Palatul Versailles  este un castel regal construit la Versailles, în FrantaFranta.

A fost reşedinţa regilor Franţei Ludovic al XIV, Ludovic al XV si Ludovic al XVI.

Acest castel se înscrie printre cele mai remarcabile monumente din Franţa.

Satul de la Versailles a fost remarcat mai intai de Henri al IV-lea, apoi de fiul sau Ludovic al XIII-lea, datorita padurilor sale bogate in vanat. In 1624, Ludovic al XIII-lea a ridicat un mic pavilion de vanatoare, care a fost inlocuit in 1631 de un mic castel, construit de Philibert Leroy. Astazi il regasim in cladirea care inconjura actuala curte de marmura.

Renumele palatului a fost dat de Ludovic al XIV-lea. In 1661, odata cu moartea cardinalului Mazarin, incepe domnia Regelui Soare, cat si activitatile de constructie. In doi ani, regele a cheltuit nu mai putin de 500 mii de livre pentru marirea parcului, reconstructia cladirilor actualei aripi vechi si impodobirea apartamentelor, foarte simple pana in acelmoment. De atunci, asa cum arata picturile lui Pierre Patel (1668) si alelui Pierre-Denis Martin (1722), Versailles a inceput sa prinda incet, incet,infatisarea pe care o cunoastem.

Intre 1668-1710, data inaugurarii capelei, ultimul edificiu datand din timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, Versailles se afla in constructie. Le Notre s-a ocupat de gradini, Le Brun de programul iconografic, Le Vau,apoi Harduin-Mansart de arhitectura, cu totii incercand din rasputeri sa transforme pavilionul de vanatoare intr-un palat celebru in lumea intreaga.

Cateva dintre cele mai remarcabile realizari au disparut. Printre ele se afla Scara Ambasadorilor, distrusa in 1752 si L'apartamnet des Bains. A mai ramas insa faimoasa Galerie a Oglinzilor, realizata in 1680, care inlocuia o terasa separand apartamentele regelui de cele ale reginei.

Intre 1682-1789, Versailles a fost resedinta si simbolul monarhiei, cu exceptia unei perioade din primii ani ai Regentei, cand Ludovic al XV-lea se stabilise la Vincennes. Succesorul lui Ludovic al XIV-lea nu a stricat aspectul general al Versailles-ului, in ciuda multiplelor modificari, atat ale gradinilor, cat si apartamentelor.

Ludovic al XV-lea s-a atasat in special de Trianon, unde a creat intre 1749-1753, o noua menajerie, in 1750, pavilonul francez, in 1761, Micul Trianon, cat si o gradina botanica celebra in lume, care a fost distrusa de Maria-Antoaneta pentru a face loc unei gradini englezesti si "catunului Reginei". In 1770, dupa ridicarea operei regale in extremitatea aripii de nord, Ludovic al XV-lea a incercat sa reconstruiasca cladirile existente, dar a murit in 1774, ramanand in urma sa doar aripa Gabriel.

Sala construita intre 1678 și 1684 și renumita pentru cele 350 de oglinzi, are o lungime totala de 800 de metri și a găzduit multe evenimente importante de-a lungul istoriei, cum ar fi semnarea Tratatul de la Versailles din 28 iunie 1919, care a pus final Primului Război Mondial.

Decorul este consacrat victoriilor militare și succeselor politice ale lui Ludovic al XIV-lea. Timp de trei ani, aici s-au desfășurat acțiuni de renovare în valoare de 12 milioane de euro. Cea mai mare provocare au constituit-o picturile lui Charles Le Brun, în care sunt imortalizate momente importante din viata Regelui Soare.

Pe plafon, Le Brun a ilustrat istoria domniei regelui, având ca tema principala războiul contra olandezilor (1672-1678) și războiul de devolutie (1667-1668).