Fiind o boala osoasa care demineralizeaza osul, fragilizandu-l, osteoporoza detine un record absolut: este cea mai importanta cauza de fracturi la persoanele de peste 50 de ani, fiind vinovata de aproape 80% din totalul lor. Va puteti imagina ce urmeaza de aici: durere, spitalizare, interventii chirurgicale, posibile complicatii si o lunga perioada de recuperare, cheltuieli s.a.m.d.

Osteoporoza inseamna descresterea masei osoase. Aceasta descrestere a masei osoase face ca osul sa fie fragil si in anumite conditii sa se fractureze. Termenul de 'porosis' inseamna poros si descrie foarte bine structura macroscopica a osului osteoporotic. Osul normal are gauri mici la interior, pe cand la cei afectati de osteoporoza aceste gauri sunt mult mai mari.

1.Menopauza si andropauza:Menopauza, prin deficitul de estrogeni, joaca un rol important in aparitia osteoporozei, fie daca menopauza a fost spontana sau indusa chirurgical (in urma histerectomiei cu anexectomie pentru diferite afectiuni ginecologice, cel mai frecvent pentru fibroame uterine).

In concluzie, femeile aflate la mai mult de 5 ani de la menopauza ar trebui sa se investigheze pentru osteoporoza.

2-Hiperparatiroidismul Hiperparatiroidismul, fie el primar sau secundar, este implicat in aparitia osteoporozei. Paratiroidele sunt glandele endocrine implicate in mentinerea unui nivel adecvat de calciu in organism. Mentinerea nivelului calciului se realizeaza cu ajutoul hormonului paratiroidian (PTH). Daca exista o glanda paratiroidiana care secreta PTH in exces , atunci se pune diagnosticul de adenom paratiroidian iar examenele de laborator vor indica hipercalcemie cu calciurie si o valoarea crescuta a PTH-ului

Singura cale de rezolvare a adenomului paratiroidian este cea chirurgicala, cu extirparea glandelor paratiroidiene

hiperfunctionale!

3-Hipocalcemia ( scaderea calciului din sange )Un aport alimentar neadecvat de calciu ( < 400 mg/zi ) duce la hipocalcemie ( scaderea nivelului sanghin de calciu ), cu activarea secundara a hormonului paratiroidian ( PTH ). PTH-ul va activa osteoclastele, cu distructie secundara osoasa si cu eliberarea de calciu in sange. Astfel se va reface concentratia normala de calciu.

4-Alcoolismul cronic:Alcoolismul cronic afecteaza maduva osoasa, implicit precursorii medulari ai osteoblastelor , astfel incat sinteza osoasa este mult scazuta, cu aparitia osteoporozei.

5-Deficitul de vitamina D (hipovitaminoza D)Vitamina D este implicata direct in metabolismul calciului. Deficitul de vitamina D determina hipocalcemie si hiperparatiroidism secundar, care in final vor duce la aparitia osteoporozei. Bolile de ficat sau de rinichi impiedica activarea vitaminei D.

Activarea vitaminei D

6.Osteoporoza post-medicamentoasaO serie de medicamente sunt implicate in aparitia osteoporozei. Cele mai importante medicamente sunt reprezentate de corticosteroizi ( care se folosesc mai ales in tratamentul bolilor autoimune ), chimioterapicele ( prin afectarea precursorilor medulari ai osteoblastelor) , anticonvulsivantele ( sunt inductoare enzimatice si inactiveaza metabolitii activi ai vitaminei D ), heparina ( prin afectarea hidroxilarii renale a vitaminei D ) si litiul .

7.Osteoporoza din alte boli endocrine In boala Cushing, unde exista un nivel crescut de cortizol plasmatic, osteoporoza rezulta din inhibarea osteoblastelor si prin scaderea absorbtiei de calciu; de asemenea este suprimata si functia ovariana, cu scaderea nivelului estrogenului. Tireotoxicoza este implicata in aparitia osteoporozei prin turnover-ul metabolic crescut .

8.Alte cauze implicate in aparitia osteoporozei Sindroamele de malabsorbtie si de malnutritie determina hipocalcemie si hipovitaminoza D . Bolile genetice cel mai des asociate cu osteoporoza sunt reprezentate de osteogeneza imperfecta, sindromul Marfan, hemocromatoza si porfiria. Sarcoioza si amiloidoza sunt boli asociate mai rar cu osteoporoza. Bolile hematologice asociate cu osteoporoza sunt mielomul multiplu, siclemia si hemofilia.

Cea mai buna metoda de diagnosticare a osteoporozei in momentul de fata este osteodensitometria prin absorbimetrie cu raze X. Masoara indici specifici, scorul T fiind cel mai important. Diagnosticul de osteoporoza se pune cand scorul T este mai mic sau egal cu 2,5, iar de osteopenie – cand acest scor se gaseste intre -1 si -2,5.

Osteoporoza secundara Osteoporoza idiopatica juvenila Osteogeneza imperfecta

Osteoporoza secundara poate afecta, in egala masura, copiii si adultii si apare cel mai frecvent ca urmare a unei boli sistemice cronice sau ca reactie secundara la diverse tratamente.

Printre bolile, medicamentele sau comportamentele individuale ce implica un risc (mai mult sau mai putin ridicat) de aparitie a osteoporozei, se numara:

- artrita reumatoida juvenila, diabetul zaharat , sindromul Cushing, sindromul de malabsorbtie, anorexia nervoasa, patologie renala;

-comportamente cu risc :fumat, consum abuziv de alcool, expunere la metale grele , imobilizare prelungita la pat sau perioada lunga de inactivitate, dieta inadecvata .

-medicamente:antiepileptice, corticosteroizi,agenti imunosupresori, anticoagulante, litiu, antidiabetice

Artrita reumatoida juvenila reprezinta un bun exemplu de patologie cronica ce determina aparitia osteoporozei secundare, atat prin prezenta bolii in sine, cat si prin medicatia pe care pacientul este nevoit sa o ia o perioada foarte lunga de timp. Exista studii care au demonstrat ca un foarte mare procent din copiii cu artrita reumatoida au si un indice de masa osoasa mult mai redus decat in mod normal, cu demineralizarea in special a regiunilor diafizare din jurul articulatiilor afectate de procesul reumatoid.

In momentul in care un copil a fost diagnosticat cu osteoporoza secundara, primele etape in procesul ameliorarii si eventual vindecarii lui sunt reprezentate de identificarea corecta si tratarea bolii de baza. Daca osteoporoza a aparut ca urmare a unui anumit tratament, dozele medicamentului incriminat ar trebui reduse cat mai mult posibil.

Se poate lua in considerare chiar si inlocuirea medicamentului daca exista o varianta cu eficienta terapeutica dovedita si in care medicul are incredere. O parte importanta in tratamentul copiilor cu osteoporoza secundara este reprezentata de regimul alimentar, care ar trebui sa fie cat mai bogat in Calciu si vitamina D si de exercitiile fizice regulate

Osteoporoza idiopatica juvenila este o afectiune primara de origine necunoscuta, al carei diagnostic se pune, de obicei, prin excluderea altor boli si/sau efecte adverse ale unor terapii ce modifica structura, compozitia si echilibrul mineral al osului si prin prezenta fracturilor.

Aceasta forma foarte rara de osteoporoza apare, in mod tipic, in cazul copiilor aparent sanatosi si se pare ca debutul ei este caracteristic anilor prepubertari (inainte de instalarea pubertatii). Intervalul este destul de larg: 1- 13 ani. De obicei, aceasta forma de osteoporoza are caracter autolimitant si in cele mai multe situatii se remite de la sine, pe masura ce se instaleaza pubertatea.

Adesea, osteoporoza idiopatica juvenila este muta din punct de vedere simptomatic, boala facandu-si simtita prezenta relativ tarziu, cand procesul patogen este destul de evoluat si a afectat deja arhitectura osului. Printre primele semne de osteoporoza idiopatica sunt: durerea in regiunea vertebro-lombara joasa, la nivelul bazinului si membrelor inferioare, acompaniata de durere la mers care jeneaza si limiteaza mult activitatea fizica a pacientului.

-cifoza (accentuarea curburii cervicale a coloanei),-tasarea corpurilor vertebrale cu scaderea semnificativa in

inaltime,-deformari ale sternului si cutiei toracice, -asimetria in lungime a membrelor inferioare cu aparitia

consecutiva a schiopatatului. Unele din aceste malformatii au caracter reversibil

daca tratamentul este prompt si corect si daca varsta pacientului nu este inaintata in momentul remiterii osteoporozei idiopatice.

Diagnosticul de osteoporoza idiopatica juvenila se face adesea tarziu, cand apar deja fracturi sau dureri intense ce impun prezentarea copilului la medic si investigarea amanuntita a starii sale de sanatate. Pe langa examenul fizic atent si complet si anamneza riguroasa, pacientul va fi supus unor investigatii paraclinice specifice acestei patologii. Astfel, se vor efectua:- Radiografii osoase

- Tehnici imagistice cu sensibilitate crescuta: osteodensitometria DXA, DPA (osteodensitometria cu absorbtie duala de fotoni) si CAT (computer tomografie axiala)

Scorul obtinut in urma acestei determinari poate fi interpretat astfel:- peste -1.0: normal- intre -1.0 si -2.5: osteopenie (densitate osoasa mica, situatie ce precede osteoporoza)- sub -2.5: osteoporoza.

Nu exista o schema terapeutica precisa si specifica osteoporozei juvenile, aceasta avand in multe cazuri, caracter remisiv (dispare spontan). Datorita complicatiilor de natura ortopedica pe care aceasta afectiune le asociaza (fracturi de oase lungi sau corpi vertebrali), specialistii recomanda diagnosticarea cat mai rapida a osteoporozei juvenile si tratamentul suportiv, in scopul evitarii aparitiei acestor complicatii

- fizioterapie, utilizarea carjelor - adoptarea unei diete bogate in Calciu si vitamina D- administrarea de medicamente de tipul bifosfonatilor Alte medicamente utile sunt: calcitriol, calcitonina.

Tratamentul acestei boli va fi stabilit de medicul curant, tinand seama de varsta pacientului, starea generala de sanatate, antecedentele medicale, extinderea bolii, toleranta individuala a pacientului pentru diversele proceduri terapeutice. In cazul osteoporozei secundare, tratamentul trebuie adresat bolii de fond.

Alte recomandari terapeutice includ: scaderea in greutate sau reducerea cantitatii de cafeina din dieta

Osteogeneza imperfecta este o boala genetica rara, ce se caracterizeaza prin fragilitatea oaselor, care devin susceptibile la fracturi (in absenta unor leziuni traumatice). Defectul caracteristic acestei boli este la nivelul sintezei colagenului de tip 1 .

Auchh!

- tipul I: usoara (colagenul este normal structural, dar se produce in cantitati insuficiente);

- tipul II: severa si adesea letala in perioada perinatala, cu colagen prost calitativ si insuficient cantitativ;

- tipul III: are caracter progresiv si deformant, iar colagenul este normal cantitativ, dar anormal din punct de vedere al structurii.

Pacientii au colagen in cantitate necorespunzatoare si de calitate inferioara celui normal.

Majoritatea copiilor cu osteogeneza imperfecta nu ating nici in stadiul de adult o masa osoasa normala, iar structura oaselor este osteoporotica.

-fragilitate osoasa excesiva cu fracturi nontraumatice;

- laxitate ligamentara (articulatii mobile) si slabiciune musculara (musculatura atona);

-sclere colorate in albastru, gri sau mov

- hipoacuzie;-exoftalmie usoara;- statura mica, torace in forma de butoi;- dantura imperfecta, sfaramicioasa, fragila (dentinogeneza

imperfecta), in special in tipul IV;- probleme respiratorii

Cea mai importanta diferenta intre osteogeneza imperfecta si osteoporoza idiopatica juvenila este reprezentata de antecedentele heredo-familiale (istoricul familial) de osteogeneza imperfecta (aceasta boala avand transmitere autozomal dominanta - individul o primeste de la un parinte) asociat cu o coloratie anormala a sclerelor, probleme stomatologice recurente si talie mica. Diferenta intre cele 2 boli se face de certitudine prin efectuare testelor genetice sau a biopsiei osoase.

Osteogeneza imperfectă nu se poate trata cu medicamente. Frecvenţa fracturilor poate fi redusă prin intermediul gimnasticii medicale speciale, exerciţiilor fizice atente de tonifiere a musculaturii. Tratarea fracturilor osoase este o sarcină dificilă. Previziunile intervenţiilor chirurgicale de reparare a fracturilor sunt proaste, deoarece oasele sunt deosebit de fragile, structura lor fiind imperfectă. Fragilitatea oaselor poate fi redusă în anumite condiţii prin administrarea magneziului.

Tinand cont ca dupa varsta de 30-35 de ani scade dramatic secretia de hormoni estrogeni si progesteron s-a aratat insa ca acest deficit de hormon estrogen poate fi compensat de o alimentatie reintineritoare, menita sa relanseze activitatea hormonala.

Calciul este un component structural major al tesutului osos, iar scheletul actioneaza ca un rezervor de calciu, pentru a mentine nivelul calciului in sange. Recomandarile pentru doza zilnica de calciu sunt diferite. OMS, in 2002, pe baza unor cercetari facute in mai multe tari, a stabilit doza recomandata de 500-700 mg/zi in timpul copilariei, 1.300 mg/zi intre 10-18 ani, 1.000 mg/zi intre 19-65 de ani, (1.300 mg/zi la femei la menopauza) si 1.300 mg/zi dupa 65 de ani.

Lactatele si alte produse alimentare pe baza de lapte sunt printre cele mai bogate si la indemana surse de calciu din dieta. Doua sau trei portii de lactate pe zi sunt suficiente pentru un aport adecvat de calciu. Lactatele mai sunt importante deoarece constituie o sursa importanta de proteine si alte vitamine si minerale.

Potrivit prof. dr. Gheorghe Mechinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, alte alimente recomandate pentru sanatatea sistemului osos sunt sardelele, macroul, heringul, somonul salbatic, care contin cantitati apreciabile de calciu, dar si vitamina D si acizi grasi esentiali, cu lant de carbon lung.

Acizii grasi esentiali cu lant omega 3 au si un rol important in diminuarea inflamatiilor provocate de poliartrita reumatoida. Sunt recomandate proteinele de origine animala si vegetala cu valoare biologica ridicata din carne slaba, peste, oua, dar fara a se depasi 1g proteina /kg corp/zi. Depasirea acestei valori modifica echilibrul acido - bazic, crescand calciuria.

Alte alimente recomandate sunt painea de secara, cereale integrale minimal procesate, (fara glazuri de zaharuri, cuverturi de ciocolata), care sunt surse de magneziu, fier, fibre si vitamine. Nucile, alunele, migdalele sunt surse de proteine vegetale valoroase, minerale, acizi grasi esentiali.

Bananele si prunele contin potasiu si magneziu, reechilibrand balantele calciu-fosfor-magneziu-potasiu. Nu sunt recomandate bauturile care contin cola, acestea sunt bogate in fosfor si cofeina, determinand accelerarea pierderii de calciu la adulti, iar la copii si adolescenti scade rata fixarii calciului, reducand densitatea osoasa.

Cafeaua reduce semificativ absorbtia calciului. Efectul poate fi contracarat prin adaos de putin lapte in cafea, dar nu creamer, acesta fiind in special pe baza de grasimi vegetale.

Mezelurile, carnatii, pateurile si conservele din carne contin fosfati ce accentueaza pierderea calciului si acidifica mediul intern, contin grasimi saturate, conservanti, nitriti care genereaza metaboliti toxici.

In ceea ce priveste sarea de bucatarie, aceasta descreste absorbtia calciului si creste excretia acestuia. Prof. dr. Mechinicopschi recomanda un consum sub 6 g sare pe zi, tinand cont ca sarea se afla ascunsa in cantitati apreciabile in majoritatea alimentelor industriale.

Trebuie preparata asa numita hrana vie, pe baza de legume si fructe proaspete, la care se adauga cerealele nedecorticate, semintele oleaginoase si leguminoasele. Iata cateva dintre ele:

- maslinele negre consumate ca atare si uleiul din masline, obtinut prin presare la rece

-germenii de grau - sunt o adevarata sursa de hormoni naturali. Se consuma 2-3 linguri pe stomacul gol, de obicei in combinatie cu miere, pentru a le da un gust mai placut.

-laptisorul de matca - se iau 0,5-2 ml pe zi din acest produs apicol extrem de puternic. La magazinele apicole specializate acest produs se gaseste dizolvat in miere sau sub forma de drajeuri (asa numitul laptisor de matca liofilizat). O cura cu laptisor de matca se tine doua saptamani, dupa care se face o pauza de patru saptamani.

-radacina de telina cruda si frunzele verzi de telina,-soia boabe si mai ales germenii de soia-fulgii de ovaz,-miezul de nuca-semintele de floarea-soarelui neprajite-susanul pasta si sub forma de seminte neprajite. -Tinctura de marar

-Semintele de telina, de pilda, au un efect extraordinar de stimulare a glandelor sexuale si suprarenale,

-Florile morcovului sunt un reglator hipofizaro-gonadotrop exceptional.

-Semintele de marar au un efect estrogen redutabil. Efecte exceptionale si in reglarea ciclului menstrual, dar si in cresterea sanilor si combaterea hirsutismului

-Tinctura de seminte de marar este foarte eficienta si potrivita in tratamentul osteoporozei din mai multe motive:

- este foarte usor de administrat si este asimilata imediat de catre organism.

- este tolerata si in cazul persoanelor cu predispozitie spre afectiuni tumorale benigne sau maligne (spre deosebire de remediile cu efect estrogen foarte puternic).

- poate fi luata in cure de lunga durata, de ordinul lunilor - element extrem de important in tratamentul osteoporozei, care este de regula de lunga durata.

Sub influenta razelor ultraviolete, pielea poate produce provitamina D. Aceasta vitamina este mai departe transformata in vitamina D activa in ficat si rinichi. Rolul ei este de a creste absorbtia calciului la nivelul intestinului, de a reduce eliminarea calciului in urina si de a-l fixa in oase..

Pentru a asigura necesarul zilnic de vitamina D este suficienta o expunere de 15 minute a pielii fetei si mainilor de 3-4 ori / saptamana in intervalul martie-octombrie. In perioada noiembrie-februarie, aportul din aceasta vitamina va fi asigurat din suplimente vitaminice

Exercitiul fizic este o componenta importanta a profilaxiei si tratamentului. Marele adevar este ca, pentru a fi mentinut, osul trebuie sa fie solicitat. Exista numeroase studii care arata ca nivelul de incarcare a osului influenteaza pozitiv cresterea si remodelarea osoasa.

Pentru persoanele care inca nu sufera de osteoporoza, sunt indicate sporturile de impact si exercitiile cu purtare de greutate.

Astfel, alergarea, baschetul, tenisul, voleiul, gimnastica aerobica, badmintonul, schiatul sunt foarte indicate. Mai puteti lua in considerare urcatul scarilor, urcatul pe munte, exercitiile cu greutati.

Eficienta exercitiilor este mai buna atunci cand sunt repetate cu regularitate (zilnic!), de durata scurta si suficient de intense pentru a produce tensiune la nivelul osului.

Pentru pacientii deja afectati de osteoporoza, exercitiile „de impact” sunt contraindicate datorita cresterii riscului de fractura si tasare. Totusi exercitiile supravegheate, usor rezistive, progresive, pot creste densitatea minerala chiar si la pacientii osteoporotici. Mersul pe jos timp de 45 de minute de trei ori pe saptamana sau 30 de minute zilnic este foarte indicat pentru mentinerea densitatii minerale a membrelor inferioare si bazinului.

Desi nu sunt osteogenetice, inotul si ciclismul pot fi indicate pentru mentinerea in forma si dezvoltarea fortei musculare. Un loc special trebuie oferit evitarii pozitiilor care accentueaza cifoza si acelor exercitii care pot preveni deformarea coloanei vertebrale, precum si celor care pot dezvolta echilibrul si coordonarea.

intre 12 si 20% dintre pacienti mor in primul an care urmeaza unei fracturi de sold;

se estimeaza ca 80% dintre cei aflati la risc inalt de osteoporoza si care au suferit deja cel putin o fractura nu sunt nici identificati, nici tratati pentru osteoporoza;

multe guverne nationale nu trateaza osteoporoza ca pe o prioritate majora de sanatate si nu angajeaza resurse adecvate pentru detectie si tratament;

multe scheme de asigurari de sanatate (private sau publice) nu acopera costurile diagnosticului si tratamentului inainte de aparitia primei fracturi, chiar daca este cost-eficient sa procedeze asa.

Stiati ca:

Cu ocazia Zilei Internationale a Osteoporozei (20 octombrie 2008 )s-a lansat instrumentul FRAX aplicabil prin computer si disponibil gratuit pe site-ul www.shef.ac.uk/FRAX. Intra si tu si fa-ti testul online.

Ridica-te si pledeaza pentru un sistem osos sanatos!!!

Coordonator:prof.dr.ing. Anca Mihaly Cozmuta