PROIECT

COORDONATOR CANDIDAT:TULICA

PROF. PARVU VISA IULIANA

ROBERT CLASA a XII-a C

MODALITATILE DE

CRESTERE A

EFICIENTEI

ACTIVITATII

ARGUMENT

Am ales ca tema de studiu Modalitatile de crestere a eficientei activitatii deoarece mi se pare o tema interesanta de dezbatut .In tema de studiu este vorba despre esenta marketingului acesta fiind important in domeniile marketingului. Marketingul ofera posibilitatea adecvarii productiei la consum pe tot parcursul realizarii unui produs. Prin marketing trebuie sa se inteleaga desfasurarea tuturor activitatii necesare constatarii nevoilor pietei. Programarea disponibilitatilor de produse, distributia fizica, facilitarea procesului de cercetare a produsului.

In primul capitol am vorbit si despre continutul si rolul marketingului si acestea sunt:

1. Esenta Marketingului

Prin esenta explicam notiunea de marketing.

Notiunea de marketing- participiul prezent al verbului to market care inseamna a cumpara, a vinde. Acest termen corespunde mai multor accesiuni, in domeniul stiintei, o disciplina, un demers, o activitate practica, o functie a intreprinderii.2. Functiile Marketingului

Ca si in definirea marketingului, si in domeniul functiilor exista o multime de teorii. Unii considera functia marketingului, transportul, altii vanzarea sau depozitarea si altii cumpararea marfurilor.3. Locul Marketingului in familia stiintelor economice

Marketingul face parte din stiintele economice, el contribuie la dezvoltarea acestor stiintecu predilectie spre nevoile de consum, cererea si oferta de marfuri, mecanismul de piata.

In al doilea capitol este vorba despre politica de personal.

Notiunea depolitica de personalin prima acceptiune se refera la principiile si regulile conform carora se realizeaza incheierea, modificarea sau rezilierea contractului de munca, precum si drepturile si obligatiile personalului din administratia publica.

Tot in acest capitol este vorba despre recrutarea personalului care reprezinta procesul de integrare, incorporare a angajatului in organul de stat.

Datorita acestui fapt, pot spune ca am ales astfel aceasta tema de studiu,deoarece sunt interesata de strategiile de marketing, aplicate in domeniul servicilor.

CAPiTOLUL I CONTINUTUL SI ROLUL MARKETINGULUI

1. Esenta Marketingului

2. Functiile Marketingului

3. Locul Marketingului in familia stiintelor economice

I.1. Esenta Marketingului

Prin esenta explicam notiunea de marketing.

Notiunea de marketing- participiul prezent al verbului to market care inseamna a cumpara, a vinde. Acest termen corespunde mai multor accesiuni, in domeniul stiintei, o disciplina, un demers, o activitate practica, o functie a intreprinderii.

Prin esenta lui, marketingul incearca sa trateze lumea si sa o inteleaga prin problemele, necesitatile, standardele ei de viata.

Marketingul ofera posibilitatea adecvarii productiei la consum pe tot parcursul realizarii unui produs. Prin marketing trebuie sa se inteleaga desfasurarea tuturor activitatii necesare constatarii nevoilor pietei. Programarea disponibilitatilor de produse, distributia fizica, facilitarea procesului de cercetare a produsului.

Marketingul reprezinta o noua optica si conceptie asupra orientarii, organizarii si desfasurarii activitatii economice.

Orice activitate economica trebuie indreptata in directia satisfacerii cerintelor efective ale consumatorului.

In viziunea marketingului punctul de plecare pentru organizarea si desfasurarea oricarei activitati trebuie sa-l constituie intai cercetarea nevoilor si a perspectivelor nevoilor de consum pornind de la conceperea produselor pana la vanzarea lor dar si urmarirea in consum al produselor.

In al doilea rand - raportarea productiei la mediul inconjurator.

In al treilea rand - cunoasterea mediului de atragere si utilizare.

In al patrulea rand - utilizarea pentru fundamentarea deciziilor de marketing a unui instrumentar specific.

Acest instrumentar se axeaza pe fluxul de informatii dintre intreprindere si mediu, prelucrarea informatiei, verificarea in practica a efectelor deciziilor de marketing.

In concluzie, continutul marketingului implica de-opotriva o atitudine, un ansamblu de activitati practice, un instrumentar stintific.

Folosirea marketingului de catre o firma asigura acesteia o serie de trasaturi ca:

receptivitate la cerintele pietei;

cunoasterea cerintelor;

capacitatea de adaptare a firmelor;

inventabilitate si spirit creator;

eficienta maxima.

Scoala americana introduce alaturi de notiunea de marketing, notiunea de concept de marketing. Daca marketingul este un concept sau o gandire practica, conceptul de marketing este o atitudine, o filosofie.

Filip Cotler unul dintre cei mai mari ganditori americani defineste 6 grupuri de concepte ale marketingului:

1. Nevoile, dorintele si cererea;

2. Produsele;

3. Valoarea, costul si satisfactia;

4. Schimburile, tranzactiile si relatiile;

5. Piata;

6. Marketingul.

1. Nevoile, dorintele si cererea.

Pentru a supravietui fiinta umana are nevoie sa manance, sa se imbrace, sa se adaposteasca, sa fie stimulata. Aceste nevoi nu sunt date de societate, nu sunt create de marketing. Ele se nasc o data cu aparitia fiintei umane si se dezvolta. Nevoia este limitata. Dorintele pot fi infinite. Dorintele evolueaza incepand din scoala, din intreprindere, din familie. Dinstinctia dintre nevoi si dorinte nu e creata de marketing. Marketingul poate influenta dorintele si nu nevoile. Marketingul poate influenta cererea pentru anumite obiecte.

2. Produsele.

Nevoile si dorintele pot fi satisfacute prin produse. Produsul este orice entitate care poate satisface o nevoie sau o dorinta. Notiunea de produs evoca cel mai bine bunurile tangibile - o masina, un TV, dar produsul poate lua forma unei idei.

Produsele indeplinesc anumite functii. Elementul cheie il constituie serviciul pe care il realizeaza serviciul. 3. Valoarea, costul si satisfactia.

Se numeste valoare capacitatea unui produs de a satisface un ansamblu de nevoi si trebuinte. Persoana defineste valoarea unui produs.

4. Schimbul, tranzactia si relatia.

Schimbul presupune 4 conditii: sa existe 2 parti. Fiecare parte are ceva ce ar putea prezenta interes pentru cealalta. Fiecare parte are posibilitate a de comunicare. Fiecare parte este libera sa aleaga.

5. Piata.

Notiunea de schimb conduce la notiune de piata. Piata este o categorie economica a productiei de marfuri in care isi gaseste expresia totalitatii actelor de vanzare-cumparare. Piata presupune cererea, oferta si o multime de marfuri.

6. Marketingul.

Notiunea cumparator si vanzator. Asociatia AMA defineste marketingul ca un ansamblu dinamic al activitatilor comerciale care dirijeaza fluxul de marfuri de la producator la consumator.

Filip Cotlerdefineste marketingul ca o activitate umana orientata in directia satisfacerii nevoilor prin intermediul schimbului.

Peter Drecur( economist american ) marketingul cuprinde intreaga activitate a intreprinderii vazuta din punct de vedere al rezultatului final.

Victor Buel( economist american ) - spune sunt atatea definitii cate manuale sunt. Oricare din definitii trebuie sa sublinieze ca marketingul este o conceptie moderna, un ansamblu coerent de activitati practice, un rezultat al utilizarii unor metode si tehnici stintifice.

Marketingul reprezinta un ansamblu coerent de activitati, metode si tehnici avand drept scop cunoasterea cerintelor materiale si spirituale ale societatii, organizarii si desfasurarii economice si sociale in vederea satisfacerii la timp si in conditii de maxima eficienta a acestor cerinte.

I.2. Functiile marketingului

Ca si in definirea marketingului, si in domeniul functiilor exista o multime de teorii. Unii considera functia marketingului, transportul, altii vanzarea sau depozitarea si altii cumpararea marfurilor.

Teoria economica - tinand seama de esenta marketingului, domeniul de aplicare, natura pietelor, specificul firmelor formuleaza urmatoarele 4 functii ale marketingului.

1. Functia de investigare a pietei;

2. Functia de conectare dinamica a intreprinderii la mediul sau extern;

3. Satisfacerea la maximum a nevoilor de consum;

4. Maximizarea eficientei.

1. Functia de investigare a pietei.

Prin aceasta functie se urmareste cunoasterea pietelor prezente si potentiale, motivatia nevoilor de consum, cunoasterea comportamentului consumatorilor fata de produs, dar si alte componente ale mediului. Aceasta functie se realizeaza prin compartimente specializate.

2. Functia de conectare dinamica a intreprinderii la mediul sau extern.

Aceasta functie presupune raportarea permanenta a activitatii intreprinderii la mediul economic si social. Ea urmareste cresterea capacitatii intreprinderii, adaptarea intreprinderii, diversificarea actiunilor proportionale.

3. Satisfacerea la maximum a nevoilor de consum.

Aceasta functie asigura finalitatea activitatii firmei, recunoasterea concordantei dintre produsele si serviciile pe care le realizeaza firma si destinatia acestora. Aceasta functie consta in producerea a numai ce este necesar, distribuirea numai in conditii optime a produselor, crearea posibilitatii de alegere a produselor conform gusturilor si preferintelor consumatorilor, dar si largirea gamei produselor.

4. Maximizarea eficientei.

Alocarea judicioasa a fondurilor, optimizarea structurii productiei, optimizarea desfasurarii altor activitati economice.

Marketingul asigura elementele de fundamentare, criteriile de evaluare, promovarea tehnicilor de rationalitate. Aceste functii acopera atat scopul cat si mijloacele atingerii lui. Ele nu sunt comparabile. Prezentarea lor s-a facut intr-o succesiune logica.Functiile marketingului trebuie sa se integreze in sistemul de ansamblu ale intreprinderii.

I.3. Locul marketingului in familia stiintelor economice

S-au purtat discutii in legatura cu marketingul ca stiinta economica, marketingul ca arta sau ca activitate practica. Marketingul este o stiinta aplicativa, nu este numai o stiinta ci este si o arta de a conduce. Marketingul face parte din stiintele economice, el contribuie la dezvoltarea acestor stiintecu predilectie spre nevoile de consum, cererea si oferta de marfuri, mecanismul de piata.

Trasatura esentiala a marketingului o constituie interdisciplinalitatea lui. El opereaza cu teze si concepte de economie, cu teze ale unor stiinte de ramura sau ale managementului.

CAPITOLUL II

MODALITATILE DE CRESTERE A EFICIENTEI ACTIVITATII

2.1. Obiectivele politicii de personal

Credem ca in orice societate este unanim recunoscut faptul ca valoarea unei administratii consta nu atit in mijloacele materiale sau financiare de care dispune cit, mai ales, in potentialul sau uman si daca in agentia publica se foloseste dirijare deosebita, se manifesta atitudine grijulie fata de toate problemele vietii oamenilor, atunci sint asigurate cele mai inalte niveluri de productivitate a agentiei. Orice organizatie guvernamentala necesita anumite niveluri variate ale cadrelor profesionale ce pot fi redate mai jos:

Un stat nu poate sa se dezvolte normal, daca nu dispune de politica de personal bine chibzuita si echilibrata in administratia publica, care sa functioneze potrivit unor coordonate, printre care subliniem urmatoarele:

politica de personal are un rol functional;

politica de personal se efectueaza cu respectarea stricta a criteriilor etico-morale si profesionale de apreciere, de distribuire si de promovare acadrelor;

politica de personal are un caracter unitar pentru toate autoritatile administratiei publice.

Notiunea depolitica de personalin prima acceptiune se refera la principiile si regulile conform carora se realizeaza incheierea, modificarea sau rezilierea contractului de munca, precum si drepturile si obligatiile personalului din administratia publica.

In a doua acceptiune, notiunea depolitica de personalinseamna instruirea, recrutarea, promovarea si perfectionarea functionarilor publici si a celorlalti salariati.

Administratia publica locala se va organiza si va functiona conform principiilor de baza ale autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii administratiei publice locale si consultarii cetatenilor in problemele majore de interes deosebit.

Realizarea obiectivelor si sarcinilor reformei in administratia publica trebuie sa fie insotita de politica de personalbine definita.

Serviciul public e in esenta un serviciu de cariera a birocratilor profesionali. Angajarea lor se face dupa anumite principii si cind analizezi situatia din mai multe tari, observi ca unele dintre principii trezesc un sir de discutii.

Primuldintre aceste principii care incita cele mai aprige discutii consta in angajarea functionarilor publici imediat sau in foarte scurt timp dupa finalizarea studiilor respective. Aceasta procedura in Anglia a fost pusa la indoiala de catre lordul Macauley, care intr-o cuvintare parlamentara din 23 iunie 1953 spunea: 'Se pare ca nici un fapt na fost confirmat mai plenar prin cazuri sau experienta decit acela ca oamenii care din tinerete se evidentiaza printr-un comportament anume, aproape intotdeauna isi pastreaza virtutile pina la sfirsitul vietii'.

N-am putea spune ca pe acele vremuri lordul Macauley nu avea dreptate. Opinia inradacinata cu privire la obiectivitatea examenelor competitive reflecta dorinta de a selecta functionarii publici dintre cei mai talentati oameni din fiecare categorie si virsta. Parerea oficiala dominanta in mai multe tari pe parcursul a peste suta de ani era ca angajatii inteligenti pot fi instruiti (mai degraba prin tutelare la locul de lucru decit prin instruire oficiala) sa indeplineasca orice functie si ca nu exista nici necesitate (cu exceptia cazurilor deosebite) de a angaja oameni de virsta mai avansata, cu experienta in anumite profesii. Circumstantele deosebite sau inmultit in anii celui deal doilea Razboi mondial; pe parcursul lor in majoritatea tarilor din Europa si SUA serviciul public aproape ca sa dublat dupa numarul de angajati, si multi dintre angajatii temporari au obtinut functiuni permanente in primii ani dupa terminarea razboiului. insa principiul general al angajarii imediat dupa finalizarea studiilor a intrat din nou in vigoare treptat in multe tari chiar indata dupa anul 1945. Asa a fost politica de personal in acele vremuri.

Deliberari foarte serioase se tin timp indelungat in jurulaltui principiu,care consta in faptul ca noilor angajati li se ofera locuri de lucru pentru toata viata, cu exceptia cazurilor de purtare scandaloasa. Aici trebuie de mentionat ca in majoritatea absoluta a tarilor europene acest principiu este fixat in constitutie sau in lege.

Altreilea principiucare e frecvent si in dezbaterile curente consta in faptul ca postulantii erau angajati pentru categorii generale de lucru, dar nu pentru anumite posturi sau chiar anumite ministere. Dupa cum este stiut, exista numeroase categorii de functiuni cu propria lor structura de cariera, care au divizare destul de rigida intre ele. Unele directii de divizare sint orizontale, ca, de exemplu, cele care divid categoria clericilor de cea a executorilor si a administratorilor. Altele sint verticale, cu delimitare distinctive a categoriilor de juristi, statisticieni, ingineri, savanti, lucratori medicali etc. Fiind numit in functie in cadrul unei categorii, e greu de a te aclimatiza in alta categorie, desi e relativ usor de a te transfera dintr-un minister in altul sau dintr-o localitate in alta.

Credem ca aceste principii sint cele mai principale care au stat si continua a fi la baza politicii de personal. Politica de personal trebuie conceputa atit in sens restrins, cit si in sens larg.

Politica de personal rationala presupune de asemenea masuri treptate de modificari. Anume treptate, pentru ca practica masurilor radicale si frecvente care au loc in organele administratiei publice din Moldova conduce la destabilizarea si fluctuatia personalului respectiv, la neincrederea functionarilor fata de administratia publica. Acea politica de personal este buna care asigura continuitate relative, stabilitate a celor care lucreaza in administratia publica.

Procesul de reforma politica, economica si sociala, inceput in RepublicaMoldovadin 1990, se refera in mod prioritar si la administratia publica cu ambele ei componente:administratia publica centrala si administratia publica locala.Se constata ca acest proces, prin insasi natura sa, este un complex de actiuni coerente, care se realizeaza treptat, pe etape, cu obiective si prioritati proprii fiecareia din ele.

Pe plan politic si juridic esenta acestui proces complex este reflectata in multe din prevederile actualei Constitutii, de asemenea inLegea privind administratia publica locala,care vizeaza organizarea si functionarea Guvernului Republicii Moldova, precum si a intregii administratii publice centrale si locale.

Speram ca pe acest fundament juridic se vor constitui institutii noi, democratice, specifice unei administratii publice moderne racordate in toata plenitudinea sa la principiile statului de drept bazat pe separarea puterilor in stat.

Politica de personal se realizeaza conform urmatoarelor principii:

a) respectarea ferma a criteriilor etico-morale si profesionale de apreciere, de repartizare si de promovare;

b) caracterul unitar pentru toate autoritatile administratiei publice;

c) rationalitate.

Politicile si practicile ministeriale, departamentale, municipale de personal sint mai corecte, mai echitabile si mai intelese de angajati, daca ele evolueaza sistematic, se elaboreaza in scris si se ofera angajatilor.

Unul dintre primii si cei mai importanti pasi de stabilire a unui program capabil de administrare a personalului, dupa parerea noastra, poate fi adoptarea cadrului juridic al personalului care familiarizeaza cetatenii cu regulile si politicile de personal. E de preferat ca in organele de administratie publica locala sa troneze modul de lucru individual cu angajatii.

De fapt, nu trebuie sa existe nici municipalitate, nici comunitate cit de mica fara politici si practici de personal.

Politica de personal, practicile, regulile si instructiunile trebuie sa-i asigure pe angajati ca toate desemnarile, promovarile, salariile si alte conditii vor fi bazate pe principiul meritului. Principiul meritului presupune, fara echivocuri, avantaje datorate exclusiv performantelor si abilitatilor personale ale colaboratorului. Esential e ca fiecare angajat sa simta sigur ca politicile practice de personal sint corecte, echitabile si consistente.

Procesul de reforma politica, economica si sociala, inceput in RepublicaMoldovadin 1990, se refera in mod prioritar si la administratia publica cu ambele ei componente:administratia publica centrala si administratia publica locala.Apreciem ca acest proces, prin insasi natura sa, este un complex de actiuni coerente, care se realizeaza treptat, pe etape, cu obiective si prioritati proprii fiecareia din ele.

Pe plan politic si juridic esenta acestui proces complex este reflectata in multe din prevederile actualei Constitutii, de asemenea inLegea privind administrarea publicalocala,care vizeaza organizarea si functionarea Guvernului Republicii Moldova, precum si a intregii administratii publice centrale si locale.

Speram ca pe acest fundament juridic se vor constitui institutii noi, democratice, specifice unei administratii publice moderne racordate in toata plenitudinea sa la principiile statului de drept, bazat pe separatia puterilor in stat.

Politica de personal trebuie inteleasa atit in sens restrins, cit si in sens larg. Notiunea de politica de personal in prima acceptiune se refera la principiile si regulile conform carora se realizeaza incheierea, modificarea sau rezilierea contractului de munca, precum si drepturile si obligatiile personalului din administratia publica.

In a doua acceptiune notiunea de politica de personal inseamna pregatirea, recrutarea, promovarea si perfectionarea functionarilor publici si a celorlalti salariati.

Politicile si practicile ministeriale, departamentale, municipale de personal sint mat corecte, mat echitabile si mat intelese de angajati, daca ele se dezvolta sistematic, se elaboreaza in scris si se ofera angajatilor.

Unul dintre primii si cei mai importanti pasi de stabilire a unui program capabil de administrare a personalului, dupa parerea noastra, poate fi adoptarea actului juridic de personal care ar permite cetatenilor sa cunoasca regulile si politicile de personal.

In organele de administrare publica locala, dat fiind ca angajatii, de obicei, sint bine cunoscuti de membrii organului de conducere, ar fi bine sa se formeze tendinta de a lucra individual cu fiecare angajat.

De fapt, nu trebuie sa existe nici municipalitate, nici comunitate cit de mica fara politici si practici de personal.

Politica de personal, practicile, regulile si instructiunile trebuie sa-i asigure pe angajati ca toate numirile, promovarile, salariile si alte conditii vor fi bazate peprincipiul meritului.

Principiul merituluicere ca toate actiunile de personal sa fie bazate pe valoarea fiecarui angajat, si nu peconsideratede partizan, de politica sau alte avantaje nelegate direct de actuala performanta a muncii.

Esential e ca fiecare angajat sa se simta sigur ca politicile practice de personal sint corecte, echitabile si consistente.

2.1.1. Recrutarea personalului

Recrutareareprezinta procesul de integrare, incorporare a angajatului in organul de stat.

O buna recrutare este rezultatul interactiunii multor factori care, in afara celor referitori la avantajul serviciului salariul, stabilitatea postului, posibilitatile de promovare sint: primirea, comunicarile, receptivitatea la sugestii, reprezentarea.

Pentru a efectua lucrul de recrutare, trebuie sa dispunem permanent de informatii despre colectiv, despre toti salariatii care manifesta capacitati deosebite, se bucura de succese vadite in activitatea lor. Cu alte cuvinte, mai trebuie sa cream conditii pentru ca ei sa fie apreciati permanent, comparind indicii lor cu rezultatele muncii colectivului. Acest lucru nu-i simplu, dar e necesar, caci numai astfel in selectarea cadrelor putem exclude aprecierea emotionala, putem sa ne debarasam de principiul 'omul nostru', 'candidat convenabil', care, cu parere de rau, in vremea noastra e foarte raspindit.

Important este ca persoana responsabila de recrutarea cadrelor sa aiba un grup suficient de mare de candidati, pentru ca sa poata selecta acele conditii care corespund cel mai bine cerintelor posturilor pentru care face angajarea.

Se practica mai multe forme de recrutare. Daca ea se face pentru posturile de un rang inferior, adica acele ce presupun munca de complexitate redusa, se aplica forma derecrutaregeneralasi se realizeaza prin mijloace simple cum ar fi anunturile, ofertele de serviciu in ziare, la radio, la televiziune. Pot fi folosite in acest scop si oficiile fortelor de munca.

Pentru angajarea unui personal cu calificare mai inalta, adica a functionarilor de rang mediu, se recurge larecrutarea specializara,Aici e nevoie de metode eficiente pentru investigarea surselor de personal. Drept prima sursa pot servi institutiile de invatamint superior, institutiile medii de specialitate, alta sursa organele administrarii publice. In administrarea publica se practica si recrutarea pentru posturi de conducere de rang superiorrecrutarea elitara.Baza acestei recrutari formeaza, de regula, sursele existente in cadrul executivului. Acest fel de recrutare se realizeaza prin promovari sau transferari.

2.1.2. Selectarea de personalCalitatea aparatului de stat e determinata de modul de selectare si promovare a cadrelor. Nici politica de stat nu poate fi promovata fara selectareacadrelor silucrul permanent cu ele.De aici rezulta colosala importanta teoretica, politica si practica a activitatii organizatorice a organelor de conducere, in special a celor care sint chemate sa se ocupe de politica de personal. Sint bine cunoscute neajunsurile pe care le avem, greselile pe care le comitem astazi in aceasta privinta, precum si consecintele grave ale acestora.

Pentru a fi cit mai obiectivi, e necesar de a studia minutios, competent oamenii capabili sa indeplineasca functie de dirijare, munca care cere buna pregatire profesionala. Dupa aceasta facem selectia.

Procesul selectarii.Selectarea personalului se efectueaza dupa recrutarea de candidati si este factorul crucial in formarea unei administratii comunale, orasenesti, raionale sau republicane obiective si eficiente. Ar parea ca acesta e un lucru bine stiut si demult confirmat de practica vietii, dar nu e tocmai asa.

Arta muncii organizatorice consta anume in cunoasterea multilaterala a lucratorilor, a calitatilor pozitive si neajunsurilor acestora, in a vedea cresterea lor, repartizindu-i pe oameni astfel, incit fiecare sa se simta la locul sau si sa-si manifeste cu totala daruire calitatile personale. O selectare riguroasa se desfasoara in mai multe etape si, reducind treptat numarul celor selectionati, alegem pe cel mai bun, cel mai potrivit pentru postul vacant.

Este foarte necesar ca procesul selectarii sa se desfasoare pe baze democratice, respectind principiile autonomiei si descentralizarii.

Bibliografie:

1. Philip Kotler, John Sanders, Gary Armstrong,Veronica Wong- Principiile marketingului

2. Editura Teora 1998

3. Michael J.Thomas-Manual de marketing

4. Editura Codecs 1998

5. Norman Hart- Marketing industrial

6. Editura Codecs 1998

7. Revista Capital --5 octombrie 2000

--28 septembrie 2000

--16 noiembrie 2000

--26 octombrie 2000