Unitatea 5. Regimul juridic al ariilor protejate şi al monumentelor naturii

Protecţia juridică a faunei terestre şi acvatice Protecţia juridică a florei

A. Regimul juridic al ariilor protejate şi al monumentelor naturiiProtejarea anumitor zone de pe suprafaţa pământului, pentru calităţi speciale, pentru

frumuseţe, pentru conţinutul unor specii rare de plante sau animale a fost în atenţia oamenilor încă din cele mai vechi timpuri1. În România, prima rezervaţie naturală a fost înfiinţată în anii ’30, Rezervaţia Retezat, după care au urmat, pe bună dreptate, multe alte arii care au fost protejate prin lege. 2

Iniţial, Legea nr. 137/1995 privind protecţia mediului reglementa regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii în Capitolul III. Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii, Secţiunea a 4-a, art. 55-60, în prezent abrogate prin OUG nr. 91/2003. Astfel că, în afara unor reglementări în diferite alte articole, printre altele, şi a ariilor protejate, doar art. 35 din Legea nr. 137/1995, modificată, mai face trimitere expres la acest aspect: “regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice se supun prevederilor prezentei legi, precum şi legislaţiei specifice în vigoare” (art. 35 alin. 2).

Legislaţia specifică la care face trimitere art. 35 constă, în primul rând, în O.U.G. nr. 236/20003 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 462/20014. În afara acestora, mai există şi alte acte normative despre care vom face menţiune pe măsura prezentării materialului.

Definiţie. Aria naturală protejată este definită în art. 2 pct. 6 din OUG nr. 195/2005. Aceeaşi definiţie este formulată şi în OUG nr. 236/2000, în art. 4 lit. d).

Scopul adoptării OUG nr. 236/2000 îl constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltarea durabilă (art. 1). Prin patrimoniu natural se înţelege ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, biologice şi biocenotice ale mediului natural a căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sabogenă, peisagistică, recreativă şi cultural-istorică au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integgrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare (art. 4 lit. b).

Legea-cadru prin care se reglementează protecţia ariilor protejate este:* OUG nr. 236/20005, - Capitolul I. Dispoziţii generale (art. 1-4). Stabileşte scopul reglementării, obiectivele

urmărite, zonele care intră şi cele care nu intră sub incidenţa ei, înţelesul unor termeni;- Capitolul II. Regimul ariilor naturale protejate:

- Secţiunea 1. Categorii de arii naturale protejate (art. 5); Pentru asigurarea măsurilor speciale de ocrotire şi conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferenţiat de ocrotire, conservare şi utilizare, potrivit diferitelor categorii de arii naturale protejate stabilite de lege;

1 Vezi în acest sens, despre “legea braniştei” şi alte reguli vizând natura în vechiul drept românesc, Mircea DUŢU, op.cit., vol. I, 2003, p. 73 şi urm. 2 Vezi Ernest LUPAN, op.cit., 2001, p. 282-283.3 Publicată în M.Of. nr. 625 din 4 decembrie 2000.4 Publicată în M.Of. nr. 433 din 2 august 2001. 5 Aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 462/2001.

- Secţiunea a 2-a. Instituirea regimului de arie naturală protejată (art. 6-15); Instituirea regimului de arie naturală protejată şi de zonă de protecţie a bunurilor patrimoniului natural este prioritară în raport cu orice alte interese, cu mici excepţii; regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător, şi este obligatorie respectarea acestuia, potrivit legii. Instituirea regimului de arie naturală protejată se face prin lege, hotărâre a Guvernului, hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale, la propunerea, după caz, a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, altor autorităţi publice centrale, regiilor autonome, companiilor, preşedinţilor consiliilor judeţene sau primarilor etc. Modul de constituire şi de administrare a ariilor naturale protejate va lu în considerare interesele comunităţilor locale, facilitându-se participarea localnicilor la aplicarea măsurilor de protecţie, conservare şi utilizare durabilă a resurselor naturale, încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse, în beneficiul comunităţilor locale;

- Secţiunea a 3-a. Administrarea reţelei de arii naturale protejate (art. 16-24); Ansamblul ariilor naturale protejate constituie reţeaua naţională de arii naturale. Coordonarea managementului reţelei naţionale de arii naturale protejate intră în responsabilitatea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, a Academiei Române şi a Comitetului Naţional “Om-Biosferă”. Responsabilităţi pentru stabilirea modalităţilor de administrare a ariilor naturale protejare şi a altor bunuri ale patrimoniului natural revin autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, împreună cu Academia Română şi autorităţilor administraţiei ublice judeţene sau locale.

- Capitolul III. Conservarea habitatelor şi a speciilor (art. 25-28); Conservarea şi ocrotirea habitatelor naturale şi seminaturale, terestre, acvatice şi subterane de interes comunitar, existente pe teritoriul României se fac prin declararea de arii speciale de conservare.

- Capitolul IV. Conservarea altor bunuri ale patrimoniului natural (art. 29-37); se referă la protejarea: tipurilor geomorfologice deosebite, de relief pozitiv sau negativ, peşterile, depozitele fosilifere, formaţiunile geologice, mineralogice, arbori seculari, peşteri etc.

- Capitolul V. Autorităţi şi instituţii responsabile (art. 38-43); Autoritatea publocă centrală pentru protecţia mediului, prin Direcţia de Conservare a Naturii şi a Diversităţii Biologice; Academia Română, prin Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii; Comisia Naţională UNESCO, prin Comitetul Naţional “Om-Biosferă”

- Capitolul VI. Organizarea şi exercitarea controlului (art. 44-46); Controlul respectării prevederilor OUG nr. 236/2000 se organizează de autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi se exercită prin personal special împuternicit. Controlul ştiinţific se organizează de Academia Română prin personal special împuternicit.

- Capitolul VII. Sancţiuni (art. 47-51); Încălcarea prevederilor OUG nr. 236/2000 atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

- Capitolul VIII. Dispoziţii finale (art. 52-55) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile din sectorul public şi privat, regiile autonome, companiile naţionale şi societăţile comerciale sunt obligate să pună în aplicare prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi să acţioneze pentru respectarea lor.

- Anexa 1. Scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate;- Anexa 2. Tipurile de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor

speciale de conservare;- Anexa 3. Specii de plante şi de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor

speciale de conservare şi a ariilor de protecţie specială avifaunistică.

* H.G. nr. 230 din 4 martie 20036 reglementează delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurile naţionale şi parcurile naturale, precum şi constituirea administraţiei acestora. Delimitarea acestora în actul normativ, prin descriere şi hartă, sunt baza realizării cadastrului de specialitate al ariilor naturale protejate, secţiunea rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale şi parcuri naturale (art. 1 alin. 2). Denumirile şi desemnările internaţionale ale rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale sunt menţionate în art. 1 alin. 3, descrise în Anexa 1, iar clasificarea lor s-a realizat pe baza categoriilor corespunzătoare statutului de protecţie, stabilit în Anexa 1 La OUG nr. 236/2000.

B. Protecţia juridică a faunei terestre şi acvatice Prin noţiunea de faună se înţelege totalitatea speciilor de animale dintr-un grup

taxonomic (ex. vertebrate etc.), dintr-o zonă geografică naturală, dintr-un teritoriu administrativ, dintr-o eră sau perioadă geologică. Studierea structurii şi dinamici biocenozelor nu se poate realiza fără cunoaşterea elementelor de faună.7

Când se pune problema protecţiei juridice a faunei, ne referim la protecţia juridică a animalele sălbatice şi la cele domestice. Protecţia juridică a animelelor domestice şi sălbatice urmăreşte finalităţi diferite: ocrotirea lor de acte de cruzime, rele tratamente şi abandon; protejarea lor faţă de captură, distrugere şi comercializare, ca acte care pot duce la dispariţia speciilor.8

Reglementări juridice privind animalele în dreptul românesc: - Codul civil , Cartea a II-a, Capitolul al II-lea, art. 467, 468, 473.- Pentru protecţia animalelor domestice sunt adoptate acte normative cu conţinut sanitar-

veterinar; art. 310 Cod penal etc;- Animalele sălbatice se bucură de o ocrotire mai bine reglementată juridic. Astfel, cel mai

important act normativ în acest sens este Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/19969; Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 647/200110 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare pe piaţa internă sau la export a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, precum şi a importului acestora; Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura11.

- Animalele pentru experimente: Ordonanţa Guvernului nr. 37/200212 pentru protecţia animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 471/200213.

- Animalele sălbatice în captivitate: Legea grădinilor zoologice şi acvariilor publice nr. 191/200214.

Ş.a.Statutul juridic al animalelor sălbatice, potrivit Legii nr. 103/1996, republicată.

6 Publicată în M.Of. nr. 190 din 26 martie 2003.7 Petre NEACŞU, Zoe APOSTOLACHE-STOICESCU, op.cit., p.232. Potrivit aceleiaşi surse (p. 232-238), fauna poate fi: a solului, bentală, de coronament, cadaverică, cavernicolă, de apă dulce, insulară, interstiţială, infestinală, litorală, madicolă, marină, microbiană, microporală, muscicolă, parazitară, pelagică, sesilă, terestră, torenticolă, vagilă. 8 Mircea DUŢU, op.cit., vol. II, 2003, p. 177.9 Republicată, cu modificări şi completări, în M.Of. nr. 328 din 17 mai 2002.10 Publicat în M.Of. nr. 416 din 26 iulie 2001. 11 Republicată în M.Of. nr. 627 din 2 septembrie 2003.12 Publicată în M.Of. nr. 95 din 2 februarie 2002.13 Publicată în M.Of. nr. 535 din 23 iulie 2002. 14 Publicată în M.Of. nr. 271 din 23 aprilie 2002.

Animalele sălbatice de interes vânătoresc, enumerate în anexele 1 şi 2 ale Legii nr. 103/1996, denumite vânat, resursă naturală regenerabilă de interes naţional şi internaţional (art. 2), împreună cu biotopurile acestora, constituie fondul cinegetic al României (art. 1),

Vânatul României este administrat şi gestionat în scopul conservării biodiversităţii faunei sălbatice, menţinerii echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi al satisfacerii altor cerinţe social-economice (art. 2). Vânatul este bun public de interes naţional (art. 3).

Fondul cinegetic al României se compune din unităţi de gospodărire cinegetică, denumite fonduri de vânătoare, constituite pe toate categoriile de teren, indiferent de proprietar, şi astfel delimitate încât să asigure o cât mai mare stabilitate vânatului în cuprinsul a cestora (art. 3 alin. 1).

Gestionarea fondurilor de vânătoare se atribuie de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură organizaţiilor vânătoreşti legal constituite din România, administratorului pădurilor statului, unităţilor de învăţământ şi unităţilor de cercetare ştiinţifică cu profil cinegetic din România, denumite gestionari ai fondurilor de vânătoare (art. 4).

Suprafaţa fondurilor de vânătoare variază între 5.000 ha şi 10.000 ha (art. 3 alin. 3 şi 4).

Administrarea şi gestionarea fondului cinegetic al României se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură (art. 7), potrivit prevederilor Legii nr. 103/1996, republicată, Capitolul II, art. 7-16.

Protecţia vânatului se realizează de către gestionarii fondurilor de vânătoare care sunt obligaţi să asigure gestionarea durabilă a vânatului (pe baza unor studii de specialitate întocmite de specialişti), paza şi ocrotirea vânatului (art. 17 alin. 1, 2 şi art. 18), potrivit reglementărilor Capitolului III, art. 17-24.

Vânătoarea, ca acţiune de căutare, stârnire, urmărire, hăituire, rănire, ucidere ori capturarea de vânat sau orice altă activitate cu aceeaşi finalitate sunt permise la speciile de vânat, în condiţiile, perioadele şi cu mijloacele prevăzute de Legea nr. 103/1996, republicată, Capitolul IV. Exercitarea vânătorii, art. 25-33.

Legea nr. 103/1996, republicată, în Capitolul V. Răspunderi şi sancţiuni, art. 34 prevede că încălcarea dispoziţiilor acestei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală.

Art. 35-39 din Legea nr. 103/1996, republicată, precizează faptele care constituie infracţiuni, inclusiv personalul de specialitate care le poate constata.

Art. 40-44 din Legea nr. 103/1996, republicată precizează faptele care constituie contravenţii şi persoanele împuternicite să le constate.

Art. 45 din Legea nr. 103/1996, republicată, împreună cu anexele 1 şi 2 precizează cuantumul despăgubirilor pentru pagubele cauzate prin fapte ce constituie infracţiuni sau contravenţii, cine le încasează şi distribuirea acestora.

Prin Legea nr. 192/200115 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura, pe lângă explicarea termenilor de specialitate ai acestei activităţi (art. 4), reglementează: Administrarea şi exploatarea fondului piscicol (Titlul II, Capitolul I); dreptul de pescuit şi autorizarea pescuitului (Capitolul II); Exercitarea pescuitului (Capitolul III); paza fondului piscicol (Capitolul IV); Organizarea activităţii de piscicultură (Titlul III, Capitolul I); inspecţia piscicolă (Titlul IV); protecţia fondului piscicol (Titlul V); Titlul VI: răspunderea care poate interveni pentru nerespectarea prevederilor acestei legi poate fi disciplinară, contravenţională, penală, materială sau civilă. Fondul piscicol = totalitatea populaţiilor de peşti, raci, scoici, broaşte şi a altor vieţuitoare acvatice.

15 Republicată în M.Of. nr. 627 din 2 septembrie 2003, în baza modificărilor şi completărilor aduse prin OUG nr. 76/2002, aprobată, la rândul ei cu modificări, prin Legea nr. 42/2003.

C. Protecţia juridică a floreiFlora = totalitatea plantelor din biosferă.16 Există floră spontană, care se dezvoltă fără intervenţia omului şi există plante cultivate

a căror dezvoltare se realizează cu intervenţia omului şi cu aplicarea regulilor specifice şi potrivit destinaţiei acestora. Regimul lor juridic este diferit. Flora spontană este protejată prin reglementări juridice cuprinse în Legea nr. 137/1995, modificată; prin protejarea fondului forestier şi a plantelor care există în afara acestui fond; prin protecţia florei incluse în ariile protejate; prin reglementări specifice plantelor cultivate referitoare la seminţe şi materialul săditor, cum ar fi Legea nr. 266/200217 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante, Ordinul Ministrului Agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 350/200218 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, precum şi comercializarea seminţelor de cereale, oleaginoase şi textile, plante furajere, sfeclă, cartof şi legume etc.

Termeni cheieArie protejată; monument al naturii; patrimoniu natural; faună; vânat; fond de

vânătoare; floră.

Întrebări de control şi autoverificare 1. Ce este aria protejată? Ce este un monument al naturii?2. Cine administrează şi gestionează ariile protejate?3. Care este procedura instituirii regimului de arie naturală protejată?4. Ce este reţeaua naţională de arii naturale?5. Ce este patrimoniul natural?6. Faceţi o listă cu autorităţile şi instituţiile responsabile pentru protecţia ariilor protejate.7. Ce se înţelege prin faună?8. Ce este vânatul? Ce este un fond de vânătoare?9. Cine administrează şi gestionează fondurile de vânătoare?10. Cine poate fi vânător? Care sunt obligaţiile vânătorilor?11. Ce înţelegeţi prin floră? Pe baza cunoştinţelor acumulate, faceţi o listă a fondurilor pe care

se pot întâlni diferite plante.12. Faceţi o listă cuprinzând articolele din Legea nr. 137/1995, modificată, care se referă,

într-o formă sau alta la protecţia plantelor.

Unitatea 6. Protecţia juridică a mediului artificial.

Protecţia juridică a aşezărilor umane, departe de a fi ruptă de protejarea diferitelor elemente de mediu (aer, apă, floră, faună etc.) şi a factorilor ce le pot influenţa, prezintă reglementări specifice acestui mediu.

OUG nr. 195/2005 , în Capitolul XII. Protecţia aşezărilor umane, art. 70-73), reglementează cadrul general de protecţie a aşezărilor umane, stabilind, pe lângă alte

16 Petre NEACŞU, Zoe APOSTOLACHE-STOICESCU, op.cit., p.254-255. Potrivit aceleiaşi surse, distingem: flora continentală; zonată după relief; autotrofă fotosintetizantă şi chemosintetizantă; anaerobă; edafică; intestinală; microbiană.17 Publicată în M.Of. nr. 343 din 23 mai 2002.18 Publicat în M.Of. nr. 635 din 28 august 2002.

reglementări, obligaţiile autorităţile administraţiei publice locale, ale persoanelor fizice şi juridice pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos.

Legea nr. 98/199419 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienă şi sănătate publică, modificată20, este astfel structurată:Capitolul I. Dispoziţii generale (art. 1-2)Capitolul II. Contravenţii la normele de igienă referitoare la zonele de locuit (art. 3)Capitolul III. Contravenţii la normele de igienă referitoare la aprovizionarea cu apă a populaţiei (art. 5-8)Capitolul IV. Contravenţii la normele de igienă privind colectarea şi îndepărtarea reziduurilor (art. 9-11)Capitolul V. Contravenţii la normele de igienă privind unităţile de folosinţă publică (art. 12-14)Capitolul VI. Contravenţii la normele de igienă pentru unităţile sanitare (art. 15-17)Capitolul VII. Contravenţii la normele privind prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile (art. 18-21)Capitolul VIII. Contravenţii la normele igienico-sanitare pentru alimente şi la normele de igienă privind producţia, prelucrarea, depozitarea, păstrarea, transportul şi desfacerea alimentelor (art. 22-25)Capitolul IX. Contravenţii la normele de igienă privind protecţia faţă de radiaţiilor nucleare (art. 26-28)Capitolul X. Contravenţii la normele privind condiţiile şi procesele de muncă (art. 29-31)Capitolul XI. Contravenţii la normele privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor pentru ocrotirea, educarea şi instruirea copiilor şi tinerilor (art. 32-33)Capitolul XII. Contravenţii la normele de igienă privind infestarea cu insecte vectoare şi cu rozătoare, precum şi la normele privind regimul pesticidelor21 (art. 34-35)Capitolul XIII. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor (art. 36-42)Capitolul XIV. Dispoziţii finale (art. 43-50).

Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 536/199722 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei, a căror nerespectare atrage răspunderea disciplinară, administrativ-materială, civilă ori, după caz, penală, în sarcina persoanelor vinovate de abaterile săvârşite (pct. 3). Structura acestor norme şi recomandări este următoarea:Capitolul I. Norme de igienă referitoare la zonele de locuit (art. 1-20)Capitolul II. Norme de igienă referitoare la aprovizionarea cu apă a localităţilor (art. 21-26)Capitolul III. Norme de igienă pentru fântâni publice şi individuale, folosite la aprovizionarea cu apă de băut (art. 27)Capitolul IV. Norme de igienă referitoare la colectarea şi îndepărtaarea reziduurilor lichide (art. 28-36)Capitolul V. Norme de igienă referitoare la colectarea, îndepărtarea şi neutralizarea deşeurilor solide (art. 37-47)Capitolul VI. Norme de igienă la unităţile de folosinţă publică (art. 48-83)Capitolul VII. Norme de igienă privind produsele cosmetice (art. 84-94)Capitolul VIII. Norme de igienă pentru transporturile de persoane (urban şi preorăşenesc; aerian;feroviar; naval; rutier interurban (art. 95-140)

19 Publicată în M.Of. nr. 317 din 16 noiembrie 1994.20 Legea nr. 98/1994 a fost modificată şi completată prin: O.G. nr. 108/30 august 1999, aprobată prin Legea nr. 344/31 mai 2002; O.G. nr. 5/15 ianuarie 2004, aprobată prin Legea nr. 170/2004; Legea nr. 314 din 28 iunie 2004.21 În prezent, pesticidelor li se spune “produse de uz fitosanitar”. Vezi în acest sens şi Art. V al OUG nr. 91/2003.22 Publicat în M.Of. nr. 140 din 3 iulie 1997.

Capitolul IX. Norme privind produsele pesticide utilizate în profilaxia sanitar-umană (art. 141-148)Capitolul X. Norme de igienă privind înhumarea, transportul şi deshumarea cadavrelor umane (art. 149-154).

Termeni cheie Norme de igienă.

Întrebări de control şi autoverificare 1. Parcurgeţi actele normative indicate. Normele de igienă pe care le reglementează sunt

respectate? 2. Enumeraţi, la fiecare categorie de norme de igienă, cel puţin trei fapte care, potrivit legii,

constituie contravenţii şi, cu toate acestea, sunt tolerate şi nu sunt sancţionate ca atare. Care credeţi că este motivul?

3. Sunteţi reprezentantul autorităţii publice care trebuie să asigure respectarea normelor de igienă. Gândiţi-vă cel puţin la două măsuri pe care le-aţi lua pentru ca aceste norme să fie respectate de cei cărora li se adresează.

4. Norme de igienă referitoare la colectarea, îndepărtarea şi neutralizarea deşeurilor solide sunt respectate şi aplicate?

5. Cunoaşteţi normele de igienă pentru transporturile de persoane? Dar cei care asigură aceste transporturi?

6. Care sunt normele de igienă privind înhumarea, transportul şi deshumarea cadavrelor umane? Sunt respectate?