Criticul,ziaristul,romancierul si dramaturgul Jean Donneau de Vise(16301710),dusman al lui Moliere inca din 1663 si de asemenea ostil lui Boileau si prietenilor acestuia,isi dezvaluie parerea pur obiectiva in ceea ce priveste comedia Femeile savante in Le Mercure Galant(revista lunara ce informa atat despre casatorii si nasteri,cat si despre recenziile asupra noilor carti ori darile de seama asupra noilor spectacole),exact a doua zi dupa premiera(12 martie 1672). "Niciodata pana acum nu s-au mai vazut intr-un singur an atatea piese de teatru frumoase,iar vestitul Moliere nu ne-a inselat speranta,pe care ne-o daduse acum patru ani ,de a reprezenta la Palais-Royal o piesa comica de-a lui,care sa fie intru totu desavarsita.Te distrezi mult cand din cauza pretioaselor sau a femeilor savante,cand de pe urma zeflemelelor placute ale unei a anume Henrieta,sau a inchipuirilor ridicole ale unei vizionare ce vrea sa ne convinga ca toata omenirea este indragostita de ea.Nu zic nimic despre caracterul unui tata care ar vrea sa credem ca este stapan in casa lui,care se lauda a fi in stare de orice atunci cand este singursi da inapoi de indata ce sotia lui se arata.Nu zic nimic nici despre personajul d-lui Trisotin care, umflat in pene de stiinta lui si de faima pe care crede ca a meritat-o, pare atat de plin de sine incat priveste restul lumii ca mult inferioara lui.Ridicola admiratie pe care o acorda acestui domn Trisotin o mama zapacita de prea mult citit nu este mai putin amuzanta,,si aceasta admiratie tot atat de oarba ca aceea a tatalui din Tartuffe ar mai dura daca nu ar fi spulberata, aducand, astfel, deznodamantul piesei, prin artificiul ingenios al unei vesti false despre un anume proces pierdut si despre falimentul unui bancher(...),artificiu nascocit de un frate care, desi foarte tanar, ne apare ca omul cu judecata cea mai sanatoasa din lume. in actul al treilea asistam la o cearta tare hazlie intre acest domn Trisotin si un alt savant; iar in ultimul act are loc intoarcerea unei anumite Martina, randasoaica la bucatarie, care fusese data afara in actul inatai si care starneste rasul publicului prin toate lucrurile cu haz pe care le spune in graiul ei pentru a dovedi ca barbatii trebuie ascultati mai vartos decat femeile.Iata una peste alta ce apare mai interesant in aceasta comedie care atrage tot Parisul.Afli acolo o mie de vorbe de duh, multe expresii fericite si mai multe feluri noi si indraznete de a vorbi, a caror nascocire nu poate fi indeajuns laudata.Multa lume raporteaza comedia la realitate; si o cearta de acum opt ani intre autorul ei si un anumit om de litere despre care s-ar zice ca ar fi reprezentat de domnul Trisotin a prilejuit tot ce s-a scris despre acasta.Dar dl. Moliere s-a justificat indeajuns prin discursul tinut in fata publicului cu doua zile inainte de prima reprezentare a piesei; si apoi pretinsul model al acestei agreabile comedii nu ar trebui sa se necajeasca, daca este atat de intelept si de priceput precum pare; iar aceasta nu va servi decat ca sa-i puna si mai mult in lumina meritele, starnind dorinta de a-l cunoaste, de a-i citi scrierile si de a merge la predicele sale. Aristofan nu a distrus faima lui Socrate punandu-l intr-una din farsele sale(in Norii,

reprezentata in 423 i.e.n.), si acest mare filozof nu a fost pentru aceasta mai putin respectat de toata Grecia. Dar pentru a judeca astfel cum se cuvine meritul comediei despre care am vorbit, as sfatui pe orisicine sa merga s-o vada si sa se distreze, fara a cauta altceva si fara a tine seama de criticile aduse de persoanele ce-si inchipuie ca se arata destepte gasindu-i nod in papura." Aceasta parere este luata drept expresie a entuziasmului publicului datorita insusi autorului sau.