:dmata de

SemrsDANIELLE PAIGE

0 NUVELA DrN SERTA ELIBERAREA ItNUTULUt 0Z

CARE ANTICIPEAZA AVENTURILE DIN

DOROTHY TREBUIE SA MOARA!

Traducere din limba englezit

Cr,ruore RoxeNe OrreeNu

ooKs" -"2t]18--

NICAIERI NU E CA ir.I

U/vt/Se spunea ci niciodatl nu te mai puteai intoarce acasi.

Nu gtiam prea bine cine a zis asta, dar aqa se spunea. Eu, una,

cunogteam aceastl vorb[ de duh pentru ci mituEa Em o bro-dase pe o pernu![ din sufragerie.

,,Niciodati nu te mai po[i intoarce acasi..."Eibine, chiar daci fusese scrisipe o perni gi indiferent cine-o

fi fost acela care o spusese, eu, una, credeam ci se ingelase. Eu

insimi reprezentam dovada ci vorba asta de duh nu era, cituqide puSn, adevlrati.

Pentru ci eu, una, chiar plecasem de acasi. $i mn qi intorse-sem. Hoc-poc, doar pocnisem din cilciie gi ajunsesem acolo!

A, n-a fost chiar aga de simplu, evident, dar mi aflam inci aici,

exact cum am fost, gi tohrl era ca gi cum nici n-ag fi fost weo-datl plecati.

Aqa ci, ori de cflte ori vedeam pernu{a de pe canapeaua cea

buni a mitugii Em, cu rozaliul ila drigllaq de pe margini qi cu

buchelelele de margarete gi flori sllbatice colorate gi brodate

in jurul acelor cuvinte vesele - dar erau, intr-adevir, vesele?

uneori mi cam indoiam-, mai-mai ci-mi venea si rid. CAnd

I{

8 DANIELLE Percp

m[ gindeam numai la tot ce se intimplase! O anumiti per-

soani ar fi putut spune chiar c[ totul era de-a dreptul ironic.

Nu ci eu, una, aq fi fost genul acela de persoanl. Eram inKansas, iar noi, cei de pe aici, nu puneam mare pref pe ceva aqa

de frivol precum ironia.Lucrurile pe care puneam noi pre! erau:

Munca susfinuti...Pragmatismul...Bunul-sim!...HotirArea...Noi nu ne doream decdt recolte bogate gi animale sini-

toase, qi ierni blAnde. Lucruri pe care le puteai atinge, simfi Ei

vedea cu ochii tii. Lucruri care l1i aduceau micar un strop de

ceva bun.

Pentru c[ eram in prerie, iar preria nu e locul in care s[visezi cu ochii deschigi. Aici conta doar ceea ce te ajuta si treci

de iarni. Fiindc[ o iarni ca-n Kansas il putea da gata iute-iute

pe-un visitot il putea face mici-fbrAmici gi arunca in troaca

porcilor, si-l minAnce.Aga cum obignuia si spuni unchiul Henry: ,,Nu poli sl dai

la schimb o barci-ntreagl plind cu dorinfe nici mdcar pe-o g[-leati de l[turi'l (Poate c-ar fi trebuit si brodez vorbele astea

pe-o pernull pentru mituqa Em. Mi intrebam dac-ar fi fb-

cut-o si ridi.)Cu dorin[ele nu prea gtiam cum stitea treaba, dar o gileati

cu llturi era exact ceea ce ciram in mAni in dupl-amiaza zileiin care implineam gaisprezece ani, o zi de septembrie in care

deja incepuse si se simti rlceala in aer. $i tocmai striblteamcimpul care desplrfea hambarul gi casa de cotelul porcilor,

cltre care mi indreptam.Era ora rnesei, gi rAmitorii gtiau prea bine asta. Chiar gi de

la cincisprezece metri distanfl puteam si-i aud - pe ]eannie,

Nicdieri nu e ca in Oz 9

pe Ezekiel qi pe Bertha - cum gui[au qi pufneau, aqteptindu-qi,cu neribdare, cina.

,,Hai nu, chiar aqa?" mi-am spus. ,,Cine altcineva inlumea asta larg[ ar mai fi aga de bucuros si primeascd nigteIdturi?"

in timp ce-mi spunearn asta, vechea mea prieteni, domni-qoara Millicent, gi-a ifit mutri[a rogie printr-o spirturi din gar-dul de sArmi al cotelului gi mi.a cirdit un salut.

- Salutare gi [ie, domniqoari Millicent! i-am spus, voioas6.Nu-[i face griji! O si-!i primeqti gi tu mincarea mintenag.

Dar domnigoara Millicent ciuta companie, nu mincare, asa

ci s-a strecurat prin spirturi Ei a venit dupi mine. in ultimavreme o cam ignorasem, iar bitrAna giini roqie incepea sl se

enerveze, un sentiment pe care in ziua aceea qi-l exprima cotco-dicind tare qi urm[rindu-ml pas cu pas, fluturindu-gi aripile gi

i ncurcindu-mi-se printre picioare.Era bine intenfionati, desigur, dar, cind am sim{it cum mi

ciupea de glezni cu ciocul, am izbucnit:

- Domnigoari Millie! Pleaci de-aici! Am o grimadi detreburi de fhcut pe ziua de azil Las' c-o si stim noi mai tdrziude vorbi aqa, ca-ntre prietene, i1i promit!

Giina a cotcodicit cu reprog gi s-a repezit inainte, oprindu-seItrusc chiar in locul in care mi pregiteam sd calc. Era ca gi cumar fi vrut si-mi spuni c[ n-o si pot scipa aqa ugor de ea - cicra musai s-o bag in seami, chit c[ imi convenea sau nu.

Uneori inaripata asta era de-a dreptul imposibili! $i, fhri sivrcau neapirat, i-am dat un picior.

- UE! m-am ristit la ea.

Domnigoara Millie a sirit intr-o parte chiar lnainte s-o ating,iar eu m-am dezechilibrat cind am ratat lovitura qi m-am trezit

lipand pentru ci m-am prlvilit pe spate gi am aterizat in fund,

1rc iarbi.

{8 DANIELLE PAIGE

mi gindeam numai la tot ce se intimplase! O anumiti per-

soani ar fi putut sPune chiar ci totul era de-a dreptul ironic.

Nu ci eu, una, aq fi fost genul acela de persoani. Eram in

Kansas, iar noi, cei de pe aici, nu puneam mare pre! pe ceva aqa

de frivol precum ironia.

Lucrurile pe care puneam noi pre! erau:

Munca susfinuti...Pragmatismul...Bunul-simf...Hot[rArea...Noi nu ne doream decit recolte bogate Ei animale s[ni-

toase, gi ierni blAnde. Lucruri pe care le puteai atinge, simfi 9i

vedea cu ochii til. Lucruri care ifi aduceau mlcar un strop de

ceva bun.

Pentru ci eram in prerie, iar preria nu e locul in care sivisezi cu ochii deschiEi. Aici conta doar ceea ce te ajuta si treci

de iarnl. Fiindci o iarnl ca-n Kansas il putea da gata iute-iute

pe-un visltor il putea face mici-fhrimici Ei arunca in troaca

porcilor, si-l m[nAnce.

Aga cum obignuia s[ spuni unchiul Henry: ,,Nu pofi s[ dai

la schimb o barcl-ntreagi plin[ cu dorinfe nici micar pe-o gi-leati de lituri". (Poate c-ar fi trebuit sl brodez votbele astea

pe-o pernu!6 pentru mituqa Em. Mi intrebam dac-ar fi fh-

cut-o si ridi.)Cu dorinfele nu prea qtiam cum stitea treaba, dar o gileatl

cu lituri era exact ceea ce c[ram in mAnl in dupi-amiazazlleiin care implineam qaisprezece ani, o zi de septembrie in care

deja incepuse si se simti rlceala in aer. $i tocmai striblteam

cimpul care despirlea hambarul 9i casa de cote[ul porcilor,

cltre care mi indreptam.Era ora mesei, qi rAmitorii gtiau prea bine asta. Chiar 9i de

la cincisprezece metri distanll puteam s[-i aud - pe ]eannie,

Nicdieri nu e ca in Oz 9

pe Ezekiel gi pe Bertha - cum guifau gi pufneau, agteptdndu-qi,cu nerdbdare, cina.

,,Hai nu, chiar aqa?" mi-am spus. ,,Cine altcineva inlumea asta largi ar mai fi aga de bucuros si primeasci nigtelSturi?"

in timp ce-mi spunearr asta, vechea mea prietenl, domni-goara Millicent, gi-a ifit mutrifa rogie printr-o spirturi din gar-dul de sdrmi al cotelului gi mi=a cAriit un salut.

- Salutare gi !ie, domnigoari Millicent! i-am spus, voioas6.Nu-fi face griji! O s6-fi primegti qi tu mdncarea mintenaq.

Dar domnigoara Millicent ciuta companie, nu mdncare, asa

ci s-a strecurat prin sp[rturl qi a venit dupl mine. in ultimaweme o cam ignorasem, iar bitrdna g[ini rogie incepea si se

enerveze, un sentiment pe care in ziua aceea Ei-l exprima cotco-dicind tare qi urm[rindu-mi pas cu pas, fluturAndu-gi aripile gi

incurcdLndu-mi-se printre picioare.Era bine intenfionatl, desigur, dar, cAnd am simlit cum mi

ciupea de glezni cu ciocul, am izbucnit:

- Domniqoari Millie! Pleaci de-aici! Am o grlmadl de

treburi de fhcut pe ziua de azit. Las' c-o si stlm noi mai #rziude vorb[ a$a, ca-ntre prietene, ifi promitl

Giina a cotcodicit cu reprog gi s-a repezit inainte, oprindu-sebrusc chiar in locul in care mi pregiteam si calc. Era ca gi cumar fi vrut si-mi spun[ ci n-o si pot sclpa aga uqor de ea - cdera musai s-o bag in seami, chit ci imi convenea sau nu.

Uneori inaripata asta era de-a dreptul imposibill! $i, firi siweau neapirat, i-am dat un picior.

- Uq! m-am rlstit la ea.

Domniqoara Millie a sirit intr-o parte chiar inainte s-o ating,iar eu m-am dezechilibrat cdnd am ratat lovitura qi m-am trezit

fipand pentru ci m-am privilit pe spate qi am aterizat in fund,pe iarbi.

10 DlNrrr-rr PercE

M-am uitat cu groazdin jos,la mine insimi, 9i mi-am vizutrochia plini de liturile pentru porci. M[ julisem la genunchi,

miinile imi erau acoperite de noroi gi gileata cu lituri zicea

lingi mine, riLsturnati.

- Milliel am scrignit.Yezi ce-ai ficut? Ai distrus totul!

M-am repezltcu palma spre ea, de data asta qi mai furioasl

decdt atunci cdnd dorisem si-i dau una cu piciorul, dar ea s-a

dat bine-mersi la o parte gi a rimas locului, uitindu-se ca 9i

cum nu mai infelegea nici ea, slricula, ce sl se faci, oare, cu

mine.

- Vai, Doamne! am spus, oftand. N-am vrut si lip la tine!

Vino-ncod, giini prostu{6!

Millie gi-a migcat cipEorul in sus gi-n jos, ca 9i cum ar ficintirit propunerea mea, apoi mi-a sirit drept in poall, unde

s-a ghemuit Ei a inceput si cotcodiceasci lncetigor cind i-am

ciufulit penele. Asta era tot ce igi dorise. Si fie prietena mea.

Inainte, asta era tot ce imi doream qi eu. inainte, domniqoara

Millicent sau chiar |eannie, scroafa, erau pentru mine persoa-

nele preferate. Pe atunci nu mi interesa deloc daci un porc Ei o

giini puteau fi considerate, de fapt, Persoane.Ele imi erau allturi ctnd eram tristd sau cAnd se intimpla

ceva haios, sau cind aveam nevoie de companie, pur 9i simplu,

gi doar asta conta. Chiar daci Millie nu putea vorbi, mereu

aveam impresia ci in[elegea tot ce ii spuneam..Uneori chiar

mi se pirea ci vorbea cu mine, ci imi didea sfatul ei infelept,

deloc absurd, prin cAriitura aceea rlgugitl. ,,Nu-!i face griji,

drnguldl p[rea si imi spuni. ,,Nu existi problemi pe lumea

asta care s[ nu poati fi rezolvatl cu pu[in chin Ei nilici munci."

Dar, in ultima weme, relalia mea cu giina nu mai fusese

chiar la fel. incepusem s[ imi cam pierd r[bdarea s,i s[ nu mai

suport cotcodicitul ei enervant, ciupiturile ei qi felul in care se

linea dupi mine.

Nicdieri nu e ca in Oz 1l

- imi pare riu, domnigoari Millicent! i-am spus. $tiu cd

in ultima weme nu am prea fost eu insimi. i1i promit ci o sd

revin Ia normal in curAnd.

Ea gi-a fluturat aripile gi gi-a umflat pieptul, iar eu m-amuitat in jur: la cdmpurile prifoase, verzi-cenuqii, care se pier-deau la orizont in culoarea cenugiu-albistruie a cerului care se

asorta atAt de bine cu ele. Totul pirea ci se intindea la nes{hrgit,ca qi cum ai fi putut si mergi, si mergi gi si tot mergi - pur gi

simplu, s-o iei, spre est sau spre vest, spre nord sau spre sud, nuconta - gi si nu ajungi niciieri.

- Uneori mi-ntreb daci aga o si fie toati viafa mea, amspus eu. CAmpuri cenugii gi v[zduh plumburiu, gi gileli cu li-turi. Lumea e nespus de mare, domnigoarl Millicent - uiti-tenumai la cer! Atunci de ce pare aqa de mici de aici, de undestim noi? Si-1i spun eu un lucru! Daci voi mai avea vreodatiocazia si m[ duc undeva, o si r[min acolo.

M-am simlit pulin ruginati. imi dideam seama cum suna.

- Aduni-te qi terminl cu viicireala, domnigorici iz-meniti ce egti! mi-am poruncit singuri, de data aceasta cuvocea aspri qi gravi a domnigoarei Millicent, imaginAndu-micd acele cuvinte veneau chiar de la ea, nu de la mine. O faticrescuti-n prerie nu-gi bate cipgorul frumugel gdndindu-se lalocuri in care nu va ajunge niciodati gi la lucruri pe care nule va vedea niciodati. O fati din prerie se gAndegte la ceea cee aici Ei acum.

Ei bine, asta ftcea din tine un astfel de loc. Te frcea si puivorbe in... ciocul unei giini!

Am oftat gi am ridicat din umeri. Domniqoara Millie nugtia cd mai exista qi altceva pe lume. Ea avea habar doar decotelul ei, de mdncare 9i de mine.

Acum o invidiam pentru asta. Fiindci eu eram o fati, nu og6in6, gi gtiam ce exista acolo, in deplrtiri.

10 DlNrnrre Percn

M-am uitat cu groazd,in jos, la mine insimi, gi mi-am vizutrochia plini de liturile pentru porci. Mi julisem la genunchi,

mAinile imi erau acoperite de noroi gi glleata cu lituri zicea

ldngi mine, rdsturnati.

- Millie! am scrAqnit.Yezi ce-ai ficut? Ai distrus totul!M-am repezitcu palma spre ea, de data asta qi mai furioasi

decAt atunci cdnd dorisem sd-i dau una cu piciorul, dar ea s-a

dat bine-mersi la o parte gi a rimas locului, uitAndu-se ca gi

cum nu mai infelegea nici ea, sirlcu{a, ce si se faci, oare, cu

mine.

- Vai, Doamne! am spus, oftAnd. N-am wut s[ lip Ia tine!

Vino-ncoa', giini prostufi!Millie qi-a migcat cipgorul in sus Ei-n jos, ca gi cum ar fi

cAntirit propunerea mea, apoi mi-a sirit drept in poali, unde

s-a ghemuit qi a inceput si cotcodiceasci incetigor cdnd i-am

ciufulit penele. Asta era tot ce iqi dorise. Si fie prietena mea.

Inainte, asta era tot ce imi doream gi eu. inainte, domniqoara

Millicent sau chiar feannie, scroafa, erau pentru mine persoa-

nele preferate. Pe atunci nu mi interesa deloc dac[ un porc qi o

giini puteau fi considerate, de fapt, Persoane.Ele imi erau alituri cAnd eram tristi sau cind se intimpla

ceva haios, sau cdnd aveam nevoie de companie, Pur qi simplu,

gi doar asta conta. Chiar daci Millie nu putea vorbi, mereu

aveam impresia c[ infelegea tot ce ii spuneam. Uneori chiar

mi se pirea ci vorbea cu mine, ci imi didea sfatul ei inlelept,

deloc absurd, prin ciriitura aceea riguqiti. ,,Nu-[i face griji,drngu{f', pirea si imi spunl. ,,Nu existi problemi pe lumea

asta care si nu poati fi rezolvatl cu pufin chin gi ni[ici munci."Dar, in ultima weme, relafia mea cu giina nu mai fusese

chiar la fel. incepusem s[ imi cam pierd ribdarea gi si nu mai

suport cotcodlcitul ei enervant, ciupiturile ei gi felul in care se

[inea dupi mine.

Nicdieri nu e ca in Oz l l

- imi pare riu, domnigoari Millicent! i-am spus. $tiu ciin ultima vreme nu am prea fost eu insimi. i1i promit cd o sd

revin la normal in curdnd.Ea gi-a fluturat aripile gi gi-a umflat pieptul, iar eu m-am

uitat in jur: la cdmpurile prdfoase, verzi-cenugii, care se pier-deau la orizontin culoarea cenugiu-albistruie a cerului care se

asorta atit de bine cu ele. Totul pirea ci se intindea la nesfdrgit,ca gi cum ai fi putut si mergi, sd mergi gi sd tot mergi - pur qi

simplu, s-o iei, spre est sau spre vest, spre nord sau spre sud, nuconta - qi si nu ajungi niciieri.

- Uneori mi-ntreb daci aga o s[ fie toati viafa mea, amspus eu. CAmpuri cenugii Ei vizduh plumburiu, qi g6le1i cu li-turi. Lumea e nespus de mare, domnigoarl Millicent - uiti-tenumai la cer! Atunci de ce pare aga de micl de aici, de undestim noi? Si-1i spun eu un lucru! Daci voi mai avea vreodatiocazia si mi duc undeva, o si rimAn acolo.

M-am simfit pufin ruqinati. imi dideam seama cum suna.

- Aduni-te gi termini cu v[icireala, domnigorici iz-menitl ce egti! mi-am poruncit singur6, de data aceasta cuvocea aspri gi gravi a domniEoarei Millicent, imagindndu-mici acele cuvinte veneau chiar de la ea, nu de la mine. O fat6crescuti-n prerie nu-Ei bate cipgorul frumuqel gAndindu-se lalocuri in care nu va ajunge niciodatl gi la lucruri pe care nule va vedea niciodati. O fati din prerie se gdndegte la ceea cee aici gi acum.

Ei bine, asta ftcea din tine un astfel de loc. Te frcea si puivorbe in... ciocul unei giini!

Am oftat gi am ridicat din umeri. Domniqoara Millie nuq;tia ci mai exista qi altceva pe lume. Ea avea habar doar dec:otetul ei, de mincare gi de mine.

Acum o invidiam pentru asta. Fiindci eu eram o fati, nu ogIini, gi gtiam ce exista acolo, in depirtiri.

I

I

12 DeNrrrrr Percr

Dincolo de preria unde stiteam eu cu bitrdna mea gi.iniin poali, existau oceane gi apoi alte oceane. Dupd oce€u:re erau

deqerturi qi piramide, gi jungle, gi munfi, gi palate strilucitoare.Aflasem despre toate locurile acelea gi despre toate lucrurileacelea din ziare gi din jurnalele de qtiri care rulau inainte de

inceperea unui film la cinematograf.

$i chiar daci numai eu gtiam asta, vizusem cu ochii mei c[existau gi alte direc(ii in care si te migti i! afari de nord qi sud,gi est, gi vest, locuri cu mult mai neobignuite decit Parisul sau

Los Angeles-ul, mai exotice decdt Kathmandu sau Shanghai.

Existau lumi intregi care nu figurau pe nicio harti qi lucruricare n-ai fi crezut niciodati ci existau.

Eu nu trebuia si cred. Eu gtiam. Atita doar ci uneori mi-agfi dorit sI nu fi qtiut nimic.

M-am gdndit la feannie, la Ezekiel qi Ia Bertha, care stiteauin cocina lor qi se bucurau Ia fel de tare pentru aceleaqi lituripe care le mincaseri gi ieri qi pe care aveau si le mindnce gi

miine. Liturile acelea cu care urma si umplu din nou gileata,sd li le duc.

- Cred ci e frumos si nu gtii prea multe, i-am spus dom-nigoarei Millicent.

Pini la urmi, era plicut si {ii in poal6 o giini citeva minute.Era plicut si te prefaci ci stiteai de vorbi cu ea, cind nu era

nimeni prin preajmi. Dar, daci recunogteai adevlrul gol-golu1,

era posibil ca o giini s[ nu fie cel mai grozav prieten din lume.Am pus-o pe domnigoara Millicent lAngi mine, m-am scu-

turat de praf gi m-am indreptat spre casi, s[ mi spil, sd-mischimb rochia qi si m[ pregitesc pentru marea mea petrecere.

Bertha, )eannie gi Ezekiel puteau s[ igi agtepte pini m6ineliturile.

Nu-mi stitea in fire s6-i las si flimdnzeasci. Sau, cel pufin,nu imi stituse invechea mea fire.

Nicdieri nu e ca in Oz 13

Dar vechea mea fire devenea din ce in ce mai veche cu fie_care clipi care trecea. Trecuseri doi ani de la tornadi. Doi ani decind fusesem plecatl. De cind ficusem cunoqtin(d cu Glinda,vrijitoarea cea Buni, gi cu Leur cel Fricos, cu omul-de-Tini-chea gi cu Sperie-Ciori. De cAnd mersesem pe drumul pavatcu cirimizi galbene qi de cand o invinsesem pe vrijitoarea ceaRea de la Apus. in Jinutul Oz, fusesem un erou. Aq fi putut sirlmdn acolo. Dar nu am fhcut-o. Mituga Em gi unchiui Henryerau in Kansas. casa mea era in Kansas. Fusese numai gi numaihotirArea mea.

Ei bine, imi luasem deja decizia, gi, ca orice fatd buni dinKansas, trebuia si mi impac cu situa{ia. cu consecinfele. Tre-buia si ridic capul sus, s6 zdmbesc qi si-mi vid de treabi.

In momentul acela, animalele puteau si fliminzeasci gi eleun pic. La urma urmelor, doar era ziua mea!

I

12 DeNlprre P.e.rcr

Dincolo de preria unde stlteam eu cu bdtrdna mea giin[in poali, existau oceane Ei apoi alte oceane. Dupi oceane erau

degerturi gi piramide, gi jungle, 9i munfi, 9i palate strilucitoare.

Aflasem despre toate locurile acelea gi despre toate lucrurile

acelea din ziare gi din jurnalele de gtiri care rulau inainte de

inceperea unui film la cinematograf.

$i chiar dac[ numai eu gtiam asta, v[zusem cu ochii mei ciexistau qi alte direc(ii in care s[ te migti ir,r afari de nord gi sud,

Ei est, qi vest, locuri cu mult mai neobiqnuite decit Parisul sau

Los Angeles-ul, mai exotice decit Kathmandu sau Shanghai.

Existau lumi intregi care nu figurau pe nicio harti qi lucruri

care n-ai fi crezut niciodatl ci existau.

Eu nu trebuia si cred. Ett;tiam. Atdta doar ci uneori mi-ag

fi dorit si nu fi qtiut nimic.M-am gindit la feannie, la Ezekiel gi la Bertha, care stiteau

in cocina lor Ei se bucurau la fel de tare pentru aceleaEi l[turipe care le mAncaser[ gi ieri gi pe care aveau s[ le minince 9i

miine. Liturile acelea cu care urma si umplu din nou giLleata,

s[ li le duc.

- Cred c[ e frumos si nu qtii prea multe, i-am spus dom-

nigoarei Millicent.Pan[ la urmi, era plicut si lii ln poali o giinl citeva minute.

Era plicut si te prefaci ci st[teai de vorbl cu ea, cind nu era

nimeni prin preajmi. Dar, daci recunoqteai adevlrul gol-golu1,

era posibil ca o glini s[ nu fie cel mai gtozaY prieten din lume.

Am pus-o pe domniqoara Millicent lingi mine, m-arn scu-

turat de praf gi m-am lndreptat spre casi, s[ mi spil, si-mischimb rochia gi si m[ pregitesc pentru marea mea petrecere.

Bertha, feannie gi Ezekiel puteau si igi aqtepte pin[ miine

llturile.Nu-mi stitea in fire s[-i las si fliminzeascd. Sau, cel pu{in,

nu imi stituse in vechea mea fire.

Nicdieri nu e ca in Oz 13

Dar vechea mea fire devenea din ce in ce mai veche cu fie-care clipi care trecea. Trecuseri doi ani de la tornadi. Doi ani decAnd fusesem plecat[. De cind ftcusem cunogtinfi cu Glinda,Vrijitoarea cea Bun[, qi cu Leul cel Fricos, cu Omul-de-Tini-chea gi cu Sperie-Ciori. De cdnd mersesem pe drumul pavatat.cirdmizigalbene gi de cind o invinsesem pe Vrijitoarea cea

Rea de la Apus. in finutul Oz, fusesem un erou. Ag fi putut s[rimAn acolo. Dar nu am ftcut-o. M5tuga Em gi unchiul Henryerau in Kansas. Casa mea era in Kansas. Fusese numai qi numaihotirdrea mea.

Ei bine, imi luasem deja decizia, qi, ca orice fati buni dinKansas, trebuia si mi impac cu situafia. Cu consecinfele. Tre-buia si ridic capul sus, si zdmbesc qi si-mi vid de treabi.

ln momentul acela, animalele puteau si fliminzeasci gi eleun pic. La urma urmelor, doar era ziua mea!

D0l,,Lo mul1i oni!" imi ura tortul cu literele lui de glazurb care

se cam intinseseri.M-am uitat la mituga Em cu cel mai luminos zAmbet posibil.

- E superb! i-am spus.

Mi schimbasem deja cu rochia mea de petrecere - care

nu era prea diferiti de aceea pe care o umplusem de llturi pe

cAmp - qi mi spilasem cit putusem de bine, imi curilasem

noroiul de pe mAini gi singele de pe genunchi, incit nici nu-!i

mai dideai seama cl, de fapt, cizusem.

Unchiul Henry stdtea intr-o parte, cu un aer aqa de mAn-

dru gi de plin de speranll, de parc[ el insuqi copsese prijitura.

Cu siguranli, fusese de mare ajutor, adundnd ingredientele de

prin fermi: o convinsese pe domnigoara Millicent si-i dea oui(clci aceasta niciodati nu pirea dispusi s[ faci vreunul), mul-

sese vaca gi se asigurase c[ mltuga Em avea tot ce-i trebuia.

- Uneori mi intreb dac[ nu cumva m-am insurat cu un

bucltar-Eef! a spus Henry,luAnd-o de mijloc.

Chiar gi Toto era incAntat. fop[ia pe podea gi litra la noi

nespus de fericit.

Nicdieri nu e ca in Oz 15

- Chiar i{i place? m-a intrebat mituga Em, cu o umbri deindoial5 in glas. $tiu ci scrisul nu e perfect, dar ista n-a fostniciodati punctul meu forte.

- E minunat! am exclamat, inibuqindu-mi mica dezamd.-

gire pe care o simfeam.O minciuni nevinovatl n-a ftcut niciodatl riu cuiva, Ei nu

m[ indoiam ci tortul era delicios. MAncarea mitugii Em nu aritaprea elegant, dar intotdeauna era mai bunl decAt oricare alta.

O, qtiam cI important la un tort era gusful. $tiam ci n-avearost sd-!i faci griji cum arlta, cind, oricum, avea si se mdnincein doar cdteva minute.

Dar cind mi uitam la el cum stltea aga, aplecat intr-o rdni,cu glazura lui maronie si cu urarea ,,La mu{i ani!" scrisi. in aqa

fel, incAt ,,d'-urile plreau, mai degrabl, nigte litere ,,d'llbdr1ate,rn-am trezlt cd. imi doream mai mult de-atAt.

Nu puteam s6-i spun asta m[tugii Em. Nu puteam s-o las siaibi nici cea mai mici blnuiali ci nu era in regull ceva. Agaci am imbr6ligat-o, si-i arit ci nu conta: c[ tortul, chiar dacinu era perfect, pentru mine era suficient. Dar apoi mi-a venito alti idee.

- Crezici e destul de mare? am intrebat-o. Doar vine multllume.

Ii invitasem pe tofi colegii mei de qcoali - nu ci ar fi fostprea mulli -, ii poftisem qi pe to{i cei de prin fermele aflatein vecinitatea noastrd, plus pe patronii tuturor magazinelor incare fusesem cind mi dusesem in orag ultima oari. O invita-sem pe cea mai buni prieteni a mea, pe Mitzi Blair, o invita-sem pAn[ qi pe oribila Suzanna Hellman, cu prietena ei ceamaibuni, Marian Stiles, ca s[ nu-l mai pomenesc gi pe reporterultle la Carrier care se interesa mereu de via{a mea de cdnd cutornada. Iar Suzanna avea s-o tdrasci dupi ea qi pe sinistra eisorl mai mici, Jill.

D0l,,Lo mulli oni!" imi ura tortul cu literele lui de glazuril cate

se cam intinseserl.M-am uitat la mltuga Em cu cel mai luminos zdmbet posibil.

- E superb! i-am spus.

Mi schimbasem deja cu rochia mea de petrecere - care

nu era prea diferiti de aceea pe care o umplusem de I[turi pe

cAmp - gi mi spllasem cit putusem de bine, imi curilasem

noroiul de pe mdini gi sAngele de pe genunchi, incAt nici nu-!i

mai dideai seama ci, de fapt, clzusem.

Unchiul Henry stitea intr-o parte, cu un aer aqa de min-dru qi de plin de speran![, de parci el insuqi coPsese prijitura.

Cu siguranfl, fusese de mare ajutor, adunind ingredientele de

prin fermi: o convinsese pe domnigoara Millicent s[-i dea oui(cdci aceasta niciodatl nu pirea dispusi si faci vreunul), mul-

sese vaca gi se asigurase ci mltuga Em avea tot ce-i trebuia.

- Uneori m[ intreb daci nu cumva m-am insurat cu un

bucltar-qef! a spus Henry,luAnd-o de mijloc.

Chiar gi Toto era incALntat. Joplia pe podea gi lltra la noi

nespus de fericit.

Nicdieri nu e ca in Oz 15

- Chiar ili place? m-a intrebat mituga Em, cu o umbri deindoiali in glas. $tiu ci scrisul nu e perfect, dar ista n-a fostniciodati punctul meu forte.

- E minunat! am exclamat, inibugindu-mi mica dezaml-gire pe care o simleam.

O minciuni nevinovati n-a ficut niciodati riu cuiva, gi numi indoiam ci tortul era delicios. Mdncarea mitugii Em nu arltaprea elegant, dar intotdear.rna era mai buni decdt oricare alta.

O, gtiam ci important la un tort era gustul. $tiam ci n-avearost sl-[i faci griji cum arita, c6nd, oricum, avea si se mlnAncein doar citeva minute.

Dar cind mi uitam la el cum stitea aga, aplecat intr-o rAn6,

cu glazura lui maronie qi cu urarea ,,La mulqi ani!" scrisS. in aga

fel, incit,,a"-urile pireau, mai degrabl, nigte litere,,o" libirpte,m-am trezlt cd imi doream mai mult de-atit.

Nu puteam si-i spun asta mitugii Em. Nu puteam s-o las siaibi nici cea mai mici blnuiali ci nu era in reguli ceva. Agaci am imbr6figat-o, si-i arit ci nu conta: ci tortul, chiar dacinu era perfect, pentru mine era suficient. Dar apoi mi-a venito alti idee.

- Crezici e destul de mare? am lntrebat-o. Doar vine multilume.

ii invitasem pe tofi colegii mei de Ecoali - nu c[ ar fi fostprea mu[i -, ii poftisem Ei pe tofi cei de prin fermele aflatein vecinitatea noastri, plus pe patronii tuturor magazinelor incare fusesem cdnd mi dusesem in orag ultima oari. O invita-sem pe cea mai buni prietenl a mea, pe Mitzi Blair, o invita-sem pAni gi pe oribila Suzanna Hellman, cu prietena ei ceamaibuni, Marian Stiles, ca si nu-l mai pomenesc Ai pe reporterulde la Carrier care se interesa mereu de via{a mea de cAnd cutornada. Iar Suzanna avea s-o tArasci dupi ea gi pe sinistra eisori mai mici, fill.

16 D.e.Nrer,Ls Percr

Mituqa Em s-a uitat la tort cu nelinigte.

- Trebuia si mai aibi un strat, drigu{i, dar nu mai aveam

ou[..., a spus ea, dup[ care a ticut, imbujorAndu-se brusc de

jeni.Unchiul Henry i-a sirit imediat in ajutor.

- Las' c[ nu mai mindnc eu a doua por{ie, a spus, frecindu-gi

burduhanul, care nu era deloc mititel. N-ar strica dac-aq s[ri qi

peste prima, daci stau si mi gAndesc mai bine.

Mltuga l-a plesnit ugor peste bra! qi a inceput s[ rdd[, ui-

tind, o clipi, de griji. To{i anii aceia grei de viali petrecuti inKansas igi cam puseseri amPrenta asuPra ei, dar, cdnd se uita

la unchiul meu, ii striluceau ochii pani gi acum; cind fic"ea el

o glumi, rAsul ei semina cu al unei fete de vdrsta mea.

- Tu l-ai mdnca pe tot, daci te-ag l[sa! l-a tachinat.

El a luat pe deget pufin[ glaztrdgi a zAmbit.

VizAndu-i aqa, fericili, veseli gi la fel de indrigostili ca in-

totdeauna, m-am simlit cuprinsl de un val de afecfiune pentru

ei, urmat, imediat, de tristefe. $tiam c[ odati ca niciodati, fu-

seserl gi ei la fel de tineri ca mine. Mituqa Em visase si c[l[to-reascl, unchiul Henry n[zuise si se duci in California si caute

aur. Dar n-avuseserl gansa s[ faci nimic din toate astea.

in schimb, rimiseseri aici, qi cind incercam si-i intreb ceva

despre zilele acelea, se aplrau de intreb[rile mele, ca qi cum le-ar

fi fost ruqine ci odinioar[ avuseseri visuri. Pentru ei, ferma

noastri era tot ce era mai important pe lume.

,Oare voi fi gi eu aga la un moment dat?" m-am intrebat. ,Osi mi mullumesc cu un tort strdmb gi-un cer plimburiu Ei cu

faptul ci trebuie s[ cur6{ cocina porcilor?"

- Me duc s-ag6[ beculelele afaril, aspus unchiul Henry, du-

cindu-se spre ugl gi luandu-gi trusa de scule. Lumea se aqteaptd

si vadi o casi care arati bine. La urma urmelor, doar au ajutat

la construirea ei.

Nicdibri nu t

- Dar numai dupi ce te-ai ap

Dup[ ce tornada ne luase citru - toati lumea md. crezuse mHenry fuseser[ distrugi. Se apuca

slujba de inmormAntare.Imaginali-vi doar! Slujba per

bine, cAteodati chiar mi-o imalto{i profesorii de la qcoala mea s.

picioare gi-ar fi spus ce elevd der

ceva cu adevirat special.

Mi-o imaginam pe mituqa Em

cioare, plingind incetigor in batislparea suferinfei suportate cu stoicr

s-ar fi rostogolit pe fafa impietrit{s[-l coboare in groapa deschistr.

existat nici sicriu, dar era o fantez.i

moment in care mituga Em se ridlin hohote, si se arunce pe sicriulclipi de Tom Furnish qi Benjamincare lucrau la ferma Shifflett. Torpentru ci, desigur, amdndoi mtr ar

P[i, daci vrea cineva si visezc

sI lgi imagineze cevafrumos m{cSigur, gtiu ci e ceva egoist gi n

risfhl din partea mea si ajung s{tare. $tiu ci e o riutate de-a drey

imaginAndu-li durerea altora, macare gi a$a au avut parte de prea p

Mi striduiesc si nu fiu egoislmod clar, incerc si nu fiu rea (ma1

am avut-o cu Riul). Dar toatd lunrrecunosc ci gi eu am, gi sper s[ le

1