Modelul lui Saussure

Semnul este compus din semnificat si semnificant si sunt component pur psihologice reprezentand o ligature dintre un concept si o imagine acustica (impresia de sunet). Definind aceste două elemente, conceptul şi imaginea acustică, Saussure va fixa un model bilateral, implicit relaţional. Semnificatul si semnificantul pot fi luati separat pentru stiudiu, chiard aca sunetul si gandul sunt socotite ca fiind inseparabile (each triggers the other).

Teza de bază a lingvisticii structurale este conceperea limbii ca sistem sau ca reţea de relaţii; unităţile lingvistice nu există independent de reţea, altfel spus identificăm simultan unităţile şi interrelaţiile. Semnele nu au sens decat daca fac parte dintr-un system. Sunetul si gandul sunt doua planuri distincte, dar care relationeaza. Astfel, Saussure se refera la “valoarea “ semnului care depinde de relatia cu alt semn din system (nu are valoare fara context). Daca semnificatia depinde de relatia dintre semnificat si semnificant, atunci si valoare depinde de relatiile dintre semne. Limba, pentru Saussure, este un system de diferente si opozitii. Acest lucru seamana cu pozitionarea produsului in publicitate (ar trebui sa cumperi X pentru ca e cel mai bun si nu e ca Y). la fel si T nu e S, iar cainele nu-I pisica.

Limba ca system social se opune vorbirii (parole) cu character individual. Limbajul este o facultate a specie umane. Limba este o formă particulară a limbajului într-o anumită comunitate socială (repertoriul limbilor naturale) ; este un produs social al facultăţii limbajului şi un ansamblu de convenţii necesare adoptate de organismul social. Vorbirea reprezinta actualizarea sistemului limbii în comportamentul comunicativ al individului ca “act individual de voinţă şi inteligenţă” .

Arbitrar si motivat

Saussure credea ca imbinarea dintre semnificant si semnificat este o operatiune arbitrara. Semnele folosite in scris sunt arbitrare (T nu are vreo legatura cu sunetul). Aceasta idée este imprumutata de la PLaton care spunea , intr-un dialog de-al sau, ca numele nu apartine unui lucru de la sine ci este arbitrar si stabilit prin conventie. “There is nothing threesh about the word tree”. Saussure spunea ca daca un cuvant reprezinta conceptual fixat inainte, atunci ar trebui sa gasim echivalentul sau in toate limbile (cuvantul dor din romana nu are echivalent in engleza). Arbitrariul lingvistic se referă la faptul că limba decupează realitatea (fonică sau conceptuală) într-o manieră proprie, diferenţiatoare (zeci de termeni pentru conceptul de zăpadă în limba eschimoşilor ;chiar o segmentare neomogenă a spectrului culorilor:vechii celţi vis-à vis de limbile actuale).

Forma si substanta

Noţiunea saussuriană de substanţă este foarte asemănătoare celei aristotelice şi scolastice de materie. Marmura ca substanţă reprezintă potenţial o mulţime de obiecte; ea va deveni un lucru şi nu altul ca urmare a impunerii unei anumite forme (structuri). Acelaşi lucru se întâmplă şi cu limba ca rezultat al impunerii unei structuri asupra a două categorii de substanţe: sunetul şi gîndirea. Semnificatia unui cuvant deriva din impunerea unei structure asupra gandului.

Paradigmatic si sintagmatic

Persoanele care comunică dispun de un repertoriu de simboluri-cod comun- din care vor fi selectate elementele ce urmează să fie combinate în conformitate cu anumite reguli.

Codul este alcatuit dein doua axe:

verticală - paradigma (repertoriul de simboluri din care se operează selecţia) şi

orizontală- sintagma, în care se operează combinarea.

Exemplu: paradigma este mancarea si sintagma este ce am mancat noi la pranz. Din paradigma selecta felurile de mancare si le asezam intr-o ordine(sintagma).

Din punct de vedere lingvistic, paradigma poate reprezenta cuvintele dintre care noi le selectam pe unele si le combinam dupa regulile gramaticale(sintagma).

Sincronie si diacronie

Analiza sincronică a limbajului vizează studierea stării sistemului la un moment dat.

Analiza diacronică discută istoria, evoluţia sistemului.

Distincţia între dimensiunea sincronică şi cea diacronică este metodologic esenţială (multă vreme lingviştii au analizat laolaltă eşantioane ale aceleiaşi limbi, dar situate la mare distanţă în timp). Meritul lui Saussure este de a fi accentuat caracterul sistematic al limbii, transformând conceptul de sistem dintr-o noţiune descriptivă într-un concept operator.