numãrul 6, noiembrie 2012 ROMÂNIA ªI UNIUNEA · PDF filePUNCTULCRITIC Trimestrial de diagnozã socialã, politicã ºi culturalã numãrul 6, noiembrie 2012 ROMÂNIA ªI UNIUNEA

PUNCTULCRITICTrimestrial de diagnozã

socialã, politicã ºi culturalãnumãrul 6, noiembrie 2012

ROMÂNIAROMÂNIAªIªI

UNIUNEA EUROPEANÅUNIUNEA EUROPEANÅ

Colegiul redacþional:

Director: Mihai MilcaRedactor-ºef: Iacob Florea

Editor: Fundaþia Culturalã Ideea Europeanã

Adresa: str. Negru Vodã nr. 3, et. 3, cam. 327; 330Tel: (+40)21-327.48.92; fax: (+40)21-327.50.92E-mail: [email protected]

PUNCTUL CRITIC se distribuie în librãrii. Volumul poate fi comandat ºi la:Tel.: (+40)21-312.97.82E-mail: [email protected]: www.niculescu.ro

Expedierea se face prin poºtã.

Design copertã & ilustraþie: Carmen Lucaci

Tipãrit la

ISSN 2068-8989

Toate drepturile rezervate. Responsabilitatea asupra conþinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor. Nicioparte a acestui volum nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic,inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea scrisã aEditurii NICULESCU.Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi inter-naþionale privind proprietatea intelectualã.

Universitatea Financiar-Bancarã

PUNCTUL CRITIC – Trimestrial de diagnozã socialã, politicã ºi culturalãFondator: Eugen Uricaru

Consilul ºtiinþific:

Bernard Castelli, Institutul de Cercetare pentru Dezvoltare (IRD) din ParisSeptimiu Chelcea, Universitatea din BucureºtiRaffaela Gherardi, Universitatea din BolognaMarco Lucchesi, Universitatea Federalã din Rio de JaneiroAndrei Marga, Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-NapocaGiacomo Marramo, Universitatea Roma IIIVasile Puºcaº, Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-NapocaGheorgh Lencan Stoica, Universitatea din Bucureºti

SUMAREDITORIAL

Povara nemulþumirii noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5Eugen Uricaru

ROMÂNIA ªI UNIUNEA EUROPEANÃ . . . . . . . . . . . . . .9

Destinul Europei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11Prof univ. dr. Andrei Marga

Dincolo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .38Ioan Es. Pop

Europenism românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40Dr. Mihai Milca

Elementele principiului subsidiaritãþii consacrate în Tratatul de la Lisabona . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47Lector univ. dr. Ionescu Mircea Felix Melineºti

Drumul României cãtre Uniunea Europeanã . . . . . . . . . . . . .51Prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Ovidiana Bulumac (studentã), Gabriel Sãpunaru (student)

Românii, Victor Hugo ºi Statele Unite ale Europei . . . . . . . . .68George Apostoiu

Unde sunt vizionarii europeni? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .74Conf. univ. dr. Corneliu Zeanã

Implicaþii economice ale aderãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78Lector univ. dr. Oana Duþã

Paradoxul valorilor româneºti, un caz de presã . . . . . . . . . .101Sonia Cristina Stan

Noi ºi Ei. O imagine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .108Iacob Florea

CONFLUENÞE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .111

Venezuela ºi acþiunea externã a lui Chávez . . . . . . . . . . . .113Cristóbal de la Fuente

Ecologizarea politicii agricole comune. Analiza evoluþiei . . .136Maxime Habran, Universitatea din Liège

FONDUL ªI FORMA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .153

Egalitate de ºanse versus societate clientelarã. O analizã de conþinut a presei româneºti . . . . . . . . . . . . . . .155Cosmin-Dumitru Þineghe

Perioada de graþie a integrãrii Ro-

mâniei în Uniunea Europeanã, cu cer-

titudine, s-a sfîrºit. Primul semn nega-

tiv al acestui fapt a fost refuzul prost

mascat al membrilor Schengen de a

ne accepta în cercul intim. Primul semn

pozitiv a fost atunci cînd apelul, de-

venit condiþie obligatorie, cel puþin în

viziunea germanã, la un proiect fiscal

comun, a fost adresat ºi României.

Pentru aderarea la Spaþiul Schengen

au fost necesare îndeplinirea unor

condiþii de securizare a frontierelor,

ºi nu numai, îndeplinire care a pre-

supus cheltuieli serioase. E drept, o

mare parte dintre fondurile necesare

au fost asigurate de Uniunea Euro-

peanã, dar nici contribuþia naþionalã

nu este de neglijat. Cel puþin la nivelul

unui folclor intern, cheltuielile româ-

neºti pentru acest pas urmeazã îndea-

proape efectul privatizãrilor strategice

care au premers admiterea în Uniunea

Europeanã. Oricare ar fi adevãrul ci-

frelor, cert este cã primirea în U.E. a

fost posibilã ºi datoritã unui context

economic-politic favorabil, cu mai

multe resurse de îngãduinþã în vreme

ce acceptarea în Spaþiul Schengen a

fost ºi este condiþionatã nu doar de în-

deplinirea unor criterii tehnice. Membrii

Schengen considerã cã îndeplinirea

condiþiilor tehnice este asiguratã ºi de

buna funcþionare a instituþiilor statului

dedicate justiþiei ºi afacerilor interne.

Altfel spus, nu ajunge sã ai tehnologie

de ultimã orã pentru controlul paºa-

poartelor ºi pentru supravegherea fâ-

ºiei de frontierã, indifferent pe unde

trece ea, dacã personalul bine pregã-

tit este prost plãtit iar opreliºtile legale

sunt ocolite cu ajutorul lipsei de coe-

ziune ºi coordonare a procedurilor

legale. Altfel spus, nu poþi fi sigur cã

5

Povara nemulþumirii noastreEugen Uricaru

Editorial

Cuvinte cheie: spaþiul Schengen, absorbþia fondurilor europene, POSDRU,suveranitatea, economia naþionalã

un poliþist, un vameº ori un funcþionarimplicat în sistem, care este plãtit cuaproximativ 400 de euro lunar, vaavea puterea ºi simþul datoriei de arezista tentaþiei de a bãga în buzunarcel puþin 4000 de euro zilnic. ªi nudoar el ci ºi cei care îl controleazã.De fapt, în acest punct ne aflãm cîndspunem cã luna de miere a luat sfîrºit.A luat sfîrºit cînd au început progra-mele de absorbþie a fondurilor euro-pene, programme care implicã o se-verã supraveghere a circuitului banilorºi a hîrtiilor. Deºi absorbþia a fost ceamai micã din istoria Uniunii Europene,ne referim la absorbþia fondurilor decãtre alte state, scandalurile ameninþãsã devinã dintre cele mai clamoroase.Doar banii obþinuþi prin ProgramulOperaþional Sectorial DezvoltareaResurselor Umane (POSDRU) suntdéjà un subiect care ameninþã liniº-tea internã ºi credibilitatea externã.Despre cei destinaþi infrastructurii detransport nu este cazul sã amintimdeoarece nu este bine sã vorbeºtidespre funie în casa spînzuratului.Aceastã problemã a intrãrii reale înUniunea Europeanã, a integrãrii însistemele economice, financiare aleUniunii Europene este factorul carene obligã la un examen sever al situa-þiei de fapt. Ar fi în în firea lucrurilorsã ne dorim avantajele ºi sã ignorãm,

în cel mai bun caz, obligaþiile, standar-dele ºi datoriile pe care le incumbã oapartenenþã de facto la U.E. Ar fi înfirea lucrurilor dacã nu ne-am gãsiîntr-un context ºi o etapã de dezvol-tare istoricã în care regulile de supra-vieþuire ale statelor s-au schimbat.Cel puþin douã concepte s-au modi-ficat – cel privind suveranitatea ºi celprivind economia naþionalã. Dacãaceastã schimbare nu ne place, artrebui sã luãm mãsuri urgente fie pen-tru a ne place, fie pentru a ieºi din sis-tem, asumîndu-ne toate consecinþeleacestei decizii. Deocamdatã este evi-dent cã ne aflãm în situaþia cetãþea-nului care a cîºtigat la loterie un ele-fant dar el locuieºte într-o garsonierãºi are un salariu minim pe economie.Se pare cã acceptarea noastrã înUniunea Europeanã, un mare succespolitic ºi diplomatic, ne creazã maimulte dificultãþi decît ne rezolvã. Fãrãa exagera cu nimic, cred, ne aflãmdin nou în formula maiorescianã a for-mei fãrã fond, suntem un stat membrual Uniunii Europene dar deocamdatãeste doar o chestiune formalã, atîtavreme cît nu suntem capabili sã ne în-deplinim obligaþiile. Dincolo de literaTratatului European existã realitãþi pecare se sprijinã acest tratat – reali-tatea economicã, realitatea socialã,funcþionarea statului de drept ºi a

6

instituþiilor sale. Atîta vreme cît dis-funcþionalitãþile nu sunt decît un ar-gument în lupta politicã internã ºi numotive de mobilizare socialã ºi poli-ticã pentru realizarea unei adevãratereforme, care sã ne aducã la o relaþieacceptabilã între formã ºi fond. Priviþiîn jur ºi veþi descoperi aceste con-tradicþii de-a dreptul rizibile – avempiste pentru bicicliºti semnalate petrotuare, cheltuim zeci de miliarde deeuro de ani buni pentru autostrãzi darele, practic, nu existã, susþinem pro-grame ecologice care prevãd trans-portul pe calea feratã a TIR-urilorpoluante iar viteza medie pe calea fe-ratã este exact aceea a locomotiveilui Stephenson, implementãm pro-gramul de viaþã sãnãtoasã în mediulrural prin construirea de piscine, sãlide sport, parcuri ºi terenuri sportiveîn vreme ce satele româneºti suntdepopulate iar 40% din locuinþeleRomâniei nu beneficiazã de canali-zare ºi apã curentã. Dar aceastã crizãa contradicþiei dintre formã ºi fondexistã ºi la nivelul realitãþilor impal-pabile: O.N.G.-urile ºi societatea civilãsunt puternic politizate, participînd înmod pernicios ºi ridicol la campaniileelectorale, conducerea civilã a armateieste realizatã de generali trecuþi înrezervã, sistemul parlamentar esteînlocuit de combinaþia instituþiilor

executive, iar legile suferã interpretãriliterale împotriva spiritului lor, regula-mentele bat Constituþia iar puterea po-liticã aparþine aleºilor nu alegãtorilor.Sunt, toate aceste ºi multe alte contra-dicþii de sistem politic, dovezile clarecã deocamdatã apartenenþa Românieila Uniunea Europeanã nu este decîto chestiune formalã care prezintã unsingur fapt cert – reformele cu ade-vãrat europene care urmeazã sã sesãvîrºeascã nu vor avea drept þintãcîºtigarea unui premiu de bunã pur-tare ci vor fi chiar buna purtare. Obli-gaþiile care ne revin ca parte compo-nentã a Uniunii Europene încep sãdevinã cu mult mai greu de suportatºi de îndeplinit decãt avantajele. Uneledintre aceste avantaje existau chiarînainte de a fi admiºi în U.E., cum arfi dreptul la libera circulaþie în cele maimulte dintre statele componente, saubeneficiile unui comerþ preferenþial.Obligaþiile, în schimb, þin de respec-tarea unor normative în diferite do-menii, normative care sunt rezultatuldorinþei membrilor U.E. de a progresape un anumit drum ºi conform uneianumite conduite. În acest momentar fi necesarã o analizã obiectivã a si-tuaþiei, sã ne punem întrebãri corecteºi sã dãm rãspunsuri sincere. Esteinteresatã Romînia sã fie un membrucu drepturi depline al Uniunii Europene

7

ºi al Spaþiului Schengen? Rãspunsul,fãrã îndoialã, este „Da”. Este Româniadispusã ºi mai ales capabilã sã res-pecte toate regulile dupã care func-þioneazã Uniunea Europeanã ºi siste-mul Spaþiului Schengen? Rãspunsule mai puþin limpede. El ar fi „Depinde!”Depinde de ce? Un rãspuns correct,sincer, ne-ar elibera de povara nemul-

þumirii noastre, o nemulþumire caredureazã de prea mult timp. Soluþiaeste voinþa clasei politice ºi nu un re-ferendum. În România referendumu-rile se fac doar atunci cînd se cunoaº-te rãspunsul dinainte ºi cînd rãspun-sul convine celui care iniþiazã consul-tarea. Este încã o probã a situaþiei in-adecvate a formei la fondul existent.

8

România ºiUniuneaEuropeanã

De ce abordãm „destinul Europei”într-o perioadã atât de criticã, pe careistoricii ne-o prezintã, pe drept, ca ceamai gravã crizã din istoria modernã aRomâniei? Am în vedere trei raþiuni:a) prezentul ºi viitorul nostru depindde Europa; b) Europa – chiar UniuneaEuropeanã – au intrat într-o crizã ma-jorã. Am putea adãuga c) criza sau,mai bine spus, complexul de crize –financiarã, economicã, politicã, insti-tuþionalã, de motivaþie – de astãzi neobligã sã punem problema Europei nudoar în termeni de cauze ºi efecte, ciºi în perspective istorice largi, ce per-mit previziuni.

Cuvântul „destin” este suspect înlimbajul actual: el înseamnã o prede-terminare dintotdeauna a unei evoluþii.Azi îl putem prelua, cu o conotaþie maipuþin pretenþioasã: o predeterminaredintr-o situaþie anume. Folosim terme-nul în aceastã conotaþie.

Interogaþia asupra destinului Eu-ropei nu este nouã. În 1923 OswaldSpengler a publicat impresionanta sacarte Der Untergang der Abendlan-

des. Umrisse einer Morphologie der

Weltgeschichte, în care a tematizat„destinul” culturii celei mai rãspânditeatunci din lume – cultura modernã aEuropei. El era preocupat sã elabo-reze o interpretare a cursului istorieiºi, dupã ce a detronat principiul uni-tãþii istoriei universale – pe care, depildã, Hegel, Herder ºi mulþi alþii auconstruit vastele lor sinteze de filoso-fia istoriei – a privit istoria lumii dreptcolecþie de culturi incomparabile. Nuinsist aici asupra întregii interpretãrielaborate de Oswald Spengler (pecare am prezentat-o pe scurt în AndreiMarga, Introducere în filosofia

contemporanã, Polirom, Iaºi, 2002,pp. 101-106), ci evidenþiez doar

11

Destinul Europei

Prof. univ. dr. Andrei Marga

Cuvinte cheie: cultura europeanã, declinul populaþiei, criza de lideri, „industriaculturalã”, „societatea mediaticã”

deplasarea pe care filosoful o înfãp-tuieºte, spre o „filosofie a viitorului(Philosophie der Zukunft)” (I, 6) înþe-leasã ca „determinare prealabilã aistoriei”. „În aceastã carte – astfelîncepe Oswald Spengler – se facepentru prima oarã încercarea de adetermina în prealabil istoria. Estevorba de a urmãri destinul unei cul-turi, a acelei culturi care este unicã,ce este înþeleasã astãzi pe aceastãplanetã ca fiind în împlinire, culturavest-europeanã-americanã, în stadi-ile ei încã nescurse” (I, 3). Celebrulautor se înºela, în emfaza sa, desigur,cãci, înaintea lui, cel puþin Hegel, Marx,Comte încercaserã acelaºi lucru: sãanticipeze viitorul. Oswald Spenglerface un lung excurs în metoda gene-ralã de interpretare spre a profila temadestinului culturii occidentale ºi ia dis-tanþã nu numai de principiul unitãþiiistoriei universale, ci ºi de metodelebazate pe cercetãri factuale ºi gene-ralizãri (chiar obþinerea de legi), maiales cauzale. El cere Europei occiden-tale sã facã trecerea de la reprezen-tarea „ptolemaicã” a istoriei, la o repre-zentare „copernicanã” (p. 24) ºi pro-pune o reorientare a filosofiei spre is-toria filosofiei ca „ultimã temã serioasãa filosofiei” (I, 64), precum ºi asuma-rea „scepticismului”, în cadrul unei„morfologii a istoriei lumii ce devine în

mod necesar o simbolicã universalã”(I, 64). Dar, dincoace de toate aces-tea, deja în lunga Einleitung la volu-minosul sãu opus, Oswald Spenglerse concentreazã asupra destinuluiculturii occidentale. El considerã cã„problema destinului se impune dreptproblema proprie a istoriei (problematimpului, aºadar)” ºi recomandã „fizio-gnomica” ce este singura capabilã sãcapteze acea „cu totul altã necesi-tate, strãinã complet de cea cauzalã”,care lucreazã în profunzimea istoriei(I, 69).

Diagnoza lui Oswald Spengler esteprezentatã de la început. Este vorbade „declinul occidentului (der Unter-gang des Abendlandes)”. El explici-teazã imediat: „Tema mai restrânsã(a cãrþii NM) este astfel o analizã a de-clinului culturii vest-europene, astãzirãspânditã pe întregul glob. Scopuleste însã dezvoltarea unei filosofii ºia metodei proprii acesteia, aici meto-da, de examinat, a morfologiei com-parative a istoriei universale” (I, 70).

Îl putem urma astãzi cu interes în-noit pe Oswald Spengler în efortul sãude a descrie cultura ºi civilizaþia occi-dentalã, mânuind cu informaþii istoriceample ºi cu sagacitate opoziþia dintreviziunea lui Goethe asupra naturii ºiviziunea lui Newton. Ne intereseazãînsã altceva ºi anume: sã reluãm

12

problema rãmasã vie a determinãriiviitorului culturii europene ºi sã o re-punem în condiþiile de astãzi sub titlul„destinul Europei actuale”. OswaldSpengler punea întrebarea privinddestinul „culturii occidentale” (sau alculturii vest-europene-americane)într-un context istoric marcat de de-cepþiile Primului Rãzboi Mondial ºiale crizei europene care l-a precedatºi o dezlega prin abandonarea expli-citã a raþionalismului de inspiraþie ºti-inþificã care a dominat atmosfera inte-lectualã a crizei. Contextul de astãzieste diferit, iar raþionalismul ºtiinþificºi-a dezvãluit nu numai limitele, ci ºiforþa de neînlocuit într-o Europãschimbatã pe scarã mare. De pildã,între timp, suntem dupã punerea înmiºcare a proiectului european alunificãrii (prin Tratatul de la Roma,1959) ºi aplicarea lui (prin cele treiextinderi: spre vest, spre sud ºi sprerãsãrit), încât ne aflãm în mijlocul pro-cesului, cu realizãri certe, promisiunineonorate ºi o crizã neaºteptatã ºi cuperspective care au nevoie de clari-ficare. Drumul înapoi este închis, sta-rea actualã a Europei este plinã deincertitudini, viitorul nu a fost desci-frat. Cu conferinþa de faþã, DestinulEuropei, vreau sã formulez un diag-nostic al stãrii actuale ºi sã prefigu-rez (poate chiar sã anticipez) viitorul.

Intelectualitãþii române, SetonWatson i-a adresat o „provocare” a-marã, ce rãmâne, din nefericire, vala-bilã ºi astãzi: reprezentanþii ei mai cu-rând se conformeazã puterilor exis-tente, decât schimbã situaþia drama-ticã a oamenilor ºi instituþiilor (veziEastern Europe between the Wars:1918–1941, 1945). Lucian Boia, cuprecisa sa carte Capcanele istoriei(2011), confirmã tropismul spre „adap-tare” al câtorva generaþii de intelec-tuali de pe aceste meleaguri. Credcã e timpul nu de „adaptare”, ci de„cãutare de soluþii”. Încerc acum sãarticulez sistematic o soluþie – din-coace de eseismul ºi atmosfera depãreri dominantã. Mã sprijin pe o lite-raturã adusã la zi, care nu este doar„de gust”, cum se obiºnuieºte, ci „dereferinþã profesionalã realã”. Voi in-voca aceastã literaturã pentru a spri-jini punctul meu de vedere, nu pen-tru a-l înlocui.

Aºadar, ce ne aºteaptã în Europa?Vreau sã dau rãspunsul în faþa dum-neavoastrã evocând mai întâi – dreptpremise – pragurile aduse de culturaeuropeanã, sursele ei hotãrâtoare,dificultãþile profunde, diagnozele datesituaþiei.

** *

13

Aºa cum am arãtat recent, pe par-cursul cãrþii The Destiny of Europe(Ed. Academiei Române, Bucureºti,2012), cultura europeanã s-a conturatîn lume prin câteva praguri pe carele-a creat.

Aceastã culturã a adus un conceptal ºtiinþei, ca ºi cunoaºtere a genera-lului, care avea sã fie, în cele dinurmã, „ºtiinþa modernã” sau „ºtiinþagalileo-newtonianã”. ªtiinþa s-a înþe-les drept cunoaºtere factualã, orien-tatã spre identificarea corelaþiilor cucaracter de lege ºi, în primul rând, acorelaþiilor cauzã-efect, exprimabilematematic. Este vorba de o cunoaº-tere pusã în serviciul rezolvãrii de pro-bleme, înainte de toate de problemetehnice. Cultura europeanã a legattehnica de producþie ºi ºtiinþa ºi a fãcutposibilã civilizaþia tehnicã. Aceastãculturã a adus comportamentul eco-nomic caracterizat de obþinerea unuiplus în raport cu energia investitã –adicã de principiul randamentului. Înaceastã culturã, nu numai activitateade producþie, ci ºi administraþia socie-tãþii ºi restul comportamentelor au fostsubordonate cerinþei randamentului.

Dar subordonarea nu a fost, în cul-tura europeanã, exclusivã. Aceastãculturã a încadrat administraþia ºi com-portamentele într-un drept caracterizatde personalism, formalism ºi legalism.

Dreptul european îºi asumã persoanaumanã ca subiect, referinþã ºi scop.În cultura europeanã, individul esteconceput ca persoanã înzestratã culibertate, dar libertatea este înþeleasãca autonomie, în accepþiunea etimolo-gicã a termenului compus din „auto”ºi „nomos”. Adicã ca o libertate ce seîncadreazã în reguli ºi este însoþitã derãspundere. Cultura europeanã ºi-aasumat construcþia fiinþei umane casferã privatã sprijinitã pe drepturi ºi li-bertãþi imprescriptibile. Sfera privatãeste aici continuu legatã cu sfera pu-blicã a statului.

Cultura europeanã a conceput vo-inþa politicã a statului ºi, în general,politica de stat ca derivat al dezba-terii publice asupra problemelor deinteres general. Aceastã dezbatereeste asumatã ca mediu al dezlegãriiproblemelor. Comunicarea este asu-matã, împreunã cu munca, reflexivi-tatea ºi conºtiinþa de sine, ca un altmediu indispensabil al reproducerii cusens a vieþii. Argumentarea în viaþapublicã ºi prevalenþa argumentelormai bune sunt parte a culturii ce stãla baza funcþionãrii sferei publice.

Cultura europeanã este orientatãspre problemele deschise, spre cer-cetare, ºi s-a profilat ca o culturã acercetãrii, a cunoaºterii sistematiceºi a transformãrii realitãþii conform

14

nevoilor oamenilor. Ea îºi asumã re-alitatea din jur nu ca un corp strãin, cimai curând ca material al prelucrãrilorîn folosul oamenilor. Cultura euro-peanã îºi asumã cã realitatea dinfaþa noastrã este unica lume a vieþiinoastre în condiþiile pãmânteºti. Eapune continuu în legãturã asumarearealitãþii ºi promovarea omului, cu-noaºterea ºi reflexivitatea, teoria ºiviziunea, imanenþele lumii cu ceeace o transcende.

** *

Cultura europeanã are o identitateconferitã de istoria ei, în cele din urmãde însãºi „sursele” („roots”, „sources”,„legacies” etc.) ei. Astãzi suntem dupãdepãºirea câtorva înþelegeri restrictiveale „surselor”. 1) Ne aflãm, de pildã,dupã depãºirea înþelegerii Europei doarca prelungire a moºtenirii greco-ro-mane, caracteristicã idealismului cla-sic german, prin sesizarea ponderiimajore a creºtinismului. 2) Ne aflãm,de asemenea, dupã depãºirea înþe-legerii creºtinismului european doarprin prisma Evangheliilor despre Iisusdin Nazaret, luând astãzi în seamã iu-daismul, cadrul efectiv în care s-a for-mat fondatorul creºtinismului ºi învã-þãtura sa, care au modificat cel maimult istoria lumii. 3) Ne aflãm, apoi,

dupã depãºirea înþelegerii creºtinis-mului în opoziþie cu ºtiinþa ºi libertãþilecetãþeneºti ale lumii moderne, prinrecunoaºterea valorii de neînlocuit aacestora într-o „viaþã reuºitã (gelun-genes Leben)”. 4) Ne aflãm, în sfârºit,dupã depãºirea înþelegerii ºtiinþei mo-derne drept cunoaºtere autarhicã înfavoarea, considerãrii „prealabilului”inevitabil al oricãrei cunoaºteri ºtiinþi-fice, conþinut în contextele de genezãºi de aplicare, care-i conferã sensul.5) Investigaþiile specializate din ultimulsecol ºi jumãtate ne-au adus la cuprin-zãtoarea înþelegere a Europei dreptculturã care s-a constituit ºi a evoluat,alimentatã fiind din trei surse majore:Ierusalim, Atena, Roma, la care s-auadãugat alte numeroase surse. Tri-unghiul celor trei metropole culturaleale istoriei – care ne-au dat, în esenþã,religia ºi viziunea asupra destinuluiuman, ºtiinþa ºi filosofia, dreptul ºidemnitatea cetãþeneascã – rãmânemetafora cea mai potrivitã pentru arezuma „sursele” hotãrâtoare ale Eu-ropei. Destinul Europei nu se poatecapta fãrã a examina valoarea aces-tor „surse”.

** *

Putem capta destinul Europeinumai observând dificultãþile sau

15

problemele care se pun astãzi pecontinent. Aceste probleme, trebuiespus, nu sunt uzuale ºi nu se lasãreduse la chestiunile frecvente demai bunã funcþionare a unui întreg.Sunt probleme cruciale, hotãrâtoarede destin.

Bunãoarã, Europa înregistreazã1) declinul grav al populaþiei, încâtponderea europenilor indigeni scadecontinuu în favoarea imigranþilor cubackground cultural diferit. Continuãtendinþa postbelicã de emigrare a eu-ropenilor spre America ºi Australia,cu brain drain-ul pe care-l antreneazã.2) Europa traverseazã o gravã crizãde lideri, diferiþi boss-i sau manageripreluând conducerea la diferite nive-luri, fãrã a fi capabili sã exercite lea-dership-ul necesar în condiþii istoricenoi. Deciziile de importanþã majorãale Europei se adoptã lent ºi rãmânadesea ambigue sau incerte. 3) Plu-ralismul, în loc sã prilejuiascã mobi-lizarea de noi energii, paralizeazã demulte ori deciziile ºi anonimizeazã rãs-punderea. În loc sã fie instrumentul gã-sirii soluþiilor mai bune, democraþiaeste practicatã pe scarã mare ca unfel de tehnicã de selectare periodicãa reprezentanþilor, care scapã apoi desub controlul public. 4) Sãrãcia ºi dis-crepanþele sociale sporesc din nou,chiar dacã la alt nivel al dezvoltãrii

decât în trecut. 5) Administraþiile seconcep adesea ca un fel de scopuri însine ºi sunt mai curând opace la reac-þiile cetãþeanului. Sistemele juridice,morale, administrative ºi de altã na-turã au pierdut conºtiinþa provenien-þei lor istorice ºi a sensului instituiriilor, devenind uneori niºte scheleterigide, greu de înviorat. 6) Viitorul estecolonizat de teamã, iar futurismul ne-gativ, coagulat în jurul devizei „sã nuschimbãm ceea ce este, cãci va puteafi ºi mai rãu!”, a ocupat multe minþi.7) Procesul deciziei politice este închispentru covârºitoarea majoritate a ce-tãþenilor, care rãspund cu apatia po-liticã ºi civicã. 8) Pentru foarte mulþieuropeni, viaþa se reduce la muncã ºi,eventual, la consum. Banii sunt per-cepuþi, pe suprafaþã extinsã, ca sensal vieþii, în loc sã fie mijlocul pentruacþiuni în folos personal ºi public. 9) Educaþia se transformã într-o teh-nologie de formare de competenþe,fiind privatã de viziune. O scãdere anivelului profesional în Europa estela orizont. 10) Valorile sunt funcþiona-lizate, dacã nu cumva transferate sim-plei subiectivitãþi. Etica muncii ºi pasiu-nea creaþiei ºi-au redus intensitatea.Europa s-a angajat pe calea ilumin-ismului, dar întârzie sã se luminezeasupra iluminismului însuºi ºi a con-diþiilor istorice ale emergenþei sale.

16

11) Religia este privitã cu suspiciune,în vreme ce alienarea, singurãtatea,violenþa se rãspândesc. 12) Tehnicilede obþinere, exercitare ºi perpetuare aputerii de care s-au folosit Mussolini,Hitler ºi Stalin, revin pe nesimþite încadrele democraþiei copleºite de con-cepþii relativiste. 13) Altãdatã subiectal istoriei mondiale, Europa lipseºteastãzi de la adoptarea deciziilor geo-politice sau este doar unul dintre par-ticipanþii la discuþie. 14) Dinamica altorarii culturale sau culturi a început, dejade câteva decenii, sã o exceadã.

** *

Niciodatã realitatea nu are o sin-gurã alternativã de evoluþie. Totdea-una în faþã îi stau mai multe posibili-tãþi. Aºa stând lucrurile, care sunt al-ternativele de evoluþie ale Europeiactuale?

Sã observãm, ca prim pas spre a da rãspuns, care sunt diagnozeledate societãþilor europene ale timpu-lui nostru.

Bunãoarã, Jean François Lyotardne-a familiarizat cu „societatea post-modernã”: o societate care suspendãviziunile cuprinzãtoare ºi legitimatoareale modernitãþii, denunþã organizãrilesistematice ºi se încredinþeazã „jocu-

rilor” structurilor, printre care oameniideja s-au pierdut. În eseul La condi-tion postmoderne (1979), filosoful vor-beºte de „un changement de fonctiondes Etats: à partir de ce syndrome seforme une image de la société quioblige à réviser sérieusement les ap-proches présentées en alternative.Disons pour faire bref que les fonc-tions de régulation et donc de repro-duction sont et seront de plus en plusretirées à des administrateurs et con-fiées à des automates. La grandeaffaire devient et deviendra de dis-poser des informations que ceux-cidevront avoir en mémoire afin queles bonnes décisions soient prises.La disposition des informations estet sera celle des décideurs. Elle n’estdéjà plus constituée par la classepolitique traditionnelle, mais par unecouche composite formée de chefsd’entreprises, de hauts fonctionnai-res, de dirigeants des grands organis-mes professionnels, syndicaux, po-litiques, confessionnels”1. Societateaeuropeanã actualã este scena uneivaste atomizãri.

Un alt filosof francez vorbeºte de„era vidului”: socializarea nu se maiface nici în mod „disciplinar”, precumîn secolul al XVII-lea, nici prin „cap-tare” ca în secolul al XIX-lea, ci prin

17

1 Jean François Lyotard, La condition postmoderne, Les Éditions de Minuit, Paris, 1979, p. 30.

stimularea pe canale variate a subiec-tivitãþii personale. S-a intrat, spuneGilles Lipovetsky, în cartea L’ère duvide. Essais sur l’individualismecontemporain (1983), într-o „sociétéflexible fondée sur l’information et lastimulation des besoins, le sexe et laprise en compte des «facteurs hu-mains», le culte du naturel, de la cor-dialité et de l’humour ”2. S-a produs o„mutation anthropologique qui s’ac-complit sous nos yeux et que chacunde nous ressent bien en quelque ma-nière, fût-ce confusément. Un nou-veau stade de l’individualisme se meten place: le narcissisme désigne lesurgissement d’un profil inédit del’individu dans ses rapports avec lui-même et son corps, avec autrui, lemonde et le temps, au moment où le«apitalisme hédoniste et permissif»3.Individul, cãzut în cultivarea subiec-tivitãþii sale, devine noul centru decoagulare a vieþii sociale.

Peter Sloterdijk aratã, în Kritik derzynischen Vernunft (1983), cã diniluminism nu a rezultat în Europa osocietate luminatã a fiinþelor raþionale,ce îºi respectã reciproc umanitatea,

ci instrumentalizarea celuilalt 4. Socie-tãþile actuale extind comportamentulcinic. În loc sã lãrgeascã solidaritateaoamenilor, aceste societãþi dezvoltãinstrumentalizarea. Kynismos-ul gre-cilor antici cerea „naturaleþe” aristo-craþilor greci (precum Diogene dinSinope lui Platon). Cinicii de astãzisunt ostili naturaleþei. Altãdatã, Davidîl provoca pe Goliat, acum Goliat îiaminteºte lui David cine este „sus”,„cel mai tare”, ºi cine este „supusul”.

Suntem într-o „societate a riscului ”– ne asigurã Ulrich Beck, cu lucrareaRiskiogesellschaft. Auf dem Weg ineine andere Moderne (1986). Explo-zia reactorului nuclear de la Cernobîleste deja indiciul periclitãrii tuturor, în-cât dispare încã o specie de diferenþedintre oameni. Pe de altã parte, „pri-mejdiile devin pasageri orbi ai consu-mului normal ”. Producerea de obiectemerge mânã în mânã cu generareade riscuri. Nu sunt doar riscuri per-sonale, cãci, între timp, riscurile sunt„globale”5. Nu poþi pãºi în realitate fãrãa pãºi în risc.

Deja odatã cu expansiunea aplicã-rii civile a ciberneticii, dupã al doilea

18

2 Gilles Lipovetsky, L’ère du vide. Essais sur l’individualisme contemporain, Gallimard, Paris,1983, p. 9.3 Ibidem, p. 56.4 Peter Sloterdijk, Kritik der zynischen Vernunft, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1983.5 Ulrich Beck, Riskiogesellschaft. Auf dem Weg in eine andere Moderne, Suhrkamp, Frankfurtam Main, 1986, p. 27.

rãzboi mondial, s-a putut vorbi de osocietate a deciziilor informate asuprastadiului ºi condiþiilor atingerii obiecti-velor. Rapida dezvoltare a compute-relor ºi folosirea acestora în comuni-caþii, ampla utilizare a Internetului înã-untrul ºi în afara sistemelor de apã-rare militarã nu au fãcut decât sã în-tãreascã contururile „societãþii infor-maþiei”6. Aceasta, informaþia, cum ºtieastãzi prea bine orice lucrãtor, spo-reºte randamentul muncilor de oricecomplexitate. Trebuie adãugat, însã,cã, acum, informaþia este abundentãîn orice domeniu. De cele mai multeori cantitatea informaþiei este de ne-stãpânit, iar fãrã tehnici de a o prelu-cra ºi utiliza, informaþia ne copleºeºtepânã la inhibiþie.

Dacã avem în vedere vasta infra-structurã construitã între timp pentrua transmite informaþiile, care organi-zeazã fluxurile, atunci se poate vorbilegitim de o „societate a comunicaþi-ilor ”. Foarte probabil, în economiesectorul cel mai nou, pe scara istoriei,este cel al comunicaþiilor. Este însã„societatea comunicaþiilor” ºi o „soci-etate a comunicãrii” ? Rãspunsul estedeocamdatã mai curând negativ, dacãprin comunicare avem în vedere nu

doar transmiterea de ºtiri, ci ceva multmai profund – înþelegerea dintre vor-bitor ºi ascultãtor asupra a ceva.Este evident cã schimbãm mai uºorinformaþii, mai mult ºi la mai maredistanþã, decât oricând anterior, cã încomputerul de pe birou avem instru-mentul de acces rapid în biblioteci, înarhivele publicaþiilor, la prieteni aflaþioriunde pe glob, cã, într-un cuvânt,informaþiile circulã cu iuþealã fãrã pre-cedent, încât acþiunea coordonatãeste mai probabilã ca oricând înainte.Probleme redutabile rãmân însã, celpuþin deocamdatã, nerezolvate: co-municarea a fost redusã la transmi-terea de ºtiri, distincþia dintre ºtiri ºizgomot s-a destrãmat, importanþainformaþiilor a fost nivelatã, unii suntplasaþi ireversibil în rolul de receptor,iar alþii au instituit monopolul asuprainformaþiilor, eleganþa formulãrilorsurprinzãtoare a cedat în faþa meca-nicii mesajelor economicoase, abor-darea birocraticã a luat sub controlconºtiinþa de sine esteticã.

Doar cã, între timp, „societatea in-formaþiei” a fost înlocuitã cu una ce ocuprinde – „societatea cunoaºterii ”7.Se ºtie de mult – iar Hegel a exploa-tat la vreme o asemenea intuiþie – cã

19

6 Dirk Baecker, Studien zur nächsten Gesellschaft, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2007, vor-beºte de „societatea computerului”.7 Peter F. Drucker, Post-capitalist Society, Harper\Collins, New York, 1993.

oamenii trãiesc în comunitãþi împãr-tãºind concepte, dar abia în ultimeledecenii producerea de concepte s-aextins ºi s-a accelerat în aºa mãsurãîncât viaþa oamenilor depinde, în buneºi în mai puþin bune, de aceastã pro-ducere. Dacã numim producerea deconcepte cunoaºtere ºi dacã obser-vãm cã deciziile publice se reven-dicã din ºtiinþã, atunci putem spune,cu siguranþã, de asemenea, cã amintrat în „societatea cunoaºterii”. Mainou s-a deschis, pe bunã dreptate,întrebarea: este „societatea cunoaº-terii” ºi o „societate a înþelepciunii?”8

Iar la aceastã întrebare rãspunsuleste, legitim, cel puþin ezitant.

Dupã al doilea rãzboi mondial, mij-loacele de comunicare – radio, tele-viziune, presa scrisã – s-au extins,au devenit transnaþionale ºi chiar glo-bale (BBC a inaugurat radioul trans-naþional, CNN televiziunea globalã).Pe de altã parte, mass media se auto-nomizeazã, încât nu mai rãmân doarun mijloc, ci devin întreprindere însine, cu scopuri proprii. Trusturile în-locuiesc treptat slujbaºii de altãdatãai comunicãrii publice. Horkheimerºi Adorno, cu faimoasa Dialektik der

Aufklärung (1946), trag concluzia:se intrã în epoca „industriei culturale”,care schimbã din temelii comunicareapublicã anterioarã ºi lasã în urmãîntrebãri grave9. Nu cumva, odatã cumass media, nu mai este vorba deslujirea democraþiei, ci de folosireaacesteia în scopuri particulare? Nucumva aspiraþia redãrii realitãþii s-aînlocuit, între timp, cu lupta pentrucrearea realitãþii?

Aceste întrebãri rãzbat pânã astãzi.S-a intrat însã, trebuie spus, într-o „so-cietate mediaticã”, care înseamnã celpuþin trei lucruri: 1) autonomizareamass media pânã la a deveni un con-curent pe pieþele extinse ale erei glo-balizãrii; 2) transformarea reþelelormedia în centre de putere, alãturi decentrele economice, politice, militare,eclesiale; 3) dependenþa realitãþii demediatizare10. Se poate discuta dacã„societatea mediaticã” înghite moder-nitatea târzie sau este doar o mani-festare a acesteia. Eu sunt, evident,pentru a doua interpretare.

În definitiv, ce împiedicã „societa-tea mediaticã” sã fie „societate a tran-sparenþei ”? În literatura „societãþii me-diatice”, de la Horkheimer ºi Adorno

20

8 Paolo Blasi, The European University – Towards a Wisdom-Based Society, in „HigherEducation in Europe”, Vol. 31, Number 4, December 2006.9 Max Horkheimer und Theodor W. Adorno, Dialektik der Aufklärung, Fischer, Frankfurt amMain, 1973.10 Andrei Marga, Diagnoze. Articole ºi eseuri, Eikon, Cluj, 2008, pp. 50-54.

la Vattimo, s-au formulat principaleleargumente: a) prin felul de a proceda,mediatizarea rãspândeºte „numitorulcomun” al faptelor ºi cultivã „nivela-rea” valorilor; b) se cultivã „funcþiona-litatea” în sisteme ºi prea puþin iniþia-tivele de schimbare; c) se cultivã ceeace este intuitiv, fragmentar, în daunaînþelegerii corelaþiilor subtile, dar te-nace ale lumii; d) se rãspândeºteceea ce este „consumabil”, în daunavalorilor durabile; e) se atenueazãdistincþiile culturii clasice dintre nece-sar ºi accidental, esenþial ºi întâm-plãtor, adevãr ºi zvon, valoare ºi im-provizaþie. Vattimo a tras concluzia:oamenii de astãzi nu sunt mai lãmu-riþi, decât cei de altãdatã, asupra si-tuaþiilor, ci, dimpotrivã11.

În cartea La sociedad invisibile(Espasa, Madrid, 2004) inteligentul ºifoarte cultivatul filosof din Zaragoza,Daniel Innerarity, dã acest diagnostic:dacã încercãm sã interpretãm filoso-fic societatea cu care a debutat seco-lul al XXI-lea atunci cele mai multe ar-gumente le are de partea sa „socie-tatea invizibilã”, ceea ce înseamnã:„o societate ce scapã comprehensiu-nii noastre teoretice ºi controlului nos-

tru practic”12; o societate caracteri-

zatã de „complexitate, contingenþã,

netransparentã”, în care se trãiescsentimente precum „intransparenþã,incertitudine, insecuritate”; o societateîn care se percep „mai puþine variabileobiective decât posibilitãþi”13; o socie-tate dominatã de culturã articulatã maipuþin pe „obiectivitãþi” recognoscibile,decât pe „suspiciunea” inerentã „ne-siguranþei”14. „Invizibilitatea este re-zultatul unui proces complex în careajung la confluenþã mobilitatea, vola-tilitatea, fragmentarea ºi fuziunile, mul-tiplicarea realitãþilor inedite ºi dispariþiablocurilor explicative, alianþele inediteºi confluenþa de interese dificil de înþe-les. Distribuþia puterii este mai volatilã;determinarea cauzelor ºi a responsa-bilitãþilor mai complexã.; interlocutoriisunt instabili; prezenþele sunt virtuale,iar enigmele difuze. Totul contribuie laaceea cã trãim o lume mai enigma-

ticã”15.Cu câþiva ani în urmã, Klaus Eder

ºi Jürgen Habermas – acesta dinurmã în dezbaterea epocalã realiza-tã cu Cardinalul Joseph Ratzinger,tipãritã sub titlul Dialektik der

21

11 Gianni Vattimo, Societatea transparentã, Pontica, Constanþa, 1995.12 Daniel Innerarity, La sociedad invisibile, Espasa, Madrid, 2004, p. 14.13 Ibidem, p. 16.14 Ibidem, p. 89.15 Ibidem, p. 65.

Säkularisierung. Über Vernunftund Religion (2005) – au lansat for-mula „societãþii postseculare”16, con-siderând cã în formarea motivelor deacþiune ale oamenilor a intervenit oschimbare profundã: aceasta se re-vendicã, mai mult decât în deceniileanterioare, din religii. Modernitatea apresupus separarea activitãþilor pro-fane, în primul rând politice ºi eco-nomice, de religie ºi autonomizareadomeniului secularizat în raport cusfera religiei; modernitatea târzieaduce reorganizarea relaþiei dintremarile forme ale spiritului (ºtiinþa,arta, filosofia, religia) ºi o nouã moti-vare a acþiunilor.

S-a intrat, ni se spune de cãtre isto-rici, în „societatea minciunii”. Cu Un-sere Lügen Gesellschaft, WolfgangReinhard a fãcut radiografia prezenþeiminciunii în economie, mass media,ºtiinþã, viaþa sentimentalã, educaþieºi, mai ales, în politicã. Cu astfel desuport, el a cãutat sã argumentezetrei teze. Prima este teza extinderiifãrã precedent a minciunii. „Neade-vãrul se dovedeºte a fi nu doar uzual,ci ºi necesar, între timp chiar ca prie-

tenos pentru om”17. A doua este tezacomplicitãþii la minciunã a celor cemint ºi a celor minþiþi. Conform acesteiteze, minciuna politicã a celor ce con-duc este parte a minciunii politice ce-i cuprinde pe toþi18. În sfârºit, a treiaeste teza inaptitudinii pentru politicã,în înþelesul uzual, a celor care nu ac-ceptã complicitatea. „Oameni scepticiºi autocritici sunt, din aceastã cauzã,politicieni slabi”19, mai cu seamã înaceastã epocã, în care politica s-adespãrþit de probleme de conþinut ºi a devenit simplã „luptã între per-soane”20.

O autoare, Alexandra Viatteau,acuzã „infantilizarea” din societãþileeuropene actuale. S-a intrat în „socie-tatea infantilã”, ni se spune în carteaLa société infantile (2007). Altãdatã,oamenii se comportau mai vertical,fiind motivaþi de convingeri ce trimi-teau în cele din urmã la viziuni asupralumii mai mult sau mai puþin organi-zate. Acum, aproape toþi au devenitindivizi ce se miºcã lejer, neconstrânºide convingeri, sub impulsuri subiec-tive, cu sentimentul libertãþii neîngrã-dite. S-a trecut la o „civilizaþie ludicã”,

22

16 Jürgen Habermas, Joseph Ratzinger, Dialektik der Säkularisierung. Über Vernunft und Re-ligion, Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2005.17 Wolfgang Reinhard, Unsere Lügen Gesellschaft, Murmann, Hamburg, 2006, p. 9.18 Ibidem, p. 13.19 Ibidem, p. 14.20 Ibidem, p. 30.

ce nu mai are nimic din gravitateaculturii clasice 21.

Un alt autor ne vorbeºte de o „so-cietate a indiferenþei”. În La sociétéd’indifference (2009), Alain-GérardSlama dezvãluie „un mal nouveau”în Europa de dupã 1990, constândîn proliferarea indiferenþei pe fondulunei mentalitãþi utilitariste. Cultul re-zultatului, al eficacitãþii a înlocuit fide-litatea faþã de principii ºi a fãcut loc,indirect, concentrãrii puterii într-o sin-gurã mânã. Corpul electoral este de-cuplat de la dezbaterea publicã, viaþapoliticã nu mai are repere sigure, iarsituaþiile sunt considerate proiecte alepersoanei conducãtorului. Lãsat sin-gur, individul se refugiazã în „tribalis-mul” asigurat de diferite „identitãþi”22.

Dincoace de aceste diagnoze ela-borate sistematic ºi de mulþimea celordatorate deceniilor ºi secolelor ante-rioare, aº spune cã în Europa s-aintrat în „societatea nesigurã” 23. Amsemnalat intrarea în douã texte24.Înþelegerea prezentului, concepereaºi asumarea viitorului sunt pline maimult de nesiguranþã decât de certitu-dini. Câte au existat, în domeniul cu-noaºterii, moralei, viziunii, certitudinile

au fost ºi sunt supuse în continuaredeconstrucþiei, relativizãrii, atacurilor.De aceea, pentru europeni, problemaprealabilã oricãrei alte probleme estereconstruirea certitudinilor ºi ieºireadin relativismul dizolvant al epocii. Alua lucid în seamã nesiguranþele nuare de-a face cu lamentarea sau cuteama, ci mai curând cu angajareaunui efort de surprindere mai în pro-funzime a lumii ºi a condiþiei umaneîn lume, precum ºi de conceptuali-zare responsabilã.

** *

Atunci când am stabilit identitateaeuropeanã, am arãtat cã putem captaspecificul european luând în conside-rare competenþa tehnicã, comporta-mentul economic, capacitatea admi-nistrativã, legislaþia universalizatã, li-bertatea înþeleasã ca autonomie, po-litica întemeiatã pe dezbatere argu-mentativã, culturã spiritualã orien-tatã de un telos. Aceastã identitateeste astãzi „provocatã” din direcþiamultiplelor dificultãþi. Expansiuneacinismului, a vidului valorilor, a min-ciunii, a consumabilului, a riscului, ainfantilismului, a indiferenþei nu are,

23

21 Alexandra Viatteau, La société infantile, Hora Decima, Paris, 2007, pp. 30-31.22 Alain-Gérard Slama, La société d’indifférence, Plon, Paris, 2009, p. 180.23 Andrei Marga, Diagnoze. Articole ºi eseuri, Eikon, Cluj, 2008, pp. 61-63.24 Vezi ºi Andrei Marga, Criza ºi dupã crizã, Eikon, Cluj, 2010, pp. 101-108.

totuºi, alternativã? Rãmânem la de-montarea viziunilor integratoare asu-pra lumii, la extinderea cunoaºterii îndauna înþelepciunii, a informaþiei fãrãde comunicare? Suntem condamnaþide acum la nesiguranþã?

Împãrtãºesc convingerea cã estenevoie de privirea fãrã menajamenteîn ceea ce este ºi de conturarea al-ternativei. De unde trebuie începutãrelansarea Europei?

Soluþie liniarã nu mai existã în ma-terie de culturi întregi, dupã cum niciun monism nu mai ajutã, cãci cauzali-tatea situaþiilor este complexã. Euconsider cã alternativa pozitivã aEuropei, care poate pune în miºcaremulte schimbãri, constã într-o cotiturãmultiplã, care înseamnã: 1) reasuma-rea democraþiei nu numai ca tehnicãde alegere periodicã, ci ºi ca formã deviaþã; 2) reasumarea statului social înnoile condiþii; 3) reasumarea unei con-cepþii naturalizate asupra economiei;4) reasumarea valorilor în practicileeuropene; 5) reasumarea înþelegeriinerestrictive ºi a sensului ºtiinþei. Sãdetaliem.

** *

În societãþile moderne, ºi nu numaiaici, politica este subsistemul ce impri-mã direcþia evoluþiei. Alte subsisteme

(economia, ideologiile etc.) pot juca,în situaþii determinate, rolul dominant,dar politica este cea care dã direcþia.Iar în democraþie, voinþa suveranã aelectoratului (poporului) decide, celpuþin în principiu.

Astãzi, democraþiile europene aude învins câteva dificultãþi empiric re-perabile: apatia politicã ºi civicã, lipsade curaj ºi de viziune a decidenþilor,procese de decizie excluzioniste, pu-þinãtatea liderilor veritabili. Dacã ten-dinþele actuale nu sunt curmate –adicã mulþi cetãþeni dezamãgiþi se re-trag din procesul electoral, iar parti-dele nu reuºesc sã mobilizeze elec-toratul ºi sã îi prezinte alternative po-litice convingãtoare – atunci ne vomtrezi cu o democraþie de elite biroc-ratizate, care a pierdut legãtura cudemocraþia ca putere a cetãþenilor.Decizionismul va înlocui astfel, penesimþite, suveranitatea poporului.

Aºa cum Norberto Bobbio a re-marcat, în Le Futur de la démocra-tie (2007), democraþia, înþeleasã lapropriu, întâmpinã astãzi „obstacole”ce pretind noi clarificãri: s-a trecut demult de la „domestic economy” la„market economy” pe scarã mare,ceea ce a atras creºterea importanþei„specialiºtilor” în decizii ºi afecteazãluarea deciziilor; s-au format aparatebirocratice ample ºi puternice, care

24

se substituie dezbaterii democratice;societatea civilã nu numai cã s-aemancipat de „statul politic”, dar îl con-troleazã tot mai puþin25. Democraþiileeuropene au de învins aceste „obsta-cole” ºi de gãsit soluþii instituþionale lacâteva probleme cruciale: 1) distincþiadintre pluralism politic ºi democraþie,ºtiind prea bine cã poate fi pluralismfãrã democraþie; 2) distincþia dintre„public” ºi „interesul grupurilor care seprezintã ca public”; 3) repunerea ches-tiunii legitimitãþii ca suport al legalitãþii;4) funcþionarea democraþiei în con-diþiile concentrãrilor de putere eco-nomicã, politicã, mediaticã; calitatealegislaþiei; 5) prezentarea de efectiveprograme ancorate în valori politiceîn campanii electorale, încât cetãþea-nul sã poatã alege în cunoºtinþã decauzã. Dacã se fac astfel de paºi,atunci democraþia europeanã poatetrece semnificativ de la simpla tehnicãde alegere periodicã a reprezentan-þilor la democraþia ca formã de viaþã.Alþi paºi presupuºi de aceastã tre-cere sunt denunþarea confuziilor cul-turale ce însoþesc democraþiile euro-pene de astãzi (confundarea pluralis-mului cu o diversitate de opinii carese neutralizeazã reciproc, reducereademocraþiei la alegeri formal libere,considerarea puterii executive ca pro-

prietate, ºi nu ca obligaþie de rezolvarede probleme, conceperea instrumen-talistã a legilor, înþelegerea electora-tului drept comunitate ce spune „da”sau „nu” la referendum).

Mulþi observatori ai Europei dindeceniile recente ne spun cã ar lipsiliderii veritabili, capabili sã o conducãîn afara crizelor. Nu ar mai exista unAdenauer, un de Gaulle, un deGasperi, nici mãcar un Willy Brandtsau Jacques Delors sau HelmutSchmidt. În fapt, situaþia e compli-catã. Pe deasupra, comparaþiile suntgreu de fãcut, fiind vorba, înainte deorice, de contexte diferite. Ceea ceputem spune, cu siguranþã, este cãdeciziilor europene le lipseºte cura-jul ºi viziunea de largã ºi lungã per-spectivã. Pe bunã dreptate, JürgenHabermas atrage recent atenþia asu-pra datoriei autoritãþilor, în democra-þie, de a informa suficient cetãþenii,încât aceºtia sã îºi poatã forma oopinie informatã asupra a ceea cese voteazã. Numai aºa se poate pre-veni „a formalistic understaning of de-mocracy. The question is this: doesparticipation in democratic procedureshave only the functional meaning ofsilencing a defeated minority, or doesit have a deliberative meaning ofincluding the arguments of citizens

25

25 Norberto Bobbio, Le futur de la démocratie, Seuil, Paris, 2007.

in the democratic process of opinionand will-formation?”. Aplicarea proce-durilor nu ne dispenseazã de infor-marea suficientã a cetãþenilor ºi dedeliberarea argumentativã, publicã.Aºa stând lucrurile, „what is neededin Europe is a revitalized political classthat overcomes its own defeatism witha bit more perspective, resolutenessand cooperative spirit. Democracydepends on the belief of the peoplethat there is some scope left for collec-tively shaping a challenging future”26.Dar procedurile nu vor dispensa delideri – la propriu. Habermas consi-derã, pe drept, cã democraþia va func-þiona cu mai multã democraþie. Eucred cã trebuie sã gândim ºi un me-canism de selectare a liderilor. Mãgândesc la Thomas Mann: este dra-matic când prin democraþie cei mainecalificaþi ºi corupþi iau conducerea.

** *

Liberalismul economic – care adus la cea mai mare dinamicã a eco-nomiei europene ºi, apoi, mondiale –s-a format prin lichidarea îngrãdirilorde orice fel la iniþiativa individualã.Liberalismul clasic este asociat cupersonalismul ca viziune asupraomului.

Între timp, speranþa iniþialã cã mul-þimea indivizilor personalizaþi îºi vaputea satisface interesele prin simplacompetiþie de pe pieþe s-a infirmat.Piaþa nu s-a dovedit a fi acel regula-tor al economiei care este capabil nunumai sã asigure folosirea resurselorºi cea mai mare producþie tangibilã, ciºi distribuþia bunurilor în aºa fel încâtfiecare cetãþean sã poatã participala beneficii. Socialismul european areclamat deja, la mijlocul secolului alXIX-lea, aceastã limitã a capacitãþiipieþei. Unii dintre socialiºti au trecutla respingerea pieþei libere ºi au pre-conizat etatizãri, creându-se astfel as-piraþia „statului providenþial”27. Astfelde aspiraþie s-a dovedit a fi, însã, ilu-zorie: cum nu existã pe lume puterecapabilã sã controleze toate opiniileoamenilor, nu existã nici o putere caresã fie în stare sã le rezolve toate pro-blemele. Un stat care preia prea multerãspunderi nu le poate satisface pecele mai multe. Deja reformatorii dela mijlocul secolului al XIX-lea ºi-audat seama de douã lucruri: economiade piaþã are nevoie de un corectiv,iar soluþia o reprezintã reforme caresã redistribuie bunurile din societate,în aºa fel încât fiecare categorie socia-lã sã se poatã bucura de beneficiile

26

26 Jürgen Habermas, „Leadership and Leitkutur”, în New York Times, 23 octombrie 2010.27 Pierre Rosanvallon, La crise de l’État providence, Seuil, Paris, 1992.

dezvoltãrii. Bismarck a luat iniþiativapoliticã, iar mai târziu Keynes a pro-pus sã se aducã într-un anumit echi-libru costurile publice, politicile fiscaleºi de credit. Pe astfel de previziunes-a constituit „statul social” al timpuluinostru, acea „soziale Marktwirtschaft ”care a permis dezvoltarea rapidã a so-cietãþii postbelice ºi a fost asumat închiar fundamentele Uniunii Europene.

Astãzi „statul social” este provocatde realitãþi aspre. Pe de-o parte, taxeleºi contribuþiile au urcat continuu, încâtsustenabilitatea prestaþiilor sociale ale„statului social” a devenit o problemã.Acumularea de datorii publice pe sea-ma cheltuielilor sociale împovãreazãexcesiv bugetele viitoare. Pe de altãparte, „statul social” nu a putut reducesuficient ºomajul ºi nu a reuºit integra-rea socialã, civicã, culturalã a popu-laþiei. Astãzi, „statul social” este lacotiturã.

Ce este de fãcut? Între timp, pescena politicã europeanã, liberalismulºi neoliberalismul conceput în aniitreizeci (ca efort de a relansa valorilepersonaliste ale liberalismului clasic)au fost înlocuite de un neoliberalismlibertar, inspirat de Milton Friedman28,care face din competiþia de pe piaþãbaza statului. Mãsurile sociale ale

statului sunt considerate simple re-licve, ce vor trebui resorbite de dez-voltarea datoratã pieþei. Acest neolibe-ralism reduce statul la suma indivizilor,discrediteazã intervenþia corectoarea statului, restrânge statul la pãstrareaordinii, îl considerã un simplu instru-ment ºi propagã apolitismul. Mai alesîn þãri cu slabã tradiþie democraticã,liderii cred cã a sosit ora încheieriiconturilor ºi a sistãrii „statului social”.Ei recomandã ca fiecare individ sã sedescurce singur ºi readuc în scenaideologicã nu numai un darwinism so-cial, ci ºi accentele antisociale cunos-cute ale lui Mussolini sau Hitler.

Printre luãrile de poziþie din ultimeledecenii cu privire la „statul social” s-auprofilat cele ale lui Pierre Rosanvallonºi Reihard Marx. În La nouvelle ques-tion sociale. Repenser l’État-provi-dence (1995), filosoful francez estede pãrere cã trebuie regânditã mani-era în care înþelegem „cetãþenia” ºi„cultura civicã” ºi, în mod exact, tre-buie modificatã „prelevarea (prélève-ment)”29. „Statul social” nu este istori-ceºte depãºit, cum insistã propagan-diºtii neoliberalismului actual, ci cevade asumat ºi reorganizat. ReinhardMarx face, cu Das Kapital. Ein Plä-doyer für den Menschen (2010),

27

28 Milton Friedman, Kapitalismul und Freiheit, Seewald, Stuttgart, 1971.29 Pierre Rosanvallon, La nouvelle question sociale. Repenser l’État-providence, p. 100.

încã un pas în profunzime: în cursulevoluþiei din ultimele decenii a econo-miei de piaþã „sãrãcia s-a deplasatmai aproape de centrul societãþii”30.Modernitatea târzie capãtã caractereale „capitalismului primitiv”. Nu estesoluþie revenirea la „economia cen-tralizatã” controlatã complet de stat,dar nici neoliberalismul actual nu re-prezintã soluþia. Neoliberalismul ex-tinde, împotriva promisiunilor sale,sãrãcia ºi injustiþia ºi-l va readuce înactualitate, agravând diferenþele ºinemulþumirile sociale, pe Karl Marx.Cunoscutul teolog catolic atrage aten-þia cã „dreptatea (Gerechtigkeit)” vatrebui reinstalatã ca valoare a socie-tãþilor actuale. Câþiva paºi în plus tre-buie, însã, adãugaþi imediat. „Noi tre-buie sã ne punem întrebarea ce poateînsemna astãzi dreptatea socialã –în condiþiile unei economii globalizateºi în privinþa acelora, atât de mulþi,care sunt excluºi din procesul pieþeiºi procesul economiei”31. Arhiepisco-pul Reinhard Marx pledeazã pentrudistingerea „statului social (Sozial-staat)” în raport cu „statul asigurãrii(Versorgungstaat)” ºi reconstrucþia„statului social”. „Statul nu trebuie sã îºipermitã sã fie rãpit din rãspunderea

proprie. El trebuie sã se strãduiascãsã întãreascã rãspunderea de sine acetãþenilor ºi construcþia noilor formede solidaritate. În acest sens, pledezpentru un stat puternic, care stabileºtecondiþiile cadru demne de încrederepentru o comunitate care dã fiecãruiao ºansã”32. Solidaritatea rãmâne unadintre pietrele de construcþie de bazãale societãþii ºi nu se lasã derivatã dinsimpla dinamicã a pieþei.

** *

În 2007, Paribas Banque din Parisnu a mai putut returna sumele unordepunãtori într-un cont. Schema s-arepetat în 2008, în S.U.A., unde Leh-mann Brothers, care investise masivîn imobiliar, nu a mai putut onora ce-rerile clienþilor. S-a declanºat astfel ocrizã financiarã, care a trecut într-ocrizã economicã (reducerea investi-þiilor, scãderea vânzãrilor, disponibi-lizãri de personal etc.) ºi în reducereacreºterii economice. Guvernele prin-cipalelor puteri economice (S.U.A.,Germania, Franþa etc.) au intervenitimediat cu sume mari în sprijinul bãn-cilor, pentru a înviora creditarea. Mã-surile de reglementare a situaþiilor,pentru a preveni noi crize financiare,

28

30 Reinhard Marx, Das Kapital. Ein Plädoyer für den Menschen, Knaur, München, 2010, p. 162.31 Ibidem, pp. 174-175.32 Ibidem, p. 178.

întârzie sã se adopte. Pe acest fundal,pe care intervenþia în sprijinul bãncilora mãrit datoria publicã a statelor, s-aprodus criza datoriilor suverane: bur-sele au început sã reacþioneze nega-tiv, în 2011, la nesiguranþele finan-ciare legate de enorma sporire a da-toriei publice, preþul aurului a crescutmult, iar preþul petrolului a scãzut dra-matic. În aceastã situaþie ne aflãmacum: criza financiarã prezintã noifenomenalizãri într-un context în caremãsurile profunde de atacare a rãdã-cinilor ei lipsesc. Teorema care în-cepe sã câºtige teren este datoratãunei excelente istorii a crizelor par-curse de umanitate în ultimele câtevasute de ani: crize de felul celor din2007–2011 sunt posibile oricând însistemele economice actuale. „Thelesson of history, then, is that evenas institutions and policy makers im-prove, these will always be a temp-tation to stretch the limits” 33.

Ce este de fãcut? O crizã precumcea din 2007–2011 are cauze înlãn-þuite complicat. Unele þin de piaþa caatare, adicã de capacitatea autoregu-latoare limitatã a pieþei. Altele þin deexpansiunea în virtual a finanþãrilor

(odatã cu transformarea pe scarãmare a bãncilor în bãnci comercialeºi expansiunea nelimitatã a credi-tãrii), de supraproducþia actualã, desupradezvoltarea materialelor sinte-tice, de îndatorãri excesive, cu un cu-vânt de înlocuirea „economiei natu-rale”, în care valoarea de întrebuin-þare þine sub control valoarea deschimb, cu „economia construitã, înmare parte virtualã”. Cum putem con-trola aceste cauze ºi preveni marilecrize?

Un bancher ne propune sã obser-vãm cã în economiile actuale multelucruri sunt prezentate savant, darnu sunt oneste. Raþionalitatea finan-ciarã ºi economicã nu mai este nea-pãrat raþionalã34. Nu este cazul sã seabandoneze economia de piaþã, darsunt necesare „noi reglementãri”. Un economist de prim plan, PaulKrugman, observã cã economiilesunt dependente de politici, încât înspaþiul politicii trebuie gãsitã soluþia.Trebuie reluat fluxul creditelor ºi sus-þinute cheltuielile, dar politica „dere-glementãrii” trebuie abandonatã ho-tãrât35. Jacques Attali ne pretinde „overitabilã revoluþie a cadrului teoretic”,

29

33 Carmen M. Reinhart, Kenneth S. Rogoff, This Time is Different. Eight Centuries of FinancialFolly, Princeton University Press, 2009, pp. 291-292.34 Roger-Pol Droit, Francois Henrot, Le banquier et le philosophe, Plan, Paris, 2010, p. 24, p. 83.35 Paul Krugman, The Return of Depression Economics and the Crisis of 2008, W.W. Norton \Company, New York, Rondon, 2009, p. 175 ºi urm.

dincoace de neoliberalism ºi provi-denþialism, ºi, pânã la urmã, o schim-bare culturalã36. Cu un pas înainte,cardinalul Angelo Scola ne atrageatenþia, în Buone ragioni per la vitain comune (2010), cã în criza actualãeste vorba de „precise rãdãcini an-tropologico-culturale, ce conduc, înultimã analizã, la îndepãrtarea su-biectului personal ºi comunicãrii dinviaþa economicã”37. De aceea, crizase va putea depãºi doar „revenind lanevoile umane cele mai elementare,începând cu munca”, având în vedereîmprejurarea cã piaþa ºi birocraþia s-audovedit incapabile sã asigure nu doareficienþa economicã, ci ºi ceea ce cul-tura europeanã a înþeles prin „guver-nare bunã” ºi „viaþã bunã (buonavita)”. Aceastã linie de aprofundare acãutãrii cauzelor crizei ºi a soluþiei dedepãºire a acesteia o gãsim reprezen-tatã pregnant în Caritas in veritate(2009), cunoscuta enciclicã a PapeiBenedict al XVI-lea. Suveranul pon-tif a arãtat, pe bunã dreptate, cã amintrat, ca umanitate, într-o situaþieistoricã nouã, cu interdependenþefãrã precedent, dar nu avem eticapregãtitã38. Avem nevoie acum, mai

presus de toate, de o privire cuprin-zãtoare asupra lumii ºi de o „nouãsintezã umanistã”. În fapt, „criza neîndatoreazã sã plãnuim din nou dru-mul nostru, sã ne dãm noi reguli ºi sãgãsim noi forme de angajament, sãne îndreptãm spre pozitiv ºi sã de-nunþãm negativul. În acest fel, crizaeste ocazia de a distinge ºi a plãnui39.Existã neîndoielnic o condiþionare an-tropologicã, culturalã ºi spiritualã aeconomiei, iar de la aceastã premisãva trebui pornit.

** *

Dacã luãm în seamã condiþionã-rile atunci ajungem sã sesizãm valo-rile angajate de orice economie. Nueste vorba doar de valori financiare,materiale în înþeles cuprinzãtor. Estevorba, de asemenea, de valori ci-vice, morale, politice. Nu este vorbadoar de valori angajate în comporta-mentul economic: poziþia munciiprintre preferinþele oamenilor, loculbunurilor materiale în viaþa lor ºialtele. Este vorba, de asemenea, devalori fondatoare, precum adevãrul,binele, frumosul, în funcþionarea eco-nomiei.

30

36 Jacques Attali, La crise et après, Fayard, Paris, 2008, pp. 145-150.37 Angelo Scola, Buone ragioni per la vita in comune. Religione, politica, economia, Mondadori,Milano, 2010, p. 58.38 Benedict al XVI-lea, Die Liebe in der Wahrheit. Die Sozialenzyklika „Caritas in veritate”,Herder, Freiburg, Basel, Wien, 2009, p. 22.39 Ibidem, pp. 47-48.

Cultura europeanã ºi-a asumatvalori în mod explicit – libertatea ºidreptatea, în primul rând – ºi a rãmasviguroasã ºi dãtãtoare de direcþiefiind o culturã a valorilor. Astãzi, înEuropa, se ezitã sã se discute des-pre valori, crezându-se, în mod fals,cã eficienþa, rezultatul, aprobareaunui grup ne dispenseazã de a maitematiza valorile. Funcþionalismul acovârºit interogaþiile etice. Pe de altãparte, concretismul, acea viziune con-form cãreia soluþionarea într-un cazconcret (de pildã, crearea unei bru-tãrii þine loc de soluþionare a proble-mei hrãnirii unei comunitãþi) ia tot maimult locul soluþiilor gândite riguros ºidurabile. Funcþionalismul ºi concretis-mul au marginalizat interogarea valo-rilor în cultura europeanã. Aceasta nunumai cã este, de la origini, legatãde asumarea explicitã de valori, darrãmâne europeanã câtã vreme îºiasumã programatic valori proprii.

Pentru a face cât se poate de in-tuitivã prezenþa valorilor, sã luãm înconsiderare diferenþa de mult sem-nalatã dintre „a avea o profesie” ºi „aacþiona ca un profesionist ”. Cinevapoate avea pregãtirea pentru o pro-fesie, dar acþioneazã ca profesionistîn domeniul respectiv de competenþãdoar dacã angajeazã, în plus, anumitevalori: dedicare, ataºament la gãsirea

de soluþii, disponibilitatea la efort ºi,eventual, sacrificii etc. Aceste valorinu sunt instrumentale, dar condiþio-neazã acea „good work”, care estecondiþia succesului în profesie.

Cultura europeanã este acum înfaþa alternativei: îºi lasã valorile ab-sorbite în funcþionalismul ºi concre-tismul ce se extind astãzi sau îºi rea-firmã valorile proprii? Se lasã aceastãculturã cuprinsã de nostalgia unui tre-cut de întâietate în lume, ce nu poatefi înviat, sau cautã sã îºi promovezeexplicit valorile? Se lasã cultura euro-peanã în seama a ceea ce primeºtedin alte arii culturale în modernitateatârzie (de pildã, consumul ca scop însine) sau îºi reactualizeazã mesajeleprincipale (de exemplu, democraþia)?Eu cred cã apelul lui Nietzsche la aconsidera viaþa drept creaþie de valoriºi la a înnoi valorile europene în con-tact cu vasta moºtenire culturalã deastãzi recapãtã actualitate într-oEuropã încrezãtoare în sine.

Europenii trãiesc astãzi în prizo-nierat faþã de prezent, cu o culturãoarecum amputatã de dimensiuneatrãitã a viitorului. Nu de mult, inteligen-tul eseist spaniol, Daniel Innerarity apublicat Le futur et ses ennemis.De la confiscation de l’avenir etl’espérance politique (2008), dupãce a cercetat abordarea viitorului în

31

ºtiinþele sociale ºi conºtiinþa contem-poranã într-un ºir de prelegeri susþi-nute la Sorbona. Este pânã acum –dincoace de o seamã de cãrþi, precumPiere-André Taguieff, L’effacementde l’avenir (2000), Konrand PaulLiesssman, Zukunft Kommt! Übersäkularisierte Heilserwartungenund ihre Enttäuschung (2007),Marc Angé, Où est passé l’avenir?(2008) – cea mai profundã analizã aeforturilor politice ºi intelectuale de adistruge conºtiinþa viitorului. Nimeninu a surprins multele ramificaþii aleacestor eforturi într-o manierã atât desinteticã ºi clarã precum eminentulprofesor al universitãþii din Zaragoza.Teza sa este aceasta: „cea mai înaltãcomplexitate favorizeazã un prezen-teism lipsit de orice perspectivã” 40,în prizonieratul cãruia trãim astãzi,„presenteism” (sau „instanteism”)care ne împiedicã sã luãm deciziicoerente. Ca urmare, „sarcina ceamai urgentã a democraþiilor contem-porane nu este de a accelera proce-sele sociale, ci de a recupera viitorul.Trebuie ca viitorul sã devinã din nouun obiectiv prioritar al societãþilordemocratice. Viitorul trebuie sã-ºi re-gãseascã ponderea sa politicã. Fãrã

aceastã referinþã la viitor, o continui-

tate de lucruri specific umane nu ar

fi posibile – toate acelea care pre-

supun o previziune, capacitatea de a

imagina scenarii viitoare – ºi nu am

putea fi niciodatã la înãlþimea respon-

sabilitãþii ce ne incumbã dacã nu am

examina, bazându-ne pe criteriile

noastre de justiþie, cãile viitorului pe

care pretindem cã le deschidem sau

închidem prin deciziile noastre”41.

Daniel Innerarity vorbeºte pe pagini

ample de „tirania prezentului”, pe care

o ilustreazã variat. Odatã cu declinul

„marilor naraþiuni”, ca sã preluãm ter-

menul lui Jean Francais Lyotard (din

La condition postmoderne, 1979),

oamenii se concentreazã sã explo-

reze cu îndãrãtnicie ceea ce este

(„drepturile dobândite”), în dauna ar-

ticulãrii unui viitor mai bun. Politicile

actuale vizeazã mai mult „gestiunea”

a ceea ce este, decât configurarea

pozitivã a viitorului. Democraþiile con-

temporane devin tot mai mult depen-

dente de mass-media („democraþii

mediatice”) ºi cad sub controlul „ne-

semnificativului” (asistãm la „triumful

insignifianþei”). O „societate a satis-

facþiei imediate” câºtigã terenul.

32

40 Daniel Innerarity, Le futur et ses ennemis. De la confiscation de l’avenir et l’espérance poli-tique, Flammarion, Paris, 2008, p. 49.41 Ibidem, pp. 45-46.

În mod evident, Daniel Innerarityîºi ia argumentele pentru teza ab-sorbþiei viitorului de cãtre prezent dinmorala obiectivã, politicile publice ºiabordãrile viitorului ce se cultivã as-tãzi. Morala rãspânditã pe suprafaþasocietãþii este o combinaþie de „in-stanteism” („foloseºte clipa!”) ºi„endism” („acum este ocazia, poateultima ocazie!”), încât indivizii luptãpentru a exploata ceea ce este, am-putaþi de viitor, de conºtiinþa a ceeace poate fi. Politicile publice – sãnã-tate, educaþie, mediu înconjurãtor,chiar construcþia bugetelor statelor –ignorã deliberat viitorul, poziþionân-du-se în dreptul gestiunii fãrã tul-burãri majore a ceea ce este. DanielInnerarity insistã asupra expansiuniiactuale a tehnicilor de anticipare aviitorului („prognozele”). Dacã în tre-cut viitorul era conceput radical, dreptcu totul altul, prin proceduri oarecumromantice, într-un înþeles „iraþionale”,astãzi prolifereazã tehnici de prog-nozã ºtiinþificã, pe fondul denunþãrii„dublei forme de fatalitate: împotrivaideii dupã care viitorul este o realitatepreexistentã ºi împotriva ideii unuidestin inexorabil asupra cãruia noinu avem nici o prizã”42. Modernitatea

este asociatã viziunii viitorului deschis,construibil, ce poate fi anticipat cu oa-recare probabilitate. Imaginea viitoru-lui pe care o permit, însã, prognozeleactuale, este mai curând populaþiade evenimente cu semnificaþii foartediferite ºi fundamental lovitã de „nesi-guranþã”. Astãzi „viitorul apare ca mainesigur ca oricând înainte”43. Dejaprin însãºi procedurile de prognozãviitorul ne este mai inaccesibil ca îna-inte. „Cunoaºterea noastrã a viitoruluieste invers proporþionalã cu progresulºi inovaþia”44. Ea este legatã intim degenerarea „opacitãþii” în privinþa viito-rului, cãci, aºa cum aratã lucrurileastãzi, cu cât cunoaºtem mai bine în-lãnþuirile cauzale ale evenimentelorcu atât înþelegem mai puþin încotroduc acestea.

Înþelegerii astãzi rãspânditã a po-liticii drept simplã gestiune de treburicurente, amputatã de proiecte deschimbare, acompaniatã de „voturinegative” la adresa guvernãrilor exis-tente ºi de un larg „absenþionism” laalegeri, Daniel Innerarity se vedenevoit sã-i caute o alternativã. „Dacãnu existã anticipare, acþiunea politicãse reduce la a gestiona urgenþele cândnu mai este nici o marjã de manevrã.

33

42 Ibidem, p. 61.43 Ibidem, p. 64.44 Ibidem, p. 80.

Cum spunea Talleyrand, «când esteurgent, este deja prea târziu». Politicase abandoneazã la muddling through,ocaziile scurte comandã, iar soluþiileprovizorii iau locul marilor proiectede configurare în aºa fel încât însãºiproblemele sfârºesc prin a reapareîn agenda politicã. Politica îºi pierdeatunci rolul sãu de actor ce configu-reazã viitorul pentru a adopta statu-tul de jucãtor reactiv sau simplu re-parator de stricãciuni”45. „Renovareapoliticii” înseamnã recuperarea – pefondul creat de destrãmarea „marilornaraþiuni” ale istoriei, care au dus po-litica în ispita utopiilor manipulative,dar ºi de compromiterea, prin inca-pacitatea de a da soluþii durabile, a„politicii realiste” ce s-a instalat în lo-cul „politicii utopice” – recuperarea,aºadar, a acelei înþelegeri a politiciicare o leagã pe aceasta de prezentºi de viitor, deopotrivã. „Renovareapoliticii trece printr-o reformulare aanticipãrii cognitive a viitorului ºi aconfigurãrii sale, în contextul com-plexitãþii actuale. Nu va fi viitor maibun dacã nu parvenim la a ne face oimagine despre viitor. Când se do-reºte sã se modifice efectiv lumea,primul pas constã în a analiza corectprezentul, în aºa fel încât sã se poatã

reprezenta diverse viitoruri posibileplecând de la cel care este dezira-bil”46. Între utopica „planificare cen-tralizatoare”, care s-a compromis, ºiabsenþa oricãrei concertãri din socie-tãþile de astãzi, care s-a compromisdeja, de asemenea, a rãmas loc pen-tru o „autodeterminare democraticãa societãþii”, care a devenit, de altfel,indispensabilã – o autodeterminareînãuntrul cãreia „dezacordul” este re-cunoscut ca natural.

** *

Nu doar viitorul este opac. A deve-nit opacã însãºi ºtiinþa care ne promitecunoaºterea a ceea ce este. Dacã amface fie ºi o scurtã anchetã printre cer-cetãtorii ºtiinþifici de prim-plan, vomobserva nu numai acuitatea ºi uneoriîntinderea cunoºtinþelor lor de specia-litate, ci ºi caracterul confuz al repre-zentãrii propriei discipline ºi, mai ales,al tabloului ºtiinþelor. Sistemul ºtiinþelora devenit opac pentru specialiºti ºi,cu atât mai mult, pentru publicul larg.Acest fapt are inevitabil consecinþe îndecizii. Deoarece cunoºtinþele ºtiinþi-fice au prestigiul raþionalitãþii însãºi ºiîntrucât înþelegerea cunoºtinþei ºtiin-þifice a devenit discutabilã, tocmai pecanalul aplicãrii acestei cunoºtinþe se

34

45 Ibidem, pp. 86-87.46 Ibidem, p. 87.

promoveazã nu numai raþionalitate,ci ºi opacitate. De pildã, prolifereazãterapeuþi în psihologie fãrã sã aibãcultura a ceea ce înseamnã omul,avem ingineri care construiesc auto-strãzi fãrã sã cunoascã relieful, avemcercetãtori care mãsoarã combinaþiiºi procese, dar nu înþeleg teoriile na-turii, avem agronomi care nu pot gos-podãri o fermã, avem intelectuali carescriu eseuri de moralã, dar nu cunoscsocietatea.

A te încredinþa ºtiinþei – deci nu mi-tologiei, prejudecãþilor, pseudoºtiinþei –este nu numai european, ci ºi salutar.ªtiinþa ar trebui preþuitã mai mult decâtse face în societatea mediaticã deastãzi, care amestecã cunoºtinþe dediferite calibre cu orice altceva. Astãzi,însã, în legãturã cu înþelegerea ºti-inþei, dominã o îngustare a perspec-tivei, care nu face bine nici ºtiinþei,nici aplicãrii ºtiinþei. În acest contexts-au deschis, graþie reflecþiilor din ulti-mele decenii, trei probleme: harta ºtiin-þelor actuale, prealabilul cunoaºteriiºtiinþifice ºi importanþa viziunii în apli-carea ºtiinþei. Sã le indicãm succintrezolvarea.

Suntem, deja, dupã o diversificarefãrã precedent a ºtiinþelor, încât cinefoloseºte cuvântul la singular trebuiesã se explice. În fapt, avem „ºtiinþe

analitico-experimentale”, „ºtiinþe strate-gic-experimentale”, „ºtiinþe istorico-her-meneutice”, „ºtiinþe ale reflecþiei critice”,adicã grupuri de ºtiinþe ce se disting,dupã metode, conceptualizãri de bazã,felul testãrii propoziþiilor, raportarea laobiect, sensul pragmatic47. Mulþi cer-cetãtori înþeleg prin ºtiinþã doar „ºtiin-þele analitico-experimentale”, ignorânddezinvolt restul ºtiinþelor. Ei nu nu-mai cã distribuie o imagine eronatãdespre ºtiinþã (în definitiv, sunt regulide moralã care conþin cunoaºtere lafel de sigurã ºi de indispensabilã vieþiiumane ca ºi legi ale fizicii sau chimiei),dar contribuie la a alimenta continuuîn cultura europeanã o reprezentareîngustã despre ºtiinþã.

Ne aflãm, de asemenea, dupã ex-plorarea variatã a prealabilului cu-noaºterii ºtiinþifice. Din momentul încare ºtiinþa analitico-experimentalãa devenit baza deciziilor nu numai întehnologie ºi producþie, ci ºi în orga-nizarea instituþiilor, a interacþiunilorumane ºi a imaginii omului despresine, s-a pus întrebarea: este ºtiinþaanalitico-experimentalã o cunoaºtereobiectivã (necondiþionatã), autarhicã(asupra cãreia nu se exercitã vreo in-fluenþã)? Dupã ce Husserl a identificatcondiþionarea intenþionalã a oricãreicunoaºteri, Popper a observat cã inte-

35

47 Problema a fost abordatã mai întâi de Jürgen Habermas în Erkenntnis und Interesse (1973).Vezi Andrei Marga, Filosofia lui Habermas, Polirom, Iaºi, 2005.

rogaþia precede orice altã operaþiunea cunoaºterii, Quine a arãtat cã oricepropoziþie are o semnificaþie depen-dentã de ansamblul propoziþiilor, Kuhna stabilit dependenþa cunoaºterii deparadigme ºi, prin acestea, de „co-munitãþile ºtiinþifice”, iar Habermas aindicat „interesele conducãtoare decunoaºtere” drept condiþionarea ceamai profundã a cunoaºterii – aºadardupã toate acestea, cunoaºterea ºti-inþificã, cunoaºterea în accepþie ge-neralã, ni se prezintã ca o cunoaºterecondiþionatã de un „prealabil”, care îiprefigureazã sensul. Adevãrul nu maipoate fi despãrþit de sens48. În altecuvinte, chiar ºi ºtiinþa cea mai forma-lizatã are un context de genezã ºi uncontext de aplicare ce trebuie prelu-ate în conºtiinþa de sine a acelei ºti-inþe. Orice ºtiinþã câºtigã în dezlega-rea întrebãrilor specifice, dezvoltân-du-ºi conºtiinþa de sine într-o mani-erã, la rândul ei raþionalã.

Ne aflãm, în sfârºit, la capãtul uneiperioade pozitiviste sau, cel puþin,analitice în cultura europeanã, care aprobat nu numai cã opþiuni filosoficesunt inevitabile (fie ele ºi în formaprimitivã a evitãrii programatice afilosofãrii), dar ºi cã angajarea uneifilosofii fecundeazã acþiunea ºi cu-noaºterea. De pe platourile mai înalte

se vede mai departe ºi mai mult, înlãrgime ºi în adâncime, decât de pepromontoriile obiºnuite. Filosofareapoate învigora investigaþia ºtiinþificãºi reprezentarea artisticã ºi oferã re-pere mai profunde acþiunii. Iar astãzi,filosofia, dupã ce s-a stabilit diversi-tatea ireductibilã a tipurilor de ºtiinþãºi s-a explorat sistematic prealabilulnearticulat al oricãrei cunoaºteri, areºansa de a dezvolta un concept alraþionalitãþii care include ºtiinþa într-oînþelegere integrativã, ce îi lãmureºtesensul, fãrã a afecta succesul între-prinderii ºtiinþifice. Tema „raþiunii lãr-gite”, care urcã de la Hegel la JosephRatzinger, recapãtã actualitate, cãcio astfel de raþiune poate repune înmiºcare Europa în ceea ce are maipropriu.

** *

Care este, însã, soluþia practicã?Eu cred cã trebuie admis cã Europas-a „încurcat” în produsele ei: dife-renþierea activitãþilor, interacþionareadensã a componentelor ei, birocrati-zarea extinsã, expansiunea criticis-mului pânã la scepticism. Din aceastã„încurcãturã” nu se iese întorcându-neîn trecut. Nici nostalgia Evului Mediu,la care ne îndemna de Bonald ºi opor-tuniºtii ce încâlcesc mintea noilor ge-

36

48 Am explorat aceastã dependenþã în Cunoaºtere ºi sens (1984) ºi apoi în Raþionalitate, co-municare, argumentare, Dacia, Cluj, 1990.

neraþii, nici aspiraþia noului pãgânism,la care ne cheamã Nietzsche ºi epi-gonii sãi deveniþi de astãzi, nici refu-giul în interioritate pe care-l propuneaKierkegaard ºi îl reiau intelectualiobosiþi, nici acþiunea nereflectatã pecare Sorell sau tânãrul Lukacs ne-orecomandã nu sunt soluþii. O soluþiedurabilã este revenirea la valori ºi, înmod exact, la valoarea individualis-mului social – acel individ care îmbrã-þiºeazã ceea ce este ºi acþioneazã in-format în serviciul societãþii în caretrãieºte. Nu se poate construi fãrãindividualitãþi. Acestea îºi pierd rele-vanþa cãzând în egoismele cunos-cute. Actualele proceduralisme ºi bi-rocratizãri europene distrug percepþia,gândirea, curajul, angajamentul indi-vidual. Europa are din nou nevoie deeuropeni propriu-ziºi.

Nu mai este soluþie prin simplaauto-formare eticã, câtã vreme insti-tuþiile sunt cele care ne structureazãviaþa. Iar în societãþile modernitãþiitârzii depindem, fiecare, de instituþii,acestea de funcþionarea democraþiei,iar democraþia de existenþa democra-þilor. Între timp, în Europa, s-a instalatapatia politicã, ce împiedicã soluþiile.Nu se înþelege împrejurarea cã polit-ica mijloceºte inevitabil viaþa oricui ºicã apolitismul – fie ca retragere înpreocupãri economice, fie ca refugiuîn interioritate, fie ca abstinenþã de

orice naturã – este nu numai greºit, ci

ºi iluzoriu. Angela Merkel spunea, pedrept, cã nici în sublimele spuse alelui Iisus din Nazareth nu este vorbade apolitism. Pe de altã parte, Tomad’Aquino avea dreptate: „a nu spuneadevãrul este pãcat”. Democraþia nu

poate funcþiona acolo unde nu sunt

democraþi – adicã oameni care nu

doar cã voteazã, ci îºi spun pãrerea

cu sinceritate, demnitate ºi curaj în

chestiunile comunitãþii. Între timp, înEuropa s-a instalat conformismul: secrede cã, fiind alegeri formal libere,avem democraþie ºi cã opinio alterna-tivã trebuie sã aºtepte urmãtoarelealegeri. Acest conformism distrugeEuropa ºi trebuie corectat neîntârziat.Democraþia presupune, desigur, ale-geri libere ºi are un aspect cantitativ,dar de aici nu rezultã vreo legitimitatepentru democraþiile aritmetice ceinundã continentul ºi ajung în formãgrotescã la Bucureºti ºi Budapesta.O democraþie în care se admite, prin-

cipial ºi – de ce nu? – instituþional, cã

ºi unul singur poate avea dreptate,

împotriva oricãrei majoritãþi aritmetice,

o astfel de democraþie trebuie recu-

peratã acum în Europa. Numai încondiþiile ei viitorul Europei ca putereculturalã inspiratoare se mai poateasigura.

37

sunt douãzeci de ani de când dincolo a dispãrut.

cu doar puþin înainte ºi încã-n timpul vieþii mele,

dincolo era singurul lucru care exista cu adevãrat,

singurul pentru care merita sã trãieºti. dincolo ne

þinea loc de mâncare ºi de bãuturã, de cãldurã ºi de

adãpost, se zvoneau despre el lucruri grozave, lucra

pe dinãuntrul nostru cu putere ºi fãcea posibilã ziua

care urma sã vinã, deºi aceasta era tot cea de ieri, tot

cea de mâine.

viena, londra, paris. toate veneau de dincolo ºi dincolo

se întâmplau toate. când nimic nu mai pãrea posibil,

dincolo era singurul posibil, deºi nu-l întâlniserãm

vreodatã. iubirea locuia dincolo. norocul locuia

dincolo. speranþa locuia dincolo. dumnezeu locuia

dincolo.

apoi s-a fãcut brusc dincolo ºi am aflat astfel cã nu la

acel dincolo visaserãm când am ajuns dincolo. zece

ani mai târziu, când despre dincolo nici nu se mai

vorbea, am înþeles cã de fapt cu cât ajungeam mai

dincolo, cu atâta dincolo se-ndepãrta, nu mai locuia

nici la viena, nici la londra sau paris, nici mãcar la

tokyo sau new york.

38

Dincolo

Ioan Es. Pop

acum ºtiu cã, dacã îl vom mai dori din rãsputeri, vatrebui sã mergem dincolo de dincolo, atât de dincolo,încât acolo sã nu mai rãmânã nici urmã de dincoace.vom putea ajunge cu trenul? nicidecum. cu vaporul?nu, oricâte mãri am strãbate. cu avionul? nici mãcardac-am cãlãtori o mie de ani fãrã escalã. în mod sigurînsã dincolo se aflã pe undeva pe-aproape, foartepe-aproape. însã nu pe direcþia noastrã de mers.

39

Accederea României în Uniunea

Europeanã ºi avatarurile românilor în

spaþiul euro-comunitar au alimentat

în anii din urmã interogaþii, dezbateri

ºi reflecþii privitoare la condiþia iden-

titarã a conaþionalilor noºtri, la sub-

stanþa europenismului românesc, cu

atât mai mult cu cât redescoperirea

reciprocã a locuitorilor bãtrânului con-

tinent dupã implozia comunismului,

înlãturarea Cortinei de Fier ºi reclã-

direa pe baze democratice a unitãþii

europene au provocat nu puþine mo-

mente de stupefacþie, tensiuni ºi sus-

piciuni, atât în Est, cât ºi în Vest.

Identitatea postdecembristã a ro-

mânilor n-a fost doar o identitate rã-

nitã, traumatizatã, crispatã în circum-

stanþele reinserþiei în Europa; ea se

voia revalorizatã într-un nou sistem

de coordonate, proiectându-se într-un

viitor apropiat, sublimând deopotrivã

aºteptãri ºi frustrãri cu o îndelungã

genealogie ºi o complicatã alchimie

istoricã.

Poporul român a avut o etnogenezã

derulatã de-a lungul mai multor secole

pe parcursul cãreia elementele autoh-

tone geto-dacice au fuzionat cu se-

minþii din cuprinsul Imperiului Roman

beneficiind de efectul civilizator ºi

instituþional al Romei la începuturile

erei noastre, ulterior acestora adãu-

gându-li-se influenþe ºi interferenþe

diferite de la populaþiile migratoare cu

care protoromânii au fost nevoiþi sã

intre în contact sau sã convieþuiascã.

Poporul român ºi-a salvat fiinþa ºi ºi-a

configurat identitatea proprie pãstrân-

du-ºi esenþa originarã a latinitãþii,

limba, tradiþiile, perpetuându-ºi cre-

dinþa creºtinã – în varianta sa rãsãri-

teanã – având, mai degrabã difuz,

sentimentul apartenenþei la o entitate

40

Europenism românesc

Dr. Mihai Milca

Cuvinte cheie: identitate, identitate româneascã, „localism periferic”, euro-peism, xenofilie

geograficã „Europa”, o entitate cumvagenericã. Poziþionarea românilor înraport cu aceastã entitate genericã afost însã una instinctivã ºi exterioarã,ei înrãdãcinându-se într-o arie excen-tricã, la periferia esticã ºi sud-esticãa Europei, o arie mereu periclitatã detendinþe expansioniste ºi anexionisteale vecinilor mai puternici, revendicatãcu intermitenþe de grupuri etnice ºinaþionale adverse, adeseori fãcândobiectul unor tranzacþii geopolitice,peste capul românilor înºiºi, care aufost ignoraþi ºi înºelaþi de fiecare datã.

Românii au fost „prizonierii” unuitip de înrãdãcinare obsesivã într-untopos pe care ºi l-au luat în posesiecu teamã ºi nesiguranþã patrimonialã.În acelaºi registru obsesional româniiau trãit ºi experienþa limes-ului. Ei s-auaflat întotdeauna dincoace sau dinco-lo de o frontierã realã sau imaginarã.O puternicã ºi distorsionatã conºtiinþãa „localismului periferic” i-a ajutat peromâni sã reziste tuturor încercãrilor,dar i-a plasat, de la o epocã la alta, lamarginea avanposturilor frontalierepe care Europa, cu geometria sa va-riabilã le-a avut de-a lungul istoriei.Europenii i-au ºtiut de fiecare datãpe români la capãtul reprezentãrilorlor cartografice mentale, departe desanctuarele lor de civilizaþie, într-unspaþiu-tampon marginal, într-un „no

man land” continental, într-o „terra in-cognita” de care, atunci când o des-copereau, erau uluiþi ºi pe care erauincapabili sã o înþeleagã potrivit stan-dardelor lor.

Pe de altã parte, românii se mulþu-meau sã fie acolo unde erau. Îºi re-prezentau la rândul lor Europa ca peun spaþiu nebulos cu multiple faþetefascinante, dar amãgitoare. Contacteleromânilor cu mesagerii sau exponenþiialtor popoare europene erau mai cu-rând sporadice, epidermice, pasa-gere, lipsite de comuniune, simpleacte protocolare de ospitalitate, în-tâmplãri suspectate de a aduce com-plicaþii, pericole, de a tulbura într-unfel sau altul echilibrul precar al traiuluilor, ameninþându-le identitatea. În ataricircumstanþe, nu trebuie sã ne sur-prindã un anume panºant al români-lor spre conservare identitarã ºi rituali-zare comportamentalã, spre reticenþãîn comunicarea cu alþii, „strãinii”.

„Localismul periferic” explicã într-oaltã ordine de idei ºi prezervarea,pânã târziu în modernitate, a tradiþi-ilor ºi produselor etno-culturale, cu unspecific arhaic, rezistent la influenþedinafarã. Tot astfel poate fi explicatãºi dispersarea construcþiilor politicepe care s-a întemeiat stabilitatea ro-mâneascã din feudalitatea timpurie,pânã la unirea Principatelor. Tot

41

„localismul periferic” devine dãtãtor deseamã pentru întârzierea procesuluide dobândire a suveranitãþii politice,de adjudecare colectivã a unei con-ºtiinþe civice pe care ceilalþi locuitoriai Europei le-au cunoscut la nivelulstatelor-naþiune mult mai devreme.

Neîndoios, intrarea românilor înprocesul accelerat al modernizãrii însistemul de coordonate al capitalis-mului a generat numeroase efecte.Emanciparea culturalã ºi politicã,crearea unui sistem legislativ ºi insti-tuþional dupã modele europene încondiþiile istorice în care însãºi enti-tatea statalã naþionalã era încurajatãsã se constituie ºi sã se manifestesub diapazonul marilor puteri, în câm-pul raporturilor de forþe dintre aces-tea, au fãcut ca opþiunea între euro-penism ºi autohtonism sã devinã unimperativ decizional pentru eliteleconducãtoare ale þãrii.

Unirea Principatelor de la 1859 afost, oricât nu ne-ar place sã o recu-noaºtem, o consecinþã prin ricoºeu aînfrângerii puterii militare ruseºti înurma Rãzboiului Crimeei ce a preci-pitat la nivelul cancelariilor europeneimplementarea unei soluþii prin carecontrolul Gurilor Dunãrii sã fie asigu-rat cu concursul unui stat-pilot, con-siderat a fi, la vremea respectivã o„Belgie a Orientului”.

Pe de altã parte, elitele intelectualeºi politice româneºti, fascinate de cir-cumstanþele favorizante ale adopþiu-nii europene se întreceau, cu sincerºi nedisimulat entuziasm sau din cal-cul interesat în a practica „exerciþiide admiraþie” faþã de modelele ofer-tate de cãtre Paris, Berlin, Londra sauViena, cu atât mai mult cu cât peri-colul rusesc nu fusese îndepãrtat, cidoar obligat sã aibã un recul tempo-rar, în vreme ce Imperiul Otoman îninexorabilã disoluþie continua sã-ºiexercite stãpânirea în Balcani ºi suze-ranitatea asupra Regatului României.Pacea de la Berlin, dupã încheierearãzboiului ruso-româno-turc din1877–1878, a consfinþit independenþade stat a României, ieºirea acesteiala Marea Neagrã ºi afirmarea tânã-rului actor politic al scenei europeneca un aliat potenþial al marilor jucã-tori grupaþi ºi susceptibili de a se re-grupa în tabere politico-militare gatade a se confrunta pentru hegemoniecontinentalã ºi prin imperiile lor colo-niale la scarã mondialã.

Europenismul românesc a cunos-cut în scurt timp expresia diferitelorforme de xenofilie: filogermanism, fran-cofilie, austrofilie ºi chiar ciudate „ade-renþe” trãdând rusofilie sau iudeofilie(chiar dacã puternicele resentimenteantihabsburgice ºi antimaghiare,

42

antiruseºti ºi antievreieºti au conti-nuat sã se manifeste în rândul anu-mitor categorii de populaþie româ-neascã).

Europenismul românesc a înre-gistrat cote din ce în ce mai ridicatepe parcursul primei mari conflagraþiimondiale ºi mai ales în perioada in-terbelicã în care România a reprezen-tat un factor regional de importanþãrecunoscutã. România ºi-a adus ocontribuþie incontestabilã la stãvilireaexpansiunii Rusiei Sovietice ºi a îm-piedicat proliferarea modelului expor-tat de cãtre aceasta (vezi înfrângereaRepublicii Maghiare a Sfaturilor în1919), a constituit o piesã de bazã în„coridorul sanitar” configurat de Angliaºi Franþa la frontiera esticã a Europei,a construit ºi a fãcut sã funcþionezealianþe menite sã asigure statu quo-uleuropean: Mica Antantã (România,Cehoslovacia, Iugoslavia), Antantabalcanicã (România, Iugoslavia,Grecia, Turcia). Totodatã, reprezen-tanþii politico-diplomatici ai Românieila Liga naþiunilor (Nicolae Titulescu),Uniunea parlamentarã Internaþio-nalã (V.V. Pella) ºi la nivelul altor in-stituþii ºi organisme europene au pro-movat iniþiative ºi luãri de poziþii careau evidenþiat fãrã echivoc ataºamen-tul Bucureºtiului pentru valorile, prin-cipiile ºi liniamentele echilibrului

european ºi unitãþii tuturor statelorcontinentului în favoarea prezervãriipãcii ºi preîntâmpinãrii pericoluluirãzboiului.

Ascensiunea regimurilor totalitareºi plasarea inevitabilã a României înconul de interese ale acestora, înspecial în zona de coliziune a tendin-þelor agresive ºi anexioniste ruso-ger-mane, prãbuºirea militarã a frontuluioccidental franco-belgo-englez învara anului 1940, pierderile teritoriale(Basarabia, Nordul Bucovinei, Transil-vania de Nord-Vest, Cadrilaterul) pecare românii au fost constrânºi sã leaccepte prin ultimat sovietic, dictatnazi-fascist sau tratative sub amenin-þare, au determinat cum era ºi firesco repliere disperatã a conºtiinþei naþio-nale pe valorile autohtonismului etatic,alianþa cu Germania împotriva inami-cului sovietic de la Rãsãrit revendi-cându-se ca o „alternativã fãrã alter-nativã”. Alãturarea României la 23august 1944 taberei Naþiunilor Unite,în condiþiile invaziei sovietice ºi alecreãrii unei reþele de state satelizateaflate sub dominaþia totalã a Mosco-vei în Europa Centralã ºi de Est, nua fost în mãsurã sã reinsereze þaranoastrã într-o nouã construcþie conti-nentalã postbelicã. Izbucnirea Rãzbo-iului Rece, înãlþarea unei veritabile„Cortine de Fier”, de la Baltica, pe

43

Elba, pânã la Adriatica au plasatRomânia în captivitatea comunistã ºiau rupt pentru multã vreme legãturileorganice ale acesteia cu restul Euro-pei, acreditând o falsã solidaritate încadrul unui bloc politico-militar con-trapus Occidentului. Începând cuanii ’60 ai secolului trecut Româniase distanþeazã treptat-treptat deMoscova reuºind sã fie perceputã caun „aliat rebel” faþã de aceasta dinurmã, apropiindu-se de þãrile Europeioccidentale pe plan economic, maiîntâi, ºi prin numeroase iniþiative depoliticã externã, ulterior.

Cu toate acestea, componentanaþional-comunistã a rãmas definito-rie pentru regimul Ceauºescu, carea cultivat cu fervoare pe plan intern opoliticã autarhicã, din registrul cãreiape fondul promovãrii megalomaniacea unei mitologii istorice româneºti,suficiente sieºi, nu au lipsit, când ºicând, accentele antieuropeiste laadresa Occidentului, concomitent cucriticile deschise sau voalate îndrep-tate împotriva hegemonismului rusescºi sovietic.

Prãbuºirea comunismului în Eu-ropa Centralã ºi de Est ºi înlãturareadiviziunii istorice a continentului dinperioada Rãzboiului Rece au permisrapida recuplare a þãrilor aparþinândpânã atunci blocului sovietic la mareafamilie europeanã. Redescoperirea ºi

reasumare condiþiei europene de cãtreaceste popoare þinute ani în ºir în ca-rantinã ideologicã, obligate sã seplieze voinþei de putere de la Kremlinºi forþate sã-ºi renege istoria, tradiþiaºi valorile lor funciarmente europeneau fost generatoare de ample dez-bateri publice, de crize de conºtiinþãºi de nu puþine ºocuri traumatice nuneapãrat legate de revalorizarea tre-cutului comunist, ci de incertitudinileºi ezitãrile reconcilierii cu Europa de-mocraticã, viabilã, comunitarã.

Începutul anilor ’90 a oferit spec-tacolul unei emulaþii între þãrile exco-muniste din Europa Centralã ºi deEst în ceea ce priveºte intrarea lor înregim de compatibilitate cu þãrilevest-europene, în acest interval detimp evidenþiindu-se decalajele ºi maiales diferenþele dintre þãrile aspirante,pe o scarã a acceptanþei ºi percepþieilor favorabile, din partea þãrilor par-tenere occidentale. Polonia, Cehia,Ungaria, republicile baltice au avut omai pronunþatã combustie europeistã;ele s-au aliniat mai repede ºi mai pro-fitabil standardelor eurocomunitare.România, Bulgaria, republicile suc-cesoare fostei Iugoslavii sau cele-lalte republici din zona europeanã adefunctei Uniuni Sovietice au evoluatcu sinuozitãþi ºi reculuri, astfel încâtnu greºim dacã spunem cã þãrile ex-comuniste din Europa Centralã ºi de

44

Est s-au miºcat spre confluenþa cu

Vestul având viteze diferite, cu cel

puþin douã viteze. Motiv de jubilaþie

pentru câºtigãtoarele cursei, motiv

de frustrare pentru þãrile din eºalonul

aflat în stand by.

Cazul României postcomuniste nu

a fost mai puþin atipic decât al celei

comuniste în raporturile cu Estul ºi

Vestul continentului, într-o zonã „gri”

în care jocurile nu fuseserã încã fã-

cute. Dacã elitele politice conducã-

toare ºi cele culturale priveau alãtu-

rarea României Europei comunitare

ca un obiectiv primordial ºi de extremã

urgenþã, anumite elemente reziduale

ale fostelor structuri totalitare, agenþii

de influenþã ai intereselor geopolitice

postimperiale din Est, precum ºi seg-

mente importante ale unei populaþii

temãtoare de schimbare ºi de ieºire

din localismul periferic în care vege-

taserã timp de decenii au rãmas per-

meabile unui discurs etno-centrist,

naþional-populist, vãdind suspiciune

ºi spirit refractar în raport cu valorile

europeiste. Sau mai curând faþã de

o formã de abandon a acelor ambiþii

identitare ce asiguraserã anterior re-

sursele autohtonismului românesc

în matrice naþional-comunistã.

Pe parcursul procesului de aderare

a României la Uniunea Europeanã

preferinþele ºi aºteptãrile românilor

în raport cu obiectivele integrãrii euro-

pene au înregistrat metamorfoze

spectaculoase, creându-se un masiv

curent de opinie la nivelul populaþiei

pro-Europa ºi pro-UE, chiar dacã

exigenþele ºi consecinþele aderãrii,

anumite servituþi ºi costul implicit al

unor ulterioare beneficii pentru cetã-

þenii români aparþinând spaþiului

euro-comunitar nu au fost evaluate

cu exactitate.

Exodul masiv al românilor în cãu-

tarea unor locuri de muncã în þãri ale

Uniunii Europene dupã 1 ianuarie

2007 a relevat românilor înºiºi, dar ºi

europenilor ce au intrat în contact cu

ei cã existã încã numeroase clivaje

culturale, anumite cliºee negative,

aprehensiuni, puncte de vedere pre-

concepute ºi proiecþii himerice, de

naturã sã provoace serioase distor-

siuni asupra reprezentãrilor reciproce

despre ceilalþi. De altfel, multe dintre

manifestãrile care au ridicat îndrep-

tãþite semne de interogaþie asupra

percepþiei identitãþii româneºti în spa-

þiul european vizeazã comportamente,

cel puþin discutabile din punct de ve-

dere moral, ale unor exponenþi ai cla-

sei politice, mediilor de afaceri ºi repre-

zentanþilor unor instituþii ale statului

care au probat în raporturile lor cu

organismele ºi emisarii europene lipsã

de corectitudine ºi responsabilitate,

venalitate, incompetenþã, dispreþ faþã

de interesul public.

45

Identitatea româneascã a fost per-ceputã într-un sistem de referinþã ne-gativ, ca o alteritate repugnabilã eta-latã ºi de indivizii plecaþi din Româniaºi ajunºi în spaþiul european familiari-zaþi cu nemunca, proxenetismul, tra-ficul ilicit de mãrfuri, aparþinând, uniidintre ei, reþelelor de criminalitate or-ganizatã.

În aceste circumstanþe pentru iden-titatea româneascã, cerinþele redefi-

nirii ei în parametri europeni vizeazã,

astfel, nu mai puþin ºi reabilitarea unei

imagini compromise, o datã cu efor-

turile de afirmare a valenþelor pozi-

tive ºi sincrone ale europeismului

românesc cu realitãþile identitare

europene, într-o lume în schimbare

care nu este scutitã de fenomene de

crizã, nevroze sociale, spasme eco-

nomice ºi financiare.

46

Uniunea Europeanã ºi-a lansat a

doua încercare de a concretiza ulti-

mele sale douã runde de lãrgire. Cei

27 de ºefi de stat ºi de guvern, s-au

întâlnit la Bruxelles pentru ultima se-

siune a Consiliului European din 2007

semnând Tratatul de la Lisabona49

ce reprezintã Tratatul de reformã pe

care la convenit Consiliul European

în timpul întâlnirii sale informale la

Lisabona în 19 octombrie 200750.

Tratatul de la Lisabona a intrat în

vigoare la 1 decembrie 2009 înche-

ind astfel mai mulþi ani de negocieri

pe tema aspectelor instituþionale.

Tratatul de la Lisabona are o im-

portanþã deosebitã pentru Uniunea

Europeanã din trei motive:

• primul motiv este acela cã înlo-

cuieºte Tratatul de la Nisa din

2001, tratat care încã de la înce-

put a fost considerat nepotrivit

pentru a face faþã viitoarei runde

de extindere cãtre est a Uniunii

Europene;

• al doilea motiv vizeazã aspectul

în care, dacã Tratatul de la Lisa-

bona nu s-ar fi ratificat, Uniunea

Europeanã s-ar fi gãsit într-o

gravã crizã existenþialã. Pentru

procesul de ratificare a Tratatu-

lui a fost important ca liderii din

fiecare þarã sã decidã dacã vor

sã prezinte Tratatul de la Lisa-

bona ca un tratat constituþional

succint ce pãstreazã majoritatea

celor mai importante prevederi

sau preferã sã-l prezinte ca fiind

un nou tratat ce nu are nevoie

de ratificare prin vot public;

47

49 Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007.50 Tratatul de reformã de la Lisabona s-a concretizat dupã mai mult de doi ani de etapã dereflecþie ca urmare a eºecului de ratificare a Tratatului Constituþional, semnat la Roma în 29octombrie 2004.

Elementele principiuluisubsidiaritãþii consacrateîn Tratatul de la LisabonaLector univ. dr. Ionescu Mircea Felix Melineºti

Cuvinte cheie: Uniunea Europeanã, subsidiaritate, competenþe exclusive,competenþe partajate, competenþe naþionale rezervate

• al treilea motiv, este acela cã Tra-tatul de la Lisabona marcheazão cumpãnã între Uniunea Euro-peanã, pe de o parte preocupatã,în principal, de ea însãºi capa-bilã sã acþioneze într-o manierãcoerentã, iar pe de altã parte, oUniunea Europeanã care pânãla urmã face un pas înainte pen-tru implementarea de instrumenteºi de proceduri ce ar permite carolul europenilor sã fie mai fermîn problemele globale.

Sub aspectul obiectivelor UniuniiEuropene, Tratatul de la Lisabonaca prim set de obiective reprezintã omutare a centrului de greutate de lacerinþele îndeplinirii obiectivelor eco-nomice ºi politice la promovarea pãciiºi asigurarea bunãstãrii popoarelorsale oferind cetãþenilor europeni unspaþiu de libertate, securitate ºi jus-tiþie, fãrã frontiere51.

În privinþa celui de-al doilea setde obiective al Uniunii Europene cese promoveazã prin Tratatul de laLisabona, urmãresc instituirea pieþeiinterne, dezvoltarea unei economiisociale de piaþã ºi promovarea pro-gresului ºtiinþific ºi tehnic.

Al treilea set de obiective al Uniu-nii Europene vizeazã modificãrile

social economice intervenite la nivelmondial reprezentând, în esenþã, sin-teza acþiunii Uniunii pe planul relaþiilorexterne, contribuind la asigurareapãcii, securitãþii, dezvoltãrii durabilea planetei, la solidaritatea ºi respec-tul reciproc între popoare, la com-erþul liber ºi echitabil, la eliminareasãrãciei ºi protecþia drepturilor omu-lui precum ºi la respectarea strictã adreptului internaþional cu respecta-rea principiilor Cartei ONU.

Prin Tratatul de la Lisabona se în-tãreºte rolul ºi funcþiile ParlamentuluiEuropean, se mãreºte numãrul dome-niilor de politici unde se aplicã votulmajoritãþii în Consiliu, ceea ce faceca votul majoritar sã fie regula, una-nimitatea fiind excepþia.

Tratatul defineºte Uniunea Euro-peanã ca fiind „o zonã de libertate,siguranþã ºi justiþie fãrã frontiere in-terne”, toate aceste principii aflatesub cadrul de stabilitate economicãconferit de moneda euro ºi de o pia-þã internã solidã ºi de încredere undetoate cele 27 de state membre se potdezvolta în mod constant aplicându-li-se reguli ºi practici uniforme52.

Intrarea în vigoare a Tratatului de laLisabona completeazã ºi desãvârºeºte

48

51 Art. 2 al Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeanã ºia Tratatului de Instituire a Comunitãþii Europene (2007/C306/01).52 Observatorul Militar nr.17/30 aprilie-6 mai 2008, www.presamil.ro.

procesul de reformã început cu Tra-tatul de la Maastricht, Tratatul de laAmsterdam ºi continuat cu Tratatulde la Nisa în vederea depãºirii impa-sului instituþional înregistrat dupãeºecul ratificãrii Tratatului Constitu-þional ºi în vederea asigurãrii func-þionalitãþii mecanismelor decizionaleale instituþiilor, obiectiv prioritar deter-minat de aderarea noilor state mem-bre din Europa Centralã ºi de Est,consolidându-se astfel noul mecanismal intervenþiei parlamentelor naþionaleîn activitãþile Uniunii Europene prinprincipiul subsidiaritãþii53.

Noþiunea de subsidiaritate este deorigine latinã „subsidium” ce semni-ficã a rezerva sau, în sens larg, unsprijin în caz de nevoie.

Principiul subsidiaritãþii promovea-zã ideea federalistã în sensul asu-mãrii statului central al competenþelorpentru promovarea binelui comun dincelelalte colectivitãþi statale pe carele înglobeazã.

Ca ºi interpretare noþiunea de sub-sidiaritate poate fi analizatã diferit îndouã sensuri:

• ca justificare ce sprijinã extinde-rea competenþelor structurilor co-munitare în detrimentul celor na-þionale;

• ca justificare împotriva extinderii

competenþelor comunitare ºi sta-

bilirea lor la nivel naþional sau al

centrelor regionale ale comuni-

tãþilor.

Subsidiaritatea este deci un princi-

piu juridic major de repartizare a com-

petenþelor între colectivitãþile locale ºi

stat.

Introdus prin tratatul de la Maastricht

asupra Uniunii Europene (1992), prin-

cipiul subsidiaritãþii este prevãzut la

articolul 5 din Tratatul privind consti-

tuirea Comunitãþii Europene.

În Franþa, Consiliul Constituþional,

printr-o decizie din 9 aprilie 1992, a

considerat acest principiu ca nefiind

pertinent ºi nici compatibil cu ordinea

juridicã francezã.

Principalul argument, relevant ºi în

cazul þãrii noastre, a fost urmãtorul:

repartizarea competenþelor între cen-

tru ºi localitãþi (colectivitãþi locale) nu

se face de însãºi structurile implicate

ci de legiuitor prin legi.

În statele unitare cum este ºi cazul

României el ar putea sã vizeze ra-

portul dintre competenþa centralã ºi

cea localã sau dintre competenþa ni-

velului local de bazã ºi a celui inter-

mediar (regional).

49

53 Ion Jinga „Tratatul de la Lisabona: soluþie sau etapã în reforma instituþionalã a UniuniiEuropene?”, Revista Românã de Drept Comunitar nr.1/2008 Editura Wolters Kluwer pag.49.

Principiul subsidiaritãþii cunoaºteo mai mare dinamizare în normeleTratatului de la Lisabona care recu-nosc o mai mare implicare a parla-mentelor naþionale în activitãþile Uniu-nii Europene, fapt ce conduce practicla consolidarea caracterului demo-cratic ºi la creºterea legitimitãþii acþi-unilor Uniunii Europene.

Existã trei tipuri de competenþe:• competenþe exclusive ce sunt

transferate de statele membreale Uniunii Europene în mod de-finitiv;

• competenþe partajate ce repre-zintã majoritatea ºi în care este

posibilã atât intervenþia de regle-mentare a Uniunii fie a statelormembre;

• competenþe naþionale rezervate,ce reprezintã domenii exclusiveaparþinând doar statelor membre.

Prin adoptarea principiului subsi-diaritãþii în modalitatea recunoscutãde Tratatul de la Lisabona se reia prac-tic dezbaterea asupra necesitãþii intro-ducerii lui la nivel naþional în statelemembre ale Uniunii Europene, fapt ceconferã principiului un cadru institu-þional mai stabil ºi mai eficient în raportde tratatele anterioare ale Uniunii Eu-ropene pe care le înlocuieºte.

50

Forme ºi utilizãri ale discursurilor

despre identitate „europeanã”

Mai departe, acest material va

opera cu noþiunea de „europenizare”,

pentru ca peisajul românesc (referin-

du-se aici la elitele politice ºi intelec-

tuali), a înþeles termenii de necesi-

tate. „Europenizare” este, în princi-

pal identificat cu aderarea la UE ºi a

reprezentat o preocupare constantã

pentru categoriile menþionate mai sus

(elitele politice ºi intelectuali). Dar, în

final (dupã aderarea la UE), proce-

sul s-a dovedit a fi suprarealist, în

termeni de ideologie, dar din punct de

vedere economic se comporta cu un

caracter de redistribuire (aºa cum

este identificatã mai jos privatizarea

Petrom), în timp ce, de asemenea,

este deterioratã infrastructura sim-

bolicã în România (a se vedea cazul

de simboluri religioase).

Pentru o societate abandonatã,

cum ar fi cea româneascã, „europe-

nizarea” se referã la cel puþin un tip de

garanþie cã România va fi adminis-

tratã într-un fel55. Problema a fost

observatã de cãtre Delanty Rumford

atunci când au discutat despre noþi-

unea de „europenizare”, referindu-se

51

54 Prezentul articol este extras din rapoartele oferite de echipa românã (Radu Baltasiu, OvidianaBulumac ºi Gabriel Sãpunaru), în cadrul proiectului de cercetare academicã intitulat „europe-nizare, modernitãþi multiple ºi identitãþilor colective – Religie, naþiune ºi etnicitate într-o extin-dere Europa” dezvoltate în colaborare cu Georg-august-Universität Göttingen (Germania) ºifinanþat de Fundaþia Volkswagen (2008-2011).55 Solicita clarificãri ale conceptului în Baltasiu, Radu, Ilie Bãdescu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefanDumitrescu, Adela ªerban, Modernitãþi fracturate: 1944-1989. 1990-2009. Elitele, România ºi„Europa”, prima parte, Etnosfera, nr. 3/2009, disponibil la http://etnosfera.ro/pdf/2009/3/01.pdf[ianuarie 2012], ºi în Baltasiu, Radu, Ilie Bãdescu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefan Dumitrescu,Adela ªerban, Modernitãþi fracturate: 1944-1989. 1990-2009. Elitele, România ºi „Europa”, par-tea 2, Etnosfera, nr. 4/2009, disponibil la http://etnosfera.ro/pdf/2009/4/01.pdf [ianuarie 2012].

Drumul României spreUniunea Europeanã54

Prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Ovidiana Bulumac (student),

Gabriel Sãpunaru (student)

Cuvinte cheie: identitate „europeanã”, Parteneriatul pentru Pace, privatizare,simbolurile religioase, procesul de „europenizare”

la ea, printre altele, ca la un procesprin care politicile interne sunt modifi-cate sub impactul integrãrii europenesau reordonare a structurii adminis-trative interne (Delanty ºi Rumford,2005, 2).

Prin urmare, în cazul României,noþiunea de „identitate europeanã”,s-a mutat într-un anumit tip de sens,atât în sfera publicã cat si în sistemulguvernamental. Procesul de „Euro-penizare” este în principal vãzut ca oorientare instituþionalã a societãþiiromâneºti spre vest. Astfel, atuncicând ne referim la „europenizarea”,vorbim de fapt despre un proces mailarg de „occidentalizare”, înþeles prindemocratizare a statului. Cu altecuvinte, în scopul de a beneficia dedezvoltarea economicã ºi socialã,România a trebuit sã ia calea inte-grãrii euro-atlanticã. Acest ultim con-cept face referire la NATO ºi mã-surile de aderare la UE, cã Româniaa întreprins, în scopul de a se reforma,de a moderniza corpul sãu economic,politic ºi social.

„Identitatea europeanã”, nu are oînþelegere clarã în mass-media româ-neascã, ea este lãsatã fãrã o sub-stanþã (Ungheanu, 1996).

Procesul de a deveni „european”este o operaþiune de idealizare ex-cesivã a tot ceea ce România nu aavut (în timpul regimului comunist) –libertãþi, transparenþã în legi, econo-

mie de piaþã, democraþie etc. Celedouã atribute principale ale orientãriieuropene, în mass-media româneas-cã, se referã la democraþie ºi econo-mia de piaþã. Bazate pe acest supra-realism, elitele ºi-au asumat un rol in-tervenþionist pentru construirea mo-dernitãþii statului, subliniind benefici-ile economice, sociale ºi de securi-tate ºi de „europenizare” (occidenta-lizarea).

Primul eveniment luat în conside-rare în analiza noastrã este conside-rat ca o realizare de deschidere pen-tru occidentalizare a României. Sem-narea Parteneriatului pentru Pace, aarãtat nevoia sa de securitate, carear putea fi garantatã prin aderarea lainstituþiile euro-atlantice. NATO esteaici, instituþia prin care perspectiva dea intra în Europa devine mai realist.PfP a fost vãzutã ca o condiþie preala-bilã pentru aderarea la NATO – a sevedea referinþa la formula „douã vitezeextinse NATO” (ziarul Adevãrul) –care a însemnat, de asemenea, recu-noaºterea occidentalizarii Românieipentru reformarea statului într-o ma-nierã democraticã.

În ceea ce priveºte privatizareaPetrom (al doilea eveniment ales),Europa este în principal perceputã cao instituþie, fãrã referire la componentade identitate. Reglementãrilor salestricte sunt „una în toate afacerile”, carenecesitã cerinþe specifice ºi costuri

52

pentru realizarea integrãrii europene.Prin urmare, Europa este privitã ca oinstituþie supranaþionalã, un punct dereferinþã pentru elitele româneºti ºimass-media, în orice decizie luatã înprocesul de modernizare a statului.

Singurul moment în care Europaeste consideratã mai mult decât oinstituþie supranaþionalã este în al trei-lea eveniment discutat, când Europa(ca o putere secularist ºi actor), de-vine o ameninþare la identitatea naþio-nalã. Pentru români, religia este unadintre cele mai importante compo-nente ale identitãþii naþionale. Prinurmare, dezbaterea care a începutîn jurul valorii de eliminare a simbo-lurilor religioase din sfera publicã (înprincipal, ºcoli), a expus pentru primadatã, douã tipuri de discursuri – unulcentrat pe valorile europene ºi celã-lalt pe cele „naþionale”. În ceea cepriveºte acest ultim tip de discurs,existã un numãr important de articolecare nu se apropie de dimensiuneareligioasã faþã de ideea europeanã,ci de o continuare a valorilor naþionaleîn contextul supranaþional.

Aspecte metodologice ºi abordãriMomente semnificative ºi termene ideale

Concentrarea pe trei momentesemnificative, fiecare întrupat într-unanumit interval de timp, a fost deter-

minatã în mare parte de o lungimede momente „în timp ºi prin impactullor asupra magnitudinii de moment,în discursurile mass-media. De ase-menea, un aspect important a con-stat în reverberaþii mãsurate asuprapopulatiei comune.

În cazul României, fiecare perioadãde timp în procesul de „europenizare”,este ilustratã de un eveniment, alesdin motive metodologice, dupã cumurmeazã: a) perioada de formare adiscursului de identitate (1990–1996)este reprezentatã de Parteneriatulpentru momentul de pace; b) perioa-da de mijloc sau etapa de aderare(1997–2007) este definitã de modelulde privatizare ºi în sfârºit c) perioadade post-aderare (dupã 2007) este ilus-tratã de dezbaterea cu privire la sim-bolurile religioase în sfere publice.

Surse alese

Cele mai importante ziare anal-izate sunt cele cu vânzãri semnifica-tive înregistrate56, cu un consiliu edi-torial, care cuprinde jurnaliºtii maride profil ai momentului (în discuþie)ºi cu articole legate de evenimentelealese. Din acest punct de vedere, zia-rele sunt ceea ce ar putea fi numite„lucrãri intelectuale”, având în ve-dere contribuþia jurnaliºtilor de mareprofil. În acest sens, ziarele folosite

53

56 A se vedea Carmen Maria Andronache, „HotNews: Faceþi clic pe, Libertatea ºi Adevãrul, celemai bine vândute lucrãri de la sfârºitul anului trecut”, disponibil [Octombrie 2010].

alãturi de cele trei perioade de timpsunt identificate dupã cum urmeazã:Adevãrul, Evenimentul Zilei, RomâniaLiberã, Gândul ºi Jurnalul Naþional.

Adevãrul a fost iniþial servil nerecu-noscut de guvernarea stânga – FNS(Frontul Salvãrii Naþionale), în spe-cial prin moºtenirea lui Dumitru Tinu.Acum, el reprezintã un ziar central,care evolueazã de la centru stângala centru dreapta, urmat în aceastãtendinþã de ziarul Gândul, care ºi-aluat echipa de la Adevãrul. În prezent,Adevãrul este deþinut de proprietarulsãu, Dinu Patriciu (PNL), care de multeori apare în ziarul sãu, atenuând cali-tatea perceputã a ziarului.

Evenimentul Zilei a fost iniþial do-minat de exercitarea jurnalistica a luiIon Cristoiu. Este un ziar central, echi-librat în problemele naþionale ºi reli-gioase faþã de rolul lor în integrareaeuro-atlanticã.

România Liberã este pe spectrulpolitic de extremã dreapta, dar fãrãcomponenta creºtinã. Este anti FNS,anti-Iliescu, dar nu are un discursbazat pe un cetãþean sau o doctrinãcreºtinã.

Gândul este, aºa cum am spus maiînainte, un continuator al tendinþelor

de la Adevãrul, dar cu un discurs mult

mai echilibrat. Acesta este aproxima-

tiv singurul ziar profesionist din þarã.

Jurnalul Naþional a fost iniþial cu-

noscut pentru „formatul prietenos al

lecturii” (o paginã A4 divizatã). Acesta

a fost un factor atent de analizã relativ

conservatoare a procesului de priva-

tizare (considerat ca fiind de ruinare).

Din acest punct de vedere, este situat

mai la dreapta pe spectrul politic decât

Adevãrul la începuturile sale.

Primul eveniment: Semnarea

Parteneriatului pentru Pace (PfP)

„Parteneriatul pentru Pace”, se re-

ferã la programul lansat (în ianuarie

1994) de cãtre Statele Unite ale Ame-

ricii pentru „cooperare bilateralã între

þãrile partenere individuale ºi NATO.

Aceasta permite þãrilor partenere de a

construi o relaþie individualã cu NATO,

alegerea propriile prioritãþi pentru co-

operare”57. Scopul sãu principal este

de „a creºte stabilitatea, diminuarea

ameninþãrilor la adresa pãcii ºi de a

construi relaþii consolidate între þãrile

partenere de securitate individuale ºi

NATO, precum ºi între þãrile parte-

nere”58.

54

57 Potrivit site-ul oficial al NATO: http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_50349.htm, dispo-nibilã în ianuarie 2012.58 Ibidem.

Importanþa semnãrii PfP vine dela faptul cã, pentru România, pro-cesul de „europenizare” a foststrâns legat de aderarea la NATO.Pentru statele din Europa Cen-tralã ºi de Est, NATO, a reprezen-tat o condiþie pentru aderarea lorla Uniunea Europeanã, aºa cumAdevãrul a evidenþiat acest lucru prindeclaraþia lui Madeleine Albright,ambasadorul SUA la Naþiunile Unite,mai târziu, Secretarul de Stat al SUA:„Parteneriatul pentru pace este primulpas într-un proces, prin care noile de-mocraþii din Europa Centralã ºi de Estau posibilitatea de a gãsi cãile lor spreintegrarea în sistemele de Vest”59.

Elita dominantã româneascã a pri-vit integrarea europeanã ca un scopîn sine, promovând, prin urmare, dis-cursul pro-european60. Procesul deintegrare euro-atlanticã a fost, în ge-neral, o cale de dorit sã se urmeze cumass-media. Prin urmare, modelulidentitãþii naþionale a fost vãzut ca actde re-dimensionare, de absorbþie avalorilor occidentale. Nu este o înþe-legere clarã a ceea ce înseamnã

european, dar sunt referinte active alevalorilor occidentale – în principal, dedemocratizare ºi de piaþã liberã.Deºi pentru acest lucru militeazã euro-penii, Parteneriatul pentru Pace este,în principal considerat ca o garanþiede securitate pentru Europa Centralãºi de Est.

În acest sens, PpP simboliza omare oportunitate pentru „crearea ca-drului necesar spre o notorietate eu-ropeanã ºi mondialã”61. Acest lucrueste, în special, viziunea ziarului Eve-nimentul Zilei. O înþelegere comunã amass-media asupra a ceea ce repre-zintã PpP este evidenþiatã în presãprintr-o declaraþie datã de TeodorMeleºcanu, ministrul român al Afa-cerilor Externe: „Cel mai importantpunct al parteneriatului este cã ia înconsiderare interesele vitale de se-curitate din Europa de Est”62. Cu altecuvinte, dezbaterea a fost despre câtde mult NATO ar putea garanta inte-resele de securitate din România.De fapt, în unanimitate PpP este celmai bine evidenþiatã de articolul luiDumitru Tinu în Adevãrul, intitulat

55

59 Gabriela Bauer, „Parteneriatul pentru Pace, primul pas spre NATO”, Adevãrul, 5 ianuarie1994, p. 1.60 Vezi Baltasiu, Radu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefan Dumitrescu, Gabriel Sãpunaru. Discon-tinuitatea ºi continuitatea identitatii. Elitele româneºti de dupã 1989, în Etnosfera, Nr. 4/2010 / nr.1/ 2011.61 Ion Cristoiu, „În sfârºit, România este în primul rând!”, Evenimentul Zilei, 27 ianuarie 1994, p. 1.62 Irina Zidaru ºi Radu Tudor, „România este prima þarã din Est care a semnat Parteneriatulpentru Pace”, Evenimentul Zilei, 27 ianuarie 1994, p. 1.

„Parteneriat pentru confort”. Titlul în-sumeazã toate poziþiile de ziare se-lectate, subliniind cã semnarea PpPde cãtre România a reprezentat ocale spre integrarea euro-atlanticã,garantându-ne în acelaºi timp,frontiere ºi prin urmare problemelede securitate naþionalã. Implicit,identitatea naþionalã a devenit con-sideratã ca fãcând parte din ceaeuropeanã.

Mai mult decât atât, putem vedeacã Parteneriatul pentru Pace a stâr-nit reacþii în mass-media, chiar ºila câþiva ani dupã semnarea aces-tuia. ªi acest lucru aratã importanþaatribuitã de parteneriat, la data de1994. Astfel, Adevãrul, prin BogdanChirieac, a remarcat faptul cã ameri-canii au minimalizat, la Summit-ul dela Madrid (1997) toate progresele rea-lizate de România faþã de NATO (adebutat oficial cu PpP).

„Curios, dar pânã atunci, progre-sele au fost recunoscute de cãtretoate þãrile occidentale, inclusiv SUA.De exemplu, armata românã, pânã decurând a obþinut cele mai mari noteîn cadrul Parteneriatului pentru Pace.Acum, generalul John Shalikasvillispune cu voce tare cã soldaþii noºtrinu sunt instruiþi la nivelul celor carevor fi chemaþi la Madrid. Dacã esteaºa, detaºamente de români din

Albania ºi Bosnia trebuie sã fie re-trase imediat, pentru a nu pune în pe-ricol misiuni internaþionale de acolo.Deºi, la Girokaster ºi Vlore, cel puþinfaptul cã observatorii OSCE au fostsalvati de la moarte de cãtre trupele„nepregãtite” de români, ar putea sãia în calcul faptul cã retragerea lornu este cu adevãrat necesarã...”63.

Al doilea eveniment: privatizarea Petrom

Capitalismul agresiv, împreunãcu sistemul de prebendã de atribuirea funcþiilor publice (prin urmare, decontrol în cadrul societãþii), a fost atentmonitorizaþi de cãtre presã. Acest pro-ces a fost prezentat de cãtre elitele deguvernare ca democratizare, valorileoccidentale fiind evidenþiate pentru ajustifica procesul de privatizare ca onecesitate de integrare europeanã.Elitele care guverneazã susþinut cãreforma nu era nimic mai mult decât„progres”, o „democratizare”, sau onecesitate de „europenizare”. Mass-media, în mare parte, a preluat acesttip de discurs pânã cand clauzele con-tractelor au fost facute publice parþialsau în totalitate. Cele mai importanteprivatizãri ataºate la „integrareaeuro-atlanticã”, s-au dovedit a fi, înfinal, afaceri cu bani publici, care auajuns la dimensiuni de jaf ºi de la care

56

63 Bogdan Chirieac, „Statele Unite ne datoreazã, cel puþin adevãrul”, Adevãrul, p. 1.

statul român ar avea de suferit foartemult (inclusiv pe dimensiunea de su-veranitate).

Procesul care înrãdãcineazã întoate segmentele cheie ale logisticiinaþionale a compromis infrastructuranaþionalã. Prin urmare, în domeniileenergiei, securitate, transporturi, tele-comunicaþii, bancar, procesul de pri-vatizare a dezvoltat un nivel minimde transparenþã, care a încurajat opercepþie publicã pozitivã a fenome-nului. Înainte de a dezvãlui detalii cuprivire la contractele semnate, publi-cului i-a fost prezentatã sistematicideea cã privatizarea este un pas îna-inte în procesul de „europenizare”.Mai mult decât atât, România a fostpe lista þãrilor pentru care FMI a insis-tat prin rapoarte oficiale pentru nece-sitatea de a privatiza sectoarele cheiela orice costuri. Aceastã idee a fostaproape universal acceptatã la aceadatã de cãtre presã ºi în sectorul deelitã prin sloganul „privatizarea cu 1euro”64. Acesta este modul în care,pânã în 2010, peste 12 privatizãri im-portante au avut loc.

Fiecare proces a urmat acelaºitipar:

1) informaþii sumare raportate înmass-media cu privire la priva-tizarea unei noi industrii naþio-nale;

2) urmatã de entuziasmul precoce(din cauza unor condiþii, cumar fi investitorii strãini, fundaþiaunei economii de piaþã, bani înrezervele naþionale, un pas maiaproape de „Europa”, etc.) ºisperanþa unei îmbunãtãþiri stra-tegice, în contrast cu ultimaprivatizare;

3) tendinþe parþial circumspectechiar înainte de publicarea con-tractului generate de situaþia încare cetãþeanul este actorul caresuferã direct din cauza afacerii(preþuri ridicate, ºomaj, fali-ment, etc);

4) contracte sunt fãcute publice ºigenereaza un flux mass-mediade articole extrem de critice caredovedesc cã deciziile politicenu au fost luate pentru intere-sul naþional, ci pentru interesepersonale;

5) implicaþiile juridice pentru per-soanele implicate în acest pro-ces65.

57

64 Bogdan Asaftei, Era privatizarii pe un euro s-a incheiat, Money.ro, 7th December, availablein October 2010 at http://www.money.ro/era-privatizarii-pe-un-euro-s-a-incheiat_78339.html.65 În 2006, „ºeful adjunct al Oficiului Participaþiilor Statului ºi Privatizãrii în Industrie din cadrulMinisterului Economiei, Dorinel Mucea, care a negociat contractul de privatizare al Petromului,a fost pus sub acuzare ieri de procurorii de la Curtea Supremã de Justiþie, pentru infracþiunilecare afecteazã securitatea naþionalã „(Toma, Mihaela, .. Comaroni, Bogdan Ziua Efect – OMV,în Ziua, 28 noiembrie, 2006).

Datoritã asemãnãrilor exprimatemai sus, am fi putut alege oricaredintre privatizãrile majore ca genera-toare de dezbateri publice importante,în contextul procesului de „europe-nizare”. Astfel, am ales pentru a ilus-tra costurile tendinþei pro-europene astatului român, discuþia privind prelu-area Petrom de cãtre OMV, cea maimare ºi profitabilã companie naþionalã.

„Scopul principal al economiei saual aºa-numitei privatizari a fost, defapt... un simplu transfer de propri-

etate de la statul român, nu firme-

lor private, ci altor state: statul gre-cesc (OTE a preluat RomTelecom,fiind o companie de stat), statul fran-cez (Gaz de France a preluat DistrigazSud, fiind o companie de stat), statulitalian (ENEL a preluat Electrica Mun-tenia Sud, Electrica Banat si Elec-trica Dobrogea, este o companie destat), statul ceh (CEZ a preluat Elec-trica Oltenia, fiind o companie de stat).Nici OMV – care a preluat Petrom(Societatea Naþionalã a Petrolului),ºi totodata tot controlul operaþionalal tuturor resurselor de petrol româ-nesc ºi jumãtate din resursele degaz – nu este pur ºi simplu o com-panie privatã, având în vedere faptulcã Austria nu este numai cel mai

mare acþionar (35%), dar singurul carecentralizeazã deciziile, atâta vremecât celelalte 45% sunt libere pe piaþade capital ºi, evident, nu pot gãsivreodatã o formulã de coaliþie”66.

Al treilea eveniment: dezbatereasimbolurilor religioase

Dezbaterea simboluri religioase aluat amploare în contextul aderãrii laUE a României ºi publicarea decizieiCNCD cu privire la aceastã problemãla începutul lunii decembrie 2006.

În cadrul de timp al post-aderãrii,caracteristicile de identitate etichetatepânã în acest moment ca fiind româ-neºti devin un subiect serios de dez-batere printre elitele culturale carese manifestã în principal în sectorulmass-mediei tipãrite. Ei trebuie sãînþeleagã ºi sã promoveze procesulde „europenizare”, ca un mecanismrapid ºi amplu al întregului sistemsocio-cultural ºi economic-politic, cao imitaþie a Vestului prin eliminareaparticularitãþilor identitãþii societãþii ro-mâneºti. Existã, de asemenea, uneleurme de „gândire conservatoare”, careies la luminã odatã cu problema sim-bolurilor religioase ºi care privesc pro-cesul european nu ca anti-naþional, cica o continuare a identitãþii naþionale.

58

66 ªerbanescu, Ilie, Simulacrul privatizarii ºi vinderea bãncilor pe gratis în România Liberã,22 august 2006.

Totul a început în anul 2005, atunci

când un profesor de filozofie a solicitat

Inspectoratului ªcolar Buzãu sã re-

tragã simbolurile religioase din ºcolile

publice, atunci când în afara orelor de

religie, o încercare inþial eºuatã. Mo-

tivul din spatele unei astfel de cereri

a fost cã prezenþa icoanelor ortodoxe

în sãlile de clasã promoveazã discri-

minarea elevilor aparþinând altor con-

fesiuni religioase sau ateilor. Un an mai

târziu, aceeaºi persoanã s-a adresat

Consiliului Naþional de Combaterea

Discriminãrii (CNCD), care a fãcut o

recomandare Ministerul Educaþiei

conform voinþei iniþiatorului ei: izgo-

nirea simbolurilor religioase din sfera

publicã ºi elaborarea unui set nou de

norme referitoare la când acestea

urmeazã sã fie puse la vedere sau nu.

Scrisoarea deschisã a fost semnatã

nu numai de cãtre profesorul de filo-

zofie, dar ºi de catre reprezentanþi im-

portanþi ai societãþii civile româneºti

(autori ai ziarelor culturale Dilema

Veche ºi Revista 22, lideri ai Organi-

zaþiei Democratice Pro ºi alte ONG-uri

active în sectorul de egalitate, libertate,

ºansã ºi libertatea de conºtiinþã). Po-

trivit ziarului România Liberã, decizia

CNCD a împãrþit România în douã

pãrþi: pro ºi contra, dupã cum vom

vedea67.

Datoritã faptului cã latura pro a

dezbaterii a adunat din ce în ce mai

mulþi adepþi printre cele mai bine cu-

noscute ºi apreciate personalitãþi cul-

turale publice (cântãreþi, actori, preoþi,

scriitori, filosofi, pictori, conducãtori

ai Federaþiei, etc), alãturi de directori

de ºcoli, pãrinþi ºi copii, dezbaterea

publicã s-a încheiat parþial în iunie

2008, când acþiunea Ministerului de

a contesta decizia CNCD la Curtea

Supremã de Justiþie a primit o decizie

definitivã ºi irevocabilã68: nimic nu

se va schimba, decizia privind plasa-

rea simbolurilor religioase în ºcoli rã-

mâne la latitudinea comunitãþii ºco-

lare (pãrinþi, profesori, copii)69. Chiar

ºi dupã ce decizia irevocabilã a Curþii

Supreme a fost fãcutã publicã, o serie

de organizaþii ºi fundaþii, cum ar fi Liga

Pro Europa (una dintre primele orga-

nizaþii non-guvernamentale din Româ-

nia, fondatã la doar câteva zile dupã

Revoluþia din 1989, cu scopul decla-

rat de aliniere a societãþii româneºti

59

67 Aida Dãnãila, CNCD divide societatea Româneascã în douã tabere, România Liberã,23 Noiembrie 2006.68 Gândul, ‘Curtea Supremã de Justiþie a decis: Icoanele rãmân în ºcoli’, 12th June 2008.69 Gândul, Ministerul Educaþiei: doar comunitãþile pot decide dacã acceptã icoanele înºcoli, 13 Iunie 2008.

la valorile de „idee pan-europeanã”70),

încã mai încercau sã oblige Ministe-

rul sã formuleze un regulament în

privinþa simbolurilor religioase.

Analiza datelor

a. Reliefare

Urmãtoarele tabele, diagrame ºi

grafice urmãresc reliefarea fiecãruia

dintre aceste trei aspecte în presa

scrisã din România. Tabelele oferãinformaþiile cele mai cuprinzãtoarecu privire la reliefare; diagramele mã-soarã doar numãrul de articole persubiect în fiecare ziar, iar graficele(cum este indicat), mãsoarã densi-tatea atribuitã fiecãrui subiect de catrefiecare ziar, diferenþiind între articolelede prima paginã, articole de opinie,ºi „alte” articole (nici articole de opinie,nici articole de prima paginã).

60

70 Vezi website-ul http://www.proeuropa.ro/istoric.html, creat în Ianuarie 2010.71 S susþine Parteneriatului pentru aderarea la Pace a României, în timp ce C este oarecumcritica aderãrii.

TABELUL 1: Parteneriatul pentru Pace

61

DIAGRAMA 1: Parteneriatul pentru Pace

GRAFICUL 1: Parteneriatul pentru Pace

62

TABELUL 2: Privatizarea Petrom

DIAGRAMA 2: Privatizatrea Petrom

72 A = împotriva privatizãrii Petrom; S = susþine privatizarea Petrom.

63

GRAFICUL 2: Privatizarea of Petrom

TABELUL 3: Dezbaterea simbolurilor religioase

73 A = împotriva eliminãrii simbolurilor religioase din spaþiile publice (ºcoli în principal); S = susþinerea unei decizii de a elimina simbolurile religioase din spaþiile publice (ºcoli în principal).

64

DIAGRAMA 3: Dezbaterea simbolurilor religioase

GRAFICUL 3: Dezbaterea simbolurilor religioase

Discursuri dominante ºi contra

În cazul României, aderarea la

Uniunea Europeanã a fost un proces

susþinut de întregul spectru de stat –

elitele politice, intelectuale, religioase,

mass-media ºi societatea civilã. În

acest sens, discursul dominant esteunul pro-european, cumva grefat pecheltuiala unei abordari naþionale.Pe de altã parte, discursul contra nuimplicã o abordare contra-european,ci priveºte identitãþile naþionalã ºieuropeanã din punctul de vedere al

co-existenþei. Acest lucru se reflectã,în principal, de al treilea eveniment –dezbaterea simbolurilor religioase,atunci când ideea de Europa a luatproporþii în contextul mai larg al ade-rãrii la UE a României.

Tensiunea dintre cele douã iden-titãþi colective din sfera publicã nu afost un conflict continuu. În prima fazã,a fost interesul naþional care a apelatla o perspectivã europeanã, în scopulde a realinia statul pe calea dezvol-tãrii. În ceea ce priveºte procesul deprivatizare (prin care cele mai impor-tante companii ºi profitabile au fostsupuse preluarilor straine), a existatun conflict între abordãrile naþionalãºi europeanã numai dupã semnareacontractelor. Cu alte cuvinte, discursulcontra-dominant a încercat sã dezvã-luie ºi sã evidenþieze costurile realede integrare, care „au atacat” identi-tatea naþionalã ºi bunurile ei, ºi „ausacrificat” dimensiunea economicã.

În al treilea eveniment, tensiuneaa escaladat între cele douã tipuri deidentitate colectivã: discursul domi-nant militat pentru eliminarea simbolu-rilor religioase din sfera publicã în nu-mele „europenizãrii” ºi modelul de vestal statului laic; între timp, discursulcontra-dominant a apelat la elemen-tele de identitate naþionalã, care aufost gândite ca fiind ºi Europene –de exemplu, valoarea creºtinã a fostconsideratã atât un bun naþional, dar,

cel mai important, ca un fundamentde moºtenire europeanã.

Transportatori majori ai discursurilor

Odatã cu semnarea Parteneria-tului pentru Pace, mass-media româ-neascã a dezvaluit, în cea mai mareparte, opiniile elitelor politice. Acesteareflectau, de asemenea, punctul devedere instituþional, pe care il repre-zentat – de exemplu, Preºedinþia, Mi-nisterul Afacerilor Externe, MinisterulApãrãrii Naþionale, etc. De asemenea,alþi transportatori importanþi ai dis-cursului au fost jurnaliºtii, în specialcei care au scris articole de opinie.

Pentru al doilea eveniment, dis-cursul dominant în favoarea proce-sului de privatizare a Petrom a fostcombinat de analiºtii economici,elitele politice, ºi, de asemenea, jur-naliºti simpli. În ceea ce priveºtecontra-discursul, preºedintele a fostun factor important care a creat ten-siuni publice ºi primul care a contes-tat calitatea ºi aºa-numitele beneficiiale privatizãrii. Acest tip de discurs areflectat o lupta pentru putere po-liticã ºi nu a fost direct orientat pen-tru beneficiul naþional. Acest tip dereacþie a fost urmatã de analizamass-media a fenomenului.

În al treilea eveniment, dezbatereasimbolurilor religioase a reflectat pãrþiopuse ale discursului cumva egale.

65

Discursul dominant a subliniat punc-tele de vedere ale membrilor socie-tãþii civile susþinute de intelectuali74.Aceastã parte nu a fost cantitativ sem-nificativã, dar prin discursul lor fierbin-te a câºtigat vizibilitate mass-media.Contra-discursul a fost reflectat, înprincipal, de elita religioasã ºi elitade gândire criticã (idem), alãturi deartiºti de renume sau oameni de rând,precum ºi actorii implicaþi (cercetã-tori, profesori ºi pãrinþi).

Concluzie

Identitatea europeanã nu are o în-þelegere clarã în mass-media româ-neascã ºi, astfel, „Europa” încã riscasa rãmânã un concept care este maimult „util” decât „semnificativ” (DelantyKristeva ºi Rumford, 2005, 2). Analizade articole din mass media ne-a arãtatcã, dupã ce au avut loc cele trei eve-nimente, Europa era încã „reprezen-tatã”, ca o imagine formalã ºi biro-craticã. Procesul de „europenizare” afost, în principal, vãzut ca o orientareinstituþionalã a societãþii româneºtispre vest, cu o cronologie care a în-

ceput natural cu nevoia de integrareºi de beneficiile sale promovate. Pro-cesul de a deveni „european” a fost,de fapt, o operaþiune de idealizareexcesivã a tot ceea ce România nua avut – libertãþilor, transparenþã juri-dicã, economia de piaþã, democraþia,etc Cele doua atribute principale aleorientarii europene, în mass-mediaromâneascã, se referã la democraþieºi economia de piaþã. Bazat pe acestsuprarealism, elitele si-au asumat unrol intervenþionist pentru construireamodernitãþii statului prin accentuareabeneficiilor economice, sociale ºi desecuritate ale „europenizarii” (occi-dentalizarea). Prin urmare, totul adus cãtre un moment final constituitdintr-o integrare de succes, dar, deasemenea, contestatã. Cel din urmãtip de atitudine s-a datorat costurilorimplicite identificate pentru socie-tatea româneascã, un proces care adeclanºat o stagnare pentru procesulde „europenizare”, care, în final, a su-bliniat caracterul naþional al identi-tãþii colective româneºti.

66

74 Pentru mai multe clarificari, vezi Baltasiu, Radu, Ilie Bãdescu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefanDumitrescu, Adela ªerban, Modernitãþi fracturate: 1944-1989. 1990-2009. Elitele, România ºi„Europa”, partea I, în Etnosfera, nr. 3/2009, disponibilã la http://etnosfera.ro/pdf/2009/3/01.pdf[Ianuarie 2012], vezi Baltasiu, Radu, Ilie Bãdescu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefan Dumitrescu,Adela ªerban, Modernitãþi fracturate: 1944-1989. 1990-2009. Elitele, România ºi „Europa”,partea aIIa, în Etnosfera, nr. 4/2009, disponibilã la http://etnosfera.ro/pdf/2009/4/01.pdf [Ianua-rie 2012], vezi Baltasiu, Radu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefan Dumitrescu, Gabriel Sãpunaru.Discontinuitate ºi Continuitate a Identitãþii. Elite Româneºti dupã 1989 în Etnosfera, nr. 4/2010, nr. 1/2011, disponibilã la http://etnosfera.ro/pdf/2010/4/01.pdf ºi la http://etnosfera.ro/pdf/2011/1/01.pdf [Ianuarie 2012].

67

BIBLIOGRAFIE

CÃRÞI:*** INSSE. (2002). Recensãmântul Populaþiei ºi Locuinþelor.Bãdescu, Ilie. [mss]. Dinamica încrederii în România. Populaþia, guvernanþii ºi Reforma în Ro-

mânia: 1990-2008.Delanty, G.; Rumford, C. (2005). Regândirea Europa. Teoria socialã ºi implicaþiile de

europenizare. Londra ºi New York: Routledge.Dungaciu, Dan. (2009). Cine suntem noi? Cronici de la Est la Vest. Chiºinãu: Cartier.Enache, George (2005), Ortodoxie ºi putere politicã în România comtemporanã, Bucureºti: Nemira.Pãcurariu, Mircea (1992), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, II, Bucureºti: Institutul Biblic ºi

de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.Pasti, Vladimir (2006). Noul capitalism românesc, Polirom: Iaºi.Pipiddi, Andrei (2001), Tradiþia politicã bizantinã în þãrile, Bucureºti: Corint.Preda, Radu (1999), Biserica în stat. O invitaþie la dezbatere, Bucureºti: ScriptaUngheanu, Mihai (ed.) (1996), Teoria formelor fãrã fond, I, Galaþi: Porto-Franco.Vulcãnescu, Mircea. (1991). Dimensiunea româneascã a existenþei. Bucharest: The Romanian

Cultural Foundation.

ARTICOLE:***, Gândul, Ministerul Educaþiei: doar comunitãþile pot decide dacã acceptã icoane în

ºcoli, 13 iunie 2008.***, Curtea Supremã a decis: Icoanele rãmân în ºcoli in Gândul 12 Iunie 2008.Andronache, Carmen Maria, HOTNEWS: Click, Libertatea and Adevãrul, cel mai bine vân-

dute lucrãri la sfârºitul anului trecut in Pagini de media, disponibil la http://www.pagi-nademedia.ro/2010/03/hotnews-click-libertatea-%C8%99i-adevarul-cele-mai-vandute-ziare-la-sfarsitul-anului-trecut/ [October 2010].

Asaftei, Bogdan, Era privatizarii pe un euro s-a incheiat in Money.ro, 7 Decembrie, disponi-bil la http://www.money.ro/era-privatizarii-pe-un-euro-s-a-incheiat_78339.html [October 2010].

Baltasiu, Radu, Ilie Bãdescu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefan Dumitrescu, Adela ªerban, Mo-dernitãþi fracturate: 1944-1989. 1990-2009. Elitele, România ºi „Europa”, prima parte,in Etnosfera, nr. 3/2009, disponibil la http://etnosfera.ro/pdf/2009/3/01.pdf [January 2012].

Baltasiu, Radu, Ilie Bãdescu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefan Dumitrescu, Adela ªerban,Modernitãþi fracturate: 1944-1989. 1990-2009. Elitele, România ºi „Europa”, 2nd part,in Etnosfera, nr. 4/2009, disponibil la http://etnosfera.ro/pdf/2009/4/01.pdf [Ianuarie 2012].

Baltasiu, Radu, Ovidiana Bulumac, Lucian-ªtefan Dumitrescu, Gabriel Sãpunaru. Disconti-nuitatea ºi continuitatea de identitate. Elitelor româneºti de dupã 1989 in Etnosfera,nr. 4/2010, nr. 1/2011, disponibil la http://etnosfera.ro/pdf/2010/4/01.pdf and athttp://etnosfera.ro/pdf/2011/1/01.pdf [Ianuarie 2012].

Chirieac, Bogdan Statele Unite ne datoreazã, cel puþin adevãrul in Adevãrul, p. 1.Bauer,Gabriela, Parteneriatul pentru Pace, primul pas spre NATO in Adevãrul, 5 Ianuarie 1994.

Cristoiu, Ion, În cele din urmã, România este prima! in Evenimentul Zilei, 27 Ianuarie 1994.Danaila, Aida, CNCD împarte societatea româneascã în douã tabere in România Liberã,

23 Noiembrie 2006.ªerbanescu, Ilie, Simulacrul privatizarii ºi vinderea bancilor pe gratis in Romania Libera,

22 august 2006.Toma, Mihaela, Bogdan Comaroni, Ziua Effect – OMV in Ziua, Noiembrie 28, 2006.).Zidaru, Irina, Radu Tudor, România este prima þarã din Est care a semnat Parteneriatul

pentru Pace in Evenimentul Zilei, 27 Ianuarie 1994.

Se întâmplã ca unii dintre politi-cienii noºtri sã pledeze, Dumnezeuºtie de ce, în favoarea creãrii StatelorUnite ale Europei. Obiectivul ar trebuiatins rapid, în doi-trei ani a afirmatpreºedintele de azi al României, prinsacrificãri în sfera suveranitãþii. „Con-ceptul” a fost lansat cu un an în urmãîntr-un discurs þinut la Sulina. Varã,cãldurã mare! Apoi a fost reluat laîntoarcerea de la reuniunile de laBruxelles. Reiau formularea de laSulina, mostrã de ambiguitate, con-struitã pe tehnica vorbelor de tacla:„Numai prin cedare masivã de suve-ranitate Europa mai poate rãmâne oputere economicã ºi militarã”. Cumadicã, cui trebuie sã cedeze Europamasiv din suveranitate. Dar ce fel desuveranitate dispune Europa în carese gãsesc Germania, Rusia, Franþa,Ucraina, Marea Britanie, Belarusul,

Monaco, Malta, Andora? În timp ceunele state ale Uniunii Europene, în-genuncheate de crizã ºi de dictatulParisului ºi Berlinului, cautã cãi sã sereplieze, noi suntem dispuºi sã dãmºi din puþinul care ne-a mai rãmas.De unde vine pofta românului pentruconcepte politice controversate ºi,oricum, nelimpezite de secole? Glasulnostru nu se aude la Bruxelles închestiuni mai pãmântene, care nefrig la degete: democraþie, reforme,modernizare, dezvoltare, fonduri?Ne-a cerut cineva sã ne pronunþãmîntr-o problemã atât de complicatã?Organizarea politicã a Europei fusesesuficient de disputatã în timpul pre-gãtirii Constituþiei europene. Cumformularea lansatã de ºeful statuluiromân este nu numai ambiguã, ci ºigreºitã îmi permit sã observ cã ata-carea unor concepte majore meritã

68

Românii, Victor Hugo ºiStatele Unite ale EuropeiGeorge Apostoiu

Cuvinte cheie: suveranitate, transfer de suveranitate, uniune, federaþie,Uniunea Europeanã, Statele Unite ale Europei

sã se bucure de mai multã rigoare.Ele nu se lanseazã în blugi la Sulina,nici dacã uitata localitate ar fi devenitpeste noapte un Porto Franco pentruideile politice. Gafele – în ultimul timpau fost destule – nu se dreg cu su-puºenie mimatã. ªi, la urma-urmei,la ce ar folosi sã avem noi iniþiativeîn direcþia asta? Când aveau ocazia,posibilitatea ºi dreptul sã se pronunþeîn privinþa Constituþiei Europei, româ-nii s-au remarcat prin tãcere. Unelestate, venite chiar de pe banca pecare o ocupaserã cu noi pânã în1989, au fãcut greu concesii laadoptarea Tratatului de la Lisabona.Ele au înþeles pânã la urmã (sau aufost constrânse sã înþeleagã) cã im-perativul consolidãrii Uniunii Europe-ne le poate fi de folos ºi lor. Ulterior,aceste concesii nu s-au dovedit pie-dici în discuþiile care priveau intere-sele particulare. Azi, în plinã crizãcare zguduie Uniunea Europeanã,unii cautã cãi de salvarea prin valori-ficarea avantajelor pe care le maioferã suveranitatea, atâta câtã le-amai rãmas. Cine ºtie, cine poate ex-ploateazã inteligent ºi transferul desuveranitate la care a consimþit prinaderare. Aºa au fãcut întotdeaunaconducãtorii nemþilor, francezilor, bri-tanicilor conºtienþi cã popoarele lorduc povara materialã a solidaritãþii

comunitare. Dar ºi cei ai altor þãri caAustria, Olanda, Suedia, RepublicaCehã, Slovacia. Despre Polonia sãnu mai vorbim.

Românii trebuie sã reflecteze se-rios la conceptele pe care le îmbrã-þiºeazã. Sã cedezi din suveranitateeste uºor. Sã o câºtigi ºi sã o menþiieste greu. Celor care ne conduc lepretindem un efort pentru a înþelegeideile mari de guvernare – mai nou ise mai spune guvernanþã – a Europei.Problema revizuirii atitudinii faþã desuveranitate existã. Dar trebuie sãse ºtie cã uneori numai apropierea desubiectul acesta poate rãscoli lumea.Transferul de suveranitate a ridicatîntotdeauna suspiciuni. Aici nu au locimprovizaþiile sau opiniile personale.Statele Unite ale Europei, dacã ar fiposibil sã fie create, necesitã clarifi-carea formulei de constituire. Vom fio uniune de naþiuni sau una de po-poare? Diferenþa o dau în final, neplace sau nu, opþiunile Parisului ºiBerlinului ºi nu cred cã cineva îºi ima-gineazã cã Europa comunitarã poatefi construitã în afara voinþei ºi intere-selor Germaniei ºi Franþei. Ne-amaºteptat ca Tratatul de la Lisabonasã mãreascã energia ºi capacitateaconcurenþialã a Uniunii Europene. Laprima crizã mai serioasã am desco-perit cã Uniunea este vulnerabilã.

69

Instituþiile europene de integrare nuau fost pregãtite pentru ºocuri, maiales pentru o crizã majorã precumcea declanºatã, de trei ani încoace,pe plan financiar, economic, social ºichiar politic. Birocraþii de la Bruxellesnu au gãsit soluþii viabile nici pentrulimitarea dezastrului, nici pentruconsolidarea structurilor comunitare.Ei recurg la planuri de austeritate, so-luþie cu efect de bumerang. UniuneaEuropeanã se zbate acum între pla-nuri de austeritate, cu efecte socialediabolice, ºi recesiune, cu efecte eco-nomice devastatoare. Este destul sãînþelegem de aici cã nu este timpul(în ce ne priveºte, nu este cazul) sãavem noi iniþiative în privinþa cedãrii,masive sau nu, de suveranitate.Treaba o rezolvã, de altfel, cu de lasine putere Berlinul ºi Parisul. Dacãeste cazul. Cum ieºim din crizã? Cinepoate sã ºtie. Deocamdatã vina estearuncatã fie pe grãbirea procesuluide extindere a Uniunii Europene, cumpretinde Finlanda, fie pe lentoareaprocesului de integrare, cum se insi-nueazã în marile capitale. Ar mai fipericolul reîntoarcerii la pãcatul inte-reselor naþionale evocat de funcþio-narii (interesaþi, evident de evidenþie-rea acestuia) de la Bruxelles. Comi-sarul ºef al Comisiei Europene, JoséManuel Barroso, în raportul asupra

„stãrii Uniunii” prezentat la sfârºitullui septembrie 2011, socotea tendin-þele de repliere ale unor guverne peinteresele naþionale o frânã a inte-grãrii ºi un ferment al fragmentãrii.Adicã un pericol pentru dezmembra-rea Uniunii Europene. Poate ºtie elceva.

O micã incursiune în chestiuneaStatelor Unite ale Europei.

Proiectul Statelor Unite ale Euro-pei este vechi. Între mulþi, foarte mulþialþii, despre uniunea sau unirea poli-ticã a continentului au vorbit renas-centistul Dante Alighieri, romanticulVictor Hugo, raþionalistul ImmanuelKant. Napoleon tot o Europã unitã,supusã însã prin rãzboi, urmãrea.Winston Churchill a avut viziunea luidespre viitorul Europei, viziune le-gatã strâns de prãbuºirea imperiuluibritanic. Îi plãcea sã spunã „Trebuiefãcutã Europa (unitã) dar începeþifãrã noi”. Hitler a avut halucinaþiilelui care au condus direct la rãzboi.Noroc cã l-a „corectat” istoria iar uni-tatea europeanã a fost iniþiatã deputerile Alianþei pe o altã temelie: re-concilierea ºi pacificarea continentu-lui. Primele nuclee ale viitoarei UniuniEuropene (nu Statele Unite ale Euro-pei!) dateazã din anii de dupã rãzboi,anii 50, ºi se datoreazã iniþiativelorministrului francez de externe

70

Robert Schuman ºi cancelarului ger-man Adenauer. A urmat o extinderesuccesivã pe structura unei „pieþe co-mune”. O altã etapã, mai viguroasã,cu þinte politice adãugate a fost posi-bilã dupã cãderea regimurilor comu-niste din Europa de Est ºi re-unifica-rea Germaniei. Pânã astãzi, proiecte-le, utopice sau realiste, care porneaude la concepte sau viziuni pacifistenu presupuneau sacrificarea, înforme „masive”, a esenþei statului:suveranitatea. Frãmântãrile ºi poftaau venit mâncând. Preocupãrile,teoretice pânã acum, pentru o formãfederativã sau confederativã a Euro-pei comunitare au apãrut în Germa-nia, dupã 2000. Fostul ministru ger-man de Externe, J. Fischer, cândva,prin anii ’60 ai secolului trecut, extre-mist turbulent de stânga, acum înaltdemnitar în Parlamentul European, aavansat ideea metamorfozãrii UniuniiEuropene în Statele Unite ale Euro-pei. În demersul lui pornea de la mo-delul experienþei federalismului Ger-maniei. Parisul nu a lãsat nici o spe-ranþã unui astfel de curs ºi nici nucred cã va lãsa vreodatã. Concepþiageneralului Charles de Gaulle pri-vind „Europa statelor-naþiune” estefundamentalã în politica oricãrui gu-vern de la Paris. Este un concept careþine de istorie, chiar dacã nu este

astfel explicitat, ºi care nu se identi-ficã deloc cu „Europa popoarelor fe-derale”. Pentru cã prezintã interes încontextul campaniei preºedintelui deazi al României în favoarea StatelorUnite ale Europei, voi întârzia puþinasupra poziþiei Franþei peste care,ca putere învingãtoare în rãzboiul îm-potriva Germaniei, nu se poate trece.Deocamdatã. Ce vrea Parisul? Vreasã nu se ajungã la o comandã dintr-uncentru unic care, nu existã îndoieli,ar fi Berlinul. Aceasta ar însemna caFranþa sã fie îndepãrtatã de la pâr-ghiile de decizie la conducerea Uniu-nii Europene. Sã fie aruncatã pe stra-pontina istoriei. Fostul preºedinteJacques Chirac a expus în Parlamen-tul german, în 2000, poziþia Franþeiîn privinþa direcþiilor politice în care,prin compromis, se poate ajunge laconcilierea conceptului german cucel francez. Franþa nu va accepta nicio mãsurã restrictivã în privinþa iden-titãþii naþionale, nu va accepta reali-zarea unui stat supranaþional euro-pean, acceptã uniune de state, nufederaþie de state, agreeazã o nouãrepartizare a competenþelor Uniunii,realizarea unei specificitãþi a institu-þiilor europene ºi participarea parla-mentelor naþionale la activitateacomunã. Acestea marcheazã întregcorpus-ul Tratatului de la Lisabona.

71

Restul poate fi discutat, eventual con-venit dacã mãsurile punctuale nu con-travin acestor orientãri.

Europa unitã rãmâne un obiectivpolitic major al statelor membre, maiales al marilor puteri, Germania,Franþa, Marea Britanie. Criza finan-ciarã ºi ameninþarea unei noi rece-siuni mondiale fac ca aceste state cuputere, ambiþie ºi vocaþie de deciziesã caute formule convenabile de inte-grare care sã convinã ºi sã respectelecþiile istoriei, intereselor actuale ºiperspectivelor continentului. Dacã leva reuºi, asta este o altã problemã.Deocamdatã Uniunea Europeanã,aºa cum a fost construitã pânã acum,dã semne de obosealã. Existã încãdiferenþe de abordãri. Este suficientsã revedem negocierea ConstituþieiEuropei ca sã ne dãm seama cãacestea nu sunt superficiale. În tre-cutul apropiat a demonstrat-o res-pingerea, prin referendum, de cãtrefrancezi ºi olandezi, a primului pro-iect al Constituþiei. din 2005 Cred cãTratatul de la Lisabona reprezintãmaximum ce se putea obþine în pri-vinþa suveranitãþii politice. Derivatelefinanciare, economice etc. pot fi dis-cutate. Dacã li se vor gãsi alte soluþii,Uniunea Europeanã va fi cu totul alt-ceva decât ºi-a propus. Cine ar ac-cepta acum, în condiþii de crizã, lipsite

de perspective, sã mai cedeze ceva?Mai ales sã cedeze masiv suverani-tate!

ªi acum, despre grandiosul viseuropean al lui Victor Hugo. Un visîn care Dumnezeu ar fi trebuit sã pa-cifice lumea. În 1849, la un Congresal pãcii þinut la Paris, în plinã glorie,marele scriitor a vorbit în faþa a peste800 de participanþi despre StateleUnite ale Europei. „Va veni o zi cândarmele vã vor cãdea ºi vouã dinmâini! Va veni o zi când rãzboiul vapãrea ºi el absurd ºi va fi de necon-ceput între Paris ºi Londra, întrePetersburg ºi Berlin, între Viena ºiTorino, cã va fi imposibil ºi va pãreaabsurd astãzi între Rouen ºi Amiens,între Boston ºi Philadelphia. Va venio zi când Franþa, Rusia voastrã, Italiavoastrã, Anglia voastrã, Germaniavoastrã, voi toþi, naþiuni ale continen-tului, fãrã a vã pierde calitãþile voas-tre distincte ºi glorioasa voastrã indi-vidualitate, vã veþi aduna strâns într-ounitate superioarã ºi veþi constitui fra-ternitatea europeanã, aºa cum Nor-mandia, Bretania, Lorena, Alsacia,toate provinciile noastre s-au topit înFranþa”. Bun orator, ca orice marefrancez, Victor Hugo îºi proiecta con-vingerile înflãcãrat, cum îi stãtea bineunui romantic. „Va veni o zi cândcele douã grupuri imense, Statele

72

Unite ale Americii ºi Statele Unite aleEuropei, aflate faþã în faþã, îºi vorîntinde mâna pe sub mãri...”, afirmael în ropotele de aplauze ale partici-panþilor la congres. Ce trebuie sãfacã europenii pentru a atinge acestobiectiv, se întreba el: „Legea lumiinu este ºi nu poate fi despãrþitã delegea lui Dumnezeu. Or, legea luiDumnezeu nu este rãzboiul, estepacea... francezi, englezi, belgieni,ruºi, slavi, europeni, americani ceavem noi de fãcut pentru a ajungecât mai repede posibil la aceastã zi?”ªi Hugo rãspunde: „Sã ne iubim!”.

Cu toatã marea putere a lui Dum-nezeu, dupã 21 de ani de la discursul

înflãcãrat al lui Hugo, francezii ºi ger-

manii se ucideau în Alsacia, în rãz-

boiul din 1870. Ei continuau legea

lumii pe care o ºtiau de secole. Dum-

nezeu nu a putut sã împiedice nici

mãcelul pentru Alsacia cum nu a pu-

tut sã le împiedice nici pe cele din

primul ºi al doilea rãzboi mondial.

Politica ºi puterea au alte legi decât

cele ale iubirii. Discursul lui Hugo

este, însã, o mare lecþie de pacifism.

ªi Hugo visa la Statele Unite ale Eu-

ropei. ªi, ca romantic, a visat frumos.

Românii sã deschidã ochii când

viseazã. Timpul romantismului a tre-

cut.

73

În fizicã existã o lege potrivit cãreiaîn zonele aflate „departe de echilibru”o forþã de micã anvergurã poate ge-nera efecte de amploare. Marile ideigermineazã în epoci de instabilitate.În perioada revoluþiilor paºoptiste,Giuseppe Mazzini, de care NicolaeBãlcescu era deosebit de apropiat,spunea cã statele naþionale se ridicãºi se consolideazã sub ochii noºtri,dar „soarele Europei unite a apãrutdeja la orizont”. Un vizionar, în epocade puternicã închegare a naþiunilor.Dar, sã ne întoarcem aruncând o pri-vire cu mai mult de douã milenii înurmã, în vremea regatului iudaic alregelui David. Vizionarii, ca ºi pro-feþii, primii situaþi mai jos decâtaceºtia din urmã, primeau de la vis-teria statului o anumitã sumã, în siclide argint, spre a fi lipsiþi de grijile exis-tenþei. Consecinþele unui astfel de act

le vedem ºi în zilele noastre. Trebuiesã ai o viziune de perspectivã pentrua crea, a construi ceva. Arhitecþii potfigura ca exemplu concret, de reali-zare materialã. Devenirea istoricã arenevoie de vizionari. Uniunea Euro-peanã de astãzi este rezultatul efor-tului imaginativ al unor minþi luminate.Cine ar fi crezut cã, atât de curânddupã devastatorul rãzboi, Charlesde Gaulle ºi Konrad Adenauer vorîngenunchia împreunã în faþa cate-dralei din Reims penrtu „a pecetluipentru totdeauna „frãþia franco-ger-manã? Cum de s-au înverºunat, unulîmpotriva celuilalt, aceste douã po-poare atât de înrudite dealtfel prinsânge? La sfârºitul rãzboiului, Europaera epuizatã, prãbuþitã economic, Ger-mania nu mai avea „piatrã pe piatrã”,lumea vechii civilizaþii europene erastrivitã între colosul sovietic ºi cel

74

Unde sunt

vizionarii europeni?

Conf. univ. dr. Corneliu Zeanã

Cuvinte cheie: frãþia franco-germanã, Miºcarea Europeanã, caracter suprana-þional, creºtin-democraþi, Grupul român pentru Europa Unitã

american. Soluþia, cu adevãrat vizio-narã, a fost unificarea europeanã. La9 mai 1948 s-a þinut la Haga congre-sul constitutiv al Miºcãrii Europene,prezidat de Winston Churchill, caredeþinea puterea ºi avea poziþia ne-cesarã organizãrii. Au participat re-prezentanþi ai noii gândiri europenedin toate þãrile europene, inclusiv dincele ocupate de armata sovieticã. Înurmã cu un deceniu, în calitate depreºedinte al Miºcãrii Europene Sec-þiunea Naþionalã Românã, am partici-pat, la Londra, la o sesiune omagialãdedicatã lui W. Churchill, la sediulMinisterului de Externe britanic, însubsolul cãruia se afla ºi cabinetulde lucru al acestui primministru, bineconsolidat ºi protejat faþã de atacu-rile aviaþiei germane. Istorici de laOxford au fãcut expuneri foarte inte-resante ºi nu absolut favorabile. In-teresante însã. Încã înainte de în-cheierea ostilitãþilor, când o mânã degermani mai luptau, Churchill preco-niza împingerea sovieticilor, prin forþaarmelor, pânã la graniþele Rusiei.Dacã aceastã idee ar fi fost acceptatã,nu am fi trãit tragedia unei jumãtãþi desecol de comunism în România. Re-venind la Congresul Miºcãrii Euro-pene din mai 1948, delegaþia românãcare a format Comitetul Român în Exila avut un rol ºi o poziþie preeminentã,

prin George Ciorãnescu (fratele scrii-torului Alexandru Ciorãnescu), GrigoreGafencu (fost ministru de externe),Gabriel Bãdãrãu º.a. Ei au reprezen-tat nu doar România ci ºi Moldovade peste Prut, inclusiv Transnistria.Pe Denis de Rougemont, prin lucrãrilesale cu caracter ideologic, dar, putemspune, pe toþi cei care au constituitatunci Miºcarea Europeanã, îi putemconsidera niºte vizionari. Deasemenipe Jean Monnet, acest vizionar fãrãstudii superioare, care a „urzit” reu-niunea diplomaticã de la Quai d Orsayunde Robert Schuman ºi-a rostit dis-cursul considerat capital pentru dema-rarea procesului unificator, respectivComunitatea Europeanã a Oþeluluiºi Cãrbunelui (CECA), aceasta avândºi un parlament al sãu, în Luxemburg,precursor al parlamentului European.CECA nu mai era subordonatã niciunui stat naþional, avea caracter su-pranaþional, primul transfer de puterede la nivel naþional spre cel europeanse înfãptuise printr-un act ce poatefi, prin caracterul de surprizã, analo-gat unui gen de coup d etat. Nimenidin audienþã nu fusese înºtiinþat deconþinutul proclamaþiei lui RobertSchuman. Nu este lipsit de semnifi-caþie faptul cã toþi ºefii de state careau constituit primul nucleu al Euro-pei unite erau creºtin-democraþi,

75

noua doctrinã care a apãrut dupãrãzboi ºi care este privitã (încã) cuatât de multã rezervã în România, nuca orice lucru nou, ci mult mai multdecât faþã de ceva nou.

Unificarea europeanã nu a fostînfãptuitã nici de guvernele þãriloreuropene (ba chiar împotriva voinþeiacestora) ºi nici la dorinþa ardentã apopoarelor europene, adicã printr-unproces revoluþionar, aceste naþiuni,care se rãzboiserã pânã de curândîntre ele, nu erau suficient de pregã-tite psihologic. Cei care au conceputunificarea Europei au fost vizionariiMiºcãrii Europene. În repetate reuni-uni ºi consilii acestia au imaginat ar-hitectura europeanã, cu instituþii fãrãprecedent în istorie, Comisia Euro-peanã, un guvern european în fond,Parlamentul European, Curtea deJustiþie Europeanã ºi celelalte, urmã-rind pas cu pas fondarea ºi mai cuseamã dezvoltarea acestora. Monedacomunã, Euro, este opera imaginatãde Miºcarea Europeanã. Introducereamonedei comune a fost dezbãtutãintens în Miºcarea Europeanã, reu-niunile având loc mai cu seamã înElveþia. Priviþi oricare bancnotã saumonedã Euro ºi veþi vedea o multitu-dine de simboluri. De pildã, pe toatebancnotele este reprezentatã fereas-tra, în diferite stiluri arhitectonice,

sugerând deschiderea spre viitor,spre cer. Pe faþa opusã vedem pun-tea, cea care uneºte.

Activitatea din exil a ComitetuluiNaþional Român al Miºcãrii Europeneera foarte puþin cunoscutã în þarã,cortina de fier funcþiona destul deimpermeabil. În þarã, s-a reuºit totuºiorganizarea Grupul Român pentruEuropa Unitã (GREU) rãmas prinmiracol nedescoperit de securitate.În data de 7 mai 1990 s-a înfiinþat(legal) în þarã, Miºcarea Europeanã,subsemnatul fiind ales preºedinte.Preºedintele George Ciorãnescu (dinexil) ne-a transferat prerogativeleMiºcãrii. În 1990 am avut, la Roma,prima întrevedere cu Valery Giscardd’ Estaing, preºedintele Miºcãrii Euro-pene Internaþionale în vremea aceea.Era un vizionar. Susþinea cu tãrie des-prinderea þãrilor baltice din menghinasovieticã, ceea ce mie mi se pãrea outopie. Comitetele Miºcãrii Europeneîn exil ale Lituaniei, Letoniei ºi Estonieierau deosebit de active, l-au influenþatfoarte mult. Am încercat cât am pututsã adaug ºi Moldova pe aceastã listãde prioritãþi privitoare la extindereaComunitãþii Europene cãtre rãsãrit.Din pãcate, fãrã succes. Am revenitasupra acestei politici la reuniuni ul-terioare ale Miºcãrii, la Copenhaga,Helsinki ºi nu numai.

76

Odatã ce marile instituþii europene,mai cu seamã Comisia ºi ConsliulEuropean se consolidaserã, rolulMiºcãrii Europene a început sã de-cline, mai cu seamã în caracterul sãuvizionar. Extinderea pe orizontalã,spaþial, a UE proiecteazã în prezentdoar cuprinderea Balcanilor de Vest(ne bucurãm de includerea zonelorlocuite de mulþi armâni), dar înãlþa-rea pe verticalã, ceea ce înseamnãdezvoltarea instituþiilor europene, siaprofundarea procesului unificator s-aîncetinit considerabil. În domeniul le-gislativ, de pildã, avem nevoie de olege a Sãnãtãþii europeanã, care sãelimine bâlbâielile statelor naþionale,mai cu seamã ale României. Un altexemplu: dacã un ministru al guver-nului german demisioneazã pentrucã a plagiat câteva fraze într-o tezãde doctorat, la noi nu se aplicã nici osancþiune plagiatorilor notorii de cãrþiîn întregime. În viziunea Miºcãrii Eu-ropene, UE este ºi un spaþiu moral,nu doar de liberã circulaþie ºi schimb,un principiu mai greu acceptabil lanoi, unde corupþia a luat proporþiinemaiîntâlnite. Miºcarea Europeanãa propulsat ºi schimbarea succesivãa denumirii, din Comunitate Econo-

micã Europeanã în Comunitate Eu-ropeanã apoi Uniune, Valery Giscardd Estaing considerând cã nici aceastãultimã denumire nu acoperã suficientintenþiile noastre. Oricum, nu dorim oconfederaþie. Decãderea Miºcãrii Eu-ropene din rolul ei profund vizionar,mai cu seamã în aceste vremuri tul-buri, este de naturã sã ne îngrijoreze.O ultimã acþiune de importanþã la caream luat parte, a fost, înainte de de-clanºarea revoluþiilor din þãrile arabe,reuniunea de la Alger, organizatã deMiºcarea Europeanã ºi patronatã depreºedintele Ligii Arabe, pe atunci pre-ºedintele Buteflika. Cu acest prilej amcunoscut un vizionar arab, în persoa-na ministrului Mohammad Bejaoui,cel care a prezidat pentru douã man-date Curtea de Justiþie de la Haga.Cu adevãrat un vizionar, cu simpatienedisimulatã pentru România, pecare o cunoºtea surprinzãtor de bine.

Nu putem decât sã regretãm faptulcã „puterea” din România post 1989,în succesiunea diferitelor guvernãri,nu numai cã a neglijat orice colabo-rare cu Miºcarea Europeanã, pe carenu a sprijinit-o în nici un fel, dar chiari-a sabotat unele iniþiative. În pagubaRomâniei, desigur.

77

„Pare cã vrem sã luãm o pauzã,

cã suntem obosiþi de prea multã

Europa.75”

Imediat dupã revoluþia din decem-brie 1989 se afirma faptul cã „…în-

treaga politicã externã a þãrii va servi

promovãrii bunei vecinãtãþi, prieteniei

ºi pãcii în lume, integrându-se în pro-

cesul de constituire a unei Europe

Unite…”, iar pe de altã parte, Româniarecunoaºte Comunitãþile Europene ºiîºi exprimã hotãrârea de a acreditaun ambasador la CEE76.

În 1990, imediat dupã cãderea zi-dului Berlinului, România stabileºte

relaþii diplomatice cu Uniunea Euro-peanã, semnând în acelaºi an unAcord de Comerþ ºi Cooperare77.Acordul permitea extinderea relaþiiloreconomice dintre cele douã pãrþi îndomeniile comerþului, transporturilor,telecomunicaþiilor, energiei, sãnã-tãþii, turismului.

România a fost inclusã între þãrileest-europene beneficiare de asistenþãîn cadrul programului PHARE la datade 30 ianuarie 1991, iar la începutullunii martie 1991 a fost semnat Acor-dul-cadru privind Programul de asis-tenþã PHARE78.

78

Implicaþii economice ale aderãriiLector univ. dr. Oana Duþã

Cuvinte cheie: acorduri de asociere, integrare, interese convergente, stra-tegia Lisabona, Plan Naþional de Dezvoltare

75 România dupã aderarea la Uniunea Europeanã. Constrângeri ºi oportunitãþi de dezvoltare –Discursul domnului Ion Iliescu la Conferinþa desfãºuratã la Centre Européen de RecherchesInternationales et Stratégiques (CERIS), din Bruxelles – 10 octombrie 2006.76 Adrian Nãstase – România Europeanã – Un proiect social-democrat, Editura MondoMedia,Institutul Social Democrat „Ovidiu ªincai“, 2007, prefaþã de Christoph Zöpel.77 Negocierile privind încheierea unui Acord de cooperare economicã între România ºi CEE,desfãºurate la Bruxelles au fost finalizate la 8 iunie. Documentul este semnat la Luxemburg la22 octombrie 1990.78 Dupã autorizarea negocierilor preliminare de cãtre Consiliul de Miniºtri al CEE pentru înche-ierea unui Acord European de asociere cu România (13 decembrie 1991), guvernul românadoptã o hotãrâre (la 4 ianuarie 1992) cu privire la unele mãsuri referitoare la negocierea acestuiAcord. Dupã ce au loc mai multe runde de negocieri Acordul european de asociere este parafatla Bruxelles la 17 noiembrie 1992. Adrian Nãstase – op. cit.

România obþinea astfel statutul deasociat la Piaþa Comunã, beneficiindde un acces lãrgit pe pieþele „celor 12”,precum ºi de un ajutor financiar ºi teh-nic mai substanþial.

În istoria recentã a diplomaþiei eu-ropene, anii 1990–1993 reprezintã„anii negocierii condiþiilor ºi modalitã-þilor de asociere a þãrilor din Centrulºi Estul Continentului la Uniunea Eu-ropeanã”79, rezultatele concretizân-du-se în acorduri de asociere80 cereprezintã de fapt, forme embrionareale integrãrii81.

Cadrul legal de desfãºurare a re-laþiilor dintre România ºi Uniunea Eu-ropeanã îl reprezintã Acordul Euro-pean82, document semnat la 1 febru-arie 1993, ratificat prin Legea nr.20/1993 ºi intrat în vigoare la datade 1 februarie 1995, România depu-nând cererea de aderare la UniuneaEuropeanã la data de 22 iunie 1995.

Prin ratificarea Acordului Euro-pean, România îºi exprima interesulde a deveni membru al Uniunii Euro-

pene ºi de a întreprinde mãsuri gra-duale în acest sens.

Dupã o perioadã mult mai lungãdecât se estimase iniþial ºi prin efor-turi considerabile România a reuºitsã parcurgã toate etapele necesareprocesului de aderare.

În acest sens, Raportul ComisieiEuropene din toamna anului 2006consemna eforturile considerabile de-puse de România pentru finalizareapregãtirii aderãrii la Uniunea Euro-peanã, de la data ultimului raport alComisiei din mai ºi pânã în septem-brie. Comisia considera cã Româniaeste pregãtitã suficient pentru aîndeplini criteriile politic, economic ºicel de respectare a acquis-ului comu-nitar pânã la 1 ianuarie 2007. Multedintre aspectele expuse în raportul dinmai al Comisiei, inclusiv unele pro-bleme sectoriale, erau soluþionate.

Totuºi, în ciuda progreselor dindomeniul reformei justiþiei ºi a lupteiîmpotriva corupþiei, spãlarea banilorºi a crimei organizate, mai erau încã

79

79 Dumitru MAZILU – „Integrare europeanã. Drept comunitar ºi instituþii europene”, Curs,Ediþia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2004, pag. 29.80 Dumitru MAZILU – op.cit.81 Etimologic, termenul de integrare provine din latinescul integratio – integrationis, cu sem-nificaþia „a reuni mai multe pãrþi ale unui întreg. O definiþie interesantã o gãsim în DictionnaireLarousse care aratã cã prin termenul integrare se înþelege ajustarea reciprocã a elementelorconstitutive ale unui sistem care îi permite acestuia sã formeze un nou echilibru ManualulUniunii Europene, Editura Actami, Bucureºti, 2001, pag. 159. 82 Acordul European de Asociere a intrat în vigoare pe 1 februarie 1995, dupã ce prevederilecomerciale intraserã deja in vigoare în 1993, printr-un „Acord Provizoriu”.

necesare mãsuri concrete în acestedomenii83, Raportul identificând do-meniile în care România avea obli-gaþia84 de a depune eforturi supli-mentare. Au fost stabilite obiectivemãsurabile ºi s-au adoptat mãsurilelegale necesare pentru a asigura obunã gestionare financiarã a fondu-rilor85 Uniunii destinate agriculturii.

Totodatã, se afirma cã, per ansam-blu, România a depus eforturi con-siderabile pentru modificarea legis-laþiei ºi administraþiei în conformitatecu legislaþia ºi procedurile Uniunii Eu-ropene, fapt ce a condus la aliniereaacestora la standardele ºi practiciledin cadrul Uniunii Europene.

Ca urmare a progresului realizat,România va putea sã-ºi asume drep-turile ºi obligaþiile de stat membru la1 ianuarie 2007, iar „Comisia aºteaptãcu nerãbdare sã primeascã Bulgariaºi România ca state membre cu drep-turi depline ale Uniunii Europene laaceastã datã”.

La 1 ianuarie 2007 România aaderat la Uniunea Europeanã chiar

dacã nici pânã la aceastã datã nurespecta în totalitate obligaþiile asu-mate în vederea aderãrii. Determinanta fost, încã o datã, factorul politic.

România spera ca aderarea laUniunea Europeanã sã aducã cusine beneficiul apartenenþei la o marefamilie de naþiuni ºi la securitatea pecare aceasta apartenenþa o conferã,oportunitatea participãrii la cea maimare piaþã unicã din lume, cu toateposibilitãþile legate de creºterea eco-nomicã ºi crearea de locuri de muncã,consolidarea ireversibilã a reformeloreconomice ºi politice realizate dupã1989, facilitarea accesului la FondurileStructurale destinate dezvoltãrii regi-unilor mai puþin prospere ale Uniunii.

„Europa occidentalã este – în modfiresc – atractivã prin gradul de dez-voltare, nivelul de trai al populaþiei,prin standardele de civilizaþie atinseºi, nu în ultimul rând, prin posibilitã-þile de realizare a drepturilor ºi liber-tãþilor cetãþenilor 86”.

Interesele României trebuie sã fieconvergente cu cele ale Uniunii

80

83 Dupã consultarea statelor membre Comisia urma sã stabileascã un mecanism care sã asigu-re monitorizarea progresului realizat în domeniul reformei judiciare ºi luptei împotriva corupþiei,spãlarea banilor ºi crima organizatã.84 În acest sens, documentul atrãgea atenþia asupra clauzelor prevãzute în acquis-ul comunitarºi Tratatul de Aderare în scopul asigurãrii unei funcþionãri adecvate a politicilor Uniunii Europeneºi a instituþiilor dupã aderare.85 Raportul subliniazã cã procedurile existente conþin garanþiile necesare pentru o buna ges-tionare a fondurilor structurale ale Uniunii ºi a altor programe.86 Dumitru MAZILU – „Integrare europeanã. Drept comunitar ºi instituþii europene”, Curs,Ediþia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2004, pag. 29.

Europene, iar promovarea intereselorUniunii Europene ca entitate, rãspun-de, în egalã mãsurã, intereselor Ro-mâniei. În acest sens, obiectivul stra-tegic al României îl reprezintã conver-genþa cu statele membre ale UniuniiEuropene, atât în ce priveºte aspec-tele de naturã macroeconomicã, darºi în ce priveºte convergenþa realã,bunãstarea individualã ºi a societãþii,în general.

Pe lângã interesul legitim al Româ-niei de integrare în structurile europe-ne ºi Uniunea Europeanã are intere-sul ca sã integreze în structurile pro-prii þãrile din spaþiul geografic euro-pean, „decizia de extindere a UniuniiEuropene spre Centrul ºi Estul Con-tinentului are motivaþii politice, eco-nomice ºi militare”.

O importantã dimensiune a nece-sitãþii integrãrii este datã de procesulglobalizãrii87, raportul dintre acesteaconstituind obiectul unor dezbatericontinentale ºi globale, atent anali-zate de unii autori de specialitate ro-mâni88 ºi strãini.

Globalizarea este vãzutã ca fiind„cea mai mare schimbare economicãºi socialã de la Revoluþia Industrialãîncoace” (Dirk Messner / Franz

Nuscheler), „...o interdependenþãsporitã ºi integrarea diferitelor eco-nomii din lume...” (Meghnad Desai),„...intensificarea cantitativã ºi calita-tivã a tranzacþiilor ce depãºesc limi-tarea impusã de graniþe, concomi-tentã cu expansiunea spaþialã aacestora...” (Ulrich Menzel), „descã-tuºarea puterilor pieþii mondiale ºislãbirea puterii economice a statului“(Schumann/Martin) „procesul de sur-montare al graniþelor apãrute de-alungul istoriei. Ea devine astfel sino-nimã cu eroziunea (dar nu ºi cu dis-pariþia) suveranitãþii statelor naþionaleºi se înfãþiºeazã ca o detaºare a eco-nomiei de piaþã faþã de normele mo-rale ºi legãturile instituþionalizatedintre societãþi...” (Elmar Altvater);

Globalizarea a devenit un termenla modã, folosit de ceva timp în dez-baterile politice, publicistice ºi ºtiinþi-fice în mod inflaþionist, ºi care este pri-vit, pe de o parte, ca o „ameninþare”ºi, pe de cealaltã, ca o „oportunitate”(Johannes Varwick).

Un scenariu macroeconomic reali-zat de Centrul de Studii Prospectiveºi de Informaþii Internaþionale, la co-manda Comisiei Europene, aratã cã înperioada 1995–2030 ponderea þãrilor

81

87 Adevãrul economic, Nr. 37/13-19.09.1996.88 Dumitru MAZILU – „Consideraþiuni privind globalizarea ºi integrarea europeanã”, RevistaRomânã de Drept Comunitar, nr.3/2004, Editura Rosetti, Bucureºti, pag.11-22.

OECD în PIB mondial (calculat la pari-tatea puterii de cumpãrare) se vareduce de la 52% la 29%, în timp ceponderea þãrilor în curs de dezvoltareva creºte de la 42% la 64%. Þãrile încurs de dezvoltare din Asia vor realizaîn 2030 circa 47% din PIB mondial,comparativ cu 26% în 1995. În felulacesta 50% din creºterea mondialãpânã în 2030 va reveni Asiei în cursde dezvoltare, în timp ce contribuþiaOECD la creºterea mondialã va scã-dea la numai 20% în anii 2020–2030.

Mesajul pentru România esteaproape fãrã echivoc: dinamismulcreºterii sale economice poate fi asi-gurat numai printr-o deschidere glo-balã, integrarea regionalã ºi subre-gionalã la nivel european fiind doaruna din componentele integrãrii rapi-de în economia mondialã.

S-au impus tot mai mult opiniileunor specialiºti din domeniul econo-mic, potrivit cãrora o piaþã globalã li-beralizatã complet poate reprezentacea mai eficientã metodã de asigurarea unei creºteri economice consistentea tuturor participanþilor la schimburile

economice. În aceste condiþii, fiecareþarã este obligatã sã se specializezeîn producerea de bunuri ºi servicii caresã îi confere un avantaj comparativ.

Dezvoltarea ºi consolidarea eco-nomicã a Uniunii Europene constituie„tendinþa majorã a ultimului deceniu aSecolului al XX-lea”. Þãrile din Centrulºi Estul continentului vor sã benefi-cieze de experienþa acumulatã deþãrile membre ale Uniunii Europenefiind gata „sã-ºi adapteze propria dez-voltare economicã la ritmurile ºi pa-rametrii impuºi în procesul aderãrii ºiintegrãrii europene”.

Cu toate acestea, economia co-munitarã se confrunta pe piaþã cu pro-dusele altor state dezvoltate, (îndeo-sebi cu produsele provenite din S.U.A.,Japonia, dar ºi cu cele provenite dinChina, aceasta ºi datoritã faptului cãîn timp ce accesul pe piaþa nord-ame-ricanã ori pe cea niponã întâmpinadificultãþi majore, pe piaþa din centrul ºiestul Europei accesul produselor eralipsit de obstacole.

Integrarea89 europeanã este maimult decât o integrare comercialã,

82

89 Etimologic, termenul de integrare provine din latinescul integratio – integrationis, cu semnifi-caþia „a reuni mai multe pãrþi ale unui întreg. O definiþie interesantã o gãsim în DictionnaireLarousse care aratã cã prin termenul integrare se înþelege ajustarea reciprocã a elementelorconstitutive ale unui sistem care îi permite acestuia sã formeze un nou echilibru. Bela Balassa,unul din teoreticienii integrãrii economice, considerã cã, integrarea ca proces, cuprinde mãsuridestinate eliminãrii discriminãrii între unitãþile economice care aparþin unor state naþionalediferite; consideratã ca o stare de lucruri, integrarea reprezintã absenþa diferitelor forme de dis-criminare între economiile naþionale.

deoarece are ca finalitate adaptareala standardele „nucleului performantal modelului prin procesele de con-vergenþã ºi coeziune economicã ºisocialã”. Evoluþia constã în adapta-rea la condiþia de parte funcþionalã aîntregului, într-o primã etapã (preade-rare-aderare), iar apoi „adoptareacomportamentului nucleic” (lãrgire ºiadâncire a integrãrii).

Conceptul de convergenþã se tra-duce prin diminuarea decalajelorîntre indicatorii economici ai statelormembre. Se înregistreazã un procesde convergenþã economicã realãdacã þãrile mai sãrace înregistreazão ratã de creºtere economicã supe-rioarã þãrilor mai bogate, ceea cereduce diferenþialul de venit dintreele. Atunci când decalajul de creºte-re economicã se mãreºte apare unproces de divergenþã economicã.

Indicatorul clasic de mãsurare aacestui concept este nivelul PIB pelocuitor, exprimat în paritatea puteriide cumpãrare. În 1995, conform es-timãrilor Institutului din Viena pentruStudii Economice Comparate, Produ-sul intern brut pe locuitor al Românieila paritatea puterii de cumpãrare erade 4.346 dolari, reprezentând doar

24% din media pe ansamblul UniuniiEuropene (cei 15) care se situa la18.272 dolari. Dacã România ar înre-gistra o creºtere anualã de 5% pânãla 2010, iar UE o creºtere de numai2%, în anul 2010 PIB pe locuitor alRomâniei s-ar situa la 9.036 dolari,reprezentând 37% din media UniuniiEuropene90.

Menþinerea decalajului, precum ºiponderea relativ ridicatã a agriculturiiîn PIB al României înseamnã cã, încazul aderãrii, datoritã politicii struc-turale ºi agricole a Uniunii Europene,va trebui sã aibã loc un transfer netde resurse financiare de ordinul acâtorva miliarde de dolari pe an cãtreRomânia. În acelaºi timp, evoluþiacomerþului exterior al României91 cuUniunea Europeanã aratã în modevident tendinþa ca specializarea laexport sã se orienteze cãtre produsecare folosesc în mod intensiv forþade muncã ieftinã din România.

Dacã pe termen scurt ºi mediucontinuarea unei astfel de speciali-zãri este inevitabilã, pe termen lungeste necesarã o creºtere a ponderiila export a unor ramuri care sã uti-lizeze intensiv alþi factori, cum suntcercetarea dezvoltarea, forþã de

83

90 În cazul Greciei, acest procent ar fi de 63%, al Portugaliei de 69%, iar al Spaniei de 76%.91 În 1995 circa 50% din exportul României cãtre UE era format din produse care reprezintãoferta unor industrii ce utilizeazã intensiv factorul forþã de muncã (ca de exemplu, confecþii,mobilã, încãlþãminte etc.), comparativ cu 25% în 1990.

muncã înalt calificatã, capitalul, eco-nomiile de scarã. În modelul euro-pean, creºterea economicã, stabili-tatea ºi coeziunea socialã sunt pro-cese complementare. Politicile ma-croeconomice ºi de coeziune bineconcepute fundamenteazã o creº-tere economicã susþinutã. Totodatã,un ritm ridicat de creºtere economi-cã conduce la stabilitate economicãºi la coeziune socialã pe termen lung.Creºterea economicã rapidã repre-zintã un argument esenþial al suste-nabilitãþii construcþiei europene, în acãrei arhitecturã se pune mare preþpe coeziune.

Unul dintre scopurile centrale aleUniunii Europene, stabilit prin arti-colul 2 din Tratatul de la Maastricht,este acela de a „promova progresulsocial ºi economic ºi un nivel înaltde ocupare profesionalã precum ºi aatinge o dezvoltare echilibratã ºi du-rabilã, în special prin crearea unuispaþiu interior fãrã frontiere, princonsolidarea coeziunii economice,

ºi sociale ºi prin crearea unei uniunieconomice ºi monetare...”.

Aceasta implicã faptul cã popu-laþia nu trebuie sã fie dezavantajatãindiferent de locul unde locuieºte saumunceºte în spaþiul comunitar.

Stabilirea obiectivelor92 UniuniiEuropene a trebuit sã þinã cont de:

a) cerinþele dezvoltãrii fiecãrui statmembru93;

b) exigenþele evoluþiei, în ansam-blu, a economiei europene, încontextul unei economii interna-þionale marcatã de accentua-rea fãrã precedent a procese-lor globalizãrii.

În „condiþiile intensificãrii compe-tiþiei pe piaþa mondialã” „plãmânulest-european a dat impulsul aºteptateconomiilor þãrilor comunitare94”.

Accentul s-a deplasat în ultimultimp pe deschiderea ºi competitivi-tatea pieþelor, pe aspectele econo-mice, în timp ce cãutarea pentruidentitatea europeanã s-a diminuat,regresul fiind pus pe seama eºecului

84

92 Dumitru MAZILU – „Integrare europeanã. Drept comunitar ºi instituþii europene”, Curs,Ediþia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2004, pag. 152.93 Conform datelor furnizate de ultimul raport al Bãncii Mondiale (World Development Report1996), în 1994 produsul naþional brut pe locuitor, calculat în dolari la paritatea puterii decumpãrare, era de 4.090 dolari pentru România, comparativ cu 25.880 dolari pentru SUA,21.900 dolari pentru Singapore, 15.300 dolari pentru Israel, 13.740 dolari pentru Spania,11.970 dolari pentru Portugalia, 10.930 dolari pentru Grecia, 10.330 dolari pentru RepublicaCoreea, 8.440 dolari pentru Malaiezia ºi 6.970 dolari pentru Thailanda. Decalajul dintreRomânia ºi þãrile menþionate a crescut în perioada 1985–1994.94 Jean-Michel Jacquet citat în op. „Integrare europeanã. Drept comunitar ºi instituþii euro-pene” – Dumitru MAZILU, Ediþia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureºti, 2004, pag. 5.

înregistrat la referendumurile dinFranþa ºi Olanda95.

Reuniunea Consiliului Europeandin iunie 2005 a relevat „ciocnireadintre douã filozofii fundamentaleprivind viitorul Uniunii Europene: unacare susþine liberalizarea ºi puneaccentul pe rolul esenþial al pieþei,cealaltã care vede Uniunea drept unproiect de integrare politicã bazatãpe solidaritate”. Documente recenteºi poziþiilor Uniunii Europene, precumºi poziþiilor exprimate de lideri euro-peni importanþi, identificã o schim-bare majorã de paradigmã în Uniu-nea Europeanã96. „Europa – agental globalizãrii” câºtigã teren faþã de„Europa – atenuator al globalizãrii”.

Deschiderea pieþelor din Europa deEst a determinat creºteri economice„substanþiale” în perioada 1990–2000ºi a dus la consolidarea economieicomunitare.

Astfel, se poate afirma cã, evoluþiapozitivã a economiei comunitare sedatoreazã în parte ºi extinderii Uniuniispre estul continentului.

Unul din cele mai importante docu-mente programatice ce vizeazã eco-nomia comunitarã cu relevanþã ºi înce priveºte convergenþa economieiautohtone, creºterea acesteia ºi re-cuperarea decalajelor este Strategia

Lisabona, lansatã cu ocazia Consi-liului European din luna martie 2000,ce reprezintã documentul strategical Uniunii Europene prin care statelemembre ºi-au propus ca obiectiv cen-tral pentru anul 2010 „transformarea

economiei comunitare în cea mai com-

petitivã economie bazatã pe cunoaº-

tere”.Statele membre au recunoscut

faptul cã investiþiile în capitalul uman,promovarea rezultatelor cercetãrii ºiinovãrii, consolidarea Pieþei Interneºi protejarea resurselor naturale re-prezintã linii directoare importantepentru creºterea prosperitãþii econo-mice ºi sociale la nivel european. Pebaza concluziilor rapoartelor97, în lunafebruarie 2005 Comisia Europeanãa propus un nou start pentru StrategiaLisabona, axându-se pe douã direcþii

85

95 Ion Jinga, „Uniunea Europeanã în cãutarea viitorului”, Studii europene, Ed. C.H.Beck, 2008,pag. 86.96 Dupã ce în ultimul deceniu s-a caracterizat prin cãutarea intensã a unei identitãþi europene.Printr-o integrare politicã mai puternicã a Uniunii Europene. Apogeul acestei cãutãri a fostproiectul de constituþie europeanã, aºa cum a fost propus de Convenþia privind viitorul Europei.97 Dupã primii ani de implementare, prin rapoartele independente (Sapir, 2003) ºi cele aleComisiei Europene (Kok, 2004) s-a arãtat cã performanþa în ansamblu a statelor membreeste departe de a fi mulþumitoare. Totodatã, s-a constatat cã existã o mare diversitate în ceeace priveºte proiectarea politicilor publice naþionale în raport cu obiectivele Lisabona.

principale: o creºtere economicã pu-ternicã ºi durabilã ºi locuri de muncãmai multe ºi mai bune.

Noua abordare a Strategiei Lisa-bona prevedea o delimitare mai clarãa responsabilitãþilor între Comisie ºistatele membre, astfel încât, obiec-tivele Lisabona sã fie asumate atâtpolitic cât ºi prin consultare la nivelnaþional.

Consiliul European din iunie 2005a aprobat Recomandãrile integratepentru creºtere economicã ºi ocupare,care au constituit baza pentru elabo-rarea Programelor Naþionale de Re-forme (PNR). Pe lângã acþiunile deru-late la nivel naþional, Consiliul Euro-pean a solicitat Comisiei sã elaborezeun Program Comunitar Lisabona,conþinând acþiuni comunitare, com-plementare. Progresele realizate lanivel naþional ºi comunitar în imple-mentarea Strategiei Lisabona suntevaluate, începând cu anul 2006,printr-un raport anual al ComisieiEuropene adoptat de cãtre Consiliulde primãvarã. Prin intermediul aces-tuia, Comisia Europeanã identificãacþiunile viitoare la nivel comunitar,revizuieºte Programul ComunitarLisabona ºi poate recomanda revi-zuirea programelor naþionale de re-formã ale statelor membre.

România a trimis Comisiei Euro-pene propriul PNR în luna iulie 2007,dupã ce acest document a fost elabo-rat cu participarea largã a ministere-lor ºi instituþiilor publice ºi discutat înComisiile pentru Dialog Social.

La data de 11 decembrie 2007,Comisia Europeanã a publicat Rapor-tul strategic asupra Strategiei Lisa-bona revizuite, focalizat asupra nouluiciclu 2008–2010 al strategiei.

În raportul Comisiei, pentru Româ-nia sunt menþionate patru recoman-dãri de þarã ºi douã elemente de ur-mãrit98 cu privire la:

a) consolidarea capacitãþii admi-nistrative, atât la nivelul centralcât ºi la nivelurile locale ale ad-ministraþiei, prin crearea uneicapacitãþi eficiente de regle-mentare, de control ºi de apli-care a legii;

b) evitarea politicii fiscale proci-clice pentru a limita deficitul decont curent în creºtere ºi pre-siunile inflaþioniste, pentru amenþine evoluþia salariilor înacelaºi ritm cu creºterea pro-ductivitãþii ºi pentru a îmbunã-tãþi planificarea ºi execuþia bu-getarã, precum ºi calitatea fi-nanþelor publice;

c) reducerea procedurilor ºi întâr-zierilor administrative asociate

86

98 Potrivit Memorandumului Departamentului de Afaceri Europene pe tema ImplementareaPlanului de acþiuni pentru anul 2008 aferent Programului Naþional de Reforme.

obþinerii de autorizaþii, în vedereaîmbunãtãþirii mediului de afaceri;

d) punerea în aplicare a uneiabordãri integrate în vedereacreºterii gradului de ocupare aforþei de muncã, a ratei de acti-vitate ºi a nivelurilor de produc-tivitate, în special prin accele-rarea reformelor din sistemulde educaþie;

e) consolidarea mãsurilor de com-batere a fragmentãrii structurilorde cercetare, garantând în ace-laºi timp rezultate eficiente pen-tru majorãrile planificate ale fi-nanþãrilor publice în domeniulcercetãrii;

f) punerea în aplicare a strategieinaþionale pentru cercetare, dez-voltare ºi inovare ºi monitoriza-rea permanentã a rezultateloracesteia.

Pentru punerea în practicã a re-comandãrilor specifice de þarã ºi aactualizãrii PNR, fiecare stat mem-bru trebuia sã elaboreze un Plan99

de acþiuni pentru anul 2008 ºi sã sta-bileascã un mecanism de monitori-zare a acestuia.

Potrivit „Raportului100 strategic alComisiei Europene privind implemen-

tarea strategiei Lisabona. Recoman-dãri specifice de þarã”, România a cu-noscut o creºtere economicã puter-nicã de 6,4% în medie pe an, din2003 în 2006, ºi se previziona caaceasta sã fie de 6% în 2007 ºi5,9% în 2008.

Economia în plinã dezvoltare aþãrii începea deja sã prezinte semneclare de supraîncãlzire datoritã defi-citului de cont extern foarte ridicat ºiaflat în creºtere, deficitului din ce înce mai mare de forþã de muncã înciuda resurselor importante de forþãde muncã neutilizate, creºterii însem-nate a salariilor ºi creºterilor expo-nenþiale ale gradului de îndatorare alpopulaþiei, toate aceste elementealimentând presiunile inflaþioniste.

Provocarea cu care se confruntaRomânia consta în rezolvarea rapidãa acestor vulnerabilitãþi macroecono-mice, concomitent cu accelerareareformelor structurale în vedereaconsolidãrii competitivitãþii sale ºi, încondiþiile erodãrii treptate a avanta-jelor date de costurile scãzute, orien-tarea economiei cãtre activitãþi maiinovatoare ºi cu o valoare mai mare.

87

99 Pentru România, proiectul Planului de acþiuni pentru anul 2008 aferent PNR a fost elaboratîn cadrul Grupului de lucru pentru Strategia Lisabona, iar acþiunile fiecãrui minister au fostvalidate ºi asumate la nivel politic de cãtre reprezentanþii ministerelor componente aleComitetului Lisabona. Proiectul Planului de acþiuni a fost adoptat de Guvernul României înºedinþa din data de 21 mai 2008.100 Publicat în data de 29 februarie 2008.

Creºterea economicã a fost gene-ratã îndeosebi de investiþiile strãineºi de cererea internã aflatã într-o creº-tere rapidã, ceea ce a dus la creºte-rea deficitului de cont curent101 ºi lao inflaþie ridicatã.

PIB-ul pe cap de locuitor rãmâneascãzut în România la aproximativ

38% din media UE în 2006, iar rataºomajului102 înregistra un procentde 7,3% în 2006.

O variantã a analizei evoluþieiprincipalilor indicatori economici103,în perioada 2005–2011 se prezintãastfel:

88

101 13, 3% din PIB în ultimele 12 luni premergãtoare lunii august 2007.102 Rata ºomajului în rândul tinerilor români este de peste 20%, printre cele mai ridicate dinUE. Rata de ocupare a forþei de muncã (58, 8%) este cu mult sub nivelul obiectivului de laLisabona de 70% si al mediei UE în prezent.103 http://www.arisinvest.ro/ro/de-ce-romania/date-macroeconomice/

În primele zece luni din anul 2007se înregistrau investiþii strãine directeîn valoare de 6 miliarde de euro (aco-perind 40% din deficitul de cont curentactual), creºterea salariului mediu netîn lei cu o cincime, a productivitãþiimuncii cu peste 10%, în timp ce rataºomajului scãdea la aproximativ 4%.Totodatã, producþia industrialã creºteacu 5,8% pe primele trei trimestre,cifra de afaceri în construcþii continuãsã creascã „ameþitor” cu 34%, iar ceaa comerþului cu amãnuntul cu alte17,4%.

În schimb, anul agricol a înregis-trat o scãdere cu aproximativ 70%faþã de 2006.

În Raportul asupra perspectiveloreconomiei mondiale al Fondului Mo-netar Internaþional se afirma cã ritmulde creºtere economicã se reduce dela 7,7% în 2006, respectiv la 6,3% în2007, în timp ce autoritãþilor româneprevizionau o majorare a PIB de nu-mai 6-6,1%, din cauza secetei ºi aagriculturii încã nerestructurate.

Pe de altã parte, proiectul de bugetpentru 2008 a fost întocmit pornin-du-se de la urmãtoarele premise104:creºtere economicã de 6,5%, inflaþiede 3,8%, creºterea salariilor de pânã

la 12,3%, salariul minim de 450 RON,un deficit bugetar de 2,7% din PIB,un deficit de cont curent de 13,3%din PIB ºi un curs de 3,18 lei pentruun euro. Ca ºi în alte cazuri se con-statã cã nu au fost realizate analizesuficient de serioase ºi previzionãrirelevante ºi realiste, luându-se în cal-cul ipoteza unui mediu extern calm(lipsa predicþiei în privinþa crizei finan-ciare globale), absorbþia adecvatã afondurilor comunitare, precum ºi tre-cerea la moneda euro (planificatãpentru 2014, obiectiv tot mai greu deatins).

În anul 2008 produsul intern brut secifra în jurul valorii de 126 mld. euro,inflaþia între 4,5% si 6%, nivelul in-vestiþiilor strãine directe undeva subnivelul din 2007, cursul leului situatîntre 3,3 si 3,75 unitãþi în raport cueuro105.

Pe de altã parte, se prognozaupierderi în industria de textile, sectorimportant pentru exporturile româneºtidar aflat în continuu declin (inclusiv pefondul eliminãrii restricþiilor de importla confecþiile chinezeºti), estimându-seo scãdere a încasãrilor cu 10-15%.Sectoarele economice creditate cucele mai mari rate de creºtere, 100%,

89

104 Premise eronate din moment ce, ulterior, a fost necesarã atât revizuirea PIB cât ºi a inflaþieipe urmãtorii ani.105 Conform unei analize realizatã de revista Bussines Standard.

respectiv 60%, erau industria imobi-liarã ºi agricultura (estimãri confirmate,dupã cum se ºtie de sectorul imobiliar).

În ceea ce priveºte creºtereamarjei de profit se aºteptau rezultatepozitive în domeniul serviciilor de re-crutare, resurse umane ºi training (de30-40%), sectorul imobiliar (20-25%),turism (15-20%), IT (10-15%, îndeo-sebi la producãtorii de software), bãnci(15-20%), energie ºi producãtorii demateriale de construcþii (10%). Pentrualte sectoare industriale (auto, mobilã,medicamente, ºantiere navale, bunu-rilor alimentare de larg consum) nuse preconizau decât creºteri modesteori stagnãri.

Principalele ramuri ale industrieiromâneºti sunt reprezentate de indus-tria textilã ºi de încãlþãminte, industriametalurgicã, de maºini uºoare ºi deasamblare de maºini, minierã, deprelucrare a lemnului, a materialelorde construcþii, chimicã, alimentarã ºide rafinare a petrolului.

Oportunitãþi neaºteptate au apãrutîn industria constructoare de automo-bile ca urmare a obþinerii unor pro-duse competitive la preþ scãzut.

De asemenea, zona de IT a cu-noscut creºteri însemnate în fiecare

an (îndeosebi în ceea ce priveºterealizarea aplicaþiilor informatice).

Potrivit estimãrilor Comisiei Naþio-nale de Prognozã ponderea economieinecontabilizate106 (economia subte-ranã) în produsul intern brut (PIB) aajuns sã reprezinte 21% în anul 2008.Estimãrile pentru primele nouã lunidin 2008 indicau venituri potenþialeneîncasate la buget de aproximativ58 miliarde lei (11,3% din PIB).

Aproape douã treimi din acestesume provin din munca la negru prinneplata contribuþiilor pentru salarii ºiplata salariilor neimpozitate (cca.29,500 miliarde lei), iar restul din ne-declararea veniturilor obþinute (evazi-unea fiscalã prin neplata TVA deaproximativ 23,800 miliarde lei). Pelângã acestea se estimeazã pierderide 4,700 miliarde în sectorul infor-mal (reprezentat de croitori, meca-nici auto, frizeri, zugravi, instalatorii,meditatori, sau locatori).

Ca mãrime, sectoarele economicecele mai importante erau cel bancar(75 mld. euro – active), retail (50mld. euro), energie (19,9 mld. euro),alimentar (17 mld. euro), agriculturã(16 mld. Euro). Cele mai mari creºterisalariale se înregistrau în sectorul

90

106 http://www.newschannel.ro/stiri/economia-subterana-a-pagubit-statul-cu-58-miliarde-lei-anul-trecut/. Existã ºi estimãri care considerã cã nivelul economiei subterane depãºeºte o treime dinprodusul intern brut al României.

de construcþii ºi producþia de ciment(25%), training (25-30%), bãnci(15%-20%) ºi IT (20%).

În situaþia în care analiºtii econo-mici începeau sã întrevadã înrãutã-þirea climatului economic internaþio-nal, creºterea PIB era estimatã pen-tru anul 2008 (an electoral în care aufost majorate salariile ºi pensiilor)undeva între 5% si 7%, ritmul decreºtere economicã de 5,5%, mizân-du-se pe o producþie agricolã cres-cutã.

În perspectiva unei crize globalea alimentelor, agricultura Românieirãmâne un domeniu cu un potenþialuriaº, dar cu probleme majore neso-luþionate, cu o multitudine de litigiilegate de proprietate ºi tehnologiaprecarã, cu exploataþii agricole fãrâ-miþate, fãrã investiþii consistente ºicu o politicã defectuoasã de acce-sare a fondurilor nerambursabile.Potrivit unor estimãri cca.6% dinPIB-ul þãrii la nivelul anului 2007, cuun procent imens al persoanelor celucreazã în acest domeniu (30%)faþã de cca. 3-5% în þãrile vestice.

Dintr-o suprafaþã agricolã de apro-ximativ 14,7 milioane de hectaresunt ocupate cu terenuri arabile nu-mai zece milioane hectare.

Potrivit Institutului Naþional de

Statisticã107, în cadrul structurii pro-

ducþiei ramurii agricole, sectorul pro-

ducþiei vegetale este predominant,

deþinând, în anul 2009, aproximativ

60% din totalul producþiei, faþã de

circa 39% cât reprezintã sectorul

producþiei animale ºi circa 1% ser-

viciile agricole.

În anul 2009, producþia de cereale

estimatã a fost mai mare decât în

anul 2007, dar mai micã decât în anii

2006 ºi 2008. În anul 2009, compara-

tiv cu anul 2008, la unele culturi, pro-

ducþia vegetalã a scãzut la: cereale

pentru boabe, leguminoase pentru

boabe, plante oleaginoase, struguri ºi

a crescut la: cartofi, legume ºi fructe.

Din bugetul Uniunii aproximativ

jumãtate este alocat Politicii Agricole

Comune (PAC), iar România benefi-

ciazã de fonduri pentru agriculturã în

valoare de 14,5 miliarde de euro, în

perioada 2007–2013.

În ceea ce priveºte silvicultura,

conform datelor Institutului naþional de

Statisticã, comparativ cu anul 2008,

suprafaþa fondului forestier a înregis-

trat o creºtere de 0,4%, suprafaþa

fondului forestier ajungând la sfârºi-

tul anului 2009 la 6495 mii hectare.

91

107 Conform metodologiei Eurostat privind „Conturile economice pentru Agriculturã”. Pentruanul 2009 – date provizorii.

În anul 2009 suprafaþa pãdurilor afost de 6334 mii hectare, speciile derãºinoase acoperind 1935 mii hec-tare (respectiv 30,5%), iar speciile defoioase 4399 mii hectare (respectiv69,5%)108.

În altã ordine de idei, se poate afir-ma cã dezvoltarea economicã ºi so-cialã a României a fost îngreunatã deo administraþie publicã inertã ºi inefi-cientã, de corupþia larg rãspânditãafectând mediul de afaceri, accesulla serviciile publice, precum ºi cali-tatea acestora.

Programul Naþional de Reformã alRomâniei (PNR), înaintat la sfârºitullunii iulie 2007, prevedea mai multemãsuri în vederea respectãrii conclu-ziilor Consiliului European de primã-varã din 2006 privind domeniile deacþiune prioritare (cunoaºtere, antre-prenoriat, ocuparea forþei de muncã,energie), simplificarea adecvatã a me-diului de afaceri mãsuri de încurajarea recrutãrii (primul angajat, tinerii ºo-meri) ºi identifica 6 provocãri cheie:– îmbunãtãþirea calitãþii ºi gestionãrii

cheltuielilor administraþiei publice încontextul politicilor macroeconomiceprudente;

– îmbunãtãþirea funcþionãrii pieþelor;

– îmbunãtãþirea suplimentarã a me-diului de afaceri;

– creºterea ocupãrii forþei de muncãºi a ratei de angajare pe piaþa forþeide muncã;

– gestionarea durabilã a resurselor;– îmbunãtãþirea capacitãþii adminis-

trative.Existã legãturi strânse între priori-

tãþile PNR ºi fondurilor comunitarestructurale ºi de coeziune, având învedere faptul cã România este eligi-bilã în perioada 2007–2013 la o fi-nanþare în valoare de 19,67 miliardeeuro. Din totalul alocat programelor,56% este destinat obiectivelor de laLisabona, Comisia atenþionând asu-pra necesitãþii sporirii mãsurilor deconsolidare a capacitãþii administra-tive, în special la nivel local, pentru ase asigura folosirea ºi absorbþia efi-cientã a acestor fonduri, în timp cepolitica fiscalã109 a României nu esteîncã suficient de previzibilã, modifi-cãrile bugetare sunt prea dese (du-când la creºterea cheltuielilor ºi trans-ferul unor fonduri destinate investi-þiilor în cheltuielile curente).

Restrângerea pieþei forþei de muncãºi penuria de personal calificat, dato-rate în mare mãsurã emigrãrii ridicate,

92

108 http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania%20in%20cifre%202010.pdf109 Conform PNR, politica bugetarã va fi orientatã cãtre menþinerea stabilitãþii macroeconomiceºi dezinflaþie. Stabilirea unui cadru de cheltuieli pe termen mediu ºi întocmirea (parþialã) a unuibuget pe baza de programe.

au contribuit la creºteri salariale însectorul privat într-un ritm mai rapiddecât creºterea productivitãþii, iar însectorul public cheltuielile cu salariileau crescut în medie cu aproximativ30% în perioada 2006–2007, ceea cea contribuit la creºterea inflaþiei, a chel-tuielilor publice.

Aceastã situaþie necesitã punereaîn aplicare de urgenþã a unor reformestructurale ambiþioase în domeniul mi-croeconomic ºi al ocupãrii forþei demuncã, pentru a valorifica noi surse decreºtere mai durabile si pentru a pro-mova în mai mare mãsurã inovarea.

Din punct de vedere microeco-nomic PNR identifica ca ºi elementecheie: creºterea competitivitãþii eco-nomice, îmbunãtãþirea mediului deafaceri ºi utilizarea durabilã a resur-selor regenerabile. Pentru îmbunãtã-þirea mediului de afaceri se propuneaîmbunãtãþirea serviciilor de adminis-traþie electronicã ºi introducerea eva-luãrilor impactului pentru unele mã-suri noi, creºterea investiþiilor în cer-cetare ºi dezvoltare.

Efectele politicilor microeconomiceale României sunt neclare, datã fiindlipsa detaliilor privind mãsurile con-crete, calendarele de desfãºurare ºiconsecinþele bugetare.

Economia româneascã se con-fruntã cu un deficit de forþã de muncã

din ce în ce mai important datoritãcreºterii rapide ºi emigrãrii puternice.Cu toate acestea, rata de ocupare aforþei de muncã este în continuarescãzutã, iar ºomajul este mare, ast-fel încât existã, în principiu, o sursãimportantã de forþã de muncã neuti-lizatã.

Activitãþile din agriculturã reprezin-tã aproape o treime din totalul locu-rilor de muncã, dar contribuie cu maipuþin de 10% din PNB, fiind necesarepolitici de modernizare a producþieiagricole. Deºi au fost întreprinse unelemãsuri în ceea ce priveºte politica deocupare a forþei de muncã, nu existãdeocamdatã o abordare integratã.

Este necesarã îmbunãtãþirea per-spectivelor de angajare ale unor ca-tegorii vulnerabile (romi, tineri ºi lu-crãtori în vârstã), prin îmbunãtãþireacalificãrilor, prin intensificarea stimu-lentelor pentru a munci ºi prin abor-darea intransigentã a problemei mun-cii la negru. Prelungirea vieþii active,precum ºi reducerea pensionãrii an-ticipate sunt menite sã salveze de laprãbuºire pe termen lung sistemul pu-blic de pensii ºi sã sporeascã ofertade forþã de muncã.

Comisia recomanda României sãconsolideze de urgenþã capacitateaadministrativã atât la nivelul central,cât ºi la nivel local prin crearea unei

93

capacitãþi eficiente de reglementare,de control ºi de aplicare a legii; sãevite politica fiscalã prociclicã pentru alimita deficitul de cont curent în creº-tere ºi presiunile inflaþioniste, pentrua menþine evoluþia salariilor în acelaºiritm cu creºterea productivitãþii ºi pen-tru a îmbunãtãþi planificarea ºi exe-cuþia bugetarã, precum ºi calitatea fi-nanþelor publice prin revizuirea struc-turii cheltuielilor publice ºi prin redu-cerea ºi redirecþionarea ajutorului destat cãtre unele obiective orizontale;sã întreprindã rapid mãsuri care sãreducã în mod semnificativ procedu-rile ºi întârzierile administrative aso-ciate obþinerii de autorizaþii, o mai bunãreglementare pentru îmbunãtãþireamediului de afaceri, ceea ce va ajutaîn lupta împotriva corupþiei; sã punãîn aplicare o abordare integratã în ve-derea creºterii gradului de ocupare aforþei de muncã, a ratei de activitateºi a nivelurilor de productivitate, înspecial prin accelerarea reformelor însistemul de educaþie pentru a oferi unrãspuns mai eficient nevoilor exis-tente pe piaþa forþei de muncã, prinreducerea abandonului ºcolar timpu-riu, prin sporirea în mod semnificativa participãrii adulþilor la educaþie ºiformare profesionalã, precum ºi printransformarea agriculturii de subzis-

tenþã/semisubzistenþã într-o activitatede ocupare durabilã a forþei de muncã.

Planul Naþional de Dezvoltare2007–2013 reprezintã un conceptspecific politicii europene de coezi-une economicã ºi socialã (CohesionPolicy), ce oferã o viziune coerentãºi stabilã privind dezvoltarea statelormembre ale U.E., transpusã în priori-tãþi de dezvoltare, programe, proiecte,în concordanþã cu principiul progra-mãrii fondurilor structurale.

Dupã aderarea României, PND arerolul de a alinia politica naþionalã dedezvoltare la prioritãþile comunitarede dezvoltare, prin promovarea mã-surilor considerate stimuli de dezvol-tare socio-economicã durabilã la niveleuropean.

Acest document de planificare stra-tegicã110 ºi programare financiarã mul-tianualã, aprobat de Guvern ºi elabo-rat într-un larg parteneriat, care vaorienta dezvoltarea socio-economicãa României în conformitate cu Politicade Coeziune a Uniunii Europene. PNDreprezintã un instrument de prioriti-zare a investiþiilor publice pentru dez-voltare, orientat în principal asupraprioritãþilor ºi obiectivelor compatibilecu domeniile de intervenþie a Fondu-rilor Structurale ºi de Coeziune.

94

110 PND 2007–2013 nu þine locul unei Strategii Naþionalã de Dezvoltare Economicã, ci repre-zintã una dintre componentele majore ale acesteia.

PND 2007–2013 fundamenteazãprioritãþile ºi obiectivele strategice dedezvoltare ce sunt negociate cu Co-misia Europeanã în vederea finanþãriidin Fondurile Structurale ºi de Coe-ziune în perioada 2007–2013 ºi re-prezintã, totodatã, documentul pebaza cãruia se elaboreazã CSNR –Cadrul Strategic Naþional de Refe-rinþã 2007–2013 (Strategia convenitãcu Comisia Europeanã pentru utiliza-rea instrumentelor structurale, precumºi Programele Operaþionale prin carese vor implementa aceste fonduri, do-cument de programare care stabileºtedomeniile strategice de intervenþie aleinstrumentelor structurale în fiecarestat membru ºi care se negociazã cuComisia Europeanã)

Elaborarea PND s-a desfãºurat111

în paralel cu cea a Programelor Ope-raþionale pentru implementarea Fon-durilor Structurale ºi de Coeziune,asigurându-se astfel coerenþa întreaceste documente. PND 2007–2013cuprinde urmãtoarele secþiuni princi-pale:

I. Analiza situaþiei curente; AnalizaSWOT;

II. Strategia de dezvoltare;III. Programarea financiarã;IV. Implementarea;V. Parteneriatul.Capitolul „Analiza situaþiei curente”

cuprinde descrierea situaþiei socio-economice112 privind disparitãþile in-terne ºi decalajele faþã de UniuneaEuropeanã, dar ºi potenþialul de dez-voltare. Cuprinde de asemenea des-crierea situaþiei în domeniul coope-rãrii teritoriale europene (relaþia Ro-mâniei cu statele vecine, dar ºi parti-ciparea regiunilor României în cadrulprogramelor de cooperare între dife-ritele regiuni europene) ºi o analizãasupra capacitãþii administrative aþãrii, care abordeazã sistemul admi-nistraþiei publice, sistemul judiciar ºidomeniul ordinii publice. Este abor-datã ºi situaþia dezvoltãrii spaþiale, dinpunctul de vedere al amenajãrii teri-toriului ºi al cadrului definitor pentrudezvoltarea teritorialã a României.

Capitolul „Analiza SWOT” eviden-þiazã punctele tari, punctele slabe,oportunitãþile ºi riscurile identificate încapitolul de analizã a situaþiei curente.

95

111 Conform prevederilor HG nr. 1115/2004 privind elaborarea în parteneriat a PND, care sta-bileºte principiile metodologice, cadrul de lucru inter–instituþional ºi mecanismele de con-sultare partenerialã.112 Sectorul productiv din punct de vedere al competitivitãþii (industria prelucrãtoare, domeniulcercetãrii-dezvoltãrii ºi al inovãrii, sectorul întreprinderilor mici ºi mijlocii ºi turismul), infrastruc-tura (în transport, energie, mediu), agricultura, dezvoltarea ruralã ºi pescuitul, precum ºi dome-niul resurselor umane (prezentarea sistemului educaþional ºi de formare profesionalã, piaþamuncii ºi situaþia ocupãrii ºi a incluziunii sociale, situaþia din domeniul sanitar ºi starea de sã-nãtate a populaþiei, precum ºi o analizã a disparitãþilor regionale în dezvoltarea economicã.

În cadrul Capitolului „Strategia dedezvoltare113” se face o prezentare anevoilor de dezvoltare a României,în vederea reducerii cât mai rapide adecalajelor existente faþã de UE.Având în vedere faptul cã Româniase afla în anul 2004, din punct devedere al indicatorului114 PIB/locuitor,

la cca. 31% din media UE, dar ºi rolulPND de instrument destinat reduceriiacestor disparitãþi, obiectivul global alPND 2007–2013 îl reprezintã: „redu-cerea cât mai rapidã a disparitãþilor dedezvoltare socio-economicã între Ro-mânia ºi Statele Membre ale UniuniiEuropene”.

96

113 Strategia PND 2007–2013 þine cont atât pe orientãrile strategice comunitare privind coezi-unea, cât ºi pe prioritãþile Agendei Lisabona ºi obiectivele de la Göteborg, respectiv creºtereacompetitivitãþii, ocuparea deplinã ºi protecþia durabilã a mediului.114 În cadrul politicii de coeziune, se considerã cã acest indicator este expresia cea mai gene-ralã a nivelului de dezvoltare a unui stat/regiuni. Cu ajutorul sãu se comensureazã disparitãþilede dezvoltare în cadrul UE.115 http://data.un.org/Data.aspx?q=GDPãd=SNAAMAãf=grID%3a101%3bcurrID%3aUSD%3bpcFlag%3a1þSNAAMA116 Se urmãreºte generarea pânã în anul 2015 a unei creºteri medii a productivitãþii de cca.5,5% anual, permiþând României sã atingã un nivel de aproximativ 55% din media UE.

PIB-ul pe cap de locuitor la preþuri curente115 – USD

Conform estimãrilor, România arputea recupera pânã în anul 2013 cca.10 % din decalajul general faþã de UE,ajungând la cca. 41% din media UE.Obiectivul global se sprijinã pe treiobiective specifice:

– creºterea competitivitãþii pe ter-men lung a economiei româneºti;

– dezvoltarea la standarde euro-pene a infrastructurii de bazã;

– perfecþionarea ºi utilizarea maieficientã a capitalului uman au-tohton.

Totodatã, pentru realizarea obiec-

tivelor au fost formulate ºase priori-

tãþi naþionale de dezvoltare pentru pe-

rioada 2007–2013:

1. Creºterea competitivitãþii economi-

ce ºi dezvoltarea economiei bazate

pe cunoaºtere; În cadrul acestei

prioritãþi obiectivul strategic general

este creºterea productivitãþii între-

prinderilor româneºti pentru redu-

cerea decalajelor faþã de producti-

vitatea medie la nivelul Uniunii116.

2. Dezvoltarea ºi modernizarea infra-structurii de transport; A fost fixatdrept obiectiv general asigurareaunei infrastructuri de transport ex-tinse, moderne ºi durabile, precumºi a tuturor celorlalte condiþii privinddezvoltarea sustenabilã a econo-miei ºi îmbunãtãþirea calitãþii vieþii,astfel încât volumul activitãþii detransport în PIB sã creascã de la3,6 miliarde euro (în prezent) laminimum 7,0 miliarde euro pânãîn 2015.

3. Protejarea ºi îmbunãtãþirea calitãþiimediului; Obiectivul strategic ge-neral al acestei prioritãþi din PND

îl reprezintã protejarea ºi îmbunã-tãþirea calitãþii mediului, în confor-mitate cu nevoile economice ºi so-ciale ale României, conducând ast-fel la îmbunãtãþirea semnificativã acalitãþii vieþii prin încurajarea dez-voltãrii durabile.

4. Dezvoltarea resurselor umane,promovarea ocupãrii ºi incluziuniisociale ºi întãrirea capacitãþii ad-ministrative.

5. Dezvoltarea economiei rurale ºicreºterea productivitãþii în sectorulagricol;

6. Diminuarea disparitãþilor de dez-voltare între regiunile þãrii.

97

Proiecþia principalilor indicatori macroeconomici

modificare procentualã faþã de anul anterior, %

În ceea ce priveºte Capitolul IV„Programarea financiarã” StrategiaPND, axatã pe prioritãþile ºi obiecti-vele compatibile cu domeniile de in-tervenþie a Fondurilor Structurale ºide Coeziune, va fi finanþatã din sursemultiple.

PND 2007–2013 reprezintã un in-strument de prioritizare a investiþiilorpublice pentru dezvoltare, asigurândfundamentarea generalã a direcþiilorde alocare a fondurilor publice pen-tru investiþii cu impact semnificativasupra dezvoltãrii economice ºi so-ciale, din surse interne (buget de stat,bugete locale, etc.) sau externe in-strumentele structurale ale UE, fon-durile UE de tip structural pentru agri-culturã, dezvoltare ruralã ºi pescuit,credite externe, etc.) – Fondul Euro-pean de Dezvoltare Regionalã, Fon-dul Social European, Fondul de Coe-

ziune Fondul European pentru Agri-

culturã ºi Dezvoltare Ruralã ºi Fon-

dul European de Pescuit. Nu sunt in-

cluse ajutoarele agricole directe ºi

mãsurile de piaþã.

Comisia Naþionalã de Prognozã

(CNP) a publicat117 date ºi informaþii

reprezentând proiecþiile economice

pentru perioada 2010–2013, o parte

din acestea fiind utilizate de cãtre

Ministerul de Finanþe la fundamenta-

rea bugetului pe 2011. Dacã la sfâr-

ºitul anului 2009, datoria publicã to-

talã a României era de aproximativ

148,05 miliarde lei (35 mld euro), re-

prezentând 30,14% din PIB118, la

sfârºitul primului trimestru din 2010

aceasta a crescut la 155,027.1 mili-

arde lei din PIB119. Variaþia creºterii

Produsului Intern Brut, conform Insti-

tutului naþional de statisticã:

98

117 http://www.cnp.ro/ro/prognoze (5 noiembrie 2010)118 http://www.wall-street.ro/articol/Economie/80972/Datorie-publica-de-148-mld-lei-29-29-din-PIB.html119 http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Raport_privind_datoria_publica_febru-arie_2010.pdf

Se estimeazã o creºtere a produ-sului intern brut de 1,5% în 2011,3,9% în 2012, respectiv 4,5% în 2013.Totodatã, se preconizeazã o creºtereîn industrie ºi agriculturã, de 3,6% ºi1% ºi o scãdere în construcþii ºi co-merþ, de 15,9% ºi, respectiv, 3,1%.

Rata ºomajului este estimatã la8,5% (760.000 de ºomeri, din carenumai 455.000 indemnizaþi) cu o scã-dere la 8% la finalul anului 2011.

Comisia estimeazã o ratã a inflaþieide 7,9% pentru sfârºitul anului 2010,aceasta urmând sã scadã la 3,2%(2011), la 3% (2012), 2,8% (2013) ºi2,5% (2014). Media anualã a creºteriipreþurilor de consum, este estimatã laun nivel de 5,9% (2010), 5,3% (2011),3,5% (2012), 3,2% (2013), respectiv2,8% (2014).

În perioada 1989–2010120 rataanualã a inflaþiei se prezintã astfel:

99

120 http://www.insse.ro/cms/rw/pages/ipc.ro.do121 H.G. 1166/2000; H.G. 231/2001; H.G. 1037/2001; H.G. 1105/2002; H.G. 1515/2003; H.G.2356/2004; H.G.1766/ 2005; H.G.1825/ 2004; H.G.1507/2007; H.G.1051/2008 HG 1193/2010.

Cursul valutar mediu este estimatla 4,21 lei/euro, urmând sã se apreci-eze ºi în anii urmãtori (4,18 lei/euro în2012, 4,16 în 2013 ºi 4,13 în 2014).

Evoluþia salariului minim pe eco-nomie121, în perioada 2001–2011, seprezintã astfel:

Câºtigul salarial mediu net pentru2011 este estimat la 1.393 de lei, ur-mând a creºte uºor în anii urmãtori(1.546 de lei în 2012, 1.622 de lei în2013, respectiv 1.697 de lei în 2014).

România continuã procesul inte-grãrii fiind convinsã cã viitoarea Uniu-ne rezultatã din procesul integrãrii ºireformei instituþionale va lua formaunei Europe sociale, orientatã sprecetãþenii sãi ºi în permanentã cone-xiune cu aceºtia.

La momentul actual, implicaþiiloreconomice ale aderãrii României laUniunea Europeanã li se adaugã noi

factori (economici, politici ºi de secu-

ritate) de care trebuie sã se þinã sea-

ma în cadrul elaborãrii strategiilor ºi

politicilor naþionale, dintre aceºtia pu-

tând fi menþionaþi: adâncirea clivajelor

economice ºi politice între regiunile

lumii, fenomenul globalizãrii, deficitul

de securitate, schimbãrile climaterice,

explozia demograficã122, lupta acerbã

pentru resurse123, necesitatea adân-

cirii integrãrii politice la nivel european,

finalizãrii reformei instituþiilor europe-

ne ºi a securizãrii accesului la resur-

sele energetice.

100

122 Potrivit estimãrilor populaþia lumii va creºte pânã în anul 2025 cu 25%, ajungând la 8 miliardelocuitori. Deºi în Europa creºterea demograficã este estimatã la doar 2%, îmbãtrânirea popu-laþiei va genera probleme pe piaþa forþei de muncã a Uniunii, determinând presiuni pentru în-curajarea imigraþiei.123 Necesitãþile privind energia cresc permanent (în 2030 se estimeazã cã cererea de energieva fi cu 50% mai mare decât în prezent), în timp ce creºterea surselor de energie alternativãeste încã nesemnificativã. Aprovizionarea cu energie a devenit o provocare majorã pentruUniunea Europeanã.

Existã un anumit miraj al românilorfaþã de ceea ce difuz numim „modelul”european. Mii ºi mii de experienþe eu-ropene sunt expuse, dezbãtute pen-tru ca mai apoi sã se ajungã la con-sensul cã „ai lor” sunt mai buni ca „ainoºtri”, cã lucrurile se petrec mai bine,limpede, firesc, cu proceduri clare, maidemocratic, mai civilizat în orice sferãa vieþii publice, deºi, dacã îi întrebi peromânii întorºi de la studii sau de lamuncã în Europa, majoritatea declamãorgolios cã „suntem mai inteligenþi”,mai deºtepþi decât media europeanã,dar cã ei fac lucrurile mai bine, sau,mai simplu, le fac sã meargã. Totulse încheie apocaliptic cu o concluziefatalistã: „chestie de mentalitãþi”. Înprocesul adesea dureros al integrãriieuropene, locul unde se împotmo-lesc toate acþiunile ºi în jurul cãruiase dau cele mai aprinse discuþii esteacesta al „mentalitãþii” româneºti.

Adesea chiar intelectualii noºtri rodaþiºi plimbaþi pe la curþile europene ajungla concluzia, deloc onorantã (ºi deloctolerantã), cã pentru a schimba ceva,aici, în aceastã þarã adicã, trebuievenit cu buldozerele, „plantat ghiocei”,pentru ca mai apoi sã se construiascãceva. Existã un folclor fabulos despreceea ce înseobºte plasãm în saculfãrã fund al „mentalitãþilor” neaoºe.Tot ce nu merge se explicã printr-unfel de fatalism cultural, un dat pe carenu-l putem schimba, mentalitãþile suntretrograde, învechite (dacã e vorbade o rezistenþã la nou), mentalitãþilesunt comuniste (dacã e vorba deadaptare la realitãþile sociale ºi poli-tice), românul îndurã precum bivolulsau „mãmãliga nu explodeazã” (cânde vorba de suportabilitatea noastrãla greu ºi revoltã), iar exemplele potcontinua la nesfârºit.

101

Paradoxul valorilor româneºti, un caz de presãSonia Cristina Stan

Cuvinte cheie: mentalitãþi, modernizare, schimbare instituþionalã, manage-ment public, solidaritate socialã

Ce înseamnã toate acestea?Toatã discuþia migreazã în jurul

conceptului de valoare, un conceptfluid ºi greu de definit, disputat pe tã-râmul filosofiei, psihologiei ºi sociolo-giei, în termeni sensibil diferiþi, pãs-trând o mai mare sau mai micã cono-taþie normativã ºi de orientare selec-tivã legatã de preferinþele, motivele,nevoile, atitudinile indivizilor, deºi dis-cuþiile care polarizeazã cel mai multsunt cele privitoare la caracterul indi-vidual sau social al valorilor. Ordo-nând alegerile din viaþa zilnicã, elenu sunt altceva decât criterii pe bazacãrora oamenii ºi colectivitãþile facdistincþia între bine ºi rãu, frumos ºiurât, dezirabil ºi indezirabil. ªtim des-pre valori cã încep sã se formeze încopilãrie, prin socializarea primarã,sub influenþa familiei, ºcolii ºi a gru-pului de prieteni, dar cã rãmân stabileîn timp, nu se schimbã fundamental,doar se modeleazã. Cei socializaþi înaceeaºi perioadã împãrtãºesc decivalori comune, iar schimbarea valo-rilor la nivel social se produce doarcând ceea ce numim sociologic „co-horte” se înlocuiesc în timp. Atuncicând cohortele tinere socializate încontexte diferite înlocuiesc în popu-laþie cohortele vârstnice. Termenul decohortã desemna iniþial o unitate mili-tarã romanã, dar este folosit astãziîn sociologie pentru a identifica o gru-

pare de oameni cu o experienþã degrup omogenã din punct de vederetemporal (de exemplu „decreþeii”, aºacum îi numesc românii, copiii nãscuþiîn România dupã 1967, în urma unuidecret care interzicea întrerupereasarcinii). De aici probabil folclorul cughioceii, simþul comun a intuit aceastãmiºcare lentã a „cohortelor”, dar a ºicapitulat ca în faþa altui soi de fatalism.

Cercetãrile care încercã sã expliceschimbarea valorilor sociale se gru-peazã în jurul a douã tipuri de abor-dãri: cele referitoare la modernizareasocialã ºi cele referitoare la schim-barea instituþionalã. Prima susþine cãsocietãþile umane urmeazã în modsimilar parcursul de la societãþi de tiptradiþional, rurale, la societãþi moder-ne, în care schimbarea vine odatã cucreºterea nivelului de bunãstare pefondul trecerii de la o economie de tipagrar la cea de tip industrial, aºadardezvoltarea economicã ar fi cheiadezvoltãrii sociale. Valorile specificesocietãþii tradiþionale: religiozitatea,conformismul, aºtepãrile de gen (ro-lurile bine determinate între femei ºibãrbaþi) sunt înlocuite de valori mo-derne ca independenþa, raþionaliza-rea, credinþa în explicaþiile ºtiinþifice.Ceea ce îl elibereazã pe individ dedependenþa familialã, comunitarã,de constrângerile materiale este bu-nãstarea, pe principiul „raritãþii” (o

102

trimitere la piramida nevoilor a luiMaslow), care susþine cã indivizii tindsã acorde prioritate acelor lucruri caresunt rare, aºadar în societãþile cu oafluenþã de bunuri constantã indiviziivor tinde sã manifeste mai degrabãnevoi superioare. Deºi o teorie extremde popularã, ea nu se aplicã societã-þilor non-vestice de exemplu. StateleOrientului Mijlociu, state îmbogãþitedin vânzarea petrolului, au rãmasniºte societãþi de tip tradiþional, domi-nate mai degrabã de religie decât degândirea raþionalã a modernitãþii.

Perspectivã instituþionalã oferã oexplicaþie complementarã teoriei mo-dernizãrii. Ideea de la care porneºteaceastã abordare este cã valorile in-dividuale se modeleazã prin interac-þiunea cu instituþiile sociale, valorilefiind însuºite în urma unui proces deînvãþare socialã mediat de instituþii.Acolo unde socializarea primarã nueste suficientã, valorile sunt consoli-date prin apelul la instituþii. Un exem-plu în acest sens este cel al românilorplecaþi la muncã în strãinãtate. Dacãîn þarã eficienþa lor era scãzutã, odatãajunºi în Occident, se regãsesc har-nici, eficienþi, performanþi. O posibilãexplicaþie ar fi aceea cã mediul institu-þional occidental încurajeazã acþi-unea, o stimuleazã, o promoveazã.

Acum vine discuþia cea mai intere-santã din punct de vedere sociologic:deºi ºtim despre ele cã sunt stabile întimp ºi cã în sistemul nostru cognitivºi de personalitate ocupã locul central,valorile nu pot fi mãsurate direct. Elereprezintã o „realitate latentã”, aflatãîn spatele faptelor direct observabile,care nu poate fi studiatã decât prinintermediul atitudinilor sau comporta-mentelor directe. Reþinând discuþiateoreticã de mai sus despre schim-barea valorilor, sã luãm un exempluconcret de comportament din reali-tatea româneascã, ce se aratã des-cumpãnitor la interpretare pentru unsociolog. La participarea comunitarã,studiile din ultimii ani (Eurobarome-trele, IRES, ICCV) aratã cã româniiau mai degrabã o atitudine individua-listã, de ignorare a problemelor celor-lalþi, de neparticipare la viaþa comuni-tarã. Asta în timp ce admirã modeluleuropean de participare, de implicare,care se bazeazã pe acþiune. La polulextrem se situeazã atitudinea fata-listã, de capitulare în faþa greutãþilor,de care vorbeam mai sus, trecutã subdenumirea de „mentalitate” ºi expri-matã de regulã prin constatãri de ge-nul „aºa suntem noi, românii”. Un cazcare serveºte magistral demonstraþieimele (deºi desigur nu mi-aº dori), darcare se aratã la fel de paradoxal la

103

interpretare ca multe dintre compor-tamentele în care se pun în luminãvalorile concetãþenilor noºtri, s-a pe-trecut în ianuarie 2012, când, dupã oninsoare de 24 de ore ºi un viscol depeste 100 de kilometri la orã, Româ-nia s-a trezit paralizatã, incapabilã dea rezolva situaþia, cu oameni blocaþi înpropriile maºini la doar doi, trei kilo-metri de capitalã (pe ºoseaua ocoli-toare a Bucureºtiului denumitã ªo-seaua de Centurã) sau, mai rãu, izo-laþi complet pe ºoselele din zona ceamai afectatã (zona Câmpiei Bãrãga-nului, sud-estul þãrii). Pânã aici sãspunem cã discuþiile ar migra în jurulimplicãrii instituþiilor statului: ce se în-tâmplã într-un caz de vreme extremã,de ce localitãþi întregi din sud-estul þãriiau rãmas sinistrate ca la o calamitatede vreme ce nu fusese vorba totuºidecât de o ninsoare mai abundentãînsoþitã de viscol, ce rol au avut aver-tizãrile meteo ale Administraþiei Naþio-nale de Meteorologie, dacã s-au efec-tuat la timp, cât de repede au reac-þionat inspectoratele pentru situaþii deurgenþã, de ce nu au putut fi prevãzuteurmãrile, de ce parapeþii antizãpadãnu existã decât în unele zone pentrua proteja o ºosea naþionalã etc. Dupãzile întregi de discuþii ºi dezbateri peaceastã temã, alimentate din plin demass-media, vinovaþii se cautã printre

cetãþenii þãrii, care au ignorat cu bunãºtiinþã sau forþaþi de împrejurãri averti-zãrile meteo, aceºtia acuzã insituþiilestatului cã au reacþionat târziu, deloc,sau cu mijloace improprii, iar institu-þiile statului (când nu acuzã la rândullor cetãþenii de ignoranþã sau rea vo-inþã) dau vina pe vicisitudinile vremii,cãci, nu-i aºa, „cu vremea nu te pui”,aºadar un alt fatalism. Cred cã nudoar românii au parte de astfel de si-tuaþii în care existã încurcãturi insti-tuþionale, totul rezumându-se în faptla o incoerenþã a procedurilor ºi pro-tocoalelor în astfel de situaþii la nivelinstituþional. Pentru cã din punctulmeu de vedere aici nu intrã sau n-artrebui sã intre în discuþie factorul uman:nu cred cã existã vreun guvern al lumiicare sã lase total la latitudinea cetã-þenilor lui spiritul civic. Poþi face apella acest lucru, dar niciodatã, în niciosocietate nu te aºtepti ca el sã fierespectat sutã la sutã. Oamenii suntoameni, te aºtepþi sã reacþionezeuman. Unii vor respecta procedurile,alþii vor fi obligaþi sã o facã prin sanc-þiuni. Asta în cazul în care aruncãgunoiul pe jos, sau fumeazã în locurinepermise. Dar în cazul în care suntsinistraþi (da, poate chiar din vina lor)în mijlocul câmpului în propriile ma-ºini? Pãi o lege a minimei omeniispune cã întâi încerci sã îi salvezi,

104

apoi îi cerþi pentru ce au fãcut. Chestiede „mentalitate”! Mã opresc aici cudiscuþia despre proceduri ºi insituþii,am fãcut-o doar pentru contextuali-zare, pentru a reveni la ceea ce facede fapt obiectul analizei de faþã, ceadespre care spuneam cã este para-doxalã la interpretare. În tot acesteveniment, dramatic pentru o þarã,în care se încearcã salvarea de vieþiomeneºti, mass-media a prezentatdouã cazuri extrem de asemãnãtoareca premisã, dar total diferite ca reacþieumanã ºi, evident, ca semnificaþie.

În zona cea mai afectatã de viscol,pe ºoseaua care leagã capitala þãriide regiunea Moldovei, pe drumul na-þional 85, zeci de oameni au rãmassinistraþi în propriile maºini, aºtep-tând sã fie salvaþi. Asta aflãm dimi-neaþa, citind presa sau vizionând emi-siunile informative de la televizor. Suntdeja 6-8 ore de când oamenii nu pri-mesc niciun ajutor, iar echipajele deurgenþã lucreazã pentru a ajunge laei. Rezervele de hranã, apã, cãldurãsunt limitate, situaþia lor este dispe-ratã. Se aflã însã la doi, trei kilometride localitãþi unde trãiesc semeni de-ailor care ar putea sã îi ajute. Viscolul lelimiteazã variantele de acþiune, esteadevãrat, însã nu existã o minimãmobilizare comunitarã. Nu am auzitca oamenii sã ofere sprijin de orice

fel primarului, sã încerce orice fel deacþiune de ajutorare a celor izolaþi.Trec orele cu corespondenþe haluci-nante la televiziuni, autoritãþile ajungîntr-un final la ei, îi adãpostesc pe razalocalitãþii în instituþii ale statului, dar leoferã un ceai ºi o pãturã dupã ore în-tregi de izolare. Nimeni din satele dinapropiere nu le oferã o hranã caldã.Nimeni nu se oferã sã-i cazeze.Aceastã indiferenþã nu se poate sãnu te uimeascã. Este din nou vorbadespre apelul la omenie, la spirit civic,la participare comunitarã, valori încare Europa crede ºi pe care româniideclarã la rândul lor cã le îmbrãþiºea-zã, când e vorba însã de a acþiona,iatã cã nu ºtiu cum sã o facã. Pentrumine, ca sociolog, a fost terifiantãaceastã zbatere a unor semeni de-aimei, sub ochii noºtri ai tuturor, fãrã cacei care erau acolo ºi puteau sã ajutesã se poatã mobiliza pentru acest lu-cru. Sau sã schiþeze un minim gest cãar face-o.

Continuarea acestui caz este ur-mãtoarea: la nici o sutã de kilometridistanþã, undeva în Cãlãraºi, într-unalt focar de sinistraþi, pe un alt drumblocat de nãmeþi, localnicii au fost ca-pabili de un gest emoþionant de soli-daritate umanã: au adus alimente oa-menilor blocaþi în maºini, au ajutat ladeszãpezire alãturi de autoritãþi ºi

105

s-au oferit sã-i cazeze pe cei carestãteau de zeci de ore în frig. Ce con-cluzie putem trage? Valorile în carecred românii sunt reale sau doar de-clarate, suntem cu adevãrat plini deomenie, aºa cum reiese din multelesondaje despre „ospitalitatea” popo-rului român sau suntem dimpotrivãapatici, lipsiþi de spirit comunitar, ne-empatici, indiferenþi? Sociologii ar în-cepe sã facã relaþii între categoriilecomparabile: rural/urban, tineri/bã-trâni, femei/bãrbaþi, zonã geograficãde munte/de câmpie, acces la mij-loace de informare/lipsa mijloaceloretc. Numai de dragul eseului, menþio-nez cã în cele douã cazuri unitãþilesunt perfect comparabile: ambele satede câmpie (maxim 100 de kilometriîntre ele, cum am spus), categorie devârstã asemãnãtoare (nu localitãþiîmbãtrânite), cu acces la informaremass-media. Desigur, în lipsa rigoriiºtiinþifice, orice observaþie e pur su-biectivã, totuºi, la o privire mai atentãexistã o explicaþie, fie ea ºi a simþu-lui comun, oferitã fãrã voia ei tot demass-media. Se pare cã în primulcaz, localnicii din apropierea sinis-traþilor nu au avut amploarea faptuluicã oamenii izolaþi în maºini sunt totallipsiþi de ajutor, fiind prima relatarede acest fel la o orã destul de mati-nalã, în care se repeta din jumãtate

în jumãtate de orã cã „sunt aºteptatemaºinile Armatei” care vor intervenicurând, aºadar un sprijin autorizat,erau totuºi destul de departe (ar fitrebuit sã traverseze un câmp plin detroiene ºi viscol), iar primarul locali-tãþii îºi oferise deja ajutorul. Cel de-aldoilea caz este unul care serveºte ideiicã românii pot fi în general apatici ºilipsiþi de spirit comunitar, dar se mo-bilizeazã în situaþii de crizã. Dumne-zeu ºtie de ce, doar al doilea caz afost cotat ca fiind „de crizã”. Singuraexplicaþie plauzibilã, la o primã anali-zã, ar fi aceea cã intoxicarea prin in-termediul mass-media (într-o þarã caRomânia cu consum ridicat de tele-viziune) cu tot felul de „crize” realesau inventate a dus la demonetizareatermenului fie ºi la nivel perceptiv:când zilnic pe toate posturile de tele-viziune reporterii de la faþa loculuitransmit cu sufletul la gurã ºi rãsu-flarea întretãiatã de parcã s-ar aflape linia întâi în Kandahar o furtunã pepost de tzunami, o ninsoare pe postde avalanºã, un vânt puternic pe postde tornadã, efectul previzibil esteacela cã într-o situaþie real dramaticã,de adevãratã crizã, oamenii nu maiºtiu sã aprecieze corect ceea ce seîntâmplã.

Nu pot sã nu fac o paralelã întreacest eveniment cu iz anecdotic ºi

106

tema profilelor valorice ale societãþiinoastre, profile care reies din sonda-jele de opinie mai vechi sau mai noi.Dacã luãm cazul încrederii în institu-þiile statului, ceea ce descumpãneºtela nivelul sondajelor, fapt sesizat demulþi colegi sociologi, nu este – aºacum se afirmã – neîncrederea în in-stituþii, ci fluctuaþia acesteia în timp,

între un sondaj efectuat în primãvarã ºiunul similar aplicat în toamnã diferen-þele de încredere fiind inexplicabil deasimetrice. Aceastã fluctuaþie aratã defapt cã încrederea este una capricioa-sã, supusã hazardului sau influenþelormass-media, de cele mai multe ori, nuuna cristalizatã ºi stabilã aºa cum estecea a semenilor noºtri europeni.

107

Când vorbim despre Europa, vor-bim încã despre noi ºi ei. Probabil lafel se vede relaþia ºi dinspre ei. Lamai bine de cinci ani de zile de cândam intrat în clubul select. Pentru cãasta am considerat întotdeauna, cãam intrat într-un club select. ªi ne-amcomportat ca atare. Nu neapãrat caniºte slugi sãrace, dar ca niºte toleraþisau, mai bine, ca niºte elevi mediocriºi ascultãtori. I-am învãþat regulile ºiam încercat (cu câtã caznã!) sã leaplicãm. Am crezut cã prin repetiþie ºiobedienþã vom învãþa gestica ºi obi-ceiurile clubului. ªi ei au crezut cãprintr-o supraveghere strictã, prin re-fuzuri ºi atenþionãri, vor reuºi sã facãdin noi niºte parteneri. Nu le-a þinutpentru cã ºi noi ne-am þinut tare.

Acum, o evidenþã: pentru cine aveaochi de vãzut nici Europa nu o duceaprea bine. Aproape de la începuturi;cu timpul, boala a devenit cronicã.Deficit democratic, i-au spus unii. În

regimul Uniunii Europene nu existã orealã separaþie a puterilor în stat, iarparticiparea politicã a fost ignoratã.Sunt observaþii care, prin repetiþie,au cãpãtat un aer comun. Simplifi-când foarte mult, se poate spune cãacquis-ul communautaire, respectivcele 150.000 de pagini de directiveºi regulamente, nu a reuºit sã nascãcetãþeni. Cetãþeni europeni. Un co-mentator punea absenþa ciudatã acetãþeanului din proiectul construcþieieuropene pe seama interconectãrilorstatale. Mai întâi s-a vorbit despreoþel ºi cãrbune, apoi despre curentelectric, mai apoi despre agriculturã,vãmi, justiþie, monedã comunã. Cetã-þeanul? O sublimã virtualitate. Celenouã referendum-uri, care se aducmereu în discuþie, sunt simple amintirineplãcute pentru elitele politice euro-pene, nu exemple de surmontare ainvocatului „deficit democratic”. Peacest fundal deloc mãgulitor, îngrijo-

108

Noi ºi Ei. O imagineIacob Florea

Cuvinte cheie: club select, deficit democratic, „revoluþii de sus”, tehnici deproiectare, dimensiunea culturalã

rarea exprimatã, nu demult, într-un ar-ticol din cotidianul Liberation (era îna-inte de alegerea lui François Hollandepreºedinte al Franþei) nu vine întâm-plãtor. Analistul francez atrãgea aten-þia cã liderii principalelor naþiuni do-minante, dar ºi tehnocraþii de laBruxelles ºi Frankfurt încearcã sãpropage „revoluþii de sus”. Conceptul,inventat de Bismark, defineºte oschimbare a echilibrelor de putereîntre stat ºi societate, între economieºi politicã; el este rezultatul unei „stra-tegii preventive” elaboratã de eliteleconducãtoare. Semnele schimbãrii,dupã comentatorul francez, sunt laîndemânã: neutralizarea democraþieiparlamentare, instituþionalizarea con-troalelor bugetare ºi a fiscalitãþii decãtre Uniunea Europeanã.

Înainte de aderarea noastrã, amavut naivitatea sã cred cã proiectuluieuropean îi lipseºte dimensiunea cul-turalã. Urmam, într-un articol, demon-straþia pe care o fãcuse Andrei Scrima,încercând sã defineascã spiritul Euro-pei. Pentru gânditorul român, înche-garea Europei ca teritoriu continen-tal s-a fãcut dinspre latura timpului ºimai puþin sau deloc dinspre laturageografiei. Cu alte cuvinte, spunea el,Europa a început sã existe cu ade-vãrat atunci când a fãcut apel ºi s-aexersat în tehnicile de proiectare.Adicã începând de la sfârºitul mile-niului I, când apare proiectul. Pentru

a fi cât mai explicit, Scrima aducea îndiscuþie perioada de timp (peste treisecole) necesarã construcþiei cate-dralei Notre Dame de Paris; dar ºi aDomului din Milano sau a Catedraleidin Nürnberg. Catedrala, considerael, e cea mai eficace ºi mai solemnãformã pentru a situa intrarea Europeiîntr-un proiect.

Pentru mine, dimensiunea cultu-ralã putea sã fie mediul propice pen-tru naºterea cetãþeanului european.Numai cã, între timp, a venit criza ºinu mai are cine sã ia în calcul o ast-fel de opþiune. Aproape toate stateleeuropene au tãiat bugetele pentruculturã. În Italia, Executivul a reduscu 25 la sutã finanþarea pentru pro-gramele artistice, iar în Portugalia afost desfiinþat chiar Ministerul Culturii.Bugetul alocat Culturii în Olanda s-amicºorat cu 200 de milioane de euro,în vreme ce bugetele Culturii dinGrecia ºi Ungaria sunt în valoare decâte 12 milioane de euro. Nici în Ma-rea Britanie, Spania ºi Irlanda lucru-rile nu stau mai bine ºi aici înregis-trându-se reduceri drastice.

Pânã una, alta, toatã lumea stã cuochii pe Grecia. Adicã ºi noi ºi ei. Ei,cu mai multã îndreptãþire. Noi, cu maimultã îngrijorare. ªi pentru cã tot aminvocat dimensiunea culturalã puþinmai sus, am sã mã refer la un fapt cul-tural din Grecia. Nu demult, am aflatdin The New York Times, a apãrut un

109

roman care, într-un timp record, a de-venit bestseller. Într-o traducereaproximativã, titlul sãu ar fi „Înþelege-rea”. Autorul sãu se numeºte PetrasMarkaris. Subiectul romanului e de ostringentã actualitate. Autorul, separe, a reuºit sã facã un melanj întrescriitorul de thriller ºi un comentatorsocial, devenind peste noapte unuldintre cei mai citaþi observatori ai cri-zei din Grecia ºi nu numai. Un criminalîn serie îºi alege victimele din subur-biile bogate ale Atenei. Victimele nusunt alese întâmplãtor, ci dupã uncriteriu strict: greci bogaþi care nu ºi-auplãtit taxele. Ei sunt uciºi prin otrãvirecu cucutã, iar cadavrele lor sunt duseprintre ruinele oraºului vechi. Uciga-ºul îºi spune Colectorul Naþional deTaxe ºi chiar se comportã ca un func-þionar model: strânge bani pentrufondurile naþionale.

Dincolo de partea aventuroasã acãrþii, autorul îºi permite sã facã ºicomentarii despre sistemul politic alGreciei. În opinia sa, este vorba de unsistem clientelar care a fost construit„pentru a trãi clipa, de la începutulsecolului trecut, ºi care s-a acceleratîn ultimii 30 de ani”. Elita greceascã,formatã din avocaþi, medici, proprietaride nave ºi jurnaliºti de top, a finanþatde-a lungul timpului cele douã maripartide ale þãrii. În schimb, toþi aceºtia

primeau slujbe în administraþie pentrufii ºi fiicele lor. ªi, mai ales, aveau partede reeºalonãri sine die la plata taxelor.„Mãsurile de austeritate au distrus pei-sajul politic”, considerã Petras Markaris.„Întrebarea este dacã Grecia trece demãsurile de austeritate ºi supravieþu-ieºte, ºi dacã Europa supravieþuieºteunui colaps al Greciei. Nu ºtiu care suntrãspunsurile”, admite în final autorul.

Pe coperta a IV-a a romanului scrie:„Atenþie: acest roman nu trebuie imi-tat!”

Poate nici Grecia, în frunte cu elitasa politicã, nu trebuie imitatã.

Dar, dincolo de uºurãtatea exem-plului de mai sus, trebuie sã consta-tãm cã, vorbind în termenii lui AndreiScrima, Europa de azi a avut contractmai mult cu geografia ºi mai puþin cutimpul. Deci ºi cu dimensiunea cultur-alã. Poate aºa se ºi explicã de ce nueste pregãtitã pentru crizele sale. Nuomogenitatea este soluþia, cât diversi-tatea de a ne însuºi ºi de a trãi în spir-itul aceloraºi valori. Europa trebuie sãconºtientizeze cã înseamnã mai multdecât crizele de care este afectatã.Cãci atâta vreme cât nu va deveniconºtientã cã valoreazã mai multdecât urgenþele de moment, are toateºansele sã eºueze, constatând pro-priul faliment drept singura ei izbândã.

ªi vom pierde ºi noi ºi ei. Adicã toþi.

110

Confluenþe

„orice om de stat trebuie sã încerce

sã împace ceea ce considerã drept

cu ceea ce considerã posibil. Ceea

ce este considerat drept depinde de

structura internã a respectivului Stat.

Posibilul depinde de resurse, poziþia

geograficã ºi coniþionãrile sale, pre-

cum ºi de resursele, condiþionãrile ºi

structura internã ale altor State.”

Henry Kissinger,O lume restauratã,

FCE, Mexico, 1973, pag. 20

Plecãm de la ipoteza cã politica

externã este conduita adoptatã de

un anumit Stat în faþa lumii. Aceastã

conduitã este rezultatul convergenþei

diferitelor elemente structurale care

acþioneazã în interiorul respectivului

Stat. Este rezultatul unui efort care

urmãreºte sã promoveze interesul na-

þional ºi/sau obiectivele permanente

ale Statului. Venezuela, dar ºi restul

lumii, observã, dupã 1989, cum, trep-

tat, politica sa externã tradiþionalã s-a

gãsit în faþa unor direcþii ºi situaþii total

noi, în contradicþie uneori cu bunul simþ.

Locotenent-colonelul Hugo Chávez

Frías, persoana care guverneazã Ve-

nezuela, este vãzut în lumea relaþii-

lor internaþionale drept cineva care se

scaldã într-un imens lac de petrol, fãrã

nici o idee despre cum ºi înspre ce

se îndreaptã.

E destul sã îi priveºti chipul, aþâþat

excitat de baionetele militarilor sãi ºi

de strigãtele co-militonilor sãi, tot mai

puþini, pentru a înþelege simplitatea

viziunii sale asupra lumii. Politica sa

externã este o expresie brutalã a po-

liticii interne, dar cu scop de manipu-

lare. Focalizarea „prieten-duºman” se

aflã la baza viziunii sale politice asu-

pra lumii, în acelaºi timp cu manipu-

larea abuzivã a presupusei „voinþe a

113

Venezuela ºi acþiuneaexternã a lui ChávezCristóbal de la Fuente

Cuvinte cheie: politica externã; Hugo Chavez; relaþii externe regionale; alianþepolitice; anti-sistem

majoritãþii” ºi cu scoaterea pe tarabãa unei scheme ideologice depãºite,toate acestea în forme foarte radica-lizate. Sunt copiate grosolan sche-mele comuniste de propagandã încel mai pur stil sovietic, prin care sepromoveazã figura centralã a lideru-lui. Aceastã politicã se bazeazã peimportantele resurse financiare pro-venite din petrol. Actuala politicã ex-ternã, care nu e, de fapt, politicã, s-arupt de esenþa sa tradiþionalã. Astãzi,ea este expresia clarã a unei voinþeexcesiv personaliste care lezeazã in-teresul naþional venezuelan ºi caremãturã totul în numele unei presu-puse revoluþii al cãrei eponim esteSimón Bolívar.

ªefia lui Chávez prezintã formefoarte specifice. Puterea sa creºte in-vers proporþional cu slãbirea roluluiinstituþiilor Statului, între care diploma-þia, cãci acþiunea externã a Statuluis-a personalizat, punând în centru fi-gura conducãtorului. Acþiunile ºi dis-cursurile sale interminabile sau, maicurând, peroraþiile, modeleazã acþiu-nea externã, convertind-o într-un felde decalog noctambul, obligându-ºifuncþionarii sa participe la un discursînvechit ºi defazat. Pe plan extern po-liticile chaviste promoveazã un an-samblu de alianþe politice ºi ideologi-ce între guvernanþi care împãrtãºesc

aceeaºi viziune asupra lumii. Se de-taºeazã improvizaþia de alianþe, de-pendenþe ºi orice tip de compromis,a cãrei emblemã o constituie ALBA(Alianþa Bolivarianã a Popoarelor) careeste perceputã de guvernanþi ca o re-þea de fidelitãþi, compromisuri, com-plicitãþi ideologice ºi subordonãri careexprimã ideea unui recurent „câmpprogresist” ºi a unei fictive „stângi in-ternaþionale”. Pentru asta Chavez acreat o reþea de birocraþi în serviciulsãu. Nu o reþea de profesioniºti, tre-buie spus cã, dacã uneori anumiteservicii diplomatice au fost suprimatedintr-o singurã loviturã sau dintr-o trã-sãturã de condei într-o singurã zi, înalte cazuri a fost aplicatã teoria sala-mului, adicã, încet-încet au fost înlã-turaþi adevãraþii profesioniºti, fiind în-locuiþi abuziv de propagandiºti igno-ranþi, dispuºi sã reprezinte, nu intere-sele Venezuelei, ci ideile noctambuleale liderului Revoluþiei Bolivariene. Pe-trolul a fost arma sa pentru a cumpãraadeziuni internaþionale. Sub acest as-pect, Chavez a continuat practica gu-vernelor anterioare, ducându-o însãla extrem. În trecut, se obþinea con-sensul politic pe baza ofertelor în ma-terie energeticã. Astãzi, în mod gro-solan, se schimbã petrolul pe adeziu-nea faþã de lider, nu pentru interese-le permanente ºi vitale ale naþiunii.

114

Acelaºi lucru se întâmplã în interiorulþãrii. Înainte, se foloseau beneficiiledin exportul energetic pentru a com-pleta golurile din buget. Astãzi acesteresurse sunt folosite oriunde. Vene-zuela menþine o economie de subzis-tenþã ca sã nu mai vorbim de folosi-rea excedentului de petrol ca armãpentru a pune la colþ firmele privateºi a le substitui cu un Stat tot mai ine-ficient ºi corupt. Politica externã boli-varianã este expresia ideii absurdede a face socialism cu petrol. AstãziChávez este stãpânul resursei prin-cipale a economiei Venezuelei. Vomvedea ce va fi mâine dupã ce totulse va prãbuºi.

Chávez promoveazã o viziune îm-potriva modelului economic capitalist.Aceastã viziune este exportatã. Elcautã ºi promoveazã alianþe ideolo-gice într-o fictivã luptã antiimperialistã.Concret, împotriva Statelor Unite. Vi-ziunea sa înapoiatã, bazatã pe diho-tomia centru-periferie, acordã Statuluirolul de element de forþã de ºoc îm-potriva imperiilor, iar el, ca mare lider,stã în primul rând, ca David în faþalui Goliat.

Scenele globale ale acþiuniiexterne a lui Hugo Chávez

Scena internaþionalã pe care Chávezacþioneazã este fundamental moºtenitã:

este vorba de Caraibe ºi întreagaAmericã Latinã, deºi nu putem ignoraalte arii mondiale despre care vomvorbi mai târziu. Când spunem moº-tenit, ne referim la continuitatea poli-ticii externe a Venezuelei de-a lungulexistenþei sale ca stat democratic saunu, condus de civili sau militari. Acestlucru a fost posibil pânã la apariþiaacestui aspirant la rolul de Hitler, în1999. El a modificat încet-încet nunumai regulile jocului politic în interior,ci ºi pe plan internaþional, punîndnaþiunea în faþa unor mari pericole.Sub gestiunea sa, interesul naþionalvenezuelan s-a diluat în interesul stra-tegic al altor naþiuni. Acest lucru efoarte grav. Þara, sau o bunã partedin ea, nu ºi-a dat seama de pericolulacþiunii internaþionale a lui Chávezfaþã de destinul naþiunii noastre. Întreaceste pericole notãm implicareaVenezuelei în unele procese globalelegate de regimuri cu o viziune anti-occidentalã, antidemocraticã, intole-rantã ºi chiar cu determinate atitudiniteroriste. Apoi, într-o posturã politicãidealistã, pretinde sã înscrie þara într-ocruciadã globalã antiamericanã. Cuaceasta, Chávez crede cã va gãsi înChina ºi în Rusia aliaþi pentru aceastãangajare, botezatã generic drept mul-tipolarã. Din punct de vedere regional,Chávez a dus Venezuela într-o dilemã

115

politicã: integrarea trebuie înfãptuitãprintr-o alianþã ideologicã ºi politicã,aceasta e antiimperialistã sau, trebuievãzutã ca o necesarã ºi naturalã inte-grare economicã, asemãnãtoare Uni-unii Europene, dar modelul acesta ecapitalist ºi e respins de Chávez.

Prima scenã regionalã: Orientul Mijlociu, Iran ºi Israel

Prin tradiþie, Venezuela a menþinutîntotdeauna o relaþie echilibratã ºi echi-distantã cu aceastã parte a lumii.

Prin tradiþie, pentru cã Venezuelaîntotdeauna a manifestat o considera-þie constantã pentru valorile culturaleale acestor popoare printr-o importan-tã prezenþã diplomaticã.

Echilibratã, pentru cã întotdeaunaa avut relaþii privilegiate, de exemplu,cu lumea arabã, armonizând interese-le sale în sânul organizaþiilor interna-þionale cu cele ale þãrilor membre aleOPEC.

Echidistantã, pentru cã politica ex-ternã a Venezuelei a vãzut întotdea-una conflictul între Palestina ºi Israeldintr-o perspectivã prudent echidis-tantã. A susþinut necesitatea unei so-luþii în termeni de negociere globalãcare sã respecte regulile care emanãde la ONU sau impuse de Dreptul In-ternaþional ºi aspiraþiile ambelor po-poare.

Faþã de Iran, Venezuela a menþinutîntotdeauna o poziþie care exprimãcele trei condiþii. Cu ªahul Iranului aexistat o relaþie fluidã, mai ales pentruimportanþa pe care o deþinea aceastãþarã în regiune ºi pentru potenþialulsãu petrolier. Totuºi, o datã produseevenimentele care au dus la Revolu-þia magnetofoanelor cu casetele Aya-tolahului Khomeini ºi dupã instaurarearegimului autocratic, care a zguduitgeopolitica regionalã ºi a început sãîngrijoreze lumea, Venezuela a con-tinuat relaþia sa fluidã.

Faþã de Israel, Venezuela a exerci-tat dreptul sãu suveran la o poziþie derespect ºi apreciere pentru aceastãþarã. Întotdeauna a susþinut o soluþiea problemei palestino-israelianã în spi-ritul documentelor ONU. Pentru Vene-zuela democraticã aceastã problemãnu putea fi rezolvatã fãrã participareapopoarelor ºi guvernelor. Dar ambeletrebuia sã depãºeascã jocul strategical bipoalaritãþii. Deºi astãzi s-a depã-ºit perioada rãzboiului rece, problemapersistã, desigur au fost cîteva des-chideri: Întâlnirile de la Washington1979, de la Madrid 1991 ºi Acordul dela Oslo din 1993, apoi foaia de parcursdin 2003. Ultima, pusã în picioare prinefortul conjugat al Statelor Unite, Uniu-nii Europene, Rusiei º a ONU, deºi n-aajuns la rezultatul aºteptat, expirând

116

în 2005, menþine speranþa de a gãsi osoluþie justã pentru ambele popoare.

Uraganul bolivarian a modificataceastã schemã. Chávez a transfor-mat-o într-o cruciadã îmbibatã deretoricã, în aparenþã, revoluþionarã.A rupt relaþiile cu Israelul, s-a aliniatcauzei palestiniene fãrã sã cunoascãtoate dedesubturile acestui conflict.Apoi l-a vizitat pe Sadam Hussein înmomentele când nimeni nu mai pariaun ban pe dictatorul irakian, din cauzapoliticii sale îndreptate împotriva pro-priului popor ºi împotriva populaþieikurde, fãrã a pune la socotealã cãera un permanent factor de tensiuneîn zonã.

Venezuela a fost sancþionatã.Aceste sancþiuni împotriva ei trebuiesã oblige la o reflecþie asupra con-duitei sale externe cu realism politic.Andrés Eloy Blanco, ca ministru deexterne, vorbea de „politica bunelorcompanii”, a cãrei filozofie, în timp, astat la baza Doctrinei Betancourt, iarazi, ar trebui sã ghideze politica ex-ternã a acestei þãri pentru cã trebuiesã-ºi promoveze interesul sãu naþio-nal. Atitudinea arþãgoasã asumatã deguvern ºi Adunarea Naþionalã facemult rãu þãrii, regiunii ºi fireºte Pre-ºedintelui Republicii care e lipsit, dinproprie voinþã, de o echipã de con-ducere care sã-i explice necesitatea

proporþiei ºi a mãsurii ºi, de aseme-nea, daunele conduitei sale greºite.Este evidentã slãbirea poziþiei salepe plan internaþional.

Iran este o ameninþare pentru pa-cea lumii. Existã þãri care ar puteadeveni þinte directe ale unui atac nu-clear, în primul rând Israel, pe careAhmadinejad l-a ameninþat cu ºterge-rea de pe faþa pãmântului. Iranul sejoacã de-a v-aþi ascunselea cu activi-tatea nuclearã, refuzând iresponsabilorice cooperare în aceastã materie.

Dupã cât se pare, Iran posedã ra-chete nucleare. Acest lucru e foartepericulos. Rusia, þarã care a sprijinitdezvoltarea nuclearã ºi care se opunepoliticii de sancþiuni, e foarte preocu-patã de atitudinea sfidãtoare a luiAhmadinejad. Ruºii nu vor putea ac-cepta niciodatã ca în zona lor vitalãsã se producã un tsunami nuclear.Ar fi primii afectaþi. Pentru acest mo-tiv, în cazul unei situaþii dezastruoasecare ar scãpa din mâinile factorilorgeostrategici din zonã, ruºii nu s-aropune la adoptare unor mãsuri seve-re, inclusiv atacul militar. Deja ei ºi-audat seama de ceea ce ar putea fi dis-trus într-o clipã ºi chiar se regãsescpe lista þãrilor care vor participa înviitoarea reconstrucþie a Iranului.

În schimb, Venezuela va rãmânepedepsitã ºi cu greu va fi acceptatã

117

în rândul naþiunilor „prietene” de pescena internaþionalã. O scenã pe carei-a fost dificil sã acceadã ºi de cares-a îndepãrtat din cauza retoricii ires-ponsabile ºi a unei conduite externeradicalizate. Nu s-au luat în conside-rare limitele ºi nu s-a ºtiut armonizaceea ce se îmtâmplã în lume cu in-teresul sãu naþional.

Chávez a sfidat bunul simþ cânds-a înlãnþuit de Iran, angajat într-o cru-ciadã imaginarã ºi bombasticã antiamericanã, el a trecut dincolo de re-laþia tradiþionalã ºi istoricã bazatã peinteresele þãrilor petrolifere. Prin po-litica sa a pus Venezuela, pentruprima datã în istoria sa, într-o situa-þie nejustificatã ºi periculoasã în faþaputerilor mondiale. O iresponsabili-tate asociatã cu predica antiocciden-talã a lui Ahmadinejad. Interesele pecare acesta le reprezintã nu sunt celeale venezuelanilor. În plus, Chávez amanifestat o solidaritate iresponsa-bilã cu regimurile lui Gadafi din Libiaºi al lui Bashar Al Assad din Siria, subpretextul de a protesta împotrivaamestecului imperiului american în„revoluþiile specifice” ale lumii arabe.

A II-a scenã regionalã: Oceania, lumea asiaticã ºi China

Despre Oceania nu sunt multe de spus. Guvenul bolivarian are o

reprezentare foarte slabã în aceastãzonã. Este evident cã natura acestorregimuri democratice, alineate la lu-mea valorilor democratice, are puþinde a face cu cu administraþia regimu-lui Chávez puþin înclinatã sã aprofun-deze o relaþie cu astfel de regimuri.Trebuie sã spunem cã aceste regimurinu au interes sã menþinã o relaþie cuun militar golpist care nu respectãdrepturile umane ºi nici acordurile.Existã puþin sau nimic în comun.Numai relaþii protocolare.

Cu lumea asiaticã, Venezuela amenþinut de-a lungul sec. al XX-learelaþii foarte restrânse, cu excepþia Ja-poniei ºi Indiei. În schimb, cu Chinalegãturile au fost determinate de con-secinþele rãzboiului rece. Legãturilespasmodice ºi reduse deveneau in-tense în cadrul ºi pe coridoarele orga-nismelor internaþionale. Venezuela nuputea scãpa de condiþionãrile ºi con-tradicþiile care existau în relaþiile inter-naþionale. Astfel cã a IV-a Republicã(adicã guvernele civile), foarte criti-catã de Chávez ca proamericanã, astabilit relaþii cu gigantul asiatic, la sfâr-ºitul anilor ’70. Venezuela a impulsio-nat deschiderea de relaþii diplomaticecu China în contextul renunþãrii aces-teia la pretenþia de a exporta modelulsãu comunist, când aceasta a oferitgaranþii cã va iniþia conectarea lalumea raþionalã a respectului regulilor

118

dreptului internaþional. Uneori au maiexistat poziþii critice ale Venezueleifaþã de regimul chinez pentru anumitedecizii care nu respectau drepturileomului în acea þarã.

Dinamica relaþiilor internaþionale i-apermis lui Chávez sau mai bine spusChinei sã iniþieze un proces susþinutde înþelegere reciprocã. China în pro-cesul dinamic de take off, în procesulcomplex al unei economii emergentemanifestã o foame de materie primãºi Venezuela este un furnizor naturalde petrol, produs atât de necesareconomiei gigantului asiatic. Chávezdintr-o perspectivã obsesiv idealistãse „vinde”, ca un furnizor sigur al aces-tui produs, astfel cã produsele finitevenezuelane constituie un cimitir deelemente neluate în seamã, cãci dinVenezuela se exportã cãtre China nu-mai petrol. Totul în beneficiul econo-miei chineze. China a primit din mânalui Chávez o cheie de intrare pentruprodusele sale în continentul latino-american. Cu restul þãrilor asiatice,mai ales cu Japonia se observã o de-teriorare a schimburilor comerciale ºidin punct de vedere politic lipsa punc-telor de acord. Chávez se agaþã de gi-gantul asiatic considerându-l un aliatpolitic în camapania sa dezlãnþuitã îm-potriva „Imperiului yancheu”. ªi toateacestea în ciuda faptului cã lideriichinezi au repetat în diverse ocazii,

la Caracas sau Beijing, într-un limbajpoliticos, garnisit cu zâmbete, cã einu cautã nicio confruntare cu SUA ºicã relaþia cu Venezuela e pur comer-cialã, nu politicã. Ei pun pe primul locinteresul naþional chinez, spre deose-bire de Chávez care sacrificã intere-sul naþional venezuelan pe altareleunei cruciade fanteziste antiimperia-liste. În Venezuela este o zicalã: „înfiecare zi îþi iese un nãtãrãu în drum,dacã îl gãseºti eºti stãpânul lui”.Chávez e în situaþia asta în fantezialui delirantã de a se crede un Davidîmpotriva lui Goliat. Îi va fi uºor cui cu-noaºte istoria relaþiilor internaþionalesã înþeleagã aceastã anomalie, adicãsã vadã cum un lider ipotecheazã des-tinele unei naþiuni. Situaþia e unicã.S-a întâmplat ca þãrile sã-ºi cedezesuveranitatea prin forþã, dar sã o faciconºtient e neobiºnuit ºi poate provo-ca mari prejudicii þãrii. Desigur, Chávezva spune în anul care vine: Apres moile déluge. Adicã, în urma alegerilor, deunde va rezulta o nouã echipã politicã,nici carismaticã, nici populistã, care vareconstrui interesul naþional venezue-lean.

A III-a scenã regionalã: Rusia ºi Bielorusia

Cine putea sã-ºi imagineze, acumcincizeci de ani, cã ruºii vor ajungesã intre în America Latinã ca un cuþit

119

cald într-o bucatã de unt? Pare in-credibil cã ruºii sunt prezenþi în Ve-nezuela dupã ce au fost reduºi la omodestã prezenþã în Cuba, rezultatal acordurilor pragmatice între ameri-cani ºi ruºi. Dupã criza din octombrie1962, modesta prezenþã a ruºilor selimita la un ajutor pentru ineficientulregim cubanez. Ajutorul consta înschimburi de zahãr cu alte produseagricole de primã necesitate pe carecubanezii nu erau capabili sã le pro-ducã. URSS ºi þãrile satelite sau maipuþin satelite întreþineau astfel inter-naþionalismul proletar. Rãzboiul rece acondiþionat aceastã prezenþã. Odatãdisparutã URSS, Rusia lui Putin ºiMedvedev, moºtenitoarea potenþialu-lui militar sovietic, s-a instalat des-chis în Venezuela datoritã revoluþieibolivariene a lui Hugo Chávez.

Cum se ºtie, dispariþia URSS aprins lumea nepregãtitã în faþa noiiparadigme din relaþiile internaþionale.Deºi plutea în aer posibilitatea unuiconflict, niciodatã nu s-a bãnuit cãunul dintre adversari va abandonabrusc ringul. Venezuela democraticãs-a adaptat la aceastã nouã realitateºi a dezvoltat cu moºtenitoarea mariiputeri o relaþie armonioasã, abþinân-du-se sã se implice în dedesubturiledezmembrãrii URSS-ului, privilegiindrelaþia cu Federaþia Rusã, aºteptând

ca timpul sã vindece totul ºi ca încet-încet sã se deschidã cãile pentru oprezenþã diplomaticã mai consistentãîn fostele republici sovietice.

Astãzi, Chávez s-a cufundat într-oambiþioasã relaþie cu Rusia. A trans-format Venezuela în una dintre prin-cipalele importatoare de arme din Fe-deraþia Rusã. Unele date aratã cã din1999, Venezuela a devenit al treileacumpãrãtor de arme din lume dupãChina ºi India. Chávez a profitat defaptul cã economia a fost fundamentalmonopolizatã de Stat ca sã îndrepteþara pe calea înarmãrii care nu vaconduce la nimic bun, cel mult la unconflict cu vecinii. Se poate spune cãChávez joacã la zaruri politica externãa Venezuelei. Se bazeazã pe putereadatã de proprietatea statului asuprapetrolului, pe agresiva politicã de ex-propieri (sau „naþionalizãri”, cum estenumitã) a factorilor productivi privaþi.Statul este unicul deþinãtor de valutãºi decide asupra produselor importate,care s-ar putea produce în þarã sauar putea fi gãsite mai aproape ºi lapreþ mai bun, în SUA sau în Canada,de exemplu.

Ruºii, abili, s-au infiltrat pe pieþelevenezuelane, au pãtruns în industriaenergeticã în calitate de furnizori detehnologie în schimbul obþinerii acelorpieþe pe care înainte acþiona compania

120

de stat venezuelanã PDVSA. Dar ruºiinu oferã numai arme, capitalurile sta-tale ruseºti sunt prezente în arii cheieca aurul, diamantele, gazul ºi petrolul.În comerþ ºi pe piaþã nu existã prieteni.Chávez nu ia în seamã realitatea, pen-tru cã e orbit ºi se joacã cu destineleþãrii susþinând posibilitatea dezvoltã-rii unui program energetic nuclear. Afãcut primii paºi pentru a negocia curuºii achiziþionarea unui reactor nu-clear. Se pare cã dupã drama de laFukushima i-a venit mintea la cap.Întreaga þarã a fost uimitã ºi alarmatãdupã anunþ ºi se întreba cum ar puteaun om care, împreunã cu echipa deguvernare, a distrus sistemul electricpe care naþiunea l-a construit de-a lun-gul secolului XX sã gestioneze ener-gia nuclearã. În afarã de asta, existão înþelegere de stat cu celelalte þãri depe continent: acordul de la Tlatelolco,Mexic, semnat în 1967–1968. Princare Venezuela se obligã sã eviteaventura nuclearã. E de înþeles în-grijorarea publicã în faþa intenþiei deimplementare a energiei nucleare,mai ales când proiectul aparþine unuiom al cãrui vocabular predilect e legatde rãzboi, soldaþi, lupte, batalioane,violenþã ºi pentru care nu existã ad-versari, ci numai duºmani.

Chávez a dezvoltat cu Rusia relaþiidiplomatice, economice, politice ºi

militare cu o vitezã ºi o intensitateextraordinare. A vizitat Moscova de 8ori de când a ajuns la putere în 1999.Ceva ar trebui sã înveþe din acestevizite: în primul rând sã evalueze întermeni pragmatici dacã fluiditateaacestei relaþii este pozitivã pentruþarã. Considerãm cã ea a fost pozi-tivã pentru Rusia ºi foarte negativãpentru Venezuela. Liderul considerãcã, dacã cineva îi întinde mâna, de-monstreazã afecþiune ºi solidaritatecu lupta sa împotriva „imperiului”. Sepot oricând pune în evidenþã cazuri încare, în mod iraþional, Chávez a vio-lat sau a dat peste cap o regulã deaur a diplomaþiei. De exemplu, cãlã-toreºte la Moscova, unde semneazãacorduri cu aceastã þarã (mai mult de60 de acorduri)apoi urcã în avion ºiaterizeazã la Minsk, Bielorusia, inex-plicabil, pentru a semna tot atâteaacorduri, care lezeazã economia Ve-nezuelei. Acordurile pomenite puteaufi semnate cu Rusia, dat fiind cã pro-dusele acesteia sunt de calitate su-perioarã.

În orice caz, nu pãrea ca Chávez,echipa de guvernare sau ministrul sãude externe sã aibã cunoºtinþã de dez-acordul dintre Moscova ºi Belarus.Dezacord care friza o crizã interna-þionalã, cu toate cã ambele þãri au oorigine comunã. Bieloruºii sunt ºi ei

121

slavi. Aceste popoare au împãrþit su-ferinþe, penurii ºi eroism. De aseme-nea împart o culturã, o limbã. În afarãde unele mici diferenþe lingvistice, ruºiiºi bieloruºii se înþeleg perfect. În se-colul XX au trãit momente istorice. Deexemplu, oraºul bielorus Brest-Litovska fost în centrul negocierilor pentruacordul de Pace între Rusia Sovieticãîn curs de naºtere ºi Germania. A fostºi punctul unde trupele germane ale luiHitler au atacat URSS, în 1941, vio-lând faimosul Pact Ribentrop-Molotov,semnat în 1939.

Astãzi, aceste þãri, separate din1991, fiecare promovându-ºi viziuneapoliticã, se confruntã. Bielorusia afost condusã din 1994 de AlexanderLukaºenko. Între timp Rusia a fostcondusã de Boris Elþin, Vladimir Putinºi Dimitri Medvedev. Au fost tensiuniîntre aceºti lideri. Cu Elþin, în mai micãmãsurã, în timp ce cu Putin relaþia afost mai dificilã, iar cu Medvedev chiarmai complicatã.

Acest lider bielorus, fiu al vremuri-lor tumultoase de dupã dezintegrareaURSS, s-a transformat în pietricica dincizmã pentru Kremlin. Moscova a în-cercat sa-i mineze puterea. Acest ompolitic a jucat cartea comunistã, în stilsovietic, de a nu aplica politici econo-mice neoliberale. S-a certat cu aproa-pe toate guvernele occidentale, inclu-

siv USA. Cu toate acestea, a câºtigattoate procesele electorale. Grupuriledin opoziþie au acuzat ca frauduloaseºi deci ilegale procedeele folosite dede Lukaºenko pentru a câºtiga ale-gerile.

În orice caz, azi, Bielorusia este unmare inamic al Rusiei. Relaþiile lor suntfoarte încordate. Conducerea rusã,prin mediile de comunicare, reia ar-gumentul, folosit de Occident, cãLukaºenko este „ultimul dictator dinEuropa”. Lukaºenko nu a dat înapoi.A scos ghearele ºi a blocat trecereagazului spre Europa, generând otensiune cu Rusia ºi condamnândEuropa sã sufere de frig în timpuliernii. În afarã de acest detaliu, dinfericire, pânã acum, înfruntãrile s-aurezumat la pirotehnicã mediaticã.

Lukaºenko este un individ instabilcare acþioneazã iresponsabil în poli-ticã, în acord cu starea sa psihicã.Cu Rusia, se joacã cu focul. Ieri, îlcritica pe neascultãtorul preºedintegeorgian ªakaºvili, dupã conflictulmilitar dintre Georgia ºi Rusia. Apoi,a reacþionat difuzând prin televiziuneimagini ilustrând agresiunea Mosco-vei asupra micuþei Georgia.

Kremlinul este sãtul de Lukaºenkoºi aceasta se reflectã în glumele popu-laþiei. Existã o glumã în care se spunecã nici lui Medvedev, nici lui Putin nu

122

le place ceapa. In rusã „ceapã” sespune LUK. Din aceste motive suntinexplicabile periplurile lui Chávez dela Moscova la Minsk. Sã vizitezi doilideri inamici într-o singurã cãlãtorieînseamnã sã nu respecþi logica di-plomaþiei ºi a politicii internaþionale,deci are legãturã cu politica externãvenezuelanã, cu conduita StatuluiNaþional, ce pare un autobuz fãrã di-recþie care nu se ºtie încotro se în-dreaptã. Ironia sorþii, secretarul gene-ral al guvernului venezuelean esteºofer de autobuz. Nu e în sine un rãu,ºi sã fim iertaþi de ºoferii de autobuz,dar în aceastã funcþie se cer alte ca-litãþi în afarã de un simplu instinct alvitezei. Ministrul venezuelan nu vor-beºte nicio limbã strãinã, nu a absol-vit o facultate care sã-i asigure cu-noºtinþe juridice, economice sau in-ternaþionale. Sãrmanul Simón Bolívar,al cãrui nume e folosit pentru a numiacest talmeº-balmeº politic, revoluþiabolivarinã.

A IV-a scenã regionalã: Africa Subsaharianã

Venezuela a menþinut o relaþie spe-cialã cu þãrile din Africa Subsaharianã.În mod pragmatic, a menþinut o relaþiede respect cu acest continent ºi o po-ziþie de înþelegere pentru condiþia lorde þãri care au obþinut recent inde-

pendenþa, de abia în a doua jumã-tate a secolului XX. Aceastã realitatea apãsat aceste popoare. Stigmatulde þãri subdezvoltate, ºi în plus, per-cepþia pe care propria populaþie afri-canã o are despre sine: conºtiinþa di-ficultãþii de a se insera în lumea dez-voltatã ºi de a fi egala altor popoare,face ca aceste popoare sã-ºi piardãsperanþa. Unii dintre guvernanþii lorau fost indivizi bolnavi ºi deliranþi. Eisunt conºtienþi cã subsolul þãrilor lore ticsit de imense bogãþii ºi devineastfel o pradã uºoarã pentru mecanis-mele corupþiei. Unii s-au îmbogãþit cupreþul suferinþelor ºi înapoierii pro-priilor popoare. Scãldându-se într-oretoricã „revoluþionarã” ºi în numeleanticolonialismului au construit iraþio-nal imperii personale. Aceastã situaþiea impus totdeauna diplomaþiei vene-zuelane exigenþa unei politici senine ºiprudente în acest continent, pânã cânds-a stârnit vijelia bolivarianã în 1999.

Înainte de asta, Ministerul Afaceri-lor Externe, cel democratic, a menþi-nut totdeauna o linie echilibratã, con-fruntând informaþia furnizatã de am-basade, în funcþie de care controlaefectele politicii sale externe în acestcontinent. Întotdeauna a fost atent laschimbãrile care ar fi putut implicaposibilitatea unei apropieri mai mari,politicã ºi diplomaticã, de aceste þãri.

123

Din 1999 a început un proces politicfoarte agresiv în interiorul diplomaþieibolivariene. Prin acesta s-a reformatMinisterul de Externe: se evidenþiazãeliminarea puternicei Direcþii Gene-rale de Politicã Internaþionalã ºi direc-þiile sale de sector, aceeaºi soartã auavut-o celelalte direcþii generale. Înlocul ei, s-au creat cinci funcþii de vice-miniºtri, fiecare pentru un continent.

Acest proces politic-administrativ aadus cu sine o noutate în politica ex-ternã. A permis o intervenþie în con-tinentul african cu un discurs ideolo-gizant care urmãrea poziþionarea luiHugo Chávez ca lider al unui procesinternaþional „eliberator ºi independen-tist faþã de colonialismul imperial”. ªiastfel, la un moment dat, Chávez aîncercat sã convingã populaþia ve-nezuelanã cã are o componenþã afromajoritarã ca apoi sã se prezinte înfaþa africanilor ca parte a aceluiaºi po-por (africani ºi venezuelani), care ar fiînfrãþit prin nenorocirea de a trãi subcapitalism. Total absurd, într-o þarãunde metisajul este prima caracteris-ticã etnicã, e absurdã aceastã încãpã-þânare a lui Chávez de a distorsionapropria realitate pentru a ideologiza ºipolitiza relaþiile externe. Nu întâmplã-tor Caracas s-a transformat într-un soide Mecca de stors dolari pentru între-þinuþii, magi ai verbului revoluþionar ºi

înflãcãrat rostit în rafale, traficanþi deiluzii pentru populaþie, cum e cazul luiRobert Mugabe, „sacrificatul” preºe-dinte al Zimbabwe, care a vizitat Ca-racas cu diferite ocazii pentru a primiajutorul bolivarian. Înainte cu revoluþiamondialã, socialistã ºi bolivarianã!Petrolul oferã resursele. Ambasadeleºi funcþionarii au ca misiune rãspân-direa rolului de conducãtor al coman-dantului preºedinte, omul cel mai vi-teaz ºi curajos, care îl întrece chiar ºipe mentorul sãu, Fidel Castro. Motivpentru care prezenþa Venezuelei s-aamplificat, modificându-ºi esenþapoliticã ºi diplomaticã, transformân-du-se într-o acþiune externã de propa-gandã în favoarea socialismului seco-lului XXI. Mult zgomot pentru nimic,ca sã-l citãm pe Shakespeare.

A V-a scenã regionalã: America Latinã, SUA ºi Caraibe

America Latinã este un continentcomplex care trãieºte în mod contra-dictoriu o iluzie. Pe de o parte cautãstabilitatea ºi dezvoltarea ºi, pe dealta, cu o anumitã regularitate, cadeprizoniera populismului. A semnalatacest lucru Teodoro Petkoff, strãlucitlider al stângii democratice venezue-lane, vechi luptãtor ºi, în acelaºi timp,unul dintre primii critici ai socialismu-lui sovietic în versiunea stalinistã.

124

Cel care a fost criticat dur de însuºiLeonid Brejnev într-un discurs, acuzatfiind de anticomunism, proamerica-nism ºi contrabandã cu ideile socia-lismului. Acest lider politic astãzi dis-tanþat de politica militantã, dar nu depoliticã, cãci conduce un cotidian deunde sunt atacate neroziile ºi ilega-litãþile guvernului Chávez. TeodoroPetkoff, o legendã vie, este un inte-lectual ºi un om politic cult, vorbeºtelimbi strãine, profesor universitar, la-ureat în economie, mai are în CVdouã evadãri spectaculoase în anii’60: prima coborând pe o frânghie dela etajul ºapte al spitalului unde eraînchis pentru o hemoragie stoma-calã. Anterior, în închisoarea în careera deþinut, a reuºit sã introducã unlitru de sânge uman, pe care l-a bãutpentru a simula, printr-un acces devomã, o hemoragie. A doua oarã a fostînchis dupã ce a trãit ascuns timp dedoi ani. De data asta a planificat eva-darea cu alþi doi proeminenþi lidericomuniºti: Guillermo Garcia Ponceºi legendarul Pompeyo Márquez. Auevadat printr-un tunel construit de ungrup de militanþi ai Tineretului Comu-nist, plini de eroism ºi abnegaþie. ªti-rea despre aceastã evadare a fãcutînconjurul lumii. Teodoro Petkoff, înuna dintre cãrþile sale, analizeazã rea-litatea latino-americanã. Titlul, „Cele

douã stângi”, adicã: cea dogmaticãºi voluntaristã, botezatã de Petkoff„burbonicã”, pentru cã nu înþelege ºinu uitã ºi cealaltã, nestalinistã, nicifidelistã, nici dogmaticã. Prima esteo stângã înapoiatã, îndrãgostitã detrecut ºi care refuzã sã vadã realita-tea cu ochelari potriviþi. Cealaltã e re-prezentatã de fostul preºedinte Lulasau fosta preºedintã chilianã, Mi-chelle Bachelet. Chávez a îmbrãþi-ºat-o pe prima. Astãzi, el este printreprimii propagatori ai dogmatismuluicastrist, ºi pe deasupra, un apãrãtorîndârjit al componentelor cele maicriticate ºi combãtute ale socialismu-lui sau comunismului. Socialismul luiChávez înseamnã expropieri, confis-cãri, descurajarea iniþiativei private,reducerea spaþiului pentru manifes-tãri de dizidenþã, intimidarea partide-lor pentru a crea un singur partid, alsãu, în care el este alfa ºi omega.

În acþiunea externã regionalã ºi încontextul latino-american ºi caraibian,Chávez pune în practicã dihotomia:cine nu e cu el e împotriva lui. Deoa-rece crede, în delirul sãu, cã este re-încarnarea lui Simón Bolívar, afiºeazão politicã antiamericanã care reac-tualizeazã sentimente antiamericanecare mai dãinuie în populaþia latino-americanã.

125

Stereotipul „Ugly american” (Ame-ricanul urât) mai pluteºte încã în men-talitatea unor lideri revoluþionari carejoacã rolul de ºefi de stat în emis-ferã. De aceea dictatorul venezue-lan se simte deranjat când unii ºefi destat latinoamericani insistã sã punã labaza guvernãrii þãrilor lor cei trei fac-tori necesari pentru dezvoltarea eco-nomicã ºi socialã a societãþii lor, adicã:democraþia, economia de piaþã, dez-voltarea tehnologicã. Aceste concepteîi produc alergie lui Chávez. El susþineo politicã externã în acord cu crezulsãu etatist ºi confiscator. Promoveazãpe continent revoluþia sa bolivarianãºi nu scapã nici o ocazie de a folosipetrolul ca o armã de dominaþie pecontinent ºi în spaþiul caraibian. Înþãrile care nu-i împãrtãºesc predicaantiamericanã ºi-a redus prezenþa.

Pe agenda politico-dipomaticã alui Chávez se aflã pe de o parte sta-tele care împãrtãºesc vederile sale„antiimperialiste”: Nicaragua, Cuba,Bolivia ºi Ecuador. De celalatã partestatele care nu împãrtãºesc vigilenþabolivarianã: Chile, Columbia, CostaRica, Honduras, Mexic, Panama,Salvador. Nu pot lipsi Brazilia ºi Ar-gentina. Ultimele douã beneficiazãcel mai mult de pe urma complexeirelaþii cu Venezuela bolivarianã.

În ce priveºte Nicaragua ºi Bolivia,acestea sunt, dupã cum le-a botezatPetkoff: membre ale clubului: „Az-vârle-mi ceva”. Trãiesc pe cheltuialaRevoluþiei bolivariene. Ecuador areo atitudine puþin diferitã ºi prudentã,dar când vine vremea sã strige îm-potriva capitalismului, intrã în corulbolivarian. În ce priveºte Cuba, repre-zintã în mod serios o problemã struc-turalã pentru Venezuela. Aceastã þarãa pus stãpânire pe Venezuela fãrã sãtragã un foc. Ei controleazã industriapetrolierã, serviciile de telefonie, s-auinfiltrat în forþele armate, se aflã înindustriile de bazã, înlãturându-i pespecialiºtii venezuelani din posturilede rãspundere ºi supravizeazã ges-tiunea externã a þãrii. E o mare ne-mulþumire în societatea venezuelanãpentru aceastã înstrãinare a Venezu-elei în faþa Cubei. Suntem în prezenþaunui act, pentru prima oarã în istoriarelaþiilor internaþionale, de cedare vo-luntarã a suveranitãþii. Chávez vor-beºte de o nouã þarã: CUBAZUELA,adicã unirea Cubei cu Venezuela.Ceea ce n-ar fi rãu dacã ar fi Venezu-ela cea care ar conduce ºi i-ar injectasânge democratic, cãci aceastã þarã,tot mai mult, se apropie de dezastruexistenþial, ca popor, din cauza mo-dului în care e administratã de fraþiilui Castro. Dacã n-ar fi injecþia de

126

petrodolari, Cuba lui Fidel n-ar fiaceeaºi. Din fericire Venezuela dis-pune de un reflex democratic cu care,în diferite ocazii, a frânat prostiile Pre-ºedintelui, printre ele, cea a uniriiCubei cu Venezuela. Cubanezii suntpeocupaþi de starea de sãnãtate alui Chávez pentru cã ºtiu cã, împre-unã cu alegerile din anul viitor, aceas-ta mãreºte posibilitatea ca el sã pã-rãseascã puterea ºi, prin urmare, seva repeta situaþia când au fost aban-donaþi în voia sorþii de defuncta URSS,aflatã ºi ea pe cale de dispariþie.

Între þãrile care nu împãrtãºescviziunea mondialã alu Chávez sedistinge Columbia.

Venezuela a trãit din vremurileIndependenþei (1830), ale republiciiNueva Granada (1830–1858) o relaþiede amor–urã cu aceastã þarã. Celedouã state au 2219 km de frontierã.Ambele popoare au o varietate deprobleme care le apropie, nu numaigeografic, dar ºi cultural, comercial,politic ºi economic. Ca sã nu mai vor-bim de cei aproape douã milioane decolumbieni, în prezent venezuelani,care trãiesc în Venezuela în familiiconstituite, atât din cetãþeni columbi-eni, cât ºi din columbieni ºi venezue-lani.

Statul columbian este în conflictcu forþele armate ilegale din þarã. Din

1948 persistã o atmosferã de rãzboi.Forþele neregulate, sub tutela ForþelorArmate Revoluþionare din Columbia(FARC) ºi a Armatei de Eliberare Na-þionalã (ELN) sfideazã structura, lega-litatea ºi legitimitatea Statului colum-bian. În prezent, luptãtorii din gherilãau înlocuit producãtorii de cocainã,devenind producãtori direcþi care îm-part beneficiile între factorii de decizieai acestei gherile. Chávez a pretins abinitio sã se erijeze într-un soi de me-diator al conflictului. Ulterior, a fostscos din joc de împrejurãri, cãci gu-vernul columbian ºi-a impus agendaºi cu multã hotãrâre i-a impus limiteîn acþiunile sale. Apoi Chávez, într-unprotocol prezentat în faþa AdunãriiNaþionale, deþinãtoare a puterii legis-lative, în faþa întregului Corp Diplo-matic, a cerut, încãlcând cea mai ele-mentarã diplomaþie, declararea stãriide beligeranþã cu forþele neregulate,motivând cã Venezuela se înveci-neazã nu cu Columbia, ci cu FARC.O eroare grosolanã. Ca urmare, Sta-tul columbian s-a disociat de Venezu-ela printr-un act politic decisiv. Colum-bia, în virtutea drepturilor sale suve-rane, a decis sã extindã colaborareacu SUA, prin Planul Columbia, planpropus de Clinton în timpul manda-tului sãu. Se prevedea încorporareade înaltã tehnologie ºi consultanþã

127

pentru forþele armate columbiene încele 7 baze militare deja construite destatul columbian. Chávez a conside-rat aceastã decizie un act inamical ºipractic a rupt relaþiile cu aceastã þarã.Apoi a fãcut un periplu prin Bielorusiaºi Rusia. Îl aºteptau comercianþii dearme ai Kremlinului ºi Minsk-ului.

Într-o acþiune externã în zig-zag,fãrã motivare pragmaticã, caracteris-ticã naturii sale instabile, Chávez ºi-amodificat atitudinea ºi i-a aruncat mã-nuºa preºedintelui Uribe, marele sãuinamic columbian, pentru o reluare arelaþiilor. Au fost reluate, dar pentrupuþin timp. Cu puþin înainte de a câº-tiga alegerile, în martie 2008, Santos(Ministru al Apãrãrii în acel moment)a primit instrucþiuni de la Uribe pen-tru a organiza o acþiune temerarã decomando. Santos a ordonat bombar-darea ºi incursiuni în teritoriul selveiecuadoriene. În aceastã zonã au fostomorâþi mai mulþi ºefi ai gherilei,printre care, Alfonso Reyes, ºeful su-prem în acel moment, cãci ManuelMarulanda, legendarul ComandanteTirofijo, murise deja de cancer. Fapte cã trupele speciale columbiene aucapturat mai multe computere încare erau înmagazinate o serie deinformaþii compromiþãtoare pentruliderul revoluþiei bolivariane. Acesta,simþindu-se descoperit, deoarece

serviciile secrete l-au avertizat des-pre cele întâmplate, a decis sã rupãrelaþiile cu Columbia ºi a ordonat des-fãºurarea cîtorva batalioane de tan-curi ºi de militari la frontiera cu Co-lumbia. Un act disperat ºi iresponsa-bil. Lucrurile n-au fost decât o de-monstraþie a infinitei capacitãþi histri-onice a lui Chávez în faþa poporuluivenezuelan, cãci conducerea colum-bianã a acþionat cu sânge rece ºi adecis sã nu ia în seamã ieºirile Co-mandantului-Preºedinte. La Caracascirculau glume conform cãrora tan-curile au rãmas pe loc deoarece me-canicii-conducãtori ai tancurilor nu auprimit instrucþiuni de la ministru, datfiind cã acesta e conducãtor de au-tobuz.

Chávez a ameninþat Columbia ºis-a arãtat foarte solidar cu preºedin-tele ecuadorian Correa care, pe bunãdreptate indignat de violarea teritoriu-lui sãu, a adoptat o retoricã belicoasã,orchestratã de la Caracas. Numai re-toricã, pentru cã potenþialul sãu mili-tar era minim. A trebuit sã se aºtepteConferinþa la Nivel Înalt Ibero-Ame-ricanã din noiembrie 2008 pentru caChávez sã accepte realitatea: iniþia-tivele sale erau în întregime desco-perite. ªi atunci, printr-un act histrion-ic, a fãcut pace cu Uribe ºi l-a pãrãsitla ananghie pe Correa, care, umilit,

128

a aplecat capul în faþa lui Uribe vic-torios. Deja Chávez comisese dife-rite gafe la Conferinþele de acest tip.La Conferinþa la Nivel Înalt din Chile,însuºi Regele Juan Carlos al Spaniei,întotdeauna ponderat, sãtul de in-continenþa verbalã a lui Chávez, aajuns sã-i spunã sã tacã („– De ce nutaci?”), când acesta s-a obrãznicitcalificându-l pe Aznar drept fascist ºiinsultându-l. Spaniolii ºtiu foarte binece înseamnã a fi fascist, nu pot ac-cepta ca un individ ignorant, irespon-sabil ºi obraznic sã foloseascã acesttermen pentru a califica pe unul din-tre liderii lor politici. Dar imprudenþelelui Chávez sunt nenumãrate. Unadintre cele mai semnificative e legatãtot de Columbia, cãci în februarie 2010în plinã Conferinþã la Nivel Înalt, a pro-vocat o înfruntare verbalã, la nivel in-acceptabil, care era sã ducã la o în-cãierare, dupã un schimb de insulte.

Din fericire, în prezent, cu preºe-dintele Santos la putere, Columbia agãsit o foaie de parcurs pentru a re-zolva problemele cu Chávez. Unadintre probleme: datoria enormã pecare o are Venezuela faþã de firmelede stat ºi private din Columbia. Azi, eo climã paºnicã. Rãmân în suspensieinformaþiile din computerele aflate înmâinile autoritãþilor columbiene. Motivpentru care nu ºtim pânã când va dura

aceastã artificialã „lunã de miere”. De-ocamdatã, preºedintele Santos este„cel mai bun prieten” a lui Chávez.

Chávez, ca orice „Bourbon”, nuuitã ºi nu învaþã. A încercat sã seamestece brutal în afacerile interneale Honduras. L-a incitat pe preºe-dintele Zelaya sã „predea putereapoporului” prin convocarea Constitu-antei. În Constituþia hondurianã nuera prevãzut acest lucru. Militarii aureacþionat ºi s-au opus acestei con-sultãri, al cãrei rezultat ar fi depus înmâinile lui Zelaya soarta þãrii. Cu altecuvinte: schema chavistã. Reacþiamilitarilor a dus la îndepãrtarea vio-lentã de la putere a lui Zelaya care,potrivit militarilor, era în slujba unuiproiect comunist, imaginat de Chávez.Acesta din urmã a reacþionat ipsofacto promovând o izolare politicã ºieconomicã a regimului de fapt, con-dus de Roberto Micheletti, impus deputerea legislativã, susþinut de pute-rea judiciarã ºi acceptat de forþelearmate.

Chávez a suferit o înfrângere con-siderabilã. El a încercat sã modificecircumstanþele politice ºi n-a reuºit,deºi a contat pe un sprijin al comu-nitãþii internaþionale, printre alþii ºi alSUA, care a condamnat lovitura destat împotriva lui Zelaya. Desigur, re-alitãþile politice nu pot fi întotdeauna

129

privite prin lentila legalistã. În acsestcaz s-a impus discuþia bizantinã pri-vind legalitatea ºi legitimitatea. Hon-duras ºi guvernul sãu au suportatpresiunile, inclusiv ameninþãrile deintervenþie militarã din partea Vene-zuelei. S-au desfãºurat alegerile, lafinalul acelui an, ºi a ieºit câºtigãtorPorfirio Lobo. Astãzi Honduras îºirevine ºi încet se reintegreazã în co-munitatea regionalã de unde a fostexclusã de presiunea chavistã.

Cu Statele Unite, relaþia este foartedificilã ºi conflictualã. Chiar dacã re-laþia nu e lipsitã de o componentãpirotehnicã mediaticã. Statele Unitesunt preocupate de atitudinea sfidã-toare a lui Chávez, dar sunt conºti-ente cã actualul conducãtor nu vaînceta niciodatã sã vândã petrol Sta-telor Unite, care nu vor înceta sã-lcumpere. Relaþia, foarte specificã, sebazeazã numai pe petrol.

La venirea lui Chávez la putere,Departamentul de Stat American s-aghidat dupã informaþiile ambasadoru-lui american la Caracas, John Maistocare susþinea teza: nu daþi atenþie lace spune Chávez, fixaþi-vã pe ceeace face. Aceastã frazã a îngrãdit vizi-unea celor care elaborau ºi execu-tau politica externã nord-americanã.Cu alte cuvinte, trebuie menþinuþi ter-menii normali ºi prudenþi ai diplomaþiei

pentru a nu forþa o agravare a relaþieidintre cele douã þãri. Ulterior, eveni-mentele au marcat schimbarea aces-tei relaþii. Excesele lui Chávez au de-venit evidente. A pus în practicã unproces de expropiere a firmelor na-þionale ºi strãine, printre care celenord-americane, a hãituit opoziþia.Aceste fapte au produs îngrijorare înanumite sectoare ale guvernuluinord-american. Aceastã îngrijorarea devenit pateticã când în politicaexternã, Chávez a recurs la un atacverbal faþã de poziþia nord-ameri-canã în Orientul Mijlociu ºi a lansat ocruciadã împotriva Israelului. Cháveza fãcut din politica sa externã un mo-del de urmat în regiune. Zãcãmintelede petrol la dispoziþia sa au fãcut ca„pledoariile sale antiimperialiste” sãfie minimalizate. Rãu exemplu ºi oproblemã pentru USA. Au urmat: re-fuzul chavist de a participa la ALCA(Àrea de Libre Comercio de las Ame-ricas) ºi crearea altei organizaþii re-gionale: ALBA (Alianza Bolivarianade las Americas), refuzul de a parti-cipa la manevrele militare din regi-une, apropierea periculoasã de Iranºi achiziþiile nemãsurate de arme dinBielorusia, Rusia ºi China. Toateacestea aduc mari dureri de cap gu-vernului american. Asta e viaþa: unguvern emanat dintr-un exerciþiu

130

normal ºi democratic a ciuruit politi-ca externã a Statelor Unite, obiºnu-ite sã marcheze ele agenda: impusãsau consensualã. De-ale globalizãriiºi de-ale mutaþiilor în relaþiile inter-naþionale.

Totuºi, relaþiile internaþionale suntcomplexe ºi unii actori îºi atenueazãpoziþiile, iar alþii le accentueazã. A ur-mat recunoaºterea nefericitã ºi grã-bitã din partea USA a guvernului defacto din 2002 care l-a rãsturnat pen-tru douã zile pe Chávez, revenit capasãrea Phoenix. Totul s-a întâmplatca urmare a unei politici stângace ºibrutale a unui grupuscul care, violândConstituþia, a acaparat puterea. Pro-blema a fost cã ambasadorul ameri-can în acel moment, a recunoscut regi-mul interimar. Nu a adoptat fraza „Waitand see”, prin excelenþã diplomaticã,ºi dealtminteri necesarã într-un mo-ment de instabilitate ºi nesiguranþã.Aceastã recunoaºtere, a alimentatpoziþia anti-americanã a lui Chávez.Relaþia între cele douã state a de-venit instabilã, cu acuzaþii de o parteºi de alta, astfel cã practic nu existaurelaþii între Chávez ºi Bush.

Riscurile politice erau la ordineazilei. Obama a câºtigat alegerile ºiChávez cu un gest îndrãzneþ îl feli-citã printr-un comunicat al MinisteruluiRelaþiilor Externe. Aparent, climatul

încordat se relaxa. Totuºi, a fost doaraparent. Administraþia Obama a fãcutpublic, printr-un comunicat al Depar-tamentului de Stat, poziþia sa con-trarã regimului Chávez, denunþândviolarea drepturilor omului, a criticathãituirea opoziþiei ºi a mijloacelor decomunicare ºi a respins politizareajustiþiei în regimul Chávez. Rãspunsulnu s-a lãsat aºteptat. Ministerul Rela-þiilor Externe din Venezuela a respinstoate punctele de vedere americane.ªi chiar Chávez într-una dintre alocu-þiunile sale duminicale i-a transmislui Obama, cu oarecare aproximaþie,urmãtoarele: Ocupaþi-vã de treburilevoastre, cã eu mã ocup de ale mele.Nu repetaþi exemplul prostesc al pre-decesorului (Bush).

În anul 2009, la a V-a Întâlnire laNivel Înalt a Emisferei Vestice, Cháveza fãcut un pas înainte salutându-l peObama ºi dãruindu-i o carte în spani-olã: „Venele deschise ale Americii La-tine” a scriitorului uruguaian, EduardoGaleano. Carte care descrie injustiþiileºi nedreptãþile suferite de continentullatino-american, supus factorilor dinafara regiunii. ªi i-a spus într-o en-glezã limitatã ºi chinuitã: „Vreau sãfiu prietenul d-voastrã.” A apãrut dinnou spectrul unei soluþii la impasuldiplomatic ºi politic dintre cele douãguverne. Aceastã întâlnire fugitivã a

131

permis reîntoarcerea ambasadoruluivenezuelan la Washington, (acestatrebuise sã abandoneze Washington,cãci Venezuela îl expulzase pe am-basadorul nord-american pe motivulpresupusei participãri a guvernuluiamerican la încercarea de rãsturnarea lui Chávez ºi la pregãtirea unei lo-vituri de stat). În fapt, toþi ºtiau cãaceastã decizie de expulzare a am-basadorului nord-american era unact de solidaritate cu Bolivia. Preºe-dintele bolivian Evo Morales îl expul-zase pe ambasadorul nord-american.Iresponsabilitate gravã. Nu întâm-plãtor toþi specialiºtii în tratate susþincã politica externã trebuie sã fie re-zultatul confluenþei tuturor factorilorprezenþi într-o societate. În cazul luiChávez, este vorba de o personaliza-re a conduitei externe a Venezuelei.

Astãzi, situaþia dintre cele douã þãrie stabilã. Fãrã paºi înainte, mai de-grabã mici paºi înapoi. Dar StateleUnite aºteaptã rezultatul alegerilor dindecembrie 2012, ºi Chávez sperã canord-americanii sã nu sprijine opozi-þia ºi sã nu se amestece în afacerileinterne ale þãrii sale. Între timp, totulse rezolvã în spaþiul mediatic.

Cazul Caraibelor meritã o analizãparticularã. Este vorba de regiuneade cea mai mare importanþã geo-strategicã pentru Statul venezuelan.

Aceste þãri de curând eliberate, maiprecis din prima jumãtate a secoluluiXX, au fondat o asociaþie cu scopulde a-ºi apãra interesele în faþa puter-nicei, prin petrol, Venezuela. Acestestate insulare urmãresc sã-ºi prote-jeze spaþiile limitrofe, cãci multe din-tre ele au contencioase în suspensiecu Venezuela. Existã þãri ca Guyana,care nu este consideratã „Caraibe”,dar care totuºi, are în comun cu cele-lalte þãri insulare influenþa britanicã.Fac parte din Commonwealth.

Guyana meritã o analizã aparte.Aceastã þarã a fost creatã artificial debritanici cu sclavi africani ºi mânã delucru din India, ca, dealtfel, aproapetoate insulele din Caraibe Orientale:Barbados, Trinidad Tobago ºi, evi-dent, Guyana. Aceastã enclavã colo-nialã, ca teritoriu, a luat naºtere prindeposedarea Venezuelei, în urmaunor aranjamente îndoielnice fãcutede britanici, perfidul Albion, cum îl nu-mea Marx. Aceºtia au avut o înþele-gere cu M.F. de Martens (n.tr.v. Textof the Decision agreed upon unani-mously in Paris by the Arbitral Tribu-nal deciding upon the boundary bet-ween Venezuela and British Guiana[3 October 1899]) un judecãtor carepleca de la teza cã existau popoarecivilizate, barbare ºi semi-sãlbatice.Întrucât Venezuela intra în ultima

132

categorie, i-a atribuit Marii Britanii te-ritoriul. Adicã actuala Guyana. Brita-nicii, datoritã slãbiciunii Venezuelei,unde militarii de operetã îºi disputauexercitarea puterii menþinând þaraîntr-un continuu conflict intern, au pro-fitat de situaþie. Procesul de decolo-nizare care a zguduit lumea dupãcel de al II-lea rãzboi mondial a per-mis þãrilor din regiunea insularã aCaraibelor sã-ºi afirme dorinþa de in-dependenþã. Guyana a obþinut-o în1966. Astãzi vedem cum politica ex-ternã a acestor þãri este în conformi-tate cu schema englezã.

Guvernul care gestioneazã astãzipolitica externã a Venezuelei trebuiesã vegheze asupra interesului naþionalal þãrii. „Prinde orbul, scoate-i ochii”,spune înþelepciunea popularã. Seadevereºte în ceea ce priveºte dramatrãitã de Venezuela în raport cu Gu-yana. Venezuela a menþinut întot-deauna un just echilibru în pretenþiileteritoriale. La început în faþa MariiBritanii ºi apoi a Guyanei. Britaniciiau populat-o cu lucrãtori, majoritateaafricani ºi indieni. Ieri, era consideratun act artificial, astãzi, dupã cucerireaindependenþei, este o naþiune: o re-publicã în interiorul Commonwealth.

Venezuela a recunoscut indepen-denþa Guyanei în 1966 cu o detaºaregeopoliticã neobiºnuitã, dar acþionând

raþional. La recunoaºterea indepen-denþei, Venezuela a reclamat 160000de km pãtraþi. Au fost aºezate bazelejuridice pentru a recupera un teritoriu,care ar fi suficient pentru a garanta oieºire comodã la Atlantic. Avem po-sibilitatea de a obþine o soluþie paº-nicã ºi amicalã, deoarece Guyana aacceptat negocierea, scrâºnind dindinþi, dar a acceptat.

Venezuela ºi Guyana au parcursun drum complex ºi dificil de negoci-ere. Dupã Acordul de la Geneva, aintervenit criza Rupununi (pretenþii in-surecþionale de separare a unei etniiamerindiene care dorea anexarea laVenezuela). Dupã aceastã crizã, carea costat viaþa câtorva guianezi, în ace-laºi an a fost semnat Protocolul de laPuerto España, prin care se relua ce-rerea venezuelanã, dar Guyana îºimenþinea poziþia de a nu ceda dinteritoriu. Se continuau, totuºi, nego-cierile.

Guvernul bolivarian duce o politicãexternã contrarã interesului naþional,deoarece nu ia în consideraþie cã ac-torii caraibieni acþioneazã în funcþiede propriile interese. Au încrustateîn modul de negociere rãbdarea ºicaracterul flegmatic englez. Acþio-neazã în stilul Westminster de a pro-fita de orice slãbiciune a adversaru-lui. Aceastã politicã pune în pericol

133

Naþiunea. Dacã nu sunt ponderaþipaºii guianezilor, statul venezuelanasumã o poziþie de ACCEPTAREcare are în Dreptul Internaþional gre-utate juridicã în faþa unui contenciosinternaþional. N-ar fi o surprizã dacãColumbia ar profita de circumstanþeºi ne-ar aºeza cu spatele la Golf. ªitotul din cauza acestei delirante ºipersonalizate politici externe condusãca ºi cum ar fi un autobuz fãrã frâne.

Acest guvern iresponsabil, bolnavde un delir ofilit ºi contaminat de oviziune hiperidealistã socialist-stân-gistã, a cedat spaþii în controversa cuGuyana. In materie de controverselimitrofe, Dreptul Public Internaþionalstabileºte douã principii: PrincipiulConsimþãmântului, care stabileºte:dacã o þarã reclamantã permite ce-leilalte sã realizeze activitãþi într-unteritoriu disputat, înseamnã cã îi re-cunoaºte acesteia din urmã drepturide suveranitate. Principiul Estoppel:care stabileºte cã dacã un actor inter-naþional emite o declaraþie în favoa-rea þãrii cu care este în disputã, de-clarantul nu mai poate retracta, iardeclaraþia are valoare în Dreptul In-ternaþional. Problema e cã Chávez,datoritã repetatei sale incontinenþeverbale, a autorizat Guyana sã desfã-ºoare contracte de exploatare minierãºi a lemnului în teritoriu în disputã.

Prin ignoranþa sa în materie de diplo-maþie, prin ataºamentul sãu la un „in-ternaþionalism revoluþionar”, Cháveza dat cale liberã invocãrii celor douãprincipii semnalate. În consecinþãexistã posibilitatea de a pierde acestteritoriu.

Într-un tribunal internaþional am fipierdut acest teritoriu, fãrã sã se tragãun singur foc. Este consecinþa acesteiºefii revoluþionare.

A VI-a scenã, cea multilateralã

Acþiunea externã lui Chávez seexprimã prin exportarea procesuluirevoluþionar bolivarian, botezat dreptmodelul socialismului secolului XXI.În interior, acþiunea sa nu diferã: totulse rezumã la o schemã dogmaticãprieten-duºman. ONU ºi organelesale, precum ºi alte organisme spe-cializate sunt scene de dezbateriscandaloase în care agenþii chavisti,nu diplomaþi, sunt trimiºi ca sã facãzgomot prin discursuri propagandis-tice menite sã creeze imaginea luiDavid care înfruntã pe Goliat.

Politica multilateralã a lui Chávez,de fapt reducþionistã, se exprimã întermeni de înfruntare a puterilor impe-rialiste care controleazã lumea. ONUtrebuie sã fie reformatã, mai precis,revoluþionatã. Pentru reformã, sepleacã de la o presupunere realã ºi

134

necesarã, deoarece lumea relaþiilorinternaþionale s-a schimbat. Astãzi,existã diferiþi actori care meritã oatenþie mult mai mare.

Repetata ºi constanta predicã deconfruntare care þinteºte anumiteþãri (SUA ºi aliaþii) este transferatã înorganismele ONU ºi în principalulorgan al ONU, Adunarea Generalã.E suficient sã amintim cã în urmã cucâþiva ani, Bush l-a precedat la cu-vânt pe Chávez, iar acesta din urmãs-a exprimat în termeni escatologicidespre preºedintele american: „Putea sulf”, lãsând sã se înþeleagã cãSatana tocmai plecase. ªi e numai unexemplu. Organizaþia Statelor Ame-ricane (OSA) a fost înfieratã irespon-sabil pentru cã imensa majoritate amembrilor nu împãrtãºeºte nici forma,nici conþinutul politicilor lui Chávez ºi

pentru cã SUA joacã un rol importantîn aceastã organizaþie. Însuºi Secre-tarul General al OSA a fost în repe-tate rânduri victima insultelor milita-rului venezuelan pe motiv cã nu-i îm-pãrtãºea criteriile. Chávez, cu lipsã derespect ºi obrãznicie, l-a calificat peacest diplomat chilian drept „insulso”(rom. insipid ) profitând de faptul cãnumele diplomatului era „Insulza”.Diplomatul a suportat cu stoicism in-sultele lui Chávez, deoarece, cunos-cãtor al realitãþilor politice, ºtie ºi îm-pãrtãºeºte convingerea multor lideripolitici din regiune potrivit cãreia ura-ganul bolivarian care a zgâlþâit rela-þiile internaþionale în regiune, e pesfârºite.

Politica, spun experþii, este un pro-ces: trebuie sã ºtii sã aºtepþi. Istoriava avea ultimul cuvânt.

135

Politica de protecþie a mediului esteîn prezent o politicã pilot a Uniunii Eu-ropene (UE). Secþiunea 11 din Tratatulprivind funcþionarea Uniunii Europene(TFUE), confirmã faptul cã cerinþele

de protecþie a mediului trebuie sã fie

integrate în definirea ºi punerea în

aplicare a politicilor ºi acþiunilor Uniu-

nii, în special pentru a promova dez-

voltarea durabilã. Aceastã abilitateeste de naturã dualã. Pe de o parte,aceasta este una dintre competen-þele partajate ale Uniunii Europene(articolul 4 din TFUE), la fel ca PACsau politica energiei; definirea estevastã ºi imprecisã, ceea ce îi asigurãlegiuitorului posibilitatea de a-ºi ex-tinde competenþa, dupã bunul plac.Pe de altã parte, este o abilitate trans-ferabilã. Cu alte cuvinte, orice politicãimplementatã trebuie sã ia în conside-rare factorul de mediu. Statele membreau obligaþia de a integra mediul ºi nudoar sã-l ia în considerare. Prin ur-

mare, obiectivul acestei lucrãri estede a evidenþia interacþiunile dintre po-litica agricolã comunã (PAC) ºi politicade protecþie a mediului. De la primulregulament în 1985, care permiteaintroducerea schemelor ce vizauprotejarea habitatelor ºi a peisajeloragricole, pânã la zonele de interesecologic din 2013, trecând prin mãsu-rile de agromediu, cu ocazia primeimari reforme MacSharry din 1992,va fi necesar, într-o primã fazã, sãanalizãm în ce mod mediul, odatã curealizarea reformele sale, a ajuns sãinterfereze cu PAC. Într-o a douaetapã, vom analiza parþial, mãsurilede mediu în propunerile Comisieipentru reforma din 2013.

Începuturile politicii agricole comune

Politica agricolã comunã (PAC) a

debutat în 1962, odatã cu crearea

136

Ecologizarea politiciiagricole comune (PAC).Analiza evoluþieiMaxime Habran, Universitatea din Liège

Cuvinte cheie: protecþia mediului, politica energiei, preþurile agricole, dezvol-tarea ruralã globalã, principiul integrãrii

primelor organizaþii comune ale pieþei(OCP)124. Conferinþa de la Stresa,din iulie 1958, în conformitate cu ar-ticolul 43 din Tratatul de instituire aComunitãþii Economice Europene(CITT) traseazã conturul general alacestei noi politici comunitare. Dinpunct de vedere istoric, PAC are douãfuncþii: producerea de bunuri în cadrulpilonului „de susþinere a pieþei” ºiamenajarea teritoriului, dezvoltarearuralã ºi protecþia mediului în cadrulpilonului de „politicã structuralã”.Având în vedere situaþia politicã ºieconomicã a timpului, interesul se vaconcentra timp de mai mulþi ani, peprimul pilon. Mecanismele principalesunt preþul de intervenþie, preþurileprag pentru import, restituirile la ex-port ºi taxele. Prin aceste mecanisme,„Timp de o generaþie, PAC a creatposibilitatea de a se oferi consuma-torilor, (...), produse de calitate lapreþuri accesibile, de a modernizamijloacele de producþie ºi de a creºteproductivitatea (...)125”. A fost sufi-cient sã aparã primele efecte nega-

tive ale politicii puse în aplicare înanii ’60 de pentru ca semnalul dealarmã sã fie tras: excedente, preþuriridicate la produsele agricole, semnede întrebare cu privire la mecanis-mele de protecþie. La data de 21 de-cembrie 1968 este publicat la iniþiati-va comisarului Mansholt, un memo-randum126 privind reforma agriculturiiîn cadrul Comunitãþii127. Pãrerile aufost împãrþite în privinþa acestuia. Cer-curile profesionale denunþau carac-terul sãu malthusian, agricultorii, înceea ce-i priveºte, se temeau cã nu-mãrului lor se va diminua, iar sindi-catele întrezãreau cu teamã moder-nizarea ºi, odatã cu ea, sfârºitul mo-delului de exploataþie agricolã famili-alã128. Cu toate acestea, acest plana permis sã se punã bazele politiciistructurale, marginalizatã anterior.În plus, o tentativã sumarã de orien-tare a politicii structurale a avut locla 4 decembrie 1962 printr-o decizie aConsiliului129. Spre deosebire de ca-pitolul „sprijinirea pieþei”, componen-tã care funcþioneazã cu intervenþia

137

124 Cereale, carne de porc, ouã, pãsãri, fructe ºi legume ºi vin125 Bianchi Danielle, La politique agricole commune (PAC). Toute la PAC, rien d’autre que laPAC, Bruylant 2006, p.17. 126 Denumit ºi Planul Mansholt sau programul pentru agriculturã 1980.127 Bulletin de la Communauté économique européenne. dir. de publ. Communauté économiqueeuropéenne. Martie 1969, n Supliment 3/69. Bruxelles: Biroul publicaþiilor oficiale ale Comunitãþiieuropene.128 Blumann Claude, Politica agricolã communã, Drept comunitar agricol ºi agro-alimentar,Litec 1996, p. 363-364.129 JOCE n 136, 17 décembre 1962.

directã a autoritãþilor comunitare, mã-surile aºa-numite structurale, vor tre-bui puse în aplicare chiar de cãtrestatele respective130. Decizia prevedefinanþarea, în cadrul capitolului „orien-tare” al Fondului European de Orien-tare ºi Garantare Agricolã (FEOGA), adiverselor mãsuri ce urmeazã a fi pre-zentate de cãtre statele membre131.

Premisele politicii structurale s-audovedit a fi un eºec132 ºi de abia în1972 au apãrut primele directive so-cio-structurale133. Câþiva ani mai târ-ziu, Directiva nr. 75/268 privitoare laagricultura în regiunile de munte ºi înunele zone defavorizate134, precum ºiregulamentul de extindere a acþiuniistructurale spre stadiul de prelucrareºi comercializare a produselor agri-cole135 va completa pachetul legisla-

tiv. Aceste mãsuri, în mare mãsurã in-spirate din memorandumul Mansholt,constituie o primã încercare de astopa criza excedentelor.

Reforma MacSharry136

Reforma din 1992 va marca pro-fund PAC. Iniþial, era destinatã cere-alelor137 deoarece acest sector nuputea beneficia de creºterea cereriipentru hrana animalelor în Europadin cauza preþurilor prea mari pepiaþa internã ºi a concurenþei, din ceîn ce mai acerbã, în domeniul înlocu-itorilor pentru cereale, proveniþi dinimport, fãrã taxe vamale. Adãugaþi laaceasta faptul cã a fost (...), obiec-tivul negocierilor GATT, Statele Unite,având cel mai mare interes în a forþaEuropa sã-ºi micºoreze cota sa de

138

130 O listã a acþiunilor eligibile FEOGA-Orientare va fi reprodusã în Regulamentul 17/64 din 5februarie1964 (JOCE n°34 din 27 februarie 1964): adaptarea ºi îmbunãtãþirea condiþiilor deproducþie (reîntregirea, asanarea ºi amenajarea terenurilor), adaptarea ºi orientarea producþieiagricole (reconversia producþiei de lapte în producþie de carne de exemplu), adaptarea ºi îm-bunãtãþirea comercializãrii produselor agricole (îmbunãtãþirea depozitãrii, conservãrii ºi valori-ficarea produselor), sau dezvoltarea pieþelor de desfacere a produselor agricole.131 Op. cit. Blumann Claude, Politique agricole commune, Droit communautaire agricole et agro-alimentaire, Litec, 1996, pp. 362-363.132 Planul Mansholt prevede diverse mãsuri pentru reducerea excedentelor ºi încearcã sãredirecþioneze PAC, printre acestea se aflã reducerea numãrului de agricultori ºi sporireasuprafeþei exploataþiilor agricole.133 JOCE L 96 din 23 aprilie 1972. Directiva n 72/159 referitoare la modernizarea exploataþiiloragricole, directiva n 72/160 referitoare la încetarea activitãþilor agricole, directiva n 72/161referitoare la formarea ºi informarea populaþiei agricole.134 JOCE L 128 du 19 mai 1975.135 JOCE L 51 du 27 février 1977.136 De la numele Comisarului irlandez însãrcinat cu agricultura.137 Acordul de la Dillon round din 1963, Europenii acceptã soia importatã din SUA fãrã taxedeoarece la acea vreme soia nu era utilizatã în Europa.

piaþã în comerþul mondial138. În ge-

neral, cheltuielile agricole ale Comu-

nitãþii sunt în creºtere, veniturile agri-

cole sunt mai mici în comparaþie cu

veniturile din alte sectoare iar popu-

laþia agricolã este în declin. Principala

mãsurã de reformã se referã la pre-

þurile agricole. Acestea sunt fixate la

un nivel mai mic ºi mai apropiat de

cele de pe piaþa mondialã, cu o com-

pensare a pierderilor de venituri prin

intermediul ajutoarelor directe plãtite

în prezent în stadiul de producþie.

Reforma MacSharry marcheazã o

diferenþã netã faþã de PAC prece-

dentã, „anterior, totalitatea subvenþi-

ilor, primelor sau altor forme de aju-

toare erau acordate în funcþie de

mãrimea producþiei, fapt ce alimenta

spirala productivistã139”. Aceastã po-

liticã a condus la acumularea de sto-

curi ºi de surplusuri din ce în ce mai

costisitoare pentru Comunitate. Acum,

„plãþile compensatorii sunt acordate

în funcþie de suprafaþa de teren culti-

vatã, ºi nu de cantitãþile produse140”.

În aceeaºi ordine de idei, „îngheþarea

terenurilor”(retragerea terenurilor din

circuitul agricol), acþiune anterior op-

þionalã devine obligatorie, cel puþin

pentru agricultorii care doresc sã be-

neficieze de plãþi compensatorii. Con-

ºtientizarea necesitãþii de a integra

cerinþele de mediu în cadrul PAC141

s-a produs în 1992. Începând din anul

1991, Comisia recunoaºte pentru

prima datã, necesitatea de a încuraja

extensificarea, în scopul de a contribui

la o producþie agricolã ce are grijã de

mediul înconjurãtor.142 Cu scopul de

a-i ajuta pe agricultori sã suporte mai

uºor scãderea veniturilor, cauzatã de

susþinerea mai redusã a preþurilor, au

fost adoptate143 mãsuri structurale,

denumite de însoþire. Printre propu-

nerile care decurg din aceastã idee,

139

138 Loyat Jacques, Petit Yves, La politique agricole commune (PAC). Une politique en muta-tion, (3ième édition) La documentation française, collection réflexe Europe, p. 18.139 Blumann Claude (Dir.) Politique agricole commune et politique commune de la pêche,Commentaire J. Mégret, 3ième édition, édition de l’université de Bruxelles, 2011, p.48.140 Ibidem.141 Mãsurile (aºa-numite de însoþire) prevãzute de Consiliul european din 1988 nu au fostaplicate decât parþial. Ele vizau retragerea terenurilor, regimul de extensificare, regimul devenituri de sprijin ºi regimul de pensionare anticipatã.142 COMMISSION EUROPEENNE, Communication du 30 janvier 1991 au Conseil sur l’évo-lution et l’avenir de la PAC. Document de réflexion de la Commission (COM(1991) 100 final).143 Born Charles-Hubert, « Biodiversité et politique agricole commune: vers une agricultureeuropéenne durable? » pp. 26-27 In Conservation de la biodiversité et politique agricolecommune de l’Union européenne sous la direction de Isabelle Doussan et Jérôme Dubois,Monde européen et international, CERIC, La documentation française.

amintim un program de acþiune deagro-mediu, divizat în trei sisteme deajutor144. Primul se referã la metodelede producþie, se bazeazã pe un sistemde ajutor destinat a încuraja agricul-torii sã utilizeze metode de protecþiecare implicã riscuri limitate de polu-are ºi de daune provocate mediului:dacã acceptã aceste constrângeri înmetodele lor de lucru, ei primesc ocompensaþie pentru pierderile sufe-rite. Al doilea sistem este conceputpentru a încuraja promovarea exploa-taþiilor compatibile ecologic cu tere-nurile agricole, cu scopul de a men-þine sau restabili diversitatea ºi cali-tatea mediului natural: o schemã deajutor se adreseazã agricultorilor careacceptã sã renunþe la practicile dãu-nãtoare mediului. Al treilea sistemeste proiectat pentru a asigura întreþi-nerea terenurilor abandonate de cãtrefermieri ºi non-fermieri care trãiesc înzonele rurale.

O dispoziþie specialã se referã laîngheþarea/retragerea terenurilor dincircuitul agricol, cu posibilitatea de„îngheþare” pe termen lung, pe o pe-rioadã de peste 20 de ani. ªi aceas-

ta, pentru scopuri legate de mediulînconjurãtor. Va fi plãtitã, de aseme-nea, o primã pentru a încuraja men-þinerea lor într-o stare ecologicã.Acest program de agro-mediu va fitradus în Regulamentul 2078/92 pri-vind metodele de producþie agricolãcompatibile cu cerinþele de protecþiea mediului ºi de întreþinere a mediu-lui natural145. Reforma din 1992 recu-noaºte influenþa mediului ºi încearcãsã-l împace cu agricultura. Acestaeste un punct de cotiturã pentru PAC.La fel, se recunoaºte dubla misiunepe care o are agricultorul: o activitatede producþie ºi o activitate de pro-tecþie a mediului ºi de dezvoltare ru-ralã. Din aceastã perspectivã, agricul-torul devine un manager de mediu146.

Reforma Agenda 2000 sau luareaîn considerare formalã a mediului

În anul 1999, þinându-se cont deviitoarea extindere a þãrilor din EuropaCentralã ºi de Est (ECE), precum ºide viitoarele negocieri în cadrul Orga-nizaþiei Mondiale a Comerþului (OMC),s-a decis o reorientare a PAC. Adopta-rea PAC de cãtre noile state membre

140

144 Regulamentul (CEE) n 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 cu privire la metodele de pro-ducþie agricolã compatibile avec cu cerinþele protecþiei mediului precum ºi întreþinerea spaþiuluinatural, JO n L 125 du 30/07/92.145 Însoþeºte alte douã mãsuri, regulamentul 2079/92 instituind un regim comunitar de aju-toare în caz de pensionare anticipatã în agriculturã ºi regulamentul 2080/92 care instituie unregim comunitar de ajutoare pentru mãsurile în domeniul forestier în agriculturã.146 Op. cit., COM(1991) 100 final, p. 10.

alimenta temerile legate de o revenirea surplusurilor ºi o explozie a cheltuie-lilor agricole. În urma propunerilor dinpartea Comisiei ºi a acordului political Consiliului,147 declaraþia Cork148

va fi transpusã în textele din 2000 ºi,în mod deosebit noþiunea de prefe-rinþã ruralã. În conformitate cu punc-tul 1, dezvoltarea ruralã durabilã tre-buie sã fie ridicatã la rangul de priori-tate a Uniunii Europene ºi trebuie sãdevinã principiul fundamental carestã la baza oricãrei politici rurale (...).Aceastã noþiune ne trimite cu gândulla cea a preferinþei comunitare, sta-bilitã în cadrul politicii agricole co-mune (articolul 40 § 2 CITT). În plus,este invocat un criteriu de integrareîn mãsura în care necesitatea de aproteja calitatea mediului rural ºi dea o îmbunãtãþi trebuie sã constituieo parte integrantã a tuturor politicilorcomunitare referitoare la dezvoltarearuralã149. În plus, aceastã reformã vacrea cadrul necesar ca agricultura sãfie multifuncþionalã, durabilã, compe-

titivã ºi rãspânditã pe întreg teritoriuleuropean, inclusiv în regiunile cu pro-bleme specifice, capabile de a între-þine peisajul rural, de a conserva na-tura ºi de a aduce o contribuþie esen-þialã la vitalitatea traiului rural ºi de arãspunde preocupãrilor ºi exigenþelorconsumatorilor privind calitatea ºi se-curitatea produselor alimentare, pro-tecþia mediului ºi conservarea bunã-stãrii animalelor150. Accentul va fi puspe dezvoltarea unei agriculturi multi-funcþionale, þinându-se cont de dez-voltarea durabilã,151 prezentatã laarticolul 6 din Tratatul de instituire aComunitãþii Europene (TCE), precumºi de cerinþa privind calitatea produ-selor alimentare. Rolul multifuncþionalal agriculturii este astfel pus în evi-denþã. Luarea in considerare a unoraspecte lipsite de valoare de piaþã,cum ar fi protecþia mediului încon-jurãtor, a sãnãtãþii sau a securitaþiiproduselor alimentare este evidentã.Acum, susþinerea este direcþionatãspre economia ruralã în ansamblu ºi

141

147 Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995 a conferit Comisiei responsabilitateade a exprima un aviz. Comunicarea Agenda 2000: Pentru o Uniune mai puternicã ºi mai largã(COM (97) 2000) stabileºte perspectivele de extindere, precum ºi prioritãþile unor politici, cumar fi politica economicã ºi socialã ºi continuarea politicii agricole comune.Consiliul Europeande la Berlin din 24 martie 1999 a încheiat un acord politic în urma propunerilor Comisiei.148 Conferinþa europeanã privind dezvoltarea ruralã, Declaraþia de la Cork – un mediu ruralviu, Irlanda, 7-9 noiembrie 1996.149 Ibidem.150 Concluzia Consiliului European de la Berlin din 24 ºi 25 martie 1999151 Sau dezvoltare durabilã (sustainable development).

nu doar spre funcþia tradiþionalã deproducþie ºi de gestionare a pieþei.

Politica de sprijin, bazatã pe pre-þurile de intervenþie ºi taxe / restituiri,a fost reformatã pentru prima oarã în1992, atunci când au atins punctulmaxim excedentele ºi nicidecum con-ºtientizarea necesitãþii protecþiei me-diului. Acest aspect va conduce la li-mitarea utilizãrii acestor instrumente.Reforma din 1999 se reflectã, pe deo parte, printr-o reducere a susþineriipreþurilor pe diverse pieþe, aceasta,în beneficiul unei susþineri directe aveniturilor agricultorilor, parþial decu-plate de la producþie152 ºi pe de altãparte, prin politica structuralã, rede-numitã „dezvoltare ruralã”, care de-vine cel de-al doilea pilon al PAC,alãturi de susþinerea pieþelor. Acestaare drept bazã regulamentul privitor ladezvoltarea ruralã153. Ca o adevãra-tã noutate, el (...) pune, pentru primadatã, bazele unei politici cuprinzã-toare de dezvoltare ruralã globalã, co-erentã, a cãrei misiune va fi de a com-pleta politica de piaþã asigurându-ne

de faptul cã acum cheltuielile agricolevor contribui mai bine decât înaintela amenajarea teritoriului ºi la prote-jarea naturii. Obiectivul acestuia estede a promova mãsurile de însoþireinstaurate în 1992, mãsurile de diver-sificare a exploataþiilor agricole pre-cum ºi ajustarea structuralã a exploa-taþiilor agricole ºi atragerea/instalareatinerilor specialiºti. Aceastã evoluþiemajorã este consacratã prin finanþa-rea de cãtre UE a unor mãsuri de dez-voltare ruralã în toate zonele rurale,precum ºi prin transferul de finanþaremai consistentã, de la secþiunea „ori-entare” la secþiunea „garantare”, aFEOGA154 a cheltuielilor ce îi suntalocate.

Cea de-a doua noutate, Regula-mentul 1259/1999 privind plãþile di-recte155 stabileºte o serie de reguli co-mune sistemelor, incluzând eco-con-diþionalitatea ºi modularea. Eco-con-diþionalitatea va consolida mãsurile deagro-mediu, fãcând parte din mãsurilede susþinere a reformei din 1992.Aceastã mãsurã va fi plasatã în plan

142

152 Aceastã reducere a plãþilor directe se referã la o serie de regulamente ce modificã orga-nizarea comunã a pieþelor de produse vitivinicole, de culturi arabile, de carne de vitã ºi lapte.153 Regulamentul nr 1257/1999 din 17 mai privind sprijinul pentru dezvoltarea ruralã din parteaFondului European de Orientare ºi Garantare Agricola(FEOGA) ºi care modificã ºi abrogãunele regulamente, JO L 160, 26.6.1999.154 Propuneri de reglementare ale Consiliului în ceea ce priveºte reforma politicii agricole co-mune, COM (1998) 158 final, 18 martie 1998, p.6.155 Regulamentul (CE) nr 1259/1999 din 17 mai 1999 care stabileºte normele comune pentruschemele de sprijin direct în cadrul PAC, JO L 160, 26.6.1999.

secund, iar caracterul sãu neobliga-toriu explicã fragilitatea sa. Statelemembre ar trebui sã adopte, în ceeace priveºte activitãþile agricole prote-jate de un sistem de ajutoare, mãsurilede mediu pe care le considerã adec-vate având în vedere situaþia terenu-rilor agricole utilizate sau producþiaîn cauzã ºi care reflectã efectele po-tenþiale ale acestor activitãþi asupramediului156. Ei au avut de ales întretrei mãsuri: sprijin financiar în schim-bul angajamentelor de agro-mediu,sub forma unor cerinþe generale demediu sau sub forma unor cerinþespecifice de mediu.

Modularea la rândul sãu, permiteunui stat membru sã reducã plãþiledirecte cãtre agricultori pe baza unorcriterii, cum ar fi mâna de lucru anga-jatã în fermele lor, prosperitatea sausituaþia în care suma totalã depã-ºeºte un anumit prag157. Economiileastfel realizate sunt puse la dispoz-iþia statelor membre care pot sã leutilizeze ca sprijin suplimentar, dupãcum prevede în considerentul 5 dinregulamentul menþionat în cadrulanumitor programe de mediu, al dez-voltãrii rurale sau al zonelor defavo-rizate.

Treptat, protecþia mediului va ocu-pa un loc important în cadrul politiciiagricole comunitare.

De la eco-condiþionalitate, la condiþionalitate

În 1997, Comisia158 recunoaºtedeficienþele legate de reforma asupramediului. Deºi pot fi constatate maimulte elemente pozitive precum, outilizare mai raþionalã a îngrãºãmin-telor ºi pesticidelor datoratã scãderiipreþurilor, avantajele ce þin de înghe-þarea/retragerea unor terenuri din cir-cuitul agricol precum ºi stimulentelefinanciare care vizeazã îmbunãtãþi-rea pe termen lung a repartizãrii înteritoriu a fermelor de creºtere a ani-malelor, sunt de precizat ºi unelepuncte negative, precum stimulentepentru irigarea culturilor agricole ºiavantajul relativ acordat creºterii in-tensive a animalelor datoritã reduce-rii preþurilor la produsele alimentare ºiatribuirii de ajutoare pentru produc-þia de siloz.

Valoarea ajutorului pentru politicade dezvoltare ruralã rãmâne insufi-cientã, având în vedere modificãrile ºiadaptãrile necesare pentru ca agri-cultorii sã se angajeze într-un set de

143

156 Articolul 3, Regulamentul 1259/1999.157 Articolul 4, Regulamentul 1259/1999.158 Agenda 2000 pentru o Uniune mai puternicã ºi mai larg, COM (97) 2000 final.

practici mai extensive. Chiar dacã mã-surile de agromediu ale reformei din1992 au fost bine primite, valoareaajutorului rãmâne insuficientã, dacãþinem cont de modificãrile ºi adaptã-rile necesare pentru ca agricultorii sãse angajeze într-un set de practici maiextensive. În materie de politicã ruralã,mãsurile de sprijin sunt completate deregimul zonelor defavorizate ºi zone-lor supuse unor obligaþii de mediu159.ªi aceasta, în timp ce în politica deagro-mediu, statele membre vor puteaefectua plãþi directe cu condiþia res-pectãrii cerinþelor de mediu160. Maimulte dispoziþii legale referitoare lastandardele minime privind creºtereaanimalelor, transportul ºi sacrificareaacestora au fost introduse dupã anul1999. Protocolul privind protecþia ºiconfortul animalelor prevede noi

condiþii pentru acþiunile UE privind

sãnãtatea ºi confortul161 acestora.

Protocolul acesta a fãcut din pro-

tecþia ºi confortul animalelor o clauzã

transversalã, ceea ce permite aplica-

rea sa la diferitele dispoziþii ale trata-

tului. A trebuit sã aparã reforma din

2003 pentru ca aceste condiþii sã fie

luate în considerare ca parte a bu-

nelor condiþii agricole ºi de mediu

(GAEC)162. Tratatul de la Lisabona

include protocolul în cuprinsul sãu163.

Reforma, aflatã la jumãtatea dru-

mului, constituie oportunitatea de a

face un bilanþ privind politica agri-

colã ºi o analizã aprofundatã a aces-

tor obiective, astfel încât acestea

sã corespundã îndeaproape cu cele

stabilite în Agenda 2000 ºi la

Göteborg164.

144

159 Op. Cit, Regulamentul nr 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentrudezvoltarea ruralã din partea Fondului European de Orientare ºi Garantare Agricolã (FEOGA)ºi care modificã ºi abrogã unele regulamente.160 Op. Cit, Regulamentul nr 1259/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 pentru stabilirea nor-melor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune.161 Protocolul privind protecþia ºi bunãstarea animalelor atunci când formuleazã ºi pun în apli-care politica UE în domeniul agriculturii, transporturilor, pieþei interne ºi cercetãrii, Comunitateaºi statele membre trebuie sã þinã pe deplin seama de cerinþele de bunãstare a animalelor,respectând în acelaºi timp prevederile legale sau administrative ºi uzanþele statelor membrereferitoare, în special, la rituri religioase, tradiþii culturale ºi patrimonii regionale.162 Voir infra.163 În elaborarea ºi punerea în aplicare a politicii UE în domeniile agriculturii, pescuitului, tran-sporturilor, pieþei interne, cercetãrii ºi dezvoltãrii tehnologice ºi spaþiale, Uniunea ºi statelemembre trebuie sã þinã seama pe deplin de cerinþele de bunãstare a animalelor ca fiinþe sen-sibile, respectând în acelaºi timp prevederile legislative sau administrative ºi uzanþele state-lor membre referitoare, în special, la rituri religioase, tradiþii culturale ºi patrimonii regionale.164 Spre o agriculturã durabilã, o revizuire la jumãtatea perioadei a politicii agricole comune,lucrare elaboratã pe baza de COM (2002) 394 final. CE, 2002.

Reforma din 2003, la jumãtateadrumului, sã fie oare punctul culminant al ecologizãrii PAC?

Concluziile Consiliului Europeande la Berlin din martie 1999 precizaucã orientarea PAC ar fi neschimbatã.Aceasta ar face obiectul unei evaluãridin partea Comisiei, înainte de extin-derea UE ºi aceasta, cu scopul de ao adapta165. Ceea ce ar fi trebuit sãfie o descriere a situaþiei reformei, afost rapid transformat într-o reformãambiþioasã. Comisia reaminteºte fap-tul cã revizuirea constituie ocazia de averifica faptul cã politica agricolãcomunã este în concordanþã cu obiec-tivele reformei din agenda 2000 ºi cucele ale Consiliului European de laGöteborg din 2001 privitor la strategiade dezvoltare durabilã. Tot aºa cumeste necesarã adaptarea în continuarea politicilor cheie la obiectivele interne

ºi externe ale dezvoltãrii durabile166.Aceasta stabileºte, de asemenea, noiobiective care sã permitã trasareaconturului noii PAC167.

În 2003, politica de susþinere seva confrunta cu principiul integrãrii,care se va exprima în douã moduri.În primul rând, prin transformarea aju-toarelor într-o platã unicã pe exploa-taþie, decuplat/separat, de cantitãþileproduse. În al doilea rând, prin alini-erea condiþiilor de finanþare la cerin-þele de protecþie a mediului. Reformase învârte esenþialmente în jurul apatru dispoziþii: decuplarea, condiþio-nalitatea, modularea ºi transferul deresurse cãtre mãsurile de dezvoltareruralã168. Nu vom aborda aici decâtprimele douã puncte.

Decuplarea. Prin Regulamentul1782/2003169 s-a dorit „trecerea dela susþinerea producþiei la susþinerea

145

165 Curtea Europeanã de Conturi considerã cã intensificarea producþiei agricole, încurajatã denivelul ridicat al ajutoarelor în cadrul PAC, a condus la probleme de mediu preocupante, înciuda unei reforme a organizaþiilor comune de piaþã introdusã în 1992. JO nr 353, 8 decem-brie, 2000.166 Cãtre un parteneriat global pentru dezvoltare durabilã, COM (2002) 82 final.167 COM (2002) 394 final: o agriculturã competitivã; metode de producþie ce respectã mediul,capabile de a furniza produse de calitate care îndeplinesc aºteptãrile societãþii; un standardde viaþã echitabil ºi stabilitatea veniturilor agricultorilor; o agriculturã bogatã în diversitatea sa,pãstrãtoare a valorilor peisajelor noastre ºi o lume ruralã vie ºi activã; o politicã agricolã sim-plificatã, care asigurã o partajare clarã a responsabilitãþilor între Comisie ºi statele membre;o justificare a sprijinului acordat agriculturii prin furnizarea de servicii pe care societatea leaºteaptã de la agricultori.168 Din motive de claritate, vom aborda doar condiþionaitatea ºi decuplarea.169 Regulamentul (CE) 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 pentru stabilireanormelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune ºi pen-tru stabilirea anumitor scheme de sprijin pentru agricultori ºi care modificã Regulamentele(CEE) nr 2019/93, (CE) nr 1452/2001, (CE) nr 1453/2001, (CE 1454/2001 (CE) nr 1868/94,(CE) nr 1251/1999, (CE) nr 1254/1999, (CE) nr 2358/71 ºi (CE) nr 2529/2001. nr 1673/2000,(CEE), JO L 270 din 21/10/2003.

pieþei.” Pentru a face acest lucru, Co-

misia a dorit ca plata unicã sã fie in-

dependentã de producþie. Dar mai

multe state, în frunte cu Franþa, s-au

opus la aceastã (...), decuplare totalã

ce viza eliminarea legãturii dintre va-

loarea ajutoarelor vãrsate ºi volumul

producþiei, pe motiv cã decuplarea

totalã putea duce la dispariþia activi-

tãþii agricole în numeroase zone in-

termediare, la creºterea riscului de

deºertificare, precum ºi la disparitãþi

regionale170. Aceasta reprezintã o

punere în aplicare descentralizatã a

PAC, care are loc în 2003. Odatã in-

trodus acest regim constituie un ajutor

pentru veniturile agricultorilor. Acest

ajutor „se acordã pe baza referin-

þelor istorice ale producãtorului, ºi nu

în funcþie de alegerea tipului de pro-

ducþie”171. Prin urmare, agricultoruleste liber sã aleagã ceea ce va pro-duce pe terenurile sale.

Eco-condiþionalitatea trece printr-oreformã profundã în mãsura în careea devine obligatorie pentru acorda-rea plãþilor unice, precum ºi a tuturorajutoarelor directe în vigoare. Regu-lamentul nr. 1259/1999 din 17 mai1999172 a introdus conceptul condiþio-nalitate de mediu în schemele de spri-jin direct. Acum, nu mai este vorba de

a acorda ajutoare pentru a duce la bun

sfârºit operaþiuni de protecþie a mediu-

lui, ci de a condiþiona ajutoarele agri-

cole ale FEOGA, secþiunea Garantare,

de mãsuri de protecþie a mediului173.Reforma din 2003 extinde definiþia174,prin intermediul Regulamentului nr1782/2003175.

146

170 Op.cit., Loyat Jacques, Petit Yves, La politique agricole commune (PAC). Une politiqueen mutation, (3ième édition) La documentation française, collection réflexe Europe, p. 115.171 Ibidem., p.113.172 Regulamentul (CE) 1259/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 pentru stabilirea normelorcomune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune, JO L 160,26/06/1999.173 Op. cit., Bianchi Daniele, «La réforme de la politique agricole commune», Cahier de droiteuropéen, 2004, p. 312.174 Orice agricultor care primeºte plãþi directe trebuie sã respecte cerinþele legale pentrugestionarea celor prevãzute la anexa III, în conformitate cu programul stabilit în prezentaanexã, precum ºi bunele condiþii agricole ºi de mediu stabilite în conformitate cu articolul 5.În plus, statele membre trebuie sã ofere agricultorului lista cu cerinþele reglementare pentrugestionarea ºi respectarea bunelor condiþii agricole ºi de mediu, articolul 3.175 Op cit., Regulamentul (CE) 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 pentru stabilireanormelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune ºi pentrustabilirea anumitor scheme de sprijin pentru agricultori ºi de modificare a Regulamentele (CEE)nr 2019/93, (CE) nr 1452/2001, (CE) nr 1453/2001, (CE 1454/2001 (CE) nr 1868/94, (CE) nr1251/1999, (CE) nr 1254/1999, (CE) nr 1673/2000, (CEE) nr 2358/71 ºi (CE) nr 2529/2001. JOL 270, 21/10 / 2003.

Condiþionalitatea cuprinde douãtipuri de mãsuri. Primul se referã lacerinþele reglementare în materie demanagement. Cel de-al doilea vizea-zã respectarea bunelor condiþii agri-cole ºi de mediu.

Prin urmare, statele membre suntobligate sã aplice condiþionalitateapentru toate plãþile directe, decuplatesau nu, acordate în cadrul primuluipilon, precum ºi o serie de mãsuri dincel de-al doilea pilon176. Dupã cumsubliniazã Yves Petit, (...) acest prin-cipiu condiþioneazã achitarea inte-gralã a plãþilor cãtre agricultorii carerespectã anumite cerinþe177 (...). Ce-rinþele reglementare se referã, dupãcum se precizeazã în articolele 3 ºi 4din Regulamentul 1782/2003, la legis-laþia mediului, sãnãtãþii publice, sã-nãtãþii animalelor ºi vegetalelor, la se-curitatea la locul de muncã ºi la bu-nãstarea/confortul animalelor. Bunelecondiþii agricole ºi de mediu trebuie

sã fie definite la nivel naþional sau re-gional, de cãtre statele membre, pebaze comunitare178. „Este vorba dea lega plata directã de respectareabunelor practici agricole, de altfel,neprecizate ca obligaþii în textele re-glementãrilor.”179 Nu trebuie sã omi-tem a menþiona cã are caracter coer-citiv în mãsura în care refuzul de a seconforma cerinþelor sale duce la sus-pendarea ajutoarelor directe carepoate fi însoþitã ºi de sancþiuni180.

Reforma din 2009

În lucrarea sa prezentatã în2007181, Comisia constatã cã din1992, PAC a suferit mari schimbãri.Începând din 2003, modularea,condiþionalitatea ºi decuplarea suntcuvintele-cheie, tripticul pe care sebazeazã politica agricolã comunã aUniunii Europene. Apar noi provo-cãri ºi trebuie sã i se permitã acesteipolitici sã continue. În acest scop,

147

176 Articolul 51 din Regulamentul 1698/2005.177 Op. cit., Loyat Jacques, Petit Yves, La politique agricole commune (PAC). Une politique enmutation, (3ième édition) La documentation française, collection réflexe Europe, p. 117.178 Standardele ar trebui sã þinã seama de caracteristicile zonelor în cauzã, mai ales de con-diþiile pedologice ºi climatice, de sistemele de exploatare agricolã existente, de utilizareaterenurilor, rotaþia culturilor, de practicile agricole ºi de structura exploataþiilor agricole (...)articolul 5 din Regulamentul nr 1782/2003.179 Op. cit., Born Charles-Hubert, p. 62.180 „Dacã aceste standarde de bazã nu sunt respectate, statele membre ar trebui sã suspendeajutorul direct, total sau în parþial în funcþie de criterii proporþionate, obiective ºi progresive.El bine ca aceastã retragere sã nu afecteze sancþiunile în prezent sau ulterior prin orice altedispoziþii din legislaþia comunitarã sau naþionalã.” Având în vedere (2) din Regulamentul nr1782/2003. COM (2007) 722 finalã.181 COM(2007) 722 final.

Comisia a elaborat un inventar deprobleme ºi perspective pentru vii-toarea reformã ºi a stabilit un set depropuneri care au fost ratificate deminiºtrii europeni ai agriculturii în no-iembrie 2008182. Consiliul reitereazãfaptul cã PAC are în vedere trei obiec-tive: sã îmbunãtãþeascã schema plãþiiunice, sã modernizeze instrumentelede gestionare a pieþelor agricole ºisã rãspundã noilor provocãri, cum arfi schimbãrile climatice, producþia debioenergie, gestionarea rezervelor deapã sau menþinerea biodiversitãþii.Nu vom discuta în detaliu reformeleîn acest articol. De notat, totuºi, cãacordul prevede eliminarea pârloa-gelor obligatorii183 ºi eliminarea pro-gresivã a cotelor de lapte184 cu per-spectiva dispariþiei lor definitive în

2015. În ceea ce priveºte condiþion-alitatea185, sunt adãugate cerinþenoi, destinate a pãstra avantajele demediu ale terenurilor-pârloagã ºi aameliora gestionarea rezervelor deapã186. Acum, intervenþia pe pieþeva fi consideratã ca o plasã de sigu-ranþã. Modularea, la rândul sãu, seva extinde, cu scopul de a transferasume ºi mai mari cãtre pilonul „dez-voltare ruralã”187.

Reforma din 2013: spre o Europã mai verde?

În scopul de a limita discuþia noas-

trã, analiza se va rezuma la proble-

mele legate de reforma actualã ºi po-

sibilele mãsuri de mediu ce fac parte

din ea.

148

182 Regulamentul (CE) nr 72/2008 din 19 ianuarie 2009 de modificare a Regulamentului (CE)nr 247/2006, (CE) nr 320/2006, (CE) nr 1405/2006, (CE) nr 1234/2007 (CE) nr 3/2008 ºi (CE)Regulamentele nr 479/2008 ºi de abrogare a (CEE) nr 1883/78, (CEE) nr 1254/89, (CEE) nr2247/89, (CEE) nr 2055/93, (CE) nr 1868/94, (CE) nr 2596/97, (CE) nr 1182/2005 ºi (CE) nr315/2007 pentru a adapta politica agricolã comunã; Regulamentul (CE) nr 73/2009 19 ian-uarie 2009 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct pentru agricul-tori în cadrul politicii agricole comune ºi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentruagricultori, de modificare (CE) nr 1290/2005 (CE) nr 247/2006 ºi (CE) nr Regulamentul378/2007 ºi de abrogare a (CE) nr 1782/2003 (CE) nr 74/2009 din 19 ianuarie 2009 de mod-ificare a Regulamentului (CE) nr 1698 / 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare ruralã acor-dat din Fondul European Agricol pentru dezvoltare ruralã (FEADR), Decizia Consiliului din 19ianuarie 2009 de modificare a Deciziei 2006/144/CE privind orientãrile strategice comunitarepentru dezvoltarea ruralã (perioada de 2007-2013).183 Consiliul Uniunii Europene, sesiunea 2904 a Consiliului pentru Agriculturã ºi Pescuit, 18-20 noiembrie 2008, p. 10.184 Op. cit., Consiliului pentru Agriculturã ºi Pescuit, 18-20 novembre 2008, p.12.185 Potrivit raportului Comisiei privind punerea în aplicare a condiþionalitãþii, are douã obiec-tive: de a contribui la dezvoltarea durabilã a agriculturii ºi de a face PAC mai compatibil cuaºteptãrile societãþii în ansamblu. (COM (2007) 147 final, p. 2).186 Op. cit., Consiliului pentru Agriculturã ºi Pescuit, 18-20 novembre 2008, p.14.187 Ibidem., p. 8.

Context

În aprilie 2010, Comisia Europeanãa lansat o mare dezbatere publicãprivind viitorul politicii agricole. Cetã-þeni, organizaþii europene ºi agricul-tori au primit invitaþia de a lua parte laea. Aceastã iniþiativã a fost conceputãpentru a ajuta factorii de decizie poli-tici se pregãteascã viitoarea reformãplanificatã pentru 2013. În ea, au fostidentificate trei obiective: securitateaalimentarã, protecþia mediului ºi diver-sitatea ruralã. Noiembrie 2010 a mar-cat o primã cotiturã. Comisia a publicatun comunicat ce reunea primele pro-puneri pentru reforma viitoare188.Douã elemente pot fi evidenþiate. Pede o parte, reforma criteriilor de dis-tribuire a fondurilor pentru agricultoricare a devenit o prioritate pentru UE.Pe de altã parte, susþinerea diversi-tãþii în agriculturã; este cea de-a douaaxã generatã. Accentul este pus pedimensiunea ruralã ºi pe dorinþa dea imprima o tentã de „ecologicã”, re-formei cu o componentã verde. Cualte cuvinte, vor fi sprijinite diverse ac-tivitãþi, cum ar fi întreþinerea stratuluide vegetaþie în timpul iernii, rotaþia cul-turilor sau crearea de pârloage ecolo-

gice. În plus, subvenþiile ar trebui sã sebazeze pe criterii de mediu ºi pe unsprijin mai bun acordat agricultorilor.

La 12 octombrie 2011, Comisia aprezentat propunerile sale legislativepentru reforma PAC dupã 2013. Prin-cipalele probleme sunt: subvenþii întrefermieri, protecþia mediului ºi menþine-rea productivitãþii agriculturii europene.

Provocãri

Reforma PAC are loc în acelaºitimp cu cea a bugetului european189.Legãturile strânse dintre cele douã po-litici, precum ºi riscurile de a încheiaînþelegeri secrete cu ocazia discuþii-lor/negocierilor sunt mari. Prin urmare,este necesar sã se evidenþieze celecinci elemente. În primul rând, nu estegarantatã existenþei unei pãrþi sem-nificative din bugetului european cetrebuie destinatã PAC. Acordul pri-vind îngheþarea cheltuielilor agricolea fost anulat în timp ce distincþia din-tre cheltuielile obligatorii (categorii dincare fac parte mãsurile de piaþã ºi plã-þile directe din partea PAC) ºi cheltuie-lile neobligatorii este perimat. Aceastãdistincþie, în temeiul articolului 272TCE, acorda Consiliul cuvântul hotã-râtor în privinþa cheltuielilor ordinare;

149

188 Comunicarea „PAC în în perspectiva anului 2020: hrana, resurse naturale ºi teritoriu –rãspuns provocãrilor de viitor”, COM (2010) 672 final.189 Comunicarea Revizuirea bugetului UE, COM (2010) 700 final, Bruxelles, 19 octombrie,2010.

în timp ce cheltuielile neobligatorii„reveneau” Parlamentului European.Pentru Yves Petit190, „eliminareaacestei distincþii ºi aplicarea proce-durii legislative de drept comun încazul agriculturii marcheazã sfârºitulexcepþiei agricole ºi asimilarea PACaltor politici.” În al doilea rând, carevor fi raporturile de putere în cadrulinstituþiilor europene, deoarece deacum încolo negocierile vor avea locîntre douãzeci ºi ºapte de membri sauchiar între cincisprezece? În al treilearând, criza financiarã din 2008 ºi si-tuaþia economicã ºi socialã în multestate membre tind sã diminueze pon-derea PAC, în cadrul bugetului UE.În al patrulea rând, negocierile pri-vind viitoarea reformã a PAC au locîn contextul post-Lisabona. Cu altecuvinte, principiul codeciziei, ca pro-cedurã legislativã ordinarã, va fi apli-cat în mod automat politicii agricolecomune191. În sfârºit, în al cincilearând, sã nu uitãm cã politica agricolãcomunã se înscrie în prezent în cadrulcompetenþelor partajate ale Uniunii

Europene192. Aceastã „reclasificare”ar putea fi explicatã prin influenþa încreºtere a dezvoltãrii rurale în cadrulpoliticii agricole ºi a „complementari-tãþii sale cu politica de coeziune eco-nomicã ºi socialã”193. Adãugaþi laaceasta faptul cã de acum se aplicãºi principiul subsidiaritãþii.

ªi locul mediului în cadrul reformei?

Integrarea cerinþelor de mediupare a fi consolidatã. Aceastã abor-dare se circumscrie dorinþei de a in-troduce „o puternicã componentã demediu în cadrul primului pilon al PAC,garantându-se astfel cã toþi agricul-torii din UE care beneficiazã de sus-þinere depãºesc cerinþele de condi-þionalitate ºi acþioneazã în favoareamediului ºi climei, ca parte a activi-tãþilor lor de zi cu zi”194. În plus, „ea vacontinua sã constituie baza pentruplãþile directe ºi în viitor se va axamai mult pe protecþia zonelor umedeºi a solurilor bogate în carbon, care factotodatã obiectul unei raþionalizãri cu

150

190 Yves Petit, „De la ultima la viitoarea reformã a PAC: evoluþionismului permanent al PAC”Drept rural nr. 347, noiembrie 2006, studiul 32191 Chambon Nadège, „Consolidarea acþiunii UE, printr-o reformã îndrãzneaþã a PAC ºi a fi-nanþãrii acesteia, ” RMCUE, nr 550 iulie-august 2011, p. 473.192 Articolul 4 din Tratatul privind funcþionarea Uniunii Europene, JO C 83/47 din 30/03/10.193 Ibidem.194 Propunere de regulament al Parlamentului European ºi a Consiliului pentru stabilirea nor-melor privind plãþile directe cãtre agricultori în cadrul schemelor de sprijin în cadrul politicii agri-cole comune, COM (2011) 625 final / 2, p.3.

scopul de a reduce cheltuielile admi-nistrative”. Printre mãsurile de me-diu195 care vor putea beneficia de plã-þile directe, existã o serie de mãsurireferitoare la ecologizare196. Printreacestea, „plãþile verzi” adicã plãþilece susþin practicile agricole beneficeclimei ºi mediului sunt destinate aasigura realizarea la nivelul tuturorexploataþiilor agricole a unor acþiuniîn favoarea climei ºi mediului. Plãþileverzi îºi propun sã consolideze legiti-mitatea PAC, propunând finanþareaproducerii de cãtre agricultori a unorbunuri publice de mediu197. Mediuldeþine un rol sporit în cadrul noii PACprin integrarea sa în Obiectivul 2: O gestionare durabilã a resurselor na-turale ºi mãsuri în favoarea climei.

Practicile propuse de Comisie suntîn sensul menþinerii pãºunilor perma-nente, diversificãrii culturilor198 ºi zo-

nelor de interes ecologic199. Plãþiledirecte vor face în continuare obiectulcondiþionalitãþii, cu atât mai mult cucât va veni în completare ºi directivacadru privind rezervele de apa, dupãce toate statele membre o vor punepe deplin în aplicare.

În ceea ce priveºte al doilea pilon„dezvoltare ruralã”, Comisia prevedeun stimulent pentru iniþiativele deagro-mediu. Cu alte cuvinte, aspectelegate de mediu, de schimbãrile clima-tice ºi de inovare vor trebui integrateîn toate programele. Prin urmare, Co-misia propune ca protejarea, restau-rarea ecosistemelor ºi mãsurile pri-vind schimbãrile climatice, precum ºiutilizarea resurselor sã fie douã din-tre cele ºase noi prioritãþi ale politiciide dezvoltare ruralã200.

Aceastã contribuþie avea dreptscop sã punã în evidenþã progresul

151

195 Plãþile verzi, plãþi cãtre agricultorii tineri, un sprijin destinat zonelor defavorizate.196 Pentru vicepreºedintele FNSEA, ecologizarea PAC ar indica lipsa voinþei de a reglemen-ta pieþele agricole (cu Van Eeckhout Laetitia, Reforma PAC: universul agricol salutã „buneleintenþii”, ediþia online, Le Monde 19 noiembrie 2011).197 Acest obiectiv este inclus în Comunicarea Comisiei (COM2010) 672 final). „Agricultura ºisilvicultura joacã un rol-cheie în producþia de bunuri publice, ºi mai ales de bunuri de mediu,care sunt, printre altele, peisajele, biodiversitatea terenurilor agricole, stabilitatea climaticã ºicapacitatea de recuperare în caz de inundaþii, secetã sau incendii.198 Cel puþin trei diferite.199 Rezervoare de biodiversitate sau chiar de elemente de peisaj pe minimum 7% din tere-nurile arabile.200 Noua perioadã de programare îºi fixeazã ºase prioritãþi: sprijinirea transferului de cunoº-tinþe ºi inovaþie; creºterea competitivitãþii; promovarea organizãrii lanþului alimentar ºi gestio-narea riscurilor; restaurarea, protejarea ºi îmbunãtãþirea ecosistemelor, pentru a promova uti-lizarea eficientã a resurselor ºi trecerea la emisii scãzute de carbon; promovarea integrãriisociale, reducerea sãrãciei ºi dezvoltarea economicã în zonele rurale.

lent al mãsurilor de mediului, în cadrulreformelor politicii agricole comune. Înciuda faptului cã protecþia mediuluieste o competenþã transversalã aUniunii Europene, s-ar pãrea cã inte-grarea nu este chiar un succes, multeprobleme persistã în ceea ce priveºteaplicarea principiului condiþionalitãþii.Devenitã o politicã de vârf a UE, me-diul rãmâne un subiect dificil de abor-dat în domeniul agricol. Introdus timidprin articolul 19 din Regulamentul797/85 ce stabileºte unele dispoziþiicare sã permitã statelor membre in-troducerea în anumite zone sensibiledin punct de vedere ecologic, a unormãsuri diferite pentru protecþia habi-tatelor ºi a peisajelor agricole ame-ninþate de intensificarea exploatãriiagricole a terenurilor, mediul esteacum prezent în tot felul de teme ºi artrebui sã se vorbeascã chiar despre

ecologizarea PAC. Reforma între-prinsã începând din anul 2010 esteo încercare de a traduce în fapteaceste deziderate. Comisia a emisprimele sale propuneri la sfârºitulanului 2011, iar mingea este acumîn terenul Parlamentului European ºial Consiliului. Este foarte probabil cãnegocierile sã nu se vor desfãºurafãrã dificultãþi cu atât mai mult cu câtîn prezent, auto-suficienþa europeanãeste contestatã201, cã se va þine contde dependenþa Europei de îngrãºã-mintele minerale (fosfaþi, în princi-pal) ºi cã noul model de agriculturã,bazat pe agricultura industrialã, de-vine un consumator de energie202 dince în ce mai mare. Acestea sunt uneleaspecte noi, pe care propunerile ini-þiale ale Comisiei, nu par sã le ia înconsiderare, dar care existã în planpolitic.

152

201 Bové José, Luneau Gilles, Changeons de cap, changeons de Pac! Vers une agriculturepaysanne au service des citoyens, Manifestô Alternatives, 2012, pp. 80-84.202 Acest lucru poate fi explicat prin tehnicile folosite în agricultura modernã din zilele noastre:pesticide, metodele de producþie, transporturi, echipamente agricole puternice etc.

Fondul ºi forma

Mass-media stocheazã informaþii

sociale într-un volum imens oferind

unui cercetãtor ºansa de a le analiza

obiectiv, chiar dacã acestea sunt tra-

tate de pe poziþii de partizanat. Res-

pectivul partizanat, conferã o imagine

sinopticã asupra modului în care sunt

selectate ºi valorificate datele de cãtre

agenþii care manipuleazã informaþia,

furnizând o imagine morfologicã a mo-

dului în care este segmentatã societa-

tea dupã diferite criterii de interes care

se contureazã în agenda media a unei

societãþi ºi care, la rândul ei, este de-

terminatã de agendele publice, res-

pectiv personale, ale actorilor sociali.

Deschizând orice ziar, se pot ob-

serva diverse „dezvãluiri” cu titlu pro-

vocator, în urma unor investigaþii sau

anchete jurnalistice, cu privire la nu-

meroase relaþii sau reþele sociale (ca-

pital relaþional), care activate, gene-

reazã consecinþe negative, contrare

unor norme juridice (egalitate de ºan-

se), sociale, morale sau etice. Dupã

cum a notat profesorul Dumitru Sandu,

capitalul relaþional reprezintã un „con-

cept evaluativ referitor la capacitatea

unei relaþii sociale de a reduce cos-

turile de tranzacþie sau de convertire a

unui stoc de valori (materiale, umane,

sociale) în alt stoc de valori” (Sandu,

2005:133). Tocmai aceastã capacitate

de accesare de resurse ºi obþinere de

beneficii a fãcut „deliciul presei”203,

referitor la modul de utilizare a unor

reþele de rudenie sau de interes reci-

proce.

Eterogenitatea ºi diversitatea ma-

terialelor publicate în presa scrisã

155

203 Datele reprezintã sintetic clasificãri rezultate în urma unei analize a materialelor din presascrisã centralã (ºapte cotidiene cu difuzare naþionalã – ºase generaliste ºi unul tabloid) pu-blicate în intervalul ianuarie 2002 – decembrie 2010.

Egalitate de ºanse versussocietate clientelarã. O analizã de conþinut a presei româneºtiCosmin-Dumitru Þineghe

Cuvinte cheie: capital relaþional, sublumi sociale realþionale, relaþii clientelare,favoritism, nepotism

presupune obligatoriu ca, indiferentde subiectul analizat, acestea sã fieclasificate în funcþie de variate criterii.O primã clasificare a articolelor depresã ce trateazã sublumile socialerelaþionale ar putea fi în funcþie detipul de discursul adoptat, sens încare au fost identificate trei categoriimajore: relatãri sau anchete; expri-mare de opinii (editoriale) ºi prezen-tarea unor studii sau sondaje reali-zate în domeniul investigat.

În cele ce urmeazã vor fi enunþate,cu evocarea unor exemple sugestive,tipurile majore de discurs media întâl-nite referitoare la utilizarea accesul laresurse în virtutea calitãþii de membruîn anumite reþele ºi contexte sociale.

Este acordatã o importanþã majorã,cel puþin din punct de vedere cantita-tiv, cazurilor de management al re-surselor umane pe criterii clientelareîn ceea ce priveºte etapele specificecarierei profesionale a unor persoane,cu sublinierea fãrã nici o rezervã amodului clientelar de luare a unordecizii ºi numai în baza capitaluluirelaþional deþinut. S-a constatat cãagenda media are în preocupare ac-tivitatea unor personalitãþi publice(politicieni/ funcþionari de rang înalt)sesizând în acest sens ºi situaþiile încare aceºtia, de exemplu, ºi-au an-gajat rude în instituþiile în care ei deja

lucreazã ori au intervenit pentru nu-miri sau transferuri oarecum flagranteunei logici sociale normale. Sugestivepentru acest tip de disurs jurnalisticar fi articole precum cele publicate înRomânia Liberã, 2007 – „Directori pebazã de cumetrii”, Cotidianul, 2008 –„Neveste disperate dupã funcþii”; sauîn Jurnalul Naþional, 2008 – „Funcþiidate pe sprânceanã”.

Presa scrisã relevã ca util capitalulrelaþional ºi în diverse situaþii de re-structurare a unor instituþii când seridicã problema unor eventuale dis-ponibilizãri. În contextul social exis-tent, având în vedere condiþiile de„crizã financiarã” densitatea artico-lelor pe aceastã temã este ridicatã înintervalul 2009–2010. Exemple demateriale jurnalistice în acest senssunt articole precum cele publicate înJurnalul Naþional, 2010 – „Concedieriîn funcþie de pile, cunoºtinþe, relaþii”,sau în România Liberã, 2010 – „CRI-TERII”. Autoritãþile locale trebuie sã-ºireducã personalul în aceastã lunã.Cum scapã de concedieri rudele ºipilele de partid”.

A fãcut obiectul preocupãrilorpresei scrise, indiferent de publicaþiaanalizatã, ºi modalitatea de intrare înprofesii precum cele de medic, notar,avocat sau preot, despre care, la unmoment dat, apare aprecierea cã

156

funcþioneazã ca niºte „bresle închisedin Evul Mediu”. Articole exemplifica-tive ºi sugestive pe aceastã temã arfi cele publicate în Cotidianul, 2006 –„Meseria e ºpagã de aur”, JurnalulNaþional, 2004 – „Meseria de notar semoºteneºte”, sau în Adevãrul, 2002 –„Executorii judecãtoreºti – o castã cuimunitate penalã ºi cu onorarii stabilitedupã bunul plac”.

Cuantificând dupã numãrul deapariþii ale temelor apropiate, un locfruntaº este ocupat ºi de prezentareade cazuri de reþele dense de rudeniela nivelul unor instituþii publice. Dinpunct de vedere sociologic, astfel dereþele sociale ar putea avea atât efec-te pozitive în funcþionarea ºi atingereaobiectivelor pentru care organizaþiasau instituþia existã (canale de comu-nicare deja testate) cât mai ales ne-

gative, obiectivele respective putândfi deturnate cãtre interese personaleºi de grup. Astfel de reþele sunt pre-zentate de presa scrisã ca fiind întâl-nite în majoritatea instituþiilor statului,indiferent de domeniul acestora deactivitate. În acest sens, sunt des-crise „sublumi” sociale de familii îninstituþii sau domenii de manifestaresocialã precum Parlamentul204, Gu-vernul205, zona politicã206, justiþia207,poliþia208, administraþia publicã209,companiile/ societãþile/ regiile naþio-nale ºi locale210 sau în viaþa mon-denã211. Ideea de bazã a temelor ºisubiectelor articolelor enunþate cu titlude exemplu în subsolul paginii, estesintetizat extrem de sugestiv în arti-colul publicat în Evenimentul Zilei,2003 – „Nepotismul sufocã instituþiilestatului”, jurnalistul arãtând cã „nu

157

204 Ex. Evenimentul Zilei, 2009 – „Parlamentul, afacere de familie”; România Liberã, 2007 –„Rudenia ºi prietenia, brãþãri de aur. Parlamentul rudelor”.205 Ex. Libertatea, 2009 – „Pile, neamuri, necalificaþi, pensionari. Într-un cuvânt, consilieri laguvern”; Jurnalul Naþional, 2009 – „Sã fie primit! Guvernul Pilelor, Cunostinþelor ºi Relaþiilor”206 Ex. Jurnalul Naþional, 2010 – „Politica timiseanã, o afacere de familie. Clanul face banul”;România Liberã, 2009 – „Dinastiile de naºi ºi fini din politica transilvãneanã”.207 Ex. Cotidianul, 2007 – „Famiglia CSM”, România Liberã, 2010 – „Majoritatea angajaþilorcabinetului presedintelui Curþii de Apel Bucureºti sunt rude cu foºti sau actuali judecãtori”;Evenimentul Zilei, 2007 – „O mare familie: gardienii puºcãriilor din România”.208 Ex. Gândul, 2009 – „Marea familie a poliþiei – Soþi, nepoþi, naºi ºi fini conduc serviciulsecret DGIPI”.209 Ex. România Liberã, 2008 – Nepotismul a devenit politicã de stat”; Jurnalul Naþional, 2010– Domeniile statului, administrate de rubedenii”, Jurnalul Naþional, 2006 – „Transhumanþanepotismelor. Caracatiþa de fini ºi naºi de la dezinfecþie”.210 Ex. Cotidianul, 2009 – „Bugetarul superstar, coaliþia rubedeniilor la Transelectrica ºisperanþa mântuirii prin muncã”; Jurnalul Naþional, 2010 – „Caracatiþa CNADR. Marea familiede la drumuri”; Evenimentul Zilei, 2003 – „RADET, regia soþi, soþii, copii ºi cumetri”.211 Ex. Jurnalul Naþional, 2004 – „Rudele din show-biz”.

existã instituþie publicã, indiferent de

domeniu, care sã nu cuprindã în

schema de personal mai mulþi mem-

bri ai aceleiaºi familii, iar iniþialele PCR

reprezintã de fapt premisele unui suc-

ces garantat”.O prezenþã constantã în agenda

presei scrise o constituie ºi prezen-tarea de „sublumi” sociale relaþionale,pe relaþia dintre funcþionari ai statuluiºi infractori sau persoane certate culegea. Mass-media trateazã cazuride politicieni aflaþi în legãturi strânsecu oameni de afaceri212, poliþiºti/ pro-curori/ judecãtori ce acordã protecþieunor infractori213, vameºi ce oferã pro-tecþie unor evazioniºti214, autoritãþi sil-vice ce protejeazã tãietori ilegali delemne215, grupuri de interese exis-tente la nivel local216 sau grupuri de

interese dominante în anumite dome-nii de activitate217. Pe aceeaºi dimen-siune de discurs jurnalistic se regã-sesc ºi articole218 privind clanurile in-terlope din diverse zone ale þãrii, înspecial din marile oraºe ºi care deru-leazã activitãþi ilegale, presa subli-niind strânse legãturi ale acestora cureprezentanþi ai structurilor de apli-care a legii.

O resursã importantã, despre caremedia apreciazã cã este accesatã prinmecanisme specifice de capital rela-þional ºi contrar unor principii precumcel de egalitate de ºanse o constituiefondurile publice sau nerambursabile.Deciziile luate pot fi pentru direcþiona-rea unor fonduri de la ministere cãtreadministraþii locale219, pentru acorda-rea de fonduri SAPARD220 sau aloca-re de fonduri publice pentru spitale221.

158

212 Ex. Evenimentul Zilei, 2004 – „Mafia gulerelor albe de la Bacãu”; Evenimentul Zilei, 2004 –„Politicieni la braþ cu interlopii”.213 Ex. Evenimentul Zilei, 2009 – „Caracatiþa Doi ºi-un sfert”; Jurnalul Naþional, 2009 –„Maramureºul crimei organizate. Capi ai Mafiei din Borºa, ºefi la doi ºi-un sfert”,; EvenimentulZilei, 2008 – „Interlopii, protejaþi de judecãtori”.214 Ex. Evenimentul Zilei, 2002 – „Reþeaua Dinu Vamã”; Evenimentul Zilei, 2003 – „Reþeauapiloºilor”.215 Ex. Jurnalul Naþional, 2006 – „Anchetã – Autonomia Mafiei verzi în Þinutul Secuiesc”.216 Ex. Evenimentul Zilei, 2002 – „Mafia din Valea Jiului alungã investitorii strãini”; EvenimentulZilei, 2002 – „Grupurile de interese locale, patronate de prefecþi”.217 Ex. România Liberã, 2009 – „Cine sunt medicii care coordoneazã cercetarea, învãþãmântul,licitaþiile de aparaturã ºi servicii din sistemul de sãnãtate. Academia Medicalã, frãþia doctorilorpoliticieni ºi masoni”218 Ex. Evenimentul Zilei, 2004 – „Lumea interlopã: clanuri, familii, mafii”; Evenimentul Zilei,2005 – „Cãmãtarii, o caracatiþã care a otrãvit România”219 Ex. Evenimentul Zilei, 2002 – „Alba: Finanþare obþinutã prin pile ºi relaþii”; România Liberã,2007 -“Fonduri publice pentru prieteni privaþi”220 Ex. Evenimentul Zilei, 2004 – „SAPARD, muºuroi de afaceri personale”, Jurnalul Naþional,2004 – „Banii SAPARD pe mâna mafiei locale”221 Ex. Evenimentul Zilei, 2006 – „Preºedintele Casei împarte banii sãnãtãþii pe prietenii”

Ca decizii clientelare sunt evocatede presa scrisã ºi cele adoptate pen-tru obþinerea de cãtre persoane inte-resate a unor bunuri destinate celpuþin legal dar ºi declarativ, anumitorcategorii sociale. În prim plan, se de-taºeazã materialele jurnalistice refe-ritoare la acordarea de apartamentedin fondul locativ public222, fiind ur-mate de decizii privind favorizarea in-tereselor unor asociaþii de pescari ºivânãtori223, retrocedãri/împroprietãriricu terenuri224 sau acordarea de aju-toare sociale225.

Similar tipurilor de decizii cliente-lare descrise anterior sunt ºi cele princare contracte publice sunt obþinutede firme pe criterii de favoritism ºi cli-entelism. În acest sens, la nivelul anumeroase instituþii sau companii pu-blice, presa scrisã trateazã cazuri226

de complicitate între factorii decizio-nali din structurile de stat ºi entitãþileprivate interesate de încheierea deacorduri comerciale bãnoase cu sta-tul. În asemenea sublumi sociale rela-

þiile de rudenie par a fi predominanteºi chiar determinante. Semnificativpentru reþelele politico-economice deaccesare de resurse este ºi articoluldin Jurnalul Naþional, 2005 – „Mega-hoþie cu cercei de oaie”, care relevãimpactul negativ major asupra fondu-rilor publice pe care-l pot avea astfelde sublumi sociale relaþionale carac-terizate prin relaþii strânse între fac-tori decizionali ºi managementul unorfirme private, fiind prezentat un „tun”de peste 100 milioane de euro dat deo firmã Autoritãþii Naþionale de Sãnã-tate Veterinarã ºi pentru SiguranþaAlimentelor (ANSVSA), cititorul fiindinformat cã fostul director „a tratatinstituþia ca pe o moºie personalã,împãrþind contracte grase unor firmeagreate pe criterii dubioase”, rezul-tând de pildã cã, ANSVSA a plãtitunei firme suma de 278 miliarde lei,bani care, potrivit Curþii de Conturi nutrebuiau viraþi întrucât, conform con-tractului nu fusese crotaliat nici unanimal.

159

222 Ex. Cotidianul, 2007 – „Noua listã secretã a ANL: ministri, magistraþi, poliþisti”; JurnalulNaþional, 2005 – „Cartierul Brâncuºi – Repartiþii pe pile”; Evenimentul Zilei, 2007 – „Melcii dinparlament îºi iau casa cu ei”223 Ex. Cotidianul, 2006 – „Urºii se înmulþesc prin scris la cererea vânãtorilor cu pile”; JurnalulNaþional, 2005 – „Interese contra naturii – Afacerile vânãtoreºti, blestemul lighioanelor”224 Ex. Cotidianul, 2009 – „Direcþia Silvicã Baia Mare: Împroprietãriri doar pentru rubedenii”225 Ex. Evenimentul Zilei, 2005 – „Ajutoare pentru rudele primarului”226 Ex. Evenimentul Zilei, 2002 – „Companii de stat, jefuite de proprii directori, în înþelegerecu firme private”; Jurnalul Naþional, 2007 – „Marea cãpusealã de la Cadastru”; EvenimentulZilei, 2007 – „Au luat de la stat ºi au dat la bogat; Jurnalul Naþional, 2005 – „Megahoþie cucercei de oaie”

Agenda media este interesatã ºide resursele accesate de diverse per-soane în virtutea calitãþii acestora derude ale unor diverse personalitãþi denotorietate publicã. În general abor-dãrile sunt de genul – copii/rude/soþiibeneficiazã de fonduri publice sauoportunitãþi de afaceri de succes227,avantaje ºcolare228 sau de obþinerede diverse favoruri229.

Lumile sociale ale instituþiilor deînvãþãmânt superior, respectiv univer-sitãþi, sunt de asemenea tratate depresa scrisã din punctul de vedere alfacilitãrii accesãrii de anumite resursespecifice prin intermediul stocurilor decapital relaþional deþinute. Situaþiile re-latate au ca principal element comunexistenþa reþelelor dense de familieîntânite în aceste instituþii, putându-seafirma cã este vorba, în primul rând deun management defectuos al resurse-

lor umane230. Periferic sunt întâlnite ºisubiecte privind tentative de legiti-mare, prin acte normative, a creãriiposibilitãþii unor rectori sã candidezenelimitat pentru funcþie, fãrã a fi con-diþionaþi de vârstã sau de alte man-date231. În contrapartidã232 sunt ofe-rite exemple de universitãþi de presti-giu din Statele Unite ale Americii, careprevãd reguli stricte privind relaþiile derudenie între angajaþi, mergându-sepânã la cererea demisiei în cazul cã-sãtoriei între doi membri ai aceluiaºidepartament.

Accesul la diverse servicii publiceeste de asemenea facilitat de stoculde capital relaþional deþinut, presascrisã fãcând trimitere la serviciilemedicale dezastruoase acordate pu-blicului larg, ce nu deþine relaþii utileîn domeniu233, la participarea la eve-nimente sportive234, la evenimente

160

227 Ex. Evenimentul Zilei, 2005 – „Marile afaceri ale copiilor de parlamentari”; EvenimentulZilei, 2007 – „Copiii politicienilor învârtesc afaceri de milioane de euro”; Jurnalul Naþional,2004 – „Bani publici pentru beizadelele de partid”228 Ex. România Liberã, 2010 – „MURES. Nepotul primãriþei din Deda era sã scape de repe-tenþie. Transfer cu schepsis în învãþãmântul mureºean”229 Ex. România Liberã, 2005 – „Neveste ºi fiice în delegaþie. Excursii oficiale cu familia pe baniicontribuabililor”230 Ex. Evenimentul Zilei, 2004 – „Cumetriile de la Medicinã”; Jurnalul Naþional, 2009 – „Uni-versitatea de Medicinã Timiºoara, fabricã de bani. Cel mai bine pãzit secret medical: cancerulcorupþiei”231 Ex. Cotidianul, 2007 – „Universitãþile – jaful final”232 Ex.Evenimentul Zilei, 2003 – „Cancerul nepotismului macinã facultãþile”233 Ex. Adevãrul, 2003 – „Luxul sãnãtãþii”; Adevãrul, 2010 – „Bolnav din România: <Sã vã fierusine, domnilor doctori! Ne trataþi ca pe niºte gunoaie!>”234 Ex. Libertatea, 2010 – „Biletele la Oltchim – Viborg, vândute pe sub mânã”; Gândul, 2007 –„Naþionala României, cãpuºatã de bisniþari ºi piloºi înaintea meciului cu Olanda”

culturale235, sau în relaþia cu unele in-stituþii publice236. Ca exemplu, suges-tiv pentru aceastã clasã de subiectejurnalistice abordate este Libertatea,2010 – „Biletele la Oltchim – Viborg,vândute pe sub mânã”, cititorul fiindinformat cã un numãr mare de bileteau ajuns la „piloºi – politicieni, spon-sori, vedete, adicã celebrii aplaudacicare apar la fiecare eveniment impor-tant”, iar ulterior au fost publicate on-line, anunþuri de vânzare a respec-tivelor bilete, la preþuri de aproxima-tiv trei ori mai mari decât la casa debilete.

O altã categorie care include o va-rietate de sublumi sociale relaþionaleeste aceea a articolelor care relatea-zã evoluþii ale anumitor categorii depersoane care au optat pentru stra-tegii de acþiune în viaþã, în virtuteacapitalului relaþional deþinut, sens încare au accesat sau utilizat relaþii înprimul rând de naturã profesionalãpentru atingerea unor obiective per-sonale. Astfel mass-media trateazã

cazuri de foºti ofiþeri din structurilestatului care în prezent sunt prosperioameni de afaceri237, demnitãþi publi-ce care îºi justificã averile exclusivprin apartenenþa la familii înstãrite238,aleºi locali, care în contextul apariþieiunor legi privind conflictul de intereseau divorþat de neveste ca sã-ºi pãs-treze funcþiile239 sau a unor infractori,care în faþa judecãtorului au prezentatrecomandãri de la cunoscuþi pentrua-ºi susþine imaginea de buni cetã-þeni240.

Presa scrisã relateazã sub formaunor relatãri sau anchete ºi reacþiileunor actori sociali la adresa efectelornegative generate de accesul la re-surse prin intermediul unor sublumisociale relaþionale de tipul celor pre-zentate în rândurile anterioare. Reac-þiile pot fi întâlnite sub forma unor de-claraþii sau anunþuri ale unor oficialide instituþii de genul – „pânã aici cuangajãrile/numirile/transferurile clien-telare, de când sunt eu la cârma insti-tuþiei totul va fi transparent ºi corect”.

161

235 Ex. Adevãrul, 2005 – „Festivalul Naþional de Teatru, spectacol pentru pile”236 Ex. Evenimentul Zilei, 2007 – „Cãsãtorie pe pile”; Evenimentul Zilei, 2008 – „ªedinþã cupresa, doar pe pile”237 Ex. Evenimentul Zilei, 2008 – „Spionii care ne umflã factura la întreþinere”; JurnalulNaþional, 2007 – „Agenþii acoperiþi, trecut ºi viitor”238 Ex. Evenimentul Zilei, 2006 – „Bogaþi din tatã-n fiu”; România Liberã, 2006 – „Demnitaricu buzunarele pline în faþa Fiscului. Rude providenþiale”239 Ex. Adevãrul, 2003 – „Un primar ºi doi secretari doljeni s-au despãrþit de neveste ca sã-ºipãstreze funcþiile” 240 Ex. Adevãrul, 2010 – „Recomandãri de la cunoscuþi: apãrarea inculpaþilor din Jibou”

Asemenea atitudini pot fi interpretate,fie ca demersuri de câºtigare a unuianumit capital de imagine, dintr-unpunct de vedere demagogic, ori fieefectele negative generate de politicade personal netransparentã ºi bazatãpe favoritisme a atins un nivel de satu-raþie. Agenda mass-media prezintã ast-fel de atitudini declarative ca mani-festându-se în sfera politicã241, minis-terul de interne242 sau domeniul edu-caþional243.

Dintr-o perspectivã acþionalã ºi nunumai declarativã, sunt aduse la cu-noºtinþa cititorului ºi decizii adoptatesau acþiuni întreprinse pentru redu-cerea efectelor negative generate deunele sublumi sociale relaþionale.Astfel se acþioneazã prin promovareaunor proiecte de acte normative244,decizii ale instanþelor245 sau prin de-mararea unor operaþiuni de control

în diverse instituþii246. În acest senseste de remarcat faptul cã existã pre-ocupãri sociale, chiar dacã unele din-tre ele nu ajung sã fie implementateori nu genereazã consecinþele realescontate.

O altã categorie de reacþii socialela efectele negative ale sublumilorsociale relaþionale o constituie emi-grarea, în special a tinerilor, care in-vocã caracterul de clan al societãþiiºi lipsa de perspective în lipsa unor„proptele”. Presa scrisã dezvoltã ar-ticole ample, cu interviuri ale persoa-nelor în cauzã, privind motivele pen-tru care au plecat în strãinãtate, însãsingura categorie profesionalã menþio-natã explicit este cea a medicilor247.Sunt prezentate opinii ale persoanelorimplicate constatându-se lipsa de re-grete privind decizia de emigrare248,lipsa de perspective pe care o gãsesc

162

241 Ex. Adevãrul, 2004 – „Un deputat scoate la concurs postul de ºef al cabinetului sãu par-lamentar”; Evenimentul Zilei, 2009 – „Adrian Cioroianu: Nu e tocmai corect sã punem pe listesoþii sau viitoare soþii”;242 Ex. Jurnalul Naþional, 2007 – „Promisiuni – Poliþie de elitã, fãrã nepotisme”; EvenimentulZilei, 2006 – „Nu mã mai sunaþi dacã aveþi rude de angajat”243 Ex. Gândul, 2006 – „ARACIS jurã ca nu va accepta mita, pilele ºi ºantajul”244 Ex. Cotidianul, 2006 – „Parlamentul pregãteste spargerea castelor”; România Liberã,2006 – „Pentru a se evita incompatibilitãþile, Magistraþii îºi vor pune familia pe Internet”245 Ex. Evenimentul Zilei, 2004 – „Concurs pe cumetrie, anulat de instanþã”, 246 Ex. Evenimentul Zilei, 2009 – „Familia Doi º’un sfert, la control”; Jurnalul Naþional, 2010 –„ANI verificã famiglia de la Drumuri”247 Ex. România Liberã, 2008 – „8.500 de cadre medicale din România lucreazã în Europa.De la începutul anului, 2.000 de doctori au depus cerere de lucru în strãinãtate. Gãºtile dinspitale gonesc medicii peste hotare”; Jurnalul Naþional, 2010 – „Medicii tineri n-au ºanse fãrãprotecþie sau proptele”248 Ex. Jurnalul Naþional, 2010 – „Cea mai bunã decizie din viaþã, am plecat ºi asta din 1990dupã mineriadã”

tinerii în þarã249 ºi caracterul de clanîn diverse domenii sociale250. De pildã,în articolul publicat în Adevãrul,2008 – „De ce plecãm din România”,jurnalistul face un inventar al motive-lor pentru care românii emigreazã,printre acestea fiind faptul cã „nimicnu e sigur; totul este sub imperiul ha-zardului; tupeul ºi ilicitul au devenitcondiþii ale reuºitei în viaþã; poliþia ºijustiþia nu existã pentru cei mulþi, fãrãpile ºi relaþii; statul nu garanteazã cãtinerii îºi vor putea creºte copii de-parte de ameninþãri fizice ºi morale;ºi faptul cã, prin mecanismele sale,statul încurajeazã impostura, fuga derãspundere ºi ºmecheria”. Concluziilejurnaliºtilor sunt general valabile ºiomniprezente în majoritatea articole-lor pe aceastã temã, putându-se des-prinde ideea cã, într-adevãr, caracterulde clan al societãþii, care genereazãblocaje în devenirea personalã a tine-rilor este determinant în decizia deemigrare, corelat, cu siguranþã, ºi cualþi factori precum cei de naturã eco-nomico-socialã.

Presa scrisã a relatat ºi desprereacþii extreme faþã de efectele nega-tive generate de sublumile sociale

relaþionale existente în societate, re-zultând cã proteste precum cel degreva foamei251 sau decizia de sinu-cidere a unor persoane a avut labazã tocmai caracterul de clan exis-tent în domeniile în care îºi desfãºu-rau activitatea. În articolul din Ade-vãrul, 2002 – „Un plutonier ºi-a trasun glonþ în cap”, este tratat cazulunui poliþist, care s-a împuºcat în capcu pistolul din dotare, despre care, an-terior sinuciderii a acuzat reprezen-tanþii administraþiei locale cã încercausã-l manipuleze ºi controleze, iarîntr-un alt articol, publicat de acelaºicotidian, în anul 2010 – „S-a spân-zurat din cauza mafiei de la Ambu-lanþã”, este tratat cazul unui ºofer deambulanþã, care s-a spânzurat, iar înbuzunar criminaliºtii au gãsit un biletcu mesajul: „mafia de la AMB mi-adistrus familia”. Astfel de decizii esteevident cã sunt extreme ºi au loc ºipe fondul anumitor predispoziþii ºi da-toritã unor factori variaþi, însã, pentrutema analizatã, existenþa unor efectenegative în utilizarea capitalului rela-þional par a fi fost determinante.

Din punct de vedere cantitativ,însã util a fi evocate, sunt situaþiile în

163

249 Ex. Cotidianul, 2009 – „Exodul competenþelor”; Adevãrul, 2010 – „Absolvenþii clujeni:Plecãm, România nu ne oferã nimic!”250 Ex. România Liberã, 2008 – „Alungat de un mediu corupt, un tânãr a fãcut o strãlucitãcarierã în occident. Autoexilat din cauza nepotismului din universitãþi”251 Gândul, 2008 – „Acuzaþii nemulþumiþi cã le sunt furate comenzile. Trei angajaþi aiAmbulanþei Mehedinþi în greva foamei”

care presa scrisã relateazã despre

importanþa recomandãrilor (prin pune-

rea accentului pe competenþele profe-

sionale ºi nu strict pe stocul relaþional),

cu accent pe diverse strategii adop-

tate în special în firme private252, cu

evidenþierea avantajului tehnologi-

ilor moderne care faciliteazã accesul

la informaþii legate de carierã253. În

articolul din Cotidianul, 2006 – „Net-

workingul scoate pila din PCR” sunt

dezvoltate diferenþele majore exis-

tente între „pile” ºi „recomandãri”, fe-

nomenul de networking fiind descris

ca o angajare pe baza recomandãrii

unui fost ºef sau coleg de muncã, total

diferit de nepotism care înseamnã

sã-i gãseºti cuiva de muncã. Acest

tip de discurs, aflat într-o zonã neu-

trã de abordare a subiectelor privind

utilizarea de capital relaþional, este

relativ nou, aducând un suflu proas-

pãt, fãrã legãturã cu eventuale cono-

taþii negative de tip clicã, clientelism,

favoritism sau nepotism.

În funcþie de tipul de material jur-

nalistic analizat, în presa scrisã sunt

întâlnite opinii exprimate sub forma

unor editoriale care nu privesc nea-

pãrat cazuri concrete, ci se referã la

preocuparea autorilor faþã de efec-

tele negative ale sublumilor sociale

relaþionale pe care le trateazã, ºi a

cãror importanþã o percep ca având

amplitudine de fenomen social. Unul

dintre subiectele de preocupare al

autorilor îl constituie faptul cã pilele

sunt o condiþie determinantã pentru

angajare, promovare, numire sau

menþinere pe post. Astfel, presa

scrisã face referire la o diversitate de

opinii care, în fond, exprimã preocu-

pãri privind lipsa perspectivelor pro-

fesionale pentru tineri254, sau con-

cret în unele zone de manifestare so-

cialã, cum ar fi unele companii multi-

naþionale255, teologia256, administra-

þie ºi interne257 sau sport258.

Cu trimitere la managementul de-

fectuos al resurselor umane în insti-

164

252 Cotidianul, 2008 – „Patronii recompenseazã angajaþii care-ºi aduc prietenii în firmã”;Cotidianul, 2006 – „Networkingul scoate pila din PCR”253 Adevãrul, 2008 – „Copiii le cautã pãrinþilor joburi pe Internet”254 Ex. Adevãrul, 2010, – „Doritorii de muncã sunt pesimiºti: <Posturile bune sunt ocupatedinainte, pe sistemul pile ºi relaþii>“; Evenimentul Zilei, 2002 – „Viitorul absolvenþiloruniversitari: Angajaþi pe pile, buni de export sau falimentar în propria afacere”255 Ex. Evenimentul Zilei, 2007 – „Multinaþionalele, învinse de pile”256 Ex. Adevãrul, 2010 – Craiova. Teologia: credinþã sau ºpagã. Cât costã o parohie înRomânia”, 257 Ex. Cotidianul, 2007 – „Piloºii de la Interne avanseazã în minister”258 Evenimentul Zilei, 2010 – „Blaturile de la Dinamo, date în vileag de un fost angajat”

tuþiile de stat, sunt întâlnite opinii saueditoriale în care sistemul administra-tiv este caracterizat prin ineficienþã,lipsã de reacþie ori servilism. Sistemulbirocratic, în general este perceput cafiind o a „cincea putere în stat” care,prin toleranþã la favoritisme ºi la actede corupþie afecteazã dezvoltarea so-cietãþii în ansamblul sãu259. Este abor-dat ºi subiectul lipsei de utilizare acomunicaþilor electronice, a sisteme-lor de management al documentelorelectronice în administraþia publicã,iar în consecinþã cetãþeanul ajunge tot„la mila funcþionãraºilor angajaþi pebazã de pile, relaþii ºi interese”260.Sublumi sociale relaþionale sunt pre-zentate ca fiind o cauzã de nefuncþio-nare a instituþiilor publice ºi în cazulgestionãrii fondurilor europene, exis-tând abordãri de genul „fondurile sunt

distribuite de oameni angajaþi pe cu-

metrii – fiice, fii, fini, gineri, cumnaþi ºi

chiar amante, care s-au gândit sã le

vãmuiascã”261. Ca domenii profesio-

nale, despre politic262, justiþie263 ºi

sãnãtate264 se opineazã cã prezintã

ineficienþe ºi datoritã sublumilor so-

ciale relaþionale întâlnite dar ºi des-

pre unele încercãri de acþiune sindi-

calã265.

Presa relevã ºi opinii privind con-

diþionarea reuºitei în diverse proiecte

(afaceri sau sport) de existenþa unui

stoc relaþional corespunzãtor, autorii

fiind persoane direct implicate, care au

ajuns la concluzia cã lipsa unor „pile”

reprezintã un eºec garantat. Aseme-

nea abordãri sunt întâlnite în dome-

niul sportiv266, în investiþii ºi afaceri267

sau în teologie268.

165

259 Ex. Evenimentul Zilei, 2005 – „Editorial: Mafia de stat”260 Ex. Jurnalul Naþional, 2009 – „Trebuie sã depuneþi la registraturã o hârtie …” Cotidianul,2008 – „Marii ticãlosi mici”, 261 Ex. România Liberã, 2007 – „Cauza indicatã de Remeº pentru care întârzie fondurileeuropene – nepotism în APIA”; România Liberã, 2009 – „Geoanã spune cã APIA nu afuncþionat din cauza pipiþelor”262 Ex. Cotidianul, 2010 – „Vlãdescu spune cã existã intervenþii, nu de azi, pentru bani sau funcþii”263 Ex. Evenimentul Zilei, 2010 – „CSM încalcã normele ONU de dragul magistraþilor”,România Liberã, 2009 – „ªeful DNA acuzã omerta magistraþilor”, 264 Ex. Evenimentul Zilei, 2008 – „Editorialul EVZ: Cartelul medicamentelor”265 Ex. România Liberã, 2010 – „BISTRIÞA. Cum a esuat greva din educaþie? Soþul – lasindicat, soþia – la inspectorat”266 Ex. Jurnalul Naþional, 2009 – „Porumboiu: <Am speranþe zero în refacerea acestui arbitraj.Se promoveazã pe nepotisme, pe prietenii ºi mai puþin pe valoare>”; Adevãrul, 2010 – „IoanNeculaie: Titlul îl va câºtiga echipa care are pile mai multe”267 Ex. Adevãrul, 2003 – „Ce trebuie sã aibã un om de afaceri ca sã reuºeascã în România?Pile!”; Adevãrul, 2010 – „Alexandru Solomon: <Dacã nu ungi unde trebuie, nu supravieþuieºti>!”268 Ex. Adevãrul, 2010 – „Craiova: Teolog masterand: <Îmi vine sã vomit când îmi aducaminte fazele din seminar. Totul e pe pile!>”

Probabil, dar nu limitându-se laacest singur argument, datoritã con-curenþei de pe piaþa presei scrise,sunt întâlnite critici adresate politi-cilor editoriale ale anumitor structuride presã, care ar acþiona pentru pro-movarea sau sprijinirea unor intere-se partizane în detrimentul informãriicorecte, transparente ºi echidistantea cetãþenilor269. De exemplu, în arti-colul publicat în Evenimentul Zilei,2004 – „Cenzura din radioul public,dezvãluitã din interior”, este relatatãobservaþia unui reprezentant al or-ganizaþiei „Reporteri fãrã frontiere”,care a constatat cã presa din provin-cie „se aflã la cheremul baronilorlocali, iar de alte forme de presiuneasupra presei sunt datoriile enormepe care le au televiziunile cãtre bu-getul de stat, cumpãrarea de public-itate de stat, ºi acordarea de frec-venþe ºi licenþe de emisie, care, înfinal, conduc la autocenzurã”.

Opinii jurnalistice sunt exprimateºi prin condamnarea sau criticareaclientelismului, nepotismului, cumetri-ilor ºi corupþiei societãþii în ansamblulsãu270. De pildã, articolul din Coti-dianul, 2010 – „România, o realitatesemicolonialã”, este sugestiv pentru

astfel de teme jurnalistice. Româniaeste comparatã de jurnalist cu semi-coloniile din punctul de vedere al sti-lului de viaþã (impus de sus în jos), allimbii („nu este unitarã ci existã pepicior de egalitate mai multe limbi –a juristului, a sportivilor, a plugarului,a mitocanului”), al „ºarlatanului ego-ist”, care îºi trãdeazã patria pentruarginþi (cu trimitere la politicieni), al in-fractorului care se defineºte printr-un„sperþar de dat la ciupealã, ceva întrebacsiº, cadou ºi milogealã”, al omuluibogat „care nu poate avea prietenisãraci”, al politicianului care se carac-terizeazã prin „rãþoialã ºi neputinþã,având ceva de biciclist: spinare curbatã ºi picioare energice, adicãservil faþã de cei mari ºi impertinentcu cei mici”, ºi al tabelelor de valori„rãsturnate, amalgamate ºi pline desurprize”.

Articolele de presã scrisã se potclasifica ºi în funcþie de sursa infor-maþiilor sau de modul în care aces-tea au fost obþinute cu trimitere ladiferite studii, sondaje sau alte tipuride analize, mai mult sau mai puþinrelevante din punctul de vedere alexigenþelor unei cercetãri sociolo-gice.

166

269 Ex. Cotidianul, 2006 – „Editorial – Mã …în el de jurnalism de cumetrie”; Evenimentul Zilei,2004 – „Cenzura din radioul public, dezvãluitã din interior”270 Ex. Gândul, 2010 – „România – o afacere de familie”; Evenimentul Zilei, 2003 – „Ne þinemde neamuri!”

Respectivele modalitãþi de inves-tigare a „pulsului” social au ca obiectstabilirea mãsurii în care este perce-put clientelismul manifestat de anu-miþi actori ai vieþii sociale. Este rele-vant articolul din Evenimentul Zilei,2010 – „Raportul Oxford Analytica:Românii sunt dezamãgiþi de proastaguvernare ºi vor sã emigreze”, fiindprezentat un studiu intitulat „Siste-mul îi exclude pe cei energici ºi ide-aliºti” al publicaþiei Oxford Analyticacare aratã cã „profesioniºtii talentaþidin România sunt dezamãgiþi de sa-lariile mici, corupþie ºi nepotism, mo-tive pentru care 10% din populaþie aemigrat în ultimii 20 de ani, fapt pen-tru care, în prezent, tot mai mulþi ro-mâni iºi doresc sã emigreze”. Un altstudiu relevant oarecum indirect pen-tru percepþia cazurilor de corupþie ºinepotism din societate este publicatîn Evenimentul Zilei, 2010 – „Trei sfer-turi dintre români cred cã presa e osursã credibilã în cazurile de corup-þie”, în care se aratã cã 73,54% dinrespondenþii unui studiu intitulat „Per-cepþia cetãþenilor asupra corupþiei dininstituþiile publice: cauze, practici,prevenire”, derulat de Agenþia Naþio-nalã a Funcþionarilor Publici, consi-derã presa ca fiind pe primul loc, ca„sursã credibilã în furnizarea informa-þiilor despre corupþie, aceleaºi per-

soane indicând ca ºi cazuri de corup-þie identificate, pe cele de tratamentdiscriminatoriu, nepotism, achiziþii pu-blice, utilizare nejustificatã a banilorpublici, ºi cazuri de fapte de corupþiecu implicarea unor personalitãþi pu-blice”.

Studii jurnalistice au fost derulateºi pentru evidenþierea percepþiilor sauopiniilor privind importanþa pilelorpentru accesul, menþinerea sau pro-movarea într-un loc de muncã. În arti-colul din Cotidianul, 2008 – „Româniiîncã se angajeazã pe pile”, un sondajBestJobs aratã cã unul din patru ro-mâni recunoaºte cã s-a angajat „celpuþin o datã cu ajutorul pilelor”. Ace-leaºi concluzii sunt relevate ºi în Eve-nimentul Zilei, 2005 – „Filiera P-C-R:angajare pe sprânceanã”, potrivitunui sondaj al Neogen, care aratã cã„53% din respondenþi susþin cã ºi-augãsit locul de muncã actual prin relaþii”Comentând rezultatul, psihologulAurora Liiceanu afirmã cã „nepotis-mul nu numai cã este larg rãspândit,dar este ºi acceptat în toate domeniileprofesionale, iar despre profilul omuluicu pile, acesta, odatã angajat rãmânesupus, oarecum izolat, grefat pe unanumit sistem ºi probabil rãmâne cuun statut inferior, iar cei care nu sefolosesc de relaþii sau pile în carieralor profesionalã, psihologul afirmã

167

cã pot cãdea pradã pesimismului so-cial, pentru cã experienþa le dove-deºte cã nu e suficient sã fii bun”.

O serie de studii, fãrã o aparentãlegãturã între ele au avut ca subiectMinisterul Administraþiei ºi Interne-lor271. De exemplu, în articolul dinRomânia Liberã, 2009 – „Nepotisminstituþional la Doi º’un sfert: un sfertdintre angajaþi sunt rude”, sunt pre-zentate concluziile unei anchete in-terne la DGIPI care a arãtat cã „unsfert din angajaþii Direcþiei sunt rude,inclusiv ºeful DGIPI ar avea un frateangajat”. Interpretarea jurnalisticãeste cã „nepotismul domneºte înDGIPI ºi se înscrie în boala instituþi-ilor de stat. Cu cât sunt mai netrans-parente, cu atât mai mult funcþionea-zã principiul: dacã poþi lua o decizie,angajeazã o rudã”.

Sistemul universitar a reprezentatdeasemenea obiectul unor studii, îngeneral derulate de diverse organ-isme neguvernamentale272. În arti-colul din Gândul, 2008 – „Alarmant.Potrivit unui studiu al Coaliþiei pentruUniversitãþi Curate, Universitãþile,bastioane de nepotism, plagiat ºi se-cretomanie”, o analizã/evaluare acinci universitãþi realizatã de Coaliþia

pentru Universitãþi Curate aratã cã„universitãþile româneºti au devenitcuiburi ale nepotismului, plagiatuluiºi secretomaniei generalizate”, fiindîntâlnite frecvente cazuri de clanurifamiliale, corupþie ºi discriminare. Înarticolul din Evenimentul Zilei, 2005 –„Universitãþile au picat testul de eticã”,sunt prezentate concluziile unui stu-diu, de aceastã datã reprezentativdin punct de vedere sociologic, coor-donat în anul 2005 de prof. MihaelaMiroiu, în 13 universitãþi de stat ºiprivate, conform cãrora „favoritismul,hãrþuirea sexualã pe linie ierarhicã ºirelaþiile de tip clicã sunt cele maigrave probleme de eticã din univer-sitãþile românesti”. Defalcat pe cate-gorii de persoane chestionate, secre-tarii din universitãþi ºi profesorii per-cep „clica universitarã ca o problemãgravã, ce stã la baza unor cercuri deputere ºi influenþã, pe criterii de prie-tenie, rudenie sau afaceri”.

Alte studii evidenþiate de presascrisã au ca obiectiv general stabili-rea nivelului percepþiei privind acce-sul la servicii publice ori obþinerea debeneficii prin utilizarea relaþiilor utiledeþinute. În articolul din EvenimentulZilei, 2005 – „Foiºorul de foc:

168

271 Ex. Cotidianul, 2007 – „Angajaþii Internelor se plâng de pile”; Gândul, 2007 – „Potrivit unuistudiu realizat de Ministerul de Interne, salarizarea ºi promovarea pe pile, cauzele corupþieidin Poliþie”272 Ex. România Liberã, 2009 – „40 de universitãþi din þarã sunt bolnave de nepotism”

Cumetriile ºi capitalismul”, sunt tra-tate reþelele de afaceri ºi cele de ru-denie, rezultând cã, în general, româ-nii fac afaceri cu rudele. Întreg capi-talismul românesc este „unul domi-nat de relaþiile de familie”. În acestsens, sondaje precum Barometrele deOpinie Publicã 1997 ºi 2000 aratã cã„viaþa publicã a românilor este limi-tatã la cercul mic al rudelor” ºi cã maimult de jumãtate dintre românii impli-caþi în afaceri se asociazã cu rudele.Aceeaºi relaþie dintre rude ºi afacerieste abordatã ºi în articolul din Eve-nimentul Zilei, 2008 – „De ce milio-narii preferã afacerile în familie”, au-torul arãtând cã „un sfert din cele 39de miliarde euro – averea celor 300cei mai bogaþi români se aflã în mâi-nile a 56 de familii”, iar explicaþia celmai des întâlnitã din partea respec-tivilor bogãtaºi a fost cã „legãturile desânge primeazã în faþa colaborãrii cuprietenii sau cu diverse alte persoa-ne”. Un alt studiu extrem de inedit,realizat de Institutul Naþional de Sta-tisticã, este publicat în Cotidianul,2007 – „Românii îºi fac vacanþa larude”. Astfel, în concurenþã cu hote-lurile sunt casele rudelor ºi ale prie-tenilor, întrucât mare parte din româniicare pleacã în vacanþã, în þarã saustrãinãtate se cazeazã la cunoºtinþeºi doar unul din zece îºi închiriazã

cazare. În articolul din EvenimentulZilei, 2007 – „Ofurile pacienþilor: ºpã-gile ºi pilele”, este publicat ºi comen-tat un studiu comandat de ColegiulMedicilor din Iaºi, rezultând cã majo-ritatea pacienþilor ieºeni declarã cã„nu au bani sã plãteascã atenþii doc-torilor”, iar pentru a ajunge la un doc-tor bun „ai nevoie de recomandãri ºide un statut social înalt”. Rezultatelestudiului au fost recepþionate de Co-legiul Medicilor din Iaºi, întrucât estealarmant cã „pacienþii au spus înnumãr mare cã au nevoie de bani ºirelaþii ca sã ajungã fãrã probleme lamedic”, fiind necesarã ºi obligatorieproblema accesibilitãþii la medic.

Concluzionând, din punctul devedere al unui demers de cercetarestrict descriptiv, prin analiza de dis-curs a agendei media se observã cãsublumile sociale relaþionale suntdeosebit de variate, eterogene ºi va-riabile, însã stilul jurnalistic face caarticolele sã fie elocvente ºi lãmuri-toare prin ele însele, în ceea ce pri-veºte structurile relaþionale implicateºi resursele accesate, prin evidenþie-rea importanþei ºi semnificaþiei cazu-lui singular. Agenda media reflectãtotodatã preocupãri sociale exis-tente într-un anumit domeniu, iar încazul sublumilor sociale relaþionale

169

tratate trebuie precizat cã acesteasunt probabile, datoritã faptului cãcercetarea constã în analiza de dis-cursuri asupra realitãþii ºi nu direct îninvestigarea acesteia. Deºi proba-bile, din peste 1.300 de articole iden-tificate ºi analizate nu a fost identifi-cat nici unul care sã reprezinte un„drept la replicã” referitor la informaþiideja transmise în spaþiul public. Înesenþã, punctul comun al discursu-rilor media fac trimitere, explicit sauimplicit, la lipsa unei egalitãþi de ºansereale în societatea româneascã cu

evocarea unor situaþii concrete de

clientelism, favoritism sau nepotism.

În condiþiile în care percepþia realitãþii,

la un moment dat, devine însãºi parte

a realitãþii obiective, în termeni de so-

ciabilitate productivã, se poate vorbi

de accesare de resurse prin conver-

sia capitalului relaþional în alte tipuri

(economic, uman ori simbolic), con-

versie realizatã într-o manierã flagrant

contrarã unei egalitãþi de ºanse reale

în diversele zone de manifestare so-

cialã pentru care presa acordã interes.

170

BIBLIOGRAFIE

Chelcea S., 2001, „Tehnici de cercetare sociologicã”, ed. SNSPA: Facultatea de Comunicareºi Relaþii Publice, Bucureºti

Sandu D., 2003, „Sociabilitatea în spaþiul dezvoltãrii”, ed. Polirom, IaºiSandu D., 2005, „Dezvoltare comunitarã, Cercetare, Practicã, Ideologie”, ed. Polirom, IaºiStrauss A., Corbin J., 1997, „Grounded Theory in Practice”, Sage Publications Inc., New YorkScott D., Cavin D., 2005, „Segmentation and legetimitation in the climbing world”, Canadian

Association for Leisure Studies, disponibil pe www.lin.ca, accesat la 01.05.2011http://www.adevarul.ro/http://www.cotidianul.ro/http://old.cotidianul.ro/http://www.evz.rohttp://www.gandul.info/http://www.jurnalul.ro/http://www.romanialibera.rohttp://www.libertatea.ro/

Documents

numãrul 6, noiembrie 2012 ROMÂNIA ªI UNIUNEA · PDF filePUNCTULCRITIC Trimestrial de diagnozã socialã, politicã ºi culturalã numãrul 6, noiembrie 2012 ROMÂNIA ªI UNIUNEA