#,de parc# nu o aflase deja! Normal c# am acceptat cu pl#cere ideea [i, dup# completareaunor formulare, m# [i sim]eam \n postura candidatului la admitere.

Nu s-a mai \nt@mplat nimic important p@n# prin luna iunie c@nd acela[i “tovar#[”maior Fra]il# a revenit \n Novaci [i \ntreg “lotul” de candida]i de la {coala General#Novaci ne-am prezentat la T@rgu-Jiu pentru a ne \ncadra \n e[alonul constituit la niveluljude]ului Gorj.

Eram at@t de mul]i, iar din Novaci doar cinci. Bine\n]eles c# fiecare dintre ei aveamotivele lui pentru care acceptaser# candidatura la liceul militar. Ale mele erau dou#:primul c# intr-adev#r \mi pl#cea, at@t c@t pricepusem eu, cariera militar# [i al doilea c#,la drept vorbind, nu prea aveam alt# solu]ie (pentru c# tata \mi propusese sa urmez o[coal# profesional# la T@rgu-Jiu ca ucenic t@mplar al _ntreprinderii Regionale deIndustrializare a Lemnului Novaci)! Am \n]eles mai t@rziu de ce \mi f#cuse propunereaasta – nu pentru c# nu ar fi vrut s# mai aibe \nc# un copil absolvent al liceului dar,probabil, se g@ndea la faptul ca micu]ul salariu pe care-l avea ca posta[ nu-i d#deaposibilitatea s# mai sus]in# \nc# un copil la liceu. _n concep]ia lui, la vremea respectiv#,ucenicia i]i asigura o “br#]ara de aur” pe mai t@rziu [i un venit satisf#c#tor \n perioada depreg#tire. Nu m-am g@ndit niciodat# c# voi ajunge s# apreciez propunerea tat#lui meu.M-a \nd@rjit [i mai mult faptul c#, dac# nu luam admiterea la liceul militar, m# a[teptaucenicia la locul de munc#...

Drumul c#tre un nou \nceputDar s# revin la… e[alonul de la T@rgu-Jiu. Ne-am constituit deja \n… subunit#]i, de

parc# eram militari vechi, [i ne-am \mbarcat \n dou# vagoane la trenul personal T@rgu-Jiu –Bucure[ti. Era prima oar# c@nd c#l#toream cu trenul [i cred c# cea mai mare partea drumului am admirat peisajul de la geam \ncerc@nd s# rememorez tot ceea ce \nv#]asempentru examen.

Am ajuns la Breaza dup#-amiaza pe la ora 16.00. Ca prim# impresie... nu mi-au pl#cutsc#rile pe care le-am urcat de la gar# p@n# \n ora[... de fapt, sc#rile \mi pl#ceau doar c@nd lecoboram! La liceu ne-a \nt@mpinat comandantul companiei a 6-a, dac# re]in bine, mr. R#du]#,care se ocupa de candida]i [i care a avut rolul de a ne coordona pe perioada admiterii.

Prea multe amintiri din perioada sus]inerii examenului nu prea am, \ns# una dintreele trebuie men]ionat#. _n grupul celor cinci candida]i din Novaci era [i colegul meuViorel Dinescu, fiul unor renumi]i profesori din Novaci. Dup# a doua diminea]# petrecut#\n liceu – [i cred c# v# imagina]i c# diminea]a f#ceam sectoare, Viorel a venit la mine [imi-a spus c# el renun]#. E adev#rat c# nici mie nu-mi pl#cea at@t de mult activitatea destr@ngere a h@rtiilor, dar m# g@ndeam c# dac# renun] m# \ntorc la ucenicie [i cred c#atunci a fost prima dat# c@nd am suportat prima priva]iune a serviciului militar. Amacceptat-o [i, poate, a fost primul pas spre cariera ulterioar# plin# de priva]iuni, de altfel.Am intrat al 16-lea [i am fost fericit, de[i \ntr-o prima faz# am avut ceva emo]ii [i eramextrem de trist pentru c#, atunci c@nd s-au afi[at rezultatele, v# imagina]i c# to]i ne uitamde la coad# spre \nceput, nu invers. {i de la coad# p@n# pe la jum#tatea listei nu am g#sitdec@t numele unuia dintre noi cei patru. _ntr-un t@rziu am ajuns spre \nceputul listei [iam v#zut c# fusesem admis...

476

Prima \nt@lnire cu CapitalaAlt am#nunt care merit# consemnat despre aceast# prim# etap#... a[ vrea s# v# mai

spus c# dac# la sosirea la examen eram cu to]ii ni[te copii, deja dup# admitere netransformasem \n oameni maturi, deodat#. De ce? Pentru c# nu a mai venit mr. Fra]il# s#ne aduc# \napoi la Tg.Jiu! Comandantul de pluton ne-a \nm@nat, pur [i simplu, foile dedrum si ordinele de serviciu [i am plecat pe cont propriu! Eram cu at@t mai fericit cu c@t\mi propusesem s# v#d o mic# parte din Bucure[ti. V#zusem doar Gara de Nord lavenirea la Breaza. _mpreun# cu cei trei colegi am luat un troleibuz spre centru [i ne-amoprit la Universitate. De ce? Pentru c# vroiam s# vedem... sc#rile rulante! Erau primelepe care le vedeam si eram fascina]i c@nd ne-am “plimbat” cu ele…

Ultima zi de vacan]#...Am c#l#torit cu acela[i tren personal \napoi la Tg.Jiu [i a doua zi eram deja acas#.

De[i nu aveam telefon acas# (nu [tiu dac# ceilal]i colegi aveau), p#rin]ii, prietenii [iapropia]ii [tiau deja care erau rezultatele la examenul de admitere.

L-a autobuzul care m-a dus de la Tg.Jiu la Novaci m-a a[teptat doar fratele meu,(soralucra deja ca secretar# la Liceul Industrial Sadu) care m-a felicitat din toat# inima.La fela f#cut [i tata care cred c# a fost cel mai fericit de reu[ita mea. {i eu eram fericit pentruc# fusesem admis, pentru colegii mei urmau alte examene de admitere \n sesiunea dintoamn#. Ca de obicei, vacan]a am petrecut-o tot la Novaci, de altfel pe vremea aceea nuera “obiceiul” trimiterii copiilor \n “tabere”...Era var# [i aproape \n fiecare zi mergeamla sc#ldat “pe vale”, unde, pe albia Gilor]elului, \n fiecare an construiam un z#gaz dinglie [i pietre, realiz@nd un adev#rat bazin de \not. Am spus “aproape \n fiecare zi” pentruc# mai trebuia s# [i muncesc s#-mi agonisesc banii de buzunar: mergeam la cules dezmeur#, la adunat de prune, la str@ns de f@n, mai precis oriunde m# solicitau oamenii dinsat. Cu toate acestea cred c# nu trecea zi s# nu \ncerc s#-mi imaginez cum va fi laBreaza...Cred c# a fost singura vacan]# \n care, cu adev#rat, abia a[teptam...s# \nceap#[coala!

_nt@ia zi de liceu15 septembrie... toamn#... ploaie. Am fost repartizat la compania maiorului Susanu,

\n primul pavilion l@ng# cl#direa comandamentului. Am f#cut cuno[tin]# cu to]i colegiide clas#, colegi cu care \n cei patru ani am \mp#r]it toate triste]ile [i bucuriile vie]ii deelev.

_mi amintesc [i acum cu pl#cere de aceast# prim# zi de [coal#, una deosebit# [iplin# de “evenimente”. Am fost repartizat la plutonul 4 [i am participat la primul “raportal companiei” din care am re]inut c# pe toate efectele trebuie s#-mi scriu cu a]# de cusutnum#rul meu de ordine (133) [i c# pe saltea trebuie s# cos pe fiecare parte, la col]uldinspre perete (respectiv geam) num#rul 1 (respectiv 2) pentru a se putea verifica dac#la programul de diminea]# am \ntors salteaua...\n zilele cu so] trebuia s# fie num#rul 2deasupra, \n cele f#r# so] 1...

Dup# masa de pr@nz [i cele dou# ore “timp la dispozi]ie” a \nceput studiul dedup#-amiaz#. Prima activitate: \nvelirea cu h@rtie albastr# a c#r]ilor pe care le g#sisemdiminea]# frumos a[ezate pe b#nci. De[i nu ne cunosteam prea bine, se \nfiripaser#

477

discu]ii \ntre colegii de banc# [i probabil c# era \ntr-adev#r g#l#gie \n clas# , fapt care l-a deranjat pe loc]iitorul comandantului de companie, locotenentul Neac[u care ne-ascos la “instruc]ie de front” pe platou! Ploua afar#, era deja \ntuneric [i noi “exersam”pasul alerg#tor [i fuga... {i, cu toate acestea, n-am regretat niciodat# c# am ales aceast#carier#...

Frumo[ii ani ai adolescen]ei cantemiriste Dup# c@teva s#pt#m@ni eram cantemiri[ti convin[i. Nu ni se p#rea nimic deosebit

c@nd diminea]a la 5.30 elevul sergent-major Moisoiu d#dea de[teptarea [i \ncepeamalergarea pe aleile liceului. Poate unora nu le-a pl#cut regimul cazon, nici chiar mie nu mi-a pl#cut \n totalitate, dar l-am acceptat. _mi amintesc c# mergeam la ceaiuri dansante cuelevele de la UCECOM. Dar, pentru asta, trebuia s# \ndepline[ti anumite crieterii [i, celmai important, era s# ai note bune \n cursul s#pt#m@nii. Altfel, [i duminica era studiuobligatoriu. _nainte de a pleca, bine\nteles... \n coloan# cu plutonul, spre locul de desf#[urare,locotenentul Mihai Floca ne facea ultimele preciz#ri legate de comportamentul nostru [i,\ntotdeauna, finalul era acela[i: s# fi]i ni[te adev#ra]i gentelmani!

A[ vrea s# v# spun c# pentru mine – [i sunt convins c# nu numai – comandantulcompaniei ([i aici trebuie s#-i men]ionez pe maiorul Susanu care ne-a \ndrumat pa[ii \nanul \nt@i [i pe c#pitanul Nour care a preluat func]ia \n anul doi), a constituit modelulofi]erului adev#rat. Era cel care ne-a fost instructor [i p#rinte \n acela[i timp. Cel carene-a \ndrumat pa[ii nesiguri pe t#r@mul cunoa[terii vie]ii militare.

Cu siguran]#, liceul a fost cea mai benefic# perioad# din via]# din punctul de vedereal acumul#rii de cuno[tin]e din toate domeniile de activitate. De[i la vremea respectiv#avea profil real, \n cadrul materiilor de \nv#]#m@nt f#ceam [i latina, dar [i istoria muzicii.

Profilul real l-am sim]it mai mult la orele de matematic#, ore \n care ilustrul profesorIon Stanciu m# scotea la tabl#, \mi dicta exerci]iul [i, \n momentul \n care nu mai auzeacreta sc@r]@ind pe tabl# m# \ntreba: “Ciungule, ai terminat?” _n func]ie de r#spunsulmeu, afirmativ sau negativ, era [i nota pe care mi-o acorda tovar#[ul... domn profesor!

{i dac# am \n]eles ceva din muzica clasic# asta i-o datorez profesorului de muzic#,colonelul Dumitru Butoi care, la vremea respectiv#, venea \n clas# cu un pickup. Dup#ce \n prima parte a orei ne povestea despre Verdi [i Aida, \n partea a doua ne puneadiscul la pick-up [i ne f#cea s# sim]im [i s# \n]elegem muzica, explic@ndu-ne fiecarepasaj, fiecare arie.

Dac# a[ \ncerca s# analizez activitatea profesorilor pe care i-am avut \n cei patruani de liceu, cred c# din descrierea activit#]ii fiec#ruia nu ar lipsi cuvinte ca: excelen]#,preocupare, responsabilitate, spirit patern sau matern, \ntr-un cuv@nt to]i au fostadev#ra]i p#rin]i pentru noi.

_mi amintesc c# la orele de dirigen]ie profesoara Claudia Giumanc# venea cu ni[teteme pe care probabil [i le preg#tise acas#, era normal. Dar g@ndindu-m# acum, temelepe care ni le propunea pentru discu]ie, urm#reau doar preg#tirea noastr# pentru via]a demai t@rziu. Am rev#zut-o pe tovar#[a dirigint# \n 2010 cu ocazia s#rb#toririi a 35 de anide la terminarea liceului. Aceea[i voce cald#, acela[i z@mbet pl#cut [i, \n ciuda anilorcare au trecut [i pentru mine [i pentru tovar#[a dirigint#, am constatat cu bucurie c# nus-a schimbat deloc.

478

O carier# marcat# de spiritul cantemiristA[a cum v# spuneam, greut#]ile [i lipsurile din copil#rie m-au f#cut s# \n]eleg c#

numai \nv#]@nd pot s# ajung s# realizez ceva \n via]#.Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” a \nsemnat foarte mult pentru mine. A fost locul

unde mi-am des#v@r[it preg#tirea [i unde am \n]eles c# perseveren]a, corectitudinea,tenacitatea [i spiritul de sacrificiu sunt calit#]i strict necesare unui viitor ofi]er. De altfel,cred c# spiritul cantemirist m-a urmat \n \ntreaga carier# militar#.

Dup# absolvirea liceului am urmat {coala Militar# de Ofi]eri Activi “NicolaeB#lcescu” din Sibiu, arma infanterie, pe care am absolvit-o \n 1978, al 39-lea din 374 deabsolven]i.

Reparti]ia s-a f#cut pe baza mediilor de absolvire [i m#rturisesc c# m-a[ fi dus laCraiova \ns# \n acel an nu s-a scos dec@t un loc [i a[a am ajuns s# aleg func]ia decomandant de pluton la Regimentul 90 Mecanizat din Lugoj, regiment ce apar]ineaDiviziei 18 Infanterie “Decebal”.

La Lugoj am fost repartizat comandant de pluton la [coala de grada]i, ulteriorcomandant de pluton la compania cercetare a regimentului. Dup# pu]in timp, am fostnumit ofi]er 4 la [eful cercet#rii, func]ie din care, \n 1985 am fost admis student laAcademia de _nalte Studii Militare, pe care am absolvit-o \n 1987.

Tot la Lugoj, de care sunt legat sentimental, am cunoscut-o pe so]ia mea Nori, caremi-a fost cel mai puternic sprijin \n \ntreaga carier#. {i tot la Lugoj, \n decembrie 1979,s-a n#scut fiica noastr# Cristina-Ana care ne-a \ntregit via]a.

Dup# absolvirea Academiei Militare, \n 1987 (al 12-lea din 167 de absolven]i), amavut [ansa de a fi repartizat tot la Regimentul 90 Mecanizat Lugoj, ca [i comandant debatalion. Am continuat s# lucrez \n Lugoj p@n# \n 1992, ocup@nd succesiv func]iile deofi]er 2 la [eful de stat major al regimentului, ulterior [ef de stat major, apoi, \n urmaunui concurs de selec]ie, am fost admis, pentru un an la studii la “École Supérieure deGuerre Interarmées” la Paris, \n Fran]a.

A fost o experien]# deosebit# pentru mine, av@nd \n vedere c# era prima dat# c@ndaveam posibilitatea s# studiez \ntr-un mediu interna]ional, s# pun \n valoare cuno[tin]ele[i deprinderile pe care le acumulasem deja \n cei 14 ani de carier# militar#, o experien]#care cu siguran]# [i-a pus amprenta asupra carierei mele ulterioare.

Am fost impresionat de pragmatismul sistemului de \nv#]#m@nt, \n special modul\n care studen]ii str#ini erau integra]i \n cadrul grupelor de studiu. M-am str#duit [i amreprezentat cu cinste Rom@nia [i am reu[it ca pe parcursul anului s# ob]in [i un calificativfoarte bun de cunoa[tere a limbii franceze.

Revenirea din Fran]a, la sf@r[itul lunii august 1993, a \nsemnat \nceperea peripluluiprin unit#]ile militare \n care am lucrat: comandant al Batalionului 169 Cercetare dinTimi[oara, comandant al Brig#zii 90 Infanterie din Buzia[, [ef de Stat Major al Brig#zii18 Mecanizate Timi[oara, [eful Serviciului Personal [i Mobilizare la Statul Major alFor]elor Terestre, comandant al Brig#zii 2 Infanterie Craiova, loc]iitor al [efului Direc]ieiPersonal [i Mobilizare a Statului Major General [i, din nou la Statul Major al For]elorTerestre, [ef al Instruc]iei [i Doctrinei. Din toate aceste func]ii [i \n toate ora[ele \n caremi-am desf#[urat activitatea am avut privilegiul de a cunoa[te [i lucra cu militari [ioameni minuna]i.

479

O carier# de 36 de ani \n cadrul acestei prestigioase institu]ii a statului rom@n, \ntimpul c#reia spiritul cantemirist m-a \nso]it permanent.

Convins \nc# din copil#rie c# doar “cei care au carte au parte”, \n 2001 am absolvitFacultatea de Drept a Universit#]ii din Craiova, am \nv#t#t [i limba englez# (2002)pentru c# necesitatea comunic#rii cu partenerii din NATO se ar#ta a fi tot mai aproape,apoi, timp de un an, \ntre august 2003 [i septembrie 2004, am urmat un curs de studiistrategice la Universitatea Na]ional# de Ap#rare din Beijing, China, iar \n 2007 amabsolvit Colegiul de Ap#rare. _n toate func]iile \n care am fost \ncadrat am muncit cupasiune [i responsabilitate, am fost permanent adeptul lucrului \n echip# [i bine f#cut,fapt ce m-a ajutat s# surmontez toate dificult#]ile.

Din toate resursele ce le-am avut la dispozi]ie \n aceast# perioad#, cea mai important#pentru mine a fost resursa uman#, oamenii cu care am lucrat [i \mpreun# cu care amrealizat totul. Tuturor le spun c# sunt m@ndru c# i-am avut subordona]i, colegi sau [efi \nanumite etape ale carierei!

_nchei pres#r@nd \ntre paginile acestei lucr#ri nostalgia anilor de liceu, una dintrecele mai frumoase perioade ale vie]ii, [i l#s@nd un g@nd bun, plin de respect, tuturorcelor care au pus piesele necesare form#rii mele ca om [i ca militar.

GENERAL DE BRIGAD~ POPESCU COSTI

Motto:“Viitorul apar]ine celor care nu renun]#...”

Chateaubriand

De ce Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”?Totul a \nceput dintr-o ambi]ie personal#, din dorin]a de a demonstra c# nu sunt

copilul r#sf#]at al domnului Minic# Popescu (tat#l meu) [i al doamnei Drina (mamamea).

{i s# explic acest lucru.M-am n#scut la 31 iulie 1956, \n comuna Bogdana, jude]ul Teleorman.

480

De ce comuna se nume[te Bogdana?_n timpul transhuman]ei, un cioban de prin Mu[cel s-a stabilit definitiv cu familia

\n zona localit#]ii mele. Acesta a avut mai multe fete, pe care le-a botezat Bogdana,Florica, Tudori]a [i Margareta. La fiecare dintre fete le-a l#sat mo[tenire c@te o bucat#de p#m@nt. Fiecare fat# [i-a \ntemeiat o familie, iar mai t@rziu s-au constituit c#tuneleTudoria, Florica, Margareta, iar cea mai mare dintre fete a pus bazele satului Bogdana.

Ulterior, toate c#tunele s-au unit [i au format comuna Bogdana.Localitatea Bogdana este a[ezat# de-a lungul r@ului Urluiul, afluent al r@ului Vedea,

la r@ndu-i afluent al r@ului Teleormanul.

De ce Teleorman?Pentru c# \n acea zon# era P#durea Deliorman, \n traducere P#durea Nebun#. I s-a

spus P#durea Nebun# pentru c# era foarte deas#, foarte mare [i te puteai r#t#ci foarteu[or \n ea dac# nu cuno[teai locurile. Era o “nebunie” s# mergi prin acea p#dure,necunosc#tor al locurilor fiind.

S# revin tot la \ntrebarea: de ce r#sf#]atul familiei?Mama mea Alexandrina (doamna Drina, cum \i spuneau fo[tii elevi) a fost \nv#]#-

toarea mea \n clasele primare. Tat#l meu a fost profesorul meu de matematic# [i fizic# [idirectorul [colii din comun#. Nu a fost deloc u[or pentru mine s# fiu \n aceast# postur#.

P@n# la clasa I am copil#rit [i am \nv#]at din \n]elepciunea familiei, a bunicii mele,mam# a nou# copii, pe care am \ngrijit-o \n ultimul an de via]#, paralizat# fiind, ca pe uncopil. De multe ori \l pomenea pe unul din fiii s#i, lt. Constantin Popescu, c#zut ladatorie \n al doilea r#zboi mondial undeva \n Ungaria, la Lucenec/Losonc, \n nordulUngariei. Tare mult ]inea la el [i \mi povestea ce frumos c@nta la vioar# [i c@t era de\ndr#git de colegi, colege [i de cei din sat sau de la [coal#. La na[terea mea, au hot#r@t caeu s#-i port numele, f#r# s# se g@ndeasc# la faptul c# \n viitor a[ putea urma carieramilitar# [i, la un moment dat, voi avea posibilitatea s# dob@ndesc gradul de locotenent.

De ce au fost dificili primii ani de [coal#?Voi relata un singur episod din prima zi de [coal#. Cum este firesc, la prima or#

doamna \nv#]#toare, mama mea, ne-a \ntrebat ce poezii [tim, ce pove[ti cunoa[tem [ia[a mai departe. Eu am ridicat m@na [i am spus “mam#, vreau s# spun [i eu o poezie”.M-a l#sat \ntr-un t@rziu s# spun poezia. La terminarea orelor, am plecat spre cas# cumama. C@nd a intrat \n curtea casei, s-a oprit [i mi-a spus, pe un ton autoritar, c# pestrad# [i la [coal# este doamna \nv#]#toare, iar acas# este mama.

Clasele V-VIII au fost [i mai grele pentru c# preten]iile erau [i mai mari. _n vacan]elede var#, de iarn# sau de prim#var#, aveam norm# pe zi de exerci]ii din Gazeta matematic#,din “Gheba” [i alte culegeri de exerci]ii [i probleme de matematic#.

_n clasa a VIII-a, a trebuit s# m# g@ndesc ce op]iune voi avea pentru viitor. Tata [imama doreau s# urmez Universitatea [i s# m# \ntorc \n localitatea natal#, s# continuitradi]ia familiei.

Pu]inele clipe de lini[te, de joac#, le petreceam cu Viorel Coste, fiul unui ofi]er deradioloca]ie de la o unitate radiotehnic# din Furcule[ti, Teleorman, la 5 km dep#rtare de

481

satul meu. El se preg#tea pentru a urma Liceul Militar [i-mi ar#ta pe colegii mai maridin acea localitate, pe Voicu, pe Pirea, \n ]inuta aceea frumoas# care le fermeca pe feteledin sat.

El \mi spunea c# la Liceul Militar este concuren]# foarte mare [i nu se reu[e[te laexamen dec@t dac# e[ti foarte bine preg#tit.

M-am ambi]ionat, nu am renuntat la ideea de a demonstra c# pot [i c# voi reu[i s#realizez ce mi-am propus. Astfel, m-am prezentat la Comisariatul Militar din Alexandria,am solicitat s# mi se constituie dosarul pentru a merge la examen, la Breaza, am efectuatvizita medical# [i dosarul mi-a fost aprobat.

La Breaza am ajuns cu to]i colegii mei din Teleorman: Marin Mateescu, MirceaDancu, Florea Costea/Ot#ranu, Auric# {erban, Ionel B#nic# [.a. care erau [i ei candida]ila examen [i \n final au fost declara]i admi[i.

Am fost caza]i \n sala de sport a liceului, pe jos, pe ni[te saltele, pentru c# eramfoarte mul]i candida]i din ]ar# [i nu mai aveam loc \n pavilioanele cu dormitoare.

Examenul nu mi s-a p#rut greu. Am regretat c# prietenul meu nu a fost declaratadmis, iar eu am demonstrat c# nu sunt “r#sf#]atul” familiei.

Tata nu a fost mul]umit de notele ob]inute, iar mama a suferit cel mai mult c# sunta[a departe de cas#.

Prima zi de liceu a fost interesant#. Primirea ]inutei de la nea Clinci, magazionerul,[i apoi primele lec]ii de milit#rie, despre forma]ie, pozi]ia drep]i, pe loc repaus, salutul [itoate cele specifice. Activitatea era ordonat#, calculat# riguros pe minute.

Elevul sg. Sincu, repartizat de la anul IV s# ne \ndrume, era teribil de exigent.Domnul comandant al companiei, mr. Filip Ioan [i loc]iitorul s#u, lt. maj. Dinc#

Decebal, completau cu detalii activitatea din afara orelor de curs._n sf@r[it, la clas# m-am \nt@lnit cu diriginta noastr#, doamna Friedsman Emma,

care avea s# ne fie [i profesoar# de german#.Eram a 10-a clas# din promo]ie, notat# cu litera “J”.Colegii, majoritatea proveneau din familii de la ]ar#, erau la fel de impresiona]i de

ceea ce ni se \nt@mpl#. Mai t@rziu, la \nt@lnirea promo]iei, dup# 30 [i dup# 35 de ani dela absolvire, am \n]eles de ce au ales Liceul Militar.

Constr@ns fiind de anumite lucruri, [i mai ales c# am fost un copil care [i-a permisuneori s# riposteze \n fa]a profesorilor sau c@nd ceva nu era \n regul#, la liceu mi s-ap#rut c# nu voi putea s# fac ceea ce mi-am propus.

Doream s# urmez medicina militar#. La sf@r[itul trimestrului I, din anul I, mi s-acomunicat c# nu aveam ca op]iune dec@t cariera de militar de trupe. Acest fapt m-amarcat foarte mult.

_n vacan]a de iarn# am discutat cu familia [i a r#mas s# ne mai g@ndim._n luna februarie a celui de-al doilea trimestru din anul I, am fost solicita]i, \mpreun#

cu tutorele, s# hot#r@m dac# vom opta pentru continuarea carierei de militar sau pentruvia]a civil#.

Discu]ia cu tat#l meu a fost decisiv#. {i atunci am hot#r@t s# merg mai departe cutoate consecin]ele.

{i nu am de ce regreta. {i spun asta pentru c# tot un “r#sf#]at” am fost.

482

De ce?Am \nv#]at [i m-am preg#tit la ce mi-a pl#cut mai mult.Am ajuns [i la faza jude]ean# a olimpiadei de geologie, gra]ie eforturilor f#cute de

dl. prof. Marinescu._n to]i cei patru ani de liceu era foarte greu de suportat dep#rtarea de familie, de cei

dragi, de oamenii din satul copil#riei, de obiceiurile specifice s#rb#torilor [i la care nureu[eam s# particip \ntotdeauna. Dar, \mpreun# cu Nica [i al]i colegi inimo[i, m-am\nscris la Cercul de folclor \nfiin]at de dl. prof. Giurginc#. Am reu[it s# preg#tim [i orevist# a Cercului de folclor \n care am povestit [i eu [i ceilal]i colegi, cele tr#ite \ncopilarie. Revista, la care [i eu mi-am adus contribu]ia, [i acum a[teapt# un sponsorpentru a fi tip#rit#, ea reprezent@nd un mare tezaur al tinere]ii noastre.

Participarea la acele ore de folclor a reu[it s# mai estompeze dorul de cas#, iaractivitatea din cadrul Cercului de folclor [i nu numai a reprezentat \nc# un motiv \n pluspentru care l-am considerat pe domnul profesor Giurginc# tat#l meu de la Breaza. Era lafel de exigent precum tat#l meu, dl. prof. Minic# Popescu, dar la fel de iubitor, ca unp#rinte, sf#tuindu-m# de fiecare dat# c@nd am avut nevoie s# iau decizii importantepentru viitorul meu.

{i dup# terminarea scolii, dar mai ales \n anii \n care au urmat dup# ce p#rin]ii meis-au stins din via]#, am simtit nevoia s# \l consult atunci c@nd am trecut prin momentegrele. La fel, ca un adev#rat p#rinte, mi-a dat sfaturi s#n#toase [i sincere care m-au\nt#rit [i m-au ajutat s# trec peste acele momente. Acum, de c@nd am devenit bunic, sebucur# al#turi de familia mea, c@nd aude ve[ti despre scumpul meu nepot Andrei. Cepoate fi mai frumos pe lume dec@t s# [tii c# nu e[ti singur, c# ai pe cineva de-al t#u,apropiat ca [i un p#rinte. “S#rut m@na tat# de la Breaza”, v# multumesc domnule profesorGiurginc#.

Au existat [i momentele mai pu]in pl#cute din perioada liceului, inerente copil#riei,vie]ii de adolescent apoi, dar erau compensate cu orele de dirigen]ie \n compania doamneiprof. Friedsman Emma, sau orele de istorie cu dl. prof. Manoliu Constantin, cele delimba rom@n# cu dl. prof. Giurginc# Constantin, ore pe care le \ncepeam cu mar[ul luiIancu, Cr#i[orul Mun]ilor, sau cele de matematic# cu doamna prof. P@ntea Maria, lacare mai tot timpul m# contraziceam cu domnia sa. Satisfac]ia era deplin# atunci c@nd\mi d#dea dreptate.

Nu pot uita exemplul de conduit# al domnului general Cristache {tef#nescu,comandantul liceului, a domnului colonel R#b#cel, [eful de stat major, efortul celorlal]iprofesori, dl. Ni]# Dorin de fizic#, un om precis, corect [i care nu a f#cut rabat de ladisciplina c#r]ii; dl. prof. Babov Alexandru, profesorul de limba rus#, sau de dl. prof.Stanciu Aurel, Piratu cum \i spuneam noi, profesorul de desen, care m-a desemnat [iresponsabil al gazetei de perete a clasei, intitulat# “Columna”. Era o responsabilitate pecare o aveam \n plus fa]# de ceilal]i colegi. _mi ocupa pu]inul timp liber pe care \l aveamla dispozi]ie. M# nec#jeam uneori c@nd \i vedeam pe colegii mei (Nicu Radu, Costic#L#z#rescu, Gigi F#tu sau Cornel {erban) c# jucau fotbal sau volei sau f#ceau gimnastic#.Programul zilnic era foarte bine calculat.

De asemenea, nu pot uita [i le mul]umesc celor care ne-au hr#nit [i au fost preocupa]is# avem masa preg#tit# la timp [i de bun# calitate, dl. Ezaru, dl. Ridl sau fetele de la

483

buc#t#rie. E foarte greu s# preg#te[ti patru mese pe zi pentru 1500 de suflete. {i mai alesm@ncarea s# fie de calitate.

Fiind un tip s#n#tos, nu am avut nevoie s# \l vizitez pe medicul unit#]ii, dl col BodoFrancisc, dar l-am admirat [i l-am pre]uit pentru pedan]#, elegan]# [i pentru presta]ia safa]# de colegii care aveau nevoie de ajutorul domniei sale. Era medic militar [i asta \midorisem [i eu s# ajung. De asemenea, m# impresiona de fiecare dat# pentru c# ma[inasa, un Warburg, era \n permanen]# curat#, a[a cum \i st# bine unui medic.

De ce m-am referit la persoanele care ne-au marcat tinere]ea,profesori, cadrele militare, personalul civil ?

Cu acest prilej doresc \nc# odat# s# le mul]umesc frumos tuturor pentru efortul f#cut ca eu[i colegii mei s# fim preg#ti]i pentru via]#. La finele liceului am constatat c#, fiind \nc# un copil,te afli \n fa]a unei provoc#ri importante din via]#, e[ti obligat s# alegi singur calea de urmat.

Totu[i, am plecat, at@t eu c@t [i colegii mei, cu cele necesare ca s# putem continua \ncarier#. Cu “rani]a” plin# de cuno[tin]e, am pornit cu speran]a c# vom atinge obiectivulpe care fiecare t@n#r cantemirist [i-l propune c@nd p#[e[te pe por]ile Liceului Militar“Dimitrie Cantemir” din Breaza, acela de a deveni general al Armatei Rom@ne, a[a cumspunea N#ic# Roman, colegul de la “I”.

Nu am uitat ce spunea tata, [i anume c# totul depinde de om, de fiecare dintre noicei care am \nceput o carier# militar#. Finalizarea celor propuse depinde [i de condi]iilepe care ni le-am creat, dar [i cele pe care societatea ni le-a oferit.

Am absolvit liceul cu media 9,50 la bacalaureat, fapt ce mi-a permis s# aleg armapreferat# [i asta se datoreaz# \n principal domnului comandant Filip Ioan, care era artilerist[i a reu[it s# m# conving# de faptul c# arma artilerie este elegant#, presupune mult#aten]ie, precizie matematic#.

Am avut ocazia s# urmez {coala Militar# de Artilerie [i Rachete Ioan Vod#, dinSibiu, \ntr-un pluton comandat de un t@n#r locotenent, Ledrer Aladar, Oly, cum \i spuneaucolegii. La absolvire, acesta a fost repartizat \n [coal# s# instruiasc# genera]iile viitoarede elevi. Era printre cei mai buni absolven]i, elita. {i frumos foc. Ne era drag pentru c#era [i cel mai frumos t@n#r ofi]er din [coal#. A fost pentru noi ca un frate mai mare. L-am considerat un exemplu de conduit# [i preg#tire profesional#.

C@nd ne-a fost greu, ne-a fost al#turi [i ne-a ap#rat de unii comandan]i mai r#ut#cio[i.Avem satisfac]ia c#, [i noi colegii din pluton, c@]iva, am contribuit la c#s#toria sa cu

Rodica. M# bucur# [i acum discu]iile la telefon cu domnia sa, acestea reprezent@nd “oadev#rat# gur# de oxigen” pentru mine.

Comandantul [colii, dl. col. Niculae Pavelescu, [eful de stat major dl. col. EugenNeam]iu, au fost, de asemenea, modele pentru mine [i \i voi avea permanent \n memoriegra]ie presta]iei domniilor lor. Acela[i lucru pot s# spun referitor [i la [eful nostru depromo]ie, generalul de brigad# (r) Eugen Porojan. Eugen m-a convins s# nu renun] laideea de a urma [i o facultate civil#. El era deja student la Academia Tehnic# Militar#.

La terminarea {colii militare, am avut satisfac]ia s# constat c# m-am clasat al 29-leadin promo]ia de peste 300 de absolven]i [i acest lucru mi-a permis s# aleg primulgarnizoana pe care mi-am dorit-o, Bucure[ti. Am fost repartizat la un regiment de protocol,din {oseaua Olteni]ei.

484

Via]a mi-a oferit prilejul s# o cunosc \n Bucure[ti pe viitoarea mea so]ie. O femeieminunat# care m-a sprijinit [i m-a \ncurajat s#-mi perfec]ionez preg#tirea. _mpreun# amtrecut prin foc [i par# ca s# reu[im s# avem un statut frumos \n via]#, s# fim exemplepentru fiica noastr#, care, f#r# s# fiu lipsit de modestie, nu ne-a dezam#git. Faptul c#so]ia mea a absolvit Facultatea de Comer] din cadrul ASE Bucure[ti [i \n toat# perioadastudiilor ne-am consultat, am discutat fiecare tematic# de examen pe care urma s# osus]in#, m-a determinat s# urmez aceea[i meserie suplimentar# celei militare.

Nu pot uita aportul dl. gl. Mircea Chelaru, care \n acea perioad# era [ef de statmajor al regimentului. Mi-a \n]eles dorin]a [i a apreciat-o pentru c# [i domnia sa a urmatcursurile Facult#]ii de filozofie, din cadrul Universit#]ii Bucure[ti [i ale Institutului Centralde Conducere [i Informatic#, Sec]ia analiz# de sisteme de modelare matematic# [iproiectare informatic#. Astfel, a f#cut tot ce a depins de domnia sa pentru ca eu s# ob]inaprobarea s# sus]in examenul la Facultatea de Comer] din cadrul ASE Bucure[ti. _naceea perioad# era foarte greu de ob]inut o asemenea aprobare.

De ce am insistat s# urmez cursurile Facult#]ii de comer],din cadrul ASE Bucure[ti?

Pentru c# doream ca [i \n familia noastr# s# respect#m tradi]ia familiilor din careproveneam (parin]ii mei au lucrat \n \nv#]#m@nt, p#rin]ii so]iei au fost medici, iar buniciiei au fost \nv#]#tori). Am dorit s# avem acela[i dialog profesional [i acas#, [i la serviciu.

Am reu[it s# lucr#m \mpreun# o perioad# foarte frumoas# de timp \n Romtehnica,institu]ie care, pentru mine, a constituit o adev#rat# [coal# de formare profesional#.Acolo am dorit s# ajung, acolo am \nv#]at diploma]ia, echilibrul \n momentele dificile,perseveren]a \n via]#.

Procesul de reform# al armatei, \nceput dup# evenimentele din 1989, a fost o ideefrumoas#, av@nd \n vedere dorin]a noastr# de a deveni membri NATO [i ai UE.

Dar, \n unele privin]e, acesta s-a derulat cu sincope datorate, \n primul r@nd, calit#]iicelor care au decis modul de a duce la bun sf@r[it acest deziderat.

Ultimii 20 de ani au eviden]iat faptul c# [i institu]ia militar# a fost penetrat# depersonaje care nu au avut o conduit# aleas#, reu[ind \nainte de 1989 s#-[i maschezefoarte bine adev#rata fa]# [i adev#ratele inten]ii.

Cu toate acestea, se poate afirma c#, \n prezent, Armata Rom@niei, supl# [i dotat#corespunz#tor [i cu militari profesioni[ti a devenit principalul ambasador al Rom@niei\n lume.

Asta dovede[te c# speran]a nu s-a n#ruit [i c# Armata, pe care am considerat-o adoua familie, este una din cele mai respectate institu]ii ale statului.

Dac# s-a ajuns aici este [i meritul celor care acum sunt la pensie, uneori f#r# voialor, determina]i fiind de conjunctura momentului, [i care urm#resc cu emo]ie fiecareeveniment din via]a [i activitatea o[tirii.

Am preg#tit la \nceputul carierei militare un desen cu treptele pe care va trebui s# leurc \n cariera militar# \n perioada 1978 - 2000, dup# care am decis c# ce va urma reprezint#hazardul. Dar nu a fost a[a.

Astfel, am avut ocazia s# constat c# am intrat \n NATO [i din 2007 sunt cet#]eancomunitar.

485

Pentru mine \nseamn# o \mplinire a eforturilor f#cute \n acei ani care au urmat luidecembrie 1989, dar cel mai mult va \nsemna pentru fiica [i ginerele meu [i \n moddeosebit pentru nepotul meu, Andrei.

Sper ca el s# valorifice din plin acest statut de cet#]ean comunitar._n urm# cu zece ani, via]a mi-a oferit posibilitatea s# fiu \ncadrat la Administra]ia

Preziden]ial#, la Departamentul Strategii Economice [i Sociale, departament condus dec#tre profesorul Zaman, membru corespondent al Academiei Romane [i consilierprezidential. Experien]a dob@ndit# \n domeniul economic mi-a oferit [ansa de a lucra \naceast# institu]ie reprezentativ# a ]#rii.

Activitatea al#turi de domnul profesor Zaman [i de ceilal]i colegi, dl. prof. Beuran,dl. prof. Ioan Scurtu, dl. ministru Oancea, Fane, Cazangiu, a reprezentat o nou# [coal#pentru mine [i le mul]umesc pentru felul \n care am fost primit [i sus]inut pentru\ndeplinirea atribu]iilor de serviciu.

Anul 2005, a marcat un nou \nceput, iar cu acest prilej am fost solicitat s# lucrez \ncadrul Departamentului Securit#]ii Na]ionale, la \nceput ca expert [i apoi \n calitate deconsilier la Secretariatul Consiliului Suprem de Ap#rare a }#rii. A fost [i este o experien]#deosebit#.

Am satisfac]ia c# \n aceast# func]ie [i eu, al#turi de ceilal]i colegi, mi-am aduscontribu]ia la elaborarea unor proiecte de acte normative care reglementeaz# activitateainstitu]iilor din sistemul de securitate na]ional# [i nu numai.

De acolo din ceruri, p#rin]ii mei cred c# sunt multumi]i de evolu]ia mea \n carier# [ide presta]ia mea, cum era firesc, [i \n cea de-a doua parte a vie]ii.

Nu voi renun]a s# sper c# dup# \ncheierea carierei militare m# voi dedica activit#]iiuniversitare, propunere care mi s-a f#cut mai de mult de c#tre fostul rector al Universit#]iiRom@no Americane, domnul profesor Ion Smedescu, fostul meu profesor de Marketingdin anii studen]iei.

A[adar, \n final sper s# ajung “la catedr#”.

Ce testament las genera]iilor viitoare de cantemiri[ti [i nu numai ?Toat# cariera i-am \ndemnat pe colegi [i subordona]i s# \nve]e [i i-am sus]inut \n

demersurile lor. Am satisfac]ia c# unul din ei este profesor universitar la o facultate dinBucure[ti, Lungu Eugen, altul, generalul de brigad# Cristian Agapie, colonelul IlioiuCristian este comandantul unui Centru militar al unui sector al Capitalei, altul este unavocat de succes, Capizisu Sergiu, altul a avut o carier# militar# minunat#, C#t#lin Zisu,ajung@nd la gradul de general locotenent cu trei stele, unul din solda]i este un prosperom de afaceri, altul este un apreciat [ofer al unui ambasador al unei ]#ri NATO \n Rom@nia.

Sunt numai c@teva din exemplele roadelor efortului pe care l-am f#cut s# \i convingpe colegi sau subordona]i c# seriozitatea, munca [i efortul sus]inut pot aduce satisfac]ii.

Ce este mai frumos?Faptul c# ace[tia, [i al]ii pe care nu i-am nominalizat, nu m-au uitat [i de s#rb#tori

m# sun# [i \mi ureaz# cele cuvenite, specifice momentului respectiv.Nu \mi este ru[ine sau fric# s# merg pe strad#, pentru c# sunt convins c# ce am f#cut

a fost din suflet, sincer [i dezinteresat, iar celor cu care m# \nt@lnesc le face pl#cere s# nerevedem.

486

_n aceast# perioad#, la Academia For]elor Terestre, se preg#te[te pentru a deveniofi]er, un t@n#r student pe care l-am \ndrumat de c@nd era mic. _mi spunea de c@te ori ne\nt@lneam: domnul Popescu, vreau [i eu s# ajung ca dumneavostr#.

{i atunci, i-am spus c# numai prin efort, seriozitate [i ambi]ie se poate \ndepliniaceast# dorin]# a sa.

Consider c# pentru genera]iile viitoare crezul fundamental pe care \l pot transmite\n chip testamentar este acesta: efort, seriozitate [i ambi]ie.

Ionic# (Anghel), pentru c# a[a se nume[te t@n#rul student, s# nu m# dezam#ge[ti [inici voi, actuali [i viitori cantemiri[ti !

GENERAL DE BRIGAD~ MICU P. IONCANTEMIRUL DEVENIRII MELE:

STATORNICIE _NTRU LUCRURI NESTATORNICE

Sunt n#scut, pe data 11 august 1956, \n comuna Tom[ani, judetul Prahova, o localitatesituat# la circa 25 km de Ploie[ti, spre Buz#u.

{coala general#, p@n# \n clasa a VII-a inclusiv, am absolvit-o \n comuna natal#, iarclasa a VIII-a la {coala General# nr. 17 din Ploie[ti. Fiind singurul copil, p#rintii mei auconsiderat c# este bine ca \nc# din clasa a VIII-a s# dau “testul” preg#tirii mele de p@n#atunci, \n perspectiva continu#rii studiilor [i realiz#rii mele \ntr-o profesie. Nici g@nd deo profesie militar#, mai ales c# anul 1970 c@nd se \nt@mpla momentul respectiv, erafoarte aproape de evenimentele petrecute \n fosta Cehoslovacie \n 1968. Exista o str@ngerede inima vis-a-vis de cariera militar#, mai ales c# \n familia noastr# exista un ofi]er, [i sesim]ea care era starea de spirit din armat#, blocarea \n caz#rmi [i iminen]a unor ac]iunimilitare, la vremea respectiv#.

Pentru cariera militar# m-a “inspirat” un unchi, care de fapt m-a [i g#zduit \n Ploie[tipe perioada clasei a VIII-a, el fiind un om care, de fapt, nu a f#cut nici m#car stagiulmilitar obligatoriu. Ideea pe care mi-a inoculat-o a fost aceea c# \n armat# nu exist#numai “ofi]eri de front”, ci exist# [i ingineri, [i tehnicieni, alte categorii care au preocup#ride birou, de uzine, etc.

487

Mi-a sur@s ideea, dar nu eram absolut convins, mai ales c# eu nu prea eram orientatspre ceva anume \n momentele acelea.

P@n# la urm# am decis s# \ncerc la Liceul militar, cu toate c# mi s-a spus, inclusiv laCentrul Militar de c#tre cei care se ocupau cu selec]ia, c# examenele sunt foarte grele,concuren]a destul de mare.

{ansa mea a fost s# trec peste toate probele eliminatorii, s# fiu cazat pe timpulexamenelor la Breaza \n acela[i dormitor cu concuren]i ai c#ror p#rin]i erau cadre militarecu func]ii “grele” prin armat# sau prin administra]ie, ceea ce mi-a dat curaj [i m-aambi]ionat oarecum pentru aceast# ob]iune. La finalul examenelor, la comisia nr. 14, m#c#utam prin coada listei, dar eram admis, undeva printre primii din lista afi[at#.

_n toamn#, la \nceperea cursurilor [i \mbr#carea hainelor de cantemirist, ini]ial mise p#rea ceva ciudat, eram oarecum stingher, ulterior, odat# cu trecerea zilelor, m-amacomodat, m-am familiarizat cu colegii, cu programul [i mediul de cazarm#.

Ca orice \nceput, nu a fost u[or, dar nici foarte greu pentru o fire oarecum sociabil#,u[or adaptabil#, prietenoas#.

Aveam o chestiune care m# fr#m@nta, faptul c# nu prea m# descurcam la gimnasticala aparate! Asta [i ca urmare a faptului c# \n [coala general# nu existau acele aparate degimnastic#, dar [i fizicul meu era atunci mai firav, la 14 ani! Nu reu[eam s# fiu apreciatcu mai mult de nota 7 la sport! Fapt pentru care, \mpreun# cu al]i c@]iva colegi \n aceea[isitua]ie, ori de c@te ori aveam ocazia, eram primii pe baza sportiv#! Astfel \nc@t, foartecur@nd am reu[it s# dep#sesc acest “handicap”, nota maxim# la sport devenind cevaobi[nuit [i pentru mine.

Nu am avut momente de renun]are, m# str#duiam s# suport tot ceea ce-mi era greu,nu eram singurul baiat de la ]ar# \n clas#, dimpotriv#, majoritatea erau, iar profesorii [icomandan]ii \ncercau s# ne fac# s# \n]elegem c@te ceva din frumuse]ea carierei de ofi]er,ceea ce m# mobiliza.

Liceul Militar a fost, pentru mine, adev#rata [coal# \n care m-am format [i dezvoltat, darm-a [i c#lit pentru via]#. _mi amintesc cu placere de acei ani, chiar dac# nu a fost de loc u[or.

Continuarea cursurilor aleg@nd {coala Militar# mi s-a p#rut ceva firesc! Nu amavut nici o ezitare! Numai c#, ce profil s# urmez era o problem#! Nu aveam prea multedetalii despre ce \nseamn# fiecare arm#! O dorin]a era clar# - o arm# tehnic#! Am alesArtilerie [i Rachete “Ioan Vod#” [i dintr-un alt considerent: la Ploie[ti, \n zona meanatal#, existau mai multe unit#]i de artilerie terestr#, inclusiv Centrul de Instruc]ie. Desigur,g@ndul m# purta \n timp [i la viitoarea reparti]ie dup# absolvirea [colii.

Dintre toti, cel mai mult, ca preg#tire, ca [i caracter, ca om, ca [i comportare, etc.mi-a r#mas \n cap [i l-am p#strat ca model pe Eugen Popescu, primul meu comandantde pluton din [coala militar#, atunci proasp#t absolvent ce se \ntorcea de la trup# \n[coal#, acum general pensionar. M-a impresionat foarte pl#cut [i Olaru Iordache,comandantul unui alt pluton din aceea[i baterie.

Familia a fost pentru mine un punct de sprijin permanent [i, a[ zice chiar o parte dincheia reu[itei \n carier#. Asta pentru c# so]ia nu a avut nici o ezitare nici c@nd trebuia s#plec \n aplica]ii, nici c@nd ne chema agricultura sau economia na]ional#, nici atunci c@ndtrebuia s# plec la un curs, ori s# urmez Academia Militar#, nici c@nd a trebuit s# schimb#mgarnizoana! Dimpotriv# m-a sustinut [i \ncurajat \ntotdeauna, cu toate c#, la vremea de

488

locotenent-c#pitan, nu-i era u[or s# se descurce cu doi copii mici, dar [i cu celelalte(serviciu, p#rin]i \n v@rst#, gospod#rie, etc.).

Un moment important ca decizie pentru cariera mea a fost schimbarea garnizoanei,mutarea la Bucure[ti, dar [i, ulterior, acceptarea transferului la Serviciul de Protec]ie [iPaz#, decizie care nu a fost u[or de luat \n anii ‘90, atunci c@nd lucram la Sec]ia \nv#]#m@ntdin Academia Militar#, transformat#, \n acea vreme, ca [i denumire, \n Academia de_nalte Studii Militare.

Ulterior s-a dovedit c# deciziile au fost foarte bune, reu[ind s# m# acomodez foarterepede [i cu A_SM, dar [i cu specificul acestei tinere [i speciale institutii (SPP), reu[indo dezvoltare [i afirmare semnificative \n cariera mea militar#. M-am bucurat de aprecierea[i sprijinul unor oameni de excep]ie, ofi]eri dedica]i carierei militare, dar [i oameni cumult caracter: Postolache Sava, Rotaru Filip, Ioan P#curar, Gheorghe Ar#d#voaice, BoeruTraian, etc. Privind \n urm#, pot constata cu mult# satisfac]ie c#, de la \nceputul activit#]iimele \n SPP, anul 1994 [i p@n# la pensionare, anul 2009, am avut [ansa s# lucrez, pefunc]ii de conducere, cu to]i directorii care s-au aflat la conducerea acestei institu]ii deelit# \ntre institu]iile militare: Dumitru Iliescu, Nicu Anghel, Anghel Andreescu, NeculaiStoin#, Gabriel Naghi, Lucian Pahon]u (actualul director, dec. 2011).

Exist# recomandarea s# povestesc anumite \nt@mpl#ri din carier#! C@te nu se \nt@mpl#\n 40 de ani de militar (inclusiv cei 4 ani de LMCD !!!)

-Mai ales c# aproximativ 50% din carier# mi-am desf#[urat activitatea \n unit#]i dinMapN, iar cealalt# jum#tate \n Serviciul de Protec]ie [i Paz#, la Statul Major. _n perioadade dup# 1990, p@n# \n anul 1994 am lucrat \n Academia Militar#, la sec]ia \nv#]#[email protected] activit#]i de organizare, coordonare [i control pe linia activit#]ilor didactice, dar [iactivit#]i la catedr#. Astfel, prin anul 1992, c@nd se stabilise (temporar, pentru c# s-arevenit foarte repede!) ca durata cursurilor s# creasc# de la 2 la 3 ani. S-a nimerit caprima mea [edin]# la clas# (ca lector la catedra de ”automatizarea conducerii trupelor”,a[a cum se numea atunci) s# am pl#cerea [i onoarea s# o desf#[or la o clas# de anul 3,acolo unde \n banc#, \n prima banc#, firesc, spre stupefac]ia mea, s#-l \nt@lnesc pe celcare atunci c@nd eu eram LM-ist, \nc@nta \ntregul liceu cu glasul s#u de t@n#r comandant,absolvent de infanterie, repartizat la absolvire, dar [i cu prestan]a sa, adulat deopotriv#de viitorii comandan]i, dar [i de profesori (mai ales profesoare!!!). Este vorba de domnulMihail Dumitrescu! De imaginat c@t de greu mi-a fost \n acest debut! Emo]ii foartemulte! Preg#tisem foarte bine prima mea intrare la clasa (era un seminar), dar nu m#a[teptam la o asemenea \nt@lnire! (Pentru a se \n]elege bine de ce aceast# suprapunere degenera]ii! D@nsul era deja absolvent al unei alte facult#]i [i a dorit s# urmeze [i cursurileAcademiei Militare!)

-Sunt multe lucruri frumoase de povestit, petrecute de-a lungul carierei! A[a deexemplu, pot s# spun c# sunt participant, activ, \n front, la ultima parad# militar#desf#[urat# pe Bd-ul. Aviatorilor (eram student \n anul doi, \n Academia Militar#) [i laprima parad# militar# de dup# 1989, \n noile condi]ii istorice, \n care s-a s#rb#toritprima zi na]ional# la 01 decembrie 1990, la Arcul de Triumf (lucram la sec]ia \nv#]#m@ntdin Academia Militar#!)

-Dar c@te lucruri frumoase nu ar fi de povestit din activit#]ile desf#[urate la SPP!Cred c# a[ dep#[i cu mult spa]iul acestei c#rti! Poate m# g@ndesc s# povestesc, ... ceea ce

489

se poate povesti, \ntr-o carte anume! S# fii acolo, \n mijlocul evenimentelor la cel mai\nalt nivel, pe vremea celor trei pre[edin]i ai ]#rii [i a celor nou# guverne care s-auperindat \n aceast# perioad# sub comanda a [apte prim-mini[tri, de dup# anul 1994 p@n#\n anul 2010, este absolut interesant [i ar fi enorm de povestit! O s# mai m# g@ndesc!

La acest moment, pot s# apreciez, cu toat# inima, c# sunt mul]umit de tot ceea ceam izb@ndit \n cariera militar# [i, \n aceea[i masur#, sunt \mplinit familial! Avem patrucopii (dou# fete + doi gineri) cumin]i [i \n]elep]i, realiza]i, la r@ndul lor, familial [iprofesional. Ni s-au promis [i nepo]i (adev#rata \mplinire a oric#rei familii pe acestp#m@nt!), dar ... trebuie s# avem r#bdare!

Consider c# nimic nu este mai frumos pe lumea asta, dec@t o familie \mplinit#, ocarier# dus# p@n# la cap#t [i finalizat# cu aprecieri dintre cele mai alese (gradul degeneral - Decretul Prezidential nr. 324/2009 - [i recuno[tin]a celor din colectivele \ncare ai lucrat), dar [i faptul c# atunci c@nd te \nt@lne[ti \n diverse ocazii (organizate saudin \nt@mplare) cu fo[ti colegi, profesori, comandan]i, tineri pe care i-ai avut, temporar,sub comand#, etc. s# ]i se vorbeasc# frumos despre ceea ce ai f#cut \n via]#! Func]iile,pozi]iile din statele de organizare sunt trec#toare! R#m@n, pentru totdeauna: omenia,profesionalismul, respectul, demnitatea!

Dar, pentru toate realiz#rile mele de p@n# acum sunt dator, [i multumesc \nc# o dat#cu acest prilej, Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” Breaza, profesorilor [i comandan]ilorpe care i-am avut de-a lungul carierei [i, \n aceea[i m#sur#, familiei mele!

GENERAL DE BRIGAD~ DOCTOR INGINER POROJAN EUGENFASCINA}IA STUDIULUI

1. _n urm# cu 40 de ani (1971), \n luna septembrie am \nceput cursurile la LiceulMilitar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Nu reu[esc s# realizez faptul c# au trecut at@]iaani... M-am n#scut [i crescut \n Bucure[tiul anilor ’50 - ’60, un ora[ \n care se \mbinaustilurile de via]# ,,nou socialist” cu cel ,,burghez”, \nt@lnit mai ales la oamenii de v@rst#medie sau \n v@rst#. Bucure[tiul \nc# \[i avea farmecul s#u, cartierele de blocuri a[anumite “muncitore[ti” (Balta Alb#, Militari...) de abia r#s#reau la marginea vechiului

490

ora[, iar centrul cu vechile bulevarde [i periferia cu str#zi cu case \nconjurate de verdea]#erau majoritare.

Familia mea a fost o familie modest# pe care acum o putem numi \n clasa de mijloc,\n care ambii p#rin]i au fost func]ionari. Am primit o educa]ie \n spiritul bunului sim] alpoporului rom@n, iar \nv#]#torii [i profesorii mei din [coala primar# [i ciclul al doilea aufost majoritatea \n v@rst#, cu solide pricipii privind educarea tinerei genera]ii. {coalageneral# la care am \nv#]at a aniversat 100 de ani de la \nfiin]are, c@nd eu eram elev.Bine\n]eles c#, \ncepuse introducerea ideologiei partidului \n ciclul educa]ional, dar seacorda respectul cuvenit valorii. _n familia mea nu a existat o tradi]ie militar#, dar fiindb#iat \mi pl#cea foarte mult uniforma militar# [i \n acei ani Armata era o institu]ie cu oprestan]# deosebit# \n via]a social#.

Op]iunea de a candida la LM a fost personal#, f#cut# cu circa 2-3 ani \nainte de a\mplini v@rsta de 14 ani, iar p#rin]ii nu au avut obiec]ii. Alegerea mea a fost foarteputernic#, influen]@nd [i pe altii, astfel \nc@t [i fratele meu, mai mare cu 2 ani, a alesacela[i drum.

2. Ini]ial, impactul cu sistemul nu a fost “dur”, fiind la o v@rst# fraged# [i av@nd oeduca]ie de baz#, m-am acomodat destul de repede. Greu a fost la \nceput s# particip la“studiul individual” \n aceea[i clas# cu \nc# 35 de colegi, care veneau din medii diferite[i fiecare avea propriul stil de \nv#]are. _ncet , \ncet am \nv#]at [i ce \nseamn# colaborareala rezolvarea unei probleme dificile, dar bine\n]eles c# au fost [i perioade mai grele.

Dup# o perioad# de \nceput am fost numit [i “[ef de clas#” pentru c@]iva ani (nu p@n# lasf@r[itul studiilor liceale) [i o perioad# plutonier de companie. Aceste numiri m-au ajutatmult, ambi]ion@ndu-m# la un autocontrol strict, care mi-a folosit foarte mult mai t@rziu.

3. _mi aduc aminte cu pl#cere de particip#rile la diferitele olimpiade pe materii de\nv#]#m@nt, c@nd lotul cantemirist f#cea cinste dasc#lilor liceului prin rezultatele ob]inute.Personal am participat la olimpiadele de chimie, cred c# doi ani la r@nd ob]in@nd punctajedestul de bune la nivel ora[ [i jude]. _mi aduc aminte cu pl#cere multe \nt@mpl#ri dinacei ani, dar nu vreau s# nominalizez una anume, \ntruc@t fiecare a avut farmecul ei.

4. Aspectele mai pu]in faste le-am uitat cel mai u[or, numai a[a reu[ind s# p#strez unechilibru \n via]a mea, privind mereu \nainte. Cu toate acestea, \mi aduc aminte (nu cu marepl#cere) de unele “metode de educa]ie” folosite, at@t de unii colegi mai mari, c@t [i de unelecadre militare, dar anii au trecut eu am devenit mai indulgent, iar acum \mi dau seama c# nuera foarte cunoscut# [i folosit# psihopedagogia (\n mediul [colar militar) \n acei ani.

5. _n perioada studiilor liceale am avut un singur moment de recul, la sf@r[itulanului patru, c@nd am suferit mai multe luni fiind bolnav [i, se punea \n cump#n# viitoareacarier# militar#, dar cu ajutorul familiei [i al educatorilor, \n special doamna dirigint#(Elena H#u), precum [i comandantul meu de atunci (cpt. Nour) am reu[it s# revin, s#ob]in rezultate bune [i foarte bune la examenul de bacalaureat [i s# optez (f#r# examen,cum a fost atunci) pentru {coala militara de Artilerie terestr#.

6. Perioadei de cantemirist \i datorez urm#toarele:- o autodisciplin# ce mi-a folosit \n toat# cariera militar#;- un stil de via]# ordonat;- abordarea problemelor \n mod treptat [i planificat;- dorin]a de a face lucruri bune [i s# las ceva \n urm# (\n sensul de a-mi aduce

491

contribu]ia cu ceva bun) \n toate locurile prin care am trecut de-a lungul carierei militare.7. Da, de acord ... a existat [i exist# un spirit cantemirist care pe tot parcursul vie]ii

te va \ndemna s# fii bun, \n]elept [i s# dore[ti \ntotdeauna s# faci lucruri bune. Pentrumine acest spirit a \nsemnat foarte mult.

8. Acest spirit cantemirist mi-a generat pentru via]# cinstea, corectitudinea [iverticalitatea \n orice situa]ie...

Acum m# g@ndesc c# aproape f#r# s#-mi dau seama tot timpul am ac]ionat \n acestmod...

9. _n principiu, fiind la \nceputul unei etape din via]a mea foarte multe persoane m-auinfluen]at, dar \n special pot enumera cu drag urmatorii profesori: Mihai Dr#gan, B#ghin#V, Sp@nu C, Giurginca E, H#u E, T@r@l#, Onos#, T#b@ltoc M, Simion E, Costi[or O...

To]i ace[ti dasc#li au fost modele, fiecare \n felul lui [i de la to]i am avut foarte multde \nv#]at...

10. Dintre comandan]i pot enumera pe mr.Susanu, lt.col. Canef [i cpt. Nour careefectiv aveau grij# de noi ca de copiii lor [i pot spune c# schimbul de genera]ii ([tafetauman#) decurge normal, al]i educatori deosebi]i le-au luat locul (proces normal \nderularea vie]ii...) acest lucru \l pot considera o tradi]ie \n preg#tirea genera]iilor detineri militari...

11. Sentimente de stim# [i apreciere deosebit# am pentru foarte mul]i colegi dingenera]ia mea, dar a[ putea aminti aici numai pe gl.Angelescu V., gl.Roman N, gl.B#l#ceanu V, gl. C#t#nici din promo]ie, iar din fosta clas# a mea pe Postole N., Gavrilu]#V. [i \n mod deosebit pe Rusu M.V., care printr-o activitate [i o perseveren]# deoasebitene ]ine uni]i, pe cei din promo]ia noastr# \n ace[ti ani.

12. Alesesem deja cariera militar#, dup# cum v-am spus, deci urm#torul pas firesca fost \nscrierea la {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie Terestr#, \mpreun# cual]i [apte colegi din clasa mea (IV B). Am ales cariera de artilerist deoarece cuno[tin]elemele [i ale colegilor erau destul de limitate la acel timp (cred c# nu a fost f#cut# oorientare corect# [i obiectiv# despre toate posibilit#]ile noastre) [i am considerat c# esteo arm# tehnic# deosebit#, cu tradi]ie \n Rom@nia. Vreau s# men]ionez c# nu regret alegereaf#cut# atunci aproape \n necuno[tin]# de cauz#...

13. _n {coala militar# “v@rfurile” (a se citi cei care se eviden]iau \n preg#tire) erauabsolven]i de liceu militar, at@t cantemiri[ti, c@t [i de la {tefan cel Mare. Nu [tiu dac# a[putea numi modele, \n adev#ratul sens al cuv@ntului, dar am reu[it s# iau selectiv de lacomandan]ii [i colegii mai mari c@te ceva. Aici a[ putea enumera dintre cei pe care i-amavut colegi mai mari pe Opri[or I., Bo[tin# Fl., iar dintre ofi]eri pe comandantul depluton lt.Todirel G. [i comandantul de divizion lt.col. Pan# . IN FIECARE AN III ERAU3 ELEVI CU GRADUL DE PLUTONIER MAJOR (CATE UNUL LA FIECARE DN).DE REGULA, ACESTIA FACEAU PARTE DINTRE FOSTII ELEVI DE LICEUMILITAR.LA ABSOLVIREA SCOLII MILITARE SI EU AM AVUT ACESTGRAD - PLUTONIER MAJOR, IMPREUNA CU DOI COLEGI PROVENITI DELA STEFAN CEL MARE (CU UN AN INAINTE, IN 1977, AU FOST 2 DE LABREAZA SI 1 DE LA CÂMPULUNG MOLDOVENESC).

14. _n cazul meu nu a fost s# fie, b#iatul meu a ales o carier# umanist# av\nd o\nclina]ie deosebit# pentru literatur#.

492

15. _n primii 10-15 ani de carier# militar# am participat nemijlocit (ca membru \ncomisiile de omologare) la o serie de omolog#ri de tehnic# militar# pentru For]ele terestre(tancuri, ma[ini de lupt# ale infanteriei, diferite guri de foc [i muni]iile aferente, precum[i sisteme de armament [i muni]ii pentru infanterie).

O adoua etap# (ca s-o numesc a[a) a fost participarea la reorganizarea armatei, \ndeosebi \n domeniul logistic, concept ce se impunea cu greu la mijlocul anilor 1990.Am lucrat c@]iva ani ca [ef al unei structuri, \n nou \nfiin]ata Direc]ie Logistic# a SMG.

{i o a treia etap#, a fost \ncep@nd cu 1999-2000, trecerea la domeniul Informa]iilormilitare, unde am participat activ la reorganizarea sistemului, prin \nfiin]area Direc]iei Generalede Informa]ii a Ap#r#rii, iar apoi ca participant activ \n munca de informa]ii militare, pentru4 ani [i jum#tate fiind ata[at al ap#r#rii, militar, aero [i naval \n Republica Albania.

16. Dup# cum am mai spus, toate domeniiile \n care am lucrat at@t \n domeniultehnicii militare, logisticii, c@t [i ca ata[at al ap#r#rii mi-au pl#cut [i mi-am folositcapacitatea de elaborare str#duindu-m# s# adaug [i eu aportul meu \n aceste domenii. Cao satisfac]ie deosebit# pot aminti c# dup# trei ani de munc# cu autorit#]ile militarealbaneze, Republica Albania a primit invita]ia de aderare la NATO, iar la Summit-ulNATO de la Bucure[ti eu am fost [eful echipei care a \nso]it \n permanen]# pe pre[edintele[i delega]ia Albaniei. Un an mai t@rziu, la \ncheierea misiunii diplomatice, am fost decorat\n aceast# ]ar# cu Medalia “Pentru Servicii Deosebite”.

17. Conceptul de preg#tire profesional# continu# s-a materializat imediat dup#absolvirea {colii militare, la prezentarea la prima unitate (Centrul de Instruc]ie alArtilerieie Terestre) prin \nceperea unui curs de specialitate pentru Sistemele de RacheteOperativ-Tactice, arm# de elit# a armatei \n acea perioad#.

Apoi \ncet, \ncet, pe parcursul carierei militare (\n perioada1978-2011) am absolvitpeste 20 de cursuri cu durate cuprinse \ntre o s#pt#m@n# [i 9 luni, dintre care a[ amintiurmatoarele: de limbi str#ine (rus# la UNAp, englez# [i opera]ii PfP, CF MB Borden,Canada), postuniversitare de specializare pentru ingineri [i informa]ii pentru ap#rare laAcademia Tehnic# [i UNAp, cursuri la Centre NATO \n Rom@nia [i Germania etc.

Toate acestea au influen]at \n mare m#sur# activitatea mea profesional#.Dup# o perioad# de 3 ani \n func]ii de comandant de pluton [i baterie (\n 1981), am

considerat c# este necesar ca s# am o solid# preg#tire tehnic# [i am dat examen laAcademia Tehnic# Militar#, urm@nd apoi cursurile la zi timp de 5 ani, la Facultatea deMecanic#, Sec]ia Artilerie [i Rachete, devenind inginer militar.

A urmat o perioad# foarte frumoas# c@nd am lucrat \n cadrul armatei pentru industriade ap#rare, cercetarea [tin]ific# \n acest domeniu av@nd un av@nt deosebit \n acea perioad#.

Dup# 1990 au urmat studiile de doctorat, la Academia Tehnic# Militar#, Bucure[ti,finaliz@ndu-se cu titlul [tiin]ific de Doctor \n domeniul Inginerie Aerospa]ial#.

Am scris [i publicat peste 30 de lucr#ri tehnice [i \n domeniul securit#]ii na]ionale.Dintre cele tehnice citez “Contribu]ii la determinarea teoretic# [i experimental# aelementelor mi[c#rii proiectilului pe traiectorie [i implica]ii asupra metodologiei deexperimentare [i recep]ie a muni]iilor”, ATM tez# de doctorat, iar din cel de-al doileadomeniu amintesc “Obiectivele militare na]ionale, principii [i concepte strategice” UNAp.

18. Procesul de reform# [i \nnoire al armatei va continua \nc# un timp, poate at@t c@tva dura ca societatea rom@neasc# “s# se a[eze” [i s# redevin# o societate normal#, dup#

493

p#rerea mea, nu po]i spune niciodat# c# ai terminat un proces, \ntruc@t c@nd se \ncheie oetap# \ncepe alta.

Noile cadre sunt altfel educate, dar au valoare [i valori care nu pot aduce dac@tlucruri bune \n armat#. Noi am crescut \n “alte timpuri” \n care am avut alte valori [ipoate peste ani, un analist de prestigiu va putea spune care dintre genera]ii [i-a aduscontribu]ia mai bine: cele educate \n anii 70-80 sau cele din 2000-2010.

Nu cred c# sunt eu cel mai indicat pentru a da solu]ii, dar consider c# tinerii militarisunt urma[i demni de noi. _n acela[i timp cred c# procesul educativ militar nu mai estece a fost, exista un anumit spirit, o emula]ie...care nu mai exist# ast#zi.

19. Din p#cate viitorul apropiat nu este roz (dimpotriv# are o culoare \nchis#...), sevor accentua conflictele sociale, morale, civice, militare, religioase [i culturale. Fa]# devremea c\nd eram tineri liceeni popula]ia unor state ale lumii s-a dublat (aproape s-adublat [i popula]ia globului), iar resursele planetei s-au diminuat dramatic. La ce poateduce aceasta? La tot felul de crize...

Cred totu[i cu t#rie c# orice tip de conflict se poate dep#[i numai printr-o abordarecorect#, prin \n]elegere [i colaborare \ntre oameni.

20. _mi doresc lini[te social#, categoriile sociale s# nu mai fie \nvr#jbite \ntre ele dec#tre actorii politici \n c#utare de capital electoral. Problema comunitar# este normal# \nlumea de ast#zi, dar interesele na]ionale trebuie p#strate [i ap#rate printr-o politic# extern#inteligent#.

21. _i sf#tuiesc pe cei ce doresc s# aib# o carier# militar# s# munceasc# [i s# sepreg#teasc# pentru realizarea profesional#. {i, cred eu c# satisfac]iile vor veni de la sine.

PROMO}IA 1976

CONTRAAMIRAL DE FLOTIL~ DR. ION DUMITRA{CUZ~PEZILE DE ALT~DAT~

S-a n#scut la data de 14 octombrie 1957 \n localitatea B#rb#te[ti, jude]ul V@lcea._ntre 1972-1976 a urmat cursurile Liceului militar “Dimitrie Cantemir”, Breaza. _n 1980a absolvit cursurile Academiei Navale, Facultatea Naviga]ie. _n perioada 1980-1984 a

494

fost comandant unitate de lupt# “Arme sub ap#” la Dragorul de baz# 13, din cadrulDivizionului 146 Dragoare. Dup# 3 ani petrecuti \n Serviciul tehnic al Diviziei 42Maritime, se re\ntoarce la Divizionul nave dragoare, unde va ocupa succesiv func]ia decomandant unitate de lupt# “Arme sub ap#”, respectiv ofi]er secund la bordul Puitoruluide mine 271. Intre anii 1988-1990 urmeaz# cursurile Academiei de Inalte Studii Militare,Facultatea de Comand# [i Stat Major. Dup# absolvire este numit comandant al DragoruluiMaritim 25, dup# care, timp de 3 ani, urmeaz# o carier# didactic# la Academia de InalteStudii Militare, \ndeplinind func]iile de asistent, respectiv lector universitar \n cadrulCatedrei de Marin#. _n 1994 revine \n cadrul comandamentului Flotei Maritime [i estenumit specialist arme sub ap#, respectiv ofi]er cu preg#tirea tactic-operativ#, \n Sec]iaOpera]ii [i Preg#tire pentru Lupt#. _n perioada 1996-1997 urmeaz# cursurile “ColegiuluiIntercategorii de For]e de Ap#rare” din Fran]a. La scurt timp dup# absolvire este numitseful Sec]iei Planificare operativ#, Cooperare militar# interna]ional#, Rela]ii civili-militari,Control armamente [i Tratate interna]ionale la Statul Major al For]elor Navale, func]iepe care o exercit# p@n# \n anul 2004. _ncep@nd cu acest an p@n# \n 2006 este ofi]er 1 cuplanificarea strategic# la Reprezentan]a Rom@niei la NATO [i UE. _n anul 2006 estenumit [ef compartiment ofiteri de stat major responsabili cu problematica militar# aUniunii Europene, iar odat# cu intrarea Rom@niei \n UE, \n 2007, ocup# func]ia deloc]iitor pentru UE al Reprezentantului militar la NATO [i UE. Dup# \ncheierea misiunii,\n 2007 este numit [eful Sec]iei Rela]ii Interna]ionale \n Direc]ia Planificare Strategic#din Statul Major General. _n aceast# perioad# conduce Secretariatul tehnic \nfiin]attemporar pentru preg#tirea [i desf#[urarea Summit-lui NATO de la Bucure[ti din aprilie2008. _n mai 2008 este numit loc]iitorul [efului Direc]iei Planificare Strategic#.

_n iulie 2009 este numit loc]iitorul Diviziei Cooperare Militar# Interna]ional# dincadrul Comandamentului Suprem al For]elor Aliate din Europa-SHAPE, Belgia [i esteavansat la gradul contraamiral de flotil#.

De-a lungul carierei militare Contraamiralul de flotil# Ion DUMITRA{CU a urmato serie de cursuri de preg#tire [i perfec]ionare na]ionale [i interna]ionale: Curs speciali[tiartilerie [i rachete navale, Cursul pentru ofi]eri de stat major NATO/ PfP, Cursul NATOprivind cooperarea [i securitatea european#, organizat la Scoala NATO din Germania,Cursul privind probleme de securitate european#, organizat de Institutul de _nalte Studiide Ap#rare din Paris.

Are o bogat# experien]# interna]ional#, particip@nd la exerci]ii [i activit#]i de pregatireorganizate de Alian]a Nord-Atlantic#.

A publicat articole de specialitate \n reviste [i ziare militare [i a contribuit la editareaunor manuale [i lucr#ri de specialitate. Este doctor \n [tiin]e militare [i coautor al lucr#rii“Evaluarea eficien]ei actului de comand#”

Este cavaler al Ordinului “Virtutea Maritim#” [i membru \n Consiliul de onoare alaceluia[i ordin.

Vorbe[te dou# limbi straine: franceza [i engleza.Este c#s#torit [i are un fiu.A vorbi despre anii de liceu \nseamn#, \nainte de toate, o \ntoarcere \n timp, adic# o

incursiune virtual# \n propriile amintiri. Se spune c# demersul ar fi unul simplu, suficients# inchizi ochii [i s# te la[i purtat c#tre acele locuri care continu# s# existe deopotriv#,

495

\ntr-un spa]iu real [i \n sufletul t#u. Pare c# nimic nu s-a schimbat din ceea ce e condamnatla schimbare, lucrurile trec#toare devin ve[nice tocmai prin efemerul lor.

Se spune despre materia mineral# c# ar avea propriile tr#riri \ntr-o dimensiuneinacesibil# nou#, celor neini]ia]i [i numai un \ndelung exerci]iu ne-ar putea pune \nrezonan]# cu lucruri care au fost [i nu mai sunt, care s-au pierdut [i ar putea fi reg#site.M# afund \n propria amintire \ncerc@nd s# descop#r amprenta pierdut# a trupului meupe piatra zidurilor cu iz de cazarm#, rece [i neprimitoare, pe umbrele plopilor aruncatepe aleea falnic# care lega discret lumea dinafar# de cea din#untru. {i iat# c# timpul se\ntoarce, \ncet, nu dintr-o dat#, la \nceput neclar, ca o cea]# de noiembrie t@rziu, mai apoicu oarecare limpezime pentru c\teva clipe, suficient s# retr#ie[ti emo]iile \nt#lnirii cunecunoscutul, primii pa[i, prima trompet# sun@nd nemiloas# de[teptarea la ora dulce adimine]ii, primele strig#te r#spicate [i cele dint@i gesturi de nesupunere. _nc# aud ropotulpa[ilor orbec#ind in noapte, sunetul apei ]@[nind peste piepturile dezvelite, aburul caldal ce[tii de ceai inv@rtindu-se \n rotocoale. Dar tihna e scurt# pentru c# timpul e du[manulnostru de-acum, totul se mi[c# dup# ritmul lui ireversibil, mereu \nainte, mu[c@nd nemilosdin trupul fraged al copil#riei pierdute, lucr@nd f#r# z#bav#, zi [i noapte, distrug@nd [icl#dind deopotriv#, cu m@ndrie [i perseveren]#, un ceva pe care nu-l recunoa[tem imediat,dar \l accept#m ca pe singura op]iune posibil#.

{i toat# aceast# continu# zbatere are un sens care ne d# putere [i \ncredere, ne faces# uit#m m@ng@ierea prea devreme trecut# [i s# descoperim \nc# prea devreme b#rb#]iaadolescen]ei, curajul de a fi noi \n[ine, de a p#[i \nainte, la \nceput cu sfial#, mai apoi cusiguran]a b#rbatului prematur n#scut. _nc# mai simt lucrarea dureroas# a intr#rii \n matrice,acel definitiv “trebuie” invad@ndu-ne treptat fiin]a, dislocuind, ca o corabie care sescufund#, copil#ria \nc# netr#it#. R#ceala cea dint@i a fierului ucig#tor al primei arme,zgomotul surd n#ucindu-]i urechile, primele dezam#giri [i primele bucurii ale succesului,\nt@ia duminic# liber# dincolo de por]ile caz#rmii, prima privire de \ndr#gostit, toate seperind# prin fa]a ochilor, \ndemn@ndu-te s# te scufunzi [i mai ad@nc \n tine insu]i, \nlocul ascuns al memoriei afective, acolo unde trecutul [i prezentul se suprapun continuu,ca \ntr-o hologram# iluzorie.

Despre z#pezile de alt#dat# nu po]i vorbi f#r# s#-]i aminte[ti de cei care te-au \nv#]ats# pre]uie[ti puritatea, albul imaculat al drept#]ii, ascu]i[ul rece al judec#]ii lucide._nt#lnirea cu mul]i dintre ei nu mai e, deocamdat#, posibil# pentru c#, pe o scar#ireversibil# a timpului, locuim \n spa]ii diferite. Numai c# amintirile nu ]in seam# deaceast# fragil# opreli[te, ele renasc dup# dorin]a noastr#, recompun@nd ca \ntr-un joc depuzzle lumea pe care vrem s-o revedem. {i ce motiv mai bun am avea la aceast# \nt@lniredec@t acela de a m#rturisi recuno[tiin]a noastr# pentru lucrarea lor, niciodat# \ndeajunsde pre]uit#, f#r# de care ast#zi nu am fi ceea ce suntem. Cum altfel le-am putea cereiertare pentru am#r#ciunea pricinuit# cu aerul candid al adolescentului rebel, dec@t prina-i face p#rta[i la toate devenirile noastre, c#ci f#r# dasc#li [i str#dania lor f#r# odihn#,pa[ii no[trii s-ar fi pierdut asemeni semin]elor purtate de v@nt, f#r# \nt@lnirea cu p#m@ntulfertil.

Dac# nefiin]a material# p#streaz# amprenta trecerii noastre de-a lungul anilor,memoria individual# e mai pu]in generoas# [i opereaz# selectiv cu imagini, cu g@nduri,cu gesturi, cu semnifica]ii. Re]inem tr#irile intense, nemul]umirile profunde [i, de cele

496

mai multe ori, lucrurile simple c#ci ele sunt cele adev#rate. Cum ne-a marcat via]a acestamalgam de sentimente, de tr#iri, de bucurii [i triste]i, de \n#l]#ri [i c#deri e greu destabilit. Care sunt adev#ratele propor]ii \ntre ceea ce am primit [i ceea ce d#m, unde edreapta m#sur# a lucrurilor, iat# repetabila \ntrebare.

Cine poate cuprinde, cu mintea [i inima, zestrea spiritual# primit# de fiecare de-alungul celor patru ani petrecu]i \n aceast# familie, cazon# [i auster#, neiert#toare [i crud#,dar solid construit# pe principii [i valori fundamentale precum dragostea de neam [iiubirea de glie, f#r# de care, oriunde te-ai afla, te sim]i str#in [i \nstr#inat? Mul]i nu vor\n]elege, poate, de unde vine acest sentiment de m@ndrie c# apar]ii unei anume comunit#]i,cea a “cantemiri[tilor”, similar# cu cea a “m@n#stirenilor” de alt#dat#, comunit#]i careau dat slujitori devota]i patriei [i care au dus mai departe tradi]ia [i gloria acestui popor._ncerc@nd s# \n]eleg esen]a acestui spirit, dincolo de conota]ia simpl# de apartenen]# laun grup anume, retr#iesc clipele de mare emo]ie ale \nt@lnirii cu profesorul Giur#scu,vorbindu-ne, \ntr-un moment \n care acest lucru era interzis, despre Moldova lui Stefan[i re\ntregirea ei, despre “Doina” lui Eminescu, despre credin]# [i speran]# \n izb@nd#.A[a am descoperit c# istoria se scrie privind c#tre viitor, dar \n]eleg@nd trecutul, c#doinele [i c@ntecele populare, tradi]iile noastre sunt liantul care ne d# t#ria de a mergemai departe [i c# uit@ndu-le, risc#m s# r#t#cim f#r# ]int#. A[a am \nv#]at c# literatura te\nal]# dac# te apleci cu r#bdare asupra ei, c# filosofia te \ndeamn# la echilibru, c#matematica \]i d# rigoare \n ceea ce faci, c# fizica [i chimia i]i vorbesc despre trecerea taefemer# prin lume, c# muzica te face mai bun [i sportul mai puternic. A[a am \nv#tat c#via]a este o competi]ie cu tine insu]i, c# nu exist# inving#tori f#r# \nvin[i, speran]# f#r#resemnare, c# nimic nu ]i-e dat definitiv, c# totul e schimbare, trecere, c# bucuria erelativ#, c# marile adev#ruri nu s-au spus \nc#. Despre modestia de a fi [i \ndr#zneala dea visa, despre lupt# [i credin]a nestr#mutat# \n victorie, despre prietenie [i camaraderie,despre iubire [i tr#dare, despre \n]elepciune [i prostie, despre adev#r [i dreptate, despretoate acestea [i \nc# multe altele a[ putea s# vorbesc eu sau toti cei care s-au perindatpeste ani, cade]i, dasc#li [i instructori, c#ci toate c@te s-au spus [i se vor mai spune nusunt \ndeajuns s# descrie ceea ce a \nsemnat [i \nseamn# cantemirismul. Un spirit deechip#, o bucurie frustrat#, o energie neconsumat#, o r#t#cire, o c#utare a drumuluidrept.

Cantemirismul a fost [i r#m@ne o mo[tenire, o zestre a \nainta[ilor care se ofer# \negal# m#sur# tuturor, dar din care fiecare se \nfrupt# dup# cum \i este \ng#duit. Este unspirit pentru c# rezoneaz# cu sufletul [i mintea, este un templu \n care trebuie s# intricurat [i preg#tit ca pentru o \n#l]are, \n care mai \nt@i trebuie s# dai pentru a putea primi.C@t am dat [i c@t am primit fiecare r#m@ne o \ntrebare deschis# la care nu vom r#spunde[i asta nu din nepricepere ci de teama r#spunsului \nsu[i. Suntem gata s# ne asum#m\ntreb#rile nu [i consecin]ele lor.

Spiritul cantemirist trebuie s# r#m@n# viu peste timp. Arderea lui ca o tor]# trebuies# sfiin]easc#, s# bine-c#l#uzeasc#, s# purifice [i s# \nt#reasc# credin]a [i adev#rul, speran]a[i buna lucrare, drumul fiec#ruia prin lume.

Te po]i desp#r]i de oameni [i de lucruri, dar nu [i de trecut. Trecutul ne apar]inepentru c# ne-am construit prezentul prin el, deci l-am recuparat prin zidire. Cantemirismule o parte din noi. O bucurie pe care accept#m s-o \mp#rt#[im cu ceilal]i.

497

GENERAL DE BRIGAD~ IORDACHE MARINDEP~{E{TE-TE PE TINE _NSU}I!

M-am n#scut \n localitatea Negoi, jude]ul Dolj, p#rin]ii fiind ]#rani cooperatori.Am urmat [coala general# \n comuna natal#, fiind premiant din clasa I p@n# \n clasa aVIII-a. Familia m-a influen]at mai pu]in \n urmarea carierei militare [i mai mult aceast#op]iune a fost determinat# de situa]ia material# precar# a zonei geografice \n care m#aflam. Nu-mi oferea nici o perspectiv# material# pentru a urma cursurile unui liceuindustrial \n Craiova, comuna noastr# fiind \n totalitate zon# agricol#.

_n preg#tirea mea am beneficiat de \ndrum#rile unui profesor deosebit de matematic#,Columbeanu Dumitru, care asigur@ndu-ne o preg#tire suplimentar# pe linie de matematic#(din clasa a V-a p@n# \n clasa a VIII-a am fost la toate olimpiadele jude]ene de matematic#)am aprofundat acest# materie \n mod deosebit. Din 64 de elevi \nmatricula]i \n clasa aV-a am absolvit clasa a VIII-a numai 28 de elevi, dintre care au urmat cursurile liceale 5elevi [i superioare doar 2 dintre cei 5. Elevii nu aveau motiva]ie de a \nv#]a pentru c# \ia[tepta tot munca c@mpului.

_nainte cu un an de a termina clasa a VIII-a, un veri[or de gradul doi, dintr-o localitateapropiat#, a fost admis la Liceul militar. Dar mai mult dec@t at@t, faptul c# un coleg din[coala general# s-a \nscris pentru admitere la Liceul militar, prin CMJ Dolj, m-a ambi]ionatde a m# \nscrie [i eu. Din cei 2 \nscri[i din [coala noastr# am reu[it numai eu.

Benefic pentru mine a fost faptul c# la Breaza am urmat o perioad# de preg#tire [itest#ri de dou# s#pt#m@ni, cu profesori de specialitate din liceu, stil medi]atii. Am fost 7candida]i pe un loc, iar dup# test#ri (psihologic, medical [i sportiv) am r#mas 4 candida]ipe un loc. Initial, erau \n planul de [colarizare 10 clase de a IX-a, ulterior fiind suplimentatecu \nc# trei clase, ultima medie de admitere fiind 7.

Impactul cu mediul militar pentru mine nu a fost deosebit, deoarece nu aveamdec@t [ansa de a m# acomoda condi]iilor impuse de ordine [i disciplin#.

Am avut ca diriginte un om cu mult# experien]# didactic#, prof. ONOS~HRISTACHE, care era ca [i p#rintele nostru. La orele de dirigen]ie acest om ne prezenta

498

regulile de comportare \n familie, societate. Toate acestea ne-au modelat felul nostru dea fi \n activitatea ulterioar#.

Venind de la ]ar# am avut un handicap fa]# de ceilal]i colegi pentru materiile umaniste,fiind obligat s# depun efort suplimentar la “limba neamului”. Nu citisem operele de baz#anterior, profesorul de limba roman# din [coala general# pun@nd accentul pe gramatic# [imai pu]in pe literatur#. Acest efort s-a \ncununat abia \n anul 4, c@nd la lucrarea de tez#(sintez# la alegere), profesorul Giurginc#, de[i f#cusem o lucrare foarte bun# nu mi-aacordat dec@t nota 9, deoarece nu-l convinsesem \n timpul liceului despre saltul meu calitativ.

Mi-a pl#cut foarte mult matematica cu prof. Sb@rcea Constantin, pentru care chiardac# am fost “seceta lui ‘57” , prin \ndrumare atent# [i cuno[tinte predate, a reu[it s#constituie un nucleu de 6 colegi, prin efortul c#rora s-a imprimat o competi]ie \n cadrulclasei. Un respect deosebit ne-a imprimat profesorul de fizic#, Rosetti Ion, f#r# a neglijaorele de chimie, unde prof. Costi[or Otilia a reu[it s# ne determine s# ne \ndrept#maten]ia [i s# \n]elegem natura proceselor chimice.

_n mine, colegii au avut \ntotdeauna un sprijin camaraderesc, chiar dac# nu am fost elevcomandant de grup# sau [ef de clas#. Am avut comandant de companie pe mr. Lache, iarloc]iitor pe lt. Stan, care imprimau orelor de preg#tire militar# un caracter practic-aplicativ.

_n anul III se prezentau armele din structura M.Ap.N, [i ini]ial am \nclinat c#treavia]ie, dar am fost respins la vizita medical# datorit# \n#l]imii mele mari. Ulterior am\nclinat c#tre arma auto, la sugestia ofi]erului auto al liceului [i atrac]iei care am avut-o \nc#de mic pentru automobile (\nca din clasa a IV-a aveam colec]ie cu toate tipurile de ma[ini, iarla munca c@mpului am avut un unchi care \mi d#dea camionul s#-l conduc pe ar#tur#).

La Pite[ti, unde era {cola militar# de tancuri [i auto am avut o [ansa, pe de o partefiind absolvent de liceu militar [i pe de alta faptul lipsei comandantului de pluton, acestafiind la cursul de perfec]ionare de 6 luni. Am fost selec]ionat de comandantul de companies# preiau comanda plutonului de elevi, p@n# la sosirea titularului. _n]eleg@nd rolul [irostul comandantului de pluton m-am implicat plenar activit#]ii specifice, f#r# a neglijapreg#tirea pe linie de auto. Am fost [ef de clas# anul I, anul II, iar \n anul III am fostplutonier de companie la anul meu.

La reparti]ie, av@nd medie mare, am ales Bucure[tiul la Serviciul circula]ie \n cadrulDirec]iei tehnice auto, sec]ia Control circula]ie, nou \nfiin]at#. Func]ia pentru care amoptat mi-a oferit oportunitatea \n cunoa[terea structurilor M.Ap.N, loctiitorilor acestora,dot#rilor tehnice, modul de organizare [i dispunere a acestora pe teritoriul ]#rii.Edificatoare sunt activit#]ile de control [i \ndrumare, desf#[urate pe linia asigur#rii tehnice,participarea la lucr#rile \n economia na]ional# \n care erau angajate un numar mare deautovehicule militare, la \nso]irea delega]iilor oficiale militare, precum [i la aplica]iiletactice ale Tratatului de la Var[ovia. Din doi \n doi ani rom@nii organizau la Neptunaplica]ii pe hart# [i transmisiuni cu bulgarii [i ru[ii. Ru[ii aduceau tehnica auto [i delupt#, av@nd astfel posibilitatea de a cunoa[te [i tehnica ruseasc# de v@rf.

Tot la acest comandament, prin cursurile de perfectionare la care am fost obligat s#particip mi s-a oferit posibilitatea de a m# \nscrie [i de a da examen, apoi de a reu[i laAcademia Militar# General# [i de a urma cursurile acesteia \n perioada 1986-1988.

Dup# absolvirea Academiei am fost repartizat la Regimentul 47 transmisiuni / Armataa 2-a din Buz#u, unde de[i nu m-am dus pentru a r#m@ne acolo, cele 18 luni \n care mi-

499

am desf#[urat activitatea mi-au oferit cele mai mari satisfac]ii din cariera militar#. Eraprima dat# c@nd m# confruntam cu categoria socio-profesional# numit# {OFERI. Prinaportul deosebit la aprovizionarea ritmic\ cu materiale specifice am reu[it \n scurt timps# asigur operativitatea tehnic# a autovehiculelor [i autospecialelor aflate \n exploatare[i la stocul de mobilizare.

Dup# 1990, la propunerea Direc]iei tancuri [i auto am fost transferat \n cadrulbatalionului independent constituit pe l@ng# autobaza M.Ap.N. pentru demnitarii noii puteri.

Dup# mai 1990, o dat# cu constituirea USPP (unitatea special# de paz# [i protocol) [iulterior SPP (serviciul de paz# [i protec]ie) am contribuit \n cadrul acestor structuri la constituireabazei materiale [i dot#rii cu bunuri de resort pentru asigurarea transportului rutier al demnitarilorrom@ni. _n aceast# structur# mi-am desf#[urat activitatea 16 ani cu atribu]ii pe linia asigur#riitehnice de automobile [i preg#tirii de specialitate a personalului cu atribu]ii pe aceast# linie.

Gl. Mr. Vu]# Marin, prim loc]iitor al [efului SPP a \n]eles rolul structurii de transport,al#turi de structurile lupt#toare ale serviciului [i a modificat statul de organizare al structuriide asigurare tehnic# [i auto la nivelul gradelor [i coeficien]ilor structurilor lupt#toare.

La \ncheierea activit#]ii \n cadrul SPP, am beneficiat de prevederile statutului cadrelormilitare [i am fost trecut \n rezerv# cu gradul de general de brigad#.

M-am c#s#torit la v@rsta de 26 de ani \n Bucure[ti, so]ia este medic [i am doi b#ie]i,unul economist, iar cel#lalt specialist \n telecomunica]ii.

Dup# trecerea \n rezerv# am dat concurs [i am reu[it pe func]ia de consilier rela]iicu atribu]ii pe linie de auto al Ministerului Afacerilor Externe.

GENERAL DE BRIGAD~ CONF. UNIV. DR. POPESCU MIHAI SILVIUAUTODEP~{IREA: COMPETI}IA CU TINE _NSU}I

M-am n#scut pe 22 septembrie 1956, \n Bucure[ti, \ntr-o familie \n care crezul debaz# era “prin munc# se pot realiza multe”. Familia a constituit, deopotriv#, locul [imediul \n care personalitatea mea s-a format [i dezvoltat, normal [i firesc.

Mama, Geta Popescu, un distins [i apreciat dasc#l mi-a insuflat dragostea de carte[i dorin]a de autodep#[ire. Acest lucru s-a manifestat nu neap#rat \n via]a de zi cu zi, ci

500

mai ales prin felul ei de a fi [i a \n]elege via]a, cu bune [i rele, cu bucurii, dar [i necazuri,[i ce-i mai important, ambi]ia de a nu ceda u[or \n fa]a greut#]ilor.

Tata, Honoriu Popescu, arge[ean din na[tere, dar ulterior get-beget bucure[tean,n#scut \ntr-o familie de oameni bine a[eza]i \n societate, cu multe a[tept#ri de la via]#, aurmat Liceul militar de la Predeal, ulterior mutat la Breaza, dar caracterul s#u boem nul-a recomandat pentru haina militar#, fapt pentru care \n anul II s-a orientat c#tre via]acivil#, devenind mai t@rziu un cunoscut [i apreciat energetician.

Cu toate acestea, \n familia mea au fost oameni care mi-au insuflat dragostea “dec#t#nie”, amintind aici de bunicul din partea mamei, veteran de r#zboi, ambi]ios [i dornicde afirmare, dar [i unele rude din partea tat#lui meu, care au fost militari de carier#.

Copil fiind, dar [i ca adolescent, am avut [ansa s# cunosc oameni care, \ntr-o form#sau alta, au avut tangen]# cu via]a militar# [i care, la r@ndul lor, mi-au insuflat dragosteapentru armat# [i semenii din jur.

{coala general# a reprezentat o perioad# agitat# a copil#riei mele, \n care, datorit#unor \mprejur#ri vitrege, a trebuit ca o parte din aceasta s# o petrec la bunicii din parteamamei, iar o alta \n Bucure[ti. Dar, una peste alta, [i ace[ti ani au reprezentat puncteimportante \n propulsarea mea c#tre cariera militar#. Sunt convins c# zilele [i lunilepetrecute l@ng# bunicul meu, care \n povestirile lui mi-a creionat profilul militarului, auavut un impact major asupra deciziei mele de mai t@rziu de a opta pentru Liceul militar.Categoric, aceast# decizie care, practic, mi-a marcat existen]a, nu poate fi catalogat# \nniciun fel ca fiind una pripit#, \ntuc@t a[a cum am m#rturisit, dorin]a de a urma carieramilitar# a fost una profund#, poate [i datorit# firii mele mai riguroase, dar mai alesdatorit# influen]ei pregnante din partea celor din jur, din familie.

Pot spune f#r# s# gre[esc c# \n condi]iile acelor vremuri [i a imaginii bune desprearmat# creionat# de c#tre cei apropia]i, alegerea a fost cum nu se poate mai potrivit#.

_n aceste condi]ii, \mi amintesc c# preg#tirea pentru admiterea la Liceul militar a fostuna agitat# [i foarte intens#, cu multe ore de preg#tire [i stres, mai ales la matematic# [ilimba rom@n#, pentru c# b#t#lia cea mare din punct de vedere al notelor [i a siguran]ei \nreu[it# se d#dea la cele dou# materii, foarte importante la acea vreme. Trebuie s# m#rturisescc# la acestea se mai ad#ugau “eliminatoriile”, respectiv sportul [i perspicacitatea, la caretrebuie s# eviden]iez faptul c#, nu \mi f#ceam probleme, \ntruc@t nativ, eram preg#tit.

Dup# o preg#tire de aproape un an, perioad# \n care mi se cam “acrise” de \nv#]#tur#,m-am prezentat la “confruntarea” cea mare cu mult# \ncredere [i determinare, fiindrepartizat \n “lotul bucure[tenilor”. De[i la prima vedere nu prea m-a impresionat num#rulmare de candida]i (vreo 14 pe loc), trebuie s# m#rturisesc c# pe parcurs, atitudinea meas-a schimbat v#z@nd concuren]a acerb# [i mai ales nivelul ridicat de preg#tire a celorveni]i cu g@ndul de a deveni liceeni la Breaza. Dar, c@nd totul se termin# cu bine, bucuriatriumfului este cu at@t mai mare. Mi-aduc aminte cu pl#cere c#, \n noaptea de dup#anun]area rezultatelor, \n dormitorul imens unde fusesem caza]i, am f#cut o h#rm#laiede nedescris, fapt pentru care nu s-a dormit deloc. Oricum, \n vacan]a binemeritat# carea urmat, ne-am revan[at din punct de vedere al odihnei, uit@nd pentru vreo dou# luni, decarte [i concuren]#. Dar, cum ce-i frumos dureaz# pu]in [i trece repede, m-am trezit \nprag de an [colar \n fa]a unor noi provoc#ri, care vizau evident, via]a \n Liceul militarpentru o perioad# de patru ani.

501

A[a se face c#, \ntr-o zi frumoas# de toamn#, c@nd \nc# nu \mplinisem 14 ani, atrebuit s#-mi croiesc drum c#tre Breaza pentru a \ncepe o nou# via]#, \ntr-o colectivitateaparte [i cu noi colegi, fiecare cu felul lui de a fi.

Trebuie s# spun c#, prima zi de [coal# a fost una plin# de emo]ii [i speran]e, dec#ut#ri [i confuzie, dar mai ales de a[tept#ri, care ulterior, unele dintre ele au fostconfirmate, d@ndu-mi o oarecare \ncredere \n viitor [i cariera aleas#.

Format \ntr-o familie cu o oarecare rigurozitate, trecerea la Liceul militar a constituit unprag important pentru mine, \n dorin]a de a-mi demonstra mie – [i apoi celor din jur – c# nuexist# bariere \n via]# atunci c@nd \]i dore[ti s# devii util societ#]ii [i apreciat \n familia ta.

Am muncit mult [i m-am implicat cu toat# fiin]a mea \n a acumula cuno[tin]e noi,toate cu un singur scop – s# m# autodep#[esc. Indiscutabil, c# nu a fost simplu, impactulcu mediul militar, cel real, cu ordinea [i programul strict, a impus din partea mea eforturideosebite, cu bucurii [i insatisfac]ii trec#toare, dar toate contribuind la formarea mea caom [i ca militar.

Cu toate bunele [i relele, trebuie s# m#rturisesc [ansa pe care am avut-o \n cei patruani de “cantemirist” de a avea colegi deosebi]i, prieteno[i [i apropia]i de mine, careal#turi de corpul profesoral au constituit un suport moral aparte pentru anii care auurmat \n cariera mea.

Acum, c@nd m# g@ndesc la acei minuna]i ani ai adolescen]ei mele m# \ncearc#at@tea amintiri frumoase, rememor@nd cu satisfac]ie [i nostalgie chipuri dragi mie, unelenemai\nt@lnite din anii frumo[i ai vie]ii cantemiriste. Da, a[a este via]a, \]i ofer# [ansa cala intervale de timp s# eviden]iezi ce a fost bun sau r#u dar s# p#strezi \n suflet dragosteafa]# de cei apropia]i ]ie.

Sunt multe de povestit din acea perioad#, dar cele mai frumoase, f#r# doar [i poate,sunt legate de preg#tirea [i participarea la olimpiade [i diversele concursuri inter[colare– fie la fizic#, matematic# sau anatomie, fie la biologie. Aceste particip#ri au constituitpentru mine bune oportunit#]i de a-mi face prieteni, dar [i de verificare [i sedimentare acuno[tin]elor de cultur# general#. La toate aceste reu[ite, un aport deosebit l-au avutprofesorii, oameni deosebi]i, cu un poten]ial profesional deosebit, modele pentru noi,viitorii ofi]eri ai armatei Rom@niei.

Indiscutabil c# \n tot acest ”conglomerat” al amintirilor extrem de pl#cute, staum#rturie trainicile prietenii legate cu mul]i colegi, respectul [i aprecierea sincer# pentrumunca dasc#lilor [i comandan]ilor mei [i, mai presus de toate reu[itele mele, \mplinireamea ca om [i militar.

“Bobocul de ieri”, trebuie s# m#rturisesc c# era un elev retras, cu o fire iscoditoare,mereu \n c#utare de modele [i preocupat de formarea unor noi prieteni de lung# durat#.La acest capitol chiar am avut succes, dovad# stau m#rturie rela]iile foarte bune cu uniidintre colegi, chiar [i dup# 35 de ani de la absolvirea Liceului militar de la Breaza.

Sunt \nt@mpl#ri dragi sufletului meu, mai mult sau mai pu]in relevante pentru cititor,dar un lucru este de re]inut [i de remarcat, acela c# perioada petrecut# \n cei patru anipetrecu]i aici a constituit ceva aparte, ceva frumos, care mi-a marcat existen]a mea caom \n acest mare univers, [i care va r#m@ne vie amintire peste timpuri.

{i fiindc# perfec]iunea este \nc# un deziderat la care sper#m c# vom ajunge poatenici povestea mea cantemirist# nu ar fi suficient de ancorat# \n realitate dac# nu ar fi fost

502

pigmentat# cu c#teva amintiri mai pu]in pl#cute... Una ar fi aceea legat# de prevederiledin regulamentele interioare ale acelor vremuri care limitau [i restric]ionau deplas#rile\n ora[, fapt ce-i determina pe foarte mul]i elevi s# sar# gardul, cu repercursiunile derigoare, deloc favorabile. De asemenea, nu mi s-a p#rut firesc, \ngr#direa dorin]ei unortineri \n a alege o alt# variant# \n via]# sau chiar \n cariera militar#, dup# absolvireaLiceului militar. M# refer la faptul c#, solicit@nd \n anul IV o derogare necesar# s# urmezmedicina militar#, mi s-a spus clar [i f#r# alternative: “trebuie s# te faci ofi]er de carier#”.De fapt, acest regret poate fi asimilat cu modul de g@ndire a unor oameni ale acelorvremuri, \n leg#tur# cu formarea [i dezvoltarea personalit#]ii tinerilor. Nu mai comentezacum pentru c# ar fi de prisos dup# at@ta timp s# dezbatem un asemenea subiect.

Aceaste situa]ii nefericite amintite anterior ar fi putut constitui la un moment dat unpunct de cotitur# \n via]a mea dar, probabil “ambian]a cantemirist#” [i prietenii pe care\i aveam deja \n jurul meu m-au convins s# urmez cariera de militar.

Cu siguran]#, cu toate plusurile [i minusurile amintite, perioada de cantemirist aconstituit \n anii care au urmat temelia model#rii personalit#]ii mele [i a form#rii ca ofi]er.

Pot s# afirm cu toat# convingerea faptul c#, acei copii, viitori adolescen]i [i “militaride carier#” deopotriv#, care au urmat cursurile Liceului militar, au dovedit (\n cea maimare parte dintre ei) o personalitate superioar# [i o g@ndire creatoare, aparte, care cusiguran]# i-au ajutat \n via]#.

_n cele mai multe cazuri, absolven]ii acestui liceu sunt realiza]i profesional [i moral,iar la nevoie se ajut# \ntre ei, necondi]ionat.

Aceasta stare de spirit cantemirist# mi-a insuflat dorin]a de autodep#[ire, de a num# l#sa \nfr@nt, de a lupta pentru crezul meu.

Au fost [i sunt mul]i oameni, dasc#li [i militari deopotriv#, care la un moment dat,\n via]a mea au constituit pentru mine adev#rate modele. Tocmai din acest motiv, dinteama de a nu omite pe cineva, nu am s# nominalizez pe nimeni. Dar, am s# remarc doarfaptul c#, fiecare \n felul lui, prin modul de a g@ndi [i ac]iona m-au determinat s# \mianalizez permanent comportamentul [i s# iau ce-i bun \n via]# de la ei.

_n egal# m#sur# recuno[tin]a mea se \ndreapt# [i spre comandan]ii pe care i-amavut [i pe care \i consider oameni de mare caracter, cu mult sim] al datoriei \mplinite.

Nu \n ultimul r@nd g@ndul \mi zboar# c#tre colegii de clas#, \ntre care se eviden]iaz#colegul meu de banc# Romic# Mur#re]u, gorjean get-beget, cu un suflet mare [i unprieten adev#rat. Apoi, al]i colegi de genera]ie, realiza]i din punct de vedere profesional,cu care m-am ajutat, ne-am respectat [i am ]inut unii la al]ii.

Dasc#lii, comandan]ii, colegii sau ofi]erii din colegiu au contribuit deopotriv# laformarea [i dezvoltarea preg#tirii mele, unii dintre ei reprezent@nd adev#rate reperepentru etapele ulterioare ale des#v@r[irii mele profesionale [i umane iar spiritul acelorani, spiritul specific cantemirist m-a \nso]it permanent \n cariera mea militar#.

A[a cum am spus, \n liceu mi-a pl#cut mult s# studiez [i s# descop#r totodat# tainelebiologiei, anatomiei [i a tot ce \nseamn# omul [i universul. Dar, probabil a[a a fost s#fie. Steaua mea norocoas# nu m-a c#l#uzit spre medicin# ci spre armat#. Cum nu amavut [ansa s# optez pentru medicina militar# dup# absolvirea liceului am urmat {coalaMilitar# de Ofi]eri Activi de Geniu, Construc]ii [i C#i Ferate. Probabil v# \ntreba]i celeg#tur# exist# \ntre medicina [i geniu? O alt# poveste trist#, specific# acelor vremuri,

503

c@nd, unii oameni cu func]ii suspuse \n armat# ar fi trebuit s# ne c#l#uzeasc# pa[ii \nvia]# cu mult tact [i pricepere nu s# ne mint# [i aici a[ aminti pe un fost [ef al Direc]ieiPersonal din acele timpuri, care ne-au “asigurat” c# la R@mnicu V@lcea va fi cea maimodern# [coal# militar#, afirm@nd (culmea tupeului) c# aceasta va dispune de “piscin#”[i multe alte facilit#]i, pe care eu ca t@n#r absolvent le visam [i chiar am crezut \n ele,opt@nd astfel pentru [coala respectiv#. P#cat, realitatea a fost alta, dar sincer s# fiu, acumnu regret acel pas. Poate a[a a vrut Dumnezeu s# m# fac genist!

{i aici am \nt@lnit oameni [i dasc#li deosebi]i de la care am avut multe de\nv#]at,eviden]iind \n primul r@nd pe comandantul de pluton, col.{tefan Gheorghe, aspru[i dur, dar hot#r@t s# fac# din noi oameni pentru viitor. _i pl#cea foarte mult competi]ia,lucru pentru care l-am admirat mai t@rziu [i am \ncercat s#-l copii.

Dup# trei ani petrecu]i la R@mnicu V@lcea, unde asprimea anilor de [coal# militar#m-au urm#rit mult \n via]# [i despre care nu pot spune c#-mi aduc aminte cu pl#cere, auurmat al]i ani cu fr#m@nt#ri [i cu frica de a nu ajunge la canalul Dun#re – Marea Neagr#,unde noi, geni[tii, eram la mare c#utare! Poate tocmai de aceea, \n naivitatea tinere]ii,am crezut c# dac# voi opta pentru o unitate de alt# arm# (lucru care s-a [i \nt@mplat) voisc#pa de acest calvar. Ei bine, dorin]a mea “s-a \mplinit” [i, numai dup# c@teva luni de laabsolvirea [colii, am fost mutat la Canal pentru a participa la m#re]ile realiz#ri aleSocialismului. A fost greu, foarte greu, am \ndurat multe, dar m-am \mp#cat cu destinul[i am trecut [i peste aceast# perioad#. A urmat, ulterior, Revolu]ia, care mi-a dat imboldulnecesar \n preg#tire, urm@nd, dup# anul 1990, Academia de _nalte Studii Militare, cursuri\n ]ar# [i str#in#tate, Colegiul de comand# [i stat major, Colegiul Na]ional de Ap#rare,etc, toate aceste cursuri contribuind din plin la formarea mea ca ofi]er de stat major.

Privind cealalt# latur# a vie]ii personale, trebuie s# m#rturisesc c# din fire sunt unom credincios, a[a cum am fost educat de mic [i cred cu t#rie \n rolul familiei [i putereadivin#. Trebuie s# spun cu m@ndrie [i satisfac]ie faptul c# Dumnezeu mi-a dat o familiefrumoas#, o so]ie devotat#, sensibil# [i ata[at# idealurilor mele, al#turi de doi copii frumo[i[i iste]i.Ne-am unit destinele \ntr-o perioad# grea a vie]ii, aceea a canalului Dun#re –Marea Neagr#, \n anul 1982, dar cu toate acestea anii care au urmat au fost plini desatisfac]ii [i bucurii, iar acum dup# aproape 30 de ani, pot s# privesc cu m@ndrie \n urm#[i s# spun cu toat# convingerea “suntem o familie \mplinit#”!

Pentru c#, \n contextul amintirilor am f#cut referire la revolu]ia din anul 1989, a[dori s# punctez acest moment cu o precizare [i anume faptul c# evenimentele ulterioareau \nsemnat pentru mine [i probabil pentru mul]i colegi de-ai mei un reper important alcarierei, un moment \n care am \n]eles cu to]ii c# trebuie s# ne “pliem” rapid la nouasitua]ie a existen]ei noastre ca militari.

_n final trebuie s# eviden]iez faptul c#, experienta acelor vremuri, nedrept#]ile pecare vi le-am prezentat mai sus m-au ambi]ionat [i mai mult. Indiferent unde am lucratmi-am fixat obiective \ntrazne]e [i am f#cut sacrificii pentru a le realiza. Din fire sunt unom ambi]ios, numai a[a am putut s# finalizez studiile de doctorat, s# urmez o sumedeniede cursuri [i colegii, iar \n final s# ob]in titlul de conferen]iar universitar.

Din postura \n care m# g#sesc ast#zi pot s# v# spun [i s# v# promit c# voi \ncerca, pedomeniul meu de activitate, s# fac lucrurile s# mearg# mai bine. Pe l@ng# faptul c# suntun ambi]ios din fire, sunt [i \ncrez#tor \n viitor. Tocmai de aceea, cred cu t#rie \n reforma

504

armatei, \n modernizarea ei, \n viitorul ei. Armata are [i va avea oameni de bun# calitate,capabili de rezultate remarcabile.

Acum, c@nd lumea este \ntr-o continu# transformare [i modernizare noi, militarii,trebuie s# ne propunem s# fim permanent \n pas cu schimb#rile. G@ndirea creatoare [inovatoare a omului nu se va opri niciodat#, iar militarii au elitele lor pe care trebuie s# leapreciem [i s# le valorific#m \n interesul institu]iei din care facem parte. Cred \n maibine. Trebuie s# credem \n genera]iile care sunt [i care vor veni.

Pe plan personal \mi doresc s#n#tate pentru mine, familia mea [i pentru oameni, \ngeneral. Trebuie s# ]inem unii la al]ii. S# nu mai fim r#i, dar \n schimb exigen]i cu noi\n[ine [i cu cei din jur c@nd este vorba de seriozitate [i probitate moral#.

Un crez pentru cei tineri? Da! Niciodat# s# nu \ngenuncheze \n fa]anedrept#]ilor! Lumea nu este a[a cum o dorim, s# lu#m ce-i bun de la ea!

Supreme Headquartes Allied Powers Europe ROU National Military RepresentativeMajor General VIRGIL RISTEA

VIS F~R~ SF^R{IT

Generalul-maior dr. Virgil RISTEA s-a n#scut pe data de 2 Martie 1957, \n ora[ulPloie[ti. A absolvit {coala militar# de ofi]eri activi de avia]ie Boboc, \n anul 1979, capilot militar. El este absolvent al Colegiului Na]ional de Ap#rare [i de]ine un doctorat \n[tiin]e militare la Universitatea Na]ional# de Ap#rare.

Pe parcursul carierei, generalul-maior dr. RISTEA a de]inut diferite func]ii \n cadrulFor]elor Aeriene. _ntre anii 1979 [i 1990 a fost numit ca pilot, instructor de zbor [icomandant de patrul# aerian# la Regimentul 91 V@n#toare-Bombardament.

Dup# absolvirea Academiei de _nalte Studii Militare a fost desemnat loc]iitorcomandant de escadril#, inspector de zbor [i comandant de grup, \n cadrul For]ele Aeriene.

_ncep@nd cu anul 2001 a fost \ncadrat pe func]ia de loc]iitor [i apoi comandant alBazei 95 Aeriene.

_n anul 2007 a fost promovat \n cadrul Statului Major al For]elor Aeriene \n func]iade [ef al Doctrinei [i Instruc]iei.

505

_n februarie 2009, generalul-maior Virgil RISTEA a fost numit loc]iitor al [efuluiStatului Major al For]elor Aeriene, de]in@nd aceast# func]ie p@n# la data de 14 ianuarie2011, c@nd a fost numit Reprezentantul Statului Major General la ComandamentulSuprem Aliat pentru Europa.

Generalul maior Virgil RISTEA este c#s#torit [i are trei copii (doi b#ie]i [i o fat#).EDUCA}IE:- 1979 – {coala militar# de ofi]eri activi de avia]ie, Boboc;- 1986 – Curs instructori de zbor, {coala militar# de ofi]eri activi de avia]ie, Boboc;- 1992 – Academia de _nalte Studii Militare, Faculatatea de Avia]ie [i Ap#rare

Antiaerian#, Bucure[ti;- 1997 – Curs de perfec]ionare \n conducere strategic#, Academia de _nalte Studii

Militare, Bucure[ti;- 1999 – Colegiul de comand# [i stat major, Academia de _nalte Studii Militare,

Bucure[ti;- 2002 – Colegiul Na]ional de Ap#rare, Bucure[ti;- 2004 – Curs limba englez#, Borden, Canada;- 2007 – Joint Air Force Command Course, Fran]a;- 2008 – Cursul de Securitate [i Ap#rare Na]ional#, Gallilee Colege, Israel.- 2011 – Sus]inerea public# a tezei de doctorat.FUNC}II:- 1979-1980 – Pilot, Centrul de preg#tire al For]elor Aeriene, Bac#u;- 1980-1990 – Pilot, pilot [ef, comandant de patrul#, Regimentul 91 V@n#toare-

Bombardament, Deveselu;- 1992-1995 – Loc]iitor comandant de escadril# la Regimentul 91 V@n#toare-

Bombardament, Deveselu;- 1995-1999 – Instructor de zbor [i inspector (navigator [ef), la Corpul 1 Avia]ie [i

Ap#rare Aerian#, Ploie[ti;- 1999-2001 – Comandant, Grupul 95 V@n#toare, Bac#u;- 2001 – Comandant, Grupul 93 V@n#toare, Timi[oara;- 2001-2007 – Loc]iitorul comandantului [i apoi comandantul Bazei 95 Aeriene,

Bac#u;- 2007-2009 – {eful Doctrinei [i instruc]iei, Statul Major al For]elor Aeriene;- 2009-2011 – Loc]iitorul [efului Statului Major al For]elor Aeriene;- 2011-prezent – Reprezentantul Statului Major General al SHAPE.INFORMA}II DE ZBOR:- Ore de zbor – mai mult de 2000;- Avioane pilotate: – ZLIN, L-29, L-39, MiG-15, MiG-21, MiG-21 LanceR,

Elicopterul IAR-330.- Avioane evaluate \n zbor: F-16 [i MIRAGE 2000.GRADE:- 1979 – locotenent;- 1982 – locotenent major;- 1986 – C#pitan;- 1991 – Maior;

506

- 1995 – C#pitan comandor;- 1999 – Comandor;- 2006 – General de flotil# aerian#;- 2009 – General maior.TITLURI {I MEDALII:- Ordinul na]ional “Serviciul Credincios” \n grad de cavaler;- Ordinul na]ional ” Virtutea Aeronautic#”, \n grad de cavaler.- Virtutea militar# clasa I, a II-a [i a III-a;- Medalia de merit clasa I [i a II-a;- Emblema de onoare a Statului Major General;- Emblema de onoare a For]elor Aeriene;- Emblema de onoare a For]elor Navale;- Emblema de onoare a Comunica]iilor [i Informaticii.Numele meu este Virgil RISTEA [i am absolvit Liceul Militar Dimitrie Cantemir \n

anul 1976. Am gradul de general-maior [i acum \ndeplinesc func]ia de Reprezentant alStatului Major General la Supreme Headquarter Allied Power Europe (SHAPE) MonsBelgia.

Sunt foarte bucuros s# corespondez cu dumneavoastr#, autorii c#rtii, [i sper car@ndurile mele s# v# ajute \n demersul extraordinar pe care \l \ntreprinde]i de promovarea spiritului cantemirist. _nainte de a r#spunde la chestionarul dumneavoastr# doresc s#v# informez c# am avut norocul s# beneficiez de o prezentare exceptional# a cariereimele, \ntr-un film realizat de Studiourile Cinematografice ale Armatei, intitulat <Visf#r# sf@r[it>. Dac# o s# ave]i curiozitatea s# c#uta]i pe You Tube sau Yahoo numele meuo s# apar# 4-5 <buc#]i din acest film> a c@te 8-10 minute fiecare. O s# vede]i c# facreferire [i la acea perioad# a vie]ii mele, care de altfelmi-a marcat \ntreaga carier# [i dece nu \ntreaga via]#. Dar s# nu mai pierdem timpul, [i o s# \ncerc s# r#spund chestionaruluidumneavoastr#:

1. Sunt n#scut \n Ploie[ti [i am locuit \ntr-o cas# situat# \n zona de vest a ora[ului.De ce specific \n mod expres acest lucru? Pentru c# \n apropiere este situat aerodromulStrejnic, av@nd \n copil#rie [ansa de a putea privi din curte avioanele [i planoarele ceevoluau deasupra casei mele. Mai mult dec@t at@t, mergeam cu parin]ii mei pe aerodrompentru a admira aeronavele la mitingurile aeriene organizate acolo. Deci, mi-am dorit s#devin aviator de c@nd am fost copil. Aceasta dorin]a s-a \mpletit cu admira]ia pentruuniform# (pe care o p#strez [i acum), pe care am dob@ndit-o dup# ce am v#zut 2 cante-miri[ti prin Ploie[ti. Am \nv#]at foarte bine \ntr-o [coal# din Ploie[ti, iar dirigintele meu,care era [i profesor de matematic#, a avut gradul de c#pitan. A[a am ajuns s# m# \nscriula LMDC. P@n# la mine nimeni din familia mea nu a mai lucrat \n armat#.

2. Totul era nou pentru mine [i nu a fost u[or. Mi-a pl#cut \ntotdeauna competi]ia [iam g#sit sprijin \n dorin]a de a \nv#]a bine. _mi aduc aminte c# era o concuren]# referitorla cine st#tea mai mult \n sp#l#tor (pentru c# se d#dea stingerea la ora 10) pentu a continuas# \nve]e [i eram foarte sup#rat c@nd eram dobor@t de somn [i trebuia s# plec la culcare!Solu]ii? P#i m-am \nscris la cercul de literatur# pentru a putea participa la seratele dansantecu fetele de la liceul de l@ng# noi, precum [i la olimpiadele de matematic# sau fizic#,deoarece faza jude]ean# se desf#[ura la Ploie[ti.

507

3. Mi-am f#cut prieteni, am \nv#]at s# tr#iesc \n comun [i s# \mpart din ce am. Am\nv#]at s# admit concuren]a [i s# lupt pentru fiecare victorie. Am \nceput s# m#\ndr#gostesc de fetele din Breaza, C@mpina [i Ploie[ti [i am v#zut c# aveam succes \nuniform#. Am \nv#]at s# apreciez clipele libere dincolo de zidurile liceului.

4. Prea pu]in# flexibilitate \n tot (\n special programul, studiul obligatoriu de duminicadiminea]#, pe care niciodat# nu l-am \n]eles, \n special c@nd p#rin]ii erau la poart#).Comportamentul mitoc#nesc al unor elevi de an mai mare.

5. _mi era teribil de greu la terminarea vacan]elor, mai ales cele de var# c@nd trebuias# m# \ntorc.

6. C@t datorez? O fi mult s# spun c# aproape totul? Sunt ce sunt pentru c# amabsolvit liceul militar ([i nu orice liceu, ci Dimitrie Cantemir!!!)

7. Nu [tiu neap#rat dac# toat# lumea a perceput spiritul cantemirist, dar [tiu c# amdevenit disciplinat, responsabil, c# am \nv#]at s# accept provoc#rile.

8. Fiecare rom@n (sper!) \[i iube[te ]ara. Spiritul de cantemirist ne-a \nv#]at ceva \nplus: a-]i iubi ]ara este ]elul suprem. Idealuri? S# devin general [i s# zbor. Am avut [ansas# mi se \ndeplineasc# ambele dorin]e.

9. _mi aduc aminte de to]i profesorii. Cu scuzele de rigoare o s# amintesc numaic@]iva. Mi-a fost diriginte domnul profesor de fizic# Salomia Eugen,fiind prima clas# lacare d@nsul a fost diriginte. Era t@n#r, a cresut o dat# cu noi [i asta ne-a apropiat. _mi maivin \n minte profesorul de matematic# Chi]# Dumitru, doamna Tudoran, profesoar# delimba rom@n#, domnul Marinescu, profesorul de biologie, care arunca cu creioane \nnoi dac# \ncercam s# copiem, domnul profesor Sp@nu la geografie, doamna profesoar#Friedsman la limba german#, etc.

10. Generalul Cristache, colonelul R#b#cel [i nu \n ultimul r@nd locotenentulGeorgescu. Eram impresionat profund c@nd ap#rea generalul [i toat# lumea \nghe]a peplatoul liceului. Colonelul R#b#cel, ofi]er des#v@r[it [iLt. Georgescu t@n#r elegant [i cusucces la femei... ce mai vremuri... De la fiecare mi-am dorit c@te ceva, s# sem#n cufiecare \n parte.

11. Am terminat la clasa a XII-a H. _mi amintesc cu respect de to]i colegii mei, dar\n special de Galitz Alexandru, de Hampu Alexandru, Pascale Nicu sau Danciu D#nu].Din celelalte clase am r#mas [i acum prieten cu generalul Liviu BURHALA [i generalulGabriel GABOR.

12. Am zburat de la 16 ani, de[i eram minor. P#rin]ii mei au semnat la notariatpentru a-[i da acordul. Am urmat ni[te cursuri pe timpul liceului [i am zburat cu planorul[i avionul cu elice, \n tabere de var#, la Tg. Mure[ [i Bra[ov. _mi era clar c# o s# devinaviator. _n [coala militar# am fost selec]ionat pentru supersonic [i drept urmare am zburatpe MIG-ul 21 pentru urm#torii 27 de ani.

13. Fiecare instructor de zbor mi-a fost model. _n avia]ie instructorul de zbor esteun fel de guru. (Am avut [ansa s# devin [i eu instructor \n toate condi]iile meteorologice,ziua [i noaptea). Am citit c#r]ile lui Doru Davidovici [i am sperat s# devin unul dintreminunatele sale personaje.

14. M-am c#s#torit foarte t@n#r (aveam 21de ani!). Sunt recunosc#tor so]iei melecare m-a \nso]it peste tot. La Deveselu am locuit \mpreun# 15 ani, iar acum, la Mons,suntem \mpreun#. Mi-a d#ruit 3 copii minuna]i (2 baie]i [i o f#t#) [i am deja 3 nepo]i.

508

Doi copii pot spune c# sunt continuatori ai spiritului profesional: fata lucreaz# ca inginerla fabrica de avioane Aerostar Bac#u, iar baiatul cel mic este locotenent, navigator debord pe avionul C-130 Hercules.

15. Am trecut prin toate treptele carierei militare \n For]ele Aeriene Rom@ne: de lapilot, pilot [ef, la comandant de mare unitate de avia]ie (Baza Aerian#), am fost [efulDoctrinei [i Instruc]iei \n SMFA [i loc]iitor al [efului acestei categorii de for]e. Acumsunt Reprezentantul Statului Major General la SHAPE, Belgia. Am zburat la man[aMIG-ului \n Rusia, Bulgaria, Turcia, Fran]a, Olanda, Ungaria, Slovacia [i \n alte ]#rieuropene. Am zburat cu F-16 [i Mirage 2000. Am fost instructor de zbor pentru mul]ipilo]i din For]ele Aeriene.

16. Am \ncercat s# \mi las amprenta oriunde am fost: am participat la construc]ia demonumente, capele militare [i biserici, dar am propus [i un nou stil de lucru, de abordarea vie]ii militare. Am fost comandant de garnizoan# lucr@nd \n mod direct cu prefec]i,primari [i comandan]i de structuri din toat# zona Moldovei, \n special la interven]ia ladezastrele naturale. _n toat# cariera mea am c#utat s# promovez Armata Rom@niei [i \nspecial For]ele Aeriene Rom@ne.

17. Sunt doctor \n [tiin]e militare, sustin@nd o tez# modern# [i novatoare, intitulat#<Rolul puterii aeriene \n r#zboiul neconven]ional>.

18. Admir tinerii [i consider c# sunt capabili s# fac# lucruri extraordinare. Trebuie\ns# modernizat sistemul de \nv#]#m@nt [i trebuie sprijini]i \n luarea deciziei. P#cat c# \naceast# perioad# resursele sunt mult diminuate.

19. Indiferent care este situa]ia acum, eu continui s# cred c# educa]ia este valoroas#[i necesar#. Dac# perseverezi po]i avea [anse. Sunt convins c# se va reveni la un sistemde valori corect. Sigur c# ne confruntam cu provoc#ri complexe \n fiecare domeniu, dartrebuie s# identific#m problemele [i s# g#sim solu]ii. Trebuie s# \n]elegem c# nimic nuse ob]ine f#r# perseveren]#, f#r# munc#, f#r# inspira]ie. Trebuie s# sc#p#m de sindromul<drobului de sare>.

20. _mi doresc ca cet#]ean rom@n s# ne rec#p#t#m respectul celorlalte na]iuni. _midoresc pentrucopii [i nepo]i un nivel de trai rezonabil, s# scape de grija zilei de m@ine, s#poat# beneficia de [coli de calitate (a[a cum am beneficiat [i eu) [i s# poat# c#l#tori.Pentru mine? S#n#tate, s# pot c#l#tori prin ]ar# [i str#in#tate.

21. _n via]# trebuie s# speri, s# ai \ncredere c# cei ce se str#duiesc vor \nvinge. Po]ip#c#li via]a de 2-3 ori, dar p@n# la urm# vei fi perceput a[a cum e[ti cu adev#rat. Trebuies# recuno[ti, s# fii adeptul adev#ratelor valori. Iube[te-]i familia, prietenii [i colegii,iube[te via]a [i pre]uie[te fiecare moment. Ai credin]a \n Dumnezeu!

509

CHESTOR IONEL STOICAPA{APORT PENTRU MAPAMOND

1. M-am n#scut \ntr-o frumoas# var#, \ntr-un august \mbel[ugat, \n suburbiileBucure[tiului, unde mi-am petrecut copilaria p@n# la terminarea studiilor gimnaziale,dup# care, \n urma sus]inerii examenului de admitere la liceu (fiind declarat “admis”),mi-am petrecut cei mai frumo[i ani din via]# pe Valea Prahovei, la cel mai renumit liceual vremii, Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” – Breaza.

Provin dintr-o familie de mare rezonan]# artistic#, fiind str#nepotul renumituluiinterpret de muzic# popular# Ion Luican.

_nc# din copil#rie eram atras, chiar fascinat de uniforma militar#, fiind mai mereu\n preajma oamenilor \n uniform#, cu care m# \mprieteneam foarte u[or, sau a militarilorcare treceau cu ma[inile de lupt# pentru aplica]ii prin zona \n care locuiam.

2. Dup# admiterea la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” – Breaza, am realizat defapt c# armata nu este chiar o joaca de copii, impactul cu modul de via]# cazon, nefiindpentru mine prea u[or de suportat. De la “puiul mamei” la trezitul de diminea]a cutrompeta, \nviorarea, sp#latul cu apa rece p@n# la br@u [i instruc]ia, nu erau activit#]ichiar a[a de u[or de suportat pentru un copil de 14 ani.

De asemenea, un impact foarte mare a avut-o [i diferen]a de nivel dintre \nv#]#m@ntulgimnazial [i \nv#]#m@ntul militar liceal, unde totul era (este) foarte bine organizat, cuprofesori bine preg#ti]i [i foarte exigen]i. Solu]iile mele?... s# \nv#], s# \nv#] [i iar s#\nv#], pentru c# alte variante nu existau. Cu toate c# mi-a fost destul de greu, am reu[its# parcurg rezonabil cei 4 ani de liceu, pe care i-am \ncheiat cu examenul de bacalaureat,absolvit cu o medie foarte bun#.

3. _n adolescen]# am avut mai multe \nt@mpl#ri dintre care a[ dori s# eviden]iezdoar faptul c# eram fascinat de tehnic# [i de a c#l#tori prin ]ar#. _mi pl#cea s# conducma[ini, motociclete, s# le studiez principiul de func]ionare, modul de depanare etc.,precum [i s# c#l#toresc cu prietenii [i colegii la munte [i la mare.

4. Din p#cate pe perioada liceului, ca t@nar cantermirist, \n clasa din care f#ceamparte au existat [i colegi care erau certa]i cu disciplina militar#. C@]iva dintre ei au comis

510

mai multe infractiuni (ex: furturi, t@lh#rii), pentru care au fost re]inu]i de oamenii legii,pun@nd astfel cap#t \ntr-un mod neonorant carierei militare, aflate la \nceput de drum.

5. Nu am avut momente de recul sau renun]are, \ntruc@t sunt o fire optimist# [i pun\ntotdeauna binele \naintea r#ului, iar atunci c@nd parcurgeam momente mai dificile,at@t familia, c@t [i educatorii din liceu, mi-au dat puterea de a le \nvinge.

6. Perioada de cantemirist a fost cea mai frumoas#, dar [i cea mai dificil#. A[exemplifica astfel :

- regimul cazon destul de ermetic [i greu de suportat, mai ales \n primul an de studii;- studiul obligatoriu \n fiecare zi, o corvoad#;- \nvoirile acordate selectiv, \n func]ie de rezultatele la \nv#]#tur#;- cur#]enia pe sectoarele interioare [i exterioare [.a.m.d.Totu[i aceast# perioad#, r#m@ne cea mai important# din via]a mea. Atunci mi-am

conturat personalitatea, m-am c#lit din multe puncte de vedere, imprim@ndu-mi definitiv[i irevocabil disciplina militar# \n “s@nge”, care a r#mas acolo permanent.

7. Ceva exist#. Nu [tiu dac# neap#rat \l putem numi spirit, dar a[a cum am men]ionat[i anterior exist# ceva aparte, care nu avea cum s# nu influen]eze un t@n#r adolescent. Deexemplu: eu m-am pricopsit [i cu o porecl# \n aceast# perioad#, dat# de cercul meu deprieteni din afara sistemului militar – GENERALUL – porecl# care mi-a marcat cariera,ulterior materializ@ndu-se prin ob]inerea gradului de General. Asta da destin, nu crede]i?C@t de mult a contat un lampas ro[u de cantemirist, care ulterior s-a transformat \ntr-ovipu[c# de General.

8. Fiecare dintre noi la un moment dat \[i stabile[te ni[te obiective [i idealuri \nvia]#. Eu mi-am propus s# fac carier# militar#, duc@nd astfel mai departe [i o tradi]ie defamilie. {i mi-a reu[it. _ncerca]i [i voi, merg@nd pe ideea proverbului: “_n rani]a fiec#ruisoldat…”

9. Destinul a jucat un rol foarte important \n via]a mea, sco]@ndu-mi \n cale dasc#lifoarte greu de caracterizat \n cuvinte. Oameni cu o preg#tire profesional# excep]ional#,cu o bogat# experien]# la catedr# [i de via]#. _mi este foarte greu s#-i nominalizez deteama de a nu omite pe cineva, dar o s# fac un efort s#-i enumar pe cei mai reprezentativi:

-Ni]# Dorin – profesor de fizic#, sef de catedr# [i diriginte;-Jebeleanu Dan – profesor de limba [i literatura rom@n# [i [ef de catedr#;-Manoliu Constantin – profesor de istorie, director adjunct pentru \nv#]#m@nt;-Sp@nu Constantin – profesor de geografie, un om deosebit, care ne-a dezvoltat

dragostea pentru art# [i cultur#.10. Comandan]ii pe care i-am avut au jucat un rol la fel de important \n formarea

mea ca militar, disciplinat, ordonat [i permanent gata pentru a ap#ra cu patriotism ]ara.Am f#cut parte din subunitatea comandat# de Maior Ni]# Ion, ajutat de Lt.Maj. Georgescu{tefan. Primul, mai exigent, ne era precum un tat#, cel#lalt mai apropiat de noi, era caun frate mai mare. Ambii \n schimb erau foarte bine preg#ti]i din punct de vedere militar,constituind adev#rate modele pentru noi to]i. De altfel, at@t profesorii, c@t [i comandan]iino[tri \i substituiau cumva pe p#rintii nostri, pe care \i \nt@lneam doar \n vacan]e, permisiisau \n vizitele pe care ni le f#ceau \n timpul anilor de studiu.

11. Sigur am avut [i colegi de excep]ie \n clas#, care se eviden]iau diferit prin modul\n care se preg#teau [i prin capacit#]ile lor de asimilare a cuno[tin]elor studiate \n liceu.

511

A[ eviden]ia c@]iva dintre cei mai reprezentativi, absolut aleatoriu:-Doicaru Marian – din Constan]a – genial, dotat nativ cu o inteligen]# sclipitoare;-Tudose Stefan – din Urziceni – docil [i permanent preocupat de studiu;-Bac[i[ Iulian – din Dobroteasa, Olt – ajuns la demnitatea de General al Armatei

Rom@ne;-Dinc# Gheorghe – din Dr#g#[ani, V@lcea – orientat permanent spre performan]#;12. Fiind preocupat \nc# de mic de tehnic#, am optat pentru {coala Militar# de

Ofi]eri Activi de Transmisiuni – Sibiu, unde pe l@ng# cuno[tin]ele specifice dob@ndite,am ob]inut [i unele calific#ri cum ar fi: specialist telegrafist, telefonist, operator morse,radio-releu [i nu mai pu]in important radioamator. Aici am pus bazele spre o calificare tehnic#superioar#, absolvind ulterior o institu]ie superioar# cu profilul tehnic – cu specializarea deinginer \n automatic# [i informatic#. Pe l@ng# aceast# preg#tire tehnic#, mi-am continuatperfectionarea profesional# prin studii \n domeniul juridic [i al resurselor umane.

13. _n {coala militar#, odat# cu maturizarea mea, am sim]it mai mult# responsabi-litate, materializat# [i prin faptul c# am fost numit – [ef de clas# – calitate ce m-a obligat[i mai mult s# ob]in rezultate superioare \n activitatea de zi cu zi. Modelul meu a fostcdt. de pluton, Lt.Maj. Morariu Emil ([ef de promo]ie), cu care colaboram foarte bine [icare m-a impresionat foarte mult prin ambi]ia [i devotamentul sau de a ne mobiliza s#fim cei mai buni.

14. Da, drumul \n via]# mi-a fost permanent c#l#uzit de DUMNEZEU pentru c#at@t eu, c@t [i familia mea, am fost crescu]i [i educa]i \n spiritul credin]ei ortodoxe. Rolulfamiliei a fost permanent pentru mine suportul moral cel mai important, completat fire[tede cel primit din partea profesorilor [i comandan]ilor mei.

15. Acumul#rile din liceu mi-au pus bazele culturii generale dob@ndite pe parcursulvie]ii. De aceea nu voi putea uita niciodat# orele de limba [i literatura rom@n#, undedomnul profesor Dan Jebeleanu (ve[nic# pomenire) ne-a “rugat” ca din marele poetrom@n Mihai Eminescu – s# \nv#]#m pe de rost, toate capodoperele sale, care erau redatesumar \n manual, sau memorabila or# “H” (verificarea rezumatelor la lecturile supli-mentare). Cariera mea a fost marcat# de o evolu]ie rapid# \n ierarhia militar#. Cu toateacestea, de[i foarte mul]i au beneficiat de anumite “bonusuri” la Revolu]ia din 1989, euam evitat cu elegan]# beneficiile prilejuite de acest eveniment. De altfel \n 1992, m-amtransferat la M.A.I., unde practic a urmat o nou# metamorfozare a mea, at@t \n planprofesional, c@t [i personal, culmin@nd cu atingerea “perfec]iunii”, cum \mi place mie s#spun (la numai 43 de ani), odat# cu dob@ndirea demnit#]ii de General. Gradul de General[i func]ia mea, mi-au oferit posibilitatea s# \nt@lnesc de-a lungul timpului anumitepersonalit#]i marcante din societatea rom@neasc# [i nu numai.

16. _n general m# adaptez foarte u[or \n orice domeniu, dar preg#tirea mea mi-apermis s# analizez \n profunzime calitatea omului, nevoile lui [i mai ales rolul fiec#ruia\ntr-un colectiv. Printr-o lucrare elaborat# cu prilejul finaliz#rii cursului de management,am avut posibilitatea realiz#rii unui studiu sociologic (interpretat de un specialist), av@ndca subiec]i, chiar pe colegii mei, prin care am realizat c# omul are un poten]ial inepuizabil[i \]i ofer# tot ce are mai bun, \n anumite circumstan]e dac# \i asiguri condi]iile necesarede lucru [i dezvoltare personal#, \l evaluezi la adev#ratul s#u poten]ial, a[ez@ndu-l pelocul unde urmeaz# s# ofere maximum din ceea ce [tie [i poate, \l asiguri c# \[i prime[te

512

la timp [i conform cu activitatea desf#[urat#, recompensele pe care le merit# [i mai ales\i oferi permanent respectul t#u, respect de care de altfel trebuie s# ne bucur#m, fiecaredintre noi.

17. Pe l@ng# preg#tirea specific# efectuat# \n institu]iile de \nv#]#m@nt pe care le-am absolvit, mi-am definitivat preg#tirea prin diferite cursuri de perfec]ionare, participareala simpozioane pe diferite teme [i colocvii, organizate la nivel de conducere a ministerului,precum [i la alte institu]ii din societatea rom@neasc# (Guvern, Parlament, etc.). Deasemenea, am reprezentat ministerul \n rela]ia cu alte state, conduc@nd \n mai multer@nduri delega]ii care aveau ca mandate \ncheierea unor acorduri specifice \ntre p#r]i.Sigur c# odat# cu acest parcurs, experien]a mea de via]# [i profesional# a c#p#tat altevalen]e, fapt ce m-a determinat ca toat# aceast# acumulare s# o “adun” \n dou# lucr#ri,una intitulat# “Pa[aport pentru Mapamond”, ap#rut# \n anul 2005 [i alta care se afl# \nlucru [i \n care curprind toate \nt@mpl#rile pe care le-am avut \n deplas#rile mele pestehotare, intitulat# “C#l#tor pe Mapamond”.

18. Acum parcurgem o etap# foarte important#, marcat# de epoca internetului, etapa\n care avem un acces mult mai facil la orice informa]ie. Odat# cu intrarea ]#rii noastre\n N.A.T.O., Armata Rom@n#, a suferit [i sufer# permanent o metamorfoz#, care dac# arfi [i mai mult sus]inut# financiar, ar scurta procesul de transformare [i modernizare alacesteia. Tinerii din ziua de ast#zi au poten]ial, sunt bine preg#ti]i (cei interesa]i), dar dinp#cate nu au r#bdarea necesar# de a parcurge etapele [i ierarhiile carierei militare, fiindmai mult interesa]i de avantajele materiale imediate, dac# s-ar putea cu eforturi c@t maimici (unii dintre ei). De cele mai multe ori ajung foarte u[or \n func]ii de conducere(prin diferite metode, pe care le cunoa[tem foarte bine) [i tot la fel de rapid, clacheaz# \ncele mai multe dintre cazuri.

19. Din p#cate viitorul nu ne ofer# o perspectiv# prea bun#, aceasta dator@ndu-se \nmare m#sur# unor gre[eli f#cute de-a lungul timpului pe \ntreg Globul. Ca urmare [i aunor astfel de gre[eli a ap#rut [i criza economic#, iar din analizele f#cute de exper]i, arputea fi urmat# de o alt# criz#, criza alimentar#. Aceast# situa]ie care ar putea duce laapari]ia unor conflicte armate, generate \n primul r@nd de reducerea p@n# la epuizare aresurselor naturale, datorate [i de cre[terea vertiginoasa a popula]iei Terrei, condi]iilorclimaterice [i a polu#rii tot mai mari, care exist# \n lume. Mi-ar pl#cea ca previziuneamea s# fie gre[it# [i omenirea s# tr#iasc# \n armonie [i pace, dar cine [tie cum va fi ?!

20. Eu \mi doresc ca \n calitate de cet#]ean comunitar s# duc un trai decent \ncontinuare, s# pot c#l#tori liber oriunde \n lume (nu \ngr#dit de tot felul de “bariere”,vize, etc.), s# fiu m@ndru de faptul c# sunt rom@n, s# nu mai \nt@lnesc rom@ni discrimina]i(mai ales \n U.E.), s# putem vorbi de o societate rom@neasc# modern#, \n care sistemuleduca]ional, cultural [i sanitar s# se ridice la nivelul speciali[tilor rom@ni, s# fim invidia]ide tot mai multe popoare pentru frumuse]ea [i tradi]iile ]#rii noastre, pe care s# o punemc@t mai bine \n valoare [i mai ales s# creasc# nivelul de trai al minunatului popor rom@n.

21. S# nu ne pierdem speran]a c# poporul rom@n are resurse neb#nuite (ne-a dovedit-o istoria), iar prin eforturi neb#nuite, ca [i \n multe alte d#]i, s# ajungem un popor respectat\n lume, spre lini[tea [i mul]umirea ilu[trilor no[tri str#mo[i, care s-au jertfit pentrueternitatea noastr#.

A[a s# ne ajunte DUMNEZEU !

513

PROMO}IA 1977

GENERAL MAIOR BADEA L. GHEORGHE<_NV~}~TURILE> LUI DIMITRIE CANTEMIR C~TRE...

1. M-am n#scut la 16.09.1958 \n localitatea Catane, judetul Dolj, sat dun#rean dinapropierea B#ile[tiului lui Amza Pellea (satul f#cea pe atunci parte din Raionul B#ile[ti,Regiunea Oltenia), \ntr-o familie de oameni simpli. _n copil#rie, tat#l meu a fost un omsever, care \mi urm#rea cu mare aten]ie rezultatele la \nv#]#tur#. Mama, \n schimb, era“p@inea lui Dumnezeu” [i m-a sc#pat de multe ori de certurile tat#lui atunci c@nd maif#ceam c@te-o boac#n# ori mai luam c@te o not# mic# la [coal#. Am fost un copil lini[tit,nu le-am f#cut probleme p#rin]ilor mei, am \nv#]at cu pasiune [i am fost premiant \n to]ianii de [coal# general#. Nu mi-a lipsit nimic din ceea ce mi-am dorit \n anii aceia, nu amfost, nici copil [i nici acum, un preten]ios. P#rin]ii mei m-au \nv#]at s# tr#iesc cu modestie[i demnitate, s# am r#bdare \n via]a, c#ci “timpul le rezolv# pe toate”. Am mo[tenit \nvia]a firea vesel# [i lini[tit# a mamei, calmitatea [i simplitatea ei, obiceiul de a m#surade zece ori [i de a t#ia odat#. Mi-a r#mas [i de la tata hot#r@rea [i \nc#p#]@narea ca atuncic@nd \mi pun ceva \n cap, trebuie s# reu[esc. Am@ndurora, c@t voi tr#i, le voi purtarespectul [i dragostea mea, pentru tot ce-au facut pentru mine, \ndeosebi \n anii copil#riei.

Nu m# g@ndeam, copil fiind, c# voi \mbra]i[a cariera militar#. Din c@te \mi amintesc,av@nd \n vedere c# la noi era o zona de c@mpie, \n care cultivarea p#m@ntului era ocupa]iade baz#, \n familie s-a discutat posibilitatea de a urma cursurile Liceului Agricol dinCalafat. Tata, care a f#cut armata \n Bucure[ti, a fost rugat la terminarea stagiului militars# r#m@n# \n armat#, \ns# a refuzat pentru c# era c#s#torit, aveau p#m@nt [i n-ar fi avutcine s#-l mai munceasc#. Acum, la 85 de ani, regret# c# nu l-a ascultat pe comandantuls#u, care-i spunea s# ram@n# \n armat# c# o s# vin# colectivizarea [i nimeni nu va maiavea p#m@ntul lui. Ca mul]i al]i p#rin]i, [i tata credea cu t#rie c# armata este cea mai\nalt# [coala de via]#, unde cineva care are voin]#, seriozitate [i disciplin#, poate reu[i.Nu [tiam la terminarea clasei a opta mai nimic despre armat#. Odat#, cred c# aveam 7-8 ani, am v#zut o coloan# de tancuri, transportoare [i piese de artilerie trec@nd pe la noi

514

prin sat, am fugit \ntr-un suflet la [osea, tremurau casele [i era un zgomot asurzitor, iarlumea ie[ise ca la urs. Unii, mai b#tr@ni, spuneau c# din ’44 nu mai v#zuser# a[a ceva [i se\ntrebau dac# nu cumva au “dat ru[ii”. Dup# aceea m-am interesat, cu posibilit#]ile deatunci, ce este armata [i ce fac cei care lucreaz# \n armat#. Tata m-a \ntrebat dac# vreau s#dau la Liceul militar, dup# ce \n sat a venit un ofi]er de la Centrul Militar din Craiova careselec]iona tineri ap]i pentru via]a militar#. I-am spus c# vreau [i, din c@te m# interesasem,chiar credeam c# am calit#]ile necesare pentru o carier# \n armat#. Am fost \ncurajat [i deprofesorii mei din [coala general#, \ndeosebi de profesorul meu de lb.rom@n#, dl. }uncuPetre, care mi-a fost ca un p#rinte [i c#ruia \i mul]umesc din inim# pentru bun#tatea sa.

Ar fi multe de spus despre examenul pe care l-am dat pentru admiterea \n LiceulMilitar “Dimitrie Cantemir”. Nu voi intra \n detalii. Cea mai puternic# amintire despreacel moment este plecarea la examen din gara Craiova, c@nd tat#l meu mi-a dat o sticl#cu ap# pe fereastra trenului [i mi-a spus:”B#iete, ce-am putut s# facem noi pentru tine,am f#cut, de-acuma trebuie s# te descurci singur!” {i m-am descurcat.

2. Contactul cu Liceul militar a fost benefic pentru mine. Imediat mi-am dat seamac# era o [coala preten]ioas#, unde trebuia s# \nve]i [i s# te compor]i la \n#l]imea a[tept#rilor.Sigur, pentru mine, ca [i pentru al]i colegi veni]i din mediul rural, a fost mai greu la\nceput, \ns# ne-am adaptat u[or, pentru c# eram \nv#]a]i cu munca [i cu greut#]ile.Amintirile mele din liceu sunt a[a de puternice [i de actuale, \nc@t nu m# pot g@ndi laceva \n leg#tur# cu acei ani f#r# s#-mi stap@nesc, cu greu, o lacrim#. Anii de liceu au fostcei mai prolifici ani, \n care eu, copilul simplu, venit dintr-un sat din Oltenia, mi-am luatvia]a \n propriile m@ini, am f#cut eforturi mari pentru a \nv#]a c@t mai bine, [i mi-amproiectat \n minte pa[ii pe care s#-i urmez \n via]#. Tot ce am f#cut ulterior a avut leg#tur#,mai mult sau mai pu]in, cu acei ani.

3. Multe sunt momentele semnificative, care m-au marcat \n anii de licean [i decare \mi aduc aminte cu pl#cere. _n primul r@nd \mi amintesc de toate momentele, maivesele dar [i mai triste, petrecute \n cei patru ani al#turi de colegii mei de clas#. Via]acurgea lin, timpul trecea mai \ncet pentru noi, n-aveam griji, n-aveam probleme, dec@t\nv#]#tura, studiul, medita]iile, instruc]ia, dar [i partidele de fotbal, unele chiar \n pauze,c@nd s#ream pe geam direct pe terenul de l@ng# sala de sport [i \n zece minute transpiramtotal. Una din cele mai frumoase amintiri din anii de liceu este c@[tigarea campionatuluide fotbal pe liceu, \n anul II, lucru f#r# precedent \n ultimii ani c@nd, de regul#, c@[tigaanul IV. Comandantul nostru de companie, dl. lt.maj. pe atunci, Mihai Floca, nu preaagrea fotbalul, \ns# de atunci a fost nelipsit la astfel de meciuri.

_mi amintesc cu drag de olimpiadele de limba rom@n# [i limba rus# la care amparticipat, la limba rom@n# ajung@nd \n faza jude]ean#, la Ploie[ti. _n sala de spectacolea liceului i-am v#zut [i ascultat pe F#nu[ Neagu, Mircea Micu, Titus V@jeu [i al]i scriitori,l-am auzit recit@nd pe actorul Eusebiu {tef#nescu. _ntr-o excursie (parc# \n anul II), laPloie[ti, l-am cunoscut pe marele [ahist Victor Cioc@ltea. Nu pot uita excursiile la Giurgiu(atunci am v#zut un meci Steaua-Dinamo, pe stadionul din Ghencea), la lacul Vidraru,ori, \ntr-o iarn#, spre Babele, c@nd nu am putut ajunge dec@t p@n# la Piatra Ars#.

4. Sigur, am fost [i momente mai nepl#cute. Mi-amintesc de epidemia de scarlatin#,c@nd sala de sport se umpluse de bolnavi [i, mai ales, de cutremurul din martie 1977c#nd, anul IV fiind, eram la apelul de sear#. Ofi]er de serviciu era \n acea sear#

515

lt.col.Lacust# (noi \i spuneam Libelul#). Am auzit un uruit prelung, un zgomot puternic,ca o trosnitur#, apoi am v#zut brazii care \nconjurau platoul aplec@ndu-se spre p#[email protected] fost o sperietur# general#, ne-am str@ns to]i elevii spre mijlocul platoului. Elevii deanul I, care nu participau la apel, au ie[it buluc pe sc#rile pavilionului dinspre s#lile demese, sporind panica [i emo]ia care ne cuprinseser# pe to]i. Nu [tiam nimic de cei de-acas# (abia dup# dou# s#ptam@ni am primit ve[ti de la ai mei) [i am fost impresionatc@nd am v#zut la televizor dezastrul din Bucure[ti.

5. Nici \n liceu [i nici dupa aceea, \n general \n via]#, nu am avut nici-un moment derenun]are, de recul. Momente grele am avut, dar am avut r#bdare, am str@ns din din]i, m-am repliat [i am mers mai departe. Am \ncercat \ntotdeauna s# nu fiu surprins de nimic, s#-mi iau toate m#surile de prevedere pentru a avita surprizele nepl#cute. Poate p#rea ciudat,\n via]# am avut multe momente de déjà-vu, \ns# mi-am dat seama c# nu repetam momentepe care le mai tr#isem, ci momente pe care altadat#, demult, doar mi le imaginasem.

Nu mi-au pl#cut extremele, nu m-am extaziat [i nu m-am pl@ns niciodat# prea multdup# c@te un eveniment. M-am bucurat [i m-am \ntristat firesc, cu decen]# [i cu preocuparepentru ce urma s# vin# dupa aceea. Asta pentru c# am fost crescut [i educat s# fiu un omechilibrat [i realist. _n liceu am avut [ansa de a \nt@lni oameni deosebi]i, care m-au ajutat[i sprijinit \n mod direct c@nd mi-a fost greu ori, prin felul lor de a fi, au constituitmodele pentru mine. Voi vorbi mai jos despre asta.

6. Liceul militar a fost pentru mine ceea ce este funda]ia pentru o cas#. Tot ce amcl#dit ulterior \n via]a mea are leg#tur# [i se sprijin# pe acumul#rile de atunci. Esteperioada \n care mintea mea s-a deschis spre lume, spre cunoa[tere [i spre viitor. Acolom-am obi[nuit [i am fost \nv#]at s# nu fiu superficial, s#-mi respect [i s#-mi ajut colegii,s# m# obi[nuiesc s# fiu exemplu pentru cei pe care urma s#-i conduc [i s#-i am \nsubordine, s# \nv#] tot timpul din gre[eli [i, mai ales, atunci m-am \ndr#gostit iremediabil[i pentru toat# via]a de literatur# [i, \n mod cu totul special, de poezie.

Am citit mult \n acea perioad#, \mi aduc aminte c# am luat un singur 9 la “lecturileparticulare” pe care le prezentam dup# vacan]e, cu mare emo]ie, d-lui profesor Jebeleanu, \nrest, \n to]i anii, am primit numai note de 10. _nv#]am poeziile la prima citire [i [tiu, [i acum,zeci de poezii studiate atunci. Tot atunci m-am deprins [i cu mi[carea, cu sportul, ca parteimportant# a educa]iei, gra]ie dirigintelui nostru, dl. profesor Popescu Mugur. Preg#tirea militar#f#cut# \n liceu, care mi-a dezv#luit latura dur# a vie]ii militare [i la care m-am descurcat foartebine, m-a ajutat mai t@rziu \n {coala militar#, \n cariera de ofi]er, dar [i \n via]a de zi cu zi.

7. Spiritul de cantemirist are o mul]ime de semnifica]ii pentru mine. _n acea perioad#sim]eam o deosebit# satisfac]ie [i m@ndrie c# eram elev al acestui liceu. De c@te oriintram pe poarta liceului [i str#b#team acea alee str#juit# de copaci \nal]i, mi se p#rea c#pasul \mi este mai u[or, c# via]a mea a c#p#tat un sens datorit# acelui loc [i a oamenilorde acolo. Mi-e greu s# descriu \n cuvinte ce sim]eam c@nd vedeam tot liceul adunat peplatou, o mare de uniforme [i lampasuri, tineri inocen]i care vibrau la unison [i eraum@ndri cand li se spunea “cantemiri[ti”. Nu am perceput niciodat# Liceul militar ca peo simpl# [coal#, \n care \nve]i [i iei note, ci ca pe o treapt#, prima, \ntr-o carier# grea [i,a[a cum s-a dovedit ulterior, plin# de neprev#zut.

8. Dac# ne g@ndim c# foarte mul]i tineri care au absolvit Liceul militar “DimitrieCantemir” au ajuns ulterior pe cele mai \nalte trepte ale ierarhiei militare, ori au f#cut

516

cariere remarcabile \n via]a civil#, putem afima, cu certitudine, c# spiritul cantemirist aexistat [i va exista at@t timp c@t aceast# [coal# va func]iona. Acest spirit \nseamn# tradi]ie,exigen]#, munc#, perseveren]#, ambi]ie [i m@ndrie. N-am auzit pe nimeni din absolven]iiliceului s# regrete c# a fost cantemirist, dimpotriv#.

9. Mul]i dintre profesorii din liceu au constituit modele pentru mine [i au reu[it, prininteligen]a lor, prin ]inuta, prin pasiunea pe care o puneau \n exercitarea meseriei lor, s#-mis#deasca \n suflet dorin]a de a fi ca ei. Cel mai apropiat de clasa mea, indicativul “E”, a fostdirigintele nostru, dl. profesor Popescu Mugur. Modest, ascult#tor, un frate mai mare, afost omul care ne-a ajutat s# trecem mai u[or peste greut#]i [i ne-a s#dit, multora dintre noi,pasiunea pentru sport. _i mul]umesc pe aceast# cale [i-l asigur de pre]uirea mea.

_mi aduc aminte de multe ore, la cel mai \nalt nivel, ]inute la clas# de profesorieminen]i, pe care nu-i voi uita niciodat#. Profesori ca Jebeleanu Dan (lb. rom@n#),Jebeleanu Maria (lb. rus#), Had@rc# Iacob (matematic#), Marinescu {tefan (biologie),Mih#ilescu {tefan (istorie), Friedsman Emma (lb.german#), Sp@nu Constantin(geografie), Butoi Dumitrache (muzic#), Toma {tefan (psihologie) au dat farmec aniloraceia prin preg#tirea, prestan]a [i dragostea lor fa]# de elevi.

De departe, cele mai spectaculoase lec]ii pentru mine au fost cele de lb.rom@n#,]inute \ntr-un mod cu totul original de c#tre dl. profesor Jebeleanu Dan. Cum a[ puteauita [i orele de matematic# ale d-lui profesor Had@rc# Iacob [i vestitele sale predic]ii, \nmarea majoritate reu[ite, cu ce o s# ne dea dl. Jebeleanu \n tez#? Sau orele de lb. rus# aled-nei profesoare Jebeleanu Maria, \ndeosebi cele din laborator, \n care audiam versuridin Esenin, Pu[kin ori Nekrasov?

O figur# aparte a fost dl.profesor Mih#ilescu {tefan (Fuscus), mare patriot, la alec#rui ore veneau [i interna]ii din infirmerie. Un g@nd bun [i pentru d-na profesoar#Friedsman Emma care, prin felul ei ginga[ [i pl#cut de a fi, ne-a f#cut s# \nv#]#m maiu[or o limb# grea, cum este lb. german#. Ce s# mai spun de orele minunate de biologieale d-lui prof. Marinescu [i celebrele sale creioane aruncate la lucr#rile de control, c@nd\ncercai o mi[care de inspira]ie de la vreun coleg ori dintr-o fi]uic#!

Din amintirile despre profesorii mei a[ putea scrie mult mai mult. Tuturor le port unrespect profund pentru ce au f#cut pentru preg#tirea mea ca elev [i ca om.

Regret nespus faptul c# \n at@]ia ani de c@nd am absolvit liceul, luat de treburilecotidiene, nu am g#sit timpul necesar, m#car odat#, s# revin la Breaza [i s#-i \nt@lnesc.

10. Comandan]ii mei din Liceul militar au fost oameni deosebi]i, care au muncit cupasiune pentru educarea [i instruirea noastr#. _mi amintesc c# la compania \n care amfost i-am avut comandan]i pe. mr. Zb@rcea Nicolae [i lt. maj. Floca Mihai, loc]iitorifiind, dac#-mi amintesc bine, lt.maj. Stan Florin [i lt. Ni]u Nicolae. Comandan]i debatalion au fost lt.col. Canef Constantin [i lt.col. C#z#nescu {tefan. Comandan]ii liceuluiau fost Gl.mr. Cristache {tef#nescu (anii I-II) [i col. Stefan Petre(anii III-IV). Tuturor lesunt recunosc#tor pentru pasiunea cu care s-au d#ruit misiunii lor, pentru r#bdarea de alucra [i a preg#ti pentru cariera militar# copii, a[a cum eram noi, veni]i din diverse mediisocio-culturale [i din aproape din toate regiunile ]#rii.

F#r# \ndoial# c# cel mai apropiat nou# a fost dl. lt.maj. Floca Mihai care, prin ]inutasa, prin preg#tire [i prestan]#, a constituit \n acei ani un veritabil model pentru multidintre noi.

517

_mi aduc aminte [i de al]i ofi]eri pe care i-am admirat, de[i nu mi-au fost comandan]idirec]i, cum au fost col. Riedl [i lt.col. Vl#descu.

11. _mi fac o datorie de onoare s#-i amintesc aici pe to]i colegii mei de clas#, care mi-au fost camarazi de n#dejde [i cu care m-am \n]eles, f#r# excep]ie, ca \ntre fra]i. _i scriu a[acum i-am notat \n carne]elul meu de \nsemn#ri de atunci, cred c# \n ordinea \n care au stat\n b#nci: Matal# Octavian, Sofrone Ionel, Urucu Paul, Mu[at Viorel, Aramba[a Mirel,Dr#goi Liviu, Pepelea Marian, Manda Marin, Toni]a Adrian, V#duva Augustin, VijeleaConstantin, Diaconescu Denis, Martin Dorin, Boeriu Adrian, Bordianu Mihai, TudorGheorghe, Ciocoiu Nicolae, Oprea Marian, Florea Costel, Florea Gheorghi]#, Cumpana[uMihai, Dumitru Gheorghe, Ioana Lauren]iu, C#lin Ion, Diaconu Lucian, Marin Mihail,C@rnaru Marius, Ni]# Floriean, Ro[ianu Valerian, Savu Ion, Ne]oiu Iulian [i Durdun Mihai.

Din p#cate, unii dintre ei au plecat mult prea devreme dintre noi. Printre ace[tia [i[eful nostru de clas#, Ioana Lauren]iu, cu care am fost foarte bun prieten. Am absolvit\mpreun# {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie “Ioan Vod#”, fiind repartiza]i \naceea[i unitate, Regimentul 2 Mecanizat din Bucuresti. Am stat \mpreun#, \n gazd#, \nprimii ani de serviciu, apoi el a intrat la Academia Tehnic# Militar#. A murit \n timp ceera student al acestei academii [i am fost la inmorm@ntarea lui, \n loc. Brebu, Prahova,\mpreun# cu colegul Mih#i]# Durdun. Dumnezeu s#-i odihneasc# sufletul bun, lui [icelorlal]i colegi care nu mai sunt!

Eu am fost, spre deosebire de unii colegi de-ai mei, mai \nchi[i [i mai enigmatici, un omdeschis la glume, cu sim]ul umorului [i darul povestirii, zic eu, care am adus multe momentede destindere \n plutonul nostru. Mi-a pl#cut, [i-mi place [i acum, s# v#d pe l@ng# mine fe]edestinse [i am [tiut s# trec \ntotdeauna, cu o glum# sau o vorb# de duh, prin cele mai greleclipe. A[tept s# ne \nt@lnim cu prilejul anivers#rii a 35 de ani de la absolvire, \n acest an,2012, [i s# retr#im bucuria momentelor de atunci. Am [i ni[te surprize pentru ei!

12. La terminarea liceului am ales s# merg la artilerie [i rachete, la Sibiu. Tat#l meuar fi vrut s# merg la auto, dar mie nu mi-a pl#cut. Alegerea mea poate p#rea ciudat#, n-am str#lucit niciodat# la matematic# [i nici la alte [tiinte exacte, \nsa am sim]it artileriamai aproape de sufletul meu dec@t alte arme. Nu am f#cut o alegere gre[it# [i m# m@ndresccu asta. Sigur, m-am g@ndit [i la absolvire, ce garnizoane au unit#]i cu diferite arme,unde a[ vrea s# fiu repartizat, ce perspective ar fi dup# aceea, etc., dar, ulterior, socotealade acas# nu s-a nimerit cu cea din t@rg. La alegere nu m-a influen]at nimeni, de[i ofi]eridin cadrul liceului f#ceau propagand# armelor lor [i \ncercau s# ne \ndrume c#tre ele.

13. Perioada \n care am urmat cursurile {colii Militare de Ofi]eri Activi de Artilerie“Ioan Vod#” a \nsemnat o perioada de acumul#ri, \n care mi-am perfec]ionat uneledeprinderi c#p#tate \n liceu [i mi-am deschis noi orizonturi ale devenirii mele. M-amdescurcat foarte bine [i cu [tiintele exacte, dar am participat [i la concursuri de recit#ri(mi-amintesc c# am luat un loc III pe [coal# cu poezia lui Mircea Dinescu “Sunt t@n#r,Doamn#”), ca s# nu mai vorbesc de faptul c# am f#cut istorie cu brigada artistic# abateriei \n to]i anii de [coal#, ob]in@nd numai locul I. M-am maturizat [i m-am preg#titintens pentru via]a de ofi]er. _mi amintesc cu emo]ie de clipele petrecute al#turi de colegide pluton minuna]i, dintre care amintesc aici, cu scuze c# nu-i scriu pe to]i, pe CaramanNicolae ([eful de promotie), Cojocaru Mihail, Florea Ioan, Constantin Ilare, Marin Emil,Mure[an Filip, Dinu Constantin, Mur#re]u Paul.

518

14. _n {coala militar# am avut comandan]i de la care am avut ce \nv#]a. Cel maiapropiat mie, modelul meu, a fost cpt. Ciobanu Marin, comandantul nostru de baterie,un om deosebit, de care m# leag# amintiri extraordinare. Lui \i datorez multe dincuno[tin]ele si deprinderile acumulate atunci [i \mi amintesc cu pl#cere “\nv#]#turile”salec#tre mine. Datorit# lui mi-am perfec]ionat scrisul [i modul de concepere a documentelorde conducere. _mi aduc aminte, cu respect, de comandantul de divizion, col. MissingerIoan, de col. Mit#chescu, de col. Manu ([eful catedrei de tragerile artileriei care, \nplugu[oarele [colii era pomenit, an de an, cu urarea “Iar colonelul Manu/ S# ne-nve]e [ila anu’/Cum c# traiectoria/Ne aduce gloria…) [i, bine\n]eles, de comandantul [colii, col.Pavelescu Ion, pe care atunci nu l-am prea simpatizat, \ns# mai t@rziu am realizat c# afost un comandant des#v@r[it.

15. Sunt convins c# am avut mult noroc \n via]# p@n# acum. Am reu[it \n majoritateaproiectelor mele, am avut mul]i comandan]i [i colegi de excep]ie, care m-au apreciat [im-au stimulat \n munca mea. Sunt sigur c# [i Dumnezeu m-a ajutat, pentru c# am avutmereu credin]a c# cineva, acolo sus, \]i d#, cum se spune, dupa sufletul t#u.

16,17,18. Dup# absolvirea {colii militare, \n anul 1980, mi-am ales, dup# media deabsolvire, garnizoana Bucure[ti, Regimentul 2 Mecanizat “C-tin Godeanu”. _n aceast#unitate am lucrat zece ani, p@n# in 1990. Am \ndeplinit func]ii de comandant pluton [ibaterie de artilerie p@n# \n anul 1989, c@nd am trecut \n func]ia de ofi]er cu activitatea decadre. _n aceast# period#, un an [i jum#tate, am fost deta[at la construc]ia canaluluiDun#re-Marea Neagr#, la U.M. 01064 Cernavod#.

_n anul 1990 am fost mutat \n Serviciul de Protec]ie [i Paz#._n perioada 1990–2005, \n care am activat \n Serviciul de Protec]ie [i Paz#, am

organizat [i am condus activit#]i specifice de selec]ie, preg#tire profesional# [i psihologic#a personalului [i am elaborat criterii, programe [i instruc]iuni interne \n acest sens. _nanul 1998 am absolvit cursurile Facult#]ii de Drept a Academiei de Poli]ie “Al.I. Cuza”.

_n anul 2004 am absolvit cursurile celei de-a 13-a serii a Colegiului Na]ional deAp#rare. Am participat din partea Serviciului de Protec]ie [i Paz# la toate activit#]ile dinperioada 2000– 2005 care au vizat \ntocmirea [i promovarea de acte normative, care aureglementat problemele de personal din ministerele [i institu]iile din domeniul ap#r#rii,ordinii publice [i siguran]ei na]ionale. Am participat la schimburi de experien]# peprobleme de organizare, structur#, legisla]ie, \ncadrare cu resurse umane [i pregatire apersonalului la serviciile similare din China [i Bulgaria.

Pe data de 28.12.2005, prin Decretul Preziden]ial nr. 1371 din 28.12.2005 am fosttrecut \n rezerv#, cu drept de pensie de serviciu.

19. A[ prefera s# nu vorbesc aici despre “procese de reform#”, “\nnoire”,“modernizare”sau altele asemenea, \ntruc@t aceste expresii au fost golite de con]inut \nultima perioad# de c#tre unii politicieni iresponsabili, care au politizat excesiv [i domeniulmilitar, au promovat legi absurde, au distrus idealuri, au \ntrerupt cu brutalitate cariere,au distrus destine [i, \n schimb, au promovat, pe criterii strict politicianiste, nulit#]i [ioportuni[ti \n func]ii de conducere.

Am marele regret c# la 47 de ani, \n plin# putere de munc# [i maturitate profesional#,c@nd aveam multe proiecte deja \ncepute [i altele gata de pus \n practic#, am fost nevoits# trec \n rezerv#, \nainte de termen, ajung@nd la diminuarea pensiei [i la procese

519

interminabile cu statul, care nu [i-a respectat obliga]iile pe care [i le-a asumat princontractul pe care l-am semnat la intrarea \n Liceul militar.

20. _mi este greu s# fiu optimist, semnele actuale din societate m-ar contrazice. _norice caz, ]ara asta nu trebuie s# mai ajung# niciodat# pe m@na unor neaveni]i care, laad#postul unor concepte ca “reform#” ori “modernizarea statului”, s# ia m#suri aberante,care s# duc# la s#r#cie [i la pierderea speran]elor de mai bine.

21. Am cunoscut [i dup# trecerea \n rezerv# “grija” statului pentru a pune \n valoarecuno[tin]ele, seriozitatea, disciplina [i profesionalismul militarilor. At@t de mult a avutnevoie de cadrele militare \n rezerv#, \nc@t le-a interzis cumului pensiei cu salariul [i,dup# disponibilizarea din armat#, le-a \nc#lcat [i dreptul constitu]ional la munc#.

Ar fi multe de spus referitor la situa]ia actual# dar m# opresc, c#ci nu acesta estescopul meu \n aceste r@nduri. S# dea Dumnezeu ca na]ia asta s# se revigoreze [i s# poat#rena[te din nou, ca de at@tea d#]i!

22. Mesajul meu c#tre cei care au \mbr#cat ori vor \mbr#ca haina militar# esteacesta: s# v# iubi]i meseria, s# fi]i drep]i, s# v# purta]i cuviincios [i cu respect at@t cucomandan]ii c@t [i cu subordona]ii vo[tri, s# nu uita]i niciodat# de unde a]i plecat, s#tine]i la valorile militare, s# iubi]i armata [i s# nu permite]i niciodat#, nim#nui, \njosirea[i desconsiderarea acesteia.

_n final, m#rturisesc c# dincolo de umilin]ele, necazurile [i sup#r#rile acumulate \nultima perioad#, anii petrecuti \n Liceul militar r#m@n pentru totdeauna pentru mine, [icred c# [i pentru fo[tii mei colegi, o experien]# unic#, cea mai frumoas# perioad# dinvia]a de militar, o amintire scump# [i drag# sufletului nostru.

La mul]i [i buni ani Liceului Militar “Dimitrie Cantemir”!

GENERAL DE BRIGAD~ JERCA VALENTINVERTICALITATE {I ONOARE

1. A[a este via]a, soarta a fost generoas# cu mine mi-a adus pe umeri stelu]a degeneral dup# o carier# de peste 30 de ani \n armat# [i \n slujba statului rom@n. Dragosteapentru via]a militar# isi are originea \n grija cu care am fost crescut [i educat, \n pasiunea

520

mea pentru zbor [i \n dorin]a de a descoperi asprimea [i frumuse]ea vie]ii militare. Plaiurilegorjene mustind de istorie, ucenicia [colarului \n gard# al#turi de militarii maturi laobiectivele istorice locale, tabla de [ah pe care cu grij# tat#l meu m-a ajutat s-o cunosc,pasiunea mea pentru sport au contribuit din plin la cresterea dorin]ei de a deveni cantemirist.

2. N-a fost u[oar# acomodarea cu programul strict, timpul limitat pentru studiu,programul de sectoare [i regimul strict al \nvoirilor. Toate acestea n-au \nsemnat marelucru \n fa]a dorin]ei noastre de competi]ie [i de cunoa[tere \n d#ruirea cu care corpulprofesoral a [tiut s# ne apropie [i ne-a \nv#]at s# descoperim magia, frumuse]ea [i rigoareavie]ii militare. Solu]iile [i-au avut r#d#cinile \n educa]ia primit#, \n pasiunea mea pentruhandbal pe care \l jucam cu colegii din echipa liceului [i \n dorin]a de a face carier#indiferent de priva]iuni.

3. _mi amintesc cu pl#cere de drume]iile f#cute \n prag de toamn# \mpreun# cudirigintele nostru domnul general de brigad# Mihai Floca; n-am uitat nici faptul c# liceula c@[tigat acas# la rivalii no[tri din C\mpulung Moldovenesc spartachiada militar# pentruprima dat# \n istoria acesteia, iar la \ntoarcere colegii nostri ne-au \nt@mpinat [i ova]ionatde la poarta liceului. {eful lotului a fost domnul colonel Ungureanu, de handbal seocupa domnul profesor C#tun#, iar de volei domnul profesor Mugurel. N-am uitat taberelede preg#tire f#cute la mare [i nici concuren]a pentru a prinde un loc \ntr-o tabar# depreg#tire pentru zbor.

4. N-am uitat de Golgota pe care mergeam de la gar# [i p@n# \n liceu cu valizelepline la \ntoarcerea din vacan]#, regimul foarte strict <procentual> al \nvoirilor deduminica [i de derapajele <cazone> ale colegilor mai mari cu mai multe trese pe um#r.

5. Am trecut repede peste momentele nepl#cute datorit# profesionalismului [i d#ruiriicu care educatorii ne motivau [i ne puneau \n competi]ie unii cu al]ii \n a[a fel \nc@t la[edin]ele trimestriale organizate cu p#rintii no[tri s# fim to]i buni. Educa]ia primit# \nfamilie, dorin]a de a face performan]# , de a zbura [i de a purta cu m@ndrie uniforma decantemirist au fost mult mai puternice dec@t s#m@n]a renun]#rii.

6. Perioadei cantemiriste \i datorez alegerea armei, pasiunea pentru zbor, respectulpentru munca \n echip# [i dorin]a de a face o carier# de succes. _n august 1980 amabsolvit {coala Militar# de Ofiteri Activi “Nicolae B#lcescu” [i mi-am \mplinit visul dea lucra \n elita para[utistilor militari Regimentul 60 para[uti[ti Baneasa Otopeni. Aici,ciclu de ciclu, timp de aproape 10 ani am \nv#]at respectul pentru lucrul bine f#cut, ce\nseamn# s# fii un bun camarad [i c@t de important# este \ncrederea pe care o ausubordona]ii \n [eful lor. Experien]a dob@ndit# mi-a deschis noi perspective [i oportunit#]ipentru urm#torii 20 de ani, pe care i-am dedicat misiunilor de protec]ie [i paz#. _n acestserviciu \nfiin]at dup# Revolu]ia din Decembrie 1989 mi-am asumat r#spundereaconstruirii [i preg#tirii tinerelor structuri de protec]ie. Pas cu pas, misiune cu misiune,am urcat \n ierarhia institu]iei [i am condus \n calitate de [ef al managementuluiopera]ional structurile de misiuni ale statului major ale serviciului. Idealurile perioadeicantemiriste, g@ndirea pozitiv# [i flexibil#, seriozitatea [i responsabiltatea \n munc#,\ncrederea \n for]ele proprii, dorin]a de a face performan]#, mi-au \ncununat cariera cumult r@vnita stelu]# de general.

7. Educa]i [i motiva]i pentru performan]#, pentru realizarea pasiunilor, cantemiri[tiiau g#sit filoanele de energii necesare pentru a se \mplini profesional [i moral. Cantemiri[tii

521

[i-au respectat jur#m@ntul de a sluji ]ara [i poporul rom@n ,au avut verticalitate, onoare[i \n toate momentele dificile pentru ]ar# [i-au f#cut datoria. Chiar [i acum c@nd drepturilenoastre sunt amputate <revizuite>, g#sesc putera s#-si cear#, cu decen]#, \napoi, statutul[i drepturile patrimoniale.

8. Am avut o via]# tr#it# la cote maxime at@t \n plan profesional c@t [i familial. Amfost ajutat de familie, care a \nteles pasiunile mele, faptul c# m-am dedicat profesiei [idorin]ei de a avea un c#min, unde s# petrec \n tihn#, pu]inul timp avut la dispozi]ie. Amreu[it s# transmit [i copiilor mei o parte din spiritul cantemirist, dorin]a de cunoastere,de performan]#, respectul pentru lucrul bine f#cut.

9. Nu l-am uitat pe profesorul nostru de matematic# Stanciu, care cu r#bdare [i tactne c#l#uzea pa[ii prin h#]i[urile matematicilor de tot felul. Apropiat ne-a fost [i domnulprofesor de fizic# Salomea Sever, profesorul de biologie [i geologie Marinescu, care ned#dea creionul s# ne punem singuri nota pe lucrare, \n cazul \n care priveai \n foaiavecinului. Dorin]a lor de a ne transmite calea c#tre cunoa[tere, de a face parte \n viitordin elite, ne-a f#cut s# deschidem larg u[a dorin]ei de a performa.

10. Cred c# to]i au apreciat prestan]a, m@ndria [i elegan]a cu care colonelul R#b#cel\[i purta uniforma, laud dragostea cu care generalul Mihai Floca ne \nv#]a reguli deprotocol [i bune maniere, ne deschidea ochii pentru cunoa[tera universal#: pictori celebri[i sulptura lui Br\ncu[i. I-am ales ca modele de urmat, apropia]i sufletului nostru, buniprofesioni[ti [i cu dragoste de carier#.

11. Apreciez \n mod deosebit pasiunea pentru scris a colegului meu Nicu Baboi, \lfelicit pe Mitic# Laudatu pentru d@rzenia cu care [i-a urm#rit \n carier# obiectivele,Durdun Mihai]# pentru frumoasa [i reusita carier# militar# \n cadrul ONU [i Serviciuluide Protec]ie [i Paz#.

12. Am urmat {coala Militar# de Ofiteri Activi Nicolae B#lcescu din Sibiu, armaInfanterie, cu dorin]a arz#toare de a deveni para[utist militar \n singura unitate de profilexistent# la Buz#u. Participarea la taberele de planorism [i zbor cu motor din perioadacantemirist# s-a finalizat cu aproape 10 ani de carier# [i circa 200 de salturi ca para[utistmilitar. {coala militar# a \nsemnat o nou# provocare din care am ie[it preg#tit [i c#litpentru cariera de para[utist militar. Aici am \nv#]at arta de a conduce trupele [i de ainstrui subordona]ii.

13. Am apreciat priceperea de bun planificator [i stat majorist a colonelului Voicu,prestan]a [i seriozitatea colonelului V#lim#reanu, d#ruirea cu care colonelul Cr#ciun sestr#duia s# ne \nve]e Instruc]ia Tragerilor, [i nu \n ultimul r@nd a[ vrea s# elogiez for]a cucare argumenta ideile generalul Stoin#.

14. A[a cum spuneam [i la \nceput, via]a a fost generoas# cu mine, m-am implinitprofesional, am o so]ie care m-a \n]eles [i \mpreun# avem doi copii cu care ne [email protected] fost aproape tot timpul [i m-au sprijinit \n momentele dificile, chiar [i acum c@ndstatutul, onoarea [i demnitatea noastr# sunt puse \n pericol. Am \nvins, am reu[it s#r#m@nem \mpreun# \n ciuda faptului c# eu am lipsit de acas# mai tot timpul, acum vreaus#-mi iau revan[a pentru toate greut#]ile pe care le-au suportat, f#r# ca eu s# le fiu aproape.

15. Cred c# \n parte am r#spuns, \n ceea ce prive[te devenirea mea militar# a[rezuma prima parte a carierei p@n# la Revolu]ia din Decembrie 1989 ca fiind dedicat#c#lirii [i form#rii viitorului lupt#tor ce va fi <para[utat> pe culoarele puterii \n timpul

522

revolu]iei [i va r#m@ne acolo timp de dou#zeci de ani pentru a construi [i conducestructuri de protec]ie [i paz#.

Vreau s# povestesc despre \nt@lnirea de 30 de ani de la absolvirea {colii Militare deOfi]eri Activi Nicolae B#lcescu din Sibiu,\n afar# de bucuria revederii [i a faptului c# aulipsit o bun# parte din colegi, am fost nepl#cut surprins s# aflu ca numai 17 colegi mai erau\n activitate dintr-o promo]ie de circa 200 de ofi]eri. Generatia mea s-a ars prea repede [icred c# transmi]#torii de [tafet# nu au fost cei mai potrivi]i pentru t@n#ra genera]ie.

16. Cele mai bune rezultate le-am ob]inut \n managementul opera]ional al misiunilorde protec]ie [i paz# a demnitarilor rom@ni [i str#ini. Am f#cut parte din structura specialconstituit# pentru coordonarea Summitului NATO din 2008, desf#[urat la Bucure[ti.M#sura activit#]ii mele \n cei douazeci de ani au dat-o misiunile executate \n siguran]#cu demnitarii rom@ni [i str#ini din aria mea de competen]#. Fiecare misiune a \nsemnato nou# provocare, o nou# concep]ie [i o nou# lec]ie at@t pentru mine, c@t [i pentrucolegii mei.

17. Preg#tirea mea din primii 10 ani a fost orientat# pentru conducerea subunit#]ilorde parasuti[ti de tip companie, batalion \n toate formele de lupt#. Dup# 1989 c@nd amales s# r#spund noilor provoc#ri legate de protec]ia demnitarilor, preg#tirea s-a concretizat\n absolvirea facult#]ii de drept, a unui curs postuniversitar \n drept interna]ional, cursde limbi str#ine, absolvirea Colegiului Na]ional de Ap#rare [i alte forme de preg#tire \ncolaborare cu structuri specifice din str#inatate.

18. Cred c# \n armat# reforma se apropie de finalizare, mai greu st# treaba cu reforma[i modernizarea statului. C@t prive[te noua genera]ie, sper s# aib# parte de vremuri maibune [i de o bun# guvernare at@t politic#, c@t [i executiv#.

19. E greu de spus, sigur m-a[ g@ndi mai bine c@nd semnez un contract cu statul, a[cere mai multe clauze asiguratorii, a[ fi mai pu]in entuziast [i a[ crea mai multe m#suride protec]ie pentru cei care slujesc ]ara sub arme, cu onoare [i demnitate. Dup#evenimentele din septembrie 2001, omenirea [i-a creat noi bariere de securitate, conflicteleregionale se acutizeaz# tot mai mult, am ajuns la o r#sp@ntie, iar drumul pe care-l vomurma mai departe este puternic influen]at delipsa de bani, de timp, de viziune [i devoin]# politic#. A devenit evident faptul c# activit#]ile criminale sunt posibile \n oricemoment, oriunde \n lume, cu diferite ]inte, resurse ,tehnici [i rezultate. Cu siguran]# a[urma aceea[i carier#.

20. Chestionarul \ncepe s# semene din ce \n ce mai mult a autocra]ie <tata [tie celmai bine>; omul \nva]# toat# via]a [i r@vne[te s# guste [i el din pomul cunoa[terii, dinacele fructe ale \nv#]#turilor. Prin ac]iunile (misiunile interne [i externe) executate,conduse [i coordonate\n cei dou#zeci de ani de carier# am devenit pe deplin compatibil[i cunoscator al problematicii comunitare specifice domeniului meu de activitate. Personalmi-a[ dori ca toate institu]iile statului s# func]ioneze mai bine, s# fie respectate legile [icet#]eanul rom@n.

21. Tr#iesc cu speran]a c# voi apuca ziua \n care oamenii de onoare vor participa labuna guvernare a ]#rii [i vor repecta demnitatea, onoarea [i statutul militarului [email protected] principii ar trebui consemnate cu sfin]enie \ntr-un document, astfel ca, nimeni s#nu le poat# \ntina. P@n# la ultima suflare vreau s# tr#iesc ca un om liber [i cu capul sus,altfel degeaba am fost <para[utat> pe culoarele puterii la Revolu]ia din Decembrie 1989.

523

CHESTOR PRINCIPAL PROF. UNIV. DR. P~TRA{CU ILIU}~SINGUR~TATEA MANAGERULUI

1. N#scut la 13 septembrie 1958, \n localitatea Prundeni, judetul V@lcea, singurulcopil al unor muncitori agricoli, Ilie [i Maria, am urmat clasele primare \n satul natal.{tiintele exacte, \n special matematica au fost pentru mine o preocupare permanent#,particip@nd \n fiecare an la olimpiade [i public@nd constant \n Gazeta Matematic#.Rigurozitatea, disciplina precum [i influen]a bunicului dinspre mam#, fost veteran der#zboi [i prefect de Dr#g#[ani, m-au determinat ca \n anul 1973 s# candidez la admiterea\n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza. Ca urmare a examenului sus]inut amconstatat cu mult# fericire c# am fost admis.

2. Fiind un temperament destul de libertin, la \nceput am sim]it destul de bineimpactul cu sistemul didactic specific, dar mai ales cu mediul militar, caracterizate printr-o mare rigurozitate privind obligativitatea studiului la clas#, ore speciale de preg#tiremilitar# [i mai ales deplasarea la, [i de la sala de mese unde serveam masa, cu pa[i dedefilare sau c@nt@nd.

3. Anii adolescen]ei cantemiriste mi-au fost marca]i de frumoasele rela]ii colegialepe care le aveam, de spiritul de \ntrajutorare, de competi]iile sportive [i nu \n ultimulr@nd de participarea la numeroasele spectacole literar-artistice.

4. Coresponden]a cu fo[tii colegi de general#, [i ei elevi la unele licee din “civilie”,“groz#viile” povestite de ace[tia la diferite “ceaiuri”, restric]ia de a vizita ora[ul doar\ntr-o dup#-amiaz# de duminic# la c@teva s#pt#m@ni, toate acestea nu erau u[or de suportat\n mediul cazon.

5. _mi amintesc cu mult umor, acum, faptul c# \n anul I, a venit la punctul decontrol, pl@ng@nd, cu banii “\n s@n”, mama mea, s# achite cheltuielile de [colarizare [is# \[i ia baiatul acas#. A convins-o s# renun]e la idee, comandantul liceului, generalmaior Hristache {tef#nescu, spun@ndu-i: “Doamn#, la poarta liceului vin frecvent p#rin]iipl@ng@nd s# le primim \napoi copiii exmatricula]i, dvs vre]i s#-l lua]i pe fiul dvs acas#,dar el vrea s# r#m@n# \mpreun# cu noi!”

524

6. Referitor la cursul ulterior al vie]ii, perioadei de cantemirist \i datorez aproapetotul. Aici m-am format ca om, aici am pus temelia culturii mele generale, aici am\nv#]at s# fiu un bun camarad [i s# respect valorile.

7. Spiritul de cantemirist prin tot ceea ce a \nsemnat, cu gustul lui “dulce”, daruneori [i ”dulce-am#rui”, m-a dominat pe \ntreg parcursul devenirii mele morale,profesionale [i sociale.

8. Aici, ca [i cantemirist, s-au cristalizat idealurile mele pentru via]#: curajul,abnega]ia, dorin]a de autodep#[ire, \ntrajutorarea colegial#, respectul fa]# de ierarhiavalorilor [i mai ales, onestitatea.

9. _ntre oamenii care s-au constituit \n modele umane [i profesionale pentru mineau fost profesorul de matematic#, dar [i dirigintele Stanciu Ion, profesorul de fizic# Ni]#Dorin, regretatul profesor de limba rom@n# Jebeleanu Dan Valeriu, dar [i ofi]erii R#b#celGheorghe, Filip Ioan, Floca Mihai [i al]ii.

10. Rememorez cu pl#cere acum, peste ani, numele unor colegi de genera]ie c#rorale port un sentiment de stim# [i apreciere. Printre ace[tia se numar# Dumitru Iliescu,Gabriel Naghi, Gheorghi]# B#descu, Florin F#ini[, Gheorghe Badea, dar [i regreta]iiAngelo Richard Gavrilescu, Ion Ni]# [i Bebe Sandru, care mi-a fost [i coleg de banc#.Pentru ei [i pentru to]i cantemiri[tii care nu mai sunt printre noi aduc un pios omagiu.

12. Dup# absolvirea liceului am ales “cu mintea”, dar [i “cu sufletul”, s# urmez{coala Militara de Ofi]eri Actvi de Geniu, Construc]ii [i C#i Ferate “Panait Donici” dinRm. V@lcea. De ce am ales “cu mintea”? Pentru c# mi-au pl#cut [tiin]ele exacte [ispecificul acestei arme-explozivi, arme [i muni]ii. De ce am ales [i “cu sufletul”? Pentruc# m# apropiam de satul meu natal, iar prietena mea, actuala so]ie, era elev# la LiceulPedagogic din localitate. Aici, \n {coala militar#, m-am format ca om, aici am \n]eles ce\nseamn# de fapt s# supor]i greut#]ile [i priva]iunile serviciului militar, aici am realizatfundamentul viitoarei cariere militare.

13. _n {coala militar# am avut suficiente modele care mi-au influen]at formarea caofi]er [i ca om. Dintre ace[tia, la loc de cinste se situeaz# ofi]erii Constantin Mocofan, [iel cantemirist, Traian Guminschi, Augustin Covaciu, Nicolae Mureanu [i al]ii.

14. _n toate eforturile depuse pentru devenirea mea profesional#, social# [i moral#,consider c# am fost \nso]it [i sprijinit \n permanen]# de bunul Dumnezeu [i familie.

15. Numai cu acest sprijin am putut ocupa diferite func]ii de conducere \n MinisterulAp#r#rii Na]ionale (Comandant de pluton, Ofi]er cu pregatirea pentru lupt#, [ef de arm#,ofi]er inspector \n \nv#]#m@ntul militar), \n Serviciul de Protec]ie [i Paz# ([ef birou, [efsector) [i Ministerul Administra]iei [i Internelor ([ef serviciu, director, director generaladjunct \n Aparatul Central al Ministerului).

16. Activitatea profesional# s-a desf#[urat \n principal \n domeniul managementuluistructurilor militare, al protec]iei demnitarilor, \n asigurarea cu resurse a structurilor deordine public#, dar [i \n evaluarea performan]ei structurilor de administra]ie [i ordinepublic#.

O alt# latur# a activit#]ii profesionale a fost cea a \nv#]#m@ntului, concretizat# \ndob@ndirea titlurilor didactice universitare (lector, conferen]iar [i profesor universitarasociat la Academia de Poli]ie “A. I. Cuza”, disciplina Management poli]ienesc, dar [ila Universitatea Bioterra Bucure[ti, disciplina Management). Ca urmare a rezultatelor

525

ob]inute am fost avansat succesiv de la gradul de locotenent p@n# la gradul de chestor depoli]ie, respectiv chestor principal de poli]ie \n anul 2009, an \n care, cu prilejulreorganiz#rii Ministerului de Interne, am fost trecut \n rezerv#, cu drept de pensie deserviciu, av@nd gradul de general-maior (r).

17. Am considerat c# procesul de preg#tire continu# trebuie s# fac# parte din via]ade zi cu zi oric#rui militar responsabil, deci [i a mea. Astfel, dup# absolvirea {coliimilitare de ofi]eri (1980) am absolvit Academia de _nalte Studii Militare (1986), cursulpostuniversitar “Managementul firmei” la ASE Bucuresti (1997), Colegiu National deAp#rare (2007). Urmare a preg#tirii doctorale efectuate la Academia de Studii EconomiceBucure[ti, unde am sus]inut public teza de doctorat cu tema “Reproiectarea managerial#a unit#]ilor din structura Ministerului de Interne”, \n anul 2004 mi-a fost acordat titlul deDoctor \n [tiin]e economice, specialitatea Management. Activitatea [tiin]ific# s-aconcretizat \n publicarea a peste 200 de articole \n reviste de specialitate, dar [i \n editareaunor c#r]i dintre care amintesc pe cele mai importante: Managementul modern alstructurilor de ordine public#, Ed. Tribuna Economic#, Bucure[ti, 2004; Reengineringulsistemul logistic al structurilor de ordine public#, Ed. Tribuna Economic#, Bucure[ti,2004; Managementul resurselor comunit#]ii [i siguran]a cet#]eanului, Ed. Bren, Bucure[ti,2005; Managemntul resurselor organiza]iilor de poli]ie, Ed. Printech, Bucure[ti, 2007;Managementul organiza]iilor poli]iene[ti, Vol I - abord#ri moderne, Ed. TipoRadical,Drobeta-Tr Severin, 2007; Managementul organiza]iilor poli]iene[ti, Vol II – aplica]iipractice, studii de caz, Ed. MAI, Bucure[ti, 2008 (Premiul I la Salonul de Carte Poli]ist#organizat de Ed. MAI \n 2009); Management. Strategia [i managementul strategic alorganizatiei, Ed. Sitech, Craiova 2009; Managementul securit#]ii comunitare, Ed. Sitech,Craiova 2010; Managementul proiectelor. Gestiunea crizelor, elaborarea proiectelor [i aplanurilor de afaceri, Ed. Sitech, Craiova, 2011.

19. Privind \n urm#, drumul parcurs de la cantemiristul adolescent [i p@n# la militarul“c#lit”, am g@ndul \mplinit c# tr#iesc \ntr-o Rom@nie integrat# \n structurile euro-atlantice[i spreran]a c# poporul rom@n, prin \n]elepciunea sa, va dep#[i greut#]ile actuale. Deasemenea, sper c# va veni o zi c@nd politicul nu se va mai implica direct \n activitateastructurilor de ap#rare, ordine public# [i siguran]# na]ional#.

Desigur, \n aceast# etap# a vie]ii, ca pe orice cantemirist, [i pe mine m# \ncearc#diferite g@nduri care doresc s# le transmit.

_n anul 2009, c@nd am fost trecut \n rezerv# cu drept la pensie de serviciu, mi-auvenit \n minte afirma]iile Generalului, pe atunci, Ion Antonescu \n “Incheierea (cap X)”la publicarea, din 01. Octombrie 1940 a Prefa]ei la Planul general de reorganizare aarmatei, redactat \n anul 1934: “Sim]eau c# activitatea mea primejduia [i \naltele lorsitua]ii [i nesecatele izvoare de c@[tiguri necinstite. Lupta a fost grea, dar dreapt#,d@rz# [i m@ndr#. Am ie[it \nfr@nt. Mocirla m# \nvinsese. Am plecat, spun@nd...<<scobor treptele edificiului... tot cum le-am urcat, adic# cu capul sus;>> c# amtras \n institu]ie o d@r# de lumina pe care nimeni [i nimic nu o va stinge [i c# nupleac# din mijlocul lor un om mort, ci unul mai viu ca niciodat#.”

Acum, \n anul 2012, c@nd \mpreun# cu promo]ia de cantemiri[ti ai anului 1977anivers#m 35 de ani de la absolvirea liceului, an aniversar care m# g#se[te ca [i profesoruniversitar, titular la disciplina Management, le transmit studen]ilor, masteranzilor mei,

526

dar [i celor care doresc s# devin# manageri mai mici sau mai mari, urm#toarele:“Aminte[te-]i mereu, stimate viitor manager, c# este posibil ca decizia pe care o iei s# nu\]i apar]in#, s# nu fie a ta [i c# de ea poate depinde, \ntr-un anume grad, soarta organiza]iei[i a membrilor s#i! Nu uita c# de c@te ori decizi \]i po]i semna [i propria sentin]#. _ncearc#s# lup]i pentru libertatea ta la decizie, dar ai grij# c# acest drept \nseamn# mai mult dec@torice: o cople[itoare responsibilitate. Pentru c# nu depinde numai de tine s# decizi beneficori s# gre[e[ti capital, dar, de fiecare dat#, r#spunzi de unul singur [i, din p#cate, chiar cupozi]ia ta. Trebuie s# [tii c# pre]ul succesului managerial \nseamn# multe eforturi [isacrificii profesionale [i personale, dar [i invidie, iar pre]ul insuccesului \nseamn# suferin]#[i uneori chiar singur#tate. _ntreab#-te mereu dac# e[ti preg#tit s# \nno]i al#turi de rechinif#r# s# fii m@ncat de viu, dac# e[ti preg#tit s# \]i asumi aceste imense riscuri, dac# e[ti \nm#sur# s# \]i accep]i destinul! ?i nu uita! Capacitatea de a \nv#]a mai repede dec@t rivaliit#i ar putea fi singurul avantaj competitiv care s# te ajute.”

_n \ncheiere, doresc s# mul]umesc colectivului de autori care mi-au oferit prilejul s#prezint c@teva g@nduri pentru volumul de fa]#, iar pentru realiz#rile profesionale, sociale[i familiale, s# mul]umesc bunului Dumnezeu, p#rin]ilor, so]iei [i copiilor mei, f#r#sprijinul c#rora nu a[ fi putut s# fac trecerea de la lampasul cantemirist la vipu[ca degeneral.

PROMO}IA 1979

GENERAL MAIOR IONI}~ ARITONO TEMELIE PE CARE SE POATE CONSTRUI DURABIL {I ARMONIOS

M-am n#scut pe 11 aprilie 1960, \n comuna Bolintin–Vale, din jude]ul Giurgiu, \ncare mi-am petrecut frumo[ii, de neuitat [i \ntotdeauna prea pu]inii ani ai copil#riei.

Din apreciere [i respect deosebit pentru p#rin]ii mei, am s# profit de spa]iul pe carecu generozitate mi l-a]i pus la dispozi]ie, pentru a-i aminti.

Tat#l meu, Ioni]# Cristache, acum \n v@rst# de aproape 81 de ani, a lucrat \n construc]iica zidar [i a trudit din greu de-a lungul anilor pentru a ne \ntre]ine pe to]i. El a reprezentat

527

\ntotdeauna pentru mine un etalon al modestiei, seriozit#]ii, demnit#]ii [i spirituluigospod#resc.

Mama mea, Vasilica, a fost cea care, al#turi de tat#l meu, \ns# mai aplicat, a[a cumnumai mamele o pot face, m-a cople[it cu dragostea ei [i m-a \ncurajat s# merg \nainte,insufl@ndu-mi \ntotdeauna, discret, dorin]a de a m# autodep#[i.

Pentru toate aceste calit#]i ale p#rin]ilor mei [i pentru \nc# multe altele nespuse aici,\ntotdeauna am \ntreprins tot ceea ce a depins de mine pentru a nu-i dezam#gi [i ajustifica \ncrederea cu care m-au creditat \n permanen]#.

Cum am ajuns s# optez pentru Liceul militar? Prin clasa a VIII-a, la {coala general#din localitate s-au prezentat c@]iva ofi]eri de la un Centru Militar, care au dorit s# prezintec@torva dintre elevii cu rezultate bune la \nv#]#tur# unele aspecte legate de cariera militar#.Eram \n jur de 7-8 b#ie]i, dintre care, ulterior, numai eu am urmat o carier# militar#.

Trebuie s# recunosc faptul c# unul dintre elementele care m-a convins s# optezpentru acest liceu, l-a reprezentat frumuse]ea [i elegan]a uniformei de cantemirist.

Spun acest lucru \ntruc@t am admirat \ntotdeauna uniforma unui cons#tean, pe nume{tefan Marian, acum colonel de tancuri \n rezerv#, care fusese admis la Liceul militardin Breaza cu c@]iva ani \naintea mea.

Drept urmare, \n pofida voin]ei tat#lui meu, care dorea s# devin mecanic auto, omeserie respectabil# dealtfel [i b#noas# [i la acea vreme, am sus]inut examenul deadmitere \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza [i am fost admis al doilea dinjude], cu media 9,00, dup# o preg#tire serioas# la rom@n# [i, \n special, la matematic#.

Odat# ajuns aici, pentru mine s-a schimbat aproape totul, [ti]i cum este la \nceput,\n unele domenii \n bine, \n altele, mai pu]in bine. Liceul mi-a pl#cut foarte mult de la\nceput, ora[ul la fel, colectivul de colegi - foarte eterogen, condi]iile de studiu - foartebune, profesorii [i comandan]ii (colonelul {tefan Petre – comandantul liceului, cpt. Nour[i lt.maj. Neac[u – comandantul [i loc]iitorul comandantului companiei de elevi) – foartebuni, masa – excelent#, baza sportiv# – peste a[tept#ri, restric]iile specifice unei astfelde institu]ii militare – normale, rela]iile cu elevii din anul IV – se putea [i mai bine.

Profesorii au fost \ns# cu adev#rat deosebi]i, din punct de vedere profesional [i nunumai. Am s# amintesc cu pl#cere [i nostalgie pe c@]iva dintre ace[tia, cu scuzele derigoare pentru cei pe care, din motive de trecere a timpului, nu mi-i amintesc: d-naprofesoar# Tudoran Constan]a (dirigint# [i profesoar# de rom@n#), domnul profesorStanciu (matematic#), d-na profesoar# Dumitrescu M#rgu]a (francez#), domnul profesorSp@nu (geografie) sau domnul profesor Marinescu.

Ca “boboc” cantemirist nu pot spune c# a trebuit s# adopt solu]ii deosebite pentru amerge mai departe, poate a fost necesar s# m# adaptez noilor realit#]i, rigorii programuluide studiu, de odihn#, de mas#, de \nvoiri [i permisii, program [i \nviorare de diminea]#,program de sear#, a trebuit s# \nv#]#m s# ne c#lc#m pantalonii \ntre p#turi, dormind cumare aten]ie pentru a nu-i [ifona etc.

Mi-am f#cut \ns# prieteni \n cadrul plutonului, cu care am \mp#rt#[it bunele [i maipu]in bunele, \n cei patru ani de liceu. Amintesc cu mare pl#cere, de la “D”, pe StroeaAdrian, Popa Vasile, Bruckental Lauren]iu, Bordeencu Vladimir, Ni]# Costel, }o]ov#n#Ovidiu, Nedelea Doru, Dogaru Vasile (Dumnezeu s#-l odihneasc#!), Andreescu Ion,Dinu Florian, Georgescu Marian sau Becheru Petre.

528

Niciodat# nu am avut inten]ia de a renun]a, cu toate greut#]ile [i priva]iunile\nt@mpinate de-a lungul celor 4 ani de studii. Dimpotriv#, m-am acomodat cerin]elor [irigorilor, am \nv#]at, am f#cut mult sport [i m-am dezvoltat fizic, psihic [i intelectual.

Pe drept cuv@nt, pot afirma faptul c# Liceul militar a reprezentat temelia pe care amconstruit ulterior, insufl@ndu-mi spiritul de ordine, disciplina, responsabilitatea, lucrul\n echip# [i camaraderia.

Cum am ajuns s# urmez cursurile {colii militare de ofi]eri de geniu? La fineleliceului militar, media ob]inut# \mi permitea s# ocup un loc la orice arm# [i specialitatemilitar#. Am optat ini]ial pentru arma auto, la care eram aproximativ 75 candida]i pe 5locuri.

Au urmat c@teva zile de teste dintre cele mai diverse, \n urma c#rora, dac# \mi aducbine aminte, am fost declara]i admi[i 11 elevi, dintre care, \n ordinea mediei, eram pelocul 4, v#z@nd \n acest sens un tabel nominal, semnat [i [tampilat.

Am intrat \n sal# pentru comunicarea oficial# a rezultatelor [i pentru reparti]ie [i, pealt exemplar al tabelului mai sus men]ionat, numele meu nu mai ap#rea. Nu am avutposibilitatea s# aflu care au fost motivele. _ntre timp, reparti]ia la celelalte arme sefinalizase [i mai r#m#seser# locuri disponibile la infanterie [i geniu.

_n aceast# situa]ie am optat pentru infanterie. La ie[irea din sal#, comandantul meude companie, cpt.Nour, a venit la mine [i mi-a spus c# nu a[ fi potrivit pentru armainfanterie [i c# ar fi mai bine s# optez pentru arma geniu. L-am ascultat [i mi-am schimbatop]iunea pentru geniu.

Trebuie s# v# spun cu toat# sinceritatea c# nu am regretat niciodat# alegerea f#cut#.Dimpotriv#, {coala militar# de ofi]eri de geniu, construc]ii [i c#i ferate de la R@mnicu-V@lcea mi-a pl#cut din primul moment, at@t din punct de vedere al loca]iei, al personalului,colegilor c@t [i din punct de vedere al modului \n care noi, viitorii ofi]eri, eram trata]i.

Mi-am dat seama de nivelul \nalt de tehnicitate al armei geniu, o arm# cu specialit#]imultiple, pe care aveam ulterior s# le asimilez, nu cu pu]in efort, una c@te una: baraje demine, EOD, fortifica]ii de campanie, drumuri, poduri, mascare, aprovizionare cu ap#,distrugeri, pontonieri.

Nu orice arm# se poate m@ndri cu o asemenea complexitate [i bog#]ie de cuno[tin]etehnice. Din acea perioad#, \mi amintesc cu pl#cere de comandan]ii mei de pluton(locotenen]ii C#praru Nicolae, Dicu Bebe [i Iona[cu Daniel), de comandantul decompanie (cpt.Covaciu Augustin) dar [i de profesorii de diferite specialit#]i: col.Moldoveanu [i Mocofan (poduri), lt.col. Iliu (fortifica]ii), col. Cebuc (ma[ini [i utilajede geniu) [i mul]i al]ii.

Cred c# persoana care mi-a influen]at cel mai mult viitoarea carier# a fost primulmeu comandant de pluton din [coala militar#, locotenentul C#praru Nicolae, acum colonel\n rezerv#. El a fost pentru mine un model de seriozitate, implicare, bun sim] [icorectitudine.

Am absolvit [coala militar# ca [ef de promo]ie [i am fost repartizat comandant depluton elevi la {coala militar# de mai[tri militari [i subofi]eri de geniu, construc]ii [i c#iferate de la Cernica. Acolo am \nt@lnit ofi]eri deosebi]i care m-au sprijinit [i mi-aumarcat cariera, printre care colonelul Catrinei, cpt. Che]a Dorin (care mi-a devenit ulterior[i na[ de cununie), lt.maj. Dumitrescu Marian sau cpt. Kohl Antoniu.

529

M-am c#s#torit la v@rsta de 24 de ani [i, de-a lungul timpului, at@t so]ia mea,Lumini]a, c@t [i copiii mei, Cristian-Dorin [i Ana-Maria, au avut un rol relevant \nevolu]ia mea profesional#, asigur@ndu-mi lini[tea, satisfac]ia sentimentelor \mp#rt#[ite[i confortul familial at@t de necesare pentru noi, militarii.

De-a lungul carierei am \ndeplinit func]ii de comandant de pluton, comandant decompanie, [ef Birou secretariat [i documente secrete la Comandamentul Trupelor deGeniu, ofi]er 2 \n Serviciul tehnic al Brig#zii 45 Geniu, am absolvit Academia Militar#,facultatea de comand# [i stat major, specialitatea geniu, \n anul 1989, ca [ef de promo]ie,am \ndeplinit ulterior func]ia de comandant Batalion Instruc]ie-Experiment#ri \n cadrulCentrului de Instruc]ie al Geniului, am lucrat c@]iva ani \n cadrul Sec]iei Opera]ii aComandamentului Trupelor de Geniu, ulterior \n cadrul Statului Major al Trupelor deUscat, Comandamentului Trupelor de Uscat [i Statului Major al For]elor Terestre, pefunc]ii de ofi]er 3, ofi]er 2, ofi]er 1, [ef Birou Mascare, [ef Birou Geniu, [ef Birou EOD,am \ndeplinit func]ia de [ef al Sec]iei Inspectorului General al For]elor Terestre, [efServiciu Doctrin# \n cadrul Statului Major al For]elor Terestre [i, ulterior, timp de 2 ani,am comandat Brigada 10 Geniu “Dun#rea de Jos” din garnizoana Br#ila.

_n acest moment \ndeplinesc func]ia de [ef al Statului Major la For]elor Terestre.Pot spune c#, de-a lungul carierei, au fost numeroase momente care m-au marcat ca

militar [i ca om, fiecare dintre ele [lefuind, sau accentu@nd anumite asperit#]i inerenteale personalit#]ii mele.

M-au c#lit momentele revolu]iei din 1989, pe care le-am parcurs \n calitate decomandant de batalion, mi-a influen]at cariera perioada \n care am lucrat al#turi degeneralul-locotenet dr.ing. Antoniu Constantin, personalitate proeminent# [i fostcomandant al Comandamentului Trupelor de Geniu, al#turi de coloneii geni[ti RusuAlexandru [i Gargaz Marian, care mi-au fost [efi \n anumite perioade de timp.

_mi fac totodat# o datorie de onoare din a recuno[te contribu]ia la evolu]ia cariereimele recente a deciden]ilor Ministerului Ap#r#rii Na]ionale [i Statului Major General,care au avut t#ria de caracter [i curajul de a propune unui ofi]er din arma geniu s# preia,\n premier#, extrem de dificila dar deosebit de onoranta func]ie de [ef al Statului Majoral For]elor Terestre.

De-a lungul evolu]iei mele profesionale, conceptul de preg#tire continu# s-amaterializat prin urmarea treptat# a cursurilor de carier#, \ncep@nd cu cel de comandantde companie, de psihopedagogie \n domeniul militar, pe linie de informatic#, de limb#englez#, de comandan]i de brig#zi sau a Colegiul Na]ional de Ap#rare. Pot spune \ns# c#un rol decisiv \n perfec]ionarea mea profesional# l-a avut munca de zi cu zi, pe teren, labirou sau \n fa]a calculatorului, al#turi de ofi]eri experimenta]i [i iscusi]i, de la care “amfurat” meseria [i care m-au [lefuit corect@ndu-mi de fiecare dat# cu tact gre[elile.

_ntotdeauna am c#utat s# fiu util structurii \n care am lucrat, s# pun um#rul, s#execut lucr#rile de mai mare complexitate pe care unii dintre colegii mei le refuzau dindiferite motive, mi-a pl#cut s# lucrez cu oamenii, \n echip#, indiferet de pozi]ia lor \nierarhia militar#, am ]inut la ei, i-am respectat, am c#utat s# fiu corect [i obiectiv, am fostla r@ndul meu respectat [i apreciat pentru munca mea.

Sunt satisf#cut de faptul c#, dup# aproape 30 de ani de carier#, indiferent de pozi]ia\n ierarhia militar#, am r#mas acela[i iubitor de oameni [i \ncrez#tor \n ei, capabil s# m#

530

bucur de lucrurile m#runte pe care via]a ni le ofer# cu at@ta d#rnicie.Am satisfac]ia unei evolu]ii profesionale corecte, \ncepute la v@rsta de 14 ani, ca

t@n#r cantemirist, cu gradul de elev [i aflate acum, c@nd stau s# \mplinesc v@rsta de 51 deani, \n curs de desf#[urare, cu gradul de general de brigad#.

De la elev, la general… ce drum lung …dar ce frumos!Fie ca Dumnezeu s#-i binecuv@nteze pe cantemiri[ti, oriunde s-ar afla ei!

GENERAL-LOCOTENENT ING. DR. GHEORGHE SAVUDIRECTORUL GENERAL

AL DIREC}IEI GENERALE DE INFORMA}II A AP~R~RIIVe[nicul Cantemirist

Motto: ,,_n via]#, dac# nu po]i face bine, nu-i mare p#cat. _n schimb, trebuie s# faci totul s# nu faci r#u nim#nui.”

Iat# c# a sosit momentul s# trec printr-un moment de bilan], moment greu, mai alesc# m# face s# privesc \nspre trecut, eu, cel care toat# via]a am tr#it \n prezent cu g@ndulmereu \nspre viitor. Vorbesc de viitorul meu [i al celor dragi mie, familie [i colegi.Demersul meu de cantemirist, primul de acest fel, este dificil, dar extrem de mult u[uratde faptul c# trebuie s# fac incursiunea din trecut \n prezent, trec@nd peste timpul celor 32de ani de la perioada care m-a marcat cel mai mult \n via]#, acei patru ani care \mi daudreptul de a m# numi, cu nem#surat# m@ndrie, cantemirist. Da, sunt unul dintre aceim@ndri cantemiri[ti, care au reu[it \n via]# pentru ca au [tiut s# \[i tr#iasc# via]a dup#\nv#]#turile cantemiriste. Iar dest#inuirile de mai jos, f#cute \n detaliu [i cu mult dragnumai minunatei mele so]ii, vor p#trunde acum [i \n g@ndul cantemiri[tilor de azi [i dem@ine. Sper c# ace[tia vor deprinde c@te ceva din povestea vie]ii unui ve[nic cantemirist[i se vor bucura de via]a profesional# spre care Liceul Militar Dimitrie Cantemir mi-a deschis poarta, o via]# profesional# parte a unei vie]i fascinante \n toate aspectele ei.

Am purces la incursiunea \n via]a mea de cantemirist pornind de la motto-ul de\nceput, vorbe de duh dup# care \ncerc s# \mi port existen]a printr-o via]# \ntotdeauna

531

u[oar# [i pl#cut# dac# [tii sa fii om \n tot ceea ce faci [i ai curajul de a lua deciziiimportante \n momente cruciale ale vie]ii, \ntotdeauna cu respect fa]# de tine [i cei dinjur, cu fa]a la Dumnezeu. Motto-ul men]ionat nu trebuie c#utat \n dic]ionare de ziceri aleoamenilor instrui]i [i de[tep]i. Ele apar]in tat#lui meu, simplul [i respectatul cioban almun]ilor ce m#rginesc V@rful Moldoveanu, care [i-a crescut \n demnitate [i respectpentru Dumnezeu cei trei copii ai s#i. Ce ironie a sor]ii, c@nd scriu aceste r@nduri, se\mplinesc deja mul]i ani de c@nd un fulger n#prasnic mi-a r#pit bunul [i puternicul meutat# pe 11 iunie 1983, pierdere care m-a urm#rit [i mi-a stors lacrimi c@t s# transforme \ncristalin R@ul Doamnei, ce \nc# nu preget# s# \mi umple via]a de amintiri frumoase [idorul minunatei mele copil#rii.

Da, m-am n#scut la poale de Carpa]i \ntr-un sat de ciobani, str#mo[i ai ciobanilordin F#g#ra[, alunga]i de vicisitudinile istoriei pentru a-[i p#stra identitatea na]ional# derom@ni iubitori de glie, limb# [i cultur#. Satul [i familia mi-au oferit educa]ia celorpaisprezece ani, respectul fa]# de om [i munca lui, valoarea camaraderiei [i a credin]ei.Am avut o copil#rie extrem de fericit#, lipsit# de griji [i \nconjurat de dragostea p#rin]ilormei simpli, a c#ror iubire o port \nc# \n suflet [i la care m# raportez ne\ncetat. De undea venit ideea de a deveni militar, nu [tiu. Dar [tiu c# nu eram f#cut s# devin cioban, a[acum aproape to]i b#ie]ii satului deveneau, tata spun@ndu-mi [i dorindu-[i cu toat# puterealui s# ajung om \nv#]at. Am devenit cantemirist spre marea mea satisfac]ie [i m@ndriap#rin]ilor [i a profesorilor care m# educaser# \n primii paisprezece ani din via]#. {i astfel\ncepe o incursiune prin via]# de care sunt tare m@ndru.

Via]a de cantemirist nu a fost deloc grea pentru mine, ba dimpotriv#, mult maiu[oar# [i pl#cut# dec@t tr#isem p@n# atunci. Sigur, dorul de familia mea drag# m# purtamereu \n melancolia pierderii definitive a satului meu cu oameni [i priveli[ti minunate.Veneam dintr-o familie riguroas#, disciplinat#, unde ajutam mult la treburile gospod#re[tiiar timpul de joac# era extrem de pu]in. Statutul de cantemirist mi-a adus accesul laeduca]ie de nivel \nalt, la modele, la sport organizat, la ap# curent#, televiziune [i curentelectric. Evadarea din via]a pitoreasc# a satului meu natal, Corbi, Arge[, a fost mai multo salvare [i o poart# deschis# spre viitor. A[a se face c# nu am regretat nici m#car o dat#faptul c# am devenit cantemirist, am tr#it extrem de puternic fiecare experien]# deacolo, m-am bucurat de fiecare prietenie a colegilor sau de sprijinul admirabil al dasc#lilor[i comandan]ilor mei. Nu am s# men]ionez pe niciunul dintre ei, nu ar fi corect. To]i mi-au fost dragi [i de la to]i am \nv#]at c@te ceva, fapt pentru care le port un profund respect[i \mi aduc aminte cu admira]ie [i mare drag de fiecare dintre ei. Ei, colegi, dasc#li [icomandan]i, au transformat [i preg#tit pentru via]a militar#, [i nu numai, pe copilulextrem de timid [i ne\ncrez#tor \n for]ele proprii. Dasc#lii mei m-au \ndr#git de la \nceput,au apreciat, probabil, dorin]a mea teribil# de a \nv#]a, de a m# educa, de a deveni un altom, de a \nvinge. {i au reu[it; am ob]inut mereu performan]e foarte bune la \nv#]#tur#,am devenit tot mai cult [i educat, eram preg#tit s# devin un b#rbat \n adev#ratul sens alno]iunii, un cantemirist care face onoare institu]iei care l-a format ca adult.

Educa]ia cantemirist#, unii o numeau spartan#, pentru mine a fost absolut nor-mal#, m-a ajutat sa devin organizat, disciplinat, riguros cu mine \nsumi [i cu cei din jur,dar [i bun camarad, om de echip#. Port [i acum \n subcon[tient deprinderile [i \nv#]#turilecantemiriste [i le-am purtat [i dest#inuit \n toat# lumea unde profesia m-a purtat. Eu

532

sunt convins c# f#r# s# fi fost cantemirist nu a[ fi realizat at@t de multe \n via]# [i m#plec cu sfial# [i admira]ie \n fata minuna]ilor oameni care m-au instruit \n perioadaadolescen]ei, care m-au ajutat sa devin OM. Ei m-au ajutat s# ajung student al AcademieiTehnice Militare, [i rigoarea disciplinei cantemiriste mi-au permis s# am o carier# lacare este greu s# visezi dar s# o [i tr#ie[ti. Nu insist asupra carierei, biografia esterelevant#. Mult mai important dec@t realiz#rile profesionale sunt condi]iile, tr#irile [ifactorii care au dus ca un om simplu de la ]ar#, f#r# vreo conexiune cu domeniul militar,s# tr#iasc# o fascinant# aventur# profesional#.

Da, sunt \mplinit profesional [i extrem de m@ndru de ce am realizat. Am tr#it experien]efantastice \n domeniul informa]iilor pentru ap#rare [i am urcat scara carierei militare maisus [i mai repede dec@t a[ fi putut \ndr#zni s# visez. Am avut [ansa de a fi lucrat \ntr-oinstitu]ie de elit# a Armatei Rom@niei, Serviciul de Informa]ii Militare. Am avut absoluttoate func]iile posibile pentru un ofi]er, de la cea mai mic# posibil#, la cea mai mare, cea de[ef al Direc]iei Informa]ii Militare. Am crescut, cu [i al#turi de mul]i al]i cantemiri[ti, \nacea unitate, am format mereu o echip# cu ei [i ne-am ajutat \n absolut totul. {i acum, caDirector General al Direc]iei Generale de Informa]ii a Ap#r#rii, general locotenent fiind,privesc cu m@ndrie [i respect cantemiri[tii pentru c# [tiu c# eu am fost ca ei [i am realizatce am realizat pentru c# am fost [i am r#mas cantemirist. Sunt m@ndru c# munca p#rin]ilormei [i dedica]ia dasc#lilor [i comandan]ilor mei nu a fost \n zadar. Efortul lor a dat roadepeste ani [i ei sunt cei care au tot meritul. Cantemiristul de acum peste 30 de ani poart# \nsuflet amintirea acelor frumo[i patru ani ale devenirii lui ca OM.

Sigur, toate realiz#rile mele profesionale nu ar fi fost posibile f#r# minuna]ii al]ioameni care mi-au fost peste ani dasc#li, [efi, colegi, subordona]i. In plus, bunulDumnezeu mi-a fost aproape [i mi-a dat, profesional [i personal, mai mult dec@t a[ fi\ndr#znit vreodat# s# cer. {i cum s# nu fie a[a c@nd am \n spate o carier# at@t de frumoas#[i o familie care \mi umple via]a de bucurie clip#-de-clip#? Da, Liceul Militar DimitrieCantemir a fost piatra de temelie la construc]ia carierei mele [i la formarea mea camilitar, om, so] [i tat#. Toate acestea au fost posibile prin mult# munc#, prin deciziicurajoase de cele mai multe ori, inclusiv \n via]a personal#, prin alegeri inspirate [i prinasocierea cu oameni [i organiza]ii care m-au ajutat s# performez. Dar, peste toate asteaeste linistea pe care familia mi-o d#. Familia este pentru mine sprijinul moral care m#ajut# s# trec peste orice greutate, care \mi d# energia s# \ncep o nou# zi, care \mi permites# fiu mai bun [i s# visez, care m# face mai puternic [i mai hot#r@t \n deciziile mele.

Sigur, cantemiristul din mine ar avea mult mai multe de spus. Spa]iul nu permiteacest lucru; sunt mult prea mul]i cantemiri[ti care au reu[it \n via]# [i care au ceva detransmis tinerilor cantemiri[ti. Maturitatea profesional# [i experien]a unei vie]i extremde complexe [i bogate \mi permit s# transmit cantemiri[tilor-elevi, cei care citesc acester@nduri c# nu exist# un secret al reu[itei profesionale. Succesul profesional este totaldependent de cel personal; nu poate exista unul f#r# cel#lalt. Ambele se cl#desc pevaloare dob@ndit# prin mult# munc#, pe optimism [i ini]iativ#, pe disciplin#, pe munca\n echip# [i pe respectul fa]# de sine [i colegi. Poten]ial exist# \n fiecare dintre noi; denoi depinde dac# \l valorific#m prin eforturi sus]inute [i chiar sacrificii. _n via]#, cinecaut# facilul nu va cunoa[te niciodat# profundul. Succesul trebuie s# fie doar un factormobilizator pentru lucruri mai mari [i mai greu de realizat, nu o renun]are la efort.

533

PROMO}IA 1980

GENERAL NAGHI GABRIELCRED _N DESTIN...

Cred c# m-am n#scut cu “milit#ria”proiectat# ad@nc \n amprenta genetic#. Suntocupa]ii pentru care ai aptitudini native, sau nu. Niciodat# nu va ajunge un bun muzician,un individ care nu are “ureche muzical#”. Poate, prin munc# [i autocontrol, s# interpretezef#r# gre[eal# cele mai complicate piese muzicale, dar niciodat# nu va fi foarte bun pentruc# \i va lipsi acea sclipire care \i transpune propriile tr#iri [i sentimente \n notele uneipartituri din care, teoretic, nu se poate scoate mai mult dec@t perfec]iunea z#mislit# decompozitor.

Meseria armelor cred c# face parte din categoria acelor meserii care nu stau la\ndem@na oricui. Militar poate ajunge aproape oricine, condi]iile de selec]ie fiind din ce\n ce mai u[or de \ndeplinit, dar foarte pu]ini aleg aceast# meserie din convingere [i dinacel sentiment perimat care \nseamn# un amestec de curaj, b#rb#]ie, patriotism, spirit deordine [i dragoste pentru semeni. Nu am folosit cuv@ntul “na]ionalism” pentru c#, dinnefericire, \n ultimii ani despre na]ionalism vorbim ca despre o boal# ru[inoas# [i\ncerc#m, din ipocrizie, s# neg#m ceea ce ne-a ]inut uni]i p@n# acum.

Juc#riile preferate ale copil#riei erau cutiile cu nasturi ale mamei pe care \i \n[iramprin camer# \nchipuindu-mi ca sunt solda]i. Ore \n [ir \mi imaginam scene de r#zboi \ncare eu eram comandantul cel bun [i de fiecare dat#, asemeni legendelor [i basmelor pecare le citeam cu sufletul la gur#, cu o oaste redus# numeric reu[eam s# \nving agresorii“c@t# frunz#, c@t# iarb#”. Mai t@rziu am abandonat o[tirile mele din cutiile cu nasturi,descoperind romanele de cap# [i spad# \n care, \ntotdeauna, m# reg#seam \n personajuljusti]iar, gata oric@nd de orice sacrificiu pentru o cauz# nobil#.

St#team ore \n [ir la coad# la bilete pentru a putea evada pentru c@teva ore dinlumea real#, tr#ind emo]iile eroilor proiecta]i pe p@nz#. Filmele de r#zboi erau foartevizionate, fiind la mare concuren]# cu celebrele filme indiene pentru ale c#ror bileteie[eai de multe ori de la coad# cu hainele rupte.

534

Sentimentele mele de afec]iune pentru meseria armelor erau puternic influen]ate [ide prezen]a unchiului meu, ofi]er de avia]ie, pilot de v@n#toare, care era un adev#rat mit\n familie. Eram fascinat de povestirile lui, de via]a plin# de restric]ii pe care o tr#ia\mpreun# cu familia lui pe aerodromul din B#r#ganu [i \l vedeam ca pe un erou care \[iap#r# semenii jertfindu-[i propria existen]#.

Pentru a nu fi ridiculizat, toate aceste sentimente trebuiau ascunse prietenilor [icolegilor de [coal#, deoarece cartierul \n care m-am n#scut [i \n care locuiam erarecunoscut tocmai pentru opozi]ia fa]# de ceea ce \nsemna ordine. Cu to]ii aveam \ns#un motiv de unitate, un liant care ne f#cea s# ne sim]im o mare familie: clubul Rapid.Este greu de explicat ce \nsemna “Rapidule]ul” pentru noi copiii de CFR-i[ti n#scu]i \nGiule[ti. Chiar dac# nu erai microbist, trebuia s# pleci de la ore c@nd avea meci Rapidul,pentru a nu pica \n dizgra]ia colegilor. Se ajunsese p@n# acolo \nc@t clasa a VIII- a aveas@mb#ta doar dou# ore de curs, astfel \nc@t s# putem ajunge la stadion f#r# a lipsi de la ore.

Am f#cut aceast# parantez# pentru a prezenta puterea extraordinar# a anturajului.{i, \n aceste condi]ii, ruperea din acest v@rtej la v@rsta la care tocmai \ncepeai s# cape]i[i tu anumite drepturi \n grup reprezenta un act de mare curaj. Doar c@]iva colegi de[coal# general# au avut puterea s# abandoneze magia vie]ii trepidante a g#[tilor de cartierpentru a putea construi ceva solid \n via]# [i, din fericire, m# num#r printre ace[tia.

Rolul primordial \n decizia mea l-au avut totu[i p#rin]ii, care m-au \ncurajat \ntot-deauna, ei fiind oameni trecu]i prin dramele r#zboiului [i ale prigoanei ce a urmat instau-r#rii comunismului \n Rom@nia. Cinstea [i dreptatea au fost punctele de sprijin pe careau fundamentat educa]ia mea [i a fratelui meu. _ntotdeauna ei au acceptat doar drumuldrept, indiferent de sacrificiile pe care le-a presupus o asemenea alegere.

Bunicul din partea mamei, r#nit \n primul r#zboi mondial, era unul dintre eroiisatului d@mbovi]ean L#cule]e, unde s-a n#scut mama, iar bunicul din partea tat#lui fusesecavalerist la regimentul din T@rgovi[te.

Primul contact cu Liceul militar a fost de fapt [i primul test dintr-o carier# ce a\nsemnat o \nl#n]uire nesf@r[it# de asemenea \ncerc#ri. _n perioada admiterii, am cunoscutdoi oameni ce au \nsemnat mult pentru psihicul meu care \nc# se \ndoia de posibilitateaadapt#rii la un regim militar strict: lt.maj. Mihai Floca [i elevul sg. Andrei Marte[. Amfost cople[it de bucurie atunci c@nd am aflat c# fusesem admis. M-am \ntors acas# ca unerou, iar colegii din [coala general#, care urmau s# dea examenele de admitere la liceu,m# priveau cu invidie. Eram singurul, dup# o perioad# mai \ndelungat#, care d#dusemexamen [i fusesem admis la un liceu de elit#. Chiar dac# m# consider modest [i autocritic,atunci crescusem \n proprii mei ochi [i am \n]eles c# \n via]# trebuie s# fii consecvent [is# nu iei \n serios autoevalu#rile celor cu care e[ti \n competi]ie. Mul]i dintre contracan-dida]ii la admitere, care se declarau siguri pe ei [i pe valoarea lucr#rilor scrise, ne-aup#r#sit cu ochii plini de lacrimile umilin]ei e[ecului.

_n primii doi ani de liceu i-am avut la comanda companiei pe mr. Ni]# Vasile [i pet@n#rul locotenent Ghinea {tefan. _mpreun# au f#cut o echip# bun#. Experien]a mr.Ni]#era completat# de dezinvoltura lt. Ghinea. De[i nu f#ceam parte din echipa celor avantaja]ide soart#, datorit# apartenen]ei lor la o familie sus-pus# \n sistem, nu m-am sim]itnedrept#]it. A trebuit s# admit faptul c#, \n via]#, \ntotdeauna, unii sunt mai “egali” dec@tceilal]i.

535

_n urm#torii ani i-am avut la conducerea companiei pe mr. Nour Jean [i pe cpt.Stan Florea. Deja trecusem de primii doi ani care, \n mod evident, au \nsemnat pragulaccederii \n via]a militar# [i de aceea rela]iile cu [efii ierarhici mi s-au p#rut mult maisuportabile.

_n primii ani din Liceul militar, [ocul adapt#rii nu era provocat de programulzilnic sau de programa de \nv#]#m@nt, ci de sistemul rela]ional creat de c#tre elevi.Chiar dac# \n acei ani am sim]it umilin]a, acum rememorez cu amuzament momentelec@nd salutam boneta unui coleg mai mare \n pas de defilare, c@nd eram pu[i s# facemture de platou \n pas alerg#tor, c@nd frecam parchetul cu ciobul de sticl# [i c@nd eramridica]i de pe scaun la film, chiar [i atunci c@nd \]i sur@dea norocul [i erai \nso]it de ofat#. Toate acestea ne-au \nt#rit, au reprezentat un sistem de selec]ie atipic care a f#cutca drumul s# fie parcurs numai de c#tre cei puternici. Mai t@rziu am descoperit c#zodia c#reia \i apar]in este o zodie specific# militarilor, iar eu \mi identific reac]iile \nlimitele comportamentale ale acesteia, chiar dac# de multe ori nu am putut s# m#aplec at@t c@t ar fi fost nevoie pentru a fi apreciat de o anumit# categorie de [efi. Nuam ce s# fac... m-a f#cut mama “berbec”.

Am avut ne[ansa ca dup# primul an de liceu s# ni se schimbe dirigintele. ProfesoaraSoiu Hranislava a fost \nlocuit# de profesoara Smolinschi Stanca. A fost o trecere brusc#de la stilul foarte implicat la cel indiferent.

To]i profesorii au fost de un nivel excep]ional. Sistemul de selec]ie al cadrelordidactice, at@t de criticat ast#zi, avea calitatea de a crea colective omogene [i stabile [ide aceea nu pot face diferen]ieri dec@t strict subiective \ntre profesorii pe care i-amavut \n liceu. Am avut parte de profesori bine preg#ti]i, buni pedagogi, dar [i foarteexigen]i. _m amintesc cu mare pl#cere de profesorii: Ropotic# Vasile, Sb@rceaConstantin, Ungureanu Constantin, Onos# Hristache, Dumitrescu M#rgu]a, RosettiEcaterina, C#tun# Viorel, Butoi Dumitrache, Jebeleanu Maria, Bodo Silvia [i nu \nultimul r@nd de profesorul Rosetti Ion, profesor de care m-am sim]it foarte apropiat [icare a reprezentat pentu mine un model. Str#dania tuturor profesorilor din liceu de ane determina s# \nv#]#m nu a fost zadarnic#. Am sim]it \n \ntreaga mea evolu]ieavantajul unor studii liceale temeinice.

Liceul militar a fost, [i cu mare regret vorbesc la timpul trecut, o institu]ie de\nv#]#m@nt condus# dup# principii foarte dure, dar care [i-au demonstrat cu prisosin]#eficien]a. _n {coala militar# [i chiar mai t@rziu \n via]a de ofi]er, puteam s# \i identific cuu[urin]# pe colegii care f#cuser# Liceul militar. _i diferen]ia ]inuta, gesturile [i nu \nultimul r@nd nivelul de cuno[tin]e.

O mare parte dintre prietenii mei de ast#zi o constituie fo[tii colegi de liceu, oamenicare [i-au cl#dit o carier# prin munc# [i chiar dac# exist# tendin]a de \ntinerire for]at# astructurilor, fapt ce determin# practic s#rirea peste genera]ia noastr#, a celor forma]i \n“vechiul regim”, ei \[i g#sesc loc \n societate datorit# structurii morale [i preg#tiriiprofesionale temeinice. _n aceast# categorie intr# foarte mul]i dintre cei care \mi suntapropia]i [i fa]# de care am sentimente de prietenie [i de aceea - cu scuze pentru cei pecare nu am s#-i amintesc doar pentru a nu transforma aceast# scurt# confesiune \ntr-olist# a colegilor, am s# punctez doar numele celor de care destinul m-a apropiat mai mult\n ultimii ani: Gheorghe Marinescu, Gabriel Lespezeanu, Adrian Rusu, Ion C#r#gui,

536

Cristian Ro[u, Liviu One], Constantin Stanciu, Iulian Cenu[#, Liviu Grigore, MirceaMarin, Bogdan Vasile [i nu \n ultimul r@nd ambi]iosul Marius }@rlea.

Cariera mea militar# a avut un ritm alert. Am fost at@t de solicitat \nc@t, atunci c@nd\ncerc o evocare a evenimentelor, am senza]ia c# am parcurs mai multe vie]i. Dup#Liceul militar a urmat {coala de Ofi]eri de Artilerie [i Rachete “Ioan Vod#”. Pentrucolegii de genera]ie, nu mai este nevoie s# specific ce \nsemna aceast# institu]ie de studiimilitare, poate cea mai sever# din perioada respectiv#. Mai t@rziu am absolvit Facultateade Drept la Universitatea din Craiova, apoi doctoratul \n drept la aceea[i universitateav@ndu-l ca \ndrum#tor pe prof. univ. dr. acad. Ion Dogaru, una dintre cele mai proemi-nente personalit#]i ale dreptului rom@nesc [i \ntemeietor de [coal# de drept. A urmat aldoilea doctorat \n domeniul informa]iilor [i [tiin]elor militare la Academia Na]ional# deInforma]ii, av@ndu-l conduc#tor de doctorat pe prof. univ. dr. Gheorghe Toma, un cunoscutautor de studii \n acest domeniu.

Ca ofi]er, am primit reparti]ia la Regimentul 2 Mecanizat din Bucure[ti. Aici, trebuias# facem fa]# [i la 2-3 inspec]ii pe zi. To]i mai marii e[aloanelor superioare \[i marcaucontroalele c@t mai aproape de cas#, adic# la R2Mc din Bucure[ti. P@n# \n decembrie1989 am fost \ntr-o campanie permanent#, indiferent c# s-a numit: de preg#tire, deinstruc]ie, agricol# sau \n economia na]ional#.

Hazardul a f#cut s# particip la mai multe ac]iuni \n timpul evenimentelor din decem-brie 1989, fapt ce probabil a contat pentru nominalizarea mea \n echipa ce a primitmisiunea de asigurare a protec]iei Pre[edintelui Ion Iliescu [i, ulterior, de constituire aceea ce avea s# devin# Serviciul de Protec]ie [i Paz#. Din aceast# echip# mai f#ceauparte: lt.maj.Cristin Gigi Agapie, lt.Marian Toma [i, bine@n]eles, cpt. Dumitru Iliescu,absolvent [i apoi ofi]er \n cadrul Liceului militar “Dimitrie Cantemir”. Dup# acea peri-oad#, m#surile specifice st#rii de alarm# aproape c# s-au permanetizat. Mul]i ani, num#rulnop]ilor petrecute \n misiuni sau \n serviciu la cabinetul Pre[edintelui Rom@niei dep#[eaunum#rul nop]ilor petrecute acas#. Am participat la toate evenimentele postdecembriste[i nu a fost simplu. Sute de mitinguri violente, mineriade, greve, mii de misiuni \n ]ar#[i str#in#tate, cooperarea continu# cu toate institu]iile statului, o r#spundere permanent#pentru buna desf#[urare a activit#]ilor la cel mai \nalt nivel, toate acestea au f#cut ca aniis# treac# aproape instantaneu. Am fost asemeni alerg#torului care, pe ultimii metri, \[i]ine respira]ia pentru a for]a un record.

La sf@r[itul anului 2000 am fost numit director al Serviciului de Protec]ie [i Paz#,iar la \nceputul lui 2001 am fost avansat la gradul de general de brigad#. Au urmat cinciani \n care am \ncercat s# consolidez [i s# ridic prestigiul serviciului, s# \l modernizez [is# \i cresc gradul de profesionalism. Democra]ia \nseamn# [i alternan]#, iar atunci c@ndajungi \n fruntea unei institu]ii, chiar dac# este vorba de o institu]ie militar#, politiculstabile[te regulile. Astfel, \n decembrie 2005, am solicitat Pre[edintelui Rom@niei trecereamea \n rezerv# av@nd atunci gradul de general locotenent. Nu mi-a fost u[or, sensulvie]ii mele era dat de cariera militar#, \ns#, ca militar, e[ti preg#tit [i pentru retragere [inu doar pentru ofensiv#. _n ceea ce m# prive[te, trecerea \n rezerv# nu am v#zut-o ca peo etap# apar]in@nd carierei militare, ci ca pe o priva]iune.

Am avut \ns# privilegiul de a cunoa[te tot ce are aceast# ]ar# mai reprezentativ dinpunct de vedere uman. L-am cunoscut foarte bine pe Pre[edintele Ion Iliescu [i sunt

537

m@ndru c@nd sunt catalogat ca un apropiat al d@nsului. A fost omul providen]ial [i suntconvins c# istoria ce se va scrie atunci c@nd vor disp#rea frustr#rile, ura [i invidia, \l vaplasa acolo unde \i este locul, \n r@ndul marilor conduc#tori care au f#cut totul pentrup#strarea integrit#]ii acestei ]#ri.

Dup# trecerea \n rezerv# mi-am continuat activitatea de cadru didactic universitar,\ns# noua prevedere legislativ#, ce interzice cumulul pensie-salariu pentru cei care datorit#func]iei de]inute \n ierarhia militar# au o pensie mai mare, m-a determinat s# m# \ndreptc#tre institu]iile de \nv#]#m@nt privat, la ora actual# ocup@nd postul de decan la Facultateade Drept [i {tiin]e Administrative a Universit#]ii “Andrei {aguna”.

Din p#cate, \n ultimii ani, m@ndria conferit# de portul uniformei militare a disp#rut.Fiind considera]i, ast#zi \n 2012, o categorie de tolera]i social, cariera militar# a devenitun motiv de umilin]#, lucru de neimaginat p@n# acum c@]iva ani [i cu at@t mai pu]inatunci c@nd am p#[it prima dat# pe aleea cu plopi a Liceului militar.

Lampasul de general al uniformei de cantemirist a avut [i trebuie s# aib# \n continuareconota]ia moral# [i spiritual# care a animat devenirea [i afirmarea at@tor genera]ii deofi]eri care au \mbr#cat haina priva]iunilor cu m@ndrie [i cu iubire fa]# de acest popor [iaceast# ]ar#. Democra]ia nu trebuie s# \nsemne elite bazate pe oportunism, lipsa sentimen-tului patriotic, ignorarea valorilor na]ionale [i subminarea spiritului de corp manifestat\n special \n r@ndul cadrelor militare. Armata este a poporului, reprezint# simbolul sta-bilit#]ii acestei ]#ri [i nu trebuie s# permit# politizarea de c#tre cei ce ocup# vremelnic [i\nt@mpl#tor anumite func]ii ce le dau posibilitatea modific#rii legilor dup# bunul plac [ipropriul interes.

Rom@nia are nevoie de cei care au str@ns recoltele al#turi de ]#rani, care au construital#turi de muncitori [i au scos c#rbune al#turi de mineri, l#s@ndu-[i familiile plimbateprin toate garnizoanele ]#rii, singure, iar ei “logodindu-se” cu cazarma. Poate nu au avutocazia s# lupte efectiv, dar atunci c@nd ru[ii au invadat unele ]#ri socialiste vecine, prezen]alor la datorie a f#cut ca noi s# nu intr#m \n aceast# categorie. Dar ce mai conteaz# acestelucruri ast#zi c@nd Rom@nia are nevoie numai de militari profesioni[ti care \[i dau via]a,sunt sigur c# f#r# sentimente patriotice, pentru “democratizarea” Irakului, Afganistanuluisau a Libiei, \n timp ce \n Rom@nia se construiesc enclave [i simbolurile na]ionale sunt\nlocuite cu simbolurile \nrobirii rom@nilor.

Ast#zi, mai mult ca oric@nd, avem nevoie de Licee militare, de institu]ii \n care s#se vorbeasc# [i de patriotism, iar istoria s# nu se \nve]e numai dup# “google”.

Nu po]i fi militar al acestui popor f#r# a avea puternic fixate \n memorie reperelepropriei identit#]ii na]ionale [i spiritul de sacrificiu pentru cei cu aceea[i identitate.

Honor et Patria!

538

PROMO}IA 1981

GENERAL DE BRIGAD~ DR. GABRIEL CONSTANTINLAMPASUL CANTEMIRIST

M-am n#scut \n Bucure[ti, \ntr-o familie \n care at@t tat#l meu, c@t [i un unchi erauofi]eri. Atunci c@nd, mic copil fiind, am primit cadou o ma[in# de pompieri ce func]ionacu baterii [i avea lumini ro[ii care se aprindeau intermitent, am spus c# voi devenipompier. Dup# un timp, c@nd ma[ina de pompieri s-a stricat, am spus c# voi fi “ca tata”,adic# ofi]er, acest slogan urm@ndu-m# tot timpul. De fiecare dat# c@nd cineva m# \ntreba“ce te faci tu c@nd vei fi mare?”, r#spunsul meu venea invariabil: “m# fac ca tata”.

Totu[i p#rin]ii nu m-au \ndemnat s# m# \nscriu la examenul de admitere la Liceulmilitar, dar recunosc c# au fost foarte m@ndri de alegerea [i reu[ita mea la admitere.

Mi-l amintesc pe tat#l meu cum a[tepta zilnic la poarta liceului, frem#t@nd de o emo]iepe care abia reu[ea s# o st#p@neasc#, s# se comunice rezultatele probelor sus]inute \n acea zi.Mi-l amintesc pe tata c@nd, la aflarea ve[tii c# am fost declarat admis, [i nu oricum, ci cu omedie mare, emo]ionat m-a str@ns \n bra]e [i mi-a spus c# este m@ndru de mine. {i m@ndrude mine a fost toat# via]a, p@n# s-a stins, consider@ndu-m# ca fiind fiul care l-a avut ca model[i care a \mbr#]i[at aceea[i carier#. Cuvintele tat#lui meu, “\nva]#, c# pentru tine \nve]i”, m-au urmat [i m-au c#l#uzit toat# via]a. Dar a mai fost ceva. _n blocul \n care locuiam \n aceavreme, c@nd eram \n [coala general#, locuia un b#iat, cu un an mai mare dec@t mine, carefusese admis la Liceul militar. Ce m@ndru era \n frumoasa uniform# cu lampas ro[u la pantaloni,iar noi ceilal]i copii din bloc \l priveam cu admira]ie [i respect c@nd venea \n permisie sau \nvacan]#. De c@te ori \l vedeam \mi spuneam c# [i eu voi fi ca el.

{i a venit toamna anului 1977, c@nd am p#[it \n calitate de elev pe poarta LiceuluiMilitar Dimitrie Cantemir din Breaza. Numai figuri noi, nu cuno[team pe nimeni [i \nfiecare pauz# fugeam la prietenul meu cu un an mai mare (vecinul meu de bloc) s# m#sf#tuiasc# cum s# m# comport \n diferite situa]ii.

Nu m-au speriat rigoarea, disciplina, programul strict. Mi-au pl#cut mereu, chiardac# acas# nu mi-au fost impuse. Mi-a pl#cut s# \nv#], chiar dac# nu am ob]inut

539

performan]# la toate disciplinele. M# bucuram mai mult c@nd primeam un stilou nou, unpix, o agend#, dec@t c@nd primeam alte cadouri; m# f#ceau s# m# simt om mare.

_n liceu mi-a pl#cut grija comandan]ilor [i a profesorilor de a ne instrui [i preg#ti [ichiar am fost de la \nceput surprins c# te puteai duce p@n# seara \n cabinetele de specialitateunde \i g#seai pe profesori pentru consulta]ii.

_i priveam tem#tor pe elevii grada]i din anul IV care se str#duiau cu rigurozitate [iexigen]# s# ne impun# respectarea programului orar [i executarea unor activit#]i. _miamintesc c# era uneori o lume dur#, mai ales duminica, c@nd, ca s# fii ferit de nepl#ceri,trebuia s# stai numai \n sala de clas# sau \n dormitor, sau s# ai protec]ia unui elev “influent”din anul IV. Altfel puteai fi supus unor excese de c#tre elevii mai mari: s# munce[ti pesectoarele lor, s# ra[chetezi parchetul \n spa]iile lor, s# faci instruc]ie...

Mult mai t@rziu mi-am dat seama c# [i aceste mici [icane, ce la vremea respectiv# lepriveam ca pe adev#rate tragedii, au avut rolul lor \n formarea noastr#; uneori [i exceselepot avea efecte benefice, \n sensul unei mai bune orient#ri \n via]#: s# fii mereu \n gard#,s# fii ambi]ios, s# \nve]i s# dep#[e[ti greut#]ile. Cu toate aceste mici sup#r#ri, cu totprogramul riguros [i cu formula “s# tr#i]i”, pe buze de la o fraged# v@rst#, nu am fosttentat niciodat# s# renun]. Am fost, din contr#, mai hot#r@t s# ajung ceea ce mi-am dorit.Fiecare an de studii reprezenta pentru mine o etap#, o etap# de \mpliniri, de maturizare-este drept c# poate prematur#, de acumulare de noi cuno[tin]e.

Nu-i pot uita aici pe comandan]i [i pe profesori. Au fost \ntr-adev#r modele pentrunoi; prestan]a, ]inuta moral# [i mai ales preg#tirea de un nivel foarte ridicat, impuneaurespect [i ascultare. Nu vreau s# exemplific \n aceste r@nduri vreun nume de profesorsau de comandant, pentru c# sigur a[ gre[i. Ar trebui s#-i amintesc pe to]i cei care aucrescut genera]ii de cantemiri[ti [i s-au \mplinit prin devenirea noastr#. Elev fiind, \miamintesc cum mul]i profesori se m@ndreau \n fa]a noastr# cu succesele [i realiz#rilefo[tilor elevi cantemiri[ti. Sincer, nu cred c# a[ putea fi ceea ce sunt \n prezent, dac# n-a[ fi fost elev al acestui liceu. {i nu exagerez cu nimic. {i azi, c@nd fiul meu m# \ntreab#de unde [tiu s# fac un lucru anume, \i r#spund prompt c# am \nv#]at la Liceul militar.

Sergent de serviciu pe companie, planton, elev de serviciu la blocul alimentar, aufost activit#]i care ne-au c#lit [i pe l@ng# orele de curs [i cuno[tin]ele acumulate, au avutrolul lor \n a ne \nv#]a s# fim organiza]i [i disciplina]i. Tot aici am \nv#]at s# cos unnasture, s#-mi calc o c#ma[# sau un pantalon [i nu mi-e ru[ine s-o fac nici \n ziua de azi.

Sunt tentat uneori s# afirm c# nimic nu se compar# cu ce era atunci: nu se mai face[coala de atunci, nu mai sunt profesorii de atunci, nu mai este respectul de atunci. Dar esteoare corect? Erau alte vremuri, era o alt# epoc#. Acum totul este \n schimbare, lumea\ns#[i se transform# mult mai rapid [i noi parc# uneori nu ne recunoa[tem \n acest iure[.

_ntr-adev#r exist# un spirit cantemirist [i prin aceasta eu \n]eleg camaraderie,competi]ie [i performan]#. Probabil mai sunt [i altele, dar cred c# aceste trei valori m-au marcat cel mai mult. Exist# [i o m@ndrie de apartenen]# la acest club select alabsolven]ilor cantemiri[ti. Este frecvent# remarca printre noi: ” A, e[ti cantemirist de-almeu !” [i deja puntea de comunicare [i de colaborare s-a creat, chiar dac# vorbim depromo]ii diferite [i chiar dac# unii dintre noi nu mai sunt militari activi.

Dup# patru ani de Liceu militar a venit momentul pentru a opta pentru {coala militar#de ofi]eri activi. La vremea aceea mi-a fost destul de greu, pentru c# fiecare arm# avea

540

importan]a [i frumuse]ea ei. _mpreun# cu \nc# doi colegi de clas# [i prieteni buni am hot#r@ts# ne stabilim ca prim# op]iune arma transmisiuni, a doua infanterie [i a treia artilerie. M-ambucurat foarte mult c@nd am aflat c# to]i trei am fost admi[i la {coala Militar# de Ofi]eriActivi de Transmisiuni din Sibiu [i c# to]i am fost repartiza]i \n aceea[i clas#.

Anii petrecu]i \n {coala militar# de ofi]eri au fost deopotriv# frumo[i, dar [i grei.Frumo[i din perspectiva faptului c# tr#iam anii minuna]i ai tinere]ii, grei datorit# faptuluic# mi-am dat seama ce \nseamn# arma transmisiuni [i c@t de mult trebuie s# muncescpentru a deveni un bun ofi]er de transmisiuni. Aici am \nv#]at cu ce se ocup# aceast#arm# [i c@t de importante sunt serviciile de comunica]ii pe care le asigur# pentru celelaltearme [i specialit#]i militare.

Promo]ia noastr# a avut prev#zut prin planul de \nv#]#m@nt ca \n anul \nt@i de studiis# facem preg#tirea militar# \ntr-o form# mai dezvoltat# [i \ntr-un mod mai intens. Spuneamatunci c# anul \nt@i este de infanterie. _mi amintesc de exerci]iile [i aplica]iile de la Poplaca,c@nd dormeam iarna \n cort, \mbr#ca]i, \nghesui]i ca s# ne ]inem de cald, cum \nghe]aciorba \n lingur# c@nd o duceam de la gamel# la gur# [i cum se f#cea pojghi]# de ghea]#\ntre degetele de la picioare din cauza frigului p#trunz#tor. Acum privesc cu nostalgieacele momente [i rememorez cu prietenii [i colegii \nt@mpl#ri, care, la vremea aceea numaiamuzante nu le consideram. Sunt convins c# au fost benefice [i ne-au c#lit, ne-au f#cutadev#ra]i b#rba]i, preg#tindu-ne pentru meseria armelor, ce ne-am ales-o.

T@njeam atunci, dup# orele de clas#, c@nd, profesori minuna]i, ne \nv#]au schemebloc, func]ionarea [i exploatarea tehnicii [i mijloacelor de transmisiuni. Nici nu m#g@ndeam atunci c# \n numai c@]iva ani, tehnica de transmisiuni va evolua at@t de mult,devenind un factor indispensabil existen]ei [i evolu]iei societ#]ii.

{i \n {coala militar# de ofi]eri am avut deopotriv# comandan]i [i profesori foartebuni, care au avut o contribu]ie important# la formarea personalit#]ii mele, la formareamea ca om [i ca ofi]er. A[ vrea s# mai adaug faptul c# prieteniile legate \n perioadaliceului [i a [colii militare, au fost cele mai trainice [i c# cele mai multe din acesteadureaz# [i \n ziua de azi. La terminarea acestei [coli, \n anul 1984, am fost repartizat\ntr-o unitate de transmisiuni din Bucure[ti, adic# am venit acas#. Mi-am desf#[uratactivitatea \n aceea[i unitate, ocup@nd diverse func]ii pe linie de comand#, p@n# \n anul1990, c@nd, \n urma sus]inerii concursului, am fost declarat admis la Academia de _nalteStudii Militare. Dup# absolvirea acestei prestigioase institu]ii de \nv#]#m@nt superiormilitar, am activat ca ofi]er \n unit#]i militare din institu]ii diferite, fiecare transfer fiind,aproape un nou \nceput. Ce consider c# este important s# amintesc \n aceste r@nduri,este faptul c# am parcurs toate treptele ierarhiei militare specifice institu]iilor [i domeniilor\n care mi-am desf#[urat [i \mi desf#[or activitatea, f#r# s# sar peste anumite trepte sauetape. Apreciez c# este foarte important acest lucru pentru formarea profesional# a fiec#ruimilitar, \n care experien]a [i competen]a au un rol cov@r[itor.

_ns# numai experien]a [i parcurgerea treptelor ierarhiei militare bine\n]eles c# nusunt suficiente. Este la fel de important# preg#tirea continu#, pentru a ]ine pasul cunout#]ile \n domeniu, iar aceast# preg#tire s# fie \n acord cu nevoile institu]iei de a aveapersonal cu expertiz# \n domeniile de interes.

Din aceast# perspectiv#, pot spune c# m-am str#duit s# urmez aproape toate formelede preg#tire necesare \ndeplinirii atribu]iilor ce mi-au revenit \n diverse etape ale evolu]iei

541

profesionale, pornind de la cursul de comandan]i de companie transmisiuni p@n# ladoctorat [i cursurile Colegiului Na]ional de Informa]ii, respectiv Colegiului Na]ional deAp#rare. Pentru a putea s# parcurg toate aceste etape de preg#tire, am avut, bine\n]elessprijinul comandan]ilor [i [efilor mei care mi-au fost al#turi [i au avut \ncredere \n capacitateamea de a pune \n aplicare cuno[tin]ele acumulate. Consider c# mai am multe de \nv#]at [iam \n]eles pe deplin ceea ce profesorii, comandan]ii [i [efii mi-au spus permanent: c#militarii \nva]# [i trebuie s# se preg#teasc# pe parcursul \ntregii cariere militare.

Poate mai mult dec@t alte categorii profesionale, militarii au \n familie un sprijinnecondi]ionat, familia fiind refugiul, \n]elegerea [i sprijinul fa]# de priva]iunile [i efortulcerute de serviciul militar. Familia, so]ia [i fiul, mi-au fost [i \mi sunt al#turi \n demersuldes#v\r[irii profesionale, au \n]eles la fel ca [i mine sentimentul datoriei \mplinite, chiardac# au suportat [i ei anumite priva]iuni. Au \n]eles, chiar dac# uneori le-a fost mai greu,ce \nseamn# pentru mine serviciul militar. Au fost de acord s# schimb#m garnizoana, s#ne schimb#m domiciliul de mai multe ori, \ntr-un cuv@nt s# o lu#m de la cap#t de maimulte ori. Mi-au fost [i \mi sunt al#turi [i \n clipele dificile, dar \mpreun# am savurat [imomente deosebite, de \mplinire [i satisfac]ie. A[a cum am avut un model \n persoanatat#lui meu, m-am str#duit s# fiu [i eu un model pentru fiul meu. Sper ca experien]a [i\ncerc#rile prin care am trecut, s#-l ajute c@t mai mult \n via]#.

_n finalul acestor r@nduri, doresc tuturor cantemiri[tilor s# fie m@ndri de profesiape care [i-au ales-o [i s-o slujeasc# cu credin]# [i onoare.

PROMO}IA 1982

GENERAL DE BRIGAD~ DR. TOMESCU TOMI}~ C~T~LINLoc]iitor al Reprezentantului Militar al Rom@niei la NATO [i UE

PER ASPERA, AD ASTRA

Provin dintr-o familie din clasa medie, d@mbovi]ean din partea tat#lui (din or#[elulG#ie[ti, unde m-am [i n#scut, \n 1964) iar din partea mamei arge[ean, de la munte (localitateaCorbeni, unde mi-am petrecut [i vacan]ele). Primii [apte ani de acas# i-am “absolvit” la

542

G#ie[ti, iar urm#torii [apte la Pite[ti. Ani mai buni sau mai dificili, \n func]ie de perioade,dar frumo[i \n general pentru c# p@n# \n 1978 (anul c@nd am intrat la liceu) se tr#ia \nc#bine \n Rom@nia, iar bun#starea material# a p#rin]ilor mei a avut un trend ascendent.

Zestrea “construit#” pe copilul de atunci [i a[ezat# pe fundamentul celei cu care m-am n#scut corespunde aceleia specifice muntenilor arge[eni [i gr#dinarilor d@mbovi]eni,oameni gospodari, a[eza]i [i cu ambi]ia de a-[i vedea copiii realiza]i.

Nu am avut tradi]ie \n familie \n ceea ce prive[te cariera militar#, eu am vrut s#merg la Liceul militar pentru c# acolo m-a “tras a]a”, din momentul \n care am aflat deexisten]a lui. P#rin]ii nu au fost de acord la \nceput, mai ales mama, dar ulterior mi-audat voie s# concurez la examenul de absolvire [i... am luat...

C@nd am intrat pentru prima oara \n liceu m-au impresionat cei din anul patru prinaerul matur [i statura fizic#. Diferen]a era uria[# \ntre anul I [i IV... din toate punctele devedere... Sistemul didactic l-am g#sit normal, pentru un liceu cu preten]iile [i tradi]iileCantemirului. M# a[teptam la mai mult# Preg#tire Militar# General#, \n special tragericu armamentul de infanterie. M-au “\ncurcat” la \nceput regulile privind programul destudiu obligatoriu [i interzicerea p#r#sirii liceului... _n afar# de studiu \mi petreceamtimpul fac@nd mult sport, individual sau \n echip#.

Dup# trei luni am devenit [ef de clas#, [efii militari [i probabil diriginta, consider@ndc# am atu-urile necesare pentru aceast# func]ie, iar de atunci totul s-a schimbat ... Hainade lider “m-a prins” [i privind retrospectiv, cu modestia de rigoare... cred c# am avut ocarier# de succes.

_n primul r@nd m-a bucurat foarte mult faptul c# am luat examenul de absolvire...am fost foarte fericit, iar ai mei au \nceput preg#tirile materiale pentru c# le pleca b#iatul\n lume... Pot fi m@ndru de succesele mele la \nv#]#tur#... \n [coala general# eram mereupe locurile 4-5, aveam trei fete \n pole position, care se b#teau pe premii [i eu veneamdup# (spre marea insatisfac]ie a mamei mele), la liceu \n schimb nefiind fete pe vremeaaceea, am luat premiul III \n anul 1, premiul I \n anul doi [i tot a[a. Nu [tiu dac# m-ambucurat, \n primul r@nd, mai mult pentru mine sau pentru mama, fiindc# \i \ndeplineamvisul de a fi premiant sau pentru singura alinare care o puteam aduce mamei dup# ce tatamurise \n anul 1979 (anul doi).

De asemenea, sunt mul]umit [i de de rezultatele mele la activit#]ile sportive multiplela care am participat. {i acum simt o pl#cere [i o satisfac]ie deosebit# c@nd rememorezmomentele de glorie at@t \n sporturile individuale (jucam tenis de mas# [i am participatla dou# turnee de judo) c@t [i colective. Din anul III eram considerat printre “barosani”[i respectat ca atare, mai ales c# eram “tare” [i la \nv#]#tur#... [i \i protejam pe cei mici...

Nu \n ultimul r@nd trebuie s# spun c# pe l@ng# carte [i sport, 99% din timp neg@ndeam la fete, a[a cum era [i normal, cred eu, la v@rsta aceea.

Decesul tat#lui meu, pe timpul primului trimestru din anul doi, \ntr-un stupid accidentde ma[in#, a sosit ca o rupere brutala din firescul vie]ii. Trebuiau s#-mi creasc# umeriide b#rbat ai tatei.

Din cele lume[ti, pot spune c# m-au deranjat \ntotdeauna trei lucruri, tunsul totalneadecvat v@rstei [i modei de atunci, programul restrictiv la televizor, inclusiv \n parteaa doua a perioadei de studiu [i restric]iile de a p#r#si cazarma \n timpul liber, era pur [isimplu deranjant [i penibil s# sar gardul.

543

La final, am fost dezam#git c# noi (promo]ia 1982) nu am avut tablou de promo]ie[i nici un alt simbol cum am v#zut ulterior la al]ii (\n str#in#tate mai ales), ... cu simbolisticaam stat slab, nu [tiu nici acum [i de ce, pentru c# pe vremea aceea ar fi trebuit s# fie lamod#...

_n toat# cariera, au fost c@teva momente dificile... iar de pe timpul liceului \miamintesc numai dou# care s# merite a fi amintite \n lucrarea dumneavoastr#.

Primul moment s-a petrecut la \nceput, c@nd am vrut s# plec dup# primele 2 luni,datorit# elementelor prezentate la \ntrebarea anterioar#, dar a venit tata la liceu, amnegociat [i am ajuns la o \n]elegere (s# iau decizia \n vacan]a de iarn#), ulterior dup#primul trimestru abia a[teptam s# m# \nt@lnesc cu b#ie]ii dup# vacan]#... _n concluzie,cred c# m-am acomodat destul de repede...

La sf@r[itul anului IV (1982) am fost printre cei \nscri[i la Academia Tehnic#, ampicat... de fapt a fost un an nefast pentru to]i cei de la tehnic# [i cu c@teva excep]ii [ipentru cei de la medicin#... ne-au “s#rit” subiectele... [i ne-au b#tut civilii... Ce s# o mailungesc, am fost extrem de afectat, pentru mine, mama [i nu \n ultimul r@nd pentruprofesorii mei (Ungureanu la mate, T@r@l# [i Roseti Ion la Fizic#, diriginta (dna Toma,Dumnezeu s# o odihneasc#) [i nu numai ei... La revederea din 1992 am constatat c# to]iau fost afecta]i [i am comentat pu]in. Mama m-a ajutat atunci s# ies din apatie [i s#-mifac [i eu vacan]a. Acest e[ec m-a f#cut s#-mi promit c# nu voi mai rata niciodat# unexamen [i m-am ]inut de cuv@nt.

Nu a[ putea spune dac# m-a influen]at mult sau pu]in, etapa parcurs# \n Liceulmilitar, comparativ cu alte etape din via]#, nici nu cred c# se poate m#sura a[a cevapentru c# fiecare v@rst# are specificul ei... dar sigur sensul a fost pozitiv. Din punctulmeu de vedere, influen]a semnificativ# s-a manifestat \n plan fizic [i mental, cum era [inormal ]in@nd cont de reperele temporale despre care vorbim (de la 14 la 18 ani) .

Fizic, pentru c# am intrat \n 1978 cu 1,54 m \n#l]ime [i 44 kg greutate [i am absolvitcu 1,78m \n#l]ime [i 76 kg greutate, cu un fizic armonios [i o ]inut# care f#cea impresie...tr#s#turi care m-au avantajat ulterior at@t \n rela]iile profesionale c@t [i sociale.

Mental, am dob@ndit un nivel de cuno[tin]e generale foarte solid, care mi-a permiss# fac fa]# majorit#]ii interlocutorilor ulteriori, rom@ni [i str#ini. Nu \n ultimul r@nd, amdevenit mult mai ambi]ios, mai atent la problemele celorlal]i, [i am “probat” haina de“mic comandant” (am fost plutonier de companie la anul III, compania mr. R#du])...cum se numeau grada]ii \n liceu.

Nu [tiu dac# exist# un adev#rat spirit cantemirist, dar ceva exist# pentru c# s-a v#zut\n {coala militar# [i ulterior. Cred c# datorit# sistemului de valori specific vremii, nu amputut realiza a[a ceva, dar sigur exist# o mentalitate [i o atitudine, evident# la fiecare,care s-a format \n acei ani [i se p#streaz# p@n# la final...

Semnifica]ia acesteia [i coeficientul de putere sunt diferen]iate individual \n func]iede cum am perceput sistemul, ce am devenit pe parcursul carierei [i cum ne-au influen]atprefacerile societ#]ii rom@ne[ti din ultimii 30 de ani...

O elit# cantemirist# sau mai bine spus a Liceelor militare exist#, cel pu]in la nivelulsistemului militar... Apreciez c# peste 95% din cei realiza]i (\n sensul ocup#rii unor func]iide r#spundere, cu grade de general) au f#cut parte din r@ndurile celor proveni]i din acestelicee, iar ceilal]i 5% din r@ndul muncitorilor sau al absolven]ilor de licee civile.

544

_nainte de a vorbi despre idealuri a[ dori s# fac c@teva referiri la ceea ce am \nv#]at\n primii ani de liceu. Am \nv#]at \n primul r@nd ce \nseamn# corectitudine, respect [igenerozitate \n rela]iile cu ceilal]i (colegi de clas#, de an, mai mici sau mai mari,subordona]i sau [efi ierarhici...) [i c@t de importante sunt aceste tr#s#turi \n sistemulmilitar [i nu numai...

_n al doilea r@nd, am \nv#]at c# [i “#la micu” sau “mucalitu” este om cu idealurilelui [i trebuie respectat [i ajutat [i nu batjocorit... Am \n]eles semnifica]ia sintagmei “Ce]ie nu \]i place altuia nu-i face”.

De asemenea, am realizat c# \n sistemul militar rela]iile interumane sunt deosebitde importante, scara valoric# este destul de strict#, [i exist# \ntotdeauna o ierarhizare, iarde pozi]ia ocupat# depindeau foarte multe lucruri, puerile pe vremea aceea (permisii ,\nvoiri, excursii cu clasa, etc.), dar care ulterior, la alte coordonate, de fapt creioneaz#cariera fiec#ruia dintre noi. p@n# la pensionare.

Idealurile au venit mai t@rziu, spre anul IV. Astfel, am devenit mult mai ambi]ios [imai motivat… s# ajung comandant, s# am o carier# nu doar un serviciu sau o slujb#, idealcare s-a conturat [i fundamentat \n {coala Militar# [i ulterior, trec@nd prin numeroasefunc]ii [i comenzi, s-a definitivat \n 2006 c@nd am fost numit comandantul Bg. 282 I.Mc. _mplinirea a venit \n 2007 c@nd am fost avansat la gradul de general de brigad#.

F#r# discu]ie cancelaria cantemirist# a fost o cancelarie bogat# \n personalit#]i [icompeten]e profesionale. Pe cine s# compar, pe Giurginc# cu Jebeleanu, pe Ungureanucu Toma sau pe Onos# cu Marinescu, nu merge... nu se poate!

De aceea nu a[ vrea s# nominalizez, eviden]iez sau s# ierarhizez, pentru a nu gre[i,...la clasa mea am avut o \ntreag# elit# a cancelariei (am fost la C, promo]ia 1982), darram@ne a[a cum am spus anterior, o cancelarie de... adev#ra]i dasc#li, \n \ntregul ei,oameni competen]i [i dedica]i. Dumnezeu s#-i odihneasc# pe cei ce s-au dus... [i s# leaduc# b#tr@ne]i lini[tite celor r#ma[i... Cu to]ii au fost [i au r#mas \n elita dasc#lilorno[tri, iar pe vremea aceea era greu s# te men]ii acolo, pentru c# era o meserie respectat#[i c#utat# de cei mai buni \ntre cei buni... Compara]i calit#]ile profesorilor [i ambi]iaelevilor, de atunci, cu situa]ia actual#... parc# este ireal...

Ave]i mare dreptate c@nd spune]i “suflete[te”, dac# ofi]erii instuctori din liceul militarne-au modelat “suflete[te”? Acesta este termenul potrivit. Din punct de vedere al cariereinu se poate vorbi de o interac]iune ridicat#, mul]i dintre ei neav@nd o carier# semnificativ#\n afara Liceului militar. Probabil c# nivelul de interac]iune era sc#zut deoarece cu ofi]eriine \nt@lneam doar la adun#ri, \n care ne f#ceau observa]ii despre \nviorare, sectoare,lipsa la studiu, uneori note mai slabe, etc. [i la... permisii [i \nvoiri. _n alt# ordine de idei,nu cred c# ne g@ndeam la ei c@nd aveam \n vedere subiectul carierei viitoare.

Pentru mine, modelele cu implica]ii majore asupra carierei militare au ap#rut ulterior,\n {coala militar# [i mai t@rziu. Din perioada liceului mi-au pl#cut \n mod deosebitcomandantul de batalion mr. Georgescu, ulterior cpt. Negoi]# [i comandantul liceuluidin ultimii doi ani lt.col. Dragomir. La capitolul sufletesc \mi amintesc cu pl#cere deto]i, cu o men]iune special# pentru mr (pe atunci) Cioac# Catri[, cu care am trecut perioadamai grea pricinuit# de pierderea tat#lui meu.

Cu referire la schimbul de genera]ii, drept s# v# spun, nu sunt \n m#sur# s# facaprecieri deoarece eu \l cunosc doar pe actualul comandant, col. Moraru Constantin,

545

care mi-a fost gradat \n anul I, despre celelalte cadre nu am nici cea mai vag# idee. Iarcol. Moraru a ajuns acolo unde probabil a visat de c@nd era licean, cred c# [tie ce vrea [ice s# cear# cantemiri[tilor actuali.

Dup# cum spuneam am fost la C... o clas# unit#, dovad# c# am organizat dou#revederi numai clasa noastr# (\n 1992 [i 2002). Am organizat una [i cu promo]ia la 25de ani (\n 2007) cu o participare semnificativ# (202 participan]i din aproximativ 320absolven]i). Mul]i oameni realiza]i din punct de vedere profesional, cu func]ii der#spundere \n diferite domenii [i specializ#ri, \n sistemul militar sau \n societatea civil#.La revederea din 2007 am subliniat c# reprezent#m o for]# colectiv# impresionant# [i c#ar fi bine s# relu#m [i s# men]inem leg#tura \ntre noi, \n noile condi]ii...

Am avut colegi de isprav#, fiecare cu bunele [i cu relele lor, dar pe ansamblu amfost un colectiv foarte bun. Pe vremea aceea erau respecta]i [i cunoscu]i cei foarte bunila \nv#]#tur#, per total sau la anumite discipline [i cei foarte buni la sport. Ace[tia dinurm# r#m@neau chiar mai mult \n memoria colectiv# a genera]iilor urm#toare...v@rsta ces#-i faci?!

_ncep cu un aspect critic... Orientarea noastr# spre viitoarea carier#, respectiv spre[colile de ofi]eri, a fost superficial organizat# la momentul respectiv. Spre finalul anuluiIV au fost adu[i s# ne vorbeasc#, despre posibilit#]ile oferite de sistem, un num#r deofi]eri de la Centrele Militare. Ha! – unii dintre ei nici nu lucraser# la trup# mai mult de2-3 ani. Ar fi trebuit adu[i comandan]ii de [coli [i eventual comandan]ii unit#]ilorreprezentative, din fiecare arm# [i specialitate, sau reprezentan]i ai acestora...

Am ales arma tancuri din trei considerente. Am vrut s# fie arm# de comand#, c@tmai aproape de Pite[ti [i s# fie arm# tehnic# (ca mijloc de lupt#). Cea care a \ntrunitcondi]iile a fost bine\n]eles [coala de la Pite[ti, pentru armele tancuri [i auto. Au avut oinfluen]# semnificativ# [i recomand#rile maiorului CIOAC~ Catri[ (comandantul decompanie) [i ale lt. col-lui Ilie DRAGOMIR, comandantul liceului \n acea vreme, careerau tanchi[ti [i rug#mintea mamei de a veni c@t mai aproape de cas#, era 1982 [i \ncepeacriza iar resursele financiare [i materiale erau limitate.

{coala Militar# de la Pite[ti, ea \ns#[i o institu]ie dinamic# [i \n elita structurilor deprofil, a condus la dezvoltarea [i maturizarea ideilor (concep]iei) mele despre carieramilitar#. _ntre cele mai importante “mo[teniri” doresc s# eviden]iez respectul fa]# dearm# [i fa]# de tehnica de lupt#, fa]# de oameni \n general [i fa]# de echipaj \n particular._n al doilea r@nd ce \nseamn# s# lucrezi \n echip# [i s# depinzi de cel#lalt... _n final mi-am dezvoltat un ideal \n realizarea mea profesional#, acela de a deveni comandant. Lanoi exista o piramid# a elitei tanchi[tilor \n for]ele terestre [i chiar \n structurile centrale(comandan]i de regimente, divizii, armate, [efi de M.St M [i chiar mini[tri (Milea), careast#zi din p#cate este pe cale de a se pierde...

_nc# de la \nceput am remarcat calitatea [i competen]a colectivului de comandan]i[i lectori. Am dat de o echip# solid# [i d#ruit# efortului colectiv, ulterior am aflat c#,dintre absolven]i, \n [coal# erau opri]i \ntotdeauna cei din top 5 [i nu mai de jos... Eu, lar@ndul meu, am absolvit ca [ef de promo]ie [i am r#mas \n [coal#, comandant de pluton.

Revenind la colectivul de comandan]i [i lectori doresc s# amintesc c# am luat c@tepu]in de la fiecare, to]i avem bune [i rele – cred c# nimeni nu \ntruchipeaz# perfec]iuneaabsolut#, tocmai pentru c# este greu de atins. De aceea, cred c# \n]elepciunea const# \n a

546

identifica [i \nsu[i (asimila) calit#]ile [i elementele de contur valoroase ale fiec#ruiadintre dasc#lii sau comandan]ii no[tri [i ulterior \n a le transpune ca un de]in#tor dedrept... dar asta numai dac# ...”\]i vin”, ca la haine…

Din punctul meu de vedere, familia reprezint# una dintre cheile fundamentale careasigur# armonia interioar# [i dob@ndirea succesului \n carier# [i \n via]# \n cele dinurm#. De la na[tere, \l consider al doilea eveniment major \n via]a unui om.

Am o familie frumoas# [i m# consider \mplinit din acest punct de vedere. So]ia esteinginer, iar fetele peste un an bat la por]ile afirm#rii, una (5 ani) la [coala general# (clasa\nt@i), iar cealalt# mai mare (17 ani) la cele ale universit#]ilor.

_n decursul timpului, cu toatele m-au ajutat foarte mult, din perspective diferitebine\n]eles. P@n# acum am muncit mai mult pentru mine, am schimbat 5 garnizoane,fata mare 4 [coli iar so]ia 5 servicii, \mpreun# am locuit \n 6 case (de dou# ori cu chirie[i de dou# ori \n spa]iile armatei)... [i au t#cut... inclusiv atunci c@nd nu le convenea. Vaveni vremea s# m# reprofilez [i s# muncesc \n interesul fetelor... M# bucur c# succesulmeu \n carier# le-a f#cut s# fie m@ndre cu so]ul [i t#ticul lor...

Am lucrat [i m-am format \n trei sisteme: comunist (1985-1989), democrat - na]ional(dup# 1990) [i democrat - multina]ional (dup# 1994) [i pot spune c# \n toate am avutexperien]e interesante care au contribuit la atingerea palierului actual...

Evenimente semnificative, care mi-au marcat cariera ar fi:- Absolvirea {colii militare, \n 1985, ca [ef de promo]ie. Pe vremea aceea era greu

dac# nu aveai o sus]inere corespunz#toare, dar iat# c# s-a putut... Am fost foarte fericit...- Evenimentele din 1989 – m-au marcat prin anvergur#, dinamic# [i semnifica]ia

lor...am v#zut [i \nv#]at multe..M-am mutat imediat la trupe, la Regimentul 20 Tancuridin Bucure[ti, de unde am \nceput urcu[ul...

- Admiterea la Academia de _nalte Studii Militare (1991), pas decisiv \n devenireamea ca ofi]er de stat major [i ulterior comandant. Am \n]eles de la Pite[ti, din [coal#, c#f#r# “cuc” nu aveam [anse prea mari de a deveni comandant. Am absolvit-o ca locotenentmajor, … ce frumos…

- Promovarea la Statul Major al For]elor Terestre \n 1994, la Serviciul Opera]ii,unde am “crescut” cu Parteneriatul pentru Pace, interoperabilitatea ([i exerci]iile aferente)[i participarea noastr# \n teatrele de opera]ii din Angola [i fosta Iugoslavie, plus exerci]iilena]ionale din 1997, 1999 [i 2000. Am fost avansat de dou# ori \nainte de termen (maior\n 1997 [i lt.col. \n 2000), ce satisfac]ie mai mare mi-a[ fi dorit ?!

- Promovarea, \n anul 2000, \n func]ia de comandant al Batalionului 341 Infanteriede la Topraisar, care trebuia opera]ionalizat pentru c# fusese nominalizat pentru SEEBRIG.Ohoo..ce vremuri, atunci am prins curaj [i am v#zut c# pot ...

- Promovarea \n anul 2003, ca [ef de stat major la Bg. 282 I. de la Foc[ani (loc]iitordin 2004 [i comandant din 2006) care trebuia opera]ionalizat#, certificat# na]ional [iafirmat# \n 2007 ca structur# NATO. Atunci am luat “taurul de coarne”, mi-a pl#cut, ammuncit pe rupte dar am avut [i satisfac]ii..am fost avansat colonel \n 2005 [i general debrigad# \n 2007.

- Misiunea \n Irak (2008-2009) unde am avut onoarea s# lucrez la v@rf (Direc]iaPlanificare Strategic# a MNF-I) cu armata american#, cu cea irakian# [i cu structurilerom@ne[ti (dou# batalioane) din teatrul de opera]ii. Pe vremea aceea se \ncheia misiunea

547

Coali]iei [i ulterior a noastr# ... oho..ce interesant [i c@te am avut de \nv#]at...Pentru c# opera “Piramida cantemirist#” reprezint# un moment de reflec]ie [i amintire

a[ dori s# subliniez c# unul din marile c@[tiguri ale carierei, \n evolu]ia prezentat# anterior,\l reprezint# [i [ansa de a \nt@lni [i lucra cu oameni remarcabili, la toate palierele, [i \ntoate structurile men]ionate, oameni care ulterior au ajuns \n v@rful piramidei ... am avut[ansa s# cresc pe l@ng# ei. Dac# citi]i statul de \ncadrare al SMFT, de la colonel \n sus,din anii 1996 – 2000, ve]i \n]elege mai bine ce am afirmat anterior.

Am fost [i sunt pasionat de \n]elegerea proceselor geopolitice la nivel global [iregional, de arta militar# \n toate dimensiunile ei [i nu \n ultimul r@nd de actul de comand#\n complexitatea lui. Fiecare dintre aceste domenii mi-au suscitat interesul \n modconstant, dar au fost mai mult sau mai pu]in evidente, \n func]ie de pozi]ia mea \n cadrulsistemului, \n diferitele momente ale carierei mele.

Cred c# finalitatea interesului meu se reg#se[te [i se identific# cu performan]a mea\n aceste domenii, dovedit# [i demonstrat# \n decursul carierei, ca ofi]er de stat major,comandant de unitate sau cursant la diferitele institu]ii militare pe care le-am absolvit.De asemenea, cred c# abord#rile personale din lucr#rile elaborate pe timpul masterului[i \n lucrarea de doctorat demonstreaz# gradul de competen]# pe care l-am atins. Sper caviitorul s# \mi dea dreptate, cel pu]in tot la fel de mult c@t mi-a dat trecutul [i prezentul.

Dup# cum am amintit anterior am absolvit [coala militar# \n 1985, apoi trei cursuridiferite specifice comandan]ilor de plutoane [i companii (\n 1986, 1988 [i 1989) [iAcademia de _nalte Studii Militare \n 1993. Ulterior, am absolvit diferite cursuri decarier# \n 1994 \n Fran]a, 1995 Suedia, 1999 Canada, 2003 SUA culmin@nd cu Colegiulde Ap#rare al NATO (cursul mare, de la ROMA) \n 2006. Dup# cum se poate vedea aexistat o continuitate [i o diversitate \n acela[i timp. Acestea m-au ajutat semnificativ \ncarier# din mai multe puncte de vedere, \n principal al competen]elor pe linie de statmajor [i comand# [i \n plan secundar prin cuno[tin]ele dob\ndite \n cunoa[terea limbilorfrancez# [i englez#, at@t de necesare \n zilele noastre.

Mai t@rziu, \n 2007, am ob]inut Masterul \n Spa]iul Public European la {coalaNa]ional# de Studii Politice [i Administrative Bucure[ti [i \n 2010 am ob]inut titlul dedoctor \n [tiin]e militare la Universitatea Na]ional# de Ap#rare. A fost mai mult o ambi]iepersonal# ap#rut# \n 2005 pe timpul unui exerci]iu \n poligonul CINCU, c@nd am avut odiscu]ie cu c@]iva [efi ierarhici din acea vreme, \n urma c#reia m-am \nscris la ambeleforme de \nv#]#m@nt. Aceste dou# studii, derulate pe perioade mai mari de timp (2 [i 4ani), m-au ajutat s# m# l#muresc eu de ce parte a baricadei sunt,... s#-mi cristalizezopiniile pe temele geopoliticii europene [i transatlantice [i s#-mi fundamentez practicconcep]ia despre modul cum ar trebui modernizat sistemul de instruire \n armata noastr#[i adaptat la noul context geopolitic, \n baza experien]ei personale [i a \nv#]#turilordob@ndite de la al]ii.

Am scris c@teva articole deosebite, pe timpul masterului [i al cercet#rii [tiin]ificedin perioada de preg#tire a examenului de doctorat, apreciate [i publicate \n revistele despecialitate. Am realizat o lucrare de doctorat bun#, cred eu, r#m@ne de v#zut dac# va fi[i folosit# \n structurile de conducere [i \nv#]#m@nt din armata noastr#.

Greu de spus daca armata mai r#m@ne o optiune pentru tinerii care opteaza pentru oprofesie. La ofi]eri st#m \nc# bine, mai dureros este mai jos... Armata, de fapt cariera

548

militar#, nu mai reprezint# o op]iune important# pentru tineretul din ziua de azi, \nspecial pentru cei \nzestra]i fizic [i intelectual. Pe vremea mea era interesant#, reprezenta oop]iune,... acum, concuren]a este mult mai mare at@t pe plan na]ional c@t [i \n contexteuropean. Cei care vor dori s# urmeze aceast# carier# vor intra, cu certitudine, \n sistemprin diferitele filiere institu]ionalizate, iar pentru cei nehot#r@]i sper \ntr-o revenire a salariilorla un nivel care s# recomande cariera militar# ca o op]iune serioas# [i de luat \n seam#.

O alta \ntrebare incitant# pe care si-o pune orice individ con[tient, nu m-a ocolitnici pe mine: spre ce se \ntreapt# omul [i omenirea la acest \nceput de mileniu?

Se poate scrie o lucrare de doctorat pe aceast# tem#... Personal sunt optimist [i\ncrez#tor, de[i travers#m cu to]ii o perioad# critic#...Apartenen]a la NATO [i UE neconfer# un statut comunitar semnificativ, care ne men]ine conecta]i la sistemele socialecele mai performante p@n# la momentul actual [i sunt convins c# ne vom preg#ti pentrua face fa]# amenin]#rilor viitoare \n acest context.

Eu mi-a[ dori s# le “intre \n cap” la europeni c# ne a[teapt# un viitor dificil [i numai\mpreun# putem supravie]ui cu succes. Sunt adeptul Statelor Unite ale Europei cu tot cepresupune aceasta [i cred \n leg#tura transatlantic#. Sper ca popoarele europene s#con[tientizeze aceast# situa]ie [i liderii no[tri s# g#seasc# p@rghiile necesare realiz#riiacestui deziderat. Mai devreme sau mai t@rziu vom ajunge acolo \mpin[i de contextulgeopolitic viitor, dar important este cu c@te sacrificii... Personal, \mi doresc s# fiu s#n#tosal#turi de familia mea [i s# m# bucur de anii care urmeaz#!

_n context comunitar, am remarcat c# suntem la fel de buni sau de r#i ca [i ceilal]ieuropeni, doar c# sunt anumite accente negative, generate \n principal din interior, carene fac mult r#u [i care la momentul actual ne defavorizeaz#. Acestea uneori sunt speculate\n exterior, \n defavoarea noastr# [i de aici... imaginea actual#.

Trebuie s# ne oprim \n a acuza pe al]ii pentru e[ecurile noastre [i s# \nv#]#m s# neidentific#m, cre[tem, p#str#m [i protej#m valorile chiar \n context comunitar [i s#elimin#m c@t mai eficient [i mai rapid neajunsurile. Ideal ar fi s# g@ndim ca americanii,s# muncim ca nem]ii, s# privim via]a ca francezii, s#..., dar nu se poate.

Numai c# istoria a demonstrat c# atunci c@nd vrem - putem [i c# \ntre noi suntcultivate [i valorile enun]ate anterior, numai c# suntem prea ocupa]i cu micile tactici dequeril# \n loc s# ne preocup#m de creionarea [i implementarea strategiilor esen]iale...

La finalul marturisirii mele care a \ncercat s# toarc# firul povestii “O via]# de oma[a cum a fost” mi se propune un subiect de absolut# sinceritate, incompatibil cu retoricade salon: care e crezul fundamental care m# anim# \n aceast# perioad# a vie]ii, f#r# ca s#devin “far” testamentar?

Pentru a p#stra o dimensiune rezonabil# a acestui subiect mi-am propus s# abordeztrei paliere cu c@te trei elemente de con]inut \n fiecare, astfel:

„ Ca s# ai succes \n via]# trebuie:- S# \]i plac# meseria aleas# [i \n acest context trebuie s# [tii ce vrei s# ajungi [i

astfel s# i]i creionezi cariera \nc# de la \nceputul ei;- S# ai o familie armonioas# care s# \]i asigure echilibrul spiritual at@t de necesar;- S# te “bagi” la greu, chiar dac# aceasta presupune [i anumite riscuri, pentru c#

atunci te vezi [i tu de ce e[ti \n stare dar tot atunci te v#d [i [efii care ulterior te potpromova.

549

„ Armata \nc#:- Reprezint# una din institu]iile fundamentale \n statul nostru ([i nu numai) [i este o

onoare [i o mare responsabilitate s# fii parte a ei;- Presupune o carier# [i nu un serviciu;- Asigur# satisfac]ii personale greu de egalat \n alte meserii, ofer# [anse unice,

lucrul cu omul [i cu sistemele de lupt#, participarea \n teatrele de opera]ii....„ Odat# ajuns pe func]ii superioare trebuie:- S# avem \ntotdeauna grij# s# identific#m [i s# elimin#m ce nu a func]ionat bine [i

s# prelu#m ini]iativa implement#rii unor elemente noi, progresiste... Doar reforma are ofinalitate, transformarea [i adaptarea la nou nu se termin# niciodat#;

- S# avem grij# s# identific#m [i s# cre[tem viitorii lideri pe treptele devenirii lor –valoarea, at@ta c@t# este, nu trebuie risipit#;

- S# nu uit#m de unde am plecat [i prin c@te am trecut ca s# ajungem... acolo... [iastfel s# ac]ion#m ca atare.

_nchei, prin a face trei recomand#ri, cantemiri[tilor actuali [i viitori:„ Institu]ia militar# func]ioneaz# ca un sistem de ro]i din]ate, \n care fiecare are

importan]a ei, dar to]i se consider# esen]iali \n cadrul sistemului ... [i uneori sunt... deci,aten]ie la rela]ionarea cu ceilal]i.

„ Sistemul merge [i f#r# tine deci, nu te pune cu el...„ Atunci c@nd ]i se deschid anumite oportunit#]i folose[te-le pentru c# nu se [tie dac#

vei mai fi \ntrebat... [i prin a mul]umi autorilor pentru cinstea de a fi parte a acestei lucr#ri.Am onoarea s# v# salut, pe TO}I !

PROMO}IA 1983

GENERAL DE BRIGAD~ DR. SCARLAT DUMITRU{TACHETA IZB^NZILOR: MUNCA _N ECHIP~

23. Sunt n#scut \ntr-o localitate foarte frumoas#, cu un nume frumos, ”Malu cuFlori”, situat# \ntr-o zon# de trecere de la deal la munte, pe valea D@mbovi]ei, \ntre

550

T@rgovi[te [i C@mpulung-Muscel. P#rin]ii mei toat# via]a au trudit, au muncit p#m@ntulpentru a \ntre]ine cei trei copii (mai am un frate [i o sor#) \n condi]iile \n care, \n aceaperioad#, \n localitate era CAP, iar ei, \mpreun# cu numai alte patru familii, erau particulari.Nu este nevoie s# mai spun c@t de greu le-a fost [i cum le-au luat p#m@nturile, bucat# cubucat#. C@nd le-au dat \napoi, din p#cate era destul de t@rziu, pentru b#tr@ne]ea lor. Cutoate acestea au vrut ca noi, cei trei copii, s# \nv#]#m carte. {i ne-a ajutat Dumnezeu s#r#zbim \n via]#. {i fratele, [i sora noastr#, au c@te dou# facult#]i, sunt la casele lor, au lar@ndul lor copii [i sunt oameni responsabili. Deasemenea, eu consider c# ne-au educatfrumos, ne-au \nv#]at s# fim corec]i [i s# muncim cinstit, astfel, [i-au pus amprenta peviitorul nostru. Decizia de a merge la Liceul Militar mi-a apar]inut. Dup# vizita unuiofi]er de la CMJ D@mbovi]a am fost at@t de pl#cut impresionat \nc@t m-am decis s#urmez cursurile acestui liceu. {i consider c# nu am f#cut r#u deloc.

24.Trebuie s# m#rturisesc faptul c# mi-a fost foarte greu. Eram foarte libertin, iarvia]a cazon# la o v@rst# fraged# nu era u[oar#. _mi amintesc despre plimb#rile meleaproape \n fiecare sear#, \n primele luni, c#tre poarta liceului [i privitul lung al str#ziide dincolo de gard. _ns#, \ncet, \ncet m-am obi[nuit. Sistemul de \nv#]#m@nt eu l-amconsiderat \ntotdeauna unul de excep]ie. De la \nceput l-am perceput ca fiind foartebine orientat spre seriozitate [i responsabilitate. Nu am fost eu \ntotdeauna \n stare s#m# ridic la \n#l]imea cerin]elor [i exigen]elor dasc#lilor. _mi amintesc, mai t@rziu c@ndam avut la r@ndul meu copil c# mi-am dorit pentru el aceia[i profesori pe care i-amavut eu. Am tot respectul [i considera]ia pentru profesorii care m-au \nv#]at carte \nCantemir

25. _ntr-adev#r am avut tendin]a de a renun]a la Lieul militar, la treapt#, \ns# at@tp#rin]ii, c@t [i o parte dintre profesori m-au ajutat s# merg mai departe. Ulterior am\ndr#git aceast# meserie.

26. Datorez aproape totul. Acolo m-am format. Ceea ce a fost ulterior, de acolo [i-a tras seva. A avut un rol hot#r@tor pentru cariera mea militar#.

27. Dup# cum v# spuneam, seriozitatea [i responsabilitatea celor care ne-au condus[i educat, \mpreun# cu anii de acas# au f#cut din noi oamenii de mai t@rziu. Acest spiritcantemirist, [i eu consider, c# ne-a c#l#uzit pa[ii \n timp.

28.Nu [tiu al]ii cum au procedat, \ns# eu am \nv#]at de mic s#-mi stabilesc obiectivede realizat, pas cu pas. Nu-mi amintesc s#-mi fi dorit atunci s# ajung general, consideramc# maior, a[a cum erau comandantul companiei sau batalionului, era suficient. Pe m#sur#ce realizam unul din obiective, m# g@ndeam la urm#torul.

29.M# g@ndesc cu onoare [i mare pl#cere la dasc#lii din liceu. Le sunt recunosc#torpentru faptul c# m-au \nv#]at carte [i m-au educat. Din p#cate mul]umirile mele suntprea s#race pentru a-i r#spl#tii. M# g@ndesc la dirigintele mele, doamnele Floca Maria [iM#rgu]a, doamnele Giurginc# Elena, Toma, Iriciuc, domnii profesori Toma Nicolae,Roseti, Stanciu, pe care la s#rb#tori, \mi face mare pl#cere s# le transmit g@nduri bune.

30. {i comandan]ii au fost de excep]ie. Am avut de \nv#]at de la fiecare c@te ceva.Cu c@t# admira]ie m# uitam la comandantul de batalion, pe atunci mr. {tef#nescu.Schimbul de genera]ii este firesc. Bine este s# nu-i uit#m niciodat# pe cei care au fost\naintea noastr#, s#-i cinstim [i s#-i respect#m cum se cuvine pentru c# noi suntem undesuntem [i datorit# muncii [i abnega]iei domniilor lor.

551

31. Am respect deosebit [i aprecieri pentru to]i colegii. Ar fi nedrept s# amintescnumai de unii dintre ei pentru c# to]i mi-au fost [i-mi sunt foarte dragi [i-mi face marepl#cere s# m# v#d cu ei de c@te ori am ocazia.

32. Sunt infanterist [i m# m@ndresc cu acest lucru. Am dorit s# merg la tancuri, \ns#mi s-a spus c#-s prea \nalt (!) a[a am ales infanteria, pentru a face carier# pe linie decomand#.

33. Am avut [i \n {coala militar# oameni deosebi]i de la care am \nv#]at foartemulte. Pe to]i \i apreciez, de la comandan]ii de pluton, pe atunci Lt. B#lt#]eanu, Cpt.Miu[i, la comandantul de companie Cpt. Bold, comandantul de batalion, Cpt. Voica sau[eful armei, Mr. Stoina.

34. Recunosc faptul c# familia a avut un rol foarte important \n evolu]ia mea.Am fost \n]eles permanent [i sprijinit \ndeaproape. Atunci c@nd am fost plecat deacas#, [i am fost \n multe garnizoane, so]ia a fost cea care a ]inut, cum se spune,casa. Dumnezeu mi-a scos \n cale o so]ie care s#-mi fie al#turi [i ne-a d#ruit o feti]#foarte cuminte [i ascult#toare. A[a, mie mi-a fost foarte u[or, s# m# concentrez pesarcinile de serviciu.

35. Foarte pe scurt, am avansat \n cariera armelor de la comandant de pluton lacomandant de companie, batalion (infanterie, logistic, ulterior tot infanterie, dealtfelcu care am mers \n misiune \n Afganistan), brigad#, iar acum divizie. Am lucrat \ncomandamente de categorie de for]e, opera]ional \ntrunit [i \n Statul Major General,pe diferite func]ii, de opera]ii [i instruc]ie. Avans#rile mele au fost toate \nainte determen [i consider c# acest aspect spune totul despre mine, despre [efii [i colaboratoriide excep]ie pe care i-am avut. Ace[tia m-au apreciat [i m-au ajutat s#-mi fac treaba c@tmai bine.

36. Func]iile mele au fost pe linie de comand# [i \n domeniile opera]ii [i instruc]ie.Aici a[ dori s# eviden]iez faptul c# eu niciodat# nu am avut realiz#ri dec@t \n echip# [i euconsider c# cel mai de pre] bun pe care-l are o structur# sunt oamenii. I-am respectat, m-au respectat [i \mpreun# am avut realiz#ri importante.

37. De-a lungul timpului am absolvit cursurile necesare promov#rii, cel de comandantde companie, Academia de _nalte Studii Militare, Colegiul de stat major, diferite cursuri\n str#in#tate, iar doctoratul a reprezentat cea mai \nalt# form# de preg#tire, p@n# acum.Am participat la diferite simpozioane, colocvii, am scris mai multe articole, iar cartea pecare am scris-o are titlul “Crize si r#spuns la acestea”.

38. Procesul de reform# este unul necesar generat de noile transform#ri. Nu puteamfi \n afara acestuia. Am deasemenea convingerea c# tinerii din ziua de ast#zi au capacitateade a duce pe mai departe ce au f#cut \nainta[ii no[tri.

39. Cred c# ar fi multe de spus. Un aspect este cert, tot cantemirist a[ vrea s# fiu, a[lua-o de la cap#t. Eu consider evolu]ia societ#]ii \n care tr#im una normal#. Dup# operioad# de comunism destul de lung# nu cred c# se \nva]# democra]ia prea repede. Suntmul]i factori care influen]eaz# evolu]ia unei societ#]i. Din punctul meu de vedere numaicei care nu vor, nu v#d transform#rile \n bine, \n ]ara noastr#.

40. Ce ne dorim cu to]ii, lini[te [i pace, s#n#tate, bun#stare, colaborare [i\n]elegere.

41. _ntotdeauna am considerat c# MUNCA ST~RUITOARE _NVINGE TOTUL.

552

GENERAL MAIOR CRISTIAN CIOCS~-}I PO}I ANTICIPA LIMITELE _N TIMP REAL

Sunt unul din mul]ii ofi]eri ai sistemului na]ional de ap#rare, ordine public# [isiguran]# na]ional# care a absolvit Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”. _n “foaia deparcurs” a carierei mele militare de p@n# acum sunt \nscrise urm#toarele:

- Absolvent al liceului – promo]ia 1984;- {coala Militar# de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” – arma infanterie – promo]ia 1987;- Academia de _nalte Studii Militare – promo]ia 1998;- Colegiul de Comand# [i Stat Major, Colegiul Na]ional de Ap#rare, Master;- Studii [i cursuri pe linie de specialitate: “Secret Service” – SUA, “Service de

Protection des Hautes Personnalites” – Fran]a, Israel, “International Law EnforcementAcademy” pentru Europa [i altele;

- Ofi]er “Regimentul 30 Gard#”;- Din ianuarie 1990 [i p@n# \n prezent, ofi]er al Serviciului de Protec]ie [i Paz#.De ce am ales s# sus]in exemen de admitere la Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”?

Sau, mai corect formulat# \ntrebarea, ce m-a determinat s# urmez cariera militar#?Acum c@nd scriu aceste r@nduri \ncerc s#-mi dau un r#spuns la aceast# \ntrebare.

M#rturisesc c# nu m-am g@ndit serios s# r#spund la asemenea \ntreb#ri. Am luat totulca un dat al existen]ei mele. Nu fac parte dintr-o familie cu tradi]ii pe linia cariereimilitare. Neamul meu de munteni aprigi din care m# trag, din zona Drajna, Cera[u,Nuc[oara – Prahova [i-au adus contribu]ia prin jerfele l#sate pe p#m@ntul rom@nilor,at@t de drag nou# tuturor, atunci c@nd ]ara a cerut-o. M-au impresionat aceste momentetr#ite de fiecare, povestite [i transmise genera]iilor viitoare pentru a nu uita. Jocurilecopil#riei se bazau, de regul#, pe arme improvizate de la s#bii [i arcuri la pu[ti [ipistoale. Mai t@rziu, prin 1972, am avut primul contact cu televizorul. M-a fascinatemisiunea “De straj# patriei” transmis# duminica \ntre orele 12.00 [i 13.00. P@n# lav@rsta de 14 ani nu cred c# am sc#pat nici una. Era o tragedie c@nd televizorul pel#mpi “Rubin” se strica.

553

A[a am ajuns s# m# \nscriu la Comisariatul Militar Prahova pentru a sus]ine examende admitere la Liceul militar. P#rin]ii nu mi-au spus nici da, nici nu. Pur [i simplu auspus “Bine….”. Etapa aceasta are o mic# istorie. M-am prezentat la comisariat pentru\nscriere. Acolo, am fost primit de un “tovar#[ c#pitan” care, dup# ce m-a ascultat, mi-af#cut o scurt# prezentare a op]iunilor pe care le aveam. Nu-mi amintesc ce m-a \nc@ntatfoarte mult din expunerea dumnealui, dar cu siguran]# am luat decizia s# sus]in examenla Liceul militar de marin# Constan]a. _nc@ntat, nevoie mare de alegerea f#cut#, amplecat acas# a[tept@nd finalizarea dosarului de candidat. Minunea a ]inut p@n# \n ziuac@nd respectivul ofi]er a venit acas# s# stea de vorb# cu p#rin]ii. Ce a urmat….. S# spunemc# de comun acord am hot#r@t s# sus]in examen de admitere la Dimitrie Cantemir. Numi-a p#rut r#u niciodat#. Cu siguran]# #sta mi-a fost destinul.

Examenul de admitere a fost foarte greu. Eram mul]i candida]i pe un loc. Nu-mi erafric# de probele eliminatorii. Era primul meu examen [i con[tientizam c# poate s#-mi hot#rasc#parcursul vie]ii. }ineam foarte mult s# ajung militar. {i nu orice fel de militar, ci ofi]er. Dac#\n acele momente m# \ntreba cineva ce reprezint# o carier# militar#, cu siguran]# habar n-aveam ce s#-i r#spund. _ncrez#tor \n mine, tem#tor dup# fiecare prob# scris#, \n urma discu]iilorpurtate cu ceilal]i candida]i, c@nd descopereai fisurile propriei tale lucr#ri, am a[teptat finalul.Acest final suna a[a: nu sunt eu cel mai bun, dar de intrat intru. {i am intrat.

Primele zile \n Liceul Militar “Dimitrie Cantemir”, Breaza. Un climat necunoscut,cu reguli foarte stricte. Unele reguli acceptabile, altele de ne\n]eles [i, \n opinia mea deatunci [i de acum inutile. _ns#, totul are un \nceput. _mi amintesc foarte sigur c#, to]i ceicare eram acolo doream s# demonstr#m, s# ne demonstr#m nou# \n primul r@nd c# amf#cut o alegere bun#, c# vom respecta regulile, vom \n]elege disciplina, rigorile vie]ii demilitar etc. etc.. Fie vorba \ntre noi, orice minune ]ine c\t ]ine… Secund# cu secund#,minut cu minut, or# cu or#, zi cu zi, pe m#sur# ce cape]i experien]#, \n]elegi ce se \nt@mpl#\n jurul t#u, \]i faci via]a mai u[oar# [i, m#car o dat# (de fapt de c@te ori po]i) \ncalciregulile. Este specific, \n opinia mea, pentru fiecare cantemirist, pentru fiecare LM-ist,c# doar [i de aceea are farmec perioada liceului prin care ai trecut.

Cele c@teva zile pentru acomodare au trecut repede. Echiparea cu ]inut# militar#,programul de diminea]# [i de sear#, preg#tirea pentru deschiderea anului de \nv#]#m@ntcu celebra deplasare \n forma]ie “cu st@ngul _hiard ” s-au topit ca un bulg#re de z#pad#prim#vara, odat# cu \nceperea cursurilor \n sala de clas#. Or# de or#, zi de zi luamcontact cu profesorii. Toate pove[tile auzite de la colegii mai mari \n pu]inul timp avutla dispozi]ie de la prezentarea la liceu se evaporau la fiecare \nt@lnire, la fiecare or# decurs. Cuvintele sunt prea pu]ine [i nu pot exprima st#rile prin care trece un pu[ti de 14ani, \n fa]a unor “titani” ai culturii, ai cuno[tin]elor din toate domeniile at@t de necesare\n a pune bazele [i a forma un om care a trecut pe la [coal# nu de dragul de a ob]ine odiplom#. _mi este greu s# fac o ierarhie a tuturor profesorilor care mi-au \mp#rt#[it cupasiune din cuno[tin]ele lor. Ar fi necinstit din partea mea s# fac o ierarhie [i, din diversemotive s# omit pe cineva. _mi cer iertare pentru to]i aceeia care nu \i voi aminti aici, darnu pot s# nu-i amintesc pe domnul profesor Ni]#, dirigintele meu \n cei patru ani deliceu, profesorii Jebeleanu [i Preda, col. Butoi (o \nc@ntare la orele de muzic#) [i col.Ungureanu care au p#r#sit aceast# lume, profesorii Onos#, Sp@nu, Ropotic#,Constantinesu, Vasile, Nour [i mul]i al]ii.

554

Cei patru ani din Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” au l#sat amintiri frumoase, dar[i aspecte mai pu]in pl#cute. De exemplu, nu voi \n]elege de ce fiecare promo]ie a liceuluic@nd ajungea \n anul patru trebuia s# se impun# \n fa]a celor din anii mai mici prinatitudini [i comportament care, acum c@nd am ajuns la maturitate nu ne face onoare. M#refer la acele momente c@nd f#ceai pe marele “comandant” [i recurgeai la metode nuprea ortodoxe s# te impui \n fa]a celor mai mici. _mi amintesc, de asemenea, de unincident c@nd, de voie, de nevoie a trebuit s# \mi ar#t abilit#]ile de K-one (practicamjudo de performan]#) pe terenul de sport din spatele pavilionului \nv#]#m@nt. Ca doiveritabili gladiatori \n aren#, cu suporterii aferen]i, eu din anul doi [i colegul meu dinanul patru ne-am ar#tat abilit#]ile de “b#t#u[i”. Deznod#m@ntul a fost unul OK, deoarececei din asisten]#, cu capul pe umeri, ne-au desp#r]it p@n# c@nd nu a fost prea t@rziu. Amr#mas prieteni [i, dup# at@]ia ani c@nd ne \nt@lnim \nt@mpl#tor sau nu, ne aducem amintecu un gust amar de prostia care am f#cut-o. Un alt aspect nepl#cut pentru mine a fost\nvoirea de la sf\r[itul s#pt#m@nii c@nd, prin diverse criterii stabilite la nivelul conduceriiliceului, puteai s# beneficiezi de “nepre]uitul” bilet de voie. Av@nd \n vedere c# nu to]iputeam beneficia de acesta, se recurgea la mijloace “specifice” transmise din genera]ie\n genera]ie care nu ne onoreaz#, dar care este o realitate: s#ritul gardului, falsificareabiletului de voie (o “capodoper#” a cantemiristului “orice este posibil” – ou fiert decojit,pu]in umed, aplicat pe [tampila unui bilet de voie “autentic” [i imprimat# pe un alt biletde voie “virgin” plus semn#tura, bine\n]eles falsificat# – uneori o adev#rat# art#),multiplicarea biletelor cu [tampil# \n alb de c#tre “cancelar” f#r# [tiin]a comandantuluide companie, sau “legendarea” f#cut# \n fa]a ofi]erului de serviciu ” Tovar#[u….[ti]i, auvenit p#rin]ii la poart#… cu trenul…v# rog, dac# se poate…”. {i nu \n ultimul r@nd, “celebrele”[edin]e cu p#rin]ii c@nd, ace[tia aflau ce prostii am mai f#cut, iar noi, \mpricina]ii, doreams# ne facem mici, mici, dac# se poate c@t mai nev#zu]i [i timpul s# treac# foarte, foarterepede ca s# putem sc#pa de “micile gre[eli”, aspectul acesta “nu este tocmai…conformcu realitatea pe care, eu, o prezint…...c@t mai sincer cu putin]#”, “un accident… datorat…nuse va mai repeta” etc..

Pe parcursul anilor de liceu nu am avut niciodat# momente de renun]are. {i asta sedatoreaz# tuturor celor care ne-au \ndrumat pa[ii \n aceast# perioad# c@t [i colegilor._hiard ac# erau reguli stricte, greu de acceptat de un “pu[ti de liceu”, la fel ca to]i liceeniirebeli, cei care ne-au \ndrumat pa[ii \n aceast# perioad# au [tiut s# ne \n]eleag# [i s#g#seasc# modalit#]ile de a ne crea un climat aparte, specific v@rstei noastre. Orele decurs erau o \nc@ntare [i scoteau din noi la iveal# tot ce aveam mai bun, sprijinul acordatla studiu pentru cei mai \nd#r#tnici dintre noi, organizarea activit#]ilor culturale sausportive, dezvoltarea spiritului de echip#, de competi]ie, de bun gospodar, totul, a condusla acceptarea [i formarea noastr# pentru viitorul care l-am ales.

Dup# cei patru ani de liceu, fiecare am [tiut ce drum s# ne alegem. Personal datorezenorm de mult celor care mi-au \ndrumat pa[ii \n aceast# perioad#. Mi-au pus bazeleunei culturi generale s#n#toase, mi-au stimulat nevoia de cunoa[tere [i de perfec]ionare,mi-au deschis c#i de urmat at@t \n mediul militar, c@t [i \n societate, \ntr-un cuv@nt mi-audat posibilitatea s# aleg un drum c@t mai apropiat de ceea ce eram eu. De ce fac acesteaprecieri? Cei care ne-au \ndrumat pa[ii \n liceu, profesori [i ofi]eri, au avut abilitatea s#ne cunoasc# [i s# ne aprecieze pe fiecare \n parte. Cu mult# r#bdare [i tact, am fost

555

stimula]i [i \ndruma]i c#tre domeniile unde abilit#]ile [i performan]ele noastre puteau daroade. C@nd ai un asemenea ajutor \]i vine destul de u[or s# iei o decizie pentru drumulce-l ai de urmat. Este o realitate: parte dintre noi ne preg#team pentru a sus]ine examende admitere la Academia Tehnic# Militar#, medicin# militar# sau facult#]i civile. Accesul\n [colile militare se f#cea \n func]ie de mediile ob]inute, abilit#]i [i calit#]i specificefiec#rei arme. Ca o noutate, sunt prima promo]ie din Liceele militare care a sus]inutexamen de admitere la {coala militar#.

{i \n ace[ti ani de liceu am mai \nv#]at ceva. Spiritul de competi]ie, spiritul decompeti]ie loial#. Am \nv#]at s# cunosc oamenii, s# apreciez valoarea fiec#ruia, a[a cumeste, s# fac echip#, s#-l ajut pe cel de l@ng# mine. Am \nv#]at s# pre]uiesc, mi-am descoperitanumite limite, am \nv#]at ce-i prietenia [i ce \nseamn# s# fii un bun prieten. Am \nv#]ats# nu fiu invidios, s#-mi st#p@nesc [i pe c@t posibil s#-mi elimin frustr#rile, am \nv#]at s#respect. Consider c# toate acestea fac parte din spiritul celui care a trecut printr-unasemenea liceu. Eu am acum [ansa s#-mi _hiard ac#_te g@nduri \ntr-o carte dedicat#celor din Liceul Militar “Dimitrie Cantemir” [i de aceea consider c# exist# un spirit, alnostru, al tuturor celor care am absolvit un liceu militar.

Acest spirit m-a f#cut s# fiu puternic. M-a f#cut s# respect [i s# pre]uiesc.Nu pot trece peste perioada celor patru ani de liceu f#r# s#-mi amintesc de colegii

de promo]ie, sau de to]i cei care mai mult sau mai pu]in timp am \mp#r]it climatul dinCantemir. _mi vin \n minte multe nume [i amintiri. Cu unii dintre ei am p#strat leg#tura[i acum suntem prieteni de familie. Cu al]ii m-am \nt@lnit sporadic sau nu am mai auzitnimic despre ei. Via]a ne-a purtat pe fiecare pe drumul nostru. Nu pot s#-l uit pe IonescuAmilcar, un extraordinar elev eminent, ajuns cercet#tor, an de an premiant [i c@[tig#toral olimpiadelor pe ]ar# la fizic# sau matematic#. Cu prietenul col. Dr#gan Iordan amavut privilegiul de a fi coleg [i \n {coala militar# [i Academia militar#. Col.dr. OpreaIonel (foarte bun fotbalist, era extrem#), medic militar [i un extraordinar manager m#\nt@lnesc frecvent, este adev#rat mai mult pentru rezolvarea unor probleme de serviciu.Bunul prieten }\n] Florin, acum \n rezerv# datorit# problemelor medicale (r#nit \nevenimentele din decembrie 89 la Bra[ov), P#cure]u Anton ajuns ambasador, Col. Iano[iuFlorin v@n#tor de munte, doctorul Niculescu Paul de la Spitalul Floreasca, Bolojan Florin[eful meu de clas# (un elev eminent), col. Go[u un extraordinar baschetbalist [i nunumai, Gl.bg. Tomescu C#t#lin partenerul meu de antrenament la judo, Gl.lt. Zisu C#t#linprahovean de-al meu, col. Laz#r Gabriel – lucr#m \mpreun#, Milik Otto ajuns politician,R#dulescu “R#]oi” – chitaristul, Constantinescu Liviu totdeauna r#zvr#tit (a decedat),Dumitrescu “Molie” \nver[unat cititor de romane, Preda Sorin ofi]er de poli]ie prinBuz#u [i Constantinescu Liviu ofi]er de poli]ie \n Ialomi]a [i mul]i al]ii c#rora le cer s#nu se supere c# nu i-am reamintit aici. V# pre]uiesc [i v# port cu dragoste \n suflet. Suntamintiri frumoase despre oameni care acum las# ceva \n urm# acolo unde \[i desf#[oar#activitatea. {i voi face]i parte din “Piramida Cantemirist#”.

Mai amintesc din aceast# perioad# pe ofi]erii care mi-au c#l#uzit primii pa[i \ncariera militar#. Col. Petre [i Col. Dragomir (ofi]er de tancuri, cu o ]inut# militar# carene-a impresionat, parc# era decupat din albumul de ]inute militare) au fost comandan]iai liceului \n perioada c@nd eu am fost elev. Comandan]ii mei de companie din cei patruani de liceu, pe atunci mr. Lache, cpt. Stan, cpt. Tudoran [i mr. Negoi]# (licen]iat \n

556

drept) care ne-au \ndrumat, ne-au sf#tuit [i c@nd a fost nevoie ne-au strunit, asum@ndu-[i rolul de “p#rin]i spirituali” \n multe cazuri. Col. Nour perceput de c#tre noi elevii “undur”, \n realitae un suflet mare care nu punea la inim# toate micile r#ut#]i pe care lef#ceam din postura de “copii r#sf#]a]i f#r# minte”. Lt. Iliescu, actual general \n rezerv#,\n perioada 1990 – 1996 mi-a fost [ef, Director al S.P.P.. Nu-I pot uita pe regreta]ii col.Butoi [i col. Ungureanu pentru contribu]ia care au adus-o unui t@n#r \n formare, primulpe linie cultural# [i cel de-al doilea \n plan sportiv.

_nscrierea [i examenul de admitere la {coala Militar# de Ofi]eri Activi “NicolaeB#lcescu” a fost urm#torul pas \n cariera mea militar#. Ce m-a determinat s# optezpentru infanterie? Sincer, nu am un r#spuns ferm. Dac# era dup# mine a[ fi dorit s#urmez \n paralel mai multe [coli militare [i s# dob@ndesc cuno[tin]e \n armele artilerie,tancuri [i auto, avia]ie, artilerie [i rachete antiaeriene, marin# [i nu \n ultimul r@ndinfanterie. Pur [i simplu am ales infanteria.

{coala militar# a fost pentru mine un mediu total diferit fa]# de liceul militar. Altregim de cazarm#, mult mai strict, alte cerin]e unde preg#tirea teoretic# [i practic# [i nu\n ultimul r@nd cea fizic# au fost aplicate strict pentru ceea ce urma s# profesez. Anii din{coala militar# au fost inedi]i, au pus bazele unui viitor ofi]er cu cuno[tin]e suficientepentru un comandant de pluton “de arme \ntrunite”. Din [coal# puteam \ncadra func]iide comandant pluton infanterie, v@n#tori de munte, para[uti[ti, mitraliere companie,cercetare, arunc#toare 82 mm, AG 9 sau mitraliere AA MR2 sau MR4, o plaj# destul delarg# \n cadrul unit#]ilor mecanizate din Armata Rom@niei. O precizare, pentru func]iilede comandant pluton altele dec@t infanterie mai urma, dup# terminarea [colii militare uncurs de un – trei luni, func]ie de specialitate. Incitant pentru un viitor ofi]er de infanterie._n {coala militar# luptai pentru note, astfel \nc@t s# te clasezi c@t mai sus \n ierarhie laterminare [i s# po]i s#-]i alegi o garnizoan# c@t mai accesibil# dorin]elor tale. Pe vremeaaceea func]iona lozinca: “Garnizoana ofi]erului este Rom@nia”. Vr@nd – nevr@nd, \nmajoritatea cazurilor aceast# lozinc# a func]ionat. De[i erau criterii bine definite \n ceeace prive[te reparti]ia (media ob]inut# pe parcursul celor trei ani, aptitudini [i abilit#]i,“priorit#]ile [i nevoile armatei”, op]iunile fiec#ruia – trei garnizoane, locurile disponibileetc.) marea majoritate dintre noi am primit reparti]ie “\n a patra garnizoan#”. {i uite a[a,t\n#rul locotenent s-a prezentat \n fa]a comisiei de reparti]ie cu atu-ul de al cincilea \npromo]ie cer@nd garnizoanele Ploie[ti, Bra[ov, Buz#u [i a primit reparti]ie la Regimentul30 Gard# Bucure[ti.

Aceast# etap# a form#rii mele ca militar de carier# o pot descrie \n multe pagini, darnu este subiectul propus. Nu pot trece peste aceast# etap# f#r# a exprima c@teva cuvintedespre comandan]i, profesori [i colegi. Port respectul cuvenit domnului colonel DragomirAurel, comandantul [colii c@nd eu am terminat \n 1987. Pentru c# d@nsul a avut problemecu justi]ia dup# 1990, \n urma evenimentelor din decembrie 1989, ]in s# fac urm#toarelepreciz#ri: nu eu sau alt cet#]ean pot s# judec faptele unui comandant militar \n situa]ii decriz# [i \ntr-un anumit context geo-politic dat. Justi]ia [i apoi istoria \l judec# [i nejudec# pe fiecare. {i ca s# fim sinceri cu adev#rat, \nving#torul te judec#, \n func]ie deinterese. Istoria poate confirma, infirma [i argumenta faptele noastre atunci c@nd noi numai suntem. _ns#, nu pot \ntoarce spatele omului Dragomir care a contribuit cu tot ce aavut mai bun la devenirea mea ca ofi]er. Ne-am re\nt@lnit cu diverse ocazii de-a lungul

557

timpului [i am sim]it \ntotdeauna o vibra]ie care pentru mine transmite de fiecare dat#acela[i mesaj: “Aripile mele s-au fr@nt…....Doream [i puteam mai mult. Sunt m@ndru devoi pentru ceea ce face]i [i sunte]i. Pute]i mai mult.” Nu-l pot uita pe col.rz. MirceaButeanu, comandantul meu de batalion, omul care a crezut \n mine, a investit [i mi-aacordat \ncrederea, onoarea [i privilegiul de a fi \n anul trei plutonierul major al colegilormei de an. {i, de asemenea, nu-i pot uita pe cei care acum \mi vin \n minte care, fiecare\n parte, [i-au adus o contribu]ie la instruirea mea (voi folosi gradul militar de atunci, cusperan]a c# nu voi gre[i): col. Ionescu – [eful de arm#, cpt. Cotru[ Ilie – comandantcompanie, cpt. Paveliuc Mircea – comandant pluton anul \nt@i [i doi, lt.maj. Borcea –comandant pluton \n anul trei, mai t@rziu profesor \n Academia militar#, lt.maj. DinVasile, col.Dinu, cpt. Tomu[, cpt. Popa, col. Fr#toaica, cpt. Purc#rea, lt.col. Corne[an,lt.col. Suciu [i mul]i al]ii. Colegii de clas# [i de an sunt mul]i, ne \nt@lnim pe linieprofesional# sau ca prieteni, ar fi o nedreptate s# nominalizez numai o parte din ei.Trebuie s# fac urm#toarea remarc#: suntem o promo]ie de ofi]eri care, datorit#schimb#rilor survenite la nivelul societ#]ii dup# 1990, parte din noi suntem activi [i nedesf#[ur#m activitatea \n Ministerul Ap#r#rii, Ministerul de Interne, SRI, SPP sau SIE,iar foarte mul]i au trecut \n rezerv#. {i… ar mai fi tot nedrept s# nu-mi aduc aminte deTonu Nicolae, colegul meu de banc# \n cei trei ani de [coal# militar# ([ef sec]ie \n StatulMajor al For]elor Terestre), Gl.Bg. Vasile Roman de la Ia[i, “domn profesor {ache” dela Universitatea Na]ional# de Ap#rare, prietenul [i amicul Dr#gan Iordan, “cum#trul”Lian }\n] (m# m@ndresc c# sunt na[ul superbei Andreea, fiica lui)…... [i uite a[a amcomis nedreptatea.

_nceputul carierei ca ofi]er la Regimentul 30 Gard# a fost prima provocare cu adev#ratdin via]a mea, [i nu cea din urm#. Ofi]eri “ale[i pe spr@ncean#”, specificul activit#]ilorcu totul altul dec@t “mecanizatele” [i “ofi]erul de arme \ntrunite”, tactic#, metodic#,aplica]ii \n teren cu tehnic# de lupt#, comandantul din mine pe un cal alb care va demonstrace poate, trageri de lupt# cu subunitatea, toate acestea s-au [ters din primele minute dup#ce am p#[it pe poarta regimentului [i am luat contact cu realitatea. “Ce caut eu aici?Cum o s# m# descurc?”. {i a fost \nceputul. _ncet, \ncet am \nv#]at s# cunosc realitatea.Nimeni nu avea timp s# se ocupe de tine, s# te “d#d#ceasc#”. Prindeai din zbor, bine, nu“]i-o furai” [i o luai de la cap#t. Aten]ie! Nu ai statut special, cot la cot cu ceilal]i, solda]i[i ofi]eri, exemplul personal, ]ii pasul – bine, nu, -\]i cau]i de lucru. Echipa [i rezultatulconteaz#. _n aceste condi]ii mi-am \nceput meseria de ofi]er. Primele rezultate \n munc#– un dezastru. Ia-o \ncet, vezi unde gre[e[ti, cere ajutor acolo unde nu st#p@ne[ti lucrurile._hiard a am f#cut? Ia-o de la cap#t. Colectivul de acolo [i \n special comandantul deregiment [i [eful de stat major, acum generalii \n rezerv# Gheorghe Cernat [i CorneliuDu]# m-au ajutat s# dep#[esc aceste momente, s# identific c#ile [i modalit#]ile de a m#integra \n complicatul mecanism al misiunilor regimentului: preg#tirea militarilor \n termendin ciclul unu (“cum \i cre[ti, a[a \i ai”), selec]ia acestora pentru misiunile specifice, serviciulde gard# la obiective deosebit de importante, ceremoniale militare, interven]ie la obiective,planul preg#tirii de lupt#, micile/multele \ns#rcin#ri colaterale unei unit#]i militare deasemenea anvergur# (c# doar regimentul era direct subordonat Marelui Stat Major [i, doar“s#reai” gardul din localul M.St.M.-ului \n localul regimentului, mai un control – de treiori pe zi, dac# se poate – instructive pentru cariera mea viitoare, pentru c# nici nu g@ndeai

558

ce tematici pot fi abordate pe timpul acestora, mai un G.A.Z. \n Ghencea, mai un ghi[eftpe la cine [tie ce spectacol omagial sau nu [tiu ce depozite ale partidului etc.).

Toate s-au pus pe f#ga[ normal, lucrurile necunoscute c@t de c@t s-au clarificat [ic@nd credeam c# \ncep s# v#d rezultate pozitive \n munca mea – fatalitate. M-am trezit\n mijlocul evenimentelor din decembrie 89. Ca t@n#r locotenent nu aveam prea multeinforma]ii de ce se \nt@mpl# \n jurul meu, \n societate. Speram ca orice rom@n s# seschimbe ceva, ceva nu bine definit pentru mine, dar ceva \n bine. Cu partidul nu prea amcochetat, m# ]ineam departe, nu eram un “bun samaritean” pentru ei. Aveam o strategiecare a func]ionat: \mi fac treaba, nu dau aiurea din gur#, aprob hot#r@rile B.O.B. [i \n[edin]e nu sunt “Gic# Contra” sau s# fac prostia s#-mi iau nu [tiu ce angajament, nuvreau func]ii pe linia aceasta. Cu cei de la C.I. eram “prieten”, at@t c@t s# nu cad \n sferalor de interes [i totodat# s#-mi ap#r spatele. Am picat \n v@ltoarea evenimentelor ca ceamai pur# fecioar#. _n acele momente g@ndeam c-am a[a: “E r#zboi. Dar cine e du[manul?“Locotinente” acum \]i ar#]i adev#rata valoare. Ai capul pe umeri [i mintea \ntreag# s#nu mori ca un fraier”. Nu doresc s# abordez [i s# dezvolt acest capitol din via]a mea, nupentru c# mi-ar fi ru[ine cu ce am f#cut sau am ceva de ascuns. N-am f#cut nimic \nperioada 17 – 22 decembrie. Am primit alarm# de lupt#, am intrat \n dispozitiv la sediulMinisterului Ap#r#rii Na]ionale din Drumul Taberei, am s#pat tran[ee [i loca[e de tragere,am verificat posturile de santinel# [i patrulele, am sigilat muni]ia [i i-am asigurat paz#\nt#rit#. Am dormit \n f@n [i am num#rat stelele pe un cer senin ca \n poeziile lui Eminescu.Am auzit [i am asculta vuietul mul]imii care venea din centrul Bucure[tiului [i cu\nfrigurare din c@nd \n c@nd, r#p#itul mitralierelor de pe TAB-uri. Am vrut s# m#n\ncdar n-am avut ce. Am privit peste gardul ministerului [uvoaiele de oameni care se deplasauc#tre centrul Bucure[tiului [i strigau ceva sau, p#strau o t#cere de cavou bacovian [i totse scurgeau, se scurgeau spre o ]int# bine definit#. Dup# 22 am f#cut multe. Un lucru decare \mi este ru[ine. Am d#r@mat gardul ministerului dinspre cimitirul Ghencea [i amciuntit probabil multe cruci [i morminte tr#g@nd cu compania \n ni[te “batalioane desecuritate cu blindate” care ne atacau (n-am v#zut pe nimeni [i diminea]a am ra]ionat c#blindatele nu pot ac]iona \n cimitire, sunt obstacole antitanc, doar \nv#]asem \n [coal#).{i foarte multe alte misiuni [i, cel mai important lucru al acelei perioade: nu am mai trasnici un cartu[, nici eu [i nici subordona]ii mei, _hiard ac# \n jurul nostru erau adev#ratescene de r#zboi. Pentru c# nu aveam \n cine [i de ce s# tragem. Acel moment cu cimitirula \nl#turat oarecum frica, panica, nesiguran]a. M-a f#cut s# intuiesc c# sunt \n cele maimulte situa]ii pe cont propriu, nu aveam [efi capabili s# ia decizii coerente (ei la r@ndullor erau \n aceea[i situa]ie). M-a f#cut s# analizez fiecare situa]ie \n parte [i s#-mi st#p@nescpornirile r#zboinice, s# evit punctele fierbin]i unde te prindea valul [i de regul#, nu aveaice c#uta, nu astea \]i erau ordinele [i misiunile de \ndeplinit. Regret moartea tragic# dinperioada 22 – 26 decembrie, \n condi]ii [i circumstan]e care nasc multe _hiar de \ntrebarea colegilor mei ofi]eri, mai[tri militari, subofi]eri [i solda]i. Cinste vou#, eroilor.

Ianuarie 1990 a adus o schimbare major#, un alt curs al carierei mele militare. _nacel vid organiza]ional [i ac]ional, a luat fiin]# Unitatea Special# de Paz# [i Protocolsubordonat# Regimentului 30 Gard# (din 7 mai 1991, prin decret preziden]ial Serviciulde Protec]ie [i Paz#, structur# independent#). F#r# multe explica]ii, de voie de nevoie,am fost mutat \n aceast# structur#. Dac# p@n# atunci mai aveam habar de ce trebuie s#

559

fac, din acel moment am luat totul de la zero. Am crescut odat# cu acest serviciu. Am\nv#]at o nou# meserie. De mare ajutor mi-a fost preg#tirea mea anterioar#. An de an amc#p#tat experien]#, am avut realiz#ri [i tot at@tea ne\mpliniri. Mi-am continuat studiilepe linie militar#. Sunt prima promo]ie de ofi]eri a Academiei de _nalte Studii Militare \n_hiard NATO. Am terminat [ef de promo]ie [i, lipsit de modestie sunt m@ndru de aceast#realizare. _hiard ac# \mi desf#[or activitatea \n cadrul Serviciului de Protec]ie [i Paz#,am fost, sunt [i voi r#m@ne un produs sut# la sut# al Armatei Rom@ne. La \nceput vorbeamde destin. Acesta este destinul meu, c# am vrut sau n-am vrut.

Privind \n urm# la cei 21 de ani din S.P.P. pot povesti de 21 ori 365 de zile dincariera mea. Momente inedite, de acum unele istorie. Am executat ([i mai am de executat)misiunile specifice ale serviciului \n toate col]urile ]#rii [i ale lumii, locuri pe care nici \ncele mai frumoase vise nu am \ndr#znit s# mi le \nchipui. Toate inedite, fiecare cuparticularit#]ile [i provoc#rile ei. Incitant c@nd, \n timp real, unde nu \]i permi]i s# facinici o gre[eal# pentru c# a doua nu mai exist#, nu \]i po]i anticipa limitele. {i atunci c@nde[ti promovat pe func]ii care te oblig# s# iei decizii din ce \n ce mai importante, s#gestionezi la nivel conceptual [i ac]ional sisteme care concur# la buna desf#[urare amisiuni tale, devine [i mai incitant# meseria. Cuno[tin]ele din domeniul militar acumulate,pentru mine capitale pe dou# paliere – strategie, art# operativ#, tactic#, principiile ac]iuniimilitare, informa]ii, analiz# – decizii, preg#tirea ac]iunilor, conducere etc. [i cooperare[i coordonare, precum [i cele de specialitate [i din alte domenii mi-a creat [i \mi creaz#suportul necesar pentru a \ndeplini sarcinile de serviciu.

M# opresc aici. Sunt foarte multe de spus. Poate, c@ndva, \ntr-o \ncercarescriitoriceasc# o s#-mi pun \n ordine g@ndurile [i, de ce nu, o s# transmit mai multe celorcare vor fi interesa]i. _nc# mai am multe de f#cut.

Nu pot \ncheia aceste r@nduri f#r# a spune c@teva cuvinte despre familia mea. F#r#\n]elegere [i sprijin din partea ei nu realizam nimic. Am o familie frumoas#: o so]ieminunat# – Iuliana, doi gemeni, fat# [i b#iat, studen]i, \n 2012 \[i sus]in examenul delicen]#. Daniela-{tefania probabil va fi un viitor diplomat (Universitatea Bucure[ti –Rela]ii Interna]ionale [i Studii Europene) sau cine [tie. Daniel-{tefan (Academia Na]ional#de Informa]ii), cu siguran]# va fi un viitor ofi]er al SPP (a sus]inut examenul de admiterepentru locurile acestei institu]ii). _n pu]inul timp pe care-l am la dispozi]ie datorit# munciioperative pe care o desf#[or zi de zi de at@]ia ani, \ncerc s# fac tot ce \mi st# \n puterepentru a le da c@t mai mult din dragostea [i iubirea mea.

Lampasul de general nu te face mai bun. Este un privilegiu [i o onoare c# l-aidob@ndit. Nu e[ti mai presus de ceilal]i, nu \]i confer# dreptul s# decizi unilateral ce estebine [i ce este r#u \n lume asta, pentru c# tu ai ajuns ce ai ajuns. Te oblig# s# faci de dou#ori mai mult din ceea ce faci pentru a demonstra c#-l meri]i. Lampasul de general \ldob@nde[ti dac# lucrezi \n echip#, \nve]i s# fii lider, \]i respec]i [i apreciezi subordona]ii,\]i asumi responsabilitate, te conectezi permanent la tot ceea ce este nou [i treci curealism peste frustr#ri [i ne\mpliniri. Con[tientizeaz# c# realiz#rile tale sunt [i realiz#rilesubordona]ilor [i, \n mare m#sur# ai sau po]i avea lampasul de general [i datorit# lor. _nspatele unui om puternic \ntotdeauna st# o echip# puternic#. Acesta este crezulmeu pentru to]i aceeia care r@vnesc la lampasul de general.

560

PROMO}IA 1985

GENERAL DE BRIGADA CIOLPONEA ADRIANUN RANGER _NTRE ROM^NI

1. Plaiurile natale nu m-au inspirat foarte tare \n alegerea viitoarei mele cariere. Amcopil#rit \n Capital#, dar nu am fost, cum se spune, un b#iat de cartier. Aveam prieteni,dar energia mi-o consumam f#c@nd sport, aveam deja [ase ani de performan]# la sec]iade floret# a clubului Steaua. M# \nscrisesem chiar la un liceu sportiv, la liceul TudorVladimirescu. La insisten]ele p#rin]ilor mei, m-am g\ndit c# ar putea deveni interesant#o carier# militar#, tocmai prin prisma \nclina]iilor mele c#tre sport. Cu at@t mai mult cu c@t\mi doream s# devin aviator. C@]i dintre noi nu priveau \n copil#rie cerul [i visau s# zboarecu avionul, liber precum p#s#rile cerului!? Cobor@nd cu picioarele pe p#m@nt, vremurilede atunci nu erau deloc u[oare, p#rin]ii tot insistau c# armata [i mai ales calitatea de ofi]er\]i ofer# stabilitate, prestan]# [i succes \n via]# [i iat#-m# la admitere, la Breaza.

2. Nu mi-a fost deloc u[or s# m# obi[nuiesc cu mediul cazon, chiar dac# eramobi[nuit cu greul [i oarecum disciplinat de sport. Nu te mai trezeai diminea]a \n patul t#ude acas#, nu \]i mai preg#tea mama micul dejun… _mi lipseau prietenii din cartier [icolegii de la echipa de floret#. Am str@ns din din]i [i am mers mai departe. Mi-am f#cutrepede prieteni printre noii colegi. Cu programul strict, cu ie[irea la \nviorare, cu seriilede c@teva minute la sp#l#tor, cu statul la coad# la sala cu mese [i c@te [i mai c@te lucruridin acestea impuse, care nu prea ne c#deau bine. Mai ales la v@rsta aceea! Sigur, au fost[i momente pl#cute, dar parc# un pic mai pu]ine, \n raport cu constr@gerile [i situa]iileneprev#zute. {i mai era [i dorul de acas#, de condi]ia de om liber, de a putea s# mergic@nd [i unde vrei, s# faci ce dore[ti… Sigur, eram oarecum feri]i de rele [i de griji, rup]ide lumea exterioar#, dar programul fix, uniforma [i exigen]ele instructorilor militari, nune erau deloc confortabile. La un moment dat a intervenit o anumit# rutin# [i adaptareacu noul colectiv, dar [i crearea unui soi de univers interior, care te autoproteja. Probabilc# toate aceste greut#]i mi-au format \ntr-un fel anume personalitatea [i devenirea, darnu mi-a fost deloc u[or. _ns#, eram t@n#r!

561

3.Trebuie s# recunosc c# Breaza m-a impresiont, \nc# de la \nceput, cu peisajelesale, verdea]a prosp#t# [i aerul s#u curat. Un aer tare, de munte, care \]i umplea pl#m@niidiminea]a la \nviorare, de[i poate ai fi vrut s# mai dormi un pic. La probele sportive, decurs# lung#, sau alerg@nd spre halta din Nistore[ti, s# prindem trenul, aerul tare, rarefiatne devenea chiar du[man, p@n# c#p#tam ceva antrenament… Era frumos la Breaza,indiferent de anotimp. Seara, la apel, erai uimit de fiecare dat# de puzderia de stele. Depe platoul de adunare cerul ]i se p#rea panoramic. Mi-amintesc apoi de excursiile f#cutela munte, pe crestele Bucegilor, de spectacolele sus]inute pe scena s#lii de festivit#]i, detot felul de arti[i ai momentului, de competi]iile sportive \ntre liceele militare [i nu \nultimul r@nd de taberele de var#, cu specific de pilotaj sportiv. Am avut o adolescen]#frumoas#, cu repere bine conturate \n definirea profilului meu profesional [i militar.

4. Nu-i vorba de lucruri nefaste, doar de situa]ii mai pu]in pl#cute [i au fost destule.Mi-aduc aminte de aleea central#, str#juit# de arbu[ti [i de plopi, care ni se p#rea\ntotdeauna mai lung# atunci c\nd plecam \n ora[, \n \nvoiri sau permisii. De[i, se-alungea uneori [i invers, c@nd ne \ntorceam la program, \n rezonan]# cu starea noastr#de spirit. Parc# definea ruperea noastr# de lumea \nconjur#toare pentru \nc# o perioad#nedefinit#. Tot de aleea central# m# leag# [i amintirile cu nepl#cerile sectorului decur#]enie: ani de zile am m#turat frunzele c#zute ale plopilor b#tr@ni, [i nu erau niciodat#pu]ine, sau am dat troienele de z#pad#. {i ce problem# aveam cu ascunsul m#turilor prinbosche]i: dac# nu aveai grij# de m#tura de nuiele, r#m@neai f#r# obiectul muncii [i nu-]imai \ndeplineai misiunea sacr# de a cur#]a aleea pe care veneau diminea]a to]i comandan]ii[i profesorii!

5. De[i nu mi-a fost mereu u[or, dimpotriv#, n-am avut nici o clip# \n care s# m#g@ndesc s# renun] la via]a de cantemirist. O fi [i felul meu de a fi, mereu r#zb#t#tor, saupoate [i neputin]a de a recunoa[te c# m-am \n[elat. Oricum, nu m-am pl@ns niciodat# [idac# ar fi s# o iau de la \nceput, cred c# a[ porni-o pe acela[i drum.

6. Cum spuneam [i mai \nainte, via]a \n Liceul militar, cu bunele [i cu relele sale,m-a format \ntr-un anume fel, m-a c#lit [i preg#tit pentru etapele ulterioare ale realiz#riimele \n plan profesional [i uman. Am devenit mai sociabil [i mai comunicativ, mai u[oradaptabil la condi]ion#rile de orice fel. Abia c@nd am ajuns la {coala militar# de laSibiu, la infanterie, am realizat prin compara]ie c# liceul de la Breaza a fost ca un pensionde domni[oare, cum spuneam noi, dac# ar fi s# m# refer doar la regimul cazon. Sigur, numai eram adolescent, dar [i rela]iile interumane [i condi]iile de trai erau cu totul altele, [ichiar nu se puteau compara, toate \n favoarea Cantemirului. M#r[#luind spre poligoane,contoriz@nd sute de kilometri de mers pe jos, cu salturi \nainte sau cu masca pe figur#,deja deveneam nostalgici dup# via]a dulce de la Breaza, care ni se p#rea idilic#.

7. Cred c# exist# cu adev#rat acest spirit cantemirist. L-am resim]it pe deplin [i ]inenu numai de apartenen]a la un anumit grup, dar [i de spiritul de a izb@ndi, de a fi mereu\n competi]ie, printre cei mai buni. De altfel, de c@te ori m# re\nt@lnesc cu fo[tii meicolegi de la Breaza \mp#rt#[im cu to]ii nu numai amintiri din anii adolescen]ei, ci [im@ndria c# apar]inem cumva acelea[i caste, poate chiar unei elite. Indiferent de gradulsau de func]ia pe care o de]ine la un moment dat \n armat# sau, de ce nu, \n via]a civil#,pentru c# avem [i foarte mul]i fo[ti colegi care au plecat din sistem [i s-au realizat foartefrumos \n diverse alte domenii de activitate, cum spuneam nu conteaz# cine este sau

562

cum a ajuns \n acel loc, dac# a f#cut liceul militar la Breaza, deja [tiu de unde s#-l iau,este cumva de-al meu!

8. Firea mea r#zb#t#toare [i dragostea pentru zbor au constituit elementul motiva-]ional primordial. Apoi, visul de a deveni ofi]er, mai ales dup# [apte ani de \ncerc#ri [ipriva]iuni, s-a transformat \ntr-o competi]ie continu# cu mine \nsumi, de autoperfec]ionare[i dep#[ire a propiilor limite. Spiritul competitiv indus de la o v\rst# fraged# [i sus]inut\n adolescen]# de o munc# asidu#, poate duce la performan]e.

9. _ntotdeauna \mi amitesc cu drag de dasc#lii mei. Chiar dac# ne inspirau uneori team#,prin cerin]ele [i exigen]ele lor, unii erau mai bl@nzi [i mai permisivi, al]ii erau mai severi.Erau cu to]ii bine inten]iona]i. {i-acum mai visez uneori c# sunt scos la lec]ie, la tabl#, sau c#m# aflu \n fa]a h#rtiei albe, la tez# sau la vreo lucrare de control! N-a[ vrea s# omit pe cineva,dar a[ spune c# am deprins spiritul analitic, logica [i disciplina \n g@ndire de la domnulprofesor de matematic# Had@rc#; pasiunea de a citi [i de a \n]elege printre r@nduri, dragosteapentru c#r]i, de la doamna profesoar# Elena Giurginc#; observarea mediului \nconjur#tor [inevoia de a explica fenomenele [i de a realiza puntea dintre cauz# [i efect, de la domnulprofesor de fizic# Dorin Ni]#; pasiunea pentru limbile str#ine, mai precis pentru limba englez#de la doamna Fr@ncu; aten]ia pentru detalii [i rezisten]a la stres, de la domnul profesor Onose;dragostea pentru c#l#torie, de la profesorul Sp@nu, iar pentru sport [i mi[care \n aer liber, dela domnul profesor Mugurel; [i lista poate continua, pentru c# to]i profesorii au avut o influen]#asupra noastr#, indiferent dac# am con[tientizat-o sau nu.

10. La fel de mare pl#cere \mi face s# \mi aduc aminte [i de comandan]ii [i instructoriimilitari pe care i-am avut la Breaza. {i felul dumnealor de a fi [i de a se comporta cu noi,pe atunci ni[te adolescen]i, se reflect# \n personalitatea noastr#. _nc# din prima zi \nCantemir m-au impresionat cu felul \n care \[i purtau uniforma, cu modul de adresare,\ntotdeauna politicos. Era prima dat# c@nd eram respecta]i, c@nd ni se vorbea cu dumnea-voastr#! Maiorul Ioan Filip, comandantul nostru de companie, impunea prin ]inut#, aveao prestan]# anume! Cred c# de la fiecare \n parte am luat c@te ceva, au constituit modelepentru noi, mai ales c# ne doream cu to]ii s# ajungem ca ei, ofi]eri. De altfel, se [i spune[i este perfect adev#rat c# primul comandant nu se uit# niciodat#!

11. Am fost [i am r#mas un tip prietenos, am p#strat pe c@t s-a putut leg#tura cufo[tii mei colegi de liceu. In vacan]e [i mai apoi \n concedii, aveam obiceiul s# nere\nt@lnim noi, bucure[tenii din clas#, \n Parcul Ci[migiu. Ne-am re\nt@lnit apoi [i larevederile de zece [i de dou#zeci de ani de la absolvire, ne-am re\mprietenit cu familiileextinse, ne-am vizitat, am petrecut clipe frumoase \mpreun#. Am mul]i prietenicantemiri[ti, dar dac# ar fi s# pomenesc doar pe c@]iva dintre ei [i ce m-a impresionat lafelul lor de a fi, mi-a[ aminti de Ducu Oprea, la care \ntotdeauna am apreciat agerimeamin]ii, luciditatea [i claritatea \n g@ndire, at@t \n abordarea [tiin]elor exacte c@t [i \nrezolvarea problemelor de zi cu zi. De altfel, Ducu a urmat facultatea de fizic#, [i maiapoi [i-a f#cut firma sa de succes \n domeniul calculatoarelor. Nu-i uit nici pe NicolaeDespa, George Lichi [i Gheorghe Romeo, partenerii mei de pe terenul de sport. Eraufoarte buni atle]i dar [i la carte, urm#reau \n egal# m#sur# performan]a sportiv# dar [i pecea [colar#. Mi se p#rea uneori c# reu[eau imposibilul...

{i nu \n ultimul r@nd pe Alexandru Leaua, un exemplu de urmat \n arta utiliz#rii cuvintelor,perseverent, tenace [i diplomat, tr#s#turi nu prea des \nt@lnite la o v@rst# de liceu.

563

12. Am ales arma infanterie pentru c# i se zicea regina armelor! Cu rani]a \n spinare,la instruc]ie [i la mar[urile interminabile spre Poplaca, aveam s# \n]eleg ulterior c# nu-iprea u[or s# devii un militar antrenat! Abia c@nd am reu[it s# m# brevetez ca para[utistmilitar [i sportiv, combina]ia celor dou# elemente s-a dovedit a fi o carte c@[tig#toare,care mi-a oferit toate atuurile necesare \n viitoarea mea carier#.

13. De departe, cea mai influent# persoan# din {coala miliar# a fost comandantulmeu de companie, locotenentul {tefan Tudosie. Era un tip stra[nic, recunoscut pentruduritatea [i intransigen]a sa, dar \n egal# m#sur# [i pentrui spiritul s#u justi]iar. Cu domnia-sa nu puteai s# o scalzi sau s# o dai la \ntors, dar era \ntotdeauna corect.

14. Familia mi-a fost \ntotdeauna al#turi. Am schimbat mai multe garnizoane, amlucrat [i \n str#in#tate. So]ia mea a \n]eles sacrificiile pe care le f#ceam pentru o carier#[i un statut social mai bun [i cu dragoste, compasiune, r#bdare [i \n]elepciune mi-ar#mas mereu aproape. Mi-a d#ruit doi copii s#n#to[i [i frumo[i. Avem o familie reu[it#ce constituie reazemul meu, locul unde m# reg#sesc [i m# adun.

15. Este greu s# rezumi \n c@teva cuvinte, o carier# \ntreag#. Am \nceput ca ofi]erde infanterie, au urmat apoi brevet#rile \n fiecare specialitate militar# \n parte. Am fostcerceta[, para[utist, scafandru, alpinist. Am urmat apoi cursurile de Ranger peste ocean,\n SUA, o alt# lume, diferit#, alte mentalit#]i, un alt stil de via]#. Au urmat misiuni \nAfganistan [i Kosovo, chiar [i \n Africa. Ar fi foarte multe lucruri interesante [i impresio-nante de povestit. Toate acestea au fost momente de reflec]ie [i medita]ie, pres#rate cumulte momente pl#cute, de \mplinire [i satisfac]ie care fac parte din via]a fiec#rui militarconstruit# \ns# pe o funda]ie solid# – anii petrecu]i pe b#ncile Cantemirului.

16. Constructia, formarea, operationalizarea, dezvoltarea pe r@nd a batalionului,regimentului si brigazii de operatii speciale constituie cel mai insemnat si vizibil proiectprofesional, care se afl# \n plin# derulare.

17. Am \nceput prin traducerea unor regulamente militare ale US Army (ManualulAghiotantului;Ranger Handbook;Manualul CSAR;am continuat cu o lucrare de licenta laUniversitate Na]ional# de Ap#rare - Managementul Operatiilor Speciale 2004; ulterior amparticipat la elaborarea c@torva manuale, doctrine in domeniul operatiilor speciale. Am urmatcursurile unui Masterat \n operatii speciale absolvit in SUA NPS Monterey in 2007, unde amelaborat o lucrare impreuna cu loconenet-colonelul Cristian Iancu ce trateaza principiileluptei contrainsurgente aplicate la realitatile conflictului din Irak- Alternative war strategyfor Iraq, constituie doar c@teva repere importante \n formarea mea socio-profesional#.

18. Educa]ia [i \nv#]#m@ntul s-au modernizat, conditiile de trai [i de evolu]ie \ncarier# s-au \mbun#ta]it, op]iunile fiecarui t@n#r sunt diverse \n alegerea traseului \ncarier#, tehnica de calcul [i mass-media contribuie la dezvolatea socio-profesional# aelevilor de ast#zi.

19. Cred c# avem [i \n continuare nevoie de o armat# modern#, robust#, flexibil# [iusor adaptabil# fa]# de noile tipuri de amenin]#ri, asimetrice cum mai sunt denumite.Poate tocmai [i de aceea cantemiri[tii au o tradi]ie de dus mai departe [i un obiectiv \nviitor. Educa]ia primit# \n liceu ajut# la formarea unui spirit analitic [i discern#m@ntra]ional, atribute ce contribuie la predarea [tafetei c#tre genera]ia de m@ine.

20-21. Pregatirea polivalent#, temeinic# de la o v@rst# fraged# asiguradezvoltarea viitoare a unui caracter tare. UN PROFESOR imi spunea odat# c#:

564

toat# via]a citi]i si alerga]i - citi]i ca s# aveti mintea alert# [i alerga]i ca s# ave]i ostare fizic# pe m#sur#!

CURRICULUM VITAEINFORMA}II PERSONALENume: CIOLPONEA CONSTANTIN ADRIANAdresa: Str. Teiului, Nr.737/7a, SANTANA, MURE{Telefon/FaxE-mail: cicady87@ yahoo.comNa]ionalitate: Rom@n#Data na[terii: 22 iunie 1967.EXPERIEN}~ PROFESIONAL~• Perioada: 25 Octombrie 2011 - prezent• Numele [i adresa angajatorului: Brigada 6 Opera]ii Speciale, Strada Cet#]ii, Nr.

43, T@rgu-Mure[, jude] Mure[, Rom@nia• Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii Speciale• Func]ia ocupat#: Comandant• Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, coordonarea, monitorizarea

[i evaluarea activit#]ilor/sarcinilor specifice personalului Brig#zii 6 Opera]ii Speciale petimp de pace, criz# sau r#zboi.

• Perioada: 01 August 2009 – 2011• Numele [i adresa angajatorului: Brigada 6 Opera]ii Speciale, Strada Cet#]ii, Nr.

43, T@rgu-Mure[, Jude] Mure[, Romania.• Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii Speciale• Func]ia ocupat#: Comandant• Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, coordonarea, monitorizarea

[i evaluarea activit#]ilor/sarcinilor specifice personalului Regimentului 1 Opera]ii Specialepe timp de pace, criz# sau r#zboi.

• Perioada: 01 Aprilie 2008 - 01 August 2009• Numele [i adresa angajatorului: Batalionul 1 Opera]ii Speciale, Str. Nicolae

Balcescu, Nr. 23, T@rgu-Mure[, Jude] Mure[, Romania.• Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii Speciale• Func]ia ocupat#: Comandant• Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, coordonarea, monitorizarea

[i evaluarea activit#]ilor/sarcinilor specifice personalului Batalionului 1 Opera]ii Specialepe timp de pace, criz# sau r#zboi.

• Perioada: 01 Iunie 2005 - 01 Aprilie 2008• Numele [i adresa angajatorului: Componenta de Opera]ii Speciale, Str. Izvor, Nr

13-15, Bucre[ti.• Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii, Exerci]ii [i Instruc]ie• Func]ia ocupat#: Ofi]er de Stat Major / Opera]ii Speciale• Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, organizarea [i coordonarea

opera]iilor, instruc]iei [i exerci]iilor For]elor pentru Opera]ii Speciale Rom@ne, cu

565

structurile similare din cadrul NATO / UE.• Perioada: 1990 - Iunie 2005• Numele [i adresa angajatorului: Batalionul 313 Cercetare, Str. Antiaeriana, Nr.1,

Bucure[ti• Tipul activit#]ii sau sectorul de activitate: Opera]ii Speciale• Func]ia ocupat#: Comandant, Loc]iitor [i alte func]ii de comand#• Principalele activit#]i [i responsabilit#]i: Planificarea, organizarea [i management-

ul subunit#]ilor de cercetareEDUCA}IE {I FORMARE• Perioada: 01 Octombrie 2002 - 15 August 2004• Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: Universitatea Na]ional# de Ap#rare ,,Carol

I”, Str. Panduri, Nr. 68-72, Bucure[ti.• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: {tiin]e Militare, Informa]ii• Calificarea / diploma ob]inut#: Licen]iat• Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala-• P erioada: 2006 - 24 Iunie 2007• Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: {coala Postuniversitar# Naval#, Monterey

California• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Studii de ap#rare, SOLIC,

Contrainsurgen]#• Calificarea / diploma ob]inut#: Master• Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala• Perioada: Aprilie - Iunie 2010• Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: Centrul George Marshall, Garmisch,

Germania• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Studii strategice avansate• Calificarea / diploma ob]inut#: Certificat de absolvire• Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala• Perioada: 2005 - 2007• Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: {coala Na]ional# de Studii Politice [i

Administrative, Facultatea de Administra]ie Public#, Str. Povernei, Nr. 6, Bucure[ti.• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Rela]ii publice [i comunicare• Calificarea / diploma ob]inut#: Licen]iat• Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala• Perioada: 1991 - Martie 2000• Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: Academia de _nalte Studii Militare, Centrul

Regional de Formare PfP, Centrul de Instruire Montan#, Centrul de Preg#tire pentruScafandrii, Centrul de Preg#tire pentru Geniu, Ranger School - SUA

• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Curs de Stat Major nivelBrigad#; alte cursuri [i calific#ri

• Calificarea / diploma ob]inut#: Certificat de absolvire• Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionala• Perioada: 1985 to 1988• Numele [i tipul institu]iei de \nv#]#m@nt: Institutul Militar de Infanterie [i CBRN

566

“Nicolae B#lcescu” Sibiu, Jude] Sibiu.• Discipline principale studiate / competen]e dob@ndite: Management social/ ofi]er• Calificarea / diploma ob]inut#: Diplom# de absolvire• Nivelul in clasificarea na]ionala sau interna]ionalaMisiuni/Exerci]ii2000-2001: Ofi]er de Stat Major, MONUC- DR Congo/Zambia.2008: Ofi]er de Stat Major - Bagram Afganisthan2009: Ofi]er de Stat Major - KosovoExerci]ii interna]ionalePeaceful Bridge-Turcia; Bovinea-Belgia; Lyman Teacher-

Rom@nia; Jackal Stone-Croa]ia, [email protected] {I COMPETEN}E PERSONALELIMBA MATERNA: Rom@naALTE LIMBI: Engleza• Citit 3• Scris 3• Vorbit 3• Ascultat 3COMPETENTE {I ABILIT~}I SOCIALE: Spirit de echip#; rezultate

deosebite \n cadrul Batalionului 313 Cercetare, Regimentul 1 Opera]ii Speciale,Batalionul 1 Opera]ii Speciale, [i \n timpul cursurilor la Universitatea Na]ional#de Ap#rare ,,Carol I”.

COMPETEN}E {I APTITUDINI ORGANIZATORICE: Spirit managerial,spirit de echip#, altruism

COMPETEN}E {I APTITUDINI TEHNICE: Gestionarea activit#]ilor debirou, operare calculator Microsoft Office, Internet, E-mail etc.

ALTE COMPETEN}E {I APTITUDINI: Titlul de specialist de clas#: opera]iispecial (clasa I); para[utist (clasa I); cercetare (clasa I); infanterie (clasa I); scafandrude lupt# (clasa III). Calificat para[ut# arip#

Distinc]ii militare:- Alabama Commendation Medal- US Army Commendation Medal, 2002;- Insigna participant la misiuni interna]ionale, Ministerul Ap#r#rii Na]ionale,

BUCURE{TI, 2008.- Rifle/Pistol US Navy Expert Badge- US Airborne qualified

567

GENERAL DR. N~STASE TOADER – PROMO}IA 1957 “FACE}I CA VIA}A S~ NU SE M~SOARE _N NUM~RUL DE RESPIRA}II

PE CARE LE AVE}I, CI _N NUM~RUL DE EVENIMENTE TR~ITECU INTENSITATE, CARE V~ TAIE RESPIRA}IA”

M-am n#scut pe meleagurile Bucovinei la data de 28.03.1941, \n comuna Boroaia,jude]ul Suceava [i mi-am petrecut copil#ria \ntr-o familie de la ]ar#, p#rin]ii mei av@ndo situa]ie material# [i un statut social modeste. Eram mezinul familiei, iar fra]ii [i surorilemele n-au avut posibilitatea s#-[i continue studiile gimnaziale, \n pofida insisten]ei\nv#]#torilor lor, bazate pe capacit#]ile lor intelectuale dovedite ca elevi \n [coala primar#.

Ca elev \n [coala primar#, am dovedit la r@ndu-mi, c# dispun de acele resurseintelectuale care s#-mi permit# continurea \ntr-o form# sau alta a studiilor gimnaziale [ia celor ce urmau s# vin# dup# acestea.

Mama, care m-a iubit [i pe care am iubit-o la r@ndul meu foarte mult, a insistat pel@ng# tata, care dorea s# m# p#streze “pe l@ng# cas#”, s# merg la [coal# mai departe. Eaa fost sprijinit# nemijlocit \n acest demers de \nv#]#toarea mea din cursul primar [i dealt# familie de \nv#]#tori, care ne era vecin#.

Tr#iam \ntr-o zon# bogat# \n tradi]ii culturale [i artistice autentice dovedite de secole,\n care s-au n#scut [i format mari oameni de cultur# [i art# rom@neasc#, recunoscu]i \n]ar# [i peste hotare.

_n acest context, mama, care era o fiin]# foarte religioas# [i care mi-a format [iconsolidat credin]a ad@nc# \n Dumnezeu, a c#utat cu perseveren]# s#-mi insufle de miccopil dorin]a ei fierbinte de a ajunge preot. A[a se face c#, la fel ca \n povestirile lui IonCreang#, ea m# lua de m#n# [i, ori de c@te ori era posibil, m# ducea la frumoasa M#n#stirea Neam]ului, unde func]iona Seminarul Teologic, cu program de \nv#]#m@nt \ncep@ndcu ciclul gimnazial. _n anul 1952 \ns#, dup# absolvirea ciclului primar, c@nd eram preg#tits# intru la Seminarul Teologic de la M#n#stirea Neam]ului, aceast# institu]ie de \nv#]#m@ntnu mai primea cade]i dec@t dup# absolvirea ciclului gimnazial. Prin urmare am revenit\n comuna mea natal# [i am urmat cursurile gimnaziale.

568

Pe parcursul cursurilor gimnaziale \ns# op]iunea mea privind continuarea studiilors-a schimbat. Unul din profesorii mei, tat#l generalului - cu 4 stele (r) Mocanu Mircea,absolvent la r@ndu-i a unui liceu militar din perioada precomunist#, a fost prima sc@nteiecare m-a determinat s# optez pentru o carier# militar#. Ea a fost \nt#rit# de excelen]ii meiprofesori de limba [i literatura rom@n# [i de matematic# - familia Balaban Ion [i Valeria,c#rora le datorez foarte mult \n formarea [i devenirea mea ca om responsabil \n societate[i pentru care am o nem#rginit# recuno[tin]#.

_n aceea[i perioad# \mi f#cusem prieten un elev cu un an mai mare, CorduneanuNicolaie, care dup# absolvirea gimnaziului a fost primul elev din comuna mea natal#care a urmat cursurile Liceului militar Dimitrie Cantemir. Am purtat coresponden]# cuacesta, m# \nt@lneam cu el \n vacan]# [i dup# toate cele povestite, am optat definitivpentru cariera militar#. Prietenul meu din copil#rie, avea s# ajung# general de brigad# -cu o stea, cu responsabilit#]i importante \n conducerea armatei rom@ne.

De altfel, comuna \n care m-am n#scut are tradi]ii militare, mul]i din fii acesteia auajuns militari de carier#, parte din ei av@nd grade de general.

Termin@nd gimnaziul ca [ef de promo]ie [i beneficiind de sprijinul profesorilormei, am reu[it s#-i conving pe p#rin]i c# \n contextul socio-politic dat, op]iunea aleas#era cea mai bun# pentru viitorul meu socio-profesional.

_n anul 1955 veneam \n liceul militar din mediul rural, unde eram obi[nuit cu munca,inclusiv cu cea fizic#, at@t c@t i se putea cere unui copil mezin al familiei, fiind totu[iprotejat de p#rin]i, \ntruc@t aveam pe fra]ii mei mai mari care m# ajutau [i preluau sarcinilemai dificile.

Fusesem educat s# fiu ascult#tor [i s# fac bine tot ceea ce mi se cere. La plecare laliceu mama m-a sf#tuit “s# \nve]i bine, s# fii cuminte [i s# nu m# faci de ru[ine!” (sereferea desigur la numeroasele n#zb@tii pe care le f#ceam [i pentru care \mi primeamcuvenitele [i asprele pedepse din partea tatei). Sunt cuvintele care m-au c#l#uzit tottimpul pe parcursul liceului militar [i ele s-au dovedit a da roade.

Pova]a dat# de mama venea din mentalitatea bucovinenilor, format# probabil dinvremea Imperiului austro-ungar, locuitorii acestei zone fiind [i ast#zi oameni harnici,one[ti, cinsti]i, care nu r@vnesc la bunul altuia [i care au con[tiin]a lucrului bine f#cut.

A[a \nc@t impactul cu mediul militar nu a fost prea dur; \mi pl#cea [i totodat# eramm@ndru c# eram cantemirist [i prin urmare suportam cu o anumit# incon[tien]# restric]iileimpuse de acest mediu.

Problemele mele la acea vreme erau cele de integrare \n colectivul clasei, fiind maiales legate de faptul c# eram din fire un tip timid [i aveam pe deasupra colegi veni]i dinmediul urban, cu un nivel material [i de cultur# mai ridicat. Aceast# situa]ie \mi crea unanume handicap, ceea ce m# determina s# fiu mai rezervat, dar \n acela[i timp s# am [ivoin]a de a-mi face prieteni printre ace[tia, \ncerc@nd s# \nv#] de la ei multe lucruri pecare nu le [tiam [i \n felul acesta s#-mi rezolv problemele de socializare.

C@t prive[te sistemul didactic, acomodarea a fost destul de u[oar# [i aceasta sedatora faptului c# la disciplinele de baz#, gra]ie profesorilor mei din ciclul gimnazial,cuno[tin]ele cu care veneam \n liceu erau destul de solide.

_mi amintesc cu pl#cere dou# evenimente petrecute \n primul trimestru al clasei aVIII-a:

569

1. La cea de a doua or# de limba englez# am fost singurul din clas# care am reu[it s#pronun] corect literele alfabetului englez, situa]ie care mi-a atras simpatia profesoruluide limba englez#, Trifu Sever [i mirarea amestecat# cu simpatia colegilor mei. Cur@nddup# aceea, c@nd deveneam [eful clasei, eram m@ndru de raportul \n limba englez# pecrea i-l d#deam profesorului Trifu Sever; profesorul m-a dat atunci pe m@na unui elevdin clasa a X-a, pentru a \nv#]a mai mult dec@t se preda la ore.

_i port o ad@nc# recon[tin]# profesorului Trifu Sever, pentru c# el a fost acela ce apus bazele cunoa[terii limbii engleze, at@t de necesare pentru devenirea [i activitateamea profesional# de mai t@rziu.

2. Prima tez# la limba [i literatura rom@n# a primit din partea profesorului BuhaiPetre nota maxim# pentru compunere [i aspectul ortografic [i caligrafic deosebite.

Profesorul Buhai Petre mi-a cerut atunci s# transmit profesorului meu de limbarom@n# din ciclul gimnazial, Balaban Ion, felicit#ri pentru modul \n care [i-a formatelevii la aceast# disciplin#; am f#cut acest lucru \n prima mea vacan]# de iarn#.

Am avut un diriginte de excep]ie, profesorul de matematic# B#ghin# Vasile, care,de[i venit proasp#t de pe b#ncile facult#]ii, a [tiut cu dib#cie didactic# [i totodat# cutenacitate s# men]in# clasa din care f#ceam parte \n fruntea clasamentului competi]ieiintra[colare pe \ntreaga perioad# a liceului. Poate tocmai c# era t@n#r, era liantul care nelega pe noi adolescen]ii, cu dorin]ele noastre de a fi elevi frunta[i pe liceu, de dirigintele,care fiind \n primii ani de afirmare la catedr#, dorea la r@ndu-i o pozi]ie frunta[#.

Tinere]ea sa era un avantaj pentru noi pentru c# \n]elegea, mai bine poate dec@t undiriginte experimentat [i scrupulos, toate problemele noastre [i mai bune [i mai rele,\ncerc@nd s# ia acele m#suri care s# men]in# coeziunea colectivului [i pozi]ia de clas#frunta[# pe liceu.

Profesorul B#ghin# Vasile, intuind probabil c# viitorii ofi]eri aveau nevoie detemeinice cuno[tin]e de matematic# [i fizic#, \n contextul cre[terii tehnicit#]iispecialit#]ilor militare, a instituit regula potrivit c#reia niciun elev nu putea ob]ine media10 la matematic# la finele unui trimestru, dac# \n fiecare num#r al Gazetei Matematic#[i Fizic# nu era eviden]iat cu cel pu]in 20 de probleme corect rezolvate.

Acest lucru a condus la c@[tigarea de c#tre unii dintre noi a Olimpiadei de matematic#- faza pe liceu [i , prin urmare la participarea la faza regional#, unde am ob]inut la r@ndu-mi c@teva men]iuni, \n dura competi]ie cu cei de la Liceul Ion Luca Caragiale din Ploie[ti,recunoscu]i atunci ca buni matematicieni.

M-am bucurat, urmare a rezultatelor bune ob]inute la \nv#]#tur#, \nc# din primul ande aprecierea dirigintelui clasei [i a comandantului liceului, colonel Nicolaide Grigore,motiv pentru care am fost \naintat p@n# la gradul de viceplutonier [i numit \n clasa a XI-a plutonierul liceului.

Era o pozi]ie de mare satisfac]ie [i m@ndrie, dar \n acela[i timp de mareresponsabilitate, uneori neco[tientizat#. Trebuia, pentru a-mi p#stra autoritatea \n fa]atuturor elevilor liceului, s# fac fa]# cu un anume tact, uneori disimulat, mai ales unormici r#ut#]i [i acte de indisciplin# ale colegilor mei de an.

Am reu[it astfel s#-mi c@[tig simpatia [i respectul colegilor mei [i s# dep#[esc acelhandicap pe care \l sim]eam la venirea \n liceu, ceea ce a constituit un rezultat \n planpsihologic deosebit de important.

570

Dar cea mai mare satisfac]ie am avut-o c@nd am fost selec]ionat pentru concursul“Drume]ii veseli”, arhicunoscut la nivel na]ional \n acea vreme de c#tre adolescen]i. Amparticipat \n faza final#, organizat# \n sala de festivit#]i a liceului, tema concursului fiind“Pe urmele diviziilor rom@ne[ti pe frontul antihitlerist”. L-am avut ca [i competitor pecolegul meu de an , Bruda[c# Vasile, pe care l-am \nvins.

Am c@[tigat atunci o biciclet#, pe care \n vacan]# am dus-o acas#, \n comuna meanatal#, [i pe care au \nv#]at s# pedaleze to]i prietenii mei din copil#rie. Tot satul auzisede isprava mea, iar directorul [colii generale [i c@]iva din fo[tii mei profesori m-aul#udat \n fa]a elevilor lor.

Perioada liceului militar a fost cea care a reprezentat \nceputul procesului de formarea gustului pentru cultur# [i art# de bun# calitate. Elevii cu rezultate bune la \nv#]#tur#plecau s@mb#ta [i duminica, \n mod organizat, cu 2 autocare ale liceului, \n Bucure[ti,pentru a viziona muzee, expozi]ii, piese de teatru, de oper#, operet# sau concerte. M-amnum#rat [i eu de multe ori printre ace[tia.

Eram \n clasa a X-a, c@nd am fost selec]ionat s# fac parte din delega]ia oficial# aLiceului militar Dimitrie Cantemir, ce urma s# fac# o vizit# la Liceul militar Ian Jizkadin Bratislava din Republica Cehoslovac#, \n cadrul schimburilor bilaterale la nivelulliceelor militare dintre cele dou# ]#ri. Vizita urma s# aib# loc \n perioada vacan]ei devar#. Am plecat \n vacan]# \n comuna mea natal# [i a[teptam s# fiu anun]at pentru a m#prezenta la liceu \n vederea preg#tirii pentru plecare. Vestea \ns# am primit-o cu foartemare \nt@rziere, printr-o telegram# care mi-a sosit dup# ce delega]ia plecase deja \nRepublica Cehoslovac#. Nu [tiu care a fost cauza acestei \nt@rzieri, dac# ea s-a datoratmijloacelor precare de comunicare din acea vreme sau a fost un act deliberat, pentru c#dup# \ntoarcerea din vacan]# am aflat c# \n locul meu a plecat fiul unui mare demnitar alstatului, elev \n clasa a IX-a, care nu excela de loc la \nv#]#tur#, ba mai mult era [i unuldin cei certa]i cu disciplina. Conducerea liceului a incercat s# m# consoleze, promi]@ndc# la o viitoare vizit# de acest gen voi fi luat cu certitudine \n considerare. O nou# vizit#\ns# nu a mai avut loc.

Veneam ca elevi \n liceul militar din medii diferite, din familii diferite nu at@t castatut social, ci mai ales din punct de vedere al leg#turii sentimentale pe care fiecaredintre noi o aveam cu p#rin]ii, cu fra]ii [i surorile noastre [i de ce nu cu prietenii dincopil#rie. Adaptarea la mediul militar [i didactic specific nu era o chestiune u[oar#.Acest proces de adaptare depindea de mul]i factori, printre care comunicarea direct# sauindirect# cu familia era esen]ial#. Vizita periodic# sau ocazional# a membrilor familieinu era posibil# pentru oricare dintre noi, mul]i provenind din zone foarte \ndep#rtatefa]# de localitatea Breaza.

_n ce m# prive[te distan]a foarte mare [i precaritatea resurselor financiare nu i-apermis nici unui membru al familiei mele s# m# viziteze pe parcursul celor 4 ani destudii liceale. Am suferit din acest punct de vedere, mai ales \n primul an, c@nd dup#fiecare vacan]# eram trist, uneori m# apuca pl@nsul [i m# g@ndeam foarte intens s#abandonez liceul. _i scriam mamei, dar av@nd \n vedere mijloacele de comunicare dinacea vreme, r#spunsul ei de \ncurajare venea cam t@rziu. Salvarea de moment veneade fiecare dat# de la pedagogul clasei mele, Vesa Partenie, un ardelean lini[tit, echilibrat,absolvent de institut pedagogic, care era tot timpul cu noi [i care cunsc@ndu-ne pe

571

fiecare, reu[ea s#-mi mai alunge triste]ea [i apatia.Salvarea durabil# venea \ns# tot de la mama, atunci c@nd primeam scrisoarea ei de

\ncurajare, care prin argumentele calde pe care mi le aducea, reu[ea s# m# readuc# pelinia de plutire. Am avut \ns# colegi, care fiind fiin]e mai sensibile [i poate mai labile, cutot sprijinul acordat de familie, dasc#li [i pedagogi n-au reu[it s# se integreze \n acestmediu, pe care \l priveam uneori ca pe un teren de joac#, dar care reprezenta totu[ipentru noi, copii de 14-15 ani, un mediu restrictiv sub diverse aspecte, fie c# eram saunu con[tien]i de acest lucru.

Am intrat \n liceul militar f#r# s# am definit orizontul meu socio-profesional. Veneamdintr-o zon# de mare spiritualitate rom@neasc#, a[a \nc@t primele a[tept#ri se \ndreptauspre domeniul [tiin]elor umaniste.

Lucrurile s-au schimbat \ns# chiar din primul an, c@nd datorit# profesorului dematematic# B#ghin# Vasile [i profesoarei de fizic# Puia Marcela, op]iunea mea a \nceputs# migreze spre domeniul [tiin]elor exacte, pentru a ajunge la finele liceului la o op]iuneconsolidat# \n acest domeniu. A[a se face c# dup# absolvirea liceului am optat pentru aurma cursurile unei [coli militare, ce preg#tea ofi]eri \n specialitatea radioloca]ie, ospecialitate nou#, cu un nivel ridicat de tehnicitate.

De[i fusesem ales \mpreun# cu al]i colegi s# urmez cursurile Institutului medico-militar, am refuzat acest lucru, \n pofida insisten]ei mai multor dasc#li [i a locotenent-colonelului Tighineanu I. de la Sec]ia de \nv#]#m@nt. A fost \nceputul care a declan[atapoi o preg#tire superioar# \n domeniu, precum [i numeroase cursuri de specializare \ndomenii conexe.

_n acela[i timp este [i meritul profesorului de limba englez#, Trifu Sever, pentruabordarea unui nou domeniu de preg#tire superioar#, cel al [tiin]elor economice, cuspecialitatea rela]ii economice interna]ionale, \n \ncercarea de a dep#[i condi]ia de militarde carier#.

Se poate spune, f#r# putin]# de t#gad#, c# \n liceul militar au fost proiectate primelecoordonate ale devenirii mele socio-profesionale [i c# nu regret pentru domeniile alese\n care m-am format. Se poate spune c# exist# un spirit cantemirist, caracterizat \n opiniamea prin solidaritate, onestitate, tenacitate, voin]# [i ac]iune \n formarea de virtu]i [i \nperfec]ionarea profesional# [i moral#.

De fiecare dat# c@nd exista un moment prielnic nu pridideam \n fa]a interlocutorilormei s# afirm c# am fost cantemirist, c# spiritul de cantemirist a fost cel care m-a c#l#uzitpe tot parcursul vie]ii [i care a contribuit la formarea [i dezvoltarea mea socio-profesional#.

{i pe meleagurile mele natale, Liceul militar Dimitrie Cantemir devenise \n acelevremuri un reper \n \nv#]#m@ntul liceal, \n ceea ce prive[te nivelul instruc]iei [i educa]iei.A[a se face c# mul]i din absolven]ii cursului gimnazial din comuna mea natal# [i din\mprejurimi au optat pentru a urma cursurile unui liceu militar.

Am detestat \ntotdeauna lipsa de onoare [i de performan]#. Tocmai de aceea, \ntoat# activitatea mea am urm#rit ca lucrurile s# fie bine f#cute, motiv pentru care colegii[i colaboratorii mei m# considerau \n multe situa]ii ca fiind prea perfec]ionist.

Aceast# atitudine fa]# de munc#, asociat# uneori cu o oarecare team# de a nu ie[i \npublic cu propuneri [i idei care s# nu fie agreate de audien]#, m-a f#cut s# pierd multedin oportunit#]ile ce mi-au ie[it \n cale.

572

Idealul meu \n via]# a fost acela de a fi un bun profesionist \n domeniile pe care mile-am ales [i de a m# bucura prin ceea ce fac de aprecierile colegilor, a [efilor [i superiorilormei. Via]a m-a pus \ns# [i \n fa]a unor situa]ii nepl#cute, c@nd dup# opinia mea, rezultatelemuncii mele nefiind apreciate \n mod corespunz#tor, sufeream mult [i uneori m#demoblizam. Erau momente de recul, pe care am reu[it \ns# \n bun# parte s# le dep#[esccu ajutorul familiei [i a prietenilor cei mai apropia]i.

Pot spune c# fiecare profesor din liceu, indiferent de disciplina pe care a predat-o,ne-a dat nou#, liceenilor, multe sfaturi referitoare la modul \n care trebuie s# ne comport#m\n via]# [i care s-au dovedit utile pentru formarea noastr# ca viitori militari de carier#.

Au excelat \ns# \n aceas# misiune, prin modelul de comportament profesional [iuman pe care l-au reprezentat: profesorul de matematic# B#ghin# Vasile, care a fost [idirigintele clasei pe \ntreg parcursul liceal, profesorul de englez# Trifu Sever, profesorulde limba [i literatura rom@n# Buhai Petre [i profesoara de fizic# Puia Marcela. Pentruto]i ace[tia \mi exprim \nc# odat# \ntreaga [i profunda mea recuno[tin]#, a[a cum amf#cut-o [i cu ocazia celei de a 50-a anivers#ri a absolvirii liceului - promo]ia 1959.

Accea[i recuno[tin]# se cuvine a fi acordat# [i comandan]ilor mei, \n mod deosebitlocotenentului major Dumitrescu T., comandantul plutonului, c#pitanului Dragu I.,comandantul companiei, locotenent-colonelului Tighineanu I. de la Sec]ia de \nv#]#m@nt[i colonelului Nicolaide Grigore, comandantul liceului.

Erau ofi]eri cu un profil uman [i profesional aparte [i cu un nivel ridicat de cultur#general#, formate \ntr-o perioad# istoric# care a precedat perioada \n care cadrele armateise re\noiau cu ofi]eri forma]i [i promova]i “peste noapte”. A[a \nc@t ace[tia aveau profilul[i t#ria moral# s# modeleze aceste tinere vl#stare, \n spiritul demnit#]ii [i onoarei militare.Au f#cut-o cu responsabilitate [i s-a v#zut acest lucru \n calitatea viitorilor ofi]eri, careaveau s# devin# la r@ndul lor modele pentru alte promo]ii.

Aveam s# m# \nt@lnesc ocazional, dup# mul]i ani, cu primii doi din cei aminti]i, \ncalitatea lor de profesori universitari la Academia Militar# General# [i s# le mul]umescpentru aportul lor la formarea [i dezvoltarea mea ca militar.

Am f#cut parte dintr-un colectiv de elevi, care [i-a p#strat pozi]ia de clas# frunta[#pe tot parcursul liceului. La acest statut, r@vnit de oricare alt# clas#, a contribuit din plin[i spiritul de solidaritate care ne anima la acea vreme [i care uneori, din p#cate, semanifesta [i \n sens negativ. Aceasta \nsemna desigur [i formarea unor leg#turi de prietenie\ntre noi, cu tot ceea ce presupunea la vremea adolescen]ei o asemenea rela]ie.

_mi amintesc cu pl#cere de prietenii mei de bune [i de rele din clasa mea [i nunumai: Opric# Gheorghe, Ilie Gheorghe, Predescu Paul, B#rb#l#u Aurel, Dinu {tefan,Meclea Gheorghe, Bubureanu Gheorghe, Bruda[c# Vasile, Cuzuban Dumitru [i al]ii, cucare men]in leg#tura [i acum, dup# mai bine de 50 ani de la absolvirea liceului militar.

Av@nd o pozi]ie frunta[# \n lista absolven]ilor cantemiri[ti, promo]ia 1959, am pututs#-mi manifest op]iunea pentru o anume [coal# militar#. _mi formasem o bun# preg#tire \ndomeniul matematicii [i fizicii [i refuzasem oferta conducerii liceului de a urma Institutulmedico-militar, tocmai pentru c# nu m# sim]eam atras de un asemenea viitor profesional.

Prin urmare, am optat pentru o specialitate militar# nou#, cunoscut# \nc# de la aceavreme ca fiind cu un nivel ridicat de tehnicitate [i aceasta a fost Radioloca]ia. Am urmata[a dar {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie Antiaerian# [i Radioloca]ie,

573

specialitatea Radioloca]ie. Am \ncercat s# acumulez \n acea perioad# c@t mai multecuno[tin]e tehnice \n domeniul electronicii \n general [i a radioloca]iei \n special, utilepentru viitorul meu ca ofi]er de radioloca]ie, f#r# s# m# g@ndesc c#, av@nd \n vederespecificul armei, m# a[tepta o via]# plin# de priva]iuni.

{coala militar# a reprezentat \nceputul form#rii mele ca specialist \n domeniulradioloca]iei, proces care a continuat cu des#v@r[irea preg#tirii prin cursuri superioare [iob]inerea titlului de inginer \n specialitatea radioelectronic#.

_n procesul devenirii mele ca om [i ca viitor ofi]er de radioloca]ie o \nr@urire puternic#au avut-o to]i cei care au contribuit la formarea mea profesional# \n [coala militar#,printre ace[tia deta[@ndu-se profesorii: locotenentul major Ciontu Andrei, locotentululmajor Vasile Victor [i c#pitanul Ghe]u Constantin.

O remarc# cu totul special# o fac asupra a doi dintre comandan]ii mei: c#pitanulSelejan Ioan, comandantul batalionului de elevi [i colonelul Mocanu Mircea, comandantul[colii. _n calitatea mea de \ncheietor al batalionului de elevi am stat oarecum aproape deace[ti doi ofi]eri av@nd remarcabile calit#]i de militar [i de om.

Am \ncercat \nc# din acea vreme s#-l am ca model pe colonelul Mocanu Mircea,ast#zi general cu 4 stele. Aveam \n toat# cariera mea de militar s# m# raportez mereu laacest des#v@r[it om [i militar, motiv pentru care am ]inut [i ]in [i ast#zi leg#tura cuacesta, cu con[tiin]a faptului c# toate sfaturile pe care le-am primit s-au dovedit a fideosebit de utile. Generalul Mocanu M., un militar cu o bogat# cultur# general# [iprofesional#, a reprezentat pentru armata rom@n# tipul de mare comandant, care [i-aiubit subalternii [i colaboratorii [i pe care i-a ajutat \n situa]ii deosebit de grele. Ast#zito]i cei care l-au cunocut \l respect# [i stimeaz# deopotriv#. _ndr#znesc s# m# situez pepozi]ia de exponent al acestor oameni [i s#-mi exprim \ntraga mea recuno[tin]# pentruacest general cu calit#]i umane [i profesionale excep]ionale.

Mi-a h#r#zit Dumnezeu o so]ie iubitoare, inteligent#, calm#, \n]eleg#toare [igeneroas#. A fost [i este mereu al#turi de mine, \n]eleg@nd nevoia de sprijin moral decare aveam sau am nevoie \n diferite situa]ii. Am trecut mai ales \n perioada dinainte de1989 prin situa]ii mai dificile, din care, f#r# a considera c#-i aduc un elogiu gratuit, amreu[it s# ies gra]ie sprijinului so]iei mele.

A f#cut al#turi de mine sacrificii, a \n]eles c# via]a sa al#turi de un militar, \nseamn#[i pentru ea anumite priva]iuni [i un anume mod de comportament \n familie, \ntreprieteni [i \n societate \n general.

A contribuit din plin la cre[terea mea profesional#, ca cercet#tor [tiin]ific \n domeniultehnicii [i tehnologiilor militare. De[i era la r@ndu-i cercet#tor [tiin]ific \ntr-un domeniunonmilitar, \n]elegea totu[i pe deplin rigorile [i specificul cercet#rii [tiin]ifice \n domeniulmilitar. Prin urmare, lungile perioade, \n care lipseam din s@nul familiei [i pe care lepetreceam \n laboratoarele de cercetare [i \n poligoanele [i unit#]ile militare deexperimentare a tehnicii elaborate, erau con[ientizate [i tratate ca atare.

Nu mic a fost sprijinul so]iei [i \n perioada 1976-1980, c@nd \n paralel cu activitateade cercetare [tiin]ific# am urmat cursurile la zi- cu scutire de frecven]# ale Academiei deStudii Economice - Sec]ia Rela]ii Economice Interna]ionale.

De aceea[i atmosfer# familial# cald# m-am bucurat [i \n perioada 1993-2002, c@ndav@nd responsabilit#]i \n domeniul controlului exporturilor strategice \n cadrul unei agen]ii

574

guvernamentale [i trebuind frecvent s# iau parte la reuniuni \nterna]ionale, l#sam toategrijile familiei pe seama so]iei.

Principalele repere biografice ale devenirii mele militare [i profesionale sunt:1.1959-1962: {coala Militar# de Ofi]eri Activi de Artilerie Antiaerian# [i

Radioloca]ie – Specialitatea Radioloca]ie – [ef de promo]ie;Grad: locotenent2. 1962-1966: Baza Aerian# Mihail Kog#lniceanu - Jude]ul Constan]a;Func]ie: [ef sta]ie radioloca]ieGrad: locotenent- locotenent major3. 1966-1972: Academia Tehnic# Militar# - Sec]ia Radioelectronic# - [ef de promo]ie;Grad: locotenent major - c#pitan4. 1972-1993: Institutul de Cercetare - Dezvoltare al Armatei (ICDA);Func]ie: cercet#tor [tiin]ific principal

[ef colectiv de cercetareloc]iitor [ef sec]ie

Grad: c#pitan - colonel5. 1976-1980: Academia de Studii Economice – Sec]ia Rela]ii Economice

Interna]ionale;6. 1993-2002: Agen]ia Na]ional# de Control al Exporturilor Strategice (ANCEX) -

Guvernul Rom@niei;Func]ie: directorGrad: colonel-general de brigad#7. 2003-prezent: Consultant \n domeniul managementului [i securit#]ii informa]iilor

clasificate.Am urcat treptele ierarhiei militare pas cu pas de la gradul de locotenent la cel de

general de brigad#, av@nd statutul de militar activ p@n# la v@rsta de 60 ani.Am tr#it evenimentele din 1989 \n cazarma ICDA, cu tot ce a \nsemnat atmosfera

din acea perioad# \ntr-o unitate militar#.S-au n#scut atunci multe speran]e, care din p#cate s-au dovedit a fi de[arte \n perioada

ce a urmat. A[a se explic# [i restr@ngerea drastic# \n prezent a activit#]ii de cercetare[tiin]ific# \n domeniul tehnicii [i tehnologiilor militare, domeniu de care am fost\ndr#gostit at@ta timp [i \n care am muncit cu mult# pasiune [i devotament.

Este poate [i unul din motive pentru care am optat pentru domeniul controluluitransferurilor interna]ionale de produse [i tehnologii militare [i cu dubl# utilizare (civil#[i militar#), accept@nd oferta de a fi deta[at la ANCEX din cadrul Guvernului Rom@niei.

Era un domeniu nou, inexistent \nainte de 1989, [i totodat# o provocare c#reiatrebuia s#-i fac fa]#, av@nd \n vedere c# noul meu mediu de activitate [i de responsabilitateera: pe plan intern, de colaborare cu agen]ii economici din industria de ap#rare [i cu alteinstitu]ii ale statului cu structuri militare [i nonmilitare, iar pe plan extern, cel diplomatic,al \nt@lnirilor [i negocierilor interna]ionale la nivel NATO, Uniunea European#, ONU [ial organismelor interna]ionale de control la care Rom@nia aderase \n acest domeniu.

Dup# absolvirea Academiei Tehnice Militare, av@nd profesia de inginer \n speciali-tatea Radioelectronic#, am fost repartizat, spre marea mea satisfac]ie, ca cercet#tor [tiin]ificla Institutul de Cercetare - Dezvoltare al Armatei (ICDA).

575

Am lucrat \n aceast# unitate de cercetare [tiin]ific# cca. 22 ani, \n cadrul unui colectivnou \nfiin]at \n 1972, ale c#rui preocup#ri erau elaborarea de sisteme, echipamente [iprograme de automatizare a conducerii trupelor din ap#rarea antiaerian# a teritoriului.

Domeniul men]ionat era deosebit de atractiv, el reprezenta o punere \n practic# aceea ce acumulasem pe parcursul celor 6 ani de studii superioare \n domeniu, dar maiales o dezvoltare a acestuia cu un subdomeniu nou, cel al informaticii militare aplicative.

Ca t@n#r inginer m# sim]eam deosebit de m@ndru c# desf#[uram o activitate decercetare [tiin]ific# \ntr-un domeniu de v@rf nu numai pentru cercetarea [tiin]ific# \ndomeniul militar, ci chiar [i pentru sectoarele nonmilitare ale economiei na]ionale(tehnologia informa]iei f#cea primii s#i pa[i \n Rom@nia).

Am avut privilegiul ca \n acea perioad# s# am colegi foarte mul]i tineri inginerimilitari [i civili, care, fiind dornici de afirmare profesional#, au creeat acea atmosfer# deemula]ie, f#r# de care activitatea [tiin]ific# nu putea fi productiv#.

Rezultatele colectivelor de cercetare din care am f#cut parte [i pe care unele din elele-am condus nu ar fi fost posibile f#r# contribu]ia remarcabil# a colonelului Iliu]# Con-stantin, [ef de sec]ie [i colonelului Chelaru Constantin, loc]iitor [ef de sec]ie, oameni cucalit#ti profesionale [i umane cu totul deosebite. Av@nd o bogat# experien]# \n domeniultehnicii [i tehnologiilor militare, ace[tia au [tiut s# armonizeze orgoliile uneori divergenteale cercet#torilor din genera]ii diferite [i s# dea consisten]# pragmatic# cercet#rilor [tiin-]ifice efectuate.

Realiz#rile din acea perioad# pot fi rezumate astfel:- peste 15 echipamente de automatizare din domeniul avia]iei militare;- 2 sisteme de automatizare a avia]iei militare (punct de dirijare [i regiment de

avia]ie);- cca. 15 studii \n domeniul automatiz#rii conducerii trupelor din ap#rarea antiaerian#

a teritoriului;- premiul Academiei Rom@ne pentru lucrarea “Complex de dirijare [i control trafic

aerian”;- 5 brevete de inven]ii;- peste 30 de inova]ii;- peste 40 de comunic#ri [tiin]ifice la sesiunile de comunic#ri [tiin]ifice,

simpozioanele, conferin]ele [i alte manifest#ri [tiin]ifice organizate de ICDA [i de alteinstitute de cercetare [tiin]ific#;

- peste 30 de articole [i lucr#ri publicate \n revistele de specialitate ale MinisteruluiAp#r#rii Na]ionale;

- lector asociat la Academia Tehnic# Militar#;- lector la cursurile de specialitate organizate la nivelul ICDA;- membru \n 2 comisii de specialitate ale Consiliului {tiin]ific al ICDA.Ulterior, \n calitate de director la Agen]ia Na]ional# de Control al Exporturilor Strate-

gice (ANCEX) - Guvernul Rom@niei, av@nd statutul de militar deta[at de la MinisterulAp#r#rii Na]ionale, am \ncercat s#-mi folosesc expertiza \n domeniul tehnicii [i tehnolo-giilor militare \n paralel cu formarea de deprinderi pentru negocierea condi]iilor, obliga-]iilor [i angajamentelor pe care Rom@nia urma s# le respecte \n transferurile interna]ionalede produse strategice.

576

Pe plan extern a fost perioada \n care, \n calitate de oficial, am participat la numeroasegrupuri de exper]i, grupuri de politici generale [i mecanisme de control, conferin]e [isimpozioane organizate at@t de organismele interna]ionale de control (Aranjamentul de laWassenaar, Grupul Furnizorilor Nucleari, Grupul Australia, Regimul de Control al Tehno-logiilor pentru Rachete, Organiza]ia pentru Interzicerea Armelor Chimice), c@t [i de NATO,UE [i ONU, precum [i de ]#rile membre ale acestora, printre care se num#r# [i Rom@nia.

Pe plan intern obiectivul urm#rit era acela de respectare de c#tre to]i agen]ii economiciproduc#tori, exportatori [i importatori de produse strategice a legisla]iei \n domeniu,prin elaborarea de acte normative, mecanisme [i proceduri care s# nu \ngr#deasc# comer]ulcu produse strategice, dar nici s# aduc# prejudicii securit#]ii interna]ionale.

La toate manifest#rile organizate pe plan intern sau extern am prezentat c@teva zecide comunic#ri, puncte de vedere [i pozi]ii oficiale sau personale, apreciate ca fiindconsistente pentru scopul urm#rit: interzicerea producerii [i transferurilor ilicite de produsestrategice [i prin urmare men]inerea securit#]ii regionale [i interna]ionale.

Poate c# este mica [i nesemnificativa mea contribu]ie la faptul c# Rom@nia esteapreciat# ast#zi de c#tre comunitatea interna]ional# ca un factor de stabilitate [i un furnizorde securitate interna]ional#.

_n perioada \n care am fost cercet#tor [tiin]ific am urmat mai multe cursuri despecializare \n domeniul informaticii organizate de Institutul Politehnic Bucure[ti [i deInstitutul pentru Conducere [i Informatic#.

_n 1986 am urmat cursul postacademic de conducere pentru ingineri organizat deAcademia Tehnic# Militar#.

_n perioada c@t am fost deta[at la ANCEX am urmat:- 1994 – Cursul de securitate industrial# – Centrul Euopean pentru Studii de

Securitate, George Marshall - R.F. Germania;- 1995 – Cursul de perfec]ionare limba englez# - Centrul Percomex, Ministerul

Industriei [i Comer]ului - Rom@nia;- 1999 – Cursul de utilizatori sistemul Tracker - Departamentul Comer]ului - SUA.C@t am fost cercet#tor [tiin]ific am elaborat mai multe studii \n domeniul

automatiz#rii conducerii trupelor din ap#rarea antiaerian#, deta[@ndu-se ca dimensiune[i consisten]# lucrarea “Implica]iile revolu]iei tehnico-[tiin]ifice contemporane asuprasistemelor tehnice mari”.

_n opinia mea procesul de \nnoire al armatei rom@ne are 3 dimensiuni fundamentale:- o dimensiune politic# (strategia de ap#rare, incluz@nd alian]ele bi [i multilaterale

cu alte armate \n cadrul sau \n afara unor organisme politico- militare);- o dimensiune tehnico-material# (nivelul tehnologic al armamentului, tehnicii de

lupt# [i logisticii aferente);- o dimensiune uman# (nivelul de profesionalizare al resurselor umane).Nu se poate vorbi de o armat# modern# f#r# existen]a unei armonii echilibrate \ntre cei

trei piloni, a[a \nc@t numai profesionalizarea armatei nu duce la atingerea dezideratului na]ional.Creerea [i dezvoltarea unei simbioze perfecte \ntre om [i tehnic# este dup# p#rerea

mea esen]ial# \n procesul de modernizare a armatei [email protected] aceea, apreciez c# \n momentul de fa]# componenta critic# a moderniz#rii armatei

este \nzestrarea cu tehnic# de lupt#, de nivel tehnologic ridicat, care s# fac# fa]# unor

577

confrunt#ri militare la care Rom@nia trebuie s# participe, urmare a apartenen]ei ]#riinoastre la NATO. (sunt \nv#]#minte care au rezultat cu pregnan]# din teatrele de opera]iidin Irak [i Afganistan).

Privind \n urm# \ntregul meu parcurs profesional, moral, civic, social [i cultural nupot s# fac dec@t o fundamental# apreciere [i anume: nimic nu se poate ob]ine \n via]#f#r# munc#, prestat# cu profesionalism, cu d#ruire, cu tenacitate [i cu sim] al r#spunderiiindividuale.

Judec@nd dup# evenimentele care au avut loc pe plan interna]ional la acest \nceputde mileniu cred c# trebuie s# manifest#m o mare pruden]# \n a face previziuni asupraviitorului omenirii. Deocamdat# nu pot s# apreciez dec@t c# viitorul omenirii nu poate fiprea str#lucitor. Conflictele zonale [i regionale ale c#ror cauze mai mult sau mai pu]indisimulate, sunt de natur# economic#, social#, militar#, religioas# sau cultural# [idesf#[urate sub stindardul democra]iei, precum [i crizele economice, financiare,alimentare sau energetice pun sub semnul \ntreb#rii realizarea dezideratului fiec#rui omal acestei planete, acela de a tr#i liber [i \n prosperitate.

Nu cred c# \n condi]iile \n care interdependen]a economic# dintre na]iuni se dezvolt#[i comunicarea dintre oameni devine foarte facil#, practic la nivel planetar, se justific#anumite scenarii care se fac privind a[a-zisul guvern mondial [i a[a-zisa nou# religie“new age”. Globalizarea cu care ne confrunt#m tot mai mult nu exclude existen]a dediferen]e de regim politic, economic, social, de cultur# , moral# sau religie. Ea trebuielimitat# la acele aspecte care nu contravin principiilor democra]iei [i respect#rii drepturilor[i libert#]ilor fundamentale ale omului.

Nu [tiu \n ce m#sur# diploma]ia interna]ional# va fi \n m#sur# s# dea o rezolvareacceptabil# acestor noi provoc#ri ale omenirii.

_mi doresc ca orice rom@n, cu statut de cet#]ean european acum, s# m# bucur delibert#]ile [i standardul de via]# ale unui cet#]ean european, a[a cum sunt ele consacrate\n ]#rile membre UE cu vechi tradi]ii democratice.

Realit#]ile din ]ara noastr# nu confirm# acest lucru, iar perspectiva atingerii acestuideziderat nu este prea aproape. Din p#cate asist#m la o bulversare a sistemului de valori,ba chiar la o r#sturnare a ierarhiei fire[ti a acestora.

_mi este imposibil s# accept ca intelectualitatea [i elitele acestei ]#ri s# fie mai multdec@t marginalizate, \n timp ce oportuni[tii [i incompeten]ii “s-au coco]at” \n v@rfulpiramidei puterii [i conduc Rom@nia f#r# a avea un minimum de profesionalism [i decon[tiin]# na]ional#.

M# rog la Dumnezeu ca m#car pentru genera]iile viitoare Rom@nia s# intre \ntr-onormalitate at@t de mult a[teptat# de fiecare rom@n.

Crezul [i totodat# mesajul meu pentru cei ce m# ascult# ar putea fi exprimat \ntr-oform# concis# astfel:

“Face]i ca via]a s# nu se m#soare \n num#rul de respira]ii pe care le ave]i, ci \nnum#rul de evenimente tr#ite cu intensitate, care v# taie r#suflarea.”

578

EPILOG

GENERAL DR. CONSTANTIN DEGERATU

ALEARG~, NU TE OPRI!

M-am n#scut la 2 noiembrie 1948, \ntr-un s#tuc prahovean vechi de c@nd lumea:Valea Trestiei – o mic# a[ezare uman# situat# la confluen]a satelor {oime[ti [i Rotari,din Comun# Ceptura, Jude]ul Prahova; un s#tuc strecurat cu discre]ie pe una din multelev@lcele brodate, precum frunzele pe ram, pe G@rla Mare (p@r@ul Ceptureana de pe h#r]i)– firul de ap# abia lic#rind \n verile secetoase, ori n#b#d#ios [i confuz \n prim#verileploioase, p@r@u ce vine de undeva dinspre Mun]ii Baiului [i se pierde, ne[tiut aproape,undeva \n C@mpia Rom@n#.

Etern [i trec#tor ca ve[nicia, locul unde am venit pe lume (c@ndva, \ntr-un \nceputde noiembrie cu lapovi]# timpurie, de pe la mijlocul veacului trecut) – s#tucul nostrust#tea de straj# vremii la intrarea \ntr-o vale-potcoav# m#rginit# de o culme gola[#, c@ndmolcom#, c@nd abrupt#, sub zodia Merezului – dealul despre care se spune c# ar fig#zduit c@ndva, pentru c@teva zile, cartierul general al o[tilor lui Mihai Vod# Viteazul\naintea b#t#liei de la Bucov, [i la poalele c#ruia, pe vremea copil#riei mele, mergeamcu [coala \n excursie [i culegeam, sub atenta supraveghere a \nv#]#torului satului (Domnu’– din limbajul nostru obi[nuit) cioburi de daci, cum le ziceam pe-atunci – fragmente devase ceramice din vremea lui Burebista Getul. Pe la \nceputul anilor ’50, partea noastr#,cea de sus a Comunei Ceptura \[i ob]inuse independen]a sub numele de Comuna Rotari,Regiunea Ploie[ti, independen]# ce a d#inuit p@n# \n anul 1968, c@nd s-au reconstituitjude]ele, iar satele de sus au revenit la vechea arondare. Competi]ia nu se termin# nicio-dat#, pentru c#, atunci c@nd juc#m fotbal la [coal#, formarea echipelor era cea mai simpl#opera]iune: jucam, invariabil, susenii cu d#v#lenii. Victoria era, \ns#, alt# problem#.

Zon# de continuitate etnic# rom@neasc# ([i \n timp, dar [i \n spa]iu), suita de a[ez#riumane r#sfirate pe v#ile [i pe dealurile est-prahovene p#streaz#, \nc#, \n toponimie sau\n numele de famile, amintirea istoric# a unor treceri (sau veniri) ce au marcat ne\ntreruptlatura dinspre munte a acestui coridor strategic dintre Carpa]i [i Dun#re, sub denumiri

579

precum satele T#taru sau Sudi]i, dealul Ciortea, f@nt@na Cernica, p@r@u Cicir etc.Pe atunci, pe c@nd deschideam ochii c#tre cer, de la nucul de pe Coast#, c#ut@nd s#

v#d de unde vine soarele ce r#s#rea, zi de zi, dinspre C@mpia albastr#, s#tucul nostrunum#ra vreo 30-35 de gospod#rii – mai \nst#rite ori mai nevoia[e – grupate \n trei p@lcuride case: cele de jos, de la intrare, pe st@nga v#ii noastre – cu Moar# [i cu Podul de pedrumul mare; cele din mijloc, acolo unde, pe malul drept al p@r@ului, era casa buniciidinspre mam# [i cuibul veri[orilor mei; [i p@lcul de sus, din nou pe malul st@ng, SubPlai, unde, la cap#tul dinspre p#dure, era casa noastr# – raiul f#r’de egal al copil#riei, cugr#dina [i livada [i poiana, cu via, f@nea]a [i p#duricea noastr# (toate \ntinse pe vreodou# pogoane de deal), cu sonda de la poarta dinspre drum [i sonda din v@rful Plaiului.

_ntocmai ca \n multe alte milioane de pove[ti de via]# de pe meleagurile rom@nilor,r#d#cinile neamului se pierdeau \n negura timpului, de unde – precum \n n#lucirilefrumoase – r#s#reau, din c@nd \n c@nd, chipuri [i nume aproape f#r# de contur. Tata era([i, sigur, cel pu]in pe linie patern#) de pe acolo, de-al locului, n#scut \ntr-o cas# de l@ng#Izvor, undeva pe aproape, mai spre Rotari, dar cu str#mo[i cu r#d#cini ad@nci pe-aici peValea Trestiei: T#nase al lui Radu al lui Mihalache al lui Stan al lui Iancu. Doar mamalui, bunica Dobra, pe care nu am prins-o \n via]# (cum, dealtfel, nici pe bunicu’), maip#stra – m#car cu numele, ecoul difuz al unei pribegii originare, de undeva dinsprerom@nimile sud-dun#rene.

Mama, Elisabeta, ducea cu ea povestea \nc# vie, pe la cea de-a patra sau a cinceagenera]ie, a unui grup de vreo 5-6 familii de rom@ni ardeleni, veni]i aici, \ntr-o desc#lecaret@rzie, de prin zona F#g#ra[-Ucea, unul din multele grupuri mici de rom@ni ”ungureni”plecate peste mun]i [i peste dealuri, p@n# aproape de C@mpie, \n c#utarea unui loc maipropice pentru a-[i p#stra identitatea [i credin]a. Ajun[i aici, s-au stabilit mai spre p#dure,f#c@nd o Cur#tur# (locul \nc# se mai numea a[a, chiar [i pe vremea copil#riei mele),unde [i-au durat case din b@rne, lut [i nuiele, grajduri [i alte acareturi. Aici au f#cut ceeace, probabil, [tiau mai bine: cre[terea animalelor, agricultur# de deal (livezi de pruni, demeri, de peri, de nuci), f@ne]uri [i produse din lemnul p#durilor. {i, ca oaspe]i bineveni]i,au \nv#]at repede de la localnici str#vechiul me[te[ug dacic – cel al cultiv#rii vi]ei de vie– pentru struguri [i pentru vin: un vin f#r# egal, ce vine dinspre veacuri.

Nou veni]ii vor fi devenit faimo[i, probabil, [i prin co[urile lor speciale, f#cute dinlianele de curpeni [i nuiele de alun sau de salcie, pe care – pe la \nceputuri – le mainumeau la fel ca prin locurile lor de ba[tin# – coarfe (kurfe), de vreme ce, f#r# s# fi fostcu to]ii neamuri, au fost boteza]i, generic, Coarf#, iar satul, desigur, Corfari, a[a cum ceimai dinspre nordul comunei se chemau Rotari. A[a se face c#, de[i mama mea, unul dincei [apte copii ai lui Dumitru Coarf# (sc#pat ca prin minune din dezastrul de la Turtucaia)[i a Linei, nu era rud# cu alte familii ce purtau acela[i nume. Amintirea str#vechiuluiobicei de a confec]iona co[urile acelea semi-rotunde, cu toart# sau urechi, de m#rimiincredibil de diverse, era \nc# vie \n vremea copil#riei mele, chiar dac# numele lor devenise– nu se [tie nici c@nd [i nici de ce – unul banal [i f#r# sens, t@rne (alintate, atunci c@nderau de dimensiuni mici, t@rnu]e). Oricum, ele reprezentau un fel de test de maturitatepentru orice copil care, pe la 8-10 ani, nu putea pretinde c# e b#iat mare dac# nu avea unbriceag [i dac# nu era \n stare s# fac# un astfel de co[, folosind doar m@inile lui, unealtalui [i o bucat# de s@rm#. Cred c# atunci am \nv#]at nevoia de cercuri pe care, metaforic,

580

am reg#sit-o, parc# familiar [i organic, ceva mai t@rziu, la un poet sensibil al tinere]iimele – Geo Dumitrescu [i nevoia lui de cercuri, adic# de perfec]iune.

Prin anii aceia, pe c@nd eram de-o [chioap#, mai to]i b#rba]ii satului nostru lucraunu doar p#m@ntul, ci [i \n industriile locului: extrac]ia de petrol [i cea de c#rbune. Valeaera garnisit# cu peste 30 de sonde [i, din cauza lor, suferise bombardamentele americaneprin anii r#zboiului (a[a veniser#, atunci, americanii, \n prima opera]ie strategic# debombardament aerian din istorie, av@nd ca obiectiv petrolul – s@ngele negru al r#zboiului);venise pacea, dar veniser# [i ru[ii cu ea. Vechea schel# petrolier# Rom@no-American#,bombardat# prin anii ’43-’44 de americani, devenise, mai apoi, pentru o vreme, Sovrom-Petrol; acolo, la sonde, lucrau mai to]i unchii mei sau vecinii no[tri, unii ca sondori,podari sau liniori, al]ii ca [oferi, sudori sau cu alte meserii. Comun# noastr# avea, \ns#,nu doar petrol, ci [i c#rbune, astfel c# tat#l meu, ca [i al]i b#rba]i ai satului, devenise, devoie, de nevoie, miner, [i lucra undeva sub p#m@nt, \n Valea M@n#stirii, a[a c#, \n fiecarezi, c@nd se \ntorcea de la min#, era un fel de ritual [i un fel de s#rb#toare. Interesant e,\ns#, c# de[i satul (\n fapt sondele din sat) fusese bombardat de americani, pe la \nceputulanilor ’50, oamenii de pe valea noastr# \nc# \i mai a[teptau pe americani [i vorbeau cuspaim# despre trecerea ru[ilor pe acolo.

Vale Trestiei – un s#tuc peste care cele [ase decenii ce s-au scurs de atunci, au l#saturme ad@nci; locul unde am venit pe lume [i locul de unde am plecat \n lume. Azi,acolo, \n partea de sus, nu mai este aproape nimic: nu mai sunt case, nu mai sunt vii, nuprea mai sunt livezi pe partea noastr#, nu prea mai sunt nici animale. {i, cel mai trist, nuprea mai sunt oameni. Pentru c#, \ntr-un miez de iarn#, pe la \nceput de ianuarie, \n1970, p#m@ntul s-a zguduit ceva mai tare, iar dealul a luat-o, nervos [i [ov#ielnic, lavale, astfel c#, \n doar dou#-trei luni, [ase din cele nou# gospod#rii au disp#rut, iar celece au r#mas s-au stins cu vremea. A r#mas doar dorul de locul copil#riei. Mama [i Tataau plecat, demult, la cele ve[nice; a plecat \ntr-acolo [i sora noastr# cea mic#, Veronica,mult prea trist, [i mult prea devreme. Ca un etern [i anonim Sisif, fratele meu cel mic,Gheorghe, \ncerc# mereu s# ]in# \n via]# o f#r@m# de amintire din ceea ce a fost c@ndvaacolo – un loc \n care reu[eam s# ne mai adun#m din c@nd \n c@nd (at@t de rar!), to]i ceice ne-am n#scut acolo: surorile mai mari, Olimpia [i Eugenia, cu rostul lor prin altezone ale comunei noastre; fratele mijlociu, Ion, de prin Ploie[ti, mult# vreme r#t#citorprin ]ar# sau prin lume, prin locuri adesea s#lbatice, pe unde \[i afl# locul sondele deforaj; eu – devenit b#iatul cel mare dup# moartea – la v@rsta de nici un an – a fratelui{tefan, n#scut \naintea mea, mi-am petrecut vreo 25 de ani din via]# prin Ardeal, de parc#trebuia s# pl#tesc o datorie de suflet; al]i dou#zeci de ani – prin alte p#r]i ale ]#rii sau aleplanetei, prin zeci de garnizoane, treb#luind cu rosturile ost#[iei prin sute de sate [i ora[e,pe unde via]a militar# m-a purtat mereu, aproape f#r# regret [i, sigur, f#r# de odihn#.

Timpul a trecut [i peste mine, cum a trecut peste tot ceea ce a \nsemnat Valea meala \nceputuri. Valurile vie]ii m-au purtat aiurea, mereu n#zuind – ca mai to]i din genera]iilenoaste aproape uitate – s# m# \ntorc acas#. Poate c# am uitat multe; poate c# o parte dinlumea aceea a murit [i \n sufletul meu. Multe, \ns#, tr#iesc [i, cred, sper, pentru totdeauna.Amintiri frumoase, amintiri triste, melancolia raiului pierdut. Amintiri vii sau amintiridifuze. N-am uitat ziua \n care, \n casa noastr#, a venit lumina – nu, nu lumin# divin#, cilumina banal#, curentul electric: aveam, pe-atunci, vreo 4-5 ani; tot de pe-atunci atunci,

581

\mi amintesc, ca prin cea]#, sunetul \nfior#tor al sirenelor de la sonde, sun@nd toatedeodat#, mai \nt@i f#r# s# \n]eleg ce or# anun]au, mai apoi, \n]eleg@nd c# a murit Stalin(f#r# s# [tiu cine era) [i, de[i, sunetul p#rea unul de spaim#, \n ochii celor mai mari parc#citeam speran]#.

N-am uitat, \ns#, nici clipa c@nd am \n]eles c# [tiu s# citesc pe un abecedar al surorilormele mai mari: aveam vreo cinci ani [i mi se p#rea descoperirea suprem#. N-am uitatprima zi de [coal#, dar nici prima zi c@nd eu am \nceput [coala: \n 15 septembrie 1955mersesem la [coala noastr# din {oime[ti, \mpreun# cu copii mai mari din Valea noastr#;era prima zi de [coal#, dar \nv#]#torul nu m-a primit atunci, ci m-a trimis acas#, pentruc# eram prea mic (nu \mplinisem 7 ani); peste trei zile, m-am dus din nou, de data astacu bunica; ea l-a convins pe Domnu’ Ionescu - \nv#]#torul, c# sunt bun de [coal# [i n-agre[it: peste vreo dou# luni, el \nsu[i m-a l#udat c#tre mama (cu zg@rcenie, dar era olaud#), oarecum mirat c# [tiu tabla \nmul]irii cu doi, cu trei, cu patru. {coala noastr#(improvizat# \ntr-o cl#dire cam ciudat#, improprie, dup# ce cl#direa [colii se d#r@masela cutremurul din 1940) era una mic# – avea doar o singur# sal# de clas# alungit#, \n carese g#seau dou# grupuri de b#nci \n care \nv#]am dou# clase deodat#: clasa \nt@i, \nb#ncile din fa]#; clasa a doua, \n b#ncile din spate (asta era de diminea]#; dup# amiaz# –\n acela[i mod, clasele a a treia [i a patra). _nv#]#torii – aceia[i toat# ziua: Domnu’ [iDoamna Ionescu. Pe peretele din dreapta al s#lii de clas#, \n[ira]i [i \nr#ma]i rudimentar,ne vegheau: Gheorghe Gheorghiu-Dej [i Chivu Stoica. Apoi, \n ordine alfabetic#:Gheorghe Apostol; Petre Boril#; Nicolae Ceau[escu [i al]ii pe care nu mi-i mai amintescde mult# vreme. Pe primii da, pentru c# acolo se afla, \nc# de atunci, [i cel de al c#ruinume nu am mai sc#pat niciodat#. Pe peretele din st@nga – Marx, Engels, Lenin (Stalinfusese dat jos de cur@nd).

N-am uitat nici c#, doar dup# doi ani, a trebuit s# schimb [coala – pentru c# satul depe valea noastr# fusese arondat la {coala din Rotari. N-am uitat nici drumurile zilnice,nesf\r[ite, adesea frumoase, de multe ori ur@te, pe care le f#ceam, pe jos, cale de 5-6 kmdus ([i tot pe at@ta \ntors), \n anii ce au urmat, \n clasele V-VII, la {coala din Ceptura deJos, o [coal# aflat# cam departe, dar excep]ional de bun# \nc# de pe atunci. Nu ]in mintecriza Berlinului din 1961, dar n-am uitat anul c@nd, \n 1962, am plecat la liceu, la Ploie[ti(la cel mai bun liceu – I.L. Caragiale!). Criza rachetelor din Cuba, din acel an, a fost,pentru mine, atunci, mai pu]in important#, dec@t faptul c#, \n prim#vara aceea trist#, \nmartie, se \ncheiase colectivizarea (comun# noastr# fusese ultima \nghi]it# de val: mamapl@nge; tata mersese cu al]i b#rba]i la Cooperativ# (magazinul s#tesc) unde au b#ut bere,au jucat popice cu \nd@rjire p@n# seara t@rziu [i i-au \njurat pe americani (pentru c# numai veneau!). _n toamna acelui an, \n care ne luase colectivu’ p@n# [i via de l@ng# cas#,\nainte de a pleca la liceu, am furat – pentru prima [i ultima dat# \n via]a mea – struguri:struguri din via pe care o plantaser# [i o \ngrijiser#, de-o via]#, tat#l meu [i mama mea,surorile mele mai mari [i, desigur, [i eu; amintirea acelei zile m# doare [i azi. Dar n-amuitat nici ziua aceea de toamn# din 1971 c@nd, proasp#t c#s#torit, am invitat-o pe so]iamea Maria, o b#n#]eanc# mic# [i sprinten# de prin zona Lugojului, s# vad# locul undem-am n#scut; ne-am dus Pe Trestiea, [i am urcat Pe Coast#: via noastr# fuse recuperat#,par]ial, de c#tre p#rin]ii mei; era destul de r#v#[it#, de [tirbit# [i, parc#, speriat#. P#strase,\ns#, ceva din trecutul nostru de demult: mi se p#rea c# e la fel de majestuoas# ca atunci

582

c@nd eram mic; [i mai avea, \nc#, strugurii acea unici, uria[i, multicolori, ce au uimit-opentru totdeauna pe so]ia mea. _n mod bizar, cam tot pe atunci, ne-am dat dat seama c#mama so]iei mele, de loc din Telega-Prahova, se n#scuse undeva \ntr-o cas# de pe undeal al Cepturii, pe acolo pe unde bunicul dinspre mam#, din neamul C#linescu, antre-prenor de sonde de foraj pe atunci, \[i petrecuse vreo doi ani din via]#.

N-am uitat, desigur, ziua c@nd, peste ani, am venit acas# de la Ploie[ti s# \l rog peTata s# \mi dea voie, [i s# semneze c# este de acord, s# m# \nscriu la examenul deadmitere la Liceul Militar din Breaza. Nu pot uita privirea mamei – \ngrijorat#, deodat#l#crim@nd. Privirea trist#, aprobatoare dar resemnat#, a tat#lui meu, fost sergent artileristla v@n#torii de munte. I-am \n]eles privirea, dar am fost bucuros c#, finalmente, m-a\n]eles [i c# a fost de acord s# merg la Armat#. \n fapt, visul meu de atunci era s# ajungpilot de v@n#toare; doar c# n-a fost s# fie. Am ajuns \ns#, c@ndva, peste ani, ofi]er dev@n#tori de munte la Batalionul din Brad, \n Mun]ii Apuseni: Cerceta[ la V@n#tori –poate cea mai frumoas# meserie din lume. {i a[a am r#mas.

N-am uitat nici noaptea aceea de \nceput de mai ploios, din 1970, c@nd, reu[ind s#scap, pentru c@teva zile, din unitatea mea din Sibiu, am venit s# v#d ce mai fac ai mei deacas#. Era t@rziu \n noapte, ma[inile nu mai mergeau demult, [i am venit peste dealuri,prin p#duri, de la Urla]i, pe la Scoru[, pe La Cais, cale de vreo opt kilometri. Ajunsaproape de cas#, pe la miezul nop]ii, m-am strecurat prin p#duricea noastr#, la vale, pepoteca [tiut# din copil#rie. {i am ajuns. Casa noastr#, \ns#, nu mai era. Undeva, \ntrepomii din gr#din#, tata [i mama \ncropiser# un ad#post temporar p@n# c@nd, \n toamn#,aveau s#-[i dureze o nou# cas#, construit# undeva mai departe, spre {oime[ti. Mi sep#rea c# un blestem [i o pedeaps# nedreapt# \i urm#riser# cumva. Acolo unde am amvenit pe lume, casa \n care m-am n#scut era cea de-a treia ridicat# de p#rin]ii mei \n ceiopt ani de c#snicie de p@n# la na[terea mea: prima, devenit# mai t@rziu magazie, n-aputut fi, un timp, locuit# pentru c# era prea aproape de o sond# ap#rut# peste noapte lapoarta lor; ca urmare, construiser# o cas# mai mic#, undeva mai spre deal, o c#su]# pe caremi-o mai amintesc vag; mai apoi, c@nd sonda se stabilizase, \[i ridicaser# casa mare, casa\n care m-am n#scut, mai aproape de drum [i pe loc drept. Casa aceea nu mai era acum.Mama, tata [i sora noastr# mai mic# erau acolo, \n ad#postul acela construit \n grab# de ei.Cu triste]e, dar f#r# urm# de disperare, [tiau c# trebuie s# o ia, din nou, de la cap#t.

_n locul acela i-am dus \n vizit# mai t@rziu pe copii mei, Sebastian [i Monica; i-amdus s# vad#, s# [tie. Nu cred c#, atunci, c@nd s-au aflat pentru prima dat# acolo, a fostceva prea emo]ionant pentru ei – copii crescu]i la blocuri, cu cheia de g@t, r#t#cind cutat#l lor din garnizoan# \n garnizoan#. Cred, \ns# c#, treptat, \n sufletul lor locul a prinsr#d#cini pe care nu le-au mai uitat niciodat#, chiar dac# pa[ii i-au purtat, \i poart# sau \ivor purta, pentru mult# vreme, departe de casa noastr#, de VALEA TRESTIEI - un s#tucmic din {oime[ti, din satul Rotari, comuna Ceptura.

Dac#, \ns#, \mi pun \ntrebarea oare ce clip# de via]# de acolo, din copil#rie, mi-ar#mas \ntip#rit# pentru totdeauna \n amintire?, r#spunsul \l [tiu negre[it: era \ntr-unmiez de var#; cred c# aveam cinci-[ase ani, pentru c# nu mergeam \nc# la [coal#. Mamam# luase cu ea La Deal, \ntr-un loc c#ruia \i ziceam simplu Pe Treistea, undeva unde,al#turi de f@nea]#, p#[une [i o p#durice, aveam [i un loc cultivat cu porumb: un loc cup#m@nt s#r#c#cios, de deal argilos, dar care trebuia lucrat. Era vremea pra[ilei a doua,

583

c@nd firele de porumb erau destul de mari. Mama m# luase cu ea nu pentru cine [tie celucru – nu eram, \nc# bun de sap# – ci, poate, mai mult ca s# nu fie singur#. Oricum,ceva-ceva de ajutor eram: adunam [i c#ram la cap#tul locului firele t#iate, cele carerezultau din r#rirea porumbului: de[i mai firave, erau bune de nutre]; a[a c# eram util.Trecuse prima parte a zilei, m@ncasem de pr@nz, se apropia amiaza, dar vremea s-astricat repede. Cerul s-a \nnegrit spre Ciortea, dealul cel mai \nalt dinspre Munte; sesim]ea miros de furtun#. Ploaia a venit gr#bit#, cu tunete [i fulgere ce se \nnodau unelede altele. Ne-am ad#postit sub strea[ina unui nuc, a[tept@nd s# treac# ploaia. Dar furtunade var# s-a \nte]it. Cur@nd, orizontul c#tre sat se \nchisese complet: cerul era negru, iarploaia p#rea o perdea de ap# f#r# de sf@r[it. Mama era fr#m@ntat# de grija celor de acas#:surorile mele mai mari, care aveau grij# de fra]ii mai mici [i de gospod#rie. Brusc,mama a luat hot#r@rea s# plec#m acas#, prin ploaie. A luat uneltele, eu am luat merindele[i am plecat fugind prin ploaia toren]ial#, pe c#rarea c#tre sat. Nu aveam mai mult de unkilometru [i jum#tate p@n# acas#, dar timpul p#rea o ve[nicie. Alergam \n fa]# [i, dinc@nd \n c@nd, m# opream s# v#d dac# mama vine, sau dac# trebuie s# ne ad#postimundeva. Fugeam mai repede: nu aveam greut#]i [i eram mai antrenat cu joaca. Mamam# \ncuraja mereu s# mergem mai departe: aud [i ast#zi vorbele ei: Alearg#, copile!Alearg#, b#iete! Alearg#, nu te opri!

N-am uitat niciodat# \ndemnul acela de atunci, oric@t de mari au fost furtunile cemi-au br#zdat via]a. {i mai alerg, alerg mereu. {tiu c# \ntr-o zi, va veni vremea aceeac@nd, ca fiecare dintre noi, va trebui s# m# opresc. Dar, p@n# atunci, porunca r#m@ne:Alearg#, nu te opri!

Sub zodia rigoriiPove[tile despre r#zboi mi-au marcat copil#ria; r#zboiul era \nc# aproape; mai to]i

b#rba]ii maturi ai satului fuseser# pe front; suflul bombelor parc# se mai sim]ea pesteVale, iar eliberatorii de la R#s#rit erau pe-aproape. R#zboiul era, \ns#, [i b#rb#]ie, aventur#,cruzime, rigoare, datorie: tu sau cel#lalt – tertium non datur! Copil fiind, am aflat – a[acum aminteam mai sus – multe despre osta[i [i despre r#zboi. Multe din c#r]i, din lecturi.Multe de la tat#l meu, de la mama (care tr#ise vremea bombardamentelor americaneascunz@ndu-se, adesea, \n p#durea de deasupra casei, \mpreuna cu sora mea cea mare,de numai 3-4 ani[ori pe atunci) ori de la al]i oameni. Tat#l meu f#cuse tot r#zboiul pefrontul de est, ca artilerist la v@n#tori de munte: plecase \n Armat# \n 1937; terminasestagiul militar obligatoriu \n 1940; c@teva luni venise acas#, timp \n care s-a \ntemeiatfamilia unde urma s# vin pe lume; fuse, apoi, mobilizat brusc \n vara anului 1940 [itrimis \n Maramure[, \n Mun]ii Copila[, de unde unitatea lui s-a retras din post \n post deobservare, la cedarea, f#r# lupt# a Ardealului. De-mobilizat [i re-mobilizat, \l prinsese\nceputul r#zboiului \n nordul Moldovei, de unde a ajuns, dup# lupte cr@ncene, \n Crimeea,unde petrecuse s#pt#m@ni [i luni \n paza litoralului, ca sergent comandant de pluton debranduri (arunc#toare de mine); \mi povestise multe despre vremurile acelea, despreoameni \nghe]a]i \n pozi]iile de lupt#, \n iarna aceea cr@ncen#; despre atacul surpriz# alunor diversioni[ti [i partizani ru[i asupra unui punct de comand#, \n noaptea de Cr#ciun;despre t#tarii din Crimeea [i lumea lor ciudat#. De acolo, mersul r#zboiului \l purtase, cuDivizia 2 Munte, \n cadrul unei Armate germane, spre Caucazul de Nord, undeva c#tre

584

Nalcick, nu departe de Cecenia de azi, a[a c# a[a harta mea mental# despre locurilec#rora le-am zis [i eu, mai t@rziu, ca [i al]ii, Zona M#rii Negre, prindea contururi tot maicomplicate. Ca osta[ de linia \nt@i, tata tr#ise momentul \n care soarta confrunt#rii sovieto-germane se schimbase radical, \ntr-un mod simplu, ost#[esc: s-a spart frontul [i nu maierau alte linii \n spatele nostru; \naintasem \n Rusia \n trei ani [i ne-am retras \n trei luni,spunea tata cu amar# triste]e [i cu resemnare t@rzie. Retra[i, subit, \napoi \n Crimeea,sc#pase de \ncercuirea din ’44 doar printr-un miracol. _mi povestise cum, dup# retragere,pe vremea c@nd se contura \ncercuirea din Crimeea, brigada lor de v@n#tori a fost vizitat#,pentru \mb#rb#tare, de Regele Mihai, \nso]it de ministrul de externe Mihai Antonescu [iun grup de generali. La data aceea, mul]i dintre osta[i nu mai fuseser# acas#, \n permisie,de peste un an. _n aceste condi]ii, \n unele unit#]i, ofi]erii \i sf#tuiser# pe solda]i s#-[iarate nemul]umirea refuz@nd s# r#spund# la salutul oaspetelui, fapt care s-a [i \[email protected] a fost c# to]i osta[ii afla]i \n astfel de situa]ii au fost trimi[i \n permisie [i, astfel,mul]i au sc#pat de tragedia marii \ncercuiri. Revenit# \n ]ar#, at@t c@t mai r#m#sese dinea, unitatea lui se topise, pur [i simplu, prin septembrie 1944, pe undeva pe la T@rguC#rbune[ti, astfel c# unii dintre cei r#ma[i \n via]# sc#paser# de prizonieratul pe caremul]i v@n#tori l-au \ndurat sau \n care au pierit: c@nd plecaser#, \n anul 1941, \n Companialui de V@n#tori erau peste 120 de osta[i; se \ntorseser# acas#, la sf@r[itul r#zboiului, doarvreo 10-15 dintre ei.

Tat#l meu, c#ruia \i purtam un respect deosebit, nu a r#mas \n Armat# dup# \ncheierear#zboiului; a plecat atunci \n felul \n care au plecat mul]i v@n#tori de munte, la \ndemnulofi]erilor: <vede]i ce face]i, c# #[tia (ru[ii) ne termin#>. Nu s-au mai \ntors \n unit#]ilelor; multe din unit#]ile de v@n#tori de munte care au fost pe front, \n sudul UniuniiSovietice, au fost decimate, anihilate, destructurate; mul]i dintre osta[i au fost prin[i [idu[i \n lag#re mult timp dup# \ntoarcerea armelor; mai t@rziu, arma v@n#torilor de muntea fost, pentru mult# vreme, desfiin]at#.

Poate multe dintre pove[tile vii tr#ite pe atunci au fost un motiv real pentru interesulmeu privind cariera militar#. Peste acesta s-au suprapus [i alte motive izvor@te din via]agenera]iei mele: mi-am tr#it copil#ria sub semnul cre[terii faimei avia]iei [i apari]ia, \nanii 1957-1959, a cosmonauticii: lansarea primilor sateli]i; primul om \n spa]iul cosmic(\n aprilie 1962, eram la [coal# c@nd s-a transmis la radio, vestea despre zborul luiGagarin); competi]ia spa]ial# sovieto-american# pentru trimitere primului om pe Lun#.Ca mul]i al]i b#ie]i din genera]ia mea, am visat de mic s# ajung aviator: ca urmare, pe deo parte, am citit tot ce se putea citi despre avioane [i aviatori, despre rachete [i c#l#toriispa]iale (erau anii primelor pove[ti SF moderne). Pe de alt# parte, m# antrenam la rezis-ten]# fizic#, a[a cum \n]elesesem c# trebuie s# fac# un pilot de v@n#toare. Nu [tiu dac#toate acestea explic# decizia de a merge la Liceul Militar, dar, cu siguran]#, ele au contatenorm \n conturarea acestei op]iuni, astfel c# atunci c@nd am \nt@lnit o astfel de oportu-nitate, nu am ezitat nici o clip# s# m# decid.

Intrasem, \n vara anului 1962, la Liceul “Ion Luca Caragiale” ({coala Medie nr. 1“Ion Luca Caragiale” la acea dat#) din Ploie[ti. Pe atunci, Liceul Militar din Breaza,abia redeschis, nu avea dec@t clasele terminale (clasa X-a [i clasa a XI-a). La Liceul“Caragiale” intrasem cu o medie bun#, undeva \n primii 15-20 de admi[i, dintr-un totalde vreo 210. Fusese ambi]ia mea s# \ncerc acolo, [i a fost o frumoas# surpriz# pentru

585

p#rin]ii mei – con[tien]i de rigorile concursului [i de faptul c# eu mergeam acolo de la osimpl# [coal# de ]ar# (dintr-un mediu \n care nu se punea problema medita]iilor [i adopajului cu aceste medita]ii – nu erau bani pentru a[a ceva, ci se se f#cea o selec]ienatural#). _n cei doi ani de [coal# la Ploie[ti, am locuit \n internatul Liceului “Caragiale”– un mediu riguros, aproape cazon la acea dat#, un mediu care obliga la respectareastrict# a unui set de reguli, cu o influen]# substan]ial# \n formarea caracterial# [i compor-tamental# a unui t@n#r, \n obi[nuirea cu rigorile disciplinare. Ca urmare, trecerea la tipulde regim specific Liceului Militar nu a a generat probleme deosebite. Mai mult dec@tat@t, veneam dintr-o familie tradi]ional# a[ezat#, \n cadrul c#reia fiecare copil prime[te –[i \[i asum#, pe m#sur# ce cre[te [i se maturizeaz# – responsabilit#]i concrete, propor]io-nale cu v@rsta lui [i cu nevoile familiei. \ntr-un astfel de mediu, un b#iat (mai ales celmare), f#cea cuno[tin]# destul de repede cu sarcini specifice v@rstei, mai \nt@i \n curte,apoi la deal, la c@mp, la p#dure, de la primele munci de prim#var#, p@n# la cele de iarn#t@rzie, de la plantat sau sem#nat, p@n# la cules [i depozitat, de la grija pentru obiecte,lucruri [i lucr#ri sau culturi, p@n# la grija pentru fra]ii mai mici, pentru animalele dingospod#rie, sau pentru diferite activit#]i mai complexe. Aceasta \nsemna at@t \nv#]area[i responsabilizarea individual#, c@t [i lucrul \n echip#, inclusiv coordonarea activit#]ilor\n echip#. \nsemna, totodat#, capacitatea de a fi la timp acolo unde se stabile[te (chiardac#, de dou#-trei ori pe sezon, aceasta \nsemna ora dou#-trei noaptea, cinci diminea]aori zece-unsprezece noaptea). \n plus, gospod#ria p#rin]ilor mei \nsemna, din punct devedere spa]ial, trei loca]ii diferite: un lot de dou# pogoane \n jurul casei; altul, de dou#pogoane, la deal (la 1,5-2 km distan]#); un altul, tot de dou# pogoane, la C@mp (la 10-12km dep#rtare). {i cum, \n plus, tat#l meu mergea zilnic la serviciu (cu munca grea \ntr-o min# de c#rbuni), iar eu eram b#iatul cel mare, era firesc pentru noi, copiii, s# \n]elegemc# aveam un rol real \n via]a familiei, un rol pe care trebuia s# ni-l asum#m, cu r#spundere[i rigoare. Este \ns#, important s# men]ionez c#, de[i aveam astfel de sarcini, ele nu aufost niciodat# excesive, astfel c# nu au pus niciodat# \n pericol [coala – principala grij#a fiec#ruia dintre noi.

La nivelul situa]iei concrete, decizia de a merge la Liceul Militar a fost favorizat#de o vizit#, \n prim#vara anului 1964, a unei echipe de ofi]eri de la o unitate militar# dinPloie[ti care, \n discu]iile cu noi, liceenii, ne-au vorbit conving#tor despre posibilitateaop]iunii pentru o carier# militar#, cu multiplele sale specializ#ri, [i – \n acest context,despre ofertele educa]ionale ale Liceului Militar din Breaza. Micul or#[el de pe ValeaPrahovei era aproape de Ploie[ti (vreo 25-30 km); fusesem acolo odat#, \n vacan]a dedup# clasa a cincea, \ntr-o tab#r# [colar#, [i vizitasem cazarma Liceului Militar, impresio-nant# pentru orizontul nostru de atunci. Ne-am hot#r@t s# mergem la Breaza mai mul]icolegi, vreo 4-5 b#ie]i, care ne cuno[team bine. M-am \nscris, ini]ial, f#r# acordul p#rin-]ilor, pentru c# eram sub presiunea timpului, iar eu mergeam acas# doar de dou# ori pelun#, dar cu promisiunea de a aduce acordul scris.

Concursul de admitere era unul foarte sever, iar concuren]a acerb#: candida]ii selecta]i[i admi[i la concurs erau numai din r@ndul celor cu rezultate solide la \nv#]#tur# – mediaminim [apte (cu minim opt la materiile de baz#), [i f#r# nici o problem# disciplinar#.Examenul avea o prob# fizic# eliminatorie, prob# scris# [i oral# la matematic#, prob#scris# [i oral# la limba rom@n#. Am trecut cu bine toate probele [i am plecat acas#, la

586

]ar#, pentru c# intrasem \n vacan]#, cu ferma convingere c# am reu[it – a[a c# m-ambucurat mult c@nd am primit confirmarea admiterii. ]in minte c# mama a \nceput s#pl@ng# (nu de fericire!), iar tat#l meu – la fel de \ng@ndurat ca atunci c@nd semnaseconsim]#m@ntul, mi-a spus c# m-am angajat pe un drum greu, pe care nu l-ar fi doritpentru mine, dar c#, dac# aceasta era voin]a mea, \n]elegea c# trebuie s# \mi urmezdestinul.

Via]a de Cantemirist – o via]# sub zodia rigorii – a fost, \n mod cert, una delocu[oar#. Ea combina trei provoc#ri majore: exigen]ele [colare (era, pe vremea aceea,una dintre cele mai severe institu]ii de tip liceal, profil real, din ]ar#); caracterul deinternat (izolarea de familie; via]# \n colectiv \n grupuri mari, formate exclusiv dinb#ie]i, la v@rsta adolescen]ei vulcanice; condi]ii materiale [i de hr#nire destul de austere,adesea mult sub nevoile genera]iei [i v@rstei); caracterul militar, care ad#uga la difi-cult#]ile naturale ale vie]ii de internat, rigorile disciplinei [i instruc]iei militare, alesubordon#rii stricte [i necondi]ionate, la o v@rst# care se caracterizeaz# preponderentprin refuzul regulilor, prin nevoia de libertate de g@ndire [i de ac]iune, prin romantism [ivisare. Desigur, nu to]i cei ce intrau aici rezistau cei doi ani, dar majoritatea reu[eau. Aufost, \ns#, doi ani fantastici, doi ani frumo[i, doi ani de formare profesional#, [tiin]ific#,moral# [i spiritual#, cultural# [i fizic# excep]ionali. Am avut profesori excep]ionali,profesori care ne-au modelat orizontul g@ndirii: prof. Toma (Matematic#); profesoriiCosta[ – domnul [i doamna (Limba [i literatura rom@n#); prof. Manoliu (Istorie); prof.Pietr#reanu (Fizic#); prof. Marinescu ({tiin]e naturale); prof. Sp@nu (Geografie); prof.Tu]ic# (Limba [i literatura englez#); prof. Babov (Limba [i literatura rus#).

Liceul militar nu era, \ns#, dec@t o platform# de debut pentru viitoarea op]iunemilitar#, un laborator de testare a capacit#]ii de a tr#i [i munci \ntr-o colectivitate militar#,dup# rigori ost#[e[ti severe, urm#rind con[tient [i asumat atingerea unor scopuri clare,inclusiv – \n cazuri extreme – cu pre]ul vie]ii. Ca urmare, \ntr-un astfel de laborator, setesteaz# capacitate de a face fa]#, sau nu, unui astfel de drum, capacitatea de a merge,sau nu, pe drumul asumat. Desigur, instrumentul principal de m#sur# erau notele [i, de[inu am fost un elev excep]ional din acest punct de vedere, m-am situat \n permanen]# \nechipa de v@rf. Notele, \ns#, nu ofereau un indicator absolut pentru alegerea viitoareicariere militare, pentru c# notele mari la diferite discipline [colare nu puteau spune dac#individul \n cauz# va fi un bun inginer (pentru c# avea, spre exemplu, note mari lamatematic# [i fizic#), sau medic, chimist, topograf, economist, istoric, scriitor sau cine[tie ce altceva. Aveam, spre exemplu, rezultate foarte bune la limba [i literatura rom@n#([i ceva \nclina]ie pentru literatur#, pe atunci), dar nu aveam vreo op]iune posibil# \nacest sens. Am avut rezultate bune [i foarte bune la matematic#, dar nu un talent aparte;eram perseverent, \ns#, [i g#seam \ntotdeauna rezultatul corect (aici \mi amintesc o\nt@mplare comic#: aveam tez# la matematic#/a[a se zicea atunci; exerci]iul de la trigono-metrie \mi crease dificult#]i deoarece problema, pentru a fi rezolvat#, necesita o anumeformul# pe care nu mi-o aminteam; nu am abandonat \ns# efortul ci, \ntr-un periplu deaproape o jum#tate de or#, am parcurs drumul istoric al dezvolt#rii trigonometriei, de lanivelul datelor pe care le [tiam, p@n# la cel \n care am putut reinventa formula [i amg#sit solu]ia corect#; dac# a[ fi [tiut formula, rezolv#m problema \n cinci minute!Profesorul Toma, care a sesizat faptul c# nu [tiusem formula, s-a amuzat copios ([i

587

ironic) pe seama mea p#]aniei mele, dar a apreciat efortul [i perseveren]a care au dus larezultatul corect.

A[ fi putut, desigur, s# optez pentru chimie, nu doar pentru c# aveam note bune laaceast# materie, ci [i pentru c#, \n cei doi ani petrecu]i la Liceul “Caragiale” din Ploie[ti,am f#cut parte dintr-o clas# experimental# cu profil chimie [i am f#cut practic# la Rafin#riaVega (Ploie[ti-Nord). Acolo am lucrat efectiv, c@te o zi pe s#pt#m@n# (vinerea), o s#pt#-m@n# la sf@r[it de trimestru [i trei s#pt#m@ni la sf@r[itul anului, \n laboratorul de produc]ieal rafin#riei. Am trecut prin toate punctele de lucru dintr-un laborator de rafin#rie (calori-metrie, punct de distilare, punct de condensare, punct de fierbere, punct de ardere, colori-metrie, etc.); am parcurs toate etapele acestea, a[a \nc@t, la sf@r[itul acelui an, a[ fi pututs# m# angajez ca laborant \ntr-o asemenea rafin#rie. Era un domeniu familiar pentrumine, \ntruc@t tr#isem, \ntreaga mea copil#rie, printre sonde. De altfel, \n Rafin#ria Vega,tr#isem o alt# experien]# a rigorilor: rigoarea respectului foarte strict pentru fiecare para-metru al unei probe, al unei determin#ri; rigoarea pentru proceduri, deoarece orice \nc#l-care a lor putea duce la incendiu, la un accident catastrofal. _nt@lnisem aici, [i \n]elesesempractic ce \nsemnau, normele de tehnica securit#]ii muncii, despre care tata – miner desubteran – vorbea chiar [i \n somn.

Cei doi ani au trecut repede [i am trecut cu bine acest examen. Timpul era \ns#foarte scurt [i problema op]iunii fundamentale pentru \ntreaga via]# venea foarte repede.Pentru mine, alegerea c#ii c#tre viitor nu era deloc dificil# ca op]iune – drumul era clar:avia]ie. A[a c#, paralel cu \ndeplinirea obliga]iilor de preg#tire, \mi continuasem preg#tirilepentru viitoarea profesie militar#, prin lecturi bogate [i antrenamente intensive specificedomeniului (petreceam, serile sau \n timpul liber de la sf@r[itul s#pt#m@nii, ore \ntregi laroata centrifug#).

Destinul nu a vrut, \ns#, atunci, s# ]in# cu mine. {i asta pentru c#, \n prim#varaclasei a unsprezecea, am picat la vizita medical# preliminar#, desf#[urat# acolo, \n Liceu.La acea vizit# medical# av@nd ca scop preselec]ia pentru arma avia]ie, am fost respinspe motive de s#n#tate, cauza fiind o problem# de cardiologie, o tahicardie sinusal# (a[ami-au spus atunci), un gen de aritmie care se manifest# la efort intensiv. Am fost foartesup#rat; a fost un [oc psihic puternic, pentru c# eram convins c# voi ajunge la {coalaMilitar# Superioar# de Avia]ie de la Bobocu-Buz#u, c# voi ajunge pilot, [i c#, poate, voiajunge \n Cosmos; dintr-o dat#, toate se pr#bu[eau, iar eu nu eram neap#rat vinovat: nueram respins pentru c# nu aveam calit#]ile necesare a[a cum le vedeam eu, ori pentru c#nu \nv#]asem bine; era o problem# pe care nu o puteam controla – cea de s#n#tateperfect# – [i, de[i nu m# sim]eam vinovat pentru asta, trebuia s# accept decizia f#r#drept de apel. A fost primul examen serios de carier# militar#, examen care m-a f#cut s#\n]eleg c# drumul \n cariera militar# nu este numai a[a cum \l dore[ti, ci [i a[a cum\l dicteaz# rigorile organiza]iei. A trebuit s# accept c#, pentru meseria de pilot dev@n#toare, erau ni[te cerin]e foarte dure, pe care eu nu le puteam atinge, dar c# trebuie s#merg mai departe.

Peste ani, c@ndva t@rziu (c@nd l-am \nt@lnit pe cel mai grozav pilot de MIG-21 pecare l-am cunoscut, Comandorul Luca), m-am \mp#cat definitiv cu g@ndul c#, poate, nua[ fi fost un pilot foarte bun. Atunci, \ns#, drept pedeaps#, mi-am ales ceea ce nu mi-a[fi dorit \n nici un chip: am hot#r@t s# merg la cea mai pu]in atractiv# [i cea mai grea arm#

588

(ca regim) – Infanteria. _mi amintesc atunci c# unii din profesorii mei au \ncercat s# m#conving# s#-mi schimb decizia, [i s# m# determine s# merg la o arm# tehnic# – la tancuri,auto, chimie, marin# sau topografie (unele din ele \n deficit de candida]i cu note bune).Eu hot#r@sem, \ns#, s# merg la Infanterie [i gata! _n mod bizar, \n acel an, s-a \nt@mplatca num#rul candida]ilor la Infanterie s# fie mai mare dec@t num#rul de locuri, astfel c#examenul a fost, \n fapt, concurs. Am intrat, desigur, pe primul loc, lucru pe care l-amprivit mai degrab# ca pe o ironie a sor]ii, dec@t ca pe un succes demn de laud#.

A[a am ajuns la {coala Superioar# de Ofi]eri Activi “Nicolae B#lcescu” din Sibiu,la Arma Infanterie – o promo]ie mare, cam vreo sut# de elevi, viitori locotenen]i-comandan]i de plutoane (de infanterie, de cercetare, de v@n#tori, de mitraliere). La pu]intimp dup# ce ajunsesem acolo, \n toamna anului 1966, nu prea mai eram a[a de \nc@ntatde decizia mea. Dup# anii de liceu, primele 2-3 luni de [coal# militar# p#reau \nfior#toarela Infanterie, unde se intra abrupt, de la bun \nceput, \n condi]ia de soldat destinat s#lupte \n linia \nt@i, \n tran[ee, fa]# \n fa]# cu inamicul – f#r# sentimentalisme [i f#r#regrete: cine rezist#, rezist#; cine nu, nu! Criterii dure; ierarhii clare – anul I, anul II, anulIII, anul IV; elevii din anii mai mari – \n practic# la comanda grupelor [i plutoanelor deanul I; ofi]erii instructori – comandan]i de plutoane, de companii, de batalion elevi –oameni tineri, sau mai maturi (dup# grad), cu personalitate, cu reale calit#]i, cu ambi]ii[i orgolii, cu drept suveran asupra ta pe c@mpul de instruc]ie; ploi, nesf@r[ite ploi – \npoligoane, \n tabere, \n serviciul de gard#, \n mar[uri lungi, de zi [i de noapte; z#pezile[i gerurile de Sibiu, de Poplaca, de S#li[tea sau de Dealul Perii D#ii, de Crin] ori deAvrig. Ziua depunerii Jur#m@ntului Militar; dincolo de text, mai mult sau mai pu]ininspirat, mai mult sau mai pu]in politic, leg#m@ntul: Jur s#-mi ap#r ]ara, chiar cupre]ul vie]ii. Leg#m@nt pe via]#, real, palpabil: \l [tiam de la tat#l meu, care plecase,f#r# s# murmure, de undeva dintr-o vale anonim#, oriunde \l chemase ordinul de lupt#:\n Maramure[, \n Moldova, \n Basarabia cotropit# de ru[i, \n Crimeea, \n Caucazul deNord [i \napoi – \napoi cei ce au sc#pat (pentru c# au luptat bine, ori poate, pentru c# auavut noroc). Mic fiind, \l \ntrebasem: nu ]i-a fost fric# s# mergi la moarte? _mi r#spunsesesimplu, parc# \n glum#, printr-o alt# \ntrebare [i un r#spuns scurt: [i ce dac#? Ce conteaz#?Trebuia! Poate c# par cuvinte mari, dar [i eu, ca al]i camarazi, ca [i cei de dinainte ori dedup# genera]ia mea, am crezut cu adev#rat \n acele cuvinte pe care le luasem la fel ca peo chemare: chemare la via]#; chemare la moarte, dac# trebuie.

Am tr#it pe viu toate aceste g@nduri \n vara anului 1968, \n august, atunci c@ndtrupele sovietice au n#v#lit, cu brutalitate \n Cehoslovacia, [i \n lunile ce au urmat. Eramla sf@r[itul anului doi [i m-am aflat \ntr-o situa]ie bizar#: sc#pasem, cu pu]in# \ng#duin]#din partea doctorului de la Infirmeria {colii, de participarea la parada militar# din Bucu-re[ti, din acel an: mergeau la parad# cei ce aveau \n#l]imea mai mare de 1,70 m, iar eueram la limit#; m-a \ntrebat dac# vreau s# merg la Bucure[ti sau nu [i am r#spuns c# a[prefera s# nu (sincer vorbind, nu-mi pl#cea deloc instruc]ia de front pentru parad#, nu-ig#seam sensul); m-a trecut cu 1,69 m [i am sc#pat! Ajunsesem acas# prin 15 august;urma s# m# \ntorc la {coal# pe 15 septembrie; colegii care merseser# la parad# (camdou# treimi din promo]ie) urmau s# vin# la Sibiu pe 25 septembrie, dup# care \ncepeampreg#tirea \ntrunit#. Pe 18 august a trebuit s# merg la Bucure[ti, la un spital, unde soramea mai mic# fusese internat# de urgen]#, cu o boal# grav#. M# \nt@lnisem, \nt@mpl#tor,

589

cu colegii mei ce se preg#teau pentru parad#. Pe 21 august, noaptea, acas# fiind, auap#rut – mai \nt@i, zvonuri, apoi [tiri, despre invazie, iar lumea din sat \ncepuse s# seagite. M-am dus la Postul de Mili]ie [i am luat leg#tura cu Centrul Militar Jude]ean: mis-a comunicat s# r#m@n la domiciliu [i s# a[tept ordine (ulterior am aflat c# se deciseseca [i cei de la parad# s# fie trimi[i, la vreo s#pt#m@n# dup# defilare, acas#, de[i cea maimare parte a Armatei intrase \n alarm# de lupt#). Luna aceea a trecut chinuitor de \ncet,cu o stare de \ncordare pe care nici marele miting din Bucure[ti, nici \nfiin]area g#rzilorpatriotice, chiar [i \ncomuna noastr#, nu o puteau risipi.

M-am \ntors la cazarm# pe 15 septembrie. Am fost organiza]i \n dou# plutoane cuefective mici [i am intrat \ntr-un program de instruc]ie \ngrozitor de dur: alergam toat#ziua dup# tancuri [i ne antrenam \n distrugerea tancurilor, cu orice mijloace [i prin oriceprocedee; atacam cazemate [i s#pam tran[ee contra-cronometru; confec]ionam [i instalamcontra-cronometru \nc#rc#turi de trotil cu care distrugeam tancuri sau cazemate, camioanesau cl#diri; urm#ream \ngrijora]i informa]iile – mai sigure, mai confuze – despre concen-trarea de trupe ruse[ti la grani]a de est, de nord [i de vest [i pescuiam din zbor zvonuriledespre o posibil# invazie ruseasc#: nu [tiam ce vor face cu noi planificatorii de la MareleStat Major, dar [tiam ce avem de f#cut oriunde am fi primit ordin s# mergem: aveam 20de ani; dup# doi ani de {coal# Militar# de Ofi]eri Activi, eram solda]i pe deplin preg#ti]i;[tiam s# lupt#m [i eram motiva]i; puteam fi comandan]i de grup# sau, la nevoie, coman-dan]i de plutoane; \n]elesesem pe deplin c#, prin Jur#m@ntul Militar, ne angajasem pe undrum f#r# \ntoarcere. Atunci, \n acea toamn#, am \n]eles pe deplin meseria de Infanterist:soldatul din linia \nt@i, cel f#r# de care nu exist# victorie; cel ce a fost [i va fi mereu fa]#\n fa]# cu inamicul; tu sau el; via]# sau moarte; f#r# ur#, f#r# sup#rare; armat# ca datorie,armat# ca profesie; pace sau r#zboi; libertate sau robie.

Dincolo de o astfel de esen]# strict militar#, {coala de ofi]eri de infanterie era ununivers mult mai complex: un grup de oameni, \n total c@teva sute pe atunci, cu aspira]ii,cu speran]e, cu visuri, cu nelini[ti [i n#dejdi, cu certitudini [i incertitudini, \ncrez#tori \ncomandan]ii necru]#tori dar camarazi, ne\ncrez#tori \n politrucii de duzin#. {coala era,\ns# [i un laborator complicat \n care se construia personalitatea viitorilor ofi]eri, unlaborator \n care puteai studia temeinic istoria militar# [i filosofia r#zboaielor, geografiaca spa]iu al luptei armate sau fizica [i chimia ca antecamer# a \n]elegerii armelor nucleare,chimice sau biologice. Nu lipseau nici matematicile superioare (analiz# matematic# [igeometrie analitic#), disciplinele inginere[ti (rezisten]a materialelor, balistica interioar#[i exterioar#, proiectarea [i construc]ia de ma[ini, organizarea transporturilor, pulberi [iexplosivi) ori cele socio-umane (fundamentele economice [i finan]area puterii militare,psihologia [i logica luptei, administrarea st#rilor excep]ionale, etc.). _n afar# de acestea,pe l@ng# tematica de studiu obligatorie, puteai, sacrific@nd o parte din timpul de somn,orele libere (c@teodat#, pe la sf@r[it de s#pt#m@n#), orele de planton schimbul doi sautimpul din gard#/schimbul de veghe, s# studiezi multe alte lucruri interesante. Am studiatatunci, din imbold propriu, logic# matematic# [i logic# formal#, limbaje formale, filozofiefundamental#, cosmogonie (continuumul spa]iu-timp, Fenomenul Doppler/deplasareaspre ro[u – ce ciudat \mi sun# acum!), anatomia [i fiziologia creierului, psihologia inteli-gen]ei, sociometrie, pedagogie, didactic# [i docimologie. \mpreun# cu al]i doi colegib@ntui]i de acelea[i nelini[ti ale tinere]ii, plecam de multe ori (mai ales \n primii ani de

590

[coal#), pe furi[ din dormitor, dup# ora stingerii; ne strecuram precum cerceta[ii pel@ng# ziduri, prin tufi[uri [i pe sub construc]iile ce compuneau pista cu obstacole, p#trun-deam pe un geam l#sat ne\ncuiat \n Blocul \nv#]#m@nt, intram \n sala noastr# de clas#,puneam o mas# peste dou# mese [i o acopeream cu foile de cort (sau cu mant#ile noastre)pentru a masca lumina, ne aprindeam l#mpile de carte [i citeam sau discutam ore \ntregice sau despre ce ne interesa. Pe la trei noaptea, f#ceam opera]iunea \n sens invers, cug@nd s# ajungem s# prindem dou# ore de somn, pentru c# ne a[tepta o nou# zi de instruc]ie.

Invazia sovietic# \n Cehoslovacia, din vara anului 1968, a perturbat, \n mare m#sur#,tipul acesta de abordare a vie]ii noastre de elevi. Instruc]ia militar# s-a intensificat; multedin disciplinele [tiin]ifice complementare au cam fost scoase din program#, iar timpulpentru studiu individual s-a redus; durata cursurilor s-a redus, treptat, de la patru la treiani [i trei luni, astfel c#, \n anul 1968 au absolvit dou# promo]ii – cea normal# din august(cu patru ani de preg#tire) [i o a doua \n decembrie 1968 (cu trei ani [i trei luni). A[a seface c#, \n toamna lui 1969, c@nd am trecut \n anul terminal, \ntregul efectiv al serieinoastre a fost trimis \n practic# la comand#, la trupe, iar pe 26 decembrie, dup# unexamen dur, pe o vreme cr@ncen# de iarn#, promo]ia a absolvit {coala de Ofi]eri; amfost \nainta]i la gradul de locotenent [i repartiza]i la unit#]i, majoritatea \n func]ii decomandan]i de plutoane. Cauzele acceler#rii procesului de preg#tire erau complexe, darcel mai mult contase faptul c#, \n contextul invaziei din 1968 [i al trecerii Rom@niei peun f#ga[ al unei distan]#ri clare de Uniunea Sovietic#, fuseser# \nfiin]ate mai multedivizii mecanizate [i brig#zi de v@n#tori care aveau nevoie acut# de cadre. Lipsa cea maimare se sim]ea la nivelul subunit#]ilor de tip pluton-companie, iar aceast# lips# a fostacoperit# prin amplificarea cantitativ# [i accelerarea procesului de preg#tire \n [colile deofi]eri, pe de o parte, [i recrutarea [i preg#tirea – prin cursuri de scurt# durat# ([ase luni)– a unor comandan]i de plutoane cu grad de sublocotenent, pe de alt# parte. \n ceea ceprivea promo]ia noastr#, pot spune, \ns#, c# beneficiasem de comandan]i de plutoane,de companie ori de batalion, de profesori de tactic# sau de instruc]ia tragerii bine preg#ti]i,de o severitate, adesea, remarcabil#. Pe unii, poate, i-am iubit mai mult (dac# sentimentelede atunci ar putea fi numite a[a); oricum, pe to]i i-am respectat [i am avut ce \nv#]a de ei.Cu unii dintre ei m-am \nt@lnit, mai rar sau mai des, \n anii care au urmat – \n rela]ii deserviciu sau cu ocazia (mult prea) rarelor \nt@lniri ale promo]iei. Unii tr#iesc [i ast#zi,dar mul]i s-au dus demult s# ne a[tepte \n batalioanele noastre din cer (sau de pe undevor fi s# fie, \n ve[nicie). Ast#zi, c@nd mi-i amintesc, \i v#d, \ns#, tineri, cu gradele lor deatunci: locotenentul Stoina; c#pitanul B#l#u]#; c#pitanul Mircea Olariu (sufletul neobosital promo]iei noastre); c#pitanul Mereanu; maiorul Nicolae; maiorul Biri[ (pentru mult#,mult# vreme [i pentru multe promo]ii – cel mai iubit dintre p#m@nteni: dinamic, cuminte brici, necru]#tor [i b#[c#lios, antrenant [i uman).

Evenimentele din august 1968 [i pericolele pe care le generaser# oficializarea Doctri-nei Brejnev (respectiv promovarea public# a teoriei suveranit#]ii limitate de c#tre UniuneaSovietic#) generaser# efecte profunde [i asupra dinamicii procesului de preg#tire dininstitu]ia noast# de \nv#]#m@nt, \n care num#rul elevilor se dublase, \n acel an, prinaducerea \n {coal#, prin octombrie-noiembrie, a unei a doua serii, format# \ndeosebi dinelevi recruta]i din r@ndul militarilor \n termen din unit#]i – absolven]i ai liceelor civile(\n anul urm#tor, 1969, se dublase, pur [i simplu, cifra de [colarizare). Un efect al acestei

591

situa]ii a fost [i acela c#, \n toamna anului 1969, un grup de vreo 10-12 elevi ai anuluiterminal al promo]iei noastre (printre care m-am num#rat [i eu) am fost repartiza]i,pentru stagiul de practic#, la comanda unor plutoane de elevi din {coala noastr#. Conse-cin]a final# a deciziei a fost aceea c#, de[i doream s# merg (la terminarea {colii) la unbatalion de v@n#tori de munte de pe Valea Prahovei (acolo unde [i tat#l meu fuseseosta[) [i de[i aveam o medie de absolvire foarte bun#, care \mi asigur# o astfel de reparti]ie,am fost oprit din oficiu, la ordin, \n {coala Militar#, pe o func]ie de comandant depluton, ofi]er-instructor. Din perspectiv# profesional#, o astfel de reparti]ie era considerat#ca fiind excelent#, ca o recunoa[tere a unor calit#]i deosebite, de[i, pe de alt# parte, ea\ngusta, din start, [ansele de dezvoltare profesional# pe termen lung. Cum o bucurie nuvine niciodat# singur#, am primit, \nc# din perioada de stagiu, comanda unui pluton deelevi de Intenden]#, pe care trebuia s# \i instruiesc s# devin# militari (de disciplinele despecialitate – intenden]# general#, aprovizionare cu echipament, alimente [i furaje, hr#-nirea [i cazarea efectivelor la pace [i r#zboi, finan]area armatei [i drepturi b#ne[ti, conta-bilitate [i gestiune, etc. se ocupau profesori preg#ti]i \n specialit#]ile corespunz#toare).

Plutonul meu era, \ns#, unul foarte ciudat: fusese format prin reorganizarea uneicompanii de elevi \n care mul]i erau veni]i \n {coal# \n toamna anului 1968, direct de latrupe. Astfel, din dou# plutoane mari, cam de c@te 40 de oameni fiecare, se formaser#trei plutoane de c@te 25-28 de oameni. Primul pluton era unul normal, cu un profilobi[nuit ca nivel de preg#tire [i disciplin#. Cel de-al doilea, p#rea unul ceva mai deosebit,deoarece ponderea elevilor cu dificult#]i de preg#tire sau cu probleme disciplinare erasemnificativ mai mare fa]# de standardele uzuale. Cel de-al treilea pluton, \ns#, era – dincapul locului – unul care p#rea experimental: aici fuseser# concentra]i aproape to]i cursan-]ii cu dificult#]i de preg#tire [i comportament, cu probleme disciplinare sau cu particu-larit#]i comportamentale greu compatibile cu calitatea de ofi]er. Acest pluton mi-a fostrepartizat pentru preg#tire, cu o explica]ie bizar# [i anume c# a[ fi fost cunoscut caav@nd preocup#ri [i calit#]i personale \n domeniul psihologiei, defectologiei [i didacticiispeciale. Pl#team, astfel, tribut pentru lecturile mele nocturne, pentru discu]iile pe astfelde teme. Fusesem, \n anii de {coal#, chestionat de c@teva ori de un serviciu care nesupraveghea activitatea, pentru astfel de preocup#ri: prima dat#, dup# ce solicitasem dela Bibliotec# o lucrare despre care nu [tiam c# era \nregistrat# la fondul special [i c#,deci, era nevoie de aprobare pentru consultarea ei (era vorba despre o carte, banal#,ast#zi, de altfel, ce cuprindea coresponden]a Stalin-Churchill din timpul celui de-al doileaR#zboi Mondial); a doua oar#, c@nd \mi g#siser# ascuns# \n banc# o carte interesant# –Psihologia inteligen]ei (a lui Jean Piaget) adus# de undeva din ora[, dup# ce unul dintreprietenii mei de studii nocturne reu[ise s# ob]in# o clasare medical# pe motive legate destare psihic# [i se b#nuia c# l-a[ fi ajutat, \mpreun# cu un alt prieten, s# simuleze unelesimptome (el a ajuns, mai t@rziu, medic, iar eu am fost suspectat, \n mod bizar, c# a[ fiavut unele calit#]i psihologice paranormale!); a treia oar#, s-a \nt@mplat dup# ce \mig#siser# \n caietele de noti]e ni[te inscrip]ii ciudate pentru unii curio[i; \n fapt, nu eranimic subversiv: m# pasiona (pasiune trec#toare), la acea dat#, s# \nv#] s# stenografiez;\ncepusem cu sistemul Duploye, continuasem cu sistemul Stahl [i trecusem la un sistempersonal care \mbina semne din cele dou#, combinate cu multe improviza]ii personalemai u[or de utilizat pentru mine; preocuparea nu viza vreo inten]ie de calificare

592

profesional#, ci \mi permitea s# iau noti]e mai rapid [i mai complet (desigur, [i ceva maiprotejat de ochii prea-curio[ilor).

Aceast# preocupare, combinat# cu descoperirea c#r]ii lui Jean Piaget [i suspiciuneaimplic#rii \n acel posibil episod av@nd ca scop eliberarea unui coleg de sub rigorile uneicariere pe care nu [i-o dorise (ci fusese p#c#lit s# o urmeze), fuseser# suficiente s# m#plaseze pe lista suspec]ilor, dar [i a celor buni pentru rezolvarea unor probleme compli-cate, mai mult sau mai pu]in ciudate. Cam asta p#rea s# fie explica]ia repartiz#rii aceluipluton (las’ c# [tiu eu c# e[ti un fel de Makarenko, \ncerca s# m# lini[teasc# unul dintrecei ce decisese aceast# organizare ciudat#, unul dintre cei pentru care – dup# c@t# cultur#acumulase din filmele de popularizare sovietice – Makarenko p#rea, \nc#, un fel deerou!). A[a se face c# m-am procopsit, chiar la \nceputul carierei, cu un pluton \n careelevii mei erau: \n marea lor majoritate, mai \n v@rst# dec@t mine; unii c#s#tori]i, al]ii peaproape; unii suspecta]i c# ar fi participat la s#v@r[irea unor infrac]iuni (spargerea uneibiserici, spre exemplu) sau cu aproape 30 de zile de arest disciplinar acumulate \ntr-unan de zile. Aveam, mi-amintesc, un elev care adormea \n picioare, st@nd de vorb# cutine, [i un altul de 28 de ani, care trebuia s# fie dus, uneori, pe sus la du[, pentru c# uita,de multe ori, s# se spele. Din p#cate, ordinul era ordin, a[a c# am trecut la treab#, solicit@nd,\ns#, unele derog#ri de la regulile obi[nuite. Cerusem, printre altele, s# fiu l#sat liber: s#-mi aleg strategia educa]ional#; s# planific programul de preg#tire de extra-specialitate,timpul liber [i timpul de odihn# dup# reguli aparte; s# recompensez [i s# sanc]ionezelevii dup# criterii personale – desigur, \n limitele normelor de atunci. Solicitasem, deasemenea, s# nu dea nimeni altcineva ordine directe \n cadrul plutonului, iar notele ladisciplinele de specialitate s# fie discutate cu mine \nainte de a fi comunicate elevilor.Primisem toate asigur#rile c# va fi a[a, iar mariajul acesta ciudat a mers bine cale devreo trei-patru luni.

Dezastrul a venit, \ns#, inevitabil atunci c@nd un comandant cu grad mai \nalt, darmult prea lipsit de abilit#]i psiho-pedagogice, de natura celor impuse de astfel deexperimente, l-a prins pe unul din elevii mei fum@nd \ntr-un loc interzis [i l-a pedepsitcu arest disciplinar, \ntr-un interval \n care eu lipseam din {coal#. Ghinionul a fost c#elevul \n cauz# era exact cel care acumulase, p@n# atunci, 28 de zile de arest, iar regulaera c#, la 30 de zile de arest disciplinar, un elev era automat exmatriculat din {coal#.C@nd m-am \ntors, elevul meu, care isp#[ise arestul, disp#ruse, pur [i simplu – plecase\n ora[, unde avea o concubin#, se \mb#tase cri]# [i intrase \n pozi]ie de absen]# nejusti-ficat#. Pe acest fond tensionat, o reorganizare intempestiv# a spa]iilor de \nv#]#m@nt [ide instruc]ie la sal# ne-a v#duvit de sala de clas# pe care b#ie]ii mei o amenajaser# de lazero numai prin for]e proprii, astfel c#, \n momentul \n care mi-am pierdut autoritatea \nfa]a lor, firul s-a rupt. Din acel moment, a trebuit s# pun \n aplicare Planul B: au fostelimina]i, succesiv, din {coal#, p@n# la sf@r[itul anului, 12 elevi, astfel c# urma s# intru\n anul trei cu numai 14 oameni. Am mai primit [apte de la celelalte dou# plutoane,pentru completare pierderilor, dar au mai fost exmatricula]i patru p@n# la absolvire. Laterminarea studiilor, am acordat calificative care permiteau \ncadrarea \n func]iicorespunz#toare scopului preg#tirii numai pentru unsprezece dintre absolven]i. Experien]ase terminase destul de trist, iar cauza principal# fusese, indubitabil, selec]ia ini]ial#necorespunz#toare, chiar dac# mai mult# inteligen]# educa]ional# la nivelul comenzii

593

batalionului de elevi ar fi putut recupera c@teva destine. Din p#cate, via]a a confirmat [i\n anii de mai t@rziu aceast# ne\mplinire: foarte pu]ini dintre absolven]ii acelei promo]iiau reu[it s# parcurg# integral drumul carierei militare, \n condi]iile \n care, \n seriilenormale, propor]ia a fost, de regul#, de peste 80%.

Drumul meu era, \ns#, numai la \nceput, iar \ncerc#rile [i surprizele p#reau departede a se epuiza. Astfel, dup# doi ani de munc# \n calitate de comandant de pluton deelevi, am fost convocat, al#turi de al]i colegi de genera]ie, la o Direc]ie de personal dinMinisterului Ap#r#rii, unde ni s-a f#cut propunerea de a participa, \n acea var#, la concursulde admitere \n Academia Militar#. Fuseser# invita]i, \n acest scop, majoritatea ofi]erilorclasa]i pe primele zece pozi]ii din promo]iile 1965-1970 (av@nd, la acea dat#, gradul delocotenent sau locotenent-major). Propunerea era total surprinz#toare, pentru c#, \n modnormal, participarea la cursurile Academiei Militare reprezenta etapa de finalizare apreg#tirii universitare a ofi]erilor [i dob@ndirea aptitudinilor pentru intrarea \n corpulofi]erilor superiori. Programul de preg#tire \n {coala Militar# Superioar# de Ofi]eri Activi,cu durata de patru ani, era asem#n#tor programelor de licen]# de ast#zi. Programul depreg#tire \n Academia Militar# – Facultatea de Comand# [i Stat Major (cu durata de doiani) era asem#n#tor programelor de master de ast#zi. \n mod obi[nuit, la AcademiaMilitar# se mergea cam pe la v@rsta de 30-32 de ani, la gradul de c#pitan, [i cu o experien]#minim# de comand# la e[alonul companie/baterie. Mai mult dec@t at@t, pentru ofi]erii-instructori din {coala Militar# de Ofi]eri, exista o cutum# privind ordinea \n care sepleca la Academia Militar#, \n condi]iile \n care nu to]i ofi]erii reu[eau s# \ndeplineasc#toate criteriile de selec]ie \n vedere particip#rii la concursul de admitere. Ceea ce se\nt@mpla atunci era o procedur# excep]ional#, parte dintr-un experiment menit s# schimbeunele dintre aceste reguli, unul din obiective fiind verificarea posibilit#]ii cobor@rii v@rsteila care se putea merge la studiile universitare superioare. Evident, nu luasem \n calcul oastfel de posibilitate, ci \mi planificasem un alt curs al carierei, mai aproape de normeleuzuale ale epocii.

Evenimentele s-au precipitat, \ns#, \n acel an. Astfel, pe 12 aprilie 1971 am primito not# telefonic# prin care eram convocat, pentru data de 13 aprilie, la Bucure[ti, f#r#vreo explica]ie privind scopul convoc#rii. Planurile mele erau, la acea dat#, destul delimpezi. Astfel, cu numai o zi \nainte, pe 11 aprilie, depusesem la starea civil#, documen-tele necesare pentru c#s#torie, ceremonia fiind planificat# pentru ziua de 24 aprilie (lasf@r[itul anului precedent, de Cr#ciun, m# logodisem, potrivit obiceiurilor \nc# vii peatunci, cu o fat# de prin Banat – Maria Muntean, cu care eram prieten de un an; necunoscusem \n calitate de prezentatori de program (!) la Ansamblul Artistic al CaseiArmatei din Sibiu; dup# plecarea de la Ansamblu, decisesem s# ne c#s#torim de Pa[ti).Pe de alt# parte, \n luna martie a acelui an, ob]inusem aprobarea s# particip la examenulde admitere la Facultatea de Filosofie din Cluj – cursuri frecven]# redus#. M-am dus,desigur, la Bucure[ti unde, a[a cum spuneam, am aflat c# mi se propunea un alt programde via]#. Discu]iile au fost individuale: fiecare candidat posibil purta un dialog cu ocomisie format# din trei generali, dintre care \l cuno[team, dup# nume, pe unul dintre ei– Generalul Su]a, pe atunci, cred, \ntr-o func]ie \nalt# \n cadrul Academiei Militare.Propunerea venea ca o lovitur# direct# la adresa planului meu de via]#, a[a c# am refuzat-odin prima clip#, motiv@nd, cu argumente rezonabile: v@rsta [i experien]a profesional#

594

(aveam timp pentru aceast# etap# mai t@rziu); cutumele specifice {colii de Ofi]eri (nuputeam trece \naintea celor care erau mai vechi \n promo]ie dec@t mine); preg#tireapentru Filozofie (ceea ce \nsemna c# nu acordasem prioritate problemelor de tacticae[aloanelor superioare specifice unui astfel de examen); [i nu \n ultim# instan]#, iminentac#s#torie. Generalul Suta c#uta s# m# conving# c# filozofia se mai putea am@na, iarc#s#toria nu era pus# \n pericol. _n plus, \mi spunea d@nsul, dac# voi \nv#]a bine [i voiob]ine note care s# \mi permit# s# \mi aleg o garnizoan# bun#, la sf@r[itul studiilorputeam alege s# m# \ntorc la Sibiu, ca profesor de tactic#, ceea ce p#rea un obiectiv [irealizabil [i onorant. Mi-am men]inut refuzul, sus]in@nd c# era vorba de o facultate decomand# iar eu nu consideram c# am calit#]i deosebite pentru o carier# de comandand#.M-a privit mirat [i m-a \ntrebat de ce cred asta. I-am povestit, pe scurt, experien]a pecare o tr#iam cu plutonul meu ciudat. M-a ascultat cu aten]ie, dar a z@mbit \ng#duitor,spun@ndu-mi c# mai am timp destul s# dovedesc dac# am sau nu calit#]i de comandant.Comisia mi-a recomandat s# m# mai g@ndesc [i s# revin cu o pozi]ie mai bine funda-mentat# \n zilele urm#toare.

M-am \ntors la Sibiu [i am raportat comandantului de batalion motivul convoc#riila Bucure[ti. Vestea a f#cut v@lv#, astfel c#, a doua zi, la o adunare a cadrelor condus# decomandantul {colii, Generalul Spirea St#nescu (un om serios, foarte sobru, auster), amfost admonestat aspru pentru refuzul meu, pe motiv c# – prin acest refuz – puneam{coala \ntr-o lumin# nefavorabil#. Ca urmare, mi-a ordonat s# merg \mpreun# cu [efulBiroului personal la telefon [i s# confirm c# sunt de acord s# particip la concursul deadmitere \n Academia Militar#, ceea ce a trebuit, desigur, s# fac. A trebuit, mai apoi, \nacea sear#, s# discut cu cea care peste c@teva zile urma s# \mi fie mireas#: a fost profundmarcat#, a t#cut un timp, apoi mi-a zis c# poate ar trebui s# am@n#m c#s#toria. Evident,n-am fost de acord: nu ne c#s#toream la ordin, a[a c# nu avea sens s# am@n#m c#s#toriadin cauza unei decizii militare. Mai mult, i-am spus c# la un concurs merg mul]i, dar nueste obligatoriu ca to]i candida]ii s# reu[easc#, iar eu puteam presupune c# a[ fi putut fiprintre cei care nu vor reu[i.

Lucrurile p#reau c# se \ndreapt# pe acest f#ga[ \n mod natural. Ne-am c#s#torit pe24 aprilie, a[a cum planificasem. Era \ntr-o zi de s@mb#t# [i am ob]inut, \n acest scop, o\nvoire de la serviciu pentru c@teva ore: la ora zece plecam din cazarm#, la 11.30 eram lastare civil#; pe la 12.30 ceremonia era gata, iar la 13.00 eram la petrecere, la _mp#ratulRomanilor – un local faimos printre ofi]erii din Sibiu, pe atunci. _n ziua urm#toare,duminic#, pe la 10.00 eram la {coal#, pentru c# erau activit#]i de preg#tire. Ceremoniareligioas# (cununia, cum se zicea pe atunci) am f#cut-o nu la biseric# ci, pe ascuns (camul]i al]ii), undeva \n casa unei familii din Sibiu (familia Vi[an), un fotograf rebel [islobod la gur#, mai mereu \n conflict cu mili]ienii, cu o so]ie cu inima de aur, care ne-aadus acolo, \n c#m#ru]elor lor mici dar primitoare, un preot prieten de-al lor. Filozofiadisp#ruse din grafic pentru acel an. Luna de miere – poate mai t@rziu. La pu]in timpdup# ceremonie, am plecat \ntr-o tab#r# de instruc]ie pentru vreo dou#-trei s#pt#m@ni(lun# de miere, nu?). _ntr-una din seri, \n poligon, trageri pe timp de noapte cu pistolul.Tr#geam cu o serie de [ase elevi, \n linie. La un moment dat, unul din elevi a raportatincident. M-am apropiat s# verific [i s#-l asist \n rezolvarea incidentului. C@nd am ajunsaproape, acesta s-a \ntors brusc, emo]ionat, \ncerc@nd s# \mi explice c#, la ap#sarea pe

595

tr#gaci, pistolul nu percutase. Instinctiv am \ntins m@na [i l-am lovit peste bra]. Glon]ulmi-a trecut milimetric pe l@ng# casc#. _ntr-o frac]iune de secund#, m-am g@ndit c# proas-p#ta mea so]ie era c@t pe-aci s# r#m@n# v#duv#, chiar \nainte de lun# de miere pe care i-opromisesem pentru acea var#. {i era numai vina mea: at@t reu[isem s# \l instruiesc penefericitul acela! Ori, poate, nu se lipea mai mult de el. Ori, poate, astea sunt riscurilemeseriei: oric@nd, odat#, undeva se va g#si un neispr#vit, un nefericit, un nechematpentru meserie, gata s# fr@ng# din gre[eal#, din prostie, din aiureal#, orice destin.

M-am \ntors, \ns#, acas# viu [i nev#t#mat, la \ncheierea acelui program de preg#tire.Proasp#t c#s#torit, \ns#, nu prea aveam timp ([i nici prea mult chef) s# \nv#] pentruconcursul de admitere la Academie. Nu \nseamn#, \ns#, c# nu am \nv#]at chiar deloc [inici c# anterior nu acumulasem destul de multe cuno[tin]e utile pentru examenul ceurma. A[a c# am plecat, pe la sf@r[itul lui iunie 1971, cred, la Bucure[ti, la examenpentru admiterea \n Academia Militar#. Unde, finalmente, s-a \nt@mplat s# reu[esc, de[inu prea voiam. Voiam s# cad onorabil, undeva aproape de linie, dar suficient de departepentru a evita orice surpriz#. Eram patru candida]i pe un loc [i nu doream s# cad prear#u, s# m# fac de r@s, ori s# se vad# mult prea clar c# nu vreau s# iau examenul (riscams#-mi pun \n pericol [ansele viitoare!). Fiecare prob# era eliminatorie: am trecut deprima prob#, unde am luat o not# bun#; am trecut [i de a doua prob# dar, dup# aceasta,r#m#sesem singurul reprezentant al promo]iei mele de infanteri[ti \nc# prezent \n con-curs. Mi-am amintit c# promo]ia de infanterie 1969 nu avusese un renume prea bun \n{coala Militar# (Unul dintre colegii mei s#rise gardul [i aproape s#-i cad# \n cap gene-ralului Spirea St#nescu, care trecea lini[tit pe trotuar. Un alt coleg al meu, plecat camilegal s#-[i \nt@lneasc# prietena la Cisn#dioara, se \ntorcea gr#bit spre Sibiu [i, cum alt#posibilitatea nu prea era disponibil# atunci, apelase, ca de obicei, la o ma[in# de ocazie(<ia-m# nene>, cum se numeau pe-atunci). F#cuse semn la o ma[in# care, spre norocullui, a oprit; se urcase [i luase loc pe bancheta din spate; dup# care, atunci c@nd ma[inapornise, a observat, cu spaim#, c#, la volanul ma[inii, era nimeni altul dec@t comandantul{colii. Inutil de precizat c# drumul spre Sibiu se \ncheiase direct la arest. {i, cum g@ndurilemele nu erau de ajuns, dup# ce r#m#sesem singurul din promo]ia mea \n concurs, unuldintre colegii promo]iei 1968 remarcase sarcastic: Uite, m#, c# se confirm# c# promo]ia1969 e o promo]ie de neispr#vi]i! Eram reprezentantul acelei promo]ii [i mi-a c#zut taregreu remarca. Mai aveam, \ns#, de dat trei probe. M-am mobilizat, m-am concentrat, m-am ambi]ionat [i, finalmente, am reu[it la concurs. Amuzant sau nu, proba practic# –rezolvarea unui exerci]iu pe hart# (cu tema “Compania de infanterie – pichet mobil de cap\n f@[ia de asigurare a diviziei”) s-a nimerit s# aib#, ca suport grafic, terenul situat peitinerariul Sibiu-S#li[te-Sebe[, cu angajarea luptei chiar \n zona S#li[te-Aciliu-Apoldu.Cuno[team raionul acela [i \n vis: petrecusem pe acolo s#pt#m@ni \ntregi de exerci]ii,mar[uri [i tabere de instruc]ie; aveam prieteni \n S#li[te [i \n Aciliu [i un coleg din Apoldu;[tiam locurile, drumurile, chiar [i potecile, ca \n palm#; a[a c# \mi era limpede c# eraimposibil s# gre[esc cumva, pentru c# acolo terenul era cel ce dicta hot#r@rea, iar cunoa[terealui era cheia succesului. Am reu[it, deci, f#r# s#-mi fi propus. M-am clasat al [aselea camedie, pe unul din cele 12 locuri c@te erau pentru grupa noastr#; \nt@mpl#tor, acel colegr#ut#cios din promo]ia ‘68 nu a reu[it [i, astfel, am avut ocazia s#-i amintesc faptul c#indivizi de genul celor pe care \i catalogase cumva, se puteau g#si [i \n alte promo]ii.

596

Dac# nu avea loc acea \nt@mplare, cu asemenea \nc#rc#tur# afectiv# [i cu maretensiune conflictual# pentru mine, cu siguran]# c# nu acesta ar fi fost drumul meu. Dar,a[a a fost s# fie. Au urmat zile, s#pt#m@ni [i luni grele de efort, de studiu, de griji, desatisfac]ii [i \ndoieli, de acumul#ri [i nelini[ti. Am parcurs fascinat, dar [i cu enorm demulte nedumeriri, cursuri de tactic#, art# operativ# [i strategie militar#, de istorie militar#,istoria artei militare [i geografie militar#, de informa]ii militare [i cunoa[terea armatelorstr#ine, de tactica armelor specifice for]elor terestre [i a altor categorii de for]e (avia]ie,marin#), de filozofie [i economie militar#. Am f#cut, pe atunci, cuno[tin]# nu doar cudocumenta]ia oficial# specific# epocii, ci [i cu scrierile lui B#lcescu, Dimitrie Gusti,Averescu, Tomescu sau Sichitiu [i Ioani]iu, ale lui Jomini, Clausewitz, Engels, Foch,Moltke, Liddell-Hart, De Gaule, Eisenhower, Beaufre, Jukov sau Sokolovsky.

_n acela[i timp, \ns#, pe parcursul primului an de studii, am str#b#tut peste 82.000km cu trenul, pe itinerariul Sibiu-Bucure[ti-Sibiu, pe care f#ceam naveta s#pt#[email protected] fost, din acest punct de vedere, privilegiat de conduc#torul de grup# (ColonelulDumitru Pascaru – un om excep]ional, ca profesor, pedagog sau [ef) care, [tiind c# suntproasp#t c#s#torit, f#cea tot ce se poate ca s# primesc aprobarea pentru p#r#sireagarnizoanei aproape \n fiecare sf@r[it de s#pt#m@na: plecam spre Sibiu s@mb#ta pe laorele 15.00; ajungeam la Sibiu dup# miezul nop]ii, pe la unu-dou#; m# \ntorceam duminic#noaptea. Navetist de ziua a [aptea, cum \mi zicea un prieten, [tiam pe de rost bun# partedin folclorul specific zonei Sibiu-Bra[ov (NBC-ul de atunci: nun]i, botezuri, cumetrii),\n cursa CFR cu care c#l#toream s#pt#m@n# de s#pt#m@n#. Anul urm#tor, pe la \nceputde aprilie, so]ia mea, intrat# \n concediu prenatal, a venit pentru vreo zece zile la Bucure[ti;s-a \nt@mplat, \ns#, ca b#iatul pe care \l a[teptam mai pe la \nceputul lui mai, s# segr#beasc# [i s# vin# pe lume mai devreme. Am b#tut, timp de o s#pt#m@n#, Bucure[tiul\n lung [i \n lat ca s# \nchiriez o camer# \n care s#-mi pot aduce copilul [i so]ia de laMaternitatea Polizu. Era, pe vremea aceea (pe la \nceputul anilor ’70), o criz# teribil# delocuin]e, dar mai era [i o reticen]# vizibil# (pe care am constatat-o pe pielea mea) fa]# de\nchirierea acestora pentru militari sau pentru familii cu copii mici. Finalmente, amg#sit ceva \n Berceni-Sud – o camer# \ntr-un apartament al unei familii cu o mul]ime deprobleme, pe care a trebuit s# o mobilez cum s-a putut, \n dou# zile, [i pentru carepl#team aproape jum#tate din solda mea lunar#, camer# \n care am locuit un an de zile.

Spre sf@r[itul cursurilor Academiei Militare s-au schimbat, \ns#, condi]iile de joc,\n sensul apari]iei unor restric]ii privind promovarea \n cariera militar#. Erau printreprimele consecin]e ale debutului revolu]iei culturale rom@ne[ti, abera]ii ale unui sistemce n#scuse, \n 1968, uria[e speran]e, dar care, treptat, o lua razna, dezv#luindu-[i adev#ratanatur#. Astfel, atunci c@nd plecasem la Academie, nu aveam nici o problem# la dosar:veneam dintr-un mediu obi[nuit, muncitoresc-]#r#nesc, dintr-o familie f#r# trecut, prezentsau viitor politic. Pe parcurs, \ns#, dob@ndisem – dup# p#rerea unor politruci ai epocii,de la nivelurile \nalte ale CC-ului – ni[te probleme la dosarul de cadre. Problemeleveneau, dup# criteriile lor, din partea so]iei, care, \ns#, nu era cu nimic vinovat# de acestlucru. _n ce constau, \n fapt, problemele? Pe scurt, situa]ia, care mi-a marcat, profund [inegativ, \ntreaga carier#, era urm#toarea: cei care vegheau la puritatea Armatei,descoperiser# c# tat#l so]iei mele fusese declarat, prin anii ’50, chiabur – pentru c#mo[tenise vreo 10-15 hectare de p#m@nt de la tat#l s#u. Pentru aceasta, fusese pus pe

597

lista celor care urmau s# fie deporta]i \n B#r#gan. A stat ascuns c@teva s#pt#m@ni undeva\ntr-un lan de c@nep#; l-a dibuit mili]ia, dar trecuse valul de deport#ri de pe acolo; l-auarestat, l-au ]inut \n arest c@t#va vreme, dar, mai apoi, i-au dat drumul. C@nd a venitvremea colectiviz#rii, a refuzat s# dea p#m@ntul la Gospod#ria Agricol# Colectiv# (G.A.C.– varianta rom@neasc# a colhozurilor sovietice) dar, for]at de \mprejur#ri, a fost obligats# predea cea mai mare parte a p#m@ntului la o Gospod#rie Agricol# de Stat (G.A.S.),pentru a-[i putea p#stra gr#dinile din vatra satului, de pe urma c#rora n#d#jduia s# \[ipoat# cre[te cei cinci copii. A r#mas, \ns#, singurul din sat care nu a vrut s# intre \ngospod#ria colectiv# [i, din aceast# cauz#, copiii lui n-au avut dreptul s# participe laexamenele de admitere \n liceu, neput@nd prezenta adeverin]# de colectivist. \n acestecondi]ii, primul dintre b#ie]i, s-a orientat, de voie, de nevoie, spre Seminarul Teologicdin Caransebe[ – singura [coal# care nu solicit# adeverin]# de GAC; Maria – cea caremai t@rziu mi-a devenit so]ie, a ob]inut – gra]ie unei \nt@mpl#ri norocoase – o adeverin]#potrivit c#reia mama ei ar fi lucrat la un IAS [i, astfel, s-a putut \nscrie la concursul deadmitere la o [coal# medie tehnic# veterinar#, devenind la sf@r[itul, studiilor, tehnicianveterinar.

_n ceea ce m# privea, la terminarea studiilor Academiei Militare, am constat c# am,la dosar, un socru, fost chiabur, care mergea al#turi de linia partinic# [i un cumnat preot(terminase, \ntre timp, Institutul Teologic din Sibiu). Din aceast# cauz#, potrivit noilorcriterii de promovare, nu mai puteam ob]ine un post pentru care eram calificat, lector detactic# la {coala de Ofi]eri din Sibiu. De altfel, pe atunci, ap#ruse, \n prim#vara anului1973, o hot#r@re arbitrar# a unei Plenare a CC a PCR prin care care se stabilea ca to]ispeciali[tii s# mearg# \n fabrici, la strunguri, s# plece din birouri [i de la plan[ete, peogoare sau pe miri[ti. De aceea, mi s-a spus, nu se mai repartizau absolven]ii de AcademieMilitar# \n {colile de Ofi]eri, ori \n comandamente (ceea ce, \n fapt, nu a fost valabil [ipentru al]i colegi). Situa]ia creat# a fost pentru mine un [oc, pentru c# m# preg#tisem s#lucrez \n Sibiu, unde aveam locuin]# (este adev#rat, una de 9,6 mp) [i unde [i so]ia meaavea serviciu. M# g#seam, dintr-o dat#, \ntr-o cu totul alt# situa]ie, dificil#, complet diferit#de cea pe care \ncercasem s# o preg#tesc. Ca urmare, am fost chemat la reparti]ie [i am fost<v#rsat>, cum mi-a spus cineva de la cadre, la Armata a-3-a (care avea Comandamentul laCluj), comandant#, pe atunci, de generalul Hortopan. Mi s-a cerut, totu[i, s#-mi exprimop]iunile (aveam o medie de absolvire bun# [i puteam propune trei garnizoane). Evident,am cerut: Sibiu-Sibiu-Sibiu, dar am am fost dat afar# imediat de la discu]ii.

A[ fi solicitat, desigur, un loc la v@n#torii de munte de la Predeal, Bra[ov sau Ghim-bav, dar nu erau locuri disponibile. Mi s-a dat un timp de g@ndire, am fost rechemat decomisie [i am spus acelea[i trei op]iuni. Am fost dat din nou afar# din comisie. {tiam c#sunt locuri disponibile la Sibiu, \ndeplineam criteriile de performan]# pentru a fi \ncadratacolo [i eram foarte revoltat de nedreptatea ce mi se f#cea, a[a c# am amenin]at c# maibine plec din Armat#. M-a \ncurajat, \ns#, din nou, colonelul Dumitru Pascariu, conduc#-torul grupei noastre de studiu, care m-a convins s# r#m@n [i s# accept reparti]ia dinoficiu. Era, dealtfel, dificil de g#sit o solu]ie pentru c#, pe de o parte, eram absolvent deAcademie Militar# – [i toate func]iile prev#zute cu astfel de studii erau cele de la gradulde maior \n sus ([ef de stat major de batalion sau ofi]er de stat major cu func]ie echiva-lent#); pe de alt# parte, eu aveam doar gradul de locotenent – valabil pentru func]iile de

598

comandant de pluton, loc]iitor comandant de companie sau func]ii echivalente \n \nv#-]#m@ntul militar. _n aceste condi]ii, am fost numit din oficiu \n func]ia de Ofi]er 3 \nstatul major – {eful Cercet#rii (func]ie echivalent# gradului de maior) la Batalionului 26V@n#tori Munte din Brad (Mun]ii Apuseni). _n cadrul adun#rii \n care s-au anun]at oficialreparti]iile, numirea mea a fost caracterizat# ca fiind “\ntr-un post de mare r#spundere”(lucru corect, de altfel), dar a[ fi preferat ca acest lucru s# se produc# firesc, la timpul [ila gradul potrivit. Pe atunci, aveam s# aflu ceva mai t@rziu, B. 26 V.M. era o unitate\nfiin]at# \n 1969, \n contextul preg#tirilor ce au urmat invaziei sovietice din Cehoslovacia.Unitatea Militar# 01099 Brad \n care eu urma s# lucrez fusese, c@ndva, una de elit#. Peatunci, \ns#, la patru ani de la re\nfiin]are, \n condi]ii materiale precare, greu de imaginatast#zi (dar cam a[a erau marea majoritate a unit#]ilor din mediul rural sau semiurban),garnizoana era una din cele mai dificile [i mai pu]in atractive, intr@nd \n categoria celorde tipul celebrelor, pe atunci, Pleni]a, V@nju-Mare sau Topraisar. Pentru zona Ardealului,numai Beiu[ul [i Zal#ul mai erau considerate astfel de garnizoane (nu se \nfiin]ase, \nc#,unitatea din Bor[a). Cu alte cuvinte, mai r#u dec@t la Brad nu prea aveai unde s# ajungi!

C@nd am sosit acolo, \n ziua de 14 septembrie 1973, dup# o c#l#torie cu un autobuzticsit din Deva, Batalionul se g#sea \ntr-o situa]ie bizar#: nu existau solda]i dec@t pentrugard# (paza unit#]ii [i a depozitelor); comanda unit#]ii fusese decapitat# \n urma unuicontrol al e[alonului superior – Comandamentul Armatei din Cluj (fuseser# destitui]i [imuta]i \n alte unit#]i: comandantul, [eful de stat major, loc]iitorul comandantului, secre-tarul de partid; [eful de stat major al artileriei; [eful cercet#rii); la comand# se g#sea,temporar, un maior – un tip autoritar [i dinamic, bun cunosc#tor al vie]ii de cazarm# [ial instruc]iei \n mun]i, f#r# studii superioare, Paul Coit#, cu care finalmente, m-am \n]elesc@t se poate de bine. Motivele acelei situa]ii nu-mi erau prea clare: se spunea c# seg#siser# o serie de nereguli grave, a[a cum se produceau, de regul#, pe vremea aceea, la\nfiin]#ri de unit#]i, c@nd se muncea, adesea \n spirit haiducesc – din lips# de resurse [isub presiunea unor ordine nerealiste, adesea absurde – pentru c# singurul lucru careconta era \ndeplinirea misiunii. Se produseser# [i ni[te accidente de circula]ie, cel maiadesea din cauza preg#tirii foarte precare a [oferilor – solda]i veni]i direct de la plug, dela strung sau de la coas#, [coli]i sumar timp de [ase luni la o unitate de profil [i trimi[i s#conduc# autocamioanele sau autoturismele cu solda]i, armament, muni]ii sau altemateriale, pe drumuri de munte demne mai degrab# de cursele de groaz# din filmele der#zboi. \n plus, unitatea, r#t#cit# printre mun]ii auriferi, unde singurul lucru care se\nt@mpla era mineritul, era renumit# prin consumul exagerat de alcool, \ndeletnicirespecific#, de altfel, [i minerilor din zon# – de altminteri oameni de treab#, curajo[i [iloiali, cobor@nd resemna]i \n ad@ncurile Apusenilor, genera]ie dup# genera]ie, ca fantomet#cute din alt# lume.

La pu]in timp dup# ce am ajuns acolo, au sosit, r@nd pe r@nd, noul comandant (unlocotenent-colonel de infanterie din Lugoj), noul [ef de star major (un maior de v@n#toride la o unitate din Sf@ntu Gheorghe), noul loc]iitor al comandantului (un c#pitan, tot dev@n#tori [i tot de la Brigada din Bra[ov), noul secretar de partid (un locotenent-coloneldin Zal#u), [i al]ii. Cei doi ofi]eri de v@n#tori \mi fuseser# colegi de studii la AcademiaMilitar#, dar \n alt# grup# [i nu prea ne cuno[team dar, cel pu]in, ne [tiam. Treptat,unitatea [i-a intrat \n ritm; au revenit solda]ii de la munci agricole; mi-am cunoscut

599

subordona]ii cu care trebuia s# asigur capacitatea de ac]iune a Batalionului din perspectivaculegerii de informa]ii despre inamic, teren, stare a vremii [i a condi]iilor locale dinraionul ac]iunilor de lupt#. R#spundeam, deci, de: un pluton de 27 de solda]i-cerceta[i(comanda]i de locotenentul Oprean, mai t@n#r \n promo]ie dec@t mine), o grup# decomenduire (cartiruire) [i \ndrumare a circula]iei [i o grup de observare vizual#; patruautoturisme ARO M-46, cu 3.000 de moto-kilometri pe ciclu de instruc]ie; o autosta]ieradio R-104. Aveam, de asemenea, echipament de alpinism [i un c@ine salvamont –Gili[, de altminteri, un camarad devotat al cerceta[ilor mei. Zona noastr# de responsabili-tate era cea a Mun]ilor Apuseni, pe care trebuia s# \i cunoa[tem dumnezeie[te, cu toatecrestele [i v#ile, cu toate drumurile [i potecile, cu satele sale, cu minele sale, cu pe[terilesale, cu p#durile sale. Instruc]ia noastr# se desf#[ura preponderent \n tabere de munte –la St#nija [i Izbit# (unde Batalionul avea, pe atunci, o serie de bar#ci), pe Muntele G#inasau Muntele Bihor, la Podul Grohot, la Vidra sau la Avram Iancu, la Arie[eni ori peValea Urd@ncu[ei, la Pe[tera Sc#ri[oara, pe Valea }oha, Dup# Piatr# ori _ntregalde.

La scurt timp dup# integrarea \n cadrul Batalionului (unde eram privit cu o anumit#curiozitate din cauza gradului foarte mic pentru o astfel de func]ie, a faptului c# nuveneam nici de la V@n#tori, nici de la Cercetare), am primit rapid [i alte sarcinisuplimentare care, se zicea c#, prin tradi]ie, revin [efului cercet#rii: [eful Comenduiriide Garnizoan# ([i [ef al Arestului de Garnizoan#); ofi]er cu primele cercet#ri; [efulcolectivului de coordonare a activit#]ii Bibliotecii de unitate; [eful grupei de bilan].Desigur, unele sarcini erau mai mult formale, dar, \n calitate de [ef al Comenduirii deGarnizoan#, cerin]ele erau chiar presante: trebuia s# asigur locuin]e de serviciu pentrucadrele nou venite \n unitate (erau nu doar cei veni]i \n cadrul Comenzii Batalionului, ci[i al]i c@]iva locotenen]i comandan]i de plutoane, precum [i c@]iva subofi]eri proasp#tveni]i din [coal#). De fapt aceasta a fost prima sarcin# important# primit# acolo, pentruc# solda]ii nu veniser# \nc# de la munci agricole. A fost ceva cu totul nou pentru mine:nu exista nici o procedur# de rutin# [i nu aveam nici o experien]# \n acest sens. A trebuits# lucrez ca la campanie: culegerea de informa]ii, analiza situa]iei, identificarea c#ii deac]iune, etc. Am g#sit, \ns#, solu]ia: Ora[ul Brad dispunea de un num#r relativ importantde blocuri noi, construite pentru minerii de la Mina Gura Barza. Nu toate erau ocupate,pentru c# [i mina ducea lips# de personal, a[a c# am reu[it s#-l conving pe administratorulMinei (care administra [i fondul de locuin]e), s# ne cedeze zece locuin]e pe care Prim#riaora[ului le-a transferat Batalionului. Am rezolvat, astfel, majoritate situa]iilor \ndrept#]ite(familii cu copii, familii f#r# copii, nec#s#tori]ii – \n ordinea vechimii \n garnizoan#), [iam intrat [i eu \n posesia unui apartament, evident mai mare ca fosta mea garsonier# dinSibiu. Am plecat, prin noiembrie, la Sibiu s#-mi aduc familia: eram gr#bit [i nu aveammare lucru de adus, a[a c# am reu[it s# \nchiriez un camion \n care am \nc#rcat totul.So]ia [i b#iatul, al#turi de mine, \n cabina camionului. _mi amintesc [i acum expresiafe]ei so]iei mele care, dup# ce v#zuse placa indicatoare de intrare \n Brad [i dup# ce maimerseser#m cale de vreo trei-patru kilometri numai printr-un peisaj tipic rural, m-a \ntrebattem#toare dac# a[a este tot (venea din Sibiu, un ora[ autentic). Am glumit, spun@ndu-ic# da, dar ochii i-au \nflorit c@nd a v#zut primele blocuri. Mi-am amintit scena pentruc#, dup# numai doi ani de locuit \n Brad, a plecat de acolo cu lacrimi \n ochi: se legasemult de acele locuri, de casa noastr# de acolo, de prietenii pe care ni-i f#cusem.

600

Timpul pe care l-am petrecut la B. 26 V.M. a fost o experien]# profesional# extraordi-nar#. Nu lucrasem, p@n# atunci, efectiv, \n nici o unitate militar# lupt#toare, de[i fusesemde foarte multe ori, \n multe unit#]i. Petrecusem majoritatea timpului de p@n# atunci \ninstitu]ii militare de \nv#]#m@nt – ca elev, ca student, ca instructor. Aici, la Brad, amprimit botezul focului [i am \nv#]at c# trebuie s# fi \ntotdeauna preg#tit s# po]i face oricetrebuie. Aici am \nv#]at meserie militar# cu adev#rat – instruc]ie, supravie]uire, confrun-tarea [i fr#]ia cu muntele, camaraderia ost#[easc# autentic#, f#r# deosebire de grade saude func]ii. Aici, la V@n#tori de Munte, spiritul de echip# \nseamn# via]# sau moarte,dependen]a, adesea total#, a vie]ii unui membru al echipei de capacitatea coechipieruluide a-[i \ndeplini sarcina lui (via]a fiec#ruia at@rn@nd, adesea, efectiv, de o simpl# coard#,de t#ria ei, de faptul dac# cel care a f#cut-o [i-a f#cut meseria bine sau prost). Aici, laV@n#tori, comandantul de pluton sau de companie este, adesea, egalul oric#rui osta[,confrunt@ndu-se cu exact acelea[i riscuri, c#]#r@ndu-se la fel pe st@nci, m@nc@nd la fel,odihnindu-se la fel, duc@ndu-[i singur toate cele trebuincioase \n rani]a lui (pentru c#nimeni nu poate c#ra mai mult [i pentru c# nu [tii niciodat# c@nd ai nevoie de lucruriletale). Am str#b#tut, astfel, Apusenii de-a lungul [i de-a latul. Cerceta[ii mei erau elitabatalionului [i trebuiau s# cunoasc# totul. Nu st#team niciodat#, var# sau iarn#, mai multde o s#pt#m@n# pe lun# \n Brad. Poligonul de tragere era, cel mai adesea, unul pe carenoi trebuia s# \l amenaj#m (improviz#m) \n locuri unde nici un camion cu materiale n-ar fiputut ajunge niciodat#. Am prins aici, \n Mun]ii mei, inunda]ii [i am sc#pat, ca prinminune, din calea unui torent care a f#cut, \n zece minute, din bivuacul nostru organizatpentru odihna de scurt# durat#, un loc de nerecunoscut – plin de bu[teni, pietre, noroi [ibuturugi. Am p#truns cu autoturismul nostru ARO M-461 culoare kaki \n sate r#t#cite,unde nu mai ajunsese nici o ma[in# niciodat#. Am trecut noaptea pe c#r#ri de munte pecare, a doua zi, [oferul meu refuz# s# cread# c# el a condus ma[ina. Am urcat, dinspreG#ina, prin {eaua Bihor, pe V@rful Biharia [i am cobor@t pe c#r#ri aparent imposibile spreB#i]a Plai, printre halde negre de steril uranifer extras c@ndva, pe vremea ocupa]iei sovietice,de c#tre mineri ce duseser# o via]# de ocna[. Am tr#it nop]i teribile, prin viscole ce m#\nfioar# [i azi, ori la temperaturi de care parc# nu vreau s#-mi mai aduc aminte.

M# g@ndesc adesea [i \ncerc s#-mi imaginez tr#irile pe care solda]ii no[tri de atunci,abia ie[i]i din adolescen]#, adesea la prima lor plecare de acas#, le vor fi avut; m# g@ndescla ei [i m# \ntreb dac# toate astea vor fi avut (sau nu) vreun rost. \mi amintesc, adesea, onoapte de groaz# petrecut# undeva \ntr-o p#dure dintre Abrud [i Tab#ra de instruc]ieIzbita. Plecasem, pe \nserat din Tab#r#, cu un ARO, s# caut un camion r#t#cit – uncamion \nc#rcat cu muni]ie. Eram ofi]erul cu func]ia cea mai mare \n Tab#r#. Camionulplecase din cazarm#, din Brad, trecuse de Abrud, dar disp#ruse f#r# urm# la l#sarea serii,iar dispari]ia unei mari cantit#]i de muni]ie constituia nu doar o problem# pentru care, \nacele vremuri, se intra \n pu[c#rie, ci [i, \n sine, un risc enorm. \n zon#, z#pada era depeste un metru, dar drumurile erau c@t de c@t practicabile. Pe la zece seara, pe c@ndmergeam de-a lungul unui fir de ap# ce unea localit#]ile din zon#, \ncerc@nd s# dau deurma camionului (eram numai cu [oferul), ma[ina noastr# a \nceput s# dea rateuri. Cur@nd,motorul s-a oprit din cauz# c# apa din benzin# \nghe]a pe conduct#. Eram cam la 10-12kilometri de Abrud [i la 5-6 km de primul sat spre Izbita. Abandonarea ma[inii eraconsiderat#, pe atunci, o adev#rat# crim#. Avarierea motorului din cauza apei \nghe]ate

601

\n instala]ie ar fi fost, la fel, un eveniment grav, soldat cu plata unei sume de bani enorm#pentru puterile noastre. O situa]ie cam f#r# ie[ire. Ca urmare, toat# noaptea aceea amf#cut eforturi supraomene[ti s# ducem, totu[i, ma[ina \n stare de func]ionare spre sat,sco]@nd apa din radiator p@n# reu[eam s# eliber#m conducta de dopurile de ghea]#,umpl@nd din nou radiatorul cu ap# dintr-un p@r#ia[ (din fericire, o ap# venind dintr-omin#, u[or c#ldu]#). Undeva, pe dup# miezul nop]ii, soldatul meu p#rea aproape epuizat[i m# ruga s# \l las s# doarm# pu]in. {tiam, \ns#, c# dac# l-a[ fi l#sat, ar fi adormit pentrutotdeauna; acela[i lucru puteam p#]i [i eu. A fost o noapte \n care a trebuit s# nu neoprim nici un minut, repet@nd aceea[i manevr#: pornit motorul; rulat at@t c@t reu[eam;golit imediat apa, r#sucind chinuitor manivela, atunci c@nd se oprea motorul; dezghe]atconducta la flac#r# de benzin#; reumplut radiatorul; rulat din nou, at@t c@t mergea motorul.Din c@nd \n c@nd, \l b#team pe camaradul meu pe spate [i bra]e ca s# se \nc#lzeasc# [i s#m# \nc#lzesc, [i \i spuneam c#, dac# ar veni un lup, ar fi bine s#-l rug#m s# ne m#[email protected] venit. Am r#mas vii [i \ntregi. Am ajuns, spre diminea]#, aproape de sat. Am reu[its# punem ap# cald#, cu sare, \n radiator; ne-au ajutat ni[te s#teni; ne-au dat ceai cald, ne-am \nc#lzit [i noi, dar a r#s#rit [i soarele. Camionul l-am g#sit \ntr-o curte \ntr-o alt#localitate, intact, din fericire, cu ofi]erul [ef de ma[in# \nc# ame]it de tr#sc#u. A[a amajuns \napoi la Tab#r#, dup# aproape 12 ore de drum. Acolo am v#zut c# termometrul\nregistrase, \n noaptea aceea, valoarea record de 36,5 grade C sub zero.

Via]a de unitate din Brad fusese, \ns#, punctat# [i de alte c@teva evenimente impor-tante pentru viitorul meu. Astfel, pentru c# lucr#m \ntr-o unitate subordonat# directComandamentului Armatei din Cluj, se \nt@mpla ca unii din ofi]eri s# fie convoca]i laCluj [i antrena]i la diferite activit#]i ale Comandamentului: controale, inspec]ii, aplica]iisau exerci]ii tactice, cursuri de preg#tire. _ntr-un astfel de context, am fost chemat lac@teva aplica]ii conduse de Comandamentul Armatei, lucr@nd \n cadrul Sec]iei Cercetare.M# remarcase, la un exerci]iu al batalionului nostru, un ofi]er din Sec]ie [i, cum nuaveau niciodat# \ncadrare complet#, se ajutau cu oameni de la trupe. A[a am ajuns s#particip la aplica]ii desf#[urate \n zona Miercurea Ciuc, Timi[oara, Bistri]a, Oradea,Cincu sau Zal#u [i tot pe aceea[i filier#, am participat la cursuri de preg#tire pentrucerceta[ii \n ad@ncimea dispozitivului inamicului [i cursuri de fotogrametrie [ifotointerpretare.

Pe de alt# parte, \ntr-un context diferit, \n toamna anului 1974, fusesem convocatprin surprindere, la o unitate de personal din Bucure[ti, f#r# s# cunosc motivul. Eram \ntab#r# de munte, ca de obicei. Primisem o not# telefonic# s# m# prezint urgent la unitate.Sosisem cu greu, pe la ora 16.00, cu o ma[in# de ocazie. Am avut timp doar s# revin lalumea normal#, s#-mi schimb hainele de instruc]ie cu uniforma de ora[, s# ridic docu-mentele de c#l#torie de la unitate [i s# prind trenul din urm# pe la Vin]u, pentru c# \lsc#pasem la Deva. Ajuns la Bucure[ti, \nc# mai sem#n@nd a v@n#tor de munte, cams#lbatec, din Apuseni, am constat c# mai erau vreo 10-15 ofi]eri tineri, cam tot at@t deinforma]i ca [i mine; nu \l cuno[team pe nici unul dintre ei (eram din promo]ii diferite [idin arme/specialit#]i diferite). De la C#minul Cob#lcescu unde fusese fixat locul deprezentare, ne-au dus cu un autobuz undeva, nu [tiu unde. \n cl#direa \n care am intratatunci, nu am recunoscut nici un indiciu despre tipul sau profilul unit#]ii \n care neaflam. Se intra pe r@nd \ntr-o \nc#pere (un birou), \ntr-o ordine pe care nu o cuno[team,

602

[i se ie[ea pe alt# u[#. De acolo, am plecat – un grup mic, cu un microbuz, direct la gar#,cu recomandarea s# nu discut#m despre cele petrecute \n#untru. Au trecut mul]i ani deatunci [i, cum nu se \nt@mplase mare lucru, cred c# se poate povesti acum. _n fapt, \nceea ce m# privea, lucrurile decurseser# cam a[a: \n birou erau, \ntr-o zon# de lucru, treipersoane: un general, un colonel [i un civil (dup# haine), dintre care nu am recunoscutpe nimeni. La o m#su]# lateral#, un locotenent-colonel de intenden]#. A fost o discu]iede aproape o or#, cam dezl@nat# aparent, cam f#r# un subiect anume, \n cadrul c#rei mise ceruse s#-mi descriu drumul de p@n# atunci, [i cel civil [i cel militar. Povestirea meafusese punctat# cu \ntreb#ri care \ncercau s# l#mureasc# unele aspecte ce li se p#reau,probabil, de interes. Nu reu[eam, \ns#, s# \n]eleg exact ce doreau s# afle [i, ca urmare,\ncercam s# dau r#spunsuri care s# \mi lase loc de manevr#, r#spunsuri care, uneoriputeau fi interpretate ca imprecise ori volatile. Sim]eam, dup# felul \n care decurgeadiscu]ia, c# nu erau mul]umi]i de r#spunsurile mele, c# erau u[or irita]i [i c# voiau s#r#spund mai tran[ant. Eu aveam dou# motive s# fiu prudent: pe de o parte, nu [tiam cevor de la mine [i nu voiam s# m# angajez orbe[te \ntr-o direc]ie o care nu o cuno[team,nu o \n]elegeam [i, deci, nu [tiam dac# mi-a[ fi dorit-o, formul@nd, de aceea, r#spunsuricapabile s# sugereze urm#toarea \ntrebare, (pentru care a[ fi fost, astfel, preg#tit). Pe dealt# parte, m# temeam c#-mi vor face o observa]ie stupid#, capabil# s# m# indispun#. Peacest fond, al continu#rii r#spunsurilor cam \n doi peri, la \ntreb#ri ce nu se \ncadrau,\nc#, \ntr-un proiect, unul din cei trei m-a \ntrebat, brusc, ce \n#l]ime am (nu p#rea nimicsuspect, pentru c#, spre exemplu, mai devreme, fusesem \ntrebat dac# sunt fricos, oridac# \mi place s# m# bat, ori dac# a[i fi gata s# sar cu cu para[uta, a[a, nepreg#tit [i chiardac# nu trecusem examenul medical: la acestea r#spunsesem c#, \n principiu, nu, dardac# trebuie, asta e!). De[i, ca regul#, d#deam r#spunsuri rapide, imediat ce se formula\ntrebarea, la aceasta am ezitat pu]in, dup# care am r#spuns: 1,69-1,70 m. La acest r#spuns,cei trei au explodat, unul zic@nd: cum, domnule, la dumneata nici \n#l]imea nu estesigur#? Am r#spuns c#, \n acel moment aveam 1,70 m, dar c#, \n mod normal, adic#atunci c@nd eram tuns regulamentar, aveam 1,69 m. Dup# o clip# de t#cere, au izbucnitto]i trei \n r@s, unul din ei zic@nd c#tre ceilal]i: dom’le, are dreptate [i de data asta. \nrealitate, eu st#tusem mai tot timpul sub tensiune: eram cam netuns, cu p#rul mare a[acum se purta la unit#]i, mult peste standardele bucure[tene (dar acceptabil, desigur, laBrad). Pe atunci, \n Bucure[ti, era aproape o v@n#toare \mpotriva tinerilor locotenen]i,mult prea tenta]i de moda vremii, care \nsemna p#rul mare (m-am amuzat, mai t@rziu,peste ani, c@nd am v#zut moda tunsorii militare la ofi]erii [i solda]ii americani – undevapan# \n v@rful capului!, ceea ce \nseamn# c# [efii no[tri de atunci erau un fel de precursoriai parteneriatului de mai t@rziu!). M# temusem, deci, c# \mi vor face aceast# observa]ie,pentru care nu eram tocmai vinovat: voisem s# m# tund regulamentar, dar nu maiavusesem timp, nici m#car \n Gara de Nord. Nu a mai fost cazul.

Am plecat de la acea discu]ie destul de nel#murit. La \ntoarcerea \n Brad, am \ncropito poveste despre o posibil# deta[are la Academia Militar#, la Catedra de AutomatizareaConducerii Trupelor (ACT), despre care colegii mei [tiau c# fusese o discu]ie la sf@r[itulstudiilor \n Academia Militar#. Peste vreo dou#-trei s#pt#m@ni, \ns#, m-am trezit \nBrad cu ofi]erul de intenden]# care parc# lua noti]e la acea discu]ie: venise s# fac# overificare de cadre. Unul din colegii mei mai mari \mi povestise, relativ bucuros, discu]ia

603

pe care o avusese cu ofi]erul cadrist [i, cu o nedisimulat# satisfac]ie, \mi spusese c# apovestit [i ce [tia despre problemele mele de la dosar, exprim@ndu-[i convingerea c# nuo s# plec eu prea cur@nd de acolo. \n aceea[i sear#, ofi]erul de cadre dorise s# fac# oactivitate de cunoa[tere [i la mine acas# (aluzia de auto-invitare fusese mai mult dec@tstr#vezie). Vizita a decurs bine: so]ia mea reu[ise, cam contra-cronometru, s# preg#teasc#o cin# rezonabil#, pe m#sura condi]iilor de atunci [i de acolo. St#tusem un pic de vorb#,\ncepusem s# \n]eleg cam \n ce parte bate, dar lucrurile nu p#reau suficient de clare. Lasf@r[itul vizitei, l-am condus pe cel \n cauz# spre hotelul nostru militar; pe drumul de\ntoarcere spre hotel, ofi]erul mi-a spus din senin: tinere, ai putea s# ai un viitor str#lucitdar, pentru asta, ar trebui s# divor]ezi. Am sim]it vorbele lui ca pe o veritabil# lovitur#:nu-mi puteam imagina cum, dup# ce o cunoscuse pe so]ia mea, dup# ce m@ncase lini[titm@ncarea g#tit# de ea, dup# ce \mi v#zuse b#ie]elul de doi ani, domnia sa putea s# \mispun# a[a de brutal c# ar fi bine s# divor]ez. I-am r#spuns, atunci, iritat, c# nu m-amc#s#torit la ordinul cuiva [i c#, deci, n-o s# divor]ez la ordin. Ne-am desp#r]it f#r# regrete[i aceasta a fost ultima discu]ie pe o tem# care, dup# cum am \n]eles mai t@rziu, ar fiurmat s# conduc# la o activitate \n domeniul informa]iilor externe (nu la Direc]ia deInforma]ii a Armatei) \ntr-o zon# de fr#m@nt#ri [i conflicte. Nu [tiu dac# acel refuz almeu se notase [i dac# a jucat vreun rol \n dificult#]ile pe care le-am avut \n anii ce auurmat, dar la nivelul situa]iei mele concrete de atunci, \nt@mplarea \n cauz# nu a avutnici o alt# urmare. A[a c# mi-am v#zut mai departe de treburile mele de Cerceta[ laV@n#tori \n Apuseni. Oricum, treaba mea era aici, [i erau multe de f#cut din aceast#perspectiv# de cerceta[. Exista atunci, mai mult neoficial dec@t oficial, dar, cu siguran]#,cu discre]ie, o preocupare activ# pentru cunoa[terea a tot ce se putea cunoa[te despreArmat# Sovietic# [i cea a Ungariei, despre posibilele lor ac]iuni, informative sau diversio-niste, pe teritoriul nostru sau \n interiorul Armatei noastre. C#ut#rile de aceast# natur#fuseser# declan[ate de invazia sovietic# din august 1968, se amplificaser# continuu [i nuputeam fi deloc str#in de o astfel de preocupare, specific#, de altfel, meseriei de cerceta[.

_n toamna anului urm#tor, pe c@nd eram, deja, locotenent-major, lucrurile s-auschimbat, au evoluat pe cu totul alte coordonate. Spuneam, pe undeva c#, de mai multeori, fusesem convocat la Cluj pentru a participa la unele aplica]ii tactice conduse deComandamentul Armatei a 3-a. Pe timpul uneia dintre aceste activit#]i, {eful Cercet#riiArmatei, colonelul Constantin Ionescu, un ofi]er de o competen]# [i probitate profesional#remarcabile, aflat spre sf@r[itul carierei [i purt@nd triste]ea unor stupide suspiciuni pentruni[te ani petrecu]i mai demult, la studii, la o academie militar# din URSS, m-a \ntrebatdac# nu a[ dori s# lucrez \n Sec]ia Cercetare. I-am r#spuns c# a[ fi onorat, dar c# acestlucru nu era posibil [i i-am explicat de ce. \n mod bizar, m-a \ntrebat dac# sunt poc#it;am fost, sincer, mirat de \ntrebare, n-am \n]eles de ce o pusese; i-am r#spuns c# nu, [iat@t. Peste o vreme, m-a \ntrebat din nou dac# doresc sau nu s# lucrez \n Sec]ie, de dataaceasta solicit@nd un r#spuns clar: da sau nu? L-am asigurat c# mi-a[ dori \n mod real,dar c# [tiam c# nu puteam ob]ine avizul organului de contrainforma]ii, din cauza noilorbareme de securitate, politizate excesiv, ap#rute pe la \nceputul anilor ‘70. La scurt timpdup# aceea, am primit, \ns#, ordin de mutare la Cluj. Atunci nu am \n]eles bine cumreu[ise acest lucru, dar unul din noii mei colegi de Sec]ie (Colonelul Bratu – un omextraordinar ca meseria[, ca om de carte, un veritabil g@nditor [i poet, un om cu o suit#

604

de probleme personale dificile [i delicate) m-a l#murit c# [eful Sec]iei reu[ise s# varientezevigilen]a celor de la cadre [i de la Contrainforma]ii (pe care, de altfel, nu \i agrea delocdin motive personale), sub pretextul c# fusesem \ncadrat la sec]ia cercetare a unui corpde armat# ce urma s# ia fiin]# la r#zboi, undeva \n Banat; eram, deci, opera]ional, \ncadratpe Anexa <N>, la Deva, \n timp ce, \n realitate lucram, temporar se considera, la Cluj, \nComandamentul Armatei.

Am fost mutat, deci, la Cluj-Napoca, la Comandamentul Armatei a 3-a, printr-o\nt@mplare pentru c#, \n mod normal, ascensiunea mea profesional# era blocat# dincauza problemelor din dosarul de cadre. De altfel, ca urmare a acestei situa]ii, \n toat#perioada 1973-1989, nu am putut ocupa niciodat#, oficial, o func]ie de comand# sau deconducere militar#. De[i \n]elesesem \nc# de pe atunci acest lucru, acest lucru m# revoltaenorm [i speram c#, \ntr-o zi, aceast# nedreptate va fi curmat#, iar eu doream s# fac totceea ce ar fi fost necesar pentru ca ziua aceea s# vin#. Pentru c# ]ara c#reia \i jurasemcredin]# nu era doar a lor, a celor ce stabileau criterii, ci era [i a mea. Dar mai [tiam c#drumul p@n# acolo, ori p@n# atunci, era lung [i periculos, cerea efort, r#bdare, curaj,capacitate de supravie]uire, \ncredere [i preg#tire pentru a fi gata la \nt@lnirea cu [ansareal# a victoriei. Era, cu alte cuvinte, drumul lung [i singuratec al unui cerceta[ \ndispozitivul inamicului.

La pu]in timp dup# ce am ajuns la Sec]ia Cercetare a Armatei, am fost trimis la uncurs \n mediul universitar civil clujean – un curs de [tiin]a conducerii, cibernetic# [iinformatic#, organizat de Universitatea din Cluj [i Centrul Teritorial de Calcul Cluj –dou# veritabile redute, pe atunci, ale [tiin]ei [i g@ndirii libere, \ndr#zne]e, nonconformiste.Am f#cut atunci cuno[tin]#, \n mod sistematic [i deschis, cu bazele [tiin]ifice ale manage-mentului modern [i ale cercet#rii opera]ionale, \n cadrul c#rora lucr#rile de specialitateale lui Taylor [i Fayol, sau cele de logic# matematic# ale lui Moisil [i Joja \[i aveau loculcuvenit. Tot atunci, am f#cut cuno[tin]# cu limbajele de programare din vremea pionie-ratului informaticii – ASSIRIS, FORTRAN [i COBOL (ce istorie \ndep#rtat# pare acum!),cu Metoda PERT (analiza drumui critic \n re]ea) dar [i, mai ales, cu oameni, speciali[ticivili – profesori sau studen]i ca mine, veni]i din toate mediile profesionale ale zonei. Afost o experien]# extraordinar#, chiar dac# scopul preg#tirii nu era acela de a devenispecialist \n informatic# [i a lucra ca specialist \n structura de informatic# a Armatei a 3-a, ci unul mai general, de cunoa[tere a tendin]elor de evolu]ie a fenomenului militarmodern. \n orice caz, Centrul Teritorial de Calcul Cluj avea, pe atunci, alura unei veritabilefort#re]e-avanpost, chiar dac#, la nivelul dot#rii nu dep#[eau nivelul unui Felix-512.Comandamentul Armatei avea \n dotare un Felix-256 sta]ionar [i unul mobil, instalat pedou# camioane carosate special, pentru campanie. Sec]ia Cercetare a Armatei era la curentcu toate nout#]ile \n materie [i rula permanent un num#r important de programe, at@tdintre cele ce vizau, \n cadrul aplica]iilor tactice, analiza capacit#]ii de ac]iune a inamicului,calculul raportului de for]e sau planificarea ac]iunilor cercet#rii, c@t [i analiza cotidian#,periodic# sau pe proiecte, a informa]iilor sau fundamentarea planurilor operative.

Mar[ for]at printre nisipuri mi[c#toare_n cadrul Sec]iei Cercetare, se efectua un volum foarte mare de activit#]i dintre cele

mai diverse – de la participarea la preg#tirea [i conducerea procesului de preg#tire stra-

605

tegic#, operativ# [i tactic# a Comandamentului, preg#tirea [i conducerea aplica]iilortactice [i a exerci]iilor de stat major (cu trupe, cu cadre [i transmisiuni \n teren sau pehart#), p@n# la coordonarea [i verificarea activit#]ilor de preg#tire de specialitate aleunit#]ilor de cercetare din compunerea Armatei a 3-a. Concomitent, se desf#[ura activi-tatea proprie de culegere, prelucrare [i valorificare a informa]iilor militare necesare pre-g#tirii Comandamentului, din orice surs# posibil#, inclusiv din cercetarea radio proprie.Pe atunci, Armata a 3-a avea, ca arie de responsabilitate teritorial#, Zona de Opera]ii deVest, respectiv, \ntreaga zon# a Transilvaniei [i Banatului, cu frontiera \ncep@nd de laV@rful Stogul (\n nord), p@n# la intrarea Dun#rii \n ]ar# (grani]# cu URSS, Ungaria [iIugoslavia), iar \n ad@ncime, p@n# la Vatr# Dornei, Miercurea Ciuc, Bra[ov Sibiu [iPoarta Oriental#. Aveam trei divizii mecanizate (Oradea, Timi[oara, Dej), o divizie detancuri (T@rgu Mure[) [i dou# brig#zi de v@n#tori (Bra[ov [i Bistri]a) [i, desigur, nume-roase alte mari unit#]i [i unit#]i de artilerie [i rachete (cu destina]ie terestr# [i antiaerian#),geniu, protec]ie antichimic#, lupt# radioelectronic#, logistic#, etc. Din perspectiva specia-lit#]ii de cerceta[i, Sec]ia noastr# r#spundea de preg#tirea [i capacitatea de ac]iune apatru batalioane de cercetare (Satu Mare, Oradea, Timi[oara [i T@rgu Mure[), dou#companii de cercetare de v@n#tori munte (Bra[ov [i Prundu B@rg#ului), o companie deCercetare \n Ad@ncime (Huedin – o unitate de elit#, preg#tit# pentru ac]iuni speciale \ndispozitivul inamicului, inclusiv prin para[utare) [i un Batalion Radioelectronic.

Personal, am primit sarcini \n mai toate aceste domenii, dar activitatea mea s-aconcentrat \ndeosebi pe centralizarea [i analiza informa]iilor operative (am fost, timp decinci ani, gestionarul fondului documentar special al Sec]iei Cercetare, fapt care mi-aoferit [ansa extraordinar# de a citi cam tot ce se putea citi despre armatele str#ine [idespre activit#]ile militare ale puterilor epocii), preg#tirea exerci]iilor [i aplica]iilor tactice,preg#tirea cerceta[ilor din trupele de v@n#tori [i a grupurilor de cercetare \n dispozitiv,inclusiv \n domeniul – nou ap#rut pe atunci, al luptei \mpotriva grupurilor de cercetare-diversiune [i teroriste. Era o activitate intens#, care ne consuma nu doar marea majoritatea timpului de lucru zilnic, dar [i, cel mai adesea, al duminicilor sau timpul planificatpentru concediile de odihn#. De altfel, la gradul [i func]ia mea de atunci, cel mai adesea,luna de lucru se \mp#r]ea simplu: trei s#pt#m@ni – la trupe; o s#pt#m@n# – la preg#tireade comandament. Problemele de familie nu-[i prea g#seau, practic, locul, \n v@ltoareaevenimentelor, de[i via]a cotidian# devenea tot mai grea. La mutarea \n Cluj primisem ogarsonier#, undeva la marginea dinspre p#dure a Cartierului M#n#[tur (este adev#rat,una mai mare dec@t cea din Sibiu – avea vreo 18 mp), locuin]# \n care am stat aproapeun an [i \n care a venit pe lume cel de-al doilea copil al nostru, o feti]# minunat#, Monica,sosit# chiar \n ziua de m#r]i[or, \n 1976. _ncepuse, \ns#, deja, criza alimentelor; la Cluj,aceasta se sim]ea chiar mai acut dec@t la Bucure[ti ori la Timi[oara, astfel c# p@n# [iprocurarea laptelui, inclusiv a laptelui praf pentru copii, devenise o veritabil# aventur#.Lucrurile se \nr#ut#]iser# [i mai mult dup# cutremurul din martie 1977 (tragicul eveniment,m# prinsese \n cazarm# Batalionului de V@n#tori din Miercurea Ciuc, unde participamla o aplica]ie tactic#, a[a c# sim]isem din plin explozia subteran# din Vrancea).

Din punct de vedere profesional, m# integrasem bine \n Sec]ia Cercetare: cuno[teambine oamenii, \mi f#cusem prieteni \n genera]ia t@n#r# din Comandament [i avusesem,\n prima perioad# de lucru, parte de lini[te [i de aprecieri pozitive. Dup# vreo doi ani,

606

\ns#, lucrurile au \nceput s# se schimbe, deoarece serviciul de cadre reanalizase situa]iamea [i ajunseser# la concluzia c# nu a[ fi avut voie s# lucrez \n Comandamentul Armatei._n anul 1978, am avut o prim# ciocnire cu un ofi]er de la Sec]ia Cadre, care mi-a spus,neoficial, c# nu mai puteam fi ]inut mult timp acolo din cauza problemelor de la dosar [ic# trebuia s# \mi caut de lucru. }in minte c#, \n prima parte a discu]iei, am \ncercat s# \lconving, cu argumentele logice ale activit#]ii mele profesionale, c#reia nu i se puteauaduce repro[uri, dar mi-am dat seama repede c# b#team nu la o u[#, ci \ntr-un zid. Niciargumentele omene[ti [i familiale (aveam o familie de \ntre]inut, aveam doi copii decrescut) nu-[i g#siser# prea mult ecou, de[i cel cu care vorbeam ([i care apar]inea uneigenera]ii mai vechi, probabil foarte loiale, dar f#r# prea mult# [tiin]# de carte, nu doar \ndomeniul militar ci [i a[a, \n general) era, \n felul lui, un om de treab#. Am schimbattactica [i am reu[it s# fac cu el o \n]elegere: eu i-am promis c# voi pleca de bun# voie dinArmat#, la un moment dat, iar el mi-a promis c# \mi va ob]ine aprobarea pentru a participala concursul de admitere la Facultatea de Drept din Cluj – cursuri f#r# frecven]# (peatunci, pentru a participa la concursul de admitere la o astfel de facultate, ca ofi]er, aveainevoie de dou# aprob#ri – una pe linie militar#, de la Direc]ia de Cadre a Ministerului; oa doua, de la organul de partid). I-am promis c#, dup# ce voi termina studiile de Drept,o s# plec \n via]a civil#. A fost de acord cu propunerea mea [i s-a ]inut de cuv@nt: mi-aob]inut, \n timp scurt, cele dou# aprob#ri.

Am intrat la facultate \n toamna anului 1978, dar studiile durau cinci ani. Pentru ovreme, am fost l#sat \n pace. \ntre timp, \ns#, cel \n cauz# a fost pensionat, iar eu nu amai trebuit s#-mi ]in promisiunea de a pleca, pentru c#, \n fond, fusese doar o discu]ieprivat#, nu una oficial#. Pe atunci, eram, \n Armata a 3-a, vreo patru-cinci ofi]eri cupozi]ii relativ importante, afla]i \n situa]ia de a fi, pentru diverse motive, \ndemna]i s#plec#m din Armat#; ne cuno[team, discutam uneori \mpreun# situa]ia [i ne \n]elesesems# nu facem nici unul nici o solicitare \n acest sens. Aceasta era, de altfel, schema obi[nuit#prin care se \ncerca \ndep#rtarea din armat# a unui ofi]er, pentru motive politice: pentruc# nu aveau un motiv profesional s# te dea afar# [i pentru ca fapta s# nu se \nregistrezeca persecu]ie politic#, \ncercau s# te aduc# \n situa]ia s# ceri tu s# pleci (prin nepromovare,\ncadrare \n func]ii necorespunz#toare, mutare \n garnizoane \n care nu doreai s# lucrezisau la momente nepotrivite, etc.). Varianta a doua era compromiterea, sustragerea dedocumente, \mpingerea pe panta consumului de alcool sau atragerea \n cercuri sau laactivit#]i dubioase ori ilegale.

Renun]asem de mult la inten]ia de a studia filozofia, at@t din motive pragmatice (nuoferea, practic, nici o perspectiv# profesional# real#) c@t [i datorit# degrad#rii continue a\nse[i ideii de studii \n acest domeniu, invadat de o ideologie simplist#, rudimentar#, totmai strident \n contradic]ie cu realitatea social# [i uman# [i transformat# tot mai mult\ntr-un simplu instrument propagandistic. Alesesem domeniul juridic ca specializarecivil# pe de o parte pentru c# ideea de a studia Dreptul m# atr#gea prin natura provocatoarea unei astfel de op]iuni [i, pe de alt# parte, pentru c# oferea posibilitatea de a g#si delucru, la nevoie. {tiam, desigur, c# nu a[ fi putut ajunge procuror sau judec#tor (pentruc#, [i \n aceste profesii, erau acelea[i restric]ii [i condi]ion#ri ca [i cele pentru statutul deofi]er); eram, de asemenea, convins c# nici avocat nu a[ fi putut ajunge, pentru c# [iaccesul \n acea breasl# era destul de controlat; eram, \ns#, la fel de convins [i c# mi-a[

607

putea g#si de lucru ca jurisconsult undeva \ntr-o mare uzin#, ori la un trust de construc]ii-montaj, la unul de \mbun#t#]iri funciare sau pe la vreun CUASC (un fel de stru]o-c#mil#mai recent# a epocii – Consiliu Unic Agroindustrial de Stat [i Cooperatist) de prin Clujsau de prin \mprejurimi. Ajunsesem s# cunosc destul de bine zona, oamenii [i obiceiurile,a[a c# eram c@t de c@t optimist. Am urmat, deci, studiile la Facultatea de Drept din Clujnu doar sub zodia exigen]ei recunoscute a corpului profesional de acolo (am intrat \nacel an, la Drept la FF c@teva sute de studen]i – mul]i la a doua facultate – dar amabsolvit, cinci ani mai t@rziu, numai vreo 80-90). Dublu motivat, deci, cu securea exclu-derii din Armat# at@rnat# amenin]#tor de creanga cea mai de jos a copacului vie]ii, amparcurs acest veritabil tur de for]# f#r# nici un e[ec, astfel c#, \n vara anului 1983, eramdeja posesorul calificat al diplomei de Licen]# \n Drept. Supravie]uisem cu bine confrun-t#rilor cu mon[tri sacri ai Facult#]ii de Drept de atunci, precum profesorul Matei Basarab(drept penal) sau Vladimir Hanga (drept roman); conlucrasem bine cu profesori la fel defaimo[i ca profesioni[ti, dar mai umani [i mai apropia]i de studen]i, precum profesoriiNiciu I. Mar]ian (drept interna]ional public), Ion Bobo[ (teoria general# a statului [idreptului), Liviu Maior (Istorie), Ion Mircea (criminalistic#), sau Lucia Moldovan (dreptprocesual penal); f#cusem fa]#, de asemenea, ironiilor fine, \ntotdeauna \ntemeiate, darmereu ustur#toare, ale profesorului Deleanu (drept constitu]ional) [despre prima \nt@lnirecu acesta, la examenul din anul \nt@i, \mi amintesc o scen# care caracteriza perfect atmos-fera de la Drept: la proba oral#, era, la r#spuns, \naintea mea, un tip cam plin de el,despre care se spunea c# ar fi fost activist cu oarece func]ie important# pe la un jude] dinzon#; obiceiul locului era c# studentul examinat \[i prezenta subiectul din pozi]ia \npicioare, la o m#su]# asem#n#toare cumva locului unde se sus]ineau pledoariile la tribu-nal; cel \n cauz# alesese, \ns#, o pozi]ie lejer#, st@nd jos, cam ca la [edin]ele pe care,probabil, le conducea; mai mult dec@t at@t, era [i destul de departe de subiect, desprecare vorbea cam ca la adun#rile de b#tut apa \n piu# despre documentele de partid.Sim]eam plutind \n aer furtuna, pentru c# profesorul Deleanu nu prea era dus pe labiseric#; l-a \ntrerupt, iritat, dup# vreo zece minute spun@ndu-i: Ascult#, domnule! Lanoi, Dreptul la f#r# frecven]# se face din unul din cele dou# motive posibile: fie vrei s#profesezi, fie din pasiune. Dac# vrei s# profesezi, atunci trebuie s# [tii carte; dac# o facidin pasiune, cu at@t mai mult! Ie[i afar#! A[a s-a terminat dialogul, f#r# nici o ezitare dinpartea profesorului, care era (mi-a confirmat dup# vreo dup# vreo zece ani, c@nd ne-am\nt@lnit la un prieten comun), \n deplin# cuno[tin]# de cauz# cu privire la pozi]iatovar#[ului.

Mi-am \ntocmit lucrarea de diplom# sub \ndrumarea regretatului profesor Niciu I.Mar]ian, la disciplina Drept interna]ional public, pe o tem# interesant# - combatereaterorismului interna]ional – (evident, din perspectiv# juridic#). Era o tem# destul denou# pe atunci \n lumea universitar#, dar una care, din perspectiva cunoa[terii fenome-nului, \mi era nu doar accesibil# ci [i foarte apropiat# preocup#rilor profesionale. Dispu-neam, la acea dat#, de surse de informare cu mult mai bogate dec@t cele din bibliotecauniversit#]ii, pentru c#, \n anii aceia, fenomenul terorist \n Europa [i Orientul Apropiatluase o amploare deosebit#: era una din formele majore de manifestare a confrunt#riispecifice R#zboiului Rece, a crizei profunde a sistemului socialist [i crizei ideologice aOccidentului, a acutiz#rii problemei palestiniene [i a conflictului arabo-israelian, a

608

interven]iei sovietice \n Afganistan. Anii aceia au fost, de altminteri, anii ac]iunilorteroriste spectaculoase ale grup#rilor “Brig#zile Ro[ii” din Italia (precum uciderea premie-rului Aldo Moro [i atentatului din Gara Bolognia) [i “Nucleele Armatei Revolu]ionare”din Germania de Vest, anii asaltului antiterorist israelian de pe Aeroportul Entebbe dinUganda (Opera]iunea Fulgerul), ai ac]iunilor teroriste de o rar# cruzime desf#[urate degruparea terorist# palestinian# “Septembrie Negru” sau de gruparea terorist# greac# “17Noiembrie”.

Formularea unei strategii de pozi]ionare fa]# de fenomenul terorist, cu toatecomponentele sale (terorism de dreapta [i terorism de st@nga, \n Europa; terorismul pro-palestinian, \n Orientul Apropiat [i oriunde \n lume), pentru a minimiza riscurile laadresa securit#]ii na]ionale nu era o sarcin# u[oar#, cu at@t mai mult pentru un regimcare \ncerca un lucru imposibil: s# aib# rela]ii bune, de cooperare cu toate blocurilegeopolitice aflate \n confruntare – Estul, Vestul, Lumea Arab# [i Israelul.

Mai mult dec@t at@t, nu doar explozia fenomenului terorist era de r#u augur, ci [ialte evenimente cu mare impact asupra st#rii de securitate. C@teva dintre acestea puteaugenera consecin]e directe pentru noi. _mi amintesc, astfel, c# moartea lui Tito (\n martie1980), generase un val de preocup#ri (evenimentele din 1968 [i invazia sovietic# \nAfganistan \n 1979 men]ineau vie teama de Rusia). Lucram la Cercetare [i am fostchemat de urgen]# la birou; se transmisese un semnal de alert# [i mi s-a cerut s# preg#tescurgent o analiz# de impact (raportat la pericolul din est, pentru Rom@nia, Iugoslaviap#rea atunci singura poart# spre libertate \n cazul unei agresiuni sovietice, la care, evi-dent, s-ar fi raliat, dup# estim#rile noastre, Ungaria [i Bulgaria). Instaurarea unui regimprosovietic \n Iugoslavia ar fi echivalat, pentru noi, cu \ncercuirea. Nu s-a \nt@mplatasta, dar dispari]ia regimului Tito a dat startul crizei iugoslave care, cu timpul, a dus lauria[ul focar de conflicte interetnice din anii ‘90, conflicte inspiratoare de g@nduri sumbre[i pentru al]ii.

Spre sf@r[itul anului urm#tor, instaurarea legii mar]iale \n Polonia a determinat oreac]ie asem#n#toare: punerea Armatei \n stare de alert#. _ntr-o astfel de situa]ie, diminea]a,\ntr-o zi duminic#, am tr#it aceea[i experien]#: chemat urgent la birou, avalan[# deinforma]ii, analiz# de impact. Chestiunea era [ocant# pentru c# nu exista model de analiz#pentru o astfel de situa]ie: pur [i simplu, nu exista ipotez# teoretic# potrivit c#reia, \ntr-o]ar# socialist#, s-ar putea decreta legea mar]ial# \n absen]a unui pericol militar extern.Explica]ia pe care o c#utam atunci, sau, poate justificarea pe care \ncercam s# o g#sim,a fost aceea c#, printr-o astfel de m#sur#, Armata Polonez# \ncercase ([i, finalmente,reu[ise) s# previn# o invazie militar# sovietic# de tipul celei din 1968, avea o urm# delogic#, dar nu putea fi argumentat# prin informa]ii certe. O astfel de explica]ie era, \ns#,greu de circulat deoarece punea \n discu]ie rolul conduc#tor al partidului [i deschideadiscu]ia despre justificarea, \n anumite circumstan]e, a prelu#rii conducerii de c#tre Armat#(discu]ii de aceast# natur# se purtau, voalat, \n leg#tur# cu rolul lui Antonescu \nevenimentele din 1940 [i cu r#spundere partidelor politice pentru falimentul politiciirom@ne[ti \n zorii celui de-al Doilea R#zboi Mondial).

Prin toamna lui 1982, urmase moartea lui Brejnev, eveniment ce generase speran]emajore cu privire la diminuarea riscului de agresiune militar# dinspre est, Brejnev fiindperceput preponderent prin aceast# prism#. (Ca \n orice alt domeniu al vie]ii sociale din

609

Rom@nia, [i \n mediul nostru militar circulau obi[nuitele bancuri politice, adeseasurprinz@nd esen]a unei situa]ii. _n chestiunea asta, despre conduc#torii sovietici, circulaurm#toarea clasificare: Lenin – bal[oi titan; Stalin – bal[oi tiran; Hru[ciov – bal[oi turist;Brejnev – bal[oi tanchist”). Ce urma s# ne aduc# viitorul, r#m@nea de v#zut. _n fapt, aurmat acea succesiune destul de bizar# la conducerea URSS, succesiune care, trec@ndprin Andropov (fost [ef al KGB) [i Cernenko (despre care \n folclorul politic rom@nescse zvonise c# ar avea [i ceva origini rom@ne[ti), a ajuns la Gorbaciov, care, \n modparadoxal, a generat cel mai mare pericol pentru regimul ceau[ist nu prin apelul laDoctrina Brejnev, ci exact printr-o pozi]ie total opus#: deschiderea c#tre reformedemocratice. (Ca s# ne men]inem, \ns#, \n tonul epocii, c@nd, adesea, f#ceam haz denecaz, cred c# e bine s# anticipez [i s# men]ionez o glum# care circul# \n Rom@nia lapu]in timp dup# instalarea lui Gorbaciov, glum# care spunea a[a: Afirma]ie: ru[ii suntfoarte sup#ra]i pe noi. _ntrebare: de ce? R#spuns: pentru c# ei i-au invitat de trei ori perom@ni la parastas, iar rom@nii nu i-au invitat, \nc#, nici m#car odat#!). Cam asta eramediul \n care lucram \n Armat# \n perioada studiilor la Drept [i astfel de griji, preocup#ri,abord#ri au \nso]it eforturile privind elaborarea lucr#rii de licen]# pe care trebuia s# osus]in la Universitatea Babe[-Bolyai din Cluj.

Pentru sus]inerea lucr#rii, \ns#, am avut nu doar fire[tile emo]ii pe care orice stu-dent, la orice v@rst#, le are \n fa]a profesorilor, ci [i pentru c# era s# ratez prezen]a laexamenul de diplom#. {i aceasta pentru c#, exact \n acea perioad#, eram plecat \ntr-oaplica]ie tactic# pe undeva prin zona Bistri]ei, aplica]ie de la care nu puteam s# lipsesc.Am avut \ns#, adesea, norocul s# lucrez cu oameni capabili s# \n]eleag# situa]iile dificile[i dispu[i s# \[i asume r#spunderi omene[ti: m-am \n]eles cu [eful de Sec]ie, colonelulVl#sceanu, s# lipsesc 24 de ore din zon#, sub acoperirea plec#rii \ntr-o misiune izolat#,misiuni care, de altfel, erau frecvente [i fire[ti \n activitatea noastr#. Am plecat \n searazilei de dinaintea examenului, cu o ma[in# de ocazie, din zona Beclean-pe-Some[; amajuns noaptea la Cluj [i mi-am preg#tit pledoaria pentru sus]inerea lucr#rii; m-amprezentat, a doua zi, la prima or#, la examen, am intrat printre primii (\n ordinea alfabetic#)[i am sus]inut lucrarea. Am luat examenul cu nota maxim#, m-am \ntors acas# [i amref#cut drumul \napoi \n zona aplica]iei. Sear# eram, deja, la lucru, ca [i c@nd nimic nus-ar fi \nt@mplat, de[i, din p#cate, nu putusem s# r#m@n la obi[nuita petrecere pe carefiecare promo]ie o are dup# sus]inerea lucr#rii de diplom#. Am s#rb#torit [i eu, at@t c@ts-a putut, mai discret, cu colegii de Sec]ie, acolo \n zon#, cu c@teva sticle de vin deLechin]a.

Pe plan profesional, \n toat# perioada studiilor la Drept (activitate, de altfel, completsecundar# pentru cariera mea), parcursesem o suit# foarte dinamic#, tulbure [icontradictorie de evenimente. Astfel, \n vara anului 1980, se produsese o reorganizareradical# a trupelor de uscat, reorganizare \n cadrul c#reia, din dou# Armate (Armata 1 –Bucure[ti [i Armat 3 – Cluj Napoca), se constituiser# patru Armate de arme \ntrunite,ale c#ror comandamente au fost locate [i numerotate astfel: Armata 1 (Bucure[ti); Armata2 (Buz#u); Armata 3 (Craiova); Armata 4 (Cluj-Napoca). Practic, din cele dou# comanda-mente existente p@n# atunci se \nfiin]aser# alte dou#: cel de la Bucure[ti, pe cel de laBuz#u; cel de la Cluj, pe cel de la Craiova. Sec]ia noastr# (Cercetare) cunoscuse [i eatransform#ri: plecase la pensie colonelul Ionescu (o vreme, Sec]ia a func]ionat f#r# [ef

610

oficial, dar sub conducerea colonelului Bratu – un fost comandant de regiment [i fost[ef cercetare divizie, cel despre care spuneam c# era un profesionist excelent, un erudit[i un om de condei, dar [i un tip rebel, nonconformist, cu o serie de probleme personale,cunoscut, ca [i mine, c# nu va mai fi numit niciodat# \ntr-o func]ie de comand#/conducere).Venise, apoi, la comanda Sec]iei, cineva din Direc]ia Informa]ii – locotenent-colonelulVictor Negulescu, ofi]er t@n#r, cu multe cuno[tin]e din mediul militar extern, ceva maipu]in familiarizat cu trupa, cu cerceta[ul de campanie, ambi]ios [i deschis inov#rii, cares-a integrat bine \n mediul nostru [i cu care am lucrat foarte bine. Nu a r#mas mult lanoi, pentru c#, pe la \nceputul anului 1980, cred, a plecat ata[at militar la Roma (unuldin foarte pu]inele posturi de ata[at militar care mai func]ionau pe atunci). _nainte deplecare, \mi aprobase un raport prin care solicitam mutarea la Divizia de la Timi[oara(tot la Cercetare, desigur, unde mai func]iona un nucleu al Corpului de Armat# fictivc#ruia \i apar]ineam), mi[care prin care, pe de o parte, \ncercam s# m# protejez, sper@ndc#, odat# ce voi fi plecat din Comandamentul de Armat#, voi fi l#sat \n pace [i, pe de alt#parte, c#utam s# m# apropii de zona pentru care trebuia s# m# preg#tesc, zon# \n careaveam, desigur, mult de lucru pe linia specialit#]ii noastre.

_n fapt, situa]ia mea continua s# se \nr#ut#]easc# deoarece, pe r@nd, al]i doi dintrefra]ii so]iei mele luaser# [i ei calea preo]iei, a[a c#, \n cur@nd, urma s# am la dosar, treipreo]i, nu doar unul. Colac peste pup#z#, primul dintre cei trei preo]i intrase \n aten]iaorganelor de securitate pentru leg#turi cu cet#]eni str#ini [i inten]ia de a p#r#si ilegal]ara, prin frontiera cu Serbia, dar [i pentru c# fusese b#nuit c# ar fi spovedit, prin 1977,un miner din Valea Jiului care, \ntr-un anumit fel, \i cam spusese c# va fi ceva r#zmeri]#prin Vale (\mi povestise despre acest lucru dup# evenimentele din Valea Jiului [i erafr#m@ntat \n leg#tur# cu posibilele declara]ii ale celui \n cauz#, despre care circulauzvonuri c# ar fi fost arestat). _n plus, socrul meu ajunsese s# nu se mai fereasc# denimeni c@nd d#dea drumul aparatului de radio s# asculte Vocea Americii sau EuropaLiber#: [tirile se auzeau pe toat# uli]a. Prin anii aceea, pe c@nd fiul meu avea, cred, vreo[apte-opt ani, surprinsesem, odat#, involuntar, o discu]ie \ntre ei, undeva \n gr#dina dinT@rgovi[tea, discu]ie \n care socrul meu pleda ferm pentru existen]a mai multor partide,dup# ce, \n prealabil, \l asigurase pe fiul meu c# America nu va fi \ngenuncheat# niciodat#;m# surprinsese atunci at@t \ntrebarea pus# de copil, c@t [i r#spunsul bunicului, \ntr-undialog cam ca de SF care sunase cam a[a: Dac# ar fi mai multe partide, \n care te-ai\nscrie? _n #l de opozi]ie, fusese r#spunsul prompt. Acesta era omul [i, de[i aveamdestule necazuri de pe urma lui, \l \ndr#gisem a[a cum era, pentru curajul de a-[i sus]ineideile [i pentru voca]ia lui de Don Qijote.

Lucrurile au evoluat, \ns#, [i atunci, altfel dec@t \ncercam s# mi le le planific. Lac@teva luni dup# plecarea colonelului Negulescu \n Italia, a venit bomba: am primitordin, al#turi de mul]i al]i ofi]eri din Comandamentul nostru (parte din ei, membri aiacelui nucleu de Corp de Armat#, parte din r@ndul celor \ncadra]i normal), s# plec#m laCraiova pentru a \nfiin]a noul Comandament al Armatei a 3-a (cel ce r#m@nea la Clujfiind rebotezat Armata a 4-a, dup# o veche tradi]ie). Nu eram singurii: veneau, sauajunseser# deja acolo, [i al]i ofi]eri din alte mari unit#]i, dintre care unii de la Divizia dinCraiova. Eu urma s# fiu numit Ofi]er 1 la noua Sec]ie Cercetare a Armatei a 3-a (loc]iitor[ef sec]ie, func]ie echivalent# gradului de colonel, de[i, la acea dat#, aveam, \nc#, gradul

611

de c#pitan). Am f#cut un prim drum p@n# acolo, am f#cut recunoa[terea locului [i anevoilor de lucru [i de echipamente, am asigurat transferul unei p#r]i a unit#]ii de cercetare\n dispozitiv din Transilvania \n Oltenia (ca nucleu al viitoarei Companii de Cercetare \nAd@ncime). Urma s# plec definitiv peste vreo zece zile. Aveam acas# o situa]ie foarte\ncurcat#: so]ia mea, care fusese operat# \n anul precedent, trebuise s# mearg# la untratament \ntr-o clinic# de balneoterapie pentru vreo 20 de zile (o luase cu ea [i pe fiicanoastr#, care avea, pe atunci, patru ani). Eu r#m#sesem acas#, adic# la serviciu, cu b#iatulmai mare, c#ruia trebuia s# \i asigur existen]a zilnic# [i preg#tirea pentru [coal#. Cum ogreutate nu vine niciodat# singur#, \n aceste zile, b#iatul nostru d#duse ceva semne deboal# (mai trecusem cu el printr-o perioad# foarte dificil#, pe la v@rsta de 4-5 ani [inumai norocul [i devotamentul unor doctori \l salvase). La control, medicul de specialitate\i descoperise o problem# cardiac#, pe care o punea pe seama unei r#celi [i a procesuluide cre[tere, dar despre care m# asigura c#, urm@nd un tratament riguros [i adecvat, vadep#[i situa]ia.

Nu-i comunicasem nimic so]iei mele acolo unde era, a[a c#, atunci c@nd a venitacas#, dup# bucuria revederii, a re\nt@lnirii copiilor, [i dup# reacomodarea cu casa (st#-team, deja, \n alt# locuin]#, primit# \n vara anului 1986 – un apartament cu dou# camere),i-am f#cut o cafea [i i-am supus cele dou# probleme: prima, cea legat# de s#n#tateab#iatului, asigur@nd-o c# situa]ia este sub control [i c# va fi bine (ceea ce, \n timp, s-aconfirmat); cea de-a doua – c#, peste trei zile urma s# plec la Craiova, definitiv. _nperioada aceea, so]ia mea nu lucra: trebuise s#-[i abandoneze serviciul c@nd am plecatdin Sibiu. _n Brad fusese, practic, imposibil s# g#sim ceva de lucru pe profesia ei (tehnicianveterinar) sau orice altceva c@t de c@t adecvat. Muta]i la Cluj [i f#r# nici un fel de rela]iilocale, nu avusesem nici o [ans#. Venise, \ntre timp [i cel de al doilea copil; nu aveam penimeni pe aproape, iar eu eram mai mult plecat dec@t acas# – un fel de tat# de duminic#pentru copii mei, pentru care c@nd veneam acas#, era s#rb#toare.

Mutarea aceasta nea[teptat# era ca o lovitur# de m#ciuc# pentru familie dar, dincolode lacrimile so]iei, nu era nici o alt# solu]ie. S-a \nt@mplat, \ns#, [i de data asta, altfel.Astfel, cu numai o dou# zile \nainte de termenul planificat pentru plecarea la Craiova,ordinul care viza mutarea mea a fost anulat [i a fost mutat, tot prin surprindere, un altcoleg al meu din sec]ie – maiorul Petric# Patatu, fost comandant al Companiei de Cercetarede la Huedin [i un bun specialist \n preg#tirea grupurilor de cercetare. Evident, situa]iadevenise dramatic# pentru el, dar ceea ce se petrecea nu avea nici o leg#tur# cu voin]avreunuia dintre noi doi, de[i colegul meu, afectat la fel ca mine de o astfel de mi[careintempestiv#, se ab]inea cu greu s# nu-mi repro[eze vreo eventual# implicare. \n fapt,schimbarea se produsese pentru simplu motiv c# mutarea mea la Craiova ar fi \nsemnato promovare \ntr-o func]ie de conducere (loc]iitor [ef sec]ie), iar, pentru aceast# promo-vare, era nevoie de avizul organului de contrainforma]ii de la Bucure[ti, aviz imposibilde ob]inut \n acele condi]ii. Am r#mas, deci, \n continuare, s# lucrez \n Sec]ia Cercetarea Armatei de la Cluj (de acum, Armata a 4-a), dar \ntr-o func]ie de Ofi]er 2 (echivalent#gradului de locotenent-colonel), \ntruc@t func]ia de Ofi]er 3 se desfiin]ase iar atribu]iileaferente fuseser# \ncorporate \n cele ale func]iei r#mase. Pe scurt, efectivul Sec]iei secam \njum#t#]ise [i, chiar dac# aria de responsabilitate teritorial# se redusese (pierdusemBanatul [i ]ara B@rsei, r#m#sesem cu zona Harghita-Covasna), iar num#rul marilor unit#]i

612

se diminuase (predasem Divizia de la Timi[oara [i Brigada de V@n#tori de la Bra[ov),volumul de munc# nu prea sc#zuse (\nfiin]am, de altfel, dou# noi brig#zi de v@n#tori – unapentru Apuseni, la Alba Iulia [i alta pentru depresiunile intramontane, la Miercurea Ciuc).

C@teva luni mai t@rziu, colonelul Bratu, cel care asigura comanda Sec]iei s-a \mbol-n#vit grav [i a fost pensionat (a murit la scurt timp dup# aceea; nu am putut merge la\nmorm@ntarea lui, pentru c# eram \n spital, eu \nsumi operat de cur@nd). Urmarea acestui[ir de evenimente a fost aceea c#, pe la \nceputul anilor ’80, ani de extrem# complexitatedin perspectiva evenimentelor politico-militare importante pentru securitatea european#[i securitatea Rom@niei (moartea lui Tito [i debutul crizei iugoslave; moartea lui Brejnev[i succesiunea spre Gorbaciov; criza polonez#; debutul r#zboiului rece rom@no-ungarsub bagheta Moscovei; declan[area crizei datoriilor statului rom@n – care a generat obse-dantul deceniu al s#r#ciei rom@ne[ti; debutul public al conflictului azero-armean dinNagorno-Karabach; loviturile militare din Turcia; se conturase, de asemenea, clar, e[eculaventurii sovietice din Afganistan), \n Sec]ia Cercetare a Armatei a 4-a mai lucram,\ncadra]i efectiv, doar doi ofi]eri – doi c#pitani (eu, specializat \n cercetarea trupelor, [icolegul meu, c#pitanul Lucian Florian, specializat \n cercetarea radioelectronic#). Eramtotu[i, noroco[i, pentru c#, \n cadrul Comandamentului, func]iona \n subordinea Sec]iei,un grup de coordonare a cercet#rii radioelectronice, \n cadrul c#ruia lucrau c@]iva ofi]eritineri pe care \i calificasem, at@t c@t se putuse, [i pentru \ndeplinirea altor sarcini dintrecele specifice structurii noastre. Mai aduceam, periodic, pentru lucru, colegi de-ai no[tritineri, ofi]eri din cadrul unor unit#]i de cercetare subordonate. Mi-am amintit acest lucrupentru c#, \n acel an, \n toamna lui 1981, Comandamentul Armatei a fost inspectat, activitate\n cadrul c#reia, pentru verificarea muncii noastre, venise o comisie format# din trei ofi]eride la Direc]ia Informa]ii: unul pentru activitatea operativ#, unul pentru instruc]ia for]elorde cercetare [i un altul pentru cercetarea radioelectronic#: ei – trei; noi – doi.

Anul urm#tor, lucrurile s-au complicat [i mai mult (a[ putea spune c# deveniser#mai hazlii, dac# nu ar fi fost triste): func]ia pe care lucram eu \n Sec]ia Cercetare s-adesfiin]at [i, de[i erau trei func]ii libere (toate, \ns#, echivalente gradului de colonel: unade [ef sec]ie, una de loc]iitor [ef sec]ie [i una de Ofi]er 1 – pe care, deci, nu puteam fi\ncadrat, \ntruc@t necesitau aviz), a trebuit s# plec din Sec]ia Cercetare. Din fericire,\ns#, \n cadrul acelui proces de reducere, \nfiin]are sau redistribuire a unor func]ii, s-a\nt@mplat c#, \n acela[i timp, s-a \nfiin]at, altundeva, o func]ie de lucr#tor de stat major(Ofi]er 2, echivalent# cu cea desfiin]at# pe care activasem p@n# atunci), iar eu am fosttransferat, cu func]ie cu tot, la Sec]ia Opera]ii a Armatei a 4-a, pe atunci, sec]ia cea maiimportant# a Comandamentului Armatei. Nu am ajuns acolo \nt@mpl#tor, ci la solicitareexpres# a [efului Sec]iei – colonelul Vl#sceanu (venit de c@]iva ani de la Bucure[ti,dintr-o structur# care se ocupa cu automatizarea conducerii trupelor), un ofi]er foartebine preg#tit, riguros, exigent, dar accesibil [i apropiat de oameni (folclorul vremii \lcataloga [i pe d@nsul ca fiind, pentru ce motiv nu prea era clar, exilat [i f#r# perspectivede promovare). _l cuno[team de c@nd venisem; lucram, adesea, \n cadrul echipelor \ntru-nite, sub conducerea lui, la preg#tirea aplica]iilor tactice, [i acceptase adesea inova]iilepe care le propuneam \ntr-o structur# destul de m@ndr# de tradi]iile [i valorile ei; el \ladusese \n Sec]ia Opera]ii, de la Batalionul de V@n#tori de Munte din Predeal (cam totodat# cu venirea mea la Cluj), pe un fost coleg de studii din grupa mic#, din promo]ia

613

noastr# de Academie – Ion (Jean) Alm#[an, [i el locotenent-major pe atunci. _l cuno[team([i m# cuno[tea), de asemenea, foarte bine, pe un alt t@n#r ofi]er (mai mare, \ns#, cu vreozece ani dec@t noi, din alt# genera]ie deci) – maiorul, pe atunci, Pantelimon Pralea, celcare a fost, pentru mult# vreme, emblema Sec]iei Opera]ii, un excelent practician, bun latoate, autoritar [i ambi]ios, dar prietenos, zeflemitor dar agreabil, cu o excelent# memoriea evenimentelor [i terenului; un prieten mai mare, apropiat [i autoritar \n mod natural.Evident, tot un om f#r# perspective de promovare \n func]ii de comand# sau de conducere,pentru ceva probleme la dosar: un unchi care, \nainte de 23 august 1944 (cum se calculape atunci), fusese, pare-mi-se, ofi]er de jandarmi \n Basarabia, pe timpul r#zboiului dinest. Ca [i mine, p@n# spre sf@r[itul regimului comunist, nu putea s# lucreze dec@t \nfunc]ii care, formal, nu necesitau aviz. \n fapt, \n via]a de toate zilele, trebuia s# cunoasc#tot, s# planifice tot [i s# fie \n m#sur# s# execute tot ce intra \n atribu]iile Sec]iei Opera]ii.

_n acel an, am fost \naintat, la termen, la v@rsta de 34 de ani, la gradul de maior,moment ce marca trecerea \n r@ndul ofi]erilor cu grad superior, respectiv una din condi]iilece trebuiau \ndeplinite pentru a avea [ansa la o carier# militar# complet#. Eram, de 13ani, ofi]er activ. Fusesem \naintat la gradul de locotenent-major \n 1973, la termen, iar lagradul de c#pitan \n 1976, \nainte de termen. Formal, se p#rea c# m# aflu pe un drumbun, din perspectiva unei cariere militare ascendente, \n cadrul c#reia, aproape tot timpul,avusesem func]ii net superioare gradului. Din alt# perspectiv#, \ns#, av@nd \n vedere c#nu fusesem numit \ntr-o func]ie de comand# [i nici nu aveam nici o [ans# s# fiu numit,perspectiva mea real# era, net pesimist#, av@nd ca finalitatea cea mai probabil#, aceea atrecerii la pensie la \mplinirea v@rstei legale (52 de ani pe atunci, adic# \n anul 2000), cugradul de locotenent-colonel. Avansarea la gradul de colonel era condi]ionat#, pe atunci,nu numai de promovarea examenului pentru grad (condi]ie profesional# normal#, dealtfel), ci [i de aprobarea organului de partid [i avizul organului de contrainforma]ii,care condi]ionau primirea la examen. Iar gradul de colonel se acorda numai cu aprobareaexpres# a Cabinetului 2(Elenei Ceu?escu).

Am lucrat pe acea func]ie un an de zile, dar, de la \nceput, mi s-a stabilit ca sarcin#principal#, lucru pe linia activit#]ii de cercetare [tiin]ific# \n domeniul militar, activitatecare includea [i preg#tirea teritoriului pentru ap#rare, preg#tirea militar# a demnitarilorcu sarcini de ap#rare [i de cooperare cu alte structuri participante la activitate de ap#rareteritorial#; \n cadrul aceleia[i sarcini intra, de asemenea, [i una din activit#]ile cele maipu]in dorite de cineva: redactarea textului de analiz# [i bilan] pentru aplica]iile tacticeconduse de Comandamentul Armatei [i a rapoartelor-sintez# (cu a[a-zisele \nv#]#minte)ce se \naintau e[alonului superior dup# desf#[urarea aplica]iilor. Leg#tura cu Sec]iaCercetare nu s-a \ntrerupt (o bun# perioad#, mai ales p@n# la numirea unui [ef acolo, dar[i dup# aceea, eram, practic, reprezentantul permanent al acesteia, la Opera]ii), dup#cum nu s-au \ntrerupt contactele cu reprezentan]ii Sec]iei Cercetare la Trupe din Direc]iaInforma]ii care r#spundeau de Zona de Opera]ii de Vest.

Lucram efectiv, \n cadrul Sec]iei Opera]ii, \n Compartimentul Cercetare {tiin]ific#,direc]ionat de un colonel, Eugen Szabo, \ncadrat Ofi]er 1. Ofi]er de tancuri la origine,colonelul Szabo era un ofi]er bine preg#tit, chiar dac# provenea din promo]iile de \nceputale noii Armate (lucrase, \n adolescen]#, \ntr-un laborator de cofet#rie [i se pricepea, deminune, s# g#teasc# orice fel de m@ncare). Interesant, de asemenea, de remarcat c#, de[i

614

era de etnie maghiar#, cuno[tea limba rom@n# la un nivel realmente excelent [i dovedea,cu certitudine, nu doar o bun# cunoa[tere a teoriei [i practicii militare, ci [i foarte bunecalit#]i stilistice [i un real talent la scris. Stabilisem rela]ii bune de la \nceput, de pevremea c@nd lucram la Cercetare [i c@nd ne ciorov#isem, camaradere[te, pe o problem#de logic# (descoperisem c# \i pl#ceau, ca [i mie, scrierile lui Kotarbinski despre logica [ifilozofia lucrului bine f#cut).

Am men]ionat mai sus c# nu prea era concuren]# pe aceast# func]ie – responsabil cucercetare [tiin]ific# \n domeniul militar (nu se f#cea carier# la trupe cu a[a ceva), care,justificat sau nu, \nsemna [i sarcina \ntocmirii bilan]ului aplica]iilor tactice. Problema \nsine era mai complicat# [i mai anevoioas# dec@t p#rea la prima vedere. _n fapt, pentru aputea face acel lucru, trebuia s# cuno[ti [i s# \n]elegi, \n totalitate [i \n profunzime,\ntreaga aplica]ie – de la primele schi]e ale scopurilor, problemelor de \nv#]at [i alecadrului grafic pe hart#, p@n# la manevrele reale, str#lucite sau gre[ite, ale trupelor \nteren. Aceasta \nsemna prezen]a efectiv# la toate activit#]ile majore, acolo unde participaucomandantul (pentru c# bilan]ul exprima, \n esen]#, punctul de vedere al comandantului),[eful de stat major ori principalii [efi de arme sau sec]ii, aprecierea rapid# a modului \ncare se rezolvase problema, conformitatea rezolv#rii cu normele doctrinare [i regula-mentare, aprecierea comandantului [i recomand#rile f#cute de acesta, percep]ia execu-tan]ilor, percep]ia reprezentan]ilor e[alonului superior sau ai structurilor de cooperare,[i concentrarea tuturor acestor fr@nturi de realitate \n aprecieri sintetice, corecte, utile,memorabile, pov#]uitoare sau critice. {i, mai pe [leau spus, seara t@rziu, dup# ultima[edin]# de lucru \n care se analizau evenimentele zilei \n curs [i se planificau ac]iunilezilei de m@ine, grupa de bilan] (cel mai adesea, unu-doi ofi]eri, cu una-dou# dactilografe),\ncepea faza a doua a muncii – redactarea [i dactilografierea textului. Cu grij# ca, \ndiminea]a urm#toare, comandantul s# aib# textul par]ial al lucr#rii (cronica la zi), ofi]erulde bilan] urm@nd s# o ia de la cap#t, s# fie prezent la noile activit#]i, p@n# \n noaptea dedinainte de bilan] c@nd textul trebuia asamblat, revizuit, redactat \n forma final#, gata s#fie prezentat comandantului la prima or# a dimine]ii. Este de \n]eles de ce nu prea era\nghesuial# pe astfel de func]ie [i de ce un ofi]er cu calit#]i profesionale normale [i cu[anse normale de promovare nu prea era dispus s# lucreze mult# vreme \ntr-o astfel defunc]ie, unde trebuia s# fie mereu sub presiunea timpului [i a capriciilor comandan]ilor[i s# produc#, \n acela[i timp, lucr#ri de foarte bun# calitate. Colonelul Szabo lucra deani buni \n aceast# func]ie: era [i el unul dintre cei care, de[i era \ndrept#]it profesionals# accead# la func]ii de comand#, nu avea [anse reale pentru c# avea probleme la dosar(rude \n str#in#tate).

_n toamna anului 1983, dup# ce terminasem Facultatea de Drept c@nd, potrivit acelei\n]elegeri secrete, de demult, ar fi trebuit s# plec de bun# voie din Armat#, colonelulSzabo a fost pensionat brusc, [i, astfel, dup#, dou# \ncerc#ri nereu[ite cu doi ofi]eri cugradul de colonel de a prelua sarcinile Biroului, am primit ordin, f#r# nici o discu]ie sauexplica]ie, s# preiau eu aceste sarcini. \n acest scop, am fost numit \ntr-o func]ie deOfi]er 1 (ce urma s# fie \ncadrat# doar la r#zboi), func]ie pe care am lucrat p@n# \nseptembrie 1989, c@nd, cu c@teva luni \nainte de Revolu]ie, am fost numit efectiv pefunc]ia pe care lucrase colonelul Szabo. _n fapt, am f#cut tot ceea ce f#cusem [i \nainte,cu deosebirea c# nu am mai avut nici un alt coleg cu care s# \mpart sarcinile. Solu]ia

615

adoptat# avea acela[i substrat: func]ia pe care am fost numit nu necesit# aviz; cealalt#, da.Perioada despre care vorbesc a fost marcat# de multe alte evenimente interesante,

care mi-au marcat, [i ulterior, cariera. Astfel, \n aceast# perioad#, l-am cunoscut pe{tefan Gu[#, \nc# de pe vremea c@nd era maior, comandant al Regimentului 6 Tancuri,apoi [ef de Stat Major [i comandant al Diviziei 6 tancuri (T@rgu Mure[). _l \nt@lnisemprima dat# la o aplica]ie \n Poligonul Cincu, la o ac]iunea de for]are a R@ului Olt, laH#lmeag. Am r#mas cu el \ntr-o rela]ie de lucru important# [i profund#. Am \n]elesrepede c# f#cea parte din r@ndul celor care, dincolo de func]iile normale pe care le \nde-plineau, optase [i pentru o misiune mai profund#, aceea ce viza ap#rarea, \n orice cir-cumstan]e [i cu orice pre], a Ardealului. {tiam c# sunt mai mul]i, dar nu prea ne cuno[team;\i [tiam doar pe cei c@]iva cu care discut#m, periodic (contacte ierarhic superioare saujuniori \n preg#tire) – obiectivele, priorit#]ile, nout#]ile sau urgen]ele. Generalul (de mait@rziu) Gu[#, era, cred, implicat \n proiect mult mai profund [i mult mai substan]ial. L-am\nt@lnit periodic, inclusiv dup# ce a plecat la Bucure[ti, cu grij# ca leg#turile s# nu dea deb#nuit. Poate c#, uneori, men]inerea mea \n Armat# a beneficiat [i de sprijinul lui, daracest lucru nu se putea face oficial, pentru c# ar fi putut compromite [i persoana [icauza. M-au amuzat uneori, mai t@rziu, apari]ia unor scrieri – faimoase pe la \nceputulanilor ’90, despre un a[a numit Octogon, [i n-am [tiut niciodat# dac# fusese vorba de osimpl# potriveal#, sau poate, o aluzie, pentru c#, prin anii aceia, ne numeam sau \i numeampe unii ca noi, \n glum#, optan]i (8-an]i), de la op]iunea net antisovietic# f#cut# atunci,dup# invazia din 1968 [Nici o leg#tur# cu chestiunea optan]ilor ap#rut# dup# MareaUnire]. Anii trecuser#, dar percep]ia unor posibile ac]iuni ostile, sovietice [i ungure[ti,\n Zona de Opera]ii de Vest nu disp#ruse. Dimpotriv#, primejdia p#rea c# se amplificasedup# 1981 iar, \n anii de triste]e ai ceau[ismului t@rziu (de dup# apari]ia lui Gorbaciov),riscurile – care deveniser# vizibile public – aproape nu mai puteau fi contracarate. Dincolode acestea, \ns#, un lucru nu trebuia s# se mai \nt@mple niciodat#: tragedia petrecut#\n 1940 – cedarea f#r# lupt# a unor teritorii istorice rom@ne[ti.

_n plan oficial, la nivelul vorbelor, [i al unor fapte, o serie de eforturi s-au f#cutatunci. M# refer la r#spunsul, relativ viguros \n planul scrierilor militare (istorice) [i alactivit#]ilor viz@nd cunoa[terea [i educa]ia istoric#. Se declan[ase [i func]iona, uneoristrident [i inadecvat, un program amplu de cunoa[tere a tradi]iilor militare – lupte, b#t#lii,scrieri istorice, etc. Activit#]i de aceast# natur# aveau loc \n caz#rmi, la aplica]ii, ori cuocazia diferitelor ceremonii, adesea cu participarea copiilor din [coli, a celor angaja]i \na[a numitele deta[amente de preg#tire a tineretului pentru ap#rarea patriei sau \n cadrulsubunit#]ilor de g#rzi patriotice. Lipsite de o credibilitate real# fundamental#, din cauzaimensei pr#pastii dintre propaganda politic# [i realitate, multe dintre aceste activit#]igenerau, totu[i, o anumit# stare de spirit, o anumit# comuniune, pentru c# nici m#car \nastfel de condi]ii vitrege, \n care principalul inamic p#rea s# fie propriul regim politic,sentimentele patriotice [i ideea datoriei fa]# de patrie nu pieriser# de tot. Spun aceastapentru c#, \n realitate, \ntocmai ca [i \n anii de dinaintea primului [i celui de al doilear#zboi mondial, dincolo de o propagand# ipocrit# [i g#unoas#, guvernan]ii atentau gravla capacitatea de lupt# a Armatei, prin amputarea masiv# a resurselor bugetare [i materialealocate. Este, desigur, adev#rat c# se f#ceau unele eforturi (mai realiste sau mai aberante)de \nzestrare cu tehnic# de lupt# (preponderent produs# \n ]ar#) precum: elicopterele

616

IAR-330 [i IAR-316; avioanele IAR-93 [i IAR-99; tancurile TR-85, transportoareleblindate TAB-71, TAB-77 [i TABC; autocamioanele DAC-665T; sta]ii de radio de diferitetipuri; completul de pod de pontoane PR-60; arunc#toarele de proiectile reactive, tunurilede cal. 130 mm [i cal. 100 mm; tehnica de protec]ie antichimic# [i antinuclear#. Seconstruise Distrug#torul M#r#[e[ti [i se cump#raser# avioanele performante MIG-29.Pe de alt# parte, \ns#, bugetele pentru preg#tirea Armatei deveniser# simple pove[ti, cucifre umflate artificial, dar cu resurse incredibil de mici (\mi amintesc, spre exemplu, c#,prin anul 1985, am participat de o aplica]ie cu trupe \n teren, cu dou# divizii, \n raionulCincu, pentru care se planificaser# cam tot at@]ia moto-kilometri c@]i avusesem eu laCercetare, la B. 26 V.M. \n anul 1974, dup# primul [oc petrolier!). Tot pe atunci, mai tottimpul [i mai mult de jum#tate, efectivele Armatei erau angajate permanent la munciindustriale [i agricole, la extrac]ia de c#rbune sau \n termocentrale, la construc]ia dedrumuri [i canale. Spun aceasta pentru c#, pe m#sur# ce pericolele la adresa securit#]iina]ionale se amplificau vizibil, guvernarea de atunci, profund ostil# libert#]ii de g@ndire[i de ac]iune a cet#]eanului, inclusiv a celui \n uniform#, ac]iona \n mod criminal [iincon[tient, pe de o parte, \n direc]ia s#r#cii popula]iei (ceea ce ducea la disolu]ia for]eimorale a ap#r#rii na]ionale) [i, pe de alt# parte, \n cea a submin#rii capacit#]ii de ac]iunea Armatei.

Au fost anii unor greut#]i greu de imaginat azi, at@t \n planul activit#]ii profesionalea unui ofi]er, c@t [i \n cel al vie]ii ca fiin]# uman#, ca so] ori ca p#rinte. Pe de o parte, unserviciu greu, umilitor, adesea f#r# orizont, cu foarte pu]ine \mpliniri, cu st#ri de tensiunef#r# sens, cu suspiciuni [i ipocrizii jenante, cu o apreciere public# tot mai departe demenirea real# a Armatei. Pe de alt# parte, o via]# plin# de lipsuri, cu dificult#]i enorme \nprocurarea alimentelor sau a multor altor articole de prim# necesitate, cu ve[nicul frig \ncase din octombrie p@n# \n mai, cu zilele [i nop]ile f#r# curent, cu nesf@r[itele aventuripentru procurarea produselor de Cr#ciun [i de Pa[ti, cu cozile la carne, lapte, caiete saucafea, cu canistrele de benzin# date dup# col]uri [i comer]ul la negru cu ]ig#ri, l#mpi cupetrol, felinare sau lenjerie. Nimic din toate astea nu mi-au fost str#ine nici mie, a[a cumnu le-au fost majorit#]ii colegilor mei de la Cluj la Oradea, de la Brad la Arad, de la AlbaIulia la Bor[a sau Vatra Dornei, de la Beiu[ la Miercurea Ciuc.

_n plan personal, lucrurile au evoluat permanent \n zig-zag. _n 1984 am publicat, laEditura Militar#, o carte (era, \ntr-un fel, o obliga]ie de serviciu), o lucrare consacrat#luptei \mpotriva trupelor de desant, aeromobile [i grupurilor de cercetare-diversiune [iteroriste. Tema fusese, mai degrab#, un pretext pentru mai bun# cunoa[tere a for]elor deelit# ale armatelor occidentale [i a procedeelor de ac]iune a acestora, pentru c# luptamodern# tindea s# dob@ndeasc# tot mai mult o cu totul alt# fizionomie dec@t cea stan-dard, asem#n#toare r#zboiului clasic, studiat \n mod obi[nuit \n procesul oficial depreg#tire. Citisem mult \n acest domeniu, desigur at@t de mult c@t puteam g#si pe atunci\n fondurile noastre documentare, [i ie[ise o carte bunicic# pentru \nceput. M-am dus cuea la Editur#, unde am fost repartizat pentru analiz# [i propuneri, la unul din redactoriide specialitate, un colonel. M# cuno[tea, pentru c# mai lucrasem cu unii colegi de-ai luipentru finalizarea lucr#rilor unor [efi din zona noastr# sau pentru recenzarea unor lucr#ri.Mi-a citit manuscrisul [i mi-a spus c# lucrarea ar fi putut s# fie publicat#, dar c# necesitao serie de adapt#ri care s# o fac# acceptabil# politic (referiri la documentele de partid,

617

citate din operele tovar#[ului etc.). Am \n]eles aluzia [i am acceptat sugestia, pentru c#voiam s# v#d cartea publicat#. A[a c#, finalmente, lucrarea a ap#rut, cu citatele ad#ugatede d@nsul, cu c#ciula politic# necesar#, a[a cum se zicea pe atunci, dar [i, desigur, cudou# semn#turi, cea de-a doua fiind a mea.

Cu toate aceste adaosuri politice, cartea nu mi-a folosit prea mult \n carier#, pentruc# dosarul meu se cam \ngro[ase: aveam, deja, trei cumna]i preo]i. Unul din ei, cel mare(Vasile), fusese re]inut, \mpreun# cu fiica sa de nou# ani, \ntr-o localitate din zona defrontier# cu Serbia, pe c@nd \ncerca s# treac# dincolo. St#tuser# c@t#va vreme \n arest,b#tut [i h#r]uit, dar fusese eliberat din lips# de probe directe, sau poate, mai degrab#,pentru c# anchetatorii \[i \nsu[iser# valuta preg#tit# pentru dincolo, [i aruncat# \ntr-untufi[ \nainte de arestare, dar g#sit# de ace[tia. Aflasem, cumva, despre asta, dar nu rapor-tasem evenimentul, a[a cum cereau reglement#rile \n vigoare pe atunci [i, ca urmare,mi-am ad#ugat noi probleme la dosar. Ceva mai \nainte, prin 1977, fratele vitreg also]iei (Cornel), pe care \l cunoscusem \nt@mpl#tor cu un an \nainte, ne f#cuse o vizit# laCluj. _n acel context c@nd, dup# sosire, acesta, \mpreun# cu so]ia, plecase pentru cevacump#r#turi \n ora[, b#iatul lor (\n v@rst# de vreo nou#-zece ani), ne-a povestit (cu inocen]a[i sinceritatea specific# v@rstei, a copilului care poveste[te ce a re]inut din discu]iilep#rin]ilor) c#, dup# ce vor pleca de la noi, vor merge la Oradea s#-[i viziteze ni[te prieteni,dup# care vor fugi \n Serbia, unde aveau ceva rude [i prieteni. Dup# aceea, spuneab#iatul, o s# mergem \n Italia, s# ne d#m \n lag#r, ca s# plec#m \n America. Nu uitspaima pe care eu [i so]ia mea am tras-o la auzul acelei pove[ti, \ntr-o vreme \n carechiar [i zidurile puteau s# aib# urechi, nu doar vecinii: nu [tiam dac# era, sau nu, oprovocare (rela]iile dintre fra]ii vitregi nu fuseser# niciodat# cele mai cordiale [i nu-lcunoscusem prea bine pe Cornel) pentru c#, dac# nu ascundea nimic suspect, povesteacopilului mi se p#rea stranie, deoarece era o iresponsabilitate grav# a p#rin]ilor s#-lexpun# astfel pe copil [i s# ri[te [i ei \n mod inutil). Adev#rul este, \ns#, c#, ulterior,lucrurile au decurs exact a[a cum povestise b#iatul, semn c# ori Securitatea avea [i ealipsurile ei, ori c# re]elele de contraband# func]ionau foarte bine \n orice condi]ii.

Peste un timp, am aflat c# cei trei au ajuns la Chicago. Evident, nu am raportat niciaceast# chestiune grav# (eram obliga]i s# raport#m orice astfel de eveniment, de \ndat#ce se producea, sau la actualizarea periodic# a dosarului de personal). Cei ce se ocupaude supravegherea loialit#]ii noastre, mi-au repro[at aceasta de mai multe ori, dar defiecare dat# am avut acela[i r#spuns: strict legal, omul \n cauz# nu era fratele so]iei melepentru c#, de[i, a[a cum se [tia, era copilul din prima c#s#torie a socrului meu, mamacopilului pierduse procesul de paternitate (chiar dac#, dup# cum aflasem, pe un motivde procedur#). _n fapt, problema nu era aceasta, ci era vorba de revolta mea \mpotrivaunui sistem aberant \n care eu trebuia s# r#spund pentru faptele, bune sau nu, morale saunu, justificate sau nu, ale unor oameni care f#cuser# ceea ce f#cuser# fie cu mult timp\nainte ca eu s# \i cunosc, fie dup# ce \i cunoscusem \nt@mpl#tor, dar pentru care (de[ierau, tot \nt@mpl#tor, socrul sau cumnatul meu) nu aveam de ce s# port vreo responsa-bilitate legal# sau moral#, iar faptele acelea – at@tea c@te vor fi fost [i dac# vor fi fost, nu-mi influen]au \n nici un fel, activitatea profesional#.

Lucram, pe atunci, \ntr-un colectiv excelent, camaraderesc, cu sim]ul r#spunderii [ial m#surii, serios [i cu sim]ul umorului, cu oameni pe care nu-i voi uita niciodat#. L-am

618

men]ionat, adesea, pe [eful Sec]iei. I-a[ aminti, \ns#, aici, pe unii din fo[tii mei colegi deatunci, \ntr-o ordine aleatoare, cu gradele lor de atunci (din unele momente), cu men]iunicare i-ar putea defini mai bine: c#pitanul Tiberiu Rogojan (cel care mi-a urmat la comandaSec]iei Opera]ii \n 1995); c#pitanul Emil Margin (\n decembrie 1989, l-a adus pe Tokesde la Mineu la Cluj, de unde i s-a asigurat deplasarea la Bucure[ti); c#pitanul MirceaMure[an (promovat, pe r@nd, comandant al Regimentului 10 Tancuri, comandant alDiviziei 57 Tancuri, comandant al Armatei a 2-a; numit \n regim de urgen]# prim-loc]iitoral ministrului de Interne la Mineriada din ianuarie 1999; loc]iitor al [efului SMG; rectoral Universit#]ii Na]ionale de Ap#rare); c#pitanul Cristian Bernevig (primul ofi]er rom@ncu studii militare de specialitate \n Fran]a, dup# Revolu]ie; ajuns, mai t@rziu, [ef alDirec]iei Informa]ii a Armatei; implicat \ntr-un tragic accident de circula]ie care i-a puscap#t carierei militare); c#pitanul Grigore Fati (azi, primar \n Apahida); c#pitanul VasileDreptate; locotenentul-colonel Nicolae Botezan [i c#pitanul Vasile Micl#u[ (ofi]eri respon-sabili cu transporturile trupelor pe calea ferat#, azi pensionari); c#pitanul Gheorghe V@lcea(promovat comandant al Brig#zii 5 V@n#tori Munte Alba Iulia; la \nceputul anului 1990,a fost primul [ef al Sec]iei SRI Cluj; mult prea devreme trecut la cele ve[nice); c#pitanulAurel Indreica (despre care am mai amintit; un suflet minunat, un om cu un destintragic); c#pitanul Ionic# Manci (la data scrierii acestor r@nduri, general-maior, loc]iitoral comandantului Divizie 4 <Gemina>, urma[# a Armatei a 4-a); salaria]ii civili NicuBuc[# [i Mihai Pop# (desenatori; primul – cu o experien]# fantastic# \n munca de statmajor) [i Lucica Moldovan (dactilograf#). Unii sunt, ast#zi, ca [i mine, la vremeaamintirilor; al]ii, \nc# \n plin# activitate profesional# sau \n via]a politic# local#; c@]ivadintre ei, a[a cum am men]ionat, au plecat pe calea ve[niciei.

_n anul 1985, lucrurile s-au complicat [i mai mult: un alt frate de-al so]iei mele(Doru), singurul care nu era preot (era tehnician horticol, undeva prin Lugoj [i, culmeaironiei, membru de partid – f#cut pentru \ndeplinirea planului \ntr-o \ntreprindere carenu prea avusese noroc la voluntari), fugise din ]ar# trec@nd Dun#rea \not, \n Serbia; deacolo, plecase apoi \n Italia [i fusese internat \ntr-un lag#r de refugia]i. Vestea desprefug# mi-o adusese fiul meu, care \ncepuse deja s# mearg# singur, cu trenul, la bunici laT@rgovi[tea, l@ng# Lugoj, la \ntoarcere, \n gara Cluj, unde m# dusesem s# \l a[tept,\mpreun# cu un coleg [i prieten care avea ma[in#. Dup# ce ne rev#zusem, apucase s#spun# esen]ialul (Bunica este foarte sup#rat# [i pl@nge \ntr-una, din cauz# c# Doru afugit \n Italia!), c@nd a \n]eles, din privirile mele, c# a f#cut o gre[eal#. Din fericire, gafalui nu a avut urm#ri, pentru c# prietenul [i colegul meu (Aurel Indreica, un ofi]er t@n#r,fost comandant al Companiei de la Huedin, care mai t@rziu [i-a pierdut via]a \n contextulevenimentelor tragice din vremea Revolu]iei) nu auzise nimic, din c@t mi-a dat a \n]elegeatunci [i din c@t s-a dovedit mai apoi. Fuga lui Doru putea s# pun# cap#t rapid prezen]eimele \n Armat#. Riscul s# fiu dat afar# era iminent (putea fi doar o chestiune de zile saus#pt#m@ni), dac# nu raportam. {i aveam de g@nd s# nu raportez, pentru c# efectul ar fifost acela[i. Pentru o vreme, \ns#, nu s-a \nt@mplat nimic: ori nu aflaser#, ori aveam preamulte belele la dosar c# s# mai conteze \nc# una. Tr#iam, \ns#, permanent sub teroareaunui scandal pe aceast# tem#.

_n acea perioad#, locuiam, \nc#, \n Cartierul M#n#[tur, \n apartamentul de dou#camere primit \n 1976. Era, \ns#, tot mai dificil: copiii crescuser#, aveau 14 [i, respectiv,

619

10 ani; erau b#iat [i fat# [i aveau nevoie de camere separate. _n ultimii ani, f#cusemnumeroase cereri pentru reparti]ia unei locuin]e cu trei camere (la care eram \ndrept#]itat@t dup# num#rul de membri ai familiei c@t [i dup# vechimea a[tept#rii), dar nu avusesemsucces. Primisem, \n dou# r@nduri, c@te o ofert#, dar ambele f#r# succes: prima locuin]#oferit# se dovedise a fi dublu repartizat# [i cel care primise reparti]ia \naintea mea eramai \ndrept#]it, fiind mai mare \n grad. _n cazul celei de-a doua oferte, fusese vorba, \nrealitate de numai dou# camere, de[i locuin]a mai avea un fel de c#m#ru]#, f#r# nici ofereastr#, cam de m#rime unei cu[ete din vagonul de dormit (calificat# drept camer#).Refuzasem oferta, \n a[teptarea uneia mai omene[ti. O ocazie se ivise, oarecum, pe la\nceputul anului 1986, c@nd pusesem ochii pe un un apartament care ar fi putut s# fierepartizat Armatei: era \ntr-un bloc \n care majoritatea apartamentelor erau cump#rate(\ncepuse, de c@]iva ani, s# se dezvolte [i o astfel de form#). Apartamentul \n cauz# (maierau c@teva la fel) era situat pe un col] de bloc, era prost finisat (cam nefinisat, de fapt) [ifusese refuzat de contractan]ii-proprietari. Cum Prim#ria avea restan]e mari la asigurareacotei de locuin]e pentru Armat# [i cum eram legal \ndrept#]it s# primesc o locuin]#corespunz#toare situa]iei familiale, puteam spera ca acea locuin]# s# fie a mea, a[a c#am reu[it s# ob]in o reparti]ie provizorie p@n# la finisarea blocului [i la recep]ia final# alocuin]elor. Situa]ia era, \ns#, incert# [i, p@n# la \ncheierea contractului, nu puteam fisigur de nimic. Lucrasem \ntruc@tva la finisarea unora din \nc#peri, dar constructorulmai z#bovea, \nc#, la remedierea unor lucr#ri de structur# [i la finalizarea unor instala]ii.}in minte c# ziua de 1 mai 1986, c@nd ar fi urmat s# mergem la p#dure cu copii (era o zi\nsorit# de se putea face plaj#), mi-am petrecut-o acolo (ca de obicei, nu prea aveamtimp liber); atunci am aflat despre explozia de la Cernob@l (la patru zile dup#), [i ne-ambucurat c#, din cauza lucrului, nu gre[isem s# ne expunem la soare, \n aer liber, c#derilorde praf radioactiv.

Timpul trecuse cu tot felul de am@n#ri, a[a c# luna august ne prinsese tot \n vechealocuin]#. Era var# [i urma s# plec#m, toat# familia, \n concediu, pentru vreo dou# s#pt#-m@ni la Mare, la Vama Veche (pe atunci, s#tucul acela pr#fuit de la marginea ]#rii era\nchiriat, vara, de c#tre Universitatea din Cluj – care \[i asigur#, astfel, locuri de cazarela Mare pentru personalul s#u. So]ia mea, care reu[ise de c@]iva ani s#-[i g#seasc# un locde munc# la Laboratorul de Metabolism Animal la Centrului de Cercet#ri Biologice(din compunerea Universit#]ii), ob]inuse, prin sindicatul lor, un bilet pentru familie.Fusesem la Vam# [i anul precedent; acolo se dormea \n camere \nchiriate \n caselelocalnicilor, \n ni[te condi]ii cam primitive, iar masa se servea (bine) la cantina Univer-sit#]ii instalat# \n condi]ii de campanie. De[i condi]iile materiale erau destul de rudi-mentare, atmosfera era una extraordinar# – de libertate [i nonconformism, cu discu]ii [idispute academice, cu via]# spiritual# [i artistic#. Pe fondul preg#tirilor de plecare, mi-aparvenit o [tire despre faptul c# fuga fratelui so]iei mele ([i revenirea lui, \ntre timp,acas#) ajunsese obiect de aten]ie pentru e[alonul superior [i c#, deci, puteau urma eveni-mente triste.

_n situa]ia creat#, am luat, brusc, hot#r@rea s# nu mai plec la Mare [i s# r#m@n acas#pentru a rezolva problema locuin]ei. Am rugat-o, totu[i, pe so]ia mea s# mearg# cucopiii \n vacan]# (aveau nevoie de c@teva zile cu soare, pentru c#, \n Clujul nostru deatunci, verile erau de regul#, noroase, ploioase [i reci; adesea spuneam, \n glum#, c#

620

anul acesta, vara cade \ntr-o joi dup# mas#!). Lucrurile s-au desf#[urat cam a[a cum amconvenit. Am r#mas acas# [i l-am luat cu asalt pe [eful comenduirii de garnizoan# (avuse-sem, c@ndva, o experien]# \n acest sens). I-am explicat situa]ia [i l-am rugat s# caute osolu]ie pentru \ncheierea grabnic# a contractului pentru locuin]#, chiar dac# recep]ia nufusese f#cut#, oblig@ndu-m# s# nu ridic nici o problem# cu privire la neregulile constatatela cl#dire. _n trei zile, colegul nostru de la Garnizoan# a venit cu solu]ia: ob]inuse reparti]iadefinitiv#, care implica ideea recep]iei. Oricum, peste c@teva zile, urma s# se \ntruneasc#,de drept, comisia de reparti]ie a locuin]elor, \n cadrul c#reia propunerea urma s# fiesupus# aprob#rii.

Necazul era, \ns#, c# apartamentul respectiv avea nu trei camere, a[a cum solicitam[i eram \ndrept#]it, ci patru camere – cam mici, e adev#rat (era unul din motivele pentrucare contractan]ii \l refuzaser#). Pentru a ob]ine o camer# \n plus, aveam nevoie de unaviz medical din care s# rezulte o nevoie special#, determinat# de o afec]iune medical#care ar fi \ndrept#]it o astfel de solu]ie. Din nefericire, o astfel de situa]ie exista, de[i nune g@ndisem vreodat# c# aceasta ar putea fi un argument pentru solu]ionarea problemeilocuin]ei: era vorba de faptul c#, a[a cum men]ionasem mai sus, so]ia mea reu[ise s#-[ig#seasc# de lucru, mai \nt@i temporar – la o ferm# zootehnic#, apoi la Institutul Agrono-mic (clinic# veterinar# [i catedra de genetic#, de unde trebuise s# plece pentru c# profesorulcu care lucra fugise, pe nea[teptate, \n Germania); dup# aceea, un serviciu permanent laCentrul de Cercet#ri Biologice Cluj. Bucuria g#sirii unui loc de munc# nu durase, \ns#,mult, pentru c#, din cauza condi]iilor de munc# total hazardate, a mediul toxic din Labo-rator, so]ia mea dob@ndise o alergie respiratorie habitual# sever# (de care nu a mai sc#pat,complet, niciodat#) [i care, \n afara unor tratamente sporadice, la care nu prea se pricepeaumedicii no[tri, avea nevoie de anumite condi]ii de echipare a camerei de dormit. Dinfericire, medicul care o avea sub observa]ie, a acceptat s# elibereze certificatul doveditor\n timp util, astfel c#, \n c@teva zile, aveam reparti]ia [i, p@n# la \ntoarcerea familiei de laMare, mutasem totul \n noua locuin]# [i o predasem pe cea veche.

_mi amintesc noaptea aceea de sf@r[it de august, c@nd, dup# miezul nop]ii, cu mobilaa[ezat# cum se nimerise, cu lucrurile stivuite haotic, dar intacte, hot#r@sem s# m# culc,s# dorm p@n# diminea]#, [i s# trec la aranjarea casei diminea]# urm#toare. {tiu c# reu[isems#-mi aranjez locul de dormit, m@ncasem ceva \n grab# [i abia m# \ntinsesem c@nd casaa \nceput s# trepideze: era cutremur! Din fericire, nu prea puternic [i nici prea lung. A[ac# m-am lini[tit oarecum (eram, \ns#, \ngrijorat \n leg#tur# cu situa]ia familie aflat# laVam#, a[a c# am \ncercat s# aflu ceva din transmisia radio: faptul c# se transmitea muzic#normal# m-a mai lini[tit un pic). Eram ceva mai lini[tit [i \n privin]a trecerii \n rezerv#,chiar dac#, \n graba mut#rii, trebuise s# renun] la o parte din lucruri: mi-a p#rut r#u dejuc#riile pe care a trebuit s# le abandonez – juc#rii pe care copiii mei le adunaser# de-alungul anilor [i de care, chiar dac# nu mai aveau nevoie (pentru c# dep#[iser# v@rsta), le-ap#rut tare r#u c@nd, \ntor[i acas#, \n nou# locuin]#, nu le-au mai g#sit. Compensa]ia era,\ns#, c# acum avea fiecare camera lui, chiar dac# mobilarea lor adecvat# nu s-a pututface dec@t treptat, mai t@rziu. Mutarea \n Cartierul Gheorghieni, mai aproape de Coman-damentul Armatei (avantajoas# pentru mine), avea [i alte implica]ii importante \n familie:fiul meu tocmai terminase clasa a VIII-a [i reu[ise performan]a ca, dintr-o [coal# decartier modest# ca valoare, s# fie admis la cel mai bun [i mai faimos liceu din ora[ de pe

621

atunci – Liceul de Informatic#; situat pe Dealul Feleacului, liceul era mai aproape decasa noastr#, astfel c# drumul la [i de la [coal# consuma mai pu]in timp [i era mai sigur,de[i trebuia f#cut zilnic pe jos. _n acela[i timp, mutarea a impus [i transferul fiicei melede la aceea[i [coal# din M#n#[tur, la o [coal# mult mai bun# din noul cartier, de[i birocra]iaspecific# epocii mi-a consumat multe zile de alerg#tur# de la un birou la altul, de la oautoritate la alta, p@n# am ob]inut toate aprob#rile pentru mutare, de parc# ar fi fostvorba de plecare \n alt# ]ar#.

Tot \n acel an, ceva mai spre sf@r[it, situa]ia mea se tensionase din nou, ca urmare a\n#spririi tonului venind dinspre Consiliul Politic Superior, pe fondul evenimentelor dela Bra[ov. Azi [tim, desigur, c# revolta muncitorilor din Bra[ov, din 15 noiembrie 1988,a fost primul semnal public al exploziei sociale ce avea s# vin# \n Rom@nia. Eram \ntr-o perioad# extrem de dificil# din perspectiva situa]iei economico-sociale, a mizeriei totmai acute generate de programul de austeritate impus poporului rom@n de un regimpolitic falimentar: precaritatea aprovizion#rii cu alimente, energie electric#, gaz metan,ap#, c#ldura, \mbr#c#minte de prim# necesitate, rechizite [colare [i alte bunuri atinseser#apogeul; \n iarna precedent#, frigul din cas# fusese at@t de crunt c#, \n unele nop]i, \nbuc#t#rie, apa \nghe]a \n pahar; \n vara aceea, curentul [i gazul se scumpiser# din nou.Ca urmare, tensiunile din societate erau tot mai acute. La Bra[ov, ele nu mai putuser# s#fie mu[amalizate: furio[i, oamenii ie[iser# \n stad#. Ve[tile despre portretele lui Ceau[escuc#lcate \n picioare [i aruncate la gunoi ajunseser# [i la noi. Discu]ii se purtau, inevitabil,[i la serviciu, [i \ntre vecini. Suspiciunile organelor de partid [i ale celor de supraveghere,la adresa noastr#, se f#ceau tot mai mult sim]ite. Ofi]erii cu probleme la dosar erau ]intacea mai u[oar# atunci c@nd trebuiau exemplificate st#ri de lucru necorespunz#toare \nArmat#, indiferent dac# ace[tia erau sau nu vinova]i de ceva. Ca urmare, [i riscul unorm#suri abuzive, de \ndep#rtare din Armat#, luate prin surprindere, crescuse. Primisemunele avertismente \n acest sens [i c#utasem o cale de a reduce presiunea asupra mea.

_ntr-un asemenea context, concepusem un scenariu mai ciudat. Astfel, \n \n]elegerecu so]ia mea, i-am comunicat ofi]erului care \mi tot amintea de rudele mele bucluca[e,c# am hot#r@t s# divor]ez, prin bun# \n]elegere, a[a c# voi r#m@ne cu dosarul curat (ar fifost, desigur, vorba, de un divor] formal, care, pentru motiva]ii de aceast# natur#, seputea pronun]a u[or [i f#r# proces public). _i spusesem celui \n cauz# c#, dup# divor],vom locui tot acolo [i tot \mpreun#, dar c# el nu va mai avea dreptul s# \mi imputenimic, pentru c# nu avea de completat rubrici referitoare la rudele prietenei mele. Discu-tasem aceste lucruri \n prezen]a copiilor [i cu ace[tia. B#iatul, mai mare, \n]elese repedecomedia [i se amuza; feti]a \ns#, mai mic# [i mai sensibil#, izbucnise \n lacrimi. Pefondul acestor fr#m@nt#ri, \n familia noastr# se discuta adesea, despre situa]ia rudelornoastre care ne creau probleme, \ndeosebi despre fug# [i \ntoarcerea ultimului dintre ceicare ne f#ceau, f#r# s# fie vinova]i, multe necazuri. Cauza \ntoarcerii fratelui fugar also]iei mele fusese, din c@te \n]elesesem, pe de o parte, faptul c# acesta \[i d#duse seamac# nu putea s#-[i aduc# [i familia, a[a cum credea c# se va \nt@mpla \nainte fugii iar, pede alt# parte, [i pentru c# nu prea reu[ise s# se acomodeze cu munca istovitoare, ca zilerpe planta]ii, prin care trebuia s#-[i c@[tige existen]a, \ntr-o lume ticsit# de refugia]i [i\ntr-un mediu dur, pentru care nu era preg#tit (de felul lui, era un tip ceva mai comod,bun pentru activit#]ile de birou, dar nu prea atras de munca fizic#, brut#). Mai mult dec@t

622

at@t, se \mboln#vise [i nu reu[ise s#-[i g#seasc# sau s#-[i croiasc# nici un viitor. Dinfericire, primise ajutor din partea Ambasadei Rom@niei de la Roma (unde lucra, caata[at militar, fostul meu [ef de la Cercetare). _n ceea ce m# privea, \n discu]iile pe carele avusesem cu ofi]erul care supraveghea activitatea noastr#, [i care aflase despre aceast#fug# din informa]iile transmise de colegii de la Securitate, eu \mi declinasem oricer#spundere pentru aceast# plecare ilegal#, sus]in@nd c# nu avusesem rela]ii apropiate cucel \n cauz# [i suger@nd c# eu presupuneam c# fuga aceea fusese aranjat# pentru vreomisiune (de vreme ce era membru de partid!), dar c# cei care \l preg#tiser# o f#cuser#prost [i d#duser# chix. Cum, pe vremea aceea, erau mai multe ramuri ale serviciilorsecrete care trimiteau oameni \n misiuni \n str#in#tate [i care nu prea [tiau unele dealtele, legenda (de[i lipsit# de orice temei real) a func]ionat un timp [i am fost, pentru ovreme, l#sat \n pace.

_n anii ce au urmat, am mai tr#it, \n afara muncii obi[nuite desf#[urate \n cadrulSec]iei Opera]ii, [i alte evenimente care au influen]at cariera mea ulterioar#. Astfel, \ntr-unastfel de context, \n anul 1987, pe timpul unei aplica]ii tactice desf#[urate \n Mun]iiApuseni, la care participa {eful Marelui Stat Major, am putut discuta, cu generalul Gu[#,undeva \ntr-o p#durice de brazi unde r#m#sesem, pentru un timp singuri, c@teva chestiuniimportante. Era dup# publicarea, \ntr-un articol semnat de acesta, a unui avertisment,destul de consistent, la adresa ac]iunilor ostile desf#[urate de Ungaria – un avertismentmilitar menit s#-i pun# \n gard# pe cei cu capetele prea \nfierb@ntate [i care p#reau deci[is# profite de izolarea cresc@nd# a Rom@niei, at@t pe plan interna]ional c@t [i \n cadrulTratatului de la Var[ovia. Pe atunci, Rom@nia ajunsese, datorit# politicii falimentare aguvern#rii ceau[iste, \ntr-o situa]ie f#r# ie[ire, s#r#cit#, pr#bu[it# moral [i f#r# orizont –situa]ie de care for]ele revizioniste, \ntocmai ca [i \n 1939-40, \ncercau s# profite. Dinp#cate, at@t lipsa (\n fapt, imposibilitatea) reformelor politice, c@t [i fragilitatea preocu-p#rilor unei necesare opozi]ii responsabile pentru ie[irea din acea situa]ie catastrofal#c#tre care se \ndrepta ]ara, f#ceau orizontul [i mai incert. _n cadrul acelei discu]ii, GeneralulGu[e \mi vorbise despre o posibil# mi[care menit# s# duc#, \n condi]iile specifice alecadrului politic de atunci ([i utiliz@ndu-le cu pruden]#), la deblocarea situa]iei; \ntr-oastfel de mi[care, Armata ar fi trebuit s# aib# o anumit# contribu]ie. Nu era vorba de niciun complot, de nici o conspira]ie. Era, pur [i simplu, vorba de evaluarea situa]iei, de\ncercarea de a descifra sensul evolu]iilor posibile, de identificarea unor ipoteze de lucrupentru ni[te situa]ii excep]ionale. {i aceasta pentru c#, \n condi]iile \n care regimul Ceau-[escu construise, de-a lungul anilor, o formul# monstruoas# de partid-stat, cu structurihibride \ntrep#trunse ca ni[te ]esuturi canceroase \n \ntreaga societate, grija principal# aoric#rei \ncerc#ri de ie[ire din situa]ie era aceea c# declan[area procesului de solu]ionarea crizei s# nu duc# la evolu]ii disolutive, de care ar fi putut s# profite [i pe care ar fi pututs# le exploateze vecinii ostili [i/sau cu preten]ii revizioniste ori expansioniste.

_n circumstan]ele date, ceea ce se preconiza, p#rea s# fie o solu]ie av@nd ca premis#\nl#turarea pa[nic# (dac# se putea spune a[a) a lui Ceau[escu [i declan[area unor procesede reform# de tipul celor din Polonia. Orizontul p#rea, \ns#, s# fie cam \ndep#rtat [icondi]ionat de evitarea unei situa]ii periculoase generate de Ungaria [i Uniunea Sovietic#,\n perspectiva \mplinirii a 50 de ani de la Dictatul de la Viena. Nu [tiu dac# analiza sebaza pe informa]ii capabile s# contureze o astfel de eventualitate sau era vorba doar de o

623

analiz# ce extrapola o perspectiv# virtual# [i, ca urmare, e greu de apreciat c@t de realist#era premisa ac]iunii. Cert era c#, \ntr-o astfel de perspectiv#, aveam multe de f#cut dar,\nainte de toate, trebuia s# men]inem capacitatea de lupt# a Armatei a 4-a la un nivelsubstan]ial de ac]iune, dar, mai ales, de credibilitate. Problema era una deosebit de com-plex# pentru c#, pe de o parte, resursele financiare, umane [i materiale erau tot maiprecare, iar pe de alt# parte, conducerea politico-administrativ# central# devenea tot maiaberant#, lovind [i mai mult \n capacitatea de lupt# a Armatei, oricum compromis# grav,\ndep#rtat# tot mai mult de cerin]ele reale ale na]iunii [i, oricum, orientat# inadecvat. Caurmare, \n cazul unor ac]iuni imprudente, exista riscul unor epur#ri de genul celor f#cutede Stalin \naintea atacului german. De altfel, un proces cam de aceast# natur# se declan[asecu ceva ani \n urm# prin a[a-numitul program de selec]ie, preg#tire [i promovare acadrelor provenite din r@ndul muncitorilor, pentru care se planificau locuri separate (omul[i locul!) la [colile militare [i la Academia Militar#. De[i se \nregistraser# unele rezultate\n cadrul acestui proces, pe ansamblu, programul a fost un e[ec.

_n ceea ce prive[te capacitatea de lupt# a unit#]ilor, situa]ia era dramatic#: gradul deasigurare cu efective era extrem de sc#zut (adesea mai mic de 40-50%), inclusiv la uneleunit#]i de e[alonul \nt@i, \n condi]iile \n care o treime din aceste efective trebuiau s# fiefolosite pentru paza [i ap#rarea caz#rmilor [i a altor obiective. Mai mult dec@t at@t, partedin efectivele Armatei erau folosite permanent la paza aeroporturilor [i aerocluburilorcivile, paza podurilor, viaductelor [i tunelurilor (considerate de importan]# strategic#),la construc]ia canalelor de naviga]ie [i de iriga]ii, a Transf#g#r#[anului [i altor lucr#ri.Armata a 4-a nu f#cea excep]ie de la astfel de sarcini (Sec]ia Opera]ii r#spundea nemijlocitde multe dintre aceste sarcini precum: paza depozitelor de armament [i muni]ii [i a altordepozite speciale; paza punctelor de comand# operative [i a celor teritoriale; paza aero-porturilor [i aerocluburilor civile, a podurilor, viaductelor [i tunelurilor; interven]ia laaceste obiective \n caz de pericol). Ca urmare, aveam multe regimente din e[alonul delupt# capabile s# trimit# la misiune dup# alarmare doar echivalentul a dou#-trei companii,[i acestea, cel mai adesea, fragile, \ncropite, inconsistente. Situa]ia era mult mai drama-tic# pe timpul muncilor agricole de toamn# [i \n primele luni ale fiec#rui nou ciclu deinstruc]ie, dup# sosirea noilor recru]i, c@nd aproape jum#tate din militarii e[aloanelor delupt#, [i a[a extrem de sub]iri, erau practic neinstrui]i. A[a c# era o problem# de veritabil#inginerie [i art# s# reu[e[ti s# planifici ac]iunile de lupt# ale Armatei \n cadrul primeiopera]iuni de ap#rare (opera]iei de acoperire) \n Zona de Opera]ii de Vest, \n condi]iileunei situa]ii de genul celei din august 1940. Evident, vorbesc despre o planificare autentic#[i realist#, bazat# pe principiile [i regulile artei militare, conform# cu rigorile r#zboiuluimodern, \n care ac]iunile declan[ate prin surprindere pot juca un rol esen]ial.

Cam prin acei ani, la vest de frontier#, pe teritoriul Ungariei, se g#seau dislocatepatru divizii sovietice (cu capacitate de lupt# complet# [i cu experien]a invaziei \n Cehos-lovacia). La r@ndul s#u, Ungaria dispunea de alte trei-patru divizii angajabile, cu o ca-pacitate de ac]iune sensibil superioar# celor din compunerea Armatei a-4-a. _n plus, lanord de Depresiunea Maramure[, pe coridorul strategic dintre Rom@nia [i Polonia croitde Stalin dup# cel de-al Doilea R#zboi Mondial, ru[ii mai dispuneau de alte dou#-treidivizii prezente aproape permanent \n zon#. Nu aveam nici o \ndoial# c#, dincolo deaceste for]e despre care mai [tiam c@te ceva, ru[ii dispuneau \n zona de interes, de unit#]i

624

ale for]elor speciale (para[uti[ti, cercetare-diversiune, agen]i GRU) \n cantit#]i apreciabile,multe din ele gata infiltrate, \n ac]iune sau \n a[teptare. Sesizam, totodat#, adesea, cre[terea\ngrijor#toare a prezen]ei \n zona noastr# de opera]ii, a militarilor armatei ungare, activisau rezervi[ti, trimi[i \n misiuni profesionale de recunoa[tere sub acoperirea de turi[tisau \n vizite la rude. Cam acestea erau preocup#rile Sec]iei noastre pe atunci, iar percep]iaacestui pericol era agravat# de sentimentul de ne\ncredere cresc@nd# fa]# de capacitateaguvernan]ilor de a asigura Armatei condi]iile politice, juridice [i administrative, precum[i resursele materiale [i financiare necesare pentru \ndeplinirea misiunii. Ne \ngrijora,\n fapt, chiar [i atitudinea lor real# fa]# de o situa]ie dramatic#, grav#, asem#n#toarecelei din ’40, ne temeam de o tr#dare la nivel \nalt, dup# cum ne temeam de inca-pacitatea conduc#torilor de atunci de a gestiona o astfel de criz#, lu@nd \n calculinclusiv posibilitatea \ntreruperii, \n cazul unei agresiuni, a leg#turii cu Coman-damentul Strategic Na]ional.

_n plan personal, aveam [i multe alte lucruri de f#cut. _n anul acela, 1987, fusesem\naintat, la termen, la gradul de locotenent-colonel, ultimul pe care, \n situa]ia mea deatunci [i \n condi]iile epocii, l-a[ fi putut dob@ndi ca ofi]er activ. Gradul de colonel ar fiputut veni, probabil, doar la trecerea \n rezerv#, [i aceasta numai dac# s-ar fi mai \ndulcitrestric]iile politice. Mai aveam, deci, ca perspectiv#, vreo cinci-[ase ani de lucru, orizontdup# care nu vedeam nici o alt# solu]ie. _ntr-un astfel de context, am primit, la un momentdat, avertizarea c# urmeaz# o misiune neobi[nuit#. La pu]in timp, am fost chemat laComandantul Armatei (generalul Topliceanu), care mi-a comunicat c# am fost destinats# comand garda constituit# pentru \nt@mpinarea lui Ceau[escu, \n cadrul unei vizite aacestuia la Cluj, prilejuite de deschiderea anului universitar. Astfel de ocazii fuseser#destul de rare [i c#deau, de regul#, \n sarcina colegului nostru mai mare – colonelul,deja, Pantelimon Pralea, care era un b#rbat \nalt, cu o ]inut# impun#toare [i care dob@ndiseo experien]# real# \n acest sens. Nu am primit nici o explica]ie oficial# pentru numirea \ncalitate de comandant al g#rzii, care era constituit# din militari ai Regimentului Mecanizatdin Some[eni. Ordinul era ordin [i at@t, chiar dac#, p@n# atunci, nu m# remarcasemniciodat# prin calit#]ile deosebite care \l f#ceau pe un ofi]er s# fie selectat pentru astfelde misiuni de protocol \nalt care necesitau avizul organului de securitate. Am \n]elesmotiva]ia ceva mai t@rziu. Atunci, singura explica]ie, pe surse cum s-ar zice azi, fuseseaceea c# pre[edintele ar fi fost deranjat, la un eveniment anterior, de faptul c# cel care \id#dea raportul era mai \nalt dec@t el [i trebuia s# se uite \n sus. Nu [tiu dac# aceasta a fostrealitatea sau doar folclorul obi[nuit \n astfel de situa]ii, dar misiunea era misiune [i osingur# gre[eal# \ntr-o astfel de ocazie, a ta sau a oric#rui militar din gard#, te puteatrimite rapid \n civilie sau \n alt# parte. M-am mobilizat repede, am intrat \n rol, [i amtrecut examenul. Nu f#r# emo]ii. Primul incident s-a produs la Aeroportul din Cluj-Some[eni, c@nd, cu vreo dou# ore \nainte de sosirea avionului preziden]ial, pe timpulinstal#rii g#rzii pe platoul de ceremonie, a venit la mine un individ, \n civil, care s-arecomandat a fi de la Direc]ia a 5-a, [i m-a \ntrebat dac# am scos \nchiz#toarele de lapistoalele-mitralier# ale militarilor care compuneau garda. L-am asigurat c# \mi cunoscbine \ndatoririle, cunosc foarte bine prevederile regulamentare [i c# am preg#tit gardaa[a cum trebuie. A insistat pe problem# \nchiz#toarelor [i m-a \ntrebat, \n plus, dac# ampistol \n toc, sus]in@nd c# s-ar fi stabilit ca armele militarilor s# fie f#r# \nchiz#tor iar

625

comandantul g#rzii s# aib# la centur# numai tocul port-pistol, gol. L-am rugat s# \[i vad#de treburile lui [i l-am avertizat c#, dac# se mai amestec# \n treburile mele, o s# iau garda[i o s# plec la cazarm#, [i o s# \l las pe el s# se descurce cum o [ti. A plecat nervos, darm-a l#sat \n pace, cu garda mea echipat# regulamentar. A urmat, la ora planificat#,ceremonialul obi[nuit.

L-am \nt@mpinat pe Ceau[escu potrivit protocolului: am prezentat raportul, l-amv#zut de aproape (eram cam de aceea[i \n#l]ime, a[a c# nu mai erau probleme), mi-a\ntins m@na. _n afara \ncord#rii normale \ntr-o astfel de situa]ie, nu p#rea s# fie cevadeosebit. Mi s-a p#rut c# era cam a[a cum \l v#zusem la televizor, doar c# privirea mi sep#rea tulbure, sp#l#cit#, traversat# succesiv, de un fel pulsa]ii: nu spunea aproape nimic._n mod nea[teptat, \ns#, faza urm#toare era s# se sf@r[easc# prost: astfel, potrivit protoco-lului, dup# prezentarea raportului, eu trebuia s# fac rapid o mi[care lateral# dreapt# [i\nc# o dat# dreapta, pentru a ajunge \n st@nga oaspetelui [i a-i face loc s# mearg# sprecentrul dispozitivului, pentru a saluta Garda. Elena Ceau[escu trebuia s# \l urmeze, darla o anumit# distan]#, iar eu trebuia s# m# mi[c foarte repede. _mi calculasem [i exersasemmi[c#rile [i m# \ncadram \n secundele disponibile (Ceau[escu se mi[ca repede). _n mo-mentul \n care eu efectuam mi[c#rile laterale, Elena Ceau[escu, care se apropiase foartemult de el pe timpul primirii raportului, a p#truns brusc, \n momentul \ntoarcerii mele,\n spa]iul din spatele meu, [i doar un reflex extraordinar, de ultim# instan]#, m-a ferit s#nu \i rup piciorul cu cizma dreapt#, \n contextul mi[c#rilor rapide [i energice menite s#m# aduc# \n pozi]ie regulamentar#. M-a fulgerat cu privirea, dar cred c# am r#spuns lafel, pentru c# s-a retras mai c#tre centru [i a r#mas mai \n urm#. Nu-mi pot imagina exactce s-ar fi \nt@mplat dac# intram \n coliziune cu consoarta preziden]ial# – cea care decideaasupra tuturor promov#rilor \n func]iile militare din nomenclatura Comitetului Central[i \naint#rii la gradul de colonel [i general/amiral. Cred, \ns#, c# numai bine nu mi-ar fifost, c# ar fi ie[it o catastrof#, de[i, principial, nu aveam nici o vin#: gre[eala era a ei.

Faza a doua s-a petrecut \n curtea Combinatului Metalurgic “Industria S@rmei” dinC@mpia Turzii, unde Ceau[escu a f#cut o vizit# de genul celor obi[nuite pe atunci (cub#ile de mul]ime aranjate atent). Deplasasem Garda acolo, conform planific#rii. La sosirea\n Combinat, am g#sit preg#tirile \n toi. Erau angaja]i [i d#deau indica]ii vreo cinci-[aseactivi[ti, de la Bucure[ti, de la Cluj, de la municipiu [i, desigur, din uzin#. Ceremonia deprimire urma s# aib# loc pe un platou dreptunghiular alungit, situat \ntre dou# hale deproduc]ie, iar sosirea urma s# aib# loc pe calea aerului, cu elicopterul. Pe platou, \n fa]aG#rzii, se \ntinsese, potrivit protocolului, covorul ro[u. Eram familiarizat bine cu elicop-terele, zburasem mult la aplica]ii [i [tiam ce se \nt@mpl# la aterizarea sau decolarea unuielicopter: un v@rtej puternic, persistent [i de durat#, care antreneaz# cam tot ce se poatemi[ca pe acolo. Experien]a \mi spunea c#, la sosirea elicopterului, covorul ro[u o s#porneasc# urgent \n zbor, iar ceremonialul putea fi compromis. Mai grav \ns#, era c# unastfel de incident putea determina producerea unui accident grav, catastrofal, care puteapune \n pericol via]a celor prezen]i. I-am avertizat pe organizatori despre pericol [i le-am propus s# scoat# covorul. Nu au fost de acord, dar, la insisten]ele mele, au decis s#fixeze covorul de asfalt. _n acest scop, au adus un muncitor cu un pistol cu bol]uri (degenul celor folosite \n construc]ii) [i au \mpu[cat covorul din metru \n metru, pe o parte[i pe cealalt#. Am avut rezerve serioase asupra adopt#rii unei astfel de solu]ii (nu m#

626

refer la \mpu[cat!), pentru c# fixarea cu bol]uri nu asigura men]inerea covorului lipit deasfalt, \n condi]iile presiunii produse de turbulen]ele provocate de aterizarea elicopterului,mai ales \n spa]iul acela destul de str@mt dintre pavilioane. Ceea ce s-a [i \nt@mplat, dealtfel.

Astfel, \n momentul \n care elicopterul s-a apropiat de sol, iar Garda era deja cuarma \n prezentare, am v#zut, cu disperare, c# faimosul covor \ncepe s# trepideze, s# sedesprind# treptat din bol]uri, pentru ca, mai apoi, s# \l v#d [erpuind prin aer ca un imensdragon chinezesc. Situa]ia tindea s# devin# dramatic#. Am reu[it, totu[i, \n zgomotulacela infernal, s#-i readuc pe militari \n pozi]ia cu armele la picior, apoi cu ele puse jospe asfalt. Mi[carea urm#toare a fost aceea c# am \n[f#cat cu to]ii covorul, l-am pus lap#m@nt [i l-am stabilizat cu cei cinci-[ase militari din rezerva G#rzii, ceilal]i militarirevenind \n forma]ie [i relu@ndu-[i pozi]ia pentru onor. Din fericire, pilotul elicopterului,care a sesizat situa]ia \nainte ca ea s# fie observat# de pasageri, a rotit aparatul aduc@ndu-lpentru o vreme cu spatele spre covor, p@n# c@nd s-a rezolvat incidentul (ratarea ateriz#riiar fi fost o catastrof# profesional# [i pentru echipaj!). Dup# rearanjarea G#rzii [i aterizareaelicopterului, au cobor@t, pe r@nd, c@inele antitero, ofi]erul gard# de corp, Ceau[escu,Elena, etc., iar lucrurile au decurs normal. Nici la aceast# nou# \nt@lnire, dup# cum nicila ceremonia de plecare, \n cea de-a treia zi, de pe Aeroport, nu am remarcat nimicimpresionant \n comportamentul, privirea, gesturile sau ]inuta lui Ceau[escu. Am insistatasupra acestui aspect, deoarece, c@teva luni mai t@rziu, am \n]eles c# scopul numiriimele \n calitate de comandant al g#rzii (numire recomandat# de la Marele StatMajor) fusese aceea de a-l cunoa[te de aproape pe Ceau[escu [i a-mi face o impresiedespre el. Ulterior, \ntr-o discu]ie din prim#vara anului 1989, Generalul Gu[# m-a\ntrebat dac#, \ntr-o situa]ie cum a fost aceea a arest#rii lui Antonescu \n 1944, ungrup de militari ar fi fost \n m#sur# s#-l re]in# [i imobilizeze pentru un timp peComandantul Suprem. R#spunsul meu a fost categoric pozitiv.

O repeti]ie similar#, de familiarizare cu obiectivul, ar fi trebuit s# aib# loc [i \n varaanului 1988, c@nd se decisese, cam prin surprindere, s# se organizeze o aplica]ie demon-strativ# cu trupe \n Poligonul Cincu, la care urma s# participe Ceau[escu. Am fost trimisbrusc, \ntr-o duminic#, f#r# vreo avertizare prealabil#, la Cincu, s# elaborez [i s# redactezscenariul aplica]iei. Participasem de zeci de ori la diferite aplica]ii [i exerci]ii tactice \nPoligonul Cincu [i aveam o experien]# bogat#, acumulat# \n timp, cu privire la aplica]iiledin Cincu. \n plus, configura]ia Poligonului [i caracteristicile terenului aproape c# dictauanumite solu]ii tactice, dispozitive, manevre, devenite aproape clasice [i inspiratoare defolclor ost#[esc. Participasem pentru prima dat#, \n Cincu, la o aplica]ie, \n anul 1975(pe vreme c@nd lucram \nc# la Brad), la Sec]ia Cercetare [i fusesem de fa]#, \n punctulde observare, la momentul final c@nd, \n prezen]a Ministrului Ap#r#rii de atunci, GeneralulIoni]#, se pr#bu[ise un avion (cred c# era unul de tip MIG-15) literalmente sub ochiiasisten]ei. Am v#zut atunci, pe viu, un pilot catapultat [i salvat cu para[uta; recuperatapoi de prin m#r#cini[urile Poligonului Cincu, pilotul (un locotenent-major, un ofi]ert@n#r, cam de v@rsta [i de talia mea), fusese adus la ministru: era \ntr-o stare de tulburareextrem#, dar ne bucurasem fantastic pentru c# era viu, mergea pe picioarele lui [i eracoerent, la doar c@teva zeci de minute de la desp#r]irea dramatic# de sicriul lui zbur#tor.M# g@ndeam atunci c# a[ fi putut s# fiu eu acela, dac# drumul meu \n Armat# ar fi fost

627

cel visat. M-am \ntristat, \ns#, c@nd ministrul l-a admonestat, adres@ndu-i-se pe un toncam brutal, dar, din fericire, evenimentul nu avusese alte consecin]e.

Aplica]ia demonstrativ# din vara anului 1988, pe care o botezasem “Bariera-88”,\ncerca s# pun# \n eviden]# eforturile Armatei de a-[i men]ine [i perfec]iona preg#tireachiar [i \n condi]iile dificile ale perioadei. F#r# \ndoial# c# procesul de planificare, pre-g#tire [i executare a unei astfel de activit#]i era foarte dificil [i, adesea, exasperant, dincauza precarit#]ii resurselor, a timpului insuficient, a instruc]iei anterioare mult preasumare a unit#]ilor participante, a constr@ngerilor impuse de concentrarea ([i deformarea)ac]iunilor pe spa]ii foarte mici (toate ac]iunile trebuiau s# se vad#!), precum [i altorconstr@ngeri impuse de cerin]ele doctrinare (contradictorii, confuze, nerealiste, politizate[i politizante). _n acela[i timp, \ns#, a[a dificile cum erau, activit#]ile de aceast# natur#trebuiau, totu[i, s# fie asigurate cu resurse (m# refer \ndeosebi la benzin#, motorin#,kerosen, muni]ie real# [i muni]ie de manevr#), ceea ce permitea clar o cre[tere a graduluide instruc]ie a trupelor [i de preg#tire a comandamentelor \n teren; cu pu]in efort, chiar[i \nv#]#mintele reale, cele ce se vedeau de-adev#ratelea (nu cele preponderent pozitivecare se trimiteau la e[alonul superior), cele care ne ar#tau cu adev#rat cum st#m, erau,totu[i, folositoare.

Exista, pe atunci, [i \n Armat#, obiceiul p#gubos, impus politic, de a se mistificarealitatea, de a se raporta rezultate pozitive ob]inute, pas#mite, cu resurse incredibil demici, ca [i c@nd devotamentul sau loialitatea, ori patriotismul ar fi putut suplini lipsaresurselor materiale [i umane; acesta era spiritul pe care \l promova doctrina r#zboiului\ntregului popor pentru ap#rarea patriei, \n cadrul c#reia rolul principal \n asigurareacapacit#]ii de lupt# a Armatei revenea, a[a cum se scria \n toate documentele de planificare,conducerii de c#tre partid a Armatei [i folosirii pe scar# larg# a g#rzilor patriotice. Caurmare, se sus]inea, la nivelurile politice \nalte, c# preg#tirea de lupt# a unit#]ilor noastreera superioar# celei a militarilor din armatele moderne vestice sau estice, \n condi]iile \ncare, spre exemplu, dincolo de inferioritatea calitativ# cert# a armamentului [i tehniciimilitare, imensa majoritate a pilo]ilor no[tri zburau de 7-8 ori mai pu]in dec@t cei americanisau germani, ori de 4-5 ori mai pu]in dec@t pilo]ii sovietici; cam aceea[i era situa]ia [i amecanicilor-conductori de tanc, de transportoare blindate sau autospeciale, a [oferilorsau altor speciali[ti.

Eram, \ns#, pe vremea marilor evolu]ii tehnologice [i doctrinare din Vest, \n cadrulc#rora, sub imperiul presiunilor exercitate de proiectul american al R#zboiului Stelelor(care, din punct de vedere militar, a dus la pr#bu[irea Uniunii Sovietice), luase av@ntdoctrina b#t#liei aero-terestre care, prin consecin]ele sale, tindea s# pun# cap#t definitivmodelului de conflict armat bazat pe experien]a celui de-al Doilea R#zboi Mondial.\ncercam pe atunci ca, \n cadrul aplica]iilor tactice, s# \ncorpor#m astfel de cuno[tin]e [iexperien]e ale armatelor occidentale (era, de altfel, sarcina mea principal# ca ofi]er respon-sabil cu cercetarea [tiin]ific#), dar posibilit#]ile erau reduse din multiple cauze: precaritatearesurselor umane, materiale, financiare [i de timp; caracterul nerealist [i contradictoriual doctrinei care \ncerca – f#r# s# \n]eleag# – s# pun# la un loc cerin]ele ce vizau preg#tireaunei armate moderne, asem#n#toare celor Occidentale, cu principiile organiz#rii [i duceriir#zboiului popular, de tipul celui dus de vietnamezi, bazat pe mobilizarea \ntreguluipopor, ac]iuni de gueril#, insurgen]#, rezisten]# armat#. Era limpede, \ns# c#, pentru un

628

teritoriu ca al Rom@niei, pentru loca]ia geopolitic#, pentru capacitatea economic# [itipul de societate, [i \n raport cu psihologia [i tradi]ia na]ional#, o astfel de solu]ie nu eraposibil#; \n plus, un factor [i mai grav, era falimentul modelului politic pe care se bazaguvernarea Rom@niei, ceea ce, \n condi]iile epocii, contura un drum \nfundat. Am parti-cipat, \n mare parte la preg#tirea aplica]iei, am c#utat s#-i imprim un caracter c@t maicomplex [i mai realist, urm#rind estomparea acelor tu[e grosolane care vizau afi[areaunui spirit triumfalist tot mai jenant, dar, spre sf@r[itul preg#tirilor, am primit o alt#sarcin#, \n alt# zon#, a[a c# nu am mai fost prezent la desf#[urarea exerci]iului \n fa]aComandantului Suprem. Aplica]ia “Bariera-88” a fost ultima activitate de preg#tire tac-tic# mai important# de dinainte de pr#bu[irea regimului, pentru c# activit#]ile de preg#tiredin 1989 au fost [i mai s#race \n resurse, [i mai lipsite de orizont.

Legat, \ns#, de acest aspect, dar [i de preocup#rile viz@nd viitorul, ar fi important demen]ionat c#, la unele dintre activit#]ile de aceast# natur# (nu [i la Cincu) participase, \nanii aceia, cu o anumit# regularitate, un lider politic important din zon#, primul-secretarde la jude]ul S#laj, Ion Traian {tef#nescu. _n c@teva dintre aceste ocazii, avusesem posi-bilitatea (sarcina) s# \l \nso]esc, ocazie cu care fusesem \n m#sur# s# \l studiez mai\ndeaproape, tot la solicitarea confiden]ial# a generalului Gu[#; din c@te \n]elesesem dela acesta, ITS-ul, cum i se spunea \n zon#, era un posibil/propozabil \nlocuitor al luiCeau[escu \ntr-o eventual# situa]ie de declan[are a unui proces programat de reform# asistemului. Evaluarea mea fusese una pozitiv#: p#rea s# fie suficient de deschis, suficientde realist [i suficient de \ndr#zne] [i nonconformist pentru a putea declan[a [i sus]ine unproces de genul celui din Polonia. Nu [tiu dac# cel \n cauz# f#cea parte, con[tient, dinvreun grup de preg#tire sau dac# era doar un candidat selec]ionat de al]ii pentru o even-tual# ac]iune la care s# fie atras la momentul potrivit; \l cunoscusem de aproape \ns# [i,la nevoie, [tiam de unde [i cum putea fi luat. \n anul 1989, \ns#, acesta a disp#rut prinsurprindere din zona noastr#, fiind mutat pe o func]ie similar#, la Craiova, mi se pare.Nu [tiu dac# mutarea a avut vreo leg#tur# (pozitiv# sau negativ#) cu ceea ce se preconiza,ori a fost o pur# \nt@mplare determinat# de principiul rotirii cadrelor cu care societatearomanesc# a fost ame]it# \n anii din urm# ai ceau[ismului. {tiu \ns# c# persoana \n cauz#nu a avut, ulterior, niciun un rol \n desf#[urarea evenimentelor din decembrie 1989;poate [i pentru c# momentul acelei mi[c#ri planificate nu a venit la timp!

_n v@ltoarea furtuniiDebutul anului 1989 a fost unul cu evenimente nea[teptate la Sec]ia Opera]ii: brusc,

dup# aproape [ase ani de interimat la comanda Sec]iei, pe la sf@r[itul lunii ianuarie, s-adecis organizarea unui concurs pentru ocuparea func]iei de {ef de Sec]ie. Situa]ia erauna de provizorat de prin 1983, dup# ie[irea la pensie a colonelului Vl#sceanu. _n acelmoment, ne a[teptasem ca la comanda Sec]iei s# fie numit colegul nostru, colonelulPantelimon Pralea, liderul natural al colectivului nostru. Surprinz#tor, dar nu neobi[nuitpentru vremea aceea, la comand# fusese adus de la Timi[oara, locotenentul-colonelDorin Gheorghiu, fost, p@n# atunci, comandant al Regimentului 32 Mecanizat “Mircea”._l cuno[team de pe vremea studiilor la Academia Militar# [i \l \nt@lnisem la c@tevaaplica]ii tactice. Lucrase c@ndva la cercetare, era un ofi]er bine preg#tit, un tip echilibrat[i, chiar dac# nu avea nici un fel de experien]# de munc# la e[alonul Armat# [i pe linie

629

de Opera]ii, numirea nu a generat probleme (cu excep]ia, desigur, a unor explicabilesentimente de triste]e at@t ale celui care p#rea cel mai \ndrept#]it s# ocupe acest post, c@t[i ale noastre, care ne doream acest lucru). Ordinul era ordin, \ns#, [i nu era prima dat#c@nd se \nt@mpla. Cauza era, oricum cunoscut#: Pralea avea probleme la dosar. La pu]intimp, \ns#, dup# ce Sec]ia noastr# fusese \ncadrat# cu [ef, a plecat prin surprindere [efulde Stat Major al Armatei, iar locotenentul-colonel Dorin Gheorghiu a fost numit \nlocuitoral acestuia. Starea aceasta de provizorat a durat p@n# \n 1989. Atunci, pe la \nceputulanului, am primit ordin s# particip la concursul pentru ocuparea func]iei de {ef Sec]ieOpera]ii. Acela[i ordin \l primise, desigur, [i colonelul Pralea, care exercita de fapt, deat@]i ani, aceast# func]ie. Mi se mai \nt@mplase, de-a lungul anilor, s# fiu nominalizatpentru vreo candidatur# la o func]ie de comand# sau de conducere. De regul#, se f#ceautrei propuneri: primul candidat era cel care trebuia s# fie numit; al doilea candidat eraunul dintre cei care \ntruneau condi]iile [i deci, putea fi numit, la nevoie, dac# primacandidatur# se respingea, dar nu el era cel avut \n vedere \n mod real; cel de al treileatrebuia s# fie cineva care, profesional ar fi putut s# fie numit (\ndeplinea criteriile profesio-nale) dar avea o problem# la dosar, problem# din cauza c#reia nu ar fi putut s# fie numit,astfel c#, \ntr-o asemenea situa]ie, concursul urma s# se reia cu alt# list# de candida]i.Fusesem de mai multe ori candidatul al treilea, ca s# asigur, cum se zicea, caracteruldemocratic al concursului. De regul#, o astfel de situa]ie ajunsese s# nu m# mai deranjezeprea mult dar, uneori, c@nd se f#ceau verific#ri suplimentare de c#tre e[alonul superiorsau de c#tre vreun cadrist sau ofi]er de contrainforma]ii mai zelos, riscam s#-mi r#scoleasc#iar#[i dosarul cu multele mele rubedenii incomode regimului, a[a c# preferam s# nu fiufolosit prea des pentru asigurare caracterului democratic. _n situa]ia creat#, \ns#, atunci,era ceva neobi[nuit: eram numai doi candida]i [i am@ndoi \ndeplineam criteriile profesio-nale, dar nici unul nu \ndeplinea criteriile politice.

Desigur, era \n afara oric#rei discu]ii c# ofi]erul \ndrept#]it s# ocupe acea func]ie eracolegul meu mai mare [i \n grad, [i \n func]ie, [i ca vechime [i experien]#. Am@ndoiaveam, \ns#, probleme la dosar. A[a c#, prima dat# am crezut c# este doar o comedie [ic# urmeaz# s# fie adus cineva din afar# [i, deci, am comunicat c# nu voi participa laconcurs. Am fost, \ns#, sf#tuit s# particip [i am participat. Aflasem c# situa]ia se clarificasepentru c# dosarul colegului meu, colonelul Pralea, devenise curat: unchiul acela al lui,fost jandarm \n Basarabia, trecuse (sau cel pu]in a[a se sus]inea) la cele ve[nice. Mi s-ap#rut [i un semn bun, de realism [i de sl#bire a chingilor restric]iilor politruciste, pentruc# se vedea c# iat#, se poate ca cineva s# fie numit \ntr-o func]ie important#, a[a cum eracea \n discu]ie, exclusiv pe baza interesele serviciului [i a meritelor sale, f#r# a fi pedepsitpentru faptele, mai mult sau mai pu]in reale sau \nchipuite ale cine [tie c#rui str#mo[ saucum#tru. Interesant de remarcat, pe timpul sus]inerii probei-interviu, unul din membricomisiei de examinare (loc]iitorul politic al comandantului, generalul Pantelimonescu)m-a \ntrebat care este aprecierea mea privind faptul c# noul pre[edinte american (GeorgeH. W. Bush) provenea din cadrul CIA [i ce implica]ii ar fi putut avea aceasta pentruRom@nia. Era o \ntrebare sensibil# [i, de[i reflecta \ngrijor#ri reale, r#spunsul nu putea fiunul tran[ant, pentru c# vremea adev#rurilor tran[ante \nc# nu venise. _l cuno[teamsuficient de bine pe generalul Pantelimonescu care, \n calitatea de loc]iitor politic alcomandantului, nu era un personaj tocmai agreat; fusesem de c@teva ori \n misiune cu el

630

(la unele exerci]ii de alarmare, \n cadrul c#rora el fusese pre[edintele comisiei de alarmare,iar eu fusesem secretarul comisiei (rol \ndeplinit, de regul#, de un ofi]er de la Opera]ii –cel care avea toat# documenta]ia [i planul exerci]iului, [i care propunea calificativulfinal). _ntr-una din acele ocazii, \mi spusese, \ntr-un moment de sinceritate, f#r# s# \l\ntreb, c# nu are nimic cu mine, c# [tie c# sunt b#iat de[tept (ce straniu sun#, formulaaceasta, acum, c@nd termenul se folose[te preponderent peiorativ [i desemneaz# o anumit#tipologie a descurc#re]ilor ce se \mbog#]esc u[or, prin ac]iuni speculative f#cute pe seamabanului public sau a resurselor na]ionale!). _ncheiase momentul de sinceritate spun@nd,\ns#, c# nu are \ncotro, pentru c# restric]iile la adresa mea vin de sus, de la ConsiliulPolitic Superior condus, la vremea aceea de generalul Ilie Ceau[escu, fratele pre[edintelui.\n acea \mprejurare ([i m# refer la concursul acela) r#spunsul meu fusese unul prudent,corect \n sine [i suficient de deschis: am apreciat atunci c# gradul de pericol la adresaRom@niei (evident, vizam regimul politic) va cre[te substan]ial, av@nd \n vedere c# noulpre[edinte american ar fi putut, datorit# experien]ei acumulate ca director al CIA, s# fiemult mai bine informat despre vulnerabilit#]ile ]#rii noastre [i c#, drept urmare, m#surilede izolare a Rom@niei s-ar putea amplifica. Nu am c@[tigat eu acel concurs (nu din cauzaacelui r#spuns, desigur) dar, spre surprinderea noastr# (surpriz# pl#cut#), a fost numit \nfunc]ie colegul nostru – colonelul Pralea, cel pe deplin \ndrept#]it profesional [i celnedrept#]it destul p@n# atunci. Am luat acea \nt@mplare pozitiv# pentru Sec]ie ca pe ovictorie a noastr#, o victorie a competen]ei profesionale \mpotriva restric]iilor politruciste,chiar dac#, privit# retrospectiv, nu fusese, \n realitate, dec@t o victorie mascat# apragmatismului local.

_nceputul de an venise, cam pe vremea c@nd, la Europa Liber# se vorbea desprecelebra Scrisoare a Celor {ase (o scrisoare a unor \nal]i demnitari comuni[ti din genera]ialui Ceau[esu, semnat# de Gheorghe Apostol, Alexandru B@rl#deanu, Silviu Brucan,Corneliu M#nescu, Constantin P@rvulescu [i Grigore R#ceanu, prin care ace[tia \l criticaudur pe liderul PCR pentru \nc#lcarea grav# a drepturilor omului, \nc#lcarea Constitu]iei,sistematizarea satelor, utilizarea Securit#]ii pentru ac]iuni de poli]ie politic#, etc.), [i cuo informa]ie pe surse, potrivit c#reia, la nivel \nalt s-ar fi preconizat o unificare a structu-rilor de for]# (Armat#, Mili]ie, Securitate) sub denumirea unic# de Ministerul Ap#r#riiNa]ionale (un minister mamut, ce urma s# fie condus de generalul Ilie Ceau[escu, asistatde trei prim-adjunc]i: c@te unul pentru fiecare domeniu – Ap#rare, Ordine Public#, Sigu-ran]#). Scopul, acoperit doctrinar prin conceptul confuz [i prolix de r#zboi al \ntreguluipopor pentru ap#rarea patriei (promovat asiduu la nivel propagandistic de vreo 20 deani), era acela de concentrare a puterii clanului preziden]ial [i de cre[tere a posibilit#]ilorde control prin persoane de maxim# \ncredere. Dincolo, \ns#, de lipsa de realism [i devaloare practic# a unui astfel de proiect, ideea \n sine ar fi putut fi exploatat# (potrivitunor relat#ri ulterioare ale generalului Gu[#), \n cazul unei ac]iuni politice, \ntr-o situa]ieexcep]ional#, atunci c@nd [i at@t c@t ar fi fost nevoie, prin accesul temporar la comanda\ntregului sistem, al [efului Marelui Stat Major. _n luna aprilie a aceluia[i an, s-a discutatdespre nevoia de a studia modul de ac]iune al Comandamentului Armatei \ntr-o situa]iede \ntrerupere temporar# a comenzii strategice (eventualitate pe care trebuia s# o testezca problem# de \nv#]at \n cadrul unei aplica]ii tactice), precum [i despre crearea unorcanale de leg#tur# directe cu structurile de opera]ii ale celorlalte comandamente de armat#,

631

[i categorii de for]e (gr#niceri, ap#rare civil#, avia]ie, trupe de securitate). Lucrurile s-au\mpotmolit prin luna mai, c@nd am primit un semnal de \nghe]are a ac]iunilor, astfel c#,pe aceast# linie, nu s-a mai f#cut aproape nimic \n acel an, cu excep]ia unei \nt@lniri (\nmare m#sur#, informal#,dar plin# de semnifica]ii), la comandamentul nostru, a [efilorsec]iilor opera]ii din structurile amintite. Scopul declarat: un schimb de experien]# pelinia aplica]iilor tactice. Probleme evocate: starea mai mult dec@t \ngrijor#toare a capaci-t#]ii operative reale, cre[terea pericolelor percepute ca put@nd veni dinspre Ungaria [i [iUniunea Sovietic# [i nevoia de planificare a unor manevre rapide de for]e dinspre sud,spre Ardeal [i Moldova.

Prim#vara fusese marcat# de unul dintre ultimele cuie b#tute \n sicriul regimului: se\ncheiase plata datoriilor (perioada monstruoaselor m#suri de austeritate – o veritabil#teroare la care a fost supus poporul rom@n: foametea aproape generalizat#; frigul dincase, din s#lile de clas#, din halele de produc]ie [i birouri, din saloanele de spital [i s#lilede spectacole; lungile perioade de \ntrerupere a curentului electric; lipsa medicamentelor[i a materialelor sanitare din spitale; lipsa resurselor pentru instruc]ie, etc.). Finalizareapl#]ii datoriilor externe – prezentat# cu m@ndrie la Plenara C.C. din aprilie 1989, generase,\ns#, mari speran]e [i a[tept#ri: mai to]i rom@nii visau c# vor avea o via]# mai u[oar#,a[teptau s# g#seasc# alimente \n galantare, s# fie mai cald \n case [i \n [coli, s# nu se maiia curentul, s# fie trata]i mai bine \n spitale. Mai a[teptau, desigur, [i pa[apoarte [i abro-garea aberantei legi care interzicea avorturile, [i programe la televiziune mai lungi [i cufilme [i multe, multe altele. Dar, primele lucruri care p#reau c#, de m@ine, vor fi \ndreptatevizau acele minime m#suri umanitare, de asigurare a supravie]uirii celor mici [i celormari, a celor tineri [i celor b#tr@ni. Din nefericire, c@rmaciul parc# \nnebunise de tot:decizia luat# atunci fusese aceea de a continua aplicarea m#surilor de austeritate, urm@ndca banii economisi]i prin aceasta s# fie folosi]i pentru \nfiin]area unei b#nci destinate\mprumuturilor pentru ]#rile din lumea a treia! Greu de comentat o astfel de abera]ie,dar amintirea acelui tip de politic# nu trebuie uitat# niciodat#, pentru c# ea exemplific#pe deplin mecanismele [i rezultatele alien#rii puterii politice, barbariile ce se pot \nt@mplaatunci c@nd politicienii bolnavi de putere nu mai \n]eleg nimic din contractul social, dinresponsabilitatea ce decurge [i pentru ei din actul de exercitare a puterii.

Am dorit s# men]ionez \n mod deosebit acest aspect pentru c# dezam#girea imens#pe care o produsese continuarea programului criminal de austeritate a dus la risipireaultimelor iluzii (c@te mai erau) cu privire la natura regimului. _n acela[i timp, ea explic#,\n mare m#sur#, radicalismul surprinz#tor al ac]iunilor revolu]ionare din decembrie 1989,inclusiv condamnarea la moarte a dictatorului. _ncr@ncenarea regimului \n promovareapoliticii de austeritate [i de restr@ngere dramatic# a drepturilor fundamentale ale omului,\ndeosebi prin relansarea acelui plan de sistematizarea a satelor f#cuse, de altfel, ca, \nacel an, Congresul SUA s# declare c# regimul comunist din Rom@nia este unul dintrecele mai represive regimuri din Europa de est. O simpl# paralel# privind modul \n careac]ionau conducerile comuniste din Rom@nia [i Ungaria \n acele zile punea \n eviden]#\n mod [ocant c@t de mult cre[tea pr#pastia dintre ele \n ceea ce privea sprijinul politicinterna]ional: astfel, prin m#surile adoptate, inclusiv prin aceast# inten]ie aberant# de\nfometare a popula]iei pentru a str@nge bani \n scopul \nfiin]#rii unei b#nci menit# s#finan]eze competi]ia pentru putere \n Africa, Ceau[escu sfida orice logic# politic# realist#;

632

\n acela[i timp, Ungaria decidea demolarea gardului de s@rm# ghimpat# de la grani]a cuAustria [i deschiderea acestei grani]e pentru plecarea turi[tilor est-germani \n Vest (f#c@nd,astfel, Germaniei, un serviciu despre care cancelarul Helmut Kohl va spune c# nu va fiuitat niciodat# de na]iunea german#! Acela[i gest \l va determina pe pre[edintele Bushs# acorde, cur\nd, Ungariei, clauza na]iunii celei mai favorizate, pe care Rom@nia opierduse cu un an \nainte!). Scrisoarea Doinei Cornea (publicat# de France Press),c@[tigarea alegerilor din Polonia de c#tre Solidaritatea [i respingerea public# de c#treGorbaciov a Doctrinei Brejnev chiar la Bucure[ti, la Consf#tuirea Comitetului PoliticConsultativ al Tratatului de la Var[ovia (\n mod paradoxal, Ceau[escu ajunsese un veritabilpromotor al Doctrinei Brejnev, suger@nd o posibil# interven]ie a ]#rilor socialiste ”fr#]e[ti”\n Polonia, pentru ”salvarea” socialismului!), vizita pre[edintelui american Bush laVar[ovia [i Budapesta, interviul Regelui Mihai transmis de televiziunea de stat de laBudapesta, amplificau sentimentul de izolare [i impas total, cu posibile consecin]ecatastrofale, de genul celor din 1940, pentru Rom@nia.

_n vara aceluia[i an, am fost avertizat de un ofi]er de la cadre c# dosarul meu a ajunsdin nou pe masa de lucru la Consiliul Politic [i c# situa]ia se \nr#ut#]ise, f#r# s# pot\n]elege dac# era o chestiune de principiu sau dac# aceast# m#sur# fusese determinat# devreun eveniment anume. Mai mult dec@t at@t, persoana cu care mai aveam contacteconfiden]iale pe linia situa]iei operative din Zona de Vest a disp#rut din peisaj, f#r# niciun mesaj de avertizare sau de orientare, iar leg#tura nu s-a mai restabilit \n lunile urm#-toare. _n situa]ia creat#, a trebuit s#-mi reactualizez planul de ac]iune \n caz de pericol,plan care prevedea fie solicitarea de trecere \n rezerv# pe motive de s#n#tate, fie (\n cazde nevoie absolut#), plecarea din ]ar# (evident ilegal#), ceea ce impusese executareaunor m#suri de preg#tire \n acest sens. Lucrurile s-au derulat, \ns#, altfel, datorit#, dinnou, unor \mprejur#ri neprev#zute. Astfel, dup# obi[nuita stare de alert# prilejuit#, ca \nfiecare an, de s#rb#torirea zilei de 23 august (ocazie cu care \n Armat# s# luau un milionde m#suri de prevenire a evenimentelor deosebite), secretarul de partid, generalul Pateli-monescu, a plecat \n concediu, pentru tratament, \n sta]iunea Vatra Dornei. Dup# cummi-a relatat mai t@rziu, \n acea toamn#, un coleg din structura de cadre a comandamentului,la plecare, acesta l#sase vorb# ca cele trei sau patru dosare cu probleme (printre care [i almeu) s# fie preg#tite cu documenta]ia necesar# pentru a fi \naintate la e[alonul superior\n scopul trecerii \n rezerv#. _nt@mplarea a f#cut ca, pe timpul concediului, cel \n cauz#s# sufere un atac de cord fatal, astfel c# ordinul acela nu s-a mai executat. La data acelei\nt@mpl#ri tragice, nu [tiam despre ordinul care ar fi putut s#-mi schimbe via]a \n modradical (desigur, nu \n bine); ulterior, \ns#, m-am g@ndit de multe ori c@t de multsuntem la dispozi]ia destinului [i c@t de mult depinde via]a fiec#ruia dintre noi deproducerea unor \nt@mpl#ri. Nu am purtat niciodat# vreun anume sentiment de ur# laadresa celui \n cauz#, deoarece problema nu era una personal#, ci una de sistem, mai to]ifiind pe atunci simpli pioni pe o tabl# de [ah ale c#rei reguli de joc nu le puteam determina,ele venind de undeva din urm#, din geopolitica de la Yalta, din raporturile de for]e ce neproiectaser# dincoace de Cortina de Fier. A[a c#, \n ceea ce m# prive[te, dac# acea\nt@mplare trist# nu s-ar fi produs, furtuna geopolitic# de la sf@r[itul acelui an (1989) m-arfi g#sit \n r@ndul civililor, proasp#t r#spopit pentru o vin# pe care nu am avut-o niciodat#,[i mai convins fiind c# principalul inamic al Armatei Rom@ne nu era unul din afara

633

]#rii, ci era chiar puterea politic# mioap# [i corupt# care ne confiscase destinul.Situa]ia a evoluat atunci pe alte coordonate: se apropia Congresul al XIV-lea, din

care cauz# nu a fost numit un alt secretar al Consiliului Politic (a fost adus, \n acest scop,un colonel de la Craiova, dar acesta urma s# fie numit \n func]ie dup# Congres; p@n#atunci, cel \n cauz# nu s-a mai ocupat de dosarele noastre de cadre). Congresul a fostapoi am@nat p@n# pe 20 noiembrie, a[a c# au urmat alte zile de tergiversare natural# aproblemei. Oricum, la sf@r[itul acelei veri, se crease o stare de tensiune deosebit# pelinie de personal pentru c#, pentru prima dat# \n istoria Armatei Rom@ne, \naintarea \ngrad a ofi]erilor care promovaser# examenul de colonel (eveniment care urma s# seproduc# de ziua na]ional# – 23 august, pe atunci), fusese am@nat# f#r# nici o explica]ie(evident, \n mod ilegal, pentru c# ofi]erii afla]i \n aceast# situa]ie dob@ndiser# acest drept\n mod legal, prin examen). Se aflase repede c# aceast# ofens# avea drept cauz# refuzulElenei Ceau[escu de a semna documentele necesare (aceasta controla toate numirile \nfunc]ie [i \naint#rile \n grad din sistemul structurilor de for]# de la nivelul de colonel \nsus, [i devenise tot mai suspicioas# [i mai arbitrar# \n hot#r@ri), fapt ce generase o uria[#stare de nemul]umire \n r@ndul Armatei. Nemul]umirile \l vizau, \n egal# m#sur#, [i peNicolae Ceau[escu, pentru c# el era, oficial, comandantul suprem al Armatei; faptul c#acceptase aceast# situa]ie, la cheremul capriciilor clanului, \l trimitea efectiv \n derizoriu.\ntr-un astfel de context, datorit# eforturilor {efului Sec]iei Opera]ii [i ale {efului deStat Major al Armatei, cu aprobarea comandantului, desigur, am fost, \n sf@r[it, \ncadrat[i din punct de vedere formal, \n func]ia de Ofi]er 1 (responsabil cu activitatea de cercetare[tiin]ific#) pe care lucram efectiv din 1983. Se f#cea sim]it#, mai acut dec@t oric@nd, ostare de nelini[te, de pericol \n cre[tere, de apropiere a unei explozii, astfel c# parteaprofesionist# a Armatei \ncerca s# str@ng# r@ndurile iar organele de supraveghere [icontrol (structurile de partid [i cele de contrainforma]ii) de la e[aloanele operative c#utauforme mai eficiente de adaptare la aceast# situa]ie volatil#, prevestitoare de pericole dar[i generatoare de speran]e.

_ntr-o astfel de situa]ie m-a prins pe mine Revolu]ia din Decembrie, la Cluj-Napoca._ncercam, poate mai mult dec@t al]ii, s# \n]eleg exact ce se \nt@mpl# prin vecini [i c@t demult aceste evolu]ii ne pot afecta – pozitiv [i negativ. Sim]eam clar c# Ungaria ne-oluase mult \nainte [i c# se pozi]ionase mult mai bine dec@t Rom@nia \n rela]iile cu Occi-dentul, a[a c# avusese astfel timp s#-[i prezinte mai bine interesele [i s# pledeze pentrusprijin \n eforturile istorice pe care le f#cea pentru revizuirea consecin]elor Primului [iale celui de al Doilea R#zboi Mondial; deschiderea grani]ei ungaro-austriece crease dejao veritabil# pr#pastie \ntre situa]ia strategic# a Ungariei [i cea a Rom@niei. Mai multdec@t at@t, \n mod paradoxal, liderul politic [i militar al comunismului european, UniuneaSovietic#, devenise, sub Gorbaciov, un partener de cooperare cu Vestul \n procesul dedemocratizare [i destindere din Europa, \n timp ce Rom@nia se apropia tot mai mult demodelul coreean de socialism dogmatic [i falimentar. Aflasem destul de multe despre:programele perestroika [i glasnosti din URSS; ac]iunile Solidarit#]ii \n Polonia;declan[area reformelor \n Ungaria [i Cehoslovacia; convulsiile [i agonia regimului comu-nist din Germania de Est. Urm#risem, at@t c@t [i cum se putea urm#ri atunci, modul \ncare Congresul al XIV-lea pusese cap#t ultimelor speran]e pe care le mai putea aveacineva cu privire la declan[area, de la v@rf, \n Rom@nia, a unui proces de reforme similar

634

celor din vecin#tate. Discutam, at@t c@t se putea discuta \ntre noi, aspecte de natura celorce priveau declan[area [i dinamica proceselor de criz#, modalit#]ile de gestionare acrizelor, riscurile pe care cutremurele geopolitice le puteau genera pentru na]iunile fragilea c#ror stare moral# era aproape de pr#bu[ire, pentru c# situa]ia Rom@niei p#rea tot maimult c# devine una f#r# ie[ire, facilit@nd o posibil# dezintegrare [i legitim@nd, fals,nevoia unei interven]ii str#ine. Iar acest# ipotez# privea \n mod prioritar zona noastr# deopera]ii: Transilvania. Am \ncercat, cu \nd@rjire, s# transmit astfel de mesaje, \n orice felcapabil s# trezeasc# r#spunderea celor ce comandau Armata Rom@n#, dar cu rezultateminore: oficial, lucrul era imposibil, neproductiv [i periculos (\n mod inutil); leg#turilecu generalul Gu[# \ncetaser#, practic (nu am mai putut veni cu vreun pretext valabil laBucure[ti), iar ofi]erul cu care m# \nt@lneam uneori disp#ruse (ulterior, am aflat c# trecuse\n rezerv# [i se izolase complet \ntr-un alt col] de ]ar#, de unde nu a mai plecat nici dup#Revolu]ie).

Tr#iesc [i acum imensul regret c#, \n octombrie-noiembrie 1989, ca mul]i al]ii, nuam reu[it s# \ntrev#d evenimentele ce au urmat la sf@r[itul lui decembrie. Mai aveam, peatunci, impresia c# situa]ia aceea va mai d#inui un timp, c# procesul de schimbare se vadeclan[a de la Bucure[ti, \n mod organizat, [i c# acest lucru se va \nt@mpla, cel maiprobabil, \n septembrie 1990. Peste ani, am \ncercat s# studiez mai bine aceast# perioad#,premerg#toare furtunii, s# \n]eleg semnele pe care nu le-am descifrat corect atunci [i s#\n]eleg ce a[ fi putut face, ca persoan#, pentru ca schimb#rile s# se produc# mai repede,mai eficient [i cu mai pu]ine riscuri, cu mai pu]in# suferin]# [i f#r# pierderi de vie]iomene[ti. Tot peste ani, am \ncercat s# aflu ce f#ceau, \n toamna anului 1989, ofi]erii celucrau \n domeniile opera]ii [i cercetare \n armatele unor state membre NATO, cu caream avut ocazia s# fiu coleg la diferite cursuri, conferin]e ori exerci]ii militare, sau pecare i-am \nt@lnit \n func]ii de r#spundere la nivel strategic. \n mare m#sur#, desf#[uraucam acela[i gen de activit#]i ca [i noi, preg#tindu-se pentru contracararea pericoluluisovietic, planific@nd exerci]ii militare pentru perioada 1990-1995, pentru care luau \ncalcul continuarea confrunt#rii NATO-Tratatul de la Var[ovia \n urm#torii cinci ani.Interesant de remarcat c#, inclusiv \n perioada iulie-august-septembrie 1989, \n planurilede preg#tire ale Armatei RFG, scenariile strategice luau \nc# \n considerare, pe termenmediu, posibilele pericole provenind din partea arsenalului militar sovietic, \n contextul\n care, la numai o arunc#tur# de b#] (\n octombrie 1990), Zidul Berlinului urma s#dispar# \n cenu[a istoriei. O istorie care venea peste noi ca un buldozer, dar unul foartegr#bit, alerg@nd cu vitez# cosmic#.

Nu eram, deci, singurii care nu reu[isem s# descifr#m viitorul apropiat, prin cea]ace acoperea orizontul confuz al sf@r[itului R#zboiului Rece, numai c# riscurile (sauconsecin]ele acestora) erau radical diferite: pentru colegii (adversarii no[tri de atunci)vestici – riscul era reprezentat de instabilitatea mediului de securitate de dincolo deCortina de Fier, tot mai ciuruit#; pentru noi, riscurile proveneau din imposibilitateaevalu#rii consecin]elor procesului de explozie/implozie al unui sistem bazat, pe de oparte, pe domina]ia sovietic# [i, pe de alt# parte, pe dictatura intern# a partidului unic.\ntr-un astfel de context, situa]ia Rom@niei devenise cea mai dificil#, datorit# izol#riicresc@nde at@t \n interiorul propriului sistem, c@t [i \n raport cu democra]iile occidentale.C@nd spun c# nu eram singurii care nu am reu[it s# intuim c#, \n decembrie 1989, se va

635

produce pr#bu[irea regimului politic prin impuls din afar#, dar, cu siguran]#, prinefort na]ional [i cu sacrificii ale rom@nilor, m# refer at@t la ofi]erii de la Opera]ii [iCercetare din Comandamentul Armatei a 4-a, c@t [i la [efii sau colegii no[tri din MareleStat Major care nu ne-au transmis, atunci, nici o avertizare util# despre evenimentele ceau urmat. Nici contactele (obligatorii profesional), pe care comandantul Armatei le aveacu structurile teritoriale ale Securit#]ii [i Mili]iei (\n cadrul consiliilor locale de ap#rare)nu au fost mai folositoare \n anticiparea evenimentelor ce urmau s# se produc# \n ultimadecad# a lunii decembrie, pentru c# nici din aceast# direc]ie nu a venit nici un indiciudespre ceea ce urma s# se produc#, astfel c# surprinderea produs# atunci (de anvergur#strategic# [i viz@nd toate structurile sistemului na]ional de ap#rare), contureaz#, [i prinaceasta, amploarea e[ecului procesului na]ional de previziune [i planificare opera-]ional#. Personal, credeam \nc# \n proiectul despre care \mi vorbise generalul Gu[#(care avea, ca orizont, luna septembrie 1990), dar despre care, \n acea toamn#, nu maiaflasem nimic (urma s# ajung \n Bucure[ti undeva \n jurul datei de 20 decembrie, pentrua \ncerca s# restabilesc o leg#tur# care, \n situa]ia confuz# de atunci, devenise mai multdec@t necesar#). {i mai credeam, de asemenea, a[a cum unii chiar au exprimat-o atunci,c# eliminarea efectiv# a lui Ceau[escu ar fi fost o op]iune cu mai multe [anse de reu[it#dec@t orice \ncercare de reformare a regimului ceau[ist cu el la putere.

_nt@lnirea istoric# Bush-Gorbaciov de la Malta din 2-3 decembrie 1989, despre caream putut afla atunci mult prea pu]ine date relevante, dar care generase fr#m@nt#ri profunde,nu ne-a adus mai mult# lumin#: f#r# \ndoial# c# sf@r[itul regimului era clar, dar perspec-tiva temporal# a evenimentelor nu devenise mai pu]in confuz#; mai mult chiar, av@nd\n vedere obi[nuita iner]ie strategic# a mediului de securitate global, se putea crede c#primele efecte ale deciziilor majore luate la acel Summit ar fi putut deveni vizibileundeva la orizontul urm#toarelor 6-8 luni, ceea ce coincidea cu evalu#rile acelui scenariuprev#zut pentru septembrie 1990. Dominoul, \ns#, se pornise, iar evenimentele practices-au derulat mult mai rapid, mai haotic [i mai surprinz#tor, efectele lor imediate dep#[indchiar [i cele mai optimiste a[tept#ri ale liderilor occidentali (E greu [i acum s# nu nereamintim c#, pe la \nceputul acelei toamne, at@t Londra c@t [i Parisul \i transmiteau luiGorbaciov mesajul c# ei sunt \ncrez#tori c# Uniunea Sovietic# \[i va \ndeplini obliga]iilede garantare a securit#]ii [i stabilit#]ii R.D.G. \n fa]a tulbur#rilor politice majore \n continu#cre[tere!).

_n plan local, luna noiembrie (cu ocazia congresului PCR) [i, mai ales, \nceputullunii decembrie, fuseser# marcate de o cre[tere f#r# precedent a num#rului de autoturisme\nmatriculate \n URSS [i Ungaria prezente \n Cluj-Napoca. At@t de multe [i at@t devizibile (aproape sfid#tor, provocator), \nc@t chiar [i copii mai mari \[i puneau \ntreb#ri\n leg#tur# cu aceasta (\mi amintesc c#, la un moment dat, cred c# \n ziua de 11 sau 12decembrie, fiul meu, \nc# licean pe atunci, m-a \ntrebat ceva \n leg#tur# cu aceasta,spun@ndu-mi c# a num#rat vreo 60-70 de astfel de autoturisme numai \n zona CartieruluiGheorghieni, \n care locuiam noi). Nu aveam competen]e directe pe aceast# linie, iartrupele de gr#niceri fuseser# scoase de cur@nd din subordinea Ministerului Ap#r#rii [itrecute la Ministerul de Interne, astfel c# nu am putut ob]ine date relevante nici de lafrontier#, nici de la structurile de securitate [i ordine public#. Iar \ntreb#ri nu prea maiaveam cui pune, pentru c# suspiciunile la adresa noastr# deveniser# tot mai s@c@itoare.

636

Pe acest fond, pe 11 decembrie mi-am f#cut rost de bilete de tren pentru data de 19decembrie, c@nd trebuia s# intru, pentru 10 zile \n concediu, urm@nd s# plec la Ceptura,la p#rin]i – pentru a petrece Cr#ciunul acolo (nu mai fusesem de Cr#ciun acas# de maibine de 15 ani). _nainte de ajunge acas#, \ns#, trebuia s# ajung pentru 2-3 zile \n Bucure[ti,s# m# \nt@lnesc cu fratele meu mai mic (\nv#]#tor de profesie, care lucra, de c@t#vavreme, la Consiliul Na]ional al Pionerilor – instructor de teren r#spunz@nd, pe atunci, dejude]ele Bra[ov, Covasna [i Harghita). Cu aceast# ocazie, speram s# ajung s# \l \nt@lnescpe generalul Gu[#, s# restabilesc leg#tura [i s# \n]eleg datele reale ale situa]iei strategice.P@n# atunci, \ns#, trebuia s# scriu un material de lucru pe o tem# de preg#tire de lupt# cucare Comandantul Armatei urma s# participe la o consf#tuire la Minister, \n ultimadecad# a lunii decembrie. Aveam o stare teribil# de disconfort, pentru c# situa]ia \n domeniuera dramatic#, din cauza lipsei acute de resurse financiare [i materiale, a insuficien]eicronice a efectivelor din cadrul unit#]ilor cu sarcini operative, precum [i din cauza impasuluidoctrinar tot mai vizibil, a[a c# redactarea materialului mergea foarte greu.

_ntr-un asemenea context m-au surprins evenimentele: o \ngrijorare acut# \n leg#tur#cu evolu]ia st#rii de securitate \n zona noastr#; ne\ncrederea tot mai accentuat# \ncapacitatea e[alonului superior de a ne direc]iona corect [i clar activitatea; stare de lehamiteviz@nd acel material care nu a mai fost finalizat niciodat#; preocuparea privind plecarea\n concediu [i deplasarea la Bucure[ti, concomitent cu \ncercarea de a rezolva cumvac@t de c@t satisf#c#tor problemele aprovizion#rii cu cele necesare pentru Cr#ciun [iRevelion (eforturi care, \n condi]iile de atunci, erau, totu[i, eroice!).

Pe un astfel de fundal, evenimentele s-au derulat cu repeziciune, haotic [i surprinz#tor,pentru c#, de[i de-a lungul timpului studiasem diferite scenarii strategice, inclusiv scenariiprivind st#rile de tensiune [i perioad# ini]ial# a r#zboiului, niciodat# nu analizasem ipotezede genul celor ce s-au produs [i care contraveneau complet preceptelor doctrinare: toateipotezele noastre plecau de la premisa unui pericol extern, unul care ar fi vizat integritateateritorial# a Rom@niei, chiar dac# ac]iunile agresive ca atare s-ar fi putut declan[a [i depe teritoriul na]ional, prin activit#]i de diversiune [i teroriste preced@nd ([i justific@nd)interven]ia extern#. De altfel, p@n# la r#bufnirea aceea, nu aflasem nimic despre ceea cese \nt@mplase la Ia[i (ni[te evenimente confuze [i azi) [i nici despre incidentul legat depreotul reformat de origine etnic# maghiar# din Timi[oara. Se ad#uga la starea de\ngrijorare [i faptul c#, de c@t#va vreme, mi se defectase aparatul de radio [i nu maiprindeam nici Europa Liber#, nici Vocea Americii. Ziua de s@mb#ta, 16 decembrie, m#g#sise la lucru, de[i, de c@t#va vreme, oficial, unele zile de s@mb#ta deveniser# nelu-cr#toare. Trebuia s# termin lucrarea aceea ca s# pot pleca \n concediu, iar \n Sec]ie eralini[te. Pe la pr@nz, a trecut prin biroul \n care lucram [eful Sec]iei care mi-a spus cevadespre Tabela ABC (era un indicativ de avertizare [i de instituire a unor m#suri privindprezen]a comandan]ilor \n garnizoane); nu i-am acordat prea mult# aten]ie, pentru c# setransmitea frecvent [i era, de obicei, legat de deplasarea lui Ceau[escu \n afara Bucure[-tiului, \n ]ar# sau peste hotare (am presupus c# este legat de a[a ceva). Pe la ora dou#, m-amhot#r@t s# plec acas#, pentru c# nu prea aveam spor [i, cum ceea ce trebuia s# scriu nuera secret, m# g@ndisem c# voi avea mai mult# inspira]ie la masa de lucru de acas#._nainte de a pleca, am trecut pe la camera Ofi]erului de Serviciu/Tura Operativ#, \nideea c# acolo ar fi putut fi [i [eful Sec]iei cu care a[ fi putut schimba c@teva vorbe. Nu

637

l-am \nt@lnit, dar am v#zut, la un televizor care func]iona acolo, un crainic cu o privireciudat#, cam speriat#, citind un comunicat cam bizar despre necesitatea respect#rii strictea legilor de c#tre to]ii cet#]enii, f#r# c# lectura s# aib# vreo leg#tur# cu ceva anume. Nuam \n]eles atunci nimic, dar p#rea ceva prevestitor de r#u. Acas#, ziua a decurs f#r# pro-bleme deosebite, dar [i cam f#r# succes la scris; eram cam stresat, dar [tiam c#, m#car \nultima noapte, sub presiunea timpului, o s# g#sesc o solu]ie inspirat# petru material.

_n diminea]a urm#toare, pe la orele zece, [eful Sec]iei Opera]ii[i m-a sunat [i m-a\ntrebat dac# inten]ionez s# trec pe la birou, \ntrebare care suna, mai degrab#, a invita]ie.Nu aveam de g@nd, dar m-am preg#tit [i am plecat. Ajuns acolo, l-am g#sit la cameraOfi]erului de Serviciu. Nu am discutat nimic; mi-a zis doar: “stai [i tu pe aici”. N-ampus \ntreb#ri suplimentare, pentru c# nu avea sens. M-am dus la birou unde am continuats# lucrez la acel material. Pe la ora dou# dup# mas#, [eful Sec]iei mi-a zis c# a[ puteapleca acas#, dar ar fi bine s# chem pe cineva de la noi din Sec]ie, s# r#m@n# dup# amiaz#\n cazarm#. L-am sunat pe un coleg, [eful compartimentului Opera]ii, [i c@nd am apreciatc# ar cam fi timpul ca acesta s# ajung#, am plecat c#tre cas#. \n drum spre cas#, l-amv#zut pe un coleg de la Sec]ia Preg#tire de Lupt# merg@nd gr#bit c#tre Comandament;ne-am salutat de la distan]# [i ne-am v#zut fiecare de drum. Am ajuns acas# la orapr@nzului: duminica era singura zi c@nd luam masa \mpreun#, toat# familia (evident,unele duminici), fapt pentru care so]ia mea \mi zicea c# eu sunt numai tat# de duminic#pentru copii no[tri. Ne apropiam de sf@r[itul mesei c@nd la u[# a sunat agentul care m-aanun]at c# la Comandament s-a dat alarma. Se mai \nt@mplase, uneori, s# se fac# exerci]iide alarm# f#r# ca unii ofi]eri din Sec]ia Opera]ii s# [tie dinainte, dar, de regul#, participamla preg#tirea unor astfel de exerci]ii. Am fost, de aceea, destul de intrigat de mesajulprimit: nu puteam crede c# [eful Sec]iei ar fi putut fi at@t de secretos cu mine [i, \n plus,nu prea se mai f#ceau glume de acest fel – alarmarea duminica dup# amiaz#. Am presupus,deci, c# este un exerci]iu ordonat de Marele Stat Major, dar am r#mas cu o not# supli-mentar# de \ngrijorare. Locuiam aproape de unitate [i aveam timp.

M-am echipat cu uniforma de instruc]ie (a[a cum era prev#zut \n planul de alarmare)[i am plecat la unitate. Pe drum, era un flux vizibil de militari, \n ]inut# de campanie,\ndrept@ndu-se spre Comandament – spectacol pe care clujenii nu prea \l v#zuser# (deobicei, exerci]iile noastre aveau loc noaptea). Ajuns la poart#, am fost intrigat de absen]aofi]erului de control, care, \n mod obi[nuit, se instala de c#tre comisia de verificare acapacit#]ii de lupt# pentru a monitoriza ritmul sosirii personalului la alarm# (era uncriteriu de apreciere). _n Sec]ie, l-am g#sit pe colegul pe care \l chemasem \nainte de apleca [i care mi-a comunicat c# semnalul de alarmare fusese transmis telefonic de laBucure[ti [i c# acesta era indicativul “Radu cel Frumos” care, atunci, \nsemna alarm#de lupt# par]ial# (par]ial, \n acel context, \nsemna c# nu se punea \n aplicare planul demobilizare, astfel c# unit#]ile trebuiau s# fie gata s# \ndeplineasc# misiuni de lupt# realecu efectivele existente). Cu alte cuvinte, urma ca unit#]ile s# treac# la \ndeplinirea uneimisiuni de lupt# reale, ceea ce presupunea p#r#sirea caz#rmilor [i instalarea \n teren, \nraionul ac]iunilor de lupt#. \n acest scop, erau studiate [i preg#tite din vreme diferiteraioane de dislocare, \n func]ie de ipotezele de declan[are a agresiunii luate \n calcul. Petimpul preg#tirii pentru deplasare [i redislocare, personalul Comandamentului, echipatde r#zboi, se organiza \n func]ie de misiune, \n diferite structuri, concomitent cu preluarea

638

\n subordine operativ# a unit#]ilor lupt#toare (care desf#[urau, concomitent, acelea[iactivit#]i), c#rora le transmiteau dispozi]ii preliminare, pe m#sura contur#rii ipotezei deac]iune [i a proces#rii eventualelor informa]ii despre inamic. Se luau, de asemenea,m#suri de paz# [i ap#rare a dispozitivelor, caz#rmilor, activit#]ilor [i deplas#rilor \mpotrivaposibilelor ac]iuni de cercetare-diversiune [i teroriste, a loviturilor aeriene [i a atacurilorcu arme de nimicire \n mas#. Era, deci, enorm de mult de lucru; nu mai f#cusem astaniciodat# pe viu, iar inten]iile e[alonului superior nu deveniser# mai clare ca la \nceputulalarmei. Practic, lipseau complet datele despre inamic, acel minim de informa]ii capabils# permit# adoptarea unei hot#r@ri privind constituirea dispozitivului operativ pentrutrecerea la acoperirea frontierei de stat \n f@[ia de responsabilitate, \n scopul realiz#rii,dup# mobilizare, a dispozitivului de ap#rare. Cu for]ele existente atunci, nu se puteaface dec@t o acoperire a frontierei, ac]iune care, \n absen]a mobiliz#rii sau aducerii detrupe din alte zone, se putea transforma u[or \ntr-o veritabil# misiune de sacrificiu, ipotez#care nu putea fi exclus# la acea dat#.

C#tre sear#, s-a conturat ipoteza c# nu vom primi ordin de deplasare \n raioaneleac]iunilor de lupt# [i s-a comunicat c# alarma se execut# \n condi]iile st#rii de necesitate(stare preliminar# celei de mobilizare [i/sau a celei de r#zboi), comunicare care a trebuits# fie retransmis# tuturor unit#]ilor din subordine. M#sura era fireasc# \n acea situa]iepentru c# nu se putea vorbi de alarm# de lupt# pentru unit#]ile Armatei (aflasem, \ntretimp, c# aceia[i m#sur# fusese luat# [i \n cadrul trupelor de gr#niceri [i de securitate cucare Armata a 4-a avea planuri de cooperare), f#r# introducerea unei st#ri excep]ionale\n societate, stare menit# s# faciliteze mobilizarea rezervei Armatei [i punerea \n aplicarea planurilor de ap#rare a localit#]ilor. La acea dat#, nu [tiam c# m#sura introducerii st#riide necesitate nu fusese comunicat# public, astfel \nc@t ea s# devin# valabil# at@t pentrupopula]ie c@t [i pentru autorit#]i. Ceva mai t@rziu, \n acea noapte, am aflat c# un regi-ment de-al Armatei noastre (Regimentul 19 Mecanizat – Arad, din compunerea Diviziei11 Mecanizate – Oradea), fusese alarmat direct de c#tre ministrul Ap#r#rii Na]ionale,generalul Milea, [i c# acesta primise ordin de dislocare \n apropiere de Timi[oara, fiindresubordonat Comandamentului Armatei a 3-a de la Craiova, responsabil# pentru ap#rareazonei Banat.

Seara, t@rziu, au venit ni[te preciz#ri de la M. St. M. potrivit c#rora trupele alarmateurmau s# r#m@n# \n caz#rmi, \n dispozitiv de alarm#, urm@nd s# se intre \ntr-un programde preg#tire specific# acestei situa]ii. S-au actualizat planurile de paz# [i ap#rare a caz#r-milor [i dispozitivelor, s-au elaborat planuri [i s-au luat m#suri de protec]ie anti-diversiune[i anti-teroriste, s-au trimis echipe de recunoa[tere a unor noi raioane de dislocare [i s-aorganizat odihna \n condi]ii de campanie. Pe la miezul nop]ii, atunci c@nd s-a stabilit c#[i comandantul, loc]iitorii [i [eful de stat major pot s# mearg# la odihn#, am fost nomi-nalizat de [eful Sec]iei Opera]ii s# r#m@n de serviciu \n biroul comandantului (undefunc]iona telefonul operativ la care putea fi chemat de c#tre ministru sau [eful M.St.M.sau de unde putea s#-i apeleze direct pe comandan]ii de divizii [i brig#zi). Am fostnumit eu pentru c# eram ofi]erul cu cea mai mare vechime \n Sec]ie, cuno[team toateproblemele legate de misiune [i aveam mai mult# experien]# [i mai pu]ine emo]ii \nrealizarea leg#turilor cu e[alonul superior (vorbisem de suficient de multe ori cu generalulMilea, cu care era realmente dificil s# ai un dialog f#r# riscul unei admonest#ri sau

639

sanc]iuni; \l cuno[team, de asemenea, bine pe [eful M.St. M, generalul Gu[#). Noapteaa trecut repede, pentru c# aveam multe de f#cut. _ncercam s# ghicesc, cu harta \n fa]#, cear putea s# se \nt@mple dinspre vest [i nord; m# \ntrebam dac# venise timpul s# neprob#m capacitatea de a ne \ndeplini misiunea [i speram c# nu se va \nt@mpla ca \n1940, c@nd, dup# percep]ia noastr# de militari, conducerea politic# a Rom@nieitr#dase. Vorbisem aproape toat# noaptea cu colegii de la marile unit#]i – \n aproapetoate, r#m#seser# de serviciu ofi]erii cei mai experimenta]i de la Opera]ii [i Preg#tire deLupt# sau de la Cercetare; ne cuno[team bine [i \ncercam s# ne coordon#m eforturile.

_n diminea]a zilei de 18 decembrie, sosiser# devreme, r@nd pe r@nd, [eful Sec]ieiOpera]ii, loc]iitorul comandantului, [eful de Stat Major [i comandantul. \n acel context,bucuro[i c# noaptea trecuse f#r# s# se \nt@mple nimic grav, s-a discutat ceva mai deschisdespre starea \n care ne aflam: atunci am adus \n discu]ie, ca problematic# de principiu,dinamica st#rilor de criz# [i de gestiune a crizelor, cu aplicare la felul \n care se produseser#aceste procese \n Polonia, Cehoslovacia, Ungaria [i Bulgaria. Am \ncercat s# intuimcare putea fi mecanismul de ini]iere a crizei [i momentul declan[#rii \n ceea ce priveaRom@nia; f#r# a putea identifica, la un nivel de probabilitate acceptabil, ace[ti parametriai crizei, concluzionasem, totu[i, c# aceasta ar putea fi o situa]ie exploziv#, cu o compo-nent# militar# extern# const@nd \ntr-o posibil# interven]ie militar# concertat#. S#rb#toareaCr#ciunului putea fi un moment favorabil pentru declan[area acelei crize, segmentulstuden]esc put@nd fi detonatorul, iar locul cel mai probabil ar fi putut fi Bucure[tiul,urmat de T@rgu Mure[. Ziua de 18 decembrie a trecut f#r# evenimente [i f#r# problemedeosebite \n zona Armatei a 4-a [i f#r# ve[ti despre ce se \nt@mpl# la Timi[oara. Pe 19decembrie, pentru c# starea aceea de provizorat se prelungea, s-au stabilit m#suri pentrureluarea procesului de preg#tire operativ# [i tactic#, \n condi]iile men]inerii \ntreguluipersonal \n caz#rmi, \n stare de alarm#; unele echipe ale Comandamentului Armatei auplecat pe teren, \n garnizoanele mai apropiate.

Pe fondul acelei incertitudini, s-a conturat ideea elabor#rii unui proiect de plan deopera]ii pentru trecerea la ap#rare pe frontiera de stat \n condi]iile efective ale situa]iei– plan despre al c#rui con]inut nu trebuia s# [tie nimeni nimic. Am lucrat proiectul \ndeplin# confiden]ialitate [i siguran]#, nu l-am discutat cu nimeni \n afara [efului Sec-]ieiOpera]ii [i a [efului de Stat Major, nu am folosit desenatori, nici dactilograf# (amscris de m@n# toate proiectele de ordine de lupt# ce trebuiau transmise diviziilor [i brig#-zilor). Evident, la elaborarea proiectului, am folosit datele de baz# privind capacitateade lupt# real# a unit#]ilor (comunicate permanent de c#tre acestea), punctul de vedere al[efilor de arme [i sec]ii, precum [i experien]a sutelor de exerci]ii [i aplica]ii tactice.Planul prevedea folosirea majorit#]ii for]elor disponibile (aproximativ 70%) pentru anga-jarea luptei la frontier#, 10-15% pentru asigurarea mobiliz#rii [i 10-15% pentru paza [iap#rarea caz#rmilor, a altor obiective militare [i a unor obiective civile situate de-a lungulc#ilor de comunica]ii vitale. O men]iune suplimentar# de interes: justificat sau nu, deve-nisem extrem de \ngrijora]i \n leg#tur# cu posibilele ac]iuni de spionaj [i diversiune desorginte sovietic# sau ungureasc#, inclusiv \n Comandamentul Armatei [i ne\ncrez#tori\n ceea ce privea atitudinea celor ce lucrau \n structurile de partid [i de contrainforma]ii.Pentru a ne proteja de posibilele scurgeri de informa]ii \n leg#tur# cu acel plan de urgen]#,am preg#tit o a doua hart#, pe care era reprezentat un dispozitiv operativ mult diferit de

640

cel preconizat, hart# care a stat, de regul# acoperit#, pe masa de lucru din biroul coman-dantului. Interesant de remarcat, ceva mai t@rziu, c@nd au fost preluate documenteleServiciului de Contrainforma]ii Militare (desfiin]at) [i ale c#rui sarcini fuseser# \ncor-porate \n atribu]iile Sec]iei Cercetare, \n materialele preluate a fost identificat# o descrierea acelui document, transmis# probabil e[alonului superior al lor; dup# modul de redactare,descrierea p#rea s# nu fie f#cut# de un ofi]er de stat major absolvent al Academiei Militare,deoarece con]inea gre[eli tipice pe care un astfel de profesionist nu le putea face].

Pe fondul unor astfel de preocup#ri [i griji, \n ziua de 20 decembrie, s-a conturat ositua]ie \ncordat# la Arad, unde, \n cazarma regimentului plecat la Timi[oara, ap#ruser#disensiuni \n leg#tur# cu exercitarea comenzii [i modul de subordonare, \n condi]iileunor interferen]e grave ale organelor de conducere politic# local# \n activitatea unit#]ii.Am primit ordin, de la [eful Sec]iei, s# m# preg#tesc pentru o deplasare de urgen]#acolo, pentru a clarifica situa]ia. Cuno[team bine unitatea, \i cuno[team bine pe uniidintre protagoni[tii conflictului, m# bucuram de o autoritate profesional# cert# [i cuno[-team, de asemenea, bine, traseele de deplasare prin Mun]ii Apuseni pe unde ar fi trebuits# m# deplasez. Mi-am preg#tit, \n acest scop, h#r]ile de lucru necesare, echipa de sprijin[i autoturismul de teren necesar deplas#rii.

_n seara aceleia[i zile, am fost din nou nominalizat s# r#m@n de serviciu pe timpulnop]ii \n biroul Comandantului; majoritatea colegilor din Sec]ia Opera]ii erau angaja]ica direc]ionali pentru marile unit#]i, executau misiunea de Ofi]er de Serviciu Operativ,verificau capacitatea de lupt# [i de interven]ie a deta[amentelor de lupt# ce trebuiau s#plece \n prima faz# spre frontier# sau planificau m#suri pentru asigurarea mar[urilordinspre ad@ncime spre front. _ntr-un asemenea context, se efectuaser# [i unele activit#]ide recunoa[tere, \n diferite garnizoane, pentru misiuni de paz# a unor obiective, con-form prevederilor legilor de atunci [i ale planurilor de cooperare, la cererea consiliilorlocale de ap#rare. Nu am avut r#spunderi pe aceast# linie, dar, dup# cum am aflat ulte-rior, misiunile solicitate erau identice cu cele care fuseser# preg#tite [i pentru perioadade desf#[urare a Congresului al XIV-lea (se luaser# atunci, cu numai o lun# \n urm#, \nmare secret, m#suri cu totul deosebite de supraveghere [i paz# a obiectivelor politico-administrative din ora[, m#suri pentru care se solicitaser# ca ajutor [i participarea unorsubunit#]i ale unit#]ilor militare din garnizoanele Flore[ti [i Some[eni). Ca urmare, nouasolicitare nu trezise nici un fel de reac]ie, interes aparte sau comentarii, pentru c# p#reaude rutin# [i erau cunoscute direct numai de comandan]ii acelor unit#]i.

{i noaptea aceea a trecut repede, dar cu mai multe preocup#ri. Mai \nt@i am \ncercatatunci, risc@nd, s# iau leg#tura cu cineva din Timi[oara, pentru c# \ncepuser# s# circulediferite [tiri (contradictorii [i confuze) despre evenimentele de acolo, iar comentariileunora dintre participan]ii la \nt@lnirea cu Ilie Ceau[escu din seara precedent# (la care,evident, nu fusesem convocat, pentru c# se desf#[urase numai cu ofi]erii cu func]ii deconducere [i activul de partid) erau de-a dreptul incendiare ®un coleg din cadrul ConsiliuluiPolitic al Armatei \mi povestise c#, la \ntoarcerea de la [edin]#, ofi]erul care \ndeplineaprovizoriu func]ia de loc]iitor politic al comandatului Armatei, \[i adunase subordona]ii[i \ncepuse informare cu o expresie stupefiant#: “Fra]ilor, e groas#! Am dat de dracu’”¯.Am cerut, deci, atunci \n acea noapte, leg#tura prin TO (sistem de leg#turi directe asiguratde o structur# specializat# a Securit#]ii), cu [eful Centrului Militar Jude]ean Timi[ –

641

colonelul Tichie, pe care \l cuno[team de pe vremea c@nd lucrase \n Comandamentulnostru (\l [tiam c# pe un bun profesionist [i bun camarad, agreabil [i abordabil). Capretext, \mi propusesem s# \l \ntreb despre situa]ia unor rezerve de mobilizare din jude]ulde care r#spundea [i care trebuiau transferate la noi. Mi-am dat seama, chiar din momentul\n care i-am auzit vocea, c# nu poate vorbi liber, a[a c#, \n momentul \n care l-am\ntrebat, ca \ntr-o discu]ie obi[nuit#, care mai e situa]ia pe acolo, mi-a r#spuns pe un tonneutru, spun@nd c# “acum e lini[te [i afar# plou#”. F#r# comentarii, desigur.

_n aceea[i noapte, am reu[it s# prind, la aparatul de radio din biroul comandantului(pe care \l ochisem \nc# de la serviciul precedent), Europa Liber#. M# interesau, desigur,informa]iile despre situa]ia din [i \n leg#tur# cu Rom@nia. Am aflat, mai \nt@i, cevadespre interven]ia Statelor Unite \n Panama, dar g@ndul m-a dus la Doctrina Brejnev.Prea se potriveau lucrurile: americanii aveau treab# \n vecin#tatea lor; mi-era team# c#[i ru[ii vor considera c# au datoria de a aduce pacea [i democra]ia \n vecin#tatea lor, iarsitua]ia din Rom@nia p#rea ideal# pentru o interven]ie comun# sovieto-ungar# (adic#scenariul de care ne temusem cel mai mult [i care p#rea s# confirme argumentele legatede riscul unor ac]iuni \n apropierea momentului \mplinirii a 50 de ani de la Dictatul de laViena). _n privin]a situa]iei din Rom@nia, comentariile postului, at@t c@t puteam s# \n]elegdin cauza bruiajului [i a volumului foarte jos pe care mi-l puteam permite, se refereau lani[te ciocniri violente la Timi[oara, la numero[i mor]i [i r#ni]i, la ac]iunile unui preot deorigine maghiar# – Laslo Toke[ [i la solidarizarea interna]ional# cu acesta. Tot \n cadrulacelui comentariu, se evocase o declara]ie a unui oficial de la Budapesta, care vorbeadespre dreptul [i obliga]ia Ungariei de a se \ngriji de soarta cona]ionalilor maghiari dinTransilvania; se vorbea, de asemenea, despre izbucnirea unor revolte \ntr-o serie deora[e din Ardeal, printre care Arad, Deva, Alba Iulia [i T@rgu Mure[. Senza]ia pe carecele auzite mi-au produs-o a fost una de accentuare a \ngrijor#rii [i de amplificare ast#rii de confuzie: pe de o parte, datorit# leg#turilor ce p#reau s# se contureze \ntreevenimentele de la Timi[oara, preotul maghiar (exilat deja \n zona noastr#, \ntr-un satdin apropierea Zal#ului) [i declara]iile belicoase ale oficialului de la Budapesta; pe dealt# parte, informa]iile cu privire al revoltele din Deva, Alba Iulia [i T@rgu Mure[ nu seconfirmau din nici o alt# surs#: unit#]ile din acele garnizoane nu raportau nici un inci-dent \n acele localit#]i.

Informa]ii lini[titoare de aceea[i natur# (privind absen]a tensiunilor, incidentelorsau demonstra]iilor) au venit [i din partea structurilor de ordine public# (militare) aleMinisterului de Interne. Din aceast# perspectiv#, Clujul avea o situa]ie special#, deoareceg#zduia Comandamentul unei Brig#zi de Securitate [i unul din batalioanele acestei brig#zi(celelalte batalioane ale brig#zii fiind, toate, dislocate \n alte localit#]i din Zona de Opera]iide Vest). De multe ori, ofi]eri de comand# [i stat major din cadrul acestei brig#zi parti-cipaser# la aplica]ii tactice conduse de Comandamentul Armatei, potrivit prevederilorplanurilor de cooperare, deoarece, \n afara misiunilor lor specifice de ordine public#,aceste for]e se preg#teau [i ca unit#]i de infanterie, preconiz@ndu-se folosirea acestora lar#zboi \ndeosebi pentru misiuni de lupt# \mpotriva trupelor de desant aerian [i aeromobile[i a grupurilor de cercetare diversiune [i teroriste. Cunoa[terea reciproc# ce se realizasepe timpul exerci]iilor tactice a fost un factor favorizant care a f#cut ca, \n contextuldiversiunii produse pe timpul Revolu]iei, s# nu se produc# st#ri de tensiune, incidente

642

sau ciocniri cu rezultate tragice, \ntre cele dou# categorii de for]e. Invers, \ns#, adic#participarea ofi]erilor din Armat# la exerci]iile pe misiuni specifice ale acestora (men]i-nerea [i restabilirea ordinii publice), nu se procedase niciodat#.

A[a a trecut noaptea de dinaintea furtunii (pe care \nc# nu prea o anticipa nimeni):diminea]a am plecat gr#bit s# m# odihnesc pu]in, s# m# schimb [i s# m# preg#tesc dedeplasare la Arad. Ca urmare, pe la ora 10.30-11.00, eram la Biroul DS de unde urma s#\mi ridic h#r]ile preg#tite pentru deplasare, dup# care m-am dus la Comandant s#-miprecizeze misiunea pentru Arad. Acolo se aflau [eful de Stat Major, [eful Sec]iei Opera]ii\nso]it de un operator [i [eful Sec]iei Transmisiuni, precum [i al]i doi ofi]eri – colonelulVasile Late[ ([eful Sec]iei Ap#rare Antiaerian#) [i locotenetul-colonel Dumitru Marangoci(loc]iitorul [efului Sec]iei Preg#tire de Lupt#) despre care am aflat atunci c# fuseser#numi]i s# coordoneze, \n numele comandantului Armatei, activitatea unit#]ilor din garni-zoana Flore[ti. Am aflat, totodat#, c# ministrul Ap#r#rii ordonase comandantului Armateis# trimit# \n ora[, la cererea primului secretar al Comitetului Jude]ean de Partid Cluj,subunit#]ile prev#zute \n planurile de cooperare (aceste planuri fuseser# \ntocmite dec#tre structurile care aveau atribu]ii \n domeniul men]inerii [i restabilirii ordinii publicela nivel local – Mili]ie, Securitate, G#rzi Patriotice – \n virtutea atribu]iilor pe care leaveau potrivit legilor de atunci).

_n acel moment, Comandantul Armatei mi-a anulat plecarea la Arad [i mi-a ordonats#-i \nso]esc pe cei doi ofi]eri din echipa pentru garnizoana Flore[ti la sala de lucru aSec]iei Opera]ii, unde func]iona Ofi]erul de Serviciu Operativ (OSO), de pe a c#rui hart#urmau s#-[i extrag# datele ce priveau posibila dislocare \n ora[ a unor for]e din cadrulunit#]ilor din garnizoana Flore[ti destinate s# participe la misiunile de ordine public#potrivit planurilor de cooperare. De[i \i cunoscusem ca pe ni[te ofi]eri bine preg#ti]iprofesional pentru func]iile pe care le \ndeplineau, cei doi erau destul de speria]i [i nureu[eau s# descifreze pe acea hart# situa]ia operativ# [i pozi]ia unit#]ilor a c#ror activitateurmau s# o coordoneze. ®Harta ofi]erului operativ era un document impersonal, care sealc#tuia pe baza \nscrierii comunic#rilor succesive f#cute de factorii de decizie din e[alonulrespectiv, rapoartele unit#]ilor subordonate [i informa]iilor de la cercetare¯. Pentru facili-tarea \n]elegerii acelui amalgam de date \nscrise pe o hart# la o scar# improprie detaliilor(1:100.000), unul dintre desenatorii Sec]iei Opera]ii, care lucra \n domeniu de peste 25de ani [i \l ajuta \n lucru pe Ofi]erul de Serviciu Operativ, extr#sese (de pe harta OSO)datele actualizate pentru municipiul Cluj-Napoca, pe un plan stradal care permitea ovizualizare mai clar# a acestora. Dup# ce mi-au cerut ni[te l#muri cu privire la con]inutulh#r]ii, cei doi [i-au notat datele care \i interesau (cele raportate de unit#]i [i \nscrise pehart# de ofi]erul de serviciu din momentul respectiv) [i au plecat la Flore[ti (o garnizoan#situat# la 7-8 kilometri vest de Cluj, unde erau dislocate mai multe unit#]i: o brigad# deartilerie antiaerian# [i un regiment de rachete antiaeriene – de care r#spundea profesionalSec]ia Ap#rare Antiaerian#; un regiment de artilerie din compunerea diviziei de tancuri– de care r#spundea profesional loc]iitorul comandantului pentru artilerie).

Am r#mas \n Sec]ie, \ncerc@nd s# evaluez impactul acestei situa]ii asupra planuluide opera]ii. Aflasem c#, pentru coordonarea activit#]ilor din garnizoana Some[eni, de laest de Cluj (unde func]ionau: Regimentul 227 Mecanizat din compunerea Diviziei 6Tancuri; Regimentul de Transmisiuni al Armatei; Batalionul de Lupt# Radioelectronic#

643

al Armatei; Baza de Repara]ii Tehnic# Militar# a Armatei), fusese numit, de asemenea,ca ofi]er de leg#tur#, [eful Sec]iei Preg#tire de Lupt# – locotenentul-colonel FlorianCaba, un tip energic [i autoritar, foarte bine preg#tit profesional, provenind din promo]iade sublocotenen]i ce fuseser# activa]i \n contextul evenimentelor din august 1968, cuperspective reale de promovare \n cariera militar#.

A[a a \nceput tragedia de la Cluj: f#r# vreo anticipare a evenimentelor, f#r# o preg#tirecorespunz#toare a unor misiuni care nu fuseser# exersate niciodat# \n cadrul unor exerci]ii.S-a vorbit mai t@rziu, f#r# nici un temei real, despre un plan de ac]iune, despre un a[a-zisplan de lupt# stradal, despre ac]iuni de represiune premeditate. Pentru astfel de acuza]ii,peste ani [i ani, au fost condamna]i (pe nedrept, dup# convingerea mea) numero[i militaride diferite grade – de la comandantul Armatei a 4-a, generalul Topliceanu, la comandantulunei companii de infanterie din Regimentul 227 Mecanizat - Some[eni. Personal, amfost acuzat, mai t@rziu, de diferi]i ziari[ti (mai mult sau mai pu]in apropia]i profesionalde rigorile unei astfel de meserii), de unii revolu]ionari (ori de fal[i revolu]ionari), c# a[fi condus represiunea \n municipiul Cluj-Napoca, ori c# a[ fi \ntocmit un plan de repre-siune. Acuza]iile nu au avut niciodat# urm#ri legale pentru c# nu au avut niciodat#nici o baz# obiectiv#. Ca acuza]ii absurde [i complet nefondate, ele mi-au produs,desigur, destul# triste]e [i revolt#, nemul]umire [i ne\ncredere \n capacitatea unora de a\n]elege situa]ii complexe, de a-[i asuma responsabilitatea pentru faptele lor ori, pur [isimplu, pentru calit#]ile lor morale; le-am suportat, desigur, ca un osta[ adev#rat, ca uncerceta[ de meserie, f#r# ur# [i f#r# patim#, dar nu m-au l#sat niciodat# indiferent.\ntotdeauna nedrepte, adesea expresie a lipsei de profesionalism, alteori simplu r#u-voitoare sau r#u inten]ionate, astfel de acuza]ii m-au durut mereu pentru c#, dup# nedrep-t#]ile at@tor ani de restric]ii politice, veneau s# se adauge bizareriilor sor]ii de osta[, peun drum pe care plecasem, \nc# de la v@rsta primelor iubiri, \ntre care iubirea de ]ar#r#m@ne una de c#p#t@i, cu un g@nd curat, acela de a-mi servi patria – gata, la nevoie, s#-mi dau via]a pentru ea.

_n acela[i timp, \ns#, am purtat mereu povara faptului c# nu am reu[it ca, prinactivitatea mea [i a altora, s# intuiesc ce va urma [i s# fac ceva eficient pentru a preveniacea tragedie care a marcat pentru totdeauna activitatea Comandamentului \n care amlucrat at@]i ani. Spun aceasta pentru c# oamenii care [i-au pierdut via]a \n Cluj, \n ziua de21 decembrie 1989, trebuiau s# tr#iasc#, meritau s# tr#iasc#, puteau s# tr#iasc#. Sacrificiullor pe altarul libert#]ii nu era necesar, ci a fost rezultatul unor erori de percep]ie – eroride ambele p#r]i: perceperea Armatei, de c#tre unii dintre cei ce au ie[it \n strad# atunci,ca du[man, ca ap#r#tor al regimului; perceperea iminen]ei unui pericol real, la adresa lor[i a misiunii pe care o \n]elegeau \n felul lor ost#[esc, pe care au \nregistrat-o atunci uniidin militarii trimi[i nepreg#ti]i \n strad#.

Tragedia care s-a produs atunci a fost posibil# pentru c#: un ministru \n care Armataavea \ncredere profesional# a dat un ordin gre[it, pe care l-a f#cut credibil prin autoritateasa; ordinul ministrului a fost executat \ntocmai [i la timp – a[a cum cereau legile vremii,dar f#r# parcurgerea etapelor prev#zute de regulamente pentru preg#tirea [i executaremisiunilor de lupt#; [eful Marelui Stat Major a fost desprins de comand# [i \mpotmolit\ntr-un episod de importan]# tactic# din perspectiva a ceea ce Armata avea de f#cutatunci; e[aloanele strategice [i operative s-au substituit celor tactice; unit#]ile Armatei

644

au fost trimise s# execute misiuni posibile legal [i constitu]ional, dar pentru care nufuseser# instruite niciodat# [i nu fuseser# dotate corespunz#tor; sistemul de cercetareteritorial# (at@t c@t a existat), nu a fost structurat [i folosit corespunz#tor, fiind orientatnumai pe identificarea factorilor de risc proveni]i din exterior; din partea structurilor desecuritate intern# – locale sau centrale – nu a venit nici o avertizare, \n cazul \n careacestea ar fi [tiut ceva. Dac# atunci s-ar fi ac]ionat a[a cum comandamentele [i trupelefuseser# antrenate de-a lungul multor ani de preg#tire, respectiv conform procedurilorexersate (primirea [i \nsu[irea misiunii; analiza situa]iei; formularea variantelor de ac]iune;executarea recunoa[terilor \n teren; luarea hot#r@rii; formularea [i transmiterea ordinelorde lupt#; organizarea \ndeplinirii misiunii; organizarea cooper#rii) trecerea la ac]iune s-arfi putut face \n concordan]# cu nevoile situa]iei reale.

_n fapt, \n ceea ce prive[te incidentele tragice din Cluj-Napoca, acestea nu s-ar fimai produs, pentru c# timpul necesar parcurgerii acelor etape prev#zute de regulamentear fi fost mai lung dec@t timpul de derulare a evenimentelor. Ca urmare, for]ele care s-auconfruntat nu s-ar fi mai \nt@lnit, incidentele nu s-ar fi mai produs, lucrurile s-ar fi clarificat,interven]ia militarilor ar fi devenit inutil#, iar pre]ul libert#]ii la Cluj nu ar fi mai incluspierderile de vie]i omene[ti [i povara definitiv# pe care o poart#, de atunci, Armata.

Nu a fost \ns#, s# fie a[a, pentru c# ordinul generalului Milea a fost mult preacategoric [i prea t#ios, astfel c# s-a trecut la execu]ia lui \n grab#, sub presiunea solicit#rilorinsistente ale organului de partid local [i ale structurilor r#spunz#toare de ordine publi-c#, intrate \n panic#. Militarii, afla]i \n dispozitiv de alarm#, au fost trimi[i de urgen]# lamas#, apoi urca]i \n camioane [i trimi[i, pe subunit#]i mici, pentru paza [i ap#rareadiferitelor locuri din ora[ (cl#diri administrative, intersec]ii, poduri, pasaje, intr#ri-ie[iri\n/din ora[) situate de-a lungul c#ilor de comunica]ii care urmau s# asigure mar[ul unit#-]ilor dinspre ad@ncime spre frontier#. Deplasarea acestor subunit#]i spre obiectivele plani-ficate s-a produs concomitent cu declan[area, spontan#, neanticipat#, a unei mi[c#ri deprotest, care s-a aprins aproape simultan, \n mai multe puncte din ora[; ca urmare, aceast#deplasare s-a produs haotic, dezordonat, cu schimb#ri frecvente, contradictorii [i genera-toare de confuzii, ale ordinelor. Informa]ii despre aceste deplas#ri ar fi trebuit s# parvin#la comandantul Armatei (din p#cate, acesta nu a numit un comandant al acelei ac]iuni,de nivel tactic), de la cei doi ofi]eri de leg#tur# care, la r@ndul lor, trebuiau s# le colectezede la unit#]ile care trimeseser# subunit#]ile respective \n misiune. Sistemul de informareimprovizat atunci, dar neexersat niciodat#, n-a func]ionat aproape deloc, astfel c# [iconducerea efectiv# a ac]iunilor desf#[urate \n sprijinul for]elor de ordine public# a fostpractic inexistent#.

Pe acest fond, am auzit atunci, la o sta]ie de radio ce func]iona \n biroul coman-dantului, o voce alarmat# \ntreb@nd (nu [tiu cine, nu [tiu pe cine), “Unde este Armata?”[i apel@nd (la nu [tiu cine) S# vin# Armata! Am crezut, atunci, c# este primul secretar dela jude] sau, poate [eful Mili]iei, responsabil cu ordinea public#, dar nu am aflat, niciodat#a cui a fost vocea aceea [i cui i se adresa. Am plecat \n Sec]ie. La c@teva minute, cam pela 15.30-15.40, a ap#rut primul incident: s-au auzit focuri de arm# \n ora[. Eram \n salamare a Sec]iei Opera]ii \n acel moment. Ofi]erii direc]ionali se str#duiau s# afle, de lamarile unit#]i care aveau for]e implicate \n acele misiuni, care este situa]ia. Zgomotulfocurilor de arm# a produs o veritabil# stare de [oc, de consternare. Cu siguran]#, nici

645

unul dintre cei prezen]i acolo nu se a[tepta la a[a ceva: de-a lungul timpului, ne hr#nisemcu idea/iluzia (?) c# Armata se bucura de o apreciere real# \n r@ndul popula]iei civile [ic# nimeni nu-[i putea imagina o confruntare cu cei \n mijlocul c#rora tr#iam [i cu care\mp#r]eam acelea[i greut#]i, acelea[i cozi la alimente, acelea[i blocuri reci [i lipsite decurent electric. Nimic nu ne putea situa pe pozi]ii de confruntare, a[a c# nu puteampresupune dec@t c# focurile de arm# ar fi putut trase de cineva str#in de Armat#. Dealtfel, \n primele momente, primul zvon care a venit despre situa]ia creat# suna cam a[a:“La intersec]ia din fa]a Libr#riei Universit#]ii, un cet#]ean maghiar a ie[it din mul]ime [ia \mpu[cat un ofi]er, dup# care a disp#rut”. Dou# lucruri m-au frapat atunci, c@nd amaflat aceast# veste, venit# printr-un mesaj radio, de la o sta]ie ce func]iona la Sec]iaTransmisiuni: primul se referea la tipul de formulare (un cet#]ean maghiar!), f#r# sens [if#r# credibilitate \n acel context (individul nu fusese identificat, disp#ruse \n mul]ime,dar i se [tia cet#]enia!, una inexsistent#, de altfel); cel de-al doilea, privea prezen]a uneisubunit#]i militare \n acel loc (m# uitasem pe harta de lucru a Ofi]erului Operativ [i nufusese raportat# nici o subunitate acolo, \n locul unde se produsese incidentul!).

La scurt timp dup# ce s-au auzit primele focuri, s-a declan[at vacarmul, ca o reac]ie\n lan] – rafale de arme automate \n diverse alte locuri din ora[. De la comandantulArmatei, s-a transmis imediat un ordin c#tre marile unit#]i implicate pentru \ncetareaimediat# a focului. _n acela[i timp, [eful Sec]iei Opera]ii, \nso]it de un ofi]er din Sec]ie(C#pitanul Indreica) [i un sergent de la Compania Paz#, a plecat cu un autoturism ARO\n ora[, s# vad# ce se \nt@mpl# [i s# ia m#suri pentru stoparea degrad#rii situa]iei. \n acelcontext, pe timpul acestei st#rii de confuzie [i incertitudine, am c#utat s# ob]in urgentdate despre situa]ia de la frontier# [i din garnizoanele sensibile (Oradea, Arad, T@rguMure[), indicii privind evolu]iile de dincolo de frontier#, dar [i evalu#rile unor colegi dela e[alonul superior despre riscurile generate de degradarea situa]iei \n garnizoana dereferin]# pentru capacitatea de ac]iune a Armatei din Transilvania. Am reu[it atunci,pentru prima dat# de la declan[area crizei, s# iau leg#tura cu generalul Gu[# pe care l-aminformat despre starea ap#rut#; era \ngrijorat, tulburat [i preocupat de situa]ia din Ardeal[i ne-a cerut s# ne concentr#m pe zona de frontier#. Pe acest fond, \nainte de revenirea[efului Sec]iei din ora[, un radist mi l-a dat la leg#tur#, la cererea lui, pe locotenentul-colonel Caba, care, vorbind din Pia]a Mihai Viteazul, mi-a spus, pe un ton extrem dealarmat, c# nu a putut lua leg#tura cu comandantul Armatei, [i m-a rugat s# fac cevapentru a-l informa [i a cere ca subunit#]ile angajate \n ora[ s# fie scoase c@t mai repedede acolo, pentru c#, potrivit spuselor lui, \n ora[ situa]ia era cu totul alta dec@t cea pecare [i-o imaginase.

_ntre timp, s-a \ntors din ora[ [eful Sec]iei care, de asemenea foarte alarmat, ne-adescris situa]ia pe care o g#sise \n Pia]a Libert#]ii (spa]iu care g#zduia Catedrala Romano-Catolic#/Maghiar#, statuia lui Matei Corvin [i Prim#ria Municipiului Cluj-Napoca) –una din cele dou# pie]e centrale ale municipiului Cluj-Napoca, av@nd aproape formaunui p#trat cu latura de 150-200 de metri. Pe latura dinspre centru a pie]ei erau dislocatesubunit#]i de mili]ie [i securitate. _n partea opus#, comandantul unei subunit#]i (un plu-ton din regimentul de artilerie din Flore[ti) care primise (nu se [tia de la cine) ordinul s#se deplaseze spre cl#direa prim#riei, fusese \nt@mpinat, \n intersec]ia din fa]a Libr#rieiUniversit#]ii, de un grup de protestatari [i \mpu[cat (pe timpul confrunt#rii fizice cu

646

unul dintre ace[tia) \n piciorul drept, printr-un foc de arm# tras de sus, probabil dincl#direa care ad#postea Agen]ia de Voiaj CFR. Cu comandantul c#zut la p#m@nt, plutonul\ncercase s# realizeze un dispozitiv de protec]ie [i, la comanda, probabil, a unui gradat,sau, poate, f#r# nici o comand# (<s-a st@rnit focul!>, raportase unul din militarii g#sit lafa]a locului), deschisese foc de avertisment \n plan vertical. Se pare \ns#, c#, din eroare,de spaim#, sau din lips# de preg#tire, unul din solda]i \ndreptase/sc#pase arma \n planorizontal, astfel c# \n pia]eta aceea z#ceau deja mai mul]i oameni – mor]i sau r#ni]i.Colonelul Pralea ordonase regruparea plutonului [i redislocarea lui \n afara pie]ei [iluase m#suri pentru evacuarea r#ni]ilor (inclusiv a ofi]erului r#nit) la spital. [Situa]iareal# din acel loc a r#mas o chestiune mereu controversat#, chiar dac#, la fa]a locului, \nmomentul incidentului, s-a aflat, \n mod miraculos, un fotograf foarte bun profesionist,dotat cu un aparat de foarte bun# calitate, venit din timp acolo, care a reu[it s# fotografieze\n detaliu, evenimentele \n dinamica lor]. Se p#rea c# incidente asem#n#toare avuseser#loc [i \n apropiere de Pia]a Mihai Viteazul [i \n zona Cartierului M#r#[ti, angaj@nd for]eale Regimentului Mecanizat din Some[eni [i ale Bazei de Repara]ii Tehnic# Militar#.

Cu un scurt raport abia conturat asupra situa]iei [i a m#surilor luate, ne-am prezentatla Comandantul Armatei \n biroul c#ruia erau prezen]i mai mul]i dintre loc]iitori, [efi dearme [i de sec]ii, procurorul militar (colonelul de justi]ie Dom[a) [i un reprezentant alConsiliul Politic Superior care \l seconda aproape permanent pe comandantul Armatei).Potrivit regulilor de atunci, orice eveniment soldat cu mor]i sau r#ni]i trebuia raportatimediat ministrului Ap#r#rii, personal de c#tre comandantul Armatei. {eful Sec]iei mi-acerut s# redactez o not# pe care comandantul urma s# o comunice ministrului prin telefonuloperativ. Am fost de fa]# c@nd generalul Topliceanu i-a raportat generalului Milea situa]iacreat# (ca urmare a ordinului dat de acesta) [i m#surile luate pentru prevenirea degrad#riisitua]iei. Am r#mas perplex c@nd mi-am dat seama de reac]ie: generalul Milea nu comen-tase situa]ia despre care fusese informat (situa]ia din Cluj), ci i-a ordonat comandantuluiArmatei s# trimit# o companie de v@n#tori de munte de la Batalionul din Brad, la Cugir,pentru a prelua paza uzinei de armament. Mi-am dat seama \n acel moment c# ministrulAp#r#rii nu mai judec# pe deplin ra]ional [i c#, \n absen]a prelu#rii comenzii dec#tre generalul Gu[#, Armata noastr# nu se mai putea baza dec@t pe capacitateaproprie de a face fa]# unei situa]ii complet surprinz#toare, neanticipat# [i pentrucare nu existau solu]ii studiate. ®La acea or#, pe la 16.30 cred, nu aveam nici un fel dedate despre ce se \nt@mpl# la Bucure[ti, unde avusese loc mitingul din fa]a sediuluiComitetului Central [i de unde pornise deja mi[carea de protest din capital#¯.

La noi \n ora[, \n unele puncte, confrunt#rile \ncetaser# (for]ele dislocate – subunit#]imilitare, de securitate [i de mili]ie, r#m@n@nd, \ns#, acolo, \n contact cu protestatarii), \ntimp ce \nspre Cartierul M#n#[tur situa]ia p#rea s# se complice. \n acest context,constat@nd starea precar# a conducerii strategice exercitat# de e[alonul superior, amluat ini]iativa unei schimb#ri: am propus s# proced#m potrivit regulilor arteimilitare care prev#d c# atunci c@nd angajarea luptei pe baza unei misiuni primitese produce \n cu totul alte condi]ii dec@t cele avute \n vedere de c#tre cel care a datmisiunea, unica solu]ie ra]ional# este dezangajarea, regruparea for]elor, studiereanoii situa]ii [i elaborarea unui alt plan de ac]iune. Ceea ce, cu alte cuvinte, \nsemnaabandonarea execu]iei ordinului dat de ministrul Ap#r#rii [i adoptarea unei decizii care

647

s# se bazeze pe cerin]ele situa]iei reale. Ori, situa]ia era cu totul alta dec@t cea avut# \nvedere: nu era vorba de ac]iuni str#ine, de diversiune [i teroriste, ci ac]iuni de protest (fieele chiar [i violente) ale popula]iei civile. Propunerea mea, f#cut# de fa]# cu cei prezen]i\n biroul comandantului (inclusiv cu procurorul militar care, pe timpul deplas#rii trupelor\n ora[, fusese prezent \n unele dintre punctele de dislocare a for]elor destinate pentrumisiuni de ordine public#), generase o stare de \ncordare ale c#rei resorturi nu le-am\n]eles imediat (dar pe care le-am \n]eles mai t@rziu, c@nd am citit stenograma [edin]eiComitetului Politic Executiv din 17 decembrie, \n cadrul c#reia Ceau[escu \i amenin]asecu procuratura pe cei care nu \i executau \ntocmai ordinele). Propusesem regruparea [iscoaterea trupelor din ora[, dislocarea lor \n puncte importante din afara localit#]ii [ipreg#tirea lor numai pentru ac]iuni de interven]ie \n cazul unor ac]iuni de diversiune sauteroriste. \n starea de tensiune creat#, [eful de Stat Major a intervenit mut@nd aten]iaspre un alt subiect, astfel c# discu]ia nu a mai dus la amplificarea tensiunii.

La pu]in timp dup# discu]ia cu ministrul Ap#r#rii, comandantul Armatei a trebuit s#plece la Comitetul Jude]ean de Partid unde urma s# aib# loc o [edin]# de urgen]# aConsiliului Local de Ap#rare. La plecare, \ns#, Comandantul ne-a spus, pe un ton neutru[i \n treac#t, s# facem a[a cum am propus. Am schi]at \n grab# un proiect de plan pentruregruparea for]elor [i am \ncercat s# g#sim cea mai pu]in periculoas# cale de ac]iunepentru scoaterea lor din ora[ f#r# a provoca noi incidente. Peste un timp, \ns#, am \nceputs# ne \ngrijor#m de \nt@rzierea comandantului Armatei, plecat la [edin]#. Ne era team#c# nu cumva inten]ia de retragere a trupelor s# nu determine arestare lui la ComitetulJude]ean de Partid. Pentru a testa situa]ia, s-a recurs la o stratagem#, transmi]@ndu-se,prin Ofi]erul de Serviciu, c# ministrul dore[te s# vorbeasc# de urgen]# cu acesta, latelefonul special. Peste un timp, comandantul s-a \ntors la birou [i, astfel, s-a declan[atac]iunea de regrupare care a durat p@n# dup# miezul nop]ii. Noaptea aceea a trecut f#r#alte incidente, dar cu o stare de tensiune \n cre[tere: se \nt@mplase cel mai grav lucruposibil – muriser# oameni, iar militarii purtau povara unei imense erori. Informa]iiledespre ceea ce se \nt@mplase erau confuze [i contradictorii. Se aflase deja c# grupul deprotestatari din zona Libr#riei Universit#]ii, care \l avusese ca protagonist pe C#lin Neme[– r#nit \n confruntarea fizic# (pe care el o declan[ase) cu ofi]erul comandant de dispozitiv(c#pitanul Carp Dando, primul r#nit de glon] tras de nu se [tie de unde), fusese prezent\nc# de diminea]# \n acea zon# (unde [i provocase un incident, potolit cu inexplicabil#bl@nde]e de c#tre mili]ianul care asigura ordine public# acolo); informa]ia nu fusese,\ns#, transmis# niciodat# unit#]ii de care apar]inea plutonul implicat. Nedumeririle sporeaupentru c#, \n perimetrul pie]ei, fuseser# dislocate, anterior sosirii acestui pluton (trimisacolo din nu se [tie ordinul cui) [i unele subunit#]i de securitate [i mili]ie, dar acesteap#reau s# nu fi fost implicate \n incident. _n plus, \n zon#, fuseser# identificate c@tevapersoane decedate \n afara ariei \n care, probabil, se deschisese focul de c#tre militariiplutonului, \n locuri \n care gloan]ele acestora nu ar fi putut ajunge nicicum.

_n diminea]a zilei urm#toare, 22 decembrie 1989, \ntregul ora[ a intrat \n fierbereaprovocat# de ie[irea masiv# \n strad# a popula]iei de toate v@rstele [i de toate profesiile,f#r# ca etnia diferit# (etnicii maghiari reprezentau, pe atunci, aproape 20-25% dinpopula]ia ora[ului) s# mai aib# vreo semnifica]ie. C#tre pr@nz, manifestan]ii au \nceputs# for]eze intrarea \n sediile politico-administrative, unde au p#truns f#r# ca for]ele de

648

ordine s# mai opun# rezisten]#. Seara, aceste sedii (prim#ria municipiului, consiliul popu-lar jude]ean [i comitetul jude]ean de partid) erau deja ocupate de c#tre manifestan]i, iar\n fa]a Teatrului Na]ional se ardeau operele lui Ceau[escu.

Cam \n aceea[i perioad#, lucrurile evoluaser# dramatic [i la Bucure[ti. Adunareadin fa]a sediului Comitetului Central, convocat# de Ceau[escu pentru ziua de 21 decem-brie 1989, se transformase \ntr-o uria[# form# de protest. Leg#tura cu ministrul Ap#r#riise pierduse, iar cea cu {eful M.St.M., era sporadic#. Urmase anun]ul sinuciderii genera-lului Milea, sinucidere care, atunci, fusese perceput# ca fiind un asasinat; tragicul eveni-ment crease, \ns#, \n acela[i timp, sentimentul dezleg#rii Armatei de orice obliga]ielegal# sau moral# fa]# de Comandantul Suprem – un comandant care adusese ]ara \npragul pr#bu[irii, al dezmembr#rii, [i care \[i ucisese (a[a se credea atunci) pe cel carereprezenta Armata. La pu]in timp dup# pr@nz, au ap#rut imaginile mul]imii p#trunz@nd\n sediul Televiziunii Rom@ne, apoi imaginile privind fuga lui Ceau[escu cu elicopterul,de pe cl#direa Comitetului Central, apoi grupul de revolu]ionari anun]@nd victoriaRevolu]iei [i chem@nd ]ara la ac]iune, la calm [i la vigilen]#. Evenimentele erau n#ucitoaredar, \n esen]a lor, r#spundeau aspira]iilor profunde ale poporului, chiar dac#, prin dinamicalor haotic# [i greu de deslu[it, creau o stare de incertitudine uria[#, greu de suplinit prinorice \ncercare de planificare a ac]iunilor prin care Armata trebuia s#-[i \ndeplineasc#misiunea de ap#rare a patriei. Apari]iile la televiziune a unor militari cunoscu]i din capi-tal# (Comandantul Garnizoanei Bucure[ti [i Comandantul Armatei 1) au generat unelesperan]e c# situa]ia nu va evolua nici spre confruntare, nici spre disolu]ia Armatei (a[acum se pr#bu[eau, r@nd pe r@nd, celelalte institu]ii ale statului: Guvernul, Parlamentul(Marea Adunare Na]ional#), Pre[edin]ia, Ministerul de Interne, etc); apari]ia altor militari(precum c#pitanul Lupoi) crease nedumerire. Apari]ia [i discursul generalului \n rezerv#Nicolae Militaru crease, \ns#, o veritabil# \ngrijorare, cunoscut# fiind orientarea lui pro-sovietic#. Intrasem \n biroul Comandantului unde erau mai mul]i generali [i ofi]eri (veni-sem s# aduc un raport cu privire la situa]ia e[aloanelor de lupt# care, potrivit unei dispozi]iipreliminare a generalului Gu[#, trebuiau s# fie gata \n c@teva ore s# plece spre frontier#),c@nd acesta a \nceput s# vorbeasc# la televizor. Vorbea agitat, aproape isteric. La unmoment dat, acesta ni s-a adresat brusc, nou# celor de la Cluj spun@nd: “fac apel laArmata de la Cluj, la generalul Topliceanu: \nceta]i m#celul, \nceta]i m#celul...”. Vorbelelui m-au [ocat: la Cluj, unit#]ile militare erau \n caz#rmi sau \n raioane de dislocare \nafara ora[ului, \nc# de pe la miezul nop]ii trecute; incidentele se \ncheiaser# [i erauinvestigate; nu era nici o confruntare \ntre Armat# [i popula]ia civil#; nu era nici unm#cel! Brusc, am avut senza]ia unei piese de teatru absurd [i am spus: “#sta recit# opartitur#, vorbe[te din alt film. Ce spune el, pare s# fie din alt plan, un plan \n care acumtrebuia s# fie un m#cel la Cluj; un m#cel despre care el vorbe[te ca [i c@nd ar fi.”

Senza]ia acesta, de plan care nu se mai potrive[te cu evolu]ia real# a evenimentelorm-a urm#rit [i \n zilele urm#toare, c@nd ne-am trezit cu numeroase informa]ii despreatacuri teroriste care nu s-au \nt@mplat niciodat#, despre o veritabil# invazie aerian#venind dinspre Ungaria (dar din fluxul c#reia nu s-a putut identifica fizic, [i dobor\, niciun avion), ca [i despre intrarea ru[ilor \n Maramure[. Ceea ce mi se p#rea atunci, era c#,de undeva din afar# (poate din Ungaria [i URSS, poate din alt# parte), grupuri de ac]iunede tip diversionist veniser# cu misiunea de a provoca incidente care, odat# declan[ate,

649

trebuiau s# se propage \n cascad#; restul urma s# vin# de la sine, pentru c# situa]ia eraexploziv# [i nu era nevoie dec@t de ap#sarea pe tr#gaci. Nu [tiu bine nici ast#zi dac# a[ao fi fost sau nu, de[i, ca lec]ie profesional#, ar fi fost bine s# fi l#murit aceast# chestiune;oricum, clarificarea nu ar fi [tirbit cu nimic nici valoarea istoric# a evenimentelor revo-lu]ionare din decembrie 1989, nici meritul participan]ilor la asaltul \mpotriva regimuluicomunist.

Treptat, \n ora[, se instaura o putere civil# nou#: \n fruntea acesteia, \n acea sear#,fusese impus# Doina Cornea, cunoscuta disident# arestat#, anchetat# [i p#zit# de c@t#vavreme de Securitate. Noua putere provizorie din Cluj ceruse ajutorul Armatei. {efulSec]iei Opera]ii se deplasase cu o grup# de protec]ie \n ajutorul noii echipe care \ncercas# articuleze o formul# de conducere pentru administrarea ora[ului [i a jude]ului. R#m#-sesem \n cazarm#, cu grija planului de opera]ii, pentru c# dinspre vest nu veneau ve[tibune de loc. Situa]ia devenise mai \ncordat# \n Comandament, pentru c#, \n diminea]aacelei zile, dup# sinuciderea lui Milea, dar \nainte de fuga lui Ceau[escu, se produseseun incident: procurorul militar Dom[a, \narmat, \l amenin]ase pe Comandantul Armateicu arestarea, acuz@ndu-l de tr#dare pentru c# abandonase executarea ordinului de ap#rarea obiectivelor politico-administrative din ora[. Pe la pr@nz, fusesem surprins de faptulc#, atunci c@nd am \ncercat s# intru \n biroul comandantului, la u[a c#ruia am g#sit doiofi]eri \narma]i (de la Sec]ia Preg#tire de Lupt#), unul din ace[tia \mi ceruse, conformordinului pe care \l primise, s# las pistolul la intrare. L-am convins repede s#-[i caute unalt client, dar mi-am dat seama de accentuarea st#rii de tensiune [i confuzie care ar fiputut genera incidente grave, submin@nd capacitatea de ac]iune a Comandamentului(ulterior, am aflat c# incidente grave de acest fel s-au petrecut [i \n alte locuri, spreexemplu, la Comandamentul Armatei din Buz#u).

Cam tot \n aceast# perioad#, \n municipiul Cluj-Napoca, o mul]ime furioas# lua cuasalt sediul Inspectoratului Jude]ean de Mili]ie [i de Securitate, de unde au venit mesajepresante c#tre comandantul Armatei, solicit@ndu-se ajutor pentru salvarea oamenilor(subunitatea militar# trimis# acolo a f#cut cu greu fa]# presiunilor, c#ut@nd – [i reu[ind– s# evite pierderile de vie]i omene[ti [i s# asigure salvarea de la incendiu a bunurilor [idocumentelor). _n acest context, [eful securit#]ii jude]ene [i cel al securit#]ii municipiuluiCluj s-au prezentat la intrarea \n Comandamentul Armatei, solicit@nd protec]ie. Am fosttrimis de [eful Sec]iei s# \i aduc de la poart#, iar ace[tia au fost g#zdui]i temporar \ntr-unbirou din apropierea biroului Comandantului Armatei (erau, fire[te, extrem de stresa]i;au fost trata]i corect, camaradere[te, f#r# ostilitate, dar situa]ia era extrem de tensionat#[i confuzia \n cre[tere).

_n noaptea de 22 spre 23 decembrie, c@nd [i la Bucure[ti au \nceput confrunt#rile,ne-am trezit cu un bombardament informa]ional \n continu# cre[tere. Treptat, acesteinforma]ii au \nceput s# contureze imaginea c@torva forme de ac]iune: invazie aerian#dinspre vest; atacuri teroriste asupra caz#rmilor [i asupra popula]iei civile; agresiuneterestr# venind dinspre vest [i nord; otr#virea surselor de ap#, \ncerc#ri de distrugere aunor baraje, depozite [i structuri vitale din cadrul unor spitale. Imaginea a[a-zisei invaziiaeriene a fost indus# prin informa]ii false introduse \n sistemul de cercetare radio-electro-nic# (inclusiv pe ecranele de radioloca]ie ale punctului de lucru din Comandament),baloane emi]#toare de semnale radio venind dinspre Ungaria [i alte dispozitive zbur#toare

650

emi]#toare de semnale luminoase, evolu@nd \n apropiere obiectivelor militare. Imagineacreat# a fost at@t de veridic# \nc@t chiar [i echipamentele de recunoa[tere ale tehnicii delupt# moderne (de tipul celor din dotarea Regimentului de Rachete Antiaeriene carefuseser# achizi]ionate nu de mult din URSS) au fost ”p#c#lite” [i au permis lansarea \ngol a unor rachete (extrem de scumpe, de altfel). Nu mai vorbesc de canonada tunurilorantiaeriene din Flore[ti care, \n noaptea de 23/24 decembrie au participat efectiv la“respingerea” unui atac aerian masiv (iluzoriu) venind dinspre vest, atac care, \n realitate,nu s-a produs niciodat#. \mi amintesc, de asemenea, c# vecinii no[tri din cadrul Armatelordin sud (Oltenia) [i est (Moldova) raportau dobor@rea \n serie a unui mare num#r deelicoptere, \n timp ce \n spa]iul nostru aerian nu \nregistrasem nici un succes efectiv (setransmisese un ordin de interdic]ie aerian# complet#, astfel c# orice aeronav# semnalat#ar fi fost considerat# infractoare, sau, cum spuneau unii din structurile de ap#rare antiae-rian# pe atunci: tot ce zboar#, se doboar#).

Din p#cate, \n acest interval, \n zona noastr#, \n seara zilei de 23 decembrie, cam pela ora 20.00-20.30, s-a \nregistrat singura dobor@re real# a unei aeronave – un elicopter,[i acesta lovit, cel mai probabil, de focul executat cu armamentul din dotare de c#tremilitarii din garda unui depozit de armament [i muni]ii din apropiere de Alba Iulia:dup# cum am aflat ulterior, fusese vorba de elicopterul \n care erau transporta]i generaliide mili]ie Constantin Nu]# [i Velicu Mihalea, aresta]i pe undeva pe la Deva \n leg#tur#cu evenimentele din Timi[oara; din motive necunoscute, elicopterul (din compunerearegimentului de Elicoptere din Sibiu), al c#rui zbor nu fusese notificat, s-a ab#tut de larut#, s-a r#t#cit [i a intrat \n b#taia armelor din dotarea militarilor acelei g#rzi. Lovit,probabil, elicopterul a \ncercat s# aterizeze, dar s-a pr#bu[it undeva \ntr-o vie, to]i membriechipajului [i pasagerii-prizonieri pierz@ndu-[i via]a. _n acest context, \mi amintesc c#ne parvenise, din Zona de Opera]ii de Est, informa]ia potrivit c#reia, dinspre MareaNeagr#, veneau \n zbor c#tre Romania vreo 2.000 de elicoptere cu terori[ti. Gogom#niafalsei informa]ii pare mult prea vizibil# acum, dar, de[i era la fel de lipsit# de credibilitate[i atunci, introducerea ei \n fluxul informa]ional genera, totu[i, efecte toxice destul deputernice, efecte care nu puteau fi ignorate.

Ilustrativ pentru acela[i tip de dezinformare este [i urm#torul exemplu: \n aceea[inoapte (23 spre 24 decembrie), la un moment dat, c@nd se mai potoliser# evenimentele,iar comandantul plecase la odihn# pentru c@teva ore iar eu r#m#sesem de serviciu \npunctul de comand#, am primit un apel pe un telefon civil al c#rui num#r nu \l [tiam [icare nu sunase niciodat# p@n# atunci pe timpul serviciului meu de noapte \n acel birou;persoana care a sunat (un b#rbat) a vorbit gr#bit, f#r# nici o introducere, spun@nd doar:“Sunt maiorul Onighi de la Bor[a. La Sighetul Marma]iei au \nceput s# intre trupelesovietice”. A t#cut [i a \nchis imediat, \nainte ca eu s# reac]ionez. Nu putusem s#-mi dauseama cine era cel ce vorbise, dar dou# lucruri \mi erau clare: nu era maiorul Onighi(comandantul Batalionului 27 V@n#tori de Munte din Bor[a), a c#rui voce o cuno[team[i care m# cuno[tea; persoana care sunase, \ns#, cuno[tea num#rul unui telefon din biroulComandantului, pe care noi, ceilal]i nu \l cuno[team [i [tia cine era comandatul Batalio-nului din Bor[a. Am c#utat, desigur, s# verific situa]ia, sun@nd, r@nd pe r@nd la unit#]ilede gr#niceri de pe frontiera de nord [i nord-vest, pentru o discu]ie de rutin# dar, evident,nu erau probleme. O singur# informa]ie era c@t de c@t semnificativ#, dar era doar o

651

reconfirmare lini[titoare: la Sighetul Marma]iei, pe r@ul Tisa, de partea sovietic# a fron-tierei, de mai multe zile, unit#]i de geniu ale vecinilor efectuau exerci]ii de instruc]ie laap# (activit#]i obi[nuite \n alte perioade ale anului \n acel raion). Putea fi, deci, vorba deun caz tipic de dezinformare bine construit# ca substan]# (pentru c# ceea ce se \nt@mplaacolo, putea fi interpretat ca o ac]iune de for]are a cursului de ap#), dup# cum putea fi uncaz de excesiv# vigilen]# din partea cuiva bine inten]ionat, dar cam neprofesionist (care,totu[i, cuno[tea, sau aflase, acel num#r de telefon).

Ziua aceea fusese una tensionat# [i \n cadrul Sec]iei Opera]ii. Discursul lui Iliescudespre socialismul cu fa]# uman#, primit cu r#ceal# de popula]ia Capitalei n#scuse [iaici discu]ii [i controverse. _ntr-un asemenea context, unul din ofi]eri, c#pitanul Bernevig,decisese pentru el \nsu[i c# trebuie renun]at, \n adresarea \ntre ofi]eri, la apelativul tovar#[e[i sus]in@nd necesitatea \nlocuirii lui cu cel de domnule. Banal# acum, chestiunea nup#rea at@t de simpl# atunci. \n situa]ia tensionat# din acele zile, orice chestiune ce punea\n discu]ie disciplina militar# p#rea periculoas#. Urmarea a fost c# un ofi]er superior \ladmonestase imediat cu formula “]i s-a urcat domnia la cap?” [i amenin]area cu sanc]iuni.Nu am fost de fa]# la discu]ie, dar vestea ajunsese la comandant care decisese mutareaimediat# a ofi]erului considerat rebel la o unitate \ndep#rtat# (desigur, la Bor[a). Reac]iaabsolut nejustificat# [i, categoric, dispropor]ionat# chiar [i \n circumstan]ele rigide alesitua]iei de atunci, m-a \nfuriat: Bernevig era un ofi]er foarte bun profesionist [i nuvedeam nici o problem# \n atitudinea lui, pe care nu o interpretam ca o chestiune deinsubordonare ci ca una de \n]elegere rapid# a sensului [i semnifica]iei evenimentelorpe care le tr#iam. ®Spun aceasta pentru c#, \n zilele care au urmat imediat alung#rii luiCeau[escu de la putere, caracterul anticomunist al evenimentelor \nc# nu devenise evi-dent [i dominant¯. _n situa]ia creat#, m-am dus la comandant [i am solicitat anulareadeciziei de mutare a c#pitanului Bernevig, preciz@nd c#, \n caz contrar, voi pleca [i eudin Comandament. Conflictul s-a stins, cu men]iunea c# ofi]erul \n cauz# nu mai aveavoie s# lucreze \n sala Consiliului Militar, unde \[i stabilise locul Grupa Operativ#. _nzilele urm#toare, comportamentul fa]# de ofi]erul men]ionat s-a schimbat radical (evi-dent, \n bine).

_n diminea]a zilei de 24 decembrie, pe la orele 10.00-10.30, am plecat la ConsiliulLocal al FSN care se constituise \n cl#direa, luat# cu asalt de protestatari, a fostuluiComitet Jude]ean de Partid Cluj. Trebuia s#-l \nso]esc pe comandantul Armatei, invitats# participe la o [edin]# \n cadrul c#reia nou# putere solicita o serie de ajutoare din parteaArmatei – cadre pentru conducerea unor activit#]i vitale [i militari \n termen pentru paza[i ap#rarea unor obiective. Zvonurile b@ntuiau ora[ul cu viteza luminii [i cu for]a uraga-nelor: terori[tii mi[unau peste tot: atacau blocuri de locuin]e [i oameni pe strad#; tr#geaudin ma[ini din vitez# (de regul#, din Dacii); otr#veau re]eaua de alimentare cu ap# sau \[if#ceau sim]it# prezen]a \n apropierea unor surse de ap# ale municipiului; atacau depozitelede carburan]i, de alimente, de medicamente [i materiale sanitare. O stare de psihoz# secontura tot mai mult ®circula, spre exemplu, un slogan sumbru care suna cam a[a: “DeCr#ciun, nici o cas# f#r# un mort pe mas#”!¯. Mai toate aceste zise informa]ii venitedinspre mediul civil spre cel militar, chiar dac# era vizibil c# erau gogonate, trebuiauverificate, pentru c# a[a erau procedurile [i pentru c# situa]ia era at@t de confuz# \nc@torice ezitarea era interpretat# ca inten]ie de pactizare cu du[manul. Aproape \n fiecare

652

caz \n parte, s-a dovedit c# pretinsa informa]ia era fals#. De multe ori, era vorba deoameni ultra-vigilen]i [i care percepeau ceea ce vedeau sau auzeau \ntr-un mod foartedeformat. De multe ori, era vorba de simple ne\n]elegeri.

P@n# s# ajungem \n cl#direa care ad#postea CFSN, a trebuit s# ne croim drum printr-omare de oameni ce \nconjurau \nc# aceast# cl#dire – simbol al vechii puteri la acea dat#.Sim]eam fizic, presiunea mul]imii, care, dac# s-ar fi v@nzolit anapoda, te-ar fi pututstrivi \n orice clip#. Mul]imea era, \ns#, pa[nic#, chiar dac# era zgomotoas#. Eram \nuniform# [i se scanda adesea “Armata e cu noi”! Am dat din coate, am str@ns m@ini,am salutat cu mult# c#ldur# [i am reu[it s# ajungem unde trebuia. _ntr-una din acelebusculade care se creau [i se destr#mau aleatoriu, \ntr-o dinamic# ame]itoare, cineva mi-astrecurat \n m@n# un bile]el: unul scris cam [col#re[te, pe o foaie de carnet tip matematic#.Ajun[i la sediu, a trebuit s# facem fa]# unei situa]ii tensionate: \n cl#dire func]ionau treisisteme de paz#, toate civile, organizate pe criterii de grup, fiecare lider sus]in@nd c# eiar fi fost primii [i c# ar fi \ndrept#]i]i s#-[i asume r#spunderea unic# asupra securit#]iiobiectivului, membrilor CFSN [i activit#]ilor ce se desf#[urau acolo; mai mult, fiecaregrup \[i asumase rolul de supraveghere a membrilor CFSN, cu scopul declarat de aasigura loialitatea lor fa]# de Revolu]ie. ®Pe planul puterii, \n intervalul 22-24 decembrie,lucrurile evoluaser#: conducerea CFSN fusese preluat# de actorul Dorel Vi[an, doamnaDoinea Cornea urm@nd s# plece la Bucure[ti, fiind cooptat# \n structurile centrale aleRevolu]iei¯. _n circumstan]ele de atunci [i de acolo, sarcina mea a fost aceea de \ncercao mediere \ntre cele trei grupuri aflate \n competi]ie pentru autoritate, \n scopul organiz#riiunui sistem unic de paz# [i ap#rare, subordonat noii puteri politice. Cele trei structuri depaz# aveau ca numitor comun faptul c# p#reau a fi organizate de b#rba]i care activau \nni[te grupuri sportive formate din tineri care practicau artele mar]iale. Cuno[team c@teceva despre astfel de grupuri [i despre unii din membri lor pentru c# [i fiul meu activa,de c@]iva ani, \ntr-un astfel de grup. Nu \mi ceruse aprobare pentru a[a ceva, fusesedecizia lui, dar m# informase despre acest lucru. \n leg#tur# cu aceast# activitate fusesem,\ns#, avertizat, tov#r#[e[te, c# fiul meu a luat-o pe c#i gre[ite. Avertismentul nu m-aimpresionat prea tare, dar \n]elesesem c# activitatea grupurilor era bine supravegheat#.Am folosit aceste cuno[tin]e, mi-am folosit capacitatea de mediere [i persuasiune [i,finalmente, am reu[it s# g#sim o solu]ie care prevedea unificarea acelor grupuri \ntr-osingur# structur#, specializarea atribu]iilor, completarea m#surilor de paz# cu dislocarea\n sediul CFSN a unei subunit#]i militare de sprijin [i subordonarea \ntregii activit#]ifa]# de noua conducerea politico-administrativ#. \n acest interval, comandantul Armateiparticipase la [edin]a CFSN unde, printre altele, se decisese trimiterea unui grup deofi]eri pentru sprijin administrativ.

Dup# aceea, ne-am \ntors \n Comandament, unde am avut posibilitatea s# citesc/descifrez bile]elul. Textul \nscris acolo vorbea despre a[a-zi[ii terori[ti ca fiind o organi-za]ie autohton# structurat# pe principiile conspirativit#]ii [i ierarhiei piramidale (grupuride c@te zece oameni, ac]ion@nd ca ni[te civili obi[nui]i, \n care un singur om \i cunoa[tepe ceilal]i nou# [i fiecare dintre cei nou# \l cunosc numai pe el f#r# s# se cunoasc# \ntreei). Ace[tia ar fi avut misiunile stabilite din timp [i c#, odat# declan[at#, ac]iunea lor nuputea fi oprit# la ordin. Scopul ac]iunii era ap#rarea regimului Ceau[escu, astfel c#,dac# liderul maxim disp#rea, ac]iunea ar fi \ncetat de la sine. Evident, nu cuno[team

653

sursa informa]iilor [i nici nu puteam verifica veridicitatea lor. Le-am analizat cu [efulSec]iei [i cu [eful de Stat Major. Am decis s# le prezent#m comandantului. Textul \ncauz# a fost trimis [i la Marele Stat Major. Dac# ceva din el era adev#rat, m#suri care s#contracareze acele riscuri ar fi trebuit s# fie luate. Dac# a[a-zi[ii terori[ti erau membri aiunor structuri numite, pe vremea aceea, “forma]iuni de rezisten]#”, atunci informa]iilear fi putut fi credibile. De-a lungul timpului, la toate aplica]iile tactice, se vorbea despreraioane situate pe teritoriul ocupat temporar de inamic \n care ac]ionau forma]iuni derezisten]#; aceste forma]iuni ar fi urmat s# execute misiuni \n favoarea trupelor, darcoordonarea acestor ac]iuni era de competen]a e[alonului strategic. Nu se realiza niciodat#contactul direct cu acestea, a[a cum se f#cea cu g#rzile patriotice, deta[amentele depreg#tire militar# a tineretului sau unit#]ile de securitate, mili]ie [i ap#rare civil#. Puteampresupune c# ar fi vorba de a[a ceva pentru a explica incidentele [i provoc#rile produse\n diferite locuri, dup# fuga lui Ceau[escu; \n acest caz, prezen]a \n num#r mare a miilor[i zecilor de mii de oameni pe str#zi constituia o bun# acoperire pentru astfel de ac]iuni,amplific@nd num#rul oamenilor uci[i sau r#ni]i. Solu]ia ar fi fost, \n acest caz, apelulc#tre masele de oameni care ocupau, \nc#, str#zile, s# r#m@n# pentru c@teva zile \n cas#,d@nd for]elor de ordine posibilitatea c#ut#rii, identific#rii [i re]inerii lor. Riscul unuiastfel de demers erau, \ns#, mari, pentru c# puteau fi interpretate ca o inten]ie de confiscarea Revolu]iei de c#tre Armat#. {i aceste evalu#ri au fost prezentate generalului Gu[#, pecare noi \l recuno[team, \nc#, drept comandatul nostru legitim.

Tot \n ziua aceea, cred, s-a produs un incident \n leg#tur# cu situa]ia personal# afo[tilor [efi ai structurilor de securitate din municipiu [i jude] care fuseser# g#zdui]itemporar, la cererea lor, \nc# din seara zilei de 22 decembrie, \n cl#direa Comandamentului.Nu [tiu exact ce s-a \nt@mplat, dar se vorbea c#, din ordinul e[alonului superior, ace[tiafuseser# transfera]i la o unitate din garnizoana Some[eni, apoi la la una din municipiulDej, \n condi]ii \n care ac]iunea putea fi interpretat# ca re]inere sau deten]ie. Problema agenerat tensiuni [i interpret#ri multiple dar, din fericire, nu a generat consecin]e grave.

O situa]ie \ncordat# se crease [i \n leg#tur# cu unit#]ile de securitate, \n condi]iile \ncare at@t Comandamentul Armatei c@t [i Comandamentul Brig#zii 24 Securitate primeauinforma]ii despre inten]iile unei p#r]i de a o ataca pe cealalt#. Situa]ia devenise [i maiconfuz#, din momentul \n care pe una din str#zile adiacente Comandamentului Armatei,\n contextul psihozei luptei cu terori[tii, fusese dispus un tanc \n pozi]ie de lupt#. Dispu-nerea tancului acolo trezise suspiciuni [i \ngrijorare [i \n r@ndul militarilor Brig#zii [i aleBatalionului de Securitate care aveau cazarma \n apropiere, unii dintre ace[tia apreciind(f#r# un temei real, dar pe baza unei imagini aparente credibile) c# tancul reprezint# oamenin]are. _n acela[i timp, ajunseser# [i la noi la Sec]ia Opera]ii, ve[ti despre preg#tireaunui atac al Batalionului de Securitate asupra Comandamentului Armatei. Din fericire,a[a cum am mai men]ionat, ne cuno[team bine de la diferite aplica]ii [i nu puteam credec# militarii acelor unit#]i n-ar fi putut face vreun r#u. Am vorbit, atunci, de mai multe oricu [eful de Stat Major al Brig#zii de Securitate – un ofi]er din aceea[i genera]ie cu mine,cu care m# cuno[team [i m# \n]elegeam foarte bine, iar lucrurile au fost clarificate [ipericolele eliminate.

Ziua urm#toare, 25 decembrie 1989, a fost dominat# de zvonurile, apoi de [tiriledespre arestarea, procesul [i execu]ia cuplului Ceau[escu, pe fondul men]inerii st#rii de

654

confruntare cu a[a-zi[ii terori[ti. Seara, pe la orele 22.00, cunoscutul crainic de laTelejurnal, Petre Popescu citise un comunicat despre procesul de la T@rgovi[te, despresentin]a capital# [i execu]ia so]ilor Ceau[escu. Judecarea, condamnarea [i execu]ia celordoi trezise numeroase comentarii, dar nimeni nu punea, \n nici un caz, \n discu]ie dreptulsuveran al poporului de a d#r@ma tirania [i de a-i pedepsi pe dictatori. De altfel, laBucure[ti, evenimentele se derulau cu o vitez# ame]itoare. Structurile vechiului regimse n#ruiau una dup# alta, concomitent cu articularea noii puteri politice, democratice.

_n zilele urm#toare, starea de tensiune se men]inuse, dar treptat-treptat \ncepuse s#dea semne de diminuare. Dup# execu]ia fostului comandant suprem, ac]iunile “terori[-tilor” \ncetaser# aproape \n \ntreaga Zon# de Opera]ii. R#m#sesem \ns# \n caz#rmi, \nstare de alarm# de lupt#, dar \ncepuser# contactele cu cei de acas#, mai \nt@i telefonice,apoi prin vizite ale acestora la punctul de control al Comandamentului. Odat# cu acestea,ap#ruser# semnele Cr#ciunului – cu simbolurile sale pa[nice. _ncepuser# s# soseasc# dinOccident TIR-uri [i alte mijloace de transport cu “ajutoare” – alimente, \mbr#c#minte,medicamente [i materiale sanitare, rechizite [i juc#rii. Pentru unele dintre aceste trans-porturi, Armata fusese solicitat# de noile autorit#]i s# asigure paza spa]iilor de depozitare[i ajutor \n procesul de distribu]ie, precum [i cazarea temporar# a unor [oferi [i \nso]itoriai bunurilor. \n leg#tur# cu unul dintre aceste transporturi, \mi amintesc o discu]ie dintr-una din acele seri c@nd invitasem la mas#, la popota de garnizoan#, trei astfel de persoane.\ntr-un astfel de context, unul dintre [oferii de TIR, un rom@n plecat din ]ar# \n Germania\n urm# cu vreo 15-20 de ani, izbucnise chiar de la \nceput \ntr-o [arj# amical# spun@nd:Ce face]i fra]ilor? C@t mai avea]i de g@nd s# am@na]i? A[teptam de dou# s#pt#m@ni \nUngaria! Atunci, \n acea sear#, nu am dat mare importan]# vorbelor. Mi-am amintit \ns#de acea \ntrebare c@]iva ani mai tarziu, pe timpul Opera]iei Alba (interven]ia unor stateeuropene \n Albania pentru restabilirea ordinii publice), c@nd o opera]ie complemetar#de ajutor umanitar de tipul celei ce se produsese \n Rom@nia (\n special \n partea de vest)imediat dup# victoria Revolu]iei \nt@mpina dificult#]i aproape insurmontabule, de[iamploarea preconizat# era substan]ial mai mic#. Am \n]eles atunci c@t de amplu [i deeficient fusese efortul organizatoric al celor care puseser# \n mi[care acel angrenaj uria[,dar eficient, de oameni, ma[ini [i materiale, dar [i c@t de pu]in se “potrivea” un astfel deefort organizatoric [i de planificare cu ideea de spontaneitate a evenimentelor.

Pe plan na]ional, \n perioada 26-31 decembrie 1989, lucrurile evoluau cam \n aceia[iparametri – spre o u[oar# tendin]# de normalizare (de[i, \nc#, \ntr-o ]ar# aflat# \n stareexcep]ional#) a st#rii de securitate [i a celei de furnizare a bunurilor [i serviciilor vitale,concomitent cu intensificarea vie]ii politice [i cu amplificarea tensiunilor generate deamplificarea a[tept#rilor politice [i sociale. La Televiziunea Rom@n# Liber# s-a difuzat,dup# numeroase suspansuri, filmul (mai mult sau mai pu]in integral [i explicit) al proce-sului, pronun]#rii sentin]ei [i execu]iei cuplului dictatorial – imagini \n care completulde judecat# nu prea se vedea, iar execu]ia p#rea din alt film, ceea ce d#duse na[tere ladiferit legende. _n Capital# fusese convocat# prima [edin]# a Consiliului Frontului Salv#riiNa]ionale la care din zona noastr# fuseser# solicita]i s# participe fosta disident# antico-munist# Doina Cornea [i fostul preot reformat rebel Laslo Tokes. Pentru deplasareaacestuia din urm# la Bucure[ti, Comandamentul Armatei a 4-a primise misiunea s# \laduc# de la Mineu, localitate unde fusese surghiunit din Timi[oara, la Cluj, cu un

655

autoturism militar. Plecase dup# el s# \l aduc# un coleg de-al nostru din Sec]ia Opera]ii– maiorul, pe atunci, Emil Margin, originar dintr-o localitate apropiat# de Mineu [i carecuno[tea bine zona. Pe drumul de \ntoarcere, un incident periculos era s# schimbe cursulistoriei: autoturismul \n care se afla preotul Toke[, maiorul Margin [i un militar de paz#s-a r#sturnat, probabil din cauza oboselii celui aflat la volan – un subofi]er cu mult#experien]# de conducere dar care, ca mul]i al]i militari, nu mai dormise normal de vreozece zile. Din fericire, accidentul a fost f#r# urm#ri, iar cei implica]i s-au ales doar cusperietura [i ceva traumatisme u[oare, astfel c# “oficialul” de acum [i-a putut continuadrumul cu trenul cu un vagon de dormit de la Cluj la Bucure[ti. _n acela[i tren, [i tot cuasigurarea pazei de c#tre militari din Cluj, s-a deplasat la [edin]a Frontului [i DoinaCornea. Pe timpul acelei deplas#ri, echipa de paz# a raportat un incident const@nd \ntr-orafal# de arm# automat# tras# asupra trenului, f#r# \ns# ca vreun glon] s# ating# vreunvagon.

La acea [edin]# a CNFSN din 27 decembrie 1989, condus# de pre[edintele ales alacestui organism, Ion Iliescu, s-a constituit primul Guvern provizoriu de dup# Revolu]ie,cabinet condus de inginerul hidrotehnist Petre Roman – persoan# nu prea cunoscut#public p@n# atunci. \n acela[i context, generalul Nicolae Militaru fusese numit oficial \nfunc]ia de ministru al Ap#r#rii Na]ionale, Direc]ia Securit#]ii Statului [i alte organe dincadrul Ministerului de Interne (Trupele de Gr#niceri [i Trupele de Securitate) au fosttrecute oficial \n subordinea Ministerului Ap#r#rii Na]ionale. Tot atunci s-a revenit numelede Rom@nia [i la vechiul drapel rom@nesc, iar Mili]ia a fost redenumit# Poli]ie. Ultimelezile ale anului, redevenite treptat pa[nice la Cluj [i \n celelalte localit#]i ale Zonei deOpera]ii de Vest au fost marcate, pe plan na]ional, de \nmorm@ntarea celor executa]i laT@rgovi[te \n Cimitirul Militar Ghencea, dar [i de promulgarea unui decret-lege privindconstituirea, \nregistrarea [i func]ionarea partidelor politice \n noua democra]ie.

Pe la \nceputul lunii ianuarie 1990, pe c@nd eram tot Ofi]er 1 \n Sec]ia Opera]ii aArmatei a 4-a (responsabil cu cercetarea [tiin]ific#), am fost \naintat la gradul de colonel,\n cadrul celei de-a patra serii ([i ultima) de avans#ri produse \n contextul Revolu]iei.Armata era \nc# \n caz#rmi, \n urma indicativului de alarm# transmis \n duminica aceeadin 17 martie 1989. Dup# Revelionul petrecut \n cazarm# [i \nt@lnirile la camera devizitatori cu membrii familiei, ca pe vremea studen]iei militare, \ncepuser# \nvoirileacas#. Structurile de partid [i cele de contrainforma]ii militare fusese desfiin]ate, iarmajoritatea ofi]erilor care lucrau \n cadrul lor (respectiv cei care aveau studii militareprofesionale corespunz#toare) erau \n proces de \ncadrare \n structurile de preg#tire delupt#, opera]ii [i logistice. Principala noutate a situa]iei \n Comandamentul Armatei erafaptul c# generalul Gu[# fusese eliberat din func]ia de [ef al Marelui Stat Major [i \ncadrat\n cea de [ef de Stat Major al Armatei a 4-a (\n acest context, colonelul Gheorghiu(fostul [ef de Stat Major de p@n# atunci) fusese numit loc]iitor al comandantului Armateia 4-a, iar fostul loc]iitor (generalul Grigora[) fusese numit comandant al Diviziei 81Mecanizate – Dej). La Bucure[ti situa]ia era la fel de \ngrijor#toare, nu doar din cauzaevenimentelor declan[ate \n ziua de 5 ianuarie (manifesta]ii anticomuniste de amploare,marcate de striden]e [i excese) ci [i datorit# faptului c# la conducerea Ministerului Ap#r#riicontinua s# activeze generalul Militaru, numit \n zilele Revolu]iei, dar primit cu ostilitatede c#tre \ntreagul corp de cadre.

656

Spre sf@r[itul lunii, se r#sp@ndise vestea c# generalul Militaru hot#r@se arestareageneralului Gu[# [i, pentru ca ac]iunea s# nu fie prea b#t#toare la ochi, arestarea fostului[ef al M.St.M. trebuia fie \nso]it# de arestarea generalului Topliceanu (comandantulArmatei a 4-a din Cluj-Napoca) [i generalului Cojocaru (comandantul Diviziei 6 Tancuridin T@rgu Mure[) ®acest plan fiind, de altfel, [i motiva]ia mut#rii generalului Gu[# laCluj-Napoca¯. _ntr-un astfel de context, \ntr-o zi am fost chemat la comandantul Armatei,\n biroul c#ruia se afla [i generalul Gu[#. Ei mi-au confirmat zvonurile legate de inten]iageneralului Militaru de a-i aresta [i, \mpreun#, am \ncercat s# descifr#m sensul acesteiac]iuni, \n condi]iile \n care incidente mult mai grave, soldate cu mor]i [i r#ni]i se produ-seser# [i \n garnizoanele sau zonele de responsabilitate ale celorlalte trei Comandamentede Armat# (Bucure[ti; Buz#u; Craiova – cu responsabilitatea pentru Timi[oara). Inten]iade decapitare a Armatei a 4-a p#rea s# aib# [i un sens simbolic care nu putea fi ignorat._n acela[i contex, consider@nd c# am o credibilitate solid# [i c# sunt unul dintre cei carecunosc foarte bine activitatea real# a Comandamentului Armatei, cei doi mi-au propuss# merg la Bucure[ti (la Consiliul FSN, la Marele Stat Major, la Televiziune), [i s#explic adev#rata situa]ie de aici. _n primul moment, solicitarea m-a [ocat, dar am \n]elesstarea de tulburare acut# a celor doi [i gravitatea situa]iei, nu doar pentru ei, c@t [i pentrudestinul Armatei [i pentru securitatea na]ional# \n perioada acelor convulsii geopolitice,a v@rtejului politic [i a fragilit#]ii proceselor socio-politice [i interetnice din Transilvania.Nu erau doar g@ndurile acelei clipe. Erau preocup#ri de zi cu zi. Procesul transform#rilordemocratice \ncepuse, dar drumul era \nc# foarte departe de a fi atins nivelurile decertitudine [i de claritate minim acceptabile: dup# anii negri ai austerit#]ii criminale [i aidogmatismului ucig#tor, riscul disolu]iei na]ionale sub presiuni externe nu era delocdeparte. {i mai grav, un proces de frac]ionare a Armatei tindea s# \[i fac# loc: o mi[careaparent pozitiv#, ini]iat# de un proasp#t ap#rut Comitet de Ac]iune pentru DemocratizareaArmatei (CADA), tindea s# submineze din temelii esen]a t#riei unei Armate - unitatea [icoeziunea. Dincolo de multe speran]e fire[ti [i de idealuri pozitive, ideologia Mi[c#riiCADA promova dou# linii de ac]iune care mi se p#reau atunci [i \n acele condi]ii extremde periculoase:

1. _mp#r]irea Armatei Rom@ne \n dou# grupuri mari de militari – cei care fuseser#sco[i \n strad# pentru misiuni de ordine public# (prezumtiv vinova]i) [i cei care r#m#seser#\n caz#rmi (nevinova]i);

2. Alegerea comandan]ilor de c#tre militarii din unit#]i sau dublarea celor men]inu]i\n func]ii cu supraveghetori din cadrul CADA (ideea, de loc nou#, fusese folosit# \n pro-cesul de transformare a Armatei Ruse \n Armata Ro[ie Sovietic#, \n perioada bol[evic#).

Confruntat cu solicitarea generalilor Topliceanu [i Gu[# (motivat# personal, \n cazullor, dar justificat# institu]ional pe fond) [i con[tient de gravitatea obiectiv# a situa]iei,am fost pus \ntr-o postur# dilematic#: pe de o parte, nu vedeam nici o [ans# de succes pecalea pe care cei doi mi-o propuneau ([i, \n plus, eram unul dintre cei nevinova]i, r#ma[i\n cazarm#, neimplicat \n evenimentele interne considerate ca fiind forme de represiune);pe de alt# parte, lipsa oric#rei ac]iuni, neimplicarea, mi se p#reau, \n acel context, cafiind total condamnabile. Am refuzat ferm orice discu]ie pe tema mersului la Bucure[tide unul singur; am explicat lipsa de [anse a acestui demers, dar am promis c#, \n timpscurt, o s# vin cu o propunere cu mai multe [anse de succes. Am revenit, peste dou# zile,

657

cu un proiect: ini]ierea unei mi[c#ri pe care am numit-o atunci “Comitetul de Ac]iunepentru Stabilitatea Armatei” (CASA) – considerat# mai apoi, de c#tre unii, drept o replic#la mi[carea CADA, av@nd ca obiectiv stoparea procesului de frac]ionare a Armatei [i a\ncerc#rilor de incriminare a institu]iei pentru rolul jucat \n Revolu]ie, [i eliminarearapid# a cadrelor reactivate (\n prea multe cazuri, pe criteriul studiilor \n URSS). \n acestscop, am redactat proiectul unui document intitulat “Manifest pentru StabilitateaArmatei”, document care a fost adoptat \n cadrul primei adun#ri constitutive a mi[c#rii;\n cadrul aceleia[i adun#ri s-a decis constituirea unui nucleu de ac]iune care urma s# sedeplaseze la Bucure[ti pentru discu]ii cu ministrul Ap#r#rii [i cu pre[edintele CFSN, \nscopul solu]ion#rii problemelor cuprinse \n Manifest (ini]iativa trezise un interes real \nr@ndul multor unit#]i din garnizoanele Armatei a 4-a, prob@nd sus]inerea majorit#]iicadrelor militare pentru obiectivele mi[c#rii). Mai mult, o ac]iune \n acela[i sens fusesedeclan[at# [i \n cadrul Marelui Stat Major, viz@nd \ndeosebi \nl#turarea generaluluiMilitaru – ac]iune care s-a finalizat cu succes cam \n acela[i timp cu demersul nostru.

Lucrurile s-au precipitat [i la noi, atunci c@nd, probabil pe 10 sau 11 februarie, unprocuror trimis de la Bucure[ti, \mpreun# cu procurorul Dom[a, \ncercaser# s# \l arestezepe generalul Gu[#, atras \ntr-o curs# \n afara Comandamentului Armatei. Tentativa afost dejucat# prin vigilen]e unor militari care \i asigurau protec]ia [i prin mesajele deavertisment transmise comploti[tilor.

Dup# acest incident, am plecat, cred c# \n ziua de 13 februarie 1990, la Bucure[ti, laMinisterul Ap#r#rii. Eram un grup de vreo 15-16 ofi]eri din Comandamentul Armatei(majoritatea erau [efi de sec]ii, arme [i compartimente), dar [i din alte unit#]i ale Armateia 4-a. La propunerea mea, conduc#tor al grupului fusese ales colonelul Mihai Popescu,loc]iitor al comandantului Armatei pentru artilerie (fost coleg de liceu militar, [coal# deofi]eri [i de academie). Am plecat legal, \n situa]ia de “concediu” (cu p#r#sirea garni-zoanei) cu bilete cump#rate din bani proprii [i cu adres# cert# pe timpul acestei absen]e.Spre bucuria noastr#, chiar \n ziua plec#rii, ministrul Ap#r#rii (generalul Militaru) fusesedemis [i un nou ministru (generalul St#nculescu) fusese numit. Pe timpul deplas#rii cutrenul, am g#sit ziarele noi de la Bucure[ti \ntr-o gar#: unul din ele cuprindea un interviu alnoului ministru, interviu din cadrul c#ruia o chestiune surprinz#toare a trezit multe discu]iicontradictorii: povestea punerii piciorului \n ghips, ca metod# de sustragere (pozitiv#) dela executarea unui ordin inacceptabil. Nici unul dintre noi nu \l cuno[tea pe generalulSt#nculescu (auzisem despre el, \l v#zusem la televizor, dar nu lucrase nimeini \n subordinealui), dar ceea ce st@rnise acele controverse era aprecierea metodei: ca model sau caantimodel? F#r# \ndoial# c# fiecare dintre noi \n]elegea dificultatea [i complexitatea situa]iei\n care o decizie ca acesta fusese luat#, dar nici unul dintre noi nu-[i putea imagina cum arfi trebuit procedat \ntr-o situa]ie dramatic# a[a cum fusese aceea, dar fiind \n postura de acomanda [i a r#spunde de soarta unei unit#]i. Cu alte cuvinte: Era abandonul comenzii osolu]ie de ie[ire dintr-o astfel de situa]ie? Ce se \nt@mpla cu unitatea? Cum ar fi trebuit s#ac]ioneze (procedeze) ceilal]i militari [i cum i-ar fi putut cineva \nv#]a pe subordona]i s#se orienteze \n astfel de situa]ii? Evident, \ntreb#ri f#r# r#spuns, dar \ntreb#ri pe care\ncercam s# le clarific#m cu noul ministru, \n numele camarazilor no[tri.

Ajun[i la Bucure[ti, ne-am cazat la C#minul Militar din Drumul Taberei, situat \napropierea sediului Ministerului Ap#r#rii [i ne-am informat asupra situa]iei din Marele

658

Stat Major, care trecuse printr-o \ncercare dificil#, dar reu[ise s# c@[tige b#t#lia pentruviitor, pentru un viitor f#r# fantomele trecutului, dar [i f#r# anarhie, cu speran]e realiste,profesionalism [i echilibru. Noaptea a trecut agitat, cu informa]ii contradictorii, cu griji,planuri de ac]iune [i zvonuri despre o posibil# inten]ie de arestare a noastr#. Evident, laMinister se cuno[tea despre ac]iunea noastr# (despre “revolta Armatei a 4-a”, ceea ce nuera cazul) [i despre solicitarea de a ajunge la pre[edintele CFSN, Ion Iliescu, pentru a-iprezenta solicit#rile ce impuneau decizii la acest nivel. Diminea]a am fost primi]i deconsilierul juridic al ministrului Ap#r#rii care ne-a prezentat un program ce includea,dup# discu]iile pe text din perspectiv# juridic#, primirea la generalul St#nculescu [i,apoi, la pre[edintele Iliescu.

Treptat, a ie[it \n eviden]#, c# se tr#gea de timp [i se tergiversa primirea la ministru,f#r# s# \n]elegem exact ce inten]ionau. Pe la orele 14.00-15.00 ne-au spus c# ministrul(c#ruia \i parvenise documentul nostru), ar fi fost plecat la sediul CFSN (unde era, evident,o [edin]#) pentru a discuta cu pre[edintele Iliescu situa]ia [i a preg#ti \nt@lnirea. \nt@lnirecare s-a tot am@nat [i am@nat din lips# de interlocutor. Astfel c#, undeva c#tre orele20.00, \n condi]iile \n care, pe fondul incertitudinii cu privire la revenirea ministrului,mai to]i membri Comitetului de Ac]iune plecaser# \n diferite locuri din Minister (ladiscu]ii cu unii colegi, la vreun televizor pentru a afla nout#]i, la mas#, etc.), eram singur\n camera ofi]erului de serviciu de la ministru; aveam la mine o carte [i timpul treceau[or. _ntr-o astfel de situa]ie, s-a deschis u[a dela cabinetul ministrului [i a ie[it generalulSt#nculescu, invit@nd delega]ia de la Cluj pentru discu]ii. L-am rugat pe ofi]erul deserviciu s#-i anun]e pe unii din colegi mei despre care [tiam cam pe unde sunt [i amintrat, de team# ca ministrul s# nu se r#zg@ndeasc# [i s# am@ne discu]ia. \n birou, surpriz#:era prezent [i generalul Topliceanu (am aflat, dup# aceea, c# ministrul, \ngrijorat deamploarea ac]iunii [i de riscurile extinderii ei, despre care discutase cu pre[edinteleIliescu, trimesese un avion la Cluj pentru a-l aduce pe comandantul Armatei). I-amprezentat pe scurt situa]ia [i \mprejur#rile care o determinase, explic@ndu-i riscurile pecare degradarea situa]iei \n zona noastr# le putea genera (probleme pe care le cuno[tea\ntr-o m#sur# \nsemnat# din lectura Apelului).

Generalul St#nculescu mi-a spus c# a discutat cu Pre[edintele Iliescu punct cu punctprevederile programului nostru [i c# au fost stabilite solu]ii corespunz#toare de rezolvare.Parte din solicit#rile noastre erau rezolvabile prin m#suri administrative, pe care el leputea lua [i urma s# le ia. Pentru altele, era necesar s# stabilim un acord. Conformcerin]elor noastre, acordul prevedea: constituirea unei comisii a Ministerului Ap#r#riipentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 [i clarificarea politic# [i militar#;numirea unor procurori obiectivi [i credibili pentru investigarea incidentelor produse \nacest context, \n conformitate cu prevederile legisla]iei penale \n vigoare la data inci-dentelor [i cu practica interna]ional# \n materie. Discu]ii erau \n leg#tur# cu acea prevederedin Apelul Comitetului de Ac]iune pentru Stabilitatea Armatei care, \n scopul facilit#riiafl#rii adev#rului, propunea decretarea, dup# modelul spaniol, a unei amnistii care ar fipermis un tratament juridic egal pentru to]i participan]ii la evenimente, dar nu dezincri-mina eventualele fapte de tipul crimelor de r#zboi sau crime \mpotriva umanit#]ii –imprescriptibile prin natura lor; procedura permitea, totodat#, r#spunderea material# ainstitu]iilor pentru situa]iile tragice sau dramatice generate de incidentele din decembrie

659

1989 \n care fuseser# implica]i angaja]ii acestora, faptele urm@nd a fi judecate nu doarprin prisma noilor ideologii democratice ci [i \n raport cu circumstan]ele concrete alesitua]iei din acele zile.

Ministrul Ap#r#rii a promis respectarea strict# a legisla]iei [i a procedurilor, celpu]in pe durata mandatului s#u care, potrivit propriilor afirma]ii, ar fi urmat s# \nceteze\n ziua de 12 mai 1990, la \mplinirea v@rstei de 62 de ani, c@nd acesta urma s# treac# \nrezerv#; ca garan]ie pentru respectarea \n]elegerii, generalul St#nculescu [i-a angajatcuv@ntul de onoare. Trei chestiuni r#m#seser# mai sensibile: Prima privea posibilitateaadopt#rii actului normativ care s# prevad# amnistierea faptelor s#v@r[ite pe timpulevenimentelor din decembrie 1989, adoptare care depindea de ob]inerea consensului \ncadrul CFSN. A doua se referea la faptul c# pre[edintele Iliescu solicita \n]elegere pentrua mai p#stra, din r@ndul cadrelor militare reactivate, 3-4 persoane (ulterior, am constatc#, \n afara generalului Vasile Ionel, \n num#rul men]ionat, se \nscria [i generalul Cheler).Cea de-a treia chestiune fusese una mai ciudat#: spre sf@r[itul discu]iei, generalul St#n-culescu, \mi d#duse s# citesc documentul prin care fostul ministru (adic# generalul Mili-taru) aprobase arestarea celor trei generali din Armata a 4-a, spun@ndu-mi c# pot s# \lrup, ca dovad# de bun#-credin]#. Evident c# am rupt h@rtia (nu \nainte de a observa c#numele \nscris pe document [i semn#tura erau ale lui), dar am remarcat [i faptul c#, \ncondi]iile acelei situa]ii nu am nici o garan]ie c# nu s-ar fi putut face o alt# h@rtie, un altdocument. \n acest context, a fost invocat# valoarea cuv@ntului de onoare, cu men]io-narea termenului de 12 mai ca dat# de de trecere \n rezerv# a ministrului St#nculescu.

T@rziu, \n noaptea aceea, dup# terminarea discu]iilor cu ministrul, grupul s-a ref#cuttreptat [i am discutat mult pe tema rezultatului ([i a \nt@mpl#rii neobi[nuite privind lipsadelega]iei \n momentul cheie); \n esen]#, \ns#, membri grupului au fost de acord c# eramaximul ce se putea ob]ine \n acele circumstan]e. Diminea]a, devreme, am plecat laCluj cu un avion militar pus la dispozi]ie de ministru, care ne-a cerut s# ne \ntoarcemrapid \n unit#]i [i s# ne vedem de misiunile noastre, spun@nd c# este convins ca [i noi c#drumul \nainte e lung, anevoios [i plin de pericole. Ajun[i la Cluj, ne a[tepta un spectacol\ngrijor#tor: toate ziarele din ora[ atacau ini]iativa noastr#, numindu-ne criminali; deatunci au \nceput atacurile sus]inute din pres#, \mpotriva mea [i a familiei mele: seaflase c# eu avusesem ini]iativa acelei mi[c#ri [i c# scrisesem Manifestul pentru Stabili-tatea Armatei, \n care se solicita instituirea unei amnistii ca garan]ie a afl#rii adev#rului[i a \n]elegerii cauzelor care duseser# la ceea ce se \nt@mplase, pentru ca tragedia s# nuduc# la crearea unei pr#pastii majore \ntre oamenii acelor locuri [i osta[ii destina]i s#apere acele locuri [i pe acei oameni. Amnistie pentru criminali era titlul cel mai utilizat[i care, de-a lungul timpului, s-a \ntip#rit \n limbajul unora f#r# ca ace[tia s# mai fac#vreun efort de g@ndire \n leg#tur# cu adev#rul faptelor. _mi amintesc o scen# interesant#din anul 1997, c@nd, la c@teva luni bune dup# ce fusesem numit [ef al Statului MajorGeneral [i eram, deja, acuzat insistent c# sunt ]#r#nist, discutam cu un personaj politicimportant din acest partid [i acesta, \n efortul de a m# convinge c# trebuie s# trecemrapid la un proces de de-kaghebizare (!) a Armatei, argumenta necesitatea cu faptul c#,\n Armat# mai exist#, \nc#, unii dintre generalii comuni[ti fanatici din vremea lui Ceau-[escu, exemplific@ndu-mi cu unul care pe atunci ar fi condus represiunea la Cluj [i ar fi\ntocmit planul luptei stradale, iar acum ac]iona pentru amnistierea vinova]ilor! C@nd l-

660

am \ntrebat pe ce se bazeaz# afirma]iile lui, mi-a r#spuns c# [tie aceasta din ziare [i de latelevizor. Evident, nu a vrut s# cread# nici \n ruptul capului c#, vorbind dup# acele dateneverificate, vorbea, \n fapt, – desigur \n necuno[tin]# de cauz# – despre mine! {i-acerut, desigur, scuze, dar incidentul proba, odat# \n plus, c@t de u[or se arunc# acuzeneverificate, c@t de u[or se \nghi]eau gulgutele lansate prin mass media. Unii ziari[tidin vremea aceea f#cuser#, de altfel, o veritabil# fixa]ie pe acest subiect (despre carescriau l#ut#re[te cu o u[urin]# greu de explicat). _mi amintisem de vremurile acelea, [ide am#r#ciunea acelor \nt\mpl#ri, cu ceva timp \n urm# c@nd unul dintre ziari[tii careafirmat str#lucitor \nc# din primele zile de dup# Revolu]ie, de al c#rui nume uitasemdemult, a ajuns la \nchisoare pentru un lung [ir de fapte de [antaj prin pres#, de pe urmac#rora c@[tigase sume importante de bani.

Mare parte din m#surile convenite atunci, la discu]ia cu generalul St#nculescu s-aumaterializat \n fapte concrete. Pericolul CADA sc#zuse vertiginos, a[a c# mi[carea noastr#de la Cluj, CASA, nu p#rea s#-[i mai justifice existen]a, ea intr@nd treptat, \n lini[te, \numbra istoriei. Parte dintre m#suri, a[a cum a fost cazul amnistiei, nu s-au adoptat nicio-dat#, mai toate anchetele [i condamn#rile ulterioare ad@ncind confuzia [i \ndep#rt@ndmomentul afl#rii adev#rului. Comisia de lucru a Comandamentului destinat# s# investi-gheze, din perspectiva [tiin]ei militare, [i s# refac# imaginea real# a evenimentelor, s# leanalizeze [i s# formuleze concluzii utile, \[i \ncepuse lucru; sinteza acelor eforturi urmas# fie ([i a fost, p@n# la urm#) integrate \ntr-un document centralizat la nivelul MinisteruluiAp#r#rii [i publicate apoi \ntr-o carte consacrate rolului Armatei \n Revolu]ie (ArmataRom@n# \n Revolu]ia din Decembrie 1989, Editura Militar#, 1998).

Am participat, \n aceea[i perioad#, la \nfiin]area [i activitatea unor structuri aleorganiza]iei civice de origine universitar# Vatra Rom@neasc#, organiza]ie av@nd ca scopcontracararea riscurilor generate de intensificarea ac]iunilor iredentiste [i revizionistede tipul celor din Iugoslavia. Evenimentele din 15 martie 1990 de la T@rgu Mure[, careredeschiseser# r#nile proaspete ale Revolu]iei \ntr-un mod dureros, au generat preocup#rimajore privind starea de securitate din Zona de Opera]ii de Vest; am pledat pentru limitareastrict# a utiliz#rii for]elor militare \n procesul de gestionare a conflictului [i pentru conso-lidarea, cu scop preventiv, a dispozitivului operativ \n zona frontierei de vest. GeneralulGu[# fusese mutat, deja, de la Cluj [i numit comandant al Armatei de la Buz#u: \naceast# calitate, m# chemase insistent s# merg acolo pentru a lucra cu el \n func]ia de [efde Stat Major al Armatei a 2-a. R#spunsul meu fusese acela[i: la Cadre nu s-a schimbatnimic deci, chiar dac# nu mai am probleme cu rubedeniile din dosar, acum nu pot fi numit\n func]ie de comand# pentru c# (nu-i a[a?) nu aveam stagiu la comanda e[aloanelorinferioare. ({i apoi, la urma urmei, era, credeam eu, \nc# mult# nevoie de mine \n Ardeal).

_ntr-un astfel de context, pe 13 mai 1989, la o zi dup# trecerea termenului pentrucare generalul St#nculescu \[i angajase onoarea (dar f#r# ca el s# plece de la conducereaMinisterului) un grup de 5-6 ofi]eri din garnizoanele Flore[ti [i Some[eni (\ntre care [ic#pitanul Carp Dando, primul r#nit de glon] \n incidentele din 21 decembrie 1989), dinr@ndul celor care avuseser# ghinionul s# fie trimi[i \n ora[, cu plutoane [i companii destr@nsur#, au fost invita]i la Parchetul Militar din Cluj pentru ni[te clarific#ri [i aresta]iho]e[te; unii fuseser# agresa]i fizic [i tun[i chilug, ca \n vremurile anchetelor comuniste.Vestea s-a r#sp@ndit, atunci, ca fulgerul, \n toat# Armata a 4-a. Comitetul nostru, fostul

661

CASA nu avut timp s# reac]ioneze. Au reac]ionat, \ns#, unit#]ile: anarhic, f#r# preamulte vorbe, f#r# fine]uri intelectual-diplomatice, dar conving#tor. \n unit#]i s-au constituitatunci, rapid [i f#r# nici un ordin, deta[amente de ac]iune, formate \ndeosebi din subofi]erimecanici-conductori de ma[ini de lupt#. “Dac# voi nu sunte]i \n stare s# ne ap#ra]i, neap#r#m singuri!”, mi-a spus unul dintre ei venit s# ne avertizeze. “Noi nu ie[im cul#mpa[ele ca minerii! Noi ie[im cu transportoarele, cu tancurile, cu ATS-urile!” C#treprocurori, \ntrebarea lor era la fel de simpl#: Voi ne-a]i ordonat, atunci, s# ie[im \n strad#[i tot voi ne \ntreba]i acum de ce am ie[it \n strad#? Lucrurile s-au \nscris, \ns#, treptat,pe f#ga[ul unei solu]ii pa[nice: ofi]erii aresta]i abuziv au fost elibera]i; s-au angajatdiscu]ii \ntre un grup reprezent@ndu-i pe militarii revolta]i (circa 150-200) [i o delega]iede la Bucure[ti (generalul Vasile Ionel – [eful Marelui Stat Major; colonelul MugurelFlorescu – consilierul juridic al ministrului Ap#r#rii). Discu]iile, purtate la Casa Armateidin Cluj-Napoca au durat ore \ntregi. Finalmente, a fost convenit un program de m#suricare includeau toate acele cerin]e din Apelul pentru Stabilitatea Armatei care ]ineau decompeten]a Ministerului. _n februarie 1990, acei oameni fuseser# al#turi de noi, crezuser#\n ac]iunea CASA, dar acum era un alt tip de revolt#, unul care putea conduce la anarhie,care putea sc#pa oric#rui control.

Tensiunile din zon#, generate de lungul [ir al anchetelor care v#deau deja o tendin]#clar# de a se arunca \n spatele Armatei \ntreaga r#spundere pentru evenimentele dindecembrie 1989, \[i spuneau cuv@ntul. Comandamentul Armatei a 4-a (din martie, gene-ralul Topliceanu fusese mutat la Comandamentul Infanteriei [i tancurilor, iar la comandaArmatei a 4-a fusese numit generalul Cheler, unul dintre pu]inii militari reactiva]i \ndecembrie 1989 p#stra]i \n activitate, la solicitarea pre[edintelui Iliescu, dup# ac]iuneaCASA) risca s# nu mai poat# st#p@ni situa]ia, \n condi]iile \n care, peste numai o s#pt#-m@n#, urmau s# aib# loc primele alegeri libere din Rom@nia. La alegeri, efectivele Armateierau angajate cu numeroase for]e \n efortul de asigurare material# [i organizatoric# a pro-cesului electoral (paza sec]iilor de votare; organizarea sistemul de leg#turi; transportulsacilor cu buletine; \n multe locuri, chiar [i amenajarea \n \ntregime a sec]iilor de votare).®S# nu uit#m c#, pe atunci, capacitatea de ac]iune a administra]iei publice locale [i a Poli-]iei erau la un nivel de avarie, multe din unit#]ile militare [i mul]i dintre militari lua]i \nmod individual, \ndeplinind, pentru o vreme, numeroase sarcini \n administra]ia public#¯.

Atunci, \ntr-o astfel de \mprejurare, nu mult dup# aceste evenimente, am fost numit\n func]ia de [ef al Sec]iei Opera]ii din Comandamentul Armatei a 4-a, func]ie pe caream \ndeplinit-o efectiv p@n# \n luna decembrie 1994, av@nd principalele responsabilit#]i\n domeniile: preg#tire operativ# [i strategic#; planificare [i conducere operativ#; cercetare[tiin]ific# \n domeniul [tiin]ei militare. La scurt timp dup# aceea, pe fondul cre[teriist#rii de tensiune specific# diferendului rom@no-ungar, am efectuat, ca turist, o ac]iunede evaluare a situa]iei militare din partea de est a Ungariei; concluziile evalu#rii, care aueliminat temerile referitoare la iminen]a unor ac]iuni provocatoare de dincolo de grani]#,au fost folosite la fundamentarea planurilor de preg#tire operativ#, a planurilor de urgen]#[i a viitoarelor planuri de cooperare cu vecinii. Dar, \n aceast# direc]ie, lungul drum alnostru c#tre NATO abia \ncepea s# se capete contur.

* * *

662

Aici se \ncheie prima parte a relat#rii directe a g@ndurilor [i faptelor a[a cum aufost, a[a cum au r#mas \n memoria vie, a[a cum au putut s# fie spuse. Ele cuprind o bun#parte dintr-o via]# de om, via]a unui osta[ n#scut \n anul \n care se \ncheia, oficial, prinTratatul de Pace de la Paris, cel de-al Doilea R#zboi Mondial [i debuta, prin DoctrinaTruman, R#zboiul Rece – cel care \[i d#dea ob[tescul sf@r[it prin acordul de la Malta, dela \nceputul lunii decembrie 1989, \n acordurile Doctrinei Sinatra: 41 de ani de via]#,din care 25 \n Armat#. _ncepea o lume nou#, o via]# nou#, un drum nou. Un drum ce seva dovedi la fel de zbuciumat, la fel de complex [i complicat, la fel de mult sub zodiaincertitudinii. Povestea cursei cu obstacole, pe drumul transform#rilor democratice aleunei Armate ajuns# la o r#scruce existen]ial#, r#m#sese, \nc# (la data c\nd realizaseminterviul pentru prima parte) s# fie spus#. Era [i este povestea unui om, a unuia dintre ceiaproape 320.000 de militari c@]i num#ra Armata Rom@n# la \nceputul procesului detransformare, \n 1990. Din varii motive, ea n-a putut s# fie spus# la fel de complet, la felde cursiv [i la fel de detaliat, a[a cum reu[isem s# discut#m despre trecutul de p@n#atunci. Trecutul recent p#rea ceva mai greu de pus \n pagin#. Promisiunea o aveam: erapentru o viitoare carte. Am reu[it, \ns#, s# ob]inem fragmente substan]iale despre mo-mentele esen]iale ce au marcat cariera cantemiristului Constantin Degeratu, despre multelucruri de-acum cunoscute public. Am pus \ntreb#ri [i am primit r#spunsuri. Am cerutl#muriri [i am \n]eles mai bine unele controverse. Am \ncercat s# le asambl#m c\t maibine [i credem c# am reu[it (chiar dac#, \nc#, fragmentar). Acolo unde nu a fost timp,sau, poate nu a fost, \nc#, timpul, am mers mai departe: am folosit datele din sursepublice pe care am crezut c# ar fi bine s# le prezent#m \n sintez# ([i am ob]inut acordul\n acest sens), despre ce s-a \nt@mplat din 1990 p@n# azi, din perspectiva faptelor obiective[i g@ndurilor subiective, prin prisma r#spunsurilor, relat#rilor [i clarific#rilor pe care le-am ob]inut. \ntr-o astfel de abordare, evenimentele (grupate \n trei categorii interrela]io-nate: preocupari pe linia educa]iei [i form#rii profesionale de nivel \nalt; parcursulprofesional; activitatea didactic# [i de cercetare [tiin]ific# \n domeniul universitar),s-au desf#[urat astfel:

Curs# cu obstacole \ntr-o lume volatil#I. Preocupari de educa]ie [i re-formare profesional# de nivel \nalt:Trecerea Rom@niei \ntr-o nou# etap# istoric# de evolu]ie politic#, economic# [i social#

punea Armatei, ca institu]ie fundamental# a statului exigen]e uria[e [i presante \ndeosebi\n ceea ce privea corpul de cadre. Un \ntreg bagaj conceptual-doctrinar devenise perimat[i nepotrivit cu noile cerin]e privind securitatea [i ap#rarea na]ional# \ntr-un stat demo-cratic. Se impunea \nlocuirea lui cu alt set de cuno[tin]e, cu noi concepte [i idei, cu noiparadigme, iar acest lucru ap#rea ca fiind presant pentru \ntregul corp de cadre. _ntr-unanume fel, \ntregul corp ofi]eresc, de la general la sublocotenent, trebuia s# se alinie lastart \ntr-o nou# curs# a cuno[terii egal deschis# tuturor. Diferen]a de v@rst# [i anii deexperien]# profesional# nu mai erau factori suficient de relavan]i \n materie de competen]#ci puteau, cel mult, s# confere un avantaj celor cu grade mai mari care acumulaser#,desigur, mai mult din ceea ce era [i r#m@nea peren \n arta militar#, sau celor care g#siser#suficiente resurse de curaj, \ndr#zneal# [i pricepere pentru a citi, \n]elege [i asimila [ialte cuno[tin]e dec@t cele oficiale din programele de preg#tire anterioare. Ca stare general#,

663

\ns#, noua diferen]iere pe principiile competen]ei [i autorit#]ii profesionale nu puteaveni dec@t din curajul de a relua startul preg#tirii [i de a parcurge \ntr-un ritm acelerataceast# curs#. Acest efort presupunea, pentru promo]iie trecute de jum#tatea cariereiprofesionale nu doar efortul institu]ional pe care Armata trebuia s# \l fac# ci, maiales, efortul personal orientat spre scop, spre eficien]#, spre deschiderea c#tre noiorizonturi.

Acestea au fost, de altfel, preocup#rile care, concomitent cu efortul \ndepliniriisarcinilor zilnice [i cu cel de planificare a viitorului, m-au absorbit dup# \ncetarea st#riide tranzi]ie [i intrarea \n noua normalitate, undeva dup# alegerile din luna mai 1990,calmarea violen]elor interne din vara aceea fierbinte (evenimentele din 13-15 iunie 1990)[i e[uarea loviturii de stat militare de la Moscova. Cartea [i studiul individual, nop]ile delectur# [i reflec]ie, zilele de discu]ii [i controverse au redevent, astfel, ca \n prima tinere]e,prezen]ele cele mai semnificative \n cotidianul multora dintre noi, con[tien]i fiind c#gradele, func]iile [i zilele petrecute \n poligoane de instruc]ie [i pe c@mpurile de aplica]iinu mai sunt suficiente \ncompeti]ia cu noua genera]ie de cadre care, cu minte limpede [if#r# prejudec#]i, intrau \n b#t#lia pentru viitor. Cunoa[terea limbii engleze, dob@ndit#prin orice mijloace [i procedee devenea o arm# decisiv# \n procesul de preg#tire, \ncondi]iile \n care documentarea scris# sau cea posibil# prin discu]ii [i schimb de experien]#erau preponderent disponibile pe atunci numai \n aceast# limb#.

Pe acest fond, primele cursuri de preg#tire relevante pentru noua etap# au fostunele de scurta durat# precum cel din octombrie 1991 – participarea la primul curscomun, cu durata de o s#pt#m@n#, organizat de Colegiul NATO de la Roma pentruofi]eri din statele membre NATO [i din unele dintre fostele state socialiste, activitate pec@t de stranie cum p#rea atunci, pe at@t de folositoare ca prilej de acumulare a cuno[tin]elor,de dob@ndit experien]#, de rela]ionare interna]ional#.

A urmat participarea la programul de Studii de Securitate [i Ap#rare, Seria a IV-a,organizat de nou \nfiin]ata institu]ie de \nv#]#m@nt integrat de securitate, cu un rol major\n formarea cadrelor necesare pentru \nf#ptuirea programelor de reform# militar# –Colegiul Na]ional de Ap#rare (\n cadrul Academiei de \nalte Studii Militare), \n perioadaIanuarie-Iunie 1994. Cursul, de tip postuniversitar (cu durata de [ase luni), s-a finalizatcu o Diplom# de absolvire [i asigura acumularea de competen]e profesionale noi \ndomenii importante precum: cunoa[terea strategiilor de securitate (na]ional#/interna-]ional#/european#); conflicte armate; scuritate militar#; securitate economic#; securitatede mediu; securitate societal#; geopolitic#; dreptul conflictelor armate/drept umanitar.Aici i-am \nt@lnit, \n calitate de colegi, pe unii dintre cei cu care, mai t@rziu aveam s# \mi\mpletesc destinul \n procesul de reconstruc]ie a organismului militar angajat pe f#ga[ulintegr#rii \n Alian]a Nord-Atlantic#. Este vorba, printre al]ii, de: Constantin Dudu Ionescu(viitorul secretar de stat \n Ministerul Ap#r#rii Na]ionale [i viitorul ministru de Interne);generalul Mircea Mure[an, cel ce avea s# fie trimis,\ntr-o noapte tensionat# din ianuarie1999, \n ajutor la Ministerul de Interne aflat \ntr-o confruntare dureroas# cu minerii;generalul Mihai Ionescu – viitorul director al Institutului de Studii de Politic# de Ap#rare[i Istorie Militar#; precum [i cu primul cursant american al acestui Colegiu – c#pitanulCharles Van Bebber, fost ofi]er de teren pentru spa]iul estic, ajuns c@ndva, mai tarziu, \npozi]ii importante \n structurile de Ap#rare ale SUA.

664

_n luna octombrie 1994, am participat la Cursul de preg#tire pentru generali [iamirali (Flag Officers Course), organizat de Colegiul NATO de la Roma – curs cu duratade o s#pt#m@n#, cu participarea unor miliari din statele membre NATO [i din uneledintre fostele state socialiste.

O alt# etap# a constituit-o participarea la programul de preg#tire doctoral# laAcademia de \nalte Studii Militare (perioada 1992-1996), finalizat# cu sus]inereapublic# a tezei de doctorat cu tema: Prevenirea surprinderii strategice pe timpulst#rii de tensiune [i \n perioada ini]ial# a r#zboiului [i ob]inerea Diplomei de Doctorin {tiin]e Militare (1996). Teza punea \n eviden]# un adev#r paradoxal: Armata Rom@n#a fost cel mai des surprins# strategic de conduc#torii s#i politici.

{ansa unei preg#tiri strategice moderne s-a ivit la sf@r[itul anului 1994 prin posi-bilitatea particip#rii (\n perioada 4.01.1995-15.12.1995) la un program de preg#tire \ndomeniul Studii de Securitate [i Ap#rare \n Marea Britanie. Era vorba de un program depreg#tire post-universitatr# ce se finaliza cu o Diplom# de absolvire [i oferea posibilitatedob@ndirii de competen]e profesionale \n urm#toarele domenii: strategii de securitate(securitate interna]ionala/securitate european#/securitate na]ional#); globalizare; conflictearmate; geopolitic#; securitate militar#; securitate economic#; securitate de mediu; securi-tate societal#; dreptul conflictelor armate/drept umanitar. La curs participau ofi]eri dinfor]ele armate, poli]ie [i servicii de informa]ii, precum [i speciali[ti civili din peste 30 destate (\ncep@nd cu Marea Britanie, majoritatea statelor membre NATO, state membreale Programului PfP, Rusia [i Ucraina, state din Orientul Apropiat [i Africa, p@n# \nIndia [i Pakistan, Asia de Sud-Est [i America de Sud.

_ntr-un astfel de context, la \nceputul lunii decembrie 1994, am fost nominalizat de[eful Statului Major General (generalul Dumitru Cioflin#) pentru participarea la un cursorganizat de Colegiul Regal de Studii pentru Ap#rare (Royal College of Defence Studies– RCDS). Era vorba de prima burs# de studii pentru Armata Rom@n#, primit# camt@rziu, astfel c# nu au mai putut fi parcurse toate etapele preliminare necesare (careprevedeau inclusiv un curs de acomodare lingvistic# [i metodologic# \ntr-un centru dinMarea Britanie) [i nu existau informa]ii corespunz#toare pentru o preg#tire adecvat# \ninteriorul propriei institu]ii – chestiuni care creau participan]ilor afla]i \ntr-o astfel desitua]ie dificult#]i ini]iale majore (de altfel, ca \n multe alte cazuri, reprezentantul rom@nera singurul aflat \ntr-o astfel de postur#, situa]ie agravat# [i de faptul c# aloca]ia financiar#na]ional# era cea mai mic# – raportat# desigur numai la participan]ii din fostele ]#ri socialiste,\n condi]iile \n care nu se putea compara cu aloca]iile participan]ilor din alte state membre\n NATO sau din lumea a treia). Cursul era \ns# o [ans# unic# pentru formarea unei viziunicuprinz#toare asupra problematicii securit#]ii globale [i europene, pentru \n]elegereatendin]elor de evolu]ie a fenomenului militar [i a perspectivelor alian]elor, dar [i pentruintegrare \n re]eaua global# a “Familiei RCDS” care permitea ulterior o abordare mult maieficient# a cooper#rii militare. Cu mul]i dintre colegii de atunci – britanici sau americani,din Fran]a, Italia sau Germania, din Turcia, Cehia sau Ungaria, din Bulgaria, Israel sauSpania, din India [i Pakistan, din Africa de Sud, Ghana sau Brazilia, am r#mas \n contactpentru mult# vreme, m-am mai rev#zut uneori sau mai schimb#m mesaje [i ast#zi.

Pe timpul acestor studii, au fost efectuate activit#]i de documentare \n cadrul unorbaze militare [i unit#]i apar]in@nd for]elor terestre, aeriene [i navale, diferitelor obiective

665

de interes din Midlands, Iverness [i Kinloss (Sco]ia), Leicester, Birmingham, Plymouth,Portsmouth [i Cinque-Ports; documentarea a vizat ac]iunile avioanelor de tip NIMROD[i produc]ia de avioane tip Hawk 100 [i Hawk 200, autovehicole Leyland, ferme experi-mentale (tip bio [i organic), mine de c#rbuni [i distilerii tradi]ionale/moderne din Sco]ia.Alte activit#]i de preg#tire s-au desf#[urat la Parlamentul britanic, Ministerul Ap#r#rii,Ministerul de Externe (FCO), Banca Angliei [i Poli]ia Metropolitan# (cu ac]iuni practicep@n# la nivelul de participare, \n calitate de observator, \n cadrul unei echipe de patrularea poli]iei, pe timp de noapte. _n aceea[i calitate, a vizitat unit#]i militare ale ArmateiBritanice dislocate \n Germania, \n garnizoanele Münster-Osnabrück, ocazie care a permisinclusiv posibilitatea conducerii unui tanc de produc]ie britanic# de tipul Challenger II\ntr-un poligon de mare dificultate.

Studiile la RCDS au cuprins [i o vizit# de documentare (Overseas Tour) de lung#durat# (o lun#) \ntr-o zon# geopolitic# semnificativ# – America de Nord (prima vizit# \nSUA). Vizita s-a desf#[urat pe itinerarul: Londra, Vancouver, Victoria, Edmonton, Winni-peg, Regina, Toronto, Ottawa, Montreal (Canada); New York-Washington-Silicon Valey(SUA); Mexico City, Veracruz (Mexic). _n toate cele trei state, au fost efectuate vizite dedocumentare la principalele institu]ii din sistemul securit#]ii na]ionale (ministere aleap#r#rii; unit#]i din for]ele terestre, aeriene [i navale; ministere de externe; structuri depoli]ie; unit#]i de lupt# antidrog; unit#]i administrative din marile municipii; unit#]i deproduc]ie [i cercetare [tiin]ific# – tehnologii de v@rf; zone de reabilitare urban# – Harlem;arii de protec]ie special# – locuite de popula]ii originare canadiene; culturi intensive –Napa Valey; vestigiile arheologice atzece din Mexic; arii de turism intensiv).

Participarea la astfel de cursuri punea, \ns#, [i probleme dificile din punct de vederefinanciar (se supendau aproape toate drepturile b#ne[ti \n ]ar#, astfel c# \ntre]inerea familiei– doi copii la [coal#/facultate, devenea o problem# real#) [i sociale (\n propor]ie depeste 95%, cursan]ii str#ini veneau cu familiile, astfel c# trebuiau f#cute economii serioasela cheltuirea bursei \n a[a fel \nc@t s# poat# fi constituite resurse pentru invitarea perioadic#a membrilor de familie acolo, ca o condi]ie de integrare normal# \n comunitate, ce seforma pentru un an, \n cartierul militar destinat studen]ilor str#ini de la RCDS. Dou#men]ini suplimentare \ntregesc situa]ia de atunci: schimbarea ilegal# din func]ie (acas#) dec#tre comandantul Armatei [i punerea la dispozi]ie pentru \ncadrare, fapt ce lichida practicaproape de tot [i bruma de drepturi b#ne[ti ce se cuveneu unui militar \n considerareacalit#]ii sale de \ncadrat \ntr-o unitate militar#, cre\nd, \n plus o total# incertitudine asupraviitorului; schimbarea sistemului de grade de general din Armata Rom@n# (toamna anului1995), care a avut ca efect transformarea gradului de general-maior, avut la intrarea \nRCDS, \n gradul de general de brigad#, aflat pe o treapt# ierarhic# inferioar# \n sistemulbritanic [i american. Ca urmare, comandantul Colegiului fusese pus \ntr-o situa]ie f#r#precedent la comunicarea schimb#rii: aceea ca un student la Colegiu s# fie retrogradat,f#r# ca aceasta s# \nsemne ceea ce p#rea normal s# fie – o sanc]iune (ce ar fi trebuit urmat#de exmatricularea celui \n cauz#). Aflat \ntr-o astfel de situa]ie, Comandantul RCDS – AirMarshal Timothy Garden, a hot#r@t, cu umorul specific britanic, s# ignore complet aceast#“n#zb@tie” cum a categorisit-o, \n absen]a unei reglement#ri mai adecvate.

Participarea la acest curs, contactul substan]ial cu experien]a britanic# \n materie desecuritate [i ap#rare au jucat un rol important \n formarea unei noi viziuni cu privire la

666

drumul de urmat \n procesul de reform# [i de preg#tire \n vederea integr#rii \n NATO.Cultura [i civiliza]ia britanic# \n ansamblu, dar mai ales tipul de g@ndire [i ac]iune militar#care permiseser# ob]inerea unor rezultate impresionante (construc]ia [i afirmarea unuimodel civiliza]ional de amploare planetar# cu resurse relativ modeste dar bine gestionate)m# fascinaser# din copil#rie, de pe vremea c@nd \ncepusem s# \n]eleg lumea [i prinprisma datelor despre diferite ]#ri. Asta nu \nsemna nici lips# de interes pentru ceea cereprezentau Fran]a lui Napoleon sau a lui Descartes, profesionalismul [i seriozitateagerman# din scrierile lui Clausewitz ori Kant, sau spiritul romantic italian ori spaniol \nciviliza]ia european#, nici lips# de respect pentru cultura [i civiliza]ia rom@neasc#. \nsemnadoar, pur [i simplu, recunoa[terea unor valori [i un interes real pentru cei ce le produceau.

Avusesem un prim contact cu militari britanici prin anii 1990-91 c@nd ofi]eri \nrezerv# ai Armatei Britanice de pe Rhin veniser# cu ajutoare umanitare (bun# partedestinate unor spitale din zona noastr#, inclusiv Spitalului Militar din Cluj-Napoca);erau rezervi[ti care serviser# \n unit#]ile militare britanice din Germania, dar m# impre-sionase stilul lor ra]ional, direct [i agreabil de a discuta, str#dania de a \n]elege realit#]ilela noi din acea perioad# tulbure [i fluid#, efortul manifest de a dep#[i cli[eele despre noiexistente \n bagajul preg#tirii lor anterioare. Avusesem sarcina s# m# ocup de echipeleacelea, organizasem unele activit#]i de socializare dup# \ncheierea misiunii lor de transport[i distribu]ie a materialelor, petrecusem cu ei c@teva seri \n mun]i, la Tab#ra de instruc]ieB#i[oara (unde Comandamentul nostru avea o caban# primitoare); \i \ntrebasem multe[i le explicasem, \mpreun# cu colegii din echipa de leg#tur#, multe despre noi, despredrumul nostru sinuos c#tre alt model de securitate [i de organizare militar#, despre realit#-]ile din Transilvania [i despre rela]iile rom@no-maghiare, despre eforturile pe care le f#-ceam [i trebuia s# le mai facem pentru a construi [i aici o lume normal#, stabil#, european#.

M# bucurasem, deci, de posibilitatea care se ivise [i participasem cu un interesimens la cursul de preg#tire pe probleme de securitate interna]ional#, planificarea ap#r#rii[i preg#tire strategic#. Fusesem primul rom@n care beneficiase de o burs# la acest Colegiu[i m# str#duisem s# deschid un drum pe care \l consideram ca fiind o veritabil# fereastr#de \n]elegere a lumii din perspectiva problematicii securit#]ii [i ap#r#rii. Era perioadadeschiderilor importante \n acest domeniu, perioada \n care au ap#rut [i au fost construi]iprimii piloni ai viitoarei evolu]ii: programul de Parteneriat pentru Pace [i aderarea Rom@-niei (prima din seria ]#rilor europene) la acest program; documentul NATO privind crite-riile de admitere \n Alian]#; decizia privind participarea Rom@niei la misiunea de pace dinBosnia [i Hertzegovina [i trimiterea primului nostru deta[ament de geni[ti acolo.

II. _n ceea ce prive[te parcursul profesional [i evenimentele importante \nregistrate\n perioada exercit#rii diferitelor func]ii, din discu]iile cu generalul Degeratu [i din analizaunor documente referitoare la activitatea sa am notat, ca fiind mai semnificative,urm#toarele:

Perioada 1990 (mai)-1994 (decembrie): {ef Sec]ie Opera]ii/Armata a 4-a “Transil-vania” /Cluj Napoca. Atribu]ii [i responsabilit#]i principale: preg#tire [i conducere ope-ra]ii; preg#tire operativ#; pregatirea teritoriului/infrastructurii pentru ap#rare; reformamilitar#; cooperare militar# interna]ional#.

Responsabilit#]i practice principale: preg#tirea [i asigurarea desf#[ur#rii exerci]iilor[i aplica]ii tactice conduse de Comandamentul Armatei a 4-a cu marile unit#]i (corpurile

667

de armat#, diviziile [i brig#zile) din subordine, \n Zona de Opera]ii de Vest; verificareacapacit#]ii de lupt#, prin alarm#, a marilor unit#]i din compunerea Armatei a 4-a; organi-zarea procesului de cunoa[tere [i implementare a noilor concepte [i idei doctrinare dindomeniul tactic [i operativ; transformarea diviziilor \n corpuri de armat#, a regimentelor\n brig#zi [i a batalionanelor/divizioanelor \nregimentate \n unit#]i independente; ampla-sarea [i opera]ionalizarea noilor unit#]i din zona frontierei de vest [i nord.

Pe un plan general, \n condi]iile \n care toate aceste lucruri se r#sfr@ngeau directasupra activit#]ii Comandamentului Armatei a 4-a [i a Sec]iei Opera]ii, O[tirea Rom@n#era angajat# \n procesul de trecere de la tipurile de oganizare [i instruire mo[tenite de lavechiul regim totalitar, la o nou# paradigm# organiza]ional#, una adecvat# noii salecondi]ii de Armat# a unui stat democratic [i de preg#tirea pentru aderarea la structurilede securitate europene [i euro-atlantice. _n aceast# perioad#, \n via]a Armatei Rom@ne s-auprodus evenimente importante precum: transformarea Marelui Stat Major \n Statul MajorGeneral [i numirea \n func]ia de [ef al acestui organism a unui general dintr-o genera]iemai t@n#r# (generalul Dumitru Cioflin#), orientat spre un program real de reform# aorganismului militar; trecerea la implementarea prevederilor Tratatului privind For]eleConven]ionale din Europa Central# – CFE Treaty (dezarmarea, scoaterea din \nzestrare[i distrugerea unei mari cantit#]i de armament [i tehnic# de lupt# – tancuri, tunuri, trans-portoare blindate, avioane, elicoptere) [i a m#surilor de cre[tere a \ncrederii \ntre stateleparticipante la NATO [i la fostul Tratat de la Var[ovia (Programul CSBMs; Programul“Cer Deschis”); participarea Armatei Rom@ne la primele misiuni \n sprijinul p#cii precumR#zboiul din Golf (1991), interven]ia umanitar# \n Somalia (1993), misiunea de men]inerea p#cii UNAVEM \n Angola (\ncep@nd cu 1993, p@n# \n 1999), misiunne IFOR \n Bosnia-Herzegovina (\ncep@nd cu 1994); primele contacte directe dintre reprezentan]i ai Armateia 4-a [i reprezentan]i ai Armatei Ungare (prima vizit# de lucru a unei delega]ii a Armateia 4-a \n Ungaria [i participarea la un exerci]iu militar prezentat de militarii Corpului 3Armat# ungar cu sediul la Cegled); participarea la un exerci]iu militar de mare amploareal Armatei Turciei \n apropiere de Istambul; participarea unor observatori str#ini la apli-ca]iile tactice conduse de Comandamentul Armatei a 4-a [i ale reprezentan]ilor rom@nila exerci]ii organizate de alte state; dislocarea (ini]ial) a unor unit#]i de elicoptere dinsud \n Zona de Opera]ii de Vest, urmat# de \nfiin]area unor astfel de unit#]i permanente\n aceast# zon#; trecerea treptat# la \ncadrarea unor personalit#]i politice civile \n posturide demnitari \n conducerea Armatei Rom@ne (ministru al Ap#r#rii; secretar de stat [i [efal Departamentului Politic# de Ap#rare, Secretar General al M.Ap.N. etc.); semnareatratatului de aderare la Programul PfP (Parteneriat pentru Pace).

_n ceea ce privea \ns# ritmul apropierii Rom@niei de structurile de securitate euro-atlantice, se crease un sentiment al r#m@nerii \n urm# fa]# de statele care formau Grupulde la Vi[egrad (Polonia, Cehia, Ungaria) [i al nevoii de accelerare a reformei militare [ia procesului de preg#tire a cadrelor. Ca o chestiune privid moralul personalului militar,se poate remarca [i perpetuarea ac]iunilor de “h#r]uire” public# (prin mass-media) post-revolu]ionare la adresa unor militari din Armata a 4-a, dar [i ac]iunile sistematice succesiveale unor echipe de procurori angaja]i \n eforturile de cunoa[tere a adev#rului privindresponsabilit#]ile pentru evenimentele produse pe timpul Revolu]iei din decembrie 1989,\ntre care pot fi men]iona]i, \n ordinea activit#]ilor, magistra]ii: Mugurel Florescu;

668

Gheorghe Oancea [i Mihai Ghenu[; Dan Voinea. _n toate cazurile, \n urma unor investi-ga]ii cuprinz#toare desf#[urate \n perioada 1991-1995, substan]iale ca durat# [i liberede constr@ngere, magistra]ii \n cauz# au ajuns la concluzii asem#n#toare privind nevino-v#]ia militarilor ancheta]i ini]ial ([i \n mod abuziv) de c#tre fostul procuror comunistDom[a sau a altor militari \mpotriva c#rora fuseser# f#cute sesiz#ri sau pl@ngeri penale.Redeschiderea dosarelor \n unele etape ulterioare s-a f#cut sub imperiul unor presiunipolitice [i \n considerarea unor motiva]ii politico-materiale care au avut mult prea pu]inde a face cu adev#rata justi]ie.

La 25 octombrie 1993, la propunerea [efului Statului Major General [i a ministruluiAp#r#rii Na]ionale, [eful Sec]iei Opera]ii a Armatei a 4-a “Transilvania”, colonelul Dege-ratu a fost avansat, prin decret preziden]ial, la gradul de general-maior (general cu ostea), \n pofida opozi]iei (nejustificate) a comandantului de atunci al Armatei a 4-a,generalului Paul Cheler, cu care se afla \ntr-un conflict deschis cu privire la viziuneaprivind viitorul Armatei Rom@ne [i tranform#rile pe care organismul militar trebuia s#le parcurg#.

Ca [ef al Sec]iei Opera]ii a Armatei a 4-a “Transilvania”, participasem la imple-mentarea acelui proces (pe unele segmente, la fundamentarea unor solu]ii pentru Zonade Opera]ii de Vest, \n special \n privin]a loca]iilor destinate pentru noile unit#]i destinatemisiunilor din zona de frontier#). Din perspectiva experien]ei anterioare, a evenimentelordin anii 1989-1991, a st#rii mediului regional de securitate [i a rela]iilor rom@no-ungare\ncordate, precum [i a perspectivelor (\n fapt, lipsei de perspective favorabile) privindviitorul sistemului de securitate european, o asemenea solu]ie p#rea c# r#spunde unornevoi reale de securitate ale acelei perioade. Tr#isem din plin starea de spirit din Ardeal,starea de tensiune, spaima popula]iei, a unor oameni care p#reau s# fie uita]i de lume,uita]i de Guvernul de la Bucure[ti, pentru care singura speran]# p#rea s# fie ArmataRom@n#. \ntr-un astfel de mediu ap#ruse Vatra Rom@neasc# (contrar legendelor negati-viste, la origine o organiza]ie n#scut# \n mediul universitar); o asemenea situa]ie explicaparticiparea unui mare num#r de ofi]eri, de militari, \n general, la fenomenul Vatra Rom@-neasc# (participarea acestora s-a redus treptat, pe m#sura stabiliz#rii situa]iei din Transil-vania [i pe m#sura politiz#rii Vetrei [i angaj#rii acesteia, prin nou-n#scutul s#u partid –PUNR(T). \n esen]#, era vorba de o anumit# stare de spirit specific# acelei perioade, iareu m-am identificat cu acea stare. Mesajele de la Bucure[ti pe acea tem# erau unele dedescurajare [i avertisment, f#r# s# fie urmate de vreun fel de m#suri sanc]ionatorii. \ntr-un astfel de context [i pe o astfel de tem#, l-am \nt@lnit, pentru prima dat#, pe domnulVirgil M#gureanu: era \n perioada de organizare ini]ial# a SRI-ului [i venise la coman-dantul Armatei (pe atunci recent numit \n func]ie – generalul Cheler). Am fost invitat \nbiroul comandantului, unde se g#sea [i domnul M#gureanu. Dup# ce mi l-a prezentat [im-am prezentat, generalul Cheler mi-a spus c# domnul Iliescu ne cerea, nou# militarilordin Armata a 4-a, s# \ncet#m participarea la activit#]ile Vetrei Rom@ne[ti [i s# o l#s#mmai moale cu Basarabia (Programul Vetrei avea, printre altele, ca obiectiv major, sprijini-rea mi[c#rii democratice [i unioniste din fosta Republic# Sovietic# Moldoveneasc#).Virgil M#gureanu \nt#rise aceste cerin]e [i ne recomanda s# renun]#m la astfel depreocup#ri, recomand#ri, desigur, fire[ti \ntr-o situa]ie normal#. R#spunsul meu a fostacela c# activitatea Vetrei nu este una politic#, ci una civic# [i cultural#, [i c# era bine

669

dac# societatea civil# de la Bucure[ti [i autorit#]ile guvernamentale ar fi lucrat cumtrebuie, \n a[a fel \nc@t s# nu fi fost nevoie de angajarea voluntar# a militarilor Armateia 4-a pentru men]inerea moralului rom@nilor din Transilvania.

Perioada ianuarie 1996-ianuarie 1997: Loc]iitor {ef Direc]ie Opera]ii/StatulMajor General:

Atribu]ii [i responsabilit#]i principale: Preg#tirea [i conducere opera]ii; preg#tireoperativ#; reforma militar#; cercetare [tiin]ific# \n domeniul militar; cooperare militar#interna]ional#. Responsabilit#]i practice principale: preg#tirea [i asigurarea desf#[ur#riiunor exercitii NATO-PfP cu participarea for]elor din compunerea Armatei Rom@ne [i aunor state partenere, pe teritoriul na]ional [i \n afara teritoriului na]ional; coordonareaactivit#]ilor din cadrul misiunilor de men]inere a p#cii din Angola [i Bosnia-Hertzegovina;coordonarea procesului de realizare a programelor de interoperabilitate ale ArmateiRomane cu armatele statelor membre \n NATO.

“_ntors de la curs de la Londra, m#rturisea generalul Degeratu, m-am confruntat cuo situa]ie inedit#: [omer, f#r# func]ie, cu func]ia anterioar# \ncadrat# (din fericire, cu unbun prieten [i fost coleg, competent [i serios – colonelul Rogojan), a trebuit s# a[teptc@teva zile ca s# se g#seasc# o solu]ie. ®Am avut, atunci, surpriza s# constat c# mentalit#]ilevechi nu disp#ruser# definitiv, c# sunt privit cu o anumit# suspiciune pentru “vina” de afi fost plecat din ]ar#, ori pentru presupunerea c# a[ fi devenit monarhist. Cel care m#“aranjase” a[a – generalul Cheler, fusese [i el trecut, \ntre timp, \n rezerv#¯. Doream,desigur, s# m# \ntorc acas#, la Cluj-Napoca. M# lega de acea zon# o lung# afec]iunesufleteasc# [i profesional#. Din p#cate, la Cluj nu mai era nici o fun]ie liber# pentrumine, a[a c# trebuia s#-mi g#sesc de lucru \n alt# parte. Peste c@teva zile, [eful StatuluiMajor General m-a chemat la el [i mi-a comunict c# voi fi \ncadrat \n func]ia de loc]iitoral [efului Direc]iei Opera]ii din S.M.G. (func]ie echivalent# ierarhic cu cea avut# anteriorla Cluj, dar, desigur, cu mai mult# r#spundere – ca arie de cuprindere [i \ntr-un locnecunoscut). Func]ia era liber# pentru c# se practica men]inerea vacant# a unor astfel deposturi pentru a se face economii la cheltuielile de personal dar, \n situa]ia aceea, [ipentru a evita consecin]a unei eventuale sist#ri a burselor \n viitor (era un lucru [tiut c#statele care acordau burse urm#reau modul de valorificare a “investi]iei”), s-a hot#r@tdeblocarea acesteia; urma \ns#, s#-mi \ncep activitatea numai dup# concediu, adic# pe21 ianuarie 1996, a[a c# Revelionul 95/96 l-am f#cut la Cluj, doar noi doi (eu [i so]ia);copii erau mari [i plecaser# cu grupurile lor de prieteni, iar prietenii no[tri nu prea maiavuseser# grija noastr#”.

_n aceast# calitate, \n vara anului 1996, am f#cut parte din echipa [efului StatuluiMajor General (Generalul Dumitru Cioflin#) care a vizitat Statele Unite (cu un tur impre-sionant din punct de vedere profesional: Washington - Pentagon, Fort Irwin, Fort Camp-bell - Kentucky, Fort Monroe, Fort Huachuka - Arizona, Tucson - Arizona, ColoradoSpring etc), exact \n perioada \n care Congresul American a decis redob@ndirea de c#treRom@nia a clauzei na]iunii celei mai favorizate. _n acela[i an, am participat la mai multeac]iuni desf#[urate la Bruxelles, \n cadrul programului de Parteneriat pentru Pace, \ncalitate de expert militar \n delega]iile ministrului Ap#r#rii Na]ionale (domnul GheorgheTinca, pe atunci – primul ministru civil al Armatei Rom@ne), sau ale secretarului de statpentru politica de ap#rare (domnul Ioan Mircea Pa[cu). Participasem, de asemenea,

670

activ la preg#tirea [i desf#[urarea unor exerci]ii militare din cadrul Programului de Parte-neriat pentru Pace din ]ar# [i din str#in#tate (condusesem efectiv deta[amentul militar alArmatei Rom@ne participant la Exerci]iul NATO-PfP “COOPERTIVE LANTERN –96” desf#[urat \n nordul Germaniei, \ntr-o zon# din apropierea localit#]ii Cele). Tot \nvara anului 1996, dup# finalizarea programul de studii doctorale, am sus]inut public tezade doctorat [i am ob]inut titlul de doctor \n {tini]e Militare, cu o tem# referitoare la“Prevenirea surprinderii strategice pe timpul st#rii de tensiune [i \n perioada ini]ial# a r#zboiului”(publicat# ulterior sub titlul: Prevenirea surprinderii strategice – o ecua]ie imposibil#?).

Perioada: 20.01.1997-07.03.2000: Secretar de stat [i {ef al Statului MajorGeneral al Armatei Rom@ne (dubla calitate, mo[tenit#, se \ntinde p@n# \n septembrie1999, c@nd se modific# legea). _n fapt, \ntr-o succint# relatare, lucrurile par s# se fipetrecut astfel:

_n ziua de 22 ianuarie 1997, am fost numit \n func]ia de {ef al Statului MajorGeneral ([i Secretar de Stat). Numirea a constitut o surpriz# de propor]ii, at@t pentruArmat# [i pentru mediul politic, c@t [i pentru mine. Nu fusem apropiat de vreunpartid politic (nici din cele care formau coali]ia de guvernare, nici din cele ce pierduser#alegerile) [i nu f#ceam parte din grupul celor pe care folclorul vremii \i credita ca fiindpropozabili pentru promovarea \ntr-o astfel de func]ie. Mai mult dec@t at@t, aparent, nuse punea problema schimb#rii [efului Statului Major General \n perioada imediat urm#-toare. Generalul Cioflin# era \n func]ie de aproape [ase ani, din luna mai 1991, [i sebucura de aprecieri pozitive at@t \n r@ndul militarilor c@r [i al opiniei publice. Duratamare [i aparent nelimitat# a mandatului s#u nu f#cea, desigur, cas# bun# cu stilul standardde rela]ii civili-militari, specific armatelor NATO (unde mandatul [efului SMG estelimitat la trei-patru ani), dar aceasta nu p#rea s# fie, pe atunci, o problem#. Mai mult,folclorul vremii acreditase ideea c# noua guvernare nu va avea curajul s# fac# o astfelde schimbare, de teama unei posibile revolte a Armatei (percep]ie, desigur, fals#, darcare circula \n diverse medii profesionale [i politice). _l \nt@lnisem pe noul ministru,domnul Victor Babiuc, \ntr-o \mprejurare \n care fusesem solicitat s# prezint ni[te docu-mente privind unele activit#]i specifice Statului Major General (probleme de cooperareinterna]ional#; leg#turi cu NATO; chestiuni de structur# [i propuneri de modernizare aactivit#]ilor [i structurilor). Prezentarea acestor materiale documentare de c#tre minefusese impus# de o \nt@mplare: \n seara \n care ministrul Ap#r#rii solicitase aceast#documenta]ie, [eful SMG lipsea (era plecat \n misiune \n teritoriu); documenta]ia solicitat#fusese repartizat# pentru preg#tirea materialului de r#spuns la Direc]ia Opera]ii; [efulDirec]iei Opera]ii era la un curs de preg#tire la Academia de \nalte Studii Militare; eulucram la acele documente care urmau s# fie prezentate [efului SMG la \ntoarcere, dup#care, dac# erau asumate de acesta, s-ar fi transmis ministrului. _n seara aceea, ministrul asolicitat insistent pozi]ia SMG [i, dup# ce i se explicase de c#tre ofi]erul de la SecretariatulSMG c# [eful SMG lipse[te, a cerut documenta]ia direct de la cel ce r#spundea de lucrare.

_n diminea]a zilei de 22 ianuarie 1997 am fost invitat la cabinetul domnului ministruBabiuc. Cu o sear# \nainte, un ofi]er mai vechi din Statul Major General venise la mine[i \mi spusese ceva despre un zvon care privea posibila mea nominalizare pentru ofunc]ie important# (se vorbea despre \nfiin]area unei direc]ii de planificare strategic#).Nu \l cuno[team prea bine [i nu acordasem prea mult# importan]# zvonului: se mai

671

\nt@mplase de c\teva ori din ’90 \ncoace; se vorbise [i \nainte de \ntoarcerea de la Londra.Nu se \nt@mplase nimic. Desigur, func]ia de loc]iitor al [efului Direc]iei Opera]ii era unape care o consideram foarte important# de[i, din perspectiva ierarhiilor func]ionale deatunci, ea era egal# cu cea de [ef de Sec]iei Opera]ii de la Cluj. Pe drum, pe coridorul dela SMG la Cabinetul ministrului, [eful de Cabinet al acestuia m-a avertizat (cam conspi-rativ, cam enigmatic), c# ar urma o surpriz# important#.

Ajuns \n biroul ministrului, domnul Babiuc mi-a comunicat hot#r@rea de numire \nfunc]ia de [ef al SMG [i faptul c# ar trebui s# mergem la o [edin]# unde fuseser# convocatecadrele de conducere din Ministerul Ap#r#rii [i din garnizoan#, [edin]# \n cadrul c#reiaurma s# se fac# public# acest# numire, despre care nu discutasem p@n# atunci. Aveam,practic, 30 de secunde ca s# spun Da sau Nu. Am spus Da, pentu c# eram Scorpion [i nuputeam s# abandonez lupta \n fa]a unei provoc#ri majore pentru care, totu[i, orice ofi]erar trebui s# fie preg#tit profesional [i psihologic. M# g@ndeam c# ar putea fi ultimul meuDa \n Armat#, pentru c# nu puteam [ti c@t de durabil# va fi acea guvernare [i c@t de binevoi putea s# lucrez cu acea guvernare a c#rei strategie fa]# de Armat# nu o puteamevalua \n detaliu \n acel moment. Era, \ns#, [i o oportunitate important#: a[ fi pututpromova mai bine tot ceea ce acumulasem \n acea perioad# \n care reu[isem, poate maibine dec@t al]ii, s# \n]eleg tendin]ele de evolu]ie ale mediului de securitate interna]ional[i european, precum [i modul nostru de raportare la acestea. A urmat anun]ul f#cut \nsal#, surprinderea total# a celor prezen]i (inclusiv a [efului SMG \n func]iune) [i celec@teva cuvinte ale ministrului privind misiunea pe care o primeam [i \ndemnul la munc#.{edin]a s-a terminat repede, dar a fost urmat# de o nou# surpriz# pentru mine: trebuia s#merg la o conferin]# de pres#!

Nu mai sus]inusem nici o conferin]# de pres# p@n# atunci [i nici nu m# preg#tisemniciodat# pentru a[a ceva. Aveam, desigur, exerci]iul vorbirii \n public: este de naturaprofesiei pentru orice ofi]er instructor, comandant sau lucr#tor de stat major, dar acumera vorba de un alt fel de public [i de alt mod de abordare, un exerci]iu care necesit# altgen de preg#tire [i de abordare.

Prima \ntrebare venit# din partea unui ziarist a fost: Cum v# sim]i]i? Ca \ntr-unavion cu probleme tehnice, \n zbor, \n condi]iile \n care, din pasager devii pilot,f#r# s# po]i ateriza pentru a face modific#rile tehnice necesare, i-am r#spuns! Urm#-toarea \ntrebare s-a referit la priorit#]ile pe care le am. Desigur, ca s# po]i vorbi desprepriorit#]i trebuie s# ai un plan, adic# o viziune, obiective, c#i de ac]iune, etc. Lucrasem,desigur, la numeroase programe, dar una e s# lucrezi ca simplu membru al echipei [i altae s# g@nde[ti planul, s#-i dai conturul strategic, s# r#spunzi pentru el. Am r#spuns atuncimetaforic [i optimist c# am trei priorit#]i: continuitate, continuitate, continuitate (pentruacest r#spuns mi-am atras critici politice din partea unora care \mi repro[au ne\ncadrare\n filozofia schimb#rii, care st#tea la baza guvern#rii CDR). Desigur, am detaliat fiecaredintre aceste continuit#]i, vorbind despre: continuitate \n asigurarea \ndeplinirii misiunilorconstitu]ionale ale Armatei; continuitate \n eforturile viz@nd preg#tirea pentru integrarea\n NATO; continuitate \n op]iunea pentru reform#. Eram convins c#, \n acel moment desurpindere [i \ngrijorare, militarii Armatei Rom@ne a[teptau un astfel de mesaj [i nuavea nici un sens s# vorbesc despre alte solu]ii \nainte de a le putea fundamenta \n modtemeinic [i \mpreun# cu ei.

672

Am \ndeplinit func]ia de [ef al SMG p@n# la data de 15 februarie 2000, av@ndresponsabilit#]i majore \n domeniile: conducerea efectiv# a procesului de preg#tire [iac]iune a Armatei Rom@ne; fundamentarea strategiei militare; participare la elaborareastrategiei de securitate na]ional#; planificarea ap#r#rii; preg#tire strategic# [i operativ#;conducere strategic# [i opera]ional#; reforma, restructurarea [i modernizarea Armatei;interoperabilitate; managementul situa]iilor de criz#. Atunci, \ns#, lucrurile erau abia la\nceput. La data prelu#rii conducerii Statului Major General, situa]ia sistemului de ap#rareera una deosebit de complex#, complicat# [i dificil#. Armata Rom@n# num#ra aproape220.000 de militari [i peste 70.000 salaria]i civili. La Revolu]ie, num#rul militarilor dinArmat# fusese de peste 320.000 (din care aproximativ 60.000 erau \ncadra]i \n unit#]iledestinate exclusiv lucrului permanent \n economia na]ional#). Un num#r important \nr@ndul celor 260.000 de militari activi era reprezentat de militarii cu termen redus –tineri admi[i la facultate care erau obliga]i s# execute un stagiu obligatoriu de nou# luni\naintea \nceperii studiilor universitare. La aceste efective militare, se ad#ugau efectiveleg#rzilor patriotice (c@teva sute de mii) subordonate Comitetului Central, dar \ncadratecu ofi]eri activi deta[a]i din Armat#; acestea, oric@t de slab erau \nzestrate, echipate [iinstruite, consumau totu[i ceva resurse. Asem#n#tor, se poate aprecia [i situa]ia deta[a-mentelor de preg#tire militar# a studentelor (c@teva mii de persoane), \ncadrate cu ofi]eriactivi (\n majoritate femei), care consumau, de asemenea, unele resurse.

P@n# la acea dat#, Armata Rom@n# parcursese dou# etape importante de reformare.Prima, declan[at# imediat dup# Revolu]ie, se materializase \ntr-o serie de m#suri urgente:desfiin]area structurilor politice [i a celor de contrainforma]ii (subordonate Securit#]ii,dar pl#tite din bugetul Armatei) ®desfiin]area acestor structuri nu dusese la reducerisubstan]iale a efectivelor, majoritatea celor care lucrau \n aceste structuri fiind redistribui]i\n unit#]ile [i forma]iunile \n care lucraser#¯. Cea de-a doua vizase demobilizarea milita-rilor din unit#]ile de lucru \n economie; aceast# m#sur# adusese reduceri importante deefective. Desfiin]area deta[amentelor de preg#tire militar# a studentelor contribuise lareducerea cheltuielilor, dar adusese \n unit#]i un num#r important de ofi]eri-femei, gene-r@nd anumite dificult#]i de \ncadrare. Structura organizatoric# a g#rzilor patriotice disp#-ruse \n forma de p@n# atunci, efectivele de cadre fiind preluate de Armat#. Pentru oscurt# perioad# de timp, Armata primise \n subordine [i unit#]ile de securitate [i securitate-mili]ie (transformate \n unit#]i de jandarmi), dar acestea fuseser# resubordonate Ministe-rului de Interne. Tot pentru o scurt# perioad# de timp, \n subordinea Armatei fuseser#trecute [i structurile de telecomunica]ii speciale, regrupate apoi \n Serviciul de Teleco-munica]ii Speciale.

Aceast# prim# etap# adusese un anume c@[tig din perspectiva reducerii efectivelor,dar aceasta privea \ndeosebi num#rul militarilor \n termen; \n privin]a num#rului decadre, \ns#, ap#ruser# tensiuni din cauza unui surplus semnificativ de ofi]eri, inclusiv deofi]eri superiori. Pentru men]inerea acestora \ntr-o form# organizatoric#, se inventase un[tat suplimentar de func]iuni, prev#zut cu grade corespunz#toare gradelor reale ale celorcare se reg#seau \ntr-o astfel de situa]ie, [tat a c#rui dimensiune era flexibil#. Solu]iaaceasta nu era una care s# corespund# unei cerin]e profesionale ci uneia umanitare [i desecuritate, evit@nd trimiterea \n timp scurt a unui mare num#r de fo[ti militari, nepreg#ti]iprofesional [i psihologic pentru via]a civil#, \ntr-o societate tulbure, fragil# [i instabil#.

673

Cea de-a doua etap#, s-a declan[at prin anul 1992 [i venise pe fondul accentu#riiprocesului de stabilizare politic#. Ea a vizat o transformare structural# profund#, de lanivelul strategic (Marele Stat Major a devenit Statul Major General – care [i-a atribuit [isarcini de organizare, coordonare [i verificare a instruc]iei, prin nou constituitul Inspec-torat General al SMG), p@n# la unit#]ile lupt#toare, de sprijin sau logistice de baz#. \ncadrul acestui proces, batalioanele [i divizioanele au devenit unit#]i autonome (cu unregim asem#n#tor fostelor regimente), regimentele se transformaser# \n brig#zi (cu statutde mari unit#]i, av@nd \n compunere batalioane/divizioane), iar diviziile se transformaser#\n corpuri de armat#. Procesul de transformare solicitase o cre[tere semnificativ# a num#-rului de func]ii de toate categoriile, inclusiv de func]ii prev#zute a fi \ncadrate cu grademari (de general/amiral sau colone), fapt care determinase o anumit# sc#dere a presiuniipe managementul de personal.

Noua structur# necesita, \ns#, pentru a fi func]ional# un num#r de grada]i-solda]iuria[, prin asigurarea c#rora s-ar fi dep#[it efectivele Armatei de dinainte de Revolu]ie,situa]ie care nu era nici necesar# (starea de confruntare est-vest \ncetase), nici posibil#(aloca]iile bugetare posibile nu ar fi fost niciodat# nici cel pu]in satisf#c#toare la minim).Ca urmare, marile unit#]i [i unit#]ile fuseser# \mp#r]ite \n trei categorii: cu capacitate delupt# \nalt#; cu capacitate de lupt# redus#; unit#]i de cadre. Baza teoretic# a acesteiorganiz#ri era doctrina suficien]ei pentru ap#rare, consacrat# oficial \n cadrul uneireuniuni europene desf#[urat# la Viena \n 1990, precum [i incipienta structurare a uneistrategii de securitate na]ional# (sub forma Concep]iei Integrate privind Securitatea Na]io-nal# a Rom@niei, finalizat# ca document teoretic c@nva prin anul 1993).

_n esen]#, o list# cu principalele activit#]i desf#[urate \n aceast# calitate ar puteacuprinde urm#toarele chestiuni mai semnificative:

- proiectarea, fundamentarea [i elaborarea planului general de reform#, restructu-rare [i modernizare a Armatei Rom@ne (ARO-2005/2010); crearea cadrului politico-juridic, administrativ [i militar necesar pentru reorganizarea Armatei [i reducerea efective-lor ®prin redactarea proiectului [i promovarea Ordonan]ei de Urgen]# nr. 7/1998¯; coordo-narea strategic# [i opera]ional# a activit#]ilor de implementare, adaptare [i ajustare aplanului; trecerea la organizarea Statului Major General pe module de lucru specificearmatelor membre \n NATO (Direc]ii tip J/Joint; aprilie 1997) [i implementarea aceluia[iprincipiu organizatoric \n procesul de reorganizare a statelor majore ale categoriilor defor]e; integrarea expertizei na]ionale [i a expertizei statelor furnizoare de asisten]# militar#direct# [i sistematic# (Marea Britanie: deta[area unui general britanic \n calitate deconsilier militar personal al [efului S.M.G. [i organizarea Centrului Regional de Preg#tirede Stat Major/Universitatea Na]ional# de Ap#rare; Statele Unite: Comisia Kievenar,Centrul Regional de Preg#tire Management Resurse pentru Ap#rare/Brasov [i Centrulde Preg#tire a Subofi]erilor/Pite[ti) \n procesul de reform#, restructurare [i modernizare;

- coordonarea strategic# [i opera]ional# a activit#]ilor din cadrul misiunilor de men]i-nere a p#cii din Angola [i Bosnia-Hertzegovina; proiectarea, coordonarea strategic# [iopera]ional# [i finalizarea particip#rii for]elor militare rom@ne la “Misiunea Alba” dinAlbania (martie-iunie 1997);

- participarea la realizarea cadrului politico-juridic [i militar [i coordonarea opera]ional# direct#a ac]iunilor Armatei Rom@ne pe timpul crizei generate de mineriadele t@rzii (ianuarie-martie 1999);

674

- sprijin pentru realizarea [i punerea \n func]iune a sistemului de management integratal traficului aerian (ASOC) [i al sistemului de comunica]ii militar (STAR);

- participarea la realizarea cadrului politico-juridic, diplomatic, militar [i adminis-trativ privind contribu]ia Rom@niei la Opera]iunea “Allied Force”; conducerea-coordo-narea strategic# [i opera]ional# a activitatilor desf#surate de Armata Rom@n# pe timpulinterven]iei militare interna]ionale \n provincia Kosovo (martie-iunie 1999); coordonareastrategic# [i opera]ional# a activit#]ilor de preg#tire, dislocare [i \ndeplinire a misiunilorde c#tre contigentul na]ional rom@n la “Opera]iunea KFOR” (septembrie 1999- decem-brie 2000);

- participare la gestiunea crizei provocate de \ncercarea Federa]iei Ruse de a dob@ndi,\n mod ilegal, controlul strategic asupra Aeroportului Pristina, la \ncheierea interven]ieimilitare interna]ionale \n Kosovo;

- proiectarea, coordonarea strategic# [i opera]ional# [i participarea la realizareaproiectului de constituire [i func]ionare a Batalionului Mixt Romano-Ungar destinatpentru misiuni de men]inere a p#cii;

- participare la realizarea proiectului de constituire [i func]ionare a Brigazii Multina-]ionale destinat# pentru misiuni de men]inere a p#cii din Sud-Estul Europe (SEEBRIG);ini]ierea [i proiectarea conceptului de Comandament cu loca]ie itinerant# care a permisg#zduirea de c#tre Romania a acestei structuri \n perioada 2004-2006, la Constan]a Sud(Agigea);

- participarea eficient# la reuniunile [efilor de state majore ([efilor ap#r#rii) dinarmatele statelor membre \n NATO [i partenere (PfP); crearea unui sistem de contactesistematice (vizite de lucru reciproce; \nt@lniri de lucru \n zone de frontier# sau \n marjareuniunilor; schimburi de mesaje; convorbiri telefonice); contribu]ii la elaborarea [iadoptarea primei Strategii de Securitate Na]ional# a Rom@niei (1999);

- continuarea eforturilor privind protec]ia militarilor supu[i h#r]iuirii mediatice, poli-tice [i juridice \n leg#tur# cu evenimentele din Decembrie 1989 (elaborare [i difuzareaOrdinului Circular nr. 522/1998 privind reglementarea modului de prezentare a perso-nalului Armatei la anchetele de mare amploare privind evenimentele din Decembrie1989, declan[ate de parchetele militare; reglement#rile fuseser# discutate cu ProcurorulGeneral Sorin Moisescu, \n urma unei \nt@lniri de lucru ce avusese loc la Sinaia);

- contribu]ii la elaborarea [i implementarea unui nou concept de organizare [i desf#-[urare a paradelor militare cu prilejul Zilei Na]ionale a Romaniei, cu participarea, al#turide for]ele din toate structurile Armatei Rom@ne, a for]elor reprezent@nd Ministerul deInterne (Jandarmerie, Poli]ie, Poli]ie de Frontier#, Inspectoratul General pentru Situa]iide Urgen]#), Serviciul Rom@n de Informa]ii, Serviciul de Informa]ii Externe, Serviciulde Telecomunica]ii, Serviciul de Protec]ie [i Paz#.

Perioada: 2000 (martie) – 2000 ( noiembrie): Consilier Preziden]ial pe problemede Securitate Na]ionala (Ap#rare, Ordine Publica [i Siguran]#)/\n mandatulPre[edintelui Emil Constantinescu. Participarea, \n aceast# calitate la urm#toarele eveni-mente/ac]iuni mai importante: procesul de implementare a prevederilor recent adaopatateiStrategii de Securitate Na]ional#; clarificarea [i lichidarea urm#rilor problematicii “FirulRo[u”; gestiunea [i stingerea crizei generate de pr#bu[irea Fondului National de Investi]ii;gestiunea [i solutionarea crizei de conducere strategic# la nivelul Statului Major General

675

(noiembrie 2000: transferul responsabilit#]ilor de conducere a Statului Major Generalde la Generalul Mircea Chelaru, la Generalul Mihai Popescu); fundamentarea, semnareaacordului constitutiv, lansarea [i implementarea Proiectului SECI (Ini]iativa de CooperareSud-Est European# in domeniul combaterii terorismului si criminalit#]ii organizate), cug#zduirea [i exercitarea primei rota]ii la conducerea SECI de c#tre reprezentantulRom@niei.

Perioada 2000 (1 decembrie)-2001 (30 martie 2001): Exercitarea temporar# afunc]iei de Secretar General al Ministerului Ap#rarii Na]ionale, urmat# de o trecerea\n rezerv# intempestiv#, sub presiunea unor condi]ii politice care tindeau s# creeze difi-cult#]i procesului de preg#tire a Armatei Rom@ne pentru integrare \n NATO. Determinats# plece din Armat# \nainte de vreme (la v@rsta de 53 de ani), cu o pensie derizorie, camul]i al]i militari supu[i procesului de transformare, pleac# din ]ar# \n c#utare de lucru.{ansa, \nt@mplarea sau destinul \l poart# spre Garmisch-Partenkirchen, Germania, \nsudul Bavariei, unde, la Centrul European de Studii de Securitate, reu[e[ete s# ocupe,prin concurs interna]ional, postul de Profesor de Studii de Securiate Central European#(primul profesor rom@n angajat la aceast# instritu]ie) – cu un contract cu durata de treiani, pe care \l parcurge integral.

Perioada 2005 (15 ianuarie)-2010 (15 ianuarie): Consilier de Stat la DepartamentulSecurit#]ii Na]ionale (\n perioada ianuarie 2005-iunie 2006, \ndepline[te [i func]ia de{ef la Departamentului Securit#]ii Na]ionale, cu rang de ministru), cu urm#toareleatribu]iuni [i responsabilit#]i principale:

- Strategii de securitate/strategii de ap#rare: fundamentare, formulare proiecte,participare la procesul de aprobare, promovare [i implementare;

- Managementul crizelor de securitate [i gestiunea urgen]elor civile; participare launele aspecte privind gestiunea crizei ostaticilor rom@ni din Irak, precum [i la activit#]ipreg#titoare [i complementare privind solu]ionarea diferendului rom@no-ucrainian \nproblema delimit#rii platoului continental [i a zonei economice exclusive \n zona Insulei{erpilor, \n cadrul procesului de la Haga;

- Studii de Securitate [i Ap#rare: consiliere, expertizare, cooperare interna]ional#,activit#]i [tiin]ifice, activit#]i practice \n domeniul prevenirii [i combaterii terorismului;protec]ia informa]iilor clasificate;

- Coordonarea activit#]ii for]elor participante la misiuni \n sprijinul p#cii din Irak,Afganistan, Kosovo [i Bosnia-Hertzegovina;

- Managementul integrat al procesului de realizare [i semnare a acordului privindaccesul for]elor militare americane la facilit#]i de dislocare temporar#, instruire [i operarepe teritoriul Rom@niei (Baza Mihail Kog#lniceanu – Constan]a);

- Managementul integrat al frontierei de stat, \n perspectiva ader#rii la Spa]iulSchengen.

_n aceast# calitate, \n exercitarea func]iei, \n prima faz#, activit#]ile \n cadrulDepartamentului Securit#]ii na]ionale au vizat cu prec#dere elaborarea [i finalizareaproiectului strategiei de securitate na]ional# sub deviza: Romania European# - RomaniaEuro-Atlantic#. Obiectivele strategice vizau: Premisele unui proiect na]ional realist,\ndr#zne] [i pragmatic; Un viitor sigur [i prosper pentru rom@ni: c#ile construc]iei; Prio-rit#]ile particip#rii active la construc]ia securit#]ii interna]ionale: promovarea democra]iei,

676

lupta \mpotriva terorismului interna]ional [i combaterea prolifer#rii armelor de distrugere\n mas#; Construirea noii identit#]i europene [i euroatlantice a Rom@niei; Realizareasecurit#]ii [i stabilit#]ii regionale \ntr-o nou# paradigm#; Rom@nia – vector dinamic alsecurit#]ii [i prosperit#]ii \n regiunea M#rii Negre; Securitatea intern# – \ntr-o abordaresistemic# [i cuprinz#toare; Realizarea repereleor bunei guvern#ri: administra]ie public#profesionist# [i eficient#, justi]ie democratic#, combaterea corup]iei; cre[terea competiti-vit#]ii [i a caracterului performant al economiei; Modernizarea institu]iilor care au respon-sabilit#]i \n domeniul securit#]ii na]ionale; dezvoltarea infrastructurii [i sporirea graduluide protec]ie a acesteia.; Resurse [i responsabilit#]i.

Strategia astfel fundamentat# identifica principalelele riscuri [i amenin]#ri de securi-tate din perspectiva intereselor na]ionale ale Rom@niei, cooper#rii \n cadrul UniuniiEuropene [i valorific#rii parteneriatului strategic cu Statele Unite. Pentru prima dat#\ntr-o strategie rom@neasc# de securitate, calitatea guvern#rii era chemat# la construc]iaconceptual# a problematicii \n discu]ie, buna guvernare fiind identificat# ca principalulposibil motor intern al procesului de devenire european# [i euro-atlantic#, iar proastaguvernare – drept principalul risc de securitate de sorginte intern#.

Proiectul strategic rom@nesc se baza, din perspectiv# extern#, pe prevederile primeiStrategii de securitate a Uniunii Europene (Strategia Solana-2003), ale Strategieipreemptive a pre[edintelui american George Bush (2002), ale Conceptului StrategicNATO \n vigoare. \n faza sa de lucru, la fundamentarea teoretic# [i factual# a proiectuluifuseser# luate \n calcul propunerile ministerelor Ap#r#rii, de Externe [i de Interne, aleSRI, SIE, STS [i SPP, \n timp ce, la redactare [i finalizare, beneficiasem de contribu]iaefectiv# la doi dintre fo[tii mei studen]i de la Centrul Marshall (Iulia Ionescu [i MarianZulean), de expertiza [tiin]ific# a directorului Institutului de Studii Politice de Ap#rare[i Istorie Militar# (ISPAIM) – generalul Mihai Iionescu, expertiza diplomatico-militar#a ata[atului militar britanic [i expertiza de comunicare public# a jurnalistei Loara {tef#-nescu de la Televiziunea Rom#n# /Direc]ia {tiri. Sub raport conceptual, structural [i camod de abordare, Proiectul realiza o schimbare de paradigm# care, pe l@ng# valoareareal# ad#ugat# domeniului, a trezit [i multe controverse, majoritate generate de incapa-citatea sau lipsa de dorin]# de a \n]elege [i accepta evolu]iile \n domeniu – evolu]iiconfirmate [i de documentele similare american (2002/2006) [i britanic (2008).

Principala controvers# asupra documentului s-a purtat pe problema supunerii saunu a acestei Strategii procesului de aprobare a Parlamentului. _n absen]a unei prevedericonstitu]ionale exprese, [i av@nd \n vedere practica uzual# \n materie, am optat pentru [iam insistat pe varianta trimiterii spre Parlament a acestui document numai cu scopul deinformare (nu pentru aprobare).

Mandatul de Consilier de Stat din aceast# perioada# a oferit, de asemenea, prilejulunor experien]e interesante \n evolu]ia domeniului securit#]ii na]ionale (ex. Fundamen-tarea conceptual#, normativ# [i organiza]ional#, precum [i materializarea practic# aComunit#]ii Na]ionale de Informa]ii sau proiectele pachetului de legi ale securit#]iina]ionale), dar [i evenimente negative puternic controversate care au ad#ugat criticipublice (de altfel nejustificate) la adresa unei activit#]i oricum complexe [i pline deneprev#zut (exemplu: cazul r#pirii [i eliber#rii ostaticilor din Irak – sau cazul Haissam),ale c#ror ecouri (false \n ceea ce m# priveau) nu s-au stins nici azi.

677

Adev#ratele probleme care r#m@n ca o uria[# povar# sufletesc# dup# \ncheiereamisiunii la Cotroceni sunt [i r#m@n cele fundamentale, cele legate de imposibilitateaprevenirii unor fenomene negative majore care au afectat [i afecteaz# profund organismulmilitar, situa]ia, capacitate de ac]iune [i destinul acestuia. M# refer la pr#bu[irea complet#a bugetelor militare \n perioada 2005-2012 (bugete ajunse la cifre derizorii de genul 0,6-0,8% din PIB), pr#bu[ire av@nd drept consecin]e o criz# major# a \nzestr#rii [i a capabili-t#]ilor, cre[terea ponderii cheltuielilor de personal la peste 75% (procent aproape nemai\n-t@lnit vreodat# \n istoria modern#), la riscul r#m@nerii f#r# avia]ie de lupt# [i f#r# unminim d capabilit#]i navale de lupt#. M# refer, de asemenea, la erodarea grav# a etosuluimilitar, datorit# tratamentului umilitor venit din partea unor vremelnici demnitari curang de prim-ministru sau ministru (aprecierile privind soldele neru[inate ale militarilorf#cute de personaje politice sinistre au fost f#r# precedent \n istoria Armatei Rom#ne),datorit# promov#rii unor idei stupide de tipul celor ce sugereaz# inutilitate Armateina]ionale, vis@nd c# ]ara ar putea fi ap#rat# de NATO. M# refer, de asemenea, la umilirearezervei Armatei Rom@ne, deposedetat# pentru o vreme de calitatea sa militar# [i afectat#grav prin mutilarea sistemului de pensii militare trimis \n derizoriul luptei pentru supra-vie]uire. Cu speran]a, desigur, c# toate sunt trec#toare [i c# cei ce vin din urm# vor reu[is# fac# mai mult dec@t genera]ia noastr#, s# repare ceea ce s-a stricat, s# duc# mai departeflac#ra ve[nici misiuni de dragoste de ]ar# a Armatei Rom@ne.

Din preocup#rile profesionale din ultima perioad#, un interviu publicat recent (Mai2012) \n revista Foreign Policy Rom@nia pare a fi cel mai potrivit mod de a \ncheia uncapitol complicat, incitant [i, \n ultim# instan]#, perpetuu optimist al unui alerg#tor decurs# lung# ce [i-a \nceput drumul sub auspiciile numelui lui Dimitrie Cantemir, laLiceul Militar din Breaza, de la poalele Bucegilor, [i spune c# ar vrea s#-[i \ncheiemisiunea activ# sub auspicii asem#n#toare, la Universitate Cre[tin# “Dimitrie Cantemir”din Bucure[ti, unde tineri studen]i civili se str#duiesc s# deslu[easc#, dintr-o perspectiv#civic#, tainele acestui domeniu fascinant, \n cadrul unui Program de Master de Studii deSecuritate [i Ap#rare fondat de generalul Degeratu \n anul 2008.

1. Ce ar trebui s# \ntelegem prin nuan]a de flexibilitate transmis# de Obamalui Putin via Medvedev? Ce fel de concesii ar putea fi pe mas#? O renun]are la construc]iascutului? Acces la arhitectura de comanda [i control? Garan]ii suplimentare? Sau estedoar un simptom al polarizarii politicii interne americane, \n sezon electoral, c@nd nuexist# “flexibilitatea” necesar# pentru a c#uta o cale de mijloc?

Cred c# promisiunea de flexibilitate f#cut# de pre[edintele-candidat Obama \nc#-pre[edintelui Medvedev nu trebuie nici exagerat#, nici dramatizat#, pentru c# pare, maidegrab#, o simpl# chestiune de parcurs, nu una de substan]#. Proiectatul sistem americande ap#rare a Europei \mpotriva rachetelor balistice are, deja, o poveste mult prea consis-tent# pentru ca o astfel de discu]ie, privat#, interceptat# intempestiv, s# mai prezintevreo relevan]# aparte. Nu trebuie s# uit#m c# proiectul s-a n#scut, ini]ial, petru o loca]iesituat# ceva mai spre nord, \n Polonia (desigur, \ntr-o alt# configura]ie) [i sub alt# pre[e-din]ie american#. Versiunea actual#, cea care prive[te loca]ia ([i) pe teritoriul Rom@niei[i care are o arhitectur# diferit# [i o proiec]ie temporal# de opera]ionalizare destul delejer# (la orizontul anilor 2018-2020) se pliaz#, deja, pe o pre[edin]ie aflat# la un posibilamurg. Extrem de important dintr-o perspectiv# politic# rom@neasc#, dar f#r# vreo

678

importan]# vital# pentru securitatea american# (global#), controversatul, deja, Scutantirachet# mai poate, cred, \mbr#ca [i alte episoade.

Ca urmare, stricto senso, \n faza actual# [i \n condi]iile unui mediu geopolitic/desecuritate at@t de volatil, promisiunea de flexibilitate ar putea s# \nsemne multe (spreexemplu: discu]ii suplimentare, unele concesii, poate unele garan]ii suplimentare oripromisiunea schimbului de informa]ii sau de avertizare timpurie, dar nu acces la sistemelede comand#), dup# cum ar putea s# nu \nsemne nimic, s# fi fost o simpl# exprimarepoliticoas#, menit# s# capteze bun#voin]a partenerului de la Moscova (necesar#, \n con-di]iile b#t#liei electorale str@nse de la Washington) ori s#-i ofere interlocutorului unmotiv de satisfac]ie pentru, nu-i a[a, succesul diplomatic ob]inut.

2. _n cele din urm#, este scutul \n versiunea Obama o amenin]are real# pentruMoscova? Are, Kremlinul, motive s# se team#? Sau este doar o muni]ie retoric#comfortabil#?

O ameni]are real# pentru Moscova? Categoric, nu! Spun aceast# pentru c#, chiardac# am privi rela]iile ruso-americane numai dintr-o perspectiv# strict confrunta]ional#(ceea ce nu este cazul) [i am judeca problema numai prin prisma poten]ialului militar (\nspe]#, cel nuclear) al Rusiei, poten]ial valid, \nc#, pentru mul]i ani de aici \ncolo, nici unprofesionist al domeniului nu ar putea spune nimic altceva dec@t c# a[a-zisul Scut (strictdefensiv prin natura sa, prin construc]ie [i, deci, inapt pentru orice altceva) nu poateintra, \n nici un fel, \n competi]ie cu imensul arsenal nuclear strategic al Rusiei. Caurmare, e greu de crezut c# vreun politician rus avizat, ori vreun responsabil militar rusde rang \nalt ar putea fi sincer \ngrijorat de pericolul militar pe care Scutul l-ar prezenta.Singurul scenariu al unei posibile coliziuni dintre capabilit#]ile nucleare ale Rusiei [iScutul antibalistic american din zona M#rii Negre ar fi acela al unui atac local (viz@ndzona de amplasare a Scutului, sau o zon# situat# mai la vest de ea), declan[at de Rusia,cu rachete purt#toare de ogive nucleare din categoria vectorilor cu raz# medie sau interme-diar# de ac]iune. Ceea ce, desigur, \n condi]iile st#rii actuale a rela]iilor interna]ionale,ale Tratatului INF \nc# \n vigoare [i ale oric#rei prognoze rezonabile cu privire la perspec-tivele pe termen mediu ale dinamicii securit#]ii interna]ionale, nu ar putea fi consideratdec@t absurd. E cert, deci, c#, nici din perspectiva unei realit#]i obiective, nici din cea,eventual#, a unei percep]ii gre[ite, nu exist# nici un temei s# credem c# responsabiliipolitici sau planificatorii militari de la Moscova s-ar teme efectiv de construc]ia Scutuluiprivit ca ameni]are militar# la adresa securit#]ii Rusiei.

Aceast# realitate nu exclude, \ns#, o analiz# mai nuan]at#. Am putea lua, spre exem-plu, \n calcul [i un anumit motiv de preocupare a unor exper]i militari ru[i (unul care arputea proba o anumit# substan]#): preocuparea ar putea fi determinat# de posibileleachizi]ii [tiin]ifice [i tehnologice pe care partea american# le-ar capitaliza, eventual, \nprocesul de fundamentare [tiin]ific# [i tehnologic# a proiectului, pe timpul construc]ieilui sau \n procesul exploat#rii acestuia (\n condi]iile \n care Rusia, cu toate amenin]#rilesale c# va construi o replic# a proiectului, nu poate – ra]ional g@ndind – suporta finan]areacorespunz#toare a unor astfel de cercet#ri). O asemenea perspectiv# ar putea genera un anumedecalaj tehnologic (cu posibile implica]ii militare) \ntre cele dou# superputeri, decalaj care –\n condi]iile \n care una din ele (Rusia), sau am@ndou#, ar avea \n arsenalul politic de perspectiv#op]iunea unei noi perioade de confrunt#ri de tipul celei din vremea R#zboiului Rece.

679

_n rest, \n ceea ce prive[te partitura vocal#, destul de intens#, pe aceast# tem#, este,\ntr-adev#r, o chestiune de retoric# (de \n]eles), at@t pentru (preponderent) consumulintern, c@t pentru opinia public# european#, \ndeosebi cea din zona acoperit#, c@ndva,de fostul bloc sovietic sau din ]#rile afectate mai acut de criza economic# ori sensibile latraseele gazului rusesc. Ca investi]ie \n (parc# deja) ve[nicul bombardament psihologico-mediatic, orchestra]ia ruseasc# nu pare lipsit# de interes. Din aceast# perspectiv#, a unei(posibile) dispute politice majore (pe o chestiune, de altfel, nepericuloas# \n sine), Scutular putea deveni un element important \n arsenalul diplomatic al Rusiei, gener@nd confrun-tare [i ad#ug@nd instabilitate politic#. O astfel de evolu]ie (negativ#), care nu poate fitotal exclus# din calcul, depinde, \ns#, numai de Rusia. Din acest punct de vedere, Scutulpoate fi considerat un test apt s# pun# \n eviden]# diponibilitatea real# de cooperare (saude confruntare) a Rusiei.

3. Ce valoare are scutul pentru Americani?Din perspectiv# militar# strict opera]ional#, [i \n contextul angajamentelor globale

ale SUA, proiectul este unul de anvergur# tactic#, important, dar nu vital. Ca urmare, \nfunc]ie de evolu]ia aloca]iilor bugetare pentru nevoile de ap#rare, proiectul poate fi con-struit \n termenul planificat sau poate fi am@nat, poate fi accelerat ori ree[alonat; lanevoie, dac# realizarea lui ar intra \n coliziune cu alte proiecte ce ar putea fi consideratemai importante \n momentul reevalu#rii, construc]ia Scutului ar putea fi abandonat#.

Din punct de vedere politic, chestiune este ceva mai complex#, pentru c# proiectul\ndepline[te mai multe func]iuni. \n primul r@nd, Scutul este, pentru Statele Unite, uninstrument diplomatic, de politic# extern#, av@nd ca scop, pe de o parte, s# exercitepresiuni asupra unor posibili actori tenta]i s# dezvolte un comportament mai pu]in respon-sabil \n rela]iile interna]ionale [i, pe de alt# parte, s#-[i asigure (reasigure) parteneriieuropeni estici de soliditatea angajamentelor americane, \ntr-o lume \n care riscurile [iamemenin]#rile asimetrice, neconven]ionale, amplific# exponen]ial volatilitatea mediuluide securitate. \n al doilea r@nd, dup# felul \n care s-au desf#[urat evenimentele p@n#acum (lansarea \n premier# a proiectului, \ntr-o versiune anterioar#, \ntr-o zon# mainordic# a Europei, de c#tre pre[edintele Bush; renun]area la acel proiect de c#tre noulpre[edinte [i lansarea actualului proiect, \ntr-o versiune adaptiv#, considerat# mai fezabil#,\ntr-o zon# mai sudic# a Europei; promisiunea de flexibilizare a pozi]iei americane,confruntat# cu o opozi]ie ruseasc# \n cre[tere, pe fondul strategiei RESET a pre[edinteluiObama), nici o analiz# realist# nu poate s# nu ia \n calcul [i ipoteze mai pu]in optimiste.\n ultim# instan]#, ca instrument politico-diplomatic, Scutul \[i poate \ndeplini rolul fieca sistem de echipamente opera]ionalizat la termen, fie ca poten]ial, fie ca obiect denegociere. Recentele negocieri pe aceast# tem#, inclusiv oferta american# de flexibilizarea pozi]iei \n sensul accept#rii programului iranian de \mbog#]ire a uraniului \n scopuripa[nice, \n anumite limite [i sub monitorizare interna]ional#, ar putea face, spre exemplu,inutil# construc]ia Scutului pe motiva]ia actual#.

Cele dou# ipoteze nu exclud din calcul dimensiunea economic# [i [tiin]ific#(tehnologic#) a proiectului, \n condi]iile \n care diminuarea cheltuielilor militare (\nStatele Unite, dar [i, mai ales, \n r@ndul partenerilor), a creat dificult#]i majore pentruindustria militar# american#, dificult#]i care, pe fondul profundei crize economice, potexercita presiuni semnificative asupra deciziilor politico-militare.

680

4. Dar pentru Romania? Ne temem de Iran sau ne intereseaz# s# avem USboots on the ground? Oare \ntr-un moment \n care semnalele restructur#rii prezen]eiamericane \n Europa [i al shiftingului Washingtonului c#tre Asia, sunt tot mai evidente,nu cap#t# scutul antibalistic o valoare [i mai ampl#, devenind expresia reasigur#rii Europei(\n special a celei de Est) de angajamentul SUA \n numele ap#r#rii colective?

Depinde de tipul nostru de a[tept#ri – ra]ionale sau emo]ionale – [i aceasta deoarecepentru Rom@nia, situa]ia este diferit# (at@t ca substan]#, c@t [i ca percep]ie); ea este, \ns#,la fel de complex#. Oricum am privi, \ns#, lucrurile, proiectul este unul foarte importantdin punctul de vedere al st#rii [i dinamicii proceselor ce genereaz# securitate na]ional#,de[i valoarea strict militar# a Scutului este greu de evaluat. _n primul r@nd, din cauzadificult#]ilor reale de evaluare a amenin]#rilor (cine?, ce fel de?, de unde?, c@nd?, cum?,c@t?, etc.) – fapt ce impune o arhitectur# generic# [i multifunc]ional# (inevitabil, [i \nmod obiectiv, mai pu]in eficient#). \n al doilea r@nd, din cauza (obiectiv# a) graduluia[teptat de eficien]#. Exist#, desigur, calcule riguroase care dau o anumit# probabilitatematematic# de interceptare [i de distrugere a ]intelor, dar a[tept#rile nu pot fi altfeldec@t, desigur, probabilistice, lipsite, deci, de aportul experien]ei practice conving#toare.Ori, \n condi]iile \n care orice posibil# lovitur# “sc#pat#” ar fi una nuclear#, faptul c#altele au fost distruse anterior nu prea face sens. E cert c#, dac# ar fi vorba de un atacnuclear venind din partea unui actor din r@ndul a[a-numitelor rogue states, acesta ar fiunul prin surprindere, limitat cantitativ [i cu scop eminamente terorist. Probabilitateamatematic# redus# a succesului unor lovituri nu ajut# prea mult \ntr-o astfel de situa]ie,pentru c# fie [i numai o singur# lovitur# neinterceptat# de c#tre Scut, aceasta [i-ar atingescopul.

_n ceea ce prive[te cel#lalt aspect evocat de \ntrebarea dumneavoastr#, nu [tiu dac#referirea direct# la o amenin]are provenind din Iran trebuie s# figureze \n r@ndulargumentelor definitorii (de fundamentare) privind ra]iunea construc]iei Scutului. Nuexist#, desigur, deocamdat#, o rezolu]ie expres# a ONU pe aceast# tem#, de[i – dinperspectiva unei analize militare – exist# suficiente argumente faptice capabile s# generezeo asemenea preocupare de securitate, \n condi]iile \n care, mai recent, p@n# [i exper]iimilitari ru[i au ajuns s# recunoasc#, oficial, consisten]a amenin]#rii pe care atitudineaIranului le induce. Problema este c# o astfel de decizie este una extrem de dilematic#,pentru c# absen]a unei capabilit#]i de contracarare credibil# poate genera tenta]ii agresive,dup# cum [i construc]ia proiectat# (ca substan]#, [i \n termenii cunoscu]i) poate fi luat#ca o \ncurajare (sau o provocare) de c#tre deciden]i cu un mod de g@ndire de genul celeiprobate p@n# \n prezent. {i aceasta, pentru c# decizia de construc]ie ar putea fi interpretat#ca o dovad# cert#, obiectiv#, material#, c# Statele Unite au renun]at la strategia loviturilorpreventive (ori preemptive). S# nu uit#m c# discut#m despre Scut (deci, despre o anumit#modaliatate de contracarare a unui posibil atac nuclear declan[at de c#tre un stat carepare decis s# accead# la tehnologia producerii acestui tip de arme) \ntr-un moment \ncare evoc#m, \nc#, \mplinirea a 30 de ani de la lovitura aerian# executat# de c#tre Israelasupra reactorului irakian de la Osiraq (lovitur# preventiv#/preemptiv# care a avut cascop s# elimine, pentru un timp, amenin]area generat# de posibilul acces la tehnologiaproducerii armelor nucleare), ac]iune condamnat# de comunitatea interna]ional# atunci[i mai t@rziu, dar care, din punct devedere militar, [i-a atins pe deplin scopul.

681

_n ceea ce ne prive[te, semnifica]ia principal# a proiectului, realizabil \n variantaconvenit# \n prezent, este una pozitiv# (chiar dac#, la nivelul efectelor colaterale, eaatrage riscuri suplimentare), deoarece [i \n viitorul previzibil, securitatea na]ional# aRom@niei se va sprijini, din perspectiv# extern#, pe cei trei piloni consacra]i: apartenen]ala NATO; calitatea Rom@niei de parte integrant# a Uniunii Europene; Parteneriatul Stra-tegic cu Statele Unite. Cum, \ns#, garan]iile articolului 5 nu func]ioneaz# automat, iarnoi nu prea ne-am f#cut corespunz#tor lec]iile aferente acestor garan]ii (\n sensul opera]io-naliz#rii capabilit#]ilor asumate la intratea \n NATO), [i cum capacitatea Uniunii Europenede a r#spunde militar unui pericol major la periferiile sale r#m@ne discutabil# [i \n viitor,singura garan]ie militar# efectiv# nu ar putea veni dec@t din partea Statelor Unite, respectivpe baza agajamentelor pe care Guvernul SUA [i le asum#. Prezen]a militar# american#aici, \n Rom@nia (de[i creeaz# unele dificult#]i \n rela]iile cu Rusia sau cu unele state dinOrientul Apropiat sau Mijlociu) r#m@ne, deocamdat#, esen]ial# pentru securitatea noastr#militar#. {i, chiar dac# perspectivele unor ac]iuni militare ostile la adresa Rom@niei para fi mai pu]in vizibile, nimeni nu poate convinge pe nimeni c# sistemul rela]iilor interna-]ionale ar fi atins idealul kantian al p#cii etene. Mai prozaic spus, sistemul rela]iilorinterna]ionale r#m@ne, \nc#, puternic ancorat \n h#]i[urie politicii de putere (a[a cum aufost definite de Morgenthau), context \n care riscul unor conflicte militare \n zon#, \nforme mai mult sau mai pu]in previzibile, r#m@ne real [i actual. Fie [i numai, spreexemplu, pentru faptul c#, a[a cum ne asigura recent un demnitar rus \ns#rcinat curezolvarea (cam pe cont propriu) a problemei conflictului din raioanele estice aleRepublicii Moldova, Moscova nu s-a decis \nc# ce ar fi de f#cut cu muni]ia din Transnistria(ori se [tie, referitor la muni]ii, c# nu exist# dec@t dou# solu]ii posibile: distrugerea lorsau folosirea lor!).

E cert, deci c#, \n condi]iile glis#rii priorit#]ilor strategice ale SUA dinspre Europaspre regiunea Asia-Pacific, a[a cum prevede noua strategie de ap#rare american#, men]i-nerea selectiv# a unor angajamente majore (\ntre care ar trebui s# includem [i Scutulantibalistic) poate s# reprezinte un semnal strategic semnificativ. Valorificarea lui eficient#\n planul securit#]ii na]ionale depinde de capacitatea Rom@niei.

5. C@t de realist este s# credem c# “pilonul european” al scutului NATO devinerealitate? In trecut, programe esen]iale pentru dotarea Alian]ei cu “smart capabilities”(precum Defense Capabilities Initiative sau Prague Capabilities Commitment ferm asu-mate \n summituri istorice) au e[uat pentru simplul motiv c# Europa nu credea \n necesi-tatea de a investi \n astfel de programe. P#rea mai degraba o agend# american#. Credeast#zi Europa \n necesitatea scutului suficient de mult pentru a finan]a a[a ceva?

{ansele ca acest proiect american s# devin# [i unul european sunt mici, sau foartemici. Marea majoritate a statelor europene membre ale NATO [i UE (aflate mai multsau mai pu]in \n criz#) au cam abandonat preocup#rile nu doar pentru cre[terea capabi-lit#]ilor lor militare, ci [i, chiar, pentru men]inerea celor existente [i, ca urmare, aloc# totmai pu]ine resurse \n acest scop. Criza economic# global# este o cauz#, dar chestiuneaeste una mult mai profund#: \n fond, toate aceste ]#ri sunt state democratice [i, \n condi]iiledemocra]iei, guvernele nu pot face altceva dec@t ceea ce le cer aleg#torii. Ori, acum, dec@t#va vreme, percep]ia public# asupra mediului de securitate extern – v#zut ca fiindunul suficient de pa[nic, de lipsit de amenin]#ri militare, – face ca apetitul pentru supor-

682

tarea costului capabilit#]ilor militare la nivelul angajamentelor pe care se bazeaz# plani-ficarea NATO s# devin# tot mai firav. A[a se face c# majoritatea programelor NATO ([iale UE) privind realizarea unor capabilit#]i apte s# previn# apari]ia [i dezvoltarea riscurilor[i amenin]#rilor militare au r#mas [i r#m@n, mai degrab#, frumoase dezirabilit#]i. Peisajulacesta este unul aproape general (capacitatea opera]ional# firav# a Europei fiind probat#clar \n contextul crizei libiene), iar situa]ia particular# a noilor veni]i \n NATO (\nc#fostele state socialiste) este aproape dramatic# [i cam f#r# ie[ire: practic, \n aproape\ntreag# acest# zon#, capabilit#]ile privind ap#rarea teritorial# au cam disp#rut, unit#]ileexistente tind s# devin# tot mai mult unit#]i de men]inere a p#cii [i de ducere a unorac]iuni de tip antiinsurgen]# (dar nu [i s# fac# fa]# unor ac]iuni de r#zboi clasice, degenul celor cu care s-a confruntat Armata Georgiei, \n anul 2008), iar tehnica de lupt#principal# a acestora (avioane de lupt#, elicoptere, tancuri, ma[ini de lupt#, tehnica detransport) se apropie tot mai mult de calitatea de piese de muzeu, f#r# nici o perspectiv#concret# la orizont.

6. La Summitul NATO de la Chicago se va discuta inclusiv despre sistemul dedescurajare nuclear# al Alian]ei. Mai au armele nucleare tactice americane desf#-[urate \n Europa o utilitate opera]ional# real#? Poate influen]a \n vreun fel desf#[u-rarea scutului antirachet# doctrina din spatele armelor nucleare tactice?

Este o \ntrebare interesant# [i sensibil#, la care nu exist#, cred, \nc#, un r#spuns clarconturat. Este cert c# apari]ia [i dezvoltarea arsenalului nuclear \n perioada post-Hiroshimaau adus r#zboiul (\n sensul propriu al fenomenului), aproape \ntr-un impas func]ional.R#zboiul din fosta Iugoslavie a fost unul atipic [i mai apropiat de conceptul de r#zboicivil (foarte atroce [i inuman, dar lipsit de miz# militar# strategic# de anvergur# interna-]ional#), dec@t de cel al conflictului militar modern. Cele dou# r#zboaie din Golf au fost,\n faza lor clasic#, r#zboaie instrumentate, controlate, aproape experimentale (de labora-tor), cu \nving#tori [i \nvin[i predetermina]i. Evolu]ia r#zboiului, ca fenomen care nupoate fi controlat ra]ional \n totalitate, ar putea produce, \ns#, [i o faz# capabil# s# readuc#echipamentele nucleare \n teatrul de opera]ii, f#r# ca acesta s# \nsemne, obligatoriu,sf@r[itul (nuclear) al lumii. Astfel c#, dac# r#zboaiele prin intermediari (proxy wars) aufost supapele prin care s-au consumat tensiunile acumulate \n confruntarea celor doigigan]i ai R#zboiului Rece, conflictele nucleare limitate (duse cu folosirea armelornucleare tactice) ar putea deveni emblema trist# a noii faze, post-unipolare, a rela]iilorinterna]ionale (\n care, un grad mai \nalt de anarhie va fi, probabil, unul dintre parametrisemnificativi). _ntr-o astfel de ipotez# privind evolu]ia fenomenului militar, Scutulantibalistic [i-ar putea g#si locul firesc (ori, de ce nu?, ar putea genera tendin]a, ca efectpervers). Este foarte probabil, \ns#, ca un astfel de subiect, care va fi discutat principial(doctrinar) la Summit-ul de la Chicago, s# nu fie aprofundat prea mult.

7. Se spune adesea ca Romania a atins cel mai \nalt nivel de securitate din istoria sa.Cum evalua]i aceast# perspectiv# \n contextul \n care armata noastr# terestr# aredot#ri tehnologice de nivelul anilor ’80 [i o avia]ie care se preg#te[te s#-[i casezeavioanele? Ne baz#m exclusiv pe garan]ii de securitate externe? Ca balticii?

Da, la nivelul constat#rilor uzuale, starea de securitate a Rom@niei ar putea fi ([ieste, adesea) caracterizat# chiar a[a, ca fiind una care a atins cel mai \nalt nivel dinistoria Rom@niei, [i exist# unele temeiuri obiective pentru o astfel de afirma]ie. O

683

caracterizare similar#, \ns#, chiar dac# la nivelul realit#]ilor politice [i geopolitice deatunci, era atribuit# st#rii de securitate a Rom@niei [i prin anii 1936-1937. Ceea ce aurmat atunci, a fost, \ns#, dup# cum [tim, ceva de domeniul co[marului – [i politic [iuman.

Din perspectiva realit#]ilor de acum, \ns#, chiar dac#, din multe puncte de vedere [i\n diverse cazuri, situa]ia poate fi caracterizat# ca fiind mult diferit# (situa]ia statelorbaltice este, spre exemplu, una cu totul particular#), \n condi]iile specifice ale Rom@niei,garan]iile de securitate externe au numai valoarea pe care capacitatea militar# na]ional#le-o poate conferi. \n absen]a unei capacit#]i defensive na]ionale credibile (at@t sub raportulsubstan]ei c@t [i al percep]iei), garan]iile externe se pot spulbera incredibil de repede. Cuconsecin]ele tragice u[or de imaginat (a[a cum ne-a dovedit istoria). Din p#cate, situa]ianoastr# militar# actual# este una extrem de dificil#, at@t \n plan material, c@t [i moral.Din punct de vedere substan]ial, situa]ia \nzestr#rii tehnice a Armatei este dramatic# [iaproape \n impas, \n timp ce capacitatea ei de ac]iune este la limit# [i strict orientat# spreun anume tip de misiuni (expedi]ionare), \n condi]iile \n care (meritoriu pentru cei carelucreaz# ast#zi \n Armata Rom@n#), organismul nostru militar func]ioneaz#, de mai mul]iani, numai pe bugete de avarie. Din perspectiva etosului militar – at@t cel profesional c@t[i cel na]ional, civic – situa]ia este la fel de fragil#: pe de o parte, din cauza trimiterii \nderizoriu, de c#tre guverna]ii ultimilor ani, a acestei profesii (totu[i, una de excep]ie) [i,pe de alt# parte, prin (aproape) dispari]ia sentimentului civic al datoriei (inclusiv alspiritului de sacrificiu) fa]# de patrie, \n absen]a construc]iei unei alternative (eventual,pragmatice) viabile.

8. _n m#sura \n care anumite state europene din Vechea Europ# (precumGermania + Benelux) [i-au exprimat dorin]a evident# de a renun]a la armelenucleare americane, oare este posibil# redesf#[urarea lor mai spre Est?

Nu cred. _n principiu, nu. {i, mai ales, sper s# nu. Redislocarea spre zona de contactNATO-Federa]ia Rus# a armelor nucleare tactice (americane sau ruse[ti) ar fi, dac# s-arproduce, doar o m#sur# cu sens politic, nu militar, iar efectul practic nu ar putea fi dec@tunul provocator, deci generator de insecuritate. _n condi]iile capacit#]ilor de transport deazi, dar [i \n contextul geopolitic european actual, o asemenea manevr# nu ar avea nicim#car justificarea unei necesit#]i de planificare opera]ional#. M-a]i putea \ntreba, desigur,despre ce am putea spune, \n acest caz, cu privire la mereu anun]atele disloc#ri de racheteIskander (ofensive, prin natura lor [i posibil a fi echipate cu \nc#rc#tur# nuclear#) \nregiunea Kaliningrad (sau Krasnodar – la doar o arunc#tur# de b#] distan]# fa]# de teritoriulRom@niei), dar cred c# o discu]ie pe aceast# tem# ar necesita un alt cadru [i un alt spa]iu.

Ar fi cred, \ns#, interesant s# men]ion#m faptul c# dac# ar fi nevoie de ceva, atunciar putea fi vorba despre o necesitate acut# ([i presant#) de redislocarea unor unit#]i deavia]ie de v@n#toare ale NATO (americane) dinspre bazele de ad@ncime, spre loca]ii maipropice opera]ional (aerodromuri din Polonia, Rom@nia, Bulgaria). Acolo unde se afl#ele acum, acestea stau, efectiv, degeaba, \n timp ce, pe aliniamentul evocat mai sus,unele dintre state (membre ale Alian]ei Nord-Atlantice) nu prea mai sunt, cam de mult#vreme, capabile s#-[i asigure, la nivel de calitate NATO, nici m#car simpla misiune desupraveghere a spa]iului aerian [i de descurajare a unor ac]iuni ostile. Opinia exprimat#aici este una strict profesional#, izvor@t# dintr-o apreciere realist# a st#rii capabilit#]ilor

684

militare, situa]ie \n leg#tur# cu care nu trebuie s# ne facem iluzii. O decizie politic# \nsensul solu]iei prezentate pare, \ns#, deocamdat# prea pu]in probabil#, dar aceasta nuface dec@t s# ad@nceasc# dilema dilema de securitate a unor state din zona frontiereiestice a NATO [i a Uniunii Europene.

9. Recent, Ambasadorul SUA la NATO, Ivo Daalder a avertizat c# dac# actualeletendin]e bugetare din Alian]# continu#, p@n# \n 2020, NATO nu va mai puteadesf#sura nici m#car o opera]iune de tipul celei din Libia. Este “smart defense”medicamentul potrivit pentru a consolida/conserva capabilit#]ile militare aleAlian]ei? Este [i realist? De ce, \n trecut, experien]ele de sharing [i pooling la nivelulAlian]ei au e[uat?

Avertismentul men]ionat este doar unul din multele ([i corectele) semnale de alarm#trase de responsabili politici [i militari americani, exaspera]i de incapacitatea noastr#, aeuropenilor, de a ne asuma r#spunderea corespunz#toare pentru securitatea noastr#. {iaceasta pentru c# noi, europenii, ne-am \nv#]at cu scutul militar american (vorbesc, aici,de scut la modul metaforic) construit \n ultimii 60 de ani, iar acum p#rem convin[i c#lumea a devenit mai pa[nic#, mai pu]in nesigur# militar, ori c# singurele pericole suntterori[tii, crizele economico-financiare [i \nchiderea conductelor de gaz rusesc. F#r#\ndoial# c# chiar [i numai o astfel de perspectiv# este suficient de \ngrijor#toare, dar, dinp#cate, e greu de crezut c# dictonul str#mo[ilor no[tri – si vis pacem, para bellum –[i-a epuizat \n totalitate sensul s#u practic [i a trecut definitiv \n rafturile muzeelor deantichit#]i. Ar fi, desigur, frumos s# putem crede, \n mod realist, c# panoplia riscurilor [iamenin]#rilor generatoare de pericole la adresa securit#]ii na]ionale (adic# a securit#]iioamenilor [i a comunit#]ilor) s-ar rezuma la lista evocat# anterior. Din p#cate, nu avemnici un contract cu Atotputernicul prin care s# ni se garanteze c# pericolul de r#zboi adisp#rut definitiv. Iar situa]ii de genul celei din Libia s-ar putea s# devin# amintiri benigne,\n raport cu ceea ce ne-ar putea rezerva viitorul.

“Smart defense” este, \n acest context, un concept frumos, care \ncearc# s# \ndul-ceasc# un pic pilula amar# a lipsei resurselor necesare pentru construc]ia [i opera]iona-lizarea capabilit#]ilor planificate. Ca mecanism mobilizator de ac]iune, “smart defense”exprim#, \ns#, nu doar \ngrijorarea fa]# de agravarea situa]iei (degradarea capabilit#]iloreuropene), ci [i pierderea \ncrederii \n capacitatea politicilor publice de a mai furnizasolu]ii adecvate [i oportune la aceste probleme. Ideile care stau la baza conceptului suntinteresante, chiar inteligente, dar, probabil, terenul \n care cade s#m@n]a nu mai estesuficient de fertil#. Cu titlu de comentariu, a[ men]iona faptul c#, de altfel, conceptul nueste nici m#car cu totul nou: \mi amintesc c#, prin anul 2004, am participat, la Paris, lao dezbatere organizat# de un institut american, pe o tem# exact ca aceasta. Ne adunasemacolo, un grup substan]ial de fo[ti [efi de state majore din t#ri membre NATO [i partenere(PfP), fo[ti militari cu rang \nalt \n comandamentele NATO [i exper]i civili \n planificareaap#r#rii etc. Am analizat, atunci, numeroase posibile solu]ii ([i liste de echipamentemilitare) necesare pentru realizarea [i men]inerea \n stare operativ# a capabilit#]ilor plani-ficate, sub deviza unui imperativ care [i ast#zi sun# teribil de actual: dac# nu putemcheltui mai mult, cel pu]in s# cheltuim mai inteligent.

Interesante, deci, din perspectiv# ac]ional#, mobilizatoare [i posibil generatoare deoptimism, ini]iativele de genul smart defence, sharing ori pooling nu vor putea produce,

685

\ns#, cel pu]in deocamdat#, capabilit#]i militare comune apte s# le suplineasc# eficientpe cele na]ionale, \n situa]ii \n care pericolele la adresa unor interese vitale ale uneina]iuni ar impune angajamente militare desf#[urate sub imperiul sacrificiului.

10. Este Antanta Cordial# franco-britanic# un model de smart defense? Artrebui replicat de triunghiul de la Weimar sau de grupul de la Visegrad? In ce grupar trebui s# participe Romania?

Da, desigur, sunt experien]e interesante dar, at@t timp c@t Uniunea European# nureu[e[te s# devin# o veritabil# uniune politic# (adic# o entitate care ar dispune [i de uninstrument militar unic [i structurat unitar), toate aceste proiecte r#m@n doar simpleexperien]e, cu siguran]# utile [i necesare, despre care este, \ns#, greu de crezut c# arputea trece examenul unor st#ri de criz# major#. Iar, \n acest caz, examenul este r#zboiul.Ca forme de exersare a cooper#rii [i de construc]ie/men]inere a \ncrederii, structurile degenul celor evocate mai sus sunt utile [i, ca urmare, cred c# ini]iere unor astfel de, oriparticiparea la astfel de activit#]i este pe deplin dezirabil# [i profitabil# profesional. Celetrei proiecte evocate, \ns#, vizeaz# zone de mai mic interes pentru Rom@nia, \n timp cezona geopolitic# preponderent# c#reia \i apar]inem (cea balcano-pontic#, est-european#[i ponto-caucazian# – adic# una de jonc]iune) nu pare s# fac# obiectul nici unei ini]iativerealiste. \n fapt, \ns#, nu v#d nici o [ans# pentru Rom@nia de a ac]iona substan]ial \n vreoastfel de formul# deoarece, pentru a avea vreo semnifica]ie real# sub raportul capabili-t#]ilor, astfel de proiecte necesit# un consum substan]ial de resurse. Iar Armata Rom@n#nu pare s# dispun# prea cur@nd de a[a ceva.

11. _n epoca opera]iunilor expedi]ionare asimetrice, mai sunt armatele europenedin NATO configurate pentru ap#rarea teritorial# \n sens clasic (gen ”Fulda Gap”,ca \n timpul R#zboiului Rece)?

Caregoric, NU, [i am mai men]ionat acest lucru. Mai mult, cred c# nici nu se \ntrevedevreo o perspectiv# \n acest sens. At@ta vreme c@t norocul va fi de partea noastr# (c@ttimp, deci, nu vom fi nevoi]i s# prob#m militar capacitatea noastr# de a supravie]ui castat [i ca na]iune), acest lucru nu pare prea important. \n condi]iile \n care, din p#cate,\ns#, norocul se mai schimb# (spre exemplu, \n condi]iile diminu#rii angajamentuluiamerican \n Europa sub raportul prezen]ei efective a trupelor terestre), [i situa]ia \ndomeniul st#rii de securitate tinde s# se schimbe. {i nu \n bine. Din p#cate (desigur, [idin fericire), vremea capabilit#]ilor ([i a st#rilor de spirit) tip Fulda Gap a trecut (chiar [imemoria lor tinde s# se estompeze, inclusiv ca lec]ie de istorie, odat# cu genera]ia celorcam de v@rsta mea). \ntr-un fel, e bine. Dintr-o perspectiv# realist#, responsabil#, \ns#,situa]ia genereaz# \ngrijor#ri \n continu# cre[tere. {i aceasta, pentru c# o tragedie ne-arputea \ncerca din nou, dac# vreo tornad# geopolitic# ar obliga genera]ia de m@ine s#reinventeze spiritul acelor vremuri, pentru c#, \n acest domeniu, lec]iile uitate s-ar puteadovedi mult prea costisitoare.

686

GENERALII CANTEMIRI{TI PE PROMO}II I+II

I. PROMO}IA 19531. Gl. Bg. POP ISAIA

II. PROMO}IA 19541. Gl. Lt. ALEXANDRU NICOLAE2. Gl. Bg. ing. ARAMBA{A CONSTANTIN3. Gl. Bg. dr. BENEA VALERIU4. Gl. Lt. BULIGA RAUL5. Gl. Bg. ing. MARINESCU ADRIAN6. Gl. Bg. R~DU} A. NICOLAE7. Gl. Bg. SAVU GHEORGHE IOAN8. Gl. Bg. TORSAN ILIE9. Gl. Bg. ing. VERTAN CONSTANTIN

III. PROMO}IA 19551. Gl. Lt. G^DIU}~ ALEXANDRU ION2. Gl. Bg. MUNTEANU {TEFAN TOMA

IV. PROMO}IA 19561. Gl. Bg. DR~GU{IN PETRE ION2. Gl.Mr. GAVRIL~ CHIRIL~ NICOLAE3. Gl. Bg. medic IONESCU VASILE SPIRIDON4. Gl. Bg. medic IONI}~ N. ION5. Gl. Mr. ST~NCIUGELU ALEXANDRU CONSTANTIN

V. PROMO}IA 19571. Gl. Bg. BULEA ILIE GHEORGHE2. Gl. Bg. CORDUNEANU ILIE NICOLAE3. Gl. Bg. CHIRI}~ NICOLAE4. Gl. Mr. GABOR PETRU DAN5. Gl. Bg. HANGANU IOAN SILVESTRU6. Gl. Bg. IOAN NECULAI GHEORGHE7. Gl. Bg. IONI}~ IULIAN VASILE8. Gl. Mr. LUNGU CORNELIU9. Gl. Mr. MANCU FLORIN10. Gl. Bg. NICULESCU T~NASE POPA11. Gl. Bg. PREDA GHEORGHE12. Gl. Bg. OLTEANU RADU13. Gl. Bg. SANDU GHEORGHE MIHAI14. Gl. Bg. V^LCU IRINA NICOLAE15. Gl. Bg. ZINCA GRIGORE VASILE

687

VI. PROMO}IA 1958

VII. PROMO}IA 19591. Gl. Bg. ILIE DUMITRU GHEORGHE2. Gl. Bg. IOV~NEL NICOLAE PAUL3. Gl. N~STASE COSTACHE TOADER4. Gl. Bg. PREDONESCU NICOLAE

VIII. PROMO}IA 19601. Gl. CIOFLIN~ IOAN DUMITRU - {ef al Statului Major General2. Gl. Bg. ing. GRIGORE ION3. Gl. Bg. GHI}~ MARE4. Gl. Bg. M~LINEANU TIBERIU NICOLAE5. Gl. Bg. M~RG~RIT AUREL MIHAIU6. Gl. Bg. VASILE TITIC~7. Gl. Bg. VOICU AUREL

IX. PROMO}IA 1964 (Liceul a fost desfiin]at din 1960 p@na \n 1962. A fostre\nfiin]at \n 1962).

1. Gl. Bg. BALABAN CONSTANTIN GHEORGHE2. Gl. Bg. dr. BUCUR GHEORGHE NICOLAE3. Gl. Bg. CIOBANU GH. EMIL4. Gl. Bg. C^RCU CONSTANTIN DRAGO{5. Gl. Mr. COSTACHE CEZAR TIBERIU6. Gl. Bg. DUMITRESCU GH. DUMITRU7. Gl. Lt. dr. ILIE NECULAI MARIN8. Contraamiral de flotil# MARIAN IOAN9. Gl. Lt. dr. MARINESCU MARIN {ERBAN10. Gl. Bg. MIHAI IONEL11. Gl. Bg. MOROIANU N. VASILE12. Gl. Bg. OANA FLOREA MARIN13. Gl. Mr. PAN~ GHEORGHE PETRU14. Contraamiral de flotil# POSTOLI T. NICOLAE15. Gl. Bg. STELIAN IOAN VASILE16. Gl. Bg. TUDOSE RADU ION17. Gl. Mr. Dr. }INTOIU AUREL18. Gl. Bg. Dr. VELEA VASILE19. Gl. Mr. VI{TIANU VASILE GHEORGHE20. Viceamiral VOCHI}U CONSTANTIN ION

X. PROMO}IA 19651. Amiral ATANASIU TRAIAN2. Gl. Bg. ADAM ION BADEA3. Gl. Bg. dr. C^RSTOCEA DUMITRU BENONE

688

4. Gl. Bg. EN~CHESCU C-TIN TOMA MIRCEA5. Gl. MAGDALENA AUREL IOAN6. Gl. Bg. MATEESCU ALEXANDRU CONSTANTIN7. Gl. Lt. dr. MIHAI TRAIAN AUGUSTIN8. Gl. Bg. N~B^RJOIU CONSTANTIN NICULAE9. Gl. Bg. dr. POPESCU ALEXANDRU NICOLAE10. Gl. ROTARU ILIE GHEORGHE11. Gl. Bg. STERIAN DUMITRU12. Contraamiral de flotil# T~N~SACHE ION13. Gl. Mr. TOMA ION ION14. Contraamiral de flotil# TOADER PETRE ION-D~NU} 15. Gl. Bg dr. }UICAN VIRGIL 16. Gl. Bg. URZIC~ ION 17. Gl. Bg. V^LCU NICOLAE GHEORGHE

XI. PROMO}IA 19661. Gl. Flotil# aerian# B~LAN IOSIF IOSIF2. Gl. Bg. CIOFR^NGEANU GHEORGHE NICOLAE3. Gl. Bg. CONDRUZ {TEFAN NICOLAE4. Gl. Bg. COCO{IL~ VASILE5. Gl. DEGERATU CONSTANTIN - {ef al Statului Major General6. Gl. Bg. DINU F. ION7. Gl. Bg. DINU FLORIAN8. Gl. Bg. DUMITRU DAN VASILE9. Gl. Mr. FLOCA MIHAI10. Gl. Mr. G~MAN TOMA ION11. Gl. Bg. OPRI{OR VASILE DUMITRU12. Gl. Mr. MINCU CONSTANTIN13. Gl. Bg. MIHALACHE RADU AURELIAN14. Contraamiral de flotil# NEGREA I. F~NIC~15. Gl. POPESCU EUGENIU MIHAIL - {ef al Statului Major General16. Gl. Bg. PAHON}U EMILIAN CONSTANTIN17. Gl. Bg. PALC~U VASILE18. Gl. Bg. POPA IOAN19. Gl. Bg. R~DUCU TRAIAN MARIN20. Gl. Bg. SOTIR ION GEORGE21. Gl. Bg. TU}~ IONEL-STELU}~ DAN-MIHAIL22. Gl. Bg. TOMA CONSTANTIN IOAN23. Gl. Bg. VASILE ION STELIAN

XII. PROMO}IA 19671. Contraamiral flotil# BAIBARAC IONEL2. Gl. Bg. B~LTEANU NICOLAE MARIN3. Gl. Mr. BARANGA NICOLAE PETRE

689

4. Gl. Bg. B~E}ELU NICOLAE VASILE5. Gl. Bg. B~LTEANU NICOLAE NICOLAE6. Contraamiral flotil# BLIDEA VICTOR AUREL VICTOR7. Gl. Bg. BORUGA ION GHEORGHE8. Gl. Bg. CHIO}EA VIORICA MARIN9. Gl. Bg. CIUREA ION10. Gl. Bg. DAVID TUDORACHE ALEXANDRU11. Gl. Bg. DUMITRESCU NICOLAE OCTAVIAN11. Gl. Bg. FERARU NICOLAE GHEORGHE13. Gl. Lt. GURGU FILIP ION14. Gl. Bg. IONESCU D~NU} VIRGIL {TEFAN15. Gl. Bg. dr. NICOL~ESCU GHEORGHE GHEORGHE16. Gl. Bg. NEAGOE CONSTANTIN CONSTANTIN17. Gl. Bg. P^RVULESCU GHEORGHE DAN18. Gl. Bg. PIVALIU CORNELIU NICOLAE19. Gl. Bg. RIZEA MARIN ION20. Gl. Bg. SOBOLU ION FLOREA21. Gl. Bg. }~P^RLEA CONSTANTIN MIHAIL20. Gl. Bg. TOMESCU MIHAI CONSTANTIN21. Gl. Bg. TOMA CONSTANTIN GHEORGHE

XIII. PROMO}IA 1968S-a schimbat durata [colariz#rii liceului la dou#sprezece clase.

XIV. PROMO}IA 19691. Gl. Bg. ing. ANDREI GHEORGHE ALEXANDRU2. Gl. bg. dr. ing. ANTON CONSTANTIN3. Gl. Bg. B~LTESCU NICOLAE MARIN4. Gl. Bg. BONCU SIMION5. Gl. Bg. CICAN FILOFTIA EUGEN6. Contraamiral de flotil# CONSTANTIN AUREL7. Gl. Mr. DU}~ ION CORNELIU8. Gl. flotil# aerian# GUZU ION ION9. Gl. Bg. MARCU NICOLAE10. Gl. flotil# aerian# MANDU ALEXANDRU PETRI{OR11. Gl. Bg. MATEI DUMITRU12. Gl. NAGHY I. ADRIAN13. Gl. Mr. dr. NICOLAE PETRE MARINEL14. Gl. Lt. dr. PARANIAC I. CORNEL15. Gl. Bg. PI{COCIU GHI}~ CONSTANTIN16. Gl. Mr. dr. POPESCU EUGEN17. Contraamiral STOICA PETRACHE PETRIC~18. Gl. Bg. TANISLAV CONSTANTIN EMIL19. Gl. Bg. TEODOR DUMITRU ION

690

20. Gl. Bg. UDRESCU NICOLAE ALEXANDRU-MIRCEA

XV. PROMO}IA 19701. Gl. Bg. JUSTITIE ARMANGIC SILVIU2. Gl. Bg. BADEA GHEORGHE3. Gl. Lt. B^RLOIU GHEORGHE VIOREL4. Contraamiral de flotil# COSTI {TEFAN IOAN GHÞNTER5. Gl. Lt. CRISTEA DUMITRU6. Gl. Bg. GHIORGHIOIU NICOLAE EUGEN7. Gl. Bg. ing. MATEI ION VASILE8. Gl. Bg. MATEI GHEORGHE DUMITRU9. Gl. Bg. NAN AUREL10. Contraamiral de flotil# PANAIT ION11. Gl. Bg. PREOTEASA VASILE VASILE

XVI. PROMO}IA 19711. Viceamiral BARBU VICTOR2. Gl. Bg. DRAGOMIR ION TUDOR PETRU3. Gl. Bg. GEANT~ {TEFAN4. Gl. Bg. HONDOR MIHAI5. Gl. Bg. NICOLAE ION7. Gl. Bg. STOE PETRE8. Gl. flotil# aerian# TOMA DUMITRU9. Gl. Mr. USCOI GHEORGHE NICOLAE

XVII. PROMO}IA 19721. Gl. Mr. B~NU}~ ION NICOLAE2. Gl. Il. CATRINA MARIN GHEORGHE3. Gl. Mr. ing. CIOCOTEA GHEORGHE EMANOIL4. Gl. Bg. CORL~TESCU GHEORGHE PAUL5. Viceamiral D~NIL~ NICOLAE DORIN6. Gl. Bg. DIGA GHEORGHE GEORGE7. Gl. flotil# aerian# OLTEANU COSTIC~ GHEORGHE8. Gl. Bg. LESCAN DAN ADRIAN-IOAN9. Gl. Mr. dr. P^L{OIU F. ION10. Gl. Bg. P^RVULESCU ION MUGUREL11. Contraamiral PETRIA MARIN GHEORGHE12. Gl. Bg. VIZITIU IONEL

XVIII. PROMO}IA 19731. Gl. Bg. BURE{IN DUMITRU ALEXANDRU2. Gl. Bg. CANTARAGIU IONEL3. Gl. Bg. ENACHE MARIN VASILE4. Gl. flotil# aerian# ENE TUDOREL

691

5. Contraamiral de flotil# H^LDAN ROMULUS6. Gl. Bg. LUPULESCU NICOLAE7. Gl. Bg. MIU DUMITRU8. Gl. Bg. MORARU NICOLAE9. Gl. Bg. dr. NEAGOE CONSTANTIN VISARION10. Gl. Lt. dr. PIN}~ FLORIAN11. Gl. Bg. SAVU VASILE12. Gl. Bg. T^RN~COP MARIUS13. Gl. Bg. PINETE CORNEL

XIX. PROMO}IA 19741. Gl. Bg. CERECEANU ION2. Gl. Bg. CO{CODARU ION3. Gl. Bg. CHIRI}~ MIHAI4. Gl. Bg. CRI{AN ALEXANDRU ION5. Gl. Lt. DOBRI}OIU DUMITRU VIRGIL CORNELIU - Ministru al Ap#r#rii Na]ionale6. Gl. Bg. ENE NICOLAE AUREL7. Gl. Bg. FUGULIN NICOLAE8. Gl. Bg. GHEORGHE M. IONEL9. Gl. Bg. GHEORGHE ION V~T~MANU COAN}~10. Gl. Bg. HERMENEANU VASILE11. Gl. Lt. GHICA RADU MARIN DAN12. Gl. Bg. MUNTEANU MIHAI TUDOR13. Gl. Bg. NICU} ION VALERIU14. Gl. OPRI{OR GHEORGHE ION15. Gl. flotil# aerian# P~TRU} CORNEL VIOREL16. Gl. Bg. PETRE CONSTANTIN VALENTIN17. Gl. dr. STANCIU DUMITRU ION-AUREL

XX. PROMO}IA 19751. Gl. Bg. ANGELESCU N. VIOREL2. Gl. Bg. BOBOCEA MARIAN3. Gl. Bg. dr. C~T~NICI A. AVRAM4. Gl. Bg. CIUNGU MIHAI5. Gl. Bg. B~L~CEANU IOSIF VIRGIL6. Gl. Bg. MICU P. ION7. Gl. Bg. POPESCU ION NICOLAE8. Gl. Bg. POPESCU M. CONSTANTIN9. Gl. Bg. POROJAN EUGEN10. Gl. Bg. ROMAN NICOLAE NICOLAE11. Gl. Bg. {ERBAN GHEORGHE LIVIU12. Gl. Bg. {TEFAN ION MARIN13. Gl. Bg. ing. U}~ D. FLORIAN

692

XXI. PROMO}IA 19761. Gl. Bg. AVRAM CONSTANTIN ION2. Gl. flotil# aerian# BURHAL~ I. LIVIU3. Gl. Mr. BAC{I{ M. IULIAN4. Gl. Bg. DUMITRA{CU ION5. Gl. Bg. GABOR V. GABRIEL6. Gl. Bg. IORDACHE I. MARIN7. Gl. ILIESCU V. DUMITRU8. Gl. Bg. POPESCU MIHAI SILVIU9. Gl. Bg. PREDATU DAN10. Gl. Bg. RISTEA GHEORGHE VIRGIL11. Gl. Bg. SCRIECIU LIVIU12. Chestor STOICA ION13. Gl. Bg. STOICA GHEORGHE PETRU14. Gl. Bg. T^RCAVU GHEORGHE

XXII. PROMO}IA 19771. Gl. Mr. BADEA GHEORGHE2. Gl. Bg. DURDUN MIHAI3. Gl. Bg. P~TRA{CU ILIU}~4. Gl. Bg. JERCA VALENTIN

XXIII. PROMO}IA 19781. Gl. Bg. N~STASE T. ION2. Gl. Bg. MACIU NICOLAE FLORIN

XXIV. PROMO}IA 19791. Gl. Mr. IONI}~ ARITON2. Gl. Bg. Justi]ie ILIE STELIAN MIHAI3. Gl. Lt. ing. SAVU GHEORGHE GHEORGHE

XXV. PROMO}IA 19801. Gl. flotil# aerian# SIMIONESCU LAUREN}IU2. Gl. Mr. T~NASE IONEL3. Gl. NAGHI GABRIEL

XXVI. PROMO}IA 19811. Gl. Bg. CONSTANTIN GABRIEL2. Gl. MR. GROSU ION3. Gl. Bg. HAP~U MARIAN4. Gl. Bg. SCORNEA DOREL5. Gl. Bg. B_LB_IE EMIL R~DU}-MARIAN

693

XXVII. PROMO}IA 19821. Gl. Bg. TOMESCU TOMI}~ C~T~LIN

XXVIII. PROMO}IA 19831. Gl. Bg. SCARLAT DUMITRU2. Gl. Bg. UNGUREANU P. ION

XXIX. PROMO}IA 19841. Gl. Mr. CIOC CRISTIAN2. Gl. flotil# aerian# DOBRE CONSTANTIN

XXX. PROMO}IA 19851. Gl. Lt. dr. ZISU C~T~LIN-{TEF~NI}~ NICOLAE {TEFAN2. Gl. Bg. CIOLPONEA ADRIAN CONSTANTIN3. Gl. Bg. B_RL~ ADAM-DAN NELU

GENERALII CANTEMIRI{TI – INDEX

ADAM ION BADEA I/216ALEXANDRU NICOLAEANDREI GHEORGHE ALEXANDRUANGELESCU N. VIOREL I/541ANTON CONSTANTIN I/402ARAMBA{A CONSTANTIN VOLI/80ARMANGIC SILVIUATANASIU TRAIAN II/259AVRAM CONSTANTIN IONBAC{I{ M. IULIANBADEA ADAM I/216BADEA GHEORGHE I/435BADEA GHEORGHE II/513BAIBARAC IONEL II/289BALABAN CONSTANTIN GHEORGHE I/161BANU ALEXANDRU VIRGILIU I/262BARANGA NICOLAE PETRE II/295BARBU VICTOR I/446B~E}ELU NICOLAE VASILE I/352B~L~CEANU IOSIF VIRGIL I/547B~LAN IOSIF IOSIF I/266B~LTEANU NICOLAE MARINB~LTEANU NICOLAE NICOLAE I/358B~NU}~ ION NICOLAE I/465B^RLOIU GHEORGHE VIOREL II/338

694

BENEA VALERIU I/84B_LB_IE EMIL R~DU}-MARIANB_RL~ ADAM-DAN NELUBOBOCEA MARIANBONCU SIMION I/404BORUGA ION GHEORGHEBLIDEA VICTOR AUREL VICTOR I/367BUCUR GHEORGHE NICOLAE I/173BULEA ILIE GHEORGHE II/203BULIGA RAULBURE{IN DUMITRU ALEXANDRU I/489BURHAL~ I. LIVIU I/566CANTARAGIU IONEL II/402CATRINA MARIN GHEORGHE I/469C^RCU CONSTANTIN DRAGO{C^RSTOCEA DUMITRU BENONE I/221C~T~NICI A. AVRAM I/551CER~CEANU ION II/428CHIO}EA VIORICA MARIN I/374CHIRI}~ MIHAICHIRI}~ NICOLAECICAN FILOFTIA EUGEN I/410CIOBANU GH. EMILCIOC CRISTIAN II/552CIOCOTEA GHEORGHE EMANOIL I/474CIOFLIN~ IOAN DUMITRU - fost {ef al Statului Major GeneralCIOFR^NGEANU GHEORGHE NICOLAE I/269CIOLPONEA ADRIAN CONSTANTIN II/560CIUNGU MIHAI II/473CIUREA ION II/297COCO{IL~ VASILE II/271CONDRUZ {TEFAN NICOLAE I/289CONSTANTIN AUREL II/314CONSTANTIN GABRIEL II/538CORDUNEANU ILIE NICOLAE II/205CORL~TESCU GHEORGHE PAUL II/382COSTACHE CEZAR TIBERIUCOSTI {TEFAN IOAN GHÞNTER I/439CO{CODARU ION II/434CRI{AN ALEXANDRU IONCRISTEA DUMITRU I/442, II/342DAVID TUDORACHE ALEXANDRUD~NIL~ NICOLAE DORINDEGERATU CONSTANTIN - fost {ef al Statului Major General II/578

695

DIGA GHEORGHE GEORGE I/479DINU F. ION II/276DINU FLORIANDOBRE CONSTANTINDOBRI}OIU DUMITRU VIRGIL CORNELIU - Ministrul Ap#r#rii Na]ionaleDRAGOMIR ION TUDOR PETRU I/451DR~GU{IN PETRE ION I/91DUMITRA{CU ION II/493DUMITRESCU GH. DUMITRUDUMITRESCU NICOLAE OCTAVIAN I/388DUMITRU DAN VASILEDURDUN MIHAIDU}~ ION CORNELIU II/316ENACHE MARIN VASILE I/491EN~CHESCU C-TIN TOMA MIRCEAENE NICOLAE AUREL I/534-bisENE TUDOREL I/495FERARU NICOLAE GHEORGHEFLOCA MIHAI I/293FUGULIN NICOLAEGABOR PETRU DAN II/209GABOR V. GABRIEL I/569G^DIU}~ ALEXANDRU ION I/89G~MAN TOMA IONGAVRIL~ CHIRIL~ NICOLAE II/176GEANT~ {TEFAN II/354GHEORGHE ION V~T~MANU COAN}~ II/442GHEORGHE M. IONEL I/533GHICA RADU MARIN DAN II/445GHIORGHIOIU NICOLAE EUGENGHI}~ MAREGRIGORE IONGROSU IONGURGU FILIP IONGUZU ION ION II/319HANGANU IOAN SILVESTRU I/96HAP~U MARIANH^LDAN ROMULUS II/410HERMENEANU VASILE II/450HONDOR MIHAI II/356ILIE NECULAI MARIN I/180ILIE DUMITRU GHEORGHE I/144ILIE STELIAN MIHAIILIESCU V. DUMITRU I/574

696

IOAN NECULAI GHEORGHEIONESCU D~NU} VIRGIL {TEFANIONESCU VASILE SPIRIDONIONI}~ ARITON II/526IONI}~ IULIAN VASILE II/213IONI}~ N. IONIORDACHE I. MARIN II/497IOV~NEL NICOLAE PAUL II/223JERCA VALENTIN II/519LESCAN DAN ADRIAN-IOANLUNGU CORNELIU I/104LUPULESCU NICOLAE II/416MACIU NICOLAE FLORINMAGDALENA AUREL IOANMANCU FLORIN I/109MANDU ALEXANDRU PETRI{OR II/323MARCU NICOLAEM~RG~RIT AUREL MIHAIU I/596MARIAN IOAN II/242MARINESCU ADRIAN I/63MARINESCU MARIN {ERBAN I/190MATEESCU ALEXANDRU CONSTANTINMATEI DUMITRUMATEI GHEORGHE DUMITRUMATEI ION VASILEM~RG~RIT AUREL MIHAIU I/596M~RINEANU TIBERIU NICOLAE I/148MICU P. ION II/486MIHAI IONEL II/246MIHAI TRAIAN AUGUSTIN I/212MIHALACHE RADU AURELIAN I/307MINCU CONSTANTIN I/309MIU DUMITRU II/419MORARU NICOLAE II/425MOROIANU N. VASILEMUNTEANU MIHAI TUDOR I/535MUNTEANU {TEFAN TOMAN~B~RJOIU CONSTANTIN NICULAE I/239NAGHI GABRIEL II/533NAGHY I. ADRIANNAN AURELN~STASE COSTACHE TOADER II/567N~STASE T. ION I/578NEAGOE CONSTANTIN CONSTANTIN

697

NEAGOE CONSTANTIN VISARION I/506NEGREA I. F~NIC~ II/283NICOLAE PETRE MARINELNICOLAE ION II/360NICOL~ESCU GHEORGHE GHEORGHENICULESCU T~NASE POPA II/216NICU} ION VALERIU II/463OAN~ FLOREA MARIN I/197OLTEANU COSTIC~ GHEORGHEOLTEANU RADU II/218OPRI{OR GHEORGHE ION II/458OPRI{OR VASILE DUMITRU I/314PAHON}U EMILIAN CONSTANTIN I/316PALC~U VASILEP^L{OIU F. ION I/480PAN~ GHEORGHE PETRUPANAIT ION II/351PARANIAC I. CORNEL I/415P^RVULESCU GHEORGHE DANP^RVULESCU ION MUGUREL II/387P~TRA{CU ILIU}~ II/523P~TRU} CORNEL VIOREL II/465PETRE CONSTANTIN VALENTINPETRIA MARIN GHEORGHE II/392PINETE CORNEL I/513PIN}~ FLORIAN I/516PI{COCIU GHI}~ CONSTANTIN II/328PIVARIU CORNELIU NICOLAE II/298POP ISAIAPOPA IOANPOPESCU ALEXANDRU NICOLAE I/248POPESCU EUGEN I/422POPESCU EUGENIU MIHAIL I/318 - fost {ef al Statului Major GeneralPOPESCU ION NICOLAEPOPESCU M. CONSTANTIN II/479POPESCU MIHAI SILVIU II/499POROJAN EUGEN II/489POSTOLI T. NICOLAEPREDA GHEORGHEPREDATU DAN I/575PREDONESCU NICOLAE II/231PREOTEASA VASILE VASILER~DUCU TRAIAN MARIN II/285R~DU} A. NICOLAE

698

RISTEA GHEORGHE VIRGIL II/504RIZEA MARIN ION II/302ROMAN NICOLAE NICOLAE I/558ROTARU ILIE GHEORGHESANDU GHEORGHE MIHAISAVU GHEORGHE GHEORGHE II/530SAVU GHEORGHE IOANSAVU VASILE I/530SCARLAT DUMITRU II/549SCORNEA DOREL{ERBAN GHEORGHE LIVIU I/560SIMIONESCU LAUREN}IU I/581SOBOLU ION FLOREA II/308SOTIR ION GEORGESTANCIU DUMITRU ION-AUREL II/468ST~NCIUGELU ALEXANDRU CONSTANTIN II/197{TEFAN ION MARINSTELIAN IOAN VASILE II/250STERIAN DUMITRU I/235STOE PETRE II/363STOICA GHEORGHE PETRUSTOICA ION II/509STOICA PETRACHE PETRICA I/425T~N~SACHE ION II/268T~NASE IONELTANISLAV CONSTANTIN EMIL II/332T^RCAVU GHEORGHET^RN~COP MARIUSTEODOR DUMITRU IONTOADER PETRE ION-D~NU}TOMA CONSTANTIN IOAN I/339TOMA DUMITRU II/370TOMA CONSTANTIN GHEORGHE II/310TOMA ION ION I/256TOMESCU MIHAI CONSTANTINTOMESCU TOMI}~ C~T~LIN II/541TORSAN ILIETUDOSE RADU IONTU}~ IONEL-STELU}~ DAN-MIHAIL I/350}~P^RLEA CONSTANTIN MIHAIL II/122}INTOIU AUREL I/206}UICAN VIRGILUDRESCU NICOLAE ALEXANDRU-MIRCEA I/429UNGUREANU P. ION

699

URZIC~ IONUSCOI GHEORGHE NICOLAE I/455U}~ D. FLORIAN I/563V^LCU IRINA NICOLAE I/132V^LCU NICOLAE GHEORGHEVASILE ION STELIANVASILE TITIC~VELEA VASILE I/209VERTAN CONSTANTIN II/174VI{TIANU VASILE GHEORGHEVIZITIU IONEL II/396VOCHI}U CONSTANTIN ION II/256VOICU AURELZINCA GRIGORE VASILE I/135ZISU C~T~LIN-{TEF~NI}~ NICOLAE {TEFAN I/589

1. Maior Marin Georgescu,comandantul Centrului Str#jeriei Breaza, 1939

(Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

2. Vedere general# a platoului Str#jeriei, 1940(Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

3. Unul din Festivalurile Str#jeriei de la Breaza, septembrie 1939(Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

4. Str#jerii la apelul de diminea]# pe platoul Str#jerie, 1940(Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

5. Bisericu]a de lemn a Str#jeriei,adus# la Breaza din Maramure[

(Din colec]ia doamnei Angela Popescu)

6. Portalul de la intrarea MTR, santinel# cu cazmaua pe um#r,ca simbol al armei geniu

7. Pavilionul \nv#]#m@nt al liceului militar “Dimitrie Cantemir”(“Castelul Fermecat”), Predeal, 1950-1954

8. Monumentul continuit#]ii tradi]iilor dinincinta Colegiului Militar Liceal Breaza

9. Nicolae Filipescu – ctitorul\nv#]#m@ntului liceal militar modern

10. Dimitrie Cantemir –patronul spiritual al

Colegiului Militar Liceal Breaza

11. Pavilionul comandament al Colegiului

12. Pavilionul \nv#]#m@nt al Colegiului

13. Titani ai culturii rom@ne, prieteni nedesp#r]i]i:Marin Sorescu (cel din dreapta) [i Tudor Gheorghe

14. Desf#[urarea unei [edin]e a Cenaclului “Marin Sorescu”

16. Instruc]ie de front cu m@nuirea automatului pe platoul liceului

15. Corpul profesoral al Colegiului Militar Liceal “Dimitrie Cantemir”pe sc#rile pavilionului de \nv#]#m@nt, mai 1995

17. Una din legendele Liceului “Cantemir” –Corul liceului

18. Statuia domnitoruluiDimitrie Cantemir din incinta

Pavilionului \nv#]#m@nt

19. Garnizoana T@rgovi[te d@nd onorul delega]iilor m@n#stireni [i cantemiri[ti –15 iunie 1996 (foto mijloc generalul nonagenar Is#ceanu,

participant \n cele dou# r#zboaie mondiale)

20. Episcopul Vasile T@rgovi[teanu,pred@nd f#clia continuit#]ii tradi]iilor m#n#stirene

– general maior (r) Ionescu-Heroiu Spiridon,primul director de studii al Colegiului Militar

“Dimitrie Cantemir” Breaza, iunie 1996

21. TE DEUM oficiat la Breaza \n memoria celor c#zu]i la datorie,m@n#stireni [i cantemiri[ti (cu generalul Ionescu-Heroiu Spiridon ]in@nd f#clia

de veghe adus# de la M@n#stirea Dealu, 15 iunie 1996)

22. Placa comemorativ#dezvelit# la Centenarul colegiului

cantemirist, 4 iunie 2012

23. Festin cantemirist la Centenarul Colegiului \n fa]a Prim#riei ora[ului Breaza

24. Facla aprins# la candela morm@ntului voievodului Mihai Viteazuadus# la Monumentul continuit#]ii tradi]iilor, 4 iunie 2012

25. Ordinul “Virtutea militar#” \n grad de “Cavaler” cu \nsemn pentru militari,de pace, conferit de Pre[edintele Rom@niei cu prilejul centenarului Colegiului

26. Sala multifunc]ional# Touch screen a Colegiului

27. Retragerea cu tor]e, cu prilejul Centenarului cantemirist, \n ora[ul Breaza, 4 iunie 2012

28. Tinere]e, vigoare, cutezan]# [i armonie – spectacol \n aer liber , 4 iunie 2012

29. Spectacol omagial dedicat Centenarului colegiului, 4 iunie 2012

30. Cantemiri[ti generali – cantemiri[ti elevi la spectacolul omagialdedicat Centenarului colegiului, 4 iunie 2012

32. Generali cantemiri[ti, la ziua Centenarului Colegiului,\n fa]a pavilionului \nv#]#m@nt

31. Sala de excelen]# a Colegiului cu trofeele “Cantemirului” –inaugurat# la 4 iunie 2012

700

D.T.P.: Corina ROTARUEditura ALMA - Craiova

Baza industrial# ALMA CONSCalea Severinului, Nr. 44 A

Tel./Fax: (0251) 586.301 ‚ 587.300

Tiparul executat la imprimeria ALMA CONSTel./Fax: (0251) 586.301 ‚ 587.300

e-mail: alma–[email protected] industrial# ALMA CONS

Calea Severinului, Nr. 44 A200610 - Craiova

Rom@nia

Procesare şi suport IT Ioan Muntean

Documents

Piramida cantemirista volumul 2 (partea a II-a)