UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRASOV

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

BRASOV

2013

CUPRINS

CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE ÎN EVOLUŢIA ŞI STRUCTURA

COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU BUNURI ŞI SERVICII………………..2

NECESITATEA MODERNIZĂRII COMERŢULUI INTERNAŢIONAL……….2

REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI

INTERNAŢIONAL CU BUNURI…………………………………………………8

REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI CU

BUNURI PE REGIUNI…………………………………………………………...11

REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI

INTERNAŢIONAL CU SERVICII………………………………………………16

REPARTIŢIA ŞI STRUCTURA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU

SERVICII PE REGIUNI………………………………………………………….18

CONCLUZII SI PROPUNERI……………………………………………………21

BIBLIOGRAFIE…………...……………………………………………………...22

1

CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE ÎN EVOLUŢIA ŞI STRUCTURA

COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU BUNURI ŞI SERVICII

Dacă în perioada postbelică schimburile comerciale internaţionale au înregistrat

anumite caracteristici (cel mai înalt ritm de creştere comparativ cu perioadele

anterioare, devansarea ca ritm de creştere a PIB mondial şi a producţiei mondiale

industriale şi agricole), în perioada actuală, acestea se caracterizează printr-o evoluţie

marcată de perioade de creştere mai lentă, urmate de perioade de scădere determinată

de factori extrem de variaţi şi dinamici a căror evoluţie este destul de greu de anticipat.

De cele mai multe ori evoluţiile prognozate de specialişti au fost contrazise de realitatea

economică a zilelor noastre.

NECESITATEA MODERNIZĂRII COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

Evoluţia comerţului internaţional în perioada 1996-2005 a fost influenţată de

numeroşi factori aflaţi într-o permanentă schimbare:

Fenomenele economice complexe din economia mondială.

Creşterea preţului petrolului a avut efecte din cele mai diverse pentru economiile

sensibile la şocurile petroliere. Dacă în 2002 preţul mediu mondial al unui baril de petrol

a fost de 24,36 dolari, la sfârşitul lunii februarie 2006 acesta a ajuns la 29,56 dolari pe

baril. Pentru economia americană ameninţată de reducerea rezervelor de benzină,

creşterea preţului petrolului are efecte negative: creşterea preţurilor produselor,

afectarea industriei constructoare de maşini, a transporturilor aeriene, în general,

diminuarea ritmului de creştere economică. Pericolul apariţiei unor noi atentate teroriste

se menţine la cote ridicate (mai ales după exploziile de la Madrid). Aceste aspecte

reduc încrederea ţărilor participante pe piaţa petrolieră influenţată puternic de creşterea

cererii de petrol a Chinei şi a altor state

2

asiatice cu rate ridicate de dezvoltare. Între 2002 şi 2004 economia chineză aflată în

plină expansiune, a devenit principalul pol de creştere a cererii mondiale de energie,

influenţând incontestabil asupra evoluţiei preţului petrolului. Se pare că rezervele de

petrol ale lumii sunt concentrate în zone caracterizate de o mare instabilitate politică:

Irak, Nigeria,Venezuela. Apar „noi” ţări exportatoare: Rusia (devenită cel mai mare

exportator de petrol,depăşind Arabia Saudită), Azerbaidjan, Kazakhstan, Angola.La 45

de ani după crearea sa, OPEC (Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol), se pare că a

pierdut întreaga influenţă asupra preţului acestui produs, ceea ce a determinat ca orice

previziune privind evoluţia acestuia să fie contrazisă de realitatea economică. Toate

aceste evoluţii au atras atenţia asupra caracterului epuizabil al resurselor naturale,

asupra dimensiunii ecologice a comerţului internaţional.

Modificarea permanentă a raportului de forţe pe plan comercial.

Comerţul internaţional tinde să fie mai important pentru ţările mai mici (în privinţa

numărului populaţiei) înconjurate de ţări vecine cu regimuri deschise spre comerţ,

comparativ cu ţările izolate şi cele dezavantajate de costurile de transport ridicate. Cea

mai bună cale de a măsura importanţa comerţului internaţional pentru economiile ţărilor

lumii este de a calcula ponderea comerţului în Produsul Intern Brut, indicator care

reflectă şi gradul de deschidere al economiilor naţionale către pieţele externe. Timp de

un deceniu ponderea medie a comerţului intern în PIB pentru toate ţările membre

OECD(Organizatia Economica de Cooperare si Dezvoltare ) s-a situat în jurul valorii de

40% . Factorii care explică diferenţele existente de la o ţară la alta ţin de cultura, istoria

naţională, politica în domeniul comerţului, în domeniul protejării proprietăţii intelectuale,

structura economiei, prezenţa firmelor transnaţionale care dirijează prea mult comerţul

intra-firme, etc.

În 2005 media ponderii comerţului cu bunuri şi servicii pentru toate ţările

membre OECD a fost de 45%, iar pentru ţările membre UE de circa 51%. Pentru ţările

mici ponderile au depăşit 50% (Austria, Belgia, Rep. Cehă, Ungaria, Irlanda,

Luxemburg,Olanda, Rep. Slovacă), iar pentru Japonia şi SUA aceste ponderi au fost de

circa 13%. În perioada analizată ponderea comerţului în PIB pentru ţările OECD a

crescut cu aprox. 2,5% în fiecare an. Creşteri substanţiale s-au înregistrat pentru

Luxemburg, Ungaria şi Belgia, ţări cu mare deschidere spre exterior .

3

România a înregistrat o pondere a comerţului în PIB de 76,6%, apropiată de cea a

Cehiei,Slovaciei, ţări mici aflate în tranziţie care au aderat recent la UE şi ale căror

economii naţionale au o mare deschidere spre pieţele externe.

Structura PIB pe ramuri a economiei româneşti s-a modificat semnificativ

după 1990, astfel încât s-a trecut de la o economie bazată pe industrie şi agricultură

spre o economie a serviciilor. Efectul restructurării s-a manifestat prin scăderea

contribuţiei sectorului industrial la PIB de la 40% în 1990 la circa 27% în anul 2000,

după care contribuţia industriei la PIB a rămas la un nivel relativ stabil. În schimb,

conform tendinţelor manifestate în alte economii moderne, contribuţia sectorului

serviciilor la PIB a crescut de la 26,5% în 1990 la 46,3% în 2000 şi la 48,3% în 2005.

De la un an la altul, ponderea ţărilor în comerţul mondial se modifică, pe

scena schimburilor internaţionale apărând noi câştigători şi perdanţi. De exemplu, SUA

trebuie să-şi redefinească relaţiile comerciale cu Rusia, America Latină, sau China.

Ţările asiatice au de depăşit încă efectele crizei valutar-financiare. Rusia, ţară mai nou

exportatoare de petrol, trebuie să-şi reconsidere relaţiile comerciale cu fostele ţări aflate

în zona sa de influenţă şi cu puterile comerciale ale lumii.

Instituţionalizarea comerţului mondial.

O.M.C.(Organizatia mondiala a comertului) este organizaţia care stabileşte regulile

de desfăşurare a comerţului internaţional. Realizările acesteia în domeniul eliminării

unor obstacole din calea schimburilor comerciale internaţionale, în negocierea unor

tratate multilaterale sunt notabile. Funcţiile OMC sunt îndeplinite de organul suprem de

decizie reprezentat de Conferinţa Ministerială care se reuneşte la nivelul miniştrilor

comerţului din ţările membre o dată la 2 ani. Printre acestea se numără: organizarea şi

desfăşurarea unor noi runde de negocieri comerciale multilaterale, soluţionarea

diferendelor comerciale care apar între membrii săi, examinarea periodică a politicilor

comerciale ale ţărilor membre, cooperarea cu alte organisme comerciale şi financiare

internaţionale (BIRD, FMI, OECD, UNCTAD, PNUD, OMPI), punerea în aplicare a

prevederilor acordurilor comerciale multilaterale, etc. Reprezentanţii ţărilor în curs de

dezvoltare sunt însă nemulţumiţi de politica promovată de OMC. La fiecare Conferinţă

Ministerială au avut loc ample manifestaţii de protest ale unor organizaţii ale

4

consumatorilor sau ale altor organizaţii nonguvernamentale împotriva politicii

comerciale promovate de OMC.

Activitatea grupărilor economice regionale (UE, NAFTA, etc).

Negocierea şi aplicarea prevederilor aranjamentelor grupărilor economice regionale

au avut un impact puternic în ultimele decenii asupra fluxurilor comerciale tradiţionale,

reorientându-le spre alte zone.

Uniunea Europeană a devenit un important exportator şi importator

mondial, modificând dinamica, structura şi configuraţia geografică a schimburilor

comerciale internaţionale

Se observă că în anul 2005 comerţul UE cu bunuri şi servicii a înregistrat o pondere

ridicată în comerţul mondial (77,5% din exporturile mondiale de bunuri, 78,8% din

importurile mondiale de bunuri, respectiv, 22,5% din exporturile mondiale de servicii

comerciale şi 21,2 % din importurile mondiale de servicii comerciale). Atât exporturile

cât şi importurile de bunuri ale UE sunt derulate în cea mai mare parte în interiorul

grupării.

NAFTA (Acordul Nord – American de Liber Schimb) a intrat în vigoare la

1 ianuarie 1994 şi cuprinde două ţări dezvoltate (SUA şi Canada) şi Mexicul, o ţară în

curs de dezvoltare. Acest acord a pornit de la speranţa că va duce la creşterea

exporturilor SUA către Mexic, însă la scurt timp de la integrare, Mexicul a trecut printr-o

criză economico-financiară, iar exporturile SUA către această ţară au scăzut. În ultimii

ani, însă, comerţul intra-grupare a înregistrat creşteri importante (în 2005 intra-

exporturile au deţinut 55,8 % din exporturile totale ale grupării, iar intra-importurile au

atins 34,5 % din importurile totale ale grupării). De asemenea, fluxurile de investiţii

directe au crescut, fiind îndreptate prioritar spre economia mexicană.

Noile evoluţii tehnologice, aflate în strânsă corelaţie cu protejarea proprietăţii

intelectuale, contribuie la apariţia unor noi produse şi servicii, rod al activităţii de

cercetare, inovare, al inteligenţei umane.

Foarte multe realizări ale industriei farmaceutice, ale tehnologiei informatice

contribuie la diversificarea gamei de produse care pătrund în circuitul comercial

internaţional. Din ce în ce mai mult, deţinerea unor drepturi de proprietate intelectuală

conferă firmelor avantaje competitive pe piaţa mondială, fiind

5

necesară protejarea acestor drepturi împotriva concurenţei.

Factorii analizaţi sunt extrem de dinamici şi au determinat o evoluţie a

comerţului internaţional extrem de diferită pe ani, pe ţări, pe regiuni ale lumii şi pe

categorii principale de bunuri şi servicii. Influenţat puternic de evoluţia rapidă a

tehnologiilor informatice, de exemplu, comerţul electronic a cunoscut o expansiune

spectaculoasă. Internetul dispune de imense oportunităţi pentru dezvoltarea unor forme

noi de tranzacţii comerciale prin infrastructura electronică pe care o pune la dispoziţia a

milioane de utilizatori ce împart costurile aferente acesteia. Însă, derularea comerţului

prin Internet nu mai prezintă siguranţă, datorită dezvoltării puternice a pirateriei

software, ceea ce impune modernizarea sistemelor de proprietate intelectuală, singura

posibilitate de a asigura protecţia afacerilor derulate pe Internet.

Considerăm că se impune cu necesitate modernizarea comerţului internaţional, cel

puţin din următoarele motive:

• Existenţa încă a decalajelor mari între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare în

privinţa participării la schimburile comerciale internaţionale. Ţările în curs de dezvoltare

ar trebui să depună eforturile necesare pentru realizarea unor ajustări macroeconomice

deosebit de importante, iar cele dezvoltate ar trebui să intervină pentru diminuarea

datoriilor externe ale acestor ţări (prin renegociere), să-şi relaxeze politicile fiscale, sau

să încurajeze importurile din aceste ţări.

• Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informatice, a cunoştinţelor din diferite domenii ar

trebui să permită accesul ţărilor sărace sau aflate în curs de dezvoltare la aceste

cunoştinţe care presupun, printre altele, construirea unor sisteme adecvate de

proprietate intelectuală.

• Extinderea Uniunii Europene, un actor deosebit de important pe piaţa mondială,

mai ales că majoritatea schimburilor comerciale se derulează în interiorul regiunii;

• Extinderea fără precedent a fenomenelor de contrafacere, falsificare, piraterie,

concurenţă neloială – datorită dorinţei de câştig rapid a multor categorii de oameni, a

existenţei corupţiei, sau datorită lipsei de informare şi educare a unor categorii tot mai

mari de consumatori.

• Funcţionarea rigidă şi netransparentă a instituţiilor care reglementează comerţul

6

internaţional, sau a altor organizaţii mondiale (OMC, FMI, Banca Mondială). FMI, de

exemplu, prin programele sale, ar trebui să contribuie la reducerea inflaţiei şi la

îmbunătăţirea balanţei de plăţi a unor ţări în curs de dezvoltare, la derularea unui

comerţ internaţional echilibrat, dar tot mai mulţi economişti din aceste ţări văd în

această organizaţie un „instrument al ţărilor bogate pentru perpetuarea actualei structuri

a pieţei mondiale care le este favorabilă”. OMC ar trebui să vegheze la derularea mai

echitabilă a comerţului mondial, astfel încât acesta să devină accesibil ţărilor în curs de

dezvoltare.

Economiile ţărilor sărace şi ale celor în curs de dezvoltare sunt caracterizate prin

deficite mari ale balanţelor de plăţi externe, balanţe comerciale dezechilibrate, prin

existenţa firmelor naţionale care nu au nici o şansă în faţa marilor companii

transnaţionale.

Modernizarea comerţului internaţional şi protejarea proprietăţii intelectuale

presupun, printre altele:

• Modificarea structurii pieţei mondiale. În cazul ţărilor dezvoltate, ponderea în

totalul exporturilor a produselor manufacturate de înaltă performanţă care înglobează

tehnologie de vârf (rezultat al investiţiilor puternice în cercetare-dezvoltare) este mare,

în timp ce majoritatea ţărilor sărace sau în curs de dezvoltare exportă majoritar bunuri

primare. Continuarea ignorării acestor decalaje ar putea accentua stările tensionate

existente pe plan internaţional, sau ar putea provoca blocaje mari în economia

mondială.

Ţările dezvoltate ar trebui să înlesnească transferul de tehnologie performantă către

ţările sărace, la adăpostul sistemelor de protejare a proprietăţii intelectuale.

• Reformarea organizaţiilor internaţionale (OMC, FMI, Banca Mondială, etc).

Structura de conducere a acestor instituţii ar trebui să asigure o largă reprezentare a

ţărilor în curs de dezvoltare pentru ca interesele economice ale acestora să fie

respectate.

• Apariţia în permanenţă a unor produse şi servicii noi, diversificate, cu grad ridicat

de performanţă care satisfac cele mai exigente cerinţe ale consumatorilor. Acestea sunt

rezultatul investiţiilor guvernelor statelor lumii în cercetare-dezvoltare-inovare, educaţie,

7

dar şi al existenţei sistemelor de proprietate intelectuală care asigură garantarea

calităţii, a originii, a denumirii produselor şi serviciilor.

• Reconsiderarea rolului comerţului ca promotor al creşterii economice în economiile

naţionale; asigurarea unui mediu prielnic de derulare a afacerilor pentru atragerea

investiţiilor în comerţ (capitaluri mici cu o rotaţie rapidă ce asigură profitabilitate într-un

timp scurt).

REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI

INTERNAŢIONAL CU BUNURI

Comerţul mondial a înregistrat în perioada postbelică cel mai înalt ritm de creştere

comparativ cu perioadele anterioare, pe grupe de mărfuri evoluţia fiind determinată de

permanenta apariţie a unor produse noi cu un ciclu de viaţă din ce în ce mai scurt.

Structura producţiei şi a comerţului mondial s-au modificat rapid. În perioada postbelică

produsele manufacturate deţineau cea mai mare pondere valorică în schimburile

comerciale internaţionale, comparativ cu perioadele anterioare când situaţia era

inversă: produsele de bază deţineau ponderea valorică cea mai mare. Această

structură este determinată de progresul tehnologic înregistrat de economiile ţărilor

dezvoltate care produc şi exporta bunuri manufacturate ce încorporează tehnologie din

ce în ce mai avansată.

În cazul exporturilor de produse manufacturate situaţia este diferită pe grupe

de ţări. Statele dezvoltate ale lumii deţin monopolul exporturilor, tendinţă care se va

menţine mult timp. Aceasta, deoarece există încă mari decalaje între ţările dezvoltate şi

cele în curs de dezvoltare care pătrund greu pe piaţa mondială a produselor

manufacturate, fiind incapabile să ţină piept concurenţei. Dacă ne referim la importurile

mondiale de produse manufacturate, ponderea cea mai mare o deţin tot ţările

dezvoltate, tendinţă care se va menţine datorită dezvoltării schimburilor intraindustriale

de tipuri de produse şi subansamble. Fostele state socialiste deţin o pondere scăzută în

8

comerţul internaţional cu produse manufacturate, înregistrând o tendinţă de scădere în

anii 1990-1992 şi o uşoară tendinţă de creştere în perioada 1993-1998 (cu 3-3,5%).

Această evoluţie dovedeşte că statele foste socialiste nu şi-au valorificat suficient

potenţialul industrial de care dispun, neparticipând corespunzător la schimburile

comerciale internaţionale.Exporturile de produse de bază au înregistrat oscilaţii mari în

perioada postbelică. Ţările în curs de dezvoltare au deţinut ponderea cea mai mare în

totalul exporturilor produselor de bază până în primul deceniu postbelic. În

perioadele următoare situaţia s-a inversat. Ţările dezvoltate au deţinut în perioada

1972- 1973 o pondere de peste 55% în totalul exporturilor mondiale de produse de

bază. În privinţa importurilor produselor de bază, în perioada postbelică, tot

categoria ţărilor dezvoltate a deţinut ponderea cea mai mare. Această situaţie se

explică prin creşterea capacităţii de producţie a industriei prelucrătoare concentrată în

cea mai mare parte în aceste ţări. Fostele ţări socialiste au deţinut ponderi reduse

datorită nivelului scăzut de dezvoltare al forţelor de producţie şi gradului diferit de dotare

cu resurse naturale.

În cadrul grupei produselor de bază, cele mai mari oscilaţii s-au înregistrat în evoluţia

schimburilor comerciale internaţionale cu combustibili minerali, carburanţi şi lubrifianţi,

mai ales, datorită creşterii preţurilor. Cele două şocuri petroliere (în 1975 şi 1980) au

dus la creşterea puternică a volumului comerţului internaţional cu combustibili datorită

creşterii puternice a preţurilor.

Tendinţa de creştere a preţurilor petrolului se apreciază că se va menţine şi

în perioadele următoare, fapt care se va reflecta în evoluţia comerţului internaţional.

Specialiştii în domeniu caută soluţii pentru preîntâmpinarea creşterii preţului la ţiţei pe

plan mondial.

Experţii OMC apreciază că scăderea puternică a volumului comerţului

internaţional în anul 2001 comparativ cu anul precedent se datorează acţiunii mai

multor factori, dintre care cei mai importanţi sunt:

• Tendinţa de diminuare a activităţii economice pe plan mondial

evidenţiată încă din trimestrul trei al anului 2000 şi care, pe parcursul anului 2001, s-a

accentuat la nivelul SUA, Europei Occidentale şi Japoniei.

• Reducerea accentuată a activităţii pe piaţa internaţională a

9

produselor aparţinând tehnologiilor informatice. În anul 2001 a scăzut volumul

cheltuielilor alocate în ţările dezvoltate pentru achiziţionarea de noi echipamente IT.

Astfel, valoarea vânzărilor de semiconductori a scăzut cu circa 29 % iar vânzările de

calculatoare personale au scăzut cu 4,6 % comparativ cu anul 2000. De asemenea, s-a

diminuat volumul comerţului cu echipamente de birou şi de telecomunicaţii, ceea ce a

afectat într-o măsură importantă dinamica dezvoltării economice, în general, şi dinamica

exporturilor, înprincipal ale ţărilor sud-est asiatice, specializate în producţia şi exportul

de astfel de echipamente. În aceste condiţii, unele dintre aceste ţări au înregistrat în

anul 2001 cele mai scăzute performanţe din ultimii 30 de ani în domeniul dezvoltării

producţiei şi al

exportului. Această situaţie se constată după ce, în anii ’90, aceleaşi ţări au realizat

unele dintre cele mai rapide ritmuri de creştere economică pe plan mondial. Într-o

măsură mai redusă decât în cazul ţărilor sud-est asiatice, situaţia conjuncturală

nefavorabilă de pe piaţa internaţională a produselor tehnologiilor informatice a afectat şi

nivelul creşterii producţiei şi al comerţului exterior din ţări dezvoltate din America de

Nord şi din Europa Occidentală.

• Scăderea sensibilă a cererii pe piaţa internă în cele mai multe

ţări din Europa Occidentală, regiune care concentrează o treime din valoarea totală a

comerţului mondial. Acestea se datorează unor factori de ordin intern. În anul 2001

ritmul de creştere a cererii pe piaţa ţărilor europene din zona euro a fost inferior ritmului

de creştere a cererii pe piaţa SUA, situaţie în care dinamica exporturilor SUA adresate

acestor ţări a fost net inferioară dinamicii importurilor SUA provenind din această zonă.

• Impactul economic de medie amploare al atentatelor de la 11

septembrie 2001, din SUA. Acestea au determinat o scădere temporară a nivelului

cotaţiilor bursiere şi a importurilor în SUA. Efectele acestor evenimente s-au reflectat în

scăderea în trimestrul IV al anului 2001 a volumului transporturilor aeriene şi a

activităţilor turistice în câteva zone ale lumii.

• Evoluţia puternic divergentă a preţurilor pe sectoare economice

(preţurile la petrol şi metale au crescut puternic; preţurile la produsele agricole s-au

10

menţinut relativ constante; preţurile la produsele manufacturate au scăzut semnificativ,

fenomen inedit, fiind explicat prin evoluţia cursurilor de schimb), media acestora

rămânând relativ constantă;

• Variaţiile cursurilor de schimb între principalele valute - dolar,

yen, euro - şi-au pus amprenta atât asupra fluxurilor regionale şi sectoriale.

Se observă o redresare a comerţului mondial începând cu anul 2002. Anii 2003 şi 2004

se caracterizeză printr-un ritm mediu anual de creştere a exporturilor şi importurilor

foarte ridicat (16%, respectiv, 21%), rezultat al cotelor înalte de creştere economică din

ultimii ani. De asemenea, se poate observa că evoluţia importurilor urmăreşte

îndeaproape evoluţia exporturilor mondiale de mărfuri.

REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI CU

BUNURI PE REGIUNI

Dezvoltarea comerţului mondial cu bunuri în 2005 a fost marcată de câteva

aspecte conjuncturale:

• Creşterea economică mondială a înregistrat ritmuri reduse comparativ cu 2004,

evoluţie datorată în principal, activităţii economice slabe în SUA şi Europa, principalii

actori pe pieţele internaţionale. Ca efect, volumul schimburilor comerciale internaţionale

de bunuri şi servicii a crescut în ritmuri mult reduse comparativ cu anii precedenţi, cu

unele excepţii pe regiuni şi ţări care vor fi prezentate în următoarele subcapitole;

• Expansiunea comerţului cu mărfuri a continuat să depăşească ritmul de creştere al

producţiei de mărfuri şi al PIB, tendinţă înregistrată atât pe plan mondial cât şi pe

regiuni;

• Creşterea semnificativă a preţurilor ca urmare a creşterii preţurilor petrolului,

precum şi creşterea volumului de mărfuri de larg consum comercializate au constituit în

permanenţă un factor de influenţă asupra puterii relative a regiunilor şi grupurilor de

producţie în fluxurile internaţionale de comerţ. De asemenea, creşterea importurilor de

petrol în China, SUA şi India începând cu 2000 a constituit un important factor al

11

expansiunii comerţului cu petrol şi al preţului acestuia. Creşterea mai rapidă a volumului

exporturilor mondiale de mărfuri

comparativ cu creşterea volumului mondial al producţiei de mărfuri şi a PIB mondial

este o tendinţă menţinută din anul 2002 şi accentuată în anul 2004 . În anul 2005, însă,

se constată o reducere a ritmului de creştere la cei trei indicatori (volumul exporturilor

de mărfuri, producţia mondială şi PIB mondial), cu păstrarea tendinţei celorlalţi ani

(creşterea în ritm mai rapid a exporturilor de mărfuri decât a producţiei mondiale şi a

PIB mondial). Evoluţia schimburilor internaţionale de mărfuri în principalele regiuni ale

globului se înscrie în interiorul aceloraşi tendinţe înregistrate pe plan mondial .

AMERICA DE NORD a înregistrat în 2004 faţă de 2003 o creştere

economică puternică (4,1%), paralel cu accelerarea comerţului regiunii. Exporturile au

depăşit ca ritm de creştere PIB – ul pe regiune, însă au fost devansate de creşterea

importurilor .Anul 2005 a însemnat pentru această zonă o reducere a creşterii

economice (3,2 %), determinată de mai slaba activitate economică derulată în cele trei

state ale regiunii (SUA, Canada, Mexic). Printre factorii care au determinat aceste

evoluţii se numără:

• creşterea puternică a preţurilor la energie, metale şi combustibili importate de SUA din

Mexic şi Canada;

• creşterea lentă a importurilor SUA (cu numai 6% în 2005), urmare a evoluţiei

preţurilor la combustibili.

Mai mult de jumătate (58%) din exporturile totale ale regiunii s-au derulat în

interiorul său, în timp ce importurile intra-regiune au deţinut o pondere mai mică în

totalul importurilor (34,6%) în 2005 . Ritmul redus de creştere economică al Americii de

Nord înregistrat în 2005 a determinat şi expansiunea lentă a comerţului cu bunuri al

regiunii. Astfel, exporturile şi importurile Americii de Nord au crescut în 2005 cu 10% şi,

respectiv, 9% comparativ cu anul 2004.

O caracteristică importantă a comerţului zonei în ultimii ani este expansiunea moderată

a exporturilor sale către Asia. Importurile nord-americane din Asia

au crescut cu 13% în 2005 comparativ cu 2004 (19 %). Japonia a rămas şi în 2005

principala piaţă de export a Americii de Nord în Asia, exporturile atingând 64,4 mld. $ ,

12

însă ritmurile de derulare a exporturilor către China au fost mult mai mari. Exporturile

Americii de Nord spre Japonia au crescut cu 5% în timp ce expedierile către China au

crescut cu 21%. Exporturile către Europa au cunoscut ritmuri relativ asemănătoare

exporturilor intra-regiune (10% în 2005 comparativ cu 2004), în timp ce exporturile către

America de Sud, America Centrală, Orientul Mijlociu sau Africa au crescut în ritmuri mai

mari, situate între 17% şi 35%. Importurile provenite din Europa au crescut în acelaşi

ritm ca şi exporturile spre această regiune în 2005. Analizat pe categorii principale de

produse , comerţul Americii de Nord a înregistrat evoluţii diferite. Exporturile şi

importurile de produse agricole au înregistrat modificări anuale mici comparativ cu

celelalte grupe de produse (4% la exporturi şi 9% la importuri), în timp ce comerţul cu

combustibili şi produse ale industriei extractive au crescut atât la exporturi (cu 34%) cât

şi la importuri (cu 36%).

Comerţul cu produse manufacturate deţine o pondere ridicată în comerţul

Americii de Nord în 2005 (74,6% din exporturile totale ale regiunii şi 73,8% din

importurile totale ale regiunii).

EUROPA a înregistrat în 2005 comparativ cu 2004 cel mai redus nivel de

creştere economică dintre toate regiunile importante ale lumii (1,7%), evoluţie

concentrată în zona Euro şi în Marea Britanie. În schimb, cele 12 noi ţări membre ale

UE, precum şi ţările balcanice au înregistrat o creştere economică accentuată.

Efectul acestei evoluţii a fost o creştere a comerţului cu mărfuri mult mai

redusă în 2005 comparativ cu anul 2004, atât în privinţa exporturilor cât şi în privinţa

importurilor (20% la exporturi şi importuri în 2004; 8% la exporturi şi 9% la importuri în

2005). Nici creşterea nominală a comerţului nu a înregistrat o accelerare în 2005,

comparativ cu celelalte regiuni, fenomen care se explică prin deprecierea puternică a

dolarului faţă de valutele europene16 în 2005 faţă de 2004, precum şi prin nivelul foarte

ridicat al comerţului intra-regiune. Ponderea comerţului intra-regiune în exportul de

mărfuri al Europei a fost în 2005 de 73,2%, cea mai mare pondere din toate regiunile

analizate .

Comerţul Europei cu alte regiuni prezintă în 2005 o mare variaţie. Cea mai

13

mare piaţă a regiunii a rămas zona Americii de Nord, însă în 2005, exporturile către

această zonă au înregistrat un ritm de creştere redus (8%), comparativ cu anul

precedent. Importurile Europei din America de Nord s-au extins în ritm mai lent (6%)

decât exporturile .

Volumul schimburilor comerciale ale Europei cu Asia a depăşit pe cel cu

America de Nord încă din 1990. Comerţul Europei cu Asia relevă o tendinţă crescătoare

cu China şi o scădere a ponderii Japoniei, care a continuat în 2004 şi în 2005. Pe grupe

de produse comerţul Europei prezintă câteva caracteristici: Două

grupe (fierul şi oţelul şi combustibilii şi alte produse ale industriei extractive) au

înregistrat cea mai rapidă creştere în 2005 datorită creşterii puternice a preţurilor (.

Întrucât ponderea comerţului intra-regiune este foarte ridicată, nu apare surprinzătoare

evoluţia asemănătoare a exporturilor cu cea a importurilor (ca ritm de creştere) în 2005.

Grupele fier şi oţel şi produse ale industriei extractive constituie cel mai dinamic sector

din punctul de vedere al importurilor în 2004 (35% la produse ale industriei extractive şi

11% la fier şi oţel). Ritmurile importurilor la aceste grupe au depăşit pe cel al

importurilor de echipamente de transport, echipamente pentru telecomunicaţii şi textile.

AFRICA. Expansiunea comerţului regiunii a înregistrat ritmuri accelerate

în 2005, contrastând cu evoluţiile din Europa şi America de Nord, mai ales datorită

creşterii cererii globale pentru principalele mărfuri care fac obiectul exporturilor acestei

zone.

Evoluţia favorabilă a comerţului acestei regiuni se datorează celei mai mari creşteri

economice a Africii din ultimii 5 ani, ca urmare a politicii forurilor modiale de reducere a

datoriilor publice externe ale ţărilor sărace şi a creşterii intrărilor de investiţii străine

directe în zonă. În 2005 PIB-ul în regiune a crescut cu 4,7% . O caracteristică

importantă a exporturilor de mărfuri ale Africii a fost creşterea cu 43% a expedierilor de

combustibili şi produse ale industriei extractive în 2005 . Aceste exporturi au fost

îndreptate cu precădere către Europa (38,2%), America de Nord (27,2%) şi Asia

(17,2%). Africa a exportat în 2005 combustibili (194,2 mld $), produse manufacturate

(63,0 mld $) şi produse agricole (32,3 mld.$). De asemenea, o altă caracteristică a

evoluţiei comerţului în zonă în 2005 este intensificarea schimburilor comerciale ale

14

Africii cu China. Acest comerţ este unul complementar17 pentru că 90% din exporturile

chineze orientate spre această zonă constau în produse manufacturate (maşini şi

echipamente, textile, articole de îmbrăcăminte), în timp ce mai mult de 90% din

importurile Chinei din Africa au drept obiect produsele primare (combustibili, alte

produse ale industriei extractive, materii prime agricole).

În 2005 zona ASIA-OCEANIA a înregistrat o creştere economică intensă, dar cu

diferenţe mari între ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare. Cele trei ţări

dezvoltate ale regiunii (Japonia, Australia şi Noua Zeelandă) au atins niveluri de

creştere economic moderată (situate între 2% şi 3 %), în timp ce China, India, Pakistan

şi Vietnam (ţări în curs de dezvoltare intens populate), au atins niveluri situate între 8%

şi 10%. Aceste evoluţii s-au reflectat direct în rezultatele comerciale ale regiunii.

Creşterea PIB în regiune cu 4,3% în 2005 s-a datorat creşterii acestuia în Japonia şi

mai ales unei creşteri permanente a exporturilor Chinei. Importurile şi exporturile de

mărfuri ale Asiei au înregistrat în 2005 ritmuri de creştere asemănătoare, de 16 % în

2005 faţă de 2004 . Jumătate din creşterea importurilor se explică prin mărirea preţurilor

produselor importate. China şi-a consolidat poziţia de lider de piaţă în regiune,

exporturile Asiei către China crescând în 2005 cu 13 procente . În numai patru ani

ponderea Chinei în importurile şi exporturile Asiei s-a dublat.

Exporturile Asiei către America de Nord au crescut cu 14%, în timp ce

expedierile către Europa au crescut cu 15%. În 2005, dar şi în ultimii patru ani ponderea

Americii de Nord în exporturile Asiei a scăzut, această regiune deţinînd 21,9 % din

exporturile totale ale Asiei, în timp ce ponderea Europei a rămas aproape neschimbată

(la 17,9 %).

Pe categorii de produse comerţul Asiei este structurat diferit. Exporturile de produse

agricole ale Asiei au crescut cu numai 8% în 2005 faţă de 2004 , ceea ce reprezintă

5,6% din exporturile totale ale regiunii.

Exporturile de combustibili şi produse ale industriei extractive au crescut cu

38%, în timp ce exporturile de produse manufacturate au înregistrat un ritm de creştere

în 2005 faţă de 2004 de numai 14%.

15

REPARTIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA COMERŢULUI

INTERNAŢIONAL CU SERVICII

După ce, o lungă perioadă de timp, serviciile au fost considerate ca domeniu

de slabă productivitate, sau chiar un factor de frână în calea dezvoltării economice, în

prezent, după majoritatea specialiştilor serviciile deţin un rol important în creşterea

economică şi în creşterea calităţii vieţii. Totuşi, unii economişti consideră că serviciile ar

constitui un factor generator de inflaţie întrucât, în general acest fenomen nu este însoţit

întotdeauna de creşteri corespunzătoare a productivităţii muncii altor bunuri sau servicii.

Astfel, majoritatea ţărilor lumii trăiesc într-o economie a serviciilor.

Funcţiile pe care serviciile le îndeplinesc în diverse stadii ale producţiei

(cercetare-dezvoltare, aprovizionare, distribuţie, întreţinere-reparaţii) demonstrează

contribuţia importantă a serviciilor în realizarea creşterii economice a unei ţări.

Eterogenitatea serviciilor determină însă, proporţia în care acestea pot genera progres

în dezvoltarea unei economii. Astfel, serviciile care încorporează un volum mare de

muncă manuală sau slab calificată - gospodărie publică, reparaţii, activităţi ale micilor

comercianţi - contribuie într-o măsură redusă la creşterea economică a unei ţări.

Serviciile intensive în inteligenţă care necesită forţă de muncă înalt calificată -

consultanţă, know-how, deţinerea unor brevete, licenţe - contribuie în mod decisiv la

creşterea economică a unei ţări, asigurând totodată obţinerea unor avantaje competitive

durabile pe pieţele externe, aspect determinat şi de politica guvernelor ţărilor respective

în domeniul investiţiilor în cercetare,

educaţie.

Activitatea de export şi import de servicii, respectiv de vânzări şi

cumpărări care depăşesc efectiv frontiera vamală a ţării reprezintă comerţul

internaţional cu servicii.

Vânzarea - cumpărarea serviciilor în străinătate impun mişcarea capitalului,

a muncii şi deplasarea producătorilor în acest scop. Este motivul pentru care unii

specialişti cred că serviciile vândute pe plan local de către un producător străin nu pot fi

considerate de origine externă. Astfel, dreptul întreprinderilor străine de a intra şi de a

16

se stabili pe piaţa locală constituie un aspect al politicii de investiţii şi nu are nimic în

comun cu activitatea de comerţ.

Alţi specialişti consideră, dimpotrivă, că în sectorul serviciilor prezenţa

locală este indispensabilă pentru furnizarea şi comercializarea acestora şi, în concluzie,

dreptul de stabilire constituie parte integrantă a comerţului cu servicii.

Delimitarea „investiţiei” de „comerţ” în domeniul serviciilor este destul de

dificilă întrucât acelaşi serviciu poate face atât obiectul investiţiilor cât şi obiectul

comerţului.

Analizând cele două puncte de vedere se constată că serviciile internaţionale

pot implica atât operaţiuni comerciale cât şi investiţionale. De aceea schimburile

internaţionale de servicii sunt constituite în acelaşi timp atât din comerţul internaţional

cu servicii cât şi din fluxurile determinate de mişcarea capitalului şi a muncii. În sens

larg serviciile sunt considerate ca obiect al comerţului internaţional dacă sunt de origine

externă (sunt furnizate de o firmă care nu aparţine ţării care plăteşte serviciile – ţara

consumatoare).

O altă categorie de servicii sunt cele guvernamentale care cuprind

cheltuielile ambasadelor şi consulatelor, unităţilor militare şi încasările provenind de la

ambasade, consulate.

Raportat la comerţul internaţional cu bunuri, comerţul cu servicii se poate

grupa astfel:

1. Servicii încorporate în bunuri (filme, cărţi)

2. Servicii complementare comerţului cu bunuri (transport, manipulare,

asigurări şi reasigurări, operaţiuni bancare, publicitate)

3. Servicii care se substituie comerţului cu bunuri (franciză, leasing,

reparaţii şi întreţinere)

4. Servicii care se comercializează independent de comerţul cu bunuri

(asigurări de persoane şi alte tipuri de asigurări non-marfare, servicii contabile, juridice,

medicale, telecomunicaţii, informatică, turism)

În ultimele decenii sectorul serviciilor a deţinut o pondere din ce în ce mai

mare în schimburile economice internaţionale. În ţările dezvoltate acest sector este

17

preponderent şi deţine peste 60 % în ocuparea populaţiei şi crearea Produsului Intern

Brut.

REPARTIŢIA ŞI STRUCTURA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU

SERVICII PE REGIUNI

Exporturile mondiale de servicii comerciale, a căror clasificare este prezentată în

Anexa 12, au crescut în ritm mai accentuat comparativ cu creşterea PIB-ului mondial în

anul 2005 . Se observă că ritmul de creştere al exporturilor mondiale de servicii

comerciale (10%) a fost de 2,5 ori mai mare faţă de cel al creşterii PIB-ului mondial

(4,0%) în 2005, tendinţă menţinută începând cu anul 2000. În anul 2005 valoarea

exporturilor de servicii comerciale a crescut la nivel mondial, însă, într-un ritm mai redus

comparativ cu anul 2004 (18% în 2004, 10% în 2005), fapt explicat prin diminuarea

ritmului de creştere economică la nivel mondial, mai ales în SUA, Europa, sau în unele

economii emergente (Rep. Corea, Taipei China, Brazilia). Comerţul mondial la nivelul

anului 2005 este semnificativ influenţat de creşterea puternică a preţului produselor

petroliere.

Exporturile de servicii de transporturi au crescut în 2005 într-un ritm

mediu anual de 12%, ajungând la 570 miliarde $. Şi în acest sector al serviciilor ritmul

de creştere a fost diminuat comparativ cu cel înregistrat în 2004 (18%), mai ales

datorită creşterii puternice a preţurilor transporturilor. Dintre cele trei categorii principale

de servicii comerciale, serviciile de transporturi au deţinut cea mai mică pondere

(23,6%), însă ritmul de creştere a fost cel mai ridicat în 2005. Această evoluţie este

atipică faţă de tendinţele înregistrate în trecut, când serviciile de transporturi înregistrau

creşteri mai lente comparativ cu celelalte categorii de

servicii comerciale şi poate fi explicată prin creşterea costurilor transporturilor.

Exporturile de servicii de călătorie au înregistrat, de asemenea, creşteri în

2005 faţă de anul precedent, ajungând la 685 miliarde $. Această creştere poate fi

atribuită revigorării încasărilor realizate din serviciile de călătorii (îndeosebi turism) ale

Asiei după reducerea înregistrată în 2003 cauzată de epidemia de gripă asiatică.

18

Categoria „alte servicii comerciale” constituie cea mai mare şi cea mai

eterogenă grupă dintre toate şi cuprinde: servicii de comunicaţii, servicii de construcţii,

asigurări, servicii financiare, servicii informatice şi informaţionale, drepturi de licenţă,

alte servicii de afaceri, servicii personale, culturale şi recreative, servicii guvernamentale

. Exporturile acestei grupe au crescut cu 11% în 2005 faţă de 2004, ajungând la 1160

miliarde $. Contrastând cu evoluţia serviciilor de transport şi de călătorii, ritmul de

creştere al exporturilor acestei grupe a rămas neschimbat în 2004 faţă de anul

precedent şi a scăzut în 2005 comparativ cu 2004 şi, pentru a doua oară din 1995, mai

scăzut decât al întregii grupe de servicii comerciale. Această performanţă slabă, atipică,

a grupei alte servicii comerciale poate fi atribuită parţial evoluţiilor comerţului cu

servicii al SUA.

Regiunea AMERICII DE NORD a înregistrat o creştere atât a exporturilor

cât şi a importurilor de servicii comerciale în 2005 comparativ cu 2004, însă, cu ritmuri

mai reduse (la exporturi 13% în 2004 şi 10% în 2005, iar la importuri 15% în 2004 şi 9%

în 2005). În 2005 exporturile de servicii comerciale ale regiunii au atins valoarea de 422

miliarde $ . Pentru prima dată din 2001, creşterea exporturilor regiunii (10%) a fost mai

accentuată decât a importurilor (9%) şi s-a situat la acelaşi nivel cu cel al exporturilor

mondiale de servicii comerciale. În sectorul serviciilor de călătorie scăderea importurilor

a fost mai pronunţată. După o creştere puternică în 2004, călătoriile turiştilor din SUA

către străinătate s-au redus considerabil în 2005. Aceste evoluţii sunt rezultatul unui

nivel redus al creşterii economice în regiunea Americii de Nord în 2005.

EUROPA.

În ciuda faptului că Europa deţine mai mult de 50% din comerţul mondial

cu servicii comerciale, în anul 2005 exporturile şi importurile de servicii comerciale ale

Europei au crescut într-un ritm redus (8%), comparativ cu anul precedent (17%) .

Exporturile de servicii comerciale ale Europei au ajuns în 2005 la 1245 miliarde $.Acest

nivel de creştere se situează sub nivelul mediu mondial. Din cele trei categorii de

servicii, cele de transport (atât în cazul exporturilor cât şi în cazul importurilor) au fost

19

cele care au înregistrat în 2005 creşteri mai accentuate, iar serviciile de călătorii sunt

cele care au crescut cel mai puţin.

Aceste evoluţii sunt consecinţa directă a diminuării creşterii economice în

2005 în Europa, cea mai slabă creştere dintre toate regiunile lumii.

COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE a înregistrat în 2005

o creştere economică foarte viguroasă, chiar dacă ritmul de creştere a fost ceva mai

redus comparativ cu anul precedent. Ca o consecinţă directă a acestor evoluţii ritmurile

de creştere ale exporturilor şi importurilor de servicii comerciale au fost mai accelerate

comparativ cu ale celorlalte regiuni (20% la exporturi şi 19% la importuri), duble faţă de

ritmurile de creştere atinse la nivel mondial (10%). Aceste ritmuri au fost însă mai mici

comparativ cu anul 2004, rezultat al slabei creşteri economice la nivel mondial în 2005.

Exporturile de servicii comerciale ale regiunii au ajuns în 2005 la 42 mld. $, iar

importurile la 62 mld. $ . O caracteristică pentru comerţul cu servicii comerciale a CSI

este că regiunea a înregistrat un excedent de aproximativ 7000 mil. $ în serviciile de

transport şi un deficit în serviciile de călătorii şi în alte servicii de 12700 mil.$ şi,

respectiv de 14400 mil.$.

AFRICA a înregistrat în ultimii 5 ani o creştere economică puternică. Drept

urmare şi comerţul cu servicii comerciale al regiunii a înregistrat creşteri pentru al treilea

an consecutiv . Exporturile de servicii comerciale au crescut în 2005 cu 12%, ajungând

la 57 mld. $, iar importurile au crescut cu 21% (69 mld. $). Mai mult de 50% din

exporturile de servicii comerciale ale Africii provin din serviciile de călătorii.

ASIA, o regiune cu o creştere economică puternică în 2005, diferenţiată însă

pe ţări, a înregistrat o creştere cu 14% a exporturilor de servicii comerciale în 2005

comparativ cu anul precedent şi o creştere cu 12% a importurilor. Şi în cazul acestei

regiuni, creşterile au fost mai slabe decât în 2004 . Exporturile din categoria „alte servicii

comerciale” (programe informatice, servicii financiare, servicii de construcţii, drepturi de

licenţă, etc.) au înregistrat în 2005 excedentul cel mai mare din ultimii 15 ani42.

Exporturile de servicii de transport şi de călătorii ale regiunii au crescut cu 13% şi,

respectiv cu 9%, depăşind media mondială.

20

CONCLUZII SI PROPUNERI

În anul 2005 evoluţia comerţului mondial cu servicii comerciale s-a păstrat

în aceleaşi tendinţe cu cele ale expansiunii comerţului cu bunuri: creşterea volumului

schimburilor comerciale internaţionale cu servicii, însă în ritmuri mult mai reduse

comparativ cu 2004, ca urmare a lentei creşteri economice înregistrate la nivel mondial,

cu unele excepţii. Ţările în curs de dezvoltare şi-au intensificat eforturile în vederea

îmbunătăţirii structurii economiilor naţionale materializate în accelerarea ritmurilor de

creştere a exporturilor şi importurilor de servicii comerciale, mai ales din categoria „alte

servicii comerciale” (servicii de comunicaţii, financiare, informatice, servicii

antreprenoriale, profesionale, tehnice, cercetare-dezvoltare, etc.). China, ţările membre

CSI, noile state membre ale UE şi câteva ţări africane au înregistrat ritmuri accelerate

de creştere a schimburilor comerciale internaţionale cu servicii comerciale, contrastând

cu ritmurile reduse constatate în ţările dezvoltate.

Cu toate acestea, tot statele dezvoltate continuă să deţină ponderile cele mai

ridicate în comerţul mondial cu servicii comerciale intensive în cunoaştere, inteligenţă,

tehnologie performantă.

Ritmul de expansiune al exporturilor mondiale de servicii comerciale a

depăşit dinamica PIB mondial şi a producţiei mondiale, ceea ce demonstrează o

puternică deschidere a economiilor naţionale către pieţele externe, accentuarea

fenomenului de globalizare, puternic contestat de unii economişti şi lăudat de alţii.

Dezvoltarea comerţului mondial cu bunuri şi servicii comerciale asigură

naţiunilor avantaje competitive durabile întrucât, între altele, permite transferul

tehnologiilor de vârf aflate în conexiune directă cu sistemele de protejare a proprietăţii

intelectuale.

Modernizarea comerţului internaţional se află în conexiune directă cu

protejarea proprietăţii intelectuale care, dealtfel constituie singura şansă a ţărilor în curs

de dezvoltare de a se impune pe pieţele internaţionale cu produse şi servicii competitive

21

care ar trebui să încorporeze talent şi inteligenţă autohtonă, dar şi tehnologie avansată

din ţările dezvoltate.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Miron „Comerţ internaţional”, Editura ASE, Bucureşti, 2003

2. www.oecd.org, OECD – Factbook 2005

3. www.insse.ro.

4. WTO, International Trade Statistics

22