22
Cuprins 1. Elemente de logică matematică ........... 1 1.1. Propoziţii .................... 1 1.2. Predicate .................... 5 1.3. Mulţimi ..................... 7 1.4. Inducţia matematică .............. 9 2. Numere reale .................... 13 2.1. Numere reale .................. 13 2.2. Puteri ...................... 18 2.3. Radicali ..................... 20 2.4. Logaritmi .................... 23 3. Şiruri, progresii ................... 26 3.1. Şiruri ...................... 26 3.2. Progresii aritmetice ............... 29 3.3. Progresii geometrice .............. 32 4. Funcţii ........................ 35 4.1. Noţiunea de funcţie ............... 35 4.2. Operaţii cu funcţii numerice .......... 37 4.3. Proprietăţile funcţiilor ............. 45 4.4. Funcţii bijective ................. 52 4.5. Graficul unei funcţii ............... 60 4.6. Graficul şi proprietăţile funcţiei ......... 62 5. Funcţii numerice, ecuaţii .............. 69 5.1. Funcţia de gradul întâi ............. 69 5.2. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi ........ 72 5.3. Funcţia de gradul al doilea ........... 75 5.4. Ecuaţii de gradul al doilea ........... 81 5.5. Funcţia putere cu exponent natural ....... 86 5.6. Funcţia putere cu exponent negativ ....... 88 5.7. Funcţia radical ................. 92 5.8. Ecuaţii iraţionale ................ 94 5.9. Funcţia exponenţială .............. 97 5.10. Ecuaţii exponenţiale .............. 100 5.11. Funcţia logaritmică .............. 103 5.12. Ecuaţii logaritmice ............... 106

Memorator: Matematica 2 - Algebra · 2012-10-01 · Definiţie. Negaţia propoziţieip estepropoziţia“nonp”, notată¬p saup,careesteadevăratădacăp estefalsăşi Tabeluldeadevăr

  • Upload
    others

  • View
    19

  • Download
    2

Embed Size (px)

Citation preview

Cuprins1. Elemente de logică matematică . . . . . . . . . . . 11.1. Propoziţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11.2. Predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51.3. Mulţimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71.4. Inducţia matematică . . . . . . . . . . . . . . 9

2. Numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132.1. Numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132.2. Puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182.3. Radicali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202.4. Logaritmi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

3. Şiruri, progresii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263.1. Şiruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263.2. Progresii aritmetice . . . . . . . . . . . . . . . 293.3. Progresii geometrice . . . . . . . . . . . . . . 32

4. Funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 354.1. Noţiunea de funcţie . . . . . . . . . . . . . . . 354.2. Operaţii cu funcţii numerice . . . . . . . . . . 374.3. Proprietăţile funcţiilor . . . . . . . . . . . . . 454.4. Funcţii bijective . . . . . . . . . . . . . . . . . 524.5. Graficul unei funcţii . . . . . . . . . . . . . . . 604.6. Graficul şi proprietăţile funcţiei . . . . . . . . . 62

5. Funcţii numerice, ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . 695.1. Funcţia de gradul întâi . . . . . . . . . . . . . 695.2. Ecuaţii şi inecuaţii de gradul întâi . . . . . . . . 725.3. Funcţia de gradul al doilea . . . . . . . . . . . 755.4. Ecuaţii de gradul al doilea . . . . . . . . . . . 815.5. Funcţia putere cu exponent natural . . . . . . . 865.6. Funcţia putere cu exponent negativ . . . . . . . 885.7. Funcţia radical . . . . . . . . . . . . . . . . . 925.8. Ecuaţii iraţionale . . . . . . . . . . . . . . . . 945.9. Funcţia exponenţială . . . . . . . . . . . . . . 975.10. Ecuaţii exponenţiale . . . . . . . . . . . . . . 1005.11. Funcţia logaritmică . . . . . . . . . . . . . . 1035.12. Ecuaţii logaritmice . . . . . . . . . . . . . . . 106

5.13. Funcţia sinus . . . . . . . . . . . . . . . . . 1125.14. Funcţia arcsinus . . . . . . . . . . . . . . . . 1155.15. Funcţia cosinus . . . . . . . . . . . . . . . . 1195.16. Funcţia arccosinus . . . . . . . . . . . . . . . 1215.17. Funcţia tangentă . . . . . . . . . . . . . . . . 1235.18. Funcţia arctangentă . . . . . . . . . . . . . . 1265.19. Funcţia cotangentă . . . . . . . . . . . . . . 1285.20. Funcţia arccotangentă . . . . . . . . . . . . . 130

6. Numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1326.1. Mulţimea numerelor complexe . . . . . . . . . 1326.2. Forma algebrică . . . . . . . . . . . . . . . . 1346.3. Reprezentarea geometrică . . . . . . . . . . . 1386.4. Forma trigonometrică . . . . . . . . . . . . . 1416.5. Rădăcinile de ordinul n . . . . . . . . . . . . . 1456.6. Ecuaţii binome şi bicvadratice . . . . . . . . . 146

7. Elemente de combinatorică . . . . . . . . . . . . . 1487.1. Reguli generale ale combinatoricii . . . . . . . 1487.2. Permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1527.3. Grupul Sn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1537.4. Aranjamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1587.5. Combinări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1597.6. Binomul lui Newton . . . . . . . . . . . . . . 160

8. Statistică şi probabilităţi . . . . . . . . . . . . . . . 1628.1. Matematică financiară . . . . . . . . . . . . . 1628.2. Elemente de statistică matematică . . . . . . . 1658.3. Calculul probabilităţilor . . . . . . . . . . . . 168

9. Matrice şi determinanţi . . . . . . . . . . . . . . . 1729.1. Matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1729.2. Determinanţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1799.3. Aplicaţii ale determinanţilor în geometrie . . . 1849.4. Matrice inversabile . . . . . . . . . . . . . . . 1869.5. Rangul unei matrice . . . . . . . . . . . . . . 188

10. Sisteme de ecuaţii liniare . . . . . . . . . . . . . . 19111. Structuri algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . 19811.1. Legi de compoziţie . . . . . . . . . . . . . . . 19811.2. Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210

11.3. Subgrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21411.4. Morfisme de grupuri . . . . . . . . . . . . . . 21611.5. Inele şi corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . 218

12. Polinoame . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22312.1. Inel de polinoame . . . . . . . . . . . . . . . 22312.2. Forma algebrică a unui polinom . . . . . . . . 223

1. Elemente de logică matema-tică

1.1. Propoziţii

..

Definiţie. Se numeşte propoziţie un enunţ declarativ des-pre care se poate decide dacă este adevărat sau fals.Observaţie. O propoziţie nu poate fi în aceeaşi timp şi ade-vărată şi falsă.Definiţie. Unei propoziţii îi putematribui unadin cele douăvalori de adevăr “1” sau “0”: dacă propoziţia este adevărată,valoarea sa de adevăr este 1, iar valoarea de adevăr a uneipropoziţii false este 0 (“1” şi “0” sunt simboluri, nu repre-zintă numere).Notaţie. Propoziţiile se notează cu literele mici p,q,r,....

Exemplu. Sunt propoziţii: “În fiecare pătrat există un unghidrept.”- propoziţie adevărată, valoarea sa de adevăr este 1;“suma măsurilor unghiurilor unui triunghi este egală cu 110◦.”-falsă, valoarea sa de adevăr este 0;“Într-un triunghi echilateral toate laturile sunt de lungimeegală.”-adevărată, valoarea sa de adevăr este 1.

Nu sunt propoziţii (în sensul logicii matematice): “x+3=10”-nu se poate decide dacă este advărată sau falsă: pentru x=7,propoziţia “7+3=10” este adevărată, iar pentru alte valori alelui x propoziţia este falsă;“Într-un triunghi laturile sunt congruente.”- în cazul triunghiuluiechilateral propoziţia este adevărată, în alte cazuri este falsă.

1

..

Definiţie. Negaţia propoziţiei p este propoziţia “non p”,notată ¬p sau p, care este adevărată dacă p este falsă şiTabelul de adevăr

al lui ¬p:p ¬p0 11 0

falsă dacă p este adevărată.Observaţie. Propoziţia ¬(¬p) are ace-eaşi valoarea de adevăr ca şi p. Pentrua nega o propoziţie, se pune în faţa eiexpresia “nu e adevărat că”.

.Negaţia unei propoziţii

Exemplu. Negaţia propoziţiei adevărate p: “2+3>4” este ¬p:“2+3 ̸>4”.Negaţia propoziţiei false “Fiecare câine este neagră.” este propo-ziţia adevărată“Există câine care nu este neagră”.

..Tabelul de advăr

al lui p∧q:p q p∧q0 0 00 1 01 0 01 1 1

Definiţie. Conjuncţia propoziţiilor p, qeste propoziţia “p şi q”, notată p∧q, careeste adevărată numai atunci când atât pcât şi q sunt adevărate, fiind falsă în ce-lelate cazuri.Observaţie. Pentru a exprima conjun-cţia propoziţiilor p, q, punem între celedouă propoziţii cuvântul “şi”.

.Conjuncţia propoziţiilor

..Tabelul de advăr

al lui p∨q:p q p∨q0 0 00 1 11 0 11 1 1

Definiţie. Disjuncţia propoziţiilor p, qeste propoziţia “p sau q”, notată p∨q,care este falsă numai atunci când atât pcât şi q sunt false, fiind adevărată în ce-lelate cazuri.Observaţie. Pentru a exprima disjuncţiapropoziţiilor p, q, punem între cele douăpropoziţii cuvântul “sau”.

.Disjuncţia propoziţiilor

2

..

Definiţie. Din propoziţiile simple p,q,r,... prin aplicareade un număr finit de ori a conectorilor logici ¬,∨,∧ se potcrea propoziţii compuse.Observaţie. Calculul propoziţiilor studiază propoziţiilecompuse din punctul de vedere al adevărului sau falsuluiîn raport cu valorile logice ale propoziţiilor simple care lecompun.

..

Definiţie. Se numeşte implicaţia propoziţiilor p şi q propo-ziţia ((¬p)∨q) şi se notează p→q (“p implică q”).Tabelul de advăr al

lui p→q:p q ¬p p→q

0 0 1 10 1 1 11 0 0 01 1 0 1

Din tabelul de adevăr constatăm căp→q este falsă numai dacă p este ade-vărată şi q este falsă, fiind adevărată încelelate cazuri. Observaţie. Implica-ţia propoziţiilor p,q se exprimă astfel:“dacă p atunci q”. În implicaţia p→qp se numeşte ipoteză, iar q se numeşteconcluzia implicaţiei.

.Implicaţia propoziţiilor

Exemplu. Considerând propoziţiile p: “Numărul 2 este par.” şiq: “Pământul este sferic.”:

.. p→q: “Dacă numărul 2 este par atunci Pământul estesferic.”- propoziţie falsă, ipoteza fiind adevărată şi con-cluzia falsă;

.. q→p: “Dacă Pământul este sferic, atunci numărul 2 estepar.”- propoziţie adevărată, ipoteza fiind falsă şi concluziaadevărată.

3

2. Numere reale

2.1. Numere reale

..

Notaţie.N={0,1,2,3,...}mulţimea numerelor naturale;Z={...,−3,−2,−1,0,1,2,3,...} mulţimea numerelorîntregi;

Q=

{m

n

∣∣∣∣m,n∈Q,n ̸=0

}mulţimea numerelor raţionale;

Rmulţimea numerelor realeI=R\Qmulţimea numerelor iraţionale;N∗=N\{0}, Z∗=Z\{0}, Q∗=Q\{0}, R∗=R\{0}.

Observaţie. N⊂Z⊂Q⊂R, R=Q∪I, Q∩I=∅.

..

.. asociativitate: (x+y)+z=x+(y+z),∀x,y,z∈R (N,Z,Q);

.. comutativitate:x+y=y+x, ∀x,y∈R (N,Z,Q);

.. există element neutru:∃0∈R astfel încât x+0=0+x=x,

∀x∈R (N,Z,Q);.. orice număr întreg (raţional, real) are un opus:

∀x∈Z (Q,R),∃(−x)∈Z (Q,R)astfel încât x+(−x)=0.

.Proprietăţile adunării numerelor reale

13

..

.. asociativitate:(x·y)·z=x·(y·z), ∀x,y,z∈R (N,Z,Q);

.. comutativitate: x·y=y·x, ∀x,y∈R (N,Z,Q);

.. există element neutru:∃1∈R astfel încât x·1=1·x=x, ∀x∈R (N,Z,Q);

.. orice număr real nenul este inversabil:∀x∈Q∗ (R∗), ∃

1

x∈Q∗, (R∗) astfel încât x·

1

x=1;

.. Distributivitatea înmulţirii faţă de adunare:x(y+z)=xy+xz, (x+y)z=xz+yz, ∀x,y,z∈R.

.Proprietăţile înmulţirii numerelor reale

Problemă. Să se demonstreze că numărul√2 este iraţional.

S.Presupunând că√2∈Q există numerelea,b∈N, b ̸=0 astfel în-

cât√2=

a

b, iar

a

beste ireductibilă. Ridicând la pătrat, 2=

a2

b2⇒

a2=2b2, deci a2 este par⇒a este par⇒a=2k, k∈N. Atunci4k2=2b2⇒2k2=b2, deci b2 este par⇒b par⇒b=2l, l∈N. Daratuncia=2k, b=2l, aşadar fracţia

a

beste reductibilă prin 2, con-

rar ipetezei. Deci√2 nu este reductibilă.

..

Definiţie. Numărul întreg a este divizibil cu numărul în-treg b dacă există un număr întreg c astfel încât a=b·c.

Notaţie. a...b (“a este divizibil cu b”) sau b|a (“b divide a”).

Teoremă. (Teorema împărţirii cu rest) Fiind date nume-relea∈N şi b∈N∗, există şi sunt unice numerele q,r∈N ast-fel încât a=bq+r şi 0≤r<b.

.Divizibilitate

14

..

Teoremă. Fie a,b,c∈N∗. Atunci.. dacă a|b şi b|c, atunci a|c (tranzitivitate);.. dacă a|b atuncima|mb, ∀m∈N∗;.. dacă a|b şi a|c, atunci a|ma+nb, ∀m,n∈N∗.

Definiţie. Un număr p≥2 se numeşte număr prim dacă pare exact doi divizori: 1 şi p.

.Divizibilitate - continuare

..

Definiţie. O fracţie zecimală de forma a0,a1a2a3... se nu-meşte

.. fracţie zecimală finită, dacă are un număr finit decifre zecimale;

.. fracţie zecimală periodică simplă, dacă are un grupde zecimale, numit perioadă, care se repetă la infi-nit,incepând imediat după virgulă:∃p∈N, p≥1 astfel încât an+p=an, ∀n≥1;

.. fracţie zecimală periodică mixtă, dacă perioada nuincepe imediat după virgulă: ∃k,p∈N, p≥1, k≥2astfel încât an+p=an, ∀n≥k.

.Fracţii zecimale

Exemplu. Fracţie zecimală finită: −12,003.Fracţie zecimală periodică simplă: 13,248248248...

jel.=

13,(248).

Fracţie zecimală periodică mixtă: −23,0487271271...jel.=−23,0487(271).

..Teoremă. Orice număr raţional poate fi transformat într-ofracţie zecimală finită sau într-o fracţie zecimală periodicăsimplă sau mixtă.

15

Problemă. Să se transforme în fracţii zecimale:137

40,19

21,

433

330.

S. Se împarte numărătorul la numitor:137

40=137:40=3,425

(fracţie zecimală finită),19

21=19:21=0,904761904761...=

0,(904761) (fracţie zecimală periodică simplă),433

330=433:330=1,3121212...=1,3(12) (fracţie zecimală

periodică mixtă).

..Teoremă. Orice fracţie zecimală finită sau fracţie zecimalăperiodică simplă saumixtă poate fi transformată într-o fra-cţie ordinară.

Problemă. Să se transforme următoarele fracţii zecimaleîn fracţii ordinare: 3,25; 1,335; 0,(36); −2,(693); 3,2(35);1,01(2).

S. Transformarea unei fracţii zecimale finite: 3,25=325

100=3

1

4,

1,335=1335

1000.

Transformarea unei fracţii zecimale periodice simple:

−2,(693)=−2693

999=−2

77

111, 0,(36)=

36

99=

4

11.

Transformarea unei fracţii zecimale periodice mixte:

1,01(2)=112−1900

=111

900, 3,2(35)=3

235−2990

=3233

990.

..

Definiţie. Partea întreagă a numărului real x este numărulîntreg (notat cu [x]) cel mai mare, mai mic sau egal cu x.

[x]=k∈Z⇔k≤x<k+1.Definiţie. Partea fracţională a numărului x este numărul{x}=x−[x]∈[0,1).

16

4.6. Graficul şi proprietăţile funcţiei

..

În cursul reprezentării graficului funcţiei numerice f :A→B ne interesează fragmentul din plan corespunzătoare pro-dusul cartezianA×Imf .Dacă graficul lui f este trasată, domeniul de definiţie al luif este proiecţia lui Gf pe axa Ox, iar Imf este proiecţialuiGf peOy.

.Gf↔ domeniul de definiţie, imaginea Imf

..x

.

y

.O.

Gx2

.

A

A=[−1,3]

..x

.

y

.O.

Gx2

.

Imf

Imf=[−1,2]

..

Funcţia f :A→R este mărginită cu margine inferioarăm şimargine superioarăM dacă graficul lui f este situată întredreptele orizontale de ecuaţie y=m şi y=M . Dacă grafi-cul lui f nu poate fi cuprinsă între două drepte orizontale,atunci f nu este mărginită.

.Gf↔mărginire

62

..x

.

y

.O

mărginită

..x

.

y

.O

mărginită superiornemărginită inferior

..x

.

y

.O

nemărginită superiormărginită inferior

..x

.

y

.O

nemărginită superiornemărginită inferior

..

Funcţia f este pară dacă graficul lui f este simetrică pe axaOy.Funcţia f este impară dacă graficul lui f este simetrică pepunctulO.

.Gf↔ paritate

..x

.

y

.O

f par

..x

.

y

.O

f impar

63

..x

.

y

.O

f crescătoare

..x

.

y

.O

f descrescătoare

..

Graficul unei funcţii strict crescătoare, de la stânga ladreapta, “se ridică”.Graficul unei funcţii strict descrescătoare, de la stânga ladreapta, “se coboară”.

.Gf↔monotonitate

..

Funcţia numerică f :A→R intersectează axa Ox în punc-tele (x0,0) unde f(x0)=0, deci x0 este o soluţie a ecuaţieif(x)=0. Abscisele punctelor de intersecţie ale graficuluicu axaOx determină valorile aproximative ale soluţiilor.Faptul că funcţia f este pozitivă (negativă) pe o mulţimeM⊆A, este chivalent cu faptul că imaginea geometrică alui f corespunzătoaremulţimiiM se află deasupra axeiOx(sub axaOx).Dacă imaginea geometrică a lui f este trasată, mulţimeasoluţiilor inegalităţii f(x)≥0 (f(x)≤0) este alcătuită dinproiecţiile peOx ale punctelor de pe grafic care se află dea-supra axeiOx (sub axaOx).Observaţie. Funcţiile continue îşi menţin semnul constantîntre două rădăcini consecutive: dacă f este continuă peA,f(x1)=f(x2)=0, x1<x2, (x1,x2)⊆A şi f(x) ̸=0, ∀x∈(x1,x2), atunci f(x)·f(y)≥0, ∀x,y∈(x1,x2).

.Gf↔ semnul funcţiei

64

..x

.

y

.O.

1

f(x)≥0⇔x∈[−2,−1]∪[2,∞)

..x

.

y

.O.

1

f(x)<0⇔x∈(−∞,−2)∪(−1,2)

..

Definiţie. Dreapta d se numeşte o asimptotă a graficuluifuncţiei f :A→B A,B⊆R, dacă distanţa dintre un punctde pe curbă şi dreapta d tinde spre 0, când abscisa punctu-lui tinde spre±∞.Deosebim trei tipuri de asimptote: verticală, orizontală şioblică.

.Gf↔ Asimptote

..x

.

y

.1

.1

.O

y=1asimptotă orizontală

..x

.

y

.1

.1

.O.

O

x=1asimptotă verticală

65

5.16. Funcţia arccosinus

..

Definiţie. Inversa funcţiei bijective g:[0,π]→[−1,1],g(x)=cosx este funcţia arccosinus: f :[−1,1]→[0,π],f(x)=arccosx.Din definiţie rezultă că

arccosx=α⇔cosα=x, α∈(0,π).

Reprezentareageometrică:

..x

.

y

.O .

π2

.

π

.−1

.1

.

Garccosx

Funcţiile f :[−1,1]→[0,π], f(x)=arccosx şi g:[0,π]→[−1,1], g(x)=cosxsunt funcţii inverse, deci reprezentarealor geometrică este simetrică faţă dedreapta y=x:

..x

.

y

.O .

π2

.π2

.

π

.−1

.1

.

1

.

−1

.

Garccosx

.

Gcosx

..

x −1 −√3

2−√2

2−

1

20

1

2

√2

2

√3

21

arccosx π5π

6

4

3

π

2

π

3

π

4

π

60

.Valori remarcabile

121

..

x −1 0 1

arccosx −π +↘+π

2+↘+ 0

.Tabelul de variaţie şi de semne

Problemă. Determinaţi domeniul maxim de definiţie pentrufuncţia f :D→R, f(x)=arccos(1−2x)!S.Argumentul lui arccos trebuie să aparţină intervalului [−1,1]:D={x∈R| 1−2x∈[−1,1]}.

1−2x∈[−1,1]⇔−2x∈[−2,0]⇔x∈[0,1], deciD=[0,1].

Problemă. Să se calculeze arccos(cos6).S. Fie arccos(cos6)=α, atunci cosα=cos6 şiα∈[0,π]≈[0;3,14].Din relaţia cos(x)=cos(2π−x) rezultă că cos6=cos(2π−6) şi2π−6≈0,28∈[0,π], deci arccos(cos6)=α=2π−6.

..

Definiţie f :[−1,1]→[0,π], f(x)=arccosxImaginea lui f Imf=[0,π]

Puncte de inter- Gf∩Oy={(0,π2

)}

secţie cu axe Gf∩Ox={(1,0)}Periodicitate f nu este periodicăParitate f nu este pară, nu e impară:

arccos(−x)=π−arcsinxContinuitate curbă continuăAsimptote nu existăMărginire f este mărginită: 0≤arccosx≤π,

arccosx=0⇔x=1,arccosx=π⇔x=−1

Monotonie f este strict descrescătoare pe[−1,1]

Semnul funcţiei arccosx≥0, ∀x∈[−1,1]Convexitate f este convexă pe [−1,0], f este

concavă pe [0,1]

.Proprietăţile funcţiei arccosinus

122

..

Punct de infle-xiune

x=0

Bijectivitate f este bijectivă

Funcţia inversă f−1:[0,π]→[−1,1],f−1(x)=cosx

.Proprietăţile funcţiei arccosinus - continuare

Problemă. Să se demonstreze că 2arcsin1

3=arccos

7

9.

S. Cu notaţiile arcsin 13=α şi arccos 79 , din definiţie sinα=

13 ,α∈[

−π2 ,π2

], cosβ= 7

9 , β∈[0,π]. Trebuie să demostrăm că 2α=β.

Din teorema fundamentală a trigonometriei cos2α= 89⇒cosα=

± 2√

23 . Pe intervalul

[−π

2 ,π2]cosinusul este pozitiv, deci

cosα= 2√

23 . În mod analog, sinβ= 4

√2

9 .sin(2α)=2sinαcosα=2· 13 ·

2√

23 = 4

√2

9 =sinβ.

Faptul că sin(2α)=sinβ nu înseamnă că 2α=β (funcţia sin nueste injectivă, o altă posibilitate este 2α=π−β). Dar sinα>0⇒α∈(0,π2

)⇒2α∈(0,π); sin(2α)>0⇒2α∈

(0,π2

). cosβ>0⇒

β∈(0,π2

).

Deci sin(2α)=sinβ, 2α∈(0,π2

), β∈

(0,π2

), de unde 2α=β.

5.17. Funcţia tangentă

..Definiţie. Funcţia f :R\{

π

2+kπ| k∈Z

}→R, f(x)=tgx

se numeşte funcţia tangentă.

123

Reprezentarea geometricăgraficului:

..x

.

y

.O .−π

.− 3π

2

.−π

2

.π2

.3π2

.

Gtgx..

x 0π

6

π

4

π

3

tgx 0

√3

31√3

.Valori remarcabile

..

x −3π

2−

π

2

π

2

2

tgx ∞|−∞ ↗ ∞|−∞ ↗ ∞|−∞ ↗ ∞|−∞

.Tabelul de monotonie

..

x −π −π

20

π

2

tgx −0+ + +|− − −0+ + +|− − −0+ + +|−

.Tabelul de semne

..

Definiţie f :R\{

π2 +kπ| k∈Z

}→R, f(x)=

tgxImaginea lui f Imf=RPuncte de inter- Gf∩Oy={(0,0)}secţie cu axe Gf∩Ox={(kπ,0)| k∈Z}Periodicitate periodică, perioada principală:

T=π

.Proprietăţile funcţiei tangentă

124

..

Paritate f este impară: tg(−x)=−tgx,centrul de simetrie : O

Continuitate curbă continuă pe(−π

2 +kπ,π2 +kπ), k∈Z

Asimptote x=π2 +kπ, k∈Z asimptotaă

verticalăMărginire nu este mărginităMonotonie f e strict crescătoare pe(

−π2 +kπ,π2 +kπ

), k∈Z

Semnul funcţiei tgx≥0⇔x∈[kπ,π2 +kπ

)şi

tgx<0⇔x∈(π2 +kπ,(k+1)π

]Convexitate f este convexă pe

[kπ,π2 +kπ

),

k∈Zf este concavă pe(π2 +kπ,(k+1)π

], k∈Z

Puncte de inflexiune: xk=kπ, k∈Z

Bijectivitate f nu este bijectivă (nu e injectivă,este surjectivă)

Restricţia fb:(−π

2 ,π2)→R, fb(x)=tgx

bijectivă inversa lui f : f−1b :R→

(−π

2 ,π2),

f−1b (x)=arctgx

.Proprietăţile funcţiei tangentă - continuare

125

7. Elemente de combinatorică

7.1. Reguli generale ale combinatoricii

..

Teoremă. Dacă obiectul A poate fi ales în nA moduri,obiectul B (C,...) poate fi ales în nB(nC , ...) moduri şinici o alegere a lui A nu coincide cu nici o alegere a lui B(C,...), atunci alegerea “A sauB” (sauC, ...) poate fi rea-lizată în nA+nB(+nC+...)moduri.Observaţie. Această regulă poate fi prezentată sub forma:pentru mulţimile disjuncte A şi B, |A∪B|=|A|+|B|,unde |M | înseamnă numărul de elemente ale mulţimiiM .Teoremă. Dacă obiectul A poate fi ales în nA moduri,obiectulB în nB moduri, iarm posibilităţi de alegerea luiA şi a lui B coincid (m≤nA,nB), atunci alegerea “A sauB” poate fi realizată în nA+nB−mmoduri.Observaţie. Fie mulţimile A,B. Atunci |A∪B|=|A|+|B|−|A∩B|.

.Regula sumei

Exemplu. Într-un penar sunt 3 creioane de grafit, 12 creioanecolorate şi 4 pixuri, atunci alegerea unui creion poate fi realizatăîn 3+12=15moduri, iar pentru alegerea unui rechizite sunt 3+12+4=19 posibilităţi.

Problemă. Elevii unei clase urmează cursuri astfel încât 8merg la germană, 6 la română. Ştiind că 2 dintre elevi urmeazăambele cursuri iar 15 nu face nici un curs, să se determine efec-tivul clasei.!S. Se notează cuG (R) mulţimea elevilor care frecventează cur-sul de germană (română), iar cu S mulţimea celor care nu ur-mează cursuri. Atunci |G|=8, |R|=6, |G∩R|=2, |S|=15.

148

După regula sumei numărul elevilor care urmează cel puţin uncurs, este

|G∪R|=|G|+|R|−|G∩R|=8+6−2=12.

..

S

.

G

.

R

.

G∩R

.8

. 2.6

. 15. 6. 4

Mulţimile G∪R şi S suntdisjuncte, astfel conformregulei sumei,|(G∪R)∪S|=|G∪R|+|S|=12+15=27.

Problemă. Între 1 şi 100 câre numere naturale se divid cu 6sau 8?

S. Cu notaţiile A={x∈N| 1≤x≤100, x...6} şi

B={x∈N| 1≤x≤100, x...8}, A={1·6,2·6,3·6,...,16·6},

B={1·8,2·8,3·8,...,12·8}, deci |A|=16, |B|=12 şi

A∩B={x∈N| 1≤x≤100, x...6, x

...8}={x∈N| 1≤x≤

100, x...[6,8]=24}={24,48,72,96}, |A∩B|=4. Atunci

|A∪B|=|A|+|B|−|A∩B|=16+12−4=24.

..

Teoremă. Dacă obiectul A poate fi ales în nA moduri, şidacă după fiecare astfel de alegere, obiectul B se poatealege în nB moduri, atunci alegerea perechii (A,B) poatefi realizată în (nA·nB)moduri.

Observaţie. Fie mulţimile A şi B. Atunci |A×B|=|A|×|B|.

.Regula produsului

Exemplu. Între oraşele A şi B sunt două drumuri (AB1 şiAB2), din A în C putem ajunge în trei moduri (BC1, BC2,BC3) (vezi “harta” de mai jos). Atunci dinA înC putem ajungeîn 2·3=6moduri diferite.

149

Pentru reprezentarea unor astfel de situaţii se poate folosi dia-grama copac.

..A. B. C.AB1

.

AB2

.

BC1

. BC2.

BC3

..A.

B

.

B

.

C

.

C

.C

.C

.

C

.

C

.

AB1

.

AB2

.

BC1

.

BC2

.BC3

.

BC1

.

BC2

.

BC3

Exemplu. O fetiţă are 4 perechi de papuci, 3 fustiţe, 5 bluziţe şi2 vestuţe. În câte feluri se poate îmbrăca fetiţa?

Reprezentarea tuturor posibilităţilor pe o diagramă copac ar fiprea amplă (şi nici nu este necesară), de aceea reprezentăm doarnumărul posibilităţilor:Vestimentaţie papuci fustiţă bluziţă vestuţăNumăr bucăţi 4 3 5 2numărul posibilităţiloralegerii papucilor

4

numărul posibilităţilor(papuci,fustiţe)

4·3

(papuci,fustiţe, bluziţe) 4·3·5(papuci,fustiţe, bluziţe,vestuţe)

4·3·5·2

În total sunt 4·3·5·2=120 posibilităţi.

Observaţie. De obicei, se formulează un tabel simplificat:Vesti-mentaţie

papuci fustiţă bluziţă vestuţă total

↑ ↑ ↑ ↑Nr. posi-bilităţi

4 3 5 2 4·3·5·2=120

150