BIOMURILE PAJIŞTILOR TEMPERATE

Facultatea de Geografie19.XII.2011

-Pajiştile temperate- reunesc ecosisteme distincte prin fizionomie şi structură;prezintă ecotoane

de tranziţie, către biomurile pădurilor nemorale sau ale semideşerturilor şi deşerturilor

- Pajiştile temperate- situate între zona deşerturilor şi pădurile din zona temperată, atât din punct

de vedere climatic, cât şi geografic

-Pajiştile temperate- formaţii vegetale deschise, alcătuite în general din plante ierboase,

rogozuri, precum şi din specii de arbori rari, dispersaţi şi tufărişuri

- Vegetaţia se limitează astfel la un singur strat- stratul ierbaceu

- Grupate în trei mari ansambluri regionale:

-stepele- dominante în emisfera nordică

-preriile americane, din Midwest (SUA) până în Canada

-pampas- între 32 şi 38 grade latitudine Sudică (pampasul Argentinian)

-În emisfera sudică: America de Sud (Pampasul argentinian), Africa (Veld-ul sud african),

Australia şi Noua Zeelandă

-În emisfera nordică: America de Nord, între M. Appalasi (E) şi M Stâncoşi (V), respectiv

partea centrală a Canadei (N) şi statul Texas (S); Europa şi Asia (stepa eurasiatică), de la vest

la est, între Dunărea de Jos şi Siberia Centrală

Potenţial ecologic

- formaţiile vegetale de stepă, prerie şi pampas, se găsesc acolo unde îngheţul foarte puternic din

timpul iernii formează un „filtru ecologic“; precipitaţiile cu valori sub 400-500 mm/an, exclud

pădurea

- Există însă şi unele excepţii în prerie sau silvostepă (stepa forestieră euro-siberiană)

-Temperaturile aerului (şi ale solului) şi precipitaţiile- înregistrează importante variaţii anuale

şi diurne

-Insolaţia estivală este în toate arealele foarte ridicată, compensând repausul hivernal, provocat

de îngheţ

- Sezoanele de vegetaţie- variază ca durată de la un continent la altul

- Stepa şi preria- işi schimbă fizionomia sezonier, atât longitudinal cât şi latitudinal

- Anotimpurile de tranziţie (primăvara şi toamna) sunt scurte, verile foarte călduroase, iar iernile

geroase

-Vegetaţia, în fenofazele de început ale sezonului de vegetaţie, este dependentă de cantitatea de

apă stocată în sol, la sfârşit de toamnă, iarnă şi început de primăvară (vezi indicele ecometric)

- Învelişul edafic- dominat de cernoziomuri, alături de care, îndeosebi în stepele euro-siberiene şi

pampas, apar soluri sărăturoase de tipul soloneţurilor

-Cernoziomurile- repauzează pe un substrat fin de loess; se caracterizează printr-un

orizont humifer profund (uneori pană la 1 m)

-Orizontul profund rezultă din producţia primară ridicată de biomasă a aparatului

radicular, care se descompune integral în sol, ca şi din activitatea intensă a faunei solului

(râmele).

- Rozătoarele contribuie la afânarea solului

-Soloneţurile- soluri halomorfe

- se formează în condiţii de stepă, pe roci argiloase care conţin săruri

Biodiversitatea- stepelor şi preeriilor- considerabilă - nivel ridicat de fertilitate

- Gramineele- se înrădăcinează în orizonturile superficiale ale profilului de sol

- plantele ierboase ruderale- rădăcini pivotante - se adâncesc în orizontul

biologic activ, permiţând umectarea şi descompunrea

- Biomasa- variază de la un an la altul

EX. -studiul efectuat în preria americană, în perioada 1939-1955- Kansas- în 1939- 0,5 tone/ha- abundenţa –dominanţa pe strat a fost de 30%

- în 1942- 2,9/tone/ha- abundenţa –dominanţa pe strat, 66%

- în 1952- 3,3 tone/ha- abundenţa-dominanţa pe strat- 95%

- în 1955- 1,8 tone/ha- abundenţa –dominanţa pe strat 45%

- Explicaţia- în anii secetoşi, iarba Grama (Bouteloua gracilis), constituie componenta

esenţială pentru preriile joase; în anii umezi, Agropiron scoparius, este dominantă

- Grupările ierbacee, în prerii şi stepele ruso-siberiene, în condiţii naturale, sunt în masura să

hrănească numeroase ierbivore de talie mare si, în secundar, prădatorii lor

Modelul arhitectural al formaţiilor vegetale de stepă, prerie şi pampas

-stratul ierbaceu- dominant, cu înălţimi variabile, funcţie de gradul de umectare al orizontului

biologic activ (preria înaltă şi preria joasă);

-stratul arborilor, format din stejari xerofili, discontinuu- apare doar în ecotonul de silvostepă, al

stepelor euro-asiatice;

-stratul subarbustiv, alcatuit din tufărişuri spinoase xerolfile-heliofile, prezent discontinuu, doar

în stepele euro-asiatice

-Înălţimea formaţiilor vegetale tinde să depindă direct de valoarea precipitaţiilor, ambii factori

înregistrând un trend descendent de la pajiştile înalte, la pajiştile joase, situate la latitudini mai

reci

Modelul de creştere al plantelor- dominant cespitos; arborii -modelul Rauh, cel mai frecvent

Spectrul biologic:

-dominat de terofite (fitoclimat terofitic)

-frecvente hemicriptofite

-rare chamefite şi criptofite (geofite)

-foarte rare fanerofite

-Forme specifice de adaptare la factorii de mediu: -plante xerofile (xerofilism climatic şi

xerofilism edafic); plante halofile; plante heliofile; plante anemocore (Căruţa dracului);

plante malacofile; plante zoocore,etc.

-Numeroase centre biogenetice: antilopa saiga; calul sălbatic; suslikul; bizonul, curcanul de

prerie, coiotul, unele reptile

Antilopa saiga Suslikul-Citellus citellusCanis latrans

Bison bison

-Exploatarea biologică:

-Stepele eur-asiatice şi preriile domină emisfera Nordică;

-Pampasul argentinian;

-Stepa cu tufărisuri din Patagonia;

-Pajiştile cu tussock din Noua Zeelandă

Tussock din Noua Zeelandă- peisaj distinctiv

A.-STEPELE EUR-ASIATICE:

-ocupă spaţii întinse din Câmpia Panonică până în Mongolia

-denumiri regionale şi diferenţieri evidente a compoziţiei biocenozelor

1) -stepele danubiene- extinderea cea mai redusă dintre stepele euro-siberiene:

-pusta maghiară- Câmpia Panonică

-stepele danubiene (bărăganul- Câmpia Română; stepa moldavă, etc.)

-suprafaţa celor două categorii este mai mult potenţială, locul pajiştilor iniţiale fiind luat de

terenuri arabile şi suprafeţe construite

- asociaţiile de plante sunt alcătuite dominant din element xerofile (frecvenţa mare a reprezentanţilor genurilor: Festuca, Stipa, Koeleria, Andropogon)

-local vegetează pâlcuri de stejari xerofili- Quercus robur, Quercus pubescens, Quercus

frainetto, etc.

-tufărişurile, rareori depăşesc 1m inălţime şi sunt alcătuite din elemente xerofile, cu aparat

foliar transformat în ţepi (Măceşul)

-Peisajul de stepă s-a conservat cel mai bine pe solurile sărăturoase (soloneţuri); la Est de Tisa,

păiuşul (Festuca pseudovina) se asociază cu pelinul (Artemisia maritima) şi alte dicotiledonate

cum ar fi Achilea setacea şi Aster pannonicus

Rosa canina

Festuca pseudovina

Artemisia maritima

Achilea setacea

Aster pannonicus

-stepele îşi schimbă fizionomia sezonier:

-la începutul primăverii înfloresc Dediţeii (Pulsatila sp.); în aprilie Ruscuţa de

primavară (Adonis sp.); în luna mai, stepa înverzeşte;

Pulsatila sp.

Adonis sp.

- la începutul verii, în iunie, înfloresc Coliliile (Stipa sp.); în iulie stepa este cea mai monotonă;

- la sfârşitul verii şi toamna- diseminarea şi pierderea aparatului foliar; fructele unora, cum ar fi

Crambe tatarica, se rostogolesc cu ajutorul vântului, favorizând răspândirea plantei

Stipa sp.

Crambe tatarica (Tartanul sau Curechi de stepă)

2) stepele ruso-siberiene- cu trei zone latitudinale:

-silvostepa (stepa forestieră)

-stepa ierboasă

-stepa uscată

a) Silvostepa -caracterul unui ecoton între stepa ierboasă şi zona pădurilor nemorale

b) Stepa ierboasă- dominată de graminee xerofile (reprezentanţi ai genurilor Festuca,

Stipa, Andropogon, Koeleria, Fritilaria, Pulsatila, Adonis şi dintre tufărişuri, Prunus sp.,

Amygdalus nana, etc.)

Koeleria glauca

Prunus spinosa

Amygdalus nana

c) stepa uscată- cu dominanţa reprezentanţilor genurilor Stipa şi Festuca întreruptă de suprafeţe

acoperite de licheni şi Bryofite (Tortula sp.), Poa bulbosa şi pelin (Artemisia austriaca)

Artemisia austriaca

Poa bulbosa

Tortula sp.

-Pe suprafeţele din care Marea Caspică a regresat, gramineele dispar în favoarea vegetaţiei

halofile, alcatuită din reprezentanţi ai genurilor Kochia, Suaeda, Atriplex, Limonium

Kochia scoparia Sueda linearis Atriplex lentiformis

Limonium sinuatum

- Stepele ierboase acopperă sau au acoperit, de asemenea, Câmpia Manciuriei (unde au fost

înlocuite de culturi), Mongolia Orientală, unde domină graminee din

grupa Festuca ovina

- Piemonturile montane ce inconjoară deşerturile Asiei Centrale aparţin tot stepelor ierboase

Festuca ovina

B. PAMPASUL ARGENTINIAN

- se întinde aproximativ între 32 - 38 lat Sudică, în E Argentinei şi Uruguay

- corespunde unui ţinut cu ierburi lipsit de copaci

- influenţa oceanului- creşte umiditatea

- Cantitatea de precipitaţii: scade din partea de NE către SV- modificări în ceea ce

priveşte aspectul şi compoziţia floristică

- Precipitaţii mai ridicate: 800- 900 mm/an

- Anotimpul rece mai puţin aspru: 8-12 C

- Elementele floristice- graminee (Stipa, Poa, Andropogon)

- perioada de vegetaţie începe în octombrie ; dintre graminee, primele

înfloresc Poa, Stipa, Melica, Bromus; în noiembrie- Festuca, Koeleria;

decembrie- ianuarie- Panicum, Andropogon;

- dicotiledonate: Silene, Lupinus,

- Pampasurile- utilizate ca păşune; multe au fost arate, pentru culturi, datorită solurilor fertile

Turme de ovine în Pampasul argentinian

C. PRERIILE NORD- AMERICANE

- Ocupă partea centrală a Americii de Nord; insular apar şi în California

- Direcţia longitudinală, sub formă de fâşie- influenţată de dispunerea formelor de relief

şi deficitul de precipitaţii din partea centrală a continentului

- în partea de E domină câmpiile; în V relief mai înalt, de platou

- de la E spre V: preria cu graminee înalte , preria mixtă şi preria cu graminee scunde

- Este prezentă zona de tranziţie- silvostepa

- Precipitaţii abundente vara; variază de la V către E, de la 1000 la 300 mm

- În nordul Americii, precipitaţiile ¾ din precipitaţii cad în sezonul de vegetaţie

- Lumea animală:

-Modificată şi slab diversificată

- Domeniul ierbivorelor

- Bizonii- iniţial, efective numeroase, sursă de hrană a indienilor; actual, au dispărut de pe cea

mai mare parte a teritoriului american

- ocrotiţi în parcuri şi rezervaţii

- Antilopa cu coarne mari (Antilocapra americana)

-Rozătoarele- s-au adaptat noilor condiţii: popândăul

-Câinele de prerie, şoarecele săritor; coiotul (Canis latrans), vulpea de prerie (Vulpex velox),

dihorul de stepă (Mustela eversmanni);

- Reptile

Theodore Roosevelt National ParkNorth Dakota

Bizonul american

Tallgrass Prairie Preserve, Oklahoma

Wyoming

Montana

D. Veld-ul sud- african

- câmpie înaltă situată la 1400 m

- între fluviul Orange şi Transvaal

- graminee adaptate la xerofilism: Aristida, Eragrostis

Preriile din Australia

- regiunea Riverina

- prerie cu arbori izolaţi

- Specii de plante ierboase: Poa, Stipa, Themeda

- plante halofile: Atriplex

Noua Zeelandă- Insula de Sud

- graminee înalte

- stepe de tussock- graminee în tufe: Poa, Festuca

- precipitaţii abundente- xerofilism edafic

-Caracterizaţi principalele tipuri de savane întâlnite în Africa şi

menţionaţi principalele aspecte care le individualizeaza

Fenologia peisajului- metodă de evaluare a dinamicii esteticii peisajului

• Estetica peisajului reprezintă un element determinant în ceea ce priveştevalorizarea şi valorificarea peisajului rural subcarpatic

• Dinamica sezonieră a esteticii peisajului rural subcarpatic poate fi evaluată şiprioritizată în urma analizei fenologiei peisajului , funcţie de concordanţa şiritmicitatea anotimpurilor.

• Identitatea anotimpurilor în percepţia vizuală a peisajelor rurale este catalogată drept caracteristica principală a observaţiei şi a evaluării (Coeterier, 2000),

• În ceea ce priveşte mozaicul peisajer, fenologia evidenţiază relaţiile dintre varietatea culorilor şi formelor specifice peisajului şi dimensiunea temporală, evidenţiată de caracteristicile anotimpurilor(Stobbelaar, 2004,2007).

• Funcţie de succesiunea anotimpurilor, culorile şi formele elementelor care alcătuiesc complexele peisajere sunt diferite, induse de însuşirile definitorii proprii fiecărui anotimp

• Fenologia peisajului rural diferă de cea a altor categorii de peisaje (peisaj urban, peisajindustrial, etc), influenţată în special de dinamica modului de utilizare agricolă şiforestieră a terenurilor.

• În zonele rurale diferenţele privind fizionomia elementelor peisajere în decursul celor patru anotimpuri sunt mult mai evidente şi spectaculoase, materializate prin schimbarea culorii aparatului foliar propriu pădurilor, copacilor şi a celoralte formaţiuni vegetale

Schimbarea culorii aparatului foliar funcţie de succesiunea anotimpurilor (Dealul Bisoca A. septembrie, 2007; B. iunie, 2008)

Evidenţierea aspectelor fenologice ale peisajului în diferitemomente ale anului, funcţie de caracteristicile sezoniere (A. vara; B. toamna; C. iarna)

Evidenţierea aspectelor fenologice ale peisajului în lunca râului Slănic (A. toamna,; B. primavara- vara)