METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE

Curs MTSSatu Mare

25.11.2011

Evaluarea şcolară

a fost definitǎ ca ”proces de obţinere a informaţiilor asupra elevului, profesorului însuşi sau asupra programului educativ - şi de valorificare a acestor informaţii în vederea elaborǎrii unor aprecieri care vor fi utilizate la adoptarea unor deciziie.”

( Terry Tenfrink )

Perfecţionarea sistemului de evaluare vizeazǎ: Subordonarea conţinutului verificǎrii şi

aprecierii faţǎ de finalitǎţile şi exigenţele învǎţǎmântului formativ;

Diversitatea formelor şi metodelor de evaluare;

Perfecţionarea instrumentelor şi tehnicilor de verificare a cunoştinţelor şi a deprinderilor;

Analiza rezultatelor verificǎrii şi reglarea procesului instructiv-educativ;

Ritmicitatea verificǎrii; Motivarea notǎrii.

Operaţionalizarea sistemului de evaluare:

„ce evaluǎm?” „de ce evaluăm? ” „cui serve şte evaluarea?” „pe cine evaluǎm?” „când evaluǎm?” „prin ce mijloace evaluǎm?”

Funcţiile evaluării:

Funcţia de verificare a cunoştinţelor însuşite, comparând ceea ce se observǎ cu o normǎ exterioarǎ aşteptatǎ, cu un etalon referent - EVALUARE NORMATIVǍ

Funcţia de sprijinire a elevilor sǎ înveţe. Se dă prilejul sǎ îşi dea seama ce se întâmplǎ: ce învaţǎ? cum învaţǎ? de ce reuşesc (sau nu) sǎ înveţe? - EVALUARE FORMATIVǍ

Conditii ale unei evaluari eficiente Să asigure un flux continuu de informaţii; Să înlăture pe cât posibil barierele în

comunicare; Să fie flexibil; Să fie uşor de aplicat în practică şi simplu,

astfel încât să poată fi înţeles de către toţi participanţii (evaluatori si evaluaţi ); 

Să confere eficienţă, consumând cât mai puţine resurse;

Să fie oportun; Să ofere posibilităţi şi ocazii de îmbunătăţire a

operaţiilor;

Metode alternative de evaluare: Hărţile conceptuale; Portofoliul; Proiectul; Jurnalul reflexiv; Tehnica 3-2-1; Metoda R.A.I.; Studiul de caz; Proba practică ; Observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului

elevului; Fişa pentru activitatea personală a elevului; Investigaţia .

PORTOFOLIULReprezintă “ cartea de vizită” a elevului, prin careprofesorul poate să î i urmărească progresul – în plancognitiv, atitudinal şi comportamental – la o anumitădisciplină, de-a lungul unui interval de mai lung de

timp(un semestru sau un an şcolar).

TIPURI DE PORTOFOLII • Portofoliu de prezentare sau introductiv • Portofoliu de progres sau de lucru • Portofoliul de evaluare

PORTOFOLIUL

Portofoliul cuprinde “o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale.

Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi eventualele greşeli.

“Portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea continuă, progresivă şi multilaterală cu activitatea şi cu produsul final. Aceasta sporeşte motivaţia învăţării.” (Ioan Cerghit)

HĂRŢILE CONCEPTUALE “Oglindesc reţelele cognitive şi emoţionale

formate în cursul vieţii cu privire la anumite noţiuni .” (Horst Siebert) .

Important este nu cât cunoşti , ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate.

PERFORMANŢA depinde de modul în care individul îşi organizează experienţa, ideile, de structurile integrate şi de aplicabilitatea acestora.

Avantajele utilizării hărţilor conceptuale :

duce la uşurarea reprezentării procesului de învăţare şi în evaluarea sistemelor de cunoştinte

poate fi folosită în organizarea cunoştinţelor deja existente în mintea elevului se deschid pespective către un proces de învăţare activ şi conştient

duce la stimularea celui care învaţă să acorde atenţie relaţiilor existente între concepte

facilitează înţelegerea şi cunoaşterea şi uşoara aplicabilitate a cunoştinţelor teoretice în practică

permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului relevă modul cum gândesc participanţii şi cum folosesc

ceea ce au învăţat

Dezavantajele utilizării hărţilor conceptuale:

solicită timp îndelungat; nivelul ridicat al standardizării; rigoarea şi ordinea în care

subiectul trebuie să lucreze.

Aplicaţiile hărţilor conceptuale : stimulează generarea de idei; proiectează o structură complexă; comunică sau prezintă idei complexe; explică modul în care noile cunoştinţe se integrează în

sistemul celor vechi într-un domeniu de studiu; crează soluţii alternative unei probleme date; analizează şi evalu ează rezultatele; uş urează înţelegerea şi accesibilizează cunoaşterea; ilustrează modul de percepţie, reprezentare şi gândire a

unei realităţi, fapte, lucruri; reprezintă reţelele între concepte şi face diagnosticarea lacunelor şi lipsa legăturilor între acestea;

se folosesc în desfăşurarea activităţilor de grup;

PROIECTUL

Proiectul este o formă activă, participativă care presupune şi încurajează transferul de cunoştinţe, deprinderi capacităţi, facilitează şi solicită abordările interdisciplinare, şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevilor.

Realizarea unui proiect presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Identificarea unei probleme/ teme/ subiect;

2. Culegerea, organizarea, prelucrarea şi a informaţiilor legate de problema sau tema aleasă;

3. Elaborarea unui set de soluţii posibile ale problemei;

4. Evaluarea soluţiilor şi deciderea către cea mai bună variantă.

Cadrul didactic apreciază rezultatele proiectului urmărind:

• adecvarea metodelor de lucru, a materialelor şi a mijloacelor didactice folosite la scopurile propuse;

• acurateţea produsului; • rezultatele obţinute şi posibilitatea generalizării

lui; • raportul final şi modul de prezentare a

acestuia; • gradul de implicare al participanţilor în sarcina

de lucru.

JURNALUL REFLEXIV:

Este o „ excelentă strategie de pentru dezvoltarea abilităţilor metacognitive ” , constând în reflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi cuprinzând reprezentările pe care le-a dobândit în timpul derulării acestuia.

Se urmăreşte: autoreglarea învăţării (prin examinarea atitudinilor, a

dedicaţiei şi a atenţiei concentrate în direcţia depăşirii unei sarcini de învăţare);

controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare (prin analiza planificării, a demersurilor metodologice de rezolvare a sarciniişi a rezultatelor obţinute);

controlarea cunoaşterii obţinute (prin analiza noţiunilor asimilate, a lacunelor înregistrate şi a cauzelor acestora).

Avantaje si dezavantajeAVANTAJELE aplicării metodei jurnalului reflexiv : este o modalitate reflexivă, deschisă şi flexibilă de evaluare ; elevul poate să-şi exprime propriile nemulţimiri , dar şi

expectaţiile , exprimându-şi dorinţele şi satisfacţiile; profesorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte aspecte

care influenţează procesul învăţării şi astfel să-l ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii;

cunoscând aceste aspecte, se produce o mai mare apropiere între învăţător şi elev , acesta din urmă simţindu-se înţeles şi conştientizând faptul că sunt luate în consideraţie circumstanţele;

DEZAVANTAJELE jurnalului reflexiv ţin de elaborarea sa: solicită disciplină; notarea cu regularitate a reprezentărilor şi a părerilor critice.

TEHNICA 3-2-1:

Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei secvenţe didactice sau a unei activităţi. Elevii scriu: 3 termeni (concepte ) din ceea ce au învăţat, 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare 1 capacitate, 1 pricepere sau 1 abilitate şi pe care consideră ei că au dodândit-o în urma activităţilor de predare-învăţare.

METODA R. A. I.:

Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor RĂSPUNDE – ARUNCĂ – INTEROGHEAZĂ

Se desfăşoară în scopuri constatativ-ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin notă sau calificativ.

Exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacităţile de a formula întrebări şi de a găsi cel mai potrivit răspuns. Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt încurajaţi, comunică cu uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învăţarea cât şi evaluarea.

STUDIUL DE CAZ:

Caracteristicile acestei metode o recomandă în predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane.

Ca medodă alternativă de evaluare măsoară capacitatea elevilor de a realiza un demers (de analiză, de înţelegere, de interpretare a unui fenomen, de exersare a capacităţii de argumentare, de emitere a unor judecăţi de valoare, precum şi de formare şi dezvoltare a trăsăturilor de personalitate).

“... studiul de caz se realizează prin analiza şi dezbaterea cazului pe care îl implică” – Ion T. Radu

STUDIUL DE CAZ:

Cazul este prezentat elevilor în trei forme: - descrierea completă – elevii primesc toate informaţiile de

care au nevoie pentru soluţionarea problemei (se aplică elevilor care au experienţă redusă de studiu);

- descrierea parţială (familiarizează elevii cu sursele de cunoaştere şi le dezvoltă abilitatea de a formula întrebări);

- enunţarea cazului sub forma unei sarcini concrete de rezolvat (este recomandată elevilor care ştiu să identifice sursele de informare şi să le valorifice în mod critic).

Avantaje: contribuie la dezvoltarea capacităţii intelectuale; Formează abilitatea de argumentare şi analiză; Pregăteşte elevii pentru a lua decizii eficiente.

PROBA PRACTICĂ

Elevii sunt avizaţi asupra: Tematicii lucrărilor practice; Modului în care ele vor fi evaluate

(baremele de notare); Condiţiilor care le sunt oferite

pentru a realiza aceste activităţi (aparate, unelte, săli de sport).

OBSERVAREA SISTEMATICǍ A ACTIVITǍŢII ŞI A COMPORTAMENTULUI ELEVILOR:

Reprezintă o modalitate eficientă de a urmări evoluţia şi progresul elevilor în contextul activităţilor şcolare.

Oferă informaţii despre:

ABILITĂŢI INTELECTUALE:

♦ exprimarea orală; ♦ capacitatea de a citi şi de a scrie; ♦ operaţiile gândirii: analiza, sinteza,

comparaţia, clasificarea, generalizarea, concretizarea, abstractizarea;

♦ capacitatea de deducţie;

Oferă informaţii despre: ABILITĂŢI SOCIALE: ♦ capacitatea de a colabora cu ceilalţi; ♦ cultivarea de relaţii pozitive în grup; ♦ participarea la negocierea şi adoptarea soluţiilor; ♦ interesul pentru a menţine un climat stimulativ şi plăcut; ♦ capacitatea de a lua decizii; ♦ toleranţa şi acceptarea punctelor de vedere diferite de

cel personal; ♦ capacitatea de a asculta cu atenţie; ♦ rezolvarea nonviolentă a conflictelor; ♦ asumarea responsabilităţilor;

Instrumente de înregistrare şi sistematizare a constatărilor :

FIŞA înregistrează datele factuale despre evenimentele importante din comportamentul elevului şi din modul lui de acţiune.

SCALA DE APRECIERE sau de clasificare însumează un set de caracteristici (comportamente) ce trebuie supuse evaluării. (scala lui Likert: elevului îi sunt prezentate enunţuri în raport cu care el îşi manifestă acordul/dezacordul pe cinci trepte: puternic de acord, de acord, indecis/neutru, dezacord, puternic dezacord.)

INVESTIGAŢIA

Constă în solicitarea de a rezolva o problemă teoretică sau de a realiza o activitate practică pentru care elevul este nevoit să întreprindă o documentare, observarea unor fenomene, experimentarea pe un interval de timp stabilit.

Cu ajutorul acestei metode se poate aprecia:

♦ gradul în care elevii îşi definesc şi înţeleg problema investigată;

♦ capacitatea de a identifica şi a selecta procedeele de obţinere a informaţiilor, de colectare şi organizare a datelor;

♦ abilitatea de a formula şi testa ipotezele;

♦ modul în care elevul prezintă metodele de investigaţie folosite;

♦ conciziunea şi validitatea raportului-analiză a rezultatelor obţinute .

REGULILE UNEI EVALUĂRI EFICIENTE:

Construiţi o imagine pozitivă despre evaluare şi nu o asociaţi cu eşecul !

Nu utilizaţi evaluarea pentru alte scopuri decât cele pentru care este ea proictată!

Cum influenţează evaluarea învăţarea?

P. Broadfort (1996) arăta : Evaluarea furnizează motivaţia pentru învăţare prin: - aspecte pozitive ale succesului şcolar/demotivarea în cazul

insuccesului; - - întărirea încrederii elevului în propriile forţe. Evaluarea ajută elevii şi profesorii să decidă ceea ce trebue săînveţe : - evidenţierea a ceea ce este important din ceea ce se predă; - furnizarea feed-bak-ului asupra performanţelor obţinute.Evaluarea ajută pe elevi să ştie cum să înveţe prin: - încurajarea

unui ştil de învăţare activ; - infuenţarea alegerilor strategiilor de predare-învăţare - dezvoltarea activităţilor de a înţelege şi aplica în diferite contexte cunoştinţe şi capacităţi. Evaluarea ajută pe elevi să aprecieze eficacitatea învăţării prin: - evaluarea a ceea ce au învăţat; - consolidarea şi transferul a ceea ce au învăţat; - consolidarea unor noi situaţii de învăţare.

Cum influenţează evaluarea învăţarea?

Evaluarea ajută pe elevi să ştie cum să înveţe prin: - încurajarea unui ştil de învăţare activ; - infuenţarea alegerilor strategiilor de predare-

învăţare - dezvoltarea activităţilor de a înţelege şi aplica în

diferite contexte cunoştinţe şi capacităţi. Evaluarea ajută pe elevi să aprecieze eficacitateaînvăţării prin: - evaluarea a ceea ce au învăţat; - consolidarea şi transferul a ceea ce au învăţat; - consolidarea unor noi situaţii de învăţare.

VALENŢELE FORMATIVE ALE METODELOR ALTERNATIVE DE EVALUARE :

Stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă;

Asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii;

Asigură o mai bună clarificare conceptuală şi o integrare uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistem ul noţional, devenind astfel operaţionale;

Asigură un demers interactiv al actelor de predare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând şi stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;

Descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru notă;

Reduce factorul stres.

BIBLIOGRAFIE:

1. Joiţa, Elena- EDUCAŢIA COGNITIVǍ, Ed. Polirom, Iaşi, 2002

2. Manolescu, Marin – EVALUAREA ŞCOLARĂ- METODE, TEHNICI, INSTRUMENTE, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2005

3. Meyer, Genevieve- DE CE ŞI CUM EVALUǍM, Ed. Polirom, Iaşi, 2000

4 . Monteil, Jean- Marc- EDUCAŢIE ŞI FORMARE, Ed. Polirom, Iaşi, 1997

5 . Oprea, Crenguţa-Lǎcrǎmioara- PEDAGOGIE , ALTERNATIVE METODOLOGICE INTERACTIVE, Ed. Universitǎţii, Bucureşti, 2003

6. Pintilie Mariana – METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE-EVALUARE, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002