2
MESAJUL Poate fi definit ca acea combinaţie de semne pe care emitentul o transmite receptorului. Din nefericire, simplitatea acestei definiţii este contrabalansată de faptul că nu există un punct de vedere unanim acceptat cu privire la proprietăţile intrinseci ale mesajului. Astfel, pentru Saundra Hybels şi Richard Weaver mesajul este alcătuit din ideile, emoţiile şi sentimentele pe care locutorul vrea să le transmită alocutorului sub forma materială a semnelor 1 . Această poziţie presupune reducerea semnificaţiei semnelor la anumite „entităţi psihice private“, care pot fi transmise de la un individ la altul în diverse situaţii de comunicare.Or, unul şi acelaşi semn se asociază, în funcţie de context, cu seturi de idei, credinţe, atitudini, emoţii sau sentimente diferite. Într- o variantă mai nuanţată, Tatiana Slama-Cazacu susţine că mesajul (material) „poartă cu sine şi semnificaţia“, astfel încât alocutorul primeşte o dată cu stimulii perceptibili şi „germenii productivi“ ai sensului 2 . Nici acest punct de vedere nu este întru totul acceptabil. Fără îndoială, atunci când formulează un mesaj, emitentul are o intenţie de comunicare şi corelează semnele din alcătuirea mesajului cu semnificaţiile aferente. Însă, intenţia de comunicare şi semnificaţiile în cauză nu intră în alcătuirea mesajului, pentru a-i forma conţinutul. Dacă ar fi aşa, atunci receptorul ar fi „condamnat“ să-l înţeleagă perfect pe emitent, devreme ce, intrând în posesia mesajului, a preluat atât intenţia de comunicare, cât şi semnificaţiile emitentului. Or, nu sunt rare situaţiile în care receptorul sau nu înţelege, sau înţelege parţial, sau înţelege greşit mesajele primite. În consecinţă, putem spune că „ceea ce se transmite este o formă şi nu un sens“ 3 . Cu alte cuvinte, locutorul acţionează în mod intenţionat asupra alocutorului prin intermediul unui complex 1 Saundra Hybels şi Richard L. Weaver, Communicating Effectively, Random House, New York, 1986, p. 8. 2 Tatiana Slama-Cazacu, Psiholingvistica – o ştiinţă a comunicării , Editura ALL, Bucureşti, 1999, p. 104. 3 Jean Dubois et collab., Dictionnaire de linguistique et des sciences du lagage, Larousse, Paris, 1994, pp. 298-299.

Mesajul

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Mesajul

Citation preview

MESAJUL

Poate fi definit ca acea combinaie de semne pe care emitentul o transmite receptorului. Din nefericire, simplitatea acestei definiii este contrabalansat de faptul c nu exist un punct de vedere unanim acceptat cu privire la proprietile intrinseci ale mesajului.Astfel, pentru Saundra Hybels i Richard Weaver mesajul este alctuit din ideile, emoiile i sentimentele pe care locutorul vrea s le transmit alocutorului sub forma material a semnelor[footnoteRef:1]. [1: Saundra Hybels i Richard L. Weaver, Communicating Effectively, Random House, New York, 1986, p. 8.]

Aceast poziie presupune reducerea semnificaiei semnelor la anumite entiti psihice private, care pot fi transmise de la un individ la altul n diverse situaii de comunicare.Or, unul i acelai semn se asociaz, n funcie de context, cu seturi de idei, credine, atitudini, emoii sau sentimente diferite.ntr-o variant mai nuanat, Tatiana Slama-Cazacu susine c mesajul (material) poart cu sine i semnificaia, astfel nct alocutorul primete o dat cu stimulii perceptibili i germenii productivi ai sensului[footnoteRef:2]. [2: Tatiana Slama-Cazacu, Psiholingvistica o tiin a comunicrii, Editura ALL, Bucureti, 1999, p. 104.]

Nici acest punct de vedere nu este ntru totul acceptabil. Fr ndoial, atunci cnd formuleaz un mesaj, emitentul are o intenie de comunicare i coreleaz semnele din alctuirea mesajului cu semnificaiile aferente. ns, intenia de comunicare i semnificaiile n cauz nu intr n alctuirea mesajului, pentru a-i forma coninutul. Dac ar fi aa, atunci receptorul ar fi condamnat s-l neleag perfect pe emitent, devreme ce, intrnd n posesia mesajului, a preluat att intenia de comunicare, ct i semnificaiile emitentului. Or, nu sunt rare situaiile n care receptorul sau nu nelege, sau nelege parial, sau nelege greit mesajele primite.n consecin, putem spune c ceea ce se transmite este o form i nu un sens[footnoteRef:3]. Cu alte cuvinte, locutorul acioneaz n mod intenionat asupra alocutorului prin intermediul unui complex de semne pur material i perceptibil, interpretarea acestuia corelarea lui cu anumite obiecte materiale sau mentale, cu anumite sisteme i practici sociale, cu anumite comportamente etc. fiind opera exclusiv a receptorului. Firete, aceast informaie recreat, dei aparine alocutorului, este pus apoi, cu mai mult sau mai puin ndreptire, n seama locutorului, ca autor al mesajului primit. [3: Jean Dubois et collab., Dictionnaire de linguistique et des sciences du lagage, Larousse, Paris, 1994, pp. 298-299.]