Ziua in care femeile isi cinstesc sotiiIn toamna fiecarui an, de obicei in prima parte a lunii noiembrie, are loc in India o sarbatoare cu totul aparte: Festivalul femeilor casatorite, numita Karwa Chauth. Ziua exacta o stabilesc dervisii, conform regulii lor: a patra zi din momentul cand a rasarit pentru prima oara luna noua, dupa sarbatoarea indiana numita Karthik.Femeile indiene o considera o mare sarbatoare a lor, desi ea le supune la unele privatiuni pe care insa ele le accepta cu bucurie. Vaduvele, fetele necasatorite, dar si cele despartite de soti sunt excluse de la sarbatoare.

Ritualul prevede ca sarbatoritele sa nu manance nimic, nici sa nu bea apa in ziua sarbatorii lor. Prin aceasta, ele isi cinstesc sotii, potrivit Infoniac.

Ziua incepe cu o baie rituala, dupa care femeia isi imbraca hainele de sarbatoare, iar cele aflate la primul asemenea eveniment dupa casatorie isi imbraca rochia de mireasa.

Ele se impodobesc cu toate bijuteriile si ornamentele aflate in scrin, stralucirea acestora fiind in fata societatii un motiv de fala, cu care sotia isi etaleaza generozitatea sotului. Femeia nu poate detine alte bijuterii si ornamente personale, decat numai cele oferite de sotul ei.

In timpul zilei, femeia nu trebuie sa se afle in compania niciunui barbat, nici macar cea a propriului sot, singura societate admisa in jurul ei fiind cea a prietenelor si rudelor de sex feminin.

Toate se intalnesc pentru a-si admira toaletele si a se complimenta recproc cu privire la stralucirea acestora...

10 traditii din toata lumea

Calcand pe un pahar de sticla

Nuntile evreiesti contin numeroase elemente specifice. Unul dintre acestea este si traditia conform careia mirele trebuie sa calce pe un pahar infasurat intr-un servetel sau o carpa mai mare. Se spune ca traditia ar aminti de templul din Ierusalim, alte voci interpretand gestul doar ca pe o ultima posibilitate a mirelui de a conduce in cuplu.

Obiceiul are loc la finalul ceremoniei, dupa ce inelele au fost schimbate, iar paharul este apoi spart de catre mire. Doar in acel moment toti invitatii striga in cor "Mazel Tov", un alt mod de a-i felicita pe miri, avand in vedere ca "mazel" inseamna "noroc" si "tov" se traduce prin "bun".

"Serenada" din noaptea nuntii

Nu te gandi la vreo serenada facuta de mire miresei sau de nuntasi celor doi proaspat casatoriti. "Serenada" din noaptea nuntii era o traditie intens practicata in secolul XIX si consta intr-o insiruire de zgomote care mai de care mai ciudate si deranjante. Se credea ca, astfel, sunt alungate toate spiritele rele si necazurile din calea noului cuplu format.

Totusi, aceasta traditie a dus deseori si la acte de vandalism, intrucat multi dintre cei care veneau cereau bani pentru a pleca sau vandalizau bunurile mirilor.

Isi are originea in Franta, insa a aparut apoi si in Germania, Italia, Anglia, Tara Galilor.

Inele pentru degetele de la picioare

In timpul ceremoniei de nunta, miresele din India poarta inel de argint pe piciorul stang, pe degetul de langa cel mare.

Florile si ghirlandele joaca un rol foarte important in nuntile traditionale indiene, nuntasii aruncand inspre miri cu petale de flori pentru ca acestia sa duca o viata lipsita de griji si suferinte.

Mirii, loviti cu obiecte din toate partile

Daca in multe tari acest moment are loc dupa incheierea ceremoniei, in Cehia nuntasii arunca in miri cu diverse obiecte inainte de ceremonie, in timpul, dar si dupa. In timpul nuntii, o tava este aruncata la picioarele mirilor pentru ca ei sa o curete impreuna, demonstrand ca sunt uniti. La iesirea din local, prietenii si familia arunca cu mazare in acestia pentru fertilitate, iar la casa proaspetilor casatoriti sunt aruncate seminte, monede si smochine pentru a-i multumi pe zeii caminului conjugal.

Saritul maturii

Sclavii din America de Sud nu aveau voie sa se casatoreasca, asa ca au inventat o traditie proprie pentru a marca acest eveniment. Asadar, ori de cate ori doua persoane sareau matura se considera ca s-au casatorit. Dupa abolirea sclaviei, obiceiul a fost abandonat.

Mai nou, cuplurile afro-americane au reintrodus traditia in nuntile lor ca tribut pentru stramosii lor. Desi un obicei haios, multi il asociaza cu robia.

Bani in sort

Nuntile poloneze se axeaza pe mancare si dans, asa ca polonezii au inventat si un ultim dans in care o prietena sau o ruda a miresei poarta un sort in care nuntasii introduc bani. Nu gratis, ci in schimbul unui scurt dans alaturi de mireasa. Tatal miresei este cel care initiaza jocul, dupa care fiecare nuntas trebuie sa treaca prin acest "ritual".

Spargerea vaselor

Nuntile germane au si ele ceva specific, si anume petrecerile de dinainte, numite Polterabend. Atunci, dupa un ospat veritabil, preparatele sunt zdrobite, iar vasele sparte. Deseori sunt folosite si bice pentru un efect sporit. Se crede ca astfel se pregateste cuplul pentru viitor, se indeparteaza spiritele rele si se atrage norocul in viata viitorilor miri.

Murdarirea miresei

Prietenii si familia miresei, scotieni, fac un amestec din lactate, mezeluri, legume, oua, peste si pene pe care il toarna pe mireasa inainte cu cateva zile de petrecerea de nunta. Dupa ce fata a fost murdarita strasnic, ea trebuie sa defileze pe strazile orasului. De multe ori, si mirele trece prin acelasi proces, insotind-o pe mireasa in defilarea ei, timp in care se face mult zgomot, pentru ca nimeni sa nu rateze procesiunea.

Bataia peste picioarele mirelui

Falaka sau Bastinado reprezinta bataia peste picioare pe care trebuie sa o suporte mirele dupa nunta, in Coreea de Sud. Cavalerii de onoare si familia ii leaga picioarele si cu un bat il lovesc peste acestea. Se pare ca aceasta bataie testeaza puterea mirelui.

Culoarea mireselor

Miresele poarta alb, dar nu dintotdeauna, se pare. Daca ai crezut ca albul a fost mereu simbolul puritatii, afla ca te-ai inselat. In trecut, albul era asociat inmormantarii si numai o alegere inspirata a facut din alb nuanta preferata a mireselor de azi. Astfel, dupa ce Regina Victoria a imbracat in 1840 o rochie de mireasa alba, toate tinerele au dorit sa aiba o rochie cat mai asemanatoare.

Cele mai ciudate obiceiuri de nunta din lume

India, fete maritate cu animale

In India, femeile sunt impodobite foarte frumos atunci cand se pregatesc de nunta, dar probabil asta nu le incalzeste cu nimic atunci cand sunt obligate sa se marite cu animale.

In unele parti din India oamenii cred ca fantomele intra in corpul anumitor persoane. Fetele care sunt nascute cu un dinte deja iesit din gingie, care sunt foarte urate sau sunt desfigurate din nastere sunt suspectate de a fi posedate de fantome.

Singura modalitate de a exorciza o asemenea fata este de a o marita cu un animal, de preferinta caine sau tap. Desi ceremonia este cat se poate de serioasa si costisitoare, nu se asteapta de la femeie sa intretina raporturi sexuale cu animalul respectiv.

Fetele vor fi libere sa se marite mai tarziu, atunci cand se va considera ca latura animalica le-a parasit. Cine si cum hotaraste acest lucru este foarte greu de neinteles.

Grecia: fetele mananca colaci infasurati de gatul unui tanar

Obiceiul grecesc este undeva la limita dintre ciudat si indecent. Mireasa trebuie sa ia un baiat adolescent din incaperea unde este petrecerea si sa-l aseze la ea in poala, dupa care incepe sa muste din colacul infasurat in jurul gatului lui.

Apoi intervine sotul care o ia pe mireasa acasa. Pridvorul lor este plin de miere si alte

substante lipicioase, iar fata trebuie sa arunce cu o rodie in usa. Daca un sambure ramane lipit de aceasta, inseamna ca familia va avea multi fii.

Coreea: sunt sculptate rate de lemn

In Coreea, prietenii deja insurati ai ginerelui trebuie sa-i sculpteze acestuia cate o rata de lemn, ca semn de bunastare si buna intelegere in viitoarea casnicie.

Nu este atat de usor pe cat pare sa faci o asemenea lucrare, asa ca ratele sunt adesea refolosite, date cadou de la o persoana la alta.

Scotia: mireasa trebuie sa fie innegrita

De parca un barbat imbracat in fusta nu ar fi destul de caraghios, atunci cand o femeie isi gaseste perechea, ea trebuie sa indure o umilire publica, in care este "innegrita".

Se foloseste orice, de la resturi de la animale, pana la melasa, faina si noroi.

In Mauritania se ingrasa mireasa

Imagineaza-ti ca ai cam 5 ani si parintii te trimit la o ferma unde trebuie sa te ingrasi cu orice pret. Trebuie sa mananci pana vomiti, dupa care esti obligat sa iti mananci voma. Nu, nu este un scenariu dintr-un film dezgustator, ci face parte din realitatea anumitor tari din Africa.

Practica este numita Leblouh si este esentiala pentru ca femeile sa fie considerate atragatoare. Barbatii vor femei grase, cu cat sunt mai mari cu atat mai bine. Nu conteaza ca le este distrusa sanatatea sau ca li se scurteaza viata, important este ca mireasa sa fie masiva, astfel incat sa aiba un pret cat mai mare atunci cand ii vine ziua maritisului.

Malaezia: mirii nu au voie sa mearga la toaleta

In Malaezia, mirilor nu le este permis sa foloseasca toaleta cu 72 de ore inainte de nunta. Oamenii din Tidong sunt foarte seriosi in ceea ce priveste acest obicei, care dateaza de secole intregi. Cei doi sunt monitorizati de rude ca nu care cumva sa insele traditia.

Primesc foarte putina mancare si apa, pentru a fi capabili sa duca tortura la capat. Credinta populara spune ca cei care reusesc vor avea o relatie foarte fertila si nu le va muri niciun copil.

Se spune ca greutatea de a urina sau defeca timp de 3 zile este comparabila cu multiplele probleme cu care oamenii se confrunta intr-o casnicie.Obiceiuri unice de nunta, din intreaga lume

1. In India se folosesc ghirlande ca semn de recunoastere a sotului

In aceasta tara, inelele sunt schimbate in cadrul unei ceremonii care are loc inainte de nunta propriu-zisa si tot atunci sunt oferite si cadourile de catre familii si apropiati.

Aceasta ceremonie, numita Mehendi, se tine de obicei la mireasa acasa, iar in cadrul ei palmele, incheieturile, bratele si picioarele miresei sunt decorate. In ziua cea mare, mirele si mireasa isi pun reciproc ghirlande din flori in jurul gatului, in semn de recunoastere ca soti.

2. Nuntile evreiesti sunt incarcate de simbolism

Invitatiile evreilor nu cer oaspetilor sa-i onoreze cu prezenta, ci sa danseze la ceremonie. Invitatia in sine are doua parti, o parte fiind scrisa in ebraica, iar alta in engleza.

In timp ce stau sub chuppa, un mic cort menit sa-i apere pe miri de spiritele rele, mirele calca in picioare un pahar infasurat intr-un material textil, pentru a simboliza distrugerea Templului Sfant din Ierusalim. De asemenea, acest gest simbolizeaza combinatia dintre bucurie si tristete din viata.

3. Miresele japoneze trebuie sa isi arate fizic devotamentul fata de soti

Mireasa poarta un chimono alb, si un fel de gluga, tot alba, pentru a-si arata dispozitia de a deveni o sotie blanda si supusa. Pentru a simboliza uniunea, mirele si mireasa beau sake impreuna, devenind sot si sotie dupa prima inghititura. Miresele schimba ulterior mai multe tinute, printre care si un chimono rosu.

4. Jamaicanii care se casatoresc la sat cer ajutorul localnicilor

Nuntile jamaicane facute la sat sunt realizate adesea cu participarea tuturor satenilor. De asemenea, toti localnicii se aduna in strada pentru a vedea mireasa, iar daca aceasta nu este in forma, este criticata public.

5. In cadrul ceremoniilor islamice mirii nu se vad

Mirele si mireasa sunt separati in ziua nuntii si nu se pot vedea decat daca famiile sunt de acord cu acest lucru (sunt tinuti in aceeasi cladire, dar in camere diferite). Persoana care oficiaza ceremonia merge in camera fiecaruia si mirii sunt intrebati, pe rand, daca sunt de acord cu mariajul. Un contract de casatorie este apoi semnat in fata martorilor si abia dupa acest pas proaspetilor soti li se permite sa se vada.

6. Rochia miresei este foarte importanta intr-o nunta cubaneza

Din cauza regulilor comuniste din Cuba, ceremonia nu poate fi un eveniment religios, desi unii gasesc solutii si pentru a celebra astfel o nunta. Rochia miresei insa este un element foarte important. Cu cat este mai extravaganta, cu atat mai bine, fiind facuta adesea din

matase sau satin, si incluzand fuste lungi si volane multe.

Totodata, in cadrul nuntilor cubaneze invitatii ofera bani mirilor intr-un mod inedit: fiecare barbat care danseaza cu mireasa prinde bancnote de rochia ei, pentru a ajuta noul cuplu sa-si plateasca luna de miere.

7. Prajiturile traditionale de nunta din Norvegia sunt facute cu paine si branza

Mireasa poarta o rochie alba sau argintie in Norvegia si o diadema din argint sau aur. De aceasta diadema atarna si mici piese in forma de lingura, iar cand mireasa se misca, acestea scot un zornait. Potrivit unei legende norvegiene, sunetele produse de micile piese vor tine departe spiritele rele.

Totodata, prajitura traditionala de nunta din Norvegia este facuta din paine si ornata cu un amestec realizat din branza, crema si sirop.

8. Nuntile galeze incep cu o lingura de lemn

In acord cu traditiile de nunta din Tara Galilor, barbatul ciopleste o lingura de lemn si i-o ofera iubitei. Daca aceasta o accepta, inseamna ca sunt logoditi si ca va urma curand nunta.

De asemenea, inainte de ziua nuntii viitoarea mireasa este adesea "rapita" de catre familia ei. Mirele si familia lui o cauta, iar cine o gaseste va fi urmatorul care se va casatori, conform unei credinte populare.

9. Miresele din China, duse la ceremonie cu o lectica

O traditie care nu prea mai este respectata in prezent in China presupune ca, la momentul ceremoniei, mireasa sa fie dusa la mire acasa cu o lectica acoperita. Totodata, o nunta din China iese in evidenta prin importanta pe care mirii o acorda consultarii Almanahului chinezesc, pentru a fi facute pronosticuri asupra viitorului cuplului.

10. Ceremoniile malaeziene sunt axate pe copiii pe care ii vor avea mirii

In Malaezia, mirele trebuie sa trimita miresei cadouri legate de gravidie, cum ar fi tavi cu mancare si berze facute din bancnote. De asemenea, in cadrul ceremoniei fiecare invitat poate primi un ou bine fiert si decorat artistic, ce simbolizeaza fertilitatea.

Obiceiuri din toata lumea- sursa: Ziarul Lumina

Ceremonia nunţii îmbină tradiţii şi obiceiuri, în funcţie de zonă şi religie. Încă din Antichitate, mirii îşi făceau unii altora jurăminte, înainte de a fi declaraţi căsătoriţi. În afara jurămintelor de natură religioasă, care puteau fi incluse în ceremonia nunţii, mirii îşi puteau rosti, în faţa

altarului, şi jurăminte pe care le compuneau chiar ei, ca expresie a dragostei pe care şi-o purtau. Dacă jurămintele reprezentau mai mult un fel de promisiuni, în zilele noastre, jurămămintele se concretizează în semnarea unor contracte. Obiceiul schimbării inelelor este considerat ca fiind cel mai vechi obicei, precum şi unul universal. Inelul reprezintă, prin forma sa circulară, perfecţiunea şi dragostea nesfârşită.

În China, căsătoria este încheiată după ce se plăteşte un preţ pentru mireasă. Cu toate acestea, pentru a nu se crea impresia că-şi vând fata, se stabileşte un preţ simbolic. Cu ocazia nunţii, părinţii primesc diferite daruri, dar şi tinerii căsătoriţi primesc daruri în bani, oferiţi într-un plic de culoare roşie, care simbolizează prosperitatea familiei nou-întemeiate. Nunta are loc în cadrul ceremoniei ceaiului, cu acest prilej tinerii mulţumind celor mai în vârstă din familie. În tradiţia chineză, cineva este considerat adult şi independent doar după ce se căsătoreşte.Nu în ultimul rând, muzica este cea care creează o atmosferă deosebită, astfel că o formaţie de cântăreţi însoţeşte mireasa de la casa sa la casa mirelui, alături de alaiul de rude şi apropiaţi. Muzica nu va lipsi apoi nici de la petrecerea de nuntă, unde, de preferinţă cât mai multe ornamente sunt de culoare roşie.Mirele musulman îşi poate cunoaşte mireasa în ziua nunţiiNunţile din teritoriile arabe diferă în funcţie de regiune. Nunţile musulmane pot fi aranjate dinainte, dar nu în mod obligatoriu. Se poate întâmpla, ca mirele să îşi vadă mireasa chiar în ziua nunţii. Mireasa poartă un caftan, o rochie anume pregătită şi ornată, iar mâinile şi picioarele îi sunt pictate cu diferite modele, fiind utilizată vopsea de henna. În ţări precum Siria, Iordania, Liban, teritoriile Palestiniene, se păstrează obiceiul de a purta mirele şi mireasa pe scaune, în timp ce alţi nuntaşi dansează în jurul lor.

India, Japonia, Pakistan

Ceremonia de la nunţile hinduse are loc, în mare parte, în limba sanscrită. În locurile unde indienii nu înţeleg sanscrita, ceremonia este ţinută în dialectul zonei. Ceremonia diferă astfel de la o zonă la zonă, dar şi în funcţie de statulul social, mai precis de castă. Hinduşii acordă o importanţă foarte mare căsătoriei, astfel că ceremonia poate să se întindă pe parcursul mai multor zile. În India, foarte multe dintre căsătorii se realizează printr-o înţelegere între părinţi sau între mire şi părinţi. Ceremonia nunţii respectă şi acum, în mare parte, tradiţiile antice care sunt reflectate în textele sfinte pentru hinduşi şi are loc doar în prezenţa „focului sacru“. Nunţile indiene sunt pline de culoare, la ele participând între 400 şi 1.000 de persoane, cele mai multe dintre acestea fără să fie cunoscute de către mire şi mireasă.Nunţile în Japonia au loc, de cele mai multe ori, în stilul tradiţional Shinto sau în stilul modern, vestic. În orice caz, cuplurile trebuie ca mai întâi să treacă pe la starea civilă. După ce au spus „da“ în faţa ofiţerului stării civile, mirii merg la ceremonia religioasă. O nuntă tradiţională japoneză se face după o prealabilă purificare, şi are loc la un templu shintoist, unde un preot oficiază slujba specială de binecuvântare.O nuntă pakistaneză constă în patru ceremonii, desfăşurate în patru zile separate. „Mayoon“ este petrecerea de la casa miresei, unde se adună prietenii şi rudele apropiate ale acesteia, care cântă şi dansează plini de veselie. Familia miresei oferă mici daruri, în funcţie de starea acestora, prietenelor miresei. Apoi, cei prezenţi îşi desenează mâinile cu henna. Petrecerea durează până noaptea târziu, iar mireasa poartă o rochie şalvar de culoare galbenă. Alte ceremonii au loc separat la casa miresei şi a mirelui, de fiecare dată fiind

folosită henna pentru desenarea mâinilor miresei şi a mirelui. În cea mai importantă zi, „shaadi“, are loc petrecerea, dată la casa miresei, aici fiind instalate corturi largi, în grădină sau aproape de casă. În zilele noastre, aceste petreceri se pot face şi la hotel sau săli închiriate, dar sunt mult mai apreciate nunţile tradiţionale. Sosirea mirelui şi a familiei sale la casa miresei este anunţată de ritmurile de dholak, o tobă. Atunci când mirele intră în casă, este primit cu flori şi cu petale de trandafir. Se poate întâmpla ca această ceremonie să fie întreruptă de către fraţii, surorile şi prietenii miresei, pe motiv că nu au primit suficienţi bani. Urmează o ceartă cu rudele mirelui, totul încheindu-se cu bine, de dragul distracţiei. Mireasa poartă o rochie roşie, roz sau purpurie şi este împodobită cu bijuterii grele de aur. La „Rukhsati“, mirele şi familia sa pleacă împreună cu mireasa. Plecarea miresei este unul dintre cele mai emoţionante evenimente, aceasta îşi ia rămas bun de la familie, prieteni şi de la casa sa şi porneşte înlăcrimată spre noua sa casă, unde îşi va începe viaţa de nevastă.

În Italia, cavalerii de onoare intimidează mirele

Nunta tradiţională rusească are loc pe parcursul a cel puţin două zile şi se poate desfăşura chiar şi pe durata unei săptămâni întregi. Nuntaşii dansează, cântă, rostesc urări. Din alaiul nuntaşilor care merg la biserică nu lipseşte un cavaler şi o domnişoară de onoare. Ruşii au adoptat şi ei, în zilele noastre, diverse obiceiuri vestice.

În Franţa, mirele merge, în ziua nunţii, la casa miresei, de unde alaiul porneşte către biserică. Pe drumul către biserică sunt mai mulţi copii cu panglici albe, întinse de-a lungul şi latul străzii, astfel încât mireasa trebuie să le taie pentru a putea să treacă. La biserică, mirele şi mireasa sunt aşezaţi pe două scaune de catifea roşie, şi sunt acoperiţi cu mătase. Frunze de dafin sunt aruncate în calea mirilor, atunci când aceştia se îndreaptă spre ieşirea din biserică. Uneori, monede mici sunt oferite copiilor care se adună la acest eveniment. La petrecere, mirii sunt întâmpinaţi cu o cupă care se mai numeşte şi Cupa căsătoriei, cu care mirii vor ciocni şi toasta cu invitaţii şi care, de cele mai multe ori, este o cupă cu două mâniere.

Italienii mai numesc petrecerea nunţii şi „serenadă“. Mirele este aşteptat la casa miresei, în prezenţa rudelor şi prietenilor, şi trebuie să îi cânte miresei, astfel încât să o farmece. Înainte de ceremonia religioasă, cavalerii de onoare ai mirelui încearcă din răsputeri să îl facă pe aceasta să se simtă cât mai inconfortabil şi mai nesigur. „Poate că a uitat unde e biserica“, este una dintre formulele de „susţinere şi încurajare“ rostite de cavalerii de onoare.Mireasa trebuie să poarte văl, la fel ca şi domnişoarele de onoare. Aceasta este o tradiţie din epoca antică, atunci când se credea că în timpul ceremoniei, spiritele rele vor încerca să îi facă rău miresei. Prin purtarea vălului, atât de mireasă cât şi de domnişoarele de onoare, spiritele rele erau zăpăcite, deveneau confuze, astfel că mireasa scăpa nevătămată.Gretna Green, locul unde se căsătoresc minorii

Scoţia este un loc preferat de tinerii britanici, pentru că se pot căsători aici fără acordul părinţilor, dacă au împliniţi 16 ani. Gretna Green este o localitate celebră din Scoţia, unde au loc anual sute de căsătorii ale tinerilor şi unde, în urmă cu câteva sute de ani, se oficiau căsătoriile tinerilor fugiţi de acasă. În zilele noastre, este un loc turistic foarte frecventat, fiind pe locul trei în top-ul locaţiilor turistice din Scoţia.

În Statele Unite, cele mai frecvente tradiţii de nuntă sunt cele evreieşti sau cele catolice, după stilul italian. Un „obicei“ întâlnit la nuntă, în cazul miresei, este ca aceasta să poarte ceva vechi, ceva nou, ceva împrumutat şi ceva albastru. În mod obişnuit, mireasa poartă rochie albă, iar culoarea rochiilor pe care le poartă domnişoarele de onoare se regăseşte şi pe invitaţii sau pe ornamentele de pe mese. După ceremonia de la biserică, se aruncă cu orez, dar mai recent, aceste ceremonii pot avea loc în cele mai neobişnuite locuri. Mirele şi mireasa trebuie să danseze primul dans, urmând apoi ca mirii să danseze cu părinţii.Nu lipseşte ceremonia tăierii tortului, când mirii, împreună, ţin un cuţit special, de preferinţă din argint, cu care taie prima bucată din tort. Apoi, îşi oferă unul altuia câte o bucaţică din tort. Mireasa îşi aruncă buchetul peste umăr către grupul de domnişoare, existând superstiţia că tânăra care îl va prinde va fi următoarea care se va căsători.Săritul peste mătură este unul dintre obiceiurile de la nunta din Africa de vest. Mătura, în Asante şi în alte culturi Akan, are valoare spirituală şi simbolizează alungarea spiritelor rele. Măturile erau ţesute deasupra capului mirilor, pentru a alunga spiritele. Cuplul trebuia sa sară, la sfârşitul ceremoniei, peste mătură. Obiceiul are o nouă semnificaţie, odată cu aducerea sclavilor africani în America. Sclavii nu aveau dreptul de a se căsători legal, însă ritualurile de căsătorie aveau un loc foarte important în comunităţile lor. După rostirea jurămintelor, în prezenţa martorilor, mirii săreau peste coada măturii, astfel că această practică a devenit una de recunoaştere între organizaţiile de sclavi, iar săritul măturii este un obicei practicat şi azi de tinerii americani negri Clasificare pe continente

AfricaAfrica este considerata a fi leaganul civilizatiei moderne, insa dincolo de teoriile antropologice, "continentul negru" gazduieste o mare diversitate de religii si culturi, reflectata in bogatele si in acelasi timp, diferitele traditii de nunta. In ciuda acestui fapt, importanta familiei reprezinta o trasatura comuna care face ca aceste diferente sa nu fie chiar atat de categorice pana la urma. O nunta africana, indiferent de religia care adaposteste juramintele, simbolizeaza in primul rand unirea a doua persoane si in acelasi timp unirea familiilor sau chiar a triburilor din care provin viitori soti. Conceptul de familie descrie una dintre ideile unificatoare prin care se remarca continentul african. Exista peste 1 000 de nuclee culturale in Africa si fiecare cultura, fiecare trib isi are propriile traditii de nunta, multe dintre ele avandu-si radacinile cu sute sau chiar mii de ani in urma. Toata aceasta diversitate sta sub semnul distinctiei religioase, caci "continentul negru" adaposteste laolalta crestini, hindusi, musulmani sau evrei.

In multe parti ale Africii fetele sunt pregatite de mici pentru a deveni sotii, iar aceasta indeletnicire este luata cat se poate de in serios, atata vreme divorturile sunt o raritate in aceasta parte a lumii. Printre primele tehnici in care sunt initiate tinerele femei este cea a limbajului cifrat, cu ajutorul caruia femeile maritate pot discuta intre ele, fara ca sotii lor sa aiba habar despre ce vorbesc. Importanta vietii de familie este atat de importanta in cadrul societatilor mai mici, incat in multe cazuri fetitele sunt logodite chiar inainte sa se nasca. De regula, nuntile africane dureaza cateva zile, insa durata petrecerii este conditionata de zona geografica si de cultura in cadrul careia se desfasoara.

In Sudan si in zonele adiacente se practica obiceiul ca barbatul sa plateasca familiei miresei o dauna, sub forma de vite sau oi, care trebuie sa compenseze pierderea unei forte de

munca in cadrul familei. De multe ori, barbatul care isi recompenseaza socrii pentru pierdere, ajunge in imposibilitatea de a-si sustine proaspat intemeiata familie. O varianta a terapiei de cuplu moderne care se poarta in cadrul societatilor avansate a fost dezvoltata pe continentul african si are avantajul ca este mai putin costisitoare, fiind in acelasi timp mai …personala. Si asta deoarece problemele de cuplu sunt discutate si rezolvate cu ambele familii ale sotilor si cateodata cu intreg satul. Astfel, toata lumea se simte utila pentru ca participa la salvarea unei casatorii.

Ca si in alte tari musulmane, o nunta traditionala marocana dureaza de la patru pana la sapte zile. In ziua nuntii, mireasa trebuie sa treaca printr-un ceremonial de purificare care implica baia cu lapte inaintea ritualului pictarii cu henna, denumit beberiska, care se executa pe maini si pe picioare. Dupa ce juramintele au fost rostite si inainte ca mireasa sa devina stapana noului camin, ea trebuie sa inconjoare casa de trei ori.

In Africa de Sud, cele 12 simboluri ale vietii au fost inglobate si in ceremonialul de nunta. Acestea sunt: vinul, faina, piperul, sarea, ierburile aromate, oala, lingura, matura, mierea, lancea, scutul si o copie a bibliei sau a coranului. Fiecare dintre ele reprezinta un aspect diferit al dragostei si al puterii care uneste cele doua familii. Pentru a marca inceputul unei noi vieti impreuna, familiile celor doi proaspat casatoriti aduc din caminele lor foc, pe care il aprind in noua casa.AsiaFara indoiala, pentru multi dintre noi Orientul isi pastreaza inca alura misterioasa, dar in acelasi timp romantica, pe care am simtit-o in lecturile noastre din adolescenta sau in cazul celor mai norocosi, in calatoriile pe continentul estic. Insa cand este vorba despre ceremoniile de casatorie, diversitatea culturilor asiatice, traditiilor si religiilor face ca nuntile sa se transforme in veritabile spectacole multiculturale.

In Japonia, culoarea dragostei este purpuriul, fiind exprimata din plin prin intermediul kimono-urilor de matase, decorate cu motive florale pe care miresele le poarta dupa depunerea juramintelor. Trusoul de nunta al unei mirese japoneze este compus din mai multe tinute, pe care le va schimba in functie de momentul ceremoniei. Un aspect intalnit numai la miresele din Tara Soarelui Rasare este machiajul deosebit de elaborat, executat din cap pana in picioare in culoarea alb, o declaratie a statutului de domnisoara fata de zei. In timpul ceremoniei religioase rochia este alba, in vreme ce mirele va purta un costum traditional negru. Inainte de petrecere, mireasa va schimba rochia alba pe una in nuante mult mai vii, care sa descrie bucuria momentului. In timpul depunerii juramintelor, cele doua familii vor sta fata in fata, urmand ca la terminarea ceremoniei, tatii sa isi prezinte membrii propriei familii. Una dintre piesele de rezistenta ale ritualului de nunta japonez, la propriu, este consumarea celor noua cupe de sake, dupa care cuplul este considerat unit.

Dulciurile, ouale si banii sunt temele centrale ale unei nunti traditionale indiene. Acestea simbolizeaza o viata fericita, fertilitate si prosperitate. O ceremonie hindu traditionala include ritualuri speciale de alungare a spiritelor rele. Miresele indiene poarta in ziua nuntii sari (rochia traditionala indiana) in culoarea rosu sau roz, impodobindu-se cu cat mai multe bijuterii. Tatuajele cu henna, o forma de arta locala, nu au fost inca date uitarii. Ca atare, in ajunul nuntii, dupa un ceremonial traditional de purificare, viitoarei mirease i se vor picta mainile si picioarele cu henna, respectand anumite motive traditionale.

Rosu este tema centrala a unei nunti traditionale chinezesti. Culoarea simbolizeaza dragostea, veselia, prosperitatea si este folosita din plin in cadrul unei nunti chinezesti: casele mirilor sunt decorate in rosu, invitatiile sunt rosii, cutiile de cadouri asemenea. Chiar si plicurile in care se inmaneaza cadoul de nunta sub forma de bani poarta culoarea dragostei. Inainte de nunta, mireasa se poate izola impreuna cu cele mai bune prietene, obicei care se aseamana intrucatva cu o petrecere a burlacelor, insa semnificatia este una mai dramatica: miresei i se ofera un ragaz pentru a deplange despartirea de prieteni si familie. Ziua nuntii nu este aleasa intamplator in China, ea trebuie sa corespunda unor semne astrologice astfel incat sa se desfasoare sub auspicii bune. Ceremonia va incepe intotdeauna la jumatatea orei, astfel incat, odata juramintele depuse, noua pereche sa isi inceapa viata in comun in momentul in care limbile ceasului vor urca de la jumatate catre fix, in loc sa coboare de la fix catre jumatate.America de NordSi America de Nord se poate mandri cu o varietate de obiceiuri si traditii, in mare parte ca urmare a influentelor europene. Traditiile de nunta mexicane stau sub semnul cultural al Spaniei si Frantei, insa pe langa aceste influente de data oarecum recenta, in obiceiurile de nunta inca se mai regasesc ecouri ale culturilor stravechi, care merg pana la civilizatiile precolumbiene. Aici, mirii sunt uniti cu ajutorul unui rozariu in timpul ceremoniei, si tot atunci mirele trebuie sa ofere sotiei sale 13 monede din aur pentru a-i garanta acesteia suportul material in noua viata de cuplu. La receptia de nunta, invitatii trebuie sa formeze o figura in forma de inima in jurul cuplului, in timp ce acesta va dansa primul dans ca sot si sotie.

Traditiile canadiene au fost influentate invariabil atat de cele englezesti, cat si cele frantuzesti, reusind insa sa realizeze un melanj reusit intre cele doua culturi europene.

La capitolul influente, Statele Unite se prezinta cel mai bine, intrucat oamenii ajunsi aici din toate colturile lumii au adus cu ei si cultura in sanul carora s-au dezvoltat. Tocmai partea de istorie recenta face ca in aceasta tara obiceiurile de nunta sa fie foarte flexibile, prin urmare, oricat de ciudat este scenariul unei nunti, aici este realizabil. In ultimii ani, la mare moda sunt nuntile intime, care se desfasora in gradina din spatele casei. Traditiile nu reprezinta o trasatura comuna, in mare parte si din cauza faptului ca aici insusi cuvantul "traditie" poate comporta o multime de acceptiuni. Prin urmare, ingaduinta cu care este privita desfasurarea ceremoniilor de casatorie, le permite viitorilor soti sa isi elaboreze propriul scenariu al nuntii, fara a fi conditionati in vreun fel. In vreme ce in alte colturi ale lumii ceremonialul religios al uniunii are un caracter sacru, in Statele Unite perechile au libertatea de a-si scrie singure juramintele prin intermediul carora isi declara dragostea si angajamentul unul fata de celalalt cu propriile lor cuvinte, exprimandu-si sentimentele intr-un mod unic. America de sudIn continentul sudic, influentele europene si in mod deosebit cele spaniole se resimt mai puternic decat in oricare parte a lumii, exceptand, bineinteles, Europa. Aspectul religios al nuntilor este deosebit de important si este tratat cu toata consideratia de catre familiile inca ancorate intr-un spirit mai degraba traditional, decat modernist. In Argentina, domnisoarele sau cavalerii de onoare nu au facut niciodata parte din ceremonialul de nunta. Mama mirelui si tatal miresei sunt cei care escorteaza cuplul la biserica si tot ei sunt cei care stau langa acestia in timpul oficierii ceremoniei. O alta traditie locala este ca inelele sa fie

schimbate in timpul logodnei si nu in timpul depunerii juramintelor. Conceptul de familie joaca un rol important in viata sociala a Venezuelei, de aceea pretendentul trebuie sa ceara intai tatalui permisiunea de a-i cere fiica in casatorie. In timpul ceremoniei oficiale cele doua familii vor schimba 13 monede din aur, ca un simbol al prosperitatii si al norocului. O alta traditie este ca proaspetii casatoriti sa fuga de la propria petrecere de nunta fara sa anunte pe nimeni, pentru ca norocul sa binecuvanteze uniunea.EuropaIn ceea ce priveste traditiile de nunta de pe "batranul continent", acestea ajung, de cele mai multe ori, sa se piarda in negura timpului. Desi conservarea si perpetuarea lor a cunoscut urcusuri si coborasuri, in ultimii ani s-a observat o revenire la bunele obiceiuri de altadata. Ca si in alte zone ale lumii, traditiile de nunta au rolul de a invoca viata indelungata, fertilitatea, fericirea si prosperitatea. In Cehia, exista obiceiul ca prietenele miresei sa sadeasca un copac in gradina casei acesteia, copac pe care il vor decora cu coji de oua colorate. Credinta spune ca mireasa va trai la fel de mult ca si copacul. Printre obiceiurile referitoare la fertilitate este acela ca un copil sa fie intins in patul viitorului cuplu. Dupa ceremonie, noua familie va sparge farfurii pentru ca numarul de cioburi sa prevesteasca succesul mariajului: cu cat acestea vor fi mai multe cu atat fericirea va fi mai mare. In Ungaria, miresele poarta coafuri elaborate in care ascund boabe de grau, un simbol al fertilitatii, pentru a asigura sanatatea copiilor care vor intregi familia. Acelasi rol il are si un ou ascuns in timpul ceremoniei si spart ulterior. In Polonia, o variatie pe tema fertilitatii este intampinarea tinerilor casatoriti de catre parintii lor cu vin si cu paine a carei coaja va fi acoperita de sare. Painea este simbolul indestularii materiale, in vreme ce prezenta sarii le aminteste tinerilor ca viata poate fi si grea uneori, iar vinul este urarea de sanatate si fericire. O tanara mireasa bulgaroaica va arunca peste cap inainte de nunta o farfurie in care se vor afla faina, oua si monede. Daca farfuria se sparge inseamna ca norocul va proteja noua familie. Este, de asemenea, si un semn al fericirii viitoare daca mirele si mireasa pasesc in biserica prima data cu piciorul drept. La inceputul petrecerii, mama miresei va arunca flori in drumul tinerilor casatoriti pentru a le asigura sanatatea, fericirea si puritatea, in vreme ce mama mirelui le va oferi prajituri cu miere pentru ca mariajul sa fie lung si "dulce". In Croatia exista obiceiul ca dupa ceremonie toti invitatii sa inconjoare o fantana de trei ori, simbol referitor la Sfanta Treime, dupa care fiecare trebuie sa arunce cate un mar in fantana, pentru a asigura fertilitatea cuplului.

Una dintre vechile traditii europene care sunt inca respectate si astazi este aceea de a oferi un inel de logodna ca o dovada a bunelor intentii fata de domnisoara curtata. Radacinile traditiei se pierd in negura timpului, insa in anul 860 e.n., Papa Nicolae I a declarat ca nu este de ajuns oferirea unui inel pentru a incheia un angajament de casatorie, ci este necesar ca acesta sa fie din aur, ca o dovada a suportului financiar pe care barbatul il va oferi viitoarei sotii. In 1477, regele Maximilian i-a daruit logodnicei sale, Maria de Burgundia un inel de logodna din aur, impodobit cu un diamant. Se spune ca inca de atunci, diamantele au devenit cele mai bune prietene ale unei femei. Un alt obicei popular in aproape toata lumea, este taierea tortului de nunta, insa putini stiu ca radacinile lui se intind pana in primul secol i.e.n., si a pornit din Italia, unde se obisnuia ca o prajitura sau o paine sa fie rupta deasupra capului viitoarei mirese pentru ca aceasta sa fie fertila.

Facts

De ce se atarna conserve de masina?Traditia vest-europeana de a lega cutii de conserve in spatele masinii care ii transporta pe proaspetii casatoriti isi are originile in perioada dinastiei Tudor din Anglia. Dupa ce mirele si mireasa urcau in caleasca, invitatii se descaltau si aruncau cu pantofii in aceasta, in credinta ca fiecare lovitura reusita va aduce proaspatului cuplu mult noroc. Cum in zilele prezente nu este o idee prea buna sa lovesti o masina pentru simplul fapt ca pagubele ar putea deveni serioase, si cum nici invitatii desculti nu reprezinta o imagine prea vesela, nuntasii s-au aratat mai practici, limitandu-se la legarea unor inofensive cutii de conserve de spatele masinii.

De ce poarta ghinion ca mirele sa vada mireasa inainte de biserica?Timp de sute de ani, casatoriile aranjate intre tati si familia mirelui, au reprezentat o reala sursa de emotii pentru ambele parti. Insa pentru a se asigura ca viitorul sot, ales cu grija, nu va da inapoi in fata altarului, uimit de “frumusetea” miresei sale, tatal miresei se asigura ca un val plasat strategic va duce angajamentul la implinire. De aici a pornit credinta ca aduce ghinion ca mirele sa vada mireasa inaintea nuntii, insa nu este foarte clar cine era ghinionistul.

De ce se poarta inelul pe al treilea deget al mainii, denumit dupa aceasta traditie, inelar?Asezarea verighetei pe al treilea deget al mainii stangi are la origine o credinta din Egiptul antic, conform careia vena dragostei stabilea o legatura directa intre inima si cel de-al treilea deget al mainii stangi. Un inel asezat pe acel deget era cel mai potrivi simbol al dragostei eterne.

De unde vine moda rochiei albe?Traditia rochiei albe nu este chiar atat de veche pe cat pare si se pare ca va iesi cam sifonata din secolul XXI, atata vreme cat tot mai multe mirese aleg sa poarte o alta culoare in cea mai frumoasa zi a vietii lor. Regina Victoria a Angliei, care a domnit intre anii 1837 si 1901 a fost cea care a dat tonul acestei mode, atunci cand, cu ocazia casatoriei cu varul ei, Printul Albert, a imbracat o rochie alba decorata cu flori de portocal. Desi in acea perioada, epoca tabloidelor era inca departe, a fost suficient ca un model de eleganta sa faca aceasta alegere, pentru ca moda sa fie lansata si imbratisata de generatiile urmatoare de mirese.Asocierea prezenta a rochiei albe cu puritatea este de fapt o conceptie deviata si adaptata noilor canoane, deoarece in trecut albul era culoarea bucuriei, in vreme ce albastru semnifica puritatea. Inainte ca proverbiala rochie pe care o porti doar o singura data in viata sa existe, miresele se imbracau in ziua nuntii cu cea mai buna rochie pe care o aveau in dulap, chiar daca acesta era neagra.

Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva albastru?O cerinta comuna in ceea ce priveste pregatirile de nunta in Anglia este ca mireasa sa poarte in timpul ceremonialului ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Acest obicei exprimat in rime se refera la o serie de credinte specific englezesti, care au fost exportate si peste ocean, cateva secole mai tarziu. Radacinile se regasesc in epoca victoriana cand, purtate in aceasta combinatie, lucrurile aveau sa aduca miresei mult noroc in noua viata in care pasea. Obiectul vechi este legatura miresei cu familia si trecutul ei, in vreme ce

obiectul nou reprezinta noua viata pe care o incepea alaturi de noua familie. Obiectul imprumutat trebuia sa provina de la o femeie care deja avusese succes in mariaj si in acest mod transmitea din norocul sau si noii mirese. Culoarea albastra reprezinta o suita de trasaturi pe care orice viitoare sotie trebuia sa le aiba: credinta, loialitate si puritate.

Care este rolul cavalerului?Traditia cavalerului de onoare se pare ca a inceput in Germania, iar inceputurile sale sunt departe de inocenta acestei “functii” din zilele moderne. Departe de a fi un moft, cavalerul era o necesitate, iar rolul sau in cadrul alaiului era foarte bine conturat. Daca din diferite motive, mirele nu ajungea la o intelegere cu viitorul socru, acesta isi rapea mireasa. Cavalerul de onoare era complicele si avea rolul de a tine rudele miresei departe de cuplu, pentru a nu impiedica finalizarea ceremoniei. In comparatie cu cavalerii de onoare, rolul domnisoarelor a fost gandit in scopuri mai pasnice, insa departe de a fi inocente. Prezenta lor alaturi de mireasa in alaiul de nunta avea menirea de a scoate in evidenta, prin comparatie, frumusetea si gateala miresei, personajul care se bucura de cea mai multa atentie in ziua nuntii ei.

Garderobă neîncăpătoarea În China de astăzi, miresele nu se mulţumesc cu o singură rochie de mireasă, ci cu trei. Prima dată, există tradiţionalul qipao sau cheongsam, o rochie roşie brodată, creată special pentru nuntă. Roşu este culoarea norocului în cultura chineză. Apoi vine rândul rochiei voluminoase, care nu pare atât de deplasată în lumea occidentalilor. Iar la final, mireasa se dezbracă doar pentru a îmbrăca, din nou, o rochie pe gustul ei, de această dată, la propria alegere. Mâini pictate Înainte ca o femeie din India să se căsătorească, îşi va decora mâinile cu desene elaborate numite menhdi. La această procesiune participă şi prietenele sale, pentru a-i uşura orele în care stă să fie pictată. Desenele vor rezista până la câteva săptămâni şi sunt realizate cu henna. După câteva ore în care aşteaptă să-i fie aplicată vopseaua, mireasa trebuie să mai petreacă nişte timp aşteptând ca aceasta să se usuce, motiv pentru care are loc „petrecerea menhni”, în care mireasa primeşte şi nişte sfaturi utile de la prietenele sale cu experienţă. Săritul peste mătură Celţii, romanii şi ţiganii au inclus în tradiţiile lor de nuntă diverse mişcări care au legătură cu săritul peste mătură. Astăzi, acest ritual mai este practicat de către triburile afro-americane. În perioada de dinaintea Războiului Civil, sclavii îşi pecetluiau uniunea alături de o femeie printr-o săritură peste mătură. Tortul peruvian În Peru, femeile singure invitate la nuntă au parte de o tradiţie mai dulce decât aruncatul buchetului de către mireasă. Amulete şi panglici sunt înfipte în tortul mirilor şi înainte ca acesta să fie tăiat, fiecare femeie apucă de capătul uneia şi trage. La celălalt capăt al unei singure panglici se află un inel de logodnă. Se spune că cea care are norocul să nimerească inelul va fi următoarea care se va căsători. Sacrificarea unei vaci Nunţile tradiţionale Zulu sunt marcate de culori vibrante şi dansuri între familia mirelui şi a miresei. Ca multe alte mirese din toată lumea, femeile Zulu vor începe ziua nunţii îmbrăcate în rochii albe de mireasă, dar se vor schimba într-o piesă tradiţională după ceremonia religioasă. Familia mirelui va sacrifica o vacă cu care va întâmpina mireasa, iar aceasta va introduce bani în stomacul animalului, gest care simbolizează apartenenţa ei la noua sa familie. Procesiuni vesele Nunţile libaneze încep puternic cu muzică, dans şi ţipete de bucurie chiar în faţa casei mirelui. „Zaffe” este numele escortei tradiţionale formată din prietenii mirelui, familia şi, câteodată, muzicieni şi dansatori. Grupul conduce mirele spre casa miresei şi apoi îi întâmpină pe amândoi cu o „cascadă” de binecuvântări urlate şi petale de flori. Recompensă pentru mireasă Mirii din Rusia trebuie să muncească pentru viitoarele soţii. Înainte de nuntă, mirele îşi face apariţia în casa miresei, unde îi cere mâna. Pentru amuzamentul familiei ei, aceştia refuză să o dea până când mirele nu va plăti în cadouri, bani,

bijuterii sau pură umilinţă pentru ea. Mirii sunt obligaţi să se prostească în dansuri, să răspundă la ghicitori şi să treacă teste amuzante precum înfăşurarea unui Pampers în jurul unei păpuşi. Numai după ce îi va impresiona familia şi prietenii şi va demonstra că este capabil de orice pentru viitoarea lui soţie, îi este permis să o vadă.

1. În unele sate din Africa, tinerii însurăţei îşi petrec noaptea nunţii în trei. Una dintre bătrânele satului, deseori una dintre soacre, îi însoţeşte pe tineri în dormitor pentru a certifica virginitatea miresei şi a-i explica ce are de făcut pentru a-şi satisface soţul. Daca "martora" consideră că mireasa este "experimentată", poate susţine că aceasta din urmă nu a fost virgină şi poate cere anularea căsătoriei.

2. În Scoţia se practică "înnegrirea miresei". Rudele şi prietenii acesteia o "răpesc" şi o acoperă cu cele mai urât mirositoare şi lipicioase substanţe pe care le găsesc. Miresele sunt acoperite cu un amestec de ouă, sosuri, unt, brânză, peşte, în principiu alegerea ingredientelor depinde de bunul plac şi imaginaţia răpitorilor. Odată ce mireasa este oficial "înnegrită" e plimbată prin oraş, prin baruri şi pub-uri.

3. Miresele şi femeile din comunitatea Tujia din China plâng înaintea nunţii. Obiceiul "plânsului de nuntă" se practică timp de o lună înaintea nunţii.

4. În India se spune că femeile Manglik Dosh (femeile născute când Marte şi Saturn se află în casa a şaptea) sunt blestemate să le moară soţii. Pentru a amâna moartea soţului ele trebuie să se căsătorească mai întâi cu un copac sau un alt obiect şi abia apoi cu un bărbat. Copacii şi celelalte obiecte sunt distruse pentru a le feri soţii de o moarte prematură.

5. În Fiji, bărbatul trebuie să meargă la viitorul său socru cu un dar pentru a-i cere fiica de soţie. Şi nu orice dar. Viitorul mire trebuie să ducă un dinte de balenă, simbolul suprem al bogăţiei. Dacă viitorul socru acceptă să-şi dea fiica de soţie, mirele trebuie să pregătească un festin pentru rudele miresei. Apoi, chiar înaintea nunţii, trebuie să-şi ducă mireasa la un tatuator pentru a o face şi mai frumoasă.

6. Într-un sătuc din Sabah, un stat malaiezian, tinerii însurăţei din comunitatea Tidong trebuie să nu-şi facă nevoile timp de 72 de ore. Pentru a se asigura că nu trişează nimeni, cei doi primesc cantităţi mici de apă şi hrană şi sunt urmăriţi îndeaproape de familie şi prieteni. Dacă tradiţia este încălcată tinerii căsătoriţi vor avea ghinion, căsătoria va fi blestemată sau copiii le vor muri la o vârstă fragedă.