Norbert Lieth De ce meritã sã fii creºtin - nograzie.net RO.pdf9 De ce meritã sã fii creºtin Dumnezeu nu se mai încrede în sine ºi în faptele sale, ci doar în Isus Cristos

1

De ce meritã sã fii creºtin

Norbert Lieth

De ce meritã sãfii creºtin

2


.

3


Norbert Lieth

De ce meritã sãfii creºtin

EdituraStrigãtul de la Miezul Nopþii

4


Titlul original:Warum es sich lohnt Christ zu sein

Copyright © Editura Strigãtul de la Miezul NopþiiO.P.3, C.P.136 | 2900 Arad – RomâniaTel./Fax: +40-57-256517 | [email protected]

ISBN 973-99368-2-2Nr. comandã: 1010

Prima ediþie: iunie 2000Traducerea: Ioan ChiciudeanEditarea: Marian Gheorghe, Laura CacioraTehnoredactarea: Andrei RudolfTipãrit la IB-Print AG, CH-6300 Zug

Descrierea CIP a Bibliotecii NaþionaleLIETH, NORBERT

De ce meritã sã fii creºtin / Norbert Lieth. – Arad:Strigãtul de la Miezul Nopþii, 2000

p. 76; 11,5 x 18 cm.ISBN 973-99368-2-2

26

5


Cuprins

1 De ce meritã sã fii creºtin – Introducere ....................................................... 7

• A avea un loc în cer?• Isus: unic, incomparabil, minunat

2 Isus: unic, incomparabil, minunat – în mãrturia Sa .................................................. 11

• Mãrturia lui Isus despre Sine• Mãrturiile lui Petru, Pavel, Ioan ºi ale samaritenilor

din Sihar• Contemporanii mãrturisesc despre modul

în care L-au cunoscut pe Isus

3 Isus: unic, incomparabil, minunat – în personalitatea Sa ........................................ 25

• Mãreþia Sa• El a fost fãrã pãcat• Divinitatea Sa• Mãrturiile unor oameni de ºtiinþã, poeþi

ºi gânditori

4 Isus: unic, incomparabil, minunat – în dragostea Sa ............................................... 33

• Golgota!

5 Isus: unic, incomparabil, minunat – în iertarea Sa ................................................... 37

• Ce trebuie sã ºtim despre pãcat• A ierta: De ce poate doar Isus sã o facã?• Isus, tu eºti diferit

6


6 Isus: unic, incomparabil, minunat – în cuvintele Sale ............................................. 45

• Afirmaþiile Vechiului Testament, ale lui Isus ºi ale altormartori despre Cuvântul Sãu

7 Isus: unic, incomparabil, minunat – prin ceea ce a fãcut în ºi pentru ai Sãi ............ 51

• El creeazã ceva nou• Dumnezeu nu mai este Judecãtor, ci Tatã• El dã putere în viaþa de zi cu zi• El îi conduce pe ai Sãi spre minunatul þel

8 Isus: unic, incomparabil, minunat – în revenirea Sa ................................................ 59

• Isus va reveni: mai întâi pentru a-ªi rãpi Biserica, iar maiapoi pentru a-ªi ridica Împãrãþia

9 Isus: unic, incomparabil, minunat – prin rãsplãtirea cereascã a celor ce sunt ai Sãi .................................................. 63

• Asemãnarea cu Isus• Moºtenitori ai lui Dumnezeu• Dreptul de a locui în cer• Bucurie veºnicã• Nu vom mai avea întrebãri• Cununile• Dragostea perfectã• Etc.

10Cum poþi sã ajungi astãzicredincios .................................................. 75

7


1De ce meritã sã fiicreºtin? –Introducere

Punem oastfel de în-trebare, chiardacã trãim într-o þarã «creºtinã», la temeliacãreia se aflã convingeri creºtine. Ce impor-tanþã mai are astãzi creºtinismul pentru noi,respectiv ideea de a fi creºtin?

8


Voltaire, un ateu convins, a fost invitatodatã la reºedinþa lui Frederic cel Mare. Laceremonia de întâmpinare Voltaire a ridicatpaharul spunând batjocoritor: «Cedez loculmeu din Rai în schimbul unei mãrci prusa-ce». S-a aºternut o liniºte de câteva minute,dupã care un alt oaspete de la curtea rege-lui s-a întors cãtre Voltaire spunându-i:«Domnule, în Prusia existã o lege, potrivitcãreia persoana care doreºte sã vândã unanumit lucru, trebuie sã dovedeascã mai în-tâi cã este proprietarul obiectului respectiv.Puteþi dovedi cã aveþi un loc în Rai?»

Tocmai despre aceasta este vorba: aavea un loc în cer! Biblia ne spune care estecondiþia esenþialã pentru a obþine un aseme-nea lucru: o relaþie vie, autenticã cu Isus! Ease realizeazã doar prin naºterea din nou,care se bazeazã pe credinþa personalã înIsus Cristos.

Conform afirmaþiilor lui Isus, cine estenãscut din nou are mãrturia Duhului Sfânt îninima lui: «Într-adevãr, sunt mântuit». O ast-fel de convingere nu este mândrie, ci sme-renie, deoarece cel care are o relaþie cu

9


Dumnezeu nu se mai încrede în sine ºi înfaptele sale, ci doar în Isus Cristos. El a re-cunoscut cã este pãcãtos ºi cã nu poate fimântuit prin fapte bune sau alte mijloace. Ela venit la Isus spunându-I: «Mântuitorule,mântuieºte-mã!» Domnul nu numai cã i-aauzit rugãmintea, ci i-a dat ºi un rãspuns. Caurmare, Duhul Sfânt a intrat în inima omuluispunând: «De acum eºti al lui Isus; eºti mân-tuit!»

Isus: unic, incomparabil, minunatIsus nu poate fi comparat cu nimeni ºi ni-

mic! El este Cristosul, Fiul Dumnezeului ce-lui viu – de aceea meritã sã fii creºtin!

Faptul cã El este unic, incomparabil ºi mi-nunat este arãtat profetic în Cântarea Cân-tãrilor. Aici este descrisã într-un limbaj sim-bolic dragostea lui Solomon pentru mireasalui, ceea ce indicã însã spre dragostea luiDumnezeu pentru poporul Sãu Israel ºi spredragostea lui Isus pentru Biserica Sa. «Ceare iubitul tãu mai mult decât altul, o, cea maifrumoasã dintre femei? Ce are iubitul tãu maimult decât altul, de ne rogi aºa de fierbinte?

10


– Iubitul meu este alb ºi rumen, deosebin-du-se din zece mii. Capul lui este o cununãde aur curat, pletele lui ca niºte valuri, suntnegre cum e corbul. Ochii lui sunt ca niºteporumbei pe marginea izvoarelor, scãldaþi înlapte, ºi odihnindu-se în faþa lui plinã. Obrajiilui sunt ca niºte straturi de mirezme, în carecresc rãsaduri mirositoare; buzele lui suntniºte crini, din care curge cea mai aleasãsmirnã. Mâinile lui sunt niºte inele de aur, fe-recate cu pietre de hrisolit; trupul lui este unchip de fildeº lustruit, acoperit cu pietre desafir; picioarele lui sunt niºte stâlpi de mar-murã albã, aºezaþi pe niºte temelii de aurcurat. Înfãþiºarea lui este ca Libanul, pare untânãr ales ca cedrii. Cerul gurii lui este nu-mai dulceaþã ºi toatã fiinþa lui este plinã defarmec. Aºa este iubitul meu, aºa este scum-pul meu, f i ice ale Ierusalimului!» (Cânt.5,9-16).

11


2Isus: unic,incomparabil, minunat –în mãrturia Sa

În Evan-ghelia dupãI o a n s u n tmenþ iona tecuvintele luiIsus despreSine:

• «Eu sunt pâinea vieþii. Cine vine la Mine,nu va flãmânzi niciodatã; ºi cine crede înMine, nu va înseta niciodatã» (Ioan 6,35).

12


• «Eu sunt Lumina lumii; cine Mã urmea-zã pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci vaavea lumina vieþii» (Ioan 8,12).

• «Eu sunt Uºa. Dacã intrã cineva prinMine, va fi mântuit; va intra ºi va ieºi, ºi vagãsi pãºune» (Ioan 10,9).

• «Eu sunt Pãstorul cel bun. Pãstorul celbun îºi dã viaþa pentru oi» (Ioan 10,11).

• «Eu sunt învierea ºi viaþa. Cine crede înMine, chiar dacã ar fi murit, va trãi» (Ioan11,25).

• «Eu sunt calea, adevãrul ºi viaþa. Nimeninu vine la Tatãl decât prin Mine» (Ioan 14,6).

• «Eu sunt adevãrata viþã, ºi Tatãl Meueste vierul» (Ioan 15,1).

Când femeia samariteancã I-a spus:«ªtiu, i-a zis femeia, cã are sã vinã Mesia,(cãruia I se zice Cristos); când va veni El, aresã ne spunã toate lucrurile», Isus i-a rãspuns:

13


«Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela»(Ioan 4,25-26).

Când Pilat L-a întrebat: «Atunci un Împã-rat tot eºti?», Isus i-a rãspuns: «Eu sunt Îm-pãrat. Eu pentru aceasta M-am nãscut ºi amvenit în lume, ca sã mãrturisesc despre ade-vãr. Oricine este din adevãr ascultã glasulMeu» (Ioan 18,37).

Ucenicii I-au auzit toate mãrturiile ºi I-auvãzut fiecare faptã. Sã ne imaginãm cã stãmfaþã în faþã cu câþiva dintre primii ucenici,având ocazia sã-i întrebãm de ce au deve-nit creºtini. Astfel ar putea avea loc dialogulurmãtor:

Petru«Petre, de ce ai devenit creºtin? Tu ai fost

un om care te-ai impus mereu. Ai avut o me-serie ºi un venit bun. Ai avut o cãsnicie feri-citã ºi probabil o soacrã minunatã. Ai avutspirit de conducãtor ºi ai fost un israelit au-tentic. Ai ºtiut ce ai vrut. Tu te-ai „jucat“ mult,dar imediat ai scos sabia. De ce ai devenit

14


creºtin? Te rog sã-mi rãspunzi într-o singu-rã propoziþie!»

«Rãspunsul meu este într-adevãr scurt ºiconcis: „Noi am crezut, ºi am ajuns la cunoº-tinþa cã Tu eºti Cristosul, Sfântul lui Dumne-zeu“ (Ioan 6,69). „Tu eºti Cristosul, Fiul Dum-nezeului celui viu!“ (Matei 16,16). Atât eu, câtºi ceilalþi ucenici am umblat cu El, L-am au-zit vorbind ºi L-am cunoscut, fiind zilnic cuEl timp de trei ani. De aceea sunt acum atâtde sigur cã Isus este într-adevãr Cristosul fã-gãduit! ªi chiar dacã sunt evreu, cred înIsus.»

Pavel«Pavele, de ce ai devenit creºtin? Tu ai

fost fariseu ºi ai luptat pentru respectarea Le-gii. Erai un intelectual, urându-L pe Isus ºiBiserica Sa, prigonându-i pe creºtini chiarpânã la moarte. Ai vrut sã-i obligi sã renun-þe la Isus. Astãzi de ce s-a schimbat totulatât de radical?»

«Am devenit un urmaº al lui Isus, deoa-rece când eram în drum spre Damasc pen-tru a-i prigoni pe creºtini s-a întâmplat ceva

15


cu totul deosebit. „Pe la amiazã, pe drum,am vãzut strãlucind împrejurul meu ºi împre-jurul tovarãºilor mei o luminã din cer, a cãreistrãlucire întrecea pe a soarelui. Am cãzut cutoþii la pãmânt; ºi eu am auzit un glas, care-mizicea în limba evreiascã: Saule, Saule, pen-tru ce Mã prigoneºti? Îþi este greu sã arunci,cu piciorul înapoi în vârful unui þepuº. Cineeºti, Doamne? am rãspuns eu. ªi Domnul azis: Eu sunt Isus, pe care-L prigoneºti“ (Fap-te 26,13-15).»

«Acest eveniment a dus la o schimbareradicalã în viaþa ta? Dar Pavele, ce atitudi-ne diferitã ai astãzi? Înainte te-ai implicat cutoatã râvna ca sã distrugi credinþa în Isus.Cu educaþia ta ai fi putut avea o carierã strã-lucitã!»

«ªi acum privesc toate aceste lucruri cao pierdere, faþã de preþul nespus de mare alcunoaºterii lui Cristos Isus, Domnul meu.Pentru El am pierdut toate ºi le socotesc caun gunoi, ca sã câºtig pe Cristos» (Fil. 3,8).«Dar eu nu þin numaidecât la viaþa mea, caºi cum mi-ar fi scumpã, ci vreau numai sã-misfârºesc cu bucurie calea ºi slujba, pe care

16


am primit-o de la Domnul Isus, ca sã vestescEvanghelia harului lui Dumnezeu» (Fapte20,24).

Ioan«Ioane, de ce aþi devenit tu ºi fratele tãu

creºtini pãrãsindu-l atât pe tatãl vostru, câtºi poziþia ºi meseria voastrã? Aþi fost „bãieþide treabã“, fiind numiþi Fiii Tunetului! Cred cãnu era bine ca cineva sã aibã ceva cu voi.Iar acum, dintr-o datã tu eºti numit aposto-lul dragostei. Te rog explicã-mi o asemeneaevoluþie!»

«Cu plãcere: „Ce era de la început, ce amauzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am pri-vit ºi ce am pipãit cu mâinile noastre, cu pri-vire la Cuvântul vieþii, pentru cã viaþa a fostarãtatã, ºi noi am vãzut-o, ºi mãrturisim des-pre ea, ºi vã vestim viaþa veºnicã, viaþã careera la Tatãl, ºi care ne-a fost arãtatã“ (1 Ioan1,1-2).»

«Tu susþii cã viaþa lui Isus ºi viaþa pe carene-o dã El sunt veºnice?»

17


«Bineînþeles, deoarece: „Ce am vãzut ºiam auzit, aceea vã vestim ºi vouã, ca ºi voisã aveþi pãrtãºie cu noi. ªi pãrtãºia noastrãeste cu Tatãl ºi cu Fiul Sãu, Isus Cristos“(1 Ioan 1,3).»

«Scuzã-mã Ioane, dar eºti sigur cã nu aiprobleme mentale; ºtii ce spui? Eºti conºti-ent de faptul cã prin afirmaþiile tale Îl pui peIsus deasupra tuturor oamenilor care au trã-it? Îþi dai seama cã astfel Îi acorzi o onoarecare depãºeºte toate mãreþiile pãmântului?!»

«Desigur! „Fiul lui Dumnezeu S-a fãcuttrup, ºi a locuit printre noi, plin de har, ºi deadevãr. ªi noi am privit slava Lui, o slavã în-tocmai ca slava singurului nãscut din Tatãl“(Ioan 1,14).»

«Dar Ioane, nu vezi cã afirmaþiile tale sunttot mai puternice? ªtii ce spui atunci cândsusþii cã prin Isus Îl cunoaºtem pe Tatãl?Probabil tu te referi la Cortul Întâlnirii. Aicis-a descoperit slava lui Dumnezeu, iar acumtu afirmi cã Isus este aceastã slavã. Dacã arauzi israeliþii …!?»

18


«Nimeni, n-a vãzut vreodatã pe Dumne-zeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Ta-tãlui, Acela L-a fãcut cunoscut» (Ioan 1,18).

«Ioane, te rog permite-mi sã citez obser-vaþiile unui comentator referitoare la afirma-þiile tale: „Pentru evrei nimic nu era mai mã-reþ decât Legea. Pentru oameni nu existã undor mai mare decât sã-L vadã pe Dumne-zeu. El este mai presus decât Legea. Iatãîmplinirea dorului: prin Isus, Cel care esteuna cu Tatãl, având întreaga Sa fiinþã îndrep-tatã spre El, aflãm tot ceea ce este impor-tant despre Dumnezeu; prin Isus, harul seuneºte cu adevãrul“. Sigur eºti de acord cuasemenea afirmaþii?!»

Samaritenii din Sihar«Pe voi, bãrbaþii ºi femeile, copiii, tinerii

ºi bãtrânii din Sihar vã întreb: De ce aþi de-venit creºtini? Nu aþi fost oare amãgiþi de ofemeie?»

«La fel i-am spus ºi femeii: „Acum nu maicredem din pricina spuselor tale, ci din pri-

19


cinã cã L-am auzit noi înºine, ºi ºtim cã aces-ta este în adevãr Cristosul, Mântuitorul lumii“(Ioan 4,42).»

Sutaºul de sub cruce«Ai vãzut atâþia oameni crucificaþi ºi pro-

babil chiar tu ai oficiat ceremonia de rãstig-nire a lui Isus. Cezarul era dumnezeul tãu,în slujba cãruia te-ai pus în totalitate. Profe-sia, venitul, viitorul ºi chiar viaþa ta erau înpericol. Presupun cã poziþia ta a implicat ºio anumitã maturitate, erai un om cu expe-rienþã …»

«Da, eram obiºnuit cu multe, am cunos-cut multe persoane, printre care soldaþi ºiofiþeri nobili. Am vãzut mulþi oameni murind,am suferit alãturi de ei în ultimele clipe dinviaþã, i-am auzit plângând, blestemând, stri-gând ºi bocind. Dar nici unul nu a murit aºacum a murit Isus! L-am auzit rugându-sepentru cei care L-au rãstignit. L-am vãzutcum i-a vorbit ucenicului iubit ºi mamei Sale,îndureraþi de suferinþele Lui. L-am auzitpromiþându-i tâlharului rãstignit, care I s-a

20


adresat cu pocãinþã, cerul. ªi L-am auzit stri-gând la sfârºitul vieþii: „S-a isprãvit!“ Cinedintre noi ar putea sã facã ceva asemãnã-tor la sfârºitul vieþii? Despre Isus se poatespune cã a fãcut totul corect ºi a dus totulla bun sfârºit. Ceea ce nu-mi permite sã tragdecât o singurã concluzie: „Cu adevãrat,omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ (Marcu15,39).»

Oamenii prezentuluiªi contemporanii mãrturisesc despre mo-

dul în care L-au cunoscut pe Isus Cristos ºice efect a avut aceasta asupra vieþii lor:

«În tinereþe nu am auzit prea multe des-pre adevãratul creºtinism. Am studiat teolo-gia ºi am devenit preot, însã mulþi ani amslujit fãrã sã-L cunosc personal pe Isus.M-am implicat mult în rezolvarea probleme-lor sociale, încercând sã ajut acolo unde eranevoie; dar astãzi ºtiu cã în viaþa mea lipseao experienþã crucialã. Isus a devenit Dom-nul vieþii mele, El este al meu sau mai exact:El m-a gãsit. Acum slujesc cu totul diferit: în-

21


cerc sã le vorbesc oamenilor despre Isus ºisã-i conduc spre El. Interesul pentru nevoilecelorlalþi nu este mai scãzut, ci mai profund.Þinta mea principalã este zidirea Bisericii luiIsus, având astfel o soluþie decisivã pentrurezolvarea multor probleme.»1

«Timp de 23 de ani mi-am înºelat soþia,dar acum ea mã iubeºte mai mult ca nicio-datã, în ciuda faptului cã în prezent sunt înînchisoare. Dupã primele zile de detenþie încare nu am mai vãzut nici o cale de ieºire ºinici o perspectivã pentru viaþa mea, doreamsã mã sinucid. Însã planul meu s-a schim-bat. Domnul nu a îngãduit un asemenea lu-cru ºi am început sã cred în El. I-am scrisimediat soþiei, rugând-o sã-mi trimitã o Bi-blie. Ea mi-a trimis-o cu menþiunea: „Am pri-mit aceastã Biblie cadou de nuntã; de cea-laltã am eu nevoie“. Niciodatã nu am plânsca ºi atunci când am citit pentru prima datãBiblia primitã la nunta noastrã. Iar pentruaceasta a trebuit sã fiu întemniþat! Cãci eu„nu am avut timp“. Dar astãzi ºtiu care estecel mai important lucru în viaþã: a-L urma peIsus!»2

22


«Au trecut deja peste 40 de ani de cândam recunoscut cã am pãcãtuit împotriva luiDumnezeu ºi a oamenilor, iar cã El, careeste sfânt ºi drept trebuie sã judece pãca-tul. Mi-a fost clar ºi faptul cã judecata în-seamnã pierzare veºnicã. Dar în paralel amauzit ºi mesajul despre mântuire: Cine îºimãrturiseºte pãcatele înaintea lui Isus, ace-la va fi iertat ºi va avea viaþa veºnicã. Darulminunat al lui Dumnezeu m-a copleºit ºi eul-am primit cu o inimã mulþumitoare.

Când privesc în urmã, pot doar sã mã mi-nunez, sã-I mulþumesc ºi sã mã bucur! Amumblat prin vãi, dar ºi pe înãlþimi, din pãca-te chiar pe plan spiritual, întristându-L ast-fel pe Domnul ºi pierzând fericirea. Însã Isusa rãmas acelaºi Pãstor bun ºi credincios. Ela avut grijã de copilul Sãu! În situaþiile decrizã ºi în nevoi este minunat sã ai încredin-þarea cã El nu Îºi pãrãseºte copiii ºi nu în-târzie niciodatã, asemenea momente putândfi înþelese doar de cel care le-a experimen-tat! Niciodatã nu am regretat cã L-am primitpe Isus în inima ºi în viaþa mea. Dimpotrivã:Nu pot înþelege cum poate sã trãiascã omul

23


fãrã Dumnezeu într-o vreme în care toatevalorile sunt desconsiderate, iar nedreptatease rãspândeºte tot mai mult! Însã miza nueste prezentul, ci viitorul, care potrivit Sfin-tei Scripturi va fi unul minunat!»2

«Eu am fost botezat în Biserica Catolicã,fiind crescut în aceastã credinþã. Prin harullui Dumnezeu L-am gãsit pe Isus ºi L-am pri-mit ca Mântuitor personal. Am gãsit ºi ungrup de pãrtãºie pe care mai apoi l-am în-drãgit foarte mult. Cuvântul lui Dumnezeu adevenit cel mai important lucru ºi totodatãcartea mea preferatã. Doresc din toatã ini-ma sã-l înþeleg ºi sã trãiesc dupã voia Dom-nului.»2

«Am venit la una din evanghelizãrile dinSindelfingen, deoarece unul dintre pacienþiimei care nu are maºinã, m-a rugat insistentsã-l duc acolo. La sfârºitul predicii, evanghe-listul i-a invitat pe oameni sã-ºi predea via-þa lui Isus. Am înþeles clar cã îndemnul estevalabil ºi pentru mine. Isus m-a chemat înacea zi, iar acum sunt plin de bucurie ºi demulþumire! Ca medic am nevoie mereu demultã putere, dar acum ºtiu cã Dumnezeu

24


mi-o dã zilnic. El ºtie ceea ce poate cere dela mine. Am douã sãptãmâni de concediu, încare pot sã admir în liniºte creaþia Sa minu-natã, sã vorbesc cu El cerându-I sã îmi deaputere sã-i iubesc pe semenii mei.»2

Toate aceste mãrturii sunt în concordan-þã cu afirmaþia fãcutã de cineva despre Isuspe baza textului din Filipeni 2,9: «De aceeaºi Dumnezeu L-a înãlþat nespus de mult, ºiI-a dat Numele, care este mai presus de ori-ce nume»: «Pentru mulþi Isus este doar oimagine care se potriveºte într-un tablou,personajul central al unui roman, sursa deinspiraþie a unei sculpturi sau al unui cântec.Dar pentru cei care au auzit glasul Sãu, auexperimentat iertarea Sa ºi au simþit binecu-vântarea Lui, El este cãldurã, luminã, bucu-rie, speranþã ºi mântuire, care ne ridicãatunci când alþii ne doboarã la pãmânt.»

25


3Isus: unic,incomparabil, minunat –în personalitatea Sa

MãreþiaSa

O ediþie aEnciclopedi-ei Britanice afolosit 20.000de cuvinte îndescrierea luiIsus. Ea ocu-pã mai mult spaþiu decât cea a lui Aristotel,Cicero, Alexandru cel Mare, Iuliu Cezar,Buddha, Confucius, Mahomed sau Napole-on Bonaparte.3

26


Afirmaþiile unor personalitãþi importantedespre Isus:

Rousseau: «Ar fi fost o mai mare minuneinventarea unei vieþi ca a lui Isus Cristos de-cât existenþa ei realã».

La sfârºitul vieþii, Napoleon, care a cuceritjumãtate din Europa prin rãzboi, a scris înjurnalul sãu: «Cu toatã armata ºi generalii meinu am reuºit sã domnesc mãcar un sfert desecol pe un singur continent. Iar acest Isuscucereºte fãrã violenþã popoarele ºi culturi-le de mii de ani.»4

Renumitul istoric H.G.Wells a fost între-bat: «Care persoanã a influenþat cel mai multistoria?» El a rãspuns: «Dacã mãreþia unuiom se analizeazã dupã criterii istorice, atunciIsus se aflã pe primul loc».

Istoricul Kenneth Scott Latourette a afir-mat: «Pe mãsurã ce trece timpul, devine totmai evident faptul cã Isus a avut cea maiputernicã influenþã asupra lumii. Iar în pre-zent influenþa Sa este în creºtere».

Ernest Renan a fãcut urmãtoarea obser-vaþie: «Isus este cea mai genialã personali-

27


tate pe plan religios. Mãreþia ºi domnia Luivor fi veºnice. El este unic din toate puncte-le de vedere, neputând fi comparat cu nimeniºi nimic. Fãrã Cristos istoria nu se poate în-þelege».

Biblia ne învaþã cã Isus este mai presusde orice. În Epistola cãtre Evrei se fac urmã-toarele afirmaþii:

• Isus este mai presus decât îngerii (Evrei1,1-3,19).

• Preoþia lui Isus este mai presus decâtcea a lui Aaron (Evrei 4,1-6,20).

• Isus este mai presus decât toate pro-rociile Vechiului Testament (Evrei 7,1-8,13).

• Isus este mai presus decât obiecteledin Sfânta Sfintelor ºi decât toate jert-fele (Evrei 9,1-10,18; 10,39).

• Isus este începutul ºi sfârºitul credinþei(Evrei 11,1-13,25).

28


El a fost fãrã pãcatCunoaºteþi rugãciunea «Tatãl nostru» ros-

titã de Isus? El ne-a învãþat aceastã rugãciu-ne, dar nu S-a rugat niciodatã astfel, deoa-rece nu avea nevoie, mai ales de cererea«… ºi ne iartã nouã pãcatele noastre …». Isusa fost fãrã pãcat; El a fost perfect. De ace-ea nu a trebuit sã-ªi cearã iertare niciodatãpentru pãcatele Sale. El S-a rugat mereupentru alþii, luând chiar pãcatele noastre asu-pra Sa. El S-a rugat: «Tatã, iartã-i, cãci nuºtiu ce fac!» Isus a fost fãrã pãcat, sfânt ºidrept:

• Soþia lui Pilat i-a spus soþului ei: «Sã n-ainimic a face cu neprihãnitul acesta».

• Pilat însuºi a trebuit sã recunoascã: «Eunu gãsesc nici o vinã în omul acesta».

• Iar sutaºul de sub cruce a afirmat: «Cuadevãrat, omul acesta era neprihãnit».

• Chiar ºi demonii au recunoscut: «Tu eºtiSfântul lui Dumnezeu».

• Isus Cristos a fost fãrã pãcat spre de-osebire de toþi oamenii ºi întemeietoriide religii.

29


H. Bender a scris despre Isus: «În cen-trul istoriei se aflã o persoanã care este in-clusã în ea ºi totuºi o transcende: Isus Cris-tos. El este cel diferit, cel unic. El este sin-gurul care a îndrãznit sã pãºeascã înainteamulþimii duºmãnoase ºi sã punã întrebarea:„Care dintre voi poate dovedi cã am pãcat?“Rãspunsul mulþimii a fost o tãcere profundã.Voia Lui a fost voia lui Dumnezeu. AtitudineaLui a fost atitudinea lui Dumnezeu ºi concen-tratã spre El. În Isus nu s-a gãsit nici un cu-sur, El a fost perfect.»

În Romani 8,3 este scris: «Cãci – lucru cuneputinþã Legii, întrucât firea pãmânteascã ofãcea fãrã putere – Dumnezeu a osândit pã-catul în firea pãmânteascã, trimiþând, dinpricina pãcatului, pe însuºi Fiul Sãu într-o fireasemãnãtoare cu a pãcatului» (vezi 1 Petru2,22 ºi Evrei 4,15).

Divinitatea SaPasteur, renumitul medic ºi cercetãtor

francez, a afirmat: «În numele ºtiinþei proclamcã Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. Sim-þul meu ºtiinþific, care pune mare accent pe

30


relaþia dintre cauzã ºi efect, mã obligã sãrecunosc acest lucru. Închinarea mea îºi gã-seºte împlinirea perfectã în El.»1

Faptul cã Isus Cristos este Fiul lui Dum-nezeu este dovedit în nenumãrate pasaje dinVechiul ºi din Noul Testament. Biblia Îl pre-zintã pe Isus ca om perfect (fãrã pãcat), darºi ca Dumnezeu perfect (vezi Isaia 9,5-6;Ioan 1,1-2; 3,16; Fil. 2,6-7; Col. 1,15-19;1 Tim. 3,16; Evrei 13,8; 1 Ioan 5,20 etc.). ÎnEpistola cãtre Filipeni este scris despre Isus:«El, mãcar cã avea chipul lui Dumezeu, to-tuºi n-a crezut ca un lucru de apucat sã fiedeopotrivã cu Dumnezeu, ci S-a dezbrãcatpe sine însuºi ºi a luat un chip de rob,fãcându-Se asemenea oamenilor» (Fil. 2,6-7).Cu alte cuvinte: Dumnezeirea Sa nu a fostun instrument al mândriei personale, ci s-aumilit pentru salvarea oamenilor. Isus spunedespre Sine: «Eu ºi Tatãl una suntem» (Ioan10,30).

În Coloseni 1,19-20 este scris: «CãciDumnezeu a vrut ca toatã plinãtatea sã locu-iascã în El, ºi sã împace totul cu Sine prin El,atât ce este pe pãmânt, cât ºi ce este în ce-

31


ruri, fãcând pace, prin sângele crucii Lui.» Eleste Cel în care a fost prezent Dumnezeu,prin urmare El nu este unul dintre mulþii «în-temeietori de religii». Isus este Cel care amântuit umanitatea ducându-ªi lucrarea labun sfârºit. În faþa acestei realitãþi citãmîntr-un duh de rugãciune textul din Isaia46,5: «Cu cine Mã veþi pune alãturi, ca sã Mãasemãnaþi? Cu cine Mã veþi asemãna, ºi mãveþi potrivi?»

Dacã accepþi mãrturia Bibliei despre Isus,dacã recunoºti unicitatea Lui, nu crezi cãeste logic sã trãieºti pentru El? Dacã Isuseste într-adevãr ceea ce a afirmat despreSine, atunci ai destule motive sã devii cre-dincios! Pocãieºte-te, predã-þi viaþa lui Isusºi urmeazã-L! Dacã Isus este ceea ce susþi-ne Biblia despre El ºi ceea ce au experimen-tat cei care L-au urmat, atunci toþi avemnevoie de El ca sã primim iertarea pãcatelorºi intrarea în Împãrãþia Sa. Cu El câºtigãmtotul, fãrã El pierdem totul, însã pentru veº-nicie.

Hamlet, personajul central dintr-o dramãshakespearianã, spune: «Eu pierd, fie cã trã-

32


iesc, fie cã mor». Apostolul Pavel afirma însãplin de siguranþã: «Eu câºtig, fie cã trãiesc,fie cã mor». De aceea trebuie sã devii creº-tin, deoarece fãrã Isus pierzi totul!

La vârsta de 16 ani, Friedrich Nietzsche,cel mai mare filozof al ateismului, scria într-oscrisoare trimisã unui prieten urmãtoareledespre Isus: «ªtiu cã dacã nu Îl gãsesc, nuvoi primi rãspuns la viaþa mea». Iar la sfâr-ºitul vieþii, timp în care L-a respins pe Isus,a scris: «Vai de cel ce nu are patrie».5

Friedrich Dürrenmatt, dramaturgul elveþi-an, afirmã în drama «Die Physiker» (Fizicie-nii): «Când nu mi-a mai fost fricã de El, în-þelepciunea mea a distrus comoara mea.»6

Cine Îl are pe Isus, acela este bogat: «Cãciîn El aþi fost îmbogãþiþi în toate privinþele»(1 Cor. 1,5).

33


4 Isus: unic,incomparabil, minunat –în dragostea Sa

În 1 Ioan3,16 este scrisdespre IsusCristos: «Noiam cunoscutd r a g o s t e aLui prin ace-ea cã El ªi-adat viaþa pen-t r u n o i … »Moartea luiIsus pe crucea de la Golgota este mãrturiaiubirii veºnice, neschimbãtoare ºi profunde alui Dumnezeu pentru o lume pierdutã – iarastfel faþã de fiecare om! Sângele lui Isus

34


este dovada dragostei lui Dumnezeu faþã decei împovãraþi de pãcate ºi îndepãrtaþi de El:«Dar Dumnezeu Îºi aratã dragostea faþã denoi prin faptul cã, pe când eram noi încã pã-cãtoºi, Cristos a murit pentru noi» (Rom. 5,8).

Ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus a fost sin-gurul care putea sã moarã pentru pãcateleomenirii. El a murit ºi pentru tine! Zadarniccãutãm ceva asemãnãtor în celelalte religii.Domnul este dragoste, ea fiind trãsãturaprincipalã a fiinþei Sale. El nu poate fi sepa-rat de dragostea Sa. Dragostea a început cuDumnezeu – El fiind fãrã început ºi fãrã sfâr-ºit. Cineva a formulat acest adevãr astfel: «Înprimul rând Dumnezeu este ceea ce estedatoritã dragostei Sale». Friedrich Bodel-schwingh a afirmat: «Nu existã nici un omcare sã nu fie iubit de Dumnezeu». El spu-ne: «Te iubesc cu o iubire veºnicã» (Ier. 31,3).Nimeni sã nu spunã cã Dumnezeu nu îl iu-beºte.

Dumnezeu iubeºte pe oricine la fel, fãrãexcepþie. El nu va iubi niciodatã pe cinevamai mult, iar pe altcineva mai puþin. Augus-tin a exprimat foarte sublim acest adevãr:

35


«Dumnezeu ne iubeºte pe fiecare dintre noica ºi cum nu ar mai exista nimeni în afarãde cel pe care îl iubeºte».

Nimeni nu va putea sta înaintea lui Dum-nezeu, afirmând cã nu a fost iubit. Sunt con-vins cã atunci când cei pierduþi vor sta îna-intea tronului lui Dumnezeu ºi Îl vor vedea peMielul lui Dumnezeu, ei vor fi foarte întristaþicã nu au acceptat dragostea arãtatã prinIsus. Chiar dacã ar fi existat doar un singurpãcãtos în lume, Dumnezeu, în dragostea Sanemãrginitã, ar fi fãcut la fel de mult pentrusalvarea sa cât a fãcut Isus pentru întreagalume.

Acest adevãr doreºte Domnul Isus sã-levidenþieze în Pilda cu oaia rãtãcitã: «Careom dintre voi, dacã are o sutã de oi, ºi pier-de pe una din ele, nu lasã pe celelalte nouã-zeci ºi nouã pe izlaz, ºi se duce dupã ceapierdutã, pânã când o gãseºte? Dupã ce agãsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; ºi, cândse întoarce acasã, cheamã pe prietenii ºivecinii sãi, ºi le zice: „Bucuraþi-vã împreunãcu mine, cãci mi-am gãsit oaia care era pier-dutã“. Tot aºa, vã spun cã va fi mai multã

36


bucurie în cer pentru un singur pãcãtos carese pocãieºte, decât pentru nouãzeci ºi nouãde oameni neprihãniþi care n-au nevoie depocãinþã» (Luca 15,4-7).

Martin Luther a descris dragostea luiDumnezeu astfel: «Dumnezeu este ca ºi uncuptor fierbinte plin de dragoste care se în-tinde de la cer pânã la pãmânt».

37


5 Isus: unic,incomparabil, minunat –în iertarea Sa

Ce trebu-ie sã ºtimdesprepãcat

P ã c a t u lî n s e a m n ã«ratarea þin-t e i » , v i a þ aomului nefi-ind în con-formitate cu fiinþa sfântã a lui Dumnezeu.Orice faptã, decizie sau situaþie care nu esteîn conformitate cu natura Sa, este pãcat.Când pãcatul a pãtruns în lume, prin Adam,

38


el a primit o naturã complet diferitã, decã-zutã ºi pãcãtoasã. Fiecare descendent amoºtenit natura sa decãzutã. Perfecþiuneainiþialã a omului a fost distrusã. Trebuie doarsã citim ºtirile ºi vom observa cât de mult adegenerat lumea noastrã.

Pãcatul a distrus toate sistemele socia-le. În familie, societate ºi printre naþiuni do-minã tot mai mult neîncrederea, minciuna,ura, rãzboiul ºi moartea. Spiritul de colabo-rare dispare, transformându-se într-o împo-trivire reciprocã; pretutindeni existã certuri,conflicte ºi rãzboaie. Biblia spune cã naturaomului este decãzutã, el nefiind capabil denimic bun (Rom. 3,10-12).

Biblia mai afirmã cã voinþa (Rom. 1,28),gândurile (2 Cor. 4,4) ºi cugetul (1 Tim. 4,2)omului sunt murdare, iar inima ºi mintea luiîntunecate (Efes. 4,18; 2 Cor. 4,3-4). Noi oa-menii suntem atât de corupþi încât nu deve-nim pãcãtoºi prin pãcatele comise, ci pãcã-tuim fiindcã avem o naturã pãcãtoasã. Îna-intea lui Dumnezeu fiecare acþiune murdarã(prin gând, vorbe sau fapte) este pãcat.Omul, prin puterile sale, nu se poate curãþi

39


de pãcate, aºa cum nici cãrbunele nu poatedeveni alb.

Ideea cã în cer vor ajunge doar oamenii«buni», iar în iad cei «rãi» este greºitã. Nicicei buni ºi nici cei rãi nu vor ajunge în cer,ci doar cei care au fost îndreptãþiþi de Isusprin har, primindu-L personal în vieþile lor. Cu-vântul lui Dumnezeu spune foarte clar: «Fiind-cã pe pãmânt nu este nici un om fãrã priha-nã, care sã facã binele fãrã sã pãcãtuiascã»(Ecl. 7,20).

Astfel înþelegem mai bine cã pentru omexistã doar o singurã cale de rãscumpãra-re: Isus Cristos cel neprihãnit. În Biblie estescris: «… De vor fi pãcatele voastre cum ecârmâzul, se vor face albe ca zãpada; de vorfi roºii ca purpura, se vor face ca lâna» (Isa-ia 1,18). Într-adevãr iertarea prin Isus esteunicã, incomparabilã ºi minunatã!

August Winning, fostul preºedinte al Pru-siei de Est ºi un conducãtor cu o inimã lar-gã, a mãrturisit: «L-am ocolit pe Cristos, daram ajuns mai aproape de El. Am recunos-cut cã omul este decãzut ºi rãu-intenþionat,fãrã nici o excepþie. Nu orice om este un tâl-

40


har, dar fiecare om are gânduri, dorinþe ºiplãceri care sunt la fel de grave ca ºi o cri-mã. Este aproape imposibil de imaginat cãîntr-o astfel de stare decãzutã ne-am puteaîntoarce la Dumnezeu fãrã sã se întâmpleceva cu noi. ªtiu cã Dumnezeu ar trebui sãmã judece pentru pãcatele mele. Dar vãddragostea Lui ºi cred cã El nu doreºte sã nejudece, ci ne întinde mâna Sa. Iar mâna Saeste Cristos».

Odatã într-un text intitulat «Cine este ase-menea lui Isus?» am citit urmãtoarea afirma-þie: «Nu-L putem obosi niciodatã; noi putemarunca toate grijile ºi nevoile noastre asupraLui. El este mereu dispus sã ne ajute; El nearatã mereu aceeaºi dragoste fiind atent laceea ce Îi spunem. Nu existã nume mai mã-reþ ca ºi numele „Isus“. El este mai minunatca ºi al lui Cezar, mai plãcut ca ºi al luiBeethoven, mai biruitor ca ºi al lui Napole-on, mai profund ca ºi al lui Demostene ºi mairãbdãtor ca ºi al lui Lincoln.

Numele Isus înseamnã viaþã ºi dragoste.El este ca ºi un parfum. Cine-l poate înþele-ge mai bine ca Isus pe un boschetar? Cine

41


poate aºtepta ca Isus un fiu pierdut? Cinepoate sã elibereze un alcoolic de patima sa?Cine poate umple ca Isus un cimitir cu lumi-na speranþei? Cine poate transforma ca Isuso prostituatã într-o reginã? Cine poate sãînþeleagã mai bine ca Isus lacrimile ºi sufe-rinþele umane? Cine ne poate mângâia caIsus în necazurile noastre?»

Existã oameni care încearcã sã realize-ze un echilibru între faptele rele ºi cele bune,lucru care însã nu îi ajutã. Alþii încearcã sã-ºicurãþeascã sufletul prin meditaþii transcen-dentale. Unii se sinucid din cauza unei con-ºtiinþe încãrcate, nedevenind liberi nici ast-fel, deoarece sufletul lor trãieºte ºi dupãmoarte.

Doar Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, areputerea sã ierte pãcatele oamenilor (Matei9,6). El poate ierta toate fãrãdelegile, deoa-rece ca Fiu al lui Dumnezeu, drept ºi fãrãpãcat, El nu S-a nãscut din Adam, ci prinDuhul Sfânt al lui Dumnezeu.

Aºa cum toþi oamenii se nasc pãcãtoºiprin primul Adam, tot aºa toþi cei care credîn Isus, «ultimul Adam», vor fi socotiþi nepri-

42


hãniþi înaintea lui Dumnezeu (Rom. 5; 1 Cor.15,45-48). Astfel Isus devine un deschizãtorde drumuri, calea spre Împãrãþia lui Dumne-zeu.

Petru a afirmat triumfãtor înaintea preo-þilor evrei, fapt cunoscut mai târziu de toþioamenii: «Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înãl-þat cu puterea Lui, ºi L-a fãcut Domn ºi Mân-tuitor, ca sã dea lui Israel pocãinþa ºi ierta-rea pãcatelor» (Fapte 5,31). Iar în FapteleApostolilor 10,43 este scris: «Toþi prorociimãrturisesc despre El cã oricine crede în El,capãtã, prin Numele Lui iertarea pãcatelor».

Mica a fost unul dintre profeþi, afirmândcu toatã teama de Dumnezeu: «Care Dum-nezeu este ca Tine, care ierþi nelegiuirea, ºitreci cu vederea pãcatele rãmãºiþei moºteni-rii Tale? El nu-ªi þine mânia pe vecie, ci Îiplace îndurarea!» (Mica 7,18). Cel ce se în-crede în Domnul Isus va experimenta plinã-tatea harului Sãu iertãtor!

43


Isus, Tu eºti diferitTu ai primit-o pe femeia pãcãtoasã,

atunci când toþi s-au depãrtat de ea.

Tu ai intrat în casa vameºului,în timp ce toþi îl urau.

Tu i-ai chemat pe copii la Tine,atunci când toþi i-au izgonit.

Tu l-ai iertat pe Petru,atunci când el s-a lepãdat de Tine.

Tu ai lãudat-o pe vãduvã,atunci când nimeni nu o bãga în seamã.

Tu i-ai întors spatele lui Satan,în timp ce toþi au fost ispitiþi sã-l crea-dã.

Tu i-ai promis tâlharului Raiul,atunci când toþi îi doreau Iadul.

Tu l-ai chemat pe Pavel sã Te urmeze,în timp ce la toþi le era fricã de el.

Tu n-ai vrut faimã,atunci când au dorit sã Te facã rege.

Tu i-ai iubit pe sãraci,când toþi tânjeau dupã bogãþie.

44


Tu ai vindecat bolnavii,atunci când ceilalþi i-au pãrãsit.

Tu ai tãcut,atunci când toþi Te-au acuzat, batjocoritºi biciuit.

Tu mureai pe cruce,în timp ce toþi sãrbãtoreau Paºtele.

Tu ai luat pãcatul asupra Ta,atunci când toþi se spãlau pe mâini,afirmând cã sunt nevinovaþi.

Tu ai înviat din morþi,în timp ce toþi credeau cã totul s-asfârºit.

Isus, Îþi mulþumesc cã exiºti!

Autor necunoscut

Religiile dau diferite sfaturi, prezintã prin-cipii de viaþã ºi stabilesc reguli, dar nici unanu poate oferi mântuirea, care sã se apro-pie de cea oferitã de Domnul Isus!

45


6 Isus: unic,incomparabil, minunat –în cuvintele Sale

I s to r icu lPhilip Schaffa scris des-p r e I s u s :«… El a ros-tit cuvinte ca-re aveau via-þã, care nuau mai fostrost i te n i c iînainte ºi nicid u p ã . C u -vintele Lui auavut un efectpe care nul -a p rodusnici un ora-tor sau poet. Fãrã sã scrie nici un rând, apus în miºcare mijloacele de scris, oferind unbogat ºi inepuizabil material pentru predici,

46


discursuri, dialoguri, învãþãturi, opere de artãºi cântãri de laudã, mai mult decât toate ar-matele din antichitate ºi din societatea con-temporanã.» Cineva afirma despre cuvinteleSale: «Ele sunt cuvintele unui om perfect,care o datã rostite nu vor dispãrea nicioda-tã. Dimpotrivã, ele se aud tot mai tare, rã-sunetul lor miºcând ºi astãzi inimile oameni-lor. Evanghelia Lui este puterea lui Dumne-zeu (Rom. 1,16). Isus nu a vorbit niciodatãfãrã rost. Pentru El chiar ºi cel mai mic cu-vânt este ca ºi o stâncã, care pãtrundeadânc, provocând un ecou.»

În Apocalipsa 19 este descrisã revenirealui Isus. Se spune cã El va reveni ca Domnal domnilor ºi Rege al regilor. «Era îmbrãcatcu o hainã muiatã în sânge. Numele Lui este:Cuvântul lui Dumnezeu» (Apoc. 19,13).

Isus a prorocit cã Evanghelia Sa va fipropovãduitã în toatã lumea, lucru care seîmplineºte astãzi (Matei 24,14). Isus afirmaacest adevãr într-un moment în care ºtia cãtoþi cei doisprezece ucenici Îl vor pãrãsi. ªtiacã unul dintre ei Îl va trãda, altul va jura cãnu-L cunoaºte, iar aproape toþi vor fugi de

47


fricã. Cum a putut face Isus o astfel de pro-feþie într-o asemenea situaþie? Pentru cã Elînsuºi este adevãrul ºi are puterea de a ga-ranta împlinirea profeþiilor Sale.

La sfârºitul vieþii sale Napoleon a spus:«Mor înainte de vreme, trupul meu fiind pusîn þãrânã, pentru a fi hranã pentru viermi. Iatãsoarta unui mare Napoleon. Ce diferenþãuriaºã între tragedia mea ºi Împãrãþia veºni-cã a lui Isus care este propovãduitã, iubitã,lãudatã ºi rãspânditã în lumea întreagã!»

Isus a promis cã porþile Locuinþei morþi-lor nu vor birui Biserica Sa (Matei 16,18).Dinastii ºi mari puteri mondiale au dispãrut,multe având o atitudine ostilã faþã de creº-tini, dar nici una nu a reuºit sã nimiceascãcreºtinismul; dimpotrivã el s-a extins. Sãluãm aminte la faptul cã Isus a fãcut aceas-tã promisiune când încã nu exista Biserica.Cum de ºtia atunci cã porþile iadului nu vorbirui Biserica Sa? Fiindcã Isus era mai multdecât un om!

Isus a profeþit distrugerea Ierusalimului ºirisipirea evreilor printre naþiuni, dar ºi restau-rarea lor înaintea revenirii Lui (Luca 21,24).

48


Iar generaþia noastrã este martora restaurã-rii statului evreu.

Isus a prorocit cã identitatea naþionalã aevreilor nu va dispãrea în ciuda robiilor de-alungul timpului (Ier. 31,36; Matei 24,34).

Joachim Langhammer scrie: «Israelul esteo adevãratã minune. Este un popor urât ºiatacat de 4000 de ani de toate celelalte na-þiuni – ºi tot nu a fost încã nimicit. Dimpotri-vã! În prezent nu existã un alt stat care sãfie atât de mult în centrul atenþiei lumii ca ºiIsraelul.»

Isus a spus: «Cerul ºi pãmântul vor tre-ce, dar cuvintele Mele nu vor trece» (Marcu13,31). Cuvântul Sãu este ca o stâncã! Uramilenarã nu l-a putut distruge.

Într-un comentariu referitor la cuvinteleSale din Marcu 13 se afirmã: «Dacã acestCuvânt nu este adevãrat, atunci cel care afãcut o astfel de declaraþie nu este nici bun,nici sfânt, ci este cel mai mare ºarlatan allumii. Dar dacã el este adevãrat, atunci Isuseste tot ceea ce susþinea cã este: Creator,Domnul timpului, Fiul lui Dumnezeu, iar ast-

49


fel chiar Dumnezeu. Privind întregul univers,soarele ºi galaxiile, El a spus cã toate vordispãrea. Dar spre deosebire de corpurilecereºti care nu vor mai fi, Cuvântul Sãu vadãinui veºnic. Cum poate sã evite omul carenu este decât un „viermiºor“ o astfel de afir-maþie profundã?»

Baronul von der Ropp, inginer ºi geolog,a scris: «Cuvintele lui Isus: „Toatã putereaMi-a fost datã în cer ºi pe pãmânt“ m-audeterminat sã studiez istoria lumii. Fiecare îºidã seama cã Isus a fost cea mai influentãpersonalitate de-a lungul timpului. Studiilemele s-au sfârºit cu concluzia cã atât trecu-tul, cât ºi prezentul au sens prin Isus, El estecheia pentru a înþelege istoria. Fãrã El aceas-ta nu are nici un sens real.»

ªi profeþiile Vechiului Testament referitoa-re la Mesia s-au împlinit în Isus. Astfel cu1500 de ani înainte de naºterea Sa s-a pro-rocit cã: • va fi din seminþia lui Iuda (Gen.49,10) • se va naºte din casa lui David (Isa-ia 11,1; Ier. 33,21) • va fi nãscut dintr-o fe-cioarã (Isaia 7,14) • se va naºte într-un satmic numit Betleem (Mica 5,1-2) • va avea o

50


moarte ispãºitoare (Isaia 53,1-12) • va fi rãs-tignit (Psalm 22,1-21) • va învia din morþi(Psalm 16,8-11; Isaia 53,10-12) • va revenila sfârºitul vremii (Zah. 14,4) • se va arãtape norii cerului (Dan. 7,13).

În total existã 330 de profeþii foarte exac-te ºi diferenþiate referitoare la prima venirea lui Isus, care s-au împlinit cuvânt cu cu-vânt ºi sunt verificabile.

În zadar cãutãm împlinirea lor uitându-nela alte personalitãþi religioase sau la o altã re-ligie. Nu existã nici o prorocie cu privire larevenirea lui Mahomed sau Buddha. Ele sereferã doar la o singurã persoanã. Isus le-aîmplinit deja în mare mãsurã ºi le va împliniºi pe cele care au mai rãmas: Isus, omul dinNazaret, Fiul Dumnezeului celui viu!

Nici o altã persoanã din istoria lumii nupoate sã-ºi atribuie asemenea calitãþi. Iar El,unicul, incomparabilul ºi minunatul Domn,spune: «Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi iz-goni afarã» (Ioan 6,37). Unde sã mergemdacã nu la El?

51


7 Isus: unic,incomparabil, minunat –prin ceea ce a fãcut în ºipentru ai Sãi

Pentru a evita unele neclaritãþi sau chiaro autoamãgire, trebuie mai întâi sã arãtãmcine poate fi considerat al Sãu. Biblia ne dãun rãspuns foarte clar.

52


Domnul înviat spune:

«Iatã Eu stau la uºã, ºi bat. Dacã audecineva glasul Meu ºi deschide uºa, voi intrala el, voi cina cu el, ºi el cu Mine» (Apoc.3,20).

«Dar tuturor celor ce L-au primit, adicãcelor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptulsã se facã copii ai lui Dumnezeu» (Ioan 1,12).

«Cine are pe Fiul, are viaþa; cine n-are peFiul lui Dumnezeu, n-are viaþa» (1 Ioan 5,12).

Cine se hotãrãºte sã-L primeascã pe Isusîn inima ºi viaþa sa, acela este al Sãu – Elavând stãpânire deplinã asupra lui – ºi de-vine copilul lui Dumnezeu. Eºti tu copilul Sãu?Dacã nu, atunci vino chiar acum la El (vezipagina 75) deoarece fiecare zi trãitã fãrã Eleste de fapt o zi pierdutã! Cine este al luiIsus, Î l poate experimenta în f iecare zi.Atunci nu vei avea doar o speranþã minuna-tã pentru viitor, ci ºi un prezent care ascun-de în sine o bogãþie nelimitatã!

În viaþa celui care se decide pentru Dom-nul Isus, se întâmplã ceva mãreþ:

53


1. Relaþia sa cu Dumnezeu nu mai esteuna de pãcãtos-judecãtor, ci de copil-tatã:«Vedeþi ce dragoste ne-a arãtat Tatãl, sã nenumim copii ai lui Dumnezeu! ªi suntem. Lu-mea nu ne cunoaºte, pentru cã nu L-a cu-noscut nici pe El» (1 Ioan 3,1).

2. Copiii lui Dumnezeu sunt iubiþii Tatãluiceresc. Dragostea cu care îi întâmpinã pe aiSãi nu este nesigurã, depinzând de bunadispoziþie, ci este o dragoste veºnicã. Cândîþi deschizi ochii dimineaþa sau îi închizi sea-ra, atunci primul ºi ultimul tãu gând sã fie:«Am fost primit de Dumnezeu ºi sunt iubit cuo dragoste veºnicã». Mãreþia acestei iubirieste descrisã în Romani 8,38-39: «Cãci suntbine încredinþat cã nici moartea, nici viaþa,nici îngerii, nici stãpânirile, nici puterile, nicilucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înãl-þimea, nici adâncimea, nici o altã fãpturã, nuvor fi în stare sã ne despartã de dragostealui Dumnezeu, care este în Isus Cristos,Domnul nostru».

3. Ai primit o altã naturã, deci eºti o fãp-turã nouã. Dorinþa multor oameni este: «Sãiau totul de la început». Prin relaþia cu Dum-

54


nezeu acest lucru devine posibil: «Cãci, dacãeste cineva în Cristos, este o fãpturã nouã.Cele vechi s-au dus: iatã cã toate lucruriles-au fãcut noi» (2 Cor. 5,17).

4. Prin rugãciune poþi sã vii zilnic cu ne-voile ºi problemele tale înaintea lui Isus: «Nuvã îngrijoraþi, de nimic; ci în orice lucru, adu-ceþi cererile voastre la cunoºtinþa lui Dumne-zeu, prin rugãciuni ºi cereri, cu mulþumiri. ªipacea lui Dumnezeu, care întrece orice pri-cepere, vã va pãzi inimile ºi gândurile în Cris-tos Isus» (Fil. 4,6-7). În afarã de Isus cine îþimai face o asemenea ofertã?

5. De acum ai un Dumnezeu, care esteºi va rãmâne credincios, împlinindu-ªi fã-gãduinþele. Garanþia cã îþi vei atinge scopulnu se aflã în puterea ta, ci în El. Poþi sã tebazezi pe El atât în zilele bune, cât ºi în celerele. El nu te va pãrãsi: «Sunt încredinþat cãAcela care a început în voi aceastã bunã lu-crare, o va isprãvi pânã în ziua lui Isus Cris-tos» (Fil. 1,6).

6. Dacã þi-ai mãrturisit ºi þi-ai cerut ier-tare pentru fiecare pãcat «mic», «mare» sau«grav», poþi sã ai siguranþa cã el este uitat.

55


Prin iertarea deplinã eºti eliberat de oriceinfluenþã ocultã sau demonicã. De astãzi îna-inte tu nu mai eºti al diavolului, ci al lui Isus:«A ºters zapisul cu poruncile lui, care stãteaîmpotriva noastrã ºi ne era potrivnic, ºi l-animicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrãcatdomniile ºi stãpânirile, ºi le-a fãcut de ocarãînaintea lumii, dupã ce a ieºit biruitor asupralor prin cruce» (Col. 2,14-15).

Dacã pãcãtuieºti dupã ce ai devenit uncopil al lui Dumnezeu – ceea ce seamãnã cuun incident – lucrul acesta este o înfrânge-re, dar nu trebuie sã disperi. Poþi sã-þi mãr-turiseºti pãcatul, sã-þi ceri iertare de la Dom-nul Isus Cristos ºi sã mergi înainte uitându-tedoar la El: «Copilaºilor, vã scriu aceste lu-cruri, ca sã nu pãcãtuiþi. Dar dacã cineva apãcãtuit, avem la Tatãl un Mijlocitor, pe IsusCristos, Cel neprihãnit» (1 Ioan 2,1).

7. Viaþa ta are acum sens! Mulþi oamenicautã sensul vieþii lor. Adevãratul sens al vieþiieste cunoaºterea lui Dumnezeu ºi a FiuluiSãu Isus Cristos, relaþia de pãrtãºie cu El ºiviaþa veºnicã: «ªtim cã Fiul lui Dumnezeu avenit, ºi ne-a dat pricepere sã cunoaºtem pe

56


Cel ce este adevãrat. ªi noi suntem în Cel ceeste adevãrat, adicã în Isus Cristos, Fiul Lui.El este Dumnezeul adevãrat ºi viaþa veºnicã»(1 Ioan 5,20).

8. Un om care L-a primit în viaþa sa peIsus este sigur cã are mântuirea: «V-am scrisaceste lucruri ca sã ºtiþi cã voi, care credeþiîn Numele Fiului lui Dumnezeu, aveþi viaþaveºnicã» (1 Ioan 5,13).

9. Cel care are o relaþie strânsã cu Isusºtie cã Domnul îi va da putere sã fie biruitorîn viaþa de zi cu zi în care apar diferite pro-bleme ºi nevoi. Un astfel de om nu mai tre-buie sã se bazeze doar pe puterile ºi capa-citãþile sale, cãci este scris: «El dã tãrie ce-lui obosit, ºi mãreºte puterea celui ce cadeîn leºin» (Isaia 40,29).

10. Domnul ne dã pacea ºi bucuria! Via-þa credincioºilor nu este plictisitoare, aºacum cred unii. Dimpotrivã, credinþa în Isus ºiurmarea Sa zilnicã fac interesantã viaþa: poþisã ai experienþe extraordinare; poþi sã-L vezipe Dumnezeu în fiecare zi! Domnul ne-a pro-mis bucuria ºi pacea: «Vã las pacea, vã daupacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea. Sã

57


nu vi se tulbure inima, nici sã nu se înspãi-mânte» (Ioan 14,27). «V-am spus aceste lu-cruri, pentru ca bucuria Mea sã rãmânã învoi, ºi bucuria voastrã sã fie deplinã» (Ioan15,11). Sunt ºi vor rãmâne mereu adevãratecuvintele lui Isus: «Eu am venit ca oile sã aibãviaþã, ºi s-o aibã din belºug» (Ioan 10,10).

Acum te întreb: Nu meritã sã fii creºtin?!

Te-ai autoamãgi dacã ai crede cã viaþa decreºtin este mereu însoritã, fãrã probleme,totul fiind perfect. Adevãrul este cã acelacare Îl urmeazã pe Isus fãrã compromisurieste foarte des atacat ºi are mulþi duºmani.

Copiii lui Dumnezeu nu vor fi scutiþi au-tomat de dureri, boli, suferinþe ºi tragedii. Darmomentele grele devin mult mai suportabile,deoarece avem siguranþa cã nimic din ceeace se întâmplã nu pune la îndoialã fãgãdu-inþele lui Dumnezeu.

Suntem convinºi cã viaþa noastrã este as-cunsã în mâna Lui ºi El ne va purta prin mo-mentele de crizã. Noi avem o speranþã vie:ºtim cã nu greul pe care creºtinul trebuie sã-l

58


îndure câteodatã este ultimul lucru, ci slavacare va veni ºi care ne dã putere, liniºte ºipace! De aceea meritã sã fii creºtin!

59


8 Isus: unic,incomparabil, minunat –în revenirea Sa

În urmã-torul versetDomnul Isusv o r b e º t edespre Sine:«Iatã cã El vi-ne pe nori. ªiorice ochi Îlva vedea; ºicei ce L-austrãpuns. ªitoate seminþiile pãmântului se vor boci dinpricina Lui! Da, Amin. „Eu sunt Alfa ºi Ome-ga, Începutul ºi Sfârºitul“ zice Domnul Dum-nezeu, Cel ce este, Cel ce era ºi Cel ce vine,

60


Cel Atotputernic» (Apoc. 1,7-8). Isus a fostîntotdeauna Dumnezeu. Pe pãmânt a fostom, murind pe cruce. Dar a înviat din morþiºi va reveni. Despre aceastã revenire vorbeaîn mod profetic ºi Etan în Psalmul 89,6:«Cãci, în cer, cine se poate asemãna cuDomnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dum-nezeu?» Isus va reveni, mai întâi doar pen-tru a-i rãpi pe copiii Sãi la cer. Dupã aceeava reveni vizibil ºi în slavã ca sã judece lu-mea ºi sã-ªi ridice împãrãþia. Tot ceea ce seîntâmplã astãzi se îndreaptã spre scopul su-prem: revenirea lui Isus.

Theo Lehmann scria despre revenirea Luiurmãtoarele: «Aici vorbeºte Cristos, Cel în-viat. Isus nu face parte din rândul celor caresunt prezenþi pentru o perioadã, iar mai apoidispar în ceaþa istoriei. Numele Lui nu estepus alãturi de cele care apar în ziare, iardupã câþiva ani sunt uitate … El este înce-putul – Creatorul universului – ºi sfârºitul.Când totul va dispãrea, promotorii teoriilor ºiimpresionantelor afirmaþii filozofice, când toþivor cãdea de pe pereþii palatelor, de pe po-ziþiile lor, de pe soclurile lor, când vor de-veni praf ºi când lumea întreagã se va prã-

61


buºi, atunci Isus va rãmâne. Nu îi vei maiîntâlni pe zeii ºi idolii de ieri sau de astãzi.Dar îl vei întâlni pe Isus. El va fi pânã la sfâr-ºitul istoriei, pânã la sfârºitul vieþii tale.»7

În Faptele Apostolilor 10,42 este scrisdespre Isus Cristos: «Isus ne-a poruncit sãpropovãduim norodului, ºi sã mãrturisim cãEl a fost rânduit de Dumnezeu Judecãtorulcelor vii ºi al celor morþi». Va veni clipa în carefiecare om va trebui sã stea înaintea Lui –unicului, incomparabilului ºi minunatuluiDomn – unii ca mântuiþi pentru veºnicie, iaralþii, care au refuzat mântuirea prin Isus, caosândiþi la pierzare veºnicã. De aceea tre-buie sã te pocãieºti ºi sã nu-L mai respingi.Nu este doar un lucru zadarnic, ci ºi în dau-na ta.

Pavel a încercat sã se împotriveascã, însãdespre întâlnirea sa cu Isus este scris: «Amcãzut cu toþii la pãmânt; ºi eu am auzit unglas, care-mi zicea în limba evreiascã: „Sau-le, Saule, pentru ce Mã prigoneºti? Îþi estegreu sã arunci, cu piciorul înapoi în vârful unuiþepuº“» (Fapte 26,14). Într-un comentariu seafirmã cã acest verset face referire la un

62


proverb grecesc. Proverbul prezintã un ani-mal înhãmat la o cãruþã, care are parte dedureri mult mai mari atunci când este biciuitde stãpân decât dacã ar trage încãrcãtura.Sensul proverbului este: «În zadar încerci sãMi te împotriveºti».

Va veni ziua când ºi urmãtoarea profeþiese va împlini cuvânt cu cuvânt: «De aceea ºiDumnezeu L-a înãlþat nespus de mult, ºi I-adat Numele, care este mai pe sus de oricenume; pentru ca, în Numele lui Isus, sã seplece orice genunchi al celor din ceruri, depe pãmânt ºi de sub pãmânt» (Fil. 2,9-11).

Isus este unic ºi în aceastã privinþã: El nuse ascunde de faþa pãcãtosului, ci El le slu-jeºte oamenilor. Iatã ºi motivul pentru care Ela venit în lume, a murit ºi a înviat. El te iu-beºte ca nimeni altul ºi se apropie astãzi detine cu toatã dragostea. Doar El poate sã-þiierte pãcatele, sã te ducã în împãrãþia Sa ºisã-þi dea viaþa veºnicã. Nu vrei sã apuci as-tãzi mâna Sa întinsã?!

63


9 Isus: unic,incomparabil, minunat –prin rãsplãtirea cereascã acelor ce sunt ai Sãi

Copiii luiDumne-zeu vorprimi untrup careva fi ase-meneatrupuluiSãu deslavã

În prezent noi avem un trup fragil, efemer,supus bolii, îmbãtrânirii, iar în final morþii.Trupul nostru este limitat, la fel ca ºi noi. El

64


poartã semnul pãcatului. În ziua rãpirii (saua învierii din morþi, în cazul în care vom muri)Domul le va da copiilor Sãi un trup de sla-vã: «Dar cetãþenia noastrã este în ceruri, deunde ºi aºteptãm ca Mântuitor pe DomnulIsus Cristos. El va schimba trupul stãrii noas-tre smerite, ºi-l va face asemenea trupuluislavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o arede a-ªi supune toate lucrurile» (Fil. 3,20-21).

Ce cinste mãreaþã – noi suntem chemaþi«sã primim slava Domnului nostru Isus Cris-tos» (2 Tes. 2,14). Trupul nostru va fi aseme-nea trupului Sãu plin de slavã. Aceasta nuînseamnã însã cã vom fi egali cu Isus în di-vinitatea Sa, însã vom fi asemãnãtori cu El.Cu siguranþã vom avea un alt aspect, nemai-putând fi recunoscuþi. Noul trup nu va mai fisupus morþii, ci condiþiilor din cer.

Copiii lui Dumnezeu vor fi urmaºiilui Dumnezeu

Faptul cã noi vom fi într-adevãr moºteni-torii lui Dumnezeu este scris în Efeseni 1,18:

65


«… sã vã lumineze ochii inimii, ca sã price-peþi care este nãdejdea chemãrii Lui, careeste bogãþia slavei moºtenirii Lui în sfinþi».Înaintea îngerilor cei care cred în Isus vor fiîn cer fiii ºi fiicele lui Dumnezeu. Ca ºi copiiai Sãi ei vor avea parte de întreaga bogãþiea slavei Sale! Aceastã imagine depãºeºte ca-pacitatea noastrã de înþelegere. Ceva maimãreþ nici nu existã!

Dacã tu, care citeºti aceste îndemnuri,L-ai primit pe Isus în inima ta ºi Îl urmezi, veiavea parte de tot ceea ce este Dumnezeuºi de tot ceea ce Îi aparþine! Cu alte cuvin-te: Vei avea parte de toatã slava cerului!

A fi moºtenitorul lui Dumnezeu înseamnãsã nu mai duci lipsã de nimic. În cer totul vafi din belºug ºi de o frumuseþe incomparabi-lã. Biblia ne prezintã cerul în Apocalipsa 21ºi 22:

Materialul de construcþie al zidurilor Ieru-salimului ceresc va fi iaspisul.

Oraºul ºi strãzile lui vor fi din aur, ca ºicristalul. Noi nu ne putem imagina dimensi-unea acestei splendori.

66


Temelia zidurilor va fi împodobitã cu pie-tre preþioase, iar cele douãsprezece porþi dela intrarea în Ierusalim vor avea douãspre-zece perle, la fel de mari ca ºi poarta.

De la tronul lui Dumnezeu ºi al Mielului vaizvorî un râu cu apa vieþii, limpede ca cris-talul.

Despre slava cereascã cineva spunea:«Nu vom plãti nimic, dar vom trãi totul – nuun minut sau o orã, ci o veºnicie». De ce?Fiindcã Isus a plãtit întreaga sumã pentrumântuirea noastrã! El a plãtit intrarea în cerprin sângele Sãu (Evrei 10,19-20).

Copiii lui Dumnezeu vor locui acolounde este Dumnezeu ºi Isus Cris-tos

Însuºi Domnul Isus ne-a fãgãduit acestlucru: «În casa Tatãlui Meu sunt multe loca-ºuri … ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pre-gãti un loc, Mã voi întoarce ºi vã voi lua cuMine, ca acolo unde sunt Eu, sã fiþi ºi voi»(Ioan 14,2-3). Într-o zi vom locui acolo unde

67


este «casa» lui Dumnezeu. Capacitatea deimaginaþie a omului nu poate cuprinde slavalocaºului lui Dumnezeu. Dar ceea ce ºtimeste:

Arhitectul locaºului este Însuºi Dumnezeu.Conform textului din Evrei 11,10 El este«meºterul ºi ziditorul» cetãþii eterne.

Locaºurile sunt nespus de frumoase,deoarece ele nu sunt construite de mânaomului, ci prin puterea lui Dumnezeu (2 Cor.5,1).

Cetatea cereascã nu are nevoie de lumi-nã naturalã sau artificialã. Ea nu depinde delumina soarelui sau a lunii, ci slava lui Dum-nezeu o va lumina, sursa luminii fiind Mielul,Isus Cristos (Apoc. 21,23).

În locaºul ceresc va fi loc destul pentrutoþi oamenii din toate naþiunile care au cre-zut în Isus Cristos.

Vom avea nevoie de o veºnicie pentru aexplora cerul, descoperind mereu ceva nou!

Pentru veºnicie copiii lui Dumnezeu voravea pãrtãºie perfectã cu Tatãl ºi DomnulIsus Cristos.

68


Despre aceastã sãrbãtoare extraordinarde frumoasã este scris: «Am auzit un glastare, care ieºea din scaunul de domnie, ºizicea: „Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii!El va locui cu ei, ºi ei vor fi poporul Lui, ºiDumnezeu însuºi va fi cu ei. El va fi Dumne-zeul lor“» (Apoc. 21,3). Deoarece Dumnezeuva locui împreunã cu oamenii, cerul va fi unloc al bucuriei inexprimabile ºi al fericirii per-fecte. Nimic negativ nu va exista acolo (Apoc.21,27).

Cerul este comparat cu o nuntã, fiind oimagine a celei mai importante sãrbãtori.

În Ioan 16,20.22.24 este scris cã oriceîntristare se va transforma în bucurie, iarbucuria va fi eternã ºi perfectã.

Petru scrie: «… pe care voi Îl iubiþi fãrãsã-L fi vãzut, credeþi în El, fãrã sã-L vedeþi,ºi vã bucuraþi cu o bucurie negrãitã ºi strã-lucitã» (1 Petru 1,8).

În aceastã luminã înþelegem ºi cuvintelelui Isus: «Bucuraþi-vã cã numele voastre suntscrise în ceruri» (Luca 10,20).

69


În cer vor exista lucruri plãcute ºi auzu-lui nostru. Cel puþin aºa înþeleg eu textul din1 Corinteni 2,9: «Dar, dupã cum este scris:„Lucruri, pe care ochiul nu le-a vãzut, ure-chea nu le-a auzit, ºi la inima omului nu s-ausuit, aºa sunt lucrurile, pe care le-a pregãtitDumnezeu pentru cei ce-L iubesc“».

În cer va fi viaþã din belºug. Acolo nu vomduce lipsã de nimic, deoarece nimic nu vatrebui adãugat sau corectat. Chiar ºi plicti-seala va fi un cuvânt necunoscut acolo, ce-rul fiind perfect ºi oferind viaþã veºnicã pli-nã de împliniri.

În cer copiii lui Dumnezeu nu vormai avea întrebãri fãrã rãspuns

Acolo fiecare «de ce» va amuþi. Prin lu-mina atotpãtrunzãtoare a lui Isus vom vedeaºi vom înþelege totul. Nici cea mai micã în-doialã nu va mai exista, Domnul Isus fiindmângâietorul: «Tot aºa ºi voi: acum sunteþiplini de întristare; dar Eu vã voi vedea iarãºi,inima vi se va bucura, ºi nimeni nu vã va rãpi

70


bucuria voastrã» (Ioan 16,22-23). Acolo vomînþelege cã toate lucrurile au fost spre bine-le nostru, iar cãile dificile ne-au ajutat spremântuire.

În cer copiii lui Dumnezeu vor fiîncoronaþi ºi vor domni

Tot ceea ce facem noi ca ºi copii ai luiDumnezeu în Numele lui Isus este pãstratpentru eternitate. Tuturor celor care aºteap-tã revenirea Lui le este fãgãduitã cununaneprihãnirii (2 Tim. 4,7-8). În Biblie se maivorbeºte ºi despre o cununã care nu se poa-te veºteji (1 Cor. 9,25), o cununã a slavei(1 Petru 5,4) ºi o cununã a vieþii (Iacov 1,12).

În cartea Daniel este scris cã aceia careau dus pe mulþi la neprihãnire ºi au rãspân-dit Evanghelia vor strãluci veºnic ca strãlu-cirea cerului (Dan. 12,3). Iar Domnul Isusspune: «Atunci cei neprihãniþi vor strãluci casoarele în Împãrãþia Tatãlui lor» (Matei 13,43).Biblia mai vorbeºte ºi despre faptul cã toþicopiii lui Dumnezeu vor domni împreunã cuEl în vecii vecilor (Apoc. 22,5).

71


În cer copiii lui Dumnezeu vor gãsidragostea perfectã

Biblia spune cã dragostea nu va pieriniciodatã (1 Cor. 13,8.13), deoarece în cervom avea pãrtãºie directã cu Cel care estedragoste, ea reflectându-se în personalitateaSa. Ura ºi alte sentimente asemãnãtoare nuvor exista acolo. Doar dragostea va stãpâni,fiecare dintre noi fiind iubit.

De asemenea, cerul este loculunde nu vor mai exista lucruripãmânteºti

Nu vor mai fi lacrimi, cãci Dumnezeu vaºterge orice lacrimã din ochii copiilor Sãi(Apoc. 21,4).

Nu vor mai fi vise. În prezent viaþa noas-trã este formatã din multe vise ºi fantezii.Visãm o carierã strãlucitã, o cãlãtorie frumoa-sã, o piscinã de vis, un partener ideal, onuntã ca în poveºti. Asemenea vise ºi dorinþenu vor mai fi acolo, deoarece realitatea ºislava vor depãºi cu mult astfel de sentimen-te.

72


Nu va mai exista mare (Apoc. 21,1). Îngeneral marea este o imagine a neliniºtii, aconflictelor dintre naþiuni, a îngrijorãrilor dininimã ºi a frãmântãrilor unei umanitãþi demo-nizate. În cer totul se va liniºti, iar pacea vadomni pentru totdeauna.

În cer nu va mai fi suferinþã, doliu, dure-re, fricã sau obosealã (Apoc. 21,4); blestem(Apoc. 22,3) sau noapte (Apoc. 22,5), iarmoartea va dispãrea (Apoc. 20,14; 21,4).

Nimic nu va mai fi aºa cum a fost! Dum-nezeu va face totul nou. De asemenea, în cervor fi lucruri care nu au existat pe pãmânt(Apoc. 21,4-5):

Din cer nu poþi fi alungat, el fiind desti-naþia finalã a celor care au crezut în Isus.Vom fi în slavã pentru vecii vecilor: «… (nãs-cuþi din nou) la o moºtenire nestricãcioasã,ºi neîntinatã, ºi care nu se poate veºteji, pãs-tratã în ceruri pentru voi» (1 Petru 1,4). Ce-rul este scopul ºi chemarea noastrã supre-mã.

Cerul este ºi locul unde nu este pãcat.Acolo nu va intra nici un pãcãtos: «Nimic în-

73


tinat nu va intra în ea, nimeni care trãieºte înspurcãciune ºi în minciunã; ci numai cei în-scriºi în Cartea vieþii Mielului» (Apoc. 21,27).

Aºa cum cerul este o realitate minunatã,tot aºa ºi iadul este o realitate, însã înfrico-ºãtoare. Isus a vorbit deseori despre iad, elfiind locul unde toate lucrurile minunate dincer nu vor fi. Iadul ne separã veºnic de Dum-nezeu ºi de ceea ce le oferã Isus copiilor Sãi.El este locul chinului pentru toþi cei care nuau primit iertarea pãcatelor prin sângele Mie-lului lui Dumnezeu.

Isus este singurul Mântuitor, care a suferitpentru noi, pentru a face posibilã intrareanoastrã în cer. Doar cel care crede în El ºiîºi predã viaþa împreunã cu pãcatele sale, vaputea intra în împãrãþia lui Dumnezeu.

Odatã cineva a pus întrebarea urmãtoa-re: «De ce fugim de viaþã dacã ne temem demoarte? De ce fugim de adevãr dacã ne-amsãturat de minciunã? De ce continuãm sãumblãm pe cãrãri pãcãtoase dacã ele ne ducla pierzare? Isus Cristos este Calea, Adevã-rul ºi Viaþa. Cine este împotriva lui Isus, acelanu are viitor. Dar toþi dorim viaþa. De aceea

74


am fost creaþi. Ultima parte din drum ne pe-cetluieºte veºnicia. – Însã cei care au ascul-tat îndemnul lui Isus Cristos au perspectiveminunate. Domnul lor va veni în curând! Princredinþã ei vãd un cer ºi un pãmânt nou!»

Repet pentru ultima datã: Meritã sã fiicreºtin! ªi te întreb cu toatã dragostea totpentru ultima datã: Nu vrei sã iei o deciziepersonalã ºi sã-L primeºti pe Isus în inimata?

75


10 Cum poþi sã ajungiastãzicredincios

Roagã-teD o m n u l u iIsus Cristos.Spune-I cãd o r e º t i s ãcrezi în El ºicere-I iertarepentru pãca-tele tale.

Roagã-L sã intre în viaþa ta, spune-I cãdoreºti ca El sã fie de acum înainte Domnulvieþii tale ºi cã Îi predai viaþa ta.

76


Mulþumeºte-I Domnului Isus Cristos pen-tru cã a murit pe cruce pentru tine ºi pãca-tele tale. Mulþumeºte-I cã a înviat pentru a-þioferi viaþa veºnicã. În Ioan 1,12 este scris:«Dar tuturor celor ce L-au primit, adicã ce-lor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sãse facã copii ai lui Dumnezeu». Acceptã plinde recunoºtinþã mântuirea!

Mãrturiseºte credinþa ta ºi altora. Citeºtezilnic Biblia ºi cautã sã ai pãrtãºie ºi cu alþicredincioºi.

Dacã ai întrebãri privitoare la viaþa decredinþã, poþi sã ni le adresezi.

77


Norbert LiethS-a nãscut în 1955 în Germania,

implicându-se împreunã cu soþia lascurt timp dupã întoarcerea sa laDomnul în lucrarea Misiunii Strigãtulde la Miezul Nopþii. Dupã absolvireaªcolii Biblice din Montevideo (Uru-guay), tinerii cãsãtoriþi au acumulatmulte experienþe în diferite locuri demisiune din America de Sud.

În urmã cu câþiva ani ei au urmat chemarea lui Dum-nezeu de a lucra în Europa. În prezent Norbert Lieth este mem-bru în conducerea Misiunii Strigãtul de la Miezul Nopþii dinPfäffikon (Elveþia). Cea mai importantã lucrare a sa este pro-povãduirea Evangheliei. Prin harul lui Dumnezeu el a fost obinecuvântare pentru foarte mulþi oameni din majoritatea þã-rilor europene. Esenþa propovãduirii sale este Cuvântul pro-fetic al lui Dumnezeu, din care strãluceºte revenirea în cu-rând a Domnului nostru.

Bibliografie1H.Bruns, Nimm dir einen Augenblick Zeit(Opreºte-te pentru un moment)2Din diferite scrisori adresate Misiunii Strigãtul de la Miezul Nopþii3J.McDowell, Evidence That Demands A Verdict(Mãrturii care cer un verdict)4P.Fischer, Streng vertraulich, Brendow (Strict confidenþial)5H.Blatt, Marburger Blättermission (Journal de la mission de Marburg)6J.Langhammer, Was wird aus dieser Welt?(Ce se va întâmpla cu lumea aceasta?)7Th. Lehmann, Doch wir stehen wieder auf(Totuºi noi ne vom ridica din nou)

Documents

Norbert Lieth De ce meritã sã fii creºtin - nograzie.net RO.pdf9 De ce meritã sã fii creºtin Dumnezeu nu se mai încrede în sine ºi în faptele sale, ci doar în Isus Cristos