OBICEIURI DE PRIMĂVARĂ

Realizat : elevii claselor V-VIII Bozânta MicăProf.Oneţ CorneliaMuzica A.Vivaldi-Primavara

Omul societăţilor tradiţionale doreşte să se situeze în centrul lumii. El nu poate trăi decât într-un spaţiu deshis spre înalt, unde comunicarea cu lumea transcendentală devine posibilă. Acestui spaţiu, pe care Lucian Blaga îl numeşte “spaţiu mioritic” (spaţiu ondulat la infinit cu aspect de deal-vale),i se corelează un timp mitic, care poate fi resacralizat prin rit, ritual şi ceremonial.Astfel, resacralizarea şi reconsacrarea spaţiului şi a timpului mitic serealizează prin intermediul obiceiurilor.

DRAGOBETE24 februarie

Făptura mitică ,care personifică lo-godna animalelor şi prin extensie afetelor şi a băieţilor este zânul Drago-bete. Înfăţişat ca tânăr, voinic, fru-mos şi bun inspira fetelor şi femeilorîncredere şi dragoste curată.Se sărbătoreşte la 24 februarie, fiindconsiderată sărbătoarea tradiţionalăa capului de primăvară. Numele său semnifică întruchipareaunei făpturi dragi,mitico-erotice; fiul Babei Dochia, ceea ce înseamnă o presupusă filiaţiune mitică anterioarădenumirii lui.Este o sărbătoare a erotismului, aînsurătăţirii fetelor şi înfrăţirii băieţi-lor, a logodnelor.

BABA DOCHIA1 martie

Este o semidivinitate meteorologică femi-nină.Există două ipoteze legate de numeleei:sfânta mucenică Evdochia şi cealaltă,Dakia,fiica lui Decebal. Întregul complex mitologic al Babei Dochia cuprinde trei componente:a. legenda unei bătrâne ce a îngheţat împreună cu oile sale datorită timpuluicapricios al primăverii;b. pietrele sub forma unor megaliţi antropomorfi existenţi pe Ceahlău în Bu-cegi;c. credinţele populare privind zilele “Ba-belor”, de la începutul lunii martie.Legenda Dochia poate fi întâlnită şi la celelalte popoare, având ca arhetip mitul zeiţei Niobe.

1 MARTIEFetele şi uneori femeile tinere purtau mărţişoare de 1 Martie pentru sărbă-torirea venirii primăverii, dar şi pentrucaracterul de talisman solar al mărţişoa-relor. Are caracter lunar, argintul sau arama, din care era confecţionat, suntmetale lunare, iar banul găurit este un simbol matricial feminin. Mărţişorulapare şi azi în forme ornamentale femi-nine (floare, fluture,buburuză, potcoavă),marcând ascendenţa principiului femininvizibilă în toate manifestările începutuluide primăvară. Mărţişorul e moştenirelatină; la 1 Martie se sărbătorea Matro-nalia, sărbătoarea femeilor, când bărbaţiiofereau daruri soţiilor.

40 DE MUCENICI9 Martie este ziua în care se serbează40 de Sfinţi (Măinici).Sărbătoarea esteconsacrată cultului strămoşilor. Se mainumeşte Moşii de primăvară, Sfinţii,Mucenicii. Obiceiurile practicate în a-ceastă zi atestă substratul agrar şi ca-lendaristic al acestei zile, legată cândvade echinocţiul de primăvară, de divini-tatea naturii şi vegetaţiei care moare toamna şi învie în fiecare primăvară. Romanii celebrau în această zi cultul Afroditei şi al lui Adonis. În această zi se termina ciclul celor “nouă babe”(mureaBaba Dochia), care semnificau iarna, şi începea şirul zilelor “moşilor”, ce marcau începutul zilelor agricole. Sărbătoare precreştină, se beau 40 de pahare de vin şi se fac copturi rituale cu formă de om (melc, şarpe).

ALEXIILE 17 martie

Creştinii comemorează pe 17 martie peSf.Alexie”omul lui Dumnezeu”,care s-adistins prin milostenie şi sărăcie de bu-năvoie.Poporul sărbătoreşte pe Alexăcel Cald,când se crede că”se deschidepământul şi din pământ ies toate jivine-le ce au stat amuţite în pământ tot timpul iernii”.Naraţiunile populare ni-l reprezintă pe Alexă drept o divini-tate htoniană,patron al insectelor şi alaltor vieţuitoare mici ce trăiesc în pă-mânt şi în aer. Oamenii celebrau săr-bătoarea respectând un număr mare deprescripţii tabuistice şi efectuând acte de magie naturistă purificatoare şi apo-tropaică.

STRIGAREA PESTE

SAT(HODĂIŢE)Este o sărbătoare mito-folclorică românească de primăvară timpurie.Data ţinerii ei este mobilă,deoarece arelegătură cu începerea PostuluiPaştelui Un flăcău bun de gură stă undeva pedeal sau urcat într-un copac,de unde,cu o voce puţin schimbată,făcând palmele pâlnie la gură,strigă ca să-laudă tot satul,remarci satirice mai ales la adresa fetelor nemăritate sau aflăcăilor tomnatici.Uneori replicile sunt reluate de întregul cor al tinerilor,ceea ce indică că e o “ vocenumenală“,aparţinând unui spirit tu-telar.În alte locuri sărbătoarea mai este cunoscută ca “Lăsata secului”

FLORIILEEste duminica dinaintea Paştelui,”Dumi-nica vlăstarilor”,ziua când poporul l-a întâmpinat cu ramuri de finic şi alte flori pe Iisus Hristos la intrarea în Ierusalim.În această zi se împart mâţişori de salcie,care se sfinţesc la biserică.Există credinţacă dacă înghiţi câţiva mâţişori eşti ferit de”gâlci”şi “jig la stomac”;să nu se speleoamenii pe cap,să nu se bărbierească băr-baţii,ca să nu “înfloare “(albească) capomii. Sărbătoarea mai este numită “săr-bătoarea înfloririi salciei”,salcia fiindarborele totemic , simbolizând viaţa şinemurirea. Legenda spune că salcia s-a prefăcutîn punte ca să treacă Maica Domnului.

PAŞTEÎn ebraică Pesah,Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină dedicată Învierii Domnului.Se fac ouă roşii,pască,miel,care se duc la bisericăla sfinţit.La întâlnire oamenii se sărută,ciocnesc ouăle roşii zicând“Hristos a înviat!”şi răspuzând ”Adevărat a înviat”.Mâncarea rituală:Oul-simbol arhetipalal originii,al regenerării şi permanenţeivieţii.Există credinţa –cei care ciocnescouă între ei,se vor vedea şi în lumea cealaltă;fiecare ciocnitor,căruia i s-a spart oul,este obligat să-l dea învingăto-rului.Pasca-este coptura aleasă şi poate avea formă rotundă sau pătrată.Mielul-este animalul de sacrificiu.Sim-bolizează blândeţea,simplitatea,inocen-ţa.

SÂNGEORZ23 aprilie

În unele zone este sărbătorit a doua zide Paşte sau în data de 23 aprilie.Indi-ferent de denumirile pe care le poartă“Udătoriu”,”Tânjaua”,sărbătoarea e legată de primăvară,de înverzirea întregii naturi şi de semănatul seminţe-lor.Oamenii se “împrourau”,adică sestropeau cu apă sau se spălau cu rouadimineţii.Alţii se scăldau în apă curgă-toare să se spele toate relele.

PAPARUDAÎntruchipează zeitatea ploilor.În aceas-tă zi se practică ritualul invocării ploilor,dar şi obiceiul de promovare afertilităţii ogoarelor. Se practică bivalent: atât la date fixe,înainte de Rusalii,cât şi în cazul declanşării secetei. Poate fi un băiat sau o fată care poartă o mască verdeîntruchipând zeitatea ploilor şi are unalai cu care colindă prin sat,cântând şijucând , rostind versuri cu caractermagic. Gazdele stropesc Paparuda,oferindu-i daruri care constau în alimente:ouă,grâu,caş,vin şi bani. La final întregulalai al Paparudei se aşează la masă şiapoi se vor duce să se scalde într-unrâu,cântând:

Astfel, obiceiurile nu sunt altceva decât nişte coduri care încifrează înţelesuri profunde asupra relaţiilor omuluicu lumea înconjurătoare,cu natura.Chiar dacă ele trec printr-un proces continuu de desacrilizare,acest lucrunu face altceva decât să ne deschidă perspectiva spreînţelegerea dinamicii interne a fenomenelor culturale.Ne face să trecem de la viziunea sincronică la cea diacronică şi ne oferă o nouă optică pentru înţelegerea istorieilucrurilor.