Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

348

Section: Literature

NATURALIST EXPERIMENTS IN THE NOVELS OF VICTOR PAPILIAN

Ingrid Cezarina-Elena Bărbieru (Ciochină) PhD Student, ”Lucian Blaga” University of Sibiu

Abstract:This paper aims to place Victor Papilianřs work into the context of the interwar literary

experiments, by means of a Ŗrevivalŗ naturalistic approach, identified in his short stories. The

paperřs structure we have designed in this respect is composed as follows: a brief introduction regarding the poetics of the naturalism, the role of which is, on one hand, to establish this literary

movementřs coordinates by presenting a brief history of its main characteristics and important

moments in time, and on the other hand, its main contributions towards generating a wide and

real perspective upon the context of the interwar Romanian literature. Our approach advances with the study of Victor Papilianřs Freudist style identified by G. Călinescu in this art of writing.

This study comprises on one hand the Ailing eroticism, and on one hand, The Pathological Ŕ a

Freudist approach.

Keywords: naturalism, interwar literature, Freud, pathology, experiment

Lucrarea de față are în vedere încadrarea scriitorului Victor Papilian în contextul

experimentelor literare interbelice, printr-o „resuscitareŗ a naturalismului identificată în

nuvelistica sa. Structura pe care am elaborat-o în acest sens este alcătuită astfel: o scurtă

introducere în poetica naturalismului, rolul acesteia fiind pe de o parte, fixarea

coordonatelor naturalismului prin prezentarea unui scurt istoric al momentelor esențiale,

iar pe de altă parte contribuția la realizarea unei perspective ample și verosimile asupra

contextului literaturii interbelice. Demersul nostru avansează cu studiul

„dostoievskianismului de tip freudistŗ a lui V. Papilian, așa cum îl numește G. Călinescu,

în care tratăm pe de o parte Eroticul maladiv, iar pe de altă parte, Patologicul Ŕ o

abordare freudistă.

În problematica de față am optat pentru o perspectivă tematistă plasată nuvelisticii

lui Victor Papilian. Ne propunem să menționăm opiniile studiilor critice fundamentale, și

anume: istoriile literare, dicționarele, studiile criticilor de referință ai literaturii române.

Vom folosi abordarea psiho-critică, concept instaurat de Ch. Mauron1, care se bazează pe

o critică imparțială, o critică care își propune să aprofundeze sensurile unei opere literare,

descoperind fapte, semnificații, acțiuni, relații, nedescoperite, a căror proveniență este

personalitatea inconștientă a autorului. În ceea ce privește dostoievskianismul lui Victor

Papilian, critica literară a teoretizat încă de la debut, toate studiile critice de referință

sesizând această influență asupra prozei lui Papilian: „Dostoievskianismul lui Victor

Papilian este freudist. Ca de altfel în toate psihozele sectare și aci religiosul este amestecat

cu eroticul. Freudistă e tratarea cazului și deci explicarea luiŗ2, afirmă G. Călinescu

despre romanul În credința celor șapte sfeșnice. „Și în nuvele se constată tendința

1Charles Mouron, De la metaforele obsedante la mitul personal , Traducere de Ioana Bot, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001. 2G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ediția a II-a, București, Editura Minerva, 1982, p. 928.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

349

Section: Literature

psihanalizatoare, a surprinderii elementului inconștientŗ3, notează același G. Călinescu.

Formula narativă a scriitorului Victor Papilian, la fel ca și cea dostoievskiană, cu greu se

încadrează analizelor literare, opinia scriitorului fiind aproape deloc relevată. Mihail

Bahtin4 remarcă în legătură cu personajele dostoievskiene faptul că ele reprezintă

conștiințe autonome, nu doar simple roluri sau proiecții ale autorului în text, având

concepții proprii despre lume. Desigur, nu se poate afirma acest lucru și în cazul prozei

papiliene, dar ceea ce este esențial de identificat este această componentă simbolică,

paradoxală, această concepție psihanalitică despre lume.

Dicționarul General al Literaturii Române identifică nuvelistica scriitorului Victor

Papilian, ca fiind „Sectorul cel mai rezistent […], grupată în volumele Generalul

Frangulea, Sufletul lui Faust (1928), Vecinul (1938), De dincolo de râu (1938),

Manechinul lui Igor și alte povestiri de iubire (1943) și Nuvele oltenești (1946). Dacă

într-o primă perioadă scriitorul se înscrie pe linia romantic-sentimentală a lui Al. Vlahuță,

I. Al. Brătescu-Voinești sau Emil Gârleanu, ulterior se îndreaptă spre proza fantastică,

privilegiind situații în care accidente misterioase vin să tulbure certitudinile științei, ceea

ce ilustrează teza cu privire la primordialitatea spiritului.ŗ5 Critica literară identifică,

astfel, modul în care formula narativă a scriitorului Victor Papilian se pliază pe modelul

experimentelor narative interbelice. Personalitate plurivalentă, scriitorul optează pentru

numeroase abordări, inovând nu doar în ceea ce privește forma scrierilor sale, ci mai ales

la nivel psihologic, dovedindu-se un adevărat cunoscător al resorturilor interioare

sufletești. Suntem îndreptățiți să susținem faptul că nuvelistica sa se integrează armonios

în contextul literaturii europene al secolului XIX, dostoievskianismul și freudismul fiind

doar câteva elemente plasate de către scriitor în direcția menționată.

Am ales ca reprezentative pentru demersul nostru, două aspecte cheie ale ilustrării

naturalismului în nuvelistica lui Papilian: eroticul maladiv și patologicul – o abordare

freudistă. Aceste două coordonate vor fi exemplificate prin câte un studiu de caz, o

analiză psiho-critică a nuvelelor: Poveste romantică, respectiv Obsesia. Acest demers are

scopul să contureze o perspectivă cât mai amplă și detaliată asupra resuscitării

naturalismului, așa cum am menționat anterior.

Eroticul maladiv (studiu de caz: Poveste romantică)

Numeroase nuvele a căror acțiune este inspirată de mediul citadin reprezintă

subiectul unei serii de investigații ale scriitorului cu privire la anumite zone sensibile ale

sufletului uman. În permanență atras de psihologism, dar mai ales de acele sfere

întunecate ale sufletului uman, pentru care nu s-a găsit încă o explicație științifică, Victor

Papilian investighează numeroase cazuri aflate la limita maladivului, în special în ceea ce

privește drama erotică. Nuvela Poveste romantică face parte din volumul „Generalul

Franguleaŗ (1925) și se înscrie în direcția romantismului de tip biedermeier, în proza

sentimentală. Subiectul nuvelei este unul aparent banal: Andrei, un adolescent

sentimental, se îndrăgostește de Amalia Adriano, o doamnă mult mai în vârstă, care îl

tratează cu indiferență. Pe de altă parte, Gabriela, o ființă sensibilă și fermecătoare este

îndrăgostită în secret de Andrei și îi devine confidentă. Cu atât mai mult, ea ajunge să

scrie poeziile pe care Andrei i le trimite doamnei, desigur în mod anonim. Demascat într-

un mod rușinos, Andrei este dezamăgit și pleacă în străinătate la studii. La întoarcerea în

3Ibidem 4Mihail Bahtin, Problemele poeticii lui Dostoievski, București, Editura Univers, 1970. 5Dicționarul General al Literaturii Române, vol. P-R coord. Eugen Simion, București, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 77.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

350

Section: Literature

țară află că Gabriela murise, lăsându-i caietul cu toate poeziile scrise de ea pentru el. Abia

atunci are revelația iubirii pierdute și înțelege că a ratat mare dragoste a vieții sale. Finalul

nuvelei este în cheie fatidică: „-M-am însurat și am avut copii și viața mi-a așezat, zi de

zi, morocăneala irezistibilă vârstei și mediocrității.ŗ6 Excluzând banalitatea subiectului,

nuvela se înscrie în gama prozei sentimentale, reprezentată îndeosebi de drama

neîmplinirii erotice dintre parteneri. Pasiunea erotică se propagă devenind extincție a

universului întreg. Ea nu macină doar sufletele și trupurile celor doi parteneri, ci și

întregul univers, natura însăși participând la actul dragostei: „Abia ieșind din fortăreața de

pomi, în lumina ce se arunca brutală, nesățioasă și pătimașă, peste ochii obosiți de greul

întunericului, abia acolo viața își rostea fericirea, în grădina de flori, unde trandafirii roșii

se aprindeau cu pofte senzuale, la învoltul candid al trandafirilor albi, și unde daliile,

mușcatele și mixandrele se furișau din răzoare, se întindeau și se îmbrățișau în necazul

domnului Adalbert […]ŗ7Lumina, metaforă a dragostei, este percepută ca maladie:

„brutală, nesățioasă și pătimașăŗ, iar trandafirii roșii, mușcatele și mixandrele reprezintă

termeni cheie în descrierea sentimentului pătimaș. Desigur că toată această descriere

plasată la începutul nuvelei are rolul de a anticipa povestea de dragoste dintre Andrei și

Amalia: dragostea adolescentului pentru o femeie mai în vârstă este descrisă în termeni

specifici, în timp ce „ochii obosiți de greul întunericuluiŗ o reprezintă pe Amalia,

dragostea matură, mult mai aproape de întuneric, decât de lumină.

Despre aceeași problemă sufletească este vorba și în nuvela Trădare, care face parte

din volumul „Vecinulŗ (1938), și care, reiterează mitul androginului, alături de mitul

fericirii prin iubire. Deși pornește aparent de la aceeași intrigă, și anume drama erotică,

obsesia soțului înșelat capătă coordonate halucinante. Dragostea ca pasiune distrugătoare

este prezentă și în această nuvelă, obsesia bărbatului fiind prezentată și analizată drept caz

patologic. „Întâmplările narate devin stranii mai ales datorită demersurilor gândirii, care,

în fața misterului sufletesc, se obstinează să nu părăsească terenul pozitivismului științific.

Fantasticul trăiește aici la o temperatură rece, logică, rațională. Nu o imaginație bogată

poetică îl hrănește, ci disperarea minții contrariate. Practic, avem de-a face cu analize ale

unor stări obsesive, ca la Gib Mihăescu, dar în locul pasiunii, curiozitatea provoacă acum

criza interioară și o conduce la concentrarea monomană.ŗ8 Deși în proza de tinerețe,

Papilian se înscrie pe linia clasică Agârbiceanu-Vlahuță-Brătescu-Voinești-Gârleanu, în

volumele următoare va începe să se contureze treptat propria sa formulă narativă. Aceste

prime încercări artistice, deși schematice, conțin germenii creațiilor viitoare.

Patologicul – o abordare freudistă (studiu de caz: Obsesia)

„Interesat de problematica spirituală, investigată prin acțiuni și personaje din mediul

rural sau intelectual, ca și de experiența căutării adevărului, prezentă în romane uneori

schematice și marcate de retorism, precum și în piese cu accente mistice sau psihanalitice,

insuficient prelucrate artistic, Papilian se distinge mai cu seamă în nuvelistică prin

capacitatea analitică de fin cunoscător al mișcărilor sufletești. Autorul își valorifică

această înzestrare atât în demontarea, cu o precizie de clinician fascinat însă de ocultism și

de gândirea magică, a mecanismelor alienării conștiințelor într-o lume ambiguă și adesea

terifiantă, cu indivizi dezvăluindu-și laturile întunecate și stranii, cât și în surprinderea, cu

umor, îngăduință și detașare a bizareriilor comportamentale observate în comunități

6Victor Papilian, Ceartă oltenească. Nuvele, schițe, povestiri, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1973, p. 26. 7Victor Papilian, op.cit., p. 4. 8Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, București, Editura Pentru Literatură, 1967, p. 561.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

351

Section: Literature

umane pline de vitalitate. Sunt pagini care anunță într-un fel universul lui Marin

Sorescu.ŗ9 Aceasta este descrierea realizată de către Dicționarul General al Literaturii

Române scriitorului Victor Papilian, descriere în care sunt reunite toate trăsăturile cheie

ale prozei sale. Este vorba pe de o parte de dostoievskianism și freudism, iar pe de altă

parte naturalism și misticism.

Preocupările sale în sfera pozitivismului și a patologicului provin pe de o parte pe

filieră științifică, medicală, iar pe de altă parte, pe filieră artistică. Ceea ce este de

remarcat la nuvelistica lui Papilian este faptul că acesta elaborează noi și noi semnificații

inovatoare, unor problematici destul de des utilizate, iar patologicul este doar un exemplu

în acest sens. De pildă, în nuvela Obsesia, este analizat cazul tânărului Mihai Golgot,

care, ajuns la facultate, se dedică în totalitate studiului, uitându-și treptat obârșiile. Dar

într-un moment delicat, o stampă veche îi atrage atenția. Imaginea lui Horia tras pe roată

îl tulbură profund, revelația martiriului acestuia devenind o răstignire mult mai reală,

decât cea biblică. Obsesia tânărului, împinsă până la granița maladivului, își atinge

apogeul odată cu operația de apendicită prin care trebuie să treacă. Mihai retrăiește

martiriul lui Horia, de această dată, nu pe roată, ci pe masa de operație, conștient fiind că

toată această suferință a sa se datorează faptului că nu a știut să își cinstească eroii

neamului: „După ce îl puseră pe masa de operație și îi legară mâinile și picioarele cu

brățări de curea, o cumplită deznădejde îi moleși sufletul. Ŕ Ca pe roată... își zise el.

Pentru întâia dată în viața lui se simți în puterea și la discreția altor voințe. Încercă o

senzație nouă: aceea a trupului gol strâns în sine, concentrat în mușchi și nervi, nu

revărsat în afară, ca la scaldă bunăoară. Înțelegea acum prin propria-i suferință, grozăvia

pedepsei corporale. Ea va să adune lăuntric tot ceea ce e risipit, pentru ca trupul să devină

numai carne, piele și oase, și ca astfel pielea să devină mai simțitoare, mușchii mai

zvârcoliți și oasele mai potrivite frângerii.ŗ10

După operație renunță la facultate, dorind să

devină mai degrabă preot sau militar, „socotind că astfel Ŕ cu arma sau credința Ŕ poate

veghea ca sufletul său, ființa lui națională, să nu mai poată fi niciodată întinată, umilită,

înfrântă.ŗ11

Obsesia atinge limite alarmante până la alienarea totală și identificarea cu

elementul obsesiv. Sensibilitatea și timiditatea adolescentului declanșează, pe filieră

freudistă, această maladie. Alienarea se produce treptat, scriitorul înregistrând cu ajutorul

metodei observației și a tehnicii detaliului semnificativ, toate stările prin care trece Mihai.

Climaxul atins în timpul operației declanșează rememorarea, producând schimbări majore

în psihicul degradat. „Ca nuvelist, Victor Papilian izbutește să-și creeze chiar un univers

al său distinct, făcând să intervină fantasticul, acolo unde ne-am aștepta mai puțin, adică

în câmpul observației omului de știință: o realitate misterioasă, ireductibilă, scapă mereu

de sub scalpel sau desfide măsurătorile, afirmându-și autonomia.ŗ12

Această abordare

freudistă a patologicului este specifică experimentelor narative interbelice, modalitatea de

abordare a acestei perspective fiind una de interes major, în special în ceea ce privește

inovațiile literare pe care le propune proza lui Papilian.

BIBLIOGRAPHY

Dicționarul General al Literaturii Române, vol. P-R coord. Eugen Simion,

București, Editura Univers Enciclopedic, 2006;

9Dicționarul General al Literaturii Române, vol. P-R coord. Eugen Simion, București, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 78.

10Victor Papilian, Lacrima. Nuvele fantastice. Amintiri din teatru II, București, Editura Minerva, 1989, pp. 15-16. 11Victor Papilian, Lacrima. Nuvele fantastice. Amintiri din teatru II, București, Editura Minerva, 1989, p. 19. 12Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, București, Editura Pentru Literatură, 1967, p. 559.

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

352

Section: Literature

Bahtin, Mihail, Problemele poeticii lui Dostoievski, București, Editura Univers,

1970;

Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent,Ediția a II-a,

București, Editura Minerva, 1982;

Crohmălniceanu, Ovid S.,Literatura română între cele două războaie mondiale,

vol. I, București, Editura Pentru Literatură, 1967;

Mouron, Charles, De la metaforele obsedante la mitul personal, Traducere de Ioana

Bot, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001;

Papilian, Victor,Ceartă oltenească. Nuvele, schițe, povestiri, Craiova, Editura

Scrisul Românesc, 1973;

Papilian, Victor,Lacrima. Nuvele fantastice. Amintiri din teatru II, București,

Editura Minerva, 1989.