A m i l Х Х Ѵ Н І . - Л о . I S 5 BATÍI I N T O A T A Ţ A H A 5 L u n i , л, IHl.ilï i H I *

2. — No . 18. UNIVERSUL LITERAR Luni, 2 Maia, 1911.

de E H . GÂULKAJVU

Vis al copi lărie i ,— l u m e de basme eu palate ŞL dobitoace de eartou, eu flori de hârtie. Lume care un-aţi umplut mintea âe imagini şi fantasme !

Palat vrăjit, cu isvoare si avuzurî, eu ferestre inghirlantate, cu straturi de verdeaţă mătăsoasă. De câte ~ori, in faţa pătucului meii, nu mi-am închipuit că-ţî urc scările de marmură, eâ 'n odăile tale locuesc, că pe mesele tale sidefate ospătez, la dreapta având păpuşa, ia stânga paiaţa, şi la picioare, e l ine le cneaiacios din poveşti. Palat magie în; care mi-аиі a-dăpostit copilăria, prin ea vraja te-aî schimbat apel, in odăiţa sumbră şi

~"1*istä, in « a r e raza dt> seaos ab abia aduce cu dâns». o màugâere !

•Şi, tu, păpuşă rvmtenu, c a pârul de 4mr, tu domniţii a ieeurilex noastre,..frumoşii tăi oeliî, lipeaţi de viaţa, mj-ali aprins de atâtea tui scânteia bucuriei în priviri. Peeioeta ce păzeai Mocni sacru al vo ie^e î , tovarăşe neprihănită de zi şi nospte, ce te-*î

'•%-ui J A ! de e i se ori, mal târziu, privind la apele alhesiresatt negre a le adevăraţilor oehî «ie femee, nu mi-a părut răii după statonucia privirile? tale. cari, nu ştiu- s e oe, a ia trecut, par'că-m" clipeau; АШШАТ ÀÀU geae !

NuniVí pe tine;, paiaţă; paiaţă în haine'vsvgtfto, paiaţa>«o«dopatei, n u mai \)T tine Le-am întâi ait aevea in viată. Aceia* zâmbet, aceleaşi mişcări caraghioase, aceleaşi t**neaeli,—frängt-; : de mijloc, aceiaşi ©ioaoţeî, — a-cuin clopoţei i« VETEK, aceleaşi ticuri le-am văzut la atâţia. Tu. paiaţă, pe care te trăgeam e e sfoară ca să râd, pe care te lraogeaui de mijloc ca să

' mă înveselesc, căruia* îtl dădeam bo -bàniacî. turti«du-t< nasul, ca sâ te pedepsesc, tu. pamţ&'. al fost singura jucărie adevărată cai* îmi iaiaţtşal viata. Te văd şi ax.. om de stambă şi carton, te ved -şi azi, cum alţii te trag de tfoara. oam alţii te mustru-luesc. şi cum, ca-să k- fad plăcere, te frângî de mijloc, luci sehime şi clincheteştî din d»p#1eii лчкѣеі

E tot ce poţi fac* ÎH tu. sărmaaâ paiaţa, e stegarul inerţi ce-4 peţi Înfăptui pe l u m e !

Vezi, paiaţă, mă jtteam eu tiae, fără să ştiu că lucrul саге-ші pricinuia rasul, pe c i a d eram sepii, se va preface n fiinţa care avea s* mă Înduioşeze atâta, mal târziii, ca e m !

Paiaţă, sărmani pătaţ i i

Husf şi oAsHtäfc *Лх

A treiavzl dé-Paşi i am, ass i t î a las ï . Bătrânul 1 oraş p á m pustiu, du m a g a zinele îaenise. c u f e r i ţ i i * pkasttite, co casel^.jţlăi.râae şi'*truzite p l i a e d e -colb. AOŝ ft». d u o * шагк-àrîte 1 gustoa-se, vinut\ăr«^рчадй U B S c» uatdeleai nul şi tietbeb* ^^INS-S& se ÜFBIGT L'n soare Ч«**и*е-'.«: Flori сіа-іеаааеа-в*

grăvitl. Voeţr M M » Şl СІГЯЯРІХА* -**tki au loc. mvadeiţa- as ta m t e a s ţK trecut tinereţea. Aici, pe furiş, a m gustat din ft*ea%ecul atâtor cărţi, stând pa*»- «supă m e s a ! nopţi i ; aici , înfiorat. a№ "migălit cei* d ^ t a i versuri şi-am nMeiit tygganjnyc» Jjpţ-ce tânăr, vjéurS a i a d n f , ^атщ^рлй ám s a împlinit. D in cewphl ' .acestor case îmi' îmbfttam oefatï d e vra$a îm-prejur iniilor m порЩг. când -tapp,, pudra cu argint v iu casele. ogjaVHe '-e> cet mai jsfàmV ai- mai- curat ' « o r de dragoste, á Cărui aminitre şi az i ' îmi arae'suftatţiJ. Ж й и е й е neeorociri ler rn'au ' îns tră inat pe la hmse, fetit* cu ochii de uăetmn m 4 « . smwt, asa , d u p * c u m uită orice femee şi când m ă întorc, rar de tot. acasă , orice lucru-şor,;orice copac, orice semn, îmi vorbesc în limba ce n u m a i sufletul meu o pricepe._ Cerdacul unde, pâp.u.noap

tea t a r a ă , lucea chipul el , fereştile î n dosul c ă r o r a ecliii ei s trăluceau ca pielea şarpelui , m ă privesc parcă mirate, dorind s ä m ă Întrebe : Ce mal cauţi , străine ?

După m a s ă domnişoara de jos a urcat încet scările, a deschis cu multă băgare de seamă uşa şi râzând ne-a dat „Hris ioe a înviat". S'a făcut mal frumoasă de cum o cunoşteam, ca o floare care cu cât trăeşte m a l mult c i atât răspândeşte un parfum mal îmbătător.

Are trup nalt , mlădios , bine s trâns într'o rochie neagră, care-I scoate în

. relief*faţa arbă cum e caşul proaspăt, I d in care parcă a ï . vrea să guşt i ori să-ţl înfrupţi măcar buzele. Acelaş păr negra , cu lustru, legat cu aceleaşi cordeluţe albăstrii ce-o prind atut dè bine, că-ţi pare un portret eşit d m m â n a unul p i c tor reaumii .

jAm ciocnit câteva pahare , le-am golit şi eü şiret, a m tot silit-o să bea p â n ă ce obrajii lefteriră ca bujorii , de parca ardeau. Căldura ti a sudase faţa. . . Şi n imic n a I m a l i n i m o s de admira i ea faţa unei fete asudată pot ia , a ia . care par'că se e x a l ă e n a b u r parfumat. Şi r u m fi pr iveam o d ú i , ca două mărgele de d iamant negru, mi-au venri hi m m t e straiele lui T r a i a a Dessetrescu :

Ia sarea ecfctter Ш negri 7% per fi а м й т г е Ш de t*r&. Şi i a fapfttra fe l a t reasd ,

Сегл< de primăvara ! ОсЫ n e g r i i Farmecul vaetrs asî

vrea totdeamaa «ă m ă ampţeaeeă. S ă m e r cu privirea ţintită în adâncul ves irn şi pe в ш е să-mi înflorească s a r a s u l vostru cald !—

P e ta 5 ne-am dus intr'o familie. Pe Lăpuşaeaau , u r n Păcurari , c á e d si când câte-ue trecător. Trecem prin faţa gradinei Fata lu l , cu pemf răzleţi, cu muguri i cat degeta-îete. g a t a să se deschada.

CoeuJ Dumitrache Petreanu BL e să l a portiţă. S UD boer bătrâior, cu mustaţa albă, scurtă, t u a s mărunt, cu ©chil albaştri , care duce o viaţă r e s w a t a , retrasa, care are o grădină ea a a ral, e fa tă ca o zână şi care ia f iecare l S a kmei îşi tacaseaze regulai peas ia si fa drum spre casă s'abate pe ia f lerarm lui Graboveeki de mal cumpără, vre-ua tsadafir ros de lună ori vr'o tufă de garoafe, cu miros de cuisoare.

Cu noi a venit şi-o vădtrvioarâ tânără, bună de gară , care, când râde p a r c ă răsare soarete. Ceceanete întru In casă. Neî cercetăm grădina. Case mici , gospodăreşti , lungi , cu cerdac larg î n faţă ş f a mijloc un alt cerdac de raurască care când înverzeşte e , .un ral'' după сшп Щ s p u s e Con u-Dumitrache. I n faţa ca»

: sei straturi rotuade. ea fel de fel d f flori, p-rejmaite de brazde înverrite.

; „ l a c s , n e e x p t k ă Conu-DumttracbS, aiştia-* trandafiri de lună а Ш . A$f-Ua-s galbeni ca irtára. Aiştia-lalt l te de dukret-. Ş i tufa de cete î s de acel bătuţi , roşu. . . Te adorm c â a d înfloresc, a u altă-ceva". F a c e m pc-e cărăruşă, la dreapta. „ I a c a akrl ia ! deal anul ista a m p a s v i ţă ameriea-•njL.. Ceea care-o vedeţi la va le * * 2 ^ 4AELDOVENEASEĂ, pe red. . . : © n -

^ ă ^ â s s ? - , ZLIJK^L i^domajlor şi pace. АЬжсеѵш e i s ă |a»,

u l i ţe le? Л » . m ă Т І Л Т Ф ^ ^ lia, cu v i i şeara, в а а І . р ^ З Д - р р ^ * d e danoeto... Щ « i c i n a e t № < » m - $ & 4 c* »semea !" — ! Aşsa-î, СоеаіОПвВг tractoe,, aead, î a d m i ê m noi c cobo-

'râiiid-jm?ea" mărgia i tă de tufe răte-:ШШ'Щ$ТЗЬ de' l i l iac.

C à a e e o î intrăm î n casă . ies cucoanele. I fadam' Petreanu l e conduce. VăduvSpara, zburdalnică, alearg ă la vate, urcă în f a g i a leea ş i c â a d s'sprppie de m i n e înrf spune , gâfâind, eu obrajii aprinşi : „Vin delà* Florá domnule.. . Am fost la Băneasa. . /"

Casele sărăcăcioase din stada Zugravilor « a u іда aspect Ui'ât erive-

lişăel. Pa la tu l antrepoz iteier i ş ] ta-Battă spre cer turnuri le, ca u n castel feudal. U n gramofon cântă rom a n ţ a veche :

l i a i Usai ca să-ţî streng mâna M'ai lăsat să te sărut Şi pe ocld şi pe gurile.

Céi am vrut.»

Şl eö , privind văduvioara , t i spun : Auzi ? Ea râde tremurat, roieşte capul ca un draeusor de 14 an i şi 'nmlădie trupul ca o şărpoaică.

In amurg, când să plecăm, Conu-Dumitrache, nu „ca să luăm măcar o gustare, ce-a de Dumnezeu, c a l a Paşt i" şi guetarea să transforma î n m a s ă înt insă si îmbelşugată, a ş a cum ştie numai bătrânii s ă des. Am luat toţi loe. împrejurul mesei încărcate, laadam Petro»no mereu eee si intră cu mâini le pline. Duduia Lettuţa nn ştie cum s ä amble m a l repede. Fripturi , jambon minunat făcut de casa, caşcaval , mere, porteeaie. ş i păbăraţe ie mereu pl ine c a u n cfaih-HiabanS m i m s i t o r ca tămâiosul .

Omai aaaaal d e aoroc să a u se plângă: vmtoviera se aşeză l ângă m i n e i EI. dar o u ouata i parul negru-e f r m n e a E e are p m auria , des , ce-I faceronează capul ca i a o pa* pusa. Ş i gur i ţa ÎI toacă ca moara. Măaâncă , a m silaste s ă m a m m c şi eu , m ă serveşte şi ta f a n d a i capului ochii i se Învârtesc ca mărgelele , nişte ochi, cari, c a toată s trădania mea n u a m putut să-I constat c u m îs , a tâ t ş t iu că eraa frumoşi şi ispititori, c a m a l toţi ocml de vădu-vioarăl

Inserarea îmbracă în do l iu firea. Ochi de a a r se deschid i n *«**ţ™— Fanare le lucesc, trenmrătoara P e strada Arcului gtotmrâe electrice par un şir de luni agăţate î n aer. Haina l inişte! sM lăsat pe oraş . E-şim în cerdac. Un felinar, în marginea straturilor desfăşoară un mă-nuncbiu de rase.

Răcoarea ne pălmeeşte obrajii. Duduia Leaaţa s'a aşesat pe marginea cerdacului, în mrjlocui al tor fe- ; te. Lumina din odaie aăvalesta pe uşă şi-I cade m faţă. Are ochi ne- ' grii ca pana rârtdumcel ş i părul creţ, de аЬавов, îl cade pe urechi l a und e de valuri. Vorbeşte rar, c a m cepe. leagă, parcă s'aitntă şi câad- rade şirurile d e dinţi lucesc ca m ă d u v a secului. Vădwvioara s'a înfundat' în gr&dmă. Ca o privighetoare îş i TA-cearcă glasul . Cântecul răsună tremurat , l impede ca sunetul cristalului si a ş a de puternic, de cred că se auzea la gară, unde se vedea un lanţ de tamtna. Vorbele se stinseră, gur i le ameţ iră . O duioşie în valu ira inâmne. Ascultam, malmit , d o s pe eândar l , v i sând o v ia ţă nouă, o căsuţă retrasă d m zmmăeeul araşaral, ca grădinuţă , c u flori pe cari s ă ie ud seara şi dimineaţa, şi să-mi ţ ie tovărăşie o fiinţă e u ochii de smoală, sft stau alături d e ea, noaptea , p a e ă târziu, tn cerdac, î n m o ţ e a i a Ini uaeric uluit.. . .

Când a*.'a în tors văduvi era , ca mm^Umiee i-spu кесііеі purM diai serenada poetului. Ciucraai Pmw-lescu :

far fa părui t№u cel ЫтШ Caldul soare »еуи%епД Raza rrINI SĂ-ţi pMeiaret S'a încurcai in edeedr, Şi în zadar vrea SĂ akicemmet In AL buclelor letaur C*RI-Î RAZA luî de aar ,

^гі-і firet iau de păr...

d u s pe vădu vioară şi rutat m a m V ^ 1 » ' РоагШ i a n * vârful еелШШ prietene, mul t privind d e e t a i v vestitele grădini, unde _ resc hoeri, T i c i u l de S u s ^ tonpaăseti, ca de ţară , ' ш И * * * unde cu c i e un felinar, cu străzi pietruite pe nde cişmele sergenţilor nu tropăesc sara.

Privind, m i - a m adus aminte de Moş i o o i eang-ă , ;^ c e r c ä m ^ ^

iuşeec tn umbră c a m pe unde vine bojdeeuca neîntrecutului povestitor de là HumuleştI . . . .

A doua zi a m plecat, l u â n d tn inim ă ceva din x iua de erl...

Bucarest!, iSHi. D. iev S o i r e r i n a

sora pe

CĂLUGĂRUL THOMA — După Adalbert Totti —

Cerul era acoperit dc nouri grei, întunecaţ i şi cam pe Inserate, când toţi mici i locuitori a l câmpului şi păduri i se în torc voioşi sft-şl odihnească яитегйе s i le i , — domnea o «teere m a t ă , adaaeas Pr imadona naturii , voioasa privigaeibare, nu m a l cânta cu glasíi-í a r i f e t l ü ş i nici ciocârlia nu se ma i r idica In m ă l ţ i m l , spre a îaa l ţa cânta i să& tânguios , raci acama tot nu s ' a r ft putut scălda in aesae^gmita m a s e a ceralui a-zuritL : încă. câte «a m i a u t e şi ishacneşte fui ti±aa. № m c i t o r a d è la câmp îşf a-

ігивсаеега useltete n i t r o g r ă m a d ă svâst ind câte-va ţoale peste ele şi apel se greJnr&spse aras, spre a petrece la adăpost s igur- acele câte-va

[momente, cât va ţ i nea ploaia. Şti&ă bine că o furtună e a aceasta , care se iscă fără de veste ia- caiete după a-miază de vara, aut durează mult , prin urmare aş teptară răbdători.

Ajungând la marg inea oraşa la i se întâlniră eu un grupuleţ, tăcut, compus din c â ţ i v a oameni. P e faţa lot ee vedea că îndeplinesc o datorie tristă, dureroasă. Aceştia erail călugării de la schitul Sf. Francise, cari duceau la locul de vec in i e i odihnă pe unul din tinerii lor tovarăşi. El răspundeau tăcuţi cu mişcarea din cap la sa luta i cucernicilor plugari , ce treceau pe lângă dânşi i . 1-n i m a 1er era cuprinsă-de durere şi de frica lui Damneze* , şi probabil nicî n e băgaa de s eamă că şi cerul îş i risipea din ce în ce mai d e s lacră mi l e de compătimire; pe s implul sicriu al tânărului că lugăr

P loa ia prinse a se versa . Dar n s cu o aşa patere săJbatera r a m crezuseră menei tor i l de t a câmp.

C â a d bătrâne l stareţ rosti c a vo-cea-ţ t remarânda de amărăc iune ult i m a rugă p e mormântul tânărulu i t ra te , p leant cădea nmS mereu.

Fie-care vorhä a iuttrânului era nwafteţ i t i de i m gmiţjmânt religios. El vorbea în aşa fel. eura nani al un preot tare tn credinţa «a, şi Încrezător în Dmnneseü , poate vorb i Îndemna pe «eftalaţi că lugăr i , să se roage pentru fericirea sufletească a tânărulu i l or tovarăş mort a şa de t impuria, mr In nevoi e ă 4 invoo.ee întru ajutor.

„ D e m n u l asa a veit... fie vo ia Iul cea sfântă. Amin".

Mal rostiră cu t e t a O scurtă rugă hciuüe, apeK pont i ra te linişte spr« mârtăetire.

ШШ mm se m e u Ihajete te cimitir , s e ашяаѵ dear vuetnl vantutuf a ş a da ptâagater , aaa de tâmraies, ea ş i c u m fetsăşi natwm a r t ! jeKt p e a c e l tânăr călufţur, care s e odihnea deacuma ijtemişeet ямн fSrâna proaspătului mormânt.

Pe dram, b ă t r â n a ! stareţ se gândea -ât eneantarea oe care e ros tise. Spuse că d in pricina kiimei sale 1-e chemat D o m n u l la s ine pe tânărul lor tevwiăş, d i n pricina inimel saie a t r i a i t s a moara .

Da. d in p m i n a i iamael sa l e a marit. I n i m a l'a omorât, Acel mic me-caniem tâcăiţ#r, c a n e severul stăpân al întregului cerp omenesc şi a carul cea mai m i c ă ambiţie e destul de puternică spre a pune ta neputia-ţa de » face ceva am corp de o sută de ori mat mare de o l t el ; ace l mie mec suri zm care e meni t să fie tronul ce lui m a l nobil s imţ imânt omenesc, •iŞi-aia î i est« iresistibil chiar şi o-mul c*i.re esti retras de lume, — 8-cela l-a'dmorit.

Bătrânul s.ar.^ţ ştia bine că tanárid câlygăr éi-a tare îndrăgostit .

http://invoo.ee

Ілш, 2 Maiu, 1911. UNIVEftSUL LITERAR Ho-, i s . — a.

I i spusese în nenomărsrte râroturï eă renunţe la acest sirotimànt care a u era pentru dârtsol.

Tânărul îi şi fag idui?« că va renunţa , dar în van. Se lupta cu el însuşi, se topta cu firea sa şi în sîârşit, saprenaa judecată a învins, câte ori se străduise să scape de ideadok a-morutui său ! dar zadarnic a fost totul.

In momentele de linişte, când împreună cu ceilalţi călugări sta în genuchï cu mâini le împreunate în faţa Madonei din mica capela, în t imp ce ceïlaltï se rugau la Maica Domnului , el privea extaziat icoana Madonei, însă gândul lui zbura departe, dincolo de zidul mânăsi iret şi vedea înaintea lut acel chip de femee de o frumuseţe îngerească. ,pe care el o adora cu adevărat.

Singurul r a r e îl mângâia era bătrânul s t a r e ţ , care în t inere ţea sa a-şişderea sufer ise de o rea st й boală, d a r cu timpul se vindecase de dânsa.

L a început că lugărul Thoma сгг-zuse că şi el se va vindeca, mái ales atunci , când frumoasa Irena ducàn-du-sp să-şi viziteze rudele, părăsea o-rasuî pentru o vreme mai îndelungată. Tânărul că lugăr îşi redobândea pe deplin liniştea xle altă dată, şi stareţul credea s igur că nu mal e îndrăgostit .

Dar se înşela. Focul p-atimeî nu se stingea, pâlp'iia doar, ca apoi isbuc-nind din П""й, să distrugă dintr'o dată această in imă suferindă, iubitoare:

De cu seară, călugărul Thoma fu-s?şe încă voios când s'a despărţit de fraţii s ă i iar dimineaţa, la sfânta slujba, el n'a roai fost ci numai sufletul său.

înspăimântaţ i , toTarăşit luî vestiră pe stareţ de moartea iui. Bătrânul voise să se încredinţeze s ingur despre cauza laorţei lui. de aceea spuse celorlalţi să plece, iar el examina in tăcere odaia cea s implă de călugăr. Pe marg inea patului , sub plapomă. l ângă mort, era un pahar umed de un lichid verzui şi un bilet — şi acestea mărturiseau totuL

Stareţul puse bine sticla, apoi nimici biletul si constată că inima l'a omorât pe călugărul Thoma. Şi a .spus adevărul, nu Га mustrat conştiinţa.

Tradus de Iesif Şarvary

Cum pjrwii in aer note de triUeţe Sul) ccnt-all>a>lrn şters, de primăvară Incct, subtil şi cald ca mugit de fecioară ilă prinde o ncr.-lalgie äe-a tieţei frumuseţe.

Şi'ncet noian de gânduri, visate Xntr'o vreme

Intslu.e fiinţa-mi cm mmţficnl tor ml — S M S seoFe'le îmbracă o mantie 4e-opal— De mult în lanUtri. grele а mea iubire

geme.

Pi-ibcaft Ш mai departe, măreţul grleb. >n zare

Pe nesimţit se pteecă, mai palid tot mereu Pan' ce hi urmă lasă divinul tron al său, Pierzàndn-sc 'n a serei uşoară 'ntunecare.

E frumos... Si 'a süßet st 'tgână tiimd misterurï.

Din nmeda nserare re *ncilţo, farmec sfânt Ш lim şl*... şi '* pacea senină éh mormânt Miresme din ailare se '»drenpta către ce

ruri... Gabriella 1. Aoasiasiu-Vucutescu '

P R O V E R B E

De câiae te terni cà te-a muşca ; de babă că te-a şoiicheri.. .

Tot bogatul mintos şi tot tânărul frumos.

D i e măr au răsare pădureţ.

S'a trecut iarba de coasă şi leliţa de frumoaxi .

A trăzntt de i-a 'ntâlnit.

Baal are limbă lungă, dar n'o arată toată.

6 . ASLAK

1 ,0JA No. i a

4 8 -

Ce-an» mar râs de păţania foitului meu coieg de şcoală, Stan Păţ i tu l ! Ş i râd de câte ori îmi vine în gând ! Sunt s igur că veţi râde şi Dv., de aceea vi-o povestesc, fără sa a d a u g nimic delà mine, căci înfloriturile celui m a i mare maestru într'ale în-chipuirei n'ar putea decât să stânjenească hazul întâmplărei .

Mă aflam în P a r i s in Ianuarie 1901, când într'o dimineaţă primii vizita prietenului Stan. care studia dreptul şi rcaï ales moravuri le pariziene. N'apucă bine să-şi scoată paltonul şi — pe jumătate necăjit, pe jumătate vesel — îmi z i s e :

Nu ştii ce wi s'a întâmplat aseară! Săptămâna trecută — n'avur de lucru '? — am citit mica publicitate a lui . .Journal" şi am dat. peste un a-nunţ de eăsăt.oîie foarte eur io» .

, .Un domn tutore al unei domnişoare de 20 ani, frumoasă, dist insă, cu jumătate niUien zestre, doreşte s'o căsătorească cu un domn dist ins de 25 până la 45 ani. Nu se cere a-vere. A se adresa sub iniţialele W. 37 la biroul jurnalului".

Hai să încerc şi eu norocul Şi într'adevăr după 2 zile primii următorul răspuns, care era aproape să mă scoată din minţi de bucurie (citeşte scrisoarea :

Domnule, „Lămuriri le pe care aţi luat oste

neala să mi Ie da{I asupra jfersoanei dv., mu satisfac pe deplin. Cât despre domnişoară vă pot sprme eu, dis. punând de avere destulă, e gata să facă o căsătorie de afecţiune. E chestiunea numai să-i placeţ.. Şi nu voi să vă ascund eă vederea fotografiei; Dv. n u i-a pric inuit nici o neplâce-re... dimpotrivă I - > -,... 1

„Acest lucru mă,, determină să vă propun o întâlnire cu dânsa. Voiţi să veniţi Mejrcuri 18 curent Ia Teatrul Antoine ?

„Noi a m luat loja No. 13 şi vom fi încântaţ i să vă primim între primul şi ai doilea a>ct.

Primiţi , vă rog, etc. Léon Pelletier

Sării 1и su» de bucurie. Tânără , frumoasă ş i c'o jumătate de mil ion ! Ce noroc ! Ce newroc î

Repede luai paltonul şi pălăria. Nicî nu ştiu cum am scoborât trei etaje. Ajuns în stradă, mă urc în prima trăsură eşită In cale s tr igând: ,,Ia teatrul Antoine Г

In calitate dc corespondent ïa . .Indépendance belge" am odată pe lună intrarea liberă în toate teatrele d in Paris. Dracuf m ă pusese să merg săptămâna trecută la ,,Antoine", a ş a to cât de data astei tjretHiiam s £ cumpăr bilet Ï De aceea' m'am dus în grabă la cassa teatrului, ca n u cumva să scap fericita întâlnire.

— U n fotoliu de orchestra ! cerul pe nerăsuflate.

—• Pentru c â n d ? — Pentru 1». — Nu mai s u n t ! — Ce-aţi zis. vă. r o g ? — Toate biletele sunt date pentru

acea zi. Ce să m ă fac 1 Ce să mă fac ! Imî

venea să mnetKinesc, nu altceva f Să-mi scape din m â n ă aşa ocazie ! Nu se poate ! Dar ce să fac ? — S ă iau un stal. . . Dar când m'o vedea drăguţa în stal, n a r e să-şî peârdă iluziile despre mine?... I n s fârş i t ! Am să-i spun că nu se mai găsea alt l o c !

— Daţi-mi c n stal. vă rog, domnişoară ! !

— V'am spus, domnule , că toate locurile sunt luate !

Şi ghişeul se închise fără de- milă. Eram consternat.'.. O rază de s,pe-

Ktfltă îmî străbătu i n i m a : să îrfă duc să încerc la o agenţ ie teatrală.

O luai la fugă în spre agenţ ia cea mai apropiată. Dădui buzna în prăvălie, lovt»du-mü în n a s cu o doamna, care vo=ia sá iasă pe uşă. Zisei

tm , ,pardon Г* ţi o al ta vorba (pe româneşte) ş i fără, nici !un ,,bonjour !" întrebai dacă e vrerm fotóiul la Antoine pentru z iua de 18.

— Unul s ingur. — Câte p a r a l e ? — Douăzeci de franef. Douăzeci de franci f N'am dat de

când m a m a m'a făcut ! — Sunt corespondentul ziarului

„Indépendance belge". Vă arăt carta. — Cereţi atunci un bilet de fa

voare directiunei. ...Ce sa fac !... Drăguţa m'aşteaptă

la teatru şi eu lipeesc t — Dar bine, domnule , biletul eostă

Ia cassa teatrului numai 7 lei. Vă o-fer îndoit. 20 de lei e din cale afară !

— Duceţi-vă atunci la cassa teatrului.

Mă scotocii prin toate buzunarele, dar nu găsi i decât 19 fr. 75.

— N'am domnul*, decât 19 fr. 75. —Noi nu stăm la tocmeală, dom

nule. Mă eăutaî iar prin buzunare.. . In

sfârşit dădui peste o marcă de 25 şi putui lua biletul... B iata m a m ă , care aşteaptă de două săptămâni scrisoare delà mine. . .

Sala teatrului gemea de lume. Pretutindeni haine negre şi floare Ia butonieră. O s ingură loje rămăsese deşartă : loja No. 13.

Actul întâi toj; păru nesfârşit™ Care îmi fu mirarea când o mut-tinie.,d&" áventer íe i i , c a ' ş i mime, se , 'tedhreybfcu! în,Are «loja No: 13 ! Dar loja erai ermetic taeíiiaa, frind goală.

Crăpăm de ciudă. înţelesei că a fost o păcă&ală. Şi când m i gândeam la 20 de franci. . .

Ca să mai uit de necaz, mă dueeï între «ulise. Când colo. ct să vezi 1 Artiştii preparau actul al doilea cu sticle de bere.

Cura m ă văzu directorul de scenă, mă invită şi pe взіпе.

— Bea cât vrei, căci ей plătesc. De când e teatrul ăsta. n'a fost aşa de plin, ! Doar e în beneficiul meu I

Ii spusei atunci păţania. — Nu-î nimic, mă linişti dânsul.

De câte ori vii gratis la teatru, ce-I dacă ai plătit odată aşa scump?. . . Dar ştii că eu sunt aiatorut scrisoare!, care te~a a d u s aici ! Toţi ceilalţi , pe care i-ai văzui în frac, au primit o scrisoare identică.. . Astfel n'aş fi avut atâta lume t

AMULETA SI TALISMAN Amuletă şi ta l i sman sunt două cu

vinte de origină arabă. Sub amuletă se înţelegea odinioară un breloc în forma unei tăbliţe, pe care erau g ta vate fel de fel de semne ciudate, cart fereau dè boale şi farmece pe fericitul posesor. O însemnătate ana logă o avea şi ta l i smanul , cu deosebirea însă că acesta nu era numai un obiect ocrotitor, ci şi aducător de noroc.

In istorie s e aminteşte despre amu letă şi talisman mal întâia Ia Chal-сЩ.

Amuleta — tăbMţe de piatrft s a u forme de lut — în care erau gravate formule de con}urare era purtată In vrertturî critice. Şi f i indcă de otoicáiu se purta p e piept sub îmbrăeăiminte, n u m a i apăsarea eont inuă-pe piele făcea ca acest obiect ocrotitor să nu fie dat uitaarïi. - •

Posesorul acestui Ojbiect avea o în-credere oarhd- cA este 'tsjfëbrat de toa-te primejdiile vieţei.

Talisnaanele erau chipuri cari rá-prezintau o. zeitate şi erau aşezate In casă sau în preajma el. . _ .

Pe când la Chaldeî era o deosebire fundamentală între tatrsman şi amuletă, m a i târziu aceste' deveniră i-dentice, adică, un obiect aducător, de noroc persoanei care-1 purfiî. ; '

La creştinii din primele veacuri a-flăni încă noţiuni deosebite asupra a-muleteî şi tal ismanului , în tocmai ca şi la Chaldeî.

Vechii Egipteni puneau morţi lor a-mulete şi talism ane şi împodobeau pepturile 1er cu chipuri de piatră,

cari reprezentaй gândaci sacri, scarabei. Acest cult al morţilor răsări din. ideile religioase ale vechilor egipteni că. sufletul Khon în pribegiile prin Infern—Ker-neter—are să îndure fel de fei de încercări primejdioase până când ajunge l a tronul lui O-siris, care-I j u d e c i . Ş i aceste prime j A î d i a tafern e r a u adică m aï mart decât acele ale muritorilor în сшгаиі vieţfeî. Ş i sufletul aştepta o soartă înfricoşată, . îa cazul când n u putea înfrumta aceste івяетсагі»

Amulete ş l taBamane întâlnim în cursul veacurilor- Ea toate epocele ş î Ia toate popoarefe. Mal cu seamA în етоі mediu, în epoca proceselor vrăjitoarelor e ie jucau u a mare rol, când erau purtate ca scut. în contra diavolului ş i ßi Trezitoarelor. b i războiul de 3Û de an i dan Germania, un student din P a s e a u făcuse nişte bilete de rugărarartî, pe cari le împărţea printre ţărani. Aceste bilete e-rau înghiţ ite—ele servind ca scut în contra gloanţelor duşmanilor. Ba chiar în anul 1870 un mare număr de soldaţi germani purtau astfel de bilete, contrafăcute după cele din timpul războiului de 30 ani. Un astfel de bilet a fost publicat de; i|n ziar Ia 1871. In el se spunea îhţre-ârtele:

„Această rugăciune întăritoare şi aducătoare ; de. mântuire pentru toţi oamenii , a fost, găs i tă în anul 1505 pe mormântul Mântuitorului nostru I s u s Christus".

Când împăratul Garol cel Mare plecă la războiu primi de la Papa o astfel da rugăciune, pe care o- tipuri îndată tn litere de aur pe scutul său.

In zilele noastre au luat locul a-muletelor şi tal ismanelor fel de fel de mij loace „electrice" şi „magnetice", ca' de pildă celebra cruce Volta.

Despre spiritişti se spune că se folosesc adesea ori în şedinţele loţ de amulete şi talismane. ' .

Astăzi nu mai credem că auliiilli-ta şi ta l i smanul apără pë c;neV^.4e boale şi-i aduC noroc, d i t r ' ^ r e ^ ^ ă recunoaştem că prin ele se'pbâ'fe*-bt)-ţine o oarecare vindeeare, presupu-nându-se numai fecma' .c ţe^mţă în eficacitatea lor. I á chtpù.t* àtéàta' se pot Vindeca |djfcritie perturhaţiuni nervoase, în tocmai 'aŞa după' ічіш u n praf de zahăr poate prpyoca, sub anumite împrejurări un somn pro--' fund. numai Tn cazul când bolnavul care â Itnnrebuin^lat tn zadar toate mijloacele, ca să poată dormi, este pe deplin convins despre eficacitatea hpUlui mljéie:

C â t ' v a dura lumea, amuleta; sau tal i smanul , vor avea un rol şi mulţ i саГі se laudă că mr sunt superstiţioşi , în taină, poartă amulete, te formă de cruciuliţe, lanţuri * etc., " crezând că lé va aduce n o r o c ,

C, Sttt

LITERATUBĂ POPULARĂ

BBEPTBL_ELÀCAULB1 î n a i n t e vrem* zice c 4 dacă* vuia

un flăcău s ă se Însoare, apoi trebuia să s lujească, pe cât s'ar fi împăcat, Ia tatăl fetei şi, pe urmă, de-î venia acestuia Ia chiteală, bine de bine ; de nu , se ducea flăcăul ş i se tocmta Ia alt o m cu fată de mărita*,: Aşa, spune povestea, că un f lăcău a slujit pe tatăl unei fete un an de zile. Dar românul nu vrea să-I dea* fata ci-I zice : 1

— „Măi băete, tu mal slujeşte-măl u n an, ş'apoi eü o№ vedea ce-o m a i fr!"

— „Bine, bădica". ; Şi-1 m a i slujeşte flăcăul un а й .

Câhd colo, românul logodeşte' fata cu un alt flăcău străin şi, ca să-I de» pärtezö ne cel care-1 slujea, î l trimite Ia pădure, s'aducă lemne. F lăcăul se duce ş i încarcă bine carul. Mai trebuiau trei lemne; ş'S dai de trei frasini, care егаб fraţi de gemeni , având toţi o rădăcină s ingură. Când

— ÏNo. 18. UNIVERSUL LITERAR Luni, 2 Mäiu 1911.

Galeria figurilor contimporane

0-1 general prof. dr. Demosthen

U n u l din. coi 'maî vechî şi maî de seamă profesori aï facultăţii noastre de medic ină , ' d-1 dr. Deniösthen se bucu ră do cea rriaî înal tă consideraţ ie ch iar şi in lumea ştiinţifica diu străin ă t a t e .

: Medic dist ins şi în acclaş t imp şi mili tar de f runte , d-1 general d r . De-most l ien a ocupat rând pe r ând cele ma î înal te pos tur i în oşt i re , cu care a lua t par te şi la războiul nea tâ rnăr i i .

I lus t răm azi galeria figurilor cont imp o r a n e a noas t ră cu portretul dist insului profesor, care are la activul sau o în t reagă serie de lucrăr i de cea mai netăgădui tă va loare .

fafi văzut frasinii cu toporul In mână,' i-au zis :

- - , ,Nu ne tăia, flăcăule, că noi ţi-om fi de mare uşurinţă; ci du-te m a l repede acasă, că fata pe care o chiteşti tu, se mărită după altul!". . .

Şi, la aste vorbo, i s'a tăiat cheiul flăcăului. N'a m a l băgat s a m ă c'a încărcat , că n'a încărcat bine, şi s'a d u á t o t o fugă acasă.

'tí'ar cel trei frasini; fraţi, i a u spus: — ,,Tu să te uiţi în ce casă are

să-I ducă n â n a ş a pe tineri ca să-î culce. Să te vârî sub pat şi să zici tmérefj „aşaaaa f"

Flăcăul a ş a . S făcut. S'a furat printre oameni şi pe furiş s'a zghi-ciulat sub patul pe care se culcaseră mirii. Ei au prins a vorbi, fireşte, despre partea dragostei şi la f : cce vorbă a lor, flăcăul de sub divan zicea „ a ş a a u !"... Şi când mirele a sărutat mireasa» flăcăul de c o l o : „ a ş a a !"... Ş'aşă că s'a lipit cleşte gura lui de gura el !... Ce I de făcut? De vorbit nu puteau vorbi, ca să strige ; do sculat, nu so puteau scula de pe pat ; de descleştat gurile nu se puteau descleşta.. . Măăă !...

Dimineaţa n â n a ş a aşteaptă ; eî nu iese. N â n a ş a şi nuntaşi i strigă; uşa încuiată şi tinerii nu mal iese ! S'a-pucă oameni i şi farmă uşa, dar soarele era la aprdnzul cel mare. Strig ă : Sculaţi , tinerilor, că lumea s'a s t râns la petrecere ; ce v ă - este de cap ?!" Dar nânaşa , mal îndrăzneaţă, s e duce şi se uită şi-I vede cu gurile încleştate, şi odată bate din palm e : „Săracul de mine şi de mine !" Dar flăcăul dc sub divan : „ a ş a a a !" Ş'aşa că s'au lipit frumuşel palmele n i n a ş e î şi nu se mal puteau desli-p i ! . . . Şi hal , degrabă chiamă moaşa , să vadă şi ea, ce păcate-s acestea. Moaşa aduce nişte unt-de-lemn cu chip ca să-î ungă şi să-î deslipească; Har băiatul de c o l o : „aşaaâ!" . . . c'a trebuit să se l ipească cleiu mâna moaşe i de nasul miresei . . . Măăl !... Trage biata moaşă m â n a , degeaba! Că-I trăgea şi pe tineri jos de pe divan . Zice : „vai de mine, nun mare, du-te maî repede la boer, să vie şi eL să vadă ce năpaste, ce fapt e a-ces ta ! Du-te mal degrabă !"

Boerul aşa i-a poruncit nunulu i celui mare :—„Să-mi veniţi, cum sunteţi , cu toată nunta la mine, ca să vă judec!" El ce-aevau să f a c ă ? S'au pornit grămadă : mirele cu gu-*-B linită de s-ura mirese i ; baba în

cleştată cu m â n a de nasul miresei; n u n a cea mare cu palmele Încleştate; lăutari i în urmă, ca la nuntă; m ă rog, toţi nuntaşi i s'au pornit. Povestea ceia :

Haï la nuntă, Chică zmultă ; Haï la joc, Câine şchiop

Dar, ca să se ducă la boier, trebuiau să treacă peste o punte. Haide m ă i săracul , iau doi nuntaş i şi-i a-pucă pe miri şi-I pornesc peste punte ; n u n a cea mare, cu palmele tn sus şi încleştate, mergea şi e a In urm ă ; dar baba, ca baba, făcea tot dricul chefului şi, cum spânzură a-proape de apă, pe-alăturea punţii , prinde-a râde.. . Vorba c e i a : „Satul arde şi baba se piaptănă. . ." Şi dă Dumnezeu şi flăcăul, din urmă, face : „Aşaaa!" . . . Şi aşa, că a r ă m a s limojderiţa de babă cu gura rânjită şi găvozită, răzând buzat ca Dracul când te aude suduind de cruce.

Iii, ş'ail mers aşa cu toţii până dincolo de punte, la boer. Dar boerul, c'un ciubiuc mare, bea tutun în cerdac. Zice :

— Măi, ia să-mî spuneţi , ce râs e a c e s t a ? Ce vă ţineţi încleştaţi ca li-pitorile cele f lămânde?"

— „Cc să fie, cucoane?! Tâlharul col de f lăcău ne-a făcut ponosul !"...

— „Apoi ia umflaţi-1 şi aduceţi-1 încoace: !" strigă, oţărît, boerul.

Şi, până să-1 aducă, până nu ştiu ce, îşi aruncă o c h i f l a babă şi, văzând-o a şa hlizită, odată mi-o arde cu lu leaua şi-I z i ce : „D'apoî tu, tdrsă bătrână, ce te uiţi la mine aşa ca agh iazma la Ducă-se-în-tine, şi te râzi?".. . Dar flăcăul, cum se bur-zuluia cu slugile boeruluî, face : „ a ş a a !".. Ş'aşa, că s'a lipit zdravăn lu leaua de gura babei-, rămânând capătul ciubucului încleiat de dinţii boeruluî ; bietul boer, a dat-o şi cl prin şperlă ! Căci, dă încolo, dă încoace, degq'abaj ! Ştii cum ? P a r c ă fuma boerul de-o parte a ciubucului, iar baba, râzând ca hăţa, de cealaltă parte. . .

Ştiu c'a avut ce râde maî lntâiu cucoana boeruluî, ş'apol toată lumea dimpreună cu noi, care ne-am aflat să fim pe-acolo ! Şi toţi, care încotro : „Pie i , sa tană necuviincioasă 1 Doamne, ce păcate !"... ş i câte şi câte.. .

Dar flăcăul zicea că, într'adevăr, cu dragă in imă i-ar scoate de l a astă nevoe, d'apoî dacă n u poate !

Până când aşa pe semne că Dumnezeu i-a dat în minte ş'a grăit, cu rugăminte ; „Maica Domnului ! Dacă mï-or da dreptul meu, adică fala, pentru care a m slujit pe stăpânul meu doi anişori de zile, fă, cu puterea ta, ce-I face, şi desleagă-I pe toţi ăştl legaţi, şi poate ar îmbla de-amu m a l cu sfânta dreptate! . . ."

Atunci s'au descleştat şi boerul şi baba de ciubuc; şi baba de tineri; şi tinerii de cum erau ; şi n u n a cea mare de cum bătea în palme.

Numai baba, săraca, f i indcă se gândea atunci cu g â n d rău de vrăji, a rămas rânjită rău şi, cât a ţ inut nunta flăcăului cu fata, care-I era dreptul lui, ea a tot r â s de cele ce păţise, spunând mereu : „Că nu-I cui o menit , ci cui ü e dat". Dar văzân-d'o că râde aşa mereu,

S'a găsit un nătărău Ş'a ilual-o dc-un bezărău

Ş'a descântat-o c'un ccatlău Şi-a tânjit-o aşa de rău, Să-l plesnească Dumnezeu

Dumitru Fiii'tunu [Din Bozienî, Dorohoiu).

S

SFATURI PENTRU VARĂ

Nu beţi băuturi prea reci. Ele nu suprimă setea : o potolesc pentru moment, dar devine imediat şi mal arzătoare. Cea maî b u n ă e apa amestecată cu puţină cafea a m a r ă . îngheţata, berea, băuturile gazoase îngreunează stomacul, pregătesc catareie gastrice şi intestinale. Ui ta ţ i -vă la băutorii de bere : tot! sunt nàntecosï»

D I N G R A D I N A . . .

Privesc tot farmecul gradinei Scăldată 'n razele de soare ; Privesc ninsoarea drăgălaşă De flori,—ce cad tremurătoare.

Şi mă întreb : ce mână sfântă 1-a dat atâta frumuseţe Şi ce putere creeatoare A colorat-o 'n mii de feţe.

In şoapta florilor albastre Şi n murmurul de viorele E par că olanda 'nchinăciune Sfioasă-a cântecelor melc.

Şi 'n freamătul duios de frunze l-atâta caldă 'nfiorare, Că simt în sufletu-mi sfielnic O altă viaţă cum răsare...

II Deschide-ţt porţile gradinei S'ascult al тащаегіг glas Când trece vântul de resfiră Mănunchiul florilor deatlas,

Destul am stat închis în casă Privind mereu acelaşi loc, Vreau să respir... să sorb parfumul Miresmelor de busuioc.

E pretutindenea o lume De dor... de cânt... de sărutări Şi-atât de dulce mă'mpresoară Seninul blândelor visări.

Deschideţi porţile gradinei Şi fruntea mea s'ó descreţi Deschideţi porţile să intre Acel ce nu va maî eşi...

111 Tu albă ramură de crin De-apururi fermecată floart. De ce în calea ta se 'nchin Sfioase razele de soare?

Gradinei vrajă dulce dai Şi 'n pârul lor te port regine, Şi nu ştiu cum, dar par'că ai Norocul meii închis în line.

Mibni l A l e x a n d r e s c u S

F E T I Ţ A G U I A T U N — Nuvelă de Alex. Oculov —

IV

Gu'atun s ingură vorbeşte : „ O fiară mică, in ima-mi smulge şi mi-o despică".

Şi apoi tace şi se linişteşte. „Ca peştii morţ i a ş a sunt şi eu,

solzii n u le m a l strălucesc, ochii nu le m a l lucesc, dar nici pescăruşi i după peştele lor mort nu se înebu nesc, a şa şi eu" s ingurica se vaită mititica.

Ş i iar e pace. Da nu mul t tace şi iar vorbeşte. Ca doi şerpi răniţi , cum sunt în

colăciţi, tot aşa şi ea mâin i l e 'şl frământă şi apoi cuvântă :

„Bătrânul Eghin e dus departe, S a t a n de el a ibă parte, In m â n ă cu un mare cuţit, stă el pitit, renul îl pândeşte, iată câ-1 zăreşte, în in imă îl loveşte.. . ş i Egh in se veseleşte.. . Iar eu, lui Sagathan zeu, m ă tot rog ferbinte, de nu m a l am cuvinte. . . să m ă aibă în pază.. .

De disperare, după loc iar sare, de copaci se isbeşte, spre răsărit priveşte şi cu un g las umliit a se ruga prinde :

„Zeu al pădurilor mare Sagothan, priveşte la mine, un copil sărman. . . Oî-io-Oi-io-o ! Tinereţea mi se ofileşte, pieptu-ml alb de lacrimi vestejeşte, de mâhnire, îmi pierd a mea fire...

Cocoşelul, gă inuşa 'şl cheamă, ea la fluerat ia seamă, să nu o momească, ca să o răpească. O ! tu blond Saghathân , grozav m ă înfiora Eghin Mare Salan, ale inele buze el le pângăreşte , al meii p lăpând Sllflot el îl rrlrrthaütíi. O' Socml Imn.

In noaptea asta Întunecoasă, eö, sărmană nenorocită, voi fi a Iul

' Eghin nevastă, cine m ă va scăpa da fiara asta?, cine m ă va scăpa de chin, de ăst Eghin? Umbrele strămoşi lor mei nu vor veni de Eghin să mă scape, să-1 asvârle în cele a-dâncî ape ! ? Cine îmi va întinde o m â n ă de ajutor, dar m a l bine mor., ca fiara ce rage, capu-ml voi sparge de vr'o neagră stâncă şi apoi săi in prăpaste adâncă. . . Oi-io! Oi-oi-io!, blândul Sagothan, nu părăsi un copil orfan!

Şi p lânge — plânge — in ima ţi înfrânge, mica Guiatun.. . „Şi se vor, scurge ochi i mei, cum se scutură floarea de tel.. . . , cum fuge renul grăbit, a şa 'ml bate, inima pripit.

Şi in ima şi-o pipăe şi-o simte cum se sbate.

Soarele apune, ia tă că Eghin vine, da nu va găsi pe nime, căci Guiatun se duce, pe ascunse cărări a să apuce, Guiatun în pădure piere, şopteşte mititica în durere :

Soare drăguţ! m a l adastă , că vine Eghin şi m ă face nevastă.

Dar soarele şi urmează al său drum bătut, în zadar Guiatun la păm â n t a căzut şi la rugat, el n'a ascultat şi a apus . Piscuri le munţi lor acoperite cu zăpadă strălucesc, pe cer nori albaştri plutesc.

„ E g h i n are să vie ; dar Guiatun, aci n'a să m a l fie". Nu, n'a să mal fie".

Şi Guiatun, de oboseală pică, încet se ridică, somnul o coprinde.

— Mă simt. că m ă st ing şi n'am cui să m ă plâng! Guiatun azi moare! Azi e a ta ult ima zi oare?

— Şi un lucios cuţit, subţire ascuţit, p'unghiu l'încearcă, apoi îl

• sărută şi apoi d'o piatră, dă să-1 mal ascuţă.

„Sagatom tu zeu maro, Guiatun azi moare".

— Da, ş i chiar la noapte, te aştept—o tu! moarte".

Miriadele de insecte sub muşchiul cald înviază, In natură totul pro-creiază.

— Soarele a apus, să se culce s'a dus, D-zeti i-a poruncit, să meargă la odihnit . Dorm munţi i , doarme codrul, dorm şi brazii , numai Guia tun nu doarme.

Incetinel mica Guiatun, peptăra-şul îşi desface şi caută, i n i m a unde zace, pipăe s'o găsească să o l iniştească, p'astă mică fiară, ce i smulge cu ghiară, viaţa. Şi o găseşte , pe mica nătângă , sub ţâţa s tângă, şi o ameninţă cu toată credinţa că nu m a l bate...

Noaptea adâncă po p ă m â n t se la. să, fiarele din vizuini încep ca sä' iasă.

P lăpânul trupşor a lui Guiatun, tremură uşor, coprins de răcoarea serii — şi tremură ca floarea după stâncă.

Inima-I bate să se spargă, Guiatun încet o apasă diu loc să n u iasă.

V. B a l a cel frumos în iarbă culcat,'

ziulica toată a1 stat, pe pântece s'a târât, p â n ă pe Guiatun a zărit.

Şi ia tă c'o vede pe Guiatun fetiţii, Cum îşi desface a peptarului petli-ţă, i vede sânul dc fecioară şi c u m mitit ica voeşte să moară , cum cuţitul ascuţit spre in imă a repezit...

Guiatun îl vede şi la el se repede cuţitul învârtind. .

„Stal , sau te omor, te ucid, ceţ cauţi aci, o m perfid?

Bala speriat, în lături s'a dat, a-pol uşor rîse şi îl zise:

— Cum te ch iamă şi cine eşti? — Eu sunt Guiatun fetiţa pădu

rilor, şi în grabă şi închee petliţa şi-şî s trânge după tâmple bălae-cosiţa.

Tu eşti acel, tinerel, jdier de erî, ce eö urmăream şi pentru ale cărui urme, Eghin a voit zilele să-mî curme... Jder tinerel ca vânător la fel....

— Da tu? —- Eu sunt Bala, ce port cu fa l i

cuţit do vânător.

Lunï, 2 Main 191 í. UNIVERSUL LÎTERA [Y No. 18. т - 5,

Guiatun fet iţa mică , spre el privirea îşi ridică, apoi i zâmbeşte dureros îl priveşte şi îi zice :

— Astăzi i a mea zi nefastă, azi voi fi a lui Eghin nevastă.

Da, deseară — la noapte—spunea In şoapte — voî fi a lui Eghin- bătrânul...

— Te-a plătit cl scump? — Da1 — scump. Da, deseară va ii nunta, a lui Gu

iatun vânduta. Şi la el priveşte Guiatun, privirea

dulce delà el nu-şl ridică, şi lacrăml din ochi II pică, II soarbe din ochi, ş i iar 11 priveşte şi se înveseleşte şi s ingură gândeşte; co tinerel este el, cât de uşor a trecui erî el rîul, ce mândru culca şi tot la el gflndea.

— Şczî m a l departe, să te văd dintr'o parte, şezi acu la dreapta*să te văd maî bine şi mereu îl muta şi îl învăluia cu o privire, blândă de-1 puse în uimire.

Şi el ca un copil—se supunea , J -mil, şi rîdea iar ca un copil.

— Şi aşa şedeau şi se priveau $j fimândoul rîdeau, dinţii lor albî s trăluciau, mal albi ca quarţul din munţi . . . .

— Da cojocelul tău i de capră neagră? Da! spune?

— Da! Maî aproape de ea vine şi se uită

bine şi iar o întreabă. — Da, brâul tău i din piele de

şearpo? — Aşa dară poţi şi tu prinde şerpi

printre stânci ? — Da, şi prin prăpăsti i adâncî . . . Şi Bala , mâna-I netezeşte, şi o a-

ţlintă, degetele-i frământă şi ea încet se lasă şi dulce îi pare şi inima-I tresare.

— Strânge, s trânge şi m a i tare c'aşa de bine-mi pare şi apoi tu bine ştii, degetele să le mlădi i . . . .?

Şi Bala m a i tare le s trânge — aproape că le frânge.

— Destul acum zise Guiatun. Ba la n'auzi. — Şi destul o fi, Guiatun grăi. — Nu, nu-1 destul. Şi atunci rîse Guiatun, ride ca în

tr'o zi senină, cu in ima plină. — Nu m ă atinge, că eü 's ca o

minge. . . . fug, sbor, ca un puî uşor.. — B a eu te-oî prinde! — Dar tu nu eştî erete? Şi fuge şi-î

arată, ale sale spete! Tu eşti cuc.. . eu mă apuc că nu m ă poţi prinde.

— „Aşa va să zică.. ." gând i şi zise Bala cu niţică frică...

Apoi după ea se repede şi cât n'aî crede şi cât al clipi... o şi prinse şi în braţe o strânse. . .

— In m â n i o ridică, pe Guiatun mică, în sus o înalţă. . . .

De pietre te isbesc. . . . te prăpădesc . . . vesel î l striga.

— Tu m ă înşeli . . . Zi, nu m ă înşeli?

Din mâin i i-se strecoară, ca o pis ică uşoară şi în lături sare, după u n copac apare, şi d'acolo ii rîde, rîde în gura mare. — Păsăr i că a sburat, şi a scăpat! aî

văzut unde s'a aşezat, prinde-o dacă poţî.... da nu-î da la toţi!

Şi Ba la necăji t bine vede că nu-î de g lumit cu ăst drăcşor ce sare într'un picior.

— Prinde-mă Bala •— prinde, — striga ea — prinde dacă aî vrea'.

Bala de loc nu se mişcă. . . Guiatun atunci , amărâtă la el vi

ne, şi îl ia cu bine şi l â n g ă el s'a-şează.

— Da tu de ce nu vrei, pe mine să mă iei, după mine să fugi?

— Tu eşti uşurică, sbori ca o păsărică.

Şi cu m â n a d r e a p t ă de mijloc o coprinde, cu s tânga a o m â n g â i a prinde şi a şa de b lând şi cu curat mângàe, încet şi uşor o aşează pe picior şi lung o priveşte şi dulce îl zîmbeşte şi ochi i străluce de fericire...

— Ia-mi a r a t ă - m i mie dinţii cei frumoşi '? zise el.

Şi când ea deschide g u r a , f r u m o a s ă ca o m u r ă , u n şir de m ă r g ă r i t a r e ,

ca o arătare. . . apare. . . Boia cel fru-nos, cu grabă îl fură un sărut setos. . . .

Guiatun tfinerică, sare sprintenică, ş'apol iar s'aşează şi iar îl cuvinte ază.

— Lasă-ma Boia, că fug şi-I pădurea deasă. . . şi tot spre el se îndeasă.

— Azi, când m ă culcasem la pământ , tot de tine îmi şotpea, cuvânt cu cuvânt, vorbe de iubire şi dc fericire.

Şi ce mai şoptea p ă m â n t u l ? — Eil sburam prin munţ i ca vân

tul, fiarele a lungam. . . şi pământul mereu îmi şoptea.

— Şi spune. . . — Că tu eştî ceä m a l bună.. . după

pământ şi lună. . . Păsăr i le sboară spre munţ i şi pis

curi deşearte, inima-ml la tine... în blânde şoapte.

— Aşa, răspunse Guiatun. Şi inima-'i fericită, tresări d'odată,

ca de glonte lovită. Se ridică speriată şi privi împre

jur îngrijorată. Şi îi m a l tresări in ima lovită, do

durerea nevăzută şi încă odată îi mal bătu inimioara—fetiţa Guiatun se înfiora—şi încă odată zise î n ea în sine—bate in ima speriată.

— Noaptea ne ascunde vederii şi totuşi mă tem şi mă sperii . . . De s'ar ascunde luna cu stelele împreună, umbra pădurii să crească de Eghin să ne ferească.

Tresări şi B a l a apoi zise ca un copil ce nu înţelege, a firii rost şi lege şi îî zise încetinel şi l in, vorbe dulci, aduse de vânticel .

— Iţi voiu da băutură fermecată să dormi neîngri joraiă ş i . v S dormi al tău sufleţel, drăguţ şi tinerel.

Şi îl dete, băutură fermecată şi adormi Guiatun fată. Iar Bala , la pământ se culcă ca un sobol se întinde, ochii scânteiază, pe Egh in veghează. Şi apoî Ba la d'odată spre ea sare şi o coprinde şi ea îl răspunde. . .

Doarme întreaga fire, şi luna cu stelele împreună, nori groşi s'adu-nă şi îl închid. întuneric beznă peste fire se lasa, dorm îndrăgostiţ i i în l iniştea adâncă a pust iului sălbatic.

— „ î n d a t ă , renul 11 găsesc şi nu-1 isbesc". Aşa cuvintează Egh in şi tot înaintează.

Şi iar se gândeşte şi s ingur şi şopteşte :

— Ia şi eu, o crangă uscată şi cu gându tot Ia biata fată, un bătrân netrebnic, de nimic nu's vrednic, nu m'ajută văzul, mă părăseşte auzul , picioarele nu m ă m a l slujesc.. . şi iot m a l iubesc. . .

Şi tot m a l şopteşte şi iar o porneşte.

Şi tot Înaintează, după rău cutează el să se avânte, cu ale sale flinte, ferecate, în cremene legate şi tot în-naintează şi-n taină cuvintează :

- - Iată, îndată unul îl găsesc, sângele-! cald strămoşi lor jertfesc şi apoi pot să iubesc".

Şi mult a aşteptat la „lacul cel rărat" pe renul însetat.

Noapte adâncă se lasă, de umbra deasă lui Eghin nu-I pasă.

Şi Egh in s ingur bomboneşte : . .Toţi se tem de mine şt oameni 41

j ivine. Iată că vine setos un ren mare ţi frumos, cu cornele pe spate, cum fugt , rând i s'abate.

Şi Egh in îl ocheşte, puşcS cu cremene pocneşte, şi drept în inim'i-l loveşte, renul 'ngenuche lovit de un glonte oţetit.

Cuţitul adânc împlântă în fiara înfrântă, var.a-1 retează şi îndată s'aşează, sângele cald îl suge — renul în durere muge. . .

Sărmanul cerb, jertfă căutată, mur i însetată.

Eghin bătrânul grozav se înveseleşte, şi la Guiatun gândeşte.

Cu cuţitul ascuţit, i n i m a şi muşchiul încă nerăcit, el le tae şi Zeului le duce, în pădurea oprită.

(Va urma). Trad. de G h . D. B e l i n s c k y

DRAGILOR ÎNDRĂGOSTIŢI

Spune-тг lu ce vezi in ochii-l De-i priveşti adânc visând? Taina mândrelor eî visuri S'o pătrunzi ţiăi pus în gând?

Şi de ce în ochi iţi arde Flacără de dor pribeag? Vezi? Ea na ştiut се-г dorul Insă astăzi tu ' I eştî drag...

De ce trist le prinde gândul Când TE pierzi IN ochi albaştri ŞI LE spui CĂ SUNT mâi mândri De cât cel mat mândri aşlri?

Pentru ce?... N'o vei pricepe Nici chiar lu, un visător. Căci va prim de-acum în taină Pe-amăndoui acelaşi dor...

O, de-acum a voastră fie Pururi dulcea fericire!... Dacă firul ei există. Pentru voi să se deşire l...

Înger EU voiu fi de pază... Revărsând un sfânt parfum. Albe flori de primăvară Am să vă presar IN drum...

Maria N i c u l e s c u 1911, April.

. 0

PAGINI DIN MIT0L0Q1E

E L E C T R A . — După tradiţiuuea antici —

Electra a fost fiica Oceanului , pe care nu trebuo sâ-1 privim în înţelesul de astăzi ca o m a r e aproape nemărginită ci ca o f i inţă omenească. Homer vorbind de Ocean, îl personifica privindu-1 ca principiul tuturor lucrurilor şi esenţa zeilor.

Oceanos, zice Homer, e un zeu puternic, care nu cedează de cât lui Jupiter.

Soţ ia lui a fost Telhys iar fiicele lor Ev.ryno.me, Thetis ş i Perseea.

In partea occidentală a lumei se află măreţul palat al zeului Oceanos.

In calitate lui de f luviu Oceanos înconjura pământul din toate părţile, a şa precum se spune în descrierea scutului lui Achille.

Oceanul e un cerc imens, ce se a-l imentează delà sine însuşi , el n'are nici isvor nici gură, dă naştere tuturor mărilor, f luviilor şi tuturor is-voarelor de pe faţa pământului .

Valurile oceanului nici odată nu se amestecă cu ale mări lor ci curg s ingure.

Din sânul lor ies, stelele Aurora şi Soarele, ce se adihneşte în fiecare seară în partea a p u s a n ă a f luviului ce se numeşte Ba ia Oceanului.

Telhys m a m a Electre! era o Tita-midă adică fiica lui Uranos cerul înstelat) şi a Pământului.

Ea se căsători cu Oceanos şi avu trei mi i de Oceanide, precum şi toate fluviile şi isvoarele de pe faţa pământu lu i şi o mulţ ime de copil între cari şi pe Electra.

Thaumas un tânăr frumos, fiul mărel personificate se presintă în-tr'una din zile la zeul Oceanos şi-'l ceru fata în căsătorie. F a t a văzân-du-1 atât de frumos consimţi să-l ia ca soţ.

Din însoţirea Electrei cu T h a u m a s se născu zeiţa Iris, zeiţa curcubeului.

Homer, vorbind în I l iada de Iris şi în imnurile homerice ne spune, că ea era zeiţa sprintenă, care se duce în continuu de la muntele Ida la Olymp, cereasca locuinţă a zelior, însărcinată fiind cu diferite comis ioane, precum şi cu însărcinarea de a ve>ti muritori lor vo inţa a-tot-puterniculuî Joie.

Ea se cufundă în apele cele m a l a-dânci ca o undiţă pentru a comunica zeilor marini poruncile luî Joie.

Iris era maî cu seamă servitoarea luî Joie şi a Junonel nu m a i puţin şi

Galeria artiştilor români

D-1 ARCHITECT ŞT. BUROUŞ

I n t r e artiştii noştri ceî ma i de seama cari s'au remarca t în ul t imul t i m p pr in lucrăr i le lor , este, de s igur , şi d-1 Şt. Burcuş , sl cărui portret îl d ă m la această a noas t ră galerie a art iş t i lor r o m â n i .

D-1 architect Burcuş este au to ru l p lanur i lor a n u m e r o a s e din clădiri le cele maî f rumoase din Capitalii, d intre cari u n a din cele mal î n s e m n a t e esle noul palat al Camerei de Comer ţ .

a celorlalţi zei cărora nu le făcea nici o obiecţiuno fiind g a l a a-I servi în tot momentul .

Electra a fost de asemenea şi mam a Harpielor ASllo şi Ocypeta.

Harpiile erau zeiţele furtunilor, ce se nasc ori de câte ori zeii voesc să peardă pe cel răi şi perverşi.

Podarghe e o altă fată a Electrei, era soţia Zefirului cu însărc inarea de a răpi pe acel dinţra oameni , pe cari zeii. voiau să dispară de pe faţa pământului .

Locuinţa harpielor era aerul. Nic i vânturi le nici paserile în sborul lor n'au repeziciunea harpielor.

Aello era zeiţa furtuneî sad m a l bine însuşi furtuna ; Ocypeta era zeiţa cu zbor repede, ce are aproape repeziciunea fulgerului.

EschyJ vorbind de harpii le zugrăveşte ca pe nişte bafte foarte inoră-cănoase şi urâte cu gură de câine, u-rechl de urs alte ori cu cioc şi cu ghi-are încârl igate corp de vulturâ, cu sânul eşit afară cauzând foametea şi c iuma pe unde treceau.

Harpiile erau foarte hoaţe şi răpitoare, furau de svântaO tot ce le eş ia în cale, erau un fel de c leptomane antice.

Ele fură carnea din bucătărie, cărnurile de sacrificii şi pâinea de pe masă .

P e unde treceau harpii le răspând-deau un miros atât de infect, în cât miroseau cale de o poştă, atât de puturoase eraű.

Grecii vechi dădeau numirea harpi i tuturor femeilor necinstite, cari întocmai ca şi aceste dihănii răpiau bărbaţii femeilor cinstite şi le amă-reaö existenţa prin purtarea lor infectă şi nesuferită.

Argonauţii' au distrus o mare parte din harpii şi bine făceau dacă le distrugeau pe toate, că n'ar fi r ă m a s nicî o sămânţă , nici urmă de u r m a lor şi ar fi scăpat lumea de femeiU rele, cari întocmai ca şi harpii le fac felurite neajunsuri oamenilor.

Atât desgust inspira grecilor vechi femeile rele, mincinoase şi necinstite, în cât în totdeauna de câte ori vedeau vreo femee de asemenea specie ziceau n u m a i de cât şi aceasta e o Elcelrä, o s trănepoată a Electrei, răpi-o-ar harpii le să o răpească !

A . V â n t u l

® •

http://Ev.ryno.me

6. — No. 1». ШйѴЕЛШЬ LITERAR . Leni, 2 Maiu 19» 1

В А В А Т Ш О l o p s z

S e ' n t o a r e e v i a t a »

'Doctoral Févola e гімркт ţi 04t ca irta. E gânditor, dar vrea *й fi-o ascundă iul ftuttf. £ dt treizeci fi opt de ani, d»t cari cincisprezece i-a petrecut in sAtuleţul din Veneto unde \/e află fi acttm ea medic de plasă. \Ca rá-#I sevriez* aşteptarea ţi să se distrcie eileţic pa un calendar cu ţoi, din pente:

„МіетеогІ 25 August. Cap mare créer o'axe". Doeăzert şi cinei Aug u s t i Era 26 ісшіѳ : asö sä fie două «unii mâine.

BĂTRÂNA ASUNTA. — Domnule 'doctor.... Doesnul« doctor... Se co-jtooară.... сіоаиш». E birm, na e aşa? PE bine doamn»? N a matt ѳ primejdie?

DOCTORUL. — N u WIAÎ e, Assunta. Acum sunt liniştit.

ASSUNTA. — Slavă Domnului! E-atât de bunul Nu e a şa că. e bană? Cu toţi: cu copiii, cc bătrânele» cu icâinii.... Cu totl. Mă. erezî, domnule doctor? n u m i intru in cap gândul că azi mâine poate sa .plece. Are su plece curând?

DOCTORUL. — Nu ş*io. ASSUNTA. — Va vrea să se în

toarcă în ţara ei... In Rusia, în A-merica, în Franţa. . . . D-tale ti-a spus de unde e?

DOCTORUL. — N u mi-a spus. ASSUNTA. — Dar d-ta al între

bat-o? DOCTORUL. — N'am îRtrefcat-o.

! ASSUNTA. — Dacă e măritată .Ai-a spus? Pentru că n'a căutat-o nimeni , в'й scris Bimănuia.

DOCTORUL. — Nu mi-a spus nimic.

ASSUNTA. — Dar atunci, m* iartă, ce fel de doctor eşti d-ta, care nu ştii nimic? Eü a m încercat să aflu.. . N'aude de urechi» asta.

DOCTORUL. — ,.MerrurÎ 25 Au gust. Cap mare, créer n'are". Aşa zice calendarul. Haide du-te. (Assunta iese în momentul cûnd Maria apare tn uşe).

MARIA. — (Ar putea fi de treizeci de ani. E blemdă, cam palidă, drăguţă, foarte drăguţă. Si-ap&t distinsă, una din acele femei cart îmbrăcate cu. mai nimic sau in sârenţe par caste si prinţese). Bună ziuia doctore. Nu te aşteptam la ceasul acesta.

DOCTORUL. — Da; spusesem că viu diseară: îţi explic mal pe urmă. P â n ă atunci ia să te vedem. Bine, bine. Mergem bine. Acum e ches-tiune de puţină răbdare şi de câteva zile; ai să te întorci.. . . unde aï s ă te întorci, sănătoasă şi vioaie. Dar aï ce spune!

MARIA. — Şi p lămânul? DOCTORUL. — Şi el. Pot să mai

ascult , dar e de prisos. (După as-'cultare). Bine, mergem bine. S'a .vindecat.

MARIA. — Şi totuş m ă simt încă slabă.

DOCTORUL. — Fireşte! Ai văzut moartea cu ochii. Gazetele ar spune . ,scăpată ca prin minune" dacă ţi-ar cunoaşte cazul şi dacă gazetar i i ar răzbi până aci. (Cu un )surâs) Ce imprudenţă ai făcut ! Sa iumbli cu armele fără să te as iguri * ă sunt descărcate!

MARIA. — (Surâzând). Eu eram eigură. ^ DOCTORUL. — (Maliţios). De ce? ( MARIA. — De contrariu.

DOCTORUL. — Al vezi... Şt iam eu. Ba încă : mi-o închipuisem din jziua întâia. Ne înţelesesem însă pe ;.tăcute că era vorba de o imprudent a , de o nenorocire. Ne învoisem să n u întreb nimic despre d-ta: „Mat devi domandarmi, nè a palesar ten-

\tarmi... cum zice Lohengriu. Şi iftiï de ce m ă 'nvoisem la toate a-! ceste? Pentru că uitaseşi că cu bună Şt i inţă praseseşi m â n a pe revolver. ÎTotul trebuia să'ţl apară ca un vis..

ca fapta altuia. Dacă te-aşf fi între bat, dacă aşi fi discutat, daca ţi-aşl fi arătat că mă 'ndoesc ar fi fost să te. readuc în starea sufletească din ziua aceea.. . Şi n'am întronat, n'am discutat., n'am arătat că mă ndoesc: am îngrijit rana, şi n'am cerut alt. Dar tocmai cu chipul acesta a m In-grijit şi sufletul. Mâine aii să fie două luni de când mi-au adus-o aci în halul acela! Te-am vindecat destul de repede.

MARIA. — Crezi? Sunt lungi, ştii, două tuni.

DOCTORUL. — Nu sunt. lungi, dacă la capătul lor e scăparea. Şi d-ta est! scăpată. . . . Eu nu credeam. Când ai putut, să vorbeşti mi-al spus: — Mă ehiamă Maria. — Bine: O cbiamă Maria... O să*i zicem Maria şi-atâta tot. — Am auzit un accent strein... N'am întrebat din ce ţară.. . n'am întrebai, nimic. Pentru că numai d-ta m ă interesai. Cu chipul acela de înger, îţi închipui dacă puteam să nu m;i interesez... . O! iartă-mă.. . Poate că nu trebuia să spun nici atât. Dar şi medicii de sat au ochi ca să vadă. Ba încă mat mult ca alţii: oameni subţiri ca d-tai ne pică iar; când ne pică, privirea ni se odihneşte, ni se bucură.

MARIA. — (ЛЫа surâzând). Cine ştief Iiwr'o zi ani să'ţi spui*. î n a i n t e (te plecare al sa afli. HI sunt însă mulţumitoare pentru discreţia d tale. AI m â n a uşoară... al pasul uşor., tovărăşia uşoară. Eşti chiar vesel. Eşti ca un sanatoriu (si rade).

DOCTORUL. — Atun«!i... ascultă. Dacă te-aşi Întreba acum ceva, n a i să »na iei drept cumos»?

MARIA. — Dwpă întrebare. DOCTORUL. — E indiscretă. Dar

poţi să nu'ral răspunzi ş i n 'am să mă supăr.

MARIA. — întreabă. DOCTORUL. — In z io». . . . neno

rocirii... fs« codefte) MARIA. — întreabă, haide. DOCTORUL. — Nu. Mal bine să

spun tot. Azi dimineaţă a venit la nune un domn tânăr.. . . M'a întrebat dacă ingrijam pe o doamnă care se rănise; mi-a spus cam de câţi ani trebue să fie..,, trăsăturile.. . . faţa. Nici o îndoială: întreba de d-ta. Tânărul acesta ar vrea să vorbtra&că cu d-ta. Alt-ceva nu mî-a eerut; nu i-am spus de cât. că da. că îngrijesc pe o doamnă, poate pe aceea de care vorbea.

MARIA (care a încruntat sprănce-nile). — Domnul acela nu ţi-a spus cum U ehiamă ?

DOCTORUL. — Nu. MARIA. — Nici numele meu. . . a-

ceta care ar fi al m e d ? de ce vrea să-mi vorbească, ţi-a s p u s ?

DOCTORUL. — Nimic. M'a întrebat ..Crezi că va putea, că va vrea să mă primeaslcâ'?"—Am răspuns. : , ,Ar putea. — De vrut, nu pot să ştiu".

MARIA. — Cum e ? DOCTORUL. — Brun, înalt, trei

zeci şi cinci de ani... cu o cicatrice pe frunte.

MARIA — A ' M'a descoperit. E.. . fratele meu. Lumea e mică. Te regăseşti repede unul cu altul. Ş i vrea să vorbească cu mine ? Din momentul ce m'a descoperit, pot să-i şi văd. Are să se întoarcă să întrebe dacă vreau să-1 primesc.. .? Spune-i că da că-1 aştept.

BOTORUL. — Un moment. Iată ca.-e era întrebarea indiscretă. Trebue să ştiu un lucru : omul acesta are vre-o legătură în v iaţa d-tale ? are să-ţi spună lucruri în legătură. . . cu nenorocirea? Nu-mi răspunde irită. P â n ă acum eu m'am silit să. te fac să uiţi : vine omul acesta şi schimbă starea lucrurilor, sohiretbá regimul. Ţi-ar putea aduce ştiri veselii, încurajatoare : vie. Ţi-aî putea

procura tnsă şi comoţiî violente. Eu n u ştru, dar d-ta îţf poţi închipui, Eştî scăpată, dar eşti încă convalescentă. Medicul are dreptul să întrebe ce bănueştl d-ta înainte de a da sau ä nu da înouviintarea de a-I primi.

MARIA (sigură). — Pot să-I vorbesc.

DOCTORUL. — Bine. Mă încred în cuvântul d-tale. Tânărul e '.a uşe. Aşteaptă să-I spun dacă poate veni sus. Dncă îmi dai voie, în timpul în-trevorbrreï, eu am să aştept colea. Pe urmă viu sfl te văd. O m ă s u r ă de prudenţă.

MARIA. — E bine. Pe urmă poate îţi voiii putea spune.

DOCTORUL. — Sa nu crezi că a m să stau la uşe să ascult.

MARIA. — Nu cred. Te cunosc, doctore Févola. Chiamă-I.

DOCTORUL, ţese. I se aude. glasul care spune:) Urea.ţi-vă. (Reapare o clipă, trece prin oita.e, ese. prin fund, zice.:) Un moment. (Reintru, trece din nou prin odaie, spune doamnei:) Primeşta-I, dacă vrei. (Ese, închide uşa după dansul).

MARIA. — (Se ridică in picioare, zice. tare, liniştită) : Intră.

GEORGE. — (Intra, se opreşte tn use, o priveşte cu ochi neliniştiţi, dornici, apoi se repede să o 'mbră(işeze).

MARIA. —- (Il opreşte cu gestul). Te rog. Linişte. Să ne menajem cât mai mult.

GEORGE. — (Repede), ş t i i ? Sunt liber. Am. rupt.

MARIA. — Nu'nţeleg. GEORGE. — Ani rupt- M'am li

berat. Sunt al tău, mă 'ntorc la tine. Pentru totdauna, pentru totdauna. Acum mă 'nţelegi ?

MARIA. — (Mirată, dar liniştită). A ! Nu credeam as-ta. Stal. Eşti turburat. — Nu credeam asta.

GEORGE. — Şi altceva nu-mi spui? Mă primeşti a .şa ? Te am căutat a tata, am luptat atâta, te regăsesc, îţi spun cuvinte ca i i acum doua luni te ar fi înfrigurat.. . si eşti de ghiaţă.. Iţi spun ,,a mea, pentru totdauna". îmi răspunzi ...şezi".

MARIA. —- Cu 'ncetul. George... Şi ! nu striga. Doctorul e acolo. P â n ă a-cuin mi-ai spus ultimek: cuvinte ale unui lung discurs. Spune-mi le pe cele d in tâ i . Pe urmă am să vorbesc eu_ Cum ai făcut de m a i găsit'.'

GEORGE. — Căutându-te. Sat cu sat. casă cu casă. Poţi să te ascunzi, dar e greu să dispari : un cadavru nu dispare. Şi scrisoarea ta spunea : , ,Mă duc departe şi m ă ucid' . Nu se putea să mă fi minţit. Deci am căutat, am căutat. Fie ce zi ce trecea, era. mal bine şi era maî rău : mai improbabil să fi isbutit să mori, mai greu să te fi putut regăsi. Am răscolit sat cu sat, casă cu casă. Peste două luni, în ţe leg i ! Pricepi ce c h i n ! In cele din urmă am aflat eri delà niste ţărani , am vorbit cu doctorul, ştiu că eşti vindecată. Iată tot.

MARIA. — Dar cea la l tă? GEORGE. — Ţi-am spus : m'am li

berat. Mi-am reluat cuvântul . . . ea şi l-a reluat pe al ei. Pe cât pare, trebuia ca amândoi — tu şi eu — .-ă trecem prin aceiaşi teribilă încercare, ca să credem unul într'alţul. Eu, pentru că tu nu mă' vroiai. . . (arată semnul) iată semnul. Şi a-tunci te-ai plecat spre mine, dar eu a m crezut că vád la ţine mila, nu iubirea. Şi-aproape nu te-am mai iubit, şi m'am întors către alta. Tu mi-ai repetat gestul teribil când ai luat seama. Moartea nu ne-a vrut pe nici unul, ca să ne păstreze iubirii, Vom pleca împreună. Acum şi pentru totdauna. Suntem legaţi de aceiaşi soartă. Eu nu m ă mai schimb.

MARIA, — Şi nici nu te 'ntrebi de nu m'am. schimbat eu ? Să încerci să mori şi să nu mori, ţi se pare lucru atât de s implu? Şi cu toate acestea >aî trecut şi tu pe-acolo ! Să ne aducem aminte. Noi nu santem douî normali . Normali i , cari adesea sunt cei mediocrii, îşi mint uneori cuvintele şi sentimentele, din interes sau de

milă . Noi n u : noi s u n t e m m a l jos şl m a î sus de c ă t cei lal ţ i . Ne p u t e m s p u n e tot a d e v ă r u l . M'aï iubi t c^Jld nu te i ubeam, poa te p e n t r u că nu te i u b e a m . Eş t i orgol ios şi n e p ă s a r e a m e a te-a ofensat . Un m o m e n t de ciudă şi de orgol iu ţi-a î n a r m a t m â n a ; a m în ţe les însă l u c r u l pe u r m ă . A-tunc î însă am simţi t impu l s i a absolu tă de a veni la t ine, de a fi a ta d a c ă scăpa t , d a c ă te s c ă p ă m . Şi a m fost a t a : a ta c u m n u se yoa te fi m a i mul t . A ta . ca şi când n i m e n i n ' a r fi ex is ta t î n a i n t e de tine. c a şi c â n d n i m e n i n ' a r fi pu tu t veni pe u r m ă . La t ine a vem: obosea la . înşelăc iune . Da, te s t r u n i s e m în bra ţe , d a r ruj e r a i cel d in t â i pe ca re il s ă ru tasem : a t unc i , ce-ţi dam? ce ţi sacr i f icam ? — Orgol iu l , p u r u r e a orgoliul tău ! Şi te-aî î n d r e p t a t că t re cea la l tă . Şi a m aflal.-o. Şi mi s'a pă ru t că nu m a i pot t ră i . Am fuait clin Viemi şi a m venit să m o r in Italia.. . în I t a l i a ta. . . î n i r ' u n col ţ i lor al I taliei taie. In b ru ta l i l a lua s fâ r ş i tu lu i v ro iam să pun pu ţ in r o m a n . N ' am m u r i t î n s ă : m'aft r idicat r'-..-Іа uri colţ de d r u m la douî paşi d u n e i , m'ui't a d u s aci în casa cea mai a p r o p i a t ă , Ш'nu îngrij i t şi am scăpat . ilnci'H. D a r n u te m a i iubesc. Cum s'a înt â m p l a t aceas ta Y Cum de poate fi a ş a ? Nu ştiu, Nu l;e міа> iubesc. Ult i m a dovadă e accits-a : a m ş t im că era i aci şi nu m ' a m bucura t , şi n ' a m su fe r i t ; te pr ivesc . îţi vorbesc fără nici un pa lp i t m a i mul t . In două luni de boa lă am trăi t a l tă v ia ţă : mi m a l s u n t eîi. S u n t a l t a .

GEORGE. (Violent şi sigur). — Minţi- P e n t r u că nu ci .-zi in s incerita tea mea , spui d e tin«* aceea ce n u e.

MA RIA. — I a r ă ş i orgoliul tău '— Dar nu-mi a j u n g e a t e i . Te cred, d a r nu le iulwsc. Ei nu te iul*•.:.(•. T u . du, pen t ru că m ' a i c ău t a t , pen t ru că m ă rogi cu ochii . Tu reîncepi să arz i : f lacăra m e a e s t insă . Nu ne r ă m â n e de cât un lucru de făcut; să ne desp ă r ţ i m . Ai să te vindeci .şi tu ; tui vre-o r e m u ş c a r c leagă de tino amin t i rea UHU. Ai să wiţi Vom re începe să t r ă u u , f iecare in ratea lui. Tu tu vei r e în toa rce la a r in ta, eu la a mea . Mica d ă n ţ u i t o a r e ce e r am va re începe să d ă n ţ u i a s c ă ; p ic torul r e e ra i va re începe să picte/.e. Să nu no s p u n e m a l i c e a : a r veni vorbeie u-i'âfe. S ă r u t ă - m ă pe obraz ca un pr ieten, ca pe o pr ie tenă . Şi ad io .

GEORGE. - - Nu. s ă r u t u r i nu . (Şi ese).

MARIA. (Rămâne, un vioric.nl. cu ochii închişi, ca ado.uiitil. Se aude indrizdndu-se. usa. Redeschide ochii, merge. In uşe i i ch'urniăj : Doctore, doctore Fèvo la .

DOCTORUL. — l a t ă - m ă . — Ce pal idă eşti ! Ş t i a m eti . N ' a r fi trebuit, să pe rmi t . . .

MARIA. — Nu-l mut ic . Nu-ţi fie f r ică . S 'a sfârş i t . - - DVctoru, vrei să 'mi cunoş t i d r a m a ? Nu m ă e h i a m ă Mar ia . D o m n u l acela nu mi-e f r a t e : e a m a n t u l meu , mi-a fost a m a n t . P e n t r u el a m încerca t bă m ă s inucid, p e n t r u că so însura". Ne-am s p u s a c u m ul t imele cuvin te ; a c u m el m ă iubeş te ş i eu nu-1 m a i iubesc. (O sedrtă tăcere). A t â t a c lot. Ce ztcî, doctore ?

DOCTORUL. — N:.uiia MARIA. — Nu te m i r i ? DOCTORUL. — S u n t d o c t o r : u n

duhovn ic laic. Nimic n u m ă poată m i r a .

АГЛША. — î n ţ e l ege ţ i însă aceea ce s 'a p e t r e c u t î n sufletele n o a s t r e ? I n z iua aceea i-am d a t u l t i m a dov a d ă de d r agos t e . Am a t i n s c u l m e a ; m a i d e p a r t e decâ t a i â t . n u ' p u t e a m m e r g e . Acum refac d r u m u l . P e n t r u el î n să , f ap tu l de a fi v r u t s ă m o r ' p e n t r u el, e î n t â i a d o v a d ă s i g u r ă ce-tf d a ü . Nu ne m a i p u t e m î n t â l n i . El de-o p a r t e , ей de a l t a .

DOCTORUL. — (După o lungă tăcere.) Arc să sufere m u l t ?

(Ya u r m a ) . Ti-»'.). da A. A. I).

file:///tarmihttp://ioric.nl

LUDÍ, 2 Maiu 1911. UNIVERSUL LITERAR No. 18. — 7.

Ilustraţia noastră colorată Diamatica sinucidere a a n e i fata la

Unghenî

Cititorii noştri îşi amintesc de vestea primita deunăzi de „Universul" cum că într'o pădurice l ângă Unghenî o tanára fată şi-a dat cea mai groaznică moarte : şi-a turnat petrol pe Îmbrăcăminte şi apoi şi-a dat loc.

S e ştie de asemeni că s inuciderea aceasta a făcut o oarecare senzaţie, întru cât aű trebuit să se facă cercetări stăruitoare spre a se afla numele adevărat al sinucisei . De unde la început se credea că o eh ian i S Vero-nica Popovicï , s'a dovedit In urmă că fata era din Bucureşti ş i că o chia-mă Veronica Dumitrescu.

I lustraţ ia colorată din prima pagină a numărulu i nostru de azi reprezintă scena groaznicei s inucideri , după amănunte le trimise de corespondentul ieşan al „Universului".

• ft

CUGETĂRI Când trece soarele peste noroiu rm'fi

murdăreşte razeie. Henri Regnault.

Un popor fără libertate are instincte; n'are însă sentimente.

A. de Cuştme.

Să căutam mai bine a ne face înţeleşi , decât a părea savanţi .

Sainl-Evremont.

Ga să trăeştî în pace cu oamenii, trebne să le treci urnite inegalităţi de caracter. Montesquieu.

Principiul de naţionalitate e mai presus de principiul libertăţii interioare.

Lamartine.

Distinge-te si vei trăi. foubert.

DIN HAZUL ALTORA . Ş i r e t e n i e

Aprodul (càtre un tmoricinat care vrea să intre in sala de şedinţă cu ţ i gara în gură). — Leapădă ţigara, d-le; nu vezî ce ?crie pe tăbliţă, că «Fumatul e oprit» ?

împricinatul.—Ba văz, dar am crezut eă tăbliţa e pusă numai pentru d. judecător.

- Ѳ -

Casa de Sănătate SPECIALA. PENTRU

SUB DIRECŢIA

Doctorului I. KIRIAC Chirurg primar; şeful serv. de gynécologie

al spitalelor Eforiei SECŢIE SEPARATA pentru BĂRBAŢI

(hemoroide. lumii, tumori, calcule vesieale, stricturi nretrale, etc.

Strada Sf. loaioi 8, în dosul Teatralii National — TELEFON 2/86 —

E în interesul oricărei famili să se aboneze la

SĂNĂTATEA cea mai bun îi revista de medicină populară cn admirabilul supliment gratuit

E o comoară pentru ori-ce casă

Fie-care număr conţine 32 pagini mari,

nogat ilustrate. Mumär da preU gratit la евшш.— й « » л -tal anual 6 LEI.— Redacfla ţi Unhibtrijia, Revitta «Sănătatea- Str. Triumfului: S Bucureşti. Notaţi bine adresa: 4468

B. A. P u c h e r & Co. Ш Elisateta ti (sub Ш Procur)

Salsa Vistortti M8 (ws-a-fis út prind) Şitrbey) B U C U R E Ş T I

CELE « 4 1 1 Ш Ş i VEGHI Ш И І i t i e i c l o t ă c o m p l e t ă L e i 1 1 0 — B i c i c l e t ă c u r o a t ă l i b e r ă

L e i 1 2 6 . B i c i c l e t ă o r î - c e m a r c ă g e r

m a n ă . . . . L e i 1 6 0 — A n v e l o p a C o n t i

n e n t a l . . . . » C a m e r a . . . . » L a n ţ u r i b u c a t a » P e d a l e . . . . » Ş e a d e p i e l e . . » P o m p ă d e p i c i o r » L a m p ă d e a c e t y -

l i n ă » C l o p o t » S p i j ă c u c a p s ă . » • I n n e r e p e r e c h e a » C h e l f r a n c e z e d e I a 7 0 b a n i

piiiră l a 1 , 2 0 . G h i d o n o r i - c e f o r m ă I e i 5 , 5 0 Tot lelnl de accesorii mai

ettin ca ori unde. Cereţi catalogul ilustrat gratis şi franco.

8 , 5 0 5 , -4 , -4 , -5 , 5 0 3 , 2 0

3 , 7 5 1 — — 1 0 — 4 0

„ F l o r a ş i i a r H o r a " Săpunul, pudra, crema „Flora" De serbătorile Pastelul Au făcut minune mare! „Mă, să fie-a dracului*

In palatele măreţe Şi 'n casa săracului, „Flora" este nelipsită! — „Mă, să fie-a draculuî" ! —

Caiol Sc iob

SOARTA OMULUI DESCOPERITĂ prin CĂRŢI (de j o c ) Arta de n'şî gh i c i o r i c i n e s i n g u r vi i torul , etc. Un volum cu numeroase figuri. Puteţi ghici tot ce doriţi, cunoscând cine vă voeşte binele şi cine vă duşmăneşte. Vă t ă l m ă c i ţ i v isuri le . Vi se spune despre Logodne. Comori. Câştig, Moşteniri. Vă aflaţi norocul. Deveniţi chiromantist, ghicitor, etc. Vă Iu mina |i in întunericul misterelor nepătrunse.—Trimetell ceştii Ide Lei 1 . 7 5 prin mandat póttal sau mărci poştale ţi primiţi imediat interesanta carte franco fi recomandată.

TEZAURUL FERICIŢILOR este apoi cartea : Magnetoler ama, adică vindecerea sigură ţi radicali a tuturor boalelor prin magnetism, in cât se spune cu drept cuvânt : R e a l i z a r e a impos i bilului. Superb volum cu splendide şi numeroase ilustratiuni, de renumitul medic specialist vienez Dr. Gratiinger, in limba română Franco ei recomandat ert-onde : Led 1 . 9 5 .

A m â n d o u ă cariile comandate împreună costă numai Lei 2 . 7 5 franco şi recomandate ia domiciliu.

Înaintaţi comenzile şi banii către Agenţia Universală de Publicitate literară PRESSA, Bucureşti. Căsuţa poştală 1S3.

Tăiaţi fi păstraţi acast авапі '

VOPSEA de PÄR RAPID G a r a m t a t a b so lu t nevf t tä -m & t o a r e , väp-seşte imediat pirul eărun{it eau albit, tn negru, In brun, castaniu sau blond într'un mod atât de perfect si de nătărăi, tn cat nu ie-cunoaşte de lue c i părul este v&pait. întrebuinţarea mal simplă si maî uşoară ca la orl-ee altă văpsea de păr. L e i 2 . 5 0 la dro-gueriî si farmacii.

Pentru doamoete ménagère Recomandăm călduros

„ R e g i n a b u c ă t ă r i e i " U n v o l u m c o n ţ i n â n d r e ţ e t e

c o m p l e c t e pentru o r î - c e f e l d e m â n c ă r i , pentru s ă n ă t o ş i ş i bob n a r i ,

Costul unui volum 1 L E U i s a

P e n t r u p r o v i a e i e s e adăugi i 1 fl b a n i porto

Contra ramburs nu se expediază.

El ORIENT AtE

Parfumează admirabil gura şi dis

trug ori-ce miros urât al gureî. Cutia 50 banii la droguerii şi farmacii. A se observa marca : «Semiluna cu | stea».

I ИІИ • • — M f v V V V W V W W S H /

MIGRENA dureri de cap, de ' ainţi, nevralgii, dureri reumatice, vin- ' decă sigur Pasiilcle * IVevralgine Ju rist , aprobate do' Consiliui sanitar

2 , 5 0 Ia droguer i i şi f a r m a c i i ' ^ Л А Л Л Л Л Л Л А А Л / Й Ч Л А Л Л Л /

De înch i r ia t In s t r a d a Labi r in t 8 7

U n s p l e n d i d a p a r t a m e n t , c o n s t r u c ţ i e m o d e r n ă , a p ă , g a z . t o t l a c a n a l , p a r c h e t a t , s o b e p o r ţ e l a n ş i t e r a c o t e , i n t r a r e a s e p a r a t ă , c u r t e a b e t o n a t ă , e t c .

A m a t o r i i d * a v i z i t a a -c e s t a p a r t a m e n t g ă s e s c c h e i l e I a d - n a I l i l l e n a H à r j e u . a p a r t a m e n t u l d i n f u n d .

Pretai Închirierea la ziarul „ U N I V E R S U L " .

Ocaziune R a r ă De vânzare două scări

de piatră eu preţ foarte redus. A se adresa la ziarul «UNIVERSUL».

Recompensa de 5 0 0 SPÂNILOR ŞI CHELILOR

Prin adevăratul «Mes-ßalsam» danez se poate face să crească părul şi barba în opt zile. Bătrâni şi tineri, dame şi domni pentru a avea păr, barbă şi sprincene se servesc numai de «Mos-Balsam», căci s'a constatat că «Mos-Balsamul» e s t e s inguru l l e a c a l ş t i i n ţe i m o d e r n e , c a r e f a e e c a in opt p â n ă la c i n c î - s p r e - z e c e z i le . prin influenţa asupra bulbului capilar f a c e c a parul s a r e î n c e a p â a e r e ş t e i m e d i a t ; iată de ce ne simţim iu stare a contracta obligaţiuni, pe care nici o altă casă uu ar putea să le îndeplinească. Garantat ca nevătămător.

D a c ă c e l e c e a f i r m ă m m a l s u s , n u e p u r u l a d e v ă r t o m p l ă t i

Н Г 5 0 0 0 L E I N U M E R A R Orl-căruî spân sau chel care se va fi servit de „MOS-BALSAM'1 şease

săptămâni fără nicî un rezultat. Luaţi seama că suntem singura casă care oferim o adevărată garanţie. Recomandat şi

recunoscut de medici. Feriţi-vă de contrafaceri. Vă fac cunoscut că sunt foarte mulţumit de întrebuinţarea „Mos-Bal.-amului. După opt zile

părul a început să dea,—la început rar, dar firul puternic. După 15 zile părui s'a îndesit, a luat consistenţă ; redobândind culoarea lui primitivă .şi aceasta graţie numai balsamului Dv.

Mulţumindu-vă, vă prezint salutările mele distinse.—ss. 1. K. Dr. Tverg, Copenhaga. Pot să recomand fără teamă adevăratul „Mos-Balsam" danez; ca un leac infailibil pentru

creşterea din nou a părului. Sufeream de mult de pierderea părului în cât unele locuri au rămas complect pleşuve. După 3 săptămâni numai de întrebuinţare a „Моз-Balsamuluï" ara '«dobândit părul pierdut, s'a îndesii, şi acum am'un păr lung, tare şi sănătof.

ss. D-ra M. C. Andersen, Nyvestergarde 5, Copenhaga. Un paobet „MOS" 10 Iftï. Ambalaj discret. Se trimite prin plată anticipată sau contra ramburs postal. A se scrie celui mal mare magazin special

dm lume à £ o s - u : a g : a . ! s i r L e t , Ó o p e n i i a g r a - â t S 5 , D a n e m a r c a . (Scrisorile se francb.şază cu 25 bani cărţile poştale cu 10 bani).

Ь. — No. 18. UNIVERSUL LITERAR Luni, 2 Maiu, 1 9 1 1 .

MARELE P R E M I I O F E R I T E D E Z I A R U L

UNIVERSUL" ABONAŢILOR SĂI, LA TRAGEREA DIN MATÜ 1 9 H .

0 NOU A VILA LA SIN AIA „Vllft Theodora", construita anume pentru tragerea viitoare, pe str. 1. C. Bratianu,

. Io poziţia cea mal splendidă din localitate.

On salonaş modern compus diu :

1 canapea, 2 fotoliuri, 4 scaune şi ö masa de mijloc foarte elegant, cumpărat delà fabrica de mobile de artă, / . Bre-> zoi, calea Rahoveï, 50* unde se găseşte în permanenţă o bogată şi a-leasă expoziţie de mobile

de toate genurile.

UN DORMITOR DE BRONZ

de mare valoare, cumpărat delà Induslria metalică ьМагси», Bulevardul Elisabeta, No.' 8.

0 garnitu â de mobila

PENTRU INTRARE compusă din :

1 canapea, 4 scaune, 2 fVoliurl şi o masă, cumpărate delà cunoscutul magazin de mobile de trestie şi- bambii, Lit-tntan, str. Lipscani, 3.

Un dormitor ii I m f i i

construit in marea fabrică de mobile de lemn Marin V. Ganea, ' sofaua Miha! Bravul, Nov 37 şi str. Şerbănică, 10. Sucursala calea Victoriei,

No. 107.

0 scurtă romanoscă ţi o -

bluză (lie) de mătase delà Bazarul Naţional

calea Victoriei, 1І0:

U N SALONAŞ

cumpărat lela cunoscuta fabrica de mobtle !n a-cest gen, E. A. Pucher, calea Victoriei; 148. Sucursala Bulevardul Elisabeta, No. 18, la «Co

meta Haley».

0 dormeza, doua fotoliuri şi un paravan artistic lucrate in vechiul atelier de tapiţerie loan Niculescit, str. Câmpineanu. 81

0 pendulă de stejar afumat, o tavă argintată cumpărate de la magazinul de Încredere Schmidt & Stra-

tulat calea Victoriei No. 53.

0 bicicletă, o puşcă de vânătoare, un pistol ЛІІІ4ІПІГІІ c u m P ^ r a t e de la marele magazin de biciclete (IUI l l l a l , ş i a r m e g Q Zissmann, calea Victoriei 44.

Un gramofon, o vioară, un flaut, o harmonica cumpărate de Ia cunoscutul magazin de muzică Jean Feder,

calea Victoriei 54.

\ pendulă de perete (î lingurile de argint suflate cu aur d ë T r c í noscuiul magazin «Ceasornicăria Collet», str. Colţei 3 l !

0 Splendidă Rochie albă l u c r a t ă a r t i s t i c l n ajururI. \ ceasornic de aur, c u t r e î c a p a c e , pentru bărbat. 1 brăţară de aur Й kt., cu 5 perle Ine. 2 ceasoarnice de aur pentru damă. ! inel de aur eu rubin, pentru bărbat.

\ pereche de cercei cu diamante ţn^™ae*l mare valoare.

0 frumoasa şi pre|ioasă bw$l» lin inel de aur 44 kt. pecetor pentru bărbat. fi ceasoarnice remontoir de argiut cu 3 capace 1 ceasornic de metal emailat. In binoclu fin. O ceasoarnice remontoir, de metal. ! eleganta шпроііега argintată,

de mare valoare

Două aparate economice de încălzit, tan Caslano.

50 cutii cu cremă, pudră şi săpun „FLORA" cutii speciale, făcute anume pentru abonaţii noştri. и І о т Ы о ul'trilllîlll» reprezinlând fotografiile RegéJuJH

LV piIftlICie drgIllldU; ş i R e g i n e ) , comandate anuifie pentru premii.

Toţi acei can se abonează cu începere de azi, mat primesc gratuit si un volum din Memoriile Begehrt Carol L