Mincinoasa carte de vinatorie - upload.wikimedia.org · literarei in proza din limba noastra. Avind de model depktat faimosul mo-nument literar, Laocoon", al marelui critic Lessing,

BIBLIOTECA ROMANEASCAENCICLOPEDICA SOCEC"

No. 17-18.

Mincinoasa carte de vinatorie(PSEUDO-KYNEGETIKOS)

AL. I. ODOBESCU

DUCES.Editura Librariei SOCEC & Co., Societate Anonima

17981 1908

;

DE

.4 I,. '

-%

NOTITE CRITICE

kireuao-Komstty.Oc (Pseudo-KynegeticOs) saupe rornâneste: Falsul tractat de vinatorie"oH Precuvintare la Manualul vinatorulniromanesc", cum 1-a botezat, fara sa, sthruiascanicidecum, insusi Odobeseu, sau Minciwasa.carte de vinatorie", cum credem c 1-ar fiputut chema acest minunat maestru al prozeinoastre, daca ar fi vrut sa-i dea cu tot dina-dinsul un nume romanesc este cea mai in-tins i cea mai complexa, fara s nceteze insasa fie cea mai artistica qi mai originala, operaliterarei in proza din limba noastra.

Avind de model depktat faimosul mo-nument literar, Laocoon", al marelui criticLessing, care, plecind dela studiul unui ce-lebru grup de mannora al antichitatiitacind, fär sa, se rataceasa niciodata, pe do-meniul literaturii i artelor antice si moderne,a statornicit hotarul dintre arta picturii si apoeziei, Odobeseu, din prilejul unei prefete,

§i rg-

4

pe care amicul sau, Ccrnescu, ii rugase s i-ofaca pentru un Manual Ile vinatoare, faceo placere inalta artistica sa cutreere toate tari-murile experientei proprii, ale stiintei, artei,literaturii, istoriei, earl intr'un chip sau altulse ating en acela al vinatoarei, si, MA,

caute a dovedi vreo teorie san a stabill vreoregala' ca Lessing, ci numai de a ne infatisain lumina unui: surfs maret i totusi familiar,tablouri din arta si din natura de-o rarh fru-musete, el are norocul de a ile da untot literar armonic intr'un stil de-o amplitudine,de-O bogatie i de-o mladioasa eleganta, susi.-nut i energicA, unica in literattra noastrarara chiar in literatura himii. Astfel, incepind

ne arata nedestoinicia sa la 'vinatoare, re d'a,citeva amintiri din copilarie, in care Inca-dreaza in chipul cel mai firesc, inareata des-criere a vinatoarii pe cimpul Baraganului dinyremuri si ne fermeca sufletul cii vraja acelormari de iarba, iii cari traiesc si mor atiteavietati in neclintita arsita a zilelor §i in tai-nirita liniste a noptilor senine de vara. Adu-cindu-si aininte ea in copilarie vina granri,él diserteaza. cu eruditie, dar vesnie en g`ratie

haz, asupra sburatoarelor de acelas fel, seopinte apoi asupra turturelelor a earor Viataphtrunde din faimosul cintec poporan cules delenache Vacarescu, i ne misca zugraviudn-negegtul vrasmas al vinatorului care da foe

sa

si

4i

a

ei

'11

5

moarte in perechea ce, nestiutoare si ferieith, seleagana in racoarea frunzelor, in ploaia ra-zelor si sub seninul cerului. Vorbind de le-giuirile vinatoresti i neconfenind citind cuun gust si o arta desävir4ita ne amintesteminunata!paginadin: Lueretiu lin care seslaveste dumnezeiasca dragoste ce impoporeazapamintul in fiecare primavara cu o nouatinerete ; apoi, cautind sa, se foloseasea de unelepovete in privinta alegerii eiinilor, ne incintaeu bogatia i justetea de termeni en ean l. neinfatiseaza o pr5sila de catei, eu povestea po-porana despre coada Vulpii i cu filozofiaminciunii vinatoreti.LCn eita gratie i ele-ganta, dupa aceea nu ineepe s ne plimbeprin domeniile literaturii i artei in care su-biectele sint luate din vinatorie! Ael ne .ei-teaza autorii vechi, greci i .latini, sau pe ceinoi, ce au scris despre vinatoare, i gaseste prilej

ne traduca citeva maiestre descrieri de raseciinesti; ael ne infatiiseazia printr'o arta, necu-noseuta.in literatura noastra, prin cuvinte pi pa-ite, ce tresar i seinteiaza de viata, capo d'operesculpturale ea Diana din Versailles , Dianalui Jean Goujon", Sf. Hubert" de Albert Da-rer, dindu-ne in acelas timp dovada unei ne-asemanate indeminari de a earacteriza seoalede arta, streine i nesimpatiee, cum este, pentrumulti, arta profund germ ana a marelui maestri.'din Nurenberg. Apoi, trecind la scenele de vi-

t

6

ngtoare de pe monumente, ne duce par'eg demink in fata Areulni lui Traian, eel trecutprin oarecare inseláciune in seama lui Con-stantin eel Mare, caracterizeazg energicplastic sculptura vremii acelui strgmos im-pgrat, ne face, odatà en vingtorile de flare, sgrespirgm inaltul aer alpestru din GuilomTell" si din muntii nostri, i ne pune sg auzimtrimbitele de vingtoare, ping ee, dupg ce nepoartg prin redactiile Convorbirilor literare"

Revistei eontimporang", ce se rgsboiau peatunci (1874), ne asvirlg fgrg nicio bgtaie decap si fgrg nicio vgthmare, toernai in eim-piile pustii ale Persiei, nude in desgropatalume, de acum 1500 de ani, a Sasanizilor,ne aratg, en aceeasi putere de viziune ceinviazg piatra, tablourile sculpturale de ving-toare din acele vremuri, dud muziea se parecä da un farmec deosebit faptelor vingto-resti. i en aceeasi putere de deseriere si decaracterizare ne trece pe dinaintea ochilor ta-blourile marilor pictori de vingtoare, delaapocalipticele lupte intre flare si om ale luiRubens, ping la gingasele si sclivisitele tablourihighlife" ale pictorilor englezi contemporanisi ping la poznasele caricaturi ale vingto-rilor de duminice. Si, precum a avut artaca s inceapg aceste ?ermecate rgtgeiri, printabloul plin de viatg si de poezie mgreatg

tainicg al Bgrgganului, tablou ce ue leagg

ii

zi

7

pe veci sufletul de Infatisari le tarii noastrede altadata, tot zip, .stie sä desávirsasca,incheindu-le prin imensa perspectiv'a a ma-retei i eternei privelisti a pamintului nostrude pe n1imi1e Bisocei, si prin acel basmsimbolic, in care, odata cu viata bogata siplina de minunatii a cimpurilor, padurilorsi muntilor nostri, din aer, de pe pamint,de sub pämint, se cuprinde §i viata de§teapta,si simplA,' a sufletului acelui muntean voios

.§i plin de virtute, icoana s'keanului _roman,neatins Inca de vintul pricazului vremilor noi.

Este o simfonie, in care fiecare tablort, fie-care povestire, fiecare cuvint poetic si fiecareanaliza prozaica fiecare citat, fie el or'cit de naiv si or' cit de umil are unrost desavirsit i contribuie, cu nota sa gra-

sau na1t, sgomotoasa sau melodioasa, pri-pita sau inceata, s ne dea o singura ,impresiede maretie, de bogatie, de inaltarea si seni-natate, contopite toate intr'aceea de desavar-sita sanatate voioas i glumeata. E ea, pe lIngácugetarea unitara si ine§te§ugul compozitiei, ceo realizeaza, aceasta opera e scrisä intr'un stil,in care bogatia i frumusetea limbii, extraordi-nara amplitudine si complexitate a frazei, sintreduse la unitate .printr'o energie si o armo-nie ce se sustine §i se desfasoara fara niciun moment de slabiciune suprema ele-

§i-o

vh,

igi

a

gantei. Valoarea ei de formA de limbaromaneascg §i stil artistic este nepretuitO;ea trebule sa" Be opera cardinal evanyhelialiterarei a or'cOrui scriitor roman.

NOTITA BIOGRAFICA

Alexandru Odobescu s'a ngseut la 1834,in )3ucuresti. Si-a fAcut studiile in tail, apoila Paid& A fost magistrat, ministru, membrual Academiei, i ctiva ani a fost insgrcinatulde afaceri la legatiunea noastr6 din Paris. Aavut catreda de arheologie la facultatea delitere din Bucuresti, si directiunea scoalei nor-male superioare.

Cu o lar0 culturg, cu un rar talent st5,-pinit de o arta,' aproape in diteraturanoastrg, Odobescu era chemat sá lase pagininepieritoare, printre care scrierea de fara,Mincinoasa carte de vingtorie" e un monu-ment si pentru limba i pentru gindirearomâneasc. In 1895, printr'o tragic6 uneltirea soartei, Odobescu pune capAt, cu dela sinevoinfa, minunatei sale vieti.

unieg

11fErAO-KTNHITIIKOE 1)EpIstoli sorIal ou gine sfi fie preouvIntare latoertea

Manuaijil Anitorulut"

Domnului C. C. Cornescu

Amice;

Cind mi-ai dat mai intiiu sei citesc manus-criptul tau, intitulat Manualul Vidatorului",ai ara tat dorinta ca fac eu o precuvin-tare. Mai apoi fi-ai luat seama scutitde aceasta magulitoare sarcina.

In razul din urma, rau nu te-aicaci eu, dupa ce am rasfoit cartea ta, m' amluat in adeva'r cu placere de pe urmele talede vinator; dar, pe cind tu te ocupai cu gra-vitate a-ri alege cea mai buna piwei, a o

inca'rca cu cea mai potrivita masura, a o

') Ap5,rutg, la Bucuresti, 1874. Iar Manualul Ting-torului" de C. C. Corneseu a apkut, pe urniX, in ace-lafE; an, in ImPrimeria Statului, §i 'n editia II-a la 1895.Povestea de yinkoare" a apkut apoi in editia -ope-relor lui Odobeseu in yolumul III (dela pag. 1-219)in Eclitura Socee, 1887.

,-.,31zr-r'ru

011. YO,

sa-i0 m ai

gindit,

12 Al. Odobescu

i'imlrepta dupa cea mai nemerita:linie; pe cincltu dresai, clg mic si cu o minunata ra,bdare,pe prepelicarul tau, ca sa asculte la semnaleleconsacrate: Pst! Pill i Aport!; pe cind tuin .fine stucliai cu luare aminte ,caracterelefizice etice ale celor mai oOisnuite subiecteinsufletite de vinatoare, eu, ca 'an nevinatorce sint, m'am apucat sa colind rastimpii ri

cautind cu ochii, en auzul i eainima, Vriveliti, rasunete i ematiuni vina-orqti.

Colindind m'am, ratacit, i iata-ma abiaacum ajuns din fantastica-mi calatorie, caun sac asa ingreuiat de tot felul de peace0 de surcele, aclunate de pretutindeni, incitnu mai cutez, Doamne fereste! nici chiar euinsumi sa-1 arunc in spinarea Mauualului tau.

Am luat dar pretentioasa hotarire a leclqerta intr'un volum osebit, ce-1 voiu tiparinumai pe seama lor, 4 care, subt an titlupedantesc i arhaic, spunind vinatorilor numailucruri ce sint en totral de prisos artei lor,va intocml un tel de Pal§ Tractat de Yinkorie,IFEur3o-xovilystixbc, in opozitiune fi etc Ma-nualul tau, careMesi mai;scurt, este insa tetraindoiala cu mult mai folositor celor earlvor sa invete ceva .cu temeiu.

Dar mai 'nainte de a pane sub tipar, m'amamice, ca fi clator, sal?: tramit tie

prinosul acestui vraft 'de pagine manuserise

ci

epatiile.

sinttit,

tVe.IA 0K UVfristretbc 13

pe cari, bune sau rele, le datorez numaiprimului tau indemn amical.

Primeste-le precum 4i vor place; clay credetotusi, ca, desi iti yin acum, cam ca fuiorulpopii, ele pureed dintr'o atectuoasa par-fire a celui care de mult este

Byteure0i, 7 Mai 1874.a/ tdu bun prieten

CUPRINSUL

I. Sh ni e-arc' oalie §-1 en 'in calea ving-torilor?, Cartea ta i Precnylntarei'inea.ttile dulci san Sosii i d-I &wee. Ce 'ziceNimrod deapre poclagra Mea: Arcadia }P6cimpuP trarrtganului. Dela 'mos Dory, tVeRt

ptistIt La conac.Vai de bietttl Gogoli,ce era s pap!

=

in

14 Al. Odobescu

II. Tiganii Ie zestre. Grives en caisseDizertatiune filologic, imbicsitg cu. erudi--Pune. 1000 galbeni venit pe an. Grauriistiu frantuzeste mai bine decit d-1 Littré!Din fabulele lui Lafontaine pin g. in pgdurileRusiei. AmArita turturea, of s'arrnana vaide ea!"

III. Pentru ce poetul Lucretiu stie maibine seams, cirrnuirii decit stgpinirea noastrg.Chiau! Chiau! prin *lure. Unde ne ac45,nide coada cinelni. Brasoave i palavre vin'a-toresti. De ce- vulpea are coada lung6 siursul n'are deloc.

IIT. D'as sti i en carte cita stia rhposatulLessing! Ditirambg in onoarea Artemidei.Bine tr'aia Diana la curtea lui Henric deITalois; Cuvioasg gravura' nemteasa.Kov-tristotb, salat6 elenolatineasa. Sfirsinltot la coadh.

17. Iatg-ne acum si in Roma I Maimare rusine pentru cotgogeami-te impArat!Sculptura istoria pe arcul de triumf al luiTraian. Platon si Xenofon ne poftesc lavinAtoare. Tren de pl'acere prin epoca gla-

. Faraoni vingtori. Palcat c'ä GuilomTell vorbea nemteste. Dela capra-neagra' laiubitk si vice-versa. Poem5, cimpulungeanh.

!

qrsoSo-KomeTtlek 15

VI. Cum se pricepeau s cinte la vin'atoareRossini Qi Haydn, Mehul §i Weber. Tonton,tonton, tontaine, tonton! ! Du§mania literarAsau efecte intuitive qi anacronistice ale Cham-bertinului dela Café-Anglai8, asupra poezieiromâne. Treeem dincolo de Bagdad. Con-cert sinfonic pe apg. §i pe uscat, dat mistre-tilor §i cerbilor de Sahul Persiei Kho§ruAnuOrvan.

VII. ZwypocTiot privita din punetul de ve-dere al teoriilor lui Darwin. Amor §i ving-toare! Cum se ingropau la Roma -urma§iibietului Ovid, rhiposat ea vai de dinsul, campe la Kiustenge. Pustia de oglindá, multerele face! Rubens n'a fost vingtor, darHorace Vernet fär tndoia1. Filozofiaabsolutei a esteticei vinátore§ti. Italia ne-acam dat de ru§ine.

VIII. Bibliografie cinegetia a secoluluide mijloc. in§irá-te m'arggrite artistic §ivinKtoresc. Mistretul de Snyders. Won-werman §i calul 141an. Vg.zut-ai la Luvrupe Bonne Nonne i Ponne, sau pe Mitte §iTurlu, adieä pe Desportes §i pe Oudry?Printi§orii nemti de mult visau a Versallia.Ridinger §i babita. Tot Ridinger §i mar-chizul de Carabas. Tot Ridinger §i Sir EdwinLandseer. Cum té dau de gol bgietii dela

16 Al. Odobescu

noi. Cum umblu en sa te aduc pe tine adevenl un sportman fashionabil.

IX. La Carpati mi-am adus jalea!"Poezie pre1ins i dichisita. Prepelicarul ingeanta qi bicatina in vint. Literatura eine-getica a Muscalilor. Tiroleza fr acorn-paniament de muzica. Steeplechase siste-matic d'a eurmeziqul artelor vinatoreqti.Uf! rasuflain un moment sub umbrarul luiKyr Ionita Buzdruna.

X. Inca un hop 1Sus pe plaid Buzaului.--Studiu antropologic lexicografie 0 moral asupralocuitorilor din comuna Bisoca; Baqmul curata din piatr i cu Feeiorul de imparateel eu iioroe la 'squat. Vultur, dihoni ri'ssan zatnfir, smarald rubin.: Cite \se potintimpla unuineamt daca flu pricepe romtineqte

XI: La tottl. muntilor. Tot 'basmill eelcu Fata ' din piatra i. 'e. 1. PornmbitaMargaritarul. anT spus 'desprei muutiiNaeulele' dela.job&qia ,Itimnidului, Cain Va-leritt Cattal, Fraft9o4 kVilh,tl, autorulnim Tal \ 13,qtnaneetulni , del Cid,Cautpeaddr

din Coditele Oiviidei din Dietitihttb3 riulu Ne, Wahlhra 1nfn, 411)%titida Jd-Ilui Stevie; _,arendavil

dela BiSdcd. 1-4-f Rist.weriptutrruhde se 'simile

s

---- 4iCo-

si iepuriiAcaortecticu.-,-

--

1i

,

/ , 'mut

icsuto-Kometsx6; 17

teea ce n'a §tiut sg,gruzzi, n statisticaMoldova.

XII. Capitolulcititori.

T7981

spun'a.' Vaposatul C. Ne-ce a acut lupilor din

cel mai plAcut pentru

Diffieiles .nugae

I.

Ai voit, amice, ca mai 'nainte de a osá citesc eu, in manuscript, cartea ro-

mâneascà ce tu ai compus sub titlul de Ma-nualul vinatorului" §i, dupg citire, sg-mi §idau pgrerea asupra-i.

Pentru atita incredere, nu am cum s'a-timultumesc; dar, team4 mi-e C, acordindu-mi//tie o a§a amicalA §i lingu§itoare prechdere,n'ai nimerit tocmai bine, o iscusite vtnà-torule I

Oare nu §tiai sau c ai uitat cum csa laving,torie, ca §i la multe altele, eu ma pricepcam tot atita precit se pricepea vestitul agea-miu, carele, va'zindu-se luat in rh'sphr de ba-bele satului, pentru isbinzile ce falcuse cu

ti-

Irew3o-liovriyectzOc 19

pusca dimineata, in bkkuil, se apkadulcea limb'a a poeziei i inea una

De e curcaCe se 'paired,

La reyksatul zorilor,in calea yinkorilor?

Istoria nu adaoge mai departe, daeà, pägu-bae1e s'au rnultumit numai eu aceasth armo-nioasg desd'aunare, precum in alea imprejurare,fusese silit s facA simigiul cel cu toemeala,care, pentru prAcintele mincate, rarnase bun

numai eu cinticelul dascAlului Cara-cangea :

Deschide-te pungulica,plâtesti pl'acintelele;

cinticel care, flr5, indoiall, este, in privintaregulelor prozodice, cu mult mai prejos deingenioasa improvizatiune vinkorului decurci.

Vezi sa nu pati i tu ca simigiul si deunde, cu drept cuvint, te asteptai s fii ràs-plkit, chiar dela inceput, prin laude meritate,pentru toate cereefarile serioase, pentru toateobservatiunile adinci, pentru toate ostenelilece ai depus in opera ta, sà nu capeti dela

in

t

Si

20 Al. Odobescu

mine deeit un encomion fluturatie §i fa'ra" temei,psalmodiat si acela pe dring sau cintat dinfrunzL

Dreptul lui Dumnezeu, in asemenea eaz siadieg daeä eritica mea, va fi, precum estesi lesne de prevgzut, nedeinn6 si nepotriviapentru scrierea ee a provoeat-o, rnsinea varKminea numai pe seama mea, c'aci este dreptca fiecare sh" poarte ponosul faptelor si zi-selor sale, si nu numai vinAtorii stilt cum c6,I) toafa pas'area pe lume, duph limba ei piere".

Fie acestea zise din eapul loculni, ea nucurnva s'a se intimple ea, vreunui chi-tor,scirbit indafa de uritul precuvinearii, s-i Tina,'flul gind de a lepAda cartea ta din min'a,mai inainte chiar de a fi intrat in materiaei, tratatà en seriozitate si cu stiint5, de cauze,de ekre con§tiintiosul autor.

Ma grAbese a declara eà acel cititor va; fiadevAratul pagnbas, eaci dach nu stie regn-lele vinátoriei mai bine decit mine si voiesteeu toate acestea sa le invete, el perde cea maibuna ocaziune de a se instrui, citind o carte'plaenta, in care formulele costelive ale me-eanicei si retetele gretoase ale medicinei-ve-

Weo6o-KosPrrceztv.OS 21

terinarii, sint mai peste tot locul foarte bi-nisor furisate printre o multime de notiuniistorice, de povgtuiri intelepte si de fapte in-teresante caH pot sg plac i sg foloseascgor'cgrui cititor.

Ca sg fiu dar drept i sg te pirn ndatg laadgpost despre or'ce neajunsuri ar putea sh-tiving dup.& urma euvintelor mele, recunosc,iubite autorule, cg, desi tu n'ai avut de gind,ca lineal nOstru strgbun Oratiu, sg argti poe-tilor din viitorime poteca cea bung, ins g. totai stiut chiar si in materie de vingtorie, sá ur-mezi pgrintestile lui povete, luind drept de-vizg facutà a scrierei tale, faimoasele lui ver-suH din Arta Poetice

Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci,Lectorem delectando, pariterque monendo1).

iti urez ca sg se poatg aplica cgrtii tale siexametrii uringtori, in care sper cg d. Socec,

carele in asemenea caz ar priml de sigurAli fie ator, nu va fi supgrat a se vedea

1) Horatii, Ars poetica, v. 343-14:Toatil aprobarea o capita' acela care intrunette fo-

losul cu pigcerea,Desatind pe cititor i instruindu-1 totdeodatg".

:

22 Al. Oclobescu

inlocuind, chiar eu prejudicial regalelor pro-zodiei latine, pe anticii dornniei-sale quasi-omonimi si eolegi in librArie, fracii Sosii dinRoma:Hie meret Lera liber Socecio: hie et mare transitEt longum noto scriptori prorogat wvuln 2).

Dar, de vreme co, pornindu-na vorbldespre vingloare, ma väz far'a veste pribe-gind pe razoarele literaturii, multume§te-te,te rog, amice, ca, in loe de o analizA, scru-puloasg a Manualului th'u, in loc de o apre-tuire a meritelor ce el va set neaOrat i cumai bun succes s desthinuiasa la ochii oa-menilor de stiinfa si de speeialitate, intr'uneuvint, iii loc de ceeace mi-ai cerut, mato-me§te-te, zic, spui aci numai, in ce chip,cum si ce fel, imaginaciunea, sufletul si minteamea an putut aievea insuseascâ plgeerile§i farmecul artei pe care tu, cel .dintiiu, opredai ast5,zi cititorilor ronnâni, injghiebata inregale xnai mult sari mai putin riguroase.

' ) Tdem, v. 345-46:Acea carte produce hani liii Socec; ea trece si

pesteprelungeste in secoli indelungati, nurnele vestit al

scriitorului".

a4i

sb-ei

marl.

o-K ov-q-c vv.-A 23

Daca chiar in anii tineretii, pe cind tru-pul, la Me (vita), cum zice Xavier deMaistre, s'avinta mai lesne dupa sburdarile

daca pe atunci chiar, gusturile-mistatatoare i trindava-mi fire nu m'au iertat

deviu vinator, apoi d'acum inainte ce spe-ranta, sa-mi mai ramina? mai ales cind, petoata, zina, junghiurile In picioare i podagraimi chezasuiesc pentru restul vietei, cea mainerevocabila patenta de incapacitate in de-prinderile sprintenesi obositoare ale vinatoriei.

Vorba curatai nici un al doilea Nimrod,vinatorul biblic, nici un al doilea Sfint-Hu-bert, vinatorul minunat al Crestinilor, eu unuln'am sa ma' fac. Trebuie sh", renunt en totulla asa falnice nazuiri, i cMar daca deasacitire a cartii tale ar aprinde in mine unasemenea dor semet, nevoia ar cere ca sa-1spotolese indata, si sa ma hothräsc a ramineasi in viitor, din ceata acelora cari, cind vadclosca pascind bobocii de rata' pe main! baltii,se mira zicind :

Se fie rata? Ma-sa gaina!,Sa fie gaina? Botul lataret!

Dar insa, i eu am crescut pe cimpul

inimei,

st

24 Al. Odobescu

raganului ! Et in Arcadia ego! Si eu amvgzut cirdurile de dropii, cutrierind en pasmasurat i cu capul atintit la paza, acelesesuri fara margine, prin cari aerul, rasfiratin unde diafane sub arsita soarelui de vara,oglindeste ierburile i balariile din departaresi le preface. dinaintea vederii fermecate, incetati en mii de minarele, in palate cu miide incintari.

Din copilarie i eu am trait cu Támadaienii,vinatori de dropii din }Astin, cari neam deneamul lor au ratacit prin Baragan, pitulatiin carutele lor acoperite cu covergi de ro-gojing i, minind in pas alene gloabele lor decalusei, au dat roata, ore, zile i luni intregi,imprejurul falnicilor dropioi, carora ei le zicMitropoliti; sau cind acestia, Primavara, seintetese in lupte amoroase, sau cind toamna, eidue turmele de pui s pasca tarinele intelenite.

Eu n'am uitat nici pe raposatul Caraiman,veselul i priceputul staroste al vinatorilorTamaslaieni, carele putea s inghita in lar-gele sale pintece atitea vedre eft i o butiedela Dealul-Mare, nici pe iscusitul mos Vlad,in caruta caruia ai adormit tu adesea, pe

kno-6o-K ovvietty.k 25

end_ el, cu ochi de vnlpe, zarea crestetul de-Heat al dropiei miscind printre fulgii coliliei,nici pe bietul Gheorghe Gianta, cel care, cuo rugina de pusca pe care or'ce vinator arfi asvirlit-o in gunoiu, nimerea mai bine decitaltul cu o carabina ghintuita, si care pe mine,nemernicul, m'a adus de multe on cu vinat,la conacul de amiazi.

in cartea-ti plina de regule tehnice si deinvataturi doctrinarii, tu vorbeti, amice, cuun dispret superb despre toate acele petrecericinegetice, in cari vintitorul n'are nevoie saumble pe jos, sa caute vinatul *tat de ciinelesau i sa loveasca, tiara sau pasarea in fugaori in sbor. Nu tagaduiesc; in princi pin trebuiesh aibi dreptate. Dar ce-i faci firii? caci mieunuia, daca cumva mi-a placut vreo vina--toare, apoi a fost tocmai din acelea in carepicioarele i minele au mai putin de lucrat.

$i'n adevar, s edem strimb i s judecamdrept: oare ce desfatare vinatoreasca mai de-ph* mai netarmurita, mai senina si maileganata in dulci i duioase visari, poate fipe lume decit aceea care o gusta cineva cind,prin pustiile Baraganului, caruta in care sta..

26 Al. Odobescu

culeat abia inainteaza pe cai rara de urine?Dinainte-i e spatiul nemarginit; dar vahtrilede iarba, cind inviate de o spornica verdeata,eind ()Me' sub pirlitura soarelui, nu-i insuflaingrijarea nestatornieului ocean. in departare,pe linia neteda a orizontelui, se profileaza,ca mo§oroaie de eirtite uria§e, movilele, acaror urzeala e taina trecutului i podoabapustietatii. Dela movila Neac§ului de pe malulIalomitii, piii a. la movila Vulturului dinpreajma Borcei, ele stau sernanate in pre-largul cimpiei, ca sentinele mute qi girbovitesubt ale lor batrineti. La poalele kr cuibeazavulturii cei falnici en late pene negre, preeum§i cei suri al caror cioc ascutit §i aprig la-prada rhsare hidos din ale lor grumazurijupuite §i golaqe. E groaznic de a, vedea cumaceste jivine se raped la stirvuri §i se im-buiba cu moraciuni, cind prin sohaturi picatle bolesne cite o vita din cirezi!

Dar &Anita trece'n latnri de acea priveli§teseirboasa; 'ea inainteaza incetinel §i rata'ee§tefa"ra de tel, dupa bunul plac al mirtoagelorarominde sau dupa prepusul de vinat ad TA-madhianului caruta§.

wio-K owiTett-Abg 27

De cu zorile, atunci cind roua stg, incg,

aninath, pe firele de iarb6, ea s'a pornit delaconacul de noapte, dela coliba unchiasuluimeirunt, egruia-i duce acum dorul garàganulintreg 1), i tocmai cind soarele e d'asupraamiazului, ea soseste la locul de intilnire alvinkorilor. Mai adesea acest loc e o cruce depiatea, strimbath din piva ei, sau un p.ut cufura, adic6 o groapg, adina de unde se scoateapsa en burduful. Trebuie s fii la Paicu, ingura, 136,r6ganului, sau la Cornätele, in miezullui, ca s gasesti cite o mica dumbraya devechi tufani, sub care se adapostese turmelede oi la poale, iar mu i mii de cuiburi deciori printre cracile copacilor. in or'ce alt local Baraganului, vinatorul nu afla alt adapost,spre a imbuca sau a dormi ziva, decit umbracarutei sale. Dar ce vesele sint acele intruniride una sau doug ore, in caH toti Ii poves-tesc cite isbinzi an facut sau mai ales erausa faca, cum i-a amagit pasarea vicleana, cumi-a purtat din loc in loc si cum, insfirsit, s'afacut nevazuta in sboru-i prelungit.

Aluziune la circiuma unchiasului poreclit .Dor-indrunt, imprejurul ciireia s'a intemeiat un sat ; acolotrAgeau mai adesea vintitorii din Biliiigan.

28 Al. Odobescu

DupA repaos, colinda prin pustii reincePecu aceeasi phicere. Vingtorul, improspAtat prinsomnul, prin mincarea i prin glumele delaconac, se aprinde din nou de ispita norocului;el, cu ochii caut a. vinatul, cu gindul sboara%poate c6tre alte doruri; dar simtirile-i sint

veci'deStepte; inima-i veghiatä este mereuin miscare si uritul fuge, fuge departe, dincolode nestatornica zare a nemárginitei cimpli.

Oind soarele se pleacg spre apus, cindmurgul serii incepe a se destinde treptatpreste pustii, farmecul tainic al singurgt4iicreste si mai mutt in sufletul alAtorulni. Unsusur noptatic se inalfa' de pre fata phmin-tului; din adierea vintului prin ierburi, dintiriitul greerilor, din mii de sunete usoarenedeslusite se naste ca o slabA suspinare ieitdin sinul obosit al naturii. Atunci, prin n5,1-timile vtaduhului, sbográ cintind ale lor doine,lUngi sire de cocori, brine serpuinde de acelepasAri cillätoare, in care divinul Dante a in-trevázut gratioasa imagine a stolului de sufleteduioase, de unde se desprinde, spre a-si de-plinge rAstristea, gingasa liii Francescä:

si

in

LretPlo-Kmetriertz.bs 24

E come i gru van cantando lor lai,Facendo in aer di sè lunga riga;Cosi vid'io venir traendo guai,Ombre portate dalla detta briga1).

Dar cite una, una, carutele sosesc la tirlasau la stina unde vinatorii an s petreacanoaptea; un bordeiu acoperit cu paie, trestia

sovarul silt scumpe in Meagan citevasaiele si olumuri pentru vite, o ceata de dulaitepeni latrind en inversunare si in toata, im-prejmuirea un miros greu de oaie, de ceapasi de rachiu, iata aclapostul i streaja ce lepoate oferi baciul dela Radana sau eel delaRenciu. Din acestea cata vinatorii in-tocmeasa culctl i cin daea curnva n'auavut grija wince asternut i merinde incarute. Pe cind insa, pe sub sure si la vatrabordeiului, ospatul i paturile se gatese, dupacum pe &care ii taie capul, limbele se des-mortese i prin glume, prin risuri en hohote,ele rescumpara lungile ore de tacere ale zilei.

1) Dante, Divina Comedia; L'Inferno, cant. IT:Si precum cocorii merg cintind ale lor doine,FIcind prin aer din sine lungiAqa vgzul trggind vaiete,Umbre purtate de pomenita suflare".

Ali

Mind,

a 0i t

,ire,

30 Al. Odobescu

Spune tu ce vei vol despre superioritateavinátoarii cu prepelicarul i despre pl'acerileinteligente i alese ce resimte omul in unicasocieta`te a unui ciine dresat dup5, reguleleartei ; cit despre mine, eu famiiu tot bine in-credintat cà cele mai dulci multumiri aleviratoarii sint acelea in care trupul nu seaft' osindit la pedeapsa jidovului rAfacitor,

apoi incg acele cari isbucnesc cu veselieprintre niste buni tovarási, intruniti la un locdup5, o zi petrecua in emotiuni izolate.

Dar chiar i in cei Pura , pinatul obosestedup'o (ling scurt i somnul a sosit ').

Vin5,tori si.learutasi, rnirtoage i d1Ii, cul-cati toti la pa'mint, dorm acum dusi, la tirlä!...Singure, stelele noptii se uità de pe cer la

ei aud au urechile toat5, acea nenu-mAratg lume de insecte ce se strecoarà prinierbnri, tiuind, scirtiind, fluerind, suerind, sitoate acele mii de glasuri se 'nalt5, cu rgsunetpotolit in tária noptii, se limpezese in aerul

Bliad zice In Sburi-aorul" srtu :Dar eimpul i argeaua eiteanul oboseste,§i dup'o ein6 eeurt5 si sotnnul a sosit".

Si

dinsii;

1)

ei

117s08a-K ovviettxbg 3 I

ei racoros i leagana in somnie, auzul loraromit. Cind insa vre unul se desteapfa §iclipe§te ochii, cimpia i se infatiseaza lumi-nata de scinteiele stralucitoare ale licuricilor;uneori cerul se incinge pe alocurea in depar-tare, de o vilvoare ro§atica, proveuita dinpirjol, §i un stol intunecos de pasari se stre-coarA prin noapte ..."

NIä opresc, caci mi se pare ca, lark' stirealui Duinnezen §i a cititorilor, am inceput satradue descrierea stepei malorosiene, una dinpaginile cele mai minunate din minunatulromant istoric Taras Bulba, de N. Gogoli,scriitor rus, carele, de nu ma 'nsel, a scris,el mai intii pe ruseste, comedia Revizorul ge-neral. A§ transcrie aci cu placere toatg, aceaincintatoare descriptiune; ca §i Gogoli, intr'opornire de dragastos necaz, a sfirsi si en.zicind: Dracul s v ia, cimpiilor, cä multsunteti frumoasel" 1). Dar atunci ce s'ar maialege din descrierea Baraganului, pe carem'ain incercat a o face eu româneste ?

I) .,T-lepm Baur, Ban11111, mull; Rain BEA

xoponni !" Romantul Taras Bulba este p admi-rabilg, descriere a vietei Cazacilor Zaporojeni, cari au

32 Al. Odobescu

Las dar pe Gogoli iintr'ale sale, ca mi-eteama sa, nu ma,' prea dea de rusine

Dar ce facui, vai de mine! Am uitat cutotul ca este acurn admis n radicalele prin-cipii de suprem i absolut patriotism roman&á, de vreme ce Muscalii trebuiesc n generepriviti ca inimici i rii voitori ai nationali-tatii noastre, s ne dispensam cu totul de amuni, ba chiar s ne i inpunem datoria dea desfigura pe autorii lor, de cite ori binevoima-i traduce, imita, sau a-i localiza. Prinaceasta chiar le facem prea multa onoare!

Vous leur fites, seigneur,En les croquant, beaucoup d'honneur!2)

II

Eram baiat de vreo treisprezece ani cindam invatat s dau cu pusca; marturisescIrma% a de atunci n'am mai facut nici un

jucat un ma mare rol in istoria Orilor române subdomniile striilucite a lui Matei Basarab in Ora Roma-neasca gi a lui Vasile Lupu in Moldova.

2) La Fontaine: Les animaux malades de la peste "le-ai fiicut, selpine, multit onoare!"Prtpindu-i,

...

trepao-KrwriiernsOc 33

progres in aceasta arta ; ba chiar a puteazice din contra! Insotisem pe tata-meu laMile dela Balta-A1M, unde se adunase in acelan, sarea si marea, precum a l povestit-o cuatita spirit, d. V. Alecsandri '), pe carele atunci,acolo, pentru prima oara 1-am zarit, domnia-lui tinar, vesel i Inca de atunci cunoscut prinfarmecul neaos romhnesc al muzei ce-1 inspira,eu, copilul crezind ca tot ce sboara se lamina.

Locuiam intr'un sat de pe malul sting alBuzaului, la Gradistea, tot intr'o cash cutrinul colonel Enghel, acela carele, prin bunasa inim, prin vioicinnea glumeata a caracte-rului sau i prin pocita socatie a vorbirii saleromânesti, a lasat placute i vesele suvenireprintre subordonatii liii, acum toti veteraniai ostirii; polcovnicul Enghel, care, hind desotie pe o cocoana românca a carii bogatazestre coprindea o laie de robi igani, ziceanevestei de cite ori se intimpla si moara vreunul din acesti nenorociti : Plinci Anicuralmeu! a murit /a dine un sestrei".

Colonelul. Enghel imi ttarui. o pusca cu doua

1) 24 de ceasuri la Balta-Albtt, 1874" In Ronilnialiterara, foaie perioclicil. Iasi 1855.

17981 3

Mr-

34 Al. Odobescu

teve, scured i usoar6, croitá i cumpanitgchiar clupá trupul i dupa,' puterile mele; el ma%

invat cum s'o umplu, cum s'a ochiesc si cumstrag. De aci inainte, vai si ainar de bie-tele vräbii de pe garduri! Pe toath, ziva stri-cam intr'insele cite un corn de praf si cite opungá de alice; dar apoi si ce pilafuri neghtea la masA .mesterul-bucAtar, sestre al cu-coanei Anicute!

Mi se pare c5. intru atita se cam marginescfoile de daflin ce am putut culege in carieramea cinegetia. Vezi bine, c5, cu dinsele nus'ar putea gati nici macar iahnia de mistret,pe care tu o descrii in cartea ta.

D'as fi mai l'audAros din fire, -- i nefiindastfel, iat5, o puternicg dovadg a nu sint sinu pot sä fiu bun vina'Aor, nici macar ca a-micul Budurof!d'as fi, zic, mai laudaros, a§putea sa adaog eh, tot pe malurilem'am incercat a da si in ciovlice de cele mo-tate, cari se tot cleting in aer §i pe uscat,strigind ea puii de jidan de pe kibrit Ikibrit!" ; am ochit adesea si inCiocirlia cea voioasg ce 'n vasduh se legana;1)

1) C. Neyruzzi, in Aprodul Purice".

§i

ulite:

I1s1;60-K uy-ravre,:bc 33

ba -uncle pui ca am cutezat a trage cu puscasi 'n cirdurile de Ore salbatice ce tree merencu grarnada d'a lungul Buzaului !

De nu rn'ar fi oprit vacarul satului, a§ finimerit de sigur si cite un graure din ceicari sboara printre vitele din cereada §i, im-preuna en ciorile, se cocoteaza jucind pe spi-narea boilor, cari, en o filozofich nepasare,rabda ash batjocure, Oare ce vor fi zicindboii in mintea lor, despre acele obramice pa-saruice? §"i ce ginduri vor fi rumegind ei,cind se sirnt intr'astfel caleati sub picioare ?Mare e limba boului, p'acat ca. nu poate grgi!

Nu. §tiu insa cum si ce fel ne aduse vorbaa pomeni despre grauri i aci, iarta-ma, amiceautorule, sa te tiu de rau, fiindca, in curteata, n'ai spus nimic despre acest vinat si maicu seama despre o alta pasare pe caH multila noi o confunda err graurele, din cauzaea poarta pe frantuze§te, un nume ee s'arcrede corespunde cu al acestuia.

Du-te intr'o dimineaca la Capsa §i spunei-sa-ti faca pentru dejun, un pastet din cele cese cheama Pâté de grives; apoi a doua zi lamasa, cere la Hugues sa-ti gateasca 0 mincare

cii

c5,

36 Al. Odobescu

ce ti se va prezenta intr'o gingasg cutioara,'de hirtie velina alba, sub numirea de Grivesem caisse.

Dupg ce vei minca, o sa simti farao mustrare de cuget pentru eg ai treeut cuvederea si ai nesocotit vinatul numit grives,iar, dup.& cum se crede, pe româneste, sturzi

corosari(?).Aci vrind nevrind trebuie s ni urtnezi,aceasta iti va fi pedeapsa, intr'o lungg

controversa, in care filologia are sa.' se ames-tece cii istoria naturalg, i s faca Un talmes-balmes precit se va putea mai doet si maierudit. Baga de seam cä ai a face cu unmembru al Academiei !

Romanii, noi, stranepotii lui Traian, in-cepem totdeauna dela Romani, Romaniicunosteau, printre altele multe, i aceste doua,specii de pasarele si le pretuiau dupg dreaptalor valoare; unora le zieea turdus, §i altorasturnus.

Turdi erau un soiu de pasari foarte laudatde gastronomii nostri strabuni. Poetul

pe care insa Traian nu-1 prea faeeahaz, zice ca, dupa pgrerea lui, dintre pa-

indoiala.

§i

si

Mar-tial,

Wro6o-Komectxbc 37

sari, cea mai buna de mincare este turdus,iar dintre patrupede, iepurele:

Inter ayes turdus, si quis me judice certet,Inter quadrupedes, mattea prima lepus ' ).

Fie cum zice Martial in privinta pasarii!Dar cit despre iepure, sa ma ierte domnialni;en tin cu tata Traian si nu aprob zisele poe-tului. Ba inca, de nu mi-ar fi rusine sit vor-besc romaneste cam in felul Franpzitelor ra-posatulni Costache Faca, cele cu mantelaamour-sans-fin", as potrivl aol, i nu fara.oarecare iscusinta, vorba Romanului: De-parte griva (adica Ia rive) de iepure2).

Oratiu insa se arata si mai entusiast inprivinta turdilor §i, zau, nu se mir cit uniiii inaninca averea dumicind la turdi grasi,caci nimic, zice el, nn este mai bun:

Martialis. Epigram. XIII. 92: Dintre pasitri star-ziil daeit eineva m'ar alege drept judieittor, ialdintre patrupede cea mai d'intii cleliratetil, este ie-purele!".

2) Eliad a publicat in vol. V, (pag. 287-311), alBildiotecei portative (Bueure0i, 1860), putinele frag-mente de serieri rilmase dela Constantin Faca, earelea murit la 1845.

))

38 Al. Odobescu

Non, hercule, mirorAiebat, si qui comedunt bona, cum sit obesoNil melius turdo 1)

Terentiu Varrone, in cartea sa despre agro-nomie, ne vorbeste prelarg despre crestereaingrhsarea acestui soiu de pashri, in case ina-dins elhdite pentru sburhtoare, ornithon, pecare le descrie en deamáruntul i niai adaogecum ch o nihtush a lui avea la vila sa de pevia Salaria, in taxa Sabina, la 24 mile deRoma, un asemenea ornithon, din care yin-dea pe tot anul cinci mii de turdi, cite treidinari unul ; ceeace ii producea un venit anualde 60.000 sestertii, adich, pe banii de acum,12.000 lei noi 2).

Ce stain de ne mai gindim, amice? Hai shehuthm a prinde turdi i s ne asiguram

o mie de galbeni pe an, ea mhtusalui Terentin Varrone.

Dar unde ghsim? lath dificultatea.

Horatii. Epistol I, XV. v. 39:71

Zgu, nu mg. mir, Zicea, daegunii ti xngnincg averea, deoarece, decit un sturzgras.Nimic no e mai bun".

2) Ter. Varronis, De re Rustics IL 5.

dinteintii

sa-i

8. . . .

tli'sui30-Ruvirivrty.65 39

AdevAral e c naturalistul latin Pliniu nespune csa turdi, iirecurn i merulae (mierlele)

sturni (graurii) fall de a-Si schimba penele,se due prin thri vecine, ie iarna sint foartemulti turdi in Germania

Naturalistii moderni, si in capul lor ves-titul Buffon, dup 5. ce constath, c pasgrea un-mit latini turdus, poarai in limba fran-cezi gem.,-Ac'a de grive, i c ea seaseamanA, en mierla, din care ins5, difet:á lapene prin niste pete regulate ce ea are in tot-dauna pe piept, imparte acest soiu de volatilein patru specii, numite frantuzeste: grim,propriu zisá, draine, care este mai mare latrup decit toate, litorne Si mauxis. Acestedouva" din 1=5, sint cele mai preferabile lamincard.

Diferitele specii, precum si variet&tile lor,se disting prin m'arime, prin coloritul penelorsi chiar prin unele naravuri ; dar, in genere;aceste pds5.ri sint saibatice, putin juatoare,mai mult ti iste; ele vietuiese izolate ; cuibu-rile lor sint foarte carat cladite i ousOarele

Secundi: lEstor. natur. IX. 25.

').

denumirea

1) Plinii

gi

40 Al. Odobescu

Mr frumos colorate, albastru sau verde. Eletrgiesc in tarile despre nord §i. yin mai cuseamg cgtre toamng in pgrtile meridionale.Sint foarte mincgcioase: insusi Oratin ne-oatestg :

Amite levi .rara tendit retea,Turdis edacibus dolos, 1)

§i le place cu deosebire strugurii, cauzg pentrucare francezii au §i creat zicgtoarea': souleomme une grive, ce se aplieg celor cari lanoi au furat luleaua neamtului.

in cetatea Dantzig din Prusia se consumg'pe an 'ea la 90.000 perechi din specia celornumite mauvis; cele zise litorne ierneazg inAustria-de-jos §i in Polonia ; iar, in unele partiale acestei ultime tgri, citimea speciei griveeste a§a de considerabilg, incit se prind fgrgnurnär §i se transportg luntri pline, incgrcatecu de acest vinat.

Dacg ele insg se afig a§a de multe printinuturi vecine cu noi, prin Polonia §i Austria ;dacg,. ducind dorul viei, ele se nase cu grg-

1) Horatii, Epod. II. V. 33-34:Acatt de nuiele laturi eilseate, momeli pentru stur-

zii mInegei*"..

11rEo8o-Kov-rlyetrAS 41

mada in impgratia harneiului i a berei, esteoare prin putintá ea, flArninzite, sä nu fi in-semnat ele inc'a' de mult prin aer, eile peunde, in timpul de acurn, avea s'a," ne calce,cu fer i cu foc, npastia consortilor nem-te§ti? Despre ace§ti noi bumba*i ai Orli,§tim cu prisos ce soiu de pasäre sint i nu-mele lor le cunoa§tem mai cu prisos de cumam dorl; cu mult mai greu ne vine de a ni-merl pe acela mai .putin ilustru al .impena-tilor lor compatrioti.

Am consultat pentru aceasta toate dictio-narele noastre, cMar i pe cel fácut sub nu-mole Societatii Academice române, i iatá totce am putut alege, mai cu searng din Voca-bularul francezo-românesc al d-lor P. Poenaru,F. Aron §i G. Hill :

Grive se zice pe romine§te Sturz:Draine se chiam'a in limba noastr'a Cocosar;Litorne este un fel de Cocosar, cu capul

cenu§iu,Alauvis este un fel de Sturz.

Autorii Dictionarului Academic nu inscriucuvintul cocosiariu; poate a nu va fi deorigina lating? Cit despre sturdiu, Inca, nu auajuns la litera S.

si

49 Al. Odobescu

intr'un cuvint, la grive, pe latineste turdus,nu este citusi de putin graurele romanese, cutoate c, judeciud dup.& asemuirea lor, acestedoua numiri par a fi rudite.

D. Littré, in monumentaW salt dictionaral limbei franceze, nu stie ce origina s deacuvintului grive. Oare acest nume. nu va fiel derivat din adjectivul latin gravis, greu,gras, pe care il gasim calificind pe turdi,in urmatorul vers al lui Martial:

Sylva graves turdos exagitata dedit1).

Aceasta ar fi o derivatiune in forma desynecdoche, catre care s'ar alipi, ca o meto-nomie, denumirea româneasca de graure, dataunei alte pasari, pe care tot Martial o pune

opositiune cu turdi, ingrasati cu mashnedin Picenum:

Si mihi Picena turdus pelleret oliva,

Nunc sturnos inopes 2)

Martialis Epigram, IV, 66, v. 6.Padurile batute au dat sturzi grasi".

2 i _Mem, idem. IX.Daca a. avea sturzi ingrasati cu masline din Picenum

Dar acum (am numail grauri buni de nimic

In

. . . .

')

On:

kreu'r:0--Kospryisv.-46; 43

Despre sturni nu s'a prea zis mult bine;Martial, drip& cum vlzurAin,, i declarsa bunide nimic, inopes. Pliniu 1) vorbeste numai deobiceiul lor de a sbura in cirduri rotunde,indesati unii intr'altii. $i mai mult insist5asupra acestei particularitAti Buffon, arAtind,c5. in sburarea lor repede si sgomotoag,graurii par a fi supusi la o tacticä ce se exer-cità cu. o disciplinA militarà, sub ordinele unuisef. Chiar §i Dante a luat furtunosul sbor algraurilor, grgm'aditi in stol larg §i plin, drepttermen de comparatiune, ca s descrie, inversuri nernuritoare, cum spiritele nenorocitesint purtate fax6 repaos, de suflarea vijeliilorinfernale:

E come gli storuei ne portan l'aliNel freddo tempo, a schiera larga e piena;Cosi quel fiato gli spiriti mali.Di qua, di là, di giu, di sñ gli mena;Nulla speranza gli conforta mai,Non che di posa, ma di minor pena 2).

1) Plinii, Iiistor. natural. X. 31.2) Dante, Divina Comedia. L'Inferno, cant. 'V. v.

38-44:precum graurii sint purtati de ale lor aripe

Pe timpul rece, In stoluri largi i pline,

44 Al. Odobescu

Nu thmine indoiala c stornei lui Dante,les étourneaux ai lui Buffon i sturni luiPlinin si lui Martial sint graurii nostri, enpenele negricioase i presarate en pete albesan sure, eari traiesc in Europa, din fundul$vediei ping in insula Malta, i chiar inAfrica, pint, la capul Bunei-Sperante, eari,dupa ce in luna lui Innie, si-au clocit ouglelor cenusii, In cuiburi straine san in scorburide copaci, se adung de petrec in stoluri, dormnoaptea in stuf, se ciorovaiesc seara i dimi-neata, se scoala toti deodata en mare volburasi tree repede ea un nor negru indesat, seamesteca printre porumbei i printre ciori, sedoinesticese bine in colivie, ba chiar, daca iipui in pension, Inv*" frantuzeste, pronuntindgras litera r, intoemai ca la Paris.

Se vede eh Buffon, o spune insui, aauzit grauri vorbind nemteste, latineste, eli-neve i alte limbi ; cit despre mine n'am avutparte a constata de visu et auditu, talentelepoliglote ale acestui interesant neam de pasari.

Asa si acea suflare purta spiritele nenorocite.Incoaci, incolo, in jos, in sus le ming;Nici o sperantg nu le mai mingiieNu doarg de repaos, ci de o mai micg pedeapsg".

tFaAo-K on/ ertzbg 45

Atit numai pot zice despre dinsul c dispretulcu care il trateaza intrigantul acela de Mar-tial, declarindu-1 bun de nimica, inopes, rnindeamna si mai mult a lua in antipatie peacest poet servil i demoralizat, urmindintru aceasta, exemplul dat de augustul meustth os. Cain IJlpiu Trai an .

}:;_ti, de cite ori mi s'a intimplat sá marquegrauri, adich sturni latinesti, ori gtourneauxfrancezi, i nu sturzi romamesti sau grivesfrantuzesti, le-am ga'sit un gust foarte bunsi mai ales un miros de vinat din cele maiplAcute. Nu cauta dar la cele ce zic autorii

cind vei da peste stoluri de grauri, im-pusca fara dispret cit vei putea mai multi.Poti fi incredintat ea en unul Içi voiu thmineatare recunoscator pentru pesches!

Dacä cumva acum te simti cam obosit delunga digresiune zoologico-filologica prin "caream rasbunat de nepasarea ta, pe sturzi, peComari §i pe grauri, apoi tot mai iarta-masa adaog vreo doua trei cuvinte Th materiianaloage, adica sa-ti fac citeva intrebari,apoi, zau, v dau pace, si tie, si neamuluipasaresc.

ti

46 Al. Odobescu

Mai intii, te rog spune-tni daca tii sau nustii ce soiu de sburatoare este grangurul? Amauzit dela unii, dori sa aflu dacaaceia nu se na1ä, c pasaruica astfel nu-mita este chiar acel vrabete grasun care seindoapa cu fruete de prin gradini, Emerizahortulanus, si care cu drept cuvint este so-cotit in Francia ea una din cele mai delicateimbucaturi ornitologice 1). Abia expus la do-goreala jaraticului, el se preface intr'o sax-rnaluta de grasime profumata. Gindindu-mala ele, as vrea s fiu si en printre oasuetiisoarecelni din Lafontaine:

Autrefois le rat de vileInvita le rat des champs,

Mi-am luat seama, sau ca s zic mai adevilrat,dupg ce am scris acestea, am aflat cl graagorele

eke o pasitre ga1ben i mare cit mierla, care pe lati-neke se chiaml oriolus galbula, lar pe frantuzekeloriot. Dar numele rominesc al gustosului ortolan, totnu 1-am aflat, ci din contrit mai milt m'am incurcatvkind in muzeul de istorie naturalg. dela Academie,dour, pasgri de mgrime 0 de forMg cu totul diferite,purtincl amindouil numirea latin5, de Emeriza hortu-lanus, far5, de echivalente româneki.Confusio summasequetur! E pur eu am mincat ortolani, vinati Intarl la noi.

i a

b

)1";:vlio-K owrir ettx6c 47

D'une fawn fort civileA des reliefs d'ortolans 1).

Tree la a doua intrebare. Pentru ce, ro-gu-te, n'ai spus nici macar un euvint despreo alta pasare de padure care, de§i e cam railla noi, insa este privita pretutindeni ca unuldin cele mai delicate vinaturi? Francezii iizic gelinotte; Germanii Haselhuhn (adieggaina de alune); Ru§ii, iti amintesc nu-mele-i rusesc, fiindca padurile de brad §i demesteacau ale Rusiei sint pline de aceastapretioasa sburatoare,Ru§ii o numesc repcik;iar la noi, ea se cheama .... cum se va fichemind? de sigur ca, in judetele demunte ale Moldovei, unde vinatorii le pindescpe mu§chiul cel verde dela tulpina brazilor,acele paseri inai maxi decit un sitar §i im-podobite cu sprincene ro§ii ea coco§ii salbatici,poarta numele de ierunci. Dar dincoace deMilcov, cum le zice? gaimme salbatice? gai-nu§e de alun? ...?

1) Lcifontaine, Le rat de vine et le rat des champs:"Odinioarg §oarecele de ormpofti pe §oarecele de la cimp,Inteun mod foarte politicosLa mezelicuri cla . (?)"

Shim

.

48 Al. Odobescu

Cind divinul cintAret al Divinei Comedii,caktzit de maiestrul s'au Virgil, ajunge incercul acela din infern unde erau muncite deo aprig5, si neinblinzitti furtuna, sufletele pa"-ckoase ale inuritorilor cari, aci pe pAmint,dincl uithnii Ankoasele dar asprele legi aleintelepciunii, i petrecuse viata in desmier-dari lumesti,

a cosi tatto tormentoEran dannati i peccator carnali,Che la ragion sommettono al talento,

atunci poetul nu afla, n puternica sa inchi-puire, alte imagine mai potrivite spre a descriepe acei nenorociti, decit a-i asemul, dud ensire lungi de melancolici cocori, cind. cu sto-luri zapacite de grauri, cind In .flne cu amo-roase porumbite care, chiemate de dorinpi,cu aripele intinse i incordate, sboarg ckredulcele lor cuib, purtate prin aer de dorulce le incinge:

1) Dante, Divina Comedie. L'Inferno. Canto V.V. 37-39.

La eazna aci deserisl erau osinditi cei cari anpAcittuit cu carnea i au pus intelepeinnea mai prejosde plKcerile lor".

w3o- trerrra-[eibc; 49

Quali colombe dal disio chiamate,Con l'ali aperte e ferule, al dolee'nidoVolan, per l'aer dal voler portate2).

ligpith de armonia acestor suave versuri,ciripite in dulcea limM toscana, inima seavint g. dinsa pe urmele amoroase ale pa-sgrii usoare; ocliiul 0 insoteste prin spatiu;gindul se rgsfata in desfgegrile acelui cuibdorit !

Dar colo, sub adincul frunzis al codruluista pitit vingtorul, cu ochiul tintit la pradg,cu bratul ager la trggaciu. Blinda thrturicg asosit, ametita de bncurie, aproape de sotul ei;ea s'a pus algturi cu dinsul pe o cracg verdea stejarului; gungunind, ea ii scuturg ari-pele incovoaie gusa argintie. Soarele deamiazi varsg emanatiuni voluptoase de cgl-dorg in raristea pgdurii si sub umbra copa-cilor; yazele lui se strecoarg luminoase printrefrunze i sclipesc ca aurul pe imdele liiipeziale piriului. Totul in fire e linite, facere,dor si sperantg; totul, pentru norocita pereche,

2) Davie, Div. Corn.L'Inferno, Cant. V. T. 82-84.Preeurn porurnhii de dor chiemati,Cu aripele desehise i epene, la duleele euihSboarit, purtati prim aer de ale lor dorinte".

17981

i

50 Al. Odobescu

plute§te.in visuri de plgcere, in farmec amo-ros! Cu gindul, ea soarbe poate o eternitatede ferieiri!

Dar deodatg poenet fatal rgsung; ecoIi rgspunde de prin toate.adincimile codruluitrezit. 0 Armada' pAs'arieg, a picat moartgsub stejar. YinAtorul yesel o asvirla' sInge-rata', in tolba sa. Dar sotia turturicg, cea care,vai! a rgmas en

Cit trgieste, tot jglesteSi nu se mai insoteste!Trece prin ion, prin livede,Nu se uitg, niei nu vede.

Si cind seadc eiteodath,Tot pe ramurà uscat5,;Umblä prin dumbrav'adineg;Nici nu bea, nici nu rranineg.

Lrnde vede apa rece,Ea o tulburg i trece ,Uncle e apa mai rea,0 mai tu1bur i bea.

Trece prin pgdurea verdeSi se duce de se pierde;Sboarg ping de tot cade,Dar pe lernn verde nu sade.

un

zile,

IrvAu-Kovr,1s-Ttv.65 51

Unde vede vingtorul,Acolo o duce dorul,Ca s'o vath, s'o loveascg.

nu se mai pedepseascg.

De vreme ce tu, autor al Manualulni devingtoare, n'ai socotit de euviinta a numka

turturica printre paskile de vinat, eu amdat cuvIntul thposatului.intre fericire, mareleban Engchitg Vgcgrescu, ca s rgsbune de ata uitare pe aceste dulci i fragede sburg-toare. Totdeodath gracmasa i jalnica elegiea vechiului poet roman imi va servi dreptoratiune fnnebth pentru tot vinatul impenat,asu c.ra cgruia m'am intins, mi se pare,cam foarte peste ing'surg.

Ping ad dar en paskile bune de impuscatbune de mincat! Sg le fie tgrina, adicg

an sg le fie mai bine carnea usoargstomacului, i apoi vesnica lor pomenire!

IIItoate tkile ce se bucurg de legiuiri in-

telepte si prethegtoare, pe caH le si pune inlucrare o sistemg de administratiune regulafaea ceasornicul, prin toate acele OH, vine un

S.

si

in

52 Al. Odobescu

moment al anului cind d'odata vinatoarea seinehide. Atunci citeva hini d'a-rindul nu maiauzi nici prin holde, nici prin cringuri, poc-netul ierbei de pusc i ueratura alicelor;atunci se da recreatiuni si vaeantii vinatului,iar vingtorilor li se impune pedeapsa poprelei.

La noi ping acorn nici legea nu prevedenimic, dar nici Malta oblacluire nu simte tre-buinta de a se amesteca ll traiul, mai multsau mai putin tulburat, al lighioanelor sal-batice; ea deocaindata se mult.umeste a re-gularisi vitele cu patru, si mai ales pe celeeu doua picioare.

Astfel stind lucrurile in patria ucenicilortgi, pentru ce, o to dasegle de vinatorie sis-matic i rationala, n'ai suplinit lipsele legii

nepasarea cirmuitoreasca, dind oarecaripovete in privitita timpului cind se cuvineea vingtorul sa-si pung pusea i pofta in cuiu

sa dea nevinovatilor sai adversari, un ra-gaz ce, in curind, ii va asigura, tot lui, omai spornich si mai dainuitoare izbindg ?Spune adevg,rat! Citeva cuvinte asupta acestuipunct n'ar fl fost ele oare foarte la locul lor,in ilanualul tau de vingtorie ?

Ii

2i

WelAo-Kov-ilisTLItbc 53

Bag tusk' de seamA c deviu din ce in cemai exigent si c'd nu fac alta deeit a scoaternereu Ia mArunte ponoase, artii tale. Sintsigur eh', de cind citesti aceste lungi paginefgrà §ir, ai zis mii de ori piná acum : Lipsg-mide asemenea criti&a, mule se vorbeste maimult de ceeace nu mi-a pl'acut sau n'am so-cotit de trebuintg a le spune!"

tii ns c sint tot fetal de firi pe lume.Cind, spre exemplu, dai unui om flAmind unprinz err care ii poate foarte bine potolifoatnea, mincind tot lucruri simple, dar sg-niitoase i carat ggtite, e invederat eh' nu secade ea el sa' cearA, mai mult. Dar daca' acelom este lacom din fire si mai ales dael aregusturi rasfatate, el o s5, se pling6 &A nu i-aiclat mezelicuri §i trufandale, präjituri si za-haricale; o sva pretinzsa 6,, in kc de camede -vaeA, ar fi trebuit prezinti dobe dede mistret si kebapuri de cilprioarg, in locde pui de Waing, fripti, prepelite thvtilite inrnálaiu. §i bicati prajiti Ill mustul lor.

Socoteste a tot Cain asa fac i eu en Ma-nualul tgu, cerind poate prisos acolo unclese ailä ceeace este de neapitratil trebuinta,

xii i

ti

54 Al. Odobescu

in puterea prieteniei, iartg-mi aceste nazuride lacomie 1iterar5.

Dg-mi dar voie s in 'ntorc iar la vorbade mai 'nainte i s arsat, n citeva cuvinte,cauzele ce trebuie indemne pe vin6toru1intelept a curma, pentru un moment, isprK-vile sale. Dar de vreme ce tu nu ai voit a spuneacele cauze, mie mi-e teamà, a en nu voinputea; de aceea, ca s sc'aphrn amindoi enfata curatà, hai sn% facem loc aci intre noi,poetului. Lucretiu, pentru Ca, in versuri tur-nate ca de bronz, preeum erau i legile Ro-mei, sa invoace el, in favoarea naturii aprinsA.de dor, pe nAscAtoarea spornicei ginte ro-mane, pe desmierdAtoarea zeilor si a oame-nilor, pe antica Vinere, fecunda i neobositaprenoitoare a semintiilor lumesti : ')

Miscatoarea a gintei lui Eneu, voluptateLucretii: De rerum natura" I, v. 1-20:

Aeneadum genetrix, hominum divomque voluptas,Alma Venus. cpali subter labentia signaQum mare navigerum, qum terras frugiferentisConcelebras, per te quoniam genus omne animantumConcipitur visitque exortum lumina solis.Te, dea, te fugiunt venti, te nubila enliAdventumque tuum, tibi suavis dredala tellusSummittit fiores, tibi rident mquora pontiPlaeatumque nitet diffuso lumine cEelum.

sa .

ortriertv.65 55

a oarnenilor si a zeilor, spornica Vinerel tu,care sub stelele lucinde ale cerului, impopo-rezi marea cea plutitoare si parnintul celroditor, prin tine tot neamul vietuitoarelorconcepe si se naste spre a vedea lumina soa-

Dinaintea ta, zeita, dinaintea ta, §i laa ta sosire fug vinturile si norii de pre cer;sub tine, parnintul impestritat asterne floridragalase; tie iti zimbesc valurile marii sicerul, inseninat de tine, luceste de opreste tot imprastiata. Caei indata ce prima-vara deschide sirul frumoaselor zile i indatace suflarile instrunate ale Zefirului reincepa destepta puterile fecundarii, mai intii sbu-ratoarele cu inima sträpunsa de a ta virtute,vestesc, o zeit, a ta venire; apoi turmele in-dirjite salta cu veselie prin pasuni i strabatin not rapezile riuri; astfel, aprinsa de frumu-setea si de farrnecele tale, toata firea insufie-itá te urmeaza cu infocare pe tine, or' unde

tu o mini a se duce. De aceea prin mari si

Nam simul ac species patefacta'st verna dieiEt reserata viget genitabilis aura favoni,A6ria3 prirnurn volucres te, diva, tuumqueSignificant initum percu1sa3 corda tua viInde fens pecudes persultant pabula 'Feta.

relui.

lumina;

56 Al. Odobescu

prin multi, prin apele volburoase, prin locu-intele frunzoase ale pasarilor qi prin elm piileinverzite, suflind tuturor in piept o dukeiubire, tu &el ca cu placere sa se inmul-teasca in etern generatiunile lumii".

A§a dar, dud sose§te primavara, amice vina-torule, indura-te §i tu, §i lasa ginga§ei Vineri§i dulcelor ei desmierdari, intreaga domnirealumii. N'ai avut tu oare timp indestul ea saraspinde§ti groaza §i moarte prin cringuri §ipe cimpli? Chiar pe aceasta zapada ce setope§te acum subt adierea incropita a zefi-rului primavaratie, n'au fost oare tipkiteurme incruci§ate ale copoilor, gonind prinpadure iepurile fricos §i vul pea vicleana, earlfiecare dupa firea sa, se silesc ar§i minti .go-nacii si a ineurca dire lor printre tulpineledespuiete? Dar Braica, Grivei §i Duda§, enbotul Ia painint, en urechile blegite, eu coadaintinsrt, alearga fara indurare §I en glasul

Et rapidos tranant amnis: ita eapta leporeTe sequitur cupide quo quamque inducere pergisDenique per maria ae montis fluviosque rapaeisFrondiferasque domos avium eamposque virentisOmnibus ineutiens blandum per peetora amoremEffleis ut cupide generatim steela propagent.

Weao-KovvisTty.bs 57

kr spaiminta fiara prin toate cotiturile ei.Latratara lor chelalaita, cind mai apropiata,cind apoi pierduta prin atmosfera rarita deger, räsung cu o ciudata monotonie la ure-chile vinkorului,. incremenit pe locu-i de pindg.Nu stiu ce coarda misterioasa a inimei sbirniiela acea salbatica armonie ! Cind copoii ves-tesc apropierea vinatului, nerabdarea il faces. tresara mai mult decit frigul, Cu ochiulpironit cgtre partea uncle s'aude Patratul, elasteapta, ispiteste, cauta, mascara luciul za-pezei faxa, de carare; iar cind d'odata s'arata§oldanul cu urechile ciulite sau vulpea cucoada tiris, ea intr'un fulger, el ia pusca lac'atare §i trage!

Pe cind cram ajuus aci cu scrisul, fuseiintrerupt de fetita mea care venea In fugamare sa-mi aduca o veste ce o inveselise foarte;mergind in curte ea sa se joace cu Capisoana,ckeaua, a gasit-o culcata pe un mindir depaie si avind imprejurul ei o gramada decatelusi, mici cit pumnul §i orbi ca sobolii.Erau unsprezece bursucei, caH se svircoleau,chitgind i mierlaind, subt ugerul mamei,

58 Al. Odobescu

unii negri, altii murgi i altii bhltati. A tre-buit negresit ea dintr'o asa de numeroashprhsilh, st fac i partea engherului. Aci dar,tn alegerea eh-tenor cu drept de viath, amavut ocaziunea de a pune indath in aplicare,invhchturile si povetele ce se ghsesc in carteata; am oprit dar ceii, cari aveau cap maimare, bot mai larg, nhri mai deschise, urechimai subtiri si mai bine croite, piept mai lat,picioare mai lungi, coadh mai groash, la rh-dhcina si mai subtire la virf".

Ii nahrturisesc, amice, ch, in privinta acesteiultime recomandatiuni, cu toath,incredereace am in cunostintele-ti si in experienta-ticinopedice, ramasei pe ginduri, intrebindu-mh, ce fel de infiuenth, vor fi avind grosimeasi forma coadei asupra faculthtilor intelec-tuale §i fizice ale unui dine ? Asa dar acestapendice al sirei spinärii are si el o insem-ngtate, eticg, in natur5., i prin urmare filo-zoful c.omunist si falansterian Ch.. Fournierstia ce spune, cind pretindea Ca omul, sprea fi perfect, ar trebui sa alba la spate ocoada cu un ochiu la virf ?

Altii, din contra, au asteptat dela scurtarea

lreo6n-K ovvrettv.bc

coadei, chiar si la animale, efecte esteticepentru aceste, dovada caii englezesti, carorali se taie coada pentru frumusete, ba chiar

efecte moralizatoare pentru omenire; caci,spre exem pin, Plutare ne spune ca frumosul,rasfatatul i sburdalnicul Alcibiad, floareaefebilor din Atena, taia intr'o zi coada ceafrumoasa a unui ciine minunat pe care 1cumparase cu seaptezeci de mine (vreo 6.500lei noi), numai pentru ea, dind de vorbaconcet*nilor sai asupra aeestei nevinovatenebunli a liii, sa-i opreasca de a cirti despredinsul alte luerari mai gele 1).

Apoi mai este inca i o vorba romaneasea:Coadei lungei minte scurtea zicatoare nesoco-tit& a poporului, pe care adesea o da deminciun i femeia cii lungi plete i vulpeacea lung-codata.

Dar dintr'una intr'alta, vorbind despre coa-ch', despre vinatori i despre vulpe, mi aduseiaminte o poveste pe care am auzit-o adese ori, peeind eram copil, spuind-o un batrin vingtor,.ernia plaeea ,s6 glumeaseil eu tovariiii 851

Dad, eumva vrei ssa dormi §i nu-ti vine

Plutarchi: vita Aleibiadis", IX.

59

ti

1)

hi

60 Al. Odobescu

de sine-si somnul, apoi pane eapul pe pernaasculta:A fost odata ea nici odata,daca n'ar fi

nu s'ar povestl, pe cind se .potcovea purl-cele celelalte . i celelalte.

A fost odatg un vingtor care, de cite orimergea la vinatoare, avea obicein s ia cudinsul pe slujitorul sáu, iar cind se intorceainapoi, povestea- cui vrea asculte ,o mul-time de intimplari minanate, care de cladlumea nu treense ninanui nici macar pninvis, §i la toate aceste basine, nu lipsea nici-odata de a aduce ea martor pe biata sluga,adevarat om al lui Dumnezea.Azi ma, miine ma, ping cind intr'o zi acesta,satul de a face merert de pomang meseriaticaloasa, de inartor mineinos, ii cern 8:lamadela stapin, si vol en tot dinadinsul ca sa-sia zina-bung dela el.

StApinul stArai ca sa afie pricina acesteineaseptate hotariri i eu vorbe blinde, IIintreba: Oare nu te multumesti en

ta si cu train! cc ai in cash' la mine,de vrei sli ma Iasi?".

,,Sa nu pAcatuiesc, cocoane", rits-

gi

...

sft-I

elia-bria

tratA0-Kunierty.Og 61

punse slujitorul ; toate sint bune la dom-D-zeu dea tot bine! Dar sg-ti

spuin curat, i s nu-ti fie cu suparare: uite,ma musträ cugetul de atitea dovezi minci-noase ce-ini ceri sa dan pe toata ziva, cindincepi, adica sa fie cu iertaciune, cindincepi a taia la palavre vinätoresi. E pacatde Dumnezeu, cocoane, sa ma afundez eu cutotul in focul Gheenei i sä port 'eu, saraculde mine, tot ponosul p'acatelor cii care dotn-nia-ta incarci de bung voie sufletul. Lasa-mamai bine sa ma duc. cu Dumnezeu!".

Asa vorbl servitorul, i stapinul se puse peginduri; dar fiindca el cunostea pretul uneislugi drepte i credincioase, se resgindi bine

rasp unse intr'astfel:.,Ia ascultä, baiete! Yaz ca tu esti om

cu frica lui Dumnezeu. Ratnii la mine siajuta-ma ca sä ma desbar de purdalnicul mende narav. Crede-m6, nici en n'as vol sa spunceeace nu prea este toemai adevarul ; dar cesa-i faci naravulni? M ia gura pe dinainte.Asa dar, sa facem cum e mai bine; sa, facemintre noi o invoialä, ea sit scap i eu de asaurit cusur, sa rImii si tu ialpdcat cu sufletul.

nia-ta.

ti

si-i

sn-ti

62 Al. Odobescu

Cind m voitt afla in vreo adunare, tu s staila spatele meu, i cit vei auzi. c inceu acroi cite una mai deochiata, tu sä m tragide minica hainei, eaci eu indata voiu indrepta-odupa fiinta adevarului".

Asa .spusera i asa ramase sa fie.Peste citeva zile, sezind la masa, eu

vinatokul incepit st povesteasca ca la o vina-toare la care fusese de curind, i-a iesit inainteo vulpe, care. avea o coada, o coada hingacel putin de cinci stinjeni 111

Pe cind, in focul povestirii, el rostea acesteaen cea mai deplina incredintare ea si end

ar fi fost intocmai dupa cum 11 sprinea,deodata se sivati tras pe dindarat, de minicasurtucului. ti adnse aminte de tocmeala cuslujitorul; ti ma vorba inapoi i indreptin-du-se ea, in inferbinteala vinatoarii, nu va fivazut tocrnai bine, recluse coacla vulpii pinala vreo doi stinjeni.

0 noug sminceala de haina, ii Mar s'o maiscurteze ert un stinjen.

La a treia, o ciona pia, la doi coti.Simtind Inca i acum efectele restrictive

ale con;tiintei servitorului, se indupleca a mai

afiii,

htend

tVetAo-liovvrettxbc 63

reteza d,in coada vulpii poi coti intocmainu va fi fost; zise el asudind, dar, prelegea mea, cg era de un cot si mai bine!"

Sluga, care se bucura acum si multumeain sine lui Dumnezeu, auzind pe stgpinul sgucum se lepgda din ce in ce mai malt de ispi-tele Satanei, crezii c e momentul nemeritspre aduce la o depling pocaintà si-1 maitrase iucg o datg de minicg.

Dar rgbdarea vingtorulni era ajunsg laculme si, intorcindu-se deodatg infuriat cgtreneimblinzitul salt censor, se rgsti la dinsul,strigind in gura mare: Bine, miselule!Nu-ti e destul cu atita? Ce ! vrei sg las vulpeabearcg? Dar mai bine sg te ia pe tine draculde o mie de ori, decit sg rgmiie vulpea meafgra coach,' !"

Sg nu-ti inchipuiesti, amice, cA, am copiataceastg istorioarg din cartea rgposatului AntonPann, intitulatg:

Povestea vorbei sau culegerea de prorerburide prin lume adunate

iarasi in lume date;1)

3 volume. Bueuresti. 1852-53.

:

a-I

fi

9

64 Al. Odobescu

dar precurn am auzit-o dela bkrinul menvinkor, tot cam asa ti-o si povestli !

Mora la ei, dacg va cguta cineva o mo-ralg intr'insa, este, preeit mi se pare, egde vreme ce exercitiile vinatoresti au darulde a desvolta intr'un chip cu totul exceptionalimaginatiunea omeneasch, nu trebuie s ceremdela vinatori o apretuire rece si nepgrtini-toare a intimplarilor si a izbinzilor ce se atingde arta lor favorita. Celor ce sint Achill siDiomezi pe cimpul de bataia, se cade A, leiertam a fi i Omeri, eind incepe a rapsodiape lira Caliopei.

S'apoi, in ttza generala, facind parte slg-biciunilor omenesti, sa nu uitam ca naravuldin fire nu are lecuire,si c cei mai multi dintreoameni sint ca lupul, care parul Si-I pot le-pada, iar naravul ba.

De aceea, cind vine unul istoriseste,bungoaiA, ca a impuseat dela pindtt lupul,pe clad i 1-au adus copoii gonind, ca, a injun-ghiat cu cutitul dela brill si a culcat la patnintpe ursui, care se rgpezise asupra-i, ranit fiindde gbon i infuriat, en unul nu sint de pg-rere cli. trebuie sa te framinti asa tare cu

c

lre0 So-Kovyrretcx65 65

firea si mai ales mi se pare a. este cu totulde prisos ea s te cerci a-i dovedi cum ca.

se amAge§te i c ceea ce spune nu a fost. . .niciodaV,i §i niei se poate aievea intimpla.Oare facind astfel, nu cam perzi orzul pegiste?

Dar imi vei zice! Pentru ce s5, nui com-batem erorile ilspindite in public de reauacredinta%-sau de fanfaronada unora? De ce,chiar in materie de vinMoare, s'a nu hothrimmarginile posibilului? Pentru ce s5. nu aràtganeelor ce voiesc a se scrie printre -vrednicii ceta§iai sfintului Hubert, la ce punt al orizontuluividatorese sfinte§te soarele putintei §i incepe

lieureasch' fofengherul 1) indoielnic al fan-tasticelor plgsmuiri? La ce mintea i gurasg, nu fie drepte, tocmai la aceia cari, euochiul i cu mina, nu pot s'a dea gres?Pentru ce.. ?"

Daea' cumva nu euno0i aceasta' expresiune. mitgrgbese spune cit astfel numese taranii, In unelelocuri, lueeaarul diminetei, earuia Ii ziee steaua porcului.Expresiunea aleastt de mine este fitril indoialit maielasiert, ertei derivl evident din doua cuvinte elinesti :yths, lumina §i percet, luceVe. Terminatiunea, dreptullui Dumnezeu, e eam socri,teascil.

17981

A

asti1)

66 Al. Odobescu

La toate aceste intirnpinari judiciosedictate de cea mai candida virtute, teamami-e

toath breasla vesela si usoara, a vinatp_rilor, incepind dela va'taful Pasache i pin4la tiriachiul Cafea-subtire, Ii va raspunde iicor cu o pacalitura vinátoreasca, zicindu-ti:Vezi d'aia n'are ursul coada!".

Past atunci de-i mai invata carte!Noi insa cestilalti caH judicam sanatos,

cari stim vorbi §i cu gravitate, cari nea gA.'sl adevarul, binele i frumosul, in oricefapt, s ne vedem de treab i st unnain aculege, chiar din vinatorie, cugethri serioaseimpresiuni .placute, atit pentru minte cit §i

pentru inima.Dar de wane ce nn ne prea intelegem a-,

mindoi asupra feluhri preferit de vinatoare,tu tinind cu prepelicarul si en cu carutamadaianuhri, aidem amice, sa cantam im-preunsa, prin largul dorneniu al vinkoriei, uncimp pe care ne vorn potrivi poate la gusturi!

1V

Sint acurn mai bine de o suta de ani decind unul din cei mai marl scriitori ai Ger_

silim

Ta-

Ii

el

gi

tirszAo-Kovvris-ctx65 67

Lessing, a scos o carte sub titlul deLaocoon san despre meirginile respective alepoeziei si ale picturii1). inti'acest cap de o-perA de eriticil si de bun gust, autorul descriecu fineth, en claritate si en elegantit, mijloa-cele diferite ce &care din aceste dona artepune in lucrare ca s intereseze, s multu-measch, sá miste i sá eapesch pe om.

venit in gind eg, o carte de felul a-cesta s'ar putea scrie, luind cineva de subieetvinkoarea, spre exemplu, i analizind pe rindtoate impresiunile ce ea produce asupra ima-ginatiunii i asupra simtimintelor omenesti,atit prin impärfasirea omului la insasi actiu-nile ei, cit i prin descrieri literarii, prinimitatiuni armonice sau prin reprezentgriplastice ale scenelor de vidatoare.

S'ar putea destepta intio asemenea opera',mii de idei energice i salubre care ar scitldamintea obnsit i sufletul amortit in roua in-aritoare a timpilor de anticii virtosie tru-pease5.; apoi ar veni rindul cugethrilcr dulci

duioase ce vlAstárese adesea in traiul sin-

Tiparitit' mai intiin la 1703 si traclusK in limbafrancezil, la 1802, de H. Vanderburg.

maniei,

Mi-a

si

68 AL Odobescu

guratic al vinatorrilui i cari, eu tot nesatiullui de ornor, fac uneori ca o lacrima de dorsi de indurare sa-i ronreze geana. intiaceacarte si-ar gäsi locul, i ntimplarile cornice,

spusele glum*, si .petrecerile sgomotoase,care inveselesc viata vinAtoreasca ; apoi intr'insas'ar vedea inca cum artele i poezia au tintsa-si insusiasca si au izbutit s. rasfringa inprod uctivai de merit, toate aceste felurite fapte

Intr'astfel, minted cititorului, preumblataprin spatiu i prin rastimpi, fara insa a pierdeun minut urmele vinatoriei, ar vedea, ea intr'opanorama, desfkurindu-se dinainte-i toate ac-tiunile pornite din aceasta cruda dar barba-teasca aplecare a firii omenesti; calauzità deo critica judicioas i atragatoare, ea ar treeeIn revizuire toate creatiunile prin cari geniulsau talentul att stint, eu mai mult sau maiputin succes, sà conceapa, sä ilustreze, sa re-produea i s idealizeze instinctele i faptelevinatoresti ale ornului din toti seeolii si dintoate partile lurnii.

Unei asemenea earti, ca s nu-i 1ipseasc anici ei patronagiul initologic sau divin,

slintiri.

ti

1Fen%)o-KovriTertx6; 69

unei asemenea earti i-a§ da, in fiecare dinpArtile sale, cite un titIu luat din regiunileideale ale vin'atoriei, a caracteriza-o, pe rind,prin trei capete d'opera ale artelor plastice,in cari par a se fi intrupat toate cugetärilecele mai nobile, cele mai puternice, cele maigratioase, ce instinctul vinatoriei a putut vre-odatä sa" insufle unor oameni de geniu.

Aeeste trei capete d'opera., mArete emblemeale artei vingtoresti, le-as afla in statua an-ti* numitA Diana ex ciata din galeria Lu-vrului, in grupa Dianei de Poitiers, sculp-tatä de artistul francez Jean Goujon, si ingravura pictorului german Albert Darer, re-prezentind vocatiunea miraculoas6 a SfintuluiHubert1).

Despre Diana cu ciuta, care se numete O. Dianade la Versa Zia, fiindcit a stat lung ,,timp in acest loc,dupii ce mai intii s'a adus in Francia sub Franciscdescoperitil fiind in lacul Nemi (?) din Italia, i a fostsuecesiv expusi. in castelurile dela Meudon i delaFontainebleau, vezi: Brains, Vorschule der Kunstrny-thologie, (Gotha, 1854) n. 52.-02arac, Musee de sculp-ture. (Paris 1850), vol. IV, n. 1202, stampa 284.W. Friihner, Notice de la sculpture antique du Musee

Imprial du Louvre, (Paris, 1870).Diana de Poitiersa lui Jean Goujon e reprodubl in airac, vol. V, n.2600, stampa 359. 0 notitg despre J. Goujon figureazI

I,

70 Al. Oclobescu

In aceste trei creatiuni se vede intr'adevArunul si acelas scop, dar in cite-si trele, eleste exprimat sub forme perfecte, a c6ror sin-gnr diversitate dovedeste cit sunt de fecunde§i de variate simtirile si gindurile ce an pututs'a se rezume in asa frumoase i felurite con-ceptiuni. Cine ar stl sA descrie toate perfec-tiunile, tot farmecul acestor trei opere. einear putea sá rosteasa tot ce spun ochiului simintii aceste splendide idealizAri plastice aleartei vinátoresti, acela ar face cel mai mi-nunat panegiric al acestei arte; acela ar fitotd'odatg rapsodul, trubadurul i psalmistulsemintiei lui Nimrod.

in vol. I.Réreil a publicat toate operele lui, cari seMitt si in MuSf:e des Monuments francais de Robillard.Peronville (Paris 1803-1b11). Gravura lui AlbertDarer intitulatfi St. Hubert i executatit cu apa,' tarepe fer, se aflii, reprodusii, in P. Lacroix, Les arts auMoyen-age et 1'6,poque de la Renaissanee (Paris 1869),pag. 343. Pentru biografia artistului vezi: Histoire despeintres de toutes les ecoles par eh. Blanc. Ecole al-lemande, si viata lui de Elle (Leipzig. 1860).--Pentrudiferitele reprezentilri ale sfintulni Hubert se poate con-

Guemebault, Dictionnaire iconographique des Mo-numents de l'antiquite chretienne et du Mayen-age,(Paris, 1843) si Dietionnaire iconographique des figures,legendes et aetes des saints, de acelas. (Paris, 1850,edit. J. P. Migue).

sults:

nao- R o97-1-(s-c:7.6c 71

Acela ar lauda-o cintind imnul elenicei Ar-temide, sgomotoasa sor-gemene a argin-tarca-tului Apolon i venerata fecioara care poartasaget,i de aur, bucurindu-se de lama vinato-reasca; care pin codrii umbrosi i pe pis-curi furtunoase, strapunge cerbii; care, intin-zthdu-si auritul arc, asvirla darde ucigatoarede se cutremura crestetul thalcilor munt4i, derasuna padurile thtunecoase sub gemetele uia-relor izbite, de se infioreaza pthriintul i mareaen toti pestii din ea 9.

Acela ar face sa rasune fanfara triumfalaa vthatorilor feodale, reamintind prozaiculuinostru secol, imagine poetice din tirnpii decavalereasca cortezie, din acei timpi de veselesi elegante petreceri, cind nobilul castelan,subt ochii dalbei regine a cugetelor sale, se

Hymni Hoinerici: XXVII, in Dianam. v. 1-9.

"A.ptep.iv &si6o, zpa.6.y.cetov, 7.$)..o.6stv:fivitqpfkivoy Ro.y.riPaov,

to7vActiwvriv xpwr.q.ópou 'AITO).ktivog;tat' ;ip-ri 07...OENTrz v.cd av.ptric ''llp.SvOeccag

erfpt Taprcop.ev-q, 70.7xpóczo. Ti4o. T:TrhivS:,itetuTonuri. GTovriEvto. Payi "oe r.6.vtivci

a' 67t ;sici.mttoc

iietvby 67.6 -n154 .&-riptriv ippicsa.: 6e TSsn6vros v' izODozts

1)

ioAitarkv,

IpopiTtiplryd.v Opium', tura

saboisris,

41'

tits:,

72 Al. Odobescu

'pornea &Mare pe arrasar, ca sh" vi-neze, cu sprintena si tumultoasa lni haitg dearcasi, de slujitori, de dulal si de ogari, cerbul§i mistretul de prin codri san ca s doboare,pe sub nori, cocorii, repezind asuprä-le agerii

soimi, legati de oblincul §elei!Ace la ar clgdi en sfinte miresme, en smirda

§i cu tàrnuie, altarnl vinätorilor, povestindcum s'albaticul uria§ al anticelor legende ger-manice, cum vinMorul afurisit care-0 vindusesufletul eatre diavol pentru ea s poatti lovitot drept, printre brazi §i printre stinci, ciliaacea fautastic5, fiinta a posomoritelor visuripägine, printr'o minune cereas4 se prefaeiiin blindul si euviosul episeop §i apostol alArdenelor cre§tinate!

A fost fAra indoia1i un vin6tor inspirat §ia stint s minuiasch' bine arcul i sägetile,artistul subt a cgrui dalth, s'a mlädiit statuaDianei dela Luvra, acea mindrA, §i sprinterAfecioarg de marmurA, care s'avinea, ager5, §.1usoarg, sub eretarile dese ale tunecei ei spar-tane, scurtg in poale si larg-despicatg la umeri.0 miscare vie si gratioasg a grumazului ainaltat en perii sumesi la ceala in

falnicu-i

shi

s.

eapu-i,

treu8o-K twin, trocOc 73

corimb, i pe fruntea-i,.coronata cu o ingustadiadema, se strecoara ca un prepus de minie.Peplul ii infasoara, ca lie briu, talia svelta

cutele vesmintului ascund sinu-i fecioresc,dar bratele-i goale, unul se incovoaie in sus,ca s scoata o sageata din cucura de pe umericeralalt se reaiima pe crestetal cornut al ciutei.Ce neastimpar va fi lacind pe zeita sa cakeasa lute pamintul, sub crepidele-i impletitepe picior ea opincele pläiesilor nostri? Peeine ameninta ea cu darda impenata ce eaatinge cu degetele-i delicate? Tramite eaoare in cimpii etolici ai Calidonnlui, pe mis-tretul urias care va muri injunghiat de minaregescului vinator Meleagru? Urzeste ea ocruda rasbunare in contra nenorocitilor fii ainesocotitei Niobe? Sau ca, incruntata, Sc ga-teste a da prada ciinilor, pe indraznetul Ac-teon, care, vinind prin dumbrava, a cutezatsa-si desfateze vederile en uimitoarea privelistea castei zeite, scaldindu-se in piriu?... Cugetulei e o divina taina. Artistul a stint numaisa impietreasca, in rapedea i mindra pornirea mersului zeitei, acel vers caracteristic alpiosului cintaret:

si

74 Odobescu

Cu inima viteaza, ea trece pretutindem,prapadind odrasla fiarelor salbatice"

Astfel a izbutit a crea un ideal sublim alartei vinatoresti

0 inspiratiune de alta natura a dat nas-tere, in al XVI-lea secol, Dianei lui JeanGoujon, care si dinsa va ramtnea pururea cao mareata simbolizare a aceleeasi idei. Darsculptorul francez, unul din luceferii aceleiepoce, cu drept cnvint nunaita Rencqtere,in care productiuni de frunte in litere i arte,ea ionic primavara, rasareau prin toataEuropa din imaginatiunile stimulate de stu-diul modelelor antice, Jean Goujon, trait lacurtea desfatata a regelui llenric al lI-leade Valois, vazuse adesea pe frumoasa ducesade Valentinois, pe Diana (le Poitiers, favoritaregelui i adevarata stapina a Franciei, pre-zidind la splendidele si voioasele vinatori regale,ce se dau in padurile .dela Fontainebleau sidela St. Germain. Pe chipul acelei voluptoase

') Hyinni Honterici: XXVII. In Dianarn. v. 9-10.

?.1' !7/2/.7.:p.OV 41TOp 1X00c3g.6-ripav aiv.00.sa

Al:

2)

I

.r.uvrg a r.c 27.pavazat, y avi

trepao-hlovrotty.6c 73

regine a frumusetei, mina maiastra a raspinditaureola unei divinitati vinatoresti.

Ins ereatiunea sa, modnlata in linii undu-loase si pline de morbideta, nu mai are nimicdin aspra candoare si din energia virginalaa anticei Artemide. Diana hi Goujon e o

zeitate lenoasa: ea se odihneste, pe jumatateculcata. Trupu-i, farg, vesmint, nu ascundenici una din desmierdarile sale; gura-i zim-beste cu o trufasa nepasar 3 paru-i, in Viteunduloase, e ridicat en o maiestrita ele-gantA sub podoaba artistica de pe erestet;bratul Sting, ornat cu bratari la umAr si lamina, tine un arc destins; iar mina dreapta,cu un manunehiu de flori, inconjoara,glie gruinazul unui cerb maret. AdApostita subcoarnele trufase ale nobilului animal, zeitaLi reazhnä trupul pe sealele lui; un ciine seodihneste sub picioarele pe jumkate lungiteale Dianei i altul, laps, sta alaturi cu cerbul.

LTn aer de nobila tholiciune domneste in-tr'aceasta grupá; infatisarea-i fastuoash i ele-ganta repoarta mintea catre timpii dud Oa-cerile vinatoarii, en tot cortegiul lor de luxsi de galanterie, era numai petrecerea favorita

si mm-

76 Al. Odobescu

a regilor §i a fericitilor de pe aeeasta lame.Cind dela aceste doug modeluri, earacte-

rizate unul prin gratia corect i prin vi-goarea juvenila a Antichitatii, celalalt prineleganta mai rasfatata i mai sumptuoasa a,Rena§terii, ne intoareem privirea asupra gra-Turii vechinlui artist german, mai inainte detoate, mintea noastra incearea ca 1111 simti-mint de sfiala. Ne intrebam daca acea seen&coniplicata, cu tot vulgarul aparat al vina-toarii, poseda cu adevar in sine elementele uneiopere estetice? Daca cumva friunosul poate

existe acolo uncle el nu izbeste chiar deindata vederile? Ne uitam, ne intrebgm

Dar eu cit privim mai cu bagare de seamacombinarea acestei compozitiuni, in care ge-niul tudesc se vade§te en toate naivele saleamanunte §i cu toate precugetarile sale re-flective, cu atit mai inult incolteste in noi osimtire indoielnica de multumire, care crqtetreptat i ajunge ping la sfirsit a ne pat-unclede o admiratiune anevoie de definit. Na de-ganta nici gratia formelor, 1111 perfectiuneanici simplitatea corectii a compunerii deteapta,in noi acest eiudat simtimint, ci mai mult

en

Weo6o-liovvistvy.O; 77

nu stiu ce eugetare adinck care a prezidat laconceptiune, nu stilt ce misterios efect pe care-Iproduce intrunirea intentionatá a atitor de-taliuri, asa de naiv reprezentate.

Scena se petrece la poalele unei stinei pk-duroase, pe care o incununk un castel feodalen turnuri i en metereze; la dreapta curgeun rill, in undele cáruia se rksfringe umbratufisului de pe Mal; peste rin trece o puntede piatrá; la stinga, tkrimul se inaltk aco-perit en citiva rani copaci, mai mult frinti

uscati. Printre aceastà stearpk phdure, sezknste cerbul, purtind en smerenie erileeargstignirii pe al shu crestet, infiptk in fatalatelor sale coarne. Pe intiiul plan se aflavinktorul en calul i en eiinii ski; el a des-cklieat si a dat in genunchi, privind eu oenvioask mirare vedenia ce-i trimite eerul.Costumu-i este imbfackmintea vuIgar a vi-nktorilor contimporani en artistul. Cain]. stäneclintit fkrk ca s vazá ceeace produce pie-toasa mirare a stkpinului i ogarii, citesi cinei,nedind seama la ceeace se petrece, se odih-nese ea de popas.

Toate pArticelele acestei compuneri sint In-

ii

78 Al. Odobescu

'crate, ca toate operele lui Albert Darer, cuo scrupuloasa acurateta; total e exact, darnimic in particular nu are o forma care sg,placa mai mult decit simpla i reala natura.Stinci, copaci si animale, toate sint in ne-simtire, toate stau In nepasare; singuri, cerbulmiraculos i vinatorul pocait produe contrast,prin pozele lor, in care se stravad simtiminte

cerbul, in repaosul sau cumpanit, parea simti de ce pret nestimat este sfinta po-doaba, ce el poarta; vinatorul vedechiar in obiectul persecutiunilor sale, Chiarpe fruntea vinatului, semnul ce-1 va mintulde pacate; el se inching, la dinsul, rostindpoate in cugetul sau, maxima pe care, cusapte secoli in urma-i,. a formulat-o in-tr'astfel renumitub vinator al meziului-ev,Gaston Phoebus: Prin vinatoare scapa omulde pacatul trindaviei, caci acela care fugede cele sapte pacate de moarte trebuie, dupalegea noastra, s. fle mintuit; prin urmare,vinatorul bun va fi mintuit"

1) Gaston Phoebus, comite de Foix (1331-1391).Cartea lui s'a tip6,rit mai intii la 1507, sub titlul:Des deduitz de in chasse des bestes sauvaiges et desogseaux de proie: En ehassant on evite le peehe d'oi-

adinei:

.

1).

Wet) o-K mew ect r.6; 79

Iata in ce mod arta germana, intrunindidei abstracte cu prozaice amilnunte, a stint

tradnc en penelul, ideile cari se rezumalewendara vin'atoare a sfintului Hubert,

patronul vinatorilor crestini din occident.oprese, cad mi se pare a iavam gresit

calea. intreprinsesem, pe eit tin minte, acauta in cercul literelor §i al artelor, ima-gine vinatoresti asupra earora s ne potrivimla gusturi, si iatä ca ma pomenese vorbin-du-ti despre arta Germanilor i despre gra-vura, (Iona lueruri Can, precit, iar stiu, Iisint de o potriva urite.

Nu crez, in adevar, ea la tine pietorul Al-bert Purer SA', ail:A mai multa trecere decitcompatriotii lui, muzicantii Beethoven si Men-delsohn, si negresit ca nu inventiunea gravuriicu apa tare, ce i se atribuie, Ii va cistiga maimult pret in ochii tai.

Poate insa ea, pentru hatirul Patronului

sivete, car qui fuyt les sept péchits mortels, selonnostre foy, ii devroit estre sauve: done bon ehasseursera sauve". Sfintul Hubert, fiu al ducelui de Acui-tania i apoi episcop la Maestricht, pare a fi traitIntre 656 si 730. Cit despre Albert Darer, pictorgravor din Nuremberg, viata lui se intinde dela 1471pina la 1528.

in

bill

nb

9

80 Al. Odobescu

tau, sfintul Hubert, ma va ierta, in cazul defata i yei primi chiar ca, sub rubrica gra-vurii lui Dtirer, sh se grupeze, in opera pro-iectata, tot ceeace tie nu-ti place in arta vi-natoriei.

Aceasta iti va fi en atft mai lesne en cit,de sigur, proiectul de carte va rgminea, citdespre mine, pururea in stare de proiect si

asteptind sa-mi vina momentul de inspi-ratiune i talentul de critica ce mi-ar trebuica s'o pot scrie, eu unul voin raminea intocmaica vrabia care malaiu viseaza.

Asa dar, fii pe pace; n'am sa astern aci totce ar trebui sa se atie in acea monografie fi-lozofIc, istorica, literara i estetica a vita-toriei. Nu zic ca aceasta semeata ideie numi-a trecut tin moment prin creeriinceput chiar a citi, cu acest scop, tractatelein proza Ktpruss!zoi, al lui Xenofon si al com-plinitorului sau Arrian, notele despre vinä-toare, coprinse in Onomasticonvl lui IuliuPolux, ba Inca i poema elena a lui Opian,apoi si eea latina. a liii Gratin Faliscu, infine chiar si serbedele versuri fragmentate ale

crt,

si ca. d'am

thniio-Kipprasttx64 81

lui AIarcu Aureliu Nemesianu Cartaginezul,imitatorul lui Opian1).

Vina este a ta! eine te-a pus sg insiri deaceste nurne n Introduetiunea ta, insotindu-leeu o grinding de eitatiuni latine? In ealitateamea de academie mi s'an aprins egleiiele defocul clasicitäçii i iatg pentru ce ai fost silitsg rabzi, in aceasift epistolg, o contrabombar-

1) Toatil 1nmea stie cl generalul atenian Xenofoa atrgit cam dela 445 ping la 335 inainte de Cr.; darseriitorii eitati in find en mult mai putin cut-noseuti, insemniim aci epoca vicniri i patria lor: Flay.Arrian, istoric elen, ngscut la Nicomedia in Bitinia,la anul 105 dupg Cr., a ciintat mereu sg imite peXenofon; s'au pgstrat din scrierile lui: Expeditiunealui Alexandru,' lndicele, Periplul Pontelni-Euxin, 31-a-nualul lui Bpietet, Tractatul de &retied, Tractatul devindtoare i altele.Ialiu Pollux (Polydeuete), sofist sigramatic elen, Maseut la Naneratis in Egipet, pe ta, anvil130 dupg, Cr., ne-a lgsat un lexicon in 10 cgrti, carepoartit numirea de Onolnasticon si in care cuvintelesint dispuse dnpg materii: Ix inceputul egrtii V trac-teazg, pe larg despre ale vingtoriei.Poetul elen Opiana trgit in al II secol dupg Cr. i a murit foarte june,ilisind o poeing despre vingtoare (sfirsitul pierdut), sialta despre pescuire. Alte opere ale Iui s'au nimicit.Gratiu Faliseu a trgit la Roma pe timpul lui Augustsi a lgsat numai poenia Ogneyeticon.--Jf. Aur. OlimpusNemesianus a trgit in secolul III dupg Cr. Din treipoeme ale lui, despre vinittoare, despre pescuire i despreplutire, an rgmas numai 325 versuri din cea d'intii.

17651 6

urma-i,

e

89 Al. Odobescu

dare de versuri latinesti, ba cbiar siAcum tine-te bine si de aci inainte!

Dar en toat6 pofta ce am de a te coplesisub un nemete de eruditiune einegetico-acade-mica, trebuie mArturisesc ca am constatatcum c autorii antici, can an tractat desprevidatoare, de Venatione, sint tot asa plini deamänunte tecnice ca i, Manualul fat' i, prinurmare, nu m'am simtit niei aci in stare dea face analize. Apoi mi-a fost milà de noiamindoi, cind m'am gindit ea, ar trebui sk"traduc pe d'intregul, 13 capitole ale Cynege-ticelor lui Xenofon, alte 35 ale urmasului suArrian i reo 85 paragrafe din Onomasticonullui Po lux.

In Opian, in acel noian de gratii PO'abc c(i)vzaptTaiv, cum 11 numeste cu ingimfare sho-liastul Joan Tzetzes, a g5.sl, fárt indoialAfrumuseti indestule de citat; dar tinerelul poetdin Anazarba Cilioiei, nu prea stia sa-si cum-pAneascg bine avinturile prolixe ale infocateisale muze, si ce ai zice, rogn-te, and spre a-tireaminti numai poetica descriere a vingtoriide lei din cintul al Dr-lea, as mai transcrieaci o sufa treizeci i patru exametri elinesti?

sheli

trepOo-KovveuxOc 83

Ala vei ierta insk a fi mai Min discret infavoarea ctineliii i, pe lingk laudkroasele en-vinte ale d-lui de Quatrefages, pe cari tn le-aitradus, pe lingg povetele tale, de cari m'amfolosit, precum ti-am aratat mai sus, lask-mk s. adaog i s pui upul dupà altul, portre-tul ciinelui, Meta in versuri elinesti de Opian,si un fragment analog din poema liii GratinFaliscu, ale ekrui versuri grele de intelesne-au pastrat limba tecnick a stramosilornostri, vinatorii latini, limbk pe care poetul,ca om de meserie, trebuie s'o fi cunoscut adinc.

lath, mai intii ce spune Opian, despre ciine:

impreunind neamurile de ciini, s aibigrijk a cata speciile cari se potrivese intreele si se aseamána, mai mult. Astfel le veiimpereehia mai bine; dar vinatorii an ob-servat Ins c cele mai frumoase din toatesint acelea cari rkmin neeorcite. Sint negresito multime de specii, iar forma si chipul unoradin ele sint astfel: trup lung, sanatos i plin;cap usor cu vedere bunk; ochi cari lucescvinkt; gura mare en dinti aseutiti, iar ure-chile scurte i imbracate en 0 pele subtire;

64 AL Odobescu

gitul lung si dedesubtu-i, un piept puterniclat; labele de dinainte shit inteadevar mai

scurte, intepenite pe picioare drepte en fluiereinaintate; soldurile largi; sira coastelor ase-zata piezis; coapsele carnoase, dar nu grase,si la spate au o coadá tare, lung 5. bineumbrita. A.stfel de clini se intrebuinteaza laalergaturi indelungate dupa caprioare, duphcerbi si du pa iepuri mci la fuga" 1).

trecem acum si la Grratiu Faliscu :impreuneaza dar intre dInii ciini de acelas

1) Oppiani de Venatione, I. v. 394-413:''FAi.vect. cot r.ova.v fl,y.'ilarryCO.LEOVV. &to,app.evec T'&1.),.41)..otatv!Vie p.:sv v.epetcetac &Ter.p TCokb peptuto. iCo.'it Lev

CL 1.1.EvEtv [Loy6yoi.n. 'Cc<ayopec sTrav.v?Ipes. tet. rtiptr. 7.a.t.rcat,tthv 4.619.ev p.opyq.E r v.at ensa Tay. TCS),i00'0)AllptSaavOY, XpaTrpat) ip.cc, ipttov, 4è .4*(1v0Vv.otipov, Y.ogyal ctE)..(3orry OIT.0070.1.Ite.pizapov, axth-6tov raiiht atOp.a. 57.ep87-2votio.ra )...arrTaXiotot Treptatot0'

v =ps-4ISp.ivract-

"ar.tp:ri p.vtract.vt , 7.7.1 OTÔra..ropio. To: itp6c0.ey acCOTepor it.66s;60otcyris y.c.;AwY tayaol 6o),tx-ilpeos icToisi>pe.sc cup.opXerzat, rc),eopoiy ircototpato.ocy6eg c5capy.ot, p itioyec ulnap OTttc4s:atpopy-il iwcocatós ltiXot 80;(60Y.toc obrA-1.Toth: ply tuyaoiccv ipoTagotyto8Opxorc i).6.voratv ari:korca-g Xrrito6.).

§i

qi

S.

LI,OXrz Cp6).ez ..e

itovi uxp.f,parroak OVA

errAvivow

xpavg,i,.r'

.teSpOp.om.

418' Tit

?4,64 '6'

4-capon

teo3o-Kovvsztv.iig 85

soiu, pentru ca prasila s poarte semnele stra-bunilor si afla c parintii cari zamislese tiueripruncii lor, Ii vor da ciini Metagonti enormi.Mai Thai de toate aibi cea mai mare grij .ca s imparechezi ciini de o barbatie ineer-cata; apoi a doua ingrijire trebuie sa fie cainfatisarea lor sh nu stea mai prejos si

nu dea de rusine a lor fire. Acestia trebuiesa fie cu fata in sus, en urechi paroase pefrunte, cu gura mare astfel ea maselele cas-eate sa verse foe miscindu-se, cu pintecelestrinse ingest la vintre, cu coada scurta, ensele lungi, cu coama marunta, pe grumaz, fluprea stufoasa dar indestula ea sa-i fereascade frig, iar supt umerii lor sanatosi sa se

un piept care sa duck' la alergaturamulta §i sa nu se oboseasca de cele mai maxigoane. Fugi de ciinele a earui laba lasa urinelate; acela e moale la treaba; mie imi placpicioarele tepene en musehi uscati si en cal-die solide la lupta 1).

Toate merg bine; dar bag de seama1) Grath, Falisci, Cynegeticon, v. 263-278:

Junge pares ergo, et major= pignore signaFeturam, prodantque tibi Metagonta parentes,Qui genuere sua pecus hoc immane juventa.

sit

thalte

sa

Co

86 Al. Odobescu

numai in privinta coadei, Opian i cu GratinFaliscu nu se prea inteleg intre dinsi; latinulo vrea scurta, caucla brevis: elenul din contrapretinde ca cinele sa," aibtt la spate o coadateapana, 1TPDA, lung* i7.74,74oc, si care saumbreasca departe, ao).txámctoc., adich sa fie,si lung* i stufoasa. Se vede ca in tot timpulimportanta cestiune a coadei, a fost tare con-troversata, caci

adhuc sub judice lis est. 1)Chiar de m'a§ incerca sa impac intru toate

pe Opian cu Gratin Faliscu, punind aci sidescrierea ciinelui din Cynegeticele lui Xeno-fon, unde arnbii poeti par a fi gasit mai tot

Et primum expertos animi, quae gratia prima est,In Venerern jungunt; tum sortis cura secunda,Ne renuat species, aut quae cletrectet honorem.Sint celsi vultus, sint hirtae frontibus aurec,Os magnum, et patulis agitatos morsibus ignesSpirent, adstricti succingant ilia ventres,Cauda brevis, longumque latus, discretaque colloCaesaries, non pexa nimis, non frigoris illaImpatiens; validis turn surgat pectus ab armis,Quod magnos capiat motus, magnisque supersit,Effuge, qui lata pandit vestigia planta;Moths in officio: siccis ego dura lacertisCrura velim, et solidos haec in certamina cakes.

Hor«tii Ars poetica. v. 78: Ping acurn pricinaeste in udecat5".

th/A0-litreriv.v../.6c 87

materialul lor adunat gata, tot ar ramineapricing de sfada intre Roma si Atena, devreme ce scolarul lui Socrat cere ea coadala ciine sa fie lung* dreapt i ascutita, iarArrian, facind lauda unui eine vestit al sau,spune c acel model al rasei ciinesti avea ocoada suptire, lunga, aspra la phr, mládioash,incovoiata si la virf mai stufoash 1).

Dar ce atita vorbh despre coada? Romanulpretinde ea din coada de ciine, sita de ma-tase nu se poate face", si apoi numai lapeste se zice ca-i coada mai ferita chiardecit cap ul.

Din aceste se vede curat e poporul roman,mostenitor al credintelor ;i al intelepciuniiLatinilor, nn se arath in proverbii shi asatare incintat ea poetii i prozatorii eleni decoada cea lunga a ciinelui, de incovoieturileei mladioase, de perii ei aspri i umbrosi.

Fara de a mai chuta in zadar o solutiunepentru interesanta controversa de cauda canis,hai sä o lasam si de astadata incurcath.

9 Xenophontis de Venat. IV: ,,otiph; p.a.v.p&c, 6pa&c,)=70p«s" Arriani de Venat. libel. V: oti&ic ),.elcrehgu.o.-zpas iaceiac Ttv Tpiza, h.rpeitc, E')ZrAil.r=.14 7.6 GC.V.90%

OiJp6:c GaCIUTZFJOY".vi);

ai

88 Al. Odobescu

Pe lumea aceasta cele mai bane i fru-moase lucruri trebuie sii aiba o margine.

acuin pe nerasuflate din literaturaeinegetica a antieilor, in sfera artelor viná-toresti tot la dinsii.

Daca vreodata, amice, te va ajuta noroculmergi la Roma, ea roman, negresit te vei

duce sa vizitezi fond liii Traian i vei admira,in mijlocul acelei piece, prabusita, supt nivelulcetatii moderne, mareata eolumna de marmuracare iese din pamint ineolacita en istoria ori-ginelor noastre nationale. Acea imagine ineavie a rasboaielor dacice, scoase la bun capatde gloriosul Traian, o vom vedea poate intr'ozi, dach va vol Dumnezeu i guvernulnostru! turnata in bronz en tot proenii-nentul relief al insufletitelor sale sculpturi,imparatind pe una din pietele eapitalei noastre;

adaoge ch mai la locul san deeit or' unde,ea ar fi in fata Academiei, la punctul uncles'a asezat deocamdata statua ecuestra a voevo-dului românesc Mihai Viteazul, earele, daeaar putea vorbi, siirmanul, ar spune de-

SA Arbil

sa,

a.

4-Eo-6o-KuvriTerty.bc 89

sigur tuturor, cit se simte de rusinat, vzin-du-se expus a juca rolul de apetenie pevast i erudità scen, ce pare inadins croiapentru imphr'atescul simulacru al dominato-rului Urbis et Orbis.

Dar, neavind deocamdat5, nimic de vinatpe piata Sf-lui Sava din Bucuresti 1), si ne

1) Pe piata on! Dar ia ne abatem, in treacat, prinsillile de jos ale Aeademiei, ocupate provizoriu de Mu-zeul de Antichitati.

Sc,ne1e6 de vioatoare au fost foarte mult intrebuin-tate ea subiecte decorative de catre sculptorii

Cldar si in muzeul nostru, unde nu ne prea putemlauda ping, acum cu multe sculpturi antice, tot insa sevad dotil scene vinatoresti.

Una e pe un fragment de piatra, (0, m. 19 inaltime;0, in. 24 largime), purtind jos inscriptiunea elenaA 1 P11 Al OI Al 0 FEN HI. Pe aceasta lespede trunchiatitse mai vad picioarele unui calaret cu partea de jos acalului alergind; supt dinsul, ritul si copitele unuimistret, asupra caruia se asvirla un cline cu botul cascat

cu coada in sus. Sapi -aura e cam grosolana, dar de-semnul e plin de miscare.

Cealalta scena de vinatoare e in adevar mai des-voltata, dar din nenorocire mai putin distincta. Ea seatla pe nu brin ingust care incinge buza de sus a unuisarcofag, ale carui laturi externe sint acoperite ansculpturi. Aeest interesant monument a fost adus depeste Olt (dela. Resea san dela Celei, dupa toata pro-babilitatea), de catre raposatul ban Mihalache Ghicaci depus in curfea caselor sale, care apoi, vinzindu-eeprefecturii de Ilfov. sarcofagul a servit citiva anid'arindul drept sghiab i iesle pentru caii dorobantilor.

o

4

90 Al. Odobescu

intoarcem, cel Rutin cu gindul, la Roma,aflindu-te acolo, tn, ca vinktor romkn, nu

Sint 1110," doi atu de eind am izbutit. en ajutorul pre-fectului, d-1 C. Mane si al comitetului permanent, aface s se aducil, la muzeu toate pietrele antiee. carizileeau neingrijate in acea mute. Printre dinsele e sisareofagnl.

Pe nna cii ii laturile sale eele marl sint patru per-sonagii in pieioare, inasurate in togele fieeare seadd sub o osebith, areadX, formate find aeestea prindoi pilastri. la coltnri, p prin trei eoloane despiirti-toare. Pe cealaltit lature mare, se vild trei genii ari-pati, fiecare pe cite un osebit postament: geniul dinmijloc sunrt din eimbale si eeilalti doi drtntuiese, ti-nind in mini cite o eiorchini, de struguri si cite unmiinunehiu de eripritine de mac. Pe una din laturilemiei, alti doi genii, tot aripati si tot pe postaniente,

unul din -dant si altul din naiu. Pe laturea opusit,iargsi doi genii, dar pe un singur postament, se tin

Trag ei oare impreunA un dant imbinat?Sau sint ei chipurile emblematie:e ale- lnptei amorului,pe care Elenii le numeau Eros i interos La coltu-rile sareofagului se vad patre Yictorii, purtind foi depalme i coroane: dourt mai miei, douil, mai maxi.

Acurn sg venim si Ia briul superior, pe care. jur-imprejur. se ziresc. sub stersura roziltoare a timprilui,vreo dot0;i7.eci si patru animale, vreo trei san patru bar-hati, too in poze foarte animate, si poate si ineit citivaeopaci. Animalele par a fi lei, mistreti, cerbi si taurisrabateei, atacati en fnrie de eiini colosali si pinditi sacizbiti de ciitre vimitori. La un Joe, intro altele, se vedehimuri t (nun un vinittor, proptit intr'un genunehiu, isiUtdrepteazu sulita cutre un taur, earele, cc coarnelepleeate. se repede asuprrt-i. Oare nu vorn ft avind aieeareprezentarea uneia din aeele scene vinaore;ti, cari

§i

cinti

1.

.

4au.6o-RovriivmebS 91

uita sà te indreptezi tocmai in fundul Foruluiroman, la stinga de Colisen, in capul stradeiSan-Gregorio, acolo unde se inalta inch' siastki, un antic §i falnic are de triumf, numital lui Constantin-cel-Mare.

Istoria acestui monument nu prea face onoareprimului imparat crestin, eaci, ca s vor-birn curat, arcul nu este citusi de putin allui; nu este nici railcar darnit, ci este tocmailucru de furat.

Cum? ce va s zica: un are de triumf fu-rat? Atita namilii de marmura, cu o boltamare caseata la mijloc en alte doua arcademai mici in laturi, cu opt columne de gialo-antico, en opt statue de marmora frigianaviorie, cu intreite frize, cu timpane si cumedalioane sculptate, atita cladarie, de patruori eel putin eit turnul Co Itii, cum oareo facà zapt cineva, fie macar acelaborfas incoronat?

Desi-mi vine foarte cu greu sa aduc asanecuviincioasa pira impotriva sfintului im-negrer;it e petreceau adesea prin Odurile Daciei, Intrecolunii romani si hourii uriasi (ms urus), ce an 1Xsatsi in azi erestetul lo fioros pe gtema Daciei rg-srtritene ?

si

sfi

si un

92 AI. Odobescu

parat si patron al Bucurestilor, dar, ammai spus-o Si intr'alt loe, eu tin in tot-deauna cu Traian si nu pot s'A.' las ea s i seia ce este al lui.

Apoi toata lumea stie ea, pe cind mareleUlpiu biruia pe Germani, pe Daci i pe Parti,pe eind el umplea intinsul sau imperiu deedificii sumptuoase si de lucrari de arta fo-lositoare, senatul i poporul Romei se intre-ceau care de care sa serbeze eu mai multapom p binefacerile i triumfurile gloriosuluiimparat. Ti decretarä dar tot felul de cladiricomemorative, la care lucra ilustrul architectsi sculptor gree Apolodor. Atunei se inaltarain Roma, forul lui Traian eu toate edificiiledecorative din prej uru-i : portiee, biblioteetemplu: atunci bazilica Ulpiana cu cinci rin-duri de stilpi de granit; atunci columna ras-boaielor dacice cu statua invingatorului d'asu-pra; atunci in fine, la capul eaii Apiane pecare el o restaurase, un arc de triurnf pe careinsa nu-I putura sfirI, pe cit Inca fu mareleimparat cu zile 9.

1) L. Rossini: Gli archi trionfah, onorarii e funehridegli antichi Romani (Roma, 1830. L. C«nina: Gli

.

4uao-Kovl1 ettv.6; 93

Urmasii lui, gelosi de a sa 'name, maimult se gindirä a-si face loru-si monumente,decit a consacra pe cele ce aminteau popo-ruhti neasemuita glorie i dreptate a ereti-cului Traian. Dupa ce trecura insa douasute de ani la mijloc, se gas1 imparatul Cons-tantin, carele, de cind ii venise gustul de a-siface din Bizant o noua capitala, se deprin-sese strasnic a despuia fara' rusine capetelede opera ale himii, ca sa-si impodobeascacu ele Constantinopolea sa.

El vazii arcul lui Traian stind fara &à-patiiu, in raspintia cailor Sacra si Triumfalä;la baza, Ii lipseau cu totul ornamente §i pefrontispicin n'avea nici o inscriptiune votiva:Stai!" zise el tot n'are arcul acestastapin; aidi, fac al meu!" Si puse indata,de-i ciopli pentru pedestaluri, niste grosolaneflguri de Victorii pocite; iar pe ambele feteale aticului asternit lungi dedicatiuni, in carispunea cum el a scapat lurnea de tiranal

egifizi di Roma antiea (Roma, 1851).Dr. H. Franeke:Zur Gesehiehte Traian's und seiner Zeitgenossen (Leip-zig, 1840).Dioni Cassii: Histor.: roman. LXVIll.

st-I

94 Al. Odobescu

Maxentie, cum a liberat cetatea, LiberatoriUrbis,§i a intemeiat pacea, Fundatori quietis.

Astfel arcul lui Traian se pomeni intr'ozi eg a devenit arcul lui Constantin.

Dar ce folos? in zadar inscriptiunile laudgpe noul triumfator, sculpturile din eapatiieleaticului i cele dela timpanele arcului neamintese isbinzile lui Traian in contra Da-cilor i Partilor ; statuele asezate pe intabu-lamentele columnelor sint ale regilor barbarirobiti de Traian; in fine, eele opt medalioanesculpturale cari, algturate cite doug, implinesegolurile dintre columne, d'asupra arcadelorlaterale, ne atest a. ele pietatea i iubireade vingtoare ale invingatorului Daciei.

Patru din aeele marl medalioane reprezentgsacrificii facute de imparat pe altarele zeilormitologici; alte patru sint scene vingtoresti.

Pe unul din acestea, Traian, in tunicA scurtäcu tibiale san poturi vinatoresti pe pulpeen toga pe umeri, iese en alti doi soti de suptun portie, tinind calul de frin; algturi e unmindru june cu hlamida asvirlitg pe spate,purtind de sgardg un frumos ogar. Citeiipatru tin in ming, Panei inalte en aseutis

i

th.080-Kovvisttx6; 95

romboidal la virf, de cele ce se numeau contus.Totul arata, ca ei se gatese sa piece la vina-toare.

Pe al doilea, imparatul, in goana caluluis'au, cu capul gol, cu mantia fulffinda, cu ospada, lung& i ingusta radicata in sus, ur-milreste pe un urs, carele fugind Ii intoarcecapul spre dinsul. Doi tovarasi asemenea calari

fugind en spadele plecate pe sub cracileunui copaciu, insotese pe Traian.

In al treilea medalion, aceleasi trei persoaneimparatul in frunte, strabat in

fuga mare, un tariin stufos ame-nintind en darde seurte, venabula, ml mistretgata a se preda.

In eel d'al patrulea, vinatoarea e terminata.Mare le Traian, ineununat cu waureola cireu-lara san nimb, ca icoanele sfintilor nostri, stain picioare supt limbra de copaci, i da ordinealtor trei barbati, toti cu sulite in mina; dincari unul, mai in Willi, tine de frin un cal;un servitor, in part6a opusà, popre§te in locun alt cal. Dinaintea imparatului e un lenmare, lungit mort la pamint.

Cu fiecare din aceste scene vinatoresti se

cartiri,i ml&stinos,

96 Al. Odobescu

afla imparechiath cite o scena religioasa incare imparatul aduce rugaciuni i ofrandezeilor: cind e sa plece la vinatoare, el in-voaca pe ocrotitorul familiei sale, pe Erculrusticul, al Lat,iului, purthtor de baltag, aco-perit cu piele de leu; cind merge sa vinezeursul, el ii oteleste virftd lancei in foculde pe altarul lui Apo lon lung-sagetatorul,iwOóXoc: dupa ce a ucis mistretul, el ii infigecapatina in copaciul sacru care umbrestestatua Dianei vinatorite; i, in fine, dupa cea biruit pe len, el ii depune virtoasa coamala picioarele belicosului zen Marte.

ln nici un period al ei, sculptura antica n'afost poate mai in stare de a infatisa cu uncaracter mai energic si mai adevarat, asemeneascene, in cari 'salbaticia si gravitatea subiec-telor reclama oarecare asprime in minuireadaltei. Vigoare in loc de gratie, demnitate inloc de frumusete, stricta exactitate la repro-ducerea naturii omenesti in loc de forme este-tice ideale, iata calitatile ce caracteriza stilulsculpturii din timpul lui Traian. Aceste cali-tati le-au avut mai mult decit or'cariarti$tii aceia can an sapat marmurele co-

i

thtvio-KovrrieTty.6; 97

lumnei dacice, precum i baso-reliefurile ar-cillui triumfal. Productiunile lor constituieseceeace s'ar putea numi sculptura istorica, ca'cisint interpretatiuni credincioase i perfecte alefaptelor ce ele reprezent i fiindcA, in cazulde fata, faptele an fost ma'rete, operele deartà, au stint si ele s pastreze un aspect cuotul impunkor.

Este Inert' ennoscut c cei vechi n'au ni-merit sau n'au voit sä infatiseze animalele,sub formele lor reale; de aceea s'a nu cAutAinprea de aproape la fiarele din medalioanelearculni; dar vintorii, dar Traian mai ales,in pozele, in misarile, in expresiunea, illmusculatura lor, sint adevArati eroi la vi-nkoare, precum Iii realilate erau eroi i pecimpul de lcatalie.

In aceste pretioase r'amasite ale artei ro-mane din periodul eroic ar iinperinlui, avemtot deoda.th, dinaintea ocbilor, imaginea clar-a,si vie a acelei vinatori pe care singurg o per-mitea Platon cetkenilor republicei sale, vi-nkoarea cea perfeeta' dup'a cum zice filo-zoful, care se face in contra patrupedelor,cu cai, cu ciini si cu insii puterea trupului,

!7

98 Al. Odobescu

in care fiara, invinsh prin alerggturi, prinrani, prin loviri, cade sub propria mink avingtoralui, vingtoarea care singurg aprindein om zeescul dar al bgrbgtiei 1)".

Dar strecurindu-ne iucetinel prin tot felulde cotituri farg pericol, iatg-ne ajunsi perimurile aprige ale vingtoarei celei maxi, in.care goana fiarelor devine uneori o luptgcrinceng si in care omul adesea trebuie sgdea insusi piept in fata primejdiei.

La asemenea eazuri, prepelicarul tgu, amice,nu are ce-ti face, si dupg cum tupretinzi, nici cutitul dela briu nu te preapoate ajuta. Cit despre cgruta mea, doark nu-mai luind-o mirtoagele la fugg, poate c m'arscgpa, (Doamne ferestel) de asa nkpaste

Cu toate acestea, sezind acuma colea, friràgrijg, rgsturnat in jetul meu, juivindpe fereastrg cum mugurul liliacului se desPick

inverzeste subt aburoasele sgrutgri ale soa-relui de Sprilie, i ascultind, cu o dulce

Platonis Leges. VII, 824: cp.6v-ri z.ftct ),ot.rcig&pic4141 Taw ITT7.otg, tritc

eautcip) cthp.aotv. (i),( di7c2vTwv zpatoiiv. -6p6p.occrzig zoa aUtOzetpec eóovtec 66(9:g

i3:)%3pia;

Ajar,

lini§tit

rg-

1) ;Hi-4co. -40:1 Ital.

8.4ipaOip

iwtp.Ekic).

ta-

ai

x,,er

7,a43:k

4-soao-Koniettx6;- 99

pire, cum vrabiile limbute ciripesc si cumbrotheelul einta vesel inturnarea zilelor calde,te ineredintez ca mi-ar place sa strabat,fara totusi de a ma misca din loc, i codriiumbrosi, alergind eu gindul in goana cerbilor,

piscurile de stinca, dupa urmele ideale alecaprei-negref si vizuinele de prin munti, inprepusa dibuire a ursilor, si en richita,41110 umbra direi de mistret, ba ebiar sipustiile nasipoase, pe unde mi s'ar naluclvinatori eroice de tigri infricosati si de leifuriosi!

Dar fiindea pina acum, nici prin vis pi-ciorul nu mi-a ealcat prin asemenea pra-pastioase locuri, si fiindca insu-mi, o mar-turisese en unailinta, n'am fost niciodatala acea asprä scoala in care, dupa spusa an-ticului dascal de vinatoarel)cetatenii invataa fi mesteri in razboaie si in toate cele undetrebuie omului s tie a cugeta, a vorbia lucra bine", de aceea, zic, nu ma' voiu in-cumata a spune ceeace aievea n'am vazut cu

Xenophonti8 de Veratione, I: i Totito,v rap Ti--ivovrat t& elg ,r6v TrOXsp.ov ko4o1, etc re ta /aka it,iby "avecperi voetv -r-p6.Tretvo.

si

luncile

si

3) t

xx).6); xxl. Myetv ma

100 Al. Odobescu

ochii, ci leganat in rasfafarile poeziei si alefrumoaselor arte, voiu cerceta numai cum altii,mai priceputi, an cugetat, an vorbit si aulucrat, descriind i reprezentind epizode ca-raeteristice din viata plina de neastimpar avinatoarii celei maxi.

Dar in ce parte sa ne intoareem mai intiiprivirile? Pe eine sa intreham a ne spune ince timp, in ce loc a fost vinatoarea, mai pre-tuitsa, mai mareata, mai trebnincioasä, naidesfätatoare?

Chta-vom a descoperi, prin negura timpilorpreistorici, pe salbaticii prirnitivi ai pmn-

cutrierind colosalele vegetatiuni anti-diluviane i luptindu-se cu flare uriase, alecaror sernintli s'au stins acum de muh de pefata lurnii? Tu ai spus, la inceputul cartiitale, ca vitatoarea este o aplecare fireasea aomului, vechie ca i dinsul; en voiu 'adaoge,tot spre lauda vinatoriei, c. acest instinct ainlesnit chiar omului primele sale inspiratiuniartistice i aceasta ne-o dovedesc cu prisosflgurile de elefanti-mamuti cu coame stufoase,cele de reni cu late coarne raschirate, de ursiai speluncelor si de alte animale disparute,

tului,

fh-D'e,oKuv-ficsotty.bc, 101

ce s'au gasit pe unelte de corn, pe arme deos i pe placi shistoase, gravate cu sula decMre oamenii stravechi, cari in timpii pe-rioadei glaciare a Europei, se adaposteau inpesterile dela Madeleine, dela Augerie, delaMassat si din alte statiuni cufundate azi subtarirnul Perigord-I-dui, al G-asconiei si al multorprovincii din Francia meridionala 1).

Urma-vom cu ochii cetele nesocotite dearcasi si de lanceri, cirdurile nenurnarate desburatoare, turmele nesfirOte de animale, eestair puse la sireag printre ieroglifele temple-lor egiptene sau pe paretii de piatra varoasaai palatelor ruinate din Niniva si din Ba-bilon? Ca sa vineze lei si tigri, girafe sigazele, ba chiar iepuri i cocori, faraoniiEgiptului, despot,ii Asiriei i tiranii Persi ra-dicau in picioare ordli si popoare intregi ; iar

1) Despre descoperirile de asemenea naturit ale d-lorLartet, Gristy, de Vibray, Garrigou i alii, vorbesctoate pnblicatiunile earl se ocupli de timpii preistoriei,asa de mult studiati in anii cei din urml. n anulacesta chiar, pentru prima oarit, s'au descoperit oasede reni, seulptate cu figure de acelas animal, si intr'opestere din Elvetia, la Thaingen. Cine stie dad', sipesterile muntilor nostri nn ne plistreazii destilinuiri defelul acesta?

_

102 Al. Odobescu

dupg terminarea acelor napraznice màeeluri,legiuni de zugravi si de pietrari erau osinditica s asterne pe ziduri, pentru incremenireaviitorimii, toate acele nemgrginite epopee vi-nátoresti, eari, pnin nemilostiva lor monotonie,sperie i obosese azi ochii eAtAtorului mi-nunat

Aseulta-vom, de pe ripele inverzite ale la-cului celor Patru Cantoane, voiosul i semetulchide al plaiasului elvetian, eadentat de muzalui Schiller, amanta libertatii? Fiul lui GuilomTell il intontt en glas puternic si eco il re-pettt din sinul muntilor inimati in Uri, inSehwvtz si Ifl Unterwalden :

Mit dem Pfeil, dem Bogen,Durch Gebirg und Thal,Kommt der Schutz gezogenFrith' am Morgenstrald.

Wie im Reich der LiifteKonig ist der WeihDurch Gebirg, und KltifteHecrscht der Schtitze frei.

.1) Wilkinson: Private life, manners and eoshims ofthe aneient Egyptians.Lagard: Niniveh and Babylon.

IltatAo-K..reget:-/.6; 103

Ihm gehort das Weite:Was sein Pfeil erreicht,Das ist seine BenteWas da kreucht und fleugt 1).

A6 mg, aflu din nou in mare primejdieca sa" asvirli din ming, foaia pe care, en multg,sau mai pitting, rghdare, tu te sile;iti a mg,Citi. Cum! am cutezat a-ti pune supt ochichiar §i .versuri nernte,ti ? Oare putea-veimh ierti?

osteneala, rogu-te, a citta in josulpaginei, traducerea schioptItindg, a acestor fru-

1) Wihelm Tell Set. III, Seen. I:

Cu siigeata, eu areul,Prin munti i prinVirultorul calcii intinsDe timpuriu la raza diminetei.

Preeurn in impitiltia YintnrilorDornn este vulturul,Prin munti si pripiistiiDomneste liber vinittorul.

Al lui este spatiul,Tot ce atinge a sa sAgeatil.Este pradaTot ee se tirrtte ci sboari.

sá

Selsaler.

lui,

Da-ti

vOi,

104 AI. Oclobescu

mouse strofe, in care colcotesc cele mai no-bile simtiminte ce iubirea de vinatoare poateaprinde in inima urrui om, i sper ci tu,vinator, te vei impaca indata, cu poetul, (Iacanu,si cu limba

In acea 1iinb. insa este scrisa cea rnaiexpresiva poema a vietii vinatoresti, eroicadrama a lui Guilom Tell, in care rasuilapeste tot, aerul liber i curat al plaiuriloralpestre i inbirea necumpatata de patrie acetateuilor liberei Elvetii. 0 taxa intreagascapata din robie numai prin inima viteaza§i prin sageata dibaci-minatA ale unni vinator,iata de sigur cea mai falnica izbinda en carese poate mindrl vin6toria. Poetul s'a pAtrunsde aceea mindrie de vitiator si auzi-1 cu citadragoste vorbeste el chiar si de intelepciuneaeaprei-negre, care, cind merge cu cirdul säpasca la intareatori, pune streaja la pindaea s5, trag6 en urechia i sa fluere cind seapropie vinatorul I).

II &Wier. 'Wilhelm Tell. Aet. I. Seena I.

Das Thier hat aneli Vernunet:Das wissen wir, die wir die Gemsen jagen.Die stellen king, wo sie zur Weide gelin

lui.

1-zu;3o-Kirerliztty.6c. 105

Tot despre acea sprintena i sflicioasa fiicaa stincelor a zis i poetul latin, In versurimai vii si mai colorate decit eel mai nirnerittabel:

Pendentem summa capream de rupe videbis;Casuram speres: despicit illa canes. I)

Iata cum stie poetul s ne faca, a simtlchiar i deceptiunea vinatorului. Ajuns peculmele alpestre,

pe stinci de scuti de ghiata, troiene de zapezipe care o suflare le-arunca repezi jos,

el se opreste, se nita in dreapta si in stingacatind sa zareasca amhgitoarea prada carei-a perit din ochi, i apoi, intaritat, obosit,minios de zadarnica-i osteneala, el striga inlimba lui Byron ba stai ! mai bine sa-1facem s vorbeasca româneste, in versuri pe

'ne Vurhut aus. die spitzt des Ohr und warnetSlit heller Pfeife, wenn der Jiiger

Martialis, Epigram. XIII. 38:

..Vei vedea eapra neagrii atirnatit de virful unei ripe;Speri c va dar ea eatil eu dispret la eiini".

mkt".

')

endear

106 Al. Odobescu

care insusi autorul lor vasi fi uitat c le-a scrisodinioara, in departatele-i Ceasuridemultuncire:

Asa: si 'n aste bonn, caprita a sarit.Piciorul ei eel ager m'a incurcat de tot:Cistigul men de astazi abia de va platiPrim ejdioasa-mi munca

Alta' data, insa vinatorul, mai norocos ingoana sa, ii cint cu veselie izbinda, i, ininirna-i multumita, dorul iubitei sale vinede se amesteca cu placerile vinatoriei. Atuncipoetul, acela carele, in secolul nostru, a.stiut, mai bine decit or' care sa improspatezecu o noua duke* si en un mai viu profunn,limba imbatrinita a lui Ronsard, Alfredde Musset a pus in gura plaiasului un cintvesel, in care bucuria triumfului la vinatoarese ingina cu dulci amintiri de amor:

c. A. Rosetti, Ceasuri de avultumire, (BucureF;ti,1843) traduce astfel aceste versuri din Manfredul luiLord Byron, Act, I. Seen. II:

Ye toppling crags of iee !Ye avalanches, whom a breath draws down,

Even soThi, way the chamois leapt: her nimble feetHave baffled me: my to-day will scarceRepay my break-neck travail.

II

4ht2o-KovTt-AO; 107

Chasseur, hardi chasseur, que vois-tu dans[l'espace?

Mes chiens grattent la terre et cherchent une[trace.

Debout, mes cavaliers! C'est le pied du cha-knoiA.

Le chamois s'est levé! Que ma maitresse[est belle!

Le chamois tremble et fuit!Que Dieu veille[sur elle!

Le chamois romp la meute et s'enfuit dans[le bois.

Je voudrais par la main tenir ma belle amie.La meute et le chamois traversent la prairie:Hallali, compagnons, la victoire est a nous!Que ma maitresse est belle et (file ses veux

[sont doux!').

Alfred de 31:asset, La coupe et les livres. _let. II,Seen. II:

Vinkorule, semete vinkorule, ee zireti tu oare inspatiu?

Ciinii mei ricitie tLrIn si cautl ovoinici! E copita eaprei-negre.

Capra-neagril s'a seulat! Frumoasi, mai este iu-bita mea!

Capra-neagra' tremurrt i fuge! Dumnezeu sit mi-c.pkease6!

Capra-neagrit intoarce haita i fuge in pgdure.vrea s tiu de mInN, pe draga mea iuhitt.

Haita i capra neagrg tree peste pXsune:Hura! tovar4i, izbinda este a noastrVMult mi-e frumoasli, iubita si dulci if mai sint ochii

urmg.

Al

108 Al. Odobescu

Cintà i chiuieste vesel vinatortd, c'aci iz-binda este a lui ! A prins capra in p6dure;si in vale, iubita-i cu ochi dulci ii asteapfaea sh'-1 stringA de rninsa. Sufletu-i acum in-noatA in bucurie. Au trecut, s'au sters zilelede dor pe cind el rgfacea prin 1unc suspi-nind doina viniltoreasca.:

Lunca lunca sbiaräPentr'un puiu de aprioarh:Vai de biataCa i lunca geme, sbiariPentr'o puicA

Frunza creste, frunza cade,Chprioara n'o mai roade.Vai de mine ce m'oiu face?Doru 'n sufletul meu zace

inimioara-mi nu mai tace!

fii rabdatoare,Ca pgmintul sub picioare,P6,a'ce puica biijáioarãS'o intoarce 'n luna iara,Cu cel puiu de egprioark"!1).

Poezii populare ale Românilor, adunate §,i 'ntoe-mite de Vasile Aleesandri, Bucureti, 1865, pag. 225..

tipä,

inimioarX,

balitioara.

hilt*

')

4'epaoKowriiev.v.6 109

Puica s'a intors in Linea; ea a infrinta sdrobit inirna poetului mai eau decit crudulvinator, cind sfisia fara mi1. sinul caprioarei

atunci, tot dinsul, tot de Musset, inlàdiin-du-i lira pe un ton mai duios, adu-ti aminte,arnice, cum, in citeva versuri repezi i armo-nioase, adevarate margaritare picate din acelcorn de poetice imbelsugari ce revarsa,suava lui muza intr'o frurnoasa, noapte deMain, cum stie, zic, a schita in treacat, o in-treaga elegie vinatoreasca:

Suivrons-nous le chasseur sur les monts es-{carpés?

La biche le regarde; elle pleure, elle supplie,Sa bruyère l'attend ; ses faons sont nouveau-nes:II se baisse; il regorge, ii jette a la curéeSur les chiens en sueur son coeur encore vi-

[van t ' ).

Sarind cu ciuta i cu capra, din pisc in

9 Alfred de Musset, La nuit de Mai:Lrma-vom vinKtorul pe muntii riposi?Chita ii priveste: ea plinge si se roagri.Culeusu-i de buruieni o asteaptg,; iezii ii stilt de eu-

rind nitseuti.El se pleacil: o injunghie i aruneit in praditCinilor asudati, inima-i Ina,' vie.

pi

1 10 Al. Odobescu

pisc si din stincg in stineg, eine ne opreste-acum de a ne strgmuta ping si fn muntiinostri?

Aci ne asteaptg rineitomtl Carpatilor, pecare s'a cercat a-1 cinta intr'o hingg baladgdescriptivg. Un muntean roman, un cimpu-lungean, carele fgra indoialg a gustat place-rile si ostenelile vingtoarei de munti, si-a re-simtit in sufletul san toate invietoarele fre-mete ale vietei de plgias.EDaca natura 1-ar fiinzestrat eu darul de a spune precum simterd. N. Rucgreanu ar fi fgeut de sigur nil cap-d'operg nemuritor. Dar stii ca are romanul avorbg care cam zice cg acolo undo nu este-putinta, la ce-i e bung vointa?

Cu toate acestea, in balada Fixcitorul Car-patilor sint imagine eari se vgd a fi foto-grafiate do pe naturg. Pgcat di au aspectultern al fotografiei si nu coloritul viu al vietiitSint i expresiuni neaose-romanesti de o ori-ginalitate pretioasg, care ar luel ea neste-mate intr'o frumoasa salbg de versuri armo-nioase.

Subiectul baladei este farg imloialg con-eeput en o bogata i adesea fericitã varietate,

tetoKuvyr( ev.v.6; 111

ckeia. din nenorocire, cititorul se vede silita-i aduce meren jalea; ch'ei pe tot minutul elsimte in sine mintea invrkibindu-se en ure-chia. Eu unul m'arturisesc c, pa'truns findde mketele dorinte ale poetului, am incercatun fel de simtimint dureros, vkind cit deputin limba i versul au venit in ajutorulputernicei sale inchipuiri, ale nobilelor saleaspiratiuni. Dc ce nu poate omul toate citele doreste? Dar, vai! sint putini, foarte pu-illi aceia :

Non oninia possumus mines 1)

0 chemare ekre viiatori, la refarsatul zi-lei, desehide sirul neregulatelor i capricioa-selor strofe, scrise in versuri albe.

Tisor ea insusi cerbul pAseste vinkorulPe coama ch'faratg piciorului de munte.tn poalele-i se 'ntinde eimpia strálueind6De mii de briliante ce vars'a auroraPe geana-i rouratá, pe verzile ei bucle.

El trece pe muscelele insingltate cu florisuave; apoi Oseste th'cut pe sub bolta intu-

Eclog. VIII, v. 63: Nu toti putemtoate".

Virgiiii,1)

112 Al. Odobescu

necatg a fagilor si a frasinilor, uncle mur-murk isvorul i nude dna mierla, grangorul

sturzul. Deodat6 insA vin'atorii se opresc:

Atirnati, feciori, merindeaSus pe ramure de arbori!Ia&a." urma cAprioareiProasOfa de astg noapte;E culcatg 'n fata coasteiSau in higiul1) dintre

pe fuga 'ndafa!Vintul bate de minune!1.114 bataia sus din piscuri ;tieniti trimb5, cam spre vale,Drept la fagii cei inalti;Acolo ne tinem noi.De yeti auzl copoiiPeste voi trecind in dosuri,S. th'ceti, sg, nu datieAci se 'ntorc en ea indatä;Stiti cá trage tot in josSi atunci s intetiti !

Jute la pindh, la tiitori!Coprindeti bine de muche 'n vale!

eurm'Atura s5, nu rAmiie!Si treceti unul peste piriu!

Rataia acum incepe si iarAsi inceteazb,

,Pildure jun i fuarte deaskt

gore,

Si

1)

si

platurBatitinei,

tirs.AA'o-Knwirrettza;" 113

Abia s'aud copoii pe virfuri depgrtate;Dar tree, se lasä'n segpat, si pare eä vinatulCu cinii impreunA s'au dus pe alfa lume.Tacut acum e totul ; munteanul niei nu misa;tn muta-i a§teptare se uith" l'a sa umbra

in ce in ce crescincia, i timpul el ingsoarà.iar s'aud copoii. Ca fulgerul de iute .

Sosesc din muchie 'n vale, din vale iar in muche.Bataia reincepe; mereu se inteteste:Chefnitul 1) e aproape; cit colo frunza suda,

c'o detunare, tot sgomotu 'nceteazg.Din fundul vhii adince, c'un pas mai rar,

[dar sigur,Cu deasa-i respirare, se vede vinktorulMaret, alegru, sprinten, ce-aduce pe-ai_ sth

[ulneri.Pe svelta aprioarg i pe pAmint o 'ntinde.

Du0 aceste versuri, care pe linga or'cealte merite, an mai, ales pe acela de a seprezenta adesea sub forma limbagiului viná-torese al muntenilor notri, dupg aceste ver-suri vine Aescrierea orelor de repaos: foculde brazi strlucind noaptea pnin phdure, ghi-

Lgtratul eopoiului cind este pe urrna vinatului.Chid vinatul, adicg ursul, mistretul sau lupul vulneratsta pe loc c sg facil rezistentl. atunci numai copoiullatrg, si aceasta. in limbagiul vinatoriei. se ziee: but

Tot astfel lateg eopoiul si tot astfel se zice eindel a inchis capra-neagrg in colt sau aningtoare. N. R.

17981 8

\S'aci

-1)

ci.nii.

Si

N Al. Odobescu

eitorile i iresurile rostite pthA. sa, se gateaseacina. Ii sfirsit somnul ee vine cind incepochii a vedea cam sus gaina".

Cind apoi rasare din nou soarele, vinatoareare inc epe.

Alte doua strofe, dispuse intr'acelas chip,implinese partea curat vinatoreasch" si negre§itcea mai interesanta a baladei. Le vom maitranscrie numai pe ele, insotite cu notele lorfibologice si patriotiee, caei urmarea, pita lasfirsit, ne instraineaza en total de viata vn-torilor. Perzind-se, and in zadarnice &minidupa timpii patriareali si eroici ai Domniilorstrábune, cind in amarnice mthii in contraintluentelor straine ee razbat in tara princai ferate ;i prin batele cu vapor, balada neface sä simtim atunci, in mod obositor, toateneputintele muzei cimpulungene. Abia clack'intr'acel haos de idei strgine subieetului deversuri anevoioase, ne mai desteapta citvadescrierea furtunei care

Mzbubuie prin brazii ee §uiera ca §erpii,

san daca ue mai invie amintirea mindrutelor

1

t rs

egrora vinAtonu1 le destink. cite o cetinii. frumoasa de brad verde, neuscat", drept seam

vMátoru1ea bradul neschimbat 1).

ne intoarcem dar curind i cu pllicereeätre dinsul.

Ourioas g. ideie a avut d-1 Ruciireanu dh aincurea pe bietni Vindtor al Carpatilar prinYsenbahn-ul lui Strussberg i prin Kaiser-

Dqmpfechif f! lamai bine s5.-1 rugám a ne fi dumnealui inch'odatlif al'anza," spre a ne duce prin aninectorile,prin iudele . prin infurciturile §i prinunde se ive§te, sfiet sau ingroxitor, vinatuldela munte.

Irinkorul se opreste:.Tos copii( pe brinci en totii

.AnzirAti sueratulCaprei-negre printre stince?Ne-an ulmat; dar sint aicea.Drept duceti,

') ..Acest ultim pasagiu 1-am erezut neeesar aiei.pentru doug euffinte: intli ea A completez forma poe-ziei mele atit de variabill, 0. al cloilea ea A dan 0ruieg, desmintire atelor autori sau filorog rornantiari,earl au zis e vinAtorul nu plate ama". N. R.

4su7A-Kovr,Tzv.zic;

egE

Sg

lich-Koniylich-privilegirt-ul

l'aningtori v

116 Al. Odobescu

vedeti de le luati vintul,Ca nici una sà ne scape!Iar in iudele 1) din fatáSe tin cerbii, stau ii ursii ;Dati la cini indat'a druinul!Fuga sus la 'nfurciturá ;Alergati la creeri 2) unul,

O gramaclire de arbori rasturnati a earei numirederiva dela un vint foarte furios ce bate mai in acelasi,,timp, din mai multe parti, si pe care vinatorii mun-,,teni l'au numit Judd, pentru Cd, ducind_ mirosul de,,pe tot locul dela om la vinat, ace,ta 11 ulma, fuge,,se departeaza, astfel cit toata osteneala vinatorului11ramine in van. Cuvintul (lax este E3 implu i naOural;acest vint tiddind pe vinator, a meritat foarte binenumirea de iuda sau tradator. Taranul cel mai sim-plu, fara carte, gra, instructie, Para, educa0e, necu-,,noscind decit necesitiltile i nevoile sale, stie prin limbaparintilor siti, ce_ a auzit si Intales pe toata ziva inbiserica, singura lui seoala, stie, zie, caIuda'a vindutpe Fiul lui Duninezeu, mintuitorul lumii. 0 Doamne!

aeei barbati ce ne-au format aceastiLlimba, sane-tionincro mai intii prin biserica noast..a, sint in im-periul tau, intre sfintii titi, primeste tu aceasta lacrimade recunostinta, ce pica pe aceste rinduri. si o tran-.smite lor prin angelii OA! Fit, Doamne, ca in secolii,,secolilor sli zicem: Doantue flu eu- not! i nu Dwaine,esto nolviseum! Fit, Doamne, ea in toata dimineata,,,nu dentanetia, sd laudam numele tau! Tine-ne, Doamne,tari in eredinfa, ei nu eredentia ta! Atundi providenta,.ta ne va mintul! N. R.

2) Pdclurea cea mai inaintata spre virful muntelui,de uncle apoi se ineepe phi]. eulminante. N. R.

S,i

1)

si

11.-soào-Kovvrectxbc 117

Unde ese 'neornoratul 1)Altul rgrnineti la strunggUnde trage, tiçi, deseultul 2);Dar vedeti, coprindeti bineS'arrnele v primeniti!Neamtul3) bate ... a 'nehis caprain coltanul eel din vale;Eu alerg pe fuga 'neolo;Fiti destepti la tiitori !"

in inzi gonese copoii, spre virf ei se 'ndrepteazg.Din ce in ce chefnithl mai mult se inteteste,tin trgznet se aude; un altul ii urtneazaSi tot se mai repetg. Apoi un r5,enet mareCutreinurg pgdurea i sguduie si muntii,Iar cinii bat intr'una, s'un sgomot formidabil.Din ce in ce tot creste, si detungri teribilDin teve fulminante, rilsumi, in ecouriDin stincg ping 'n stineg, din vale ping 'ntr'alta;Se perd in depgrtare. Se face-apoi tAcereSi nu se mai aude decit nthrmura surdgA riului din vale, dealt svolindul suierAl brazilor, ce trece, se perde peste goluri,Dar ne'ncetat revine Ca undele de mare.

1) Cerbul". N. R.rrsul". N. B.

3) Nume ce se da, mai ailesea de titrami cinilor deyinat. Fac aceastit explicatie ea sit nu se confunde cuno alt neaint ce yom intilni mai incolo". N. R.

2)

118 AL Odobesen

0 pauza... iata pe budur vinatorulDescinde 'ncins en capra; iar altii ajung aeoloCu cerbul si eu nrsul i en coltat mistretnl.E mare bucurie i mindru vinatorul!'-')

Negresit c. tabelnl c,e s'a prezentat la oehiiscriitorului a fost maret; inima-i a batut entarie la acele splendide privelisti, la aeelsgomot formidabil, urmat de tacerea, princare se auzea numai surda murinura sa, rinluidin vale si suierul brazilor clatiti ea undelemarii ! Pacat insa ci muzele geloase nu s'auindurat a-i incorda lira pe un ton mai me-lodios!

vrea, pe cind mi se desfasoariti dinainteamintii uimite privelisti asa de rapitoare, casa aud, ea prin vis, o niuzica plina de far-mec, bunaoara ea cea din opera Gnilom TIl

Tirn fel de sena mare gi eu oareeare vegetatieneregulatii, unde capra neagrg se tine mai adese". N. R.

.7 ".IN2% I Rttetireanu: Modeste ineereari poetice originaletraduetiuni". Bueuregti, 1873, pag. 56-70. Titlul

ce d-1. R. a dat ciirtii sale este de naturA a dezarmacritica ; dar noi ael, punindu-1 allituri en eorifei ai li-teraturei, ne-am simtit siliti a-i eroi un locgor de eareniei eunoseuta d-sale modestie s nu se Inspgiminte.niei ilustra eompanie in care se atlil nu se poatlseandall.

A.;

i)

4,

pi

tl

tl'eu;o-Ktrrrtist:Y.6; 119

a lui Rossini, §i mai ales ca acel minunatcor de vinätori, care, dupa ce a trimbitat, peun ritm vioin §i alegru, fanfarele de chie-mare, se perde apoi cu vuiet armonios, printainica rezonanta a codrilor de brazi !

Ce millunata interpretatiune a vieteitore§ti este, in adevar aceasta maiastr5, me-lopee, (VA. scrisa in aeea limba fara rost,ale cArii sunete modulate prefir5, in inimaomului, mai lesne decit or'ce cuvinte, §i dorul,§i veselia Se pare di, din induioasa amintirea doua cintice, culese poate chiar prin

dintr'o arie comuna din cele caH seeinta vesel pe trimbita de vinatoare, §i din-tfun melancolic lied nemtesc, pe care taranligerman 11 gilgiiesc (judeln) , adunati in cor, ma-rele eompozitor italian a §tiut sa plamadeascaacest cap d'opera al muzicei de vinatorie.

Dar Rossini a intrat cel din urma pe calea,in care alti maxi muzicanti Ii apucase inainte.

Batrinul Haydn, parintele acelor simfonligermane pe caH tu le urkti ka de tare,

VI.

vinA-

muntii

190 Al. Odobescu

Haydn, la virsta de 68 de ani, puse eapatsutimilor sale de compozitiuni muzicale, prinoratoriul nurnit Cele patru timpuri ale anUlui,

die Jahreszeiten, in care recapitulindtoate amintirile vietei sale, simpla i simti-toare, bkrinul maestro cinta pe rind, cu ins-trumente i cu glasuri omenesti, toate bunurile

toate placerile de peste an. Chid ajunse latimpul toamnei, unchiasul obosit nu se sfila imbuca barbkeste trimbita vinatoreascatot stia inch' sa mlaclieze prin simpaticanaiva duleeata a geniului san, stilul muzicalcam pipernicit si cam intoponat al secoluluidin urrna, stil pe care 1-au denumit, in *Heoccidentale, en porecla comica de stilul pe-rueelor, Zopfen-stil,§i care la noi s'ar zice:de eind en Nemtii cu coada".

Cam tot pe timpul cind Haydn scria InViena, oratoriul Celor patru timpuri, un com-pozitor francez, carele a inzestrat scenacu multe opere frumoase si care a compusimnuri i cantate patriotice pentru revoln-tiunea dela 1793, Maul, a dat patriei sale.in uvertura operei Junele Honic, le .TeuneHenri, o incintatoare siinfonie vinatoreasca.

sisi

si

liriek

tkeu-r.10-1(Dvras-rve.64; 121

Cele dona natinni muzieante ale Europeimoderne, Italienii §1 G-ermanii, contest& ne-ineetat Francezilor eniul acestei arte.

A semenea cestiuni nu se desbat en pu§cain mina, §i, flindca noi acuma ne aflam lavinatoare, timpul nu ne iarta ea sa aparamaci pe Boieldieu, pe Auber, pe Halévy, peGotmod, pe Félicien David, nici chiar peacel sublim geniu eu totul francez al israe-litului german Meyerbeer. Tot ce putem spunedeocaradata, in materie de muzica vinato-reasca, este ca Francezii .au avut si an pas-trat din timpi stravechi, de prin secoliifeodalitatii chiar, pre cit se §tie, o multimede cintice vingtote§ti, pe cari slujitori spe-ciali le sunau pe cornuri, in petrecerile sgo-motoase ale regilor §i ale castelanilor. Fie-care episod al vietei de vinatoare, flecare soiude flara, luata in goana, flecare moment aldramei cinegetice avea cinticul san consacrat§i traditional, ca semnalele militare§ti.

Tin minte eh intr'un timp cind departe detoti ai mei §i cu sufletul adinc intristat, traiamintr'un colti§or al Franciei, pe malul unuiriu §i iii vecinatatea unei niari paduri, in

122 Al. Odobescu

toate sarile, la ora cind aburii ink4indu-sede pe ap k. incepeau a innegura orizontele amnr-git, un sunet de corn rksuna de pe malulopus al riului §i repeta citeva ori d'a rinduluna din acele fanfare vinktore§ti, al ckrorritm iute §i chiar glumet pare ca se inginkcu vibratiunile melancolice §i prelungite aleinstrumentuhii ce le produce. Nu-mi place,amice, a-mi repurta mintea dare momentea§a innovate ale trecutulni ; dar, din minutelepe earl in singurktatea de atunci le socoteamdeopotrivá cu secolii, numai acelea imi eranmingiioase, cind vocea cornului imi legknaauzul in sunetele cadencate ale semnalului de

' vinktbare. Pe tonurile duioase §i intunecateale trimbitei metalice, se juca cu o veselieskltkreatk, melodia cintecului francez, §i atunci,in mine, auzul §optea inimei mihnite nea§-teptate cuvinte de sperantk §i de bucurie.Cit voiu teal, nu voiu uita ce dulce imni eraacel balsam melodios ; el §i acum lini inmoaieinima de theori se intimplk s and L ver-tura de vinatoare a lui Méhul in care aceea§fanfara domne§te ca motiv de cApetenierksare, sub felurite tona1itiii, printre diverse

123

episode mnzicale phne de frumuse-ti; ad,artistul a imitat tropotul cailor ce fat sa'rasune pamintul s'ub ale lor copite; ad iar,el anninte§te latratul vesel al einilor, cind Iise da drumul la goana; ael, inca, pare eä,intr'o duke melodic, cerbul, in agonia aaplinge si cere cu lacrimi iertare dela neim-blinzitii sài dustnatti. Dar acestia, spre a-sidestepta mereu in suflet o nouà ardoare, re-petesc din cornuri eunoseutul semnal, pg caretot franeezul 11 §tie §i-1 dna' pe riturnelapoporana: Tonton, tonton, tontaine, tonton!"

Dar este oare vreo ideie pe care spiritulglumet al francezului s n'o fi dat, cumam zice noi, pe pirlitura? Gin* vina-torule", zice poetul popular al Franciei,cinta prin cringuri si prin eimpli, dna mereurefrenul, taut de vinatoare: onton, tonton,tontaine, tonton:f Pe eind tu vinezi cerbuldin padure, altu) mai istet vineaza in etileu-sul tau , tu tii urma eiutei. si altul a ginga-sei tale neveste; tu dai chioris in fiara, si ahulface eu ochiul tinerei tale sotioare, pe care tuai parasit-o, tenerw conjugis inonemor 11 ca.

Horatii. Cannin. I. I, v. 25

tho;o-Kovvriev.7.6;

1)

124 Al. Odobescu

bati codrii. De aceea, cind te vei intoarce,mindru cu cornoratul acapa, nmfltnd sunetulcornului tau; ia asculta cum acel primejdiospaca.htor de &ranger Içi va intoarce pe fran-tuzeste zicatoarea roinanului: ce stie satulnu stie barbatul!"

Chasseur, tu rapportes la beteEt de ton cor enfles le sonTonton, tonton, tontaine, tonton!L'ainant quitte alors sa conqueteEt le cerf entre a in maison.Tonton, tontaine, tonton2).

Las'am pe francezi si rtz i s glumeascachiar i pe batrinele, pe frunmasele lor ariide vinatoaa'e de can an tint asa de bine sa

Manet sub Jove frigidoVenator tenerso conjugis immemot,Seu visa est eatulis cerva fidelibus,Seu rupit teretes Marsus aper plagas.

Strb sub eerul frigurosViniltorul ting,ra sotie,Sau c cinii liii eredincios.i an zitrit oSau ci mistretul marsie a nitvilit in holdele roditoare"..

2) Chansons de Bdranger: La double chasse:Vinitorule, tu aduci dobitoculSi umfli sunetul cornului trim!Tonton, tonton, tontaine, tonton!Atunci i amantnl pleaci dela iuhita saSi incornoratul intrit in casit la tine.Tonton tontaine, tonton !".

A

silt,, li5eiutit,

iltzoao-Kovlyis.ttxOS 125

se foloseasea francezul hul, in uvertura sa,pe cari nule-a despretuit, eu vreo treizeci

de ani mai in lima, nici Italianul Rossini,in Guilom Tellul sati, i sh ne oprim numinnt, intre aceste dona modele de muzicavinatoreasca, asupra unei opere de aceiasi na-tura, in care se rezuma tot geniul national alGermanilor. Freischinz, sau Liberul Vinkore titlul cap-d'operei teatrale a lui Weber l).Fantazie intunecata de ridicole eredinte

simplitatea cea mai naiva in viata reala,simtimintalismul eel mai idealist in dorin teleinithei! iata din ce este compus subiectul ope-rei, i simpatica muzica a lui Weber, Asa plinade suave rnelodii, pare ea netezeste en o su-flare linä toate asprimile, toate nesabuiteleciudatii ale unor asa discordante contraste.

Fran. Ioh. Haydn, n6seut la Rohrau in Austria,la aunt 1732, a murit la 1809; el are 527 cOmpozi-tiuni instrumentale; oratoriul Die Iahreszeiten" estedin anul 1800. H. .111Aul s'a nitscut la Givet, in anul1763 1i a murit la 1817. Opera ,,Le Jeune Henri" esteeompusit ic 1796. C. H. Weber n6scut la Entin(Holstein) in anul 1786, a rnurit in Londra la 1826Opera Preisclnitz" este din.1822. G-iachimo Rossines'a nilscut la Pesaro in Italia, la anvil 1792 O. a muritin Paris la 1868: cea de pe urm6 oper6 a lui,Guilom Tell" s'a reprezentat la anul 1829.

.

dia-

1)

°Alia

126 Al. Odobescu

Corul din al treilea act din Freischfitz,in care vinhtorii proclarna c nimic pre pamintnu se poate asemni cu placerile vinatoriei,

-Was gleicht wohl auf Erden dem Iagerverg-[ntigen,

este compus pe nfl ritm mai pntin variatare o melopee mai putin mareata, decit einticulvinatorilor din Guilom Tell, dar nici origina-litatea, nici gratia nu-i lipsesc si caracteru-i di-fera cu totul de fanfarele yingtoreqti ale Fran-cezilor. Pe sub candida veselie a melodiei,sbirniie acompaniament surd care p0art6mintea in mistice reginni. Este Mil indoialgnil cint cu totul german. Dar sa nu te temipoti asculti fitira frica; n'ai sà gAsesti in-tr'insul nimic din acea lingedA i searbAdamonotonie unora din cinticele nemteti, pecare romanul a caracterizat-o en porecla bat-jocoritoare de tar«raoa neamtulai.

Daca fiarele ar fi si in zilele noastre totasa de simtitoare la placerile delicate ale ar-moniei, precum erau in timpii binecuvintatiai vestitului rirtuoso i tenore-sfoyato Orfeu,net,,resit ca ele ar venl singnre sh Se predea

sA-1

a

si

vin

!

4-zt);oKuvrics7...7.6; 127

de buna-voie celor cari le-ar executa, ra-ristea unei paduri rasunatoare, un concertsimfonic compus din toate cap-d'operele demuzica vinatoreasca despre ean l. vorbii adin treacat. Dar vai ! se vede ca de dud pebietul Orfeu 1-a luat Offenbach in raspar, In-säi fiarele, scirbite de a vedea scapatareagustului artistic la bipezi, si-au luat lumeain tap, s'au salbaticit cu totul, i astazi estemai mult decit sigur eä, daca, s'ar ispiticineva sa cerce a instrumenta si a vocalizaprin codri, muzica, clasica, precum este uver-tura lui Maul, sau dratoriul lui Haydn, sauchiar si corurile lui Weber si lui Rossini,ursi, lupi, mistreti, vulpi, cerbi, ba chiarepurii ar apuca-o indata la picior, impreunasi cu vinatorul ion, dact cumva acel vinators'ar intimpla sa fie amicul meu, autorul Ma-nualului romAnesc de rineitorie.

Cu toate aceste n'a fost in totdeauna wza!Mult mai incoace de timpii fabulosi ai pil-çitiilui amant al Euridicei, si alan in regiunilipsite de castelani feodali si de sunatori defanfare, in tali departate, asiatice, pe cariRol le socotim de pagine si de barbare, mu-

in-

iti

si

128 AL Odobescu

zica a fost prquit6 ca o neapaFata auxiliara apetrecerilor vinatoresti.

Prime§te, te rog, pentru un moment, sa neintoarcem cu vreo cincisprezece sute de animai inapoi, pentru ca s ne incredinfam cumCL vinatorile cu acompaniament de orhestranu sint, precum s'ar putea crede, o de§eartainchipuire a imaginatiunii rade putin vina-toresti, ei ca din contra, cele mai marete ser-bari cinegetice an fost insotite, chiar din ve-chime, cu concerte instrumentale 7§i vocale.Considera totdeodata ca aceasta noug digre-siune pe cimpul artelor din antichitate, o fac§i pe dinsa numai §i numai intru cea maimare lama, si glorie a artei vinatoresti, §imai ales nu nita pentru ca omul sa facaun lueru bine trebuie mai intii de toateaibit mult, foarte multa rabdare; ,de aceea§i intelepciunea poporului te invata ca saprinzi epurele eu carul".

Negre§it cä pentru or'care §tie s uncondei cu trei degite i pentru or'eare dinacei .scriitori ce nu s'au patruns C scrisultrebuie sa fie numai o urmare cugetata agindirii si a studiului, foarte lesne le vine de

cts.

Ora

tireo6o-KowriTs-cce.bc 129

a scrie cuPrente calamo, despre or-ce materie,§tiuta sau necunoseuta lor. Ii vezi, nepriee-puti plagiatori ai atot§tintorului Pic delaMimndola, tratind cu n§urintti, de omni re6cibili et guibusdam aliis ').

De va fi vorba de muziea, apoi iti oparesetot intr'o le§ie pe Rossini en Offenbach, peAuber en un oarecare Souppé, fabricant deoperete la Viena, pe Meyerbeer eu Lecoeq,un alt imitatora§ parizian al earicaturistnluioperei; §i apoi din acea ealdare, 10 scot lalumina invätaturi §i povete pentru formarea§i dirigerea unui Conservator national demuzia.

Dar en atita ar fi putin! G-roaznie orbe§teura pe oameni §i mai ales pe supa'raeiosulneam al scriitorilor, genus irritabile vatum 2).

Avem dinaintea ochilor o spaimintatoare

Nobilul italian Pic dela Miranclola, n5scut la 1463,InvItase la virsta de zeee ani tot ce se putea sti peatunci i, la dou'azeci si trei, se Uucla In Romapoate vorbi de onini re scibili, de tot ceeace se poatesti; el mun i. la virsta de 31 de ani. Mai minunati instiintg cleat minunatul Italian, multi scriitori de acumvorbesc nu numai de tot ceeace se poate tI, dar Incasi de citeva altele, de guibusdant allis.

2) Horatii, Epist. II, n. v. 102.

17°S I9

ea

130 Al. Odobescu

(1ovaclg despre aceasta. Sint in targ la noidou5, foi literare eari jnrat neiraVaeat5,urg i minie:

Doi Joi se inearith, si fulgerul jos plumbii !')

Convorbirile literare dela Iasi muscg camevie, cind gAsesc, in Revista Contimporanadin Bucuresti; iar aceasta.

Tantwne animis ccelestibus irie!2)

impinge urgia pink 'nteatita, incit, spre a de-fAima chiar j titlul rivalei sale, tipáraste en li-tere negre pe hirtie albä, subt acelas nume dus-mAnit de Convorbiri3), felurite povesti vrednicede vinátorul eel cu coada vulpii, in care se zice,intre altele, a la anul 1852 d. Pantazi Ghica,dasertind intr'o seara., prieteneste, pahare deChably, de Chambertin, de Champanie si deXeres, intr'un cabinet la Gaffe (sic) Anglaisdin Paris, impreunA.' en Alexandru Dumastatal i en Alfred de Musset, au rgposat,

Heliade, 20 decernvrie 1843, in Curierul de anibesexe" Period. IV.

2) TirgiW Yaleid. I. v. 15: ineape atita ura in su-flete ceresti!"

Revista Conthaporaati, Anul II, No. 4, 1 Aprilie1874, pag. 3'24.

si-aa

0

tl.'29;;G-KOV717..37'.7.;74. 131

sarmanii, amindoi si nu mai pot marturis1,dupa ce d-lui le-a istorisit multe §i maruntedespre literatura, muzica, instrnetiunea si po-litica Romamiei, dupa ce yorbit pre largdespre dascalul Lazar, despre Alexandru VodaGhiea, despre mitropolitul Dosoftei, despreTudor Vladimirescu, despre mesterul Manole,despre Ianache Vacarescu i despre altii multieiti in Cristos s'au botezat pe pamintul ro-mânese, in sfirsit a binevoit a le citlpoema populara Mryeirite de V.Alecsandri".--,SA nu sa, uite ea aceasta con-ersatiune (intre d-nii Pantazi (Mica, Alec-

sandru Dumas tatal si Alfred de Musset) sepetrecea la anul 1852", chiar dupa cum splinenota autorului (pag. 335), §i ca" d. PantaziGhica le-a citit atunei, precum zice limbafranceza, dup.& textul ronulnesc", poema In-

i'fcrjcvite, pe care insa,' d. V. Alec-sandri a cornpus-o la Mircesti tocmai in anul1856, adieg cu patru. ani in urma vestitei eicitiri de eatre d. Pantazi Ghica, si apoidat-o la lumina', pentru intiia oark in Re-

Rometna din anul 1862 (pag. 160-166).Pe limba vinatoreasek in eazul de fatil s'ar

le-a

ird-te

rictus

ti0/00iialiate

zia

i32 Al. Odonescu

zice c autorul articolului Convorbiri din Re-vista Contimporana a vindut pelea ursului,pe end ursul pica Inca' prin padure". Darintre scriitori nu este ea intre vinatori. Loede joe nu incape, §i, horresco referensP) ottdespre mine, %au, m. cutremur de o rasbu-pare literal% ea aceasta. D'as fi macar cu-noscut cc redactorii Convorbirilor din Iasi,le-a§ da de sigur povata ca sa schimbe citmai curind titlul foaii lor, pentru a caruirusinare s'a jertfit cc atita lepadare de sineinsusi d. Pantazi Ghica.

Traind insa cu totul inlaturat de asemeneacrincene lupte, cii, amice, end scritt cite ceva,scriu mai mult pentru a mea proprie pI-cere, farii de a cugeta ran .1a altii, "afar&poate numai de asta data, cind m'am apueata scrie pentru pacatele tale. Daca insa chiar

tu ma. vei invinovätl cut tot dinadinsnlm'am intins prea mult cc scrisul, i c facael prea mare cheltuiala de citatiuni de prinautori straini, apoi iti voiu raspunde ca ace-

mai toate, nestemate culese din salbelebogatilor, le presar pe sarticacioasa mea..

. Virgilii _Eneid. If, v. 204.

si oh

thocio-Ktivlyrev.v.Oc 133

scriere ea s'o mai intolez i sa-i dan i ei

eeva pret; iar dacg nu scrin §curt i coprin-zator, se vede ca, rau sat/ bine, niei en, eamulti altii, nu mg pricep a face intr'altfel.

Asa dar, supus blind la o ming osindg,ia-te binisor dupa mine si vino sa ne in-dreptam pasii rAtacitori, tocmai subt poalelemuntilor din Kurdistan, pe calea care ducedela Bagdat la Hamadan, acolo made estestinca stearpa i ripoasa ce se cheamg Bisu-tun. Piciorul despre apus al stineei se nu-meste, ii limba locului, Takh-i-Rostan, adica.bolta gradinei. Gradina deocam data Ii pseste,si nnii eruditi cred ca aci vor fi fost vesti-tele gradini atirnate in aer ale Semiramidei 1),care chiar daca odinioard an fost aci, apoi

1) Diodori Siculi, Bibliotheca histor. II, 33: Dupit cesitvir0 aceste luergri, Semiramida, in capul unei ogtirinumeroase, intreprinse o expeditiune in contra Mezilor.Sosind in fata muntelui Bagistan, ea I.i aaz acolotabrira fzi. face o geadin ii. care avea doulisprezece stadii(mai melt de doi kilometri) in oeolul ei; era pe ocimpie i coprindea o fintinil mare care da ain't pentru.plante. Muntele Bagistan, care este consacrat lui Joe,.formeazit una din latarile acestei grLdini, prin stineilesale ripoase, inalte de geaptesprezece stadii ((a la2850 metri) i titiate drept. Semiramida puse sil see-beaseil, piciorul acestor stinei gi si sculpteze pe dinsul

134 Al. Odobescu

aeum au sburat cu totul in aer ; dar bolta estein fiintá pe zidurile ei se vad nenumdratesculpturi sapate nu prea adinc in piatra sipoate chiar odinioara colorate. Sa le &scrimtoate, nu este treaba noastra; pe noi ne atingenumai cele douâ mari scene de pe paretiilaterali. lntr'adevar, pe una se vede o vina-t. are de mistreti; pe cealalta mai stearsa,este o vinatoare da cerbi.

Stilul sculpturii. oarecare amanunte arhi-tectonice si chiar costumele i uziurile figurilorreprezentate ne inlatura dela prepusul Cavom fi avind ad dinaintea ochilor, ilnagineapetrecerilor cinegetice ale vitezei amazoneasiriane, ale reginei Serniramide,

di cui si leggeChe sugger (lette a Nino, e fu sua sposa ;Tenne la terra, che Soldan corregge').

chipul ei inconjurat de o sutit de streji. Ea puse sisape pe stinci o inseriptiune cu litere siriace, In carese zicea cg Semiramida, grtungdind tot bagagiul i toateuneltele ostirii sale intr'un singur mormau, fgeuse din-teinsele 0 searg pe care s'a urcat ping in virful mull-telui. D'Anville si de Sacy au crezut eg aceste cu-vinte se pot aplica stincilor dela Bisutun.

I) Dante. Divina Comedia. L'Inferno. Canto. V.Pasagiul intrew despre Serniramida ziee: v. 52 (30.

4i

'1

lirso8o-Kovyri 135

Gindul ni se repoarea mai bucuros asupraacelor puterniei despoti ai Persiei, Sapurii,Hormuzii, Khosruii, Firuzii, lejghirzii §i altii,cari din vechia Ion cetate a Ctesifonului, aproapede Bagdad ul de acum, su pärath mai bine de treisute de ani pe impturati romani de seama liii Au-relian, lui Teodosie, lui Justinian, hi EraeliP:asupra acelor mindri i luxosi Sasanizi cari seinchinau focului du0 legea liii Zoroastrn, cl-dean palate gigantice acoperite cu sculpture sicu poleieli §i inmuiau in fir si in pietre seumpehainele de pe dinsii i hamhturile de pe caii bor.

Vinátoarea, lupt'a en fiarele, alerggrile en

La prima di color, di cui novelleTu vuoi saper, mi disse quegli allottaFu imperatrice di molte favelle.A vitio di lussuria fu si rotta..Che libito fellicito in sua leggePer torre ii biasmo, in che era condotta.Ell' è Semiramis, di cui si leggeChe sugger dette a Nino, e in sua sposa;Tenne la terra, che Soldan corregge.

Cea d'intgd din aeelea despre care tu vrei sli aibieuno;tintyt, imi zise el atnnei, a fosta multor limbi. La vitiul desfrinixii a fast aa dedatt4incit nerus.inarea in iertabl supt stilpinirea ei prtml'nteatita, Melt insAsj a cntezat s ia blestemulin care ezIause. Ea este Semiramida, despre care se eite-:tecl a dat sl sug5, liii Ninu, i apoi i-a fost i sotie. Eastitpinea tara pe care o cirmuiete acum Sultariul".

'1

impArgtea-5.

asap,

136 Al. Odobescu

caii si incordkura arcului, erau visele da aurcu care se desikau ei, a.tit Ifi fiintä, citprivelistea armelor, vaselor, uneltelor, i po-doabelor cu asemenea scene, pe care mesterii

artistii lor le reproduceau mereu, in me-taluri si in pietre scumpe 1). Subiectele devinkoare infkisate cu 0 vioiciume, cu o mi--care, en un foc nespus, pot fi priviteca unadin insusirile caracteristice ale artei Sasanidepe care o admiram azi in citeva pretioaseobiecte de lux ce an rhinas din acele epocedepArtate, prin colectiunile de curiozitki ar-

1) Arta persanil din timpul Sasanizilor a fost foartepupn studiatI: ea merjt Ins o atentiuneavind pe lingli aspectul impozant al producpunilorantichitititii asiatice, un caracter de energie gi de mig-care pe care imprumutat dela operele Elenilor i Ro-manilor. Multe muzee i tezaure eclesiastice din Europaposeclii vase, monede gi pietre scumpe gravate, de stilsasanid: dar mai en seamil, in Muzeul Errnitagiuluidin Sanct-Petersburg sint nenumitirate pMei i ornamentede. aur, reprezentind lupte de animale i vinititori, cariacestea toate s'au ggsit prin movilele din Rusia aziaticitmeridionalg. Vezi in Annali dell' Institnto archeologicovol. XV. 1843. pag. 98 et sq., articolul d-lui A. deLongpirier, intitulat, Explication d'une coupe sassa-nide". in care descrie un tas de argint ci ducelni cleLuynes (asfa'zi la cabinetul de meclalii din Paris) re-prezintlnd o vinMoare sasani&i gi reproclus In Monu-menti inediti", vol. III. pl. LI.

§i tu

§i

14

4-to3o-Konievbc 137

tistice ale Europei, i pe care o intilnimsculpturile de prin diferite ruine ale Persiei,iar mai ales pe stincele dela Bisutun

Ambele vinkori de care avem aci a vorbisint coprinse in doug, cadre pkrate, inehi-puind tarcuri ingràdite eu taraci, de earlstau atirnate zAveze ori perdele, spre a in-einge tot ocolul uncle se petreee vinkoarea.Proptele §i mänunehi de tufis, legati eu fringhiisprijin i intkese taracii.

lntiunul din ambele cadre, locul ales e omlastin5, eu stuf si eu richita, in mijloculegreia a ramas o 1iimin. de apii, netedà, eupestisori §i en pgski plutitoare intr'insa: tin§ireag de elefanti, minati de cornacii ce-i in-calla, si-i imboldese, gonesc din dumbravA.turme nenumArate de mistreti cari, in fogamare, eu riturile intinse, cu coltii aseutiti, euspinarea incovoiath i cu codita sumeasá, daun'aval'a prin leasä §i prin mocir15,. in don&luntrii marl si adinci stall in picioare, ,citeun vintor urias en capul incoronat, eu ves-

1). Ker Porter, Travels in Georgia, Persia, Armeniaancient Babylonia, etc. (London 1822). Vol. II, stamp.63-64. K FloAdin et P. Coste, Perse ancienne (Paris)Vol I. stamp. 10-13.

17981

in

l).

1 '8 Al. Odobescu

minte bogat ornate si cu arcul in mina; inpreajma-le cad pe brinci gnganii si vieriisAgetati. Dar atit in aceste doua luntrii prin-cipale, cit §i in alte dousa mai mici ce insotesepe ale regse§tilor vinatori, sed jos, cintind dinniste harpe in forma de dreptare si cu zececoarde fiecare, bande de femei muzicante;intr'o a cincea hintre sint cinthreti cari suflada 'n-picioarele, in flaute. Toate vasele sinteirmuite de cite doi visla§i eari, cuspurnega fata apei. Pe muchia cadrului se

vede cum mistretii ucisi slut transportati pespinarea elefantiTor, §i apai cum shijitorii iiinjunghie i ii despinteca.

A doua vinatoare, cea de cerbi, este cumutt mai confuzii; figurile pe alocurea para fi neispravite. Tot insa se vede pe ici i pecolea a imprejmuire de zabrele qi de stofeatirnate, formind o arena en doull porti,pazite de cite doi strejari: cerbii intra inalergatoare prin poarta din dreapta si sinturmariti de vinatori; un calaret mai marela trup. in goana cal ului, trage cu arculintr'in§ii ; altii multi mai mici, se tin si eigonind, dupa vinatorul principal. Cerbii se

lopetile,

.139'

poticnesc §i cad la phmint cind ajung lafundul tarcului; dar ciutele, ferite de un altcalgret cu trup mare, scapa singure pe cea-laltä poartk avind Ia gitul icr un arean 611cordea filfiinda. Pe laturile eadrului se vede,de o parte cum se adunh 0 se pAzesc en ele-fanti turmele de cerbi; de aka. parte cumcerbii uci§i prin muntii phduro0 se inearea,pe spinarea cámilelor.

Dar mai mare §i mai presus de toti actoriitabelului §i ca privitor lini§tit al acestui spec-,tacolanimat, sea &Mare regele, cAt arcul atirnatde git i ad'apostit snbt o umbrel'a rotundape care i-o tine d'asupra capului un slujitor.imprejurul TIui cindi o nutneroas& orhestrà,a§ezata', de toate pa.rile, care pe jos, care peo estradá inaltat5, cu seara. Acolo sMt siharpiste, ca la vinatoarea de mistreti §i cin-tareti cu flautul, cari §ed turce§te eu picioa-rele incruci§ate sub din§ii, i trfmbitaqi,tobo§ari §i muscalagii en nainl, en dairaoa,cu cimbOele, cu diblele i en surlele, poatechiar cineareti din plea; 'Intr'un cuvint,avem ad o banda. umneroasa de lkutari, re-prezentat?t cel putin prin dougzeci §i cinci

§i

j

140 Al. Odobescu

de personagie cu instrumente variate, lucrindtoti din mini si din plan-Ifni ca s. incintepc rasfatatul Safi, in pomposul i trufmulsan repaos. Te las sa-ti inchipuiesti ce chef

ce rnindrete!Oare ce zici? nu se pricepean bine regii

Sasanizi a vina mistretii si cerbii ?A plutl lin pe apa si din sigurul adapost

al luntrii, a sageta mistretii, pe cind auzul'10 este rapit de dulcele eintari ale unei armo-nioase pleiade de zine acnatice, iata o reali-tate sasanida en malt mai incintkoare deeitbasmul primejdioaselor Sirene ale lui Omer:si decit visul arnagitoarei Lore ley de pe tar-murile neguroase ale Rinulai.

A privi de subt umbra si la sunetele unuiconcert grande orekestre, peripetiile uneigoane i unui macel de cerbi, iata Inca opetrecere sasanida, care negresit ca nu estetocmai de despretuit.

Na ramine indoiala ca regii Sasanizi aufost oameni cu gusturi nobile si delicate, devreme ce le-a plicut si de a vina in sunetelemuzicei si de a vedea reprezentate in sculp-tura si eu colori, asemenea petreceri vinatoresti.

si

â

.

4t2oKuvviett-Ac 141

Ramine numai s. ne batem capul spre aafla daea muzicantii lor §i mai cu seama dacavestitul cintaret Barbaud, carele raspindeain palatele marelui Kho§ru Anursivan, eeleu sufletul narinimos note mai dulci decitprivighetoarea", erau in comparatiune en Ha-ydn, en Méhul, Cu Weber si eu Rossini, ceeace sculptorii dela Takh-i-Bostan sint fataen artistii moderni can an infati§at pe pinzascene de vinatoare, bunaoara cu P. Rubens,Fr. Snyders, Filip Wouwerman, Fr. Des-portes, J. B. Oudry, J. E. Ridinger, Horace:Vernet, Edw. Landseer i altii

VII

Dar inta acum, fr veste, un nou orizontartistic ce mi se desehide, tot pe tarimul ving-toriei! Zau! cind pleaca omul la vinatoare,nu stie de unde-i sare epurile! Am zis pinaad multe, ba chiar prea multe, desprelitere i poezie, despre seulptura si muzica;am zis si citeva despre gravura, intru citacestea toate se ating de arta einegetica; darnu stiu cum s'a intimplat de a ran'ias picturacu totul inlaturata din cararea malt cotitei

142 Al. Odobescu

mele colinde de vinator-hoinar. Cade-se oaresa o lasam eu totul uitrii ?

N'ar fi o nedreptate, un afront ce-am facede buna noastra voie vinatoriei, clad amnesocoti drepturile ce ea are la nasearea aInca uneia din cele patru podoabe artisticeale geniului omenesc?

Am gasit prilej de a spune cum omul, in-veselit eau jalnic la vinatoare. a simtit gustulde a cinta, in elegii si in ditirambe poetiee,si in fanfare melodioase, vitejiile i neajmi-surile sale, ba chiar aduee aminte cudor sau en mindrie de draguta de acasa.

Am pomenit si de acei salbatici ai perioadeiglaciare cari, in lungile lor ragazuri, an na-scocit.arta seulpturii, sgiriind pe oase, pe petre

pe eoarne, profile de dobitoace antedilu-viane.

Uita-vom acum a zice cli, dupa cit sepoate banni, tot o aplecare de aeelas fel afacia sit se nasca i pictura ?

Dar in cazul de fata, nu din dovezi plasticevom putea culege o asemenea stiinta. Filolo-gia ne vine aci in ajutor i ne arata ca inlimba Elenilor, a natiunii celei mai artiste

i au

4.2.!Ao-litry-rprtv.;:,; 143

din antiehitate pictura se ehiema CcoIrin1/2.,

adica scrierea Tp7;sia, animalelor ttiriAetna, dacà s'ar scula cineva si ar ziee citi

asa vor fi toate acestea, dar ca animal nn vreazica vindtoare, i ct sapaturile din peSe-

rile Acuitanei, precum si den umirea earacte-ristica a picturii la Eleni an raport numaila jiintele insufletite in genere, si nu, in par-ticular, la luptele lor, cari provin din instinctul

atunci ne-am vedea siliti s5 mutamjudicata la tribunalul lui Darwin, carele dupateoriile sale fiziologice, ne va dovedi c. luptapentru existenta, adica Concurenta vitald, esteuntil din cele dona principii fundamentale aleuniversului i cá oriee fiinta pre lume traiestesi se desvoalta numai i numai fiindca a bi-ruit in aceastä lupt, adica a fost vineitor §inu vinat. El va adaoge poate, spre au corn-pleta teoria, ca vinatorului norocit Ii ramine

dreptul exclusiv de Selectiane naturald,adica de a-si alege diva al san plae, sotiesan soti (precum se si simte) i crt, seurtsi coprinzátor viata intreag5, a universuluise rezuma in aceste douà cuvinte : Vindioare§i Amor!

;6x0v.

s

vinatoriei,

ui

1.14 Al. Odobescu

Porniud d'ael, cum sa nu credem ca. totce e bun, mindru i &limos pre lume s'anascut din avinturi amoroase i din pornirivinatoresti ?

Iata-ne dar asigurati i despre origineapicturii.

insä spre a nii abuza peste rnsur de zi-cala greceasca a imparatului August:- nrEuasppaaáwc!I) sa dam indata navala in pieturaeu Subieete vinatoresti. Mi s'a urit mie scriind;dar tie citind!!!

Cind vine vorba despre vreuna din fru-moasele arte, si mai en seama despre pietura,noi, in lumea moderna, ne gindim numai decitla Italia. Acolo pare ca gasit aceasta artasi lumina en care.se impaea mai bine, si for-mele in cari se resfata mai bucuros, i tipa-rele dup.& cari se mladie mai en inlesnire. Nustiu pentru ce rasunetuI numelhr lui Rafael,lui Corregio, lui Titian, lui Paul Veronesepare ea ajunge la auz cu vibratiuni mai ra-

Suetonii, Vita Oetavii Augusti XXV. El spuneaeest implrat avea obiceiu a ziee e'a. este totdeaunamai bine ea oMul se glitbeaseg ineetinel" Jestinalente" !

ai-a

as

ti-ouao-Kuvlystcv.6c_ 145

pezi si mai sonore deeit ale lni Rubens, luiRembrant, lui Poussin si ale tuturor pictorilordela Nord.

insA, aceasta este o nedrep-tate a mintii noastre si cei din noi earl in-bese vingtoarea si al tele ce au sArbat-o, ar ficei d'intL eari s'ar ci i s'ar vindeca de oasa gresit'a aplecare, cind ar eugeta c n toatgacea grAmad'a de artisti ilutni can au asternut,trei secoli dea nmadul, toti paretii Italiei cunemuritoarele lor picturi, nu s'a ga'sit macaruntil care s'a se fi dedat a zugr'ANI mai eneere scene de vinUoare.

Spre a ghsi in Italia picturi viniaoresti deun merit oareeare, in num'ar mai considerabil,trebue s ne repurtiitn in timpii antici, pecind se vede pompeiani i romaniaflau mai mult6 multumire de a decora

subieete reprezentind luptelc oame-nilor cu fiarele i cursele ce ei le intindeau.

Printre picturile antice de aceastit naturN,ce s'au plistrat pin6 in timpii moderni, da-torim o indoitit atentiune acelora din salamormintalii ce s'a descoperit la 1671k, acumtoemai dou'a sute de ani, intr'un mal de pe

17981 10

Fla indoialfi

plg-

zi-durile en

eit ootitii

146 Al. Odobescu

calea Flatninia, la o mica, distantA,' de Romasi in care se atlau sareofagele lui QuintusNasonius Ambrosius si al femeii sale, Na-sonia Urbica, urmasi, dupg cum se crede, ainenorocitului poet Ovidiu Nasone, carele amurit exilat pe tgrmurile salbatice ale. Marii-Negre, fara. ea dibace pe coardele lireilatine, sg se fi putut deprinde a incorda arculsarmatic,

Moris an oblitus patrii, contendere (liscamSarmaticos arcus, et trahar arte loci ?')

1) Oridi Pontica I. v. 59-50:Uitind obiceiele patriei, inv5ta-voiu sil incorclezArcurile sarmatice gi tr5i-voiu dup4 chip al locului

Poetul Ovidiu a petrecut anii siti de exil O. a murit incetatea Tomi pe Mama Neagrit, care arl indoialit erala satul Anadolkioi, aproape de Kiustenge. Yezi A.Papodoputo Yretos, La IluIgarie ancienne et moclerne.(St. Petersbourg, 1856) p. 119-140 gi 186. S'a flentmult1 dezbatere in trecut despre situatiunea cetittiiTomi i despre morraintul lui Ovicliu, pe care maimulti ar fi pretins a-I fi clescoperit in cleosebite locuriale Ungariei, Podoliei gi Rusiei ineridionale. Vezi peiltruaceasta cestiune, viata lin Ovidiu, scris5 de J. Masson(Amsterdam, 1708) gi de Cayalerui Raemini (Milan,1821); dizertatiunile De Ovidii exsilio et sepulchro"(d.e Balmer 0 de Villenaye in editiunea completilanotat5 a operator poetului, publicat5 de N. E. Lemaire,(Paris, 1824) vol. VIII; Ali A. Deville, Essai sur l'exild'Ovide. Paris, 1859). In Demetrii Cantelniri, Des

inina-i,

si

greuao-Kovvrettxbs 147

Lin interes indoit se leaga, de picturile dinmorinintul Nasonilor 1), fiindca, pe deoparteele sint din cele mai bune printre putineleraina§ite ale artei picturale din autichitatepe de alta parte, fiindca scenele vinatore§tireprezentate in ele ne pun dinaintea ochilorcurioase moduri de vinatoare.

Aceste pictui; ocupau patru compartimentepatrate pe tavanul boltei i corespundeau fie-care cu cite o grupa de douil figuri alego-rice, simbolizind cele patru timpuri ale anului.Cu primavara se imbina vinatoarea de cerbi ;eu vara cea de lei; eu toamna, cea de pan-tere §i in fine compartimentul iernei era dcupatde o vinatoare de mistreti 2).

criptio Moldaviae" (editiunea latinS, tip. de Societ.Academ. RomAn., Bucureiti, 1872), sint eiteva frazemai incite not clezvoltate ale ilustrului actor asupralocului de evil al lui Ovidiu, pe care limn l'au crezuta fi Akermanul sau Cetatea Albit, altii Chilia, amin-douil in Buceagul Basarabiei. (Cap. III, pag. 9. -- IV,pag. 19-21).

I) Picturile din bolta Nasonilor nu mai existit infitrit'4; ele au fost miii publicate de Bellori, Le pitturedel sepolcro de' Nasoni, disegnate et incise da Pietro-Sante Barton e descritte. Roma, 1680, in folio stamp.XXVI-XXIX. Vei i Oeuvres choisies des peintresde 1'antiquit6. Paris, 1846." stamp. 101-104.

2) Acest al patrulea compartiment s'a d'a.rimat indaU

qi

7i

148 Al. Odobescu

Cele doug dintii, adicg vingtoarea de cerbi§i de lei, se petreceau In pgduri ingràdite cuiabrele. Un eine goneste un cerb §i o ciutg,urmgriti si de un vingtor pe jos, carele oprestede zgarda numit5, copula, pe un al doileacopoiu. Alt vingtor eu sulita, pinde§te anima-1ele la marginea tarcuhd.

Vingtorii de lei sint mai numerosi ; ei antoti paveze marl rotunde, din dosul cgrora seascund, lipiti unii de altii. Una din flare sergpede intrtritatg asupra acelor miseMoni pg-reti de metal; dar cealaltg a isbutit a doborijos pe un vitiator §i-1 striveste sub propriul

.lui scut, pe care ea ealeg en o feroasgmindrie.

Tot cu paveze §i en tgpoaie, venabula, shitInarma0 i vingtorii de pantere, eari inehid§i rostogolese pe animal intr'un cere de sett-turi late §i solide; dar ei si mai milt se bi-iuie, spre a prinde si a ueide fiara, pe ocursg in formg de ladg pg,trata in fundulcgrea a pus o oglindg. Pantera, turbatg de

dup5, deselliderea boltei. Deseinnul publicat de Bellorieste dintr'o altri, deseoperire ftlentA la 1672 in Roma.in grlidinele Sertoriane, sub muntele Celius.

.

suSo-K ovya Fro:6g 149

minie, i§i zareste deodata chipul resfrint pelucioasa a sticlei ; ea sta si se Infra',

Ea tresare, decitsotul ei Zefirul mai rapede; minia ei pe toatestralucitoarele ei pete se resfirà si, gata a in-ghitl in adinca ei gura pe vinator, ea se oprestedinaintea chipului ei rasfrint in oglinda"1).

apoi se asvirla repede spredinsul i iat-o prinsain capcana, unde o ajunge la sigur dardavinatorului, care sta pitit d'asupra oglindei.

in timpii nostri, oglindele slujesc vinato-rilor francezi ca s prinda nevinovate cio-cirlii. Dovada ca in totdeauna §i pretutindeni,oglinda cu Inincinoaseleg straluciri, ameteste

pe vesela pashrica si pe fiara salbatica, sipe naiva Margareta a lui Faust,

Ah! je risDe me voir si belle en ce miroir ! 2).

si pe batrina cocheta', care, in doru-i plin de

1) Claudianti de Raptu Proserpince, III, v. '262-268 :remit illa marito

Mobilior Zephyro, totarnque virentibus iramDispergit maculis, jamjamque hausura profnndoOre virum, vitrete tardatur imagine formm ;

Aceste versuri fraticeze sunt din libretul operei

lata,

2)

si

150 Al. Odobescu

parapon, tranciineste yerzi i uscate, bung-oara ea versuri de acesk a:

oglinda, plingi en mine!Nu gasim ce mai catain !Cind ma vaz acum in tine,Amindoua ne'ntristam.Tn vazusi, vázusi, oglindh,Frumusetea-mi riishrind,

cu 'ncetul eelipsinda,0 yezi iarasi apuind!In zadar colori silite,Frumnseti de 'mprumutat;in zadar sunt ingrijiteNiste flori ce s'au uscat11).

Dar ce stam s ne bocim en baba, in sti-

Faust pus pe muzicg de Gounod; in drama originalita lui Goethe, oglinda Margaretei este insemnatl nurnaiea un joe de seentt; apoi i vecina Marta desteaptg,cochetgria tinerei fete on aceste cuvinte:Komm du nur oft zn mir, herUber,Und leg'den Schmuck hier heimlich an;Spazier' ein Stiindchen lang dem Spiegelglas vorgber.Wir haben unsre Freude dran"Vino tu mai des pe a mine incoaceSi pune aci pe ascuns podoabele pse tine.Plimbg-te ca o org pe dinaintea oglindei,Si sg vezi ce multumire o s'avem si dintr'atita.

Cocheta biltring la oglindg", poezie pe care apublicat-o, nu prea stin de ce, Lord Stanley, in

Plingi,

k31

;

--

4-so6o-Kowyryertx6c 151

huri vrednice de ale ei colori silite, frumu-seti de imprumutat". Dacsa", e vorba de oglindasi de amagirile ei, sá ascultam mai bine cumciripeste muza pliria de nuri §i de dulceata"a clucerului Alecn Vacaresen, luceafar tre-cator din secolul din urma, pe care s'au gra-bit a-1 stinge dusmanii gloriei românesti, chiarin zorile vietei sale si in primul susur ma-tutin al poeziei noastre nationale.

Poate c strofele ce am sa transcriu nu vorfl tocmai la local lor aci, in fumul de prafde pusca'en care en tamiiez deocamdata carteata, dar in tot cazul, fragetul archaism alacestui cintec de lume" va fi ea o sorbiturade apa limpede i racoroasa, dupa hapul detrndnic i babeasca versificatiune ce te fa-cuitt s inghiti:

Oglinda cind ti-ar aratatntreaga frumusetea ta,

Atunci i tu ea mine,Te-ai inchina la tine.

eleganta sa carte: Fleurs de la Hournanie, recueil depoesies anciennes et moderneS. Hertford (Angleterre),1856".Se vede ci. flloroinimul englez n'a volt sg. uite,printre florile României, nici chiar: Niste flori ce s'auuseat".

152 Al. Odobescu

N'ar fi mijloc sã te privestiAsemenea duph etim esti,

Si idolatrieSA nu-ti aduci tu tie!

Ochii in ea cind ti-i arunci,De tot se 'ntuneca atunci,

Si de te i arata.Iar nu adevarata.

D'aceea nu dh crezamintOglindei, ce en scazamint

face inselaciuneSi tot minciuni iti spune.

Ci eita esti sh stii de vrei,Da, creztunint ochilor mei,

Fiindca nu te 'nseala,Nici fac vre-o greseala;

in ei te cat s te veziIntocrnai pe oft luminezi

Si dintr'a lor vedereVezi cith ;ai putere!

Crede-i, saracii, cind iti spunCa numai tie se supun,

Si ca, tu esti din fireA lor Dumnezeirel1).

Poeziile iiT Alecu Viicarescu, fiul banului Ieng-chitg i tata lui lancu rs",citrescu, sunt cele mai multe

hi

I)

4t2oKov-riyetty.k 153

Amin daczI lumina oglindei, in ntstator-nicia reflectelor sale, ne-a presehimbat pri-velistele yingtoriei in imagine amoroase, noi

profithm fa'r6 z5.bava. de inv4ituri1e luiDarwin si, din sfera Seleqinnii naturale,ne inapoiem iariti privirile asupra Coneu-rentei ritale. Aceasta ne va fi en atit mailesne,- cu eit al patrulea tabel antic, eel carereprezinfa vingtoarea de mistret, ne face sa'intra'm en totul in focul actinnei viniitoresti,

. in medias res.Un vier urim fuge urmilrit de ifn e61tiret

en dona" snlite in mini, de alti patru vinkorien tApoaie i cu s'ageO, de cini, unul liber§i altnl oprit de sgardä; in fata vinatului seprezent5, doi juni, unul en arcul ineordat,

inedite; abia dacg yre-o citeva s'au pi7istrat in memo-ria vechilor lautari. insli fiul poetului le adunase si,dacil va -vrea Dumnezen, peste putin voiu izbuti a lepublica. Viata acestui poet, pierdut, omorit negresitin exil, in yreo cetate de peste Dunre, la virstade 32 de ani, e Un intreg romant, pe care am de gindr5-1 povestesc and voiu scoate la lumina poeziile cean mai riimas dela dinsul. Nu mii tem a zice crt ping,acurn xdci un poet roman n'a avut mai mult foe simai mnit:i gratie. Aceste calikati risar scinteietoare,prin limba inYeehitit si uneori azi chiar rirliculizafaa versurilor sale.

s.sA

154 Al. Odobescu

calalalt cu sulita indreptata spre Iari. Totialearga, toti strigd, tati sunt aprin0 de ceamai floroasa turbare 1). De nu s'ar deosebi,pe sub aceasta miscare, sobrietatea de linii aartelor antice §i oarecare imperfectiuni deforme care denota o epoe de seadere, s'arputea crede e acest episod a fost schitat depenelul energic al lui Rubens.

Caci §i acest damn al pictorilor flamanzia zugravit scene' de vinatorie, in care fiarelesalbatiee, mistreti, tigri, lei, ba chiar ipopo-tami i crocodili, intra in lupta eu omul.Sint insa mai ales scene fioroase, in care ge-niul liemet al maiestrului a dat vinatorii un

1) Toate calitiitile acestei picturi i poate ehiar mainiulti miscare, mai mult foc, se Osese intr'un baso-relief antic din Muzeul Capitolin, la Roma, (sada iin-pilratilorl, in care se un.vede vier urias impresurat siatacat de sease vinatori si de trei cini. Un june delaspate, a tras cu arcul intr'insul; atti doi din careunul poate fi Meleagru, Ii infig igneile lor in selelelui; & feme,ie Ware poate chiar Atalanta, 1 iz-b e1te si ea cn sulita; in fatit-i mi bitrbat mai Invirstg, Telarnon, se erode, ridie baltagul easil=1 loveascli in 6restet. lin servitor a cIzut sub do-bitoq, oprind de sgard1i tin copoiu; ceilalti goi cini, dincare unul molos, salM ca apuce de nit. Acest ft-li-mos monument poarM numirea mistretului din Ca-lidon.

asp

o-KmcgreTczbc 155

caracter cu totul eroic sau tragic, desteptindadmiratiunea atit prin spairnintatoarea ncie-rare a luptatorilor, cit si prin energia pozelor,prin virtosia musculaturii lor i prin vioi-ciunea coloritalui 1).

Un tigr iti trece prin vine cind vezi intr'-un tabel al lui Rubens, pe un cavaler nu-mid sfisiat de crestet si de umar, de catreun len puternic care i-a grit in circa si s'astircit pe armasarului negru Ce se ridicaingrozit pe picioarele-i de dindArat.' Fiaraaurie musca din umarul calaretului; un racnetgroaznic ese din buzele caseate ale acestuia;fata-i e invinetita de spaima si de durere;ochii ti sant holbati ; din mina-i scapa lancea.

Dar aci artistul a trecut peste hotarelevinatoresti; caci ne-a pus supt ochi o dramade cele care, si daca atita vitejia eroilor, insaingheata indrazneala simplilor vinatori. Aces-

I) Petro Paul Rabens, cel mai mare pictor al scoaleiflamande, ngscut in Colonia fa 1577 i mort la 1640,a proclus, printre sutimi de tabeluri de tot felul, citevasubiecte de vitiltoare, care se aflit azi prin galeriiledela Munich, Drezda, Marsilia si in eileva eolectiuni par-ticulare din Englitera; apoi sint dela dinsul o multimede desemne cu subiecte vingtoresti. ehiar §i in colec-tiunea Luvrului.

§oldul

156 Al. Odobescu

tora le place ca cel putin printre primejdii,sa. se intreveaza izbinda bor. Numai ase-menea caz, se poate aplich eualificatiunea decurat vinatoresc, unui tabel sau oricarui altobiect de arta. Addlo uncle fiara ramine in-vingatoare i Irina:torn] este saerificat, se poatezice c artistul a esit din sfera artelor vInä-toreti si opera lui inspira nil interes degroaza care sfisie toata armonia reguleloreinegetice,; aceia este o nota, discordanta inmuzica vinatoriei, o gresala de ortografie ingramatica ei.

In secohil nostru, un pictor francez ell ta-lent de frunte, Horace Vernet, a reinoit inpinzele pe care a zugravit vinatorile de leisi de mistreti din Algeria si din Sahara,emotiunile unor scene in care primejdia situa-tiunilor joac a. un rol de capetenie; dar findinsusi el vinator, s'a ferit de a comite inco-reetiuni anti-vinatoresti ea Rubens, i tabelu-rile lui, ash vredniee de admirat, an toateacel earaeter care chezasueste intotdeaunavinatorilor o superioritate magulitoa re asu prafiarelor vinate ').

i) Horace T'ernet, riascut 1 a 1789, mort la 18b3.

iin

4.am8o-Konystcx65 157

tin 6,be1 de vinkoare africana' al lui Ho-race Vernet e ca o povestire a vestitului ofiterfrancez Jules Gérard, carele in unsprezeceani petrecuti in Algeria, a impurat doua-zeci i cinci de lei si a cistigat astfel meri-tata porecla,' de ucigkorul leilor" 1). Chiarbasme d'ar ii cite povesteste vinatorul si citezugraveste .artistul, tot pare C.5, te scuturi Iaideea c omul se jrca, asa lesne cu viata sapentru un simplu gust de vinator; dar cinacitesti sau privesti, mult nu trece i afli saucel putin ghicesti c fiara cea primejdioasaeste mai in pericol decit omul, ca ea are sa,pice invinsa de al el prigonitor, qi atunciindata, increderea, bucuria, ba chiar si min-

Dintre numeroasele lui tabeluri de _tot felul, alegem pecele e vingtoare: ele a expus in anul 1836, Via,-toarea in pustiul Sahara din 28 Mai 1833"; la 1839Vinlitoarea de lei in Metige"; la 1855, Vinritoareade mufloni (berbeci sEbatici) de egtre Marocani"; in-.toareerea dela vinMoarea de lei"; VinItoarea de Mis-treti in Sahara". A mai fitcut §i numeroase gravurireprezentind subiecte de vinritori europene.

') Jules Gérard, nrtscut in 1817, a descris vinritorilesale in douI volume foarte interesante: La Chasse au.lion", 1855 i Le tueur de Lion". 1858. D-1. AlfredPoissonnier- i Vicomtele Adolf d'Houdetot an seri&biografia lui.

158 Al. Odobescu

dria se desteapta toate de odata in inima-ti,acum initit i mingaiatà. Atunci zici cuincredintare: lath' un frumos tabel vnà-torese".

Aceste consideratiuni pot sii-ti para a ft ideimetafizice cam confuze, adica cum am zice,du.pa un termin inventat si pus la Irma, deun vesel i spirituos invalid al vinatoriei, cam.filozofle absoluta 1) ; eu. i4sh staruiesc a crede

Filozofia absolutii,!" Aceasta minunata stiinta' noua'o cunose i o pretniese citi au petrecut si au ris invesela societate a d-lui Tanen B , nepot al ra'posa-tului Eliade Radulescu; din feluritele daruri ale un-chiului, dinsul a mostenit pe acela neaos-românescde a sti minunat s pilcitleasca cu vorba pe cei slabide ingeri. Dintre nenumaratele anecdote glumete alenepotului s'au, Eliad, intr'un articol din ,.Bibliotecaportativa'" (vol.-II, Bucuresti, 1860, pag, 253 si urm.),ne povesteste cum el a dat pe bete, inteo zi, pe unuldin aeei lIngi nittingi i moroclihosi de Ardeleni, caritree uneori dineoaci de munti Iii cualitatea de profe-sori, proaspeti segpati din cite un Ocatos de gimnaziuunguresc. di a fost saccesu pe depleanua absolvere preleetionile la filozofia, necum i cursurileteologal; ergo se recomindilluiesc batlir teologi sifilozofi absoluti", numai buni, ea s5, timpeaseg cu nes-tiinta lor fumuratI pu bietii eopilasi de pe acl. Canta-rind numai dintr'o clipli arama filozofuluitonal nostru, viit de tirgovistean bun de gurzI, 11 hillla refec si, Mudindu-se cu i dinsul a stmliat adine fi-rozofia, mai ales in limba englezI, incepii ea proba destiinta si de sistema sa filozoficil. srt-i toarne, eu o

Iludindu-se c

cit-s

env, priettli-

llm-

t[-sao-Kuniev.7.6c 159

cg, i dac5, nu stiu eu bine A, lAtuuresc acesteidei,s'ar putea totusi stabill in principiu cA, pre-cum arta vinskoriei consistä numai din regulicare fac pe vitiator s Invingsa pe vinat, si nuvice-versa, tot asa.si operile litararii san plasticenu se pot cualifica cu titlul de cineyetice, decitatunci numai cind ele prev6d neinduioasavictorie a vinfitorului, chiar i dacA, uneoriele ar atrage nit oarecare interes de milii

butie modulairt tpe intona'ri de cele mai convinga'toare-o vijelie de definitiuni i cle formule cam de felul ur-nirttoarei: Pentru mine, domnule filozof, simtireaeste un fluid individual, care redus la eea mai simplitexpresie, printr'o impulsie comunicativa', i fAcind prinhipotenuzii o tangentil prin flbrele simtitive, stilbateprin toate liniile paralele ce se unesc din nattra lorintr'un punt, si prin simtibilitate produc toate senza-tiunile, toate simtimintele sentirnentalismului celor cincisimtiri ce simtualmente functioraprin cele cinci sinyturisi cad toate in sinteza perpendicularei spre. a se mani-festa sp i ritului uman printr'o fosforeseentrt supranatu-ran, a intelectului simtitor".

Dupg un val-virtej de felul acesta, bietul ungurean,uluit, rrtmase insii bine incredintat cum c.d..

onoratul i mitritul domnuIaneu este aprieat a Are cumult mai profund si mai absolut filozof decit dinsul,de bunit sam5, c iuc tiuse mintenat a substernerea respicare certe materie filozofice tare inca'lcite, intru

ca'rora esentie perceperea intelighentei sale nece-cnmnu potuse bene a resbatere". Judicati acum d-voastre,onorati cititori, care din doui era mai tare in filozofieabsolutP.

a

rdpacit

160 Al. Odobescu

san de admiratiune asupra vinatulni perse-cutat.

Admitind o asemenea definitiune pentrutoate ramurile de bele-arte care se ocupa cuilustrarea vntoriei, putem acum s trecem illrevizuire pe toti acei pictori din diferite scoli,cari S3 nuthesc mai. special pictori de vi-neitoare.

Dacg, Italia si cu dinsa Spauia, r6min mutela fanfarele de chiemare ale vin'atorilor 1), a poi

Zicind acestea na voinn a intelege ertnici un pictor italian sari spaniol n'a reprezentat inwenn tabel al situ, scene de vinKtoare. 0 asemeneaasertiune ar fi foarte lesne de ritsturnat. Zieem numaic5. nici Italia, nici Spania n'au avut vre un pictor ilus-tru care s5 se fi dat intr'un mod en totul special lapictura vinrttorilor.

Nu se poate numi pictor de vinittori4 , boloniezulDonteilieo Zampieri, ce zic si Do minichino, (1581-1641),fiinda, intr'o zi a avut gratioasa inspiratiune care aprodus frumosul tabel, de -un aspect cu totul antic cese numeste Vin5toarea Dianei" si care se vede in

-galeria Borghese din Roma. La marginea unui cringpe malul unei ape, in care se scald5 i se joaca

douIt fragede zine, seapte nimfe pildurete se intrec cusilzetile care de care s5 nimereascil mai bine pe o

posit drept tel pe virful unei prrijim. Dianast5 in fund, la minocul pinzei, si le aratil preturileluptei, care sint -un arc de aur i o faretrit de purpur5.Din dosu-i, alte ninife privesc curioase; una pe malulapei, se descaltil; alta opres,te in Ice ogarii. In deprotare

1)

si

,

' i

pc,ruinbiliii

Iro:Iiov-rirstiv.ic 161

.scoalele fiamanda, olandeza, franceza, germanaengleza raspund toate la apel i fiecare din

ele se prezenta cu unul sau mai multi artist;insemnati, avind aceasta specialitate. In Flandra

pe Francis Snyders, ainicul i conlucra-torul lui Rubens; in Olanda pe Filip Won-werman, pictorul de cai si mai ales al caluluibalan; in Franta, pe Franois Desportes i peJ. B. Oudry, can an fost pictorii oficiali ai

se vild mai multe figuri 1Uptindu-se, sunind din bucium.alergind si purtind, atirnath, de birnfi, oLa o parte se zaresc capetele a doi pstori, pititi intufi ca sit asiste nevitizuti la jocul zeitelor. OperaDominiehinului e plinib de gratie, de fragezime, demi se are.

Nu se poate iar numi pietor de vin'atoare" nici spa-niolul Don Diego Velaeguez (1599-1660) pintor decamera", maresal i amic al regelui Filip IV, fiindeitin peisagiul nmnit O vedere la Prado", din Museo deRey dela Madrid, a zuoT'avit cu penelul &au energie sirealist o inerderriturri infuriatil de oameni, de cai si decini, vinind mistretul; mei find it inteun tabel dingaleria nationala din Londra, unde figureaz5. regele &g-lare cu toatit curtea sa, a sehitat asemeni o viMiitoarede vieri nici fiindcit in mai multe alte portrete ale luiFilip IV sari ale infantului Don Carlos Baltazar, i-aprezentat In costum de vinfitoare, eu arme in minit'sieu cini in preajma lor.

Acestea sint flori gingase, rgsitrite ici i colea, pecimpul nfipustit in Spania i in Italia al artelor vinli-toresti; dar cu o floare nu se face prin&y-ara, nici enun iabel sau douit, o scoaa de picturK.

gAsim

elprioarl uciaL

. .

162 AL Odobescu

vidatorilor date de regii Ludovic al XIV-leasi al XV-lea; in Germania, pe J. Elias Ri-dinger, portretarul vinatului injunghiat deprintisorii §i de grofii nemtesti din secolul dinurrna; in Englitera, trAieste inch', Sir EdwinHenry Landseer, carele a infipt cu penelul pe

cele mai frumoase i mai originaletipuri de cini englezesti si a poetizat moarteatragieg a cerbilor m'areti din poienile innoratesi din bal6riile fantastice ale Seotiei:

VIII.

In acest sir de artisti, care se destinde pestean spatin de trei sate d ani, avem ea i o istorieintreaga a picturii vinatoresti, a deosebitelorfaze prin care ea a trecut; he pare eh' desti-nele au voit ea, in timpii moderni, aceastararnura' a artei, bogatrt §i yariata, in identi-tatea ei caracteristica, s incolteasa pe rindsi s poarte rod treptat in fiecare din tarileculte ale nordului Europei, farg ea intr'insasã se iveasc a. vreun interval de arnortire. Cararnura aurith a zeitei de sub pamint, abiaan penel consacrat Dianei ineepea a sovia in

pinztt,

163

mina artistului trnMtrnit, i altul r'as'aieasubt o e1im vecinA, ca s intretina tot vie,admiratiunea pentru estetica vinh'toreasc6;

. Primo avulso non deficit alterAureus, et simili frondescit virga metallo1).

Du p5, ce, ii tiinp de mai multi secoli, vi-nAtoria n'a avut a1çi interpreti plastici decitpe inigàloii miniaturisti, cari inluminau cupoleiele i cu vilpsele cleioase, multimea demanuscripte, dupi cari castelanii secolului demijloc mav4au, prin citire si Fin exemplezugrgvite, regulele insemnate in cárti vestitepe acele vremuri, precum De arte venandicum avibus", scris5, de imp6ratul GermanieiFrederic al II-lea, Le livre du roy Moduset de la royne Racio", El libro de la Mon-teria que mando escriver el rey, Don Alonsode Castilla y Leon", Les cleduitz dela chassedes bestes sauvaiyes" de Gaston Phcebus, pecare nu 1-ai trecut nici tu cu vederea, i nch'

1) Virgilii 2Eneid. VI v. 143-144:

Rupind una, nu lipsea altatot de aur, i ramura infrunzea de aeelas metal!"

164 Al. Odobescu

a1tele1), care au constituit mult timp toatkliteratura i toafk, arta vinkorilor, apoi tocmai

secolul 0 XIV-lea, artisti adevIrati ince-purk a se inspira din subiecte vinktoresti.

Am spus in ce mod, mistic sau dramatic,Albert Diirer si P. Rubens an conceput ase-menea subiecte. Ei au fost ftir5, indoialk Mr-

1) Cartea imparatului Frederic al H-lea, fiul lui Fre-deric Barbaro Oe (1191-1250), a fost mai intiiu tipa-rita la 1596 de Velser (Augusta Vinclelicorum, adica,Augsburg). I vol. in 8°, i mai completa de Jos. Gott.Schneider, la Lipsca, 1788 89, 2 vol. in 4.Le livredu roy Moclus (et de la royne Racio)", tiparit mai in-tiiu in ChamUry, la 1486, in fol. got., a Lost reprodus,eu o prefata de D-1 Elear Blaze.. Paris 1839 in 8°, cu50 stampe. Am mentionat mai sus opera lui GastonPhoebus", comite de Foix. Cartea spaniol Libro de la,.Monteria", scrisg dupe orclinele regelui Alfons al XI-lea,invingatorul Maurilor la batalia del Salado, a fost tiparitde Gonz. Argote de Molina, la Sev ilia, 1582, in fol.Voiu mai a claoge la aceastg lista de bibliografie arheo-logica a vinatoriei inert cloud carti eurioase: una, fiindcgeste opera unui rege al Franciei i vitiator vestit,- Lachasse royale par Charles IX, roi de France", Paris.1625, in 8°, cu stampe; §i alta, fiindcg ne descrie vi-nporile cu oimii, an numai in occident, dar i laGreeii bizantini i la Turci : Falknerklee, bestehenci indrey ungedruekten Werken fiber die Falknerei: namlich :I. Das Falkenbuch (tarkisch). 2. -.1,spaxoco4Aov, dasist die Habisehtslehre. 3. Kaisers Maximilians Hand-schrift fiber die Falknerey . . . aus dem tarkisehen undgriechisehen verdeutseht und herausgegeben von Ham-mer-Purgstall". Wien. 1840, in 8°, eu stamps.

in

.

--

kr.1.-0;30-KOWIIIETC1.6C; 165

bati de geniu, dar nu se pot numi curat pic-tori de vintoare. Altora, mai putini geniali,dar nu mai farg talent, li se cuvine un titluasa special.

Sunt aceia chiar.despre cari am zis adi-neauri ch', in rastimpul de trei secoli, din alXIAT-lea si pang acum, si-au trecut din ruingin ming fitilul invapaiat al operilor de artacinegeti ca,

Et, quasi cursores, vitai lampada tradunt 1)

In fruntea lor, timpul a pus pe flamandulFrancis Snyders a) cel care a lucrat algturicu marele Rubens si a impartit cu dinsulmeritul multor picturi In cari Rubens faceafigurile omenesti, iar Snyders animalele,ca acestea sa dea de rusine productele iesite

1) .Lucretii, De rerum natura, II. v. 79: Si ea a1erg5-torii, isi tree facla vietei". Aceast5 vestit i frumoas5imagine o prezentase mai nainte Platon, Leg. VI: v.izOgi-v.sp ),..ap..rcgx6cc ,c5v pcbv Irapaata6wrac lia.Xotc

2) Francis Snyders (1579-1649) a fost pictor al re-gelui Spaniei Filip III qi al arhiducelui Albert dinprile-de-jos. El a fgeut tabeluri de vingtoare, animalesi nature moarte; eele mai principale sint in galeriileBelvedere din Viena, Luvra din Paris, Ermitagiu dinSt. Petersburg, din Bruxela, Anvers, Amsterdam, Raga,Munich, Dresda i Florenta. Vin5torile lui de mistretisint cele mai faimoase.

fra

eS Rims".

166 Al. Odobescu

din mina faimosului maestru. Viata Care ferbein oamenii lui Rubens miscá en aeeeasi vi-goare si pe fiarele lui Snyders. Ochii Mr scin-.teiaz6, nirile lor easufl'a, fálcile lor spumegh,botul lor cscat e jilav de singe si, cind ar-tistul ne aratg dui intgritati dind ngvaláasupra unui mistret, rupindu-i aIe1e, mus-eindu-1 de urechi, 1sbnd pe unii dintr'in§iispintecati la pämint, pare c5, se si aude rsa-sunetul Pateaturii lor, ehiMa1aitu1 lor de bu-curie sau de durere, groh6itu1 fiarei si sunetulcornului de vinAtoare. Mai bine decit asa nuse poate reproduce en pinsula, impresiuneaee resitnte cimpeanul care, trecind prindure, vede deodata strecurindu-se pe lingsadinsul un dobitoc mare §i negru, cu haitalui de dulai, urlind in urma-i cu turbare.

Aci se poate mai cu searna pricepe deose-birea ce exista intre Snyders, pictor diniscoalaflamandá, i artistii din scoala olandezA, Canan tratat asemenea subieete. Filip Wouwer-man spre exempin, in loc de a ne duce

Filip Wouwerman. nIseut in Harlem (1620-1668),a fleut un numiir considerabil de tabeluri de .dimen-siun in genere mici, in eari figureazg pretutindeni

')

ph-

klreMio-li m/yr( st...r.%4 167

chiar pe scena dramelor vinatoresti, ne pre-umbla numai in preajma lor aratindu-ne,cind pregatirile de vinatoare in curtea caste-lulni cind popasul in raristea pa-durii, cind vesela intoarcere a vinätorilor iz-binditori. El foarte rar ne face sa fim fatachiar la intimplarile lii ptei; acelea pentrunoi ramin afundate in zarea aburoasa a pei-sagiului. Din contra, Snyders ne mina mereuye cimpul do bataie, in mijlocul vinatoarii, insinul codrilor. Cerbul si cinii sint actorii deeapetenie ai tabelului sau ; minutul ce-i placemai mult a alege este acela cind anirnalul,zadarit de haita primenità, ii ia inima indinti si se apara cu desperare Nan sare d'a-supra cinilor singerati, ye cari i-a spintecatCu coarnele sale. Acela e §i momentul celmai dramatic, cel mai interesant al vinatoarii;nestiind Inca bine cum are sa se aleaga urma,privitorul li inchipuieste ca dobitocul, sprinten,usor, pe xare-1 impodobesc chiar armele sale,

eai, i neap6rat un cal alb. Mai toate galeriile publiceale Europei si multi partculari posedli tabeluri de alelui, care se Nind acum, cind se grisesc, pe pret, de10 prtnli la 40 mil franei unul. Tabelur le fals atribuitelui Wouwerman sint inert si mai numeroase.

senioral,

168 Al. Odobescu

va izbuti poate sà scape si de dintii aprigi aidurailor §i de junghierul vinatorului care seapropie.

Wouwerman a fost cel pictor carea stiut s5, scoat'a la ivealà gratia c5lAriei qicarele, reprezentind mai adesea scene en no-bill dela tarä, cu cavaleri galanti,tori, a fácut ea in pinzele sale calul. s'a fiein totdeauna figura de e'apetenie; in multimeacea mare de productiuni al liii, nu se gii,-seste o singur 5. picturA in care sa. nu se z5,-reasea niacar un sold de cal, iar mai cu deo-sebire un cal b'alan. Asa de inult i-a pracuta da cailor rolul principal, 'Melt chiar si invineitorile sale, pietorul mbiestru, temin-du-se a r5scbira interesul, mai niciodafa nus'a ispitit a infatisa cerbul in lupta sa dis-peraa cu einii, precum alt faeut Snyders,Oudry si chiar marele Rubens; el a intelesc. atunci cind cerbul in fuga sa minunatil,se avinia' ca in sbor, deasupra rovinilor, saniese din cring si se iveste un minut prin cim-pie, cu.capul usor plecat pe umeri, en tru-pill niu i elegant, cu pàrultor de gratie §i de intealà, a inteles c ar fi

eu wind-

plat it, incintA-

dm06

Irsorio-Kovv8t-tv.O 169

peste putinta ea atunci toti oehii sa nu setin-tease& asupra-i i ea el sa nu soarba lasine tot interesul privelistei. De aceba Won.-werman mai adesea lasa a se banui ving-toarea, san o schiteaz n d'epartare, chemindvederea spectatorilor asupra pregatirilorurmarilor acestei placeri; el ii pottesteasiste la Plecare, la Muturli, la Popas, saula acea vesela gustare ce se ehama latoar-cerea dela vinat. Vinatorii, aci inghit un pa-har mai inainte de a se porni, aci se odih-nese pe iarba verde, cu caii linga dtnii, eeliar sosesc voioi, sunind fanfarele lor de iz-binda. Damele, gratios plecate pe selele lorde catifea neagra, se uita cum soimii se ra-ped in aer pe pasarelele spaimintate; unadin ele s'a departat in taina spre paduredupa dinsa aleargä, in fuga calului siir alb,un galant cavaler, ducindu-i valul pe care ea1-a uitat atirnat de craca unui copaciu ; tocmaiin fund," pe marginea padurii, se zaresc, princeata umedei Olande, cmii urmarind un cerbabia profilat.

Pietorul din flarlem, ea odinioara franee-zul Jean Goujon, sculptorul Dianei de Poi-

sit

si

pi

170 Al. Odobescu

tiers, a privit vingtoarea, nu ca Snyders, pa-sionatul iubitor al Albaticei naturi, ci oglin-dit prin razele mai line ale unui prism deelegantá curtenie.

Tot astfel invkgturile mindrului amic allui Rubens, trecind peste o generatinne inmintea unui alt pictor de vinkoare, france-zului Francois Desportes '), au luat i aci unearleter mai putin skbatec, mai potolit. Por-nirile impetuoase ale lui Snyders se preschim-barg in miscare, sub penelul lui Desportes:furia ce mntipri acela in chipurile de ani-male se prefgea, la acesta, intr'o vioieiunetot ma de veridia, dar mai putin intáritatä.Ce era foe si zor pe pinzele rnaiestrului fla-mand, deveni gratie natural6 si vioaie pe alediseipolului francez. Snyders zugeavise, ala-turi cu amicul s'au Rubens, vinkori la cari

1) Francois Desportes (1661-1742) pictor francez,scolar al flamandului Nicasius, carele invgtase picturadela Snyclers, Tabelurile lui de -vingtoare, portrete gianimale, shit destul de numeroase (23) in galeria Lu-yrului; apoi se mai glsesc gi in muzeele dela Lyon,Grenoble, Rouen, Valenciennes, Nancy. Vezi Clementrte Ris, Les musAes de Province".Mai multe caste-luri regale au fost decorate, in parte. de Desportes:Fontainebleau, Versailles, Trianon, etc.

.

tif 08 o-K owrii ettx,b; 171

se cerea o iniing de viteaz. Desportes repre-prezenth, petrecerile vin'atorqti ale curtii §iale domnilor ce o inconjurau. Cu toate acestea,in tabelurile lui, caracterul vinátoresc este cumult mai bine marcat decit in ale lui Wou-werman; el nu se sfie§te a umple un cadruintreg cu chipul sbirlit al mini lup, apArin-du-se crincen in contra unei intrege droaie decini, care il inhaca, de git, de urechi, de coama,de pulpe, de pre unde-I pot apnea. Botu-irinjit le arata colti amenincatori §i limba, degoan'a mulfa, II ese uscafa din gitlej.

Negre§it, amice, ca% pe cind te aflai scolarin Paris, vei fi eafacit uneori duminica,cind plona afaia. san mai ales dud vinfulfiuiera in pungà prin lungile Ali ale Lu-vrului, aptuqite cu tabeluri din scoala fran-cez'a. Nu se poate atunci ca tu, avind Para%indoialg de copil instinctul vinatoriei, sg, nute fi oprit citeodatä dinaintea vreunei pinzepe care se vkl frumo§i cini de vingtoOre,prepelicari, copoi §i alte soiuri, stind cu in-grijare prin bJrii, un stol de potirnichi sausculind rapede o pereche de fazani en penele

Acela a fost un Desportes, dacg naaurii.

172 Al. Odobescu

cumva va fi fost o oper6 a lui Oudry, cáciarrandoi acesti pictori si-au impgrtit, in lungalor viatá, favoarele curtii Franciei, zugrg,vindtoate vina'torile regale si portretind pe rind toticinii cei mai alesi din haitele dela St.-G-ermaiu,dela Fontainebleau, dela Rambouillet si delaCompiegne. Se zice eh' Ludovic al XV-lea, ba

str'amosul s'au marele Ludovie al XIV-lea,se veseleatt foarte cind li se aduceau acele por-trete si le pracea s recunoasett si sg-si adue5,aminte numele fiecAruia din cinii lor de vita-toare:Acestea sint Bonne, Nonne i Yonne !"

va Ii zis eu gravitate Ludovie cel mare. vä-zind cele trei c'atele negre si albe, zugeavitede Desportes. Acestia sint Mitte i Turin t

va fi strigat rizind Ludovie mult-iubitul,recunoseind copoii si, portretati de Oudry.

J. B. Oudry 1), care In'a hothrirea de adevenl pictor. de vin6toare, din mornentul eindintio zi profesorul lui Ii zise, vsazind cumsehitase un eine: Tu n'ai s. fii alteeva

9 Jean Baptiste Oudry (1686 1755), scolar al luiLargillieres, a gravat insui multe desemne. Tabelurilelui sint la Luvru precurn i in muzeele din Dijon,Toulouse, Montpellier, Nantes, Rouen, Caen, etc. V eziOltat. de Bis, Les musees de Province.

qi

trz'o.6o-liovverAtOs 173

decit ,un zugrav de cinfl" Oudry, care ailastrat cn asa malt spirit si talent fabuleleliii Lafontaine, Oudry fu contimporanul sauoarecum urrnasul lui Desportes. Nu este tocmailesne a deosebi unul de altul, pe aeesti doiartisti; modal de a vina i intimplarile

fiind pe timpul lor, mai tot merenaceleasi, subiectele lor de tabeluri se repeteseneineetat; apoi airtndoi fusese' mai la aceeasiscoala, arlica invatase dela plevi ai maiestrilorflaminzi. Cu toate acestea, observindu-i bine,se vac], si deosebiri in spiritul lor. Desportesare un talent lesnicios i imbielsugat; el vede,pricepe i imita natura mai malt cu o gratienaiva cleat en tiint i precugetare. Dincontra, Oudry este cu malt mai priceput, maidibacia in inestesugurile artei; el stie sa fin-parta mai bine lumina, sa intoemeasca maiframos o grupa; el este intr'un cuvint maiacademic; dar prin aceasta chiar,

shit mai putin vioaie i coloritu-i maiofilit decit ale lui Desportes. Pentru dinsulnatura e dominata de arta; tigrul, sub pinsulalui, se imblinzeste, pantera se inmoaie, leul sedomesniceste; dar cerbul 1i pastreaza toata a

vi-nittoarii,

inspiratiu-nile-i

174 Al. Odobescu

lui elegancá, eaprioara toatä gingkia ei i in ge-nere, el stie sä aleagá minunat privelisti plAcutepentru a grupa intr'insele scene de vingtoare.

Amindoi acesti pietori au trait foarte b6-trini si se poate zice ca" ei au fost analistiiplastici ai vinAtorilor din secohil de m'arireal regalitgtii franceze. Pe atunci pl6cerile ci-negetice ale regilor costal." Statului milioane peflecare an; slujitorii vIngtoriei, mari si mini,formau o intreagA armath ; cmii erau crescuti

hthuiti en raffle; Odurile erau pilzite eningrijire ea A. fie mereu pline de cerbi, decAprioare, de lupi si de mistreti. Toate acestease faiceau cu lux, cu pompg, en o solemnA%maiestate. 'Asa se (Idea marelui Rege!

inteleptul Lafontaine, pentru care Oudryhierat minunate gravuri, povestind despre bro-tocelul care

atit s'a umflatincit a ceapat,

a zis, sfirsind aceastg, jalnich this nefolositoareistori e :

Le monde este plein de gens qui ne sont pasplus sages.

Tout bourgeois vent bâtir comme les grandsseigneurs ;

a

si

o-KovIrcrux;)s 175

Tout petit prince a des ambassadeurs;Tout marquis veut avoir des pages 1).

Potrivit cu aceastg, slabiciune a omenirii,printisorii i margrafii nerntesti, cei aesprecari fiira incloialg fabulistal zice ca se nmflaucit puteau ca sä aib a. ambasadori i pagi,voirg sä tina §i ei haite luxoase de vingtoareba i un pictor ca sa-i ilustreze, ca Desportes

Outdry pe regii dela Veisalia.Acesta se intimpla sa fie un om plin de

talent in naivitatea lui, precum se gasescadesea oameni printre nemti. Iohan EliasRidinger 2), nascut la Ulm, printre Svabi,

1) _Lafontaine: ,,La grenouille qui se veut faire aussigrosse que le boeuf"

Lurnea este plinrt de oarneni cari slat tot aga de nebuni.Fiegte negustorag vrea sI clacleasett ea boierii cei mari.;

Fiegte printigor are ambasadori,Fiegte marehiz vrea s'a% aib pagi".

D-1 G. Sion a localizat aceastg fabuI In 101 fa-

bule", Bucuregti, 1869, pag. 108, Broscoiul i boul".2) Iohan Elias Ridinger, (1695-1767). Pe lIng

tabelurile lui cu -dent taxi slut in genera miei, el aScut multe desemne; apoi a mai pablicat in Augsburggi o mare citime de albumuri gi de foi gravate, printreeari vom insemna ca mai remarcabile, pe cele urmg-toare; (Gine n'a vrtzut. frag ca sg, gtie poate, (Vale liiiRidinger?) Parfaite et exacte representation des diver-

§i

176 Al. Odobescu

lturh neobosit, mai mult de o jumätate desecol, cind cu pinsula pictorului, cind cuplambul desemnatorului, eind cu dhltita gra-vorului, ca sh reprezente cerbii vati denobilii lui patroni i animalele shlbatice deprin menagerli, i ilustratinni la fabule co-piláresti compuse de dinsul, i figuri de chlhriesi de vIngtoare cu Cliii i en soimii. Cad.-torind din boo in loc, el fácea pretutindenichipul animalelor ce intilnea, insemnind enscrupulozitate proveninta lor; astfel nu uithchiar a scrie pe protretul nnei babite gusate:Am impuscat aceasth, pashre pe Dungre,intre Peterwardin i Belgrad". P'ael p'acl Ri-dinger era sh vie si pinh la noi

Dar la nimic el nu fu mai mester deeit lareprezentarea vinhtorilor de cerbi, pe care le-ainfatisat cu o arth admirabilh in toate peripe-tissements des grands seigneurs". 36 stamp. 1729. 7-Representation des plus remarquables certs et autresanimaux destines a etre chasses par les grands sei.,;-neurs". 100 stamp. 1768. Abbildung der jagtbahrenThiere", 90 stamp. 1740. Entwurf einiger Thiere",90 stam. 1740. Fables morales tirées du royaumedes animaux", 16 stamp. 1744. L'art de montercheval", 22 stamp. 1722. Chassem.s an tir et au-vol.". 11 stamp. Cele mai bone tablouri ale lui Ri-dinger sint la Londra, St. Petersburg, Lipsea 0 Augsburg.

1

a

theao-Kov-Trettr.bc 177

iile lor variate. A trebuit ca in secolulnostru s apara pietorul englez Landseer 1),cu maretele sale figuri de cerbi, dominindprintr'o nespusa pntere dramatica peisageleneguroase ale muntilor Scotiei, pentru Catabelurile i gravurele in care Ridinger ascris epopea cerbului, s aib. rivali vrednicidP dinsele.

Dar Ridinger subt a carui mina de mesternatura salbatic a. a fiarelor s'a destainuit intr'unchip asa de maret, a fost totdeodata si artistulcarele, en o deplida naivitate, a facut cumam zice, i catragrafia de raposare a vinatu-rilor senioriale din continental Europei; numaiidstampele si in albumarile lui, se mai vad incaastazi tipurile i costumele acelor slujitori,puscasi, haitari, bataiasi, soimari, cari corn-puneatt personalul vinatorilor din secolul trecut.Cind rasfoieste eineva acele Tagine, pe caristau figurati numai oameni in livrele galonate

cu peruei pudrate, trubaci gaitanati ca

1) Sir Edwin Landseer e MIscut in Londra la 1803.Pictor insemnat si favorit al Engliterei, el a fost. numit

.asociat al Acaclemiei la 1830 si nobilit la 1850. Ta-belurile lui de vinMoare si de cini, precum i portre-tele, i-au creat 0 reputatiune meritatil in toatil lumea.

17981 12

qi

178 Al. Odobescu

cornul de vinatoare incolacit supt umere sipasärari inzorzonati en oimul pe mina, pare

aude fanfarele eintate pe ton pitigaiatde corul vinatorilor din oratoriul batrinuluiHaydn.

in tim pul de aeum, cu tot talentul artis-tutui ce le-a gravat, acele imagine, a chrorvreme a xrecut, ne aduc aminte pe faimosulrnarchiz lui Béranger carele, in secolulnostru egalitar, viseaza scutiri i dreptul ceau fost de mult spulberate de suflarea limpe-zitoarea

Vivons done en reposMais l'on m'osn parler d'impots!

A l'Etat pour son bienUn gentilhomme ne doit rien!

Vous, pages et varlets,Guerre aux vilains et rossez-les,

Et toi, peuple animal,Porte encore le bat féodal.

Seuls nous chasserons.Et tous vos tendronsSubiront l'honneurDu- droit du seigneur.

al

timpului :

cd gi

4-au;o-Knwriisrtr.bq 179

Chapeau bas! Chapeau bas!Gloire au marquis de Carabas!')

Daa I aceste pagini invAImAsate, am fAcuto parte asa de insemnat'a bgtrinului Ridinger,pe care in .cele mai matte cataloage de muzee

pinacotece ii tree in fAcere, cauza a fostc5, am easit in capul biografiei lui, scrissa deneobositul istoric al pictorilor din toate scoa-lele, de Charles Blanc 2) eiteva cuvinte cari,

1) Chansons de Nranger, Le marquis de 'Carabas":

tiqirn dar in paceDar ce! vine cearti mie biruri?

Aflati cil pentru averea saUn nobil nu datore0e nirnic Statului.

Voi, poslunici i scutelnici,Bateti pe mojici

Iar tu, popor dobitoc,Vin de te pleacit sub- jugul boieresc.

Numai noi vom avea clreptul a vina,Iar Mate codanele voastreVor avea marea onoareA ne plral*dreptul (fecioriei datorit) st4inuln

Jos aciula! Jos eTeiula!Faceti einste marchizului de Carabas!

2) Charles 13/anc, Histoire des peintres de toutesles Ecoles";operi care se publicli acum d.c vreo 25de ani i care a ajuns a avea peste 580 fascicule.

Siisit-mi

gi-i prripildip!

Ii

180 Al. Odobescu

cu gindul la tine,mi 1-au semnalat intr'unmod en totul particular.

Dar mai 'nainte de a copia dupa CharlesBlanc, sä nu uit a rnarturisl un pdeat in caream picat, za'u, numai din dorinta ce m'a pa-truns ca sg. mg, supun n sfIrit i eu pre-tioasei i putin urmatei povete a lui Oratiu:

Semper ad eventum festina1).

Stii frate, c'au ajuns baietii sa te dea deprimejdie in tara la noi! Nu poti sa mai scriiun rind, fara ca sa te descoasa si sa-ti ia so-coteala ca adica, de unde ai furat cutare ideie

cg, de unde ai tradus cutare pasagiu? Ceplacere mai poate gusta atunci un biet roman,care si-ar fi pus binisor numele sau pe ocarte san pe o cuvintare, runiegate de altul

scrise in vreo limba straina, scrieri pecare el, mintosul, le-ar fi scos frumusel peromâneste, curate si luminate i numai bunede deochiu, ea apa neinceputa?

S'au deprins sa stea mereu sla pinda, dra-cosii, ca si cind alta treaba n'ar mai al-ea;

Horatii, Ars poetics", v. 48 : Mereu grrtliestecritre sfirsit".

si

si

*.st.tac-Kovviettv.bs 181

cautg, miros, se furiseazg prin cgrti si di-buiesc, mai rgu decit copoiul cind adurmecgdira Barei prin tgring, i bine n'apuci sg tebucuri de vreo nevinovatg haiducie ce te-aiispitit a face prin codrii literaturii, cind fgrgveste, te i pomenesti dovedit. Atunci se facDunsgre de minie, dumnealor, pare &á i-ai fi

jgfuit chiar pe dinsii, de averea lor.La noi in targ insg, a dat Dumnezeu cg

n'avem lege care sg, ne popreascg de a vinape moia altuia, si ping acum nu s'a intim-plat ea vreun proprietar sh facg' pretentiunecg l-ai despuiat de vinatul sg,u. Dar neamulscriitorilor,totdeauna i pretutindeni mai ar-c-ars, nu numai cg-si apgrg mortis toateale sale, dar Ina duce si grija autorilor depeste sapte tgri i sapte mgri. indatg ce te-acglcat focul ca sg, te dovedeascg vreun coltat.din scoala noug cg, ai fgcut, in carte-ti, oare-care imprumuturi fainuite, adicg, cum amzice, vreo ciupealg, fericirea lui e s te scoatgin vileag. Se grabete, pgginul, a da sfoarg' inOA, c te-a prins cu mina 'n sac; te asterneprin gazete cu frazele originale ale hotului depägubas de git; te batjocoreste cum ii vine la

182 AL Odobescu

gura si la pana; te pune la rind cn pungasiicu controbonzii, cu calpuzanii Vai de tame!

Vaz cà tu, siretule, te-ai ferit de asemeneaneajunsuri i judicind dupa vorba romanului,

paza buna intrece primejdia rea", ai in-sirat o lista de toti autorii cinegetici pe carii-ai consul tat pentru Manualul tau. Ia s ye-dem si eu daca se va Osi vreunul destul depriceput ca s ghiceasca cum ca am tradusde pe Charles Blanc, rinduri. intregi din vie-tele lui Snyders, ouwerman, DesportesOudry ? Cit despre Ridinger, iata ma dau sin-gur prins i incep a traduce de unde-ti spusei :

Daca esti vinkor, trebuie sa cunosti peRidinger, caci toti vinatorii-1 cunose, preaputin in adevar prin pinzele sale ce sint rare,dar foarte mult prin numeroasele stampe ce.s'au gravat de pe dinsul sau pe care le-a gravatinsusi el, de pre desemnele sale. Numai dele ye vei vedea, acele gravuri, te apuca gustulvinatoriei; caci intr'insele se simte miresmeleracoroase ale codrilor i, ca sa zic asa, abu-reala patrunzatoare a fiarelor salbatece. Toatecunostintele vinatorului stau coprinse in operanurneroas i variata a lui Ridinger . . ."

eg

thDao-Kovrireztv.bs 183

Negresit cii tu, ea si mine, vei fi vei fi va'-zut adesea in treacat gra vuri de ale lui Ri-dinger, precum ai vazut la luvru, tabelurivinatoresti de Oudry si de Desportes ba chiarde Wouwerrnan si de Snyders, precum Incanu este prin putinta ea sa nu fi vazutnu fi admirat cerbi i cini zugriviti de Land-seer. Acest artist eminent, rastatat acum deo jumatate de secol, de tomb'," acea spurria asocietatii britanice care poarta numele deHighle, a avut meritul de a insinui gustulfrumoaselor arte printre petrecerile sportuluienglez si a creat astfel o intreaga swab', deartisti contimporani, ce s'ar pute numi fa;sio-nabili i printre cari s'a deosebit mai cu seama,pe continent, francezul Alfred Dedreux, pie-torul elegant al cavaleadelor si al vinatorilordu .beau-monde parizian.

in urma acestora, furnica asiazi prin ca-pitalele Europei apusene, o gloata de zugravi,cari, toata ziva, astern pe pinza i pe car-ton, sau chipuri diafane de cai de alergatoare,race-horse, si de jokey pestriti, expusi la ve-derea amatorilor pe inverzitul turf, unde ëise intorc la steeplechase, sau portrete de dulii

e

vi sh

184 AI. Odobescu

de cini si de ckei din toate acele feluriterase, en cari Englezii i imitatorii lor petrecsau se serv spre a goal i a prinde tot soiulde vinat, idcepind dela mindrul foxhound,care ssatine nemiluit pe urma fiarelor din co-dru, pina la ciuful de pinch, care suceste gi-tul chitcanilor, i dela virtosul bulldog cu bo-tul cirn i turtit, pia" la delicatul king-Char-les cu pkul flocos i moale ca miitasea.

Dar vinsatoarea, privith din punctul de ve-dere artistic al pasionaplor sportmen, Ii axe aziliteratura ei, precuni i are si artele sale. Asrepeta nume de autori cuprinsi in lista in-tocmitg de tine, dad, m'as incerca sà fac oanabiz criticii, demnA de a figura in gazetanumit'a Sporting Magazine, §i apoi vicomiteleAdolf d'Houdetot i domnul Elzéar Blaze i)au luat de mult asemenea sarcine, pe caristii bine cu cit'a stiinta, talent si spirit le-auindeplinit. D'as fi mai vinkor, sau daa noi

1) Vicomte Adolpe d'Ileudetot, Chasses exeeptionel-les". Paris 1849, Blzimcr Blaze, Le -chasseur con-teur ou Chronique de la Chasse, contenant des histoi-res, des contes, des anecdotes, depuis Charlemagnejusqu', nos j ours". Paris 1840.

4-so6o-Kov-riisT.vabg 185

toti am avea materie si mijloace, mai binear fi s facem, pentru tara noastrh un albumsan un keapsake luxuos ca acela pe care ocompanie de nemesi maghiari, avind n fruntealor pe comitele Em. Andrasy, omul politic deasthzi, 1-au publicat, sint acum citiva anisub titht : YinAtoarea i sportul n Ungaria").

IxDar la ce sh ne suim asa de sus cu zá-

dhrniciile? La ce sh chlchm orbeste pragulsemet al trufaselor palate, unde o s ne in-tiluiim poate numai cu neajunsuri i cu umi-linte? Nu sintem noi care strhnepoti ai po-etului carele a pus mai presus de toate, au-ream mediocritatem 2), viata sunplh, modesth

1) Les chases et le sport en Hongrie, d'apres l'ori-ginal hongrois par Mrs les corntes Emanuel Andrassy,

S'andor, B. Festetitz et les barons Orety, F. Podma-niezky, B. Wenckeint et S. S'zolheck, trad. par J. .A.Duringer et A. Sehwiallancl". Pest. gr. fol: cu.25 stampecolorate.

2) Roratii, Carmin". II X. v. 5-8:Aurearn quisquis mediocritatem

Diligit, tutus caret obsoletiSordiclus tecti, caret invideuda

Sobrius aula".Cel ce se multurnqte cu pretuita mediocritate.

M.

186 Al. Odobescu

fericita, pe care tot omul poate do-cind stie sa-si margineasca trebuintele

placerile dupa a sa putinta?Nu am invatat noi minte din zisele vechiu-

lui nostru letopisit, cind el ne vorbeste des-pre dessantatele pofte i rivniri ale Domnilorcelor lacomi i necumpkati? O nesatioasahirea ornului, spre latire i avutie oarba; precit se mai adauge, pre atita rihneaste! Pohteleomului n'au hotar; a-vind mult, cum n'are a-yea nimica ii pare; pe cit ii d Dumnezeu,nu se satura; avind bun al salt, si la al al-tuia bun a-I' cuprinde casca, si asa lacomindla al altuia, soseste de perde si al sail !" ')

apoi inca n'am fost noi toti leganati dinpruncie cu acele strofe primavaroase, in carini s'a spus cum mu] poate s guste, subpoalele gloriosilor nostri Carpati, toate bu-ntt4i1e vietei ticnite? Obosit, Jlesgustat dedesarta'cimille, de viclesugurile, de zavistiile

rAmine i ferit de rusinea unei loeninte tielloase,apXrat cu intelepciune de a rivni la palate".

1.) Aceste cuvinte, Miron Costin, in Letopisitul" sgule aplia, la Domni i la trnprati. Cronicele Ro-inâniei" a doua edit. de M. Tfoyalnicennu, Bueuresti,1872., *vol. I, p. 304.

,S §i-obindi,

.

thoSo-Kovvettx6s 187

lumesti, care 1-au facut pentru un timp sa-sioropseasca chiar §i citera favorita, scumpamo§tenire dela glorio§ii si parinti, poetulroman isi aduce .cu drag aminte de dulceaviata dela tara, de linistitele privelisti alecimpului, de invietoarele placeri ale vinato-riei, si atunci, in versuri limpezi si lin lega-.nate el ne descrie traiul pa§nic si fericit pecare noi, nesocotitii, II jertfim pe toata zivasgomotoaselor amagiri ale vietei de ora§.

Ascu1ta-1 si acutna, amice, cit de dulce sop-te§te, in vechia sa limba:

Se intinde o cimpiePe sub poale de Carpati,

Cimp deschis de vitejieLa. Romanii laudati.

Surpaturi sint de o parteD'un oras ce a domnit;

0 girlita 'ncoaci departeUn cimp foarte 'nveselit.

Acolo am eu cascioaraPe un virf de delisor;

Curge 'n vale, o apsoaraMurmurind incetisor.

188 Al. Odobescu

impotrivg smaltuiteDealuri altele se v'ad,'n vgleele 'nflorite

Mieii pasc, alerg i rd.Lgsind ale lumii mare

Cinsti, ngdejdi si fumuri sec..Aruggiri cu bncredintare,

Vrgjmaqi calzi, prieteni reci

Acolo cu sangtate,Cu odilma insotit,

Toat' a vietei bungtateDobindeam eu inmultit;

Cind la vie, la gráding,Cind la cimp, de multe oni,

Cu o muncg, prea puting,Pi ldg darn la muncitori;

Cind cu mreji amágitoareprindeam pasgri in sbor.

Cind prin tevi fulger'atoareCu plumb le-asvirleava omor;

Cind cu cinii prin pgdure,Vulpe, iepure fricos,

Lupul ngrgvit sg fare,Ii rgneam mai cc prisos10.

Coleetie din poeziile Marelui logagt Vci

.

ii

1) a-lui

Si

40-Kovyrractx6s 189

Astfel einta ,,eitera impgeatg" a poetuluinostru, la ineeputul acestui secol, de pe ma-lurile tirgovi§tene ale Dimbovitei, egtind §i

el plgeerea liii acolo unde o argti astgzi tu,aeolo unde o afiase un alt arnabil filozof sigrktios versificator francez, noiil marchiz,deasupra cgruia furtunoasa revolutiune dela1793 trech ea prin minune fgrg ca sg-1Saint-Lambert 9, in poema sa didactieg asupraTimpurilor-anului, a deseris, in cintul altreilea, consaerat toamnei, vingtoarea falnicg§i sgomotoasg de cerbi, en tot alainl ei deogari, de vingtori eglgri §i de sungtori defamfare; dar el, ca iubitor al tainieelor §i

plgeeri, §i-a pgstrat sie§i un rolin vingtoarea cea singuratieg en prepelicarul,pe care o schiteazg in ureatoareIe citevaversuri armonioase §i plheute:

earescu. Bucuresti, 1848. O zi si o noapte de prirnit-var5," la Va'crtresti, sau Prinaveara Amorului", strofa 24

urnfittoarele.Marehizul de Saint-Lambert, nilscut in Lorena la

17] 7, a murit in Paris la 1803 ; el a fost membru alAcaderniei franceze si a tr5,it in tot timpul Revolut,i-unei la Eanbonnes lingrt Montmorency ; a compus maimulte scrieri poetice i filozofice. Poema lui, LesSaisons", a aprtrut in anul 1765.

atingii.

lirntitelor

190 AI. Odobescu

Tantôt dans le taillis je vais, au point du jour,Du -lièvre ou do chevreuil attendre le retour ;Et tantôt, parcourant les buissons des cam-

pagnes,Je cherche la perdrix qu'appellent. ses corn-

pagnes.Mon chien 1)ondit, s'écarte et suit avec ardeurL'oiseau dont les zéphyrs vont lui porter

Podeur;

11 l'approche, il le voit; transporté, mais docile,Il me regarde alors et demeureJ'avanse, l'oiseau part; le plomb que l'oeil

conduitLe frappe dans les aires au moment qu'il

s'enfuit;11 tourne, en expirant, sur ses ailes tremblantes,Et le chaume est jonché de ses plumes san-

glantes 1).

1) Cite odatA, la revarsatul zorilor, mg, due in 0-dure ea sit astept intoareerea epurelui sau a caprioarei;

alte di, striThiltind bithiriile de pre cimpie, cantpotirnichea pe care o chiemh sotiile ei. Cinele mensaltg, se dit in hituri, i urinarete en infocare pasgreaal ettrui miros i 1-a adus vintul. El se apropie de dinsa,o vede; aprins, dar ascultiltor, el atunci se uit'a. lamine' qi sth nemivat. Eu inaintez, pasitrea se scoalA;plumbul indreptat de Ochiul meu, o love0e prin aerin momentul eind ea aboarit, Murind, ea se eistoarruipe aripele-i tremurinde i iarba ingAlbenitit se umplede penele ei singerate.

Immobile,

iht2o-KuvriTstty.bc 191

Sper, amice, c acum cel putin, dupA cepoate cu ceva prisos, alexandrinele

curat tes'alate si frumos diehisite ale unuipoet om de treab6, i astfel m rostli chiarsi in versuri, copiate dela dinsul, asupra plä-cerilor vitatoriei cu prepeliearul, acum, zie,sper voiu fi brodit gustul, iti voiu fi in-trat en totul n plac, i e deocamdafg ma potfasata plutind pe deplin in apele tale.

Dar aci trebuie s, m'arturisese e te cindshit en n'am avut eine de v'aratoare si nici n'amvinat en vreun eine de imprumut; astfel in-cit de la mine insumi, adieg din creeriidin inima mea, n'ai s astepti nimic intrulauda acestui fel de platere. Atita ba-gubM" vei zice MI% indoiara, i vei aveadreptate, egei in asa prilejire, in lee de aspune de la mine, in loc de a imbAieracu anevoit4 en insumi descrieri ran nimerite

cuget'ari prost indrugate, rn vAz silit acere de la altii sa-mi arate si mie cam sepoate aprinde inehipuirea omului din vin6-toarea ta favorita, si cum condeinl si pin-snla au izbutit a ne destainui farmecul ei.

ill zadar frisk' cant in domenird artelor,

lIndain,

ci

ca-ti

192 Al. Odobescu

imagine de acest fel care sa, rug fi oprit inloe de mirare fi strecurat in sufletacea plAcere, acel fior de multumire ce re-simte cugetul si inima cind o ideie sau o sim-tire adinc incereatä, le este transmisg prin-tr.o operg de are6, couceputa cu putere §i rea-lizatg en talent. Nu tággdniese cg asemeneaopere trebuie s. existe prin multimea depicturi, reprezentind scene de vingtoarea euprepelicarul, care pe tot anul inavutesc co-leetiunile de tabeluri i albumele amatorilordin Europa intreagg; dar mintea mea poznasgnu m6 lasg deocamdat s, .rn gindesc laaltele decit la pgegliturile prin cari Philipon

Bertall, Daumier si tot veselul tara:fal spornieilor caricaturisti de la Charivari,de la Journal pour rim, de la Monde illus-tré §i dela alte atitea foi glumete, ilustreazgin fieeare toamng, la desehiderepe bietii burghezi pariziani, negustori ein-stiti ca i Burtg-Verde, Gurg-cascg, Ton-pa-tera 5,4 alti nevinovati Ipochimeni de la noi.

Pare a vgz col°, pe un biet vingtor, bon-doc i pinteeos, bglgeind ea vai de dinsul, peploaie i pe sloatg, intr'o lnncbt noroiasg, cu

0 sit-mi

Chain,

, .vinatoarii,

4.1,0"60-KurraeTty.6s 193

pgmint clisos de o sehioapg pe incaltgmintetrecindu-1 mii de ngduseli ca st poarte ingeanta imbgieratg de gitu-i ghebosat, nu e-

puri i potirnichi ucise cu grAmada, ci chiarpe odorul sgu de prepelicap, egruia oste-nit, se vede, de atitea umblete pe jos, ce

i s'a pgrut ? eg, decit a sta vinatul, mai bineVeni s, stea sg se odihneaseg in mijio-

cul moeirlei, pare c'ar fi chiar 0 la vatracuinii de acasg.

. Apoi mai uite i altul, slab si costeliv Caun cal de brae, en ochelarii pe nas, eu guracgscatg, descgreindu-si pusca, rneargg unde omerge! in coeheta beeating ce se 7:area pemalul ; rAport!" strigg el cu in-ginfare prepelicarului si acesta se intoaree,cain pe doug eargri, eu o broascg .rilscgcg-rata in bot, pe dud pasgrea fuge, lesinindde ris in sboru-i capritios.

Tot fabula cea vechie:

Parturient montes, nascetur ridiculus mus 1).

Spime intr'adevgr dacg nu gut multi .vi-

Horatii, Ars poetica, v. 1 39: Muntii in Muzienasc un soricel de ris".

17981 13

§i

i-ar

')

194 Al. Odobescu

nAtori, mani §i n15,runci, cari ar putea cutot dreptul s. ia aceasa poetick antitezA eadevizA nemintitk a vredniciei lor vinktorqti ?

Din norocire, ta nici gros nu e§ti, meiochelari nu porti, prin urmare n'ai s tesbirle§ti, bknuind ck in vorbele mele joackursul prin vecini. Dar nu se §tie in ce minipot sk pice aceste foi sburátoare, habent suafata libelli 1) §i ca sk rkinii in bunk pace cutoti vtnLtorib, chiar i cu aceia ckrora leplace numai vinktoarea singurateck, prin crin-guri §i pe miri§ti, lask-mh sk-ti adue amintedespre o carte pe care am citit-o §i o reci-tesc adesea, eu, carele nu sint vinktor, cu onespusk plhcere.

Se vede cã Ru§ii, decompune opere literarii,de predilectiune pentrumai ales cind acestea ledesfkura snl pana brpe cari tot vinktorul se

cind au inceput aau arkat un .fel_

scrierile vin'atore§ti,dau ocaziune de apriveIitile naturii,

invatk a o

Terentianus illaurus, De Litteris, Syllabic, Pedibuset Metric, poernii, didacticil coprinsg in Grammaticmlatinu auctores antiqui, edit. II, Putsch. Hanovra) 1605p. 2383. et. sq. An ci cgrtile soarta lor"

iubi.

-t-

iksao-Kov1Tvrexbg 195

Cunosc numai din spuse cartea lui Aksakof,care mi se pare ca, sub titlul de Barium'oxorauKa, Scrise le unui vintpr, a impros-p6tat si a desvoltat en un talent admirabilsi de tot original in sh'IbMicia sa, acel tabelal -stepei din Rusia meridiona16, pe care I-aschi-01 mina de maiestru a lui Gogoli i pecare en am inceput, mai adineauri sA-1 ju-mulese ca sa-mi dreg i sä-mi impodobesc custrglucitoarele lui pene p6unesti, ceeace spu-sese despre 13i-leaganul nostril condeiul meucel smead, molatic, searbád i spaAcit1).

Am vorbit despre Aksakof dupi aprecierile d-luiBAscleu. Poate cii friceam mai bine a-1 trece cuderea, precum a fi ftieut poate gi mai bine sg, nu maifi pornenit, in aceastii epistoPa, nici despre Gogoli, nicidespre or'ce alt scriitor rus. La noi acum, eind vor-begte cineva despre slavoni, fie in materie de litera-turrt, de filologie, de istorie gi mai ales de agriculturK,apoi ii ia lumea la ochi, aprinde paie in cap. Segrisese chiar unii mai radicali, mai purigti, mai rom'anidecit toat'a% sementia romanesca", decit toath, terrinaromanesca", ba i deeit toti boii romanesci", cari-1isbese i cu cite una mostra de critica" de Ii ritsung,creerii. Sper insrt cii eu nnul am sii rimiiu neviagmat,degi un arnic, citind epistola mea in manuscris, m'aamenintat cii are sg, se supere pe mine, autorul come-diei. Revizorul general", care s'a jucat iarna trecutlpe Teatrul national din Bueuregti. Aceastii amenintareeu Iusii am privit-o ea un ee cu totul imposibil, cgei

9ve-

0-0

196 AL Odobescu

Ca si Aksakof, Ivan Turgenief a scris unsir de istorioare sau povestiri vingtoresti,Paeicanz oxoTHinca, ale ca'xor scene se petreccind intr'una din acele bgtrine psaduri demesteacsani, de brazi si de anini, ce erese subcerul itmorat al Rusiei, pline de sitari, decocosi ssalbati3i si de ierunci, cind intr'unsohat arg margini unde, printre copitele sglo-biilor minji ce pasc in erghelii, se strecoargpitpalacul limbaret, cind pe un helesteu cuzägaz de taraci, din trestiile stufoase ale cgruiase inaltä in aer plotoane colturate de rateAlbatice.

11Aidem la Lgov 1" spune intr'o zi to-

varäsul sun de vintitoare, Iermalai, curat tip

amabiluI i spirituosul actor Oie bine cit am staruiteu pentru ca camedia d-sale s5, se joace precum oscrisese i apoi or'cine poate vedea in fg,ioarele Re-vistei Contimporane" de estirnp, unde aceastil comedicse tipitrete, cum cil numele lui N. Gogoli figureazrt infruntea imitatiunii romftne. Na aci dar sj-ar avea localvreo imputare de a se tiinui cumva numele autoruluioriginal. Dar sit inchipuim cA ar ajunge pricina la

oare atunci 1-ar tiia capul pe d-I Petre Grit-di§teanu, d-nialui carele de cind este n'a manatu boiromanesci, injugati cu jugul romaneseu, la aratu roma-nescu, cc stremutare romnesca, etc., etc., ete.", s'arpricepe oare d-nialui ca sit ne toarne una mostra?..."Non lieet omnibus adire Corinthurn!

whet,

4.etAo-KovveTtxbg 197

de taran IsphnocTimil muscal, plin de fricaTarului, a Stapinului si a lui Dumnezeu, darpriceput i rnestesugarit la vreme de nevoie:

Aidem la Lgov; acolo lo s impusti, ba-ti9qca, rate cit vei binevoi place ;cu toate ca. rata salbatica n'are nici un pretin ochii unui adevarat vinator...1).

Acum inteleg, amice, pentru ce tu n'aivorbit in cartea ta despre aceste sburatoarecari insh,' din punctul de vedere al ornitolo-giei nationale nu silt tot asa vrednice denesocotit, de vreme ce este un vinator dincei de frunte dela noi pentru care Petrache,preparatorul dela muzeu, a impaiat pestetreizeci soiuri felurite de rate salbatice, im-puscate toate pe baltile dela Greaca si delaCaldärusani, pe helesteele dela Obilesti, delaCoconi i prin alto locuri tot vecine. Ar fiinteresant (Ie a culege nuinirile poporane ale

1) Asa incepe una din povestirile lui. Turghenief,bare, toate, coprind cite o mici% seenri, de obieeiuri alecimpenilor Rusiei, fie boiernasi, de tarrt, odnodvortzi,fie negut5.tori, kupti" fie robi Orani, krepostnii",precum .eran saenii pin6, acum vreo zece ani.in limbs, lor, foarte ceremonioas i duleeag'a, clan nu-mirea cle tata, ttue, (batiusca"), mai inarilor, delaimpilrat pinti, la pircillab.

sh-ti ui

nugii,

198 Al. Odobescu

acestor specii de rate, chiar daca uneori elenu ar tine seania de bunacuviinta, a saloa-nelor ; apoi ar trebui confruntate cu celedespre eari vorbesc naturalistii sau eel putineu cele zugravite in cartea lui Chefiu, L'Or-nithologie du chasseur. lea un suplimentpentru a doua editiune a Manualului tau!

Poate ca tunci, vorbind cu 'osebita laudadespre adaosele ce vei fi racut operei tale,dupa ale mele povatuiri, voiu sflri eu istorialui Iermalai, carele p'aci, p'aci era sa se inneeein balta dela Lgov, impuscind rate ea tin pa,-catos; iar deocamdata m marginesc a spunein trei cuvinte, c, descriptiunile lui Turgheniefgat curate tabeluri iesite dintr'un penel demester:

Ut pictuia poesis!1)

De citeori mi s'a parut ca-mitrece pe dinaintea ochilor una din acele simpleprivelisti ale naturii, iu care pictorul olandezRuysdael a stiut sa raspindeasca o umbrade melancolie care patrunde asa de adinc

Horatii, Ars poetics.", v. 361: Ca picturapoezia!".

citindu-le,

4ren6o-linvlasTrAc 199

inima! Pe povirnisul unei paduri a careiverde* ineepe a se pall de sufl'arile toamnei,"se deschide un drum nasipos ce se pierdezarea intuneeata a departarii, sub nori poso-moriti; vintul bate si apleaca cracile pe ju-matate goale; pamintul e presarat cn frunzeuseate, ce par a se rostogoll fiind d'alung,aleaii. 1.1n biet drume en o sareina de nuielela spinare, stile eu greu dealul, urmat de treicini. Atit i nimic" mai mult!') Da'r chiar

umbletul apasat al calatorului se simtetainica intristare a firii; dintr'insul si dintoate se resfira preste tot tabelul acel farmeeduios in care inima omeneasca eft plaeere seafunda, cind uneori fugim obositi de lumeraminem singuratiei i neturburati in mijloculnesimtitoarei

Fi-va oare i aceasta, una din simtirile incan Ii gasesc a lor multumire vinatorii izo7

Baysdael (1633-1681) ngseut in Harlem,a zugrgvit numai peisage In earl mai cu seamgWouwerman §i Berghem, au adgogit uneori persoane

animale. Tabelul de care Torbim SO ang la Luvru,(Le buisson, no. 471) unclel-am admirat adesea, preeum

altele la Paris, la St. Petersburg, la Dresda. Ad epeisagiul lui Ruysad el cari poartg, numirea de VI-

ngtoarea", eu figuri lucrate de Van der Ve lde.

in

in

sAlbAtici mi.

Iacobaltii,i

si

gi

Co

200 AL Odobescu

lati? De este asa, apoi a tral eiteva ore celputin numai cu sine si departe de ochii ace-lora caH in lume Içi urmaresc gMdurilemiscarile, sau cu grija san cu ura; a se simtisingur, fiinta cugetatoare, in fata unei firiintregi fara de simtiri si pune toate

spre a o supune la a sa vointa; iatanegresit o nobila ispit pentru mindria ome-neasch, i daca dinsa ajunge a se insusi Intrudele singuraticei vinatori, apoi neaparatacea vinatoare este o mindra", o riohilli patima.

Aimer, boire et chasser, voilà la vie humaineChez les fils du Tyrol ! peuple hérolque

[et fier !Montagnard comme l'aigle et libre comme l'air I

Ce n'est pas son métier de trainer la charrue;Ii couche sur la neige, ii swipe quand ii tue;

vit dans l'air du ciel, qui n'appartient qu'à[Dieu.

du ciel ! l'air de tous ! vierge comme le feu!

Tu n'as rien, toi, Tyrol, ni temples, ni richesse,Ni pokes, ni dieux; tu n'as rien, chasseresse !

a-si si-Unpin

Il

L'air

43,;(io-Ktpyrizztv.%-.4 201

Mais l'amour de ton eceur s'appelle d'un beau[nom:

La liberté!

Asa cilia poetul viata unui popor de yi-nkori, care in singurkkile muntoase ale Al-pilor, traqeste de secoli pindind yulturul i csa-prita pe piscuri fárg urme. Arta chiar 1-aidentificat cu ideia vinhtoriei, si eine poatespune ea n'a vkut adesea tabeluri in care,pe o pajiste inyerzita, en brazi uriasi, tree Ti-rolezi en palariile lor tuguiete si impodobitecu pane de paun, purtind pusca pe ai krumeri, iar pe stinci albicioase ce se perd in

1) Alfred de Mussel, La coupe et les levres: In-vocation:

A iubi, a bea i a vina, iat viata omuluiLa fiji Tirolului!popor eroic i minclru,Munteni ca acvila ci liberi ea aerui!

Nu e treaba lui de a mina plugul.El doarme pc zgpadrt; mininea dacil ucide;El trttie0e in aerul cerului, care e numai al IM D-zeu.Aerul cerului? aerul tutulor! feciorelnic, ca i focul!

Nu, Tirol, tu n'ai nimic, nici temple, niciNici poeti, nici zei!nu, n'ai nimic, 0,1.5, de vinItori!Dar amorul in mei tale poarat un falnic nume:Libertatea!

astupi,

202 Al. Odobescu

vázduh, s'arafa sfiata capra neagr6 cu corni-tele-i crescute in formg de cirlig. Existh, màiales in Grerrnania meridionara, in Bavaria .0in Austria, printre Svabi si Stirieni, o swab',intreagá de pictori cari reproduc neincetat a-sernenea' scene; dar trebuie s i spunemmagnetul lor pitorese s'a cam trezit, chiarprin spornica lor in multire. Vorba francezului:

Faut du Tyrol; mais pas trop n'en faut !1)sau ca s'a." fim mai clasici i sa, aplicgm ar-telor axiome de o natufa mai filosoficg, maipoetich, mai estetica',. sa" amintim regula pecare s'a intemeiat mult cumpátata, culturg apoporului Oen si pe care Pindar, printrealti multi poeti i prozatori greci, a expri-mat-o intr'astfel:Xpil xf.'erc cuythv a el zwinbc 6pav 1.1.6:pov 2).

Ce bine ar fi fost, nu este asa amice?s'armi fi adus eu mai de mult aminte de oasa inteleapa invgfaturg! Ai fi scápat maieftin si ti-as fi crutat multe din rátäcirile

1) Bun e i Tirolul; dar iar prea mult nu trebuie".2) Pinclari Pythia. II, v. 34: Trebuie ea In toateintotcleauna onnl s eaute dreapta m'Asurg.".

6

stE

.

th-tAo-Kbv-ravcncOs 203

netrebnice, din e'arärile infundate, din cotitu-rile zadarnice, din urmele perdute, din min-ciunile vrednice de cel mai indA.rgtnic vul-poin, prin caH te min fár5, de mita, de cindai avut p6catul s iei aceste foi in min.

Sä voiu eu insumi a rezurna acuma citeam spus pin't aci, z'au, nu stiu de as putea.Macar in privinta. artelor vin6toresti s'ar cu-veni adun in mänuchiu notitelefasipit e. ae,i, ca aschiile i ca surcelele ce seimpeastie fgrà folos cind, cu o teslA r'aulaud* o calfá de dulgher stingaciu ciopirtestebirna care iesise mindth i temeinicA din pAdu-rile, uncle sub paza. Domnului ea a crescutin largul ei.

Dar cum? SA mai vorbesc iarási despreplastica vinkoreascá a anticilor, cu "idealullor intrupat in statua Dianei viratorite, cuexpresivele lor baso-relievuri cinegetice de pearcul lin Constantin, eu picturile lor curioasedin mormintul Nasonilor? S ne mai intoarcemle vidatorile concertante ale Sasanizilor dinmuntele Bisurtun? S'apoi d'acolo s'a" easárimtocmai in fundul Europei, ea s scotocim inpesterile Dordoniei siluete de flare antidilu-

insa sa-mi

nia-

.

204 Al. Odobescu

viane sgiriate de Samoiezii Franciei? i acisa-mi gasese beleaua cu Galii, vinatorii ceivestiti, pe Can eu am uitat pomenesc,

pe dinii, i pe cinii lor asa mult laudatide toatä antichitatea, si mai ales pe zeul lorGernunos, a &anti capatina, frumos impodo-bita en o minunata parechie de n'aprasnicecoarne de cerb, s'a descoperit la 1711, chiarin temeliile catredalei din Paris 0 sade acumin rind cu zeii pe un altar paginesc, expusala privirile si la rasgindirde tutulor onestilorconsorti pariziani cari se preumbla curiosi prininstructiva gradina a Muzeului dela ospelulCluny?1).

Catalogul Muzeului, No. 3. Tin a/tar cu patrufete, sculptate cu cite tin bust de zeitate fiecare". Aceastgfigurg este gravatg in P. Lacroix, Les arts au MoyenAge et a l'epoque de la Renaissance" (Paris, 1869) pag.353. Dacg. Galo-Romanii aveau pe zeul cornorat Cer-nunos", Da co-Romanii an avut i ei un Joe Cernenu"(Jovis Cerneni), despre care se face vorbg intr'una dintablele cerate, descoperite la 1790 in Abrudul Transil-vaniei, si publicate mai intii de Illassmann, Libellusaurarus" (Lipsca, 1840) si mai de curind de R. P. Tim.Qipariu, in Archivul pentru filologie i Istorie" (Blaj,1867) p. 72 et sq. Nu putem sti dacti Joele clacic aveasi el coarne ca cel galic, dar e probabil c numele luiprovenea dela colonia Zernes sau Cernetii de pe malulDungrii (Illassmann, op. cit. p. 116-119).

sá-i§i

1)

thAo-Kuvriv.v.xioc 205

Sa trecem, s. trecem inainte, uitind minia-turile scalimbate si ticluite de [tin cartiledidactice ale secolului de mijloc; sa nu neoprim nici la griavorul Albert Dfirer, nici lasculptorul Jean G-oujon, cari fiecare au creatin treacat cite o splendida emblema a vina-toriei, unul in spiritul mistic al G-ermaniei,celalalt dupa ideile elegante i rasfatate .aleFrancezilor.

Ajunsi la timpul Renasterii, sh" mai salutamincaodata, dar de departe, pe marele Rubens,care a zugravit lupte dramatice intre fiare

oatneni, iar nu vinatori dupg cum le ceremnoi. Amicul ski insg, Snyders, indata ne vaimpaca prezentindu-ne pe dobitoacele codril orturbate si ingrozite de goana vinatorilor.Wouwerman ne va abate un moment delatrudele vingtoriei spre a ne desfka cu pla-cerile ei ctmpenesti i galante. Dar'apoi pic-torii francezi din gloriosul secol al Ludovi-cilor, Desportes i Outdry, artisti patrunzatori

dibaci in studiul naturii, insa cumpkatiin pornirile ei ca tot aparatul pompos alregestilor petreceri, ne vor stramuta din nouin padurile cu vinat si in mijlocul haitelor de

oi

206 AI. Odobescu

eini. La dinsii mai intii incolteste snb penelfigura coreeta si desteapta a prepelicarului.

Neamtul Ridinger, pastrind i inventoriind pede o parte traditiunileofieiale ale artei din secoliitrecuti, se aratura pe de alta si mai milt, innaivitatea sa germanica, de salbatieia naturei.

Cu secohil nostru apar Sir LandseerHorace Vernet. Inzestrati amindoi en talentede frunte, unul deschide orizontul dramatical vinatorilor de cerbi din muntii negurosiai Scotiei ; celalalt rechiama, en mai mult in:-stinet vinatorese decit Rubens, privelistea ani-mate, a periculoaselor vinatori din pustiileprigorite ale Africei.

Operele acestuia dan nastere la o scoala depictori moderni, can i aleg subieetele detabelnri in vinatorile de prin tot felul detrl straine i departate de continentul nostril.Acea scoala noi am numi-o Scoala de pie-tura vinatoreaseei exotied.

Dupa Landseer, carele pe lIng cerbi amai zugravit i cini, cai, lorzi §i ladies en-gleze, imitat in Franta de Alfred Dedreux,a rasarit o Scoalei de pieturei vinatcreaseila sportului.

si.

.treD6o-Kavyrivrock 207

Apoi, pe o treapta mai modesta a socie-tatii, in Englitera, in Francia i chiar in Ger-mania. s'au ivit pictori Can an reprezentatserios vinatoarea .cea mica, cea cu prepeli-carul si au creat astfel, in laturi de toticarieaturistii din aceleasi t5zi, ce neincetat s(leaga .de biata brasla vinatorilor marunti,ceeace am putea numi Seoctia de pi 'tura,vincitoreascd burghezei .

in fine, .Elvetia i Tirolul, piscurile sipritele, au inspirat pe numerosii artisti cartconstituese romantica odrasla a Scoalei depieturei vinatoreasea, alpestra.

Dupa aceasta nomenclatura substantialadupa aceasta clasificatiune sisternatica a arte-lor vinatoresti, cel ee va cuteza s. zicaen nu am eunostinte speciale .in arte, nicimetod in scrierile mele, ii rog s pofteascadumnealui la intrecere cu mine si sa-mi spuie,dropt proba, &aril seoale de *tura vinato-reasch' atribuie d-lui tabla zugravita de subumbrarul circiumei lui Kir Ionita Butzdruna,dela morile Ciurelului, unde tree Nerntii lavinatoare, in care tabla figureaza, pe un fundportocaliu, un vitiator albastru tragind eu

ca-

cn

208 Al. Odobescu

pusca intr'un epure rosu, care tine vesellabe o plosk cu via, i toate acestea incon-jurate cu urmátoarea deviz5., plink de dulci

iscusite adimeniri pentru or'ce vinktor:

TE Mtn MUT,

Kd. 111111VIICOA

CSS .triStpi TSR,liS RS 11! (Sic !)

Amice autorule, mi-as lua acum ziva bunkdela tine si rn'as inchina tie cu pleckciune,multuminduli pentru momentele pl'acute cem'ai Pacut s petrec, mai intii citindu-ti cartea

apoi gindindu-mk la dinsa, ca sii indrugtoate. aceste nevoiase glurne, difficiles nugce1).Dar si aci mi-e team e o s te superi, so-cotind ck am vrut sk te las singur-singurel,tocmai subt umbrarul lui Kir Ionitk.

Si ckutkm dar, pentru acest ite missum estal tovarasiei noastre vinatoresti, un aer maicurat, mai invietor, in care vechia noastrk,prietenie sk se sirntk mai la local ei, unde

1) llf«rtialis, Epigram." II. 80:Turpe est difficiles habere nugasEt stultus labor est ineptiarum".

Prost lucru este cind se tine omul de glume nevoialeinerozeascg treabg, sint fleacurile".

.

in

ai

ORACr. Willi HIRAT !

kklt%normne na

ai

Ar

la

kl"o3o-Kovrlye-ccz.S 209

putem repeti impreung versurile lui Mussetpe cari ni le ziceam §i acum vreo cinci-spre-zece ani:

Oui, la vie est un bien, la joie est une ivresse.11 est doux d'en user sans crainte-et sans aouci,Ti estsloux de fêter les Dienx de la jeunesse, (?)

D'avoir véeu trente ans comme Dieu l'a permisEt... si jeunes encore, (!?) d'être de vieux anis')

Dar ea s5. autaan i s'a" glsim acel loc do-nit trebuie, amice, s'a mai ingrijeqti despre unmertic de radare, trebuie sh,' faci din muinimg viteazg. Haidi !

Macte, nova virtute, puer; sic itur ad astra! 2)

1) AVred de Musset. Poesies nouvelles. SonnetAlf. T. 1838.Da! viata e um bine, i veselia e o betie.E dulce lueru de a se bucura de dinsa fara temere

[al% grija;E clulce lueri de a serba tot zeii din finer*,

Do a fi trait treizeci de ani dup a. eum a voit DumnezeuSi... !no g. a§a jie tineri, a fi prieteni vechi".

Prieteni, da; dar tineri !? nu prea tocmai. Cesau vorba Vrabia pui!"

2) Virgilii .1Eneid IX. v. 641: De§teapta in tine onoua virtute, Miete; astfel vom ajunge pina la stele.

17981 14

s.

zieiRromanului:

a

ei

210 Al. Oclobescu

De a te duce drept la stele, nu prea amsperanth' ; dar vino cu mine pinä colea, inmuntii Buzh'ului, i poate c vei petrece peacolo si tn citeva minute plAcute, cum ampetrecut en, slat acurn citiva ani, rkhcind CHochii pe plainri incintkoare, iar cu auzulen gindul prin fantastieele regiuni ale bas-melor vinkoresti.

Pe o framoasg zi de vark" una,' odihnisemciteva ore la schitul GrAvanul, o minunatitinfundAtur5, cAlugh'reasea, eitevacolibe i o bisericuta, de birne, seingnate prin-tr'o pajiste sm'altuitg cu flori, pe care o in-cinge un semi-cerc de 'nalte stinci pestrite, cepoarea numirea foarte nimerit'a de Curcubeata.De acolo plecaiu &Mare ea sh merg la Bisoca,sat in dou'a chipuri interesant: mai intii, find-6, de sub dealul pe care el sade, isvorh'stePeceneaga, un piriu cu nume pretios pentruetnografii taxii ; al doilea, pentru ceintr'insultriiiesc si se prXsese din neam in neam, ceimai frumosi brirbati din tof plaial imprej-inuitor.. Ca probil despre aceastit din tiring

din mail,

si

X

11..evao-Kov-veTtxbq 21 1

particularitate a satului Bisoca, particula-ritate pe care am putut mai tirziu s 0 con-stat in toata .intinderea ei, avearn cu mine,drept caluza dela Gitivanul pang acolo, unvoinic Bisocean, un fel de oaches Apolonrnuntenesc, carele cunostea ca in pa1m4 toatocotiturile muntilor si se mai pricepea i lamulte altele, caci era, si vinator, i cioban,cosas, i cinth,ret la biserica, i eintaret encavahil, Doanme iarta! pare-mi-se ca maiinester era la fluer decit in strana, ba incastia s spunk i basme de-ti era drag sa-1asculti.

Cit a tinut calea, vreo sase ore, gu-rita nu i-a tacut. D'apoi nici eu nu-i datnvreme sa rasuae: Badita, ce livede e asta?"

ii intrebam, trecind prin niste gusi de vaicari mg, imbatau en duleele lor miros de finyroaspat cosh. Cum se cheamA ierbile celeacare par impletite 0 la virf gaitanite ?"el imi spunea numirile tutulor fiorilor, ier-belor i burienilor, aratindu-mi chiar si peacelea cari sint bane de leac: Ceea estedobrisor i cealalta ghisdeiu; asta e laptele-stincei i astälaltti, zirna'-mitoasa; ici iata brin-

212 Al. Odobescu

(Inv si colea dedelei; apoi loboda, si drob,vizdroaga,' siminoc, iarba-ciutei i piperig,pojarnita i sefterea" i altele multe.... Dareine le mai tine minte !. D'as fi stat s le in-semnez pe toate, poate c mi da i mie So-cietatea Academia sa lucrez, nu, vai demine, la Dietionariulu cel cu vorbe numaiplivite, alese si mai cu seama, croite de pecurata 1tinie, ci la pagubasul de Glossa-riu, unde pricopsifii nostri lexieografi §i seor-nitori de grain non i pocit asv'irla ea bor-hot, mai bine de jumatate biata frumoasanoasta limbh rornaneasa.

Din norocire, lisoceanul meu nu stia ni-mic despre ehipul cum ne batem noi jocin orase de ee avem mai scump amas delaparinti, si el, in limba sa pe care a§ da anidin yiata-mi ea s'o pot scrie intocmai dupäcum el o rostea, iii acea 1irnb spornia, vir-toash," limpede a taranilor nostri, imi poves-tea pasurile i placerile oamenilor dela munte.

Cind ajunseam pe muehea plaiului ce des-parte vaide despre Buzhn de cele despre Rim-nic, privelistea, din veseI i placutA ce era,se raen deodata. mareata..

i

si

tret2oKovvreTtx65 213

in spate aveam culmea intinsii, a Pente-leului, starostele muntilor din Buzgu, i pesub dinsul se rinduiau, ca trepte ale uneisari de uria§i, plaiul Ráboiului, muntiiNeharnita, imbele Mu§e, Macie§ul, Brezeul,Piatra-penei, Carimbul §i multe altele maia§ezate; dar drept in fata noastrg, adápostitesub piscurile semete ale Furului §i ale Ste-§icului, se in'altau, ea ni§te pAreti suri §imiteinati d'alungul unei perdele de brklet,stincele Ntteulelor la poalele c'grora seternea, intocmai ca un raicer verde §i Info-rat, o poianá largg §i desfátatá.

intr'adevgr ai fi zis, ea balada pAstoreaseà,aeel picior de plain este intoemai o gurg.

de raiu.Starn §i ma% uitam cu acea uimire produsti,

adesea in noi de priveli§tele nea§teptate ce neizbesc vederile pe unele culmi despktitoarede val. CMAuzul meu carele, cum am spus,avea sàminta, .mult 5. de vorbg, m de§teptgdin acea mirare muta" ; Domnule,cg.-s mindre Pietrele fetei dela NAcule? razc'ai rAmas eu ochii la ele; dar mi-te, cindai tl i povestea [or?" Apoi ce mai stai,

a;i-

ca

214 AL. Odobescu

voiniee?"ii raspunsei en grabä; spnne-o,dacg o §tii. 0 s-mi ting, de urit pe drum".Si Bisoceanul- meu, carele atita astepta, in-cepà a-mi spune uringtorul basin u, povestind u-1in al sau grain poetic si armonios, pe carein desert ma voiu sill ea a-I reehiema inamintirile mele:

Basmul meu, boieri dumniavoastra (aveamen mine pe un neamt care nu intelegea ro-mâneste), basmul men e cam eoparos: darpare-mi-se di nu e tocmai flirk de folos!"

Asa fu precuvintarea lui §i, precum zicebatrinul Omer:

Dupä a lui Iiiublt dech mierea mai dukecurgea viersul 1).

in vremea de demult, pe cind oamenii depe lumea asta, ,stiau §i puteau mai mult decitce pot ,si qtiu cei de acorn, pe cind prunculde trej zile iti numara numai intr'otoate stelele de pre cer, i vedea cu ochisoriicum creste iarba cimpului i auzea en ore-

ffonwri, Iliad. I, v. 249:

Trje) wit &itb fisthla-tis p.eXttcis iXoxim

clipa

1)

icy

Il'eti%; oviivrty.;c 215

chile cum sfiriie fusele, cind toarce pgiaji-nul... pe vremea de atunci trgia in plaiurile,Buzaului, o imparateash tare §i mare, pe careo chiema Doamna Neaga '). Ea i§i avea pa-latele ei tocmai colo, hi codrii CisIgului, undese vad §i astgzi, pe o mggura mare ocolith,cut piraie, temeliile de zid- ale ceta.tii ei, iargrailinele §i li-vezile hi cari ea se preumblaeind i se facea urit acasg, §i le avea pe col-nicele Lapo§ului, unde st i acurn putul eicu colac de piatrg, sgpat cu slove pe cari,zgu, nici cei mai carturari din ziva de asthzinu le mai pot ghicl.

toti copiii citi Dumnezeu ti dase §i-i

I) Poate c tu sau altul imi yeti spuhe cii DoaninaNeaga, cea dela Cislgu, dela Lapoe ki dela Tisiu, n'afost tocmai pe eind cu Por-Impgrat, de vreme ce dinsatrgia in al XVI-lea secol, ki a dgruit ajar mingstiriiBratskii din Kiev, la anul 7107 (1600), o crime fere-catg care s'a i reprodus In publicatiunea ruseascgBocitpecuoe :Treitie, in anul al 4-lea (1840), pag. 436et sq. Acestea le ktiu i eu, ba am ki acas1 omidit luatrt din ruinele cetrttii Doamnei Neaggi, dinpidurea Cislgului, care de sigur nu denotg o mai marevechime. Dar, de unde sit astepti dela un biet mun-tean din Bisoca, atita eruditiane in istorie i archeo-logic? Notg ad laudes gratesque B. P. Hasdeo, cg-ruia datorez cunoktinta si desenmul crucii dela Kiev aDoamnei Neagiii.

ODin

earn-

216 Al. Odebescu

luase inapoi la sine, Doamna Neaga rh'inh'sesein vhduvie numai en un fecior pe eare-I in-bea ea lumina ochilor. Era si drághla§,bath-1 fericea puiul de imphrat I Mindru eastrhlucitul soarelui la amiazi, blind ea razeleline si mingiioase ale lunei, sprinten ea In-ceafhrtil sclipitor al diminetii §i intelept ea§i intreaga thrie a cerurilor. Nu stia maich,-sanici lumea toath cu ce sh-I mai desmierde,atit era tuturor de drag si de plhcut.

De rnicu 11 dase Doamna la carte §i chidabia incepuse tuleiele karbii umbreaschpelita copilhreasch, el vorbea pe de rost toatelimbile de pe lume, ba inch intelegea §i grain-rile thinuite ale pashrilor §i ale fiarelor..

Atunci Doamna, cu inima inginath intredor §i bucurie, ii vorbl asa: Fhtul meu,cartea cith a fost, ai invhtat-o toath din scoarthpinh in swarth ; acum, ca s te faci om pedeplin i voinic eu temei, precum se cade unuibhrbat si mai ales milli fecior de imphrat,toti de toate phrtile imi spun eh, trebuie thte duci lumea s o colinzi, ea s incerci §i

ispite§ti viata prin tine insuti §i s afilmulte si mhrunte ale lumii, evi se vede

sh-i

sàel

kreoao-lionlev.)65 217

in carte nu se pot serie. Du-te, copilul men;mergi de vezi si de invatg; dar cat5, a nu teprea depKrta de pe ; adu-0 aminte, voini-celul men, eg, pe ct vrerne nu te va simtimama colea in preajrna ei, grija, chinulmihnirea din sinu-i nu vor psi".

A doua zi, dinzi-de-dimineatg, feciorulde impsarat, mai mult vesel decit duios, Iilua' ziva buna% dela Doamna, maic6-sa, carese si lea, sármana, pe cit putea, ca stii-pineascg plinsul i obida ce o 'nnecau. Era veselvoinicelul, fiinda in curtile palatului 11 aqteptanea sg-I insoteasa, in cale o suma de

boeri mari ai ostilor,puterea domniilor

groaza dusmanilor,toti Alári i inarmatien sAgeti, cu buzduganesi la briie en arcane,gata-a merge duph" soan-sg inceaph n .vidatoaredupg ursi i c'Aprioare,dupg pas'ari gAlbioare,ce sint bune de mincare

plheute la eintare.

Apucarg in spre miazii-noapte si trecind

si

sa-si

si

si

218 Al. Qdobescu

pe Seaxisoara unde-i lesne cui scoboará,luarkapa Buzkului in sus tot eintind i veselind.Rksunan dealurile i vkile i apele riului peunde trecea mindra ceatk de voinici. Dar cindsosira la: infurcitura Biseei, acolo :uncia seasterne o poienitk verde umbritk de plopi, destejari si de fagi, feciorul de imparat deodatk

opri armksarul in boo si in gura marestriga asd ektre sotii Mai frati ! ve-tleti colo drept in sus muchea 'naltkstivk a Penteleului; acolo am sk ma due, tot infuga calului. Cine poate, tie-se dupa mine!"Si, dind pinteni, sPrintenului skit fugar, ea unfulger se rapezi prin valea ingusta a pirtultd.Sub copita pintenogului, pietrele scapAran,apele colcoteau, pulberea in sus se inalta, ccnorii s'amesteca, s'apoi in jos iar cadea, väl-ceana innegura i pe voinie mi-I aseundea cctutul din vederileThoerilor, cari- rat nasese de-parte, departe in urma ltd.

Tree-it el ca in "sbor, eu fugarul spumegat,prin valea Rosilor, pe-sub mucheape la gura Teghii ; sari ea un smeu pe d'asupraCurselor de piatra; 1i zari ea prin vis chipuloglindit ill apele eatranite ale Ghenunei Dra-

Ii

si ple-sad:

Paltinului,

IretA0-1( MOTIF TVA; 219

cului, i printre brazi, printre inolifzi, printreaflni i ienuperi, sul mlaca Cernatului ping,in virful muntelui. Sbura calul nebun cucoama si cu nara in vint; iar ealaretul, enmintile rgpite de multumire, sorbind cu desfii-tare in piept mirosul rAcoros al braziloral fiorilor, dor' eg se simtea dus ca vintulea gindul, peste stinci, peste verdeatä, pestegol i iarbg creatá.

Cind fu la amiazul mare, fugarul statiilocului i feciorul de imOrat se trezi singursingurel chiar d'asupra Penteleului. Jur im-prejur, -eft cuprindea ochiul, z'ari numai crestede multi, cari mai mari, cari mai märunti.Dar mai presus de toti se ridica crestetulgol, de pe care el privea i vedeajosmintul cu verdetile, cufundindu-se in toatepgrtile, iar sus, cerul limpede i senin, saldatnumai in raze de lumina'. Soarele dogoreadrept d'asupra i, in arsita amiazului, pare

contenise or'ce adiere; nici o suflare nu sesimtea, nici un sunet, nici o miscare.

Sta mArmurit voinicul; nici a mai po-menise el asa tgeere, asa pustiu, asa rain-drete ! cind deodatg, pe sub roata auritA a

p5.-

e.

.

di

di

220 Al. Odobescu

soarelui, se ivi o pas6.re mAreata, un vulturnegru cu aripele falnic intinse. De grab pusevoinicul mina pe arc, il incordh,' gata era

repeaz5, Ageata, cind pe sus auzi vulturulcroncgnind in lin& sa cea pAs'greascA:

impkate luminate,nu-mi lua zilele toate;ia-mi-le pe jum'atate;ca-ti voiu da eu nestemate,chiar piatra zamfirului,limpezimea cerului 1"

Feciorul de impgrat destruni arcul, mi-nunat de a§a chvinte; iar pas6rea, drept

o iertase cu viata, PasA picedin cioc pe oblincul §elei voinicelului, o piaträde zamfir mare §i frumoasg, limpede qi albastrAintocmai ca seninul cerului.

Din ceasul cind c5,15tb, aceast6 nestematg§i o puse in sin, nu mai rAmase pasgre pecer care sh," nu fie robitg la vointa lui. Pentrudinsul, toate sbuatoarele, mindri punai, setl-bittico§i cocori, bufnite cobitoare, §oimi dirji,gäinu§e motate, dumbeavence cu aripi verzi,pupa' ze en creste Valtate, grauri pestriti, sitari,dropii i ierunci, toate picau ca fermeeate,

is.

mulemit c sb-i

tretAoKovvcetty.i4 221

cind iesea el la vinatoare; iar de se preutnblanumai prin codri i prin livezi, mierleleprivighietorile, pitnlieile i sticletii, presurele

sfranciocii, pietroseii i sfredelusii, botgrosiitoii, tintezoit i pitigoii, toti il in-

timpinau peste tot locul cu dulcele lor cin-taxi; cucul ti vestea la tot ceasul multi anicu noroc, i prigorii cu pene albastre, il in-soteau pretutindeni, chiuind i sburind veseld'asupra capului sau.

Treca o zi, trecura, doug, ba mai trecuraalte nona, i voinicelul nu se indura ca sh

se instraineze dela mindrele plaiuri ale Bu-zitului, in cari el domnea act= cu voie bunapeste toat a. firea sburatoare cita filfiie subsoare. Noaptea pe la cintatori, pina a nu serevarsa bine de zori, el era purees la ving-toare, si mai adesea seara il apnea prin -duri, ucigind i stirpind alde pasari cobitoarece se arka numai prin intuneric.

Ratacea intr'o zi pe culmea paduroasa a.Istritei, tocmai cAo jos, la curmatura dea-lurilT, sub cari incep a se asterne elm piile,cind deodata, faxa veste, pe la sfintitul soa-relui, se ridica din vale un vint mare i turbat

scatiii,

ti

si

si

222 AL Odobescu

care imloia fagii, fringea plopii, smulgea ulmiicletena cu urlet tot codrul si tot muntele.

inteo eIip, norii de pretutindeni la un locse adunarà, negurele se indesar5,, i peste totcerul se distinse un pod intunecat de ferde aramä, peste care trecea si se invirteasfintul incurindu-si armtisarii cu tunetesi cu plesnete, i sdpärind numai fulgeretilsnete de sub roatele carului s'au. Apoidintr'o nAprasniail d.tunAturA, se sparse deo-data podul, bilzdat de mu de silgeti lumi-noase i ncepu a curge pre Valliant, o ploaiegroaznid..

ploaie cu siroaiede faceaploaie cu bgsicide strica potici ;ploaie spumegatä'nneca lurnea toath;ploaie de potop,racea lumea snop.

Cind se mai potoli furtuna, feciorul deImpärtlt c'ttfa a se urni din scorbora undestAtuse pitulat; dar el nu mai stia incotr'os'apuce, asa de tare era, in codrn, si frunza

Ilie,si

piraie:

si

11.stAo-liwerriettx6c 223

deasa, i noaptea intunecoasa, i calea pie-troasa ; pe unde cata urma umblata,"urma erastearsa; pe subt atitea tulpine surpate si in la-povità innecate, pe subt atitea frunzare cazute,toate cararile se facuse nevazute. Nu vedea,nu auzea, nici in. greul pamintului, nici inusurelul viutului, numai cind tragea bine cuurechea, Ii venea din departare la auz, chio-tul ghionoaii ce-si ascutea noaptea ciocul decoaja copacilor, i rniorlaitul cucuvailor carese chemau jalnic una pe alta prin miloculbesnei; apoi uneori Ii trecea rapede pe dinain-tea ochilor si the o umbra neagra de lastunratacit, care cadea din vazduh, cuaripe ingreuiate de ploaie.

Toata noaptea ar fi um blat el fara spor;dar noroc ca avea cu sine pe coteiul lui cel maibarbat, cel mai priceput, cel mai credincios,

Miclaus eine 'nvatatstia seama la vinat;

iel apuca spre colnic,visor, spriuten j voinic:tot spre vale se lasa,

cararea cauta,botul prin iarba virind,urmele tot mirosind.

lungele-i

§i

t

224 Al. Odobescu

Urma-i ici, urma-i colea!VIicIáu n'o mai perdea,pri'n ntuneric o simtea,noaptea 'ntocmai"ca ziva.

Astfel cc dude cgrauzg, bung, voiniculapueg -d'alungul in jos, valea Prinvolbura apelor ei se rostogoleau acum cu vuietrgdgcinele de copaci i bolovanii de piatrg,surpati dela munte. Si cinele i stgpinul um-blau incet i cu sfialg pe costisul lunecos;dar cind ajunserg, tocmai d'asupra priporuluide unde se vgd, in poalg, urmele unei cagtide Uriasi i brazda vladnicg a Troianului,Miclgus stgta in loc miriind ca in preajmg,de vinat. Voinicelul sticli ochii. Flgcgraie al-burli ieseau pe acolo din pgmint i sburaud'asupra tainitei unde stgturg ascunse, atitamare de vreme, comorile dela Pietroasa, closcacea vestitg en puii ei de aur; dar, la lu-mina sclipitoare a vgpaielor, vingtorul zgripriutre ierburi i petroaie, cgpatina luiigg'reatga unui dihor carele, en ochii rgsleti cgta dreptla dinsul. Trupul i coada, dobitocul si leincolácise, le facuse ghem in fata coteiului,cum fac dihorii cind n'au. thc de scgpare in

Orgoaii,

IrstAo-Kovvrattxg. 225

vizuinele lor de sub pamint. Voinicul nostruera gata s asvirle intr'insul ghioaga lui cutinte poleite ea sk-1 prkpk'deasck, cind dihorulincepii a chitki n limba lui de lighioank §ia zice:

Im pirate luminate,nu-mi lua zilele toate:

-pe jumittate ;ca-ti voiu da eu nestemate,chiar piatra smarandului,,verdeata pAmintului!"

.,Feciorul de impkrat, aducinduli amintecit de bun augur ii fusese asemenea vorbedin graiul vulturulni, lksk ghioaga jos §i gonicinele in Ikturi; iar lighioana, bucuroask dea se shrift sc'apatil, incepit sit riciie farina culabele i scoase dinaintea voinicului o pia-trk de smarand, mare §i frumoask de strk-lucea verde i rArnuratk ea spicul crud al

ca rodul pAmIntultti.Atita fu voinicului, pink ce ridick de jos

smarandul fermecat ba'gk in sin; s'apoide atunci inainte toate jivinile cite se tirkseprin Varink §i cite se ascund pe sub pämint,toate ii cunoscurk pe dinsul de stkpin. lie-zur cu perii sari, Itlilgi i draNi ea te '03[3

17181 15

ia-mi-le

grinlui,

§i-1

226 Odobescu

bursucii somnorosi, caH ies numai noapteadin yiznini; sderii padureti cu blana ruginie,deasg, moale i frumos netezitg,, vidrelecoltate de pe malul bgltilor; nevgstuicile cuArty prelung si mlgdios si en guse albe, carise .furiseazg printre rgzoare, vinind cuiburide pgsgrele, i veveritele sugubete en coadayilvoiu, cari, sar sglobli pe crácile copacilor

ronthind alune, ghind i scoruse; pinteleen labe scurticele la piept, iar la spate capicioroange, care cind umblg se saltii ea lo-custele, i cgteii pgmintului, de le zicesuite, eaH scot eapul la amiazi din gguri,ea sg latre la soare, apoi miunii cei cu gro-panele pline de grine i obolanii din smir-curi ; toate lighioanele pinA i eirtitele orb*

aricii ghimposi, ba chiar erpii, gusterii sitoate i se arittau lui in cale, san

ea sg-1 slujeaseg la vreo trebuintg, sau ea sgpiarg de mina Jui, eind ayea plgcere de yinat.Cu dinsul vulpile ii cheltuiau de pomangviclenia mintli si iuteala pieiorulni, cgci defiecare minciung a yulpii, el afla prea lesnemiloace o mie ca ving de lute. Apoiursul eel, mai sglbatee, el ii fgcea jucitrie;

A.

sopirlele,

i en

si

si

si

stidi

Ire IA6-1: un1sv.),2c 227

rarg secure, Cara" cutit, el intra semet In vi-zuina lui, se lua eu dinsul la lupfa dreaptil§i intotdeanna ursul cAdea mort la pknint.

Astfel prin v'azduh, astfel pe sub Omint, elera mai tare, el era mai mare; de aceea §i train Ilui era acum qi mai mult pornit pe vinkoare.

Cind feciorul de impgrat trecea pe dealulBalaurului, d'a-stinga S1nieului, lighioanacea infricopfa, en o fala in eer §i cu altain pamant,

terpoaica cu solzii verzi,s n'o vezi, s n'o visezi !

de grabA se svircolea, se pitula §i se afundapinA la gurile iadului, ea s'a nu o vazrt vi-teazul vingtor, s nu-i reteze cu palo§ul §aptecapete §i sg, nu-i sting4 §apte suflete. Or'citde mult se silea dinsul ea s5,-i apuee inainte,iazma iadului prididea cu fuga §i voiniculrkninea mereu scoaa necazul pe pas'a-rile cerului §i pe lighioanele phmintului. Dazi peste zi, §i nu putea nimerl.

A§a mai pgcl intr'o noapte; §i a doua zi,de ciud'a §i de minie, se porni de pe dealulBalaurului in jos, cind abia se miji de ziuA

sg-gi

228 Al. Odobescu

ajunse deodath, cu zorile, cind se deschideaufiorile, la valea stearpg si pustie a Piclelorde glod.

Dac . nu stiti i n'ati vgzut, s vg. spuiuacolo asezat Necuratul cazanele cu

eatran i cu smoalä clocotith: pe sub p6mintgilgiie i fierbe glodul noroios, mai rece decitghiata, mai negru decit ceata; apoi, pe guriascate prin tot ocolul acelei v.i fail descursoare, tisneste tina in sus, cind de oschioap5., cind de o pa1m6, cind. de un stin-jen si mai mult; la fiecare gurh" iinprejur s'adurat musuroiu, i balele atilnite pe careUciga-l-toaca le scuip5, din vAgsaune, se scurgithclgite d'alungul movilitelor, se aduith innomol, se usucsa tie vint, se crap6 de soareastern tot fundul vii cu o hum'a surá i ji-lava, pe care nu se prinde, Doamne fereste!nici troscot, nici ciulini.

Cind de pe culmea vecida, feciorul de im-pgrat facu ochii roath d-asupra vii urgisite,el vh'zii o biath csaprioath r6theith, alcindcu sfialg prin nomolul uricios al mocirlei;mai departe, o flair% ssalbaticg, un ris, stastircit la pind6; pärul de pe dinsul, lung si

si

eu c. gi-a

IrstAo-Kov.ravrev.os 229

suptire, alb qi en pete negre, se sbirlisesus; urechile-i tuguiete cu pgmgtufuri de perinegri la virf, se ridicase drepte, i ochiivii qi pgtrunzgtori ea ochii de femeie, segpg-rau scintei. Numai in doug trei sgrituri depising, el ajunse cgprioara, se acgt,g de pieptulei, i§i infipse dintii in beregatg §i se glateasg-i sugg eu desatare singele din vine, dudvoinicelul invirti repede pra§tia ea sg obeasc in flail. Dar ochi- risului, care vgdsi in miezul pietrelor, zgrirg ce i se gkea;el se smulse dela pieptul egprioarei i incepn

latre in limba lui de fiarg:

Impgrate luminate,nu-mi lua zilele toate;

pe jumgtate,voiu da eu nestemate,

chiar piatra rubinului,clocotirea singelui!"

§i acum, pentru a treia oarg, feciorul deimpgrat iertg viata risulni, precum iertase pea vulturului, precum iertase pe a dihorului;el strinse pra§tia pe ming, iar fiara, veselg§i multumitoare eg scgpase cu zile, scgpgrg

lui,

iz-

sh

ia-mi-leeg-ti

in

230 Al. Odobescu

din ochii ei o piatra de rubin, mare i fru-moasa, rosie si vie, mai rosie decit fragamuntelui, mai vie decit para focului si in-tocmai ca singele

Cind o lug, voinicul in min i o MO insin, pare ea ii mai crescir de o schioapa inima,intr'insul. De acl inainte toata firea cu SU-

flare era prada lui. Toate fiarele pe care in-teala singelui le impinge in fuga lor, a seasterne parnintulu; Ca iarba cimpului la su-flarea vintului, toate cele care traiese ,din var.-sarea singelui, toate cite din singe ii iau pu-terea i prin einge o i pierd, toate se supusera i ele la vointele voinicului, ca pasarilecerului, ca lighioanele pamintului.

Dinaintea unui asa minunat vinator,cerbii de la munteplecau a lor frunte,mistretii coltaticadeau. improscati,capra saltareatanu scapa culupii din padurepicau sub secure,iepurii

Cam pre aci ajunsese cu povestea Bisocea-

voinicului.

viate.

qr lAt.)-Kov-rif eTty.6c 231

nul meu, cind deodatà auzirtim la spatel e nostril,o detungtura de puscil urmath de un Donner-Wetter-Saperment! expriniat en o energie deadevsarat granadir kesaro-kraiesc. Ne intorse-ram iute ochii indkat; dar nu mai era nimeni ;tovailsul men, neamtul, se facuse neva.zut.

S'araeut de indica mea!" strigA, dinWaierile inimei Bisoceanul, s'a rapus dom-nul ininger. (Acest fel gasise el .cu caleca si localizeze titlu de inginer al tovarAsu-lui meu).

Alergar6m de grabg, la locul de uncle ve-Uise sgomotul i, subt o tufa, gasir'am pe neaint,thsturnat pe spate, dind din mini si din pi-cioare ea sa," se scoale: alkuri era pusca luidin a ekei teava iesea Inca fain; putin maideparte se tav'kea o pas'aria printre fulgiiei risipiti pe iarba. Calul, de pe care ckuseinginerul, se Area departe in vale; en seauape dinsnl, el apuease, vesel si in goana mare,drumul casei, Wind cMtreului liberatate, san de a raminea unde cgzuse, san dea-si urma calea cu or'ce alt mijloc de loco-motinne.

Bine, prieteue, zisei in sfirsit en

facul-

232 Al. Odobescu

patitului, dupa ce constatarain cg, nu se aflain ni'ci o primejdie, fa-ma sa inteleg maiintii, cum ai cazut dupa cal ?... Apoi, pentruce ai tras en pup ?... Iii sfir§it, pentru cete-ai departat de noi ?" La toate aeesteintrebari, el nu avea alt raspuns decit: Asta,zau, nu §tiu!"

Calauzul nostru nu era inai putin curiosdecit mine ea s. afle cum. se petrecuse lueru-rile, dar el eel min gasea insu§i pentru toate,cite un cuvint de raspuns §i de mingiiere.

Lasa, domnule; nu e nimica, c aizut pe spate §i te-ai razimat in coate. Rauera daea eadeai pe brinci, ea puteai nasul sati-1 fringi."

Cautind apoi prin iarba, el dete peste pa-Arica rauta i jumulita, care, sarmana, sesvircolea ea vai de ca; era o biata eiocarlio.Bisoceanul luind-o in mina, eunoscii indataea era ucisa, nu de alice, ci de ciocul

Cu buna searna, domnule, dumniata aivrut sa,tragi in pasarea rapitoare §i nu veifi nemerit-o; dar lasa ca nu e nici o paguba;vinatul.cel bun tot al domniei tale a ramas.

ca-

gaitei:

greao-Kov.rciettr.:4 233

Vorba Românului: Nii e pentru eine se ga-te,..ste, ci pentru eine se nimereste".

Dar neamtul se apara ca el n'a tras de felcu pura, c pupa s'a tras singura, i c, dinaeeea, calul speriindu-se, a sarit si 1-a trin-tit jos, unde 1-a si lasat fara rusine, niuipacat.

Lash', domnule, ci i asa e bine!"zieea Bisobeanul.Dumniata tot nu ramii pa-gubas, ca, i daca n'ai dat in yinat, vinatulti-a picat din cer jumulit gata. desprecazatura sa n'aibi vreo mihniciune, ca pa-mintul nostru romanesc e bun de obrinteala:

Cine cade pe el josSe scoala mai sanatos."

Si inteadevar, doninule ininger se radicaseteafar i fará vatamare. Se yede c somnulti podidise pe cind Bisoceanul imi povesteabasmul, pe care el nu-I putea pricepe, i astfelpe nesimtite rarnasese in urma de noi. Pecind dar neamtul motaia ealare i ealul Iiurma calea in tiena, o vesela ciocirlie se le-gana prin aer, ciripind la soare, intoemai ea

ciocirlia cea din gratioasele strofe ale glu-

S'apoi

si

234 Al. Odobescu

mei vechiului poet franez Ronsard, eel de vit6româneascA:9

Heil Doamne mult imi sint dragiplgeerile duleei tale vieti,eioeirlie, care despre amoreinti dinzi de dimineatkscuturind in aer rouaen care e stropitá pana taMai 'nainte ca soarele s rgsariitu inalti trupu-ti sp'alatspre §terge de nori,cletinindu-ti aripele mgrunte§i s5.1tAndu-te in mici Arituri.

I) P. D. Bonsard, l'Alofiette", printre poesiile liii-mite Gaietes on Gaillardises":

He Dieu, que je porte d'envieAnx plaisirs de ta donee vie,Alofiette, qui de ramourDegoizes des le poinct du jonr,Secofiant en rair la rosCeDont ta plume est toute arrouseelDevant que Phcebus soit lev6Ta enleves ton corps lavePour ressuyer pres de la nfie,Tremoussant d'une ale menueEt te sourdant a petits bons,Tu tis en l'aire de si doux sonsComposes de fa tirelire,

n'est amant qui ne (*sireT'oyant chanter ap RenonveamComme toy devenir oiseau.

a-I

Qu'il

4.zbao-Kuvyiptutca; 235

Tn spui in aer asa dulci cinthriin a ta veselg ciripire,iii cit or'ce amant ar doH,cind te aude cintind primgvara,ca tine sg fie *Arica.

S'a intimplat insg ca, in loc de poetici a-manti, ciocirlia noastra sg fie auzitg numaide o gaitg figmindg §i, in cazul de fatg, un-masul banului Mgrgcine se vede silit sit treacglira in mina stkgmosului sgu Virgiliu, ea iit

sfir§eascg aceastg istorioarg 1).Pasgrea vrgsma§g se rgpezl, sbierind prin

prin aer, ca sa prindg pe cintgreata, §i aceasta,mititica, in zadar cereg scape prin fugg.Pretutindeni uncle dinsa, fugind u§uricg, titiavgzduhul cu aripele ei, iatg i du§mana crudagaitg o urmgrea cu chiote mari prin aer."

La tipetele de bucurie ale gaitei, la vale-tgrile sgrmanei ciocirlii, somnorosul, plecat peoblincul e1ei, tresgrl §i, in miscarea-i zgpg-citg, ii cgzit pupa de pe umeri ; coco§ul selovi de scant; umplutura se desegreg cu sgo-

Virgilii, Georgic. I, v. 105-408;

Quaeumque illa evew fugiens seeat tethera pennis,Eeee inimieus afrox: magno stidore per aurasI nsequitur N isus.

sl-i

i)_

236 A. Odobescu

mot; gaita i calul se speriarg amindoi de-odath' ; una %A, prada pice din cioc; eel-alt trinti jos pe cAlhret, i astfel vingtorul

voe si vinatul neasteptat se intilniA, a-pe iarba verde a plaiului.

Dar calul, ea si gaita, Ii v5,zit de caleasa i tovar'asul meu famas pe jos. De aceeaBisoceanul, carele era cam atins in amorul sgupropriu de povestitor, prin soinnul ingineru-lui,ii spunea drept mingliere : --Vezi, domnuleininyer, dacg domniata stiai româneste si as-cultai la basmul men, nu era s pati atheanevoi ! Dar fie! dud este vorba de vingtoare,apoi poei sh". liii te lauzi c esti ngseut cutichia in cap, si

Vingtorul norocosumbl'a bucuros

jos".

Astfel lie urmarrim calea spre Bisoca.

XI.

Eram acum toemai pe culmea dealurilorsub care se adAposteste, ca intr'o copaie, satutBisoca. Gata a eirmi in dreapta ea s'a cobo-

faralaturi,

pe

gi

WeoaoKwerr1eTcY.6g 237

rim in sat, aruncai imprejurul meu o lungg,si multumitoare privire, voind sg-mi iau astfelziva bung dela intinsele privelisti ale plaiului,mai 'nainte de a le pierde cu totul din vedere.

Soarele apunea drept dinaintea noastrg ;cercul lui rosiatic scgpg,tase ping pe zarea o-,rizontului si razele-i, calde si senine, par6se asternuse preste tot sesul ritsitriteau al ta'xiicare ni se destindea acum sub ochi. De peacest tgpsan culminant, de uncle mu* SA-cuieni,cotesc spre tara Vrancei, tot Bärgganul,tot cimpul Brgilei, tot sesta Galatilor, enmatca Rimnicului, cu valea Buzgului, cu luncaSiretulni, toatg acea lath. i oablg cimpie seargta scgldatg intr'o luming gglbuie

ca fata unei uriase sinli de aur; prin-tr'insa, liniile serpuite ale riurilor se desprin-dean ca fire crete de betealg argintie, iarprafata netedg a apelor sitrate din Balta-Albá §i din Balta-Amarg oglindeau, ca nisteochiuri de sticlg, ferecate in mijlocul dauriteitable. In depgrtarea cea mai afundatg, dea-lurile dobrogene, tivite Cu aburoasa cordea aDungrii, incingeau, ea un cerc plumburiu,acest curios tabel, al cgrui aspect devenea cu

c5.

lu-cioasg,

su-

238 Al. Odobescu

totul Tantastic, prin neobisnuite i metalicerefleese.

Mai aproape de noi insä, sub forme si eucolori mai reale, se vedean pe virful Bisoceisi pe al Ulmusorului, mari pietroaie sure simurgi, unele grilmadite la un Joe ca turmede vite adunate la repaos, altele r5,sipite prinlivezi ca vacile cind pass pribege. Apoi, subtaeeste muchii, la stinga, p5mintul se hisa la

. vale in costiste i pripoare gradate, pinh." secufunda in jghiaburile mult umbrite ale Rim-nicului i .Rimnicelului; tot pe acolo, la Menlce se zice intre Rimnice, se greau inc5, poie-nile fragede i verzi ale N'aculelor, ada.'pos-tite sub stincile rorate, cari se numesc Pie-tre1e-Fetei;i, in fund de tot, inhltindu-se inalba'streala innegurafa a cerului, se pierdeauculmile pakluroase ale Stesicului, invelite inumbre viorli, civite i negre.

Preumblindu-mi ochii, cind preste sesul custr5inciri i scintee, eind prin muntii cu tai-nice si r5,eoroase raze, m5, asezasem pe unbolovan de piatrá i, asteptind s5. dispark' entotul soarele, nu m5, puteam sgtura de ase-menea pnive1iti, ee nouã, or5,senilor, ne este

trzcAo-li twin' vrtx;ic 239

dat arareori a le vedea; dar calauzul nostrilstia ea noaptea are sa vina iute §i c scobo-riqul pina la sat ne va cere, prin intunerie,poate o ora §i mai bine; de aceea el ne in-demna, sa ne pornim indata, §i, drept

imi spuse ea' are toomai vreme caispraveasca §i basmul cel cu. Feciorul de irn-parat, norocos la irinat, pina vom sosi la vale.

Bine, ziei, badita; raspunsei:negre§it c trebuie mi-1 spui tot, daca maieste. Dar stai! unde ramase§i?... pare ca, mn-

cepusei a "indruga o §iretenie de lighioane eacea din hora desgovelei:

Ursul en cerceiumbla dupa miei,Lupul cu cimpoiumbla dupa oi,Vulpea in papuciumbla dupa eurci,§'un iepure §chiop,intr'un virf de plop,treiera la bob.

A§a este? .

. Cam a§a, dar iar nu prea, imi ras-puse munteanul pierzinduli oarecum

giiere, s5,

min-

ii

ad

240 Al. Odobescu

in urma glurnei mele de care mh i chiam,sehrpinindu-se la ceafh ea omul care sth

la indoialh.Pe semne, boierule", adhogiel, ti s'a fácut urist uncle am tot spitsanume toate soiurile de pashri si de jivinecari traiesc pe la noi, la munte. Dar de! cesh-i fac dach asa e basmul? spuiu

eu duph cum este sartul i datina lui.D'aeum inainte insh nu mai avern nimic aface eu lighioanele cele en patru picioare,nici en cele multe sburhtoare; destul nimaish vh fie in stire C Feciorul de imphrat nuavea seamhnul sat' pe lume la ale vinátoarii.Cind d'abia da en gindul s fach vreo iz-binda la vinat, vointa pe data i se si im-plinea; de aceea si lumea Intreaga cind po-menea despre dinsul, nu-i zicea intr'altfel penume, ea: Feciorul de imphrat, cel en norocla vinat".

De va fi stat o lunh, sau un an san doipetrecindu-si viata fara alte nevoi decit numaicu placerea si cu mingiierea de a prindede a ucide flare padurete i phshri eintarete,eine va ti, spun'A-o. Pe noi cestia, plaiasivinhtori de munte, atita ne taie capul eh omul

Ira

si

en,

tsi

Da0-KOWIrr ETC X b 241

la vintoare, fie pe ger §i ninsoare, fie pen'aduf de soare, nici nu prinde veste ca cetimp mai este, nici nu vrea s tie cum aresg-i fie, nici nu bag5, in seamg la muneg de-1chiama, nici c ia minte de oice cuvinte, civesel omoargt vremea care sboarA, fár5, grijitrAie§te, pe pgrnint domne§te §i el la vinat ea§i impgrat.

Acum, dati §i d-voastrg cu socoteala, daegchiar nou6, ni§tebieti packo§i plini de trude§i de nevoi, vinkoarea ne otele§te sufletele§i ne rgpe§te mintile, apoi ce incintic de falh,"§i de vitejie trebuie s fi fost pe voiniculfecior al Doamnei Neagh'i ! Vesel §i voios la

ager §i virtos la trup, el zimbind igeadimineata din palatele Orinte§ti, zimbind seinturna seara la maic-sa inapoi. A§a viara,Eat, §i neturburat5., dor'c5, in raiu poate sàmai fi gustat cineva.

Dar 'gripe §i mihniciunea Igsat-au vre-odat 5. mult5, vreme pe om Meg Ca sg, se lege decapul lui? Firea omeneasea aqa este ea delaDumnezeu osindia, ea s'a, nu Pluteasch nein-cetat urr ca fulgul pe ap6, §i s5, nu calcemereu tot pe ci desratate. Oci, acolo unde

17981 16

242 Al. Odobescu

este poiana mai infloria i cu frunzari aco-peritg, acolo e eursa priponia. Dai intr'insa,carg .ca s'o vezi; te apud, te glodeste i uneorchiar de rea nu vrei s6, o crezi.

Ia st vedeti acum in ce fa pkUl area6-1 ajung 5. pe voinicelul nostru, i cu ce

gingase amAgiri area sece puterile sistingg fericirile.

Intr'o sear6 ea eea de aseki, pe la apusde soare ca acuma, eI sezuse sg se odihneaseApe unul din pietroaiele mkinate de pe dealulUlmusorului, tocmai d'asupra girliciulni depiatra.", earuia ii zicem noi grajdul Smeilor,fiindd, acolo se adAposteau odinioarA, in vremeade demult, fiarele . cele aripate. edea el siprivea in jos curn uegurele intunecau treptatvaile i culmile, cind vzii trecind incetinelpe d'asupra capului s'au, o porumbitg 'loath

allA ea spuma laptelni la mulsoarei caflorile crinului la raza de soare. I se fgeiidor de acea pkgrica," si Ca s'o irindh," de viepuse mina in .sin la .zamfirul eel fermecat ;dar ea, uitindu-se la dinsul cu ochifermeekori, gunguni gales in limba ei cea

ptiskeasd, zise:

§i

§i

dulci,

.

oh i stei

11.si))c,IccTegy Tfa.r 243

Ah, voinieq,nu opri cLle. mele:ci te ia dap" al. mem sbor:eaci, eu shinl plin de dor,te cheam'6 foeu dr1111 scump, Ath mhrg4ritar,mindra Pietrelordin valea NieWelQr".

Aceste ern jute, aSa duke sóptite, destep-tall in ininla voinicului nn fi'eamk necu-noseut; in sinul lni e aprineril dorinte ne-desluF;ite, pe cari pin4 Ii. ceasnl acela niciin vis nu le incerease. Fath -16, a mai sta stcugete, el se radial, iute in picioare; singele1 se iaciusese ca foe,4 prin N ine ;svienea; in tot tramd siaitea tut avintinstlunat ce-1 pornbal .sa mearg4 sups siascultkor la chernatrea porumbitei, tirm'arifidcc piciorn1 pe uscat slaorul ei Tin, cumpaat,el scobora N ai, ,str4bkea phduri,trecea lunci i pimie4 0, de co umbla, pareea mai usor pg,sea, Qipd ra,za cea mai tirziea soarelui se preluogen sfia0 pe foitele ,j,erbeiinflorito din poiana de .1,.4.1b stineele N'aculelpr,pAsitrica se opri pe raniura inboboejfacu grail dulce c,iatkor- 8triga, mac

Fati-a

piaptal Ii

flL-

sale, dealurir

e

onictic0e,

.

244 Al. Odobescu

Tu ce plingi in stinchla umbrb% adineg,iei acum din piatrA,

dallAvie si frumoasg,

rAcoroas6,cu chip luminos,cu trup mlAdios,cu pr aurit,pe umeri leit.liei fath din piatrh

te vazh'-odatit,scumpul fau ursit ;

sosit!".

Ca un vis, ea o pArere, se cobori de pestincA, mindra alba fatk, mradioas'a eao trestioarA, cu pgrul de aur, cu ochi de ba-laur, rupth', din soare intocmai ca Ileana Co-sinzeana. De frumoash" ce era, dé alba ces'ar5.ta, la soare puteai ata, iar la dinsa ba ICine ii vedea mersul, eine-i zarea chipul,cine-i auzea glasul, nu putea s o priveasegsi sA, nu o indilgeasca, nu putea st o auz5,

nu i se inereazii.Cu zimbet gingas pe gurica, cu ochi galesipkrunzkori, venea mindra cam deseinsit,

alba, fold,

§i sh,

§i

sa

chei iatd-1

'valid,

tireoh-KovlietexOc 245

pgsind usor §i leggnat prin iarba moale sideasa, a paji§tei. Ea se opri dinaintea voini-cului si, argtindu-i Intre degetele, un bob m5.-runtel de mgrggritar alb, eurat §i luminat ealaptele la mulsoare, ca floarea crinului lascare, ea dragostele de fath 'mare, ea, eu viersdulce femeiesc, care mai lesne cleat Ageatasträpunge inirna voinicului, i grA, rizind asa:

Dati-l-as si nu 1-a§ da,rda. tern II vei uita

cind la vinat te tot plimbi!Ba 1-as da, de vrei sa-1 sehimbicu piatra zamfirului,

m pezimea cerului,cu piatra smarandului,verdeata parnIntului,eu piatracoleotirea singelui".

Feciorul de impArat rgnagsese umit ea dinnaintea unei n'auciri incintkoare. Nu §tia binedae6 este destept sau dacà viseazá. Nu-i venea

dea erez5anint niei vederilor, nici auzului :§i en toate aeestea, zina ce-i sta in fa0 tiprivea eu ochi fermeeMori, aruncind prin tottrupu-i, cind aburi fierbinti, cind fiori deghiata; vorba ciii easuna ping in suflet, dulce

ca

rubinului,

sa

246 Al. Odobescu

indupIecatoare. Pe cilia ea cata la dinsulzimbea, Iui i se n'alucea pare c5, cimpul

inflorise si cerul se lurrpnase, iar cind ea des-cbise gura, ca vorbeasca, pentru dinsul,muntii rasimara, apele se turburara, brazii sescuturail, ,codrii SQ trezir6, frunzile soptira',stelelesclipira si in -loc 'se oprirti. Atunci viata,

i-o fl cerut dinsa, gata i bucuros era elsa i-o dea, numai e idereu sa poata privi laea, numai ca in veci, sti o poat6 auzi.

Pe graba scoase din sig citeli trele nestema-tele fermecate, can piu atunci fusese i toataputerea j toata hucuria lni i, film sa se maigindeasca, sit se indoiasca, 16 arunch cumultumire Ifl poa1a driagalasei copile. Buzeleei fragede i rumeoarg se rasfoira intr'un risde nebunatica bucurie i, apucind margäri-tarul ihtre maunti ca si bobulnersteinat, tl ptise binio1 pe lurzele oinicului,ifttr°Ati dalce Si lung `tirutat.

A.tunci umbrele chldoroase ii baNamiteaTe noptii de vita% aseainserti in negura si inthcei'e- pe frieijii nifi; singuA porunnbitacea alba desniierda Vrin intuneric, ci id eaveselé cintari, clod s blinde tti:?,t5ai lar

si

sA,-i

sIt

It

ffttli

dinli ei dIb? i

11

6i

thotio-Konieroc6c 947

cind rasarira zorile, deodata cu florile, po-rumbita aniagitoare si dragosti indemna-toare, peste. taxi si peste mari sburase, prinvazduh se departase, fugind ea sa nu mai vie,§i luind cu sine in Y eci e , scumpul .feciorescilldar, bobul alb de margaritar.

Zile si nopti, luni si saptamini trecuig.Feciorul de imparat si Fata din piatra traianinstrainati de lume, singuri-singurei, el nuinaien dinsa, ea .numai cu el, si alta grija nupurtau, alta placere nu gustau decit ale dra-gostelor bor. Cercuind lumea intreaga in poie-niça si cu frunzari acoperita de subPietrele fetei, voinicul napustise codrii, uriseizbinzile vietei sale de mai 'nainte. Vinatoareaera uitata; inima lui se scalda acum toatain desmierdari noi si necumpatate. Pasari,flare si lighioane traiau de el oropsite; toatese instrainase si se lepadase de al lor sbur-dalniq stapin; ,nici una nu-1 mai cunostea,nici. una nu-1 mai asculta; dar nici lui, neso-cotitul, de ele nu-i mai pasa. Arcul si sage-tile, ghioaga §i prastia stau aruncate la pa-rant; rugina i putregaiul se lipise dq ele si

,.ocleau puterea. Asa feciorul de imparat,

"1a

,

infloritA

lv

248 Al. Odobescu

uitind vitejia vinMoreasek, uitind §i casarinteasa, §edea, ziva §i noaptea, lungit moalepe covoare si eu capul in poala copilei, seuita cu ochii in ochii ei, ii sorbea suflareade pe gurick. §i-i cerea mereu sk-1 desmierdecu cintecele ei.

Cintk-ti, mindro, einteculmi-e drag ea sufletul;

Cintä, scumpul meu odor!Ici cu tine-a§ vrea s mor !"

Dar muierea tot muiere! Dki ce-ti cere,o s te certe de ce i 1-ai dat. Cu incetul errincetul, incepir fata a lua searna c sufletulvoinicului se inmuiase de dogoreala dragos7telor femeie§ti; acum ii .pkrea rku §i-i veneaciud c iubitul ei nu mai era ea mai 'nainte,vitejelul plaiurilor, ekruia lumea ii zicea culaudk: Feciorul de impkrat, eel cu noroe lavinat! In zadar ii cinta ea, eu viers dulcefemeiesc, mindru cintec haiducesc; in zadarii ruga sk se trezeasck din traiul lingedtrindav in care il cufundase viata de iubire;in zadar il tot indemna ea sk iask cu dinsadin pustietate, ea s'o duck sk vazá lumea.

VA-

O.

at

ii

te080KOVVir MI6; 249

El in brate o stringea, duke mi si-o des-mierda, i a§a fi tot vorbea:

Fac6 lumea ce va face,noi trgim aci in pace,cum ni-e drag §i cum ne place!Zieg lumea ce va zice,fericirea de aicetot nu poate s ne-o strice!SpunA lumea ce-o vol,noi aci, eit vomfárA griji ne vom iubi".

Dar uritul, uiritil eel poeit, boala cea.färk'de erezamint, care din pläceri trezite ineol-teqte, sufletul ii amsar4te, cu doruri se hth-ne§te §i la noi plgoeri rivne§te, uritul eelurgisit, care usua §i topeste,- mereu §i ne-eurmat in inima eopilei se prefira §i pe fiecezi mai adinc o pgtrundea, in ea zilnic se'ncuiba, mai amarnic o rodea. Feeiorul deimparat vedea qi simtea toate; dar leac sie-§i

tia gsI. Fata umbla mai adesea raznaprin Oduri i livezi cu fruntea innorat6, eufata lAeramatg §i cind se intorcea la sotul ei

II gAsea vgitindu-§i tri§tea, lungit sub tul-pina brazilpr, ea ii 'zicea plingind §1 suspinind:

nu-§i

§i

tral,

250 AL Odobescu

Scoala, draga; scoala frate!nu mai tot zacea pe spate,

mi-am zilele,mutind capatiiele,cind la cap, cind la picioare,dna la umbra, cind la soare.

Of! draga, iubita mea!nu pot, nu pot, chiar d'as vrea;boala mea nici c s'o duce,pin'ce tu nu mi-i aducemura-albastra i amara,sloiu de ghiata 'n miez de vara.. draga, iubitul men!ajuta-ti-ar .Dumnezeu!en toti muntii i-am calcat,mura-albastra n'am aflati,sloiu de ghiara n'am gasit,Ca pamintu-i incalzit.

77 Fetisoara din Buzau,mura-albastra-i ochiul tau,care ma ucide ran;sloiu de ghiata netopitae chiar inima-ti racitasi de mine deslipite.

Cind ajunge inima sa, fie sleita, de dra-goste, apoi curInd piere i niila. Fatp, de piatra,

ca.

0-f!

cent

tlfeoòo-liov'llieTtv.bc 251

de pustiul muntilor, si de iubireasinguratie6., visa acum noaptea si se gindeaziulita intreagh, la locuri desfatate si plinede lume, la orase eu sgomot, cu petrecericu veselli, la cetAti nude toti sO cate la dinsaen dor si cut ,drag, si dinsa cu mindrie la totis'a se atate frumoasO si impodobitO in hainetrufase si in pietre nestemate. Destul, destulIi inchisese ea tineretile iii depOrtgri, de lumeinstrainatO; destul gustase placerea inbirilortainuite. Acum inima-i sbura ca fluturele,duph himinA; sufletul ei cerea sgomotul ye-sellilor, strOlucirea averilor; vilva truflilor.Astfel de dorinte ii frOmintan mereu mintile,si stim cu totii eh' ce se na§te it cap demuiere, intr'insul neistovit nu piere.

intr'o dirnineatA, cind Feeiorul de imp'OrA,se trezi. din somn, ingreuiat de lingoare §i deinima-rea, Fata din piata perise de Hugh',dinsul. 0 a§teptg SO vie la ainiazi, 0 asteptA,s'a vie seara; dar umbra molifzilor se aSterniiincetinel d'alungul paji§tei, sazn §i cresch

dovedind scurgerea vremii, §i nimeni,ntmeni nu venl

Atunci pricepit dinsul cit copila a fugit

satultt, si

252 Al. Odobescu

si in ph'duri ha ngpustit; atunci v'azi binepuica a sburat, s'a dus i pe dinsul

r'apus. Atunei in lguntrul lui se Men adincintuneric; in piept inima-i sdrobitá se inco-l'acea ea crirnpeie trunchiate de sarpe veninos.Ziva la soare, el se fthminta in durere;noaptea la stele, din ochi fi picura izvor deplinsoare, si la tot ceasul, noaptea ea si ziva,ziva ea i noaptea, glasul lui duios r6sunaprin codrii: Doamu a'. a inimei mele, stg-pin'a a acestor locuri, de ce m'ai phrgsit?Unde te-ai dus? Ah! unde?" 9.

Ii aducea atninte d'ale ei dalbe frumu-seti, d'ale ei dulci eintari, de zilele fericitepe cind glasul muntilor si al apelor r'aspundeaen vesel sursur la glasul copilei, pe eind eaumbla leggnindu-se, ging* i usoarg, pe ver-deata livezilor, pe cind ea tremurind, scuturade pe dositele-i bh"laie, zh'pada mai putindecit pelita ei. Atunci inima lui, cu suspine,

1) Tesoro de los Romanceros y Cancioneros espanoles,recogiclos y ordenados por cl. Eugenio de Oehoct, (Paris,1838) p. 137: Romances del Cid Campeodor:

Rey de mi alma, y desta tierra conde,Porque me dejas? donde vas? ad6nde?"

1-a

albA

ed

Ilfeuao-Komeznek 253

intreba in zadar pe codri §i pe stinci: Unde§i in ce tara va mai fl acea mindra floare,acea dragastoasa romancii, cu fata alba.cacrinul, cu glas incintator de zina?.. Numairiul acuma, numai apele, cind se clatesc,raspund eu vuiet la gemetele mele Ah!uncle mai slat, stapina mea dorita, ahl undemai slut chiar gi viscolele de odinioarat" ').

Dar toata, jalea lui era in de§ert; ce afost verde s'a uscat; ce a inflorit s'a scuturat.Intr'acele plaiuri, in cari el gasise mai intiimultumirea, vinind §i prinzind cu nepasarepasari de pre cer i flare de pre pamint, in.acele dumbraxi unde apoi i§i aflase fericireala sinul dragala§ei fecioare, acum tottil era .

ve§ted, totul era ofilit, totul se imbracaseintr'un giulgiu de ger §i de intristare. El

Franpois Villon (1431), Ballade des dames dutemps jadis:

Elides moy, n'en quel paysEst Flora, la belle Romaine,La royne blanche comme ung lysQui ehantoit a voix de sereine.Echo, parlant, quand bruyt on maineDessus rivière ou sus estan.Oi sont-ilz, vierge souveraine?Mais oi sont les neiges d'antan?".

...

00,

254 Al. Odobescu

cere s radice dela pamint arcul §i sagetile,ghioaga §i. prastia; dar armele erau ruginite,puterile-i erau slabite, ochiul . vedea turburela tinta,. bratu-i nu mai §tia nimereasca

Deodata cu. nestimatele pierduse §i far-mecul kr puternic: Fata din piatra le luasecn dinsa ca s. fack cu ele cercei §i ghior-dans; iar el, sarmanul, el l§i aducea atunciaminte, cu dor si cu jale, despre locul undenascuse, despre caminul unde crescuse, despremaicuta duke care pe sniil ei ii leganase,despre toate bunurile, toate averile si toate

.multumirile pe can i. le perduse. El se kgrozeavazIndu-se ajuns a rataci, ca un suflet calator

.§i fara tarie, prin loca§ele salbatice ule fia-relor, a cerca prin codrii §i prin pustii nalucafericirilor, inima-i singera rasipita in tirzli§i zadarnice cainte1).

1) U. V. attuni, Carmen Is/CUI, de Aty, v. 50-73:

Patria, o mea creatrix; patria, o mea genitrix,.Ego quam miser relinquens, dominos ut herifugzeFamuli solent, ad Ida3 tetuli nemora pedem,Ut apud nivem et ferarum gelida stabula forem,Et earum omnia adirem, furibunda, latibula:Ubinam, aut quibus locis te positam, patria, rear?Cupit ipsa pupuJ a,(1 te sibi dirigere aciem,

si

Wu].

4,so3o-KonTsTmOc ?55

Otti alti pe lume iqi vgd ca dinsul, vir-tutea i norocal spulberate prin nesocotintalor! Crud e omul tin'ar, el nu §tie, biet, sg,

p1?etuiasc4' bunurile cu earl pronia cereaseg,mum'a% darnich qi iubitoare, 1-a inzestrat. Seimbat5. de veselia; junetei, de farmecul fru-musetilor, de plAceri, treatoare, de sburd'ariamIgitoare, §i, dad intr'acea betie fi pierdesau i isipqte nestimatele odoare cu Can ilimpgra§ise soarta, curind-curind n urmg,

ajunge i. ceasul amarnic al cAintei; §i-apoidupg, dinsul, se casca, futunecos §i rece, tg-cutul, pustiul mormint!

A§a! v ve§tejiti voi toate, plapiude flori

Eabie fera carens dum breve tempus animus est,Egone a mea remota lime ferar in nemora domo?Patria, bonis, amicis, genitoribus abero?Abero foro, pakestra, stadio et gymnasiis?Miser, ah miser, querendum est etiam atque etiam,

anima!Quod enim genus figura) est, ego non quod obierim?Ego puber, ego adolescens, ego ephebus, ego puer,Ego gymnasii fui flos, ego eram decus olei.

Ego vitam again sub aliis Phrygin columinibus,Ubi cerva silvicultris, ubi ager nemorivagus?Jam jam. dolet, ,guod egi,, jam jamque pcenitet!"

11

256 Al. Odobescu

ale vietei, tinereti, iubire, plgeeri, trecgtoarefrumuseti, frumusete, dar din cer pe carecerul pizma§ indatg ni-1 rgpe§te, in grabg

§i periti toate, dacg, printre voi doarg,nu se prefirg vreun fulger eu arsurg, vreunfior de nemurire I

Catg, cu irn ()chin de mil la cea tinerimede rind care, in toiul frumusetilor trgieste' indesmierdgri §i in desfgtgri se imbatg... Cindva goll ping la fund paharul cuce o sg, se mai aleagg, dintr'insa I Cine o sgmai §tie de ea?... Groapa, care o asteaptg, ova inghiti. intreagg. Tgcerea de veci o sg,

stingg dupg lume, cu a ei fiintg, §i ale eisterpe iubiri" ').

Lacrámile de caintg, si du ioasele eugetgriLa,martine, Meditations poetiques: A Elvire;

Vous tomberez ainsi, courtes fleurs de la vie'Jeunesse, amour, plaisir, fugitive beaute,Beaut6, present d'un jour que le ciel nous envie,Ainsi vouz tomberez, si la main du genie

Ne vous lend rimmortalit6.Vois d'un oeuil de piti6 la vulgaire jeunesse,Brillante de beaute, s'envirant de plaisir;Quand elle aura tari sa coupe enchanteresse,Qye restera-t-il d'elle? A peine un souvenir;Le tombeau qui rattend rengloutit tout entiere.lin silence kernel succede a sea amours..."

vg ofihii

tueintbrile,

eoao-Kovvret:x6c 257

ale feciorului de imphrat, eel ce fusese odi-nioarh norocos la vinat, m pornise i pe minepe triste ginduri ; imi veneau acurn unul duphaltul aminte atitea falnice visuri ale juneteimele, eari, impreunh en anii cei rh' pezi, s'aunimicit in zadarnicul desert... chei rhpezi, vai!rhpezi se strecoarh anii !...

Eheu, fugaces, Postume, VostumeLabuntur anni 2)

Dar era noapte in toath puterea, and Ince-pur sä ne salute lhtrtorii din satul Bisoca.in tathtura casei arendasesti ardea un foemare; deschlecaiu la flachraia trosnitoare abrazilor, si domnul Sterie arendasul ne ieIcu plin inainte. intr'o ming tinea o both cupàstrhvi vii, proaspeti qi sglobli, peseuiti inpiriul spumegos de sub poala umbrith a Pie-trelor fetei; in cealalth purta o cusch cu ie-purasi de cash, plocoane trAmise de staritnlunui schit vecin, in carele hrhneste i prh-seste lii curtea minhstirii d'alde asa arzoi sispornic vinat, rar in tarh la noi i botezat inCodicile civil, art. 468, cu numele poznas de

Horatii, Carmin. II. XIV.17981 17

tif

258 AI. Odobescu

Lapinii fin0 pe linga casa, iar n Dictio-narulw limbei Romane, elaboratu ca proiectudupo insarcinarea data de Societatea Acade-mica Romana,, pagina 981, cu aceea, tot asadiochiata si putin romaneaseg, de: Cuniculesau cunicle, specia de, animali, d'in genuluiepurelui, forte assemine cu iepurele, si deacea-a numitu pre a locurea si iepure de casa,franceste lapin".

dorl A aflu cari sint locurile wide,vorbindu-se neaos româneste, se mai zicealtfel, bunAoara", cine-1, cine-1, pus-al de-getul pe el? Cunic lu ci Lapin.

D'asa ltinie dobitoceasA,d'asa p'acglitoare frantuzeascA,unul Domnul s fereasalimba noastrA pA'rinteasA!

Dar domnul Sterie, din tindg, ne poftestela mincare. Drumul, basmul i gindurile me-lancolice m'au secat la stomac; rnh,' graescdar a intra in casá, unde ne asteapa masa,care de mult st6

Fiinda tu n'ai fost poftit impreun 5. cumine, te las afarg si drept mingliere, Ii trà-mit de departe, ca hranA intelectuala, bung,de rumegat, aceast5, poveste incurcatki, inso-

ci

intinsa.

114

Irsuao-Kunra-ct.-46c 259

tiud-o cu o prieteneascg salutare cam slalzasearbsadä mincare!

Dar sg, fie cu iertare,CAci sintem la vingtoare!

Post-scriptum. Nu ma," iartg constiinta cas'a nu indreptez o eroare ce s'a strecurat inpaginele de mai sus. Am zis c la noi ga-vernul nu s'a ocupat niciodath de a regulavingtoarea. Warn inselat. liaposatul C. Ne-guzzi, carele nu a fost numai un scriitor detalent, de spirit §i de inimg, ci a mai fostdirectore al Oficiului de Statistid, din Mol-dova, ne 8'a in scrierile sale urmkoarea notaplink de interes §i sprijinitg pe calcule ne-discutabile :

Dela 26 Ianuarie 1841 OA la sfirsitullui Decemvrie 1845, s'au ucis, dupa' cataloa-gele Vistieriei, ace§ti lupi :

in anvil 1841 . . . 113 lupi mari1842 . . . 198 idem1843 . . . 318 idem . . . 59 pu1

In anul 1844 . . . 340 lupi mari . 111 idern1845 . 261 idem . . . 101 ideM

1240 lupi mari . 271 puiTotal 1501,

§i

.

si

:.

260 Al. Odobescu

§i s'a platit din Vistierie 18,450 lei pentru1230 lupi mari §i 20321/2 lei pentru 271 pui.in total 20,482'/2 lei.

Sa vedem acum folosul acestei legiuiri.Sa inchipuim c fiecare lup era sa

nince pe an cite 12 oi. Pare-mi-se c sintdestul de moderat. Care e lupul ce s'ar mul-turni cu o oaie pe lima? in cinci ani vine delup 60 oi, care pentru 1501 lupi face 90,060oi. Socotind acum oaia cite 20 lei, face1,801,200 lei, din cari scazind 20,4821/2 lei,pretul capetelor a 1501 lupi, ramine folos1,780,7171/2 lei".

Tot cu aceasta ocaziune, autorul Pacatelortinergilor mai poveste§te qi o istorioara pecare am socotit ea," nu va strica s o transcriu

caci ea va fi ca paharuqul de Fine Cham-pagne, dupa un prinz indesat i anevoie mis-tuit, rudis incligestague moles!

Iata ce scria Negruzzi in luna Februarie 1846 :Viu de la vinatoare, prietene, unde am

impupat un lup. Da-mi voie deci sa-ti vor-bese despre el.

Toata lumea cunoWe lupul, fiara astacarnivora si nesatioasä, du§manul pastorilor

ma-

aci,

trepaoKovvrecexOs 261

§i groaza oilor. Din vremea regelui Edgard,la anul 966, lupii n'au mai vazut pamintulEngliterei ; i chid, in toate staturile Euro-pei erau proscri§i, numai in Moldova, sintacum cini ani, vietuiau ca in sinul uneirepublice, incit era o blagoslovenie, cum lu-pii §i jidanii cre,§teau §i se irnultean! insala 1841, ministerul trebilor din launtru faciro legiuire prin care se puse pret capului delup. Taranii incepura a-i ucide, pastorii afi mai lini§titi, §i oile a dormi mai fara grija.

Spun nu §tirt de e a§a, c lupiivazind osinda ce li se pregate§te, au ales odeputatie dinte ei, care, viind n capitalà, §i-atocmit un vechil ca sa le apere dreptul ce-§iinchipuiau ca au. Acesta le-a facut o jalbalunga §i lata, in care dovedea tetragonice§teca, de la descalicarea lui Drago§, lupii autrait in bung pace in taxa, ca n'a mai facutnirneni sprafeei ca s vada cite oi s'au min-cat; ca, de vreme ce :lupii sint lasati camanince oi §i oile ca sa fie mincate de lupi,apoi dupa toate formele, legile §i obiceiulpamintului, lupii se cuvine a fi volnicimanince oi, §. c. 1., §. C. 1.

sa

sa

262 AI. Odobescu

Ministrul Lupu Bals le intoarse jalba cunaclpis zicind c obiceiul phmintului poatesluji de lege, dud nu este yhthmhtor legii,

numai atunci li se va lua in bhgare deseamh, reelamatia, cind yor da inscris i chie-za'sie c nii vor mai minca came, ci vorpaste troscot, ca piste dobitoace ee sint.

Deputatii iesirà cu coada intre vine, gin-dind la nedrepthtile oamenilor. Viind la gazdh,

simtind apetit, se puserh la mash. Osph-tarul le dete !Dors cu miel, cotelete de miel

fripturh de miel.E bine! strigh, unul din ei, mai

zi-mi ch este dreptate in lumea asta. Oameniinaninch oi, i noi s nu minchm?

Ba s mincati, domnii mei; le ziseUn june supleant de profesor, omul i lu-pul sint Igsati ca sà mhnince came ; dintiilor cei cinesti o cloyedese. Eu cind nu mg-nine came, nu pot pronunta nici eel d'intiivers din Eneida:

Arma virumque cano, etc.Din vorbh in vorbh, lupii spuserh viito-

rului filozof scopul lor i neisprava cucare au iesit dela ministru.

soliei

i

si

oK ovvr cv. Og 263

Advocatul care 1-ati avut era un ig-norant, le zise acesta. Sint sigur c nici ru-dimentele limbei latine, ale limbei mume, nule cunostea. Sint sigur c petitia ce v'a fAcutera plinA de barbarisme si de solecisme §i scrisAcu slove ciriliane. Sà vA fac eu o suplia culitere latine §i yeti vedea cum voiu face capotpe ministrul cu tot departamentul &au.

indatA le scrise o ja1b cu litere latine,care se mintuia prin acest calambur:

Lup te chiam i lup esti,Lupii dar ce prigonesti ?

Omonimul lor ministrti le rupse jalba,zicind cA nu-i plac poetii i ea, en toate cus-crenia ce se arat6 c'a" ar avea cu dinsul, nupoate cAlca datoria postului sAti ; prin ur-mare porunci unui comisar de politie sA-i in-tireascA din oras.

Ajungind la barierA, nenorocitele -flare

scuturarg praful de pe copite, i lAerA-

mind, tinserA labele spre cer, cuvintind acestblestem

Ad autorul isi precurmA povestea, necu-noseind, dupà cum se vede, coprinsul bleste-

Irs t.); ET

ii

264 Al. Odobescu

mulului bietelor fiare nedreptatite. Duca, pelinga tot spiritul §i talentul ce el avea, ra-posatul C. Negruzzi ar fi posedat §i darulproorociei, el negrgit ar fi pus in gura lu-pilor un blestem de felul acesta:

Fa, Doamne, ca toti aceia cari au gin-duri rele asupra noastra sa fie osinditi, sprepedeapsa lor, a cal dintr'un capat pang 'nteal-tul, toata Precuvintarea la Manualul Vin6,-torului romanesc; dar totdeodata opre§te-i,Doamne, de a se folosi citu§i de putin deinvataturile coprinse chiar in corpul Manua-lului, caci Para, de aceasta a ta parinteascaocrotire, va fi de acum inainte vai §i amarde neamul lupesc, -tara binecuvintata aRomanilor, uncle, dela descalicatoare, blajinalocalnica, stapinire ne-a ingaduit sä traim cain sinul lui Avram, fara de a ne mai sastisicu statistice iscodiri !

Amin!"

XII.

in

Documents

Mincinoasa carte de vinatorie - upload.wikimedia.org · literarei in proza din limba noastra. Avind de model depktat faimosul mo-nument literar, Laocoon", al marelui critic Lessing,