GRACE ME.TALIOT]S

ita serte:

s Pl tcr

r Prrror Placu

-o

@lt

ilm*ilm r

PEYTON

PLKETraducere din limba englezd gi note

OANA.CELIA GHEORGHIU

CARTEN iurEr

F

t

Vara indiani este ca o femeie. Coapti, extrem de pasionala',

dar capricioasi, vine qi pleaci oricind are chel aqa ci nimeninu poate fi vreodati sigur daci va veni sau cit timp va sta.

In nordul New Englandului, vara indianl intinde o mini cu un-ghii rogii, ca si mai lini iarna departe o vreme. Aduce cu sineultima magie a cildurii, un anotimp nelegitim, ce rimAne inviali pini cind iarna trece iri locul lui cu qira spindrii sale de

gheafi gi cu vegmintele ei de copaci desfrunzili gi pimALnt tare,

inghe{at. Cei mai betreni, a ciror tinerefe s-a scurs din ei pe

vinturile mugcitoare ale iernii, gtiu, plini de amiriciune, civara indiani este o amigire ce trebuie int6mpinati cu un ochifoarte critic. Dar tinerii o agteapti neribditori, cercetind cerulrece de toamni in ciutarea vreunui semn al sosirii ei. $i une-ori, bitrAnii, in ciuda tuturor avertismentelor unei judecilisolide, agteapti laolalti cu tinerii plini de speranfi, ochii lorobosifi, iernatici intorcdndu-se spre cer ca si vadi primelesemne ale unei false alinlri.

intr-un an, la inceputul lui octombrie, vara indiani a sosit

intr-un orag humit Peyton Place. Ca o femeie lncintitoare,rizind, vara indiani a sosit gi s-a intins peste finutul rural,ficand totul dureros de frumos pentru ochi.

lilm \ilfl

10 Grace Metalious

Cerul era jos, de un albastru impecabil. Arfarii, stejarii $ifrasinii, toli de un rogu-intunecat gi cafeniu gi galben, s-au gititin lumina neobignuit de puternici, sub soarele verii indiene.Coniferele stiteau ca niqte bitrAni dezaprobatori pe toate dea-

lurile din jurul oragului Peyton Place gi imprigtiau o lumindL

galben-verzuie. Pe drumurile gi pe trotuarele oragului eraufrwze cLzate, care trosneau vesel cAnd erau cS.lcate in picioaregi emanau un parfum atit de dulce cdnd erau strivite, incAt nu-mai cei foarte betrani pdgeau peste ele Ei se gAndeau la moartegi la descompunere.

Oraqul zicea incremenit sub soarele verii indiene. Pe StradaUlmilort, artera principali, nu se migca nimic. Proprietarii de

privllii, care intinseserd peste vitrine paravane de protecliedin pAnzd, acceptau cu un aer filosofic absenfa comerlului gi

se retrigeau in inciperile din spate ale magazinelor, unde mo-

fiiau, aruncau cAte un ochi pe Peyton Place Times gi ascultautransmisia radio a unui meci de baseball.

La est de Strada Ulmilor, dincolo de cele gase stridule ocu-pate de zona comerciali a oragului, se in51!a turla Bisericii Con-gregafioniste. Construclia asculiti trecea printre frunzelearborilor din jur gi strilucea, orbitor de alb[, pe cerul albastru.in celilalt cap[t al zonei comerciale trona o alti construcfieinalti. Aceasta era Biserica Catolici Sfdntul losif, iar turla eio intrecea cu mult in strilucire pe aceea a Bisericii Congrega-(ioniste, pentru ci avea in vdrf o cruce din aur.

S eth Buswell, proprietarul gi redactorul - g ef al ziar rlui P ey -

ton Place Times, scrisese odati, destul de poetic, despre celedoui biserici c[ mirginesc gi lin intre ele oragul ca doui co-perte uriage de carte, observafie care stdrnise o serie de reacfiiexplozive minore in Pelton Place. Pulini catolici din orag igidoreau si fie asociati in vreun fel cu protestanlii, in timp ce

congrega(ionigtii igi doreau la fel de pulin si fie puqi pe pi-cior de egalitate cu papistagii. Dac[ era si existe nigte coperteimaginare de carte in Peyton Place, era musai ca acestea si apar-

!inI aceleiagi religii.

Peyton Place

Seth rA'sese de certurile care se auzised

timdna aceea, iar in numirul urmitor tdrept nigte munli inal$ Ei protectori, carccomerciale. $i catolicii, qi protestanfii udoilea articol, c[utind o urmi de sarceeintr-un tdrzia, toati lumea luase povestca

sese gi mai cu pofti decit inainte.Doctorul Matthew Swain, cel mai bur

al lui Seth, a morm[it:- Mun(i, ai? Mai degrabi doi vulcani r

- Scuipind amAndoi foc gi pucioasi,rdzdnd in timp ce mai turna inca U:*

UDar doctorul nu a rAs impreund cu

1

adesea cd sunt trei lucruri pe care le umoartea, bolile venerice gi religia organi

- in ordinea asta, completa de fiecarrpoveste, adevirati sau nu, care si ma pcuna dintre astea, nu a fost inc[ inventati

Dar in aceasti dupi-amiazd toridii dse gindea la facliuni religioase opuse, s.special. $edea la masa lui de lucru din rysiu de la parter, sorbind dintr-o biuturijumitate de ureche transmisia meciuluir

in fala tribunalului, o clidire mare, (

dom de culoarea coclelii, gedeau c6[irn Ilemn care par a fi parte integrantl din fiopalitilli in oragele americane mici. Birlperetii incllzili ai tribunalului, cu ochii Glirii de fetru ponosite, Ei lisau vara indoasele b[trine gi inghe(ate. Erau nemisc{care fusese botezati strada principali-

La umbra ulmilot trotuarele acoperilin multe locuri din cauza ridicinilor rgoale. Orologiul incastrat in fafada din iNa{ionale Cetifenegti a b[tut o dati. Eradamiazd de vineri.L in original, Elm Street

rcpccabii. Arlarii, stejarii gi

deniu gi galben, s-au gltit, srb soarele verii indiene.hzrprobatori pe toate dea-rce qi imprastiau o luminde trotuarele oragului eraubd erau cilcate in picioarefud erau strivite, incdt nu-ilc qi se gindeau la moarte

tde verii indiene. Pe Stradari;ca nimic. Proprietarii deine paravane de protectieofic absenla comertului silc magazinelor, unde mo-Vr Place Times gi ascultauEbell.rde cele gase strldufe ocu-rinilp turla Bisericii Con-I trecea printre frunzelerd€ alba, pe cerul albastru.lc trona o alti construcfieI Sfintul Iosif, iar turla einsea a Bisericii Congrega-re din aur.ltorul-gef al ziaralui Pey-lul de poetic, despre celeEe ele oraqul ca doui co-pstarnise o serie de reacliiPutini catolici din orag iEim protestan(ii, in timp ceile puqin si fie pugi pe pi-rcra sa existe nis,te copertetz musai ca acestea si apar-

Peyton Place 11

Seth rAsese de certurile care se auziserd in tot oragul in s[p-timAna aceea, iar in numirul urmitor recalificase bisericiledrept nigte munli lnalli qi protectori, care vegheazi asupra viiicomerciale. $i catolicii, si protestantii au cercetat cu atenlie aldoilea articol, ciutdnd o urmi de sarcasm sau de ironie, dar,intr-un tdrzitr, toati lumea luase povestea de bun[, iar Seth rd-sese gi mai cu poftl decit inainte.

Doctorul Matthew Swain, cel mai bun gi mai vechi prietenal lui Seth, a mormiit:

- Munli, ai? Mai degrabi doi vulcani nenorocifi.- Scuipdnd amAndoi foc gi pucioasi, a adiugat Seth, inci

rirzind in timp ce mai turna inci doui biuturi.Dar doctorul nu a rAs impreuni cu prietenul lui. Spunea

adesea ci sunt trei lucruri pe care le uriqte pe lumea asta:moartea, bolile venerice gi religia organizati.

- in ordinea asta, completa de fiecare dati doctorul. Iar opoveste, adevirati sau nu, care si mi poati face s[ rid de vre-una dintre astea, nu a fost inci inventati.

Dar in aceasti dupi-amiazi toridi de octombrie, Seth nuse gAndea la facliuni religioase opuse, sau, de fapt, la nimic inspecial. $edea la masa lui de lucru din spatele ferestrei birouluisiu de la parter, sorbind dintr-o biuturi rece Ei ascultdnd cujumitate de ureche transmisia meciului de baseball.

in fala tribunalului, o clidire mare, din piatri albi, cu undom de culoarea coclelii, gedeau cdliva betrani pe bincile dinlemn care par a fi parte integranti din fiecare clidire a munici-pahtelii in oragele americane mici. Birbalii se sprijineau deperefii incalzifl ai tribunalului, cu ochii ostenili acoperifi de pi-lirii de fetru ponosite, gi lisau vara indiani si le incilzeasciLoasele bitrAne gi inghe[ate. Erau nemigcali precum arborii dupicare fusese botezatd, strada principali.

La umbra ulmilor, trotuarele acoperite cu gudron, in valuriin multe locuri din catza rldicinilor copacilor uriagi, eraugoale. Orologiul incastrat in falada din cirimidi roqie a BinciiNafionale Cetlfenegti a bitut o dati. Era doui gi jumdLtate, intr-oamiazd, de vineri.

't\fl

f,

Strada Arfirilorr, care se intersecta cu Strada Ulmilor intr-unpunct aflat cam la jumitatea zonei comerciale, era un bulevardlarg, umbrit de copaci, ce traversa oragul de la nord la sud,

dintr-un capit in altul. in partea de sud, unde se termina asfal-

tul, f[cAnd loc unui cimp golaq, erau amplasate gcolile din Pey-

ton Place. Spre aceste clidiri se indrepta Kenny Stearns, omulbun la toate al oraqului. Birbalii din fafa tribunalului au des-

chis ochii somnorogi si se uite dupd el.

- Uite ci vine Kenny Stearns, a spus inutil unul dintre ei,

pentru ci toati lumea il vizuse - qi il cunoqtea - pe Kenny.

-E perfect treazin momentul ista.

-N-o si-l gni mult.Birbalii au izbucnit in ris.

- E bun pe meserie, Kenny ista, a intervenit bitr6nul pe

nume Clayton Frazier, care iqi fbcea un scop din a se contrazice

cu toati lumea, indiferent de subiect.

- Cind nu-i prea beat ca si munceasci.

- Nu gtiu si fi pierdut Kenny vreodati o zi de munci dincauza alcoolului, a spus Clayton Frazier. Nimeni din Peyton

1 in original, Maple Street

Peyton Place 13

Place nu-i in stare sd faci lucrurile si creasci aga ca el. Are,cum s-ar zice, talent la gridinirit.

Unul dintre birbafi a chicotit batjocoritor.

- Plcat ci n-are la fel de mult noroc cu nevasti-sa cum are

cu plantele. Poate ci lui Kenny i-ar fi mai bine cu o ciocini-toare.

Observafia a fost intimpinati cu zdmbete de apreciere qi

chicoteli.

- Ginny Stearns e o paraquti qi o gleampiti, a spus ClaytonFrazier fbri si zimbeascS. Un tip nu prea are ce face cind e

insurat cu o tArfl inniscuti.- Afari si bea, a spus birbatul care vorbise primul.Subiectul Kenny Stearns pirea epuizat, qi pentru o clipi nu

a mai spus nimeni nimic.- ii mai cald ca-n iulie azi, a spus un bitrAn. Si fiu al dracu'

daci nu mi mdndncdL spinarea de transpiralie.

-N-o si fini, i-a rispuns Clayton Frazier,lisandu-gi piliriape spate ca s[ se uite la cer. Am vintfi cd s-a fbcut frig gi a-n-ceput si ningi in mai pulin de douigpe ore dupd ce-a apussoarele intr-o zi ca asta. N-o si !ini.

- Nici nu-i sinitos. O zi ca asta, gi-ai gi-nceput si te gin-deqti iar la chilofii de vari.

- Sinitos sau nu, pe mine n-o si m-auzifi ci mi plAng dacivremea rimAne exact aga pin la anu' in iunie.

- N-o si [ini, a repetat Clayton Frazier qi, de data asta,

cuvintele lui nu au mai provocat vreo disculie.

- Nu, au convenit birba$i. N-o si !ini.S-au uitat dupi Kenny Stearns, care a cotit pe Strada Ar!a-

rului gi a dispirut dinraza lor vizuall.$colile din Peyton Place erau agezate una in fap celeilalte,

pe cele doul p[r!i ale strizii. $coala gimnaziali era o clidiremare din lemn, veche, uriti Ei periculoasi, dar liceul era min-dria oragului. Era clidit din cirimidi, cu ferestre atit de mari,ci fiecare ocupa aproape un perete intreg, si avea un aer clinicgi foarte serios de eficienfd, ce ii conferea mai degrabi aspectulunui spital mic gi bine intrefinut decAt pe acela al unei gcoli.

I

Strada Ar(irilor1, care se intersecta cu Strada Ulmilor intr-unpunct aflat cam la jumitatea zonei comerciale, era un bulevardlarg, umbrit de copaci, ce traversa oraqul de la nord la sud,

dintr-un capit in altul. in partea de sud, unde se termina asfal-

tul, fbcAnd loc unui cimp golag, erau amplasate gcolile din Pey-

ton Place. Spre aceste clidiri se indrepta Kenny Stearns, omulbun la toate al oragului. Birbafii din fala tribunalului au des-

chis ochii somnorogi si se uite dupi el.

- Uite ci vine Kenny Stearns, a spus inutil unul dintre ei,pentru ci toatd lumea il vlzuse - qi il cunogtea - pe Kenny.

- E perfect treazin momentul ista.

-N-o si-l1ini mult.Birbalii au izbucnit in ris.- E bun pe meserie, Kenny ista, a intervenit bitrAnul pe

nume Clayton Frazier, care igi fbcea un scop din a se contrazice

cu toati lumea, indiferent de subiect.

- Cind nu-i prea beat ca si munceasci.

- Nu gtiu si fi pierdut Kenny vreodat[ o zi de muncd dincauza alcoolului, a spus Clayton Frazier. Nimeni din Peyton

1 in original, Maple Street

Peyton Place 13

Place nu-i in stare si faci lucrurile si creasci aqa ca el. Are,cum s-ar zice, talent la gridinlrit.

Unul dintre birba{i a chicotit batjocoritor.

- Picat ci n-are la fel de mult noroc cu nevasti-sa cum are

cu plantele. Poate ci lui Kenny i-ar fi mai bine cu o ciocini-toare.

Observalia a fost intimpinati cu zdmbete de apreciere 9ichicoteli.

- Ginny Stearns e o paraguti qi o qleampiti, a spus ClaytonFrazier firi sI zAmbeasci. Un tip nu prea are ce face cAnd e

insurat cu o tArfr inniscuti.- Afari si bea, a spus birbatul care vorbise primul.Subiectul Kenny Stearns pirea epuizat, gi pentru o clipi nu

a mai spus nimeni nimic.

- ii mai cald ca-n iulie azi, a spus un b[trdn. S[ fiu al dracu'daci nu m[ mindLncl spinarea de transpirafie.

-N-o si !ini, i-a rispuns Clayton Frazier,llsandu-gi p[llriape spate ca si se uite la cer. Am vizut ci s-a fhcut frig gi a-n-ceput si ningi in mai pulin de dou[gpe ore dupi ce-a apus

soarele intr-o zi ca asta. N-o s[ !ini.-Nici nu-i sdnitos. O zi ca asta, qi-ai gi-nceput si te gAn-

degti iar la chilofii de vari.- S[nitos sau nu, pe mine n-o si m-auzili ci m[ pldng daci

vremea rlmAne exact aga pAn la anu' in iunie.

- N-o si {ind, a repetat Clayton Frazier qi, de data asta,

cuvintele lui nu au mai provocat vreo discufie.

- Nu, au convenit blrbafii. N-o sd !ini.S-au uitat dupi Kenny Stearns, care a cotit pe Strada Arla-

rului gi a dispirut din raza lor vizuald.

$colile din Peyton Place erau aqezate una in fala celeilalte,pe cele doul p[r1i ale strizii. $coala gimnaziald era o cl[diremare din lemn, veche, urAti qi periculoasi, dar liceul era mAn-

dria oragului. Era clidit din cirimid5, cu ferestre atit de mari,ci fiecare ocupa aproape un perete intreg, gi avea un aer clinicgi foarte serios de eficienfi, ce ii conferea mai degrabi aspectul

unui spital mic gi bine intrelinut decit pe acela al unei gcoli.

t4 Grace Metalious

$coala elementari avea cea mai oribili arhitecturi victoriani,inci gi mai hidoasi din catzascirilor de incendiu din fier, careurcau in zigzag pe ambele laturi ale clidirii gi pe lAngi turnulascu{it cu care se termina. Clopotul gcolii era tras cu ajutorulunei funii groase, galbene ce cobora din turn gi trecea prinacoperig gi prin podeaua de la etajul doi al clidirii. Capitul

_ funiei atirna, ca o tentalie constanti pentru mdinile mici, in( colpl holului de la etajul intAi. Clopotul gcolii era iubirea secre-

tI a lui Kenny Stearns. il lustruia mereu, astfel lncit str[lucea caarama antici in soarele de octombrie. Acum, apropiindu-se degcoali, Kenny s-a uitat in sus spre turn qi a incuviinfat din capcu satisfac[ie.

- Clopotele raiului n-au limba mai dulce decdt a ta, a spusel cu voce tare.

Kenny vorbea adesea cu voce tare cu clopotul lui. Mai vor-bea gi cu clidirile gcolilor gi cu diferite plante gi peluze din oragpe care le ingrijea.

Dinspre ferestrele ambelor qcoli, deschise acum, in dup6-a-miaza cilduroasi, venea un murmur usor gi mirosul agchiilorde la creioanele ascufite.

- Nu trebuiau si deschidi gcoala intr-o zi ca asta, a spusKenny.

S-a oprit ldngi micul gard viu ce separa qcoala gimnazialide prima casi de pe Strada Arfarilor. Se ridica in jurul lui unmiros cald, reavin al ierbii gi al gardului viu pe care le tiiase indimineafa aceasta.

- Asta nu-i zi de mers la gcoali, a repetat Kenny, ridicinddin umeri neribddtor, nu pentru exprimarea lui incoerenti, cide uimire in fa[a unei emotii rare inlluntrul lui.

Voia si se arunce cu fafa in jos la pimint qi si-gi lipeascifafa gi trupul de ceva verde.

- Pentru asta ii o zi 4g:4qta, s-a ristit agresiv la clidirile td-cute. Nu-i zi de rnefls la gcoald.

A observat in gardul-viu o crenguti care crescuse de unasinguri, inilfAndu-se deasupra celorlalte gi stricAnd echilibrulvArfului gardului viu, tiiat la acelaqi nivel. S-a aplecat si rup[ cu

Peyton Place 15

degetele buc[fica precoce de verde, o ginglgie puternici luAnd

naqtere in el. Dar deodati l-a cuprins o pornire silbaticl, Ei a

inqficat un pumn de frunze mici gi verzi, zdrobindu-le pinicind le-a sim{it umezeala pe piele, in timp ce patima s-a strinsin el Ei respirafia i-a devenit guieritoare. Cu mult timp in urmi,inainte de a se fi inv6[at si nu-i mai pese, sim{ea acelagi lucrupentru so{ia lui, Ginny. Avusese aceeagi tandrele care fusese

brusc coplegiti de doringa de a distruge gi de a cuceri, de a poseda

prin simpla putere gi forfi. Kenny a lisat brusc si cadi pumnulde frunze strivite gi gi-a qters mdna de salopeta lui aspri.

- Pentru numele lui Dumnezeu, ce-as mai trage o duqci,a spus el cu fervoare gi s-a indreptat spre ugile duble de la in-trarea Ecolii gimnaziale.

Ceasul arita ora trei fbri cinci gi era timpul si-qi ocupe lo-cul lingi funia clopotului.

- Pentru numele lui Dumnezeu, ce-ag mai trage o dugci,asta mi-e clar, a repetat Kenny, urcind treptele din lemn ale

gcolii.Din moment ce fuseser[ adresate clopotului $i, ca urmare,

rostite cu glas tare, risunitor, cuvintele lui Kenny au plutit cu

uqurinld prin ferestrele clasei in care domniEoara Elsie Thorn-ton prezida peste clasa a opta. Cdfiva biiefi s-au pus pe un rds

zgomotos, iar cdteva fete au zimbit, dar amuzamentul nu a

linut mult. Domniqoara Thornton credea cu tirie in teoria c[daci unui copil i se di un deget, va lua degrabi proverbialamdni cu totul, aqa ci, degi era vineri dupi-amiazi gi era foarte

obositi, a restabilit imediat ordinea in clasi.

- Doregte cineva si mai petreaci treizeci de minute cu mine

dupi ce se termini ora? a intrebat ea.

Biiefii gi fetele, cu virste cuprinse intre doisprezece gi pai-

sprezece ani, au arnufit, dar, imediat ce s-a auzit primul acord

risundnd din clopotul lui Kenny, au inceput si scArlAie gi sidea din picioare. Domnigoara Thornton a betut cu Putere cu

o rigli in catedrS.

- Faceli linigte pini cind vi spun eu ci suntegi liberi, a ordo-nat ea. Acum. V-afi curilat pupitrele?

14 Grace Metalious

$coala elementari avea cea mai oribili arhitecturi victoriani,inci gi mai hidoasi din catzascirilor de incendiu din fier, careurcau in zigzag pe ambele laturi ale clidirii gi pe lAngi turnulascu(it cu care se termina. Clopotul gcolii era irur .., ajutorulunei funii groase, galbene ce cobora din turn gi trecea prinacoperig gi prin podeaua de la etajul doi al clidirii. Capitulfuniei atdrna, ca o tentalie constanti pentru mdinile mici, incolpl holului de la etajul intii. Clopotul gcolii era iubirea secre*tI a lui Kenny Stearns. il lustruia mereu, astfel lncit strilucea caarama antici in soarele de octombrie. Acum, apropiindu-se degcoali, Kenny s-a uitat in sus spre turn gi a incuviin(at din capcu satisfactie.

- Clopotele raiului n-au limba mai dulce decAt a ta, a spusel cu voce tare.

Kenny vorbea adesea cu voce tare cu clopotul lui. Mai vor-bea gi cu clidirile gcolilor gi cu diferite plante gi peluze din oragpe care le ingrijea.

Dinspre ferestrele ambelor qcoli, deschise acum, in dupi-a-miaza cilduroasi, venea un murmur ugor gi mirosul agchiilorde la creioanele ascufite.

- Nu trebuiau si deschidi gcoala intr-o zi ca asta, a spusKenny.

S-a oprit lAngi micul gard viu ce separa gcoala gimnazialide prima casd de pe Strada Arfarilor. Se ridica in jurul lui unmiros cald, reavin al ierbii gi al gardului viu pe care le tiiase indimineafa aceasta.

- Asta nu-i zi de mers la gcoali, a repetat Kennp ridicdnddin umeri neribditor, nu pentru exprimarea lui incoerenti, cide uimire in fala unei emotii rare inliuntrul lui.

Voia si se arurlce cu fafa in jos la pdmint gi si-gi lipeascifafa qi trupul de ceva verde.

- Pentru astaii o zi 4e-asta, s-a rdstit agresiv la clidirile ti-cute. Nu-i zi de me<rsla gcoali.

A observat in gardul-viu o crengutd care crescuse de unasinguri, inilfindu-se deasupra celorlalte gi stricind echilibrulvArfului gardului viu, tliat la acelagi nivel. S-a aplecat si rupi cu

Peyton Place 15

degetele buc[fica precoce de verde, o gingigie puternici luAnd

naqtere in el. Dar deodat[ l-a cuprins o pornire silbatici, Ei a

inqficat un pumn de frunze mici gi verzi, zdrobindu-le pAnicind le-a simlit umezeala pe piele, in timp ce patima s-a strAns

in el gi respira(ia i-a devenit guieritoare. Cu mult timp in urmd,

inainte de a se fi inv6[at si nu-i mai pese, simfea acelagi lucrupentru so{ia lui, Ginny. Avusese aceeagi tandrele care fusese

brusc coplegiti de doringa de a distruge gi de a cuceri, de a poseda

prin simpla putere gi forli. Kenny a lisat brusc si cadi pumnulde frunze strivite gi gi-a gters mdna de salopeta lui aspri.

- Pentru numele lui Dumnezeu, ce-ag mai trage o duqci,a spus el cu fervoare gi s-a indreptat spre uEile duble de la in-trarea Ecolii gimnaziale.

Ceasul arhta oratrei fbri cinci qi era timpul s6-9i ocupe lo-cul lAngi funia clopotului.

- Pentru numele lui Dumnezeu, ce-ag mai trage o dugci,asta mi-e clar, a repetat Kenny, urcAnd treptele din lemn ale

Ecolii.Din moment ce fuseser[ adresate clopotului 9i, ca urmare,

rostite cu glas tare, risunitor, cuvintele lui Kenny au plutit cu

uqurinld prin ferestrele clasei in care domnigoara Elsie Thorn-ton prezida peste clasa a opta. CAfiva biiefi s-au pus pe un riszgomotos, iar cdteva fete au zAmbit, dar amuzamentul nu a

linut mult. Domnigoara Thornton credea cu tirie in teoria cldaci unui copil i se di un deget, va lua degrabi proverbialamdni cu totul, aqa ci, degi era vineri dupl-amiazi gi era foarte

obositi, a restabilit imediat ordinea in clasi.

- Doreqte cineva si mai petreacdL treizeci de minute cu mine

dupi ce se termini ora? a intrebat ea.

Biiefii gi fetele, cu vdrste cuprinse intre doisprezece qi pai-

sprezece ani, au arnufit, dat imediat ce s-a auzit primul acord

rlsundnd din clopotul lui Kenny, au inceput si scirfAie gi sidea din picioare. Domnigoara Thornton a bitut cu putere cu

o rigli in catedr6.

- Faceli linigte pini cAnd vi spun eu ci sunte(i liberi, a ordo-nat ea. Acum. V-afi curilat pupitrele?

16 Grace Metalious

- Da, domnigoari Thornton.Rispunsul a venit intr-un cor discordant.- Putefi sI vi ridica{i.Patruzeci gi doui de perechi de picioare au luat pozilia de

drepfi pe intervalele dintre b6nci. Domniqoara Thornt6n a agtep_tat pdnd cdnd s-au indreptat toate spinirile, s-au intors toaiecapetele spre fala clasei gi s-au potolit toate picioarele.

- Liber, a spus ea qi, ca de fiecare dati, imediat ce i_a iegitcuvintul pe guri, a avut senzafia ridicoli ci ar trebui si se fe_reasci gi si-gi protejeze capul cu mAinile.

In cinci secunde, clasa era goali, gi domniqoara Thorntons-a relaxat cu un oftat. clopotul lui Kenny inci bitea voios, iarprofesoara s-a gdndit amtzatdci omul trage intotdeauna clo-potul de ora trei, care anunfa plecarea acasi, cu mai multifervoare, in timp ce la opt gi jumitate dimineafa face acelagiclopot si sune ca unul de inmormdntare.

Daci ag crede ci rezolvi ceva, gi-a spus domnigoara Thorn_ton in sinea ei, fhcand un efort si-gi relaxez e zonadintre umeri,mi-ag dori gi eu, pentru numele lui Dumnezeu, ceva de biut.

Cu un surds, s-a ridicat qi s-a dus la una dintre ferestre casd-i urmireasci pe copii iegind din curtea gcolii. Afari, mul_{imea incepuse si se destrame in grupuri mai mici gi in perechi,iar domnigoara Thornton a remarcat doar un copil mergiirdsingur. Era Allison MacKenzie, care s-a rupt de cdrd imediatce a ajuns pe trotuar gi s-a gribit si apuce de una singurl peStrada Arlarilor.

Ciudati copili, s-a gdndit domnigoara Thornton privindspatele lui Allison dispirind in zare. Una predispusi ia acce_se de depresie care pireau deosebit de stranii la o persoani atatde tinir6. La fel de ciudat era gi faptul ci Allison nu avea nici oprieteni in toati qcoala, in afari de Selena Cross. Alcituiauo pereche stranie cele doui: Selena, cu frumuselea ei oachegi,de {igincugi, cu ochii ei de copil de treisprezece ani bitrAni catimpul, gi Allison MacKenzie, inci bucilatd ca un bebelug,cu ochi mari, inocenli gi intrebitori, deasupra unei guri(e du_reros de sensibile. Fi-{i rost de o cochilie, Allison, diaga mea,

Peyton Place

s-a gindit domniqoara Thornton. Glseqte-1i una fhri cripdturisau slibiciuni, ca si fii in stare si induri sdge{i ;i pra;tii ale

ursitei relet. Doamne sfinte, chiar sunt obositi.Rodney Harrington a iegit in fugi din 9coal6, fhrl a incetini

ritmul cdnd l-a vizut pe miculul Norman Page stind in dru-mul lui.

Afurisit copil bitiug, s-a gAndit cu patimi domniEoara

Thornton.il dispreluia pe Rodney Harrington, 9i caracterului 9i tactu-

lui ei pedagogic se datora faptul ci nimeni, cu atit mai pulinRodney insugi, nu binuia asta. Rodney era un biiat supradi-

mensionat in virsti de paisprezece ani 9i jumitate, cu o claie

de pir negru, ondulat gi cu buze groase. Domniqoara Thornton

le auzise pe citeva dintre fetele mai dezghelate din clasa a opta

spunAnd ci Rodney este ,,adorabil", sentiment pe care nu-limpirtlgea. I-ar fi ficut mare plicere si-i tragl o mami de

bitaie. in imensul dosar mental pe care-l linea domnigoara

Thornton despre elevii qcolii, Rodney era trecut la rubrica Pa-

coste, categoria I.E prea mare pentru virsta lui, se gdndea ea,.9i prea sigur

pe el qi pe banii tatilui siu, gi pe pozilia pe care le-o ofer[.O si-gi primeasci rlsplata intr-o buni zi.

DomniEoara Thornton gi-a mugcat interiorul buzei 9i gi-a

vorbit cu severitate in sinea ei. E doar un copil. Poate ci o siajungi sI fie in regul6.

Dar il cunoqtea pe Leslie Harrington, tatil lui Rodney, aqa

ci se indoia de propriile cuvinte.Miculul Noiman Page a fost trintit de ilodney. A clzatlat

la pimint, a inceput si pldngi qi a rimas cu fafa in jos pdnicind s-a intors Ted Carter sd-l ajute si se ridice.

Miculul Norman Page. Ciudat, s-a gindit domnigoaraThornton, dar nu am auzit niciodatl vreun adult vorbinddespre Norman fbri respectivul prefix. Aproape cd devenise

parte din numele lui.

17

1 Din monologul lui Hamlet, achrl III, scena 1

{

16 Grace Metalious

- Da, domnigoari Thornton.Rispunsul a venit intr-un cor discordant.- Puteli si vi ridicafi.

. Patruzeci gi doui de perechi de picioare au luat pozi{ia dedrepfi pe intervalele dintre binci. Domnisoara Thornton a agtep-tat pdni cdnd s-au indreptat toate spinirile, s_au intors toatecapetele spre fa{a clasei gi s-au potolit toate picioarele.

- Liber, a spus ea gi, ca de fiecare dati, imediat ce i_a iegitcuvintul pe guri, a avut senzatia ridicoli ci ar trebui si se fe_reasci gi si-gi protejeze capul cu mAinile.

in cinci secunde, clasaira goali, qi domnigoara Thorntons-a relaxat cu un oftat. clopotul lui Kenny inci bitea voios, iarprofesoara s-a gindit amuzatdci omul trage intotdeauna clo-potul de ora trei, care anunfa plecarea acasd, cu mai multlfervoare, in timp ce la opt gi jumitate dimineafa face acelagiclopot sI sune ca unul de inmormintare.

Daci ag crede ci rezolvi ceva, gi-a spus domnigoara Thorn_ton ln sinea ei, flcdnd un efort si-qi relaxeze zonadintre umeri,mi-ag dori gi eu, pentru numele lui Dumnezeu, ceva de biut.

Cu un surds, s-a ridicat gi s-a dus la una dintre ferestre casi-i urmireascl pe copii iegind din curtea qcolii. Afari, mul_{imea incepuse si se destrame in grupuri mai mici gi in perechi,iar domnigoara Thornton a remarcat doar un copil mergindsingur. Era Allison MacKenzie, care s-a rupt de c6rd imediatce a ajuns pe trotuar gi s-a gribit si apuce de una singuri peStrada Arfarilor.

Ciudati copili, s-a gdndit domnigoara Thornton privindspatele lui Allison dispirAnd in zare. Una predispusi L acce_se de depresie care pireau deosebit de stranii la o persoand atatde tdniri. La fel de ciudat era gi faptul ci Allison nu avea nici oprieteni in toati gcoala, in afari de selena cross. Alcituiauo pereche stranie cele doui: Selena, cu frumusefea ei oachegi,de figincugi, cu ochii ei de copil de treisprezece ani bitrdni catimpul, Ei Allison MacKenzie, inc6 bucilatd, ca un bebelug,cu ochi mari, inocenli gi intrebitori, deasupra unei gurife du_reros de sensibile. Fi-(i rost de o cochilie, Allison, diaga mea,

Peyton Place 17

s-a gAndit domnigoara Thornton. Giseqte-1i una frri cripiturisau slibiciuni, ca si fii in stare sd induri sdge{i ;i prastii ale

ursitei reler.Doamne sfinte, chiar sunt obositi.Rodney Harrington a iegit in fugi din gcoali, fbri a incetini

ritmul cAnd l-a vizut pe micu[ul Norman Page stAnd in dru-

mul lui.Afurisit copil bitiuq, s-a gAndit cu patimi domnigoara

Thornton.il dispre(uia pe Rodney Harrington, 9i caracterului qi tactu-

lui ei pedagogic se datora faptul ci nimeni, cu atit mai pulinRodney insugi, nu binuia asta. Rodney era un biiat supradi-

mensionat in virsti de paisprezece ani gi jumitate, cu o claie

de pir negru, ondulat gi cu buze groase. Domnigoara Thornton

le auzise pe citeva dintre fetele mai dezghelate din clasa a opta

spunAnd ci Rodney este ,,adorabil", sentiment pe care nu-limpdrtiEea. I-ar fi ficut mare plicere si-i tragi o mami de

bdtaie. in imensul dosar mental pe care-l linea domnigoara

Thornton despre elevii gcolii, Rodney era trecut la rubrica Pa-

coste, categoria I.E prea mare pentru virsta lui, se gindea ea,. qi prea sigur

pe el qi pe banii tatilui siu, gi pe pozi[ia pe care le-o ofer6.

O s6-qi primeasci risplata intr-o buni zi.

Domniqoara Thornton qi-a mugcat interiorul buzei 9i 9i-a

vorbit cu severitate in sinea ei. E doar un copil. Poate ci o s[ajungi si fie in reguli.

Dar il cunogtea pe Leslie Harrington, tatil lui Rodney, aqa

ci se indoia de propriile cuvinte'Micuful Norman Page a fost trAntit de ilodney. A cizut lat

la pimAnt, a inceput si pldngi gi a r[mas cu fala in jos pinicAnd s-a intors Ted Carter sd-l ajute si se ridice.

Miculul Norman Page. Ciudat, s-a gindit domnigoaraThornton, dar nu am aazit niciodati vreun adult vorbinddespre Norman fbri respectivul prefix. Aproape ci devenise

parte din numele lui.

1 Din monologul lui Hamlet, actul III, scena 1