Embed Size (px)
Citation preview
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIŢIE “Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti
Doctorand
MORARU ALEXANDRU-IRINEL
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
Tema: SISTEMUL ECHIPELOR COMUNE DE ANCHETĂ
LA NIVEL EUROPEAN
Conducător de doctorat
Prof.univ.dr.
IOAN DASCĂLU
Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de DOCTOR
în “Ordine publică şi siguranţă naţională”
BUCUREŞTI
2015
2
Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin
Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu titlul
„Reţea Transnaţională de Management Integrat al Cercetării Doctorale şi
Postdoctorale Inteligente în Domeniile “Ştiinţe Militare”, “Securitate şi Informaţii”
şi “Ordine Publică şi Siguranţă Naţională” - Program de Formare Continuă a
Cercetătorilor de Elită –“SmartSPODAS”.
3
CUPRINS
LISTĂ DE
ABREVIERI………………………………………………………………Error!
Bookmark not defined.
INTRODUCERE.............................................................................................................
Error! Bookmark not defined.
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII TEMEI DE
CERCETARE………….......Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL
I...............................................................................................................Error!
Bookmark not defined. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVITOARE LA COOPERAREA ŞI ASISTENŢA
JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE
PENALĂ……………………….Error! Bookmark not defined.
1.1. Cadrul general şi importanţa cooperării şi asistenţei judiciare internaţionale în
materie penală în domeniul prevenirii şi combaterii
criminalităţii………………...Error! Bookmark not defined.
1.2. Caracterizarea generală a sistemului european de cooperare judiciară în materie
penală………………………………………………………………………………Er
ror! Bookmark not defined. 1.3. Contextul general al activităţilor de cooperare poliţienească la nivel
europeanError! Bookmark not defined.
1.4. Sinteza principalelor forme specifice de cooperare şi asistenţă judiciară şi
poliţienească………………………………………………………………………..E
rror! Bookmark not defined. 1.4.1.
Extrădarea…………………………………………………………………………...E
rror! Bookmark not defined. 1.4.2. Mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele
membre……………………………………………………………………………….E
rror! Bookmark not defined. 1.4.3. Comisiile rogatorii
internaţionale………………………………………………..Error! Bookmark not
defined.
4
1.4.4. Ofiţerul de
legătură…………………………………………………………………Error!
Bookmark not defined. 1.4.5. Misiunile de tip suport
operativ…………………………………………………...Error! Bookmark not
defined. 1.4.6. Asistenţa reciprocă şi operaţiunile comune de
poliţie…………………………Error! Bookmark not defined.
1.5. Consideraţii
parţiale…………………………………………………………...Error! Bookmark
not defined.
CAPITOLUL
II……………………………………………………………………….Error!
Bookmark not defined. FUNDAMENTUL JURIDIC AL ORGANIZĂRII
ŞI………………………………..Error! Bookmark not defined.
FUNCŢIONĂRII SISTEMULUI ECHIPELOR
COMUNE………………………….Error! Bookmark not defined.
DE
ANCHETĂ………………………………………………………………………..Error
! Bookmark not defined. 2.1. Necesitatea instituirii echipelor comune de
anchetă…………………………..Error! Bookmark not defined.
2.2. Reglementarea echipelor comune de anchetă în cadrul legislaţiei
europene….Error! Bookmark not defined.
2.2.1. Contextul general al adoptării legislaţiei în materia echipelor comune de
anchetă……………………………………………………………………………….E
rror! Bookmark not defined. 2.2.2. Analiza legislaţiei specifice în domeniul echipelor comune de
anchetă……..Error! Bookmark not defined.
2.2.2.1. Convenția cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală
între statele membre ale Uniunii Europene din 29 mai
2000…………………Error! Bookmark not defined.
2.2.2.2. Decizia-Cadru nr. 2002/465/JAI privind echipele comune de
anchetă……Error! Bookmark not defined.
2.2.2.3. Cadrul legal pentru stabilirea de echipe comune de anchetă între
autorităţile statelor membre ale UE și autorităţile statelor
terțe…………….Error! Bookmark not defined.
2.3. Concluzii
parţiale…………………………………………………………….Error!
Bookmark not defined.
5
CAPITOLUL
III……………………………………………………………………..Error!
Bookmark not defined. SISTEMUL ECHIPELOR COMUNE DE ANCHETĂ ÎN LEGISLAŢIA UNOR
STATE MEMBRE ALE UNIUNII
EUROPENE…………………………………...Error! Bookmark not defined.
3.1. Legislaţia germană privind echipele comune de
anchetă……………………Error! Bookmark not defined.
3.2. Sistemul legislativ belgian aplicabil echipelor comune de
anchetă…………Error! Bookmark not defined.
3.3. Legislaţia olandeză privitoare la organizarea şi funcţionarea echipelor comune
de
anchetă………………………………………………………………………...Error!
Bookmark not defined. 3.4. Legislaţia franceză în domeniul echipelor comune de
anchetă……………...Error! Bookmark not defined.
3.5. Legislaţia statului Malta în domeniul echipelor comune de
anchetă………..Error! Bookmark not defined.
3.6. Sistemul legislativ luxemburghez în domeniul echipelor comune de
anchetăError! Bookmark not defined.
3.7. Reglementarea echipelor comune de anchetă în legislaţia
poloneză………...Error! Bookmark not defined.
3.8. Sistemul legislativ portughez în domeniul echipelor comune de
anchetă…...Error! Bookmark not defined.
3.9. Reglementarea echipelor comune de anchetă în legislaţia
slovacă………….Error! Bookmark not defined.
3.10. Reglementarea echipelor comune de anchetă în legislaţia
slovenă………...Error! Bookmark not defined.
3.11. Legislaţia spaniolă privind organizarea şi funcţionarea echipelor comune de
anchetă……………………………………………………………………………Err
or! Bookmark not defined. 3.12. Legislaţia suedeză privind organizarea şi funcţionarea echipelor comune de
anchetă……………………………………………………………………………Err
or! Bookmark not defined. 3.13. Concluzii
parţiale…………………………………………………………...Error! Bookmark
not defined.
CAPITOLUL
IV……………………………………………………………………..Error!
Bookmark not defined. COOPERAREA INTER-AGENŢII ÎN CONTEXTUL ECHIPELOR COMUNE DE
ANCHETĂ…………………………………………………………………………..Err
or! Bookmark not defined.
6
4.1. Instituţiile implicate direct în coordonarea echipelor comune de anchetă la nivel
european…………………………………………………………………………..Err
or! Bookmark not defined. 4.1.1. Oficiul European de Poliţie (Europol)
…………………………………….Error! Bookmark not defined.
4.1.1.1. Contextul şi evoluţia istorică a creării şi operaţionalizării Oficiului
European de Poliţie (Europol)
……………………………………………Error! Bookmark not defined.
4.1.1.2. Organizarea şi funcţionarea
Europol………………………………………..Error! Bookmark not defined.
4.1.1.3. Analiza unor elemente definitorii în cadrul activităţilor
Europol………...Error! Bookmark not defined.
4.1.1.4. Asistenţa şi rolul Europol în cadrul echipelor comune de
anchetă………Error! Bookmark not defined.
4.1.2.
Eurojust…………………………………………………………………………….Err
or! Bookmark not defined. 4.1.2.1. Scurte aprecieri privitoare la apariţia şi evoluţia
Eurojust……………….Error! Bookmark not defined.
4.1.2.2. Rolul Eurojust privind înființarea și funcționarea echipelor comune de
anchetă……………………………………………………………………………..Err
or! Bookmark not defined. 4.1.2.3. Posibile evoluţii ale Eurojust în contextul operaţionalizării instituţiei
Procurorului Public
European………………………………………………….Error! Bookmark not
defined.
4.2. Mecanismele instituţionale care asigură sprijin în vederea bunei funcţionări a
echipelor comune de
anchetă……………………………………………………..Error! Bookmark not
defined. 4.2.1. Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală (OIPC)
Interpol…………Error! Bookmark not defined.
4.2.2. Comitetul permanent pentru cooperarea operaţională în materie de
securitate internă (COSI)
…………………………………………………Error! Bookmark not
defined. 4.2.3. Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)..........................................
Error! Bookmark not defined. 4.2.4. Centrul Sud-Est European de Aplicare a Legii (SELEC)……………………
Error! Bookmark not defined.
4.3. Concluzii parţiale privind cadrul instituţional în domeniul echipelor comune de
anchetă……………………………………………………………………………Err
or! Bookmark not defined.
7
CAPITOLUL
V……………………………………………………………………...Error!
Bookmark not defined. STUDIU PRIVIND OPERAŢIONALIZAREA ŞI MODUL DE FUNCŢIONARE A
SISTEMULUI ECHIPELOR COMUNE DE
ANCHETĂ………………………….Error! Bookmark not defined.
5.1. Modelul de acord privind constituirea echipelor comune de
anchetă………Error! Bookmark not defined.
5.2. Metodele investigative utilizate în cadrul echipelor comune de
anchetă……Error! Bookmark not defined.
5.2.1. Schimbul de informaţii, analiza şi valorificarea acestora în cadrul sistemului
echipelor comune de
anchetă……………………………………………………Error! Bookmark not
defined. 5.2.1.1. Schimbul de informaţii în faza premergătoare operaţionalizării echipelor
comune de
anchetă………………………………………………………………..Error!
Bookmark not defined. 5.2.1.2. Schimbul de informaţii între părţile implicate în faza operaţională a
echipelor comune de
anchetă……………………………………………………Error! Bookmark not
defined. 5.2.1.3. Analiza şi valorificarea
informaţiilor………………………………………...Error! Bookmark not
defined. 5.2.2. Tehnicile speciale de
anchetă.......................................................................Error! Bookmark not
defined. 5.3. Experienţe practice, obstacole şi provocări determinate de punerea în aplicare a
sistemului echipelor comune de
anchetă…………………………………………Error! Bookmark not defined.
5.4. Sistemul practic de utilizare a echipelor comune de anchetă în domeniul
investigării judiciare a terorismului şi a formelor de criminalitate gravă şi
organizată…………………………………………………………………………Err
or! Bookmark not defined. 5.5. Concluzii parţiale reieşite din analiza implementării sistemului echipelor
comune de
anchetă………………………………………………………………..Error!
Bookmark not defined.
CAPITOLUL
VI……………………………………………………………………..Error!
Bookmark not defined.
8
EXPERIENŢA AUTORITĂŢILOR JUDICIARE DIN ROMÂNIA ÎN DOMENIUL
ECHIPELOR COMUNE DE
ANCHETĂ…………………………………………..Error! Bookmark not defined.
6.1. Rolul şi locul autorităţilor române în activitatea de cooperare internaţională în
materie
penală…………………………………………………………………….Error!
Bookmark not defined. 6.2. Legislaţia internă de referinţă care asigură cadrul legal pentru funcţionarea
echipelor comune de
anchetă……………………………………………………..Error! Bookmark not
defined. 6.3. Analiza SWOT privind sistemul naţional al cooperării şi asistenţei prin
intermediul echipelor comune de anchetă şi impactul asupra activităţii organelor
judiciare…………………………………………………………………………..Err
or! Bookmark not defined. 6.4. Cazuistica judiciară în materia implementării echipelor comune de
anchetă..Error! Bookmark not defined.
6.5. Concluzii
parţiale…………………………………………………………….Error!
Bookmark not defined.
CAPITOLUL
VII……………………………………………………………………Error!
Bookmark not defined. CONCLUZII FINALE ŞI
PROPUNERI……………………………………………Error! Bookmark not
defined. 7.1. Concluzii finale ale
cercetării………………………………………………..Error! Bookmark not
defined. 7.2. Propuneri şi recomandări privind dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului
echipelor comune de
anchetă……………………………………………………..Error! Bookmark not
defined.
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….Err
or! Bookmark not defined.
LISTĂ DE ABREVIERI
AWF Analysis Work Files / Fişierele de lucru
pentru analiză
CCPI Centrul de Cooperare Poliţienească
Internaţională
9
COSI Comitetul permanent pentru cooperarea
operațională în materie de securitate
internă
DCCO Direcţia de Combatere a Criminalităţii
Organizate
DIICOT Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism
JIT / ECA Joint Investigation Teams /
Echipe comune de anchetă
IGPR Inspectoratul General al Poliţiei Române
JAI
Justiţie şi Afaceri Interne
JIG Joint Intelligence Group /
Grupul de Informaţii Comune
MAI Ministerul Afacerilor Interne
MEA Mandatul european de arestare
MEIO Modelul european de informaţii operative
OCTA Evaluarea anuală a ameninţării
criminalităţii organizate în UE
OLAF Oficiul European de Luptă Antifraudă
ONU Organizaţia Naţiunilor Unite
PPE Procuror Public European
SELEC Centrul Sud-Est European de Aplicare a
Legii
SIS Sistemul de Informații Schengen
SLSJ Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
UE Uniunea Europeană
***
CUVINTE CHEIE:
Echipe comune de anchetă; investigaţie; cooperare judiciară; cooperare
poliţienească; schimb de informaţii; Europol; Eurojust; state membre.
INTRODUCERE
Globalizarea, pe lângă consecinţele sale pozitive în planul dezvoltării vieţii socio-
economice, culturale şi politice, a condus din nefericire şi la apariţia şi extinderea
criminalităţii transnaţionale cu care se confruntă toate sistemele de justiţie penală,
generând unele dificultăţi şi obstacole privitoare la derularea investigaţiei judiciare, a
10
urmăririi penale şi a celorlalte proceduri judiciare de către autorităţile naţionale şi
organismele internaţionale competente. Aşa cum practica judiciară a demonstrat acest
lucru, infractorii sunt adesea mobili, constituiţi în grupări organizate şi încearcă să evite
detectarea, arestarea şi pedepsirea lor prin comiterea de activităţi infracţionale dincolo de
graniţele ţărilor de origine. Din ce în ce mai frecvent în ultima perioadă de timp, este adus
în discuţie conceptul de „EURO-infracţiuni” cu referire la activităţi infracţionale care
afectează două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene (UE). În categoria
„EURO-infracţiunilor” intră terorismul, traficul de fiinţe umane, exploatarea sexuală a
copiilor şi femeilor, traficul de droguri şi de arme, spălarea banilor, corupţia, contrafacerea
mijloacelor de plată, criminalitatea informatică etc. Aceste tipuri de „EURO-infracţiuni”
pot fi comise de grupuri de crimă organizată, însă în egală măsură şi crima organizată este
o infracţiune de sine stătătoare.
În ciuda progreselor considerabile realizate de către agenţiile de aplicare a legii la
nivel bilateral, regional, trans-regional și internațional, cooperarea internațională în
investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor grave are încă nevoie de o consolidare a
metodelor şi tehnicilor utilizate. Practicienii sunt conștienți de multele obstacole care
există încă în calea cooperării internaționale în materie penală. Acestea includ probleme
referitoare la suveranitatea naţională, diversitatea structurilor de aplicare a legii, lipsa sau
insuficienţa reglementărilor legale, lipsa unor canale de comunicare pentru schimbul de
informații, precum și divergențele între diferite ţări sau agenţii, privitoare la abordări și
priorități ale investigaţiei sau anchetei.
În acest context, echipele comune de anchetă (ECA/JIT) reprezintă o formă
specifică de asistenţă judiciară reciprocă între statele membre ale UE.
Practica judiciară a ultimilor ani evidenţiază faptul că beneficiile generale aduse
de mecanismul ECA/JIT sunt esenţiale, comparativ cu formele tradiționale de cooperare şi
asistenţă judiciară, cum ar fi investigaţiile paralele, „în oglindă” sau comisiile rogatorii
internaţionale.
MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI DE CERCETARE – subliniem faptul că
alegerea temei tezei de doctorat a fost determinată pe de o parte de actualitatea şi
necesitatea demersului ştiinţific, inexistenţa unei ipoteze generale similare în planul
studiilor şi cercetărilor naţionale, dar şi datorită capacităţii autorului tezei de a realiza
această cercetare, prin prisma experienţei personale de ofiţer operativ în cadrul structurilor
de poliţie judiciară ale Poliţiei Române.
Teza de doctorat are ca principale OBIECTIVE:
Cunoaşterea şi radiografierea cadrului actual al cooperării şi asistenţei judiciare
internaţionale în materie penală;
Dobândirea de cunoştinţe privitoare la principalele forme specifice de cooperare
şi asistenţă judiciară şi poliţienească;
Cunoaşterea cadrului juridic de organizare şi funcţionare a sistemului ECA/JIT;
Analiza rolului principalelor instituţii implicate la nivel european în stabilirea,
susţinerea şi coordonarea sistemului ECA/JIT (Europol, Eurojust etc.);
Eficientizarea modului de implementare a ECA/JIT la nivel naţional, prin analiza
concretă a mecanismelor de aplicare şi cooperare;
11
Creşterea capacităţii de reacţie a instituţiilor implicate în sistemul ECA/JIT, prin
analiza cadrului instituţional şi a cooperării interinstituţionale;
Diseminarea rezultatelor cercetării realizate prin implementarea acestora, în
activitatea operativă de cooperare şi asistenţă judiciară şi poliţienească.
Aducerea la îndeplinire a obiectivelor menţionate s-a făcut prin utilizarea
metodelor şi tehnicilor specifice cercetării interdisciplinare, interconectarea acestora
conferind un caracter integrat şi complex al cercetării ştiinţifice.
METODELE ŞI TEHNICILE DE CERCETARE utilizate pentru elaborarea
prezentei teze de doctorat au constat în:
a) Analiza documentară s-a concretizat prin studiu şi cercetare documentară a
legislaţiei internaţionale, europene şi naţionale; studierea literaturii de specialitate şi a
materialelor bibliografice sub forma unor studii şi cercetări; documentarea statistică;
analiza documentară a unor metode de prevenire şi combatere a criminalităţii, precum şi
de cooperare a instituţiilor statului în acest domeniu; accesarea surselor deschise de
informaţii (site-uri de specialitate pe Internet); participarea la manifestări ştiinţifice
naţionale şi internaţionale în domeniul „Ordine publică şi siguranţă naţională”.
b) Interviuri individuale/Focus grup, pe baza unui ghid de interviu, realizate cu
specialişti din cadrul Poliţiei Române, ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară implicaţi în
ultimii ani în activităţi concrete de cooperare judiciară şi poliţienească prin intermediul
ECA/JIT, precum şi în alte forme şi modalităţi de cooperare şi asistenţă poliţienească
internaţională.
În cadrul acestora au fost înregistrate opiniile şi punctele de vedere referitoare la
principalele particularităţi ale mecanismului de cooperare în sistemul ECA/JIT,
dificultăţile şi provocările cu care se confruntă în aceste situaţii, precum şi măsurile
necesare în vederea eficientizării mecanismului de cooperare.
Datele şi sintezele rezultate în urma interviurilor cu lucrătorii de poliţie, au făcut
obiectul analizei secundare a informaţiilor.
c) Vizită de studiu şi documentare în urma unei mobilităţi externe derulate
la instituţiile europene de la Bruxelles în martie 2015, în cadrul Proiectului Reţea
transnaţională de management integrat al cercetării doctorale şi postdoctorale inteligente în
domeniile “Ştiinţe militare”, “Securitate şi informaţii” şi “Ordine publică şi siguranţă
naţională” – program de formare continuă a cercetătorilor de elită –“ SmartSPODAS”. Cu
ocazia acestei vizite au fost obţinute date şi informaţii de interes ştiinţific în special în
urma discuţiilor purtate cu membri ai Reprezentanţei Permanente a României pe lângă
UE, Comisiei Europene şi Parlamentului European.
d) Studiul de caz s-a realizat prin analiza selectivă a unor cazuri concrete din
practica judiciară, respectiv dosare penale soluţionate de organele de urmărire penală, în
care s-a apelat la sistemul ECA/JIT.
e) Analiza comparativă a sistemului legislativ european privind ECA/JIT, având
drept obiectiv identificarea modului de implementare şi a celor mai bune practici în
domeniul supus analizei şi cercetării ştiinţifice.
12
f) Analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări)
privind sistemul naţional al cooperării şi asistenţei prin intermediul ECA/JIT şi impactul
asupra activităţii organelor judiciare.
INOVAŢIA ŞTIINŢIFICĂ A LUCRĂRII constă în faptul că reprezintă una
dintre primele cercetări ştiinţifice la nivel naţional ce se circumscrie problematicii
ECA/JIT la nivel european, mecanism modern de cooperare utilizat din ce în ce mai
frecvent în cursul ultimilor ani de către organele judiciare şi poliţieneşti în contextul
investigării criminalităţii organizate.
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII TEMEI DE CERCETARE
Încă de la început, precizăm că prezentul demers de cercetare ştiinţifică se
constituie într-o abordare originală, fundamentat atât pe o cunoaştere teoretică, dar şi
13
directă (empirică), pornind de la ipoteza generală de lucru a funcţionării sistemului
ECA/JIT la nivel european.
Documentarea stadiului actual al cunoaşterii în domeniul supus cercetării
ştiinţifice, s-a realizat atât prin analiza documentară a resurselor bibliografice înscrise în
finalul lucrării, dar şi prin documentarea directă asupra realităţii existente în domeniu,
respectiv prin interogarea/chestionarea specialiştilor implicaţi în diferite forme de
cooperare şi asistenţă judiciară şi poliţienească.
Segmentul cooperării internaţionale în domeniul judiciar şi poliţienesc constituie
subiectul unor dezbateri controversate în doctrina internă şi internaţională, cercetătorii,
teoreticienii ori practicienii interesaţi de domeniul de referinţă neajungând până în prezent
la un consens asupra includerii conceptelor, formelor şi mijloacelor de cooperare în
categoria cooperării judiciare în materie penală ori a celei poliţieneşti.
Odată cu delimitarea şi stabilirea temei de cercetare, un demers necesar şi
oportun în opinia noastră, în conformitate cu metodologia cercetării ştiinţifice, îl
reprezintă şi analiza conceptelor ce au fundamentat ipoteza de lucru stabilită – sistemul
ECA/JIT la nivel european.
„Echipele comune de anchetă”, „echipele de investigaţii comune”, „echipele
mixte de investigaţii”, sunt termeni uzuali în activitatea agenţiilor de aplicare a legii la
nivel european. Deşi a fost menţionat în numeroase documente legale şi de politici
publice, termenul „echipele comune de anchetă” nu a fost niciodată definit în mod clar.
Trebuie precizat că acest concept în sine nu este unul total nou, fiind intens
folosit în întreaga lume pentru a desemna diferite tipuri de eforturi comune de investigaţie
în activităţile de aplicare a legii. Însă ceea ce, în practică, este definit drept o echipă
comună de anchetă, variază foarte mult.
Conceptul ECA/JIT în UE a fost introdus prin art. 13 din Convenţia cu privire
la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii
Europene din 29 mai 2000. Iniţial, ECA/JIT au reprezentat doar una sau mai multe
dispoziţii de cooperare, introduse de convenţia amintită; cu toate acestea, în timp,
aşteptările de la acest instrument pentru consolidarea cooperării poliţieneşti la nivel
european, au devenit tot mai mari
Dificultăţile de implementare a ECA/JIT se referă la admisibilitatea probelor în
instanţele de judecată, costurile mari destinate sustenabilităţii şi funcţionării echipei,
precum şi redactarea acordului privitor la ECA/JIT.
CONŢINUTUL TEZEI
Structura tezei este alcătuită din şapte capitole, ultimul capitol fiind destinat
concluziilor finale şi propunerilor identificate în urma cercetării realizate.
14
În Capitolul I am abordat aspectele privitoare la cadrul general al cooperării
şi asistenţei judiciare în materie penală. În context au fost analizate unele aspecte
privind sistemul european de cooperare judiciară şi poliţienească în context european,
precum şi principalele forme specifice de cooperare şi asistenţă judiciară şi
poliţienească.
Capitolul II, intitulat „Fundamentul juridic al organizării şi funcţionării
sistemului echipelor comune de anchetă”, abordează reglementările de ordin general şi
specific existente la nivel european în domeniul de referinţă. Într-o secţiune distinctă,
am analizat cadrul juridic privind stabilirea de echipe comune de anchetă între
autorităţile statelor membre ale UE și autorităţile statelor terțe.
Cel de-al treilea capitol constituie o analiză a sistemului echipelor comune de
anchetă în legislaţia unor state membre. Analiza generală a modului de implementare a
reglementărilor legale europene în materia ECA/JIT evidenţiază faptul că, în sistemele
legislative ale statelor membre analizate în prezentul capitol, dispoziţiile privind
ECA/JIT au fost introduse în cuprinsul Codului Penal (Malta), Codului de Procedură
Penală (Olanda, Slovacia) sau al unor legi speciale în domeniul cooperării şi asistenţei
judiciare internaţionale (Germania, Belgia, Olanda, Portugalia), existând însă şi state ce
au adoptat acte normative distincte destinate reglementării ECA/JIT (Suedia,
Luxemburg). În completarea dispoziţiilor generale privind ECA/JIT, unele state
(Olanda, Franţa) au adoptat regulamente, instrucţiuni sau îndrumări specifice referitoare
la operaţionalizarea sistemului instituit prin ECA/JIT.
Capitolul IV abordează cooperarea inter-agenţii în contextul echipelor
comune de anchetă. În cuprinsul acestui capitol sunt prezentate rezultatele studiului
privind activitatea instituţiilor direct implicate în coordonarea echipelor comune de
anchetă, dar şi a celor care asigură sprijin în vederea bunei funcţionări a echipelor
comune de anchetă. Competenţa agenţiilor şi instituţiilor internaţionale şi europene
rezultă din natura şi impactul transfrontalier al criminalităţii. Particularitatea
funcţională a acestor agenţii este că nu au competenţe operaţionale directe (nu
desfăşoară propriile investigaţii judiciare, nu pot lua măsura reţinerii ori arestării unor
persoane implicate în comiterea de infracţiuni etc.). Vizită de studiu şi documentare
efectuată la instituţiile europene de la Bruxelles în martie 2015 a evidenţiat faptul că
principalele provocări ale cooperării internaţionale în domeniul aplicării legii sunt
următoarele: existenţa unor legi şi proceduri diverse; existenţa mai multor limbi
naţionale; organizarea şi competenţele diferite ale agenţiilor de aplicare a legii; culturi
organizaţionale diverse; resursele limitate într-un mediu complex necesită o coordonare
eficientă.
Capitolul V, intitulat „Studiu privind operaţionalizarea şi modul de
funcţionare a sistemului echipelor comune de anchetă”, debutează cu prezentarea
modelului de acord privind constituirea ECA/JIT. În economia capitolului, sunt
15
analizate metodele investigative utilizate în cadrul echipelor comune de anchetă,
experienţe practicele, obstacolele şi provocările determinate de punerea în aplicare a
sistemului echipelor comune de anchetă. Într-o secţiune distinctă, am analizat sistemul
practic de utilizare a echipelor comune de anchetă în domeniul investigării judiciare a
terorismului şi a formelor de criminalitate gravă şi organizată. Aspectele prezentate în
acest capitol conduc la identificarea a două elemente-cheie privind sistemul ECA/JIT:
În primul rând, schimbul extins de informaţii între poliţişti sau procurori din
diferite state membre;
În al doilea rând, cooperarea operaţională extinsă, menită să faciliteze şi să
accelereze investigaţiile transfrontaliere.
Cel de-al şaselea capitol descrie experienţa autorităţilor judiciare din
România în această materie. În scopul cunoaşterii modului de implementare a
sistemului ECA/JIT în practica judiciară internă, am procedat la realizarea unei analize
SWOT atât asupra mediului intern, cât şi extern, prin enunţarea şi prezentarea punctelor
tari, punctelor slabe, oportunităţilor şi ameninţărilor, astfel încât punctele tari să poată fi
adaptate la oportunităţile identificate, ameninţările să poată fi prevenite sau reduse, iar
punctele slabe să fie eliminate.
Prezenţa activă a agenţiilor de aplicare a legii din ţara noastră în contextul
luptei împotriva criminalităţii cu dimensiune transfrontalieră a condus la
profesionalizarea personalului acestor agenţii, inclusiv pe dimensiunea ECA/JIT.
Documentarea realizată la nivelul Reprezentanţei permanente a României pe
lângă UE de la Bruxelles a scos în evidenţă faptul că autorităţile române participă în
mod activ la ECA/JIT, cu menţiunea că deşi România nu iniţiază astfel de echipe mixte
de investigaţii, ţara noastră este solicitată de alte state să participe în cadrul ECA/JIT,
mai ales pe componenta criminalităţii comise de cetăţenii români în străinătate.
În acelaşi timp însă, experienţa dobândită de personalul acestor structuri a
evidenţiat şi unele dificultăţi şi provocări ce necesită a fi depăşite şi transformate în
modalităţi eficiente de lucru, inclusiv în contextul operaţionalizării ECA/JIT, spre
exemplu:
realizarea în mod operativ a schimbului de informaţii;
schimbul de experienţă pentru cunoaşterea reciprocă a cerinţelor din activitatea
curentă şi a sistemului de aplicare a legii şi poliţienesc al altor state membre;
dezvoltarea colaborării şi schimbului de informaţii prin intermediul ataşaţilor de
afaceri interne şi ofiţerilor de legătură;
armonizarea legislaţiei, procedurilor şi modalităţilor concrete de lucru în
domeniul punerii în aplicare a metodelor şi tehnicilor speciale de investigaţii şi
anchetă.
CONCLUZII FINALE ŞI PROPUNERI
Concluzii finale ale cercetării
Cercetarea realizată pe parcursul studiilor doctorale a fost focalizată pe
următoarele componente:
16
a) stabilirea rolului şi importanţei cooperării europene în cadrul sistemului
judiciar şi poliţienesc, în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii;
b) analiza principalelor forme de cooperare şi asistenţă judiciară şi poliţienească
bilaterală dintre state;
c) analiza cadrului juridic european şi naţional care asigură funcţionarea
sistemului ECA/JIT, precum şi analiza modului de implementare şi de transpunere în
dreptul intern a documentelor juridice internaţionale în acest domeniu;
d) analiza rolului principalelor instituţii implicate la nivel european în stabilirea,
susţinerea şi coordonarea sistemului ECA/JIT (Europol, Eurojust etc.);
e) analiza metodelor investigative comune utilizate în cadrul ECA/JIT;
f) prezentarea unor studii de caz în care a fost folosită cu succes metoda
investigativă şi de cooperare a ECA/JIT;
g) identificarea unor soluţii de îmbunătăţire a sistemului ECA/JIT la nivel
european.
Aşa cum am subliniat pe parcursul tezei, dezvoltarea rapidă a societății în general
și, în special a noilor tehnologii, a condus la noi oportunităţi pentru grupările
transnaţionale de crimă organizată, acestea evoluând de la structurile şi activităţile
infracţionale monolitice, către grupări flexibile, multinaţionale, multietnice, alcătuite din
adevăraţi profesionişti ai infracţionalităţii.
Aceste noi provocări complexe şi emergente au necesitat şi necesită din partea
agenţiilor de aplicare a legii, o reacţie fermă şi inteligentă, în special prin intermediul unei
cooperări internaţionale eficiente, conducând la adoptarea unor instrumente juridice şi
practice de cooperare, precum mandatul european de arestare, ECA/JIT etc.
Odată cu extinderea spaţiului UE, fenomenul infracţional a cunoscut mutaţii
importante. În acest context, cooperarea dintre agenţiile de aplicare a legii precum şi dintre
poliţiile statelor învecinate impun noi dimensiuni şi abordări atât în domeniului
schimbului de informaţii, precum şi în cadrul activităţilor concrete desfăşurate în task-
force-uri, grupuri comune de lucru şi echipe mixte de investigaţii.
Aşa cum s-a menţionat în repetate rânduri pe parcursul tezei, ECA/JIT
constituie un instrument judiciar mai eficient decât tradiţionalele cereri de comisii
rogatorii internaţionale, permiţând un transfer de informaţii mult mai rapid şi mai
facil între autorităţile diferitelor state membre. În acest sens, ECA/JIT se pot constitui
într-un simbol al zonei justiţiei europene, prin care autorităţile competente ale statelor
membre luptă împreună pentru combaterea criminalităţii organizate.
O anumită informaţie cu valoare operativă sau un simplu raport redactat de către
un poliţist poate constitui primul pas către identificarea unor grupări infracţionale cu
ramificaţii internaţionale, devenind premisele iniţierii unor contacte informale, urmate de
constituirea unor ECA/JIT.
O ECA/JIT este un instrument necesar pentru cooperarea internațională a
autorităților judiciare și de aplicare a legii în lupta lor împotriva criminalităţii
transfrontaliere organizate, precum și pentru facilitarea asistenței reciproce în materie
penală între statele membre ale UE.
ECA/JIT au parcurs un drum lung de la proiectul iniţial al statelor membre,
concretizat în adoptarea unui sistem juridic dual, reprezentat de Convenţia cu privire la
17
asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene
din 29 mai 2000 şi Decizia-cadru din 2002. Acest instrument a evoluat, de la ceea ce părea
iniţial o simplă idee sau un proiect irealizabil, privit cu scepticism de către reprezentanţii
autorităţilor statelor membre, la ceea ce reprezintă în prezent, respectiv un mecanism de
cooperare ce facilitează investigaţiile judiciare ale statelor membre. De-a lungul acestui
proces de implementare a ECA/JIT, au apărut şi s-au cristalizat numeroase provocări,
obstacole ori dificultăţi de ordin juridic, procedural, practic ori instituţional.
Din cauza complexității rețelelor infracționale vizate de activităţile membrilor
ECA/JIT, este evident faptul că punerea în aplicare a ECA/JIT la nivel european ar trebui
să fie coordonată de către Eurojust, împreună cu Europol. Experţii care au participat deja
la o ECA/JIT manifestă un interes vădit de a folosi din nou acest instrument de cooperare.
De asemenea, încrederea reciprocă este esențială pentru o cooperare mai strânsă prin
intermediul ECA/JIT.
Chiar dacă acest instrument de cooperare ar putea fi folosit mai des, toți experţii
participanţi în cadrul ECA/JIT s-au declarat mulțumiți de rezultatul operațiunii,
considerând ECA/JIT drept o metodă benefică ce contribuie pentru realizarea şi
consolidarea unui spațiu european de justiție penală.
Analiza efectuată asupra sistemului ECA/JIT evidenţiază că acestea pot aduce un
plus de valoare în cadrul activităţilor de cooperare judiciară şi poliţienească, pe lângă
metodele tradiţionale de cooperare utilizate de agenţiile de aplicare a legii până în prezent.
ECA/JIT pot adăuga valoare în lupta împotriva criminalității transnaționale, deși
nu ar trebui să se supraestimeze rolul pe care acestea îl pot juca. De aceea, nu ar trebui să
ne aşteptăm la aşa-zise „povești de succes” pe termen scurt. Pentru a obține rezultate
consistente pozitive, trebuie să crească gradul de conștientizare a necesității instrumentelor
progresiste care intensifică activitatea de cooperare judiciară şi polițienească, în acelaşi
timp cu limitarea sentimentelor bazate pe suveranitate națională. Cu partenerii din
cooperarea internațională având încredere unul în celălalt și fiind gata pentru noi idei și
inițiative, succesul ECA/JIT este doar o chestiune de timp.
Experienţa statelor membre ale UE cu privire la ECA/JIT este destul de limitată.
Inițiativa ECA/JIT nu a fost acceptată pe scară largă în practică de către statele membre,
motivele acestei stări de fapt fiind următoarele: nesiguranța și incertitudinea cu privire la
implementarea națională a art. 13 din Convenția privind asistența judiciară reciprocă în
materie penală 29 mai 2000 și/sau a Deciziei-cadru privind echipele comune de anchetă
din 13 iunie 2002, care conțin reglementări identice. În plus, alte motive ar putea fi o lipsă
de conștientizare a ECA/JIT, ca o opțiune de investigație, precum și lipsa fondurilor
financiare, cunoscându-se faptul că negocierea şi operaţionalizarea unei ECA/JIT sunt
activităţi costisitoare.
În prezent, factorii competenţi implicaţi în cooperarea judiciară şi poliţienească
trebuie să găsească răspuns cel puţin la următoarele întrebări – Care este impactul
principal al procesului de lărgire a UE asupra scenei infracţionale ? Cum va fi afectată
securitatea cetăţenilor europeni de dispariţia frontierelor interne în cadrul statelor membre
ale UE şi de noile frontiere externe ale UE ?
Pe lângă aspectele politice, economice, sociale şi legislative ale procesului de
extindere a UE, cu siguranţă că abolirea filtrului controlului la frontiere al mişcării de
18
bunuri, servicii, capitaluri şi persoane creează noi oportunităţi pentru infractori, permiţând
deplasarea nestingherită pe teritoriul unui stat membru al UE, din ţara de origine către cea
de destinaţie.
În plus, UE, ca zonă omogenă şi puternică din punct de vedere economic, este un
catalizator extraordinar pentru migranţii ilegali care îşi doresc să aibă condiţii mai bune de
trai. Acest fenomen va spori presiunea pe anumite părţi ale frontierei externe, constituind
o ameninţare care reverberează nu numai asupra porţilor de intrare, cât şi asupra altor zone
sau state membre ale UE.
Admisibilitatea probelor obţinute în cadrul operaţiunilor ECA/JIT
constituie un element esenţial, ce poate genera unele dificultăţi legate de activitatea de
înfăptuire a justiţiei. Astfel, ca urmare a diferențelor din legislația națională a statelor
participante în cadrul ECA/JIT, s-ar putea întâmpla ca probele obţinute într-un stat
membru în conformitate cu legile sale naționale să nu fie admise în instanţă de autorităţile
judiciare ale celuilalt stat membru participant, în cazul în care se efectuează proceduri
judiciare. Problema admisibilității probelor în instanță este reglementată de legislația
națională a statului membru în care procedurile judiciare urmează să aibă loc. De aceea,
este esențial să se analizeze atent această problemă, în faza de negociere și de elaborare a
acordului ECA/JIT, înainte de întreprinderea oricăror activități operaționale de către
membrii ECA/JIT. Pentru exemplificare, să ne imaginăm că se formează o ECA/JIT
alcătuită din reprezentanţi ai organelor judiciare şi de aplicare a legii din trei state
membre – A, B şi C. ECA/JIT desfăşoară activităţi pe teritoriul fiecăruia din cele trei
state, probele fiind obţinute potrivit legislaţiei statului în care a acţionat ECA/JIT de
fiecare dată. De la început, cele trei state membre au stabilit ca procedura judiciară
finală să se deruleze în statul C. Prin urmare, în funcţie de legislaţia naţională a statului
C, probele obţinute în statele membre A şi B, conform legislaţiilor naţionale din cele două
state, ar putea să nu fie admisibile în faţa instanţelor din statul C.
Iniţierea şi stabilirea ECA/JIT în cazurile specifice nu trebuie să apară ca un
fenomen izolat sau ca o măsură extremă de investigaţie, ci să se încadreze şi să ajute
în timp la formarea unei strategii comune de investigaţie la nivel european.
Europol și Eurojust trebuie să devină centre de consiliere profesională în slujba
autorităților statelor membre. Aceste agenţii ar putea juca un rol important în crearea de
ECA/JIT și soluţionarea conflictelor de competență. Pe lângă lipsa încrederii reciproce,
statele membre se tem de birocrație, prin implicarea Europol și Eurojust, în cadrul
anchetei, temându-se că procesul îşi va pierde flexibilitatea. În unele țări, investigația - ca
instrument al suveranității - este încă percepută ca o „afacere internă absolută”, apanaj al
agenţiilor naţionale de aplicare a legii.
Din cauza considerentelor geografice și a limitelor lingvistice, experiența arată că
este preferabilă iniţierea şi punerea în aplicare a ECA/JIT cu țările vecine, în acest sens
cooperarea și lucrul în comun în cadrul unei ECA/JIT ajutând statele învecinate să
dobândească experiență în materie.
Este foarte important a instrui specialiști la nivel național și internațional, pentru
a fi în măsură să implementeze instituția ECA/JIT în practică pe o scară mai largă.
Practicienii simt lipsa unei evaluări de ansamblu a ECA/JIT, în mod similar cu
mandatul european de arestare (MEA), care ar fi util și stimulativ pentru a-i ajuta să
19
îmbunătățească abilitățile lor în acest domeniu. Într-o ECA/JIT există oameni care
lucrează împreună, având un fundal diferit profesional și cultural. Este important să nu
subestimăm „dimensiunea umană” a echipei de investigaţii pe parcursul întregului proces.
De aceea, de la începutul operațiunii, este necesar să se creeze condiții şi forme diverse de
comunicare, respectiv derularea de întâlniri și discuții, în fiecare fază a proiectului.
O problemă interesantă o constituie obiectivul unei ECA/JIT. Scopul unei
ECA/JIT poate fi doar o anchetă într-un caz concret sau o ECA/JIT poate fi stabilită
pentru o problemă concretă atunci când nu există încă niciun suspect sau este specificat un
caz exact ce urmează a fi investigat de către membrii ECA/JIT. Unii experţi intervievaţi
sunt de părere că ECA/JIT ar trebui să fie stabilite numai pentru cazuri concrete, deoarece
soluționarea problemelor de politică penală nu este rolul ECA/JIT. Pe de altă parte, în
scopul de a utiliza informațiile colectate de o ECA/JIT în procesul judiciar, este necesar să
se stabilească obiectivul concret al ECA/JIT. Unele state membre consideră că este
necesar să se diferențieze între investigaţie proactivă şi reactivă. În anumite cazuri, poate
fi oportun să se stabilească o ECA/JIT înainte de specificarea obiectivelor (investigaţia
pro-activă).
Experiența arată că toate ECA/JIT stabilite până în prezent s-au bazat pe acorduri
bilaterale. Aceasta este cea mai simplă soluție pentru statele membre. Autoritățile statelor
se tem încă să întreprindă crearea de ECA/JIT mai complexe, multilaterale, care să
acopere mai multe țări ale UE împotriva grupurilor criminale care acționează în mai multe
țări din Europa. Aceasta este încă o "utopie", deoarece acest nivel de cooperare între
autoritățile de aplicare a legii din statele membre este încă "de neconceput" (în special
datorită unor dificultăți tehnice de realizare). În astfel de cazuri multilaterale, Europol şi
Eurojust ar putea fi instrumente utile de cooperare şi de asistenţă pentru statele implicate.
Datorită naturii lor, ECA/JIT îşi vor continua evoluția, urmând să se adapteze
practicile, problemele întâlnite și experiențele dobândite. Creşterea gradului de
conştientizare a ECA/JIT, în general, noile abordări, dispoziții, precum și orice alte
actualizări sunt esențiale, fiind necesar ca noile informații să fie puse la dispoziția
autorităților naționale în statele membre.
Propuneri şi recomandări privind dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului
echipelor comune de anchetă
Realizarea cercetării doctorale, atât prin intermediul studiului şi analizei
documentare, cât şi prin cercetarea/interogarea directă a specialiştilor, a permis conturarea
concluziilor prezentate anterior, ce determină în mod firesc la formularea unor propuneri
menite să eficientizeze activitatea organelor judiciare implicate în sistemul ECA/JIT.
Una din primele propuneri are la bază analiza studiilor şi cercetărilor privind
ECA/JIT, prin care se realizează distincţia dintre cooperarea judiciară în materie
penală şi cooperarea poliţienească, ECA/JIT fiind considerate ca apanaj al ambelor
forme de cooperare. În opinia noastră, această distincţie nu este decât una de ordin
teoretic, una artificială, fiind necesară existenţa unor politici coerente în domeniul
prevenirii şi combaterii criminalităţii, printr-o abordare comună în cadrul conceptului de
cooperare europeană în materie penală.
20
În opinia noastră, crearea şi implementarea ECA/JIT trebuie să se materializeze
printr-o cooperare fructuoasă, care să ducă la probarea infracţiunilor cu caracter
transfrontalier şi identificarea tuturor componenţilor grupărilor organizate de criminalitate.
În vederea implementării unor ECA/JIT de succes, încă din faza premergătoare
semnării acordului de colaborare, trebuie analizate şi avute în atenţie următoarele
aspecte:
a) Crearea ECA/JIT trebuie să se realizeze numai în cazurile cu componentă
internaţională sau europeană, dat fiind că acest instrument este complex,
consumă timp şi necesită un efort deosebit din partea tuturor participanţilor
implicaţi;
b) Investigarea comună şi documentarea unor asemenea cazuri ar trebui să reflecte
interesul comun al statelor implicate în fondarea ECA/JIT. Dacă este o problemă
comună, dar nu un caz concret, schimbul de informaţii cu scopul de a fi
identificate asemenea cazuri comune ar trebui să urmeze procedura normală care
să fie ajustată, dacă e necesar. În special când mai mult de două sate sunt
implicate, Europol este cea mai adecvată agenţie de aplicare a legii pentru crearea
imaginilor de ansamblu şi să ajute la identificarea de obstacole în identificarea
rapidă a cazului;
c) Înainte ca ECA/JIT să devină operaţională, structura sa trebuie să fie acceptată şi
stabilită printr-un acord. Pentru luarea în calcul a eventualelor modificări din
timpul operaţionalizării ECA/JIT, este necesar un acord flexibil şi pretabil la o
mare varietate de situaţii (juridice şi faptice);
d) Este recomandat ca structura ECA/JIT să fie cât mai simplă cu putinţă şi adaptată
sistemului ţării unde este localizată ECA/JIT. Pentru prevenirea sau eliminarea
problemelor privitoare la diferitele sisteme legislative într-o echipă, membrii
ECA/JIT ar trebui să aibă sau să obţină cunoştinţe de bază despre sistemul şi
procedurile ţării în care operează ECA/JIT. Acest proces de familiarizare cu
diferitele sisteme legale din cadrul UE necesită timp, dar în opinia noastră este
necesar pentru punerea în aplicare a formelor de cooperare ce implică un număr
mare de state şi operaţiuni în diferite ţări şi cu diferiţi lideri ai ECA/JIT. Aceasta
înseamnă că înainte de operaţionalizarea ECA/JIT, personalul implicat ar trebui
să dobândească experienţă şi cunoştinţe pentru familiarizarea cu diferite sisteme
legale şi culturi organizaţionale şi profesionale;
e) Alegerea jurisdicţiei constituie un alt aspect fundamental, în opinia noastră fiind
necesar ca acest lucru să se realizeze încă din momentul semnării acordului
ECA/JIT, în vederea prevenirii problemelor şi dificultăţilor generate de
admisibilitatea probelor în instanţe. În egală măsură, considerăm necesară
modificarea şi completarea Rezoluţiei Consiliului 2010/ C 70/01 din 26 februarie
2010 privind un model de acord privind constituirea unei echipe comune de
anchetă prin introducerea şi reglementarea unor aspecte precum admisibilitatea
probelor, programul-agendă al reuniunilor membrilor echipei, obiectivele
ECA/JIT, precum şi informaţii operaţionale privind schimbul de date şi utilizarea
tehnicilor speciale de supraveghere şi cercetare în contextul ECA/JIT, reguli
21
specifice privind utilizarea armamentului şi suportarea pagubelor provocate de
membrii echipei în contextul activităţilor ECA/JIT.
În faza de operaţionalizare a ECA/JIT, au fost semnalate în ultimii ani unele
obstacole şi dificultăţi. Trebuie să precizăm că instrumentul ECA/JIT a fost creat pentru a
se depăşi dificultăţile din cadrul procesului schimbului de informaţii prin evitarea unor
proceduri îndelungate şi complexe de cereri de asistenţă judiciară reciprocă. Aceasta nu
înseamnă însă că dificultăţile şi obstacolele legate de schimbul formal de informaţii au
dispărut odată cu crearea ECA/JIT. Schimbul de informaţii la nivelul ECA/JIT trebuie să
fie compatibil cu legislaţia naţională, ceea ce înseamnă că legile naţionale joacă un rol
important în determinarea informaţiilor care pot fi furnizate către ECA/JIT de către
membrii secundari. Diferenţele legislative pot continua să fie un factor care previne
schimbul imediat de informaţii şi întârzie cooperarea directă şi operativă. În unele
ECA/JIT implementate până în prezent la nivelul UE, etichetarea informaţiilor ca fiind
“Confidenţiale” şi refuzul agenţiilor care furnizează informaţii de a le disemina în cadrul
ECA/JIT au condus la reducerea efectului ECA/JIT. Pentru eficientizarea activităţilor
ECA/JIT, informaţiile relevante de la statele implicate trebuie să fie disponibile tuturor
membrilor săi.
Chiar dacă este adesea subestimat, nivelul redus de cunoaştere a limbii (cel mai
adesea, limba engleză) poate constitui un obstacol major în cooperarea în cadrul
ECA/JIT. Pare inevitabil ca o limbă comună să fie vorbită şi înţeleasă de membrii echipei.
În plus, trebuie subliniat faptul că procesul de comunicare într-o limbă diferită include
riscul de înţelegere greşită şi pierderea de informaţii. În acest sens, propunem ca
personalul implicat în ECA/JIT să urmeze cursuri de dezvoltare a limbajului profesional
(juridic şi poliţienesc) necesar facilitării activităţilor operaţionale şi comunicării în cadrul
ECA/JIT.
În vederea selectării operative a cazurilor pretabile a fi documentate şi investigate
prin intermediul ECA/JIT, suntem de părere că sunt necesare sesiuni de instruire şi
formare profesională intensive a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară (în principal
din cadrul structurilor de combatere a criminalităţii organizate, de investigaţii criminale şi
investigare a fraudelor), aceştia fiind în prima linie de luptă împotriva infracţionalităţii,
implicaţi atât în activităţi informative, dar şi de cercetare penală. Este şi motivul pentru
care apreciem că aceşti investigatori sunt primii care pot semnala prezenţa unor indicatori
specifici care să permită crearea şi implementarea ECA/JIT, în urma propunerilor ce
urmează a fi făcute procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
În opinia noastră, pentru eficientizarea operaţiunilor desfăşurate în cadrul
ECA/JIT, apreciem că activităţile concrete ale acesteia ar trebui să fie conduse
numai de către un ofiţer superior de poliţie, cu pregătire juridică şi experienţă
operativă bogată în materia poliţiei judiciare şi de participare la misiuni operative
externe. Aserţiunea noastră se bazează pe experienţa operativă a poliţiştilor în materia
documentării grupărilor infracţionale organizate, atât în cadrul unor relaţii formale, dar şi
informale de cooperare şi asistenţă cu colegi poliţişti din alte state. Deşi aşa cum am arătat
pe parcursul lucrării, unii cercetători opinează că ECA/JIT este mai mult un instrument al
cooperării judiciare, decât al celei poliţieneşti, cel mai mare efort pentru identificarea
22
situaţiilor pretabile la ECA/JIT, precum şi în privinţa implementării operaţiunilor concrete
ale ECA/JIT, sunt desfăşurate de poliţiştii judiciari.
O altă propunere vizează consolidarea culturii judiciare comune
caracteristice tuturor membrilor agenţiilor de aplicare a legii, implicaţi în cadrul ECA/JIT.
Cultura judiciară comună necesită existenţa unor legături strânse între culturile judiciare
naţionale ale statelor implicate în ECA/JIT, presupunând, pe lângă armonizarea legislaţiei
penale şi procesual-penale, şi sesiuni comune de cooperare şi de formare profesională.
Este şi motivul pentru care subliniem faptul că o cultură judiciară comună reprezintă mai
mult decât o simplă problemă de înţelegere sau de încredere între părţile implicate.
În opinia noastră, este necesară dezvoltarea unor modele de bune practici
dedicate magistraţilor şi poliţiştilor care participă la ECA/JIT. În acest sens,
propunem elaborarea unui Manual de bune practici destinat consolidării gradului de
înţelegere şi operaţionalizare a ECA/JIT, care să rezulte în urma organizării unor sesiuni
comune de pregătire şi workshop-uri la care să participe practicieni din state diferite ce au
fost implicaţi efectiv la implementarea ECA/JIT. Elaborarea manualului de bune practici
va rezulta în urma dezbaterilor şi discuţiilor interactive dintre practicieni, aceştia punctând
principalele avantaje şi dezavantaje, provocări şi obstacole, precum şi identificarea
bunelor practici necesare eficientizării modului de lucru în cadrul ECA/JIT. Sistemul de
derulare a workshop-urilor necesită lucrul pe grupuri alcătuite din magistraţi şi poliţişti din
state diferite care să fie supuşi unor scenarii ipotetice privind crearea şi implementarea
unei ECA/JIT, parcurgând toate etapele necesare, de la primele întâlniri preliminare la
semnarea acordului de colaborare şi implementarea acestuia.
În acelaşi timp, valorificarea posibilităţilor oferite de tehnica analizei
informaţiilor poate conduce pe de o parte la anticiparea mutaţiilor fenomenului
infracţional, dar şi la identificarea cazurilor judiciare pretabile la cooperare şi investigare
prin intermediul ECA/JIT. În acest sens, suntem de părere că prezintă un interes specific şi
exploatarea rezultatelor analizelor privind zonele de provenienţă a infractorilor români
care comit fapte de natură judiciară în străinătate şi modurile de operare folosite, în sensul
adaptării imediate a agenţiilor de aplicare a legii din ţara noastră la specificul fenomenului
criminalităţii itinerante, inclusiv din perspectiva metodelor investigative utilizate.
Propunerile noastre vizează şi consolidarea cooperării la nivel naţional între structurile de
poliţie judiciară şi unităţile de analiză a informaţiilor din cadrul Poliţiei Române, prin
dezvoltarea de hărţi relaţionale şi analize operaţionale (pe baza analizelor de caz, a celor
comparative de caz, a grupurilor de infractori, a profilului comportamental specific,
precum şi analiza investigaţiei judiciare) în cauze concrete, mai ales în cele complexe şi în
care există premisele iniţierii şi operaţionalizării unor ECA/JIT.
În concluzie finală, apreciem faptul că echipele comune de anchetă constituie
un instrument de cooperare în materie penală care contribuie la consolidarea
încrederii reciproce între agenţiile de aplicare a legii din statele membre, menită să
asigure eficientizarea activităţilor de prevenire şi combatere a criminalităţii care
afectează două sau mai multe state membre. Dinamica şi trendul actual al
criminalităţii organizate, transfrontaliere şi itinerante presupun noi abordări
investigative prin intermediul ECA/JIT, la care să adere cât mai multe state membre
din categoria celor afectate de criminalitate. În acest context, suntem de părere că
23
prezenta teză va deschide noi direcţii de cercetare în domeniul echipelor comune de
anchetă, având în vedere noutatea şi plusvaloarea adusă de operaţionalizarea
acestora la nivel european.
BIBLIOGRAFIE
Legislaţie
Documente juridice internaţionale
24
1. *** Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la
Lisabona, la data de 13 decembrie 2007;
2. *** Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a
tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi a altor acte conexe, adoptat în
februarie 2001 şi intrat în vigoare la 1 februarie 2003;
3. *** Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea
Europeană, a tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi a altor acte
conexe, adoptat la data de 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999;
4. *** Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la
Maastricht şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993;
5. *** Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Strategia
de securitate internă a UE în acţiune: cinci paşi către o Europă mai sigură;
6. *** Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Un spaţiu
de libertate, securitate şi justiţie în serviciul cetăţenilor, Bruxelles, 10.6.2009;
7. *** Decizia Consiliului din 25 februarie 2010 privind instituirea Comitetului
permanent pentru cooperarea operaţională în materie de securitate internă;
8. *** Decizia Consiliului nr. 2009/426/JAI din 16 decembrie 2008 privind
consolidarea Eurojust şi de modificare a Deciziei 2002/187/JAI de instituire a
Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate,
publicată în “Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” nr. L138 din 4 iunie 2009;
9. *** Decizia Consiliului 2009/371/JAI privind înfiinţarea Oficiului European de
Poliţie (Europol), publicată în „Jurnalul oficial al Uniunii Europene” nr.L121 din
15 mai 2009;
10. *** Decizia-Cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind
simplificarea schimbului de informaţii şi date operative între autorităţile de
aplicare a legii ale statelor membre ale UE, publicată în „Jurnalul oficial al
Uniunii Europene” nr. L386 din 29 decembrie 2006;
11. *** Programul de la Stockholm – o Europă deschisă şi sigură în serviciul
cetăţenilor şi pentru protecţia acestora;
12. *** Regulamentul (CE) nr.2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de
instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la
Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene, publicat în
„Jurnalul oficial al Uniunii Europene” nr. L349 din 25 noiembrie 2004;
13. *** Decizia-Cadru 2008/977/JAI privind protecţia datelor cu caracter personal
prelucrate în cadrul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, publicată
în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” nr. L350 din 30 decembrie 2008;
14. *** Decizia Consiliului 2007/533/JAI din 12 iunie 2007 privind înfiinţarea,
funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen de a doua generaţie
(SIS II), publicată în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” nr. L205 din 7
august 2007.
25
15. *** Decizia Consiliului 2005/681/JAI din 20 septembrie 2005 de instituire a
Colegiului European de Poliţie (CEPOL) şi de abrogare a Deciziei 2000/820/JAI,
publicată în „Jurnalul oficial al Uniunii Europene” nr. L256 din 1 octombrie
2005;
16. *** Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind
executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau
a probelor, publicată în “Jurnalul oficial al Uniunii Europene” nr.L196 din 2
august 2003;
17. *** Decizia Consiliului 2003/170/JAI privind folosirea comună a ofiţerilor de
legătură detaşaţi de autorităţile de aplicare a legii din statele membre, publicată în
„Jurnalul oficial al Uniunii Europene” nr. L67/27 din 12 martie 2003;
18. *** Decizia-Cadru a Consiliului UE nr.2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind
mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre,
publicată în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene” nr. L190 din 18 iulie 2002;
19. *** Decizia-Cadru nr. 2002/465/JAI privind echipele comune de anchetă,
publicată în “Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene” nr. L162 din 20 iunie
2002;
20. *** Rezoluţia Consiliului UE 2010/C 70/01 din 26 februarie 2010 privind un
model de acord privind constituirea unei echipe comune de anchetă (JIT);
21. *** Convenția cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între
statele membre ale Uniunii Europene din 29 mai 2000;
22. *** Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985
privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, semnată în
localitatea Schengen (Luxemburg), la data de 19 iunie 1990.
Legislaţie internă
1. *** Constituţia României, modificată şi completată prin Legea de revizuire a
Constituţiei României nr.429/2003, publicată în „Monitorul oficial al României”,
partea I, nr.758 din 29 octombrie 2003; republicată, în „Monitorul oficial al
României”, partea I, nr.767 din 31 octombrie 2003;
2. *** Legea nr. 250/2010 privind ratificarea Convenţiei pentru stabilirea Centrului
Sud-Est European de Aplicare a Legii, încheiată la Bucureşti la 9 decembrie 2009
şi semnată de România la Bucureşti, la aceeaşi dată, publicată în „Monitorul
oficial al României”, partea I, nr.860 din 22 decembrie 2010;
3. *** Legea nr. 201/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr.103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării
poliţieneşti internaţionale, publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I,
nr.718 din 28 octombrie 2010;
4. *** Legea nr. 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul
26
de Informaţii Schengen, publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I,
nr.498 din 19 iulie 2010;
5. *** Legea nr. 85/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr.123/2007 privind unele măsuri pentru consolidarea cooperării judiciare cu
statele membre ale Uniunii Europene, publicată în “Monitorul oficial al
României”, partea I, nr.292 din 15 aprilie 2008;
6. *** Legea nr. 104/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului
nr.103/2006 privind unele măsuri de facilitare a cooperării poliţieneşti
internaţionale, publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.275 din
25 aprilie 2007;
7. *** Legea nr. 368/2004 pentru ratificarea celui de-al doilea Protocol adiţional la
Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptat la
Strasbourg la 8 noiembrie 2001, publicată în “Monitorul oficial al României”,
partea I, nr.913 din 7 octombrie 2004;
8. *** Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare,
publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.869 din 23 septembrie
2004;
9. *** Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr.594 din 1 iulie
2004, cu modificările şi completările ulterioare;
10. *** Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate,
publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr.50 din 29 ianuarie 2003;
11. *** Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
publicată în “Monitorul oficial al României”, partea I, nr.305 din 9 mai 2002;
12. *** Hotărârea Guvernului nr. 2209/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale
de combatere a criminalităţii organizate în perioada 2004-2007, publicată în
„Monitorul oficial al României”, partea I, nr.1256 din 27 decembrie 2004.
Tratate, cursuri, monografii
1. Albu, P., Crima organizată în perioada de tranziţie-o ameninţare majoră la
adresa securităţii naţionale, Editura Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative, Bucureşti, 2007;
2. Bic, Daniel-Aurel, Cooperarea judiciară şi poliţienească în spaţiul european
(teză de doctorat), Academia de Poliţie „A.I. Cuza”, Bucureşti, 2010;
3. Boroi, Alexandru; Rusu, Ion, Cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008;
4. Corciu, Eugen; Băloi, Aurel, Instituţii de cooperare poliţienească, Editura
Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2006 ;
5. Corten-van der Sande, M. J.A.M.; Martens, P.P.J.M., Succesvolle Samenwerking
in Internationaal Samengestelde (Politie) Teams, Breda, april 2006;
6. De Moor, Alexandra, Joint Investigation Teams: Belgium, the Netherlands, the
United Kingdom. Can (or should) Europol participate?, Universiteit Gent,
Faculty of Law, 2006;
27
7. Durmaz, Huseyin, International police cooperation as a response to
transnational organized crime in Europe: improvements in extradition. Thesis
Prepared for the Degree of Master of Science, University of North Texas, August
2005;
8. Gal, E., Concepţia Uniunii Europene privind organizarea şi funcţionarea
organelor de ordine publică şi siguranţă naţională (teză de doctorat), Academia
de Poliţie “A.I. Cuza”, Bucureşti, 2010;
9. Guild, Elspeth; Geyer, Florian, Security versus justice?: police and judicial
cooperation in the European Union, Ashgate Publishing Limited, England, 2008;
10. Hails, J., Criminal Evidence. 7th edition. Belmont: Cengage Learning, 2011;
11. Hurdubaie, Ioan, Cooperarea judiciară europeană. Cadrul convenţional penal,
vol.I, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2003;
12. Ionel, T.M., Dimensiunea juridică a implementării Acquis-ului Schengen în
domeniul securizării frontierelor naţionale (teză de doctorat), Academia de
Poliţie „A.I. Cuza”, Bucureşti, 2008;
13. Kaunert, Ch., European Internal Security, Manchester University Press, 2011;
14. Klip, André; Versluis, Esther; Polak, Josine, Improving Mutual Trust amongst
European Union Member States in the areas of Police and Judicial Cooperation
in Criminal Matters. Lessons from the Operation of Monitoring, Evaluation and
Inventory Mechanisms in the First and Third Pillars of the European Union,
Maastricht University, 2009;
15. Magali, Sabatier, La coopération policière européenne, Paris, L’Harmattan,
2001;
16. Miccoli, Marina, L’azione dell’Unione Europea per prevenire e reprimere la
tratta degli esseri umani, Università degli studi di Parma, 2008;
17. Monteil, M., Flic, tout simplement, Neuilly-sur-Seine, Editions Michel Lafon,
2008;
18. Morar, Ioana-Cristina; Zainea, Mariana, Cooperarea judiciară în materie penală:
culegere de practică judiciară, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008;
19. Peroni, Francesco; Gialuz, Mitja, Cooperazione informativa e giustizia penale
nell’Unione Europea, Università di Trieste, Trieste 2009;
20. Rijken, Conny; Vermeulen, Gert, Joint Investigation Teams in the European
Union, T.M.C. Asser Press, 1st Edition, 2006;
21. Roosens, Katrin, The european arrest warrant and joint investigation teams in
practice. A single-case study of ETA, University of Twente, The Netherlands,
2012;
22. Scheibenreif, Michael, Europol and European Security Or how the agency is
trying to serve its purpose, Wien, 2009;
23. Sollie, Henk; Kop, Nicolien, Joint Investigation Teams. Lessons learned, Boom
Lemma uitgevers, Den Haag, 2012;
24. Stănoiu, Rodica Mihaela, Asistenţa juridică internaţională în materie penală,
Editura Academiei, Bucureşti, 1977;
25. Stoica, Mihai-Gheorghe; Cătuţi, Constantin-Cristian, Cooperarea poliţienească
internaţională în România, Editura Regina din Arcadia, Bucureşti, 2006;
28
26. Suceavă, Ion, Interpol la început de mileniu, Editura Meronia, Bucureşti, 2007;
27. Ştefan, Cristian-Eduard; Pintilie, Ligia-Teodora, Cooperarea internaţională
judiciară şi poliţienească, Editura Sitech, Craiova, 2007;
28. Voicu, C., Strategia de securitate internă a Uniunii Europene (curs pentru
masterat), Editura Sitech, Craiova, 2010.
Studii, articole, rapoarte
1. Bakker, Edwin; Powderly, Joseph, Joint Investigation Teams: Added Value,
Opportunities and Obstacles in the Struggle against Terrorism, Expert Meeting
JITs 21 February 2011;
2. Block, Ludo, Joint Investigation Teams: The Panacea for Fighting Organised
Crime?, Paper for the ECPR Annual Conference 2011, Reykjavik, Iceland, 25-27
August 2011;
3. Bruggeman, W., De toekomst van Europol. Gewild of gedoogd?, Panopticon
2004 (1) ;
4. Chareyron, Floriano, Equipes communes d'enquête et Droit pénal français,
Université du Sud Toulon-Var, 2011;
5. Chyr, Mirosława; Jaszczuk, Małgorzata; Sitek, Wojciech, Joint investigation
teams: a step forward to the European integration, THEMIS Competition 2012;
6. Cloud, M., Organized crime, RICO, and the European Union, Syracuse Journal
of International Law and Commerce, 27, 2000;
7. Den Boer, M.; Walker, N., European policing after 1992, Journal of Common
Market Studies, 31, 1993;
8. De Moor, A.; Vermeulen, G., The Europol Council Decision: transforming
Europol into an agency of the European Union, Common Market Law Review,
47, 2010;
9. Disley, Emma; Irving, Barrie; Hughes, William; Patruni, Bhanu, Evaluation of
the implementation of the Europol Council Decision and of Europol’s activities,
RAND Corporation, Europol, 2012;
10. Fernandez, Ruben Jimenez, Los equipos conjuntos de investigació, Universidad
de Castilla – La Mancha, 2006;
11. Fletcher, M.; Lööf, R.; Gilmore, B., EU Criminal Law and Justice. Edward Elgar
Publishing, 2008;
12. Golobinek, Robert, Financial Investigations and Confiscation of Proceeds from
Crime. Training Manual for Law Enforcement and Judiciary, Council of Europe,
2006;
13. Gros, J. G., Trouble in paradise: Crime and collapsed states in the age of
globalization, The British Journal of Criminology, 43, 2003;
14. Gualtieri, C., Joint Investigation Teams, ERA Forum , 8 (2)/2007;
15. Hayes, Ben, “The Future of Europol” - more powers, less regulation, precious
little debate, CILIP 84, no 2, 2006;
16. Helmberg, M., Eurojust and joint investigation teams: how Eurojust can support
JITs, ERA Forum 8(2), 2007;
29
17. Hester, Judith; Klackl, Michael; Mucha, Gabriele; Reich, Roman; Schneider,
Birgit; Tiegs, Harald; Tolstiuk, Michael; Zainea, Mariana, Recunoaşterea
reciprocă în domeniul cooperării judiciare în materie penală: instrumente
juridice şi implementarea lor: manual, Proiect Twinning Light între România şi
Austria RO2007/IB/JH- 09 “Continuarea asistenţei în domeniul cooperării
judiciare în materie civilă, comercială şi penală”, Editura Euro Standard,
Bucureşti, 2010;
18. Imhoff, J.J.; Cutler, S.P., Interpol, FBI Law Enforcement Bulletin, 67 (12), 1998;
19. Jeney, Petra, The future of Eurojust, European Parliament, 2012;
20. Joutsen, Matti, The European Union and Cooperation in Criminal Matters: the
Search for Balance, HEUNI Paper No. 25, Helsinki, 2006;
21. Kapplinghaus, Jürgen, Joint investigation teams: basic ideas, relevant legal
instruments and first experiences in Europe, 134th international training course
visiting experts’ papers;
22. Long, Nadja, Implementation of the european arrest warrant and joint
investigation teams at EU and national level. Study, Brussels, European
Parliament, 2009;
23. Lopes da Mota, José Luís, Eurojust and Its Role in Joint Investigation Teams, in
The European Criminal Law Associations Forum, Issue 3/2009;
24. Metelli, Aurelio, La cooperazione di polizia e giudiziaria in materia di
terrorismo nel contesto dell’Unione Europea, Roma, dicembre 2003;
25. Nagy, Judit, About joint investigation teams in a nutshell, Issues of business and
law, Volume 2 (2010) ;
26. Paoli, L., The paradoxes of organized crime, Crime, Law and Social Change, 37,
2002;
27. Parkin, Joanna, EU Home Affairs Agencies and the Construction of EU Internal
Security, CEPS No. 53/December 2012;
28. Plachta, M., Joint Investigation Teams. A New Form of International
Cooperation in Criminal Matters, European Journal of Crime, Criminal Law and
Criminal Justice, no. 2, 2005;
29. Pradel, Jean, Les grandes tendances de l’européanisation des systèmes pénaux
nationaux, Les Cahiers de droit, vol. 50, n° 3-4, 2009;
30. Radu, Florin-Răzvan; Zainea, Mariana, Îndrumar pentru aplicarea de către
judecători şi procurori a principalelor instrumente juridice comunitare privind
cooperarea judiciară în materie penală (ediţia a II-a). Convenţia de asistenţă
judiciară reciprocă în materie penală dintre Statele Membre ale Uniunii Europene
din 29 mai 2000 şi Protocolul adiţional din 2001, Ministerul Justiţiei-Direcţia
Drept Internaţional şi Tratate, noiembrie 2007;
31. Riegel, Ralf, Gemeinsame Ermittlungsgruppen – der neue Königsweg der
internationalen Rechtshilfe?, DIE KRIMINAL - POLIZEI, Zeitschrift der
Gewerschaft der Polizei, Ausgabe 3/2008;
32. Rijken, Conny, Joint Investigation Teams: principles, practice, and problems.
Lessons learnt from the first efforts to establish a JIT, Utrecht Law Review
Volume 2, Issue 2 (December) 2006;
30
33. Saccone, Antonio, Combating International Crime in an Enlarging European
Union: What is the Role of Europol? Paris, December 2006;
34. Schalken, T.; Pronk, M., On Joint Investigation Teams, Europol and Supervision
of Their Joint Actions, European Journal of Crime, Criminal Law and Criminal
Justice, Vol. 10 No. 1, 2002;
35. Shelley, L., Transnational crime: The case of Russian organized crime and the
role of international cooperation in law enforcement, Demokratizatsiya, 10/2002;
36. Storbeck, J., Joint Investigation Teams – Participation of Europol, European
Judicial Network Plenary Meeting, 3-5 December 2003;
37. Ştefan, Cristian-Eduard, Echipele comune de anchetă, instrument eficient de
luptă împotriva criminalităţii organizate şi a terorismului, în Revista „Dreptul”
nr. 2/2009;
38. Tryfon, Korontzis, European Union criminal policy and joint investigation
teams. The case of Hellas, International Journal of Asian Social Science
2(12):2237-2250;
39. Ulrike Kathrein, Cătălina-Gabriela Miron, Ana Ploscă, Florin-Răzvan Radu,
Eckart Rainer, Michaela Salamun, Mariana Zainea, Cooperarea judiciară în
materie penală. Manual elaborat în cadrul Proiectului de înfrăţire între România
şi Austria PHARE RO 2005/IB/JH 03, intitulat “Consolidarea cadrului
instituţional şi legislativ în domeniul cooperării judiciare internaţionale”,
Centrul de Competenţă Juridică, Viena, 2007;
40. Vermeulen, G., EU Conventions enhancing and updating traditional mechanisms
for judicial cooperation in criminal matters, Revue internationale de droit penal
77(1), 2006;
41. Vermeulen, G., Advisory opinion JIT and pre-JIT cooperation possibilities in the
relationship between the Netherlands and other countries involved in the JIT-
initiative under the Netherlands EU Presidency 2004, Ghent, 16 January 2005;
42. Vernimmen-Van Tiggelen, Gisèle; Surano, Laura, Analyse de l’avenir de la
reconnaissance mutuelle en matière pénale dans l’Union Européenne, Institut
d’Etudes Européennes, Université Libre de Bruxelles, 2008;
43. Vuelta-Simon, S., Dernières nouvelles des équipes communes d'enquête: entre
partage et souveraineté... RSC, avril-juin 2007;
44. Wamers, P., Gemeinsame Ermittlungsgruppen Rauschgift von Zoll und Polizei in
der Bundesrepublik Deutschland, Der Kriminalist 24, 1992;
45. Zimmerman, D., The European Union and Post 9/11 Counter-terrorism: A
Reappraisal, Studies on Conflict and Terrorism, Vol. 29, No. 2, 2006;
46. *** Analiza Europol 2011. Raport general privind activităţile Europol, Haga, 7
mai 2012;
47. *** Anchetatorul european. Urmărirea transfrontalieră a infractorilor, Oficiul
European de Poliţie, 2011;
48. *** Asistenţa judiciară internaţională în materie penală (ghid elaborat de
Ministerul Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate) ;
49. *** Catalogul UE Schengen, Volumul 4 – Cooperare poliţienească.
Recomandări şi cele mai bune practici, 2003;
31
50. *** Conclusions of the 7th Annual meeting of the National Experts on Joint
Investigation Teams (26 - 27 October 2011, the Hague) ;
51. *** Conclusions of the 6th Annual meeting of the National Experts on Joint
Investigation Teams (2-3 December 2010, the Hague) ;
52. *** Conclusions of the fifth meeting of National Experts on Joint Investigation
Teams (30 November - 1 December 2009, The Hague) ;
53. *** Conclusions of the fourth meeting of National Experts on Joint Investigation
Teams (15/16 December 2008, The Hague) ;
54. *** Conclusions of the third meeting of National Experts on Joint Investigation
Teams (29/30 November 2007, The Hague) ;
55. *** Cross-cutting issues. International Cooperation. Criminal Justice
Assessment Toolkit, United Nations Office on Drugs and Crime, 2006;
56. *** Digest of Organized Crime Cases. A compilation of cases with commentaries
and lessons learned, United Nations Office for Drugs and Crime (UNODC),
2012;
57. *** Informal Expert Working Group on Joint Investigations: Conclusions and
Recommendations, 2 to 4 September 2008, Vienna;
58. *** Guide on EU Member States’ Legislation on Joint Investigation Teams,
Europol & Eurojust, 2007;
59. *** Joint Investigation Teams – Proposals for practical operational guidelines,
Brussels, 25 May 2004;
60. *** Întărirea cooperării româno-belgiene în domeniul investigării criminalităţii
organizate. Raport de evaluare, 2007;
61. *** Manual pentru echipele comune de anchetă, Consiliul UE, Bruxelles, 4
noiembrie 2011;
62. *** Police Cooperation Convention Manual, Police Cooperation Convention for
Southeast Europe Secretariat, Ljubljana, 25 January 2012;
63. *** Report on Joint Investigation Teams (JITs) and Eurojust’s JITs funding
2/2011, 1 February – 30 April 2011;
64. *** Report from the Commission on national measures taken to comply with the
Council Framework Decision of 13 June 2002 on Joint Investigation Teams;
65. *** Sixth Meeting of National Experts on Joint Investigation Teams, The Hague,
02-03 December 2010;
66. *** Strategic project on: Enhancing the work of Eurojust in drug trafficking
cases. Final results, Eurojust, 2012;
67. *** Strategic project on: Eurojust’s action against trafficking in human beings.
Final report and action plan, Eurojust, October 2012;
68. *** The introduction of the requirements for establishing Joint Investigation
Teams to fight trafficking in human beings in South-eastern Europe – JIT THB,
Working Party on General Matters, including Evaluations (GENVAL), Brussels,
2012.
Resurse Internet
32
1. ***http://www.cbss.org/Civil-Security-and-the-Human-Dimension/task-force-
on-organised-crime-in-the-baltic-searegion
2. *** http://www.cdep.ro/proiecte/2004/300/70/7/em377.pdf
3. *** https://www.europol.europa.eu/content/page/history-149
4. ***http://www.europa.eu.int/comm/justice_home/news/terrorism/documents/con
cl_council_21sep_en.pdf
5. ***http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/criminal/assistance/fsj_criminal_assistan
ce_fr.htm
6. ***http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:51998XG06
17:FR:HTML
7. ***http://www.comunicare.mai.gov.ro/stiri.php?subaction=showfull&id=138209
7655&archive
8. ***http://www.presse.justice.gouv.fr/archives-discours-10093/archives-des-
discours-de-2009-11374/signature-de-la-circulaire-sur-les-equipes-communes-
denquetes-16999.html
9. *** http://www.legilux.public.lu/leg/a/archives/2006/0057/a057.pdf
10. *** https://www.europol.europa.eu/content/page/growth-maturity
11. *** http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-284_ro.htm
12. ***http://www.politiaromana.ro/revista_politiei/Nr_21/cooperare_internationala.
htm
13. ***http://www.interpol.int/Crime-areas/Organized-crime/Organized-crime
14. *** http://ec.europa.eu/anti_fraud/about-us/mission/index_ro.htm
15. ***http://www.mouvement-europeen.eu/Premier-succes-pour-le-Comite-
permanent-de-securite-interieure
