O ALTERNATIVĂ PEDAGOGICĂ A A PEDAGOGICAL ALTERNATIVE … Popescu-Bradiceni,Ileana Rada.pdf · Gulliver, Danila Prepeleac, Don Quijote, Eneida, Decebal, Burebista, Gargantua, Pantagruel,

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe ale Educaţiei, Nr. 4/2015

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Education Sciences Series, Issue 4/2015

44

O ALTERNATIVĂ PEDAGOGICĂ A

IMAGINARULUI EDUCAŢIONAL.

VALENŢELE INSTRUCTIV-

EDUCATIVE ALE BASMULUI

PARTEA I

Ion Popescu-Brădiceni

Ileana Rada

Abstract: Cel dintâi paradis e cel din

burta mamei, unde, fapt abia polimit, trăieşti

primele nouă luni, adică îţi începi drumul

miraculos al facerii într-o „dulce inconştienţă‖.

Cuvinte cheie: educaţie, basm, valenţe

educative, imaginar

1. Argument:

Povestea unor ore de lectură suplimentară

Îmi înfrân ispita bibliografică şi

continuu cu prima mea amintire de lectură: a

tatălui meu, într-o duminică, după-amiază,

dintr-o vară cam secetoasă, într-o livadă sub

un nuc bătrân de ani, cu o umbră deasă şi

răcoroasă.

Pusese tata sub nuc o masă şi nişte

scaune şi ne invitase pe toţi ai casei cu o

strălucire neobişnuită în ochi. Fusese la târg

şi la un librar ambulant, care-şi improvizase,

pe iarba verde sfoigită, de pe o latură, pe o

cergă, un mic punct de vânzare a cărţii,

cumpărase o adevărată colecţie de basme,

scrise de Petre Ispirescu, Ion Creangă, Ion

Slavici, Mihai Eminescu, ş.a.

Terminaserăm de mâncat, noi cei doi

copii, părinţii, bunicii, iar acum trebuia ziua

să se continue tot ca o sărbătoare a sufletului

/ spiritului / frumuseţii, ş.c.l. Flămând ca-

ntotdeauna de litera cărţii, de fantasticul

tărâm al poveştii, încântat de

nemaipomenitele isprăvi ale eroilor şi ale

«Feţilor-Frumoşi», m-am repezit asupra

cărticelelor care mi se păreau nişte „obiecte”

fascinante.

A PEDAGOGICAL ALTERNATIVE TO

THE EDUCATIONAL IMAGINARY.

INSTRUCTIVE-EDUCATIONAL

VOICES OF FAIRY TALES

PART I

Ion Popescu-Brădicenei

Ileana Rada

Abstract: The first paradise is the one in the

mother's belly, where, in fact, you live the first

nine months, that is, you begin your miraculous

journey of making a "sweet unconscious."

Keywords: education, fairy-tale,

educational values, imagry

1.Argument:

The story of extra reading lessons

I abstain from the bibliographic and continual

temptation with my first reading of my father,

on a Sunday afternoon, from a droughty

summer, in an orchard under an old walnut

with a thick, cool shade .

He had put a table and chairs under the walnut

and invited all of the house with an unusual

sparkle in his eyes. He had been at a fair and

at an ambulatory bookstore, who had

improvised on a green sapphite grass on one

side, on a heap, a small selling point for the

book, had bought a real collection of fairy

tales written by Petre Ispirescu, Ion Creanga ,

Ion Slavici, Mihai Eminescu, and others.

We have finished eating, the two children, our

parents, our grandparents, and now we have

to continue the day as a celebration of the soul

/ spirit / beauty, and so on. Fearing always

with the letter of the book, the fantastic realm

of the story, delighted by the heroes of the

heroes and the "Beautiful Girls", I rushed over

the books that seemed to me to be fascinating

"objects."

It smelled of fruit, the air had blossomed with

... strawberries and roses of blood. Adia



45

Mirosea a fructe, aerul se împarfumase

cu… fragi şi trandafiri sângerii. Adia parcă şi

o pală de vânt discret ce venea dinspre valea

unui râu ce împărţea comunitatea în două.

Raiul Copilăriei Edenul. Naturii şi Paradisul

Cărţilor alcătuiau o triadă a unei idealităţi

reminiscente din primordii.

Azi, când redactez această destăinuire,

pledoarie, motivare a alegerii temei – dacă e

să mă încadrez într-o didactică / p metodică a

educaţiei / a actului de predare / primele cărţi

ale copilăriei stau de veghe ele însele, la

căpătâiul visurilor mele, aventurilor mele

întâmplate parcă tot într-un «illo tempore»,

într-o evenimenţialitate sacră. Iar nostalgia

acelei vârste inocente, când fiinţa mea şi

fiinţarea cărţii erau totuna, nu mi-o pot

rezecta / ejecta, de din interioritatea-mi lesne

dedându-se la asemenea voluptăţi în care real

şi imaginar se substituie unul altuia, se

interferează şi coabitează într-o zonă de

frontieră deschisă oricând înaintărilor şi

replierilor, acest joc de dus-întors care-a

vrăjit copilăria oricărui preşcolar şi şcolar.

Şi la şcoala din sat, dascălul, un om blând

trecut de 50 de ani, transforma sâmbăta în

lectură de basm… modern (cu personaje

precum Nils Holgersson, Alice, Arthur, Tom

Sawyer, Huckleberry, Pinocchio, Samuel

Gulliver, Dănilă Prepeleac, Don Quijote,

Eneida, Decebal, Burebista, Gargantua,

Pantagruel, Gruia lui Novac, Mahabharata,

Muck cel mic, Nastratin Hogea, Oliver

Twist, Păcală, Ramayana, Robinson Crusoe,

Simdbad Marinarul, Winnetou, Baronul

Münchhausen ş.a.m.d.).

Avea un stil pedagogic desăvârşit. Aborda o

atmosferă sensibil reinstaurată: căci nu era o

lecţie ca oricare alta; era o lecţie dăruită în

întregime lecturii suplimentare. Sala de clasă

devenea o incintă în care urma a se desfăşura

un ritual straniu, povestea / basmul

(legenda/balada) devenea o veritabilă maşină

a timpului cu care călătoream în

neţărmuritele teritorii ale imaginarului.

Citea, din fiecare carte, pe care o selecta din

biblioteca şcolii (conţinând cam vreo două

sute de titluri antebelice, interbelice şi

seemed like a discreet wind that came from

the valley of a river that divided the

community into two. Heaven of Childhood

Eden. Nature and the Book Paradise formed a

triad of reminiscent ideals from the primaries.

Today, when writing this statement,

advocacy, motivation to choose the theme -

whether to fit into a didactic / methodical

teaching / teaching / first childhood books,

they stand by themselves, at the head of my

dreams, adventures It happened to me in an

"illo tempore", in a sacred event. And the

nostalgia of that innocent age, when my being

and the being of the book were the same, can

not recite / eject me, from my inner interior,

easily attributed to such libations in which

real and imaginary substitutes one another,

interferes and coalesces In a frontier area

open at any time to the advances and

reprisals, this return game that has enchanted

the childhood of any preschool and school.

And at school in the village, the teacher, a

gentle man 50 years old, turned Saturday into

modern fairy tale reading (with characters

such as Nils Holgersson, Alice, Arthur, Tom

Sawyer, Huckleberry, Pinocchio, Samuel

Gulliver, Danila Prepeleac, Don Quijote,

Eneida, Decebal, Burebista, Gargantua,

Pantagruel, Novac's Gruia, Mahabharata,

Little Muck, Nastratin Hogea, Oliver Twist,

Peace, Ramayana, Robinson Crusoe, Simdbad

the sailor, Winnetou, Baron Münchhausen,

etc.).

It had a perfect pedagogical style. There was a

sensible restored atmosphere: for it was not a

lesson like any other; Was a lesson entirely

given to additional reading. The classroom

became an enclosure where a strange ritual

was going to take place, the story / fairytale

(legend / ballad) became a real car of the time

I traveled to the imaginary territory of the

imaginary.

She read, from each book she selected from

the school's library (containing about two

hundred pre-war, inter-war and post-war

titles) which she too was in his modestly kept

office locked constantly by our fears, The

news ... had gone over the seas ... over the



46

postbelice) care şi ea se găsea în modestul lui

biroul de lucru ţinut în permanenţă încuiat de

teama, noastră, nişte năzdrăvani şi zvăpăiaţi

de se dusese vestea… peste mări şi ţări… –,

reiau firul… ariadnic ca intenţie…

paideică… citea aşadar doar un anumit

fragment din respectiva capodoperă, unde nu

atât reprezentativ cât atractiv (îi zice azi cu

sigur impact interactiv).

Îşi punea ochelarii pe nas, apoi ne citea încet,

cu o voce de deţinător de cine-ştie-ce magie

secretă, prin forţa căreia orice poartă a

vreunui invizibil zid dintre real şi imaginar,

recte dintre realitate şi ficţiune, se deschidea

categoric/garantat.

Ora de lectură suplimentară era cireaşa de pe

tort căci, zilnic, cea de-a cincea oră din

program (evident introdusă în plus, cu-de-la-

sine-putere de domnul dascăl, iar programul

normal care era de doar 4 ore (7,30-11,30) se

întindea până la 12,30) se lăsa, dacă nu cu

citirea vreunul basm, cel puţin cu rapida

povestire a lui, atât cât să ne incite nouă,

prichindeilor de-o şchioapă, interesul şi să ne

stârnească curiozitatea acut imperativă, care

să ne pârjolească pe dinăuntru, până la

miezul „de foc” al creierului, „sfera”

personalităţii noastre în formare.

Şi astfel ziua de sâmbătă era un festin livresc

de pomină, căci se lăsa întâi, pe perioada

lecturii, o tăcere absolută, mai ales dacă afară

era o iarnă, aşa cum se petreceau ele altădată,

cu ninsori bogate şi moi, cu zăpezi înalte şi

pufoase, de un alb ireal / nefiresc, iar în soba

de teracotă, ardea, sfârâind, pocnind, un

brăţişor de lemne (adus de noi de-acasă ori,

dacă se termina raţia de lemne acordată de

primărie).

Apoi domnul dascăl ne invita, calm,

încrezător, pe cei mai isteţi dintre noi, să

repovestim ceea ce înţelesesem, să

interpretăm ceea ce pricepusem. Şi adeseori

ne da drept temă pentru acasă, întotdeauna

pentru acasă, o compunere, ba chiar ne

sugera să scriem câte o poveste oarecum

asemănătoare, ferm convins că cel puţin un

grup dintre noi se va descurca admirabil.

Adică metoda lui era una „a semnăturii în

seas and the countries ... - they resumed the

thread ... just as intentional ... paideica ... so

read only a certain fragment of the

masterpiece, where it is not as representative

as it is attractive.

He put his glasses on his nose, then he read us

slowly, with a voice of whoever knows what

secret magic, through which any gate of an

invisible wall between real and imaginary, of

reality and fiction, opens categorically /

guaranteed .

The extra reading time was the cake on the

cake, for the fifth hour of the program

(obviously introduced by the teacher himself,

and the normal program that was just 4 hours

7,30-11,30) was left, if not by reading any

fairy tale, at least with its quick story, so

much as to instigate us, the beginnings of a

lame, the interest, and It gives us an urgent

urgent curiosity that scatters us from within to

the core of fire of the brain, the "sphere" of

our personality in formation.

And so the Sabbath day was a feast for the

first time, for the first silence was given

during the reading, especially if it was a

winter out there, as they once were, with rich

and soft snowflakes, with high snow Fluffy,

unreal and white, and in the terracotta stove,

burning, squeezing, burning a bracelet of

wood (brought home by us, or if the ration of

wood given by the town hall ends).

Then the teacher invites us, calmly,

confidently, the cleverest of us, to reprove

what we have understood, to interpret what I

have understood. And it often gives us a

theme for home, always for home, a

composition, and even suggests writing a

somewhat similar story, firmly convinced that

at least a group of us will do it admirably.

That is, his method was "a signature in

white", of the total trust that, in the family

environment (he knew each other the family

environment in whose wise "friend",

permanent counselor, he had ordained and

imposed ), On our own and independently,

we, the writers of tomorrow, will pass the test

in a (auto) reflexive, (auto) referential

composition.



47

alb”, a încrederii totale că, în mediul familial,

(ne cunoştea la fiecare în parte mediul

familial, în al cărui „prieten” înţelept,

consilier permanent, se erijase şi impusese

(ne)condiţionat), pe cont propriu şi

independent, noi, scriitorii de mâine, vom

trece con brio încercarea într-o compunere

(auto)reflexivă, (auto)referenţială etc.

Dar era cât pe-aici să uit de basm. De tema

acestei lucrări în care voi dezvolta o

alternativă pedagogică a imaginarului

educaţional, în care voi demonstra pe varii

căi şi trasee cum prin basm se (re)descoperă

valenţele instructiv-educaţionale, se

consolidează, se comentează critic, se

exploatează metodologic etc.

O introducere metodidactică şi metadidactică

în pedagogia basmului

A pune cărţile într-o ordine oarecare în

bibliotecă – să zicem în funcţie de literele

alfabetului şi pe domenii în acelaşi timp –

înseamnă „un mod tăcut de a exersa arta

criticii”[1]. Înseamnă a avea foarte clar

„sentimentul de proprietate pe care ţi-l

trezesc cărţile tale”[2]. Căci înainte de a fi un

cititor adevărat eşti un posesor al unei

biblioteci personale şi personalizate.

Asociate emoţional, copilăria şi basmul

par de neîntrerupt. Iar „excitaţia” provocată

de lectura-maraton nu se şterge niciodată din

memorie. Căci basmul este mai mult decât

prilej / pretext de evadare. Este mult mai

mult! Nicolae Manolescu susţine că

dezlănţuie impresii de lectură. Şi mai afirmă

că joaca şi lectura sunt „surori siameze”

menite să modifice structural inteligenţa şi să

declanşeze creativitatea.

Acum înţeleg că tatăl meu avea o relaţie

metodică cu nucul. Pentru că sub el, în jurul

lui, ne roteam, ne jucam neistoviţi, căci el era

un fel de axis mundi, centru al lumii. Şi astfel

transferul de la joc la citit părea firesc,

normal, în contiguitate. Spiritul metodic al

tatălui părea intuitiv, deşi, mai ştii, poate că

avea resorturi psihopedagogice temeinice, cu

care viaţa şi societatea îl şlefuiseră.

But it was all over here to forget the fairy tale.

The theme of this paper, in which I will

develop a pedagogical alternative to the

educational imaginary, in which I will

demonstrate on various paths and paths how

the fairy-tale valences are (re) discovered,

strengthen, comment critically, exploit

methodologically, etc.

A methodical and metadistric introduction to

the pedagogy of fairy tale

Putting books in any order in the library - let's

say according to the letters of the alphabet

and the fields at the same time - means "a

silent way to practice the art of critique" [1].

It means to have a very clear "sense of

ownership that your books are awakening"

[2]. For before you are a true reader you are a

personalized and personalized library owner.

Associated emotionally, childhood and

fairytale seem uninterrupted. And the

"excitement" caused by marathon reading is

never erased from memory. For fairytale is

more than an opportunity / pretext to escape.

There is much more! Nicolae Manolescu says

he is unleashing reading impressions. And he

also says that playing and reading are

"Siamese sisters" meant to modify structural

intelligence and trigger creativity.

Now I understand my dad has a

methodical relationship with the walnut.

Because under him, around him, we were

spinning, we were playing insecure, for he

was a kind of axis mundi, the center of the

world. And so the transfer from play to

reading seemed natural, normal, contiguous.

The methodical spirit of the father seemed

intuitive, although, you know, he may have

had thorough psycho-pedagogical uprisings,

with which life and society had been polished.

But still Nicolae Manolescu - I always quote

him because he is perhaps the most popular

Romanian historian-critic with a pedagogical

vocation (in) and most successful at the

masses of educators, teachers, teachers and

others. - also explains how a Writer's world

originates: "from the waters of imagination ...



48

Dar tot Nicolae Manolescu – îl citez

mereu fiindcă este poate cel mai popular

istoriocritic român cu vocaţie pedagogică

(in)voluntară şi cel mai cu succes la masele

de educatori, învăţători, profesori ş.a. –

explică şi cum ia naştere lumea unui Scriitor:

„din apele imaginaţiei… întocmai ca o insulă

din erupţia vulcanului submarin”[3].

Valenţele instructiv-educative ale unor

cărţi precum cele scrise de Jules Verne

iradiază din mesajul pozitiv care mi s-a părut

mereu esenţial în cărţile pentru copii, şcolari,

elevi şi tineri. „Formarea noastră e mai bine

slujită de o literatură care lasă un loc mai

mare pentru încredere sau speranţă decât

pentru suspiciune şi deznădejde”[4].

E nevoie, în copilărie / adolescenţă de

un asemenea umanism un pic naiv, de

valorile lui sigure bazate pe bunătatea

omului, pe respect şi pe toleranţă, pe

despicarea în două a tainelor cunoaşterii,

aşteptând a se naşte din ea noi şi noi obsesii

intempestive.

Nicolae Manolescu – aflăm din „Cititul

şi scrisul” – ar fi scris o „Poveste a

poveştilor” în versuri. E un poem dramatic,

al cărei preambul pe marele literat şi într-o

altă postură: „Spun basmele c-a fost odată, /

în vreme de demult, cândva, / un împărat. Şi-

avea o fată… / Dar altfel e-n povestea mea: /

un împărat a fost, se pare, / bătrân cât lumea,

şi-nţelept, / bolnav asemenea, ce e drept /”

ş.a.m.d.Un basm în versuri a scris şi Marin

Sorescu intitulat „Ion Ciobanul şi ileana

Torcătoarea”. George Sorescu l-a publicat

postum în 2002 şi i-a dedicat un studiu

postfaţă „Marin Sorescu şi fabulosul

folclor”[5].

Comunicarea şi basmul

George Sorescu apreciază şi el că la

baza unor capodopere universale se află,

preluate şi prelucrate, elemente arhetipale.

Astfel Marin Sorescu a realizat în „La

Lilieci” (I-VI) – o epopee a satului românesc,

diferită prin autenticitate şi substanţa mitică

multiseculară.

just like an island from the submarine volcano

eruption" [3].

The instructive-educational valences of

books like those written by Jules Verne

irradiate from the positive message that has

always seemed to me to be essential in books

for children, schoolchildren, students and

young people. "Our training is better served

by a literature that leaves a greater place for

trust or hope than for suspicion and

despondency" [4].

It is necessary in childhood /

adolescence for such a humanism to be a bit

naive, to its safe values based on human

goodness, respect and tolerance, the splitting

of the mysteries of knowledge into two,

waiting to be born of it and new obsessive

obsessions.

Nicolae Manolescu - we learn from

"Reading and Writing" - would have written a

"Tales of Tales" in verses. It's a dramatic

poem, whose preamble on the great literature

and in another posture: "I say the fairytale

was once, in a long time, sometime, / an

emperor. And she had a girl ... / But it's

different in my story: / a emperor was,

apparently, / old as the world, and wise, / ill

as well, what is right / "and so on.

A story in lyrics was also written by

Marin Sorescu titled "Ion Ciobanul and

Iileana Torcareoarea". George Sorescu

published postum in 2002 and dedicated him

to a post-work study "Marin Sorescu and

Fabulous Folklore" [5].

Communication and fairy tale

George Sorescu also appreciates that

archetypal elements are found, taken over and

processed, at the basis of universal

masterpieces. Thus Marin Sorescu realized in

"La Lilieci" (I-VI) an epic of the Romanian

village, different in authenticity and the multi-

secular mythical substance.

"Tradition, it is known, is a component

of many cultures. We can not speak of the



49

„Tradiţia, se ştie, este o componentă a mai

multor culturi. Nu putem vorbi de evoluţia şi

îmbogăţirea unor valori naţionale, dacă, în

procesul creaţiei, nu preluăm elemente

specifice, de durată, din tot ceea ce se poate

numi esenţă îndătinată. Conceptul de

„tradiţie" se bazează, deci, pe existenţa unor

elemente arhetipale ce formează suportul

oricărei culturi. Ele se află încorporate într-

o desfăşurare lentă şi continuă.

Există, uneori, riscul repetării aceloraşi

esenţe, chiar în aşa-zisul proces de înnoire.

Vocaţiile, în acest caz, nu sunt autentice. Nu

totdeauna tradiţiile unui popor consolidează

virtuţile unei creaţii în ipostaza lor

opoziţională. Or, se ştie, la nivelul fiecărei

culturi, împletirile şi opoziţiile cunosc

diverse metamorfoze în spaţii de evoluţie şi

de stagnare. Dispariţia unor tradiţii poate

duce la dispariţia unei culturi, uneori, la

dispariţia unui întreg popor. Componentele

tradiţiei, în noile culturi, nu presupun însă

întoarceri, ci puncte de reper spre noi

evoluţii, spre noi valori.

În spaţiul poeziei noastre culte, în primul

rând, trebuie să ţinem seama de creaţiile

specifice clasicismului folcloric, penetrabil şi

penetrant. Cântecul popular, cu dimensiunile

lui, proverbul, snoava, legenda, basmul sunt

creaţii vechi, încorporând de-a lungul

secolelor experienţe de viaţă, spiritul unui

popor. Literatura noastră populară

echivalează, deci, cu o tradiţie perpetuă,

developată mitic în timp. Nucleic, ea oferă

elemente viabile pentru opere ieşite din

comun, nu rareori pentru capodopere.

Problema raportului dintre creaţia populară

şi literatura cultă şi-o puseseră scriitorii

paşoptişti (Heliade, Russo, Alecsandri) şi

postpaşoptişti (Odobescu, Hasdeu,

Eminescu, Creangă, Caragiale şi alţii).

Procesul continuităţii şi înnoirii poeziei după

1900, în ţara noastră, cunoaşte noi forme de

evoluţie. Cine poate nega unele creaţii cu

motiv folcloric, aparţinând unor scriitori din

deceniile următoare: Arghezi, Galaction,

Delavrancea, Mircea Eliade, V. Voiculescu ?

Pe de o parte, stăruie principiile esteticii

evolution and enrichment of national values

if, in the process of creation, we do not take

specific, lasting elements from all that can be

called root essence. The concept of

"tradition" is therefore based on the existence

of archetypal elements that form the support

of any culture. They are embedded in a slow

and continuous development.

There is sometimes the risk of repeating

the same essence, even in the so-called

renewal process. Vocations, in this case, are

not authentic. Not always the traditions of a

people strengthen the virtues of creation in

their oppositional position. It is well known,

at the level of each culture, interweaving and

oppositions are aware of various

metamorphoses in places of evolution and

stagnation. The disappearance of traditions

can lead to the disappearance of a culture,

sometimes to the disappearance of an entire

people. The components of tradition, in new

cultures, do not imply returns but landmarks

towards new developments, to new values.

In the space of our cult poetry, first of all, we

must take into account the specific,

penetrating and penetrating folkloric

creations. The popular song, with its size,

proverb, snoava, legend, fairy tale, are old

creations, incorporating centuries of life

experiences, the spirit of a people. Our folk

literature, therefore, equates to a perpetual

tradition, developed miraculously over time.

Nucleic, it offers viable elements for common

works, not rarely for masterpieces.

The problem of the relation between the

popular creation and the cult literature was

made by the steppe writers (Heliade, Russo,

Alecsandri) and postpaoptists (Odobescu,

Hasdeu, Eminescu, Creangă, Caragiale and

others). The process of continuity and

renewal of poetry after 1900, in our country,

knows new forms of evolution. Who can deny

some folk-like creations belonging to writers

from the following decades: Arghezi,

Galaction, Delavrancea, Mircea Eliade, V.

Voiculescu? On the one hand, the principles

of the Juniimist aesthetics, of classical

essence, principles tinted up to the formula of



50

junimiste, de esenţă clasică, principii

nuanţate până la formula altor antinomii, pe

de alta simţim încă timbrul unui

tradiţionalism tematic şi prozodic.

Un vânt de primenire se simte peste diversele

structuri lirice, îndeosebi cu ecouri vizibile

la sămănătorişti. Ori de câte ori s-a încercat

o abandonare voită, fie ea şi de scurtă

durată, a unui echilibru, bazat pe valorile

clasice, în ciuda unor inovaţii de

circumstanţă, poezia a eşuat, şi nu numai

poezia. I se refuza poeziei experimentul

clasic şi i se atenua fiorul arhetipal, condiţia

de bază a trăirii artistice într-un alt context

creator.

Prima jumătate de secol (1900-1950) oferă

totuşi cititorilor noştri o varietate de

structuri lirice, în mare măsură valoroase,

datorate raportului credibil dintre tradiţie şi

inovaţie. Aceleaşi întrebări pot fi puse şi în

legătură cu poezia deceniilor următoare.

Lanţul continuităţii nu pare să fi fost

întrerupt. „Reţetele" ulterioare, impuse,

câteva decenii, în umbra unor ideologii, în

ţara noastră vor vitregi însă arta în

resorturile ei durabile.

Conştiinţa cititorilor se află uneori în derută:

să preferăm încă mai vechile stiluri poetice?

Să ne arătăm entuziasmaţi de noile tehnici

ale versului liber? Să ne grăbim încet!

Poezia autentică, un paradox, se intuieşte

înainte de orice act exegetic. Faptul că o

exegeză lasă loc altor explorări, în acest caz,

nu trebuie decât să ne bucure. Versul, în

propria-i substanţă, poate fi o componentă a

unei imaginare trăiri. Privit în unitatea

întregii structuri, el nu trebuie să se

clatine.”1

Textul din care am reprodus pasajul

de mai sus reprezintă o nouă bază de

repornire a întreprinderii de faţă, oarecum

inedită prin programul ei în răspăr, în contra

valului care l-a impus pe Marin Sorescu drept

un antiliterat, (un antipoet) alimentat însă de

other antinomies persist, on the other we still

feel the stamp of a thematic and prosodyic

tradition.

An emanating wind feels over the various

lyrical structures, especially with echoes

visible to the snakes. Whenever a deliberate

abandonment, be it short-lived, of a balance

based on classical values, despite some

innovations of circumstance, poetry has

failed, and not only poetry. He refuses to

classical experimental poetry and mitigates

his archetypal thrill, the basic condition of

artistic experience in another creative

context.

The first half of the century (1900-1950)

nevertheless offers our readers a variety of

lyrical structures, largely valuable, due to the

credible relationship between tradition and

innovation. The same questions can be asked

about the poetry of the following decades. The

chain of continuity does not seem to have

been interrupted. The subsequent

"prescriptions", imposed, for decades, in the

shadow of some ideologies, in our country

will step through the art into its durable

resorts.

The conscience of readers is sometimes

disturbing: to prefer the oldest poetic styles?

Let us show ourselves enthusiastic about the

new techniques of the free verse? Let's hurry

up! Genuine poetry, a parodox, is intuited

before any exegetic act. The fact that an

exegesis leaves room for other explorations,

in this case, we only have to enjoy. The verse,

in its own substance, can be a component of

an imaginary experience. Looked into the

unity of the whole structure, he must not

shake. "

The text from which I reproduced the above

passage represents a new basis for restarting

the present enterprise, somewhat unusual in

its program in the opposite direction, against

the wave that imposed Marin Sorescu as an

antiliterat, (an antipote) fueled by an attitude

1 Marin Sorescu. Versuri inedite; ediţie îngrijită, revăzută şi adăugită. Postfaţă, note, anexe şi bio-bibliografie de

George Sorescu; ed. Alma, Craiova, 2002; vezi postfaţa „Marin Sorescu şi fabulosul folcloric. Alte dimensiuni lirice”, pp. 153-167.



51

o atitudine intelectuală care pendulează între

complexitate şi ambiguitate. În anti-poezia sa

„mesajul cotidianului poate fi decodificat

prin obiecte, dar percepţia pare să fie

perturbată de marile acumulări de materie,

depusă în straturi groase pe conştiinţa

rutinieră” – consideră Aureliu Goci2.

Am depistat, la rândul meu, două

structuri poetice în opera lui Marin Sorescu:

– una, a începuturilor, demitizantă,

antipoetică, ironic-sarcastică, în care se

acţionează deconstructivist asupra datelor

lumii şi formelor artei;

– şi alta care, printr-o subtilă comedie a

limbajului, resacralizează existenţa

ţărănească, ritualitatea milenară a

comunicării în micile comunităţi rurale.

Marin Sorescu nu doar comunică, ci şi

conceptualizează problema comunicării şi

condiţia poeziei. Ceea ce-l monadizează, îl

face „singur printre poeţi” (singurul ar

replica E.M. Cioran – n.m.), este „obiectul

desacralizării, care poate fi orice, nu se

prezintă în forma existenţei proprii, ci ca

model reconstruit, nu ca realitate, ci ca

transfigurare”.

Stereotipiile (de sorginte folclorică – n.m.)

sunt demistificate printr-o comunicare

neforţată, printr-o demitizare comică. Dar la

o analiză de dedesubt, Marin Sorescu îşi

plasează discursul în intervalul facere-

apocalipsă, ca-n fabulosul folcloric.

„Pasiunea pentru fabulosul folcloric va

stăpâni însă pe Marin Sorescu toată viaţa.

Perioada de după absolvirea studiilor

universitare (1955-1960) va cunoaşte alte

dimensiuni. Cele şase volume La Lilieci o

dovedesc din plin. Preocupat de existenţa

multiseculară a satului românesc, de

credinţele, obiceiurile, limba şi

comportamentul oamenilor simpli, el merge

direct la surse, stând de vorbă cu bătrânii, cu

generaţiile mijlocii, notând şi cerând mereu

explicaţii. Romanticii paşoptişti îşi aveau

Intellectual pervasion between complexity

and ambiguity. In his anti-poetry, "the

message of the daily can be decoded by

objects, but perception seems to be disturbed

by the great accumulations of matter,

deposited in thick layers on routine

consciousness" - considers Aureliu Goci.

I also found two poetic structures in Marin

Sorescu's work:

- one, of the beginnings, demitizing, anti-

poetic, ironic-sarcastic, in which

deconstructivist acts on the data of the world

and the forms of art;

- and another, which, through a subtle comedy

of language, resurrects peasant existence, the

millenary ritual of communication in small

rural communities.

Marin Sorescu not only communicates, but

also conceptualizes the issue of

communication and the condition of poetry.

What is monadising it, it makes it "alone

among the poets" (the only one would

replicate EM Cioran - nm), is "the object of

desacralization, which can be anything, not in

the form of its own existence but as a

reconstructed model, but as transfiguration. "

Stereotypes (of folkloric origin - n.m.) are

demystified by an unforced communication

through a comic denial. But at an analysis

below, Marin Sorescu puts his speech in the

face of apocalypse, as in the fabulous

folklore.

"The passion for the fabulous folklore will,

however, take Marin Sorescu all his life. The

postgraduate period (1955-1960) will have

other dimensions. The six volumes at Lilieci

show it all. Concerned about the multi-

secular existence of the Romanian village, the

beliefs, customs, the language and the

behavior of ordinary people, it goes directly

to sources, talking with the elders, the middle

generations, noting and always demanding

explanations. Romantici pascupisti had their

methods (collection and processing). In her

2 Aureliu Goci: Geneza şi structura poeziei româneşti în secolul XX; edit. 100+1 Gramar, Bucureşti, 2001; vezi

capitolele „Marin Sorescu între resacralizarea lumii şi desacralizarea actului liric” / Demitizare şi remitizare; pp. 328-332.



52

metodele lor (de culegere şi prelucrare). În

scrisoarea sa din 23.08.1973, trimisă

Nicolinei Sorescu (mama poetului), din

Berlin, el cerea câteva date despre

„Joimărica": „Dragă mamă, am citit într-o

carte de folclor despre Joimărica. Ce ştii

despre ea ? Când e obiceiul la noi în sat, (în

Joia Mare, probabil ?) Ce se face atunci ?

Cum îşi închipuiau oamenii că arată

Joimăricile: ca nişte femei, ca nişte

vrăjitoare ? Scrie-mi amănunţit despre asta,

îmi trebuie pentru o poezie (eventual o

întâmplare cu cineva care a văzut

Joimărica)." Alte dovezi privind preocupările

lui pentru cunoaşterea acestui univers

spiritual mai pot fi aduse; dovezi numeroase

şi relevante. Ele pot face obiectul unui volum

aparte {Culegeri, note şi exegeze).

Din cele prezentate, exceptând multitudinea

elementelor folclorice din grupajul La

Lilieci, câteva concluzii se impun:

1. Marin Sorescu, în această direcţie, este

un autentic succesor al marilor clasici -

culegători şi valorificatori ai creaţiilor

populare..

2. Această pasiune îşi avea rădăcini în

structura psihică a familiei şi ea începea să

se concretizeze încă de timpuriu (din

perioada studiilor gimnaziale).

3. O preocupare constantă, stăpânită de un

impuls creator.

4. Dacă în poemele sale din anii de studii

(gimnaziale şi liceale) vom întâlni scheme şi

arhetipuri clasice (iele, strigoi, zmei, Muma-

Pădurii, Balauri, Feţi-Frumoşi, Ilene

Cosânzene, Ciobani, pitici şi balauri), parţial

în teatru, în volumele La Lilieci va intra în

scenă întreaga colectivitate umană rurală,

într-o manieră, de ce nu, epopeică. În acest

fel, conceptul de literatură cultă se clatină şi

stă în cumpeni. Se poate dovedi faptul că

valorile universului rural, pioni de bază în

creaţiile culte, primează; că, deseori,

asemenea valori, ajunse la un anumit grad

de evoluţie (expresie, mod de prezentare)

depăşesc, pe alocuri, pot depăşi creaţiile

culte, uscate, artificiale.”

Marin Sorescu ne va face dovada în amintitul

letter of 23.08.1973, sent to Nicoline Sorescu

(the poet's mother) in Berlin, he asked for

some information about Joimarica: "Dear

mother, I read in a folk book about Joimarica

What do you know about her? The habit of us

in the village, (on the Holy Thursday,

perhaps?) What is it then? How did people

imagine it looks like Joims: Like women, like

witches? Write me in detail about it, I need

for a poem (possibly a Accident with someone

who saw Joimarica). " Further evidence of his

preoccupations for knowing this spiritual

universe can be brought in; Numerous and

relevant evidence. They can be the subject of

a special volume {Collections, notes, and

exegeses).

Of the above, except for the multitude of

folkloric elements in La Lilieci group, some

conclusions are required:

1. Marin Sorescu, in this direction, is an

authentic successor of the great classics -

collectors and redeemers of popular

creations.

2. This passion was rooted in the psychic

structure of the family and it began to

materialize early (from the gymnasium

period).

3. A constant concern, driven by a creative

impulse.

4. If in his studies in the academic and lyceum

years we will encounter classical schemes

and archetypes (iele, strigoi, kites, mummy-

forests, Balauri, Feti-Frumoşi, Ilene

Cosanzene, Ciobani, dwarfs and dwarves).

Theater, in the volumes La Lilieci will enter

the entire rural human society, in a manner,

why not, epic. In this way, the concept of cult

literature shakes and stays in joy. It can be

shown that the values of the rural universe,

the basic pioneers in the cults, are prevailing;

That often such values, which have reached a

certain degree of evolution (expression, mode

of presentation), overcome, in some places,

can overcome the cult, dry, artificial

creations. "

Marin Sorescu will prove this in the group of

volumes La Lilieci (volume I, 1973, volume

II, 1977, vol. III, 1980, volume IV, 1988, vol.



53

grupaj al volumelor La Lilieci (vol. I, 1973;

vol. II, 1977; vol. III, 1980; vol. IV, 1988;

vol. V. 1995; vol. VI, 1998) 3

Legăturile lui M.S. cu valorile tezaurului

popular românesc sunt acolo în străfundurile

poeziei şi ale teatrului său. Preluând

arhetipuri din fondul comun naţional şi

mondial, le-a prelucrat la nivelul insurgenţei

sale reno– şi ino–vatoare, re– şi trans–

creatoare.

George Sorescu nu exagerează când îl

consideră pe Marin Sorescu „un continuator

al lui Neculce (cu ale sale O samă de

cuvinte), la alt nivel, Anton Pann, Eminescu

(poetul care din basme a creat capodopere),

Creangă, Delavrancea, Sadoveanu, Şt. O.

Iosif”4. Dar un continuator cu un drum

propriu aflat „sub presiunea delimitărilor”5,

cu o spiritualitate iconoclastă cu bătaie lungă.

„De ce nu ar avea o justificare estetică, chiar

înalt estetică, strădania de a căuta o cale

spre public prin redobândirea simplităţii?” –

se întreabă Eugen Negrici pe bună dreptate6.

Marin Sorescu a fructificat – şi a mizat – pe

şansa de a supravieţui prin

(trans)comunicare. Rostite astăzi de actorul şi

baladistul Tudor Gheorghe, poemele sale

„prozaice” sfârşesc prin a te recuceri imediat

şi prin a te include în sfera lor de

influenţă.Recuperând câteva inedite

soresciene, fratele său, universitarul George

Sorescu, insistă pe lungul basm „Ion

Ciobanul şi Ileana Torcătoarea”7

compartimentat în două părţi: I. A fost odată

/ II. Să închidem încet ochii), dar în 17

secvenţe.

„Elaborat la vârsta de 15 ani, de Marin

Sorescu, basmul Ion Ciobanul şi Ileana

Torcătoarea inserat, cum s-a precizat, în

paginile caietului din anii de studii

gimnaziale şi liceale - Moloz de început,

lăsat nouă, cuprinde următoarea structură:

The links of M.S. With the values of the

Romanian folk treasure are there in the depths

of his poetry and his theater. Taking the

archetypes from the national and world

common fund, he worked them at his

insubstantial, re- and inno- vatory, re- and

trans-creative insurgency.

George Sorescu does not exaggerate when he

considers Marin Sorescu "a follower of

Neculce (with his own words of words), on

another level, Anton Pann, Eminescu (the

poet who created fairy tales), Creangă,

Delavrancea, Sadoveanu, Del. O. Iosif ". But

a follower with his own way "under the

pressure of delimitation", with an iconoclastic

spirituality with a long beat. "Why would not

there be aesthetic justification, even

aesthetically high, the endeavor to seek a path

to the public by regaining simplicity?" -

Eugen Negrici rightly asks. Marin Sorescu

has capitalized - and bet - on the chance to

survive through (trans) communication.

Speaking today by the actor and balladist

Tudor Gheorghe, his "prosaic" poems end by

recapturing you immediately and including

you in their sphere of influence.

Recovering some unusual soresciences, his

brother, George George Sorescu, insisted on

the fairy tale "Ion Ciobanul and Ileana

Torcatoarea" divided into two parts: I. It was

once / II. Let's close our eyes slowly), but in

17 sequences.

"Elaborated by Marin Sorescu at the age of

15, Ion Ciobanul and Ileana The tortoise

inserted, as mentioned in the pages of the

study book of the years of secondary and

lyceum studies - Moloz de început, left to us,

includes the following structure: 1. Prolog 3

sts); 2. Grandpa (18 strofe); 3. The portrait of

Ilenii (12 sts) and 4. The fairy tale itself (Ion

Ciobanul and Ileana Torcatoarea - 177 strofes,

all the elements in classic verse). Prozodic:

3 George Sorescu în Postfaţa citată, pp. 158-159

4 Idem, ibidem, p. 162

5 Eugen Negrici: Figura spiritului creator. Eseuri; ed. Cartea Românească, 1978, p. 136 şi următ.

6 Idem, ibidem

7 Vezi Marin Sorescu: Versuri inedite, ediţia citată, pp. 99-132.



54

1. Prolog (3 strofe); 2. Bunicul (18 strofe);

3. Portretul Ilenii(12 strofe) şi 4. Basmul

propriu-zis {Ion Ciobanul şi Ileana

Torcătoarea - 177 strofe, toate componentele

în vers clasic). Prozodic: catrenul; măsura:

7-8 silabe. Acest prim basm, în versuri,

împreună cu alte poezii (dintre anii 1948-

1951), aparţine primelor sale experimente

poetice. El este datat: „1951". Un punct de

plecare se află în tradiţia literară a familiei.

O a doua precizare: în acelaşi caiet, M.

Sorescu va insera un al doilea basm,

nestilizat, tot în vers clasic, Tarta-Cot

redatat „13 ianuarie 1952, Predeal". Cel ce

pare să nareze este „Bunicul" - George

Ionescu (86 de ani), model arhetipal, tatăl

Nicolinei Şt. Sorescu, fost notar în com.

Bulzeşti şi Balota, echilibrat şi paşnic, bun

povestitor. Poetul, în copilărie, îl ascultase

în diverse dialoguri în familie. Cele două

basme sunt însă expresia imaginaţiei proprii.

George Ionescu constituie doar un model şi

un pretext.

Topos. Intrigă. Cum se poate constata,

există trei deschideri către basm: Prologul,

Bunicul (imaginarul narator) şi portretul

Ilenii. Locul unde este plasată acţiunea -

departe, într-o pădure adâncă, ascunzând un

sat cu feciori dârzi şi fete frumoase, pădure

cu râuri şi lacuri umbrite. Aici, trăieşte

Ileana, fiica unei văduve şi sora lui Radu, un

tânăr plecat în lume după o altă Ileana.

Ileana Torcătoarea („Că-ndemânate mâini

avea") se îndrăgosteşte, la pârâu de Ion

Ciobanul, cântăreţ din fluier - echivalentul

arhetipal al lui Făt-Frumos. Visul Ilenii şi

zbuciumul ei sufletesc, Ion, pleacă în lume, în

căutarea Ilenii, furată de muma zmeului Alon

— o bătrână deghizată în vrăjitoare.

Radu şi Ion se întâlnesc în codru, fiecare

căutându-şi iubita. Fraţi de cruce Ion şi

Radu îşi narează peripeţiile: a omorât în

luptă pe zmeul Alon, fiul zmeoaicăi

(vrăjitoarea), care-i preface soaţa (o altă

Ileana) în stană de piatră. După legământul

celor doi Feţi-Frumoşi (Ion -Radu), „din

pământ din iarbă verde" se iviră şapte zmei.

Cu ei va trebui să se lupte. În sprijinul celor

catren; Measure: 7-8 syllables. This first fairy

tale, along with other poems (from 1948-

1951), belongs to its first poetic experiments.

He is dated: "1951." A starting point is in the

literary tradition of the family.

A second explanation: In the same book, M.

Sorescu will insert a second unusual fairy

tale, also in classic verse, Tarta-Cot rendered

"January 13, 1952, Predeal." George Ionescu

(86 years old), archetypal model, father

Nicoline St. Sorescu, a former notary in

Bulzeşti and Balota, balanced and peaceful,

good storyteller. The poet, in childhood, had

listened to him in various family dialogues.

The two fairy tales are, however, the

expression of their own imagination. George

Ionescu is just a model and a pretext.

Topos. Intrigue. As we can see, there are

three openings to the fairy tale: Prologue,

Grandfather (narrator imaginary) and portrait

of Ilenii. The place where action is placed -

away, in a deep forest, hiding a village with

dainty sons and beautiful girls, woods with

shady rivers and lakes. Here lives Ileana, the

daughter of a widow and sister of Radu, a

lady who went to the world after another

Ileana. Ileana Torcareoara falls in love with

Ion Ciobanul, a singer from the flute - the

archetypal equivalent of Făt-Frumos. The

dream of Ilenii and her soulful soul, Ion, goes

to the world in search of Illen , Stolen by

Alon's mama's mother - an old woman

disguised as a witch.

Radu and Ion meet in the trench, each

searching for her lover. Brothers of the Cross,

Ion and Radu, start to perturbate: he kills

Alon, the kiss of the kite (the witch), who

makes his wife (another Ileana) in the stone

stove. After the covenant of the two Girls-

Fruits (Ion-Radu), "from the grass of the

green grass", seven daggers appeared, and

with them they would have to fight, and in

support of the two, they come to help the

horses with their ready-made armor - "Fight

hard In the summer day "until dusk. Deficit is

suggested in the last stamp

As we can see, there is an erotic and heroic

fund in the epic structure. The young poet



55

doi vin în ajutor caii năzdrăvani, cu armuri

pregătite — „Luptă grea în zi de vară" până

în amurg. Deznodământul este sugerat în

ultimele strofe

Cum se observă, în structura epică se află un

fond erotic şi eroic. Tânărul poet preia şi

prelucrează câteva modele originare (arhe-

tipuri) din tradiţiile folclorice.

Personaje. Grupuri triadice. Intuim aici

grupuri triadice (personaje triadice):

văduva-Ileana-vrăjitoarea, Ion-Ileana-

vrăjitoarea; Radu-Ileana (nenumită)-

vrăjitoarea; vrăjitoarea-Alon (zmeul)-zmeii

(nedelimitaţi triadic). Palatul zmeului Alon

se află la „Muntele Surpat".

Aici - va avea loc lupta lui Radu cu zmeul. În

faza a doua, cei doi fraţi de cruce se luptă cu

cei şapte zmei sub poala codrului. Fond

magic. Personaje fantastice. Formule

„iniţiale", licenţe poetice, (măsura de 7-8

silabe). Înrâuriri mitice din afară:

„Narcisul" (mitologie elenă). Excelează

tehnica portretului. Cei doi eroi -similitudini,

acelaşi destin.

Cum se vede, poetul la această vârstă „îşi

însuşise schemele de bază ale basmului

popular. El le valorifică prin prisma unei

imaginaţii proprii; stăpâneşte, în acelaşi

timp, tehnica versului clasic. Structura

versului şi „simetria conceptuală", la nivel

strofic, oferă reale posibilităţi de analiză.

Revenind la conceptul de arhetip („model

originar, „tip primordial" — repetabil etc).

Trebuie să reţinem: 1. Existenţa lui în

„clasicismul nostru folcloric"; 2. Preluarea

şi prelucrarea lui de unii scriitori

(Alecsandri, Eminescu ş.a.), uneori la nivelul

unor capodopere — v. Eminescu: Călin

Nebunul, Călin (file din poveste), Luceafărul,

3. Marin Sorescu, în acest sens, destul de

tânăr, va evolua tot pe o coordonată

romantică. Imaginaţia şi puterea de

plăsmuire nu-i pot fi ignorate.‖

Marin Sorescu, în acest sens, destul de tânăr,

va evolua tot pe o coordonată romantică,

„imaginaţia şi puterea de plăsmuire nu-i pot

picks up and processes some original models

(archetypes) of folkloric traditions.

Characters. Triadic groups. Here we are

intriguing triadic groups (triadic characters):

the widow-Ileana-the witch, Ion-Ileana-the

witch; Radu-Ileana (unnamed) -the retort; The

witch-Alon (kite) -smith (not triadic

unlimited). Alon's Kennel Palace is at Surpat

Mountain.

Here - there will be Radu fight with the kite.

In the second phase, the two cross brothers

fight with the seven kites under the foot of the

horse. Magic background. Fantastic

characters. Initial formulas, poetic licenses,

(measure of 7-8 syllables). Mythical Outside:

"Narcissus" (Greek mythology). Extends the

portrait technique. The two heroes-the

similitude, the same destiny.

As you can see, the poet at this age "has

mastered the basic schemes of popular fairy

tale. He uses them in the light of a self-

immolation; At the same time, masters the

classic verse technique. The structure of the

verse and the "conceptual symmetry" at

stroph level offer real possibilities for

analysis.

Returning to the concept of archetype

("original model," prime type "- repeatable

etc.) We must remember: 1. Its existence in"

our folk classicism "; 2. Taking over and

processing it by some writers (Alecsandri,

Eminescu, etc.), sometimes at the level of

capo-work - v. Eminescu: Călin Nebunul,

Călin (tabla din poveste), Luceafărul, 3.

Marin Sorescu, Sense, young enough, will

also evolve on a romantic coordinate.

Imagination and power can not be ignored. "

Marin Sorescu, in this sense, young enough,

will also develop on a romantic coordinate,

"the imagination and the power of shaping

can not be ignored"

The fairy tale, which we have met with

unrequited satisfaction, a compact

metapoeticity, a self-iron archaic, anticipates

an evolution after Marin Sorescu's "Youth of

Don Quixote" and "Iona". It was, for me, a



56

fi ignorate”8

Basmul, pe care l-am parcurs cu nereţinută

satisfacţie, de o metapoeticitate compactă, de

o arhaicitate autoironică anticipează o

evoluţie de după „Tinereţea lui Don Quijote”

şi „Iona”9 a lui Marin Sorescu. A fost, pentru

mine, o mare surpriză. Am citat poate

excesiv câteva pasaje din studiul lui George

Sorescu, pentru că mi s-a părut extrem de

relevant şi salutar de oportun în ansamblul

bibliografic strâns de prin bibliotecile

Olteniei şi Banatului.

De altfel, ideea de basm doar s-a vărsat în

roman, dar n-a dispărut. O regăsim

pretutindeni în literatura mondială. A nu te

revendica din basm, ca scriitor, e o eroare de

fond. Copilul iubeşte zona acum de

clarobscur în care „realitatea se

metamorfozează până la a nu-şi mai semăna,

iar fantezia se populează de făpturi cât se

poate de pregnante”[6]. În care realitatea e

nemuritoare fiindcă literatura e nemuritoare.

Basmul: eterna poveste, oglinditor al vieţii în

moduri fabuloase. Se trage din mit. În timp

ce mitul e un basm individualizat, basmul se

învârteşte într-o regiune ideală, fiindu-i

străine noţiunile de individ, timp şi spaţiu.

Literatura populară - sursa de inspiraţie a

literaturii culte

1. Subspeciile legendei Ovidiu Bârlea îşi deschide impetuosul

său studiu "Folclorul românesc" cu un capitol

dedicat legendei. Optând pentru definiţia

domniei-sale: "o plăsmuire fictivă, fără vreo

bază reală, adică ceea ce însemna în limba

veche basnă", trebuie să ne notăm şi ideea că

termenul cult provine din "legendae

sanctorum (Legenda aurea)", care cuprindeau

vieţile sfinţilor, în versiunea lui Iacobus de

Voragine (Iacobus de Varuzzo), din secolul

al XIII-lea.

În vădită opoziţie însă cu etimologia

cuvântului, legenda denumeşte o naraţiune cu

great surprise. I may have cited a few

passages from George Sorescu's study,

because it seemed to me to be extremely

relevant and welcome in the bibliographic

ensemble of the Oltenia and Banat libraries.

In fact, the idea of fairytale just shed in the

novel, but it did not disappear. We find it

everywhere in the world literature. Not

claiming a fairy tale as a writer is a

fundamental mistake. The child loves the area

now with clarobscur, in which "reality is

transformed to no longer resemble, and

fantasy is populated by creatures as pregnant

as possible" [6]. Where reality is immortal

because literature is immortal.

Fairytale: the eternal story, the mirror of life

in fabulous ways. It draws on the myth. While

the myth is an individualized fairytale,

fairytale revolves in an ideal region, being

alien to the notions of individual, time and

space.

Popular Literature - the source of

inspiration for cult literature

1. The Legend subspecies

Ovidiu Bârlea opens his impetuous study

"The Romanian Folklore" with a chapter

dedicated to the legend. By calling for the

definition of his reign: "a fictional creation

without any real basis, meaning that which

means in the old basque," we must also note

the idea that the term worship originates from

"legendas sanctorum (Legend aurea)", which

encompassed the lives Of the saints, in the

version of Jacobus de Voragino (Jacobus de

Varuzzo), of the thirteenth century.

In obvious opposition, however, with the

etymology of the word, the legend denotes a

narrative with an explanatory goal or a

commentary on people and more prominent

aspects, centered around unusual features.

The sum of the legends can be a true

encyclopedia of popularity.

8 Vezi Postfaţa lui George Sorescu, deja citată, pp. 163-165

9 Mihaela Andreescu. Marin Sorescu. Instantaneu critic; ed. Albatros, Bucureşti, 1983, p. 162



57

ţel explicativ sau un comentariu despre

oameni şi aspecte mai proeminente,

concentrate în jurul unor trăsături

neobişnuite. Suma legendelor poate alcătui o

veritabilă enciclopedie a stării populare.

Răspunzând curiozităţii umane,

legenda încearcă să dezlege tainele

existenţei, ale cosmosului, ale raportului

dintre soarta omului şi un astru, de pildă, ca-

n legenda omului şi a stelei ce i s-a repartizat

(un alter ego ceresc), moartea unuia

provocând pe dată stingerea celorlalte şi

căderea ei din înalt (vezi în "Mioriţa": "Iar la

cea măicuţă/ Să nu-i spui, drăguţă,/ Că la

nunta mea/ A căzut o stea").

Pentru viziunea populară arhaică, orice

animal, plantă, obiect, are suflet, este o formă

variată de fiinţă. Universul apare astfel

nediferenţiat, monogen, guvernat de cores-

pondenţe a căror cheie se află la dispoziţia

omului, care situat în centrul lumii se simţea

legat de toate ipostazele universului.

O atare legătură intimă va fi redescoperită de

către simbolişti şi expresionişti, dar, până la

ei, abordată cu talent de Ion Neculce ("O

samă de cuvinte..."), de Vasile Alecsandri

("Legende" şi "Legende nouă") de Dimitrie

Bolintineanu ("Legende istorice", "Legende

noi"), de Vasile Voiculescu ("Din Ţara

Zimbrului - Poezii de război").

Legendele populare au trecut în

literatura cultă numai ca tematică şi

structură, realizarea artistică fiind mult

deosebită, mai ales ca limbă şi stil şi ca

formă versificată generalizată în creaţia

scrisă.

Exact ca în basm, şi-n legenda cultă,

elementul supranatural dă o explicaţie

fantastică unui fenomen. Iată-1 pe Ion

Neculce, într-o legendă istorică (a VII-a),

narând episodul în care Ştefan cel Mare a

luat plugul fratelui bogat şi 1-a dat celui

sărac, găsit arând duminica pe-o movilă ce se

cheamă de-atunci Movila lui Purcel. Şi într-o

alta (legenda a III-a), povestind ridicarea

Mănăstirii Putna de către acelaşi domnitorul

Moldovei, în 1466; în urma unui ritual

iniţiatic, cel al tragerii cu arcul. Cele 42 de

Responding to human curiosity, the

legend seeks to unravel the secrets of

existence, of the cosmos, of the relation

between man's fate and an astro, for example,

as in the legend of man and of the stars

assigned to it (a heavenly alter ego), the death

of one provoking on time The extinction of

the others and its fall from the top (see in

Mioriţa: "And at the little girl / Do not tell

her, sweetheart, / That my wedding / A star

has fallen").

For the archaic popular vision, any

animal, plant, object, soul, is a varied form of

being. The Universe appears so

undifferentiated, monogenic, governed by

correspondence whose key is at the disposal

of man, who at the center of the world felt

connected to all the hypostases of the

universe.

Such an intimate connection will be

rediscovered by Symbolists and

Expressionists, but to them, approached with

the talent of Ion Neculce ("A Solo of Words

...") by Vasile Alecsandri ("Legends" and

"New Legends") By Dimitrie Bolintineanu

("Historical Legends", "New Legends"), by

Vasile Voiculescu ("Zimbru Country - Poetry

of War").

Folk legends have gone into cult

literature only as a theme and structure, with

artistic achievement being particularly

distinctive, especially as language and style,

and as a generalized verse in written creation.

Just as in fairy tale, in the cult legend, the

supernatural element gives a fantastic

explanation of a phenomenon. Here is Ion

Neculce, in a historical legend (VII), narrating

the episode in which Stephen the Great took

the plow of the rich brother and gave it to the

poor, found on Sunday on a mound called -

then Purcel's Movila. And in another (legend

III), telling the erection of the Putna

Monastery by the same Moldovan ruler in

1466; Following an initiatory ritual, that of

bow shooting. The 42 legends have both

documentary and artistic value, being quasi-

versatile and simultaneously fabulous. This

reality becomes myth, and then we have



58

legende au o valoare deopotrivă documentară

şi artistică, fiind, deci, cvasiverosimile şi

simultan fabuloase. Realitatea dată devine de

cele mai multe ori mit şi atunci avem legenda

mitologică. Aceasta atribuie originea,

existenţa şi caracteristicile fenomenelor avute

în vedere, unor făpturi imaginare.

Ovidiu Bârlea clasifică legendele în 4

subspecii: etiologice (cauzale) şi

escatologice, istorice, mitice (fiinţe şi puteri

supranaturale), religioase (mituri despre zei

şi eroi).

Subspecia legendelor etiologice e cea

mai întinsă, căci are ca protagonişti mitici pe

Dumnezeu şi Dracul. O legendă cauzală

transmisă în superb limbaj romantic -

legenda lăcrimioarei - o depistăm în basmul

"Făt-Frumos din lacrimă" al lui Mihai

Eminescu, spre final, unde "din botezul de

lacrimi" ale Ilenei "florile triste şi tulburi se

nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit şi luară

numele lăcrimioare".

Legendele culte în versuri se

desfăşoară în tablouri imagistice vii,

familiare, reprezentările despre natură fiind

de natură poetică. Prin doza lor senzorială,

prin afectivitatea lor simpatică, prin

naivitatea lor colorată, legendele trec de-a

dreptul în poezie, forţa lor poetică rezidând

în gradul de desăvârşire al analogiei cu

sensibilitatea umană.

Cele mai multe legende sunt construite

după două tipuri compoziţionale: tipul

comentator (care expune faptul nud şi redus)

şi tipul explicativ (legende mai dezvoltate, în

care deznodământul catastrofal înscrie şi

punctul culminant al naraţiunii).

2. Imaginaţia proprie

Însă, cu mare trecere la scriitorii

români, par să fie legendele-basme, unde

totul se încadrează în basm, minus finalul

care e tragic. Totuşi, Ion Creangă în "Ivan

Turbincă", dă altă turnură firului

pluriepisodic şi altă soluţie şi, vom vedea

cum, la capitolul rezervat basmului.

Cultivând legenda (istorică şi de

mythological legend. It attributes the origin,

existence and characteristics of the

phenomena envisaged to imaginary creatures.

Ovidiu Bârlea classifies the legends in 4

subspecies: etiological (causal) and

eschatological, historical, mythical

(supernatural beings and powers), religious

(myths about gods and heroes).

The underlying etiological legends are the

most extensive, for it has as mythical

protagonists God and the Devil. A causal

legend transmitted in superb romantic

language - the legend of the lacrimory - we

find it in Mihai Eminescu's "Fat-Beautiful of

tears", to the end, where "from Ilene's tears

baptism" the sad and troubled flowers bloom

like the pearl Brilliant and took the larkly

name. "

Cult legends in lyrics are performed in

living, familiar imagery, the nature's

representations of a poetic nature. Through

their sensory dose, by their sympathetic

affection, by their colorful naivety, legends go

straight into poetry, their poetic force resisting

the degree of perfection of analogy with

human sensibility.

Most legends are built on two

compositional types: the commentator type

(which exhibits the nude and the low) and the

explanatory type (more developed legends in

which the catastrophic outcome marks the

climax of the narrative).

2. One’s own imagination

But with a great pass to the Romanian writers,

they seem to be fairy tales, where everything

falls into fairy tale, minus the end that is

tragic. However, Ion Creangă in "Ivan

Turbincă" gives another turn to the pluri-

poetic thread and another solution, and we

will see how, in the chapter dedicated to fairy

tale.

Cultivating the legend (historical and

folkloric inspiration), Vasile Alecsandri,

under the impression of the imperative of

"literary Dacia", seeks either to "glorify the

heroic past" - writes Mihai Drăgan - or to



59

inspiraţie folclorică), Vasile Alecsandri, sub

impresia imperativelor "Daciei literare",

urmăreşte fie "glorificarea trecutului eroic -

scrie Mihai Drăgan -, fie compunerea unei

epoci naţionale prin valorificarea poetică a

temelor şi motivelor din creaţia populară".

Noi zăbovim asupra legendei de

inspiraţie folclorică, în care lirismul şi

diafanitatea fac din "Legenda rândunicii" şi

"Legenda ciocârliei" poezii cu puternic

răsunet emoţional, înainte de Eminescu,

motivele populare sunt absorbite în

imaginaţia proprie, căpătând o culoare

romantică maiestuoasă în armonia ei, uneori

cu tulburător accent vizionar. Cităm din

"Legenda rândunicăi" (1875) versuri care

anunţă eminescianismul ca stare poetică:

"Visează luna-n ceruri/ ...sub visul cel de

lună/ Flori, ape, cuiburi, inimi visează

împreună./ Nici o mişcare-n frunze, şi nici o

adiere/ Nu tulbură în treacăt a nopţii dulci

mistere."Există în această poemă o simţire

erotică delicată şi profundă şi o nobilă idea-

litate şi, ne repetăm, anticipate gingăşii şi

suavităţi eminesciene: "Acum pe lângă trestii

ea lunecă uşor/. Şi, vrând la mal să iasă,

pătrunsă de-un fior,/ Pe sânul ei ud încă ea

părul şi-l adună,/ Se oglindeşte-n apă, se

oglindeşte-n lună./ Şi umbra-i diafană, cu

formele-i rotunde/ în lină îngânare se clatină

în unde".

Şi, înainte de apariţia poemului "Călin

(File de poveste)", "Veselul Alecsandri"

imaginează zburătorul şi limbajul acestuia în

care ne sunt oferite modernităţi lexicale şi

frazeologice, cu schimbarea surprinzătoare a

locului câte unui complement circumstanţial

de loc; cu mult înaintea lui Arghezi: "Şi

orbitor din umbră dai ochi să te admire" şi

chiar a câte unui complement circumstanţial

de mod ("orbitor"). Câte-o atributivă ("Şi

chipul tău ce fură chiar ochii de copile/ Din

alba lui splendoare ar face mii de zile")

atribuie paradigmei lexical/substantivale

maximă eficientă plastică în arta portretului

fetei de împărat şi o asociază naturii întregi,

văzute la dimensiuni cosmice. Frazarea lirică

e somptuos romantică, dar şi de o acurateţe

compose a national epoch through the

poetical capitalization of the themes and

motives of folk creation.

We linger over the legend of folkloric

inspiration, in which lyricism and diaphanism

make the "Swallow Legend" and "The

Legend of the Hammer" poems with a strong

emotional resonance, before Eminescu, folk

motifs are absorbed in their own imagination,

acquiring a majestic romantic color in its

harmony, Sometimes with disturbing

visionary accent. We quote from the Legend

of the Swallow (1875) verses that announce

Eminescianism as a poetic state: "Dreaming

the moon in the heavens / ... under the moon's

dream / Flowers, waters, nests, hearts

dreaming together. / No leaf movement , And

no admiration. "In this poem there is a

delicate and profound erotic feeling and a

noble idea, and, we repeat, anticipate the

Eminescu's delicacies and succulence:" Now

beside the reeds She sinks lightly. / And,

waving to the shore to come out, permeated

by a thunder, / She bruises her hair on her

bosom and gathers her / Mirrors in the water,

mirrors the moon. / And shade them

Diaphanous, with its round shapes / slick

clumsiness wobbles in the waves. "

And, before the appearance of the poem

"Calin (File of Story)", "Veselul Alecsandri"

imagines the flyer and his language in which

we are offered lexical and phraseological

modernities, with the surprising change of the

place by a circumstantial complement of

place; Far ahead of Arghezi: "And dazzling

from the shadows you give your eyes to

admire" and even of a circumstantial modality

complement ("dazzling"). How attributive

("And your face that even steals the children /

From his splendid album would make

thousands of days") attributes the Lexus

paradigm / maximum maximally effective

plastic in the art of portrait of the Emperor's

face and associates it with the whole nature,

seen in dimensions cosmic. Lyrical phrasing

is sumptuously romantic but also exceptional

stylistic accuracy. We quote: "Ah, your long

black hair, like the horn wing, / With its



60

stilistică excepţională. Cităm: "Ah! părul tău

lung, negru, ca aripa corbie,/ Cu-a lui

întunecime ar face nopţi o mie/ .../ Ah,

buzele-ţi rotunde, cu râs înveselite,/ Se par

două cireşe în soare pârguite,/ Şi mijlocu-ţi

de-albină sub vălul tău de aur/ Se legănă prin

aer precum un verde laur" ş.a.m.d.

Încolo, ca în orice legendă mitică, o

zână îi aduce copilei împărăteşti o rochiţă

fabuloasă, astrală, "din raze vii ţesută, cu

stele prin altiţă", ce nu trebuia dezbrăcată şi o

avertizează a se feri de zburător, şi acesta un

fel de zmeu-om cu origini evident demonice,

dar cu vocaţie exclusiv erotică, întocmai ca a

faunilor, fiind probabil o moştenire indo-

europeană.

Aspiraţia spre idealul de iubire

absolută capătă accente lirice noi în

"Legenda ciocârliei" (1875), care este de fapt

o legendă-basm, căci formulele basmului

sunt prezente: şi cele incipiente, şi cele

mediane, cu excepţia finalului care este

tragic: "Şi a soarelui mireasă lovită,

fulgerată,/ din ceruri cade-n marea lucind ca

o săgeată". Povestea Liei, fecioara-

împărăteasă, se derulează fascinant, în plină

cosmogonie, calul său năzdrăvan Graur şi

fratele acestuia purtând-o în raiul interzis

muritorilor, unde, odată ajunsă, se

androginizează - condiţie obligatorie a

accesului în Paradis: "Copila-n haine mândre

de fiu împărătesc/ S-afundă în lumină, dar

chipu-i îngeresc (îngerul e androgin - n.n.)/

Dar mersu-i plin de farmec, cu pas

legănător,/ O spun mai mult că-i fată decât că

e fecior."

Ceea ce Miron va izbuti doar pe

jumătate cu frumoasa fără corp, ceea ce

Cătălina nu va reuşi cu Luceafărul, Lia are

parte de iubirea dintre Soare şi ea. Alecsandri

este şi în acest text mirabil feeric, onirico-

fantast şi mitico-poetic un poet desăvârşit, un

stilist remarcabil, cu o limbă românească

seducătoare care topeşte legenda poetică în

imaginarul poetic. Aventura cosmică a Liei,

pe sub soare şi pe sub lună, mânată de dorul

erotic şi de predestinare, este realizată într-o

viziune de euforii şi transparenţe fine,

darkness would make a thousand nights / ... /

Ah, your lips are round, with cheerful

laughter / Two cherries appear in the sunshine

, / And your mid-bee under your golden veil /

Swinging through the air like a laurel green

"and so on

Besides, as in any mythical legend, a

fairy brings to the royal child a fabulous,

astral, "ragged, ragged, star-like dress" that

should not be undressed and warns her to

keep away from flying, and this kind of A kite

with obvious demonic origins but exclusively

erotic vocation, just like the fauna, being

probably an Indo-European heritage.

Aspiration to the ideal of absolute love

gains new lyrical accents in The Legend of

the Hammer (1875), which is basically a

legend-fairy tale, because the fairy formulas

are present: both the incipient and the median

ones, with the exception of the tragic ending:

And the bloody sun hit, flashed, / from the

sky falls into the sea as an arrow. " The story

of Lia, the virgin-queen, is fascinating, in a

cosmogony, with his gravely horse Graur and

his brother wearing it in the forbidden

paradise for mortals, where once it has

become androgynous - a mandatory condition

for access to Paradise: "Baby in clothes Pride

of a royal son / He sinks into the light, but he

faces them angrily (the angel is an androgynn)

/ But he was full of charm, with a step-by-step

/ I say more to her that she is a maiden. "

What Miron will do only half with the

beautiful without a body, which Catalina will

not succeed with Luceafărul, Lia has the love

of the sun and she. Alecsandri is also in this

miraculously figurative, onirico-fantastic and

mytico-poetic text a perfect poet, a

remarkable stylist, with a seductive Romanian

language that melts the poetic legend in the

poetic imagery. The cosmic adventure of Lia,

under the sun and under the moon, driven by

erotic and predestination, is accomplished in a

vision of fine, inimitable eloquence and

transparency.

3. The 9 fundamental myths



61

inimitabile.

3. Cele 9 mituri fundamentale

Concluzia noastră este că basmul,

balada, colinda, descântecul, cântecul (epic

sau liric) preiau nucleul legendelor pentru a-1

fructifica într-o ipostază poetică superioară.

Folclorul conservă aproape intact acest tezaur

mitic în cadrul căruia "Legenda Soarelui şi a

Lunei" e frecventă. O fată de împărat care se

îndrăgosteşte de Soare şi e gata să ajungă la

el, dar mama Soarelui o preface în ciocârlie,

o identificăm într-un text popular, "Tei-

legănat".

În "Călin (file de poveste)" mitul

zburătorului atinge maturitatea literară. El

este inclus de George Călinescu în cele patru

mituri fundamentale şi de Mihai Cimpoi între

cele opt. Savantul basarabean contemporan

cu noi adaugă miturile cu Fât-Frumos, cu

Soarele şi Luna, ca mituri ale întemeierii

morale a fiinţei şi ale genezei cosmogonice;

apoi miturile cu Păcală (cu acoliţii lui

Pepelea şi Tândalâ), care e de fapt un anti-

mit al diavolului pocăit şi chiar mântuit, în

care eroiarzii sunt solii divinităţii pendulând

între sacru şi profan, semizei foarte

împământeniţi, coborâţi în profan, dar

îndeplinind misiunea divină a repunerii

tuturor lucrurilor în ordinea lor naturală, a

rostirii şi punerii în practică a sentinţelor

morale de ordin divin. Resacralizarea în

cazul acţiunilor lui înseamnă resacralizare a

lumii, repunerea lui în ordine, valorizarea

faptelor şi vorbelor, dinamizarea spiritului şi

reîntoarcerea lui din zona diabolicului (unde

e mânat strategic) în zona divinului - act care

are loc printr-un proces de simulare a

idiotismului angelic.

Mihai Cimpoi mai aminteşte în

continuare, ca mituri fundamentale, mitul

omului pururea tânăr, care este geniul

poporului românesc, omul superior

hyperionic, străin "cercului strâmt"

consubstanţial cu demiurgul. Al 9-lea mit

cultural-naţional s-a impus cu aceeaşi

fecunditate, şi într-un secol numai, ne

Our conclusion is that fairy tale, ballad, carol,

gossip, song (epic or lyrical) take over the

core of the legends to exploit it in a superior

poetic hypostasis. Folklore preserves almost

intact this mythical treasure in which the

"Legend of the Sun and the Moon" is

frequent. A girl of emperor who falls in love

with the sun and is ready to come to him, but

the mother of the sun turns her into a whip,

we identify her in a popular text, "Tei-

leganat".

In "Călin (storybook)" "the myth of the flyer

reaches literary maturity. He is included by

George Călinescu in the four fundamental

myths and Mihai Cimpoi among the eight.

The contemporary Bessarabian scholar with

us adds myths with Fat-Beautiful, with the

Sun and the Moon, as myths of the moral

foundation of being and cosmogonic genesis;

Then the myths with the Peace (with the

peasants of Pepelea and Tandalâ), which is

actually a reptilian anti-myth of the repentant

and even saved, in which the heroes are the

messengers of divinity pendulating between

the sacred and the profane, the very earthly

demigods, descended into the profane, but

fulfilling The divine mission of restoring all

things in their natural order, of speaking and

enforcing divine moral judgments.

Resacralization in his actions means

resacrating the world, putting it in order,

valorizing facts and words, dynamizing the

spirit, and returning it from the devil's area

(where it is strategically moved) into the

divine area - an act that takes place through a

process of simulation of idiocy angelic.

Mihai Cimpoi still remembers, as

fundamental myths, the myth of the ever-

young man, who is the genius of the

Romanian people, the hyperionic superior

man, alien to the "tight circle" consubstantial

with the demiurg. The 9th cultural-national

myth was imposed with the same fecundity,

and in a century only, informs us Mircea

Tomuş. This is the myth bearing the name

Eminescu, a poet who gave a style to the

Romanian soul and its culture.



62

informează Mircea Tomuş. Acesta este mitul

purtând numele de Eminescu, un poet care a

dat un stil sufletului românesc şi culturii

acestuia.

4. Nucleele adormite

Revenind la tema de bază a

eseostudiului nostru, vom aborda de acum

încolo intima relaţie dintre opera eminesciană

şi folclorul românesc care i-a oferit o bogăţie

infinită de eresuri şi superioare înţelesuri "În

poezia lui Eminescu - îşi notează istoricul şi

criticul literar George Sorescu, - îndeosebi în

creaţiile cu motiv folcloric, imaginea

bătrânului înţelept (a magului) stăruie sub

diverse forme. Legenda, basmul, poveştile cu

strigoi sunt structuri populare care încifrează,

nucleic, aspiraţii concretizate în diverse

reprezentări.

Spiritul romantic al secolului al XIX-

lea tatonează necunoscutul, folosindu-se de

naivitatea şi alegoriile acestor creatori

anonimi. Ei menţin componentele mitului în

atmosfera lor arhaică, chiar accentuează nota

de mister, dar, în schimb, lasă deschisă o uşă

tainică spre conştiinţa eroului neîmplinit..

Neîmplinirea eroului, în literatura romantică,

vizează fie concepte social-politice, fie

cunoaşteri limitate, sau, dimpotrivă, o intuire

prea adâncă a lucrurilor.

În cazul de faţă, două poeme ni se par

reprezentative: "Feciorul de împărat fără

stea" (1872), poem cunoscut şi sub titlul

"Povestea magului călător în stele" şi

"Strigoii" (1876). Magul, care depăşeşte

condiţia demonului, fiind îndrumător şi

demiurg, combinând voinţă şi ritual magic,

descinde din vechi culturi: persană, greacă,

tracă, evreiască. Supra-om, zeu sau demiurg

în accepţiune mitică - demiurg local - magul

romantic al lui Eminescu preferă doma de

piatră (Strigoii), adâncul mării (Odin şi

poetul), itinerarul cosmic (Povestea magului

călător în stele). Revelarea elementelor

ascunse, a forţelor rivale omului, are în

antichităţile orientale, mediteraneene şi

tracice o semnificaţie adâncă. Magul,

4. The Sleeping Nuclei

Returning to the basic theme of our essay, we

will approach from now on the intimate

relationship between the Eminescu opera and

the Romanian folklore which offered him an

infinite wealth of eres and superior meanings.

"In the poetry of Eminescu - notes the

historian and critic literary George Sorescu, -

in particular In folklore-inspired creations, the

image of the old wise man (the magician)

persists in various forms. The legend, the

fairy tale, the stories with stories are folk

structures that embody, nucleic, aspirations

embodied in various representations.

The romantic spirit of the nineteenth

century tattoises the unknown, using the

naivety and allegories of these anonymous

creators. They keep the components of the

myth in their archaic atmosphere, even

accentuate the mystery note, but instead leave

a secret door open to the unconscious hero's

consciousness. The hero's failure in romantic

literature refers to either social-political

concepts or limited knowledge , Or, on the

contrary, an understatement of things too

deeply.

In the present case, two poems seem to

us to be representative: "The Emperor

Without Star" (1872), a poem known as "The

Story of the Magician Traveling in Stars" and

"Strigoii" (1876). The Magus, who goes

beyond the condition of the demon, being a

mentor and demiurg, combining magical will

and ritual, descends from ancient cultures:

Persian, Greek, Thracian, Jewish. Surrender,

god or demiurg in a mythical sense - local

demiurg - Eminescu's romantic magician

prefers the stone house (Strigoii), the depth of

the sea (Odin and the poet), the cosmic

itinerary (the story of the magician traveling

in the stars). The revelation of hidden

elements, rival human forces, has deep

meaning in the Oriental, Mediterian and

Thracian antiquities. Magus, the superman,

can create the relationship with the unknown.

Through it, knowledge as a necessity of the

human spirit is reconciled and the act of



63

supraomul, poate crea raportul cu

necunoscutul. Prin el, cunoaşterea ca

necesitate a spiritului omenesc este împăcată

iar actul cunoaşterii devine expresie a trăirii

subiective la nivel social şi individual. Magul

lui Eminescu, prin vechime şi experienţă

umană, coboară din structuri epice autohtone.

Ori de câte ori poetul întrupează o idee

la nivelul unui prototip, o aspiraţie deosebită,

el se inspiră din folclorul românesc, întrucât

descoperă în el, în straturile sale

multimilenare, nuclee adormite, pe care

preluându-le le situează în sfera unor valori

eterne. Basmele şi credinţele populare sunt

deci, în acest domeniu, sursele sale

predilecte.

5. Un proces de cunoaştere

Prin inedite reprezentări, poetul

adânceşte un proces de cunoaştere.

Reîntâlnim, în poemele sale, câteva din

motivele populare, preromantice şi

romantice: călătoria terestră (Strigoii) sau în

spaţii cosmice (Povestea magului); zona

montană, băutura magică şi somnul adânc,

formule cu ton de rugăciune sau cu ton

imperativ, cartea de zodii cu semne ezoterice.

Dacă în "Povestea Magului", aspiraţia către

întreg are drept pretext ştiinţa conducerii, fiul

de împărat este trimis la mag să înveţe, în

"Strigoii" Arald voieşte cu orice preţ să-şi

recâştige logodnica. Aici, magul getic,

preotul cel păgân al lui Zalmoxe, pătrunde tot

într-o domă de piatră pentru realizarea

actului magic. Umanizat prin Eros, iubirea

pentru Maria (regina dunăreană), Arald,

nefericit, acceptă condiţia unei neumane

metamorfoze.

În ambele cazuri raporturile dintre

tânăr şi mag, dintre mag şi stea, stau sub

semnul unor trăiri deosebite. Ieşirea din

obişnuit în numele unui principiu suprem

este posibilă, în poemele lui Eminescu,

deseori, prin deschiderea unor uşi mitice, cu

acea zbatere între iluzie şi decepţie, cu acea

nestăvilită bântuire după himere.

Indiferent de timp, de spaţiu, de

knowledge becomes an expression of

subjective living at the social and individual

level. Eminescu's Magus, through human

experience and experience, descends from

indigenous epic structures.

Whenever the poet embodies an idea at

the level of a prototype, a particular

aspiration, he draws inspiration from the

Romanian folklore, as he discovers within

him, in his multimilenary strata, dormant

nuclei, which he takes them into the sphere of

eternal values. The folk beliefs and beliefs are

therefore, in this area, its most prominent

sources.

5. A process of knowledge

Through novelties, the poet deepens a process

of knowledge. We recall, in his poems, some

of the popular, preromantic and romantic

motives: the terrestrial journey (Strigoi) or

cosmic spaces (The Magic Story); Mountain

range, magical drink and deep sleep, formula

with prayer tone or imperative tone, zodiac

sign book with esoteric signs.

If in the "Magic Story" the aspiration to the

whole has as its pretext the science of

leadership, the emperor's son is sent to the

magician to learn, in the "Strigoii" Arald

wants to regain his fiance at any cost. Here,

the getic magician, Zalmoxe's pagan priest,

penetrates into a stone house to achieve the

magical act. Eroded by Eros, love for Mary

(the queen of the Danube), Arald, unhappy,

accepts the condition of a non-human

metamorphosis.

In both cases, the relationship between

the couple and the magician, between the mag

and the star, is under the sign of some special

experiences. Exiting in the name of a supreme

principle is possible, in Eminescu's poems,

often through the opening of mythical doors,

with that struggle between illusion and

deception, with that unstoppable haunting of

chimeras.

Regardless of time, space, hypostasis and

itinerary, the impulse to a knowledge of the

essences of the world prevails in folkloric



64

ipostază şi itinerar, impulsul către o

cunoaştere a esenţelor lumii primează în

poemele sale cu motiv folcloric. De aici

ideea de efort continuu pentru cuprinderea

necunoscutului şi îmbogăţirea în linie

filosofică a conceptelor.

Dacă miturile româneşti sunt

esenţialmente mituri etice şi totodată estetice,

ele sunt deopotrivă ontologice. Fiinţa

românească se reînfiinţează, construind

spaţiul lumii şi murind. Moartea înseamnă, la

români, transcenderea morţii. Prin conştiinţa

adâncă a morţii, ciobanul "Mioriţei",

meşterul Manole şi^Dochia se

reîntruchipeazâ în sens nou într-o viaţă

cosmizată, într-o nuntă cu cosmosul şi

natura, care este reîntemeietoare de fiinţă.

Figura omului superior care locuieşte

în acest mod a valorizat-o, ca nimeni altul,

Eminescu care, el însuşi, vine tot dintr-un mit

popular al omului pururea tânăr, ca în basmul

lui Petre Ispirescu "Tinereţe fără bătrâneţe şi

viaţă fără de moarte". Morţile eroilor

miturilor româneşti sunt filosofice, căci ele

sunt socratice şi îi transmută în sfera sacrului,

a sensurilor înalte ale eroicului şi tragicului

sublimat. Miturile acestea contribuie la

procesul de împlinire a eului creator.

Astfel, în "Luceafărul", în basmul

cules şi în poem, vom întâlni un timp mitic,

personaje mitice, părinţi mitici (Cerul, marea,

Soarele), mitul zburătorului, mitul orfic.

Eminescu preia nuanţe ale magicului şi ale

sacrului şi îşi umanizează creaţiile,

convertindu-le în valori filosofice. Dar

dincolo de împlinirea eului creator, prin

intermediul mitului, Eminescu realizează şi

împlinirea prin simbol a cititorului.

Eul poetic eminescian refuză aşadar

popasul perpetuu în aceleaşi zone şi tinde

către toposuri ideale. Regresiile poetului sunt

întoarceri, proiecţii ale eului către un eden

biblic (Venere şi madonă, Mortua est),

recuceriri ale unităţii pierdute prin iubire

(Povestea codrului), dar ele pot fi înţelese

prin intuirea esenţelor triadelor tipologice

simbolice. Grupurile triadice, existente în

proza lui Creangă, pot fi întâlnite şi în

poems. Hence the idea of continuous effort to

encompass the unknown and enrich the

philosophical line of concepts.

If Romanian myths are essentially ethical

and aesthetic myths, they are both

ontological. The Romanian being is re-

established, building the world's space and

dying. Death means, in Romanian, the

transcending of death. Through the deep

consciousness of death, the shepherd of

Mioriţa, the master Manole and Dochia, re-

entwines in a new sense in a cosmic life, in a

marriage with the cosmos and nature, which

is reborn of being.

The figure of the superior man who

dwells in this way has valorized her, like no

one else, Eminescu who, himself, comes from

a popular myth of the ever-young man, as in

the tale of Petre Ispirescu "Youth without old

age and life without death ". The deaths of the

heroes of the Romanian myths are

philosophical, because they are socratic and

translate them into the sphere of the sacred,

the high meanings of the heroic and tragic

sublimated. These myths contribute to the

process of fulfilling the creative self.

Thus, in "Luceafărul", in fairy tales and in the

poem, we will meet a mythical time, mythical

characters, mythical parents (Heaven, sea,

Sun), the myth of the flyer, the orthodox

myth. Eminescu takes on the shades of magic

and the sacred, and humises his creations,

converting them into philosophical values.

But beyond the fulfillment of the creative self,

through the myth, Eminescu realizes the

fulfillment through the symbol of the reader.

The Eminescian poetic ego therefore

refuses perpetual rest in the same areas and

tends to ideal ideals. The poet's regressions

are returns, projections of the ego towards a

biblical edience (Venice and Madonna,

Mortua East), recaptations of unity lost

through love (The Story of the Codru), but

they can be understood through the intuition

of the essences of the symbolic typological

triads. The triadic groups, existing in

Creanga's prose, can be found in Eminescu's

works. In the old cultures, the triads suggested



65

creaţiile lui Eminescu. în vechile culturi,

triadele sugerau ideea de sacru, constituiau

într-un fel punţile de legătură între

experiment şi metafizic. În poveştile şi

povestirile lui Ion Creangă, ierarhia valorică

nu se depărtează prea mult de conţinutul

triadelor arhetipale.

6. Stăpânirea întregului

Tratând basmul în proză al lui Eminescu,

George Sorescu remarcă faptul că acesta ne

introduce într-un alt laborator de creaţie.

Stăpânind componentele basmului, Eminescu

are capacitatea de a le folosi în reconstrucţie.

Peste eul arhaic regăsit, basmul fiindu-i

acestuia expresie mitică, se suprapune nivelul

estetic excepţional, genial, simultan clasic şi

romantic. Gândirea lui creatoare oscilează

permanent între mit şi istorie, între arhetip şi

eros romantic, deseori, între basm şi concept

filosofic. Logosul este aici grav, dialogul

scurt, accentul căzând pe concretizarea unor

aspiraţii umane.

Basmul în proză eminescian este

redimensionat. Prozatorul adânceşte trăirile şi

limpezeşte sensurile unor expresii aflate în

amurgul vechilor culturi. în acest fel, el

consolidează în tot locul stâlpii civilizaţiei

noastre rurale. Firul Ariadnei este rupt şi nu

rareori rătăcim în labirinturi cotidiene cu

iluzia stăpânirii întregului. Meritul lui

Eminescu este de a fi regăsit, sub moloz,

acest fir care să ne elibereze de capcane şi

rătăciri. O eliberare a eului, deci una

interioară, o a doua a cititorului, pândit la

rându-i de alte amăgiri. Şi toate la un loc

vizează întreaga operă a celui ce a scris "Făt-

Frumos din lacrimă", "Călin Nebunul" şi

"Luceafărul".

În "Făt-Frumos din lacrimă" am putea

spune că erosul, eroicul şi fantasticul rămân

componentele dominante ale acestui basm.

Schema este evitată, chiar dacă motivele de

bază din literatura populară sunt recuperate.

Prelucrându-le, autorul le redimensionează în

spaţii terestre, astrale, marine. Maniera este

romantică, şi deci poetico-hiperbolică. Pictor

the idea of sacred, they constituted in some

way the bridge between experiment and

metaphysics. In the stories and stories of Ion

Creanga, the value hierarchy does not distanct

too much from the contents of the archetypal

triads.

6. Mastering the whole

By treating the fairy tale in Eminescu's prose,

George Sorescu notes that he introduces us to

another creative laboratory. By mastering the

elements of fairy tale, Eminescu has the

ability to use them in reconstruction. Over the

archaic ego found, the fairytale being his

mythical expression, overlaps the exceptional,

brilliant aesthetic level, both classic and

romantic. His creative thinking constantly

oscillates between the myth and history,

between the archetype and the romantic eros,

often between the fairy tale and the

philosophical concept. The logos are severe

here, the short dialogue, the emphasis on

materializing human aspirations.

Eminescu's fairy tale is resized. The

writer deepens the feelings and clarifies the

meanings of some expressions in the twilight

of ancient cultures. In this way, he

consolidates the pillar of our rural civilization.

Ariadne's thread is broken and we rarely roam

in everyday labyrinths with the illusion of

mastering the whole. Eminescu's merit is to

find, under rubble, this thread to free us from

traps and mistakes. A release of the self, so an

inner one, a second of the reader, lurking in

the row of other delusions. And all in one

place is the whole work of the one who wrote

"Fat-Beautiful from the tear", "Calin the

Fool" and "The Lucifer".

In "Fat-Beautiful from the tear" we

could say that eros, heroic and fantastic

remain the dominant components of this fairy

tale. The scheme is avoided, even if the basic

motives of popular literature are recovered.

By working on them, the author resizes them

in terrestrial, astral, and machine spaces.

Manners are romantic, and therefore poetic-

hyperbolic. Painter of character and



66

de caractere şi de atmosferă, Eminescu

fixează acţiunea in illo tempore, basmul

descinzând astfel dintr-un epos eroico-arhaic,

desigur, autohton, imaginar şi subînţeles

epopeic, întoarcerea către o "lume' ce gândea

în basme şi vorbea în poezii" se constituie ca

o regresie într-un timp predominant mitic.

"Făt-Frumos din lacrimă" are rădăcini adânci

în folclorul românesc, iar faptul că eroul lui

Eminescu pleacă în lume, în ipostază de

păstor, cu un fluier de doine şi altul de hore

ne trimite tot la un arhetip: cel orfic. "Cu Făt-

Frumos al lui Eminescu Orfeu s-a îmbrăcat

în ipostaza tracic-păstorească", va intui o altă

cercetătoare, Zoe Dumitrescu-Buşulenga.

Basmul concomitent cu doctrina iniţiatică

Despre originea folclorului, Rene

Guenon2 a riscat o ipoteză, asupra căreia

zăbovim metasintetic. Concepţia cum că

folclorul ar fi o creaţie populară, produsă

spontan de masa poporului - opinează

cercetătorul - ar fi falsă, bizuindu-şi afirmaţia

pe valoarea simbolică reală a literaturii

populare. Toate aceste tradiţii, deci, n-ar fi de

origine umană. Ceea ce poate fi de origine

populară este numai faptul supravieţuirii.

Poporul păstrează sfărâmăturile vechilor

tradiţii, el îndeplinind funcţia unei memorii

colective. Cum ipoteza lui Rene Guenon ne-a

trezit interesul, am încercat să-i desluşim

relieful. Astfel, în toate aceste depozite

conservate zac date ezoterice mai puţin

populare prin esenţă. Cândva, organizaţia

iniţiatică tradiţională, fiind pe punctul de a se

stinge, i-a eliberat pe ultimii săi reprezentanţi

să încredinţeze voit memoriei colective ceea

ce altfel s-ar pierde ireversibil.

Incomprehensiunea (celor „slabi de minte dar

tari la vârtute", a „proştilor" de tipul lui

Păcală, să zicem) naturală a masei este o

garanţie suficientă că ceea ce este ezoteric se

va păstra ca un fel de mărturie a trecutului,

pentru cei care, în alte timpuri vor fi capabili

să-1 înţeleagă.

Totuşi, Vasile Lovinescu3 se desprinde

de maestrul său şi formulează propria

atmosphere, Eminescu fixes the action in illo

tempore, the fairytale thus evolving from a

heroic-archaic epic, of course, native,

imaginary and epic, to a "world" that was

thinking in fairy tales and talking in poems "

Is a regression in a predominantly mythical

time. "Fat-Beautiful from the tear" has deep

roots in the Romanian folklore, and the fact

that Eminescu's hero goes to the world, in the

pastor's position, with a doyen whistle and the

other of the mountain, sends us to an

archetype: the orphan. "With Eminescu's

Beautiful-Elder Orpheus dressed in a tracico-

pastoral position," another explorer Zoe

Dumitrescu-Buşulenga intuited you.

The fairy-tale and the initiatory doctrine

About the origin of folklore, Rene

Guenon2 risked a hypothesis, on which we

are lying meta-synthetically. The concept that

folklore would be a popular creation

spontaneously produced by the mass of the

people - the researcher argues - would be

false, basing its assertion on the real symbolic

value of folk literature. All these traditions,

then, would not be of human origin. What can

be of popular origin is only survival. The

people keep the debris of the old traditions,

fulfilling the function of collective memory.

As Rene Guenon's hypothesis awakened our

interest, we tried to unravel its relief. Thus, in

all these preserved deposits, the esoteric data

are less popular by nature. Once, the

traditional initiative organization, on the

verge of extinction, freed its last

representatives to willingly entrust to

collective memory what otherwise would

irreversibly be lost. The incomprehension (of

the "weak-minded but strong-eyed," of

"stupid" type of Peacal, let's say) the natural

weight of the mass is a sufficient guarantee

that what is esoteric will be preserved as a

kind of testimony of the past Who at other

times will be able to understand it.

However, Vasile Lovinescu3 detaches

himself from his master and formulates his

own remark: fairytale is (and was) an



67

remarcă: basmul este (şi era) o exteriorizare,

o afabulare a unor rituale, îndeobşte secrete,

ce se oficiau în sanctuare. Basmele sunt o

exteriorizare mitologică a unor ceremonii

cultuale şi culturale, a unor liturghii

precreştine, la noi posibil predacice. Fără

această perspectivă, studiul basmelor este o

deşertăciune.

Ruralii de care aminteam mai sus - susţine

acelaşi hermeneut, Vasile Lovinescu - puteau

fi deficienţi în înţelegerea noţională a lumii -

ceea ce e departe de a fi un defect, cum erau

colegii lui Creangă la Fălticeni -, dar cu o

compensatoare, vastă înţelegere a aspectului

mitic al universului.

Ce altceva putem desluşi şi cum altfel

putem înţelege enigmatica poezie Cunoaşte-

te pre tine însuţi a lui Ion Creangă, în care

poetul de ocazie ne încredinţează că - cităm -

„De mă ia de prost / De când sunt am fost"4?

Într-un alt studiu însă, Vasile Lovinescu

revine asupra chestiunii, emiţând părerea

metasintetică asupra originii basmelor. Şi

anume: aceea că basmul ar fi fost

concomitent cu doctrina iniţiatică pe care o

prezenta mascat, aceasta din urmă fiind

rezervată unui cerc foarte restrâns, capabil să

primească lumina direct, primul destinat

celorlalţi oameni, care vedeau numai

umbrele, ca în caverna platoniciană, în

măsura gradului de permeabilitate a

ascultătorului.

Căci, şi basmul, şi parabola

vehiculează influenţele spirituale în alt mod,

real însă şi el George Coşbuc chintesenţia

basmul la Moarte şi Reînviere, la

Metamorfoză. Ori, acesta este specificul

definitoriu, elementul central şi esenţial al

tuturor religiilor, fără a excepta creştinismul.

Avem o dovadă în faptul că miturile circulau

în lumea antică sub formă de fabulă, fără a

aduce vreun prejudiciu realităţii

incontestabile a existenţei concomitente a

sanctuarelor de la Eleusis, Samotrace,

Cumae, Teba, unde recipiendarul realiza

tehnic, ritual şi afectiv ceea ce la şezători era

numai povestit de rapsozi. „Am putea spune -

conchide Vasile Lovinescu - că iniţierea şi

exteriorization, a misunderstanding of some

rituals, usually secret, which were performed

in sanctuaries. The bases are a mythological

exteriorization of cultural and cultural

ceremonies, of pre-Christian liturgies, to us

possibly preachers. Without this perspective,

the study of fairy tales is a vanity.

The peasants mentioned above - the same

hermeneutic, Vasile Lovinescu - could be

deficient in the notional understanding of the

world - which is far from being a defect, as

was Claang's colleagues in Falticeni - but

with a compensatory, broad understanding of

The mythical appearance of the universe.

What else can we see and how else can

we understand the enigmatic poetry Know

yourself for Ion Creangă himself, in which the

occasional poet entrusts us that - we quote -

"To take me fools / How long have I been" 4?

In another study, however, Vasile Lovinescu

returns to the matter, issuing the

metasynthetic view of the origin of the fairy

tales. That is to say that the fairy tale was

concomitant with the initiatory doctrine which

it masked, the latter being reserved for a very

narrow circle, able to receive the direct light,

the first intended for the other people who

only saw the shadows, as in the Platonian

cavern, To the extent of the listener's

permeability.

For, the fairy tale, and the parable

conveys spiritual influences in a different

way, but he is also George Coşbuc the

quintessence of the fairytale to Death and

Revival, to Metamorphosis. Or, this is the

defining specific, the central and essential

element of all religions, without excluding

Christianity. We have proof that the myths

circulated in the ancient world in the form of

a fabula, without bringing any harm to the

undeniable reality of the simultaneous

existence of the sanctuaries of Eleusis,

Samotrace, Cumae, Teba, where the

recipients technically, ritually and affectively

accomplished what they sat Was only

reported by the Rhapsodies. "We could say -

concludes Vasile Lovinescu - that the

initiation and the fairytale circulated a double



68

basmul vehiculau o dublă circulaţie a

adevărului, una prin circuitul sangvin,

celălalt prin limfa organismului social"5.

Transmiterea unui asemenea depozit se

face totdeauna măsluit şi criptic, sub formă

de fabulă, în general în limbaj folcloric, dar

şi prin intermediul literaturii culte, când

persoana aleasă are vocaţia necesară, o

structură mentală şi psihică receptivă şi

talentul6 cerut de exigenţele răspândirii. în

cercul restrâns al literaturii noastre, am putea

cita ca intermediari, mai mult sau mai puţin

conştienţi, pe Costache Negruzzi, Vasile

Alecsandri/scriitori din grupul lui Gheorghe

Asachi, Ion Creangă, mai târziu pe Calistrat

Hogaş şi Mihail Sadoveanu. Nu mai încape

îndoială că putem pune în rândul

sacrificialilor şi pe Mihai Eminescu şi pe

Lucian Blaga.

„Trebuie însă să ne dezbărăm de

prejudecata estetică, comună în lumea

noastră, care decretează, fără nici un motiv

plauzibil - ne avertizează acelaşi Vasile

Lovinescu -, că o operă de mare valoare

artistică nu poate avea sensuri ascunse.

Adevărul este că distilarea în formă de

literatură cultă a unor fabule străvechi, aş

putea spune non-umane, nu decade această

literatură din calitatea ei de mit pur". Ne

raliem acestui punct de vedere, considerând

că unii critici profani ne pun ultimativ în faţa

unei alternative, potrivit căreia trebuie să

optăm între calitatea estetică a unei opere de

artă şi calitatea ei hieroglifică. Ca toate

prejudecăţile, şi aceasta este lipsită de orice

fundamentare logică şi îşi are rădăcina în

lenea mintală. în realitate, cele două calităţi

nu se exclud. Faptul că majoritatea operelor

de artă, mai ales în timpurile noastre, sunt

lipsite de sens ascuns, nu atrage concluzia că

altele nu-l au. Frumuseţea este un horbot în

plus pentru taină.

Probându-şi demersurile îndrăzneţe,

greu verificabile, Vasile Lovinescu

abordează dezinvolt romanul Craii de

Curtea-Veche7 a lui Mateiu Caragiale care

nu-i decât un basm şi valoarea lui simbolică e

exact aceea pe care o acordă cititorul unui

circulation of truth, one through the

bloodstream, the other through the limb of the

social organism" 5.

The transmission of such a deposit is

always masked and cryptic, in the form of a

fable, generally in folk language, but also

through cult literature, when the chosen

person has the necessary vocation, a receptive

mental and mental structure and the talent

required by the requirements of the spread. In

the restricted circle of our literature, we could

quote as intermediaries, more or less aware,

Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri /

writers from Gheorghe Asachi's group, Ion

Creangă, later Calistrat Hogaş and Mihail

Sadoveanu. There is no doubt that we can also

put Mihai Eminescu and Lucian Blaga among

the sacrifices.

"But we must discard the aesthetic

prejudice, common in our world, which

decides, without any plausible reason - Vasile

Lovinescu warns us - that a work of great

artistic value can not have hidden meanings.

The truth is that the distillation in the form of

literature cult of ancient fables, I could say

non-human, do not declare this literature out

of its pure mythic quality. "We are rallying

this view, considering that some profane

critics put us in the face An alternative,

according to which we have to choose

between the aesthetic quality of a work of art

and its hieroglyphic quality.As all prejudices,

it is devoid of any logical foundation and has

its root in mental laziness.in reality, the two

qualities are not excluded The fact that most

of the works of art, especially in our times,

are meaningless, does not draw the conclusion

that others do not have it. Beauty is an extra

horbot for the mystery.

By trying his bold, verifiable steps,

Vasile Lovinescu approaches Craiova's novel

Curtea-Veche7 of Mateiu Caragiale, which is

but a fairy tale and his symbolic value is

exactly what the reader of a fairytale gives.

The poem in Craiova by the Old Court is one

of the many examples of traditional

symbology, expressed through literature,

perhaps the last as a occurrence in time in



69

basm. Poemul în proză Craii de Curtea-

Veche este unul din multiplele exemple de

simbologie tradiţională, exprimat prin

intermediul literaturii, probabil ultimul ca

apariţie în timp din Europa. „El se integrează

unui glorios cortegiu începând cu Ghilgameş,

poemele homerice, cu operele tragicilor

greci, până la Goethe şi Dostoievski, trecând

prin Virgil, romanele Graalului, prin opera

lui Dante" (şi a lui Eminescu - n.n.)8.

Bibliografie. Note

1 .Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice a

R.S.R., Institutul de Istorie şi Teorie Literară

„G. Călinescu", Izvoare folclorice şi creaţie

originală; îngrijire ştiinţifică: dr. Ovidiu

Papadima, Editura Academiei R.S.R., 1970,

pag. 8-9.

2. Rene Guenon, Le Saint Graal, în Symbole

fondamentaux de la Science Sacree, Edition

Gallimard, Paris, 1962.

3. Vasile Lovinescu, Interpretarea ezoterică

a unor basme şi balade populare româneşti,

Ed. Cartea Românească, 1993, pag. 8-9

4. Ion Creangă, Opere, ediţie de Iorgu

Iordan şi Elisabeta Brâncuşi, Editura

Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti,

1993, pag. 294.

5. Vasile Lovinescu, Creangă şi Creanga de

Aur, Editura Cartea Românească, 1989, pag.

15.

6. În acelaşi timp, talentul este vălul iui Isis.

Mitul este penultima etapă spre adevărul

transcendent. Ideile pure, îmbrăcate în Eter,

se oglindesc şi în sufletul popular, încă

nepoluat, dar şi în intelectul unui mare

scriitor. Dovezile le găsim în tot periplul

uman, de la Homer şi tragicii greci, până la

Dante, Shakespeare, Goethe şi Dostoievski,

Eminescu şi Macedonski.

7. Matei I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche,

ediţie îngrijită şi prefaţată de Perpessicius,

Editura pentru Literatură, 1965.

8. Vasile Lovinescu, Al patrulea hagialâc.

Exegeză nocturnă a Crailor de Curtea-

Veche. Editura Cartea Românească, 1981,

pag. 11.

Europe. "He integrates with a glorious

cortege, starting with Ghilgamesh, the

Homeric poems, with the works of the tragic

Greeks, to Goethe and Dostoevsky, passing

through Virgil, the novels of the Grail,

through the work of Dante" (and of Eminescu

- nn).

Bibliography. Notes

1.The Academy of Social and Political

Science of R.S.R., Institute of Literary

History and Theory "G. Calinescu "Folklore

sources and original creation, scientific care:

Dr. Ovidiu Papadima, Academia R.S.R.,

1970, pp. 8-9.

2. Rene Guenon, Le Saint Graal, in the

Symbole fondamentaux of Science Sacree,

Edition Gallimard, Paris, 1962.

3. Vasile Lovinescu, The Esoteric

Interpretation of Romanian Tales and Ballads,

Ed. Cartea Românească, 1993, pp. 8-9

4. Ion Creangă, Opera, edited by Iorgu Jordan

and Elisabeta Brancusi, Publishing House of

the Romanian Cultural Foundation,

Bucharest, 1993, p. 294.

5. Vasile Lovinescu, Creanga and Golden

Creanga, Cartea Romaneasca Publishing

House, 1989, p. 15.

6. At the same time, talent is Isis's veil. Myth

is the penultimate stage to transcendent truth.

The pure ideas, dressed in Ether, mirror the

popular soul, still unpolluted, but also in the

intellect of a great writer. The evidence is

found throughout the human perimeter, from

Homer and the Greek tragedies to Dante,

Shakespeare, Goethe and Dostoevsky,

Eminescu and Macedonski.

7. Matei I. Caragiale, Craiţa de Curtea-Veche,

edited carefully and prefabricated by

Perpessicius, Publishing House for Literature,

1965.

8. Vasile Lovinescu, The Fourth Hagial. The

nightly exegesis of the Old Courtyard Crags.

Cartea Românească Publishing House, 1981,

p. 11.



70

Documents

O ALTERNATIVĂ PEDAGOGICĂ A A PEDAGOGICAL ALTERNATIVE … Popescu-Bradiceni,Ileana Rada.pdf · Gulliver, Danila Prepeleac, Don Quijote, Eneida, Decebal, Burebista, Gargantua, Pantagruel,