Partea i. Definirea Creativitatii

7/26/2019 Partea i. Definirea Creativitatii

http://slidepdf.com/reader/full/partea-i-definirea-creativitatii 1/18

LABORAZON

STAGIUL DE DEZVOLTAREA CREATIVITĂ IIȚ

PARTEA I. Definirea creativită iiț

1. Creativitatea ca process2. Creativitatea ca aptitudine3. Tehnicile creative, text introductiv

1. Creativitatea ca prce!

Pe cale pragmatică s-a descoperit că există într-adevăr ceva comun tuturor creaţiilor ianume că rice crea"ie# in$iferent $e $%eni&# e!te re'&(tat&( &n&i prce! care parc&r)e *nprincipi& ace(ea+i etape# *n aceea+i !&cce!i&ne. !ceasta înseamnă că din momentul în caretim care sînt aceste etape i ce condiţii tre"uie întrunite pentru reali#area lor, putem reproduceîn mod voluntar acest proces, ori de cîte ori i indi$erent unde avem nevoie de idei noi.

Prima etapă a oricărui proces de creaţie este )ene'a pr,(e%ei. %n momentul nateriisale, orice creaţie, orice idee este o nemulţumire în mintea cuiva, o stare de divergenţă între eulcreator i lumea încon&urătoare. 'u există excepţii. (u"linie#) fără ne%&("&%ire n& e-i!tăcrea"ie. (tarea de mulţumire, $ericirea în ultimă instanţă, produc o mulţime de lucruriimportante, o "urticică grăsunică, de pildă, dar nu produc creaţie.

*a ora actuală nu tim de $apt cum se nate o pro"lemă, nici în termenii tiinţei, nici ai$iloso$iei. +ai exact nu tim atît de "ine încît să putem reproduce în mod voluntar procesulrespectiv. !vem însă un număr de aproximări pe care ne putem "a#a cît de cît)- tim că o pro"lemă este în sine ceva $oarte important i de valoare. Tre"uie doar să neconvingem că aa e. instein spunea că a pune o pro"lemă este aproape întodeauna un pas maiimportant decît a o soluţiona

- mai tim că numărul oamenilor capa"ili să identi$ice o pro"lemă înainte ca ea să $ie evidentă pentru tot prostul este $oarte mic. e aici decurge că tre"uie să punem mare preţ pe oameniicare sînt în stare să identi$ice o pro"lemă i să $im $oarte "ucuroi atunci cînd am intrat în

posesia unei pro"leme, indi$erent pe ce cale- tim de asemenea că o pro"lemă /ca i o ipote#ă0 nu se &udecă niciodată după originea ei, dupămodul în care a $ost o"ţinută sau după cine a o"ţinut-o. pro"lemă se &udecă exclusiv după

potenţialul de schim"are pe care îl conţine i, secundar, după acurateţea de$inirii ei din perspectiva posi"ilităţilor de a $i soluţionată- în s$îrit, tim la $el de sigur că orice pro"lemă este în $a#a iniţială o stare de nemulţumire, ostare de discon$ort în mintea cuiva anume.

Pentru a crea nu este însă de a&uns să $ii nemulţumit, nu este su$icient să $ii mulţumit că

eti nemulţumit. +ai tre"uie să ai tupeul $ormida"il de a vrea să schim"i ceea ce tenemulţumete, să vrei să schim"i lumea după cum arată ea în capul tău.

1



'u orice nemulţumire s$îrete prin a $i o idee nouă, o creaţie. in contră, #dro"itoareama&oritate a stărilor de nemulţumire se stinge cu mult înainte. Cum se petrece această stingere

+ai întîi ea se petrece în propria noastră minte, $ără nici un a&utor din a$ară. Trecîndîn $iecare #i prin tot $elul de situaţii, care mai de care mai colorate i mai diverse, $iecare dintrenoi acumulea#ă un număr important de tensiuni, de divergenţe, de nemulţumiri. +ama natură a

decis că nu putem trăi cu aceste $ocare de incendiu i a pus în mintea noastră o întreagă armatăde pompieri, excepţional de e$icienţi, care intervin cu maximă promptitudine, $ără ca noi sădăm vreun ordin, $ie el cît de mic sau de vag. e exemplu, atunci cînd am $ăcut un mare e$ort,dar re#ultatele pe care le-am o"ţinut sînt prăpădite, întotdeauna există cineva în mintea noastrăcare nu ne lasă la greu i ne spune că nu e chiar aa, că în realitate re#ultatele sînt chiar valoroase, date $iind condiţiile /grele40 în care le-am o"ţinut, că alţii n-ar $i reuit nici pe

&umătate etc. (au, stai pe scaun în troleu, iar lîngă tine, în picioare, stă o "ătrînă. 'u vrei pur isimplu să-i cede#i locul. Te simţi "ine 'u te simţi. Ce $ace mintea ta Păi pune repede

pompierii la trea"ă. 5ariante) să le mai ia i nai"a de "a"e, că um"lă moartea după ele pe acasăi ele "întuie prin tîrg da6 de ce să mă ridic eu, să se ridice ăla că e mai tînăr te uiţi

preocupat-neatent pe geam - tocmai nu ai vă#ut-o. !m mai vă#ut i o soluţie preventivă în

cuplu) domnul se aea#ă pe scaunul dinspre geam, iar doamna pe cel dinspre culoar, adică celceda"il, care, $iind ocupat de o doamnă, devine ast$el ne-ceda"il.

Psihosociologii au identi$icat aproape toate mecanismele de reducere a stărilor disonante. Chestiunea e că aceste mecanisme, aceti pompieri, intepretea#ă orice discon$ortdin mintea noastră ca disonanţă, inclusiv pro"lemele în stadii iniţiale. $icacitateamecanismelor de reducere i eliminare a discon$orturilor mentale, deci i a pro"lemelor, esteexcepţională. 7îndiţi-vă de cîte ori aţi $ost $oarte nemulţumit, poate chiar scîr"it, de o mulţimede lucruri, de-o pildă, de modul de colectare a deeurilor mena&ere în cartierul în care locuiţi.Poate aţi avut, poate mai aveţi chiar i unele idei în această privinţă. e ce nu aţi $ăcut nimic,mai exact cum nu aţi $ăcut nimic Ce v-aţi spus ca să puteţi convieţui cu nemulţumirea, $ără caea să vă sîcîie ori de cîte ori duceţi gunoiul 8oarte pro"a"il vocea de dinăuntru v-a convins căce, e trea"a mea trea"a primarului, a ăstora de la ... sau unde să mă duc Cine nai"a o sămă asculte +ă $ac de rîsul protilor. +ă $ac de rîsul vecinilor, pe care văd că-i doare $ix încot. (tingerea pro"lemelor în mintea noastră prin mecanismele de reducere a disonanţelor esteceva $oarte natural, este ceva ne"lama"il, aa sîntem noi oamenii $ăcuţi.

Totui unele pro"leme reuesc să supravieţuiască atacului natural al mecanismelor dereducere a disonanţelor i să treacă în etapa următoare a procesului de creaţie. adevărat, sîntexcepţional de puţine, dar totui sînt, alt$el nu putem explica nimic, dar a"solut nimic din ce neîncon&oară i e $ăcut de mînă i de minte omenească. %ntre"area este cum reuesc, mai exact ce

putem $ace pentru ca ele să rămînă totui în mintea noastră. !ceasta este o între"are $oarte utilă,cu condiţia să nu căutăm răspunsuri tiinţi$ice, pentru că nu avem unde să le găsim. ste util să

gîndim din interior) cum tre"uie să stea o pro"lemă în capul meu ca să nu o poată scoate deacolo decît setul de schim"ări pe care pro"lema îl cere Cît de importantă tre"uie să $ie acea pro"lemă pentru mine Cît de tare tre"uie să mă preocupe Cît de ascuţită i de importantătre"uie să $ie nemulţumirea $aţă de ceea ce este, ca să nu mi-o stingă nimic altceva decîtschim"area a ceea ce este în concordanţă cu ceea ce am în cap

Pro"lemele care reuesc să se salve#e din atacul extinctoarelor din interiorul minţiinoastre mai au de suportat un atac, cel din exterior, al celorlalţi. !l rudelor, al prietenilor, alcolegilor, al e$ilor, al altor apropiaţi, care ţin cu adevărat la noi i vor să ne scoată prostiile dincap ca să ne $erească de relele pe care le anticipea#ă. e o"icei, cele două atacuri nu sîntsuccesive i reciproc indi$erente, ci sînt concomitente i se coro"orea#ă reciproc.

acă am reuit să ne salvăm pro"lema de su" du"lul atac igienico - sanitar, adică

rămînem convini că merită să schim"ăm ceea ce nu ne place, cu ceva mai "un care se a$lă, su"$ormă de speranţă momentan, în mintea noastră, procesul de creaţie continuă. acă nu, nu.

2



9rmătoarea etapă a procesului de creaţie este inc&,a"ia. :ămai cu pro"lema în$iptă "ine în minte, începem procesul de căutare a soluţiei. !ceastă căutare conţine activităţi $oartediverse i $oarte complexe) anali#e, sinte#e, convocări de resurse suplimentare de cunoatere,asociaţii mentale, analogii, reduceri, in$erenţe inductive, deductive, comparaţii etc. Ceea cetre"uie su"liniat este că în această $a#ă mintea noastră nu operea#ă numai la nivelul contient.

Căutăm adică soluţia nu numai cînd tim că o căutăm, ci i cînd nu sîntem atenţi la ea, "a chiar i cînd dormim. +intea noastră participă la procesul de căutare cu toate eta&ele i resursele ei.Condiţia ca acest lucru să se întîmple este ca pro"lema să ai"ă o mare importanţă su"iectivă

pentru noi, să $im cu mintea la ea, să nu ne dea pace. xperienţa arată că în această $a#ă persoanele creative reali#ea#ă o adevărată anamor$o#ă a lumii încon&urătoare. %n tot ce ve#i,au#i, percepi, cauţi, voluntar, ca i involuntar, răspunsul la între"area care te $rămîntă.

urata incu"aţiei este $oarte varia"ilă, de la cîteva minute la cîteva #eci de ani. ;enriCoandă, de exemplu, socotea cît timp s-a scurs între pro"lemă i soluţie, apropo de e$ectulcare îi poartă numele. %n 1<1= a conceput i construit primul avion cu reacţie din lume. +otorulera amplasat în capul avionului, iar a&uta&ele erau ast$el înclinate $aţă de axa longitudinală încît

&eturile reactive să nu aprindă $usela&ul. *a încercarea în #"or, tînărul, pe vremea aceea, inginer

a o"servat că &eturile, în loc să asculte de legile cunoscute ale $i#icii i să le respecte integral,ascultau cîţiva centimetri după care se lipeau de $usela&, pe care îl cam aprindeau. (căpat cuviaţă din accidentul care a urmat, Coandă povestea că, prin 1<3>, lua o "aie $ier"inte.?ucîndu-se cu o picătură de apă, a o"servat că aceasta, în loc să cadă de pe vîr$ul degetului, cum

pretindea $i#ica pe atunci, se prelingea pe deget. ! urmat declicul care a conexat aceastăo"servaţie cu pro"lema descoperită cu aispre#ece ani înainte i soluţionarea ei prin ceea cede atunci numim e$ectul Coandă.

@tiinţi$ic vor"ind, nici aici nu prea tim ce $ace mintea noastră sau, mai exact nu avemdescrieri i predicţii su$icient de clare i de sigure ca să o"ţinem din ele in$erenţe practiceinstructive. Pe calea generali#ării pragmatice a unor o"servaţii inevita"il super$iciale, putemtotui să ne punem la dispo#iţie cîte ceva de $olos. 5om avea în primul rînd încredere, ră"darei speranţă) dacă pro"lema este su$icient de importantă pentru su"iectivitatea noastră, dacă nestă "ine în$iptă în cap i nu putem scăpa de ea, mintea noastră va căuta soluţia chiar i atuncicînd nu sîntem atenţi la pro"lemă, pînă i cînd dormim. Cu cît pro"lema ne preocupă mai tare,cu atît procesele de căutare vor $i mai consistente i mai diverse. %n al doilea rînd, tre"uie săacceptăm că pentru a găsi soluţia, mintea noastră tre"uie să ai"ă unde să caute i cu ce să caute.acă vrem să $im creativi, vom $i permanent preocupaţi să ne extindem am"itusul mental,diversi$icîndu-ne cunotinţele în domenii cît mai variate. e asemenea vom $i preocupaţi săachi#iţionăm scule noi i productive de procesare mentală în general i de explorare euristicăîn special - asociaţia de idei i analogia în primul rînd. %n al treilea rînd vom avea gri&ă detinereţea i $lexi"ilitatea minţii noastre, de disponi"ilitatea ei pentru &oacă.

9rmătoarea etapă a procesului de creaţie este i(&%inarea. acă pro"lema a $ostsu$icient de "ine încui"ată în mintea noastră, dacă am $ost harnici i inspiraţi i dacă am avut iun pic de noroc, pro"lema noastră a&unge în etapa soluţiei, mai exact a primei soluţii sau asoluţiei "rute. ste o etapă instantanee. Aluminarea este momentul lui aha4, în care soluţiaapare "rusc, agregînd ceea ce părea de$initiv dispersat, explicînd ceea ce părea de neexplicat.+a&oritatea celor care au trecut printr-un proces de creaţie spun că iluminarea survine atuncicînd aproape că ţi-ai pierdut speranţa de a mai găsi o soluţie. !cestei sen#aţii su"iective îicorespunde în plan real un $el de uitare, de a"andonare a pro"lemei i $aptul că iluminarea se

produce de o"icei în momente de destindere, de a"senţă a concentrării pe pro"lemă. stearhicunoscut exemplul cu !rhimede, a cărui vriBa o mai au#im i acum, după mai "ine dedouă milenii, sau cel al lui 'eton, pe care iluminarea l-a pocnit literalmente în cap, su" $orma

$aimosului măr.

3



Aluminarea este desigur momentul cel mai $ast al proceselor de creaţie. %n mod o"inuitel este acompaniat de răcnetele de "ucurie memora"ile ale autorilor descoperirilor. %n plus,

pentru ma&oritatea creatorilor, etapa incu"aţiei i e$ortul, adeseori incontient, pe care l-audepus atunci sînt neanali#a"ile i nenara"ile. e aceea, $oarte $recvent, simţul comun reduce

procesul de creaţie la iluminare, iar creativitatea la proprietatea unor oameni gata tră#niţi de a

se lăsa tră#niţi de tot $elul de idei, în cele mai neateptate momente. !ceasta este o con$u#ie$oarte $recventă, la care tre"uie să renunţăm. acă am rămîne la ea, creaţia nu ar $i decît uneveniment misterios i impenetra"il, imposi"il de anticipat sau de reprodus în mod deli"erat.

upă iluminare urmea#ă etapele de transpiraţie, din care prima este verificarea.(oluţia "rută este con$runtată cu setul de restricţii - $inanciare, sociale, organi#aţionale etc. - alcîmpului în care pro"lema noastră se cere soluţionată. %n mod o"inuit nu are loc numai ovalidare a soluţiei, ci i o ra$inare a acesteia, o $inisare a ei pentru ca să se potrivească cît mai

"ine la pro"lema de soluţionat.!cum intervine în mod decisiv competenţa, iar procesul de creaţie trece, cum spuneam,

din sectorul inspiraţie în sectorul transpiraţie. +arele inventator Thomas !lva dison spunea căcreaţia este 1D inspiraţie i <<D transpiraţie.

nevoie să comentăm un pic chestia asta cu transpiraţia, pentru că sloganul lansat dedison a do"îndit o circulaţie $ormida"il de extinsă i, mai ales, o capacitate $ormida"ilă de agenera e$ecte perverse, a&ungînd să $ie $olosit de mediocrii industrioi împotriva oamenilor cuadevărat talentaţi. +ai întîi să vedem cine a spus asta. dison a $ost ceea ce numim unautodidact. Pentru a o"ţine una dintre principalele lui invenţii, "ecul cu incandescenţă, a testat

peste E.=== de materiale, inclusiv $ire din propriile mustăţi. (e spune că la "ătrîneţe îicumpărase o $ermă, în care i locuia. Cei care îl vi#itau erau destul de intrigaţi de e$ortul pecare tre"uiau să-l $acă pentru a deschide poarta. !"ia la plecare a$lau că împingînd la poartă,

pompaseră de $apt nu tiu cîte #eci de galoane de apă din puţ în re#ervor. ste neîndoielnic cădison era o persoană simpatică i ingenioasă, dar nu cred că tre"uie să luăm ad literam spuselelui. Chestia cu transpiraţia este pro"a"il destul de exactă, cel puţin în ca#ul lui. Ceea ce însătre"uie su"liniat i răssu"liniat, inclusiv în ca#ul lui, este că $ără acel unu la sută inspiraţie, celenouă#eciinouă la sută transpiraţie pot $i i nouămiinouăsutenouănouă, că tot degea"a. Feleauae că prostia spusă de dison a intrat printre principiile i practicile educative, unde a înlocuitcultivarea talentului i a inventivităţii cu încura&area hărniciei supuse i con$ormiste. +ai mult,în plan social, mediocritatea, care este întodeauna ma&oritară, a impus hărnicia drept criteriu deapreciere în dauna strălucirii i a excepţiei. Conspiraţia mediocrităţii împotriva talentului nu îia$ectea#ă numai pe unii în dauna altora. 'e a$ectea#ă pe $iecare dintre noi. 8iecare dintre noi îiare, su" straturile ma&oritare de mediocritate, micul său talent, puţinele sale momente destrălucire. %n a$ară de o"iceiurile educative proaste, nu există nici un motiv serios pentru a nedescura&a talentul în $avoarea hărniciei. !sta nu înseamnă deloc că hărnicia e de dispreţuit, ci

doar că lucrurile tre"uie puse la locul lor.*a +arin Preda am găsit prima oară noti$icarea enervată a consecinţelor spusei luidison. !$lînd că creaţia e o chestie de transpiraţie, o mulţime de nedotaţi i-au #is că detranspirat putem transpira i noi. @i s-au apucat de trea"ă, umplînd ra$turile li"răriilor i istorialiterară cu maldăre de cărţi - $ioros de "anale, dar admira"il de harnice. (ă nu ne $ie teamă săgenerali#ăm această o"servaţie. a nu este vala"ilă doar pentru literatură.

(ă nu opunem însă inspiraţia transpiraţiei. ;ărnicia i competenţa sînt doar condiţii, dar nite condiţii indispensa"ile ale exprimării talentului. 'imic nu este mai deprimant, poate chiar s$îietor, decît talentul care se autocontemplă la nes$îrit în oglinda propriei neîmpliniri. (espune i se acceptă $ără discuţie că puterea de muncă i hărnicia sînt calităţi valoroase în sine.ar dacă le are un prost

5eri$icată, validată i ra$inată, soluţia a&unge în ultima etapă a procesului de creaţie,rec&na+terea +i va(rificarea !cia(ă. ricum ar $i de$inită, creativitatea are două

E



caracteristici considerate în mod unanim ca strict necesare) ri)ina(itatea +i va(area. 'outatea, ineditul, originalitatea unei idei, ale unui produs, ale unui comportament nu sîntcondiţii su$iciente pentru ca ele să $ie creaţii în sens deplin. ste necesar ca ele să $ie apreciatei, într-un sens $oarte larg, utili#ate, valori$icate de organi#aţia, colectivitatea, comunitatea,societatea căreia le sînt adresate. Chiar i în principiu însă, pro"lema recunoaterii i

valori$icării sociale a creaţiilor este una destul de sensi"iloasă în general, iar la noi de-a dreptuldelicată.

%n general, e su$icient să ne gîndim la un 5an 7ogh, care murea de $oame cînd picta8loarea soarelui, de pildă, ta"lou care peste cîteva #eci de ani se va vinde cu #eci de milioanede dolari. (au la FrGncui, a cărui Coloană in$inită era apreciată de concitadinii lui din Tg. ?iucu apelativul P... lui Tătărăscu, calitate în care, prin anii 6H=, au i încercat să o dea &os cu

"uldo#erul. FrGncui avusese o păţanie de aceeai natură /chiar dacă era în alt context0 cu vamaamericană. (au, de ce nu, să ne gîndim la un !urel Persu, al cărui automo"il aerodinamic arămas doar o curio#itate care ruginete în +u#eul tehnicii. xemplele sînt nenumărate i ele nearată că nu sînt chiar atît de rare situaţiile în care destinatarul creaţiei i epoca sa re$u#ă cuaroganţă orice recunoatere a valorii creaţiei respective. %n această capcană, călăii pot $i

personalităţile cele mai prestigioase cu putinţă, uneori de-a dreptul adora"ile. Caragiale, deexemplu, se prăpădea de rîs la versul eminescian cînd cu gene ostenite su$lu sara-n lumînare,iar în anii deplinei sale maturităţi era convins că poetul cel mai mare al romGnilor este Co"uc,nu minescu sau, oamne $erete, +acedonsBi. (ociologic vor"ind, respingerea unor creaţii înepoca lor strict contemporană nu este opera manipulatorie a unor personalităţi, ci exactdimpotrivă, unele personalităţi sînt receptate ca atare de epoca respectivă tocmai pentru căexprimă gusturile ma&orităţii, inevita"il mediocre. %n acest sens ne putem mira, de exemplu,cum s-a $ăcut că +area pocă Anter"elică a respins ideea mutării capitalei :omGniei /+ari0,inventată de inginerul 'icolae Theodorescu i susţinută de :egina +aria, 'icolae Titulescu,+ircea 5ulcănescu, su" argumentul pro$etului cu "ar"ă al naţiunii, 'icoale Aorga, argumentvi#i"il $alacios, cum că o naţiune care nu-i poate apăra capitala situată la es, înseamnă că numerită să ai"ă o capitală.

Co"orînd la creativitatea curentă - adică la invenţii, inovaţii, idei - i la contextulromGnesc actual, cei mai mulţi dintre noi cred cu convingere că romGnii sînt $oarte creativi, dar că le lipsete tenacitatea în a-i $inali#a creaţiile i a le impune ca valori sociale. ste posi"il să$ie adevărat, dei un ?ustin Capră, cu mainile sale minunate, sau un 5italie Felousov, cu

"icicletele sale i chiar cu sculele din $amilia :+!(C', ar avea ce să ne povesteascădespre permea"ilitatea la nou a structurilor societăţii romGneti. !sta ca să nu vor"esc despremiile de anonimi cu ideile lor excelente de organi#are socială, idei cu care nu au nici măcar unde să se ducă i pe cine să în&ure. Pînă vom găsi o idee mai "ună, cred că este re#ona"il săacceptăm că creatorul romGn tre"uie să se dote#e cu un supliment "arosan de viclenie i de

tenacitate în promovarea socială a propriilor idei.e$initorii creativităţii, mai ales cei de pe la noi i în special cei care lucrea#ă înînvăţămînt, insistă $oarte viguros pe $iferen"a $intre ri)ina(itate +i creativitate, apăsînd pe$aptul că nu tre"uie în nici un ca# să con$undăm originalitatea cu orice preţ cu creativitatea

propriu-#isă. riginalitatea este pre#entată ca opusă creativităţii i se sugerea#ă explicit către"uie i#gonită ca orice non-valoare. Iin neapărat să mă iau un pic de "eregată cu aceastăconcepţie. (înt de acord că originalitatea neexprimată în re#ultate socialmente consacrate nueste creaţie deplină. "serv însă că)- consacrarea socială a unor originalităţi $oarte valoroase poate întîr#ia decenii întregi sau

poate să nu vină niciodată- creaţii solid validate i intens valori$icate de o anumită epocă, într-o epocă ulterioară sînt

eliminate ca stupide i dăunătoare, ca originalităţi lipsite de orice valoare

H



- este un $apt de notorietate că persoanele recunoscute ca $iind creative sînt în acelai timp persoane originale, adeseori în sensul cel mai peiorativ cu putinţă i că pentru a le recunoatevaloarea le uităm originalităţile sau le am"alăm în aa $el încît să $ie suporta"ile ca simpatice,amu#ante, oricum neesenţiale.

!cestea ar $i de&a nite motive su$iciente pentru a torpila orice tentativă de a contrapune

creativitatea originalităţii. :esimt însă nevoia invocării unui set suplimentar de motive, strictlegate de societatea romGnească. %n răspăr cu $oarte multă lume /"ună0, îndră#nesc să susţin căromGnul nu este cine-tie-ce creativ i că această situaţie este conexată cu desconsiderareaoriginalităţii în toate mediile noastre sociale. !m un argument explicativ de natură sociologică)sîntem o societate $oarte recent desţărănită. Cel puţin apte din #ece cetăţeni ai ţării noastre auun strămo ţăran la cel mult a doua treaptă genealogică /cea a "unicilor0. 'u am nimic cucivili#aţia ţărănească, dimpotrivă, sînt unul dintre susţinătorii ei cei mai dere#ona"ili. ar, otie oricare sociolog i oricare antropolog, civili#aţia ţărănească este o civili#aţie $oarteconservatoare. 8aptul că, de exemplu, romGnii din !rdeal au re#istat la o mie de ani de asuprirei de#naţionali#are este explica"il tocmai prin această repetare imua"ilă a cadrului de viaţă, anormelor i valorilor care monitori#ea#ă viaţa cotidiană. (atul are instanţe de con$ormare $oarte

e$iciente, care sancţionea#ă orice a"atere de la regulă. 7ura satului, de exemplu, tie tot ispune tot, in$amînd cu promptitudine orice originalitate. %n plus, atunci cînd un tînăr pleacăde acasă pentru a-i cîtiga existenţa prin alte părţi, s$aturile esenţiale pe care le primete de laai lui sînt (ă $ii cuminte, (ă-ţi ve#i de ale tale, (ă nu te pui cu cei mari, Capul plecatsa"ia nu-l taie. !propo, cîţi oameni cunoateţi care îi s$ătuiesc copiii a&uni în pragulmaturităţii cu) 'u te lăsa călcat în picioare, Fate-te pentru ideile i adevărurile tale,!$irmă-te, iei în $aţă, nu sta cu lim"a-n gură idee a"surdă este întotdeauna ceva mai "undecît nici o idee .a.m.d. e cîte ori aţi primit ast$el de s$aturi

Cred deci că într-o societate atît de puţin permea"ilă la nou cum este societatea noastră,strîm"atul din nas la originalitate, mai ales cînd îl $ac instanţele educative, este un mo$texagerat de costisitor i periculos de con$u#. 'u cred că printre educatorii i e$ii notri există

prea mulţi care să $ie în stare să discearnă între originalitatea sterilă i originalitatea caanticameră i precondiţie a creativităţii. e $apt, respingerea originalităţii nu este decît încă omodalitate prin care mediocritatea îi autoreproduce dominaţia.

(înt însă de acord că creatorilor de pe la noi le lipsete o porţiune însemnată dinautodisciplină, din tenacitate, din sculele e$ortului sistematic i competent. %ntr-adevăr, sînt preamulte ideile valoroase care #ac a"andonate de proprii lor părinţi în di$erite $a#e, mai ales în $a#ade idee-genială-ne$inisată de după iluminare.

e$iniţia creativităţii ca proces îmi permite să introduc o pro"lemă destul de migălos desoluţionat. ste pro"lema motivaţiei, cu alte cuvinte răspunsul la între"area de ce $ac oameniiinvenţii, de ce se "at pentru ideile lor, de ce crea#ă. (pun că e pro"lemă delicată deoarece, mai

ales după 6J<, $oarte multă lume este convinsă că nimeni nu $ace nimic dacă nu cîtigă, dacă nue plătit. r, există statistici care arată că sînt mai multe invenţiile care se $ac de lene, decît dinmotive de "ani. @tiu că asta vi se pare incredi"il, i de aceea pro"lema e migăloasă. ar, dacăstăm un pic i ne uităm la drumul pe care îl parcurge o idee, de la naterea ei i pînă lavalori$icarea pu"lică, ne putem $ace o impresie despre cît de mare tre"uie să $ie $orţa care să nemenţină pe acest drum. (ă mai adăugăm i $aptul că, în $iecare etapă a procesului de creaţie iîn $iecare moment al lui, intervin Bilotone de $actori inhi"itori i aneste#iatori, o"stacole, critici,imposi"ilităţi, mitouri, consolări, invidii, atacuri, îndoieli, $rici, vicleuguri, oameni de "ine,$actori de deci#ie, resurse precare. Cam cîţi "ani, cam ce recompense tre"uie să te atepte lacapătul drumului, ca să treci peste toate i prin toate Cam cît de sigur tre"uie să $ii cărecompensele extrinseci chiar te ateaptă, pentru ca să-ţi menţii nea"ătut drumul

'u vreau să susţin că nu există invenţii, creaţii $ăcute în vederea unei recompense "ăneti. 5reau să su"linie# două realităţi)

>



1. că nu există creaţie $ăcută numai su" atracţia unui ciolan-recompensă, indi$erent cît de marear $i el. Că tre"uie să ai pe dinăuntru i $oarte puţin dependentă de contextul exterior o $orţă, unduh, o credinţă care să te îm"oldească i să te mîne2. că ma&oritatea proceselor de creaţie sînt amorsate i întreţinute de o motivaţie interioară, de

"ucuria i plăcerea de a $ace, de dorinţa de a provoca i schim"a.

Cu recompensele extrinseci i, mai ales, cu "anii e însă o chestie. (usţin cărecompensele exterioare $uncţionea#ă $oarte sla" ca motivator direct al creaţiei. ar $uncţionea#ă $oarte tare ca motivator indirect. Ce $ace de $apt recompensa exterioară a esterecunoaterea, validarea procesului de creaţie i consacrarea pu"lică a creaţiei. %n aceastăcalitate, atunci cînd survine, îl încura&ea#ă pe creator să repete isprava, cînd îi mai vine vreoidee să o ia de la capăt i să nu se lase. Andirect, aceasta îi va încura&a i pe alţii, mai puţinîncre#ători în ideile lor, mai puţin hotărîţi, mai puţin harnici. +ai mult, recompensarea va a&utala propagarea modelelor creative de conduită, la aprecierea creativităţii ca resursă, în cele maidiverse organi#aţii i instituţii, i va contri"ui la descura&area atitudinilor i comportamentelor anticreative. %n societăţile moderne, "anii sînt cea mai apreciată i cea mai uor de recunoscut$ormă de recompensare, deci de recunoatere. Pe scurt, dacă recompensarea în "ani i

recompensele extrinseci în general nu prea produc în mod direct creaţie, a"senţa lor sau pu"licitatea lor insu$icientă este de#astruoasă deoarece inhi"ă creativitatea care există de&a, o "lochea#ă pe cea care ar $i putut să se nască i îi încura&ea#ă pînă la paroxism pe cei care a"iaateaptă să spună ai vă#ut, ce ţi-am spus eu. /acă simţiţi un acord interior cu ce am spusaici, am rugămintea să nu îl aplicaţi pentru a medita cu tristeţe la ţaraKsocietatea noastră.0

. Creativitatea ca aptit&$ine

*a un nivel $oarte general, singurul care întrunete consensul specialitilor, creativitateaeste de$inită ca aptitudinea speci$ic umană de a produce i introduce în lume ceva nou i devaloare. upă cum se vede, această de$iniţie nu răspunde la principalele noastre interese desprecreativitatea ca aptitudine, interese care ar $i cam următoarele)- în ce măsură sînt o persoană creativă, mai exact, unde anume nu sînt su$icient de creativ/ă0 ice pot $ace ca să îmi de#volt creativitatea- cum pot să-mi dau seama dacă alte persoane sînt creative i cît sînt ele de creative- ce tre"uie să tiu despre creativitatea ca aptitudine pentru a putea utili#a cu succes tehnicile deideaţie voluntară /i.e. tehnicile de produs idei atunci cînd am nevoie de ele0.

in păcate, o consecinţă a retardului a"ordării tiinţi$ice a creativităţii este că nu avem o

de$iniţie care să acopere $oarte "ine aceste interese. e exemplu, dei există teste decreativitate, ele sînt mai degra"ă improvi#aţii pragmatice, $oarte dependente de context i deinspiraţia celui care le utili#ea#ă. %n $aţa acestei situaţii, sînt o"ligat să vă propun o com"inaţiede resurse intelective ad-hoc.

/ .0. 1$e(&( $&a(i!t

1$e(&( $e!criptiv/e-p(icativ cel mai des utili#at este cel $&a(i!t, care consideră căintelectul, mintea noastră, este compus din două "locuri $uncţionale distincte i contrare)

modulul de rutine i &udecată, respectiv modulul de con&ectare. Adeea de "a#ă este că gîndirea

L



riguroasă i creativitatea sînt activităţi mentale totalmente di$erite i opuse, reali#ate de$a"rici separate, $iecare cu sediul, managementul i produsele ei.

!ceastă separare corespunde în "ună măsură intuiţiei noastre despre cum ne$uncţionea#ă mintea, de exemplu $elului în care $iecare dintre noi îi aude propria voceinterioară. acă stăm să ne gîndim un pic, cînd sîntem tre&i, în capul nostru tot timpul

vor"ete cineva. !cest cineva ne spune ce să $acem, ce să nu $acem, ce e asta i ce e aia, de cee aa i de ce nu e aa, dacă e "ine ce $acem sau dacă nu e "ine etc. :adio$onia interioară paresă $ie nu numai permanentă, ci i $oarte di$icil de $ăcut să tacă. %ncercaţi să-i puneţi mîna lagură. Pare imposi"il, nu Tot ce putem o"ţine este înlocuirea vocii interioare cu o altă voce care#ice taci dom6le din gură, acuma taci, da sau, cel mult, scurte perioade de #gomot al". %n

parante#ă $ie spus, suspendarea e$ectivă a vocii interioare, atunci cînd chiar reueti să o o"ţii, pare să producă stări psihice i dispo#iţii spirituale cu totul ieite din comun. (e spune că haiBu-urile, de exemplu, nu pot $i create decît în starea impersonală de suspendare a radio$onieiinterioare, care nu poate $i o"ţinută decît prin anumite tehnici #en. ar pot cita un haiBu/imper$ect ca $ormă sila"ică0 minunat de impersonal, compus în a$ara spaţiului spiritual al #en-

"udismului. l este compus de 'ichita (tănescu i sună aa) Dacă timpul

ar avea frunze,

ce toamnă.

Poate ar $i "ine ca noi, cei care nu le prea avem cu poe#ia, să #ă"ovim un pic aici, în prea&maacestui timp cu $run#e. %nchidem parante#a.

acă stăm să ne gîndim un pic mai mult, vom sesi#a că în capul nostru se ceartă două persona&e, un 2ne,&n2 i un 23&$ecătr2. 'e"unul ne îndeamnă la tot $elul de ne$ăcute, latot $elul de prostii, pe cînd &udecătorul îl temperea#ă pe ne"un i ne menţine în interiorulconduitei de om cumsecade, serios, responsa"il, normal. %n modelul dualist, ne"unulcorespunde gîndirii creative, iar &udecătorul celei rutiniere.

%n termenii re$lecţiei sistematice, au $ost inventate mai multe $eluri de decupare iidenti$icare a celor două moduleK"locuri $uncţionale ale minţii omeneti)- )*n$irea ()ică - care este necreativă, rutinieră - i )*n$irea e-tra/()ică, denumită iin$ralogică sau gîndire imediată, mito-poetică, prin corespondenţă etc., care este ar"itrară, nu-i$ace gri&i re$eritoare la coerenţă, la non-contradicţie sau la alte reguli /$undamentale0 ale logicii- )*n$irea cnver)entă i )*n$irea $iver)entă. Prima este "a#ată pe organi#area riguroasă a

proceselor de gîndire, unidirecţională, operînd exclusiv cu alternative "inare, de tipuladevăratK$als, corectKincorect, "ineKrău, $rumosKurît, utilKinutil, i neadmiţînd decît soluţii unice.Cea de a doua este li"eră, ela"orînd o pluralitate de con&ecturi i ipote#e, admiţînd ca vala"ilemai multe soluţii, independentă $aţă de restricţii procedurale sau in$ormaţionale etc.- )*n$irea prep'i"ina(ă i )*n$irea ana()ică. %n această variantă cele două module sînt

di$erenţiate ca moduri distincte de tratare a in$ormaţiilor, primul $iind speciali#at în operaţiianalitice, iar cel de-al doilea în sinte#ă /mentală0.%n plan neuro$i#iologic, modelul dualist este susţinut de separarea $uncţională a celor

două emis$ere ale creierului nostru. (e tie /pun între ghilimele deoarece am unele îndoieli cu privire la acurateţea pro"elor convocate0 că emis$era cere"rală dreaptă, care comandă mînastîngă, este sediul intuiţiei, sinte#ei, simţului de anticipare, creativităţii. a este emis$eraartistă. impotrivă, emis$era stîngă, comandantul mîinii drepte, este emis$era raţională, aanali#ei, rigorii, in$erenţelor inductive. upă unii autori, separarea emis$erelor este atît desigură încît purtarea capului înclinat spre stînga /inclusiv în somn0 indică o persoanăraţională, analitică, riguroasă, pe cînd capul purtat pe dreapta este semnul persoanelor cuintuiţie, cu simţ artistic, creative. /Anvers la stîngaci.0

Părerea mea personală este că modelul dualist nu are cum să $ie prea adecvat lao"iectul pe care pretinde că îl descrie i, în consecinţă, nu are cum să $ie nici cine tie ce

J



adevărat. Cred mai degra"ă că avem în acest model o aproximare a o"iectului, i încă unadestul de grosolană. ca i cum am descrie televi#orul spunînd că el se compune din techer,cordonul de alimentare, telecomanda i televi#orul propriu-#is. u nu spun că această descrierenu este adevărată, "a chiar sînt convins că pentru anumite scopuri, de pildă ca să dai drumul latelevi#or, să te uiţi la el i să-l închi#i, ea este e$icace. ar, dacă cineva ar vrea să per$ecţione#e

televi#orul sau să-l repare în ca# că s-a stricat, e greu de cre#ut că o ast$el de descriere îi va $ide $olos.

xistă totui cîteva pro"leme pe care modelul dualist ne a&ută să le înţelegem i să lere#olvăm destul de "ine. %ncep cu relaţia dintre creativitate i vîrstă. Toată lumea e de acord că)1. pe măsură ce avansăm în vîrstă, capacitatea noastră creativă descrete, se atro$ia#ă2. ponderea persoanelor creative este mult mai mare în rîndul tinerilor decît în rîndulcelorlalţi.

!vem i pro"e empirice pentru a$irmaţia că creativitatea se degradea#ă odată cu vîrsta,cel puţin în sensul că sînt $oarte puţini cei care scapă din copilărie i prima tinereţe cu oaptitudine creativă cît de cît $uncţională. !plicînd, de exemplu, acelai test de creativitate la treigrupe de vîrstă se constată că sînt dotaţi la acest capitol

<=D dintre copiii de H ani,1=D dintre copiii de L ani /40,2D dintre copiii de E3 - EH de ani.

!ceste ponderi par să se păstre#e constante indi$erent care este ţara, epoca istorică saucivili#aţia în care e$ectuăm pro"a.

ste încă destul de neclar dacă această degradare este un proces natural, i ireversi"il,avînd o "a#ă neuro$i#iologică, sau este re#ultatul educaţiei i, în general, al sociali#ării, $ără unsuport material în structura i modul de $uncţionare ale creierelor noastre. +odelul dualist nesugerea#ă că am"ele explicaţii sînt vala"ile. *a nivel intuitiv, ne putem da seama că încă din$ragedă pruncie este încura&at i privilegiat &udecătorul. 7îndiţi-vă la educaţia pe care aţi

primit-o, de la părinţi, de la prieteni, de la cunoscuţi, în coală. ! $ost cineva care să văîncura&e#e ne"unul 'u a $ost, sau, dacă a $ost, era cineva $oarte lipsit de importanţă, pe careoricum tre"uia să-l ascundeţi de educatorii verita"ili. %ncă din primul anior ni se spune cănu e $rumos /să scoţi lim"a, să nu papi tot, să strici &ucăriile, să nu o pupi pe "unica etc.0, iar mai încolo sîntem învăţaţi ce e "ine i ce nu e "ine. +i#a esenţială a educaţiei, pînă înadolescenţa tîr#ie, este inculcarea normelor. 7îndiţi-vă la coala pe care aţi $ăcut-o. ! $ostcineva care să spună i acum copii, să vedem cine poate invente#e o altă modalitate de are#olva această pro"lemă acă o $i $ost, în mod sigur nu era ma&oritar printre pro$esori ioricum aţi avut un mare i rar noroc. %n mod o"inuit coala ne pune la dispo#iţie un număr de

pro"leme asociate unui set de rutine de soluţionare. :olul nostru este să ni le însuim ast$elîncît să alegem corect i prompt rutina adecvată. 5iaţa i ea ne duce pe aceeai direcţie, ast$el

încît, pe măsură ce avansăm în vîrstă, &udecătorul e din ce în ce mai musculos, mai $orţos imai autoritar, pe cînd ne"unul din ce în ce mai de"il, mai timorat i mai delegitimat. eaceea, după o anumită vîrstă devenim atît de acri i de plini de critici i de s$aturi /inutile0 laadresa celor din &ur. !&uns la apogeu, &udecătorul din noi este un colos care nu mai are pe cinesă critice, deoarece, "ătut de $iecare dată i neexersat, ne"unul din noi s-a tot chircit pînă i-adat duhul. 'emaiavînd preopinent, &udecătorul nostru iese la drumul mare, uria isuperantrenat, ca să le dea la cap ne"unilor din mintea altora.

!vem un supliment de explicaţie intuitivă în $aptul că, în mod o"inuit, pe măsură ceavansăm în vîrstă, avansăm i în responsa"ilităţi i achi#iţii de succes. 9na e să riti, să pier#i isă te $aci te rîs la patru#eci de ani /sau mai mult0, alta la douăcinci /sau mai puţin0.

Proiecţiile neuro$i#iologice ale modelului dualist ne a&ută să ne repre#entăm propriul

nostru creier ca pe un teritoriu i să ne explicăm de ce pre$eră mintea noastră rutinele. *aînceput, cînd sîntem copii, nu avem în el nici drumuri, nici stră#i, nici adrese. 'u avem decît

<



nite poteci a"ia schiţate, pe care se circulă greu i încet, dar pe căi i în direcţii neateptate.(u" presiunea sociali#ării, ne instalăm în minte un sistem de circulaţie din ce în ce maistructurat, cu adrese riguroase, cu stră#i i cartiere, cu osele i autostră#i, toate acestea avîndun corespondent în con$iguraţia traseelor neuronale din creier. Pe măsură ce avansăm în vîrstă,creierul nostru are din ce în ce mai puţine spaţii săl"atice, nede$riate i din ce în ce mai

multe autostră#i neuronale, pe care se circulă în cea mai mare siguranţă i cu cea mai marevite#ă i care a"sor" instantaneu i cu $orţă orice gînd a"ia schiţat.

eci, modelul dualist ne spune că între creativitate i vîrstă există un raport invers proporţional i pare să ne explice destul de "ine de ce este aa. acă rămînem în interiorulmodelului dualist, cea mai re#ona"ilă conclu#ie practică în legătură cu de#voltarea creativităţiila adulţi este că nu prea mai e nimic de $ăcut. Trecuţi de o anumită vîrstă, dacă n-am avutnorocul /sau ghinionul0 de a $i printre cei 2D rămai apt-com"atanţi, adio creativitate. Tot ce s-ar mai putea $ace ar $i să-i găsesc pe cei 2D i să-i antrene# în vederea optimi#ării

per$ormanţelor. !sta desigur dacă eu a $i nu tiu ce mare grangur i a ti dintr-o sursă $oartesigură că e "ine i $olositor să le ridic per$ormanţele creative. %n această calitate a mai putea$ace ceva) să invente# ceva-cumva ast$el încît ponderea celor care scapă de con$ormarea la

reguli care se petrece între cinci i apte ani să $ie mai mare. @i să am în &ur o naţie de apucaţi,cărora le pute totul i tot timpul i se "at să schim"e totul i tot timpul.

in $ericire i din toate punctele de vedere, situaţia nu stă deloc aa. Fa#a de la care pornesc este îndoiala în legătură cu adecvarea i $ia"ilitatea descriptivă a modelului dualist. %nacest sens, am o mulţime de între"ări la care modelul dualist nu poate răspunde, din care douăsînt $oarte importante pentru ce $acem noi aici)- de ce i cum unii oameni reuesc să se sustragă e$ectelor vîrstei i să rămînă creativi pînă laadînci "ătrîneţe. +ai ales că statistica ne arată că >=D dintre marile reali#ări ale umanităţii sîntrodul creativităţii unor oameni trecuţi de >= de ani- ce se petrece între vîrsta de cinci i cea de apte ani, intervalul în care pare să se piardăesenţialul în materie de creativitate.

*a aceste două între"ări adaug un set de $apte din propria mea experienţă. Pe structura programului de de#voltare a creativităţii pe care tocmai îl citiţi, am ţinut începînd cu 1<J> vreodouă#eci de stagii de pregătire post-pro$esională. *a aceste stagii participau oameni de toatevîrstele /active0, cei mai mulţi avînd în &ur de 3H de ani, $oarte mulţi peste E=, adică persoaneterminate su" aspectul aptitudinii creative. Către $inalul $iecărui stagiu tre"uia să-i învăţ să o$acă pe moderatorii de "rainstorming. 'u aveam de unde să aduc pentru $iecare cursant cîte ungrup de "rainstorming compus după toate regulile, în care esenţială este cea care spune că într-un asemenea grup ma&oritatea covîritoare tre"uie să $ie persoane su" 2H de ani sau, dacă sîntmai în vîrstă, tre"uie musai să ai"ă pro"e recente i consistente că sînt creative. Ca atare,$iecare dintre cursanţi era moderator la grupul $ormat din colegii săi de stagiu. +ai adaug că în

ma&oritatea situaţiilor, stagiile nu erau de de#voltare a creativităţii, ci ţineam i eu acolomodulul de de#voltare a creativităţii într-un stagiu de per$ecţionare managerială. !dică oameniiacetia nu veneau la coală ca să-i de#volte creativitatea, ci ca să înveţe management strategic,conta"ilitate, in$ormatică de gestiune etc. i, chestiunea e că cu ast$el de grupuri, inadmisi"iledacă ar $i $ost să respectăm tehnologia, i cu moderatori de"utanţi, la prima lor experienţă deacest $el, edinţele de "rainstorming s-au des$ăurat /aproape0 ca la carte, iar re#ultatele au $ostexcelente. (au, un alt argument, nu chiar aa de puternic i de productiv, dar la $el de incomod

pentru modelul dualist i degradarea creativităţii odată cu vîrsta, sînt soluţiile $oarte creative pecare le-au $ormulat oameni de vîrstă necreativă la exerciţiile - test, soluţii dintre care alegdouă exemple) la exerciţiul găsiţi cîte un singur cuvînt pentru a denumi următoarele situaţii,

pentru tu singură i un "lond mai scund decît tine, într-un ascensor am primit soluţia

maternitate iar pentru televi#or deschis la care nu se uită nimeni, soluţia tem"eli#or. 'u pot să cred că aceste $apte se datorea#ă dumne#eului statisticii, care a decis să $acă mito de

1=



mine, plasîndu-mi în calitate de cursanţi exact o selecţie dintre cei 2D care rămîn creativi idupă vîrsta de #ece ani. Cred mai degra"ă că am avut nite oameni a"solut normali, care aveauo singură proprietate în plus $aţă de congenerii lor necreativi) a$laseră cum stă chestia cucreativitatea i ce înseamnă să $ii creativ i se simţeau încura&aţi i prote&aţi să exprime ceva ceaveau, dar tiau că tre"uie să ascundă, ceva ce nu le e de nici un $olos i te mai $aci i de rîs

dacă îi dai drumul în pu"lic.Cred că aceste trei între"ări, nere#olva"ile în modelul dualist, arată ceva $oarte util

pentru ideea de per$ecţionare a creativităţii) am pro"e serioase că prin educaţie i sociali#arecreativitatea este doar inhi"ată, nu distrusă. e aici o"ţin o propo#iţie $oarte practică) primul

pas în de#voltarea creativităţii este neutrali#area $actorilor care o inhi"ă. 5erosimilitateamodelului dualist, atîta cîtă e, mă o"ligă însă să accept că, pentru o mare parte dintre adulţi,acest pas este i ultimul pe care îl pot $ace. Pînă nu vom avea o teorie despre creativitate maicomplexă i mai $ia"ilă decît modelul dualist nu vom ti de ce unii rămîn creativi i după vîrstade #ece ani, iar alţii nu i nici de ce presiunea de con$ormare este atît de intensă i de e$icientăîntre cinci i #ece ani sau dacă ar $i "ine să $ie alt$el. %n schim" tim că simpla vehiculare decunotinţe despre creativitate i $recventarea unui mediu $avora"il atitudinilor creative produce

o de#inhi"are pe care se poate construi. altă pro"lemă asupra căreia merită să ne dumirim este cea a raportului dintre

creativitate i inteligenţă. +odelul dualist distinge net între ele. Prin prisma acestui model nu pot exista decît ca excepţii persoane care să $ie în acelai timp $oarte creative i $oarteinteligente. ri eti $oarte creativ, dar atunci nu eti i /la $el de0 inteligent, ori eti $oarteinteligent, dar atunci n-ai cum să $ii i $oarte creativ. xplicaţia este simplă) cele două aptitudinisînt plasate în "locuri mentale distincte ca structură i opuse ca $uncţionalitate. (uplimentar,este evident că o persoană $oarte inteligentă nu poate $i creativă sau nu se mani$estă ca

persoană creativă deoarece tocmai inteligenţa o a&ută să îi dea seama $oarte repede, în modanticipat i $oarte exact la ce se poate expune dacă ar încerca să schim"e lumea după ideile sale.!sta la nivelul principiului. *a nivelul $aptelor, chestiunea este mai nuanţată. atele decercetare demonstrea#ă $ără echivoc că nu există o corelaţie semni$icativă între creativitate iinteligenţa logică, admisă pînă de curînd $ără nici o discuţie ca o măsură practic exactă ainteligenţei în general. !lte $apte arată că pentru a $i $oarte creativ nu este necesar să $ii $oarteinteligent, "a că poţi $i chiar neinteligent de tot, pentru a spune aa. (e citea#ă $oarte multeexemple de genii creatoare verita"ile despre care se tie că nu le dădea deloc mintea a$ară dincasă. Cel mai des invocat este *a 8ontaine, marele $a"ulist, al cărui coe$icient de inteligenţă/reconstituit0 nu depăea nivelul copiilor de apte-opt ani. ar avem i ca#uri opuse, de oameni$oarte inteligenţi, în sensul cel mai exigent i restrictiv al termenului, care au $ost i imens decreativi, cel mai pomenit aici $iind !l"ert instein.

9oara am"iguitate a $aptelor nu tre"uie să ne derute#e. (tatistic vor"ind, este $oarte

greu să găseti persoane $oarte creative printre persoanele $oarte inteligente. !sta nu înseamnăcă e imposi"il, ci doar că e $oarte puţin pro"a"il. ar este mult mai pro"a"il să găseti oameni$oarte creativi printre cei cu o inteligenţă su" medie. ricum, persoanele creative i $oartecreative se găsesc cel mai $recvent printre cei dotaţi cu o inteligenţă medie i medie spresuperioară. ar statistica ne mai arată că într-o populaţie oarecare, numărul persoanelor adultecare sînt creative este mai mic cu cîteva ordine de mărime decît numărul persoanelor care au ointeligenţă semni$icativ peste medie. !dică, negustorete vor"ind, creativitatea de o calitateaa-i-aa este o mar$ă incompara"il mai rară decît inteligenţa de calitate $oarte ridicată.

estul de clară la nivelul vor"elor, distingerea între inteligenţă i creativitate nu este la$el de e$icace i la nivelul $aptelor. *a acest nivel creativitatea este de $apt con$undată cuinteligenţa, în sensul că dacă cutare este inteligent, nici nu se pune pro"lema că n-ar $i i

creativ. Con$u#ia este atît de răspîndită, de tenace i de divers $recventată încît cred că tre"uieinsistat un pic. clar că nici în materie de inteligenţă i creativitate modelul dualist nu ne dă

11



posi"ilitatea unor re#olvări tăioase i că pro"lema este o pălărie un pic cam mare pentru capullui. !ceasta cel puţin pentru că în lim"a comună avem expresii mult mai nuanţate i maicomplete, de tipul isteţ, detept, mintos, are o minte "rici, îi um"lă mintea, îl ducecapul etc. %n mod evident aceste expresii nu disting între inteligenţă i creativitate, ci se re$erăla o aptitudine mai complexă, care le amestecă, le iau împreună, nu le separă. Ceea ce mă $ace

să cred că, de $apt, distincţia este modul nostru aproximativ de a descrie televi#orul ca $iindcompus din techer, ca"lu de alimentare etc. !dică o"iectul de descris este incompara"il maicomplex decît mi&locul mental i instrumental prin care $acem descrierea lui. ar, atît putemacum. ri de cîte ori $olosim expresia inteligent, indi$erent dacă o $acem în urma aplicăriiunor teste, citirii unei de$iniţii într-un dicţionar de specialitate sau pur i simplu cu mîinile în

"u#unare i $ără să ne gîndim cine-tie-cît, conţinutul cu care o vom încărca, că vrem sau că nuvrem, va $i unul care se re$eră la ceva distinct i opus $aţă de creativitate. !ceasta pentrusimplul motiv că încă de cînd au $ost create, expresiile iteligenţă i creativitate sînt distinctei opuse. xistă încercări de a decupa alt$el mintea omenească, cu alţi termeni, în "a#a altor teorii, ast$el încît inteligenţa i creativitate să $ie luate indistinct, descrise i măsurate indistinct,explicate indistinct, ca o singură aptitudine. !u $ost ela"orate teste, exerciţii care măsoară ceva

ce se a$lă la intersecţia dintre capacitatea de acţiune deli"erată, rigoarea inductivă, ingenio#itatei capacitatea de a avea i susţine un punct de vedere propriu. +omentan ele nu sînt însă decîtîncercări, care nu se compară cu gradul de instrumentare, de di$u#are i mai ales de acceptare ide utili#are a modelului dualist.

in punct de vedere practic este important să tim că avem o puternică înclinaţiespontană către con$u#ia creativităţii cu inteligenţa. e ce se întîmplă aa e vreo cîteva "une#eci de ani inteligenţa a devenit unul dintre criteriile de "a#ă în aprecierea oamenilor. %nconsecinţă, au $ost ela"orate i per$ecţionate tot $elul de scule de măsurat inteligenţa. 'u măre$er numai la testele de inteligenţă, ci i la aspectele mai su"tile, de pildă la in$estareasistemului de notare din coli de către de$iniţiile inteligenţei ca aptitudine distinctă decreativitate. !sta pe de o parte. Pe de altă parte, scule de măsurat creativitatea nu prea există,mai exact ele nu sînt nici pe departe atît de sigure i de disponi"ile ca sculele de măsuratinteligenţa. !ceastă situaţie se regăsete în mintea $iecăruia dintre noi, în sensul căinstrumentele intuitive cu care ne dăm seama dacă un om este inteligent sau nu sîntincompara"il mai prompte i mai sigure decît cele cu care, eventual, am putea &udeca dacă unom este creativ sau nu. @i mai clar) pe harta mentală a $iecăruia dintre noi, inteligenţa are o

proiecţie incompara"il mai mare, mai importantă i mai instrumentată decît creativitatea. 'utim, pentru că nu sîntem specialiti, că inteligenţa este opusă creativităţii, că sculele de măsuratinteligenţa sînt $ăcute pe "a#a unei de$iniţii care o separă i o opune creativităţii. Colac peste

pupă#ă, pentru noi inteligenţa este totul. @i să nu uităm con$u#ia $oarte $recventă între adevăr i exactitate, la care coti#ăm #ilnic i con amore. Cum de asemenea nu tre"uie uitat că

persoanele creative, spre deose"ire de cele inteligente, sînt originale, noncon$ormiste, nu sîntascultătoare, nu sînt supuse, adică sînt incomode - atît ca învăţăcei cît i ca învăţători, atît cae$i cît i ca su"alterni, atît ca prieteni cît i ca neprieteni.

Consecinţele cele mai grave care re#ultă din această con$u#ie se grupea#ă în două #onema&ore) selecţia i promovarea, în sensul cel mai larg, ca i în sensul managerial, pe de o parte,i educaţia, în mod special cea instituţională, pe de alta. +ă a"ţin /cu greu0 să de#volt acestsu"iect i mă mulţumesc să $ormule# două recomandări. 5ă sugere# să nu vă lăsaţi înelaţi de

"analitatea lor. le sînt "anale numai la nivelul înţelesului, la nivelul aplicării sînt încă rarisimeoriginalităţi. eci, cînd aveţi nevoie de o persoană creativă, dacă chiar asta vreţi, o persoanăcreativă, i nu doar să vă $lataţi într-o "ăiţă de modernitate i de occidentalism,- gîndiţi-vă că o veţi găsi $oarte greu i acceptaţi că asta o să vă coste ceva. Anstrucţiunea este

vala"ilă ori de cîte ori aveţi nevoie de cineva cu capacitate de pro"lemati#are i cu autonomiede gîndire i de acţiune

12



- nu vă mulţumiţi cu constatarea că e inteligentă. acă e cu adevărat inteligentă, în sensulde$iniţiilor care montea#ă testele u#uale de inteligenţă, pro"a"ilitatea să $ie i creativă este maimică, nu mai mare. e aceea, cel mai prudent este să apelaţi la competenţa unui psiholog. %nmaterie de creativitate nici el nu e +a$alda, dar pro"a"ilitatea ca el să se înele este de cîtevasute /nu glumesc0 de ori mai mică decît pro"a"ilitatea ca umneavoastră să vă înelaţi.

/ .. O $efini"ie pera"ina(ă a creativită"ii ca aptit&$ine

Pentru a răspunde mai direct la interesele de cunoatere enunţate, voi introduce ode$iniţie operaţională a creativităţii ca aptitudine per$ecti"ilă, de#volta"ilă.

%nainte de asta, nu cred că &ignesc pe nimeni dacă ne oprim puţin ca să vedem cam ceeste o de$iniţie operaţională. %ntre numeroasele moduri în care putem de$ini ceva, de$iniţiileoperaţionale au un rol i o con$iguraţie puţin mai specială i o utili#are care este de o"iceirestrînsă la comunităţile pro$esionale. Ca să nu introduc prea mulţi termeni, voi împrumuta un

exemplu $oarte des utili#at) dacă de$iniţia o"inuită a sarmalelor o găsim în dicţionar, de$iniţialor operaţională o găsim în cartea de "ucate. (pre deose"ire de alte tipuri de de$iniţii, de$iniţiileoperaţionale ale aceluiai de de$init pot di$eri $oarte mult una de alta, în $uncţie de scopul

pentru care a $ost ela"orată $iecare dintre ele. :ămînînd la sarmale, de$iniţia operaţională de$ăcut sarmale este destul de di$erită de de$iniţia operaţională de mîncat sarmale /presupunînd căavem ca scop să învăţăm pe cineva să le mănînce0. %n orice de$iniţie operaţională o"iectul dede$init este descris într-un număr de $i%en!i&ni /sau varia,i(e0, care sînt marile grupuri de

proprietăţi ale o"iectului respectiv, grupuri de proprietăţi care aparţin întregii clase din careo"iectul $ace parte. in acest motiv, dimensiunile nu sînt, de o"icei, direct măsura"ile. 8iecaredimensiune este descrisă de un număr de in$icatri, $iecare exprimînd o proprietate directmăsura"ilă. e aici se înţelege că, în mod o"inuit, de$iniţiile operaţionale sînt utili#ate înscopul măsurării. acă nu avem un scop $oarte "ine preci#at, ci doar un scop general demăsurare, de$iniţiile operaţionale pot avea ga"arite impresionante, cu un număr de indicatoricare poate a&unge la cîteva mii. +ai tre"uie su"liniat că orice de$iniţie operaţională valori$ică iexprimă o anumită teorie, o anumită vi#iune despre o"iectul de de$init, $iind de $apt un mod deamena&are orientat spre un scop determinat a cunotinţelor despre o"iectul de$init.

in $ericire noi avem un scop destul de precis i anume vrem o de$iniţie operaţională pe "a#a căreia să ne de#voltăm creativitatea. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o de$iniţie care să neindice cît mai în detaliu ce avem de de#voltat, per$ecţionat, îm"unătăţit atunci cînd ne

propunem să ne de#voltăm aptitudinea creativă.e$iniţia pe care o propun este una pe care am inventat-o eu. a nu are $oarte multe

elemente originale. riginală este în special vi#iunea, în care am asam"lat nite cunotinţe de&a$a"ricate i $oarte larg acceptate ca valide. acă insist asupra contri"uţiei mele originale, o $acnu pentru a mă lăuda /dei, tre"uie să recunosc, vanitatea mea se simte $oarte "ine atunci cînd

pot să pre#int invenţii proprii0, ci pentru un motiv mult mai serios i mai demn de respect) oricecontri"uţie originală tre"uie speci$icată ca atare i argumentată deschis i onest, pentru caoricine să poată evalua dacă este validă i în ce măsură este validă.

eci, în mod curent, din cîte tiu eu, prin creativitate se înţelege ceva destul derestrictiv, concentrat pe puterea de a imagina, pe $lexi"ilitatea, $luiditatea i a"undenţa

proceselor ideaţionale. xperienţa pe care am acumulat-o ca antrenor de creativitate i$ormaţia de sociolog îmi spun că această de$iniţie tre"uie completată. %n acest sens)

1. dacă vrei să de#volţi creativitatea cuiva i tii că orice proces de creaţie are la origine

o pro"lemă, o divergenţă între un eu i lumea lui încon&urătoare, mi se pare $oarte raţional săîncepi cu de#voltarea capacităţii de pro"lemati#are

13



2. sînt întrutotul de acord că a de#volta creativitatea cuiva însemană să îi de#volţi puterea de a imagina, $lexi"ilitatea etc., adică veea ce eu numesc creativitate în sens restrîns

3. dacă vrei să de#volţi creativitatea cuiva i tii cît de importantă este tenacitatea, perseverenţa, capacitatea de a te "ate pînă la capăt pentru promovarea socială a ideilor, mi se pare raţional să-i de#volţi capacitatea de reali#are.

%n consecinţă, de$iniţia operaţională pe care o propun pentru creativitatea ca aptitudineare următoarele dimensiuni)

i. capacitatea de pro"lemati#areii. inventivitatea sau creativitatea în sens restrînsiii. capacitatea de reali#are.(u"linie#, această de$iniţie este una originală, în sensul că pînă acum nu am au#it pe

nimeni care să pretindă că pentru a $i creativ, un om tre"uie să ai"ă i o anumită capacitate de pro"lemati#are, ca i puterea i dexterităţile necesare pentru a-i impune ideile ca valori sociale.u pretind că aa e mult mai raţional i mai e$icient deoarece)- dacă nu ai pro"leme pe care să o exerse#i, degea"a ai inventivitate. +ai mult, atîta timp cîttoată lumea e de acord că orice proces de creaţie începe ca divergenţă între un eu i lumea

încon&urătoare, nici măcar nu pot să-mi repre#int cum ar putea $i creativă o persoană care nu areaceastă capacitate de divergenţă, indi$erent cît de imaginativă i plină de $ante#ie ar $i- dacă eti o persoană creativă, cu idei, dar nu ai capacitatea de a te lupta pentru ideile tale i dea le impune, păcat de creativitatea ta. Aar dacă acceptăm că noi romGnii sîntem creativi, dar nui su$icient de perseverenţi i de di"aci în urmărirea propriilor noastre idei, atunci cu atît maimult avem nevoie să ne antrenăm capacitatea de reali#are ca dimensiune a creativităţii.

Cu cele două dimensiuni suplimentare i indicatorii a$erenţi, de$iniţia operaţională acreativităţii ca apitudine are următoarea con$iguraţie)

0. capacitatea $e pr,(e%ati'are1.1. divergenţa continuă i diversă $aţă de lumea încon&urătoare, nemulţumirea1.2. orientarea) competenţa de selectare a pro"lemelor relevante1.3. capacitatea de anticipare) identi$icarea pro"lemei înainte ca ea să $ie evidentă1.E. competenţa de de$inire) numirea i descrierea pro"lemei în termeni avanta&oi

pentru soluţionarea ei e$icientă1.H. re#istenţa la divergenţă) capacitatea de menţinere mentală a pro"lemei pe direcţia

soluţionării ei.1.>. optimismul. inventivitatea !a& creativitatea *n !en! re!tr*n!2.1. $lexi"ilitatea mentală. !ntonim - $ixitatea $unctională, adică sta"ilitatea i

rigiditatea cunotinţelor, deprinderilor i structurilor intelective /cărora se pare că le corespundeîn plan neuro$i#iologic structurarea rigidă a traseelor nervoase i a conexiunilor neuronale0,

care împiedică a"ordarea i soluţionarea pro"lemelor noi, $iind generată prin exerciţiu irepetare. 8lexi"ilitatea este de$inită de următorii indicatori)2.1.1. capacitatea de a opera cu usurinţă trans$eruri între planurile gîndirii /din planul perceptivîn cel $igural iKsau conceptual02.1.2. restructurarea e$icientă a mersului gîndirii în raport cu situaţiile noi2.1.3. reorientarea promptă a gîndirii în direcţii cît mai variate2.1.E. renunţarea adecvată la puncte de vedere i susţineri anterioare i adoptarea unora noi2.1.H. $acilitatea de a distinge într-un întreg seturi de structuri di$erite

2.2. $luiditatea mentală, calitatea, nu rapiditatea asociaţiilor mentale /rapiditatea este unindicator al inteligenţei02.2.1. a"undenţa asociaţiilor între imagini sau idei

2.2.2. uurinţa i rapiditatea asociaţiilor între imagini sau idei2.2.3. cursivitatea i "ogăţia ideaţiei

1E



2.3. $luenţa ideaţională, uurinţa de a $ace apel la cît mai multe idei într-o pro"lemă sautemă dată. Andicatori)2.3.1. am"itusul cîmpului de analogare i asociere mentală, mărimea distanţei semantice la carese $ac conexiunile2.3.2. diversitatea i consistenţa disciplinară i de domeniu a cunotinţelor i in$ormaţiilor

2.3.3. coerenţa culturii generale2.3.E. diversitatea tipurilor de asociaţii i analogii i promptitudinea utili#ării

2.E. competenţa lingvistică /asimilată uneori ca indicator al $luidităţii0)2.E.1. cunoaterea ver"ală, volumul voca"ularului activ, nivelul de stăpînire a regulilor gramaticale i ortogra$ice2.E.2. $luenţa cuvintelor, capacitatea de a mo"ili#a cuvinte cu anumite caracteristici $ormale /deexemplu cuvintele care se termină în sort, sau cuvintele care se citesc la $el i de la stînga ladreapta, i de la dreapta la stînga etc.02.E.3. $luenţa de exprimare, uurinţa de a transpune idei în cuvinte i construcţii gramaticaleaccepta"ile2.E.E. $acilitatea de denumire

2.E.H. sensi"ilitatea gramaticală2.H. capacitatea de expresie. !ceastă su"-dimeniune am inventat-o eu, pe "a#a a

numeroase constatări care arată că- există o corelaţie semni$icativă între creativitate, pe de o parte, i cîntatul la un instrument,a"ilităţile la desen, croitoricit, "ricola& etc., stăpînirea a mai multe lim"i străine, stilulvestimentar, expresivitatea mimico-gestuală, expresivitatea ver"ală, orală sau scrisă, pe de altă

parte- exerciţiile din această gamă /de exemplu) descrieţi tran#iţia "ătînd în to"ele astea sau descrieţiviitorul $irmei în care lucraţi printr-o po#ă corporală, ca la "alet sau descrieţi o piaţă de legumeexclusiv în meta$ore0 se asortea#ă $oarte $uncţional cu seturile clasice de exerciţii dede#voltare a creativităţii. e alt$el, s"orn însui, $ondatorul inventicii propunea un exerciţiede $orma descrieţi $ericirea /toamna etc.0 printr-un desen, $ără să vă $olosiţi de siluete sau$iguri de oameni.

Andicatori)2.H.1. numărul mi&locelor de expresie2.H.2. diversitatea mi&loacelor de expresie2.H.3. capacitatea de reali#are pe $iecare mi&loc de expresie2.H.E. capacitatea de intertranspunere.

2.>. *a aceti parametri ar tre"ui adăugat simţul umorului, dacă el ar putea $i cuanti$icatsau de#voltat. +omentan aceste operaţii nu ne sînt accesi"ile, dar ne putem "a#a pe enunţul nuorice om cu simţul umorului este în mod necesar o persoană creativă, dar orice persoană

creativă are simţul umorului.4. capacitatea $e rea(i'are3.1 a"ilităţile de comunicare3.2. capacitatea de acţiune deli"erată

3.2.1. promptitudinea i $recvenţa acţiunilor deli"erate3.2.2. perseverenţa în acţiune3.2.3. reţetă de gestiune a timpului personal3.2.E. proiectele de viitor

3.3. competenţa socială i interpersonală3.3.1. delimitarea adecvată a raporturilor "a#ate pe interese de celelalte tipuri de raporturi3.3.2. situarea deli"erată în raporturile centrate pe interese

3.3.3. cunoaterea mecanismelor de$ensive3.3.E. cunoaterea i anticiparea reacţiilor

1H



3.3.H. cunoaterea tehnicilor de motivare3.E. capitalul social

3.E.1. puterea personală i sursele ei3.E.2. competenţa pro$esională3.E.3. densitatea i extinderea reţelei sociale

3.E.E. încrederea în sine3.E.H. încrederea în instituţii.

!ceastă de$iniţie este departe de a $i completă i accept că asocierea dimensională aunora dintre indicatori poate $i su"iect de dispută. ar, din cîte văd în literatura de specialitate,

propunerea mea este una dintre puţinele încercări explicite de a ela"ora i pre#enta o de$iniţieoperaţională în general, i, mai ales, o de$iniţie operaţională a creativităţii1. Totodată, ea estetotui su$icient de analitică pentru a $i utili#ată în ela"orarea unor procedee mai "une demăsurare a aptitudinii creative. senţial este însă că ne permite, cel puţin în principiu, săinventăm exerciţii de de#voltare pentru $iecare dintre indicatorii ei, în cadrul unui programcoerent de training . 'e permite înseamnă că)

- am ela"orat de&a un pachet de ast$el de exerciţii i recomandări, dar pre#entarea lor aici esteinutilă, poate chiar contraproductivă, deoarece pretind un feed - back didactic consistent,sistematic i prompt. Pachetul va $i rulat la la"orator, ca teme de casă i exerciţii de grup- de#voltarea creativităţii devine o operaţie didactică transparentă, $iecare cursant avînd

posi"ilitatea să înţeleagă ce scop are $iecare exerciţiu- de#voltarea creativităţii poate $i continuată ca proces de autoeducaţie.

4. Te5nici(e creative# te-t intr$&ctiv

/extras din '9 , 7h.,Ț Ma ina de idei. Dic ionar de tehnici creativeș ț , ditura 8unda iei P:, Fucure ti, 2==H,ț ș

nota introductivă0

Una $intre ce(e %ai va(ra!e inven"ii pe care ni (e (a!ă %+tenire !ec(&( 66# eu#ic că cea mai deteaptă# e!te i$eea că p"i pr$&ce i$ei 7că n& tre,&ie !ă a+tep"i !ă/"i vină8+i te'a&r&( aferent $e te5nici $e pr$&! e-act i$ei(e care *"i tre,&ie +i e-act at&nci c9n$ ainevie $e e(e. !cest dicţionar este o colecţie de ast$el de tehnici creative M osutătrei, dacă amnumărat "ine M una dintre cele mai consistente apărute pGnă acum i, din cGte tiu, cea mai

"ogată în lim"a romGnă. ei se "a#ea#ă pe experienţa tiinţi$ică i pro$esională acumulatăworld wide în ultimele ase-apte decenii, nu este o carte de specialitate în sensul curent. %norice ca#, nu are ca scop mutarea osemintelor dintr-un mormGnt într-altul. Ca orice culegere degen, ea este $ăcută pentru produs idei $aine, de oricine are nevoie, oricGnd are nevoie.

De &ti(i'at !e &ti(i'ea'ă a+a: ri $e c9te ri ai nevie $e i$ee# $e!c5i'i ;1a+ina< (a *nt9%p(are +i ap(ici te5nica creativă $e!cri!ă ac(. 8ără premeditări, $ără alte raţionali#ări,$ără să-ţi spui că nu ai timp, că nu e timpul sau că nu se potrivete. (e potrivete, una dintrecaracteristicile esenţiale ale tehnicilor creative $iind maxima lor versatilitate. ei sunt unelecare merg mai "ine la anumite tipuri de pro"leme, oricare dintre ele poate $i aplicată cu succes

1 (ituaţia are o explicaţie $oarte raţională) de$iniţiile operaţionale sînt secrete pro$esionale, din care se cîtigănotorietate, prestigiu i, mai ales, "ani. %ncercînd să $iu onest pînă la capăt, indicatorii din de$iniţie pe care i-am

inventat eu ca indicatori ai creativităţii îi pre#int în mod voit în $ormulări $oarte compacte. Cine este interesat laun nivel pro$esional nu va avea nici un $el de pro"lemă în a-i decripta. Ca re#ultat al unui anumit e$ort deînvăţare i de descoperire, desigur.

1>



la orice pro"lemă, indi$erent de domeniu. Principiul versatilităţii este atGt de tare încGt uneleculegeri /americane0 sunt puse pe piaţă însoţite de seturi de cartonae cu denumirea $iecăreitehnici i pagina la care se găsete în culegere, asam"late ca rolodexuri $iţoase, pentruextrageriK aplicaţii aleatorii /aplicaţiile $iind precedate de vi#itarea textului corespun#ător dinculegere0.

(peci$ic metodei creative, vei o"ţine întotdeauna o mare cantitate de idei, dintre carecele mai multe vor avea aspectul i par$umul de tGmpenie sadea, de a"surditate, de $ără legăturăcu chestiunea. e pildă, la o edinţă de "rainstorming de patru#eci de minute $ăcută cumtre"uie, se o"ţin cam douăsute-douăsutecinci#eci de idei. in acestea, doar vreo apte-opt sunti originale i aplica"ile. ar sunt cu adevărat excelente. Pro"lema e că pGnă i ele au, în$ormularea iniţială, aspectul i par$umul de care #iceam. (ingura chestie di$icilă este

pro"a"ilitatea, întotdeauna $oarte mare, de a arunca la coul cu tGmpenii idei care nu au decGtvina că nu ne-am prins ce e cu ele. Pentru a reduce această pro"a"ilitate, procedura recomandăca, după ce am produs i notat ideile în $orma lor "rută, să le triem M cu atenţie, competenţă, dar mai ales cu sensi"ilitate la potenţialul inovativ al $iecăreia M în trei teancuri, respectiv idei

"anale, idei a"surde, idei interesante. xperienţa ne s$ătuiete să utili#ăm ase teancuri, i

anume- idei "anale /de&a aplicate0- idei interesante pentru alte pro"leme- idei interesante, dar care nu pot $i aplicate acum- idei originale, valoroase, care se reţin pentru a $i $inisate ca soluţii- idei originale cu care nu tim ce să $acem, dar e "ine să le punem de o parte- idei a"surde, tGmpenii, $ormulări ininteligi"ile.(uccesiunea este i ea importantă, în sensul că evaluarea $iecărei idei se va $ace încercGnd-o în$iecare categorie, în ordinea menţionată, i lăsGnd-o acolo unde îi este locul.

Pentru utili#area cu succes a tehnicilor creative avem doar două restricţii.Prima se re$eră la $ormularea pro"lemei pe care vrem să o soluţionăm i se enunţă aa)

indi$erent cGt ar $i ea de Nde specialitateO, de a"stractă sau de particulară, pro"lema se$ormulea#ă în cuvintele i expresiile cele mai o"inuite ale lim"ii naturale. ri de cGte ori eca#ul, pro"lema tre"uie pur i simplu Ntradusă pe romGneteO.

! doua, o adevărată interdicţie, este să nu luăm tehnicile creative ca reţete rigide, ca proceduri imua"ile. Cred că e de datoria mea să mărturisesc cGt de ispititor e să te dai titularulunei competenţe riguroase i să scrii ca i cGnd ai ti ceva care se $ace numai aa i exact aacum spui tu. Pro"a"il că am i păcătuit în acest sens, pentru că $iecare tehnică creativă esteevident o reţetă, care tre"uie deci respectată. ar niciodată ca exerciţiu al tenacităţii i ră"dării,ci întotdeauna ca tram"ulină pentru ideaţie. xistă un criteriu $oarte "un după care ne putem daseama că $acem cum tre"uie i anume plăcerea, &uisanţa, amu#amentul. acă nu e funny, dacă

nu e &oacă, dacă nu ne place, ceva e în neregulă cu modul în care $olosim o tehnică creativă,oricare ar $i ea. @i se va vedea $ără discuţie în sărăcia i platitudinea ideilor pe care le vomo"ţine. Tehnicile creative sunt ele însele su"iect al inovării, la $iecare utili#are.

Te5nici(e creative !&nt *n ace(a+i ti%p %$a(ită"i verificate $e antrena%ent a(creativită"ii +i $e $e'v(tare a ace!teia. ei teoriile actuale despre creativitate sunt de$icientei menţin su" un semn de între"are ce este creativitatea i cum poate $i ea de#voltată, a $i o

persoană creativă pare să $ie ceva de#ira"il pentru $oarte multă lume. "serv că dacă spui cuivacă nu e creativKă, se înţelege că spui ceva de rău. %n orice ca#, în culturile manageriale evoluate,creativitatea s-a instalat sta"il în rolul de criteriu de selecţieK promovare a cadrelor. upă cum adevenit una dintre mi#ele anali#a"ile ale sistemelor de educaţie. e#voltarea creativităţii esteceva important, atGt pentru persoane, cGt i pentru organi#aţii i naţiuni. Tehnicile creative

de#voltă per se creativitatea celor care le utili#ea#ă, ca e$ect decela"il al însei proceselor de

1L



utili#are. %n plus, $oarte multe dintre ele sunt la origine procedee i exerciţii de antrenament alcreativităţii, $oarte uor i incitant de /re0montat ca exerciţii de training .

Te5nici(e creative fr%ea'ă $e %&(tă vre%e# pr,a,i( *ncă $e (a apari"ie# &n fe( $ef(c(r )(,a(. Procesul continuă viguros, pentru că este în !'-ul lor ca, la $iecare aplicaţie,să apară variaţii pe care mediul le consacră ca specii distincte. 9na dintre consecinţe este că e

$oarte di$icil să sta"ileti speciaţia, varietăţile i, destul de $recvent, autorii lor iniţiali. %n ceeace mă privete, am identi$icat i numit, ori de cGte ori am putut, iniţiatorul sau sursa cea mainotorie. posi"il să $i $ăcut i ceva atri"uiri greite. upă cum am i tehnici la care nu indicnimic ca autor, iniţiator sau sursă. 'u înseamnă că le-am inventat eu, ci că pur i simplu mi-a$ost imposi"il să decid cine i ce. icţionarul valori$ică însă i propria mea experienţă decercetare, de utili#ator de tehnici creative i de trainer de de#voltare a creativităţii. +otiv

pentru care a accepta cu greu că el este doar o compilaţie.Trăi% *ntr/ (&%e re)(e%entată $e capacitatea $e a )enera !c5i%,are. Cine nu

poate genera schim"are se su$ocă în exerciţiul curent M agitat, de#ordonat i peri$eric M alsupravieţuirii. @i, într-un $el sau altul, mai devreme sau mai tGr#iu, va sucom"a.

'u ţin neapărat să-mi valori$ic talentele de Casandra-socioloaga, arătGnd spre $elul în

care cele mai multe dintre culturile organi#aţionale i manageriale de pe la noi M instituţionale, politice, ca i de "usiness M îi "agă picioarele în povestea cu schim"area, creativitatea, ideile,deci cu oamenii. ar mi-ar plăcea să cred că N+aina de ideiO le dă o mGnă de a&utor săsucom"e mai devreme, încura&Gnd i instrumentGnd e$icacitatea concurenţială a celorlalte M astă#i puţine, mGine mai multe M care sunt centrate pe schim"are, pe creativitate, pe idei, deci

pe oameni.

1J

Documents

Partea i. Definirea Creativitatii