MARȚI, 23 NOIEMBRIE 2010 · le-au fost distruse culturile și ale căror tractoare, mașini și semințe au devenit inutile din cauza noroiului, iar grajdurile și adăposturile

MARȚI, 23 NOIEMBRIE 2010

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEKPreședinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.05)

1. Deschiderea ședinței

2. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democrației și astatului de drept (anunțarea propunerilor de rezoluție depuse): a se vedeaprocesul-verbal

3. Catastrofele naturale în Uniunea Europeană

Președinte. – Voi începe cu unele informații foarte triste cu privire la inundațiile dinEuropa. Continentul nostru a fost lovit încă o dată anul acesta de inundații devastatoare.Recent, Belgia, Franța, Țările de Jos și nordul Italiei – în prezent există inundații în Italiacentrală –, precum și în sud-vestul Angliei și alte câteva țări au avut de suferit. Poate că,atunci când veți avea posibilitatea de a lua cuvântul, pentru că voi deschide dezbaterea încâteva momente, veți da la rândul dvs. alte exemple de inundații grave care au afectatEuropa.

Au fost înregistrate pierderi de vieți omenești, precum și pierderi materiale în valoare demilioane. Acum opt ani a fost înființat Fondul de solidaritate al Uniunii Europene pentrua ajuta țările care au fost afectate de calamități naturale. Banii din acest fond au fost utilizațipână acum în 33 de dezastre naturale grave. Astăzi împărtășim durerea familiilor victimelorși a celor cărora apa le-a luat tot ce au avut. Știm că acestea sunt evenimente teribile,excepționale în viața fiecărei persoane afectate.

Sergio Paolo Francesco Silvestris, în numele Grupului PPE. – (IT) Dle Președinte,doamnelor și domnilor, în ultimele săptămâni, inundații cumplite au lovit mai multe țărieuropene, ducând la ruină populațiile din regiunile afectate.

Săptămâna trecută, patru cetățeni belgieni și-au pierdut viața în provinciile Waals-Brabant,Oost-Vlanderen și Henegouwen, la granița dintre capitală și partea de nord a țării. În opiniaautorităților, au fost cele mai grave inundații din ultimii 50 de ani. În două zile, cantitățilede precipitații au fost cât pentru o lună obișnuită. A fost atât de grav, încât armata a trebuitsă intervină pentru a evacua zonele cele mai afectate.

Situații similare au apărut în partea de vest a Franței, unde multe drumuri au fostimpracticabile și au provocat blocaje în sistemul de transport. Semințele nu au putut fisemănate în toamnă din cauza ploii neîncetate, care a împiedicat accesul la terenurile decultivat.

Acum douăzeci de zile, țara mea, Italia, a fost, de asemenea, greu lovită în regiunile Veneto,unde două persoane și-au pierdut viața, Friuli-Venezia Giulia, Liguria și Calabria, cu câteo victimă în fiecare, iar în provincia Salerno în Campania și Toscana au murit trei persoane,zeci de oameni răniți au trebuit să fie scoși din noroi și moloz, iar o persoană este încă datădispărută în Rovigo.

1Dezbateri al Uniunii EuropeneRO23-11-2010

Prejudiciul se ridică la mai mult de 1 miliard de euro doar pentru reparațiile urgente, lacare se adaugă fondurile necesare pentru lucrările structurale. Mai mult de 4 500 de persoanefără adăpost, 280 de municipii și peste 500 000 de persoane afectate, zone agricole devastateși 150 000 de animale moarte.

Aș dori să subliniez două aspecte. Primul este mobilizarea excepțională a mecanismuluide ajutor și a sistemului de solidaritate, care au trimis mii de voluntari pentru a sprijinipopulația lovită în stadiul incipient al situației de urgență. Merită mulțumirile și apreciereainstituției noastre.

Al doilea aspect este legat de efectele pe termen lung pe care le va declanșa această catastrofă.Industria prelucrătoare europeană este formată din întreprinderi mici și mijlocii care aupierdut totul: utilaje, vehicule și materiale. În aceeași situație se află mii de ferme cărorale-au fost distruse culturile și ale căror tractoare, mașini și semințe au devenit inutile dincauza noroiului, iar grajdurile și adăposturile pentru animale le-au fost inundate și mii devite și păsări de curte s-au înecat.

Aceste ferme, care se luptau deja cu criza economică, sunt acum destinate falimentului.De-a lungul timpului, inundațiile vor duce la distrugerea sistemului de producție, însoțităde șomaj și de reducerea capacității terenurilor afectate. Prin urmare, Europa trebuie să îșiîndeplinească de urgență rolul care îi revine, asigurând guvernele țărilor afectate de dorințasa de a mobiliza Fondul de solidaritate.

Chiar dacă acest lucru înseamnă depășirea criteriilor stricte pentru activarea fondului șichiar fără aprobarea bugetului pentru anul 2011, trebuie să îi ajutăm urgent pe concetățeniinoștri care se confruntă încă, chiar și acum, cu efectele unei astfel de crize majore și careau dreptul să simtă că Parlamentul îi sprijină și Uniunea Europeană le oferă un ajutorsubstanțial.

Edite Estrela, în numele Grupului S&D. – (PT) Dle Președinte, în numele Grupului AlianțeiProgresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, aș dori să ne exprimămsolidaritatea față de toate regiunile afectate de catastrofe naturale și condoleanțele noastresincere pentru familiile victimelor furtunilor. Începutul anului 2010 a fost marcat stareade șoc a întregii lumi față de dimensiunile tragediei provocate de dezastrul care a lovitregiunea autonomă Madeira, în Portugalia. La scurt timp după aceea, furtuna Xynthia alovit Franța. Fenomene meteorologice extreme au afectat și Spania, Belgia, Germania șiȚările de Jos, cauzând prejudicii substanțiale.

În Europa Centrală, inundațiile din timpul verii devin tot mai frecvente și mai devastatoare.Mii de oameni au fost nevoiți să își părăsească locuințele în Republica Cehă, Slovacia,Ungaria, Austria, Polonia, Italia și Regatul Unit, iar numeroase fabrici au trebuit să îșiînceteze activitatea. În fiecare an, sute de mii de hectare de pădure din sudul Europei suntdistruse de incendii. Se consideră că schimbările climatice exacerbează situația, iar dezastrelenaturale care produc prejudicii masive în ceea ce privește pierderea de vieți omenești,distrugerea mediului și scăderea activității economice se întețesc. Este vital să se prevină,să se cerceteze și să se gestioneze corect riscul.

Potrivit Strategiei internaționale pentru reducerea dezastrelor a ONU, o mai bună planificareurbană în zonele de coastă și conservarea ecosistemelor pot reduce impactul dezastrelornaturale. Pe de altă parte, mecanismele de protecție civilă ar trebui să fie consolidate,instrumentele de reacție a UE simplificate, iar normele de punere în aplicare areglementărilor ar trebui să fie mai flexibile. Dle Președinte, ați vorbit despre Fondul de

23-11-2010Dezbateri al Uniunii EuropeneRO2

solidaritate. Este de neînțeles faptul că Consiliul a menținut blocarea noii reglementăriprivind Fondul de solidaritate, care a fost aprobat de Parlament. Aș sublinia, de asemenea,faptul că Parlamentul a aprobat recent propunerea de creare a unui observator europeanal secetei, cu rolul de centru de cunoaștere, de atenuare și de monitorizare a efectelor secetei.De asemenea, ar putea fi extrem de importante investițiile mult mai mari în prevenire,precum și o mai mare atenție în pregătirea și instruirea personalului.

Dirk Sterckx, în numele Grupului ALDE. – (NL) Dle Președinte, compasiunea noastră seîndreaptă, desigur, în primul rând, către victime. În țara mea, patru persoane s-au înecatși am auzit că în alte țări, de asemenea, sute și mii de oameni au suferit pierderi financiareși sufletești enorme în activitățile și în căminele lor. Desigur, primele noastre gânduri seîndreaptă către ei. În ultimele săptămâni, luni, chiar ani, statele membre într-un numărmare au avut probleme cauzate de apă, mai precis de inundații. Am o întrebare pentruComisie. Credeți că, în evaluarea acestor evenimente, ar fi util să reunim experți din diferitestate membre, din diferite regiuni și să le oferim posibilitatea de a ne spune ce părere audespre ceea ce s-a întâmplat, astfel încât să putem înțelege mai bine cauzele? Este o chestiunefoarte complicată, dar, în opinia mea, dacă vom putea determina cauzele esențiale, vomavea și posibilitatea de a discuta despre soluții cu respectivii experți. După părerea mea, arfi indicată realizarea în fiecare bazin hidrografic a unei analize a riscurilor, similară celorpe care le-am efectuat pentru mediu în Directiva privind apa. De asemenea, trebuie să îiconsultăm cu privire la măsurile de prevenire. Cum putem preveni producerea din nou aunui astfel de dezastru? Deoarece ne așteptăm încă la ploi abundente, iar acestea vor ficoncentrate în anumite zone; aceasta a fost, la urma urmei, cauza inundațiilor. În cele dinurmă, dacă ne vom afla din nou într-o situație de urgență, va trebui să ne asigurăm căsuntem în stare să adoptăm măsuri mai bine coordonate pentru a îmbunătăți evacuareaapelor. Aș dori să solicit Comisiei să reunească experții, astfel încât să putem evalua corectdezastrele recente.

Isabelle Durant, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, în numele GrupuluiVerzilor/ Alianța Liberă Europeană, aș dori să adresez și eu condoleanțe tuturor familiilorși tuturor oamenilor care au fost afectați de aceste inundații tragice, celor care au suferitpierderi printre cei dragi și tuturor celor care au suferit pierderi materiale. Cu toate acestea,aș dori, de asemenea, să îi menționez și să le mulțumesc tuturor pompierilor, echipajelorde salvare și voluntarilor care au fost foarte activi în ultimele câteva săptămâni, în toateregiunile afectate.

Victimele vor trebui să fie ajutate și despăgubite nu numai pe termen foarte scurt, dar și înlunile următoare. De asemenea, va trebui să propunem o politică coerentă și inovatoare,care abordează cauzele profunde ale problemei, iar eu propun Comisiei trei tipuri de măsuri.

În primul rând, trebuie să realizăm proiecte de renovare și de construcție pentru a facesolul mai puțin impermeabil, pentru că de fiecare dată când se construiește o clădireindustrială, un centru comercial sau un ansamblu de locuințe, trebuie să fie proiectate astfelîncât să se evite ca solul să devină mai impermeabil. Această prevedere nu se aplică doarzonelor de inundații.

În al doilea rând, trebuie să ne revizuim practicile agricole. Politicile agricole intensive aufăcut solul mai vulnerabil la schimbările bruște de vreme. Prin urmare, ar trebui săconsolidăm toate măsurile legate de agromediu în această direcție.

În cele din urmă, există problema alertării și coordonării orașelor, astfel încât acestea să sepoată pregăti și ocupa de astfel de incidente atunci când acestea se produc. Suntem de


părere că uneori comunicarea și mobilizarea nu au fost suficient de rapide și, fără îndoială,va trebui să se acorde mai multă considerație procedurilor mai active de coordonare adifuzării de avertizări meteorologice.

Prin urmare, propun ca Uniunea Europeană să își revizuiască toate politicile – politicile deprevenire și politicile active în toate celelalte domenii – și ar trebui să elaboreze unele carepot fi de ajutor în această privință, în caz contrar, atunci când în câteva luni vor apăreaurmătoarele evenimente meteorologice extreme, noi vom fi în aceeași situație, prezentândcondoleanțe victimelor – populației, familiilor și întreprinderilor. Cred că ar trebui să evitămaceastă problemă și putem face acest lucru în toate politicile noastre.

Julie Girling, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, grupul meu transmite, de asemenea,sincere condoleanțe celor afectați. Am o experiență foarte personală în această privință;într-adevăr, inundațiile din regiunea mea mi-au adus primul contact cu ParlamentulEuropean și într-adevăr, m-au inspirat să devin deputat în cele din urmă, astfel încâtmobilizarea Fondului de solidaritate în acest caz a fost cu siguranță un eveniment importantpentru mine. Chiar săptămâna aceasta, s-au produs noi inundații în Cornwall, care se aflăîn regiunea mea.

Punctul meu de vedere a fost deja exprimat de dl Sterckx, dar cred că îl pot repeta. Cred căavertismentele timpurii sunt importante, dar știm cu toții cât de repede se transformă șise schimbă vremea. Mă întreb dacă este într-adevăr o bună investiție să cheltuim banipentru avertismente timpurii asupra vremii, care există deja. Este vorba despre ceea ce faciatunci când primești avertismentele. După cum a precizat dl Sterckx, Europa ar puteaprofita cu siguranță de situația prin care a trecut și din care am putea învăța unii de la alții.

Știu că în cazul Gloucestershire, de unde vin eu, am fost ajutați foarte mult după inundațiiprin legături în special cu regiuni din Austria, care au avut o experiență considerabilă înceea ce privește inundațiile în zonele extrem de ridicate. Nouă ne lipsea această experiență.

Cred ca ar fi o idee foarte bună pentru Comisie să se concentreze pe stabilirea unor legăturiregionale, astfel încât să putem învăța unii de la alții despre cum am putea face față acestorprobleme, deoarece este evident să nu vor dispărea.

Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Președinte, în numele GrupuluiConfederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, aș dori să îmi exprimcompasiunea față de victime și de cei afectați. Toate grupurile din Parlament sunt de acordîn această privință. Suntem, de asemenea, de acord că trebuie să acordăm un ajutor rapid.S-au spus deja multe lucruri înțelepte. Nu este necesar să le repet, dar le susțin pe deplin.Există un alt aspect pe care aș dori să îl subliniez, iar acesta se referă le prejudiciile pe termenlung. Nu trebuie să uităm că multe dintre consecințe vor avea un impact mai îndelungatasupra mediului natural decât putem anticipa în prezent. Prin urmare, mi se pare importantca Fondul de solidaritate și măsurile pe care le adoptăm să fie destinate acestor consecințepe termen lung ale distrugerii naturii.

Doresc să fac o remarcă finală. Putem sta și dezbate această temă aici, dar cel mai importantlucru pe care îl putem face este să acordăm asistență, astfel încât oamenii să poată începesă organizeze ajutorul pentru ei înșiși, deoarece au o mai bună înțelegere a condițiilor localedecât noi aici în Parlament.

Mara Bizzotto, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, înnumele grupului meu, aș dori să îmi exprim solidaritatea cu toți cetățenii care au fost afectațide inundații. Aș dori, totuși, să vorbesc despre regiunea mea, o regiune cu 5 milioane de


locuitori, în care 500 000 de persoane au fost afectate de inundații, cu 131 de municipii

implicate, 7 000 de locuitori strămutați, 140 de km2 inundați, trei spitale și centre medicaleevacuate și moartea a două persoane. Agricultura a fost greu afectată, iar 23 % din sistemulde întreprinderi Veneto a simțit, de asemenea, impactul complet. Asta doar pentru a văface o idee asupra dimensiunii acestei catastrofe.

Europa trebuie să facă mai mult. Europa trebuie să mobilizeze Fondul de solidaritate șiștim că în cazul în care bugetul nu este aprobat, fondul nu poate fi mobilizat. Este foartebine pentru noi să stăm aici și să vorbim despre strategii importante, planuri de dezvoltareși programe imaginare: Europa ar trebui să investească mai mult și în cercetarea și prevenireariscurilor hidrogeologice, să promoveze amenajarea responsabilă a teritoriului și să oferestimulente pentru utilizarea și dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie.

Ar trebui să investească mai mult în lucrări de protecție hidraulică, deoarece râurile noastresunt supuse riscului și continuă să pună în pericol sănătatea cetățenilor noștri. Prin urmare,sper din toată inima ca Europa să aibă o reacție, măcar o dată, și să își facă auzită vocea,fiind adesea acuzată că ar fi prea departe de cetățenii săi.

Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS) Atât dezastrele naturale, cât și cele industriale,după cum am văzut în cazul tragediei recente a deversării de deșeuri toxice în Ungaria, seproduc, din păcate, relativ frecvent în Europa. Credibilitatea Uniunii Europene în calitatede organizație care se arată solidară la nevoie depinde de abilitatea de a oferi asistențăeficientă și în special rapidă zonelor afectate și cetățenilor acestora. Cel mai importantaspect aici este timpul. Prin urmare, normele care reglementează orice ajutor ar trebui săfie cât mai flexibile posibil, mai ales în cazul dezastrelor de natură transfrontalieră. Condițiade a atinge un nivel previzibil clar al prejudiciilor, indiferent de mărimea teritoriului afectatși de intensitatea distrugerii, pare a fi nesatisfăcătoare. În realitate, este imposibil să seprezică totul. Prin urmare, susțin pe deplin modificările care vizează mobilizarea eficientăși rapidă a resurselor. Posibilitatea de a-i ajuta pe cetățenii proprii este, în opinia mea, unelement pozitiv semnificativ în percepția UE. Cum putem demonstra mai bine că Europaeste aici pentru cetățenii săi?

4. Cea de-a 10-a aniversare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONUprivind femeile, pacea și securitatea (dezbatere

Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declarațiile Consiliului și aComisiei referitoare la împlinirea a 10 ani de la adoptarea Rezoluției 1325 a Consiliuluide Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea.

Aș dori să urez bun venit în sală reprezentanților Consiliului și reprezentantului Comisiei.

Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dle Președinte, doamnelor șidomnilor, am onoarea de a lua cuvântul în această dezbatere, în numele baronesei Ashton,Vicepreședinte al Comisiei și Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politicade securitate.

Permiteți-mi, în primul rând, dle Președinte, să mulțumesc Parlamentului European pentruinteresul său neabătut față de tema privind femeile, pacea și securitatea și să subliniez –


deși, evident, cunoașteți acest lucru – că Parlamentul a fost prima instituție care, la doar olună după adoptarea Rezoluției 1325, a cerut punerea sa în aplicare prin intermediul uneirezoluții în cadrul acestei instituții.

Zece ani mai târziu, putem concluziona că s-au făcut progrese. Avem acum un cadruinternațional îmbunătățit semnificativ, în special datorită adoptării, în 2009, aRezoluțiilor 1888 și 1889. Numirea primului Reprezentant special al OrganizațieiNațiunilor Unite privind violența împotriva femeilor în conflictele armate a fost un pasimportant.

Mai mult, există în prezent peste 20 de planuri naționale în întreaga lume. Cu toate acestea,situația persistă, iar realitatea este că protecția femeilor în situații de conflict și participarealor la procesele de menținere a păcii și de reconstrucție nu corespund angajamentelorasumate și nevoilor de pe teren. Violența și în special violența sexuală împotriva femeilorși a fetelor în cadrul conflictelor continuă să distrugă multe vieți și, adesea, în condiții deimpunitate totală.

Uniunea Europeană se angajează ferm să pună în aplicare Rezoluția 1325 și rezoluțiileulterioare. Astăzi, în UE, avem o politică sănătoasă privind femeile, pacea și securitatea,care acoperă toate aspectele relațiilor externe ale Uniunii, de la gestionarea crizelor pânăla și fără a exclude ajutorul umanitar și cooperarea pentru dezvoltare. Aș dori să menționezaici câteva realizări specifice: una dintre acțiuni presupune schimbul de bune practici.

În acest scop, experții din cadrul instituțiilor UE și statele membre participă în mod regulatla un grup de lucru. Acest proces a condus la o creștere a numărului de programe la nivelnațional. Zece state membre au în prezent câte un plan de acțiune național, iar alte douăplanuri sunt în curs de elaborare. Uniunea Europeană are o serie de programe conceputepentru a satisface nevoile femeilor și ale fetelor aflate în situații de conflict și postconflict,cum ar fi finanțarea asistenței medicale pentru victimele violenței sexuale.

În mai puțin de doi ani, acest program a finanțat proiecte în 67 de țări, cu peste300 de milioane de euro prevăzute în total. Uniunea Europeană a început să folosească unsistem de monitorizare a genului pentru a urmări integrarea principiului egalității întrefemei și bărbați în cadrul programelor de cooperare pentru dezvoltare. Aceasta are consilieride gen, precum și centre de interes în domeniul egalității între femei și bărbați în fiecaredin cele 13 misiuni pentru politica de securitate și de apărare comună (PSAC) și în peste80 de delegații ale UE.

În prezent, suntem în curs de finalizare a unui raport în cadrul căruia se trag concluzii dinintegrarea aspectelor legate de egalitatea între femei și bărbați și de drepturile omului înpolitica de securitate și de apărare comună. Uniunea Europeană lucrează îndeaproape șicu societatea civilă, în scopul de a promova participarea femeilor în domeniile păcii șisecurității.

În anul 2011 avem în plan lansarea unor proiecte specifice pentru a sprijini rețelele femeilordin țările afectate de criză, cu un buget estimativ de 2 milioane de euro. Mai multe delegațiiUE au organizat Zilele ușilor deschise, pentru a marca împlinirea a 10 ani de la adoptareaRezoluției 1325 și pentru a se întâlni cu grupurile locale ale femeilor, cum ar fi, de exemplu,cele din Kosovo, Bosnia și Herțegovina și Irak.

La mijlocul lunii octombrie, Uniunea Europeană și Uniunea Africană au organizat unseminar pentru societatea civilă din Addis Abeba, cu scopul de a face recomandări pentruacțiuni comune Uniunea Europeană-Uniunea Africană.


Mai mult, în ceea ce privește angajamentele reînnoite și cuantificabile, avem în planconceperea, până la sfârșitul anului, a unor elemente de instruire standard privind genul,drepturile omului și drepturile copiilor, care vor fi utilizate pentru a instrui personalulmisiunilor PSAC; elaborarea, până în 2013, a unor strategii locale pentru punerea în aplicarea Rezoluției 1325 în cadrul cooperării pentru dezvoltare în cel puțin 60 % din țările aflateîn perioadă de conflict și postconflict; și, în cele din urmă, raportarea periodică cu privirela punerea în aplicare a angajamentelor privind femeile, pacea și securitatea în UE, folosind17 indicatori care au fost adoptați în iulie 2010. Primul raport este în curs de finalizarechiar în momentul de față.

La 26 octombrie, Uniunea Europeană a luat parte la o dezbatere a Consiliului de Securitatepentru a marca împlinirea a 10 ani de la adoptarea Rezoluției 1325. Președinția belgianăa organizat anterior trei reuniuni ministeriale, la nivel înalt și de experți, la Bruxelles, NewYork și Geneva, cu scopul de a sensibiliza publicul și de a face recomandări.

În consecință, Uniunea Europeană a solicitat în mod insistent monitorizarea internaționalăsporită a Rezoluției 1325, în special prin accentuarea tuturor indicatorilor concepuți deSecretarul General. Prin urmare, Uniunea Europeană solicită acum punerea în aplicarerapidă, operațională a acestor indicatori.

Joaquín Almunia, vicepreședinte al Comisiei. – (ES) Dle Președinte, mulțumesc foarte multPreședintelui belgian în exercițiu al Consiliului pentru cuvintele sale privind acest subiect.Comisia sprijină pe deplin ceea ce a precizat reprezentantul Consiliului și aș dori să adaugtrei puncte specifice.

În primul rând, aș dori să spun că sunt pe deplin de acord cu ceea ce a spus Președintele înexercițiu al Consiliului: există progrese clare, cu mai mult de 20 de planuri naționale deacțiune stabilite la nivel mondial, precum și cu numirea primului reprezentant special alOrganizației Națiunilor Unite privind violența împotriva femeilor în cadrul conflictelorarmate.

Al doilea punct pe care aș dori să îl subliniez în fața tuturor este faptul că Comisia considerăcă este nevoie de mai multe eforturi cu privire la prevenirea violenței împotriva femeilorși fetelor în situații de conflict și, în special, împotriva violenței sexuale și de gen, carecontinuă să se întâmple și care distruge multe vieți.

În al treilea rând, Uniunea Europeană trebuie să dea un exemplu prin aplicareaRezoluției 1325 și a rezoluțiilor de punere în aplicare.

Trebuie să continuăm să acordăm atenție nevoilor femeilor și copiilor afectați de conflictelearmate și, de asemenea, aflați în situații postconflict, prin finanțarea programelor, deexemplu, prin furnizarea de servicii medicale pentru supraviețuitorii violenței sexuale șide gen, depunând eforturi alături de societatea civilă pentru a promova participarea femeilorla construirea păcii și securității și, desigur, colaborând strâns cu Organizația NațiunilorUnite privind elaborarea de indicatori pe care i-a conceput Secretariatul General.

Uniunea Europeană trebui să întreprindă și alte acțiuni; de exemplu, baroneasa Ashton,Vicepreședinte al Comisiei și Înalt Reprezentant, a desemnat prima femeie în calitate dereprezentant special al UE pentru Sudan, în persoana dnei Rosalind Marsden.

Edit Bauer, în numele Grupului PPE. – (HU) Dle Președinte, adoptarea Rezoluției 1325 decătre Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în urmă cu zece ani areprezentat, în mod evident, un pas istoric al comunității internaționale, în urma experienței


tragice a războaielor iugoslave. Războaiele iau cel mai mare tribut de la cetățenii civilinevinovați, iar în perioadele de conflicte armate, printre aceștia se numără, în mare parte,femei. Experiența ne-a arătat că conflictele armate de până acum au fost însoțite de violareafemeilor și nu este o coincidență faptul că Convenția de la Geneva recunoaște, de asemenea,că de multe ori acest lucru capătă proporții de genocid.

Chiar și după încheierea conflictelor, stigmatizarea și consecințele pângăririi continuă sădevasteze viețile victimelor, deoarece urmele abuzurilor fizice și psihologice rămân neștersepe viață – în cazul în care victima își mai revine vreodată de pe urma acestora. Prin urmare,nu este o exagerare faptul că solicităm ca prevenirea violenței împotriva femeilor să devinăparte integrantă a siguranței publice și a politicii de apărare și să existe mijloace prin caresă se pună capăt actelor de violență comise împotriva civililor. În mod evident, eforturiledepuse de ONU în această privință nu pot rămâne fără un răspuns adecvat, deoarece, chiarși astăzi, femeile sunt violate cu miile în zonele de război și apoi sunt alungate de familiilelor, devenind astfel duble victime.

Recent, peste 8 000 de femei au fost violate în partea de est a Congo într-un interval decinci zile, dar există, de asemenea, problema taberelor de refugiați, cum ar fi Camp Ashraf,unde femeile nu sunt în siguranță nici la ora actuală. De asemenea, este justificată solicitareaunei creșteri a participării femeilor în forțele de menținere a păcii, deoarece prezențafemeilor în aceste circumstanțe speciale, este de o importanță majoră. Credem că esteimportant ca femeile să joace un rol mai activ în procesele de pace. Nu putem permite caele să fie participanți pasivi sau chiar victime ale acestor procese. Mă bucur să constat faptulcă Comisia a luat măsuri serioase în această privință.

Maria Eleni Koppa, în numele Grupului S&D. – (EL) Dle Președinte, au trecut 10 ani decând Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 1325 privind femeile, pacea șisecuritatea. Este o aniversare importantă, de actualitate mai mult ca niciodată, deoarecefemeile, ca și copiii, sunt în continuare cele mai mari victime ale războiului.

Miile de cazuri de viol din zonele de război dovedesc faptul că violul și abuzurile sexualesunt folosite în mod sistematic drept arme de război pentru a umili și a demoralizaadversarul. În numeroase cazuri, soldații, ghidați de superiorii lor, comit în mod regulatvioluri care, dacă sunt comise în public, cauzează un prejudiciu mai mare inamicului.Victimele acestor practici, în general femei, sunt stigmatizate, respinse sau chiar ucise depropria lor comunitate într-un efort de a restabili onoarea.

Trebuie să acționăm împreună în această luptă. Această rușine pentru umanitate, acestecrime de război, trebuie să înceteze. În același timp, trebuie să intensificăm controalelepeste tot, inclusiv din partea beretelor albastre, pentru că avem o mare responsabilitatedirectă și indirectă. Trebuie să impunem sancțiuni stricte pentru toți cei implicați în astfelde practici. Formarea, controlul, disciplina, precum și un mesaj clar sunt necesare. În celedin urmă, avem nevoie să demonstrăm comunității internaționale că vorbim serios.

După cum se menționează în Rezoluția 1325, femeile pot și trebuie să participe în modegal la promovarea păcii și a securității. Obiectivul nostru comun trebuie să fie punereafemeilor într-o poziție mai puternică, cu posibilitatea de a recurge la instanțeleinternaționale, cu programe pentru reintegrarea lor economică, socială și mentală.Emanciparea acestora și protecția reprezintă condiția sine qua non în încetarea utilizăriiviolenței sexuale ca armă de război.


Barbara Lochbihler, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Președinte, acum exact 10ani, drepturile femeii ca un element fundamental al drepturilor omului, au devenit pentruprima dată subiect de discuție în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, în urma unuiapel pentru egalitatea între femei și bărbați în situații de conflict și de criză. Acest lucru aconstituit un element crucial pe drumul spre introducerea unei cerințe obligatorii înconformitate cu dreptul internațional pentru participarea femeilor la nivelurile de decizieîn procesele de pace și în politica de securitate.

Secretarul General de la acea vreme, Kofi Annan, a făcut un apel de urgență în anul 2005pentru elaborarea unor planuri naționale de acțiune, în vederea punerii în aplicare aRezoluției 1325. Am auzit deja că numai 20 state au făcut acest lucru până acum, inclusivțări europene, precum Suedia și Marea Britanie, dar și țări africane, cum ar fi Liberia șiCoasta de Fildeș. Consider că toate statele membre ale UE ar trebui să adopte planuri deacțiune de acest tip. Acest lucru este valabil și pentru țări precum Germania, de unde vineu, care a refuzat până în prezent să elaboreze un plan de acțiune.

Perspectiva de gen a devenit cu siguranță mult mai importantă la un nivel internațional.A fost desemnat un nou reprezentant special al ONU privind violența sexuală și a fostînființată entitatea ONU pentru egalitatea de gen. Cu toate acestea, trebuie să fim conștiențide faptul că toate aceste măsuri se află în stadii incipiente. Acest lucru se referă la furnizareade sprijin pentru femeile și fetele care au fost victimele violenței sexuale. Trebuie săintensificăm rezoluțiile și programele de ajutor care există deja. Cu toate acestea, este vorbași despre sprijinul pentru identificarea și urmărirea penală a contravenienților, care trebuiesă fie întotdeauna legate de reforma sistemelor judiciare locale.

Mesajul dlui Chastel în numele baronesei Ashton referitor la furnizarea a 2 milioane deeuro pentru a susține această rezoluție este unul foarte pozitiv. Aș dori să clarific importanțaimplicării ONG-urilor locale pentru drepturile femeilor, astfel încât banii să se ducă acolounde sunt cu adevărat necesari.

Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL. – (SV) Dle Președinte, femeile și copiiisunt victime în războaie și în situații de conflict. Violența, violul, tortura și agresiunilesexuale constituie arme care sunt utilizate împotriva femeilor și copiilor în aceste situații.Femeile au fost recunoscute acum ca victime și, într-adevăr, ele sunt victime. Acestea aufost recunoscute, printre altele, ca urmare a numirii lui Margot Wallström în postul dereprezentant special al ONU.

Cu toate acestea, femeile nu sunt doar victime; ele sunt actori importanți în lupta pentrupace și securitate, având ca scop prevenirea conflictelor. Este esențială participarea lor înactivitatea de instaurare a păcii și democrației în urma războaielor și conflictelor. Ele joacăun rol activ în reconstrucția țărilor. În ciuda faptului că au trecut zece ani de la adoptarearezoluției ONU, femeile sunt încă doar recunoscute ca victime ale violenței. Ele sunt ignorateîn ceea ce privește lucrările importante de reconstrucție pentru stabilirea păcii și democrației.În ciuda faptului că acum cunoaștem rolul important pe care îl joacă femeile în aceastăactivitate, bărbații sunt cei care au în continuare influență asupra deciziilor. Este momentulsă recunoaștem capacitatea femeilor, inclusiv în ceea ce privește lupta pentru pace șisecuritate. UE trebuie să solicite ca perspectiva de gen să fie luată în considerare atunci cândoferă asistență și subvenții pentru munca de reconstrucție.


PREZIDEAZĂ: RODI KRATSA-TSAGAROPOULOUVicepreședintă

Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) Dnă președintă, Rezoluția 1325 aConsiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitateareprezintă unul dintre cele mai recente documente de o importanță deosebită în cadrulcăruia toate națiunile lumii își declară respectul și venerația față de egalitatea între femei șibărbați.

Fiecare prevedere a rezoluției are propriul său sens profund și vine în întâmpinarea unorprobleme care apar deseori în relațiile dintre bărbați și femei, când femeile și copiii devinîn mod frecvent victime ale brutalității, ale violenței fără limite și ale nedreptății în situațiide criză. Statele cu un grad avansat de civilizație își asumă angajamentele care rezultă înurma Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și depun eforturi, prinintermediul a diferite măsuri, în vederea creării unui domeniu de aplicare cât mai extinscu putință a acestora în cadrul instituțiilor naționale și internaționale implicate însoluționarea conflictelor și în organizarea proceselor de pace.

Cu toate acestea, există în continuare probleme grave legate de respectarea drepturiloromului în ceea ce privește femeile și copiii în multe state în curs de dezvoltare, în specialîn Africa Centrală și în diferite regiuni ale Asiei. Acțiunile întreprinse de regimurile militarebarbare se bazează pe un sistem de valori diferit față de cel recunoscut de către statelecivilizate, iar demnitatea umană a civililor, a femeilor și a copiilor este lipsită de valoarepentru bandele de criminali.

În opinia mea, acesta este un domeniu căruia trebuie să îi acordăm o atenție sporită câtmai curând posibil. Prin urmare, este necesară, de asemenea, adoptarea de măsuri în cadrulpoliticilor UE în vederea exercitării unei presiuni sporite și mai intense asupra acelorregimuri care nu respectă drepturile fundamentale ale omului în raport cu cetățenii șilocuitorii regiunilor în cauză.

Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, consider că fiecaredintre noi ar putea preciza cu ușurință care este grupul de persoane important care esteexclus din cadrul procesului decizional, sau care este numai într-o măsură foarte micăimplicat în cadrul acestuia, și care, în același timp, trebuie să suporte, în mare măsură,consecințele deciziilor politice, economice sau financiare. Da, colegi deputați, mă refer lafemei, și nu numai cu privire la conflictele armate, care reprezintă subiectul dezbaterii deastăzi, ci și cu privire la economie, deoarece, în definitiv, femeile sunt cele care trebuie săse ocupe de furnizarea hranei familiilor lor și tot acestea sunt cele care suferă într-o măsurăsemnificativă de pe urma sărăciei, alături de copiii lor. În ceea ce mă privește, acestareprezintă mesajul fundamental al acestei declarații a ONU – și anume, că femeilor trebuiesă li se acorde oportunități mult mai mari în cadrul procesului decizional, pentru ca acesteasă aibă posibilitatea de a își contura propriile destine, în loc să devină simple victime aleacestora.

Cum sunt femeile afectate de pe urma conflictelor armate? Să analizăm exemplul dinregiunea Gaza. Chiar și acum, femeile sunt cele care îngrijesc persoanele rănite în urmaacțiunilor violente ale Israelului, femeile sunt cele care îngrijesc copiii care, în urma acestoracțiuni, au rămas cu dizabilități și tot femeile sunt cele care suferă într-o mare măsură depe urma efectelor bombardamentelor și ale distrugerii infrastructurii, ale bombardamentelor


de pe străzi și din școli. Ar trebui să ținem cont de aceste aspecte când ne gândim lasuferințele pe care femeile sunt nevoite să le îndure în situația unor conflicte armate.

Philippe Juvin (PPE). – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în zonele de conflict,utilizarea violenței împotriva femeilor reprezintă o tactică intenționată. Violul reprezintăo practică foarte răspândită, sistematică și organizată. Reprezintă o armă a războiului.Bineînțeles, trebuie să condamnăm acest tip de violență.

Pe lângă condamnare, cu toate acestea, trebuie să depășim stadiul simplelor declarații, altfelacestea vor deveni o simplă formulă. Trebuie să identificăm modalități de adoptare a unormăsuri. De aceea, doamnelor și domnilor, vă rog să luați în considerare trei direcții deacțiune.

Prima direcție de acțiune: Consider că trebuie să fim convinși de necesitatea UniuniiEuropene de a promova înființarea de organizații ale femeilor la nivel local în toate situațiilede conflict în care aceasta intervine. Respectul față de principiile fundamentale privindlibertatea și justiția va fi consolidat dacă poate fi clădit prin intermediul femeilor. În oriceparte a lumii dobândesc femeile drepturi, trebuie promovat respectul față de demnitateaumană și față de valorile egalității și solidarității, acestea fiind, totodată, valori ale UE.

Cea de-a doua direcție de acțiune: în situațiile în care noi, europenii, contribuim lareconstrucția statelor, cred că ar trebui să luăm în considerare să solicităm puterilorguvernamentale și autorităților locale din regiunile respective – pe care le sprijinim – săintroducă cote de reprezentare în vederea garantării implicării femeilor în cadrul proceselordecizionale. Mă gândesc, de exemplu, la Autoritatea Palestiniană pe care o sprijinim și care,în cea mai mare parte, este finanțată de noi. Nu ar putea fi decât benefic pentru situația dinOrientul Mijlociu dacă am solicita Autorității Palestiniene să introducă cote de reprezentarecare să permită femeilor să ocupe poziții care implică responsabilități politice.

În cele din urmă, cea de-a treia direcție de acțiune: oriunde intervenim prin mijloace civile,forțe de poliție sau mijloace militare, consider că trebuie să adoptăm măsuri pentru a oferifemeilor un rol semnificativ și adecvat în cadrul propriilor noastre efective militare șidelegații operaționale. Acest fapt ne va consolida eficacitatea și, conform recomandărilorformulate în numeroase rapoarte, probabil va crește gradul de acceptare din parteapopulației.

Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, s-au împlinit10 ani de la adoptarea de către Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,pentru prima dată în istorie, a unei rezoluții care evidențiază situația specifică a femeilorcare locuiesc în zonele de război și rolul acestora în soluționarea conflictelor. Cu toateacestea, astăzi, la zece ani de la adoptarea rezoluției respective, mii de femei încă se maiconfruntă cu violuri în statele afectate de războaie, precum, de exemplu, Congo. Am criticat,personal, cu fermitate, impunitatea de care au beneficiat pentru mulți ani autorii acestoratrocități.

În plus, aceste acte de barbarie sunt comise în pofida prezenței pe teren, uneori, sau chiaradesea, a forțelor Națiunilor Unite. Cred că, din păcate, ne lipsesc ambiția politică și fondurileadecvate. În special, aș sublinia necesitatea formării personalului de pe teren al organizațiiloreuropene și internaționale și a sensibilizării populației afectate.

Trebuie să ajutăm lumea să înțeleagă că, prin acordarea unei atenții sporite aspectelor legatede egalitatea între femei și bărbați, se vor înregistra progrese în toate domeniile. Trebuiesă punem capăt impunității de care au beneficiat mult prea des cei care au comis violențe


împotriva femeilor și trebuie să instituim o procedură adecvată de soluționare a plângerilor.De asemenea, trebuie să majorăm resursele financiare disponibile în cadrul instituțiiloreuropene pentru acțiuni legate de aspecte privind drepturile omului și egalitatea dintrefemei și bărbați, în special, în vederea punerii în aplicare a mecanismelor și în vedereaevaluării progreselor înregistrate de Uniunea Europeană.

Constat că, după cum a menționat dl Chastel, s-au depus într-adevăr eforturi, în specialprin schimbul de bune practici și prin participarea în cadrul unui grup operativ. În plus,10 state membre dispun de un plan de acțiune național. Sper că și celelalte 17 state membrevor adopta cât de curând un plan de acțiune propriu.

În fine, aș dori să subliniez că am așteptări mari în ceea ce privește viitorul Serviciu pentruacțiune externă. Sper că femeile și bărbații vor participa în egală măsură în cadrul acestuiServiciu pentru acțiune externă, în special pe teren. Nu trebuie să uităm niciodată rolulimportant pe care îl joacă femeile în soluționarea conflictelor și nici necesitatea de stabilirea unei comunicări bazate pe încredere între forțele instituțiilor internaționale și populațiilelocale.

Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, este extrem de important să subliniemefectele războaielor și ale conflictelor asupra femeilor și asupra copiilor într-un momentatât de important precum acesta, în care războaiele continuă în Irak și Afganistan, conflictelegrave sunt intensificate în teritoriile palestiniene ocupate de israelieni, sau în Sahara deVest ocupată de Maroc, în care inegalitățile sporesc, sărăcia este accentuată prin politicileneoliberale și în care apar noi amenințări, după cum s-a întâmplat la sfârșitul acesteisăptămâni la Lisabona, în urma reuniunii la nivel înalt a NATO și a adoptării noului conceptstrategic al acesteia. Ca reacție la organizarea acestei reuniuni, sâmbăta trecută, a avut loco demonstrație pașnică pe străzile Lisabonei, organizată de campania „Da pentru pace, nupentru NATO” care a reunit peste 100 de organizații. Zeci de mii de persoane, bărbați șifemei, au mărșăluit, militând pentru pace și justiție socială, aspecte esențiale pentrusecuritate, strigând și solicitând dizolvarea NATO, dezarmarea nucleară și respectareadrepturilor omului în demersurile de apărare a păcii.

În cadrul grevei generale care urmează să aibă loc mâine în Portugalia, femei și bărbați vorprotesta din noi împotriva politicilor anti-sociale. Aceste aspecte afectează toți cetățenii,însă, îndeosebi, discriminează femeile. Protestatarii vor solicita noi politici care să respectedemnitatea lucrătorilor și să promoveze dezvoltarea și progresul social, o condiție prealabilăa păcii.

Eduard Kukan (PPE). – (SK) Dnă președintă, și eu doresc, de asemenea, să subliniezimportanța istorică a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind pacea șipolitica de securitate. A fost pentru prima dată când ONU a subliniat importanța protejăriifemeilor și a implicării depline a acestora în vederea creării păcii, a menținerii acesteia și aprevenirii conflictelor.

Trebuie menționat faptul că, în ultimii 10 ani, au fost depuse eforturi considerabile învederea îndeplinirii acestui obiectiv. Cu toate acestea, abuzurile împotriva femeilor încămai reprezintă o caracteristică importantă a conflictelor. În plus, în ultima perioada s-aînregistrat o creștere alarmantă a violenței frecvente și sistematice împotriva femeilor, atâtîn timpul conflictelor cât și ulterior acestora.

Nu voi furniza cifre concrete, însă, cu siguranță merită menționate evenimentele îngrozitoarecare au avut loc în Republica Democratică Congo, Darfur, Rwanda, Liberia, Sierra Leone


și Bosnia. Am întâlnit și am discutat personal cu femei care au fost victime ale violenței întimpul războiului din fosta Iugoslavie. Situațiile prin care au trecut aceste femei sunt teribile.Au fost violate, torturate și umilite. Multe dintre acestea au continuat să fie ostracizatechiar și după încheierea conflictelor.

Prin urmare, nici chiar încetarea conflictului nu va garanta încheierea actelor de violențăîmpotriva femeilor. Trebuie să reținem întotdeauna acest lucru.

Protejarea femeilor și facilitarea participării acestora în cadrul procesului de pace și desecuritate reprezintă obiectivul fundamental al Rezoluției 1325. Din păcate, aceste măsuriîncă mai trebuie adoptate, în multe dintre cazuri. Cred cu fermitate că există o șansă realăde a schimba situația. Cu toate acestea, dacă vrem să înregistrăm progrese în acest sens,este nevoie de voință politică din partea tuturor părților implicate. În vederea îndepliniriiacestui obiectiv, întrevăd oportunitatea unei contribuții pozitive din partea ÎnaltuluiReprezentant, baroneasa Ashton, și din partea Serviciului european de acțiune externăcare ar putea consolida în mod considerabil rolul UE în punerea în aplicare a acestei rezoluții.

Sabine Lösing (GUE/NGL). – (DE) Dnă președintă, femeile și copiii continuă să fie afectațiîntr-o măsură mult mai mare de războaie și de consecințele acestora. Cu toate acestea,drepturile femeilor nu trebuie invocate în mod abuziv pentru a justifica intervențiile militare.Exemplul Republicii Democratice Congo demonstrează că măsurile militare nu contribuiela protejarea, asigurarea sau instituirea drepturilor femeilor. Din păcate, se întâmplă exactcontrariul. În momentul de față, ca urmare a războiului, situația femeilor din Afganistaneste mai gravă ca niciodată. Promisiunea prevăzută în cadrul Rezoluției 1325 va putea ficu adevărat onorată doar prin evitarea conflictului și adoptarea de măsuri civile în caz derăzboi și situații de conflict. Prin urmare, consider că distorsionarea acestei rezoluții învederea sporirii numărului de femei implicate în cadrul conflictelor este completinacceptabilă. Invit UE ca, din principiu, să înceteze să mai acorde ajutor pentru echipamentesau formare regimurilor și forțelor militare care trimit soldați copii în conflicte armate,care încalcă drepturile omului sau care comit acte de violență sexuală în mod sistematic.

Edite Estrela (S&D). – (PT) Dnă președintă, s-au menționat deja rezoluțiile Consiliuluide Securitate și planurile de ajutor pentru dezvoltare, cu accent pe progresele înregistratepână în prezent, însă realitatea este că femeile continuă să fie principalele victime aleconflictelor armate. Femeile sunt victime, ele nu au încă oportunitatea de a participa laprocesul decizional. Femeile ar trebui să participe în cadrul întregului proces de prevenireși soluționare a conflictelor. Dacă ar exista mai multe femei care ar ocupa poziții deconducere în cadrul procesului de adoptare a deciziilor, inclusiv a deciziilor economice,cu siguranță securitatea și pacea la nivel mondial ar fi consolidate și am beneficia cu toțiide o dezvoltare crescută și de îmbunătățirea condițiilor de trai. De aceea, avem nevoie deimplicarea mai multor femei în cadrul procesului decizional la toate nivelurile. După cums-a menționat deja, femeile ar trebui să participe și să joace un rol în cadrul acestui întregproces; acesta nu ar trebui condus în totalitate de bărbați.

Antonyia Parvanova (ALDE). – Dnă președintă, când ne referim la femeile din cadrulzonelor de conflict, trebuie să avem în vedere faptul că, în pofida intensificării eforturilorși a semnelor pozitive, precum numirea fostului comisar, dna Margot Wallström, în pozițiade reprezentant special pentru probleme de violență sexuală în situații de conflict alSecretarului General al ONU, precum și înființarea recentă a organismului „ONU Femei”,sunt necesare măsuri suplimentare, precum și intensificarea sensibilizării și a acțiunilorpolitice practice în acest domeniu.


Subliniez cu fermitate faptul că parteneriatele între deputați, guvernele statelor membreale UE și ale ONU, instituții și societatea civilă sunt esențiale în vederea consolidăriisprijinului pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite ale Programului de acțiune adoptat încadrul Conferinței internaționale a ONU privind populația și dezvoltarea în ceea ce priveșteObiectivele de dezvoltare ale mileniului.

În contextul egalității între femei și bărbați, trebuie să ne asumăm angajamentul comunde a înregistra progrese în acest sens, de a asigura o reprezentare mai bună a femeilor învederea prevenirii războaielor, a restabilirii păcii și a gestionării situațiilor ulterioareconflictelor, ținând cont de faptul că femeile pot juca un rol semnificativ în menținereapăcii dacă sunt sprijinite în mod adecvat și implicate cu adevărat în procesul decizional.

În concluzie, doresc să subliniez că UE deține un rol fundamental în dezvoltarea acestorobiective în vederea identificării unei soluții echitabile și durabile. Colaborarea în vedereasoluționării situației femeilor din zonele de conflict prin mijloace de prevenire a războiuluiși de menținere a păcii și a securității internaționale reprezintă responsabilitatea noastrăprincipală și rolul nostru politic important.

Diane Dodds (NI). – Dnă președintă, doresc să sprijin Rezoluția 1325. Doresc să văîndrept atenția Camerei către situația Irlandei de Nord unde sectorul femeilor este foarteactiv – un sector care a reprezentat o forță benefică pentru țară.

Înainte de a mă alătura acestui Parlament, am reprezentat Belfastul de Vest în cadrul AdunăriiIrlandei de Nord și regiunea Shankill a Belfastului în cadrul guvernului local. Aceste regiuniau fost devastate timp de peste 30 de ani de violența intracomunitară și de violență încurajatăprin intermediul unei campanii teroriste a republicanilor irlandezi.

Pe parcursul acelei perioade, grupuri precum Centrul femeilor au reprezentat o forțăcoerentă care a sporit capacitatea comunității și a realizat conexiuni cu alte grupuri alefemeilor din cadrul altor comunități. Femeile din cadrul grupurilor respective sunt femeiobișnuite care s-au dovedit a avea capacități de lider și care s-au dovedit a fi un modelexcelent pentru alte state și comunități care se confruntă cu terorism și violență.

În prezent, grupuri precum Centrul femeilor de la Shankill, Rețeaua femeilor de la Foyle șiCentrul de formare pentru femei nu doar că deschid perspective spre intensificarea relațiilorcomunitare din Irlanda de Nord, dar oferă femeilor și oportunități pe piața forței de muncăprin educație și formare. Aceasta este direcția pe care trebuie să o urmăm.

Norica Nicolai (ALDE). - Sper ca această dezbatere de astăzi să nu fie doar un prilej deaniversare a Rezoluției 1325, ci un nou început și o nouă abordare în această problematicăcare continuă să existe, practic, în aceleași modalități care au determinat adoptarea Rezoluției1325.

Nu cred că declarațiile sunt suficiente, declarații care consemnează de altfel o realitate; credcă acțiunea este necesară și îi revine Uniunii Europene în contextul actualei politici desecuritate misiunea de a crea un prim cod de conduită, în conflicte și în operațiunilepost-conflict – deși avem o convenție, cea de la de la Geneva, care condamnăcomportamentul violent în perioada conflictelor. Cred că acest tip de conduită ar fi ovaloare adăugată a Uniunii Europene, un pas spre soluționarea acestei chestiuni.

Fără îndoială, celelalte elemente de implicare trebuie să fie susținute de o asistență financiarăcoerentă, provenită dintr-o strategie a proiectelor noastre de dezvoltare.


Anna Záborská (PPE). – (SK) Dnă președintă, se împlinesc 10 ani de la adoptareaRezoluției 1325 a ONU și aproape zilnic apar rapoarte privind alte rezoluții și declarațiicare vizează sprijinirea femeilor. Cu toate acestea, am rezerve legate de măsura în caremonitorizăm îndeplinirea acestora.

Sunt elaborate din ce în ce mai multe documente, însă situația femeilor nu se îmbunătățeșteîntr-un ritm foarte lent. Este de datoria noastră să depunem eforturi în vederea asigurăriirespectării și protejării drepturilor tuturor femeilor, astfel încât acestea să poată fi integratepe deplin în societate, indiferent de situația, originea sau de statutul acestora.

Rolul femeilor începe în cadrul familiei, nu numai pentru că acestea au un rol unic în ceeace privește creșterea copiilor în spiritul respectului față de demnitatea umană a tuturor, ciși pentru că există femei care, conștiente de amenințările existente la adresa familiilor lor,se implică în prevenirea și soluționarea conflictelor militare. Cu toate acestea, până cândfemeile nu se vor simți în siguranță în familiile și statele în care locuiesc, este imposibil sădiscutăm despre pace, iar această situație nu este valabilă numai în cazul statelor în carenu există război.

Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dnă președintă, doamnelor șidomnilor, sunt total de acord cu Parlamentul cu privire la numeroase aspecte. Cum așputea să nu fiu de acord îndeosebi cu solicitările domnilor Juvin și Tarabella în vedereacreării Serviciului european de acțiune externă care ar reprezenta o oportunitate importantăde consolidare a politicii UE privind femeile, pacea și securitatea? În timpul procesului decreare a serviciului, trebuie recunoscută actuala provocare privind garantarea uneireprezentări consolidate a femeilor, la toate nivelurile, inclusiv în cadrul unităților depersonal și, îndeosebi, la cel mai înalt nivel.

Baroneasa Ashton depune eforturi evidente în acest sens. Baroneasa a adoptat o serie demăsuri în acest sens, de exemplu, prin numirea dnei Rosalind Marsden ca prima femeiedin cadrul UE Reprezentant Special în Sudan. În septembrie, a numit 29 de persoane înfuncții de conducere în cadrul delegațiilor, printre care și șapte femei ca șefi de delegație,fapt care a determinat o sporire cu 50 % a numărului de femei implicate la acest nivel.

În timp ce UE depune eforturi importante în vederea consolidării capacităților sale privindparticiparea femeilor, pacea și securitatea, considerăm că este importantă, de asemenea,adoptarea de măsuri în vederea intensificării sensibilizării și în cadrul celorlalte organizațiisau state. Acest fapt este strâns legat de activități specifice de formare. Mulți dintre dvs. auvorbit și despre această chestiune. În cadrul Instrumentului european pentru democrațieși drepturile omului, Uniunea sprijină ONU în vederea aplicării rezoluțiilor privind femeile,pacea și securitatea în statele și regiunile afectate în mod special, precum Pakistan,Afganistan, Georgia, Armenia, Azerbaidjan și Valea Fergana care cuprinde Uzbekistan,Kârgâzstan și Tadjikistan.

În fine, Uniunea Europeană continuă să creadă în importanța delegării sporite deresponsabilități la nivel internațional. Uniunea consideră că Consiliul de Securitate al ONUar trebui să creeze un grup de lucru care să analizeze progresul realizat privind punerea înaplicare a Rezoluției 1325 și care să facă recomandări Consiliului în vederea soluționăriiprovocărilor și a remedierii lacunelor existente și în vederea accelerării punerii în aplicarea rezoluției respective.

Prin urmare, Uniunea a invitat Consiliul de Securitate al ONU să își dubleze eforturile învederea combaterii impunității. Trebuie impuse măsuri orientate și progresive împotriva


oricărei părți implicate într-un conflict care se face responsabilă de violări grave aledrepturilor femeilor.

Sunt convins că Parlamentul European va continua să sprijine eforturile Uniunii și alestatelor membre în acest domeniu.

Președinta. – Am primit șase propuneri de rezoluție din partea a diferite grupuri politicecu privire la acest subiect.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 25 noiembrie, ora 12.00.


Corina Crețu (S&D), în scris . – Eforturile declarative, rezoluțiile și planurile naționaleși internaționale de îmbunătățire a gradului de protecție a femeilor în teatrele de conflictnu au avut drept consecință eradicarea acestei arme barbare la care se recurge frecvent înrăzboiul modern: violența sexuală. Din contră, impunitatea asigură premisele favorabileproliferării în această direcție complet opusă valorilor noastre. Mă număr printre cei careau denunțat, în repetate rânduri, violurile în masă din Congo, Liberia și din alte zone deconflict, în special din Africa. Miile de femei care cad victime abuzurilor sexuale și violențeisunt, de asemenea, condamnate să suporte ulterior stigmatul social și povara unor maladiicumplite, cum este infecția cu virusul HIV.

Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, pe care o celebrăm la25 noiembrie, trebuie să ne amintească, de asemenea, că femeile sunt victime ale violențeiconjugale, care cunoaște o frecvență îngrijorătoare, ale violului marital, hărțuirii sexualeși traficului de ființe umane. Violența de gen, fie ea domestică ori din zonele de conflictarmat, reprezintă una din cele mai grave încălcări ale drepturilor omului și trebuiecontracarată și pedepsită în consecință.

Lena Kolarska-Bobińska (PPE), în scris. – (PL) De-a lungul anilor, rolul tradițional almisiunilor de pace s-a schimbat. În prezent, acesta nu mai constă doar în monitorizareaarmistițiilor sau în a asigura că frontierele dintre state sunt respectate. În prezent, misiunileimplică o serie de activități „delicate” – promovarea drepturilor omului și a democrației înnumeroase moduri, sprijinirea organizării de alegeri și restabilirea statului de drept. Cuocazia aniversării a 10 ani de la adoptarea Rezoluției 1325, ar trebui să se atragă atențiaasupra rolului special al femeilor în aceste procese. În numeroase cazuri, acestea sunt multmai predispuse să îndeplinească sarcinile misiunilor de pace. Printre altele, aici, mă gândescla munca cu victimele violenței sexuale și ale violenței bazate pe discriminarea de gen.Femeile lucrează în închisorile pentru femei, ajută la reintegrarea socială și, de asemenea,sunt implicate în numeroase tipuri de formare. Discutăm foarte mult despre intensificareaparticipării femeilor la viața politică și în afaceri. În niciunul dintre aceste domenii nu afost încă posibil să se ajungă la egalitate de șanse deplină. De aceea, este necesar să revenimla aceste aspecte și să analizăm cu atenție modul în care legislația adoptată este pusă înaplicare, astfel încât la aniversarea a 15 sau 20 de ani de la adoptarea Rezoluției 1325 săfie posibil să se afirme că toate prevederile acesteia au fost puse în aplicare.


5. Ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive(dezbatere)

Președinta. – Următorul punct este raportul elaborat de dl Bernhard Rapkay, în numeleComisiei pentru afaceri economice și monetare, referitor la ajutorul de stat pentru facilitareaînchiderii minelor de cărbune necompetitive [COM(2010)0372 – C7-0296/2010 – 2010/0220(NLE)] (Α7-0324/2010).

Bernhard Rapkay, raportor. – (DE) Dnă președintă, dle Almunia, doamnelor și domnilor,în primul rând aș dori să vă felicit pe dvs., dle Almunia, și serviciile dvs. Analiza de impactpe care ați prezentat-o este foarte bună. Aceasta se bazează pe fapte, este convingătoare șila obiect.

Este păcat că ceilalți membri ai colegiului comisarilor nu au citit această analiză de impact,deoarece dacă ar fi citit-o, nu ar mai fi putut să prezinte această propunere care nu are niciolegătură cu analiza de impact. Mă întreb cum au ales membrii Comisiei anul, de exemplu.Acesta nu este deloc menționat în această analiză de impact. Singura explicație ar fi căanul 2014 este la jumătatea perioadei dintre 2010 și 2018. Aceasta trebuie să fie explicația.

Totuși, de asemenea, e posibil ca aceștia să nu fi înțeles conținutul. Niciunul dintreargumentele în favoarea acestei propuneri nu poate fi luat în considerare cu adevărat,deoarece acestea nu sunt corecte. Există argumentul că regimul de ajutoare de stat, care afost adoptată în 2002 și care urmează să expire, era un acord de eliminare treptată a minelorde cărbune. Bineînțeles că este total greșit. A fost un acord succesor. Știu acest lucru deoareceam fost prezent atunci și am fost raportor pentru Parlament în 2002. Acest lucru a avutloc atunci când Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului(CECO) a expirat după 50 de ani și era nevoie de un acord care să îi ia locul, nu numai înprivința ajutoarelor, ci și a altor aspecte.

Dacă acesta ar fi fost un acord de eliminare treptată, ce s-ar fi întâmplat, de exemplu, cuactivele CECO? Acesta nu a fost un acord de eliminare treptată, a fost un acord succesor.La acel moment, am convenit, din motive întemeiate, asupra unei perioade de opt anipentru acest acord succesor, după care urma să analizăm din nou problema. Prin urmare,acest argument este greșit.

Cel de-al doilea argument invocat este problema sustenabilității. Suntem cu toții în favoareaacesteia și știm că, bineînțeles, cărbunele produce cantități mari de emisii de CO2. Cu toateacestea, o decizie a Comisiei nu poate desființa legile științei. Ce se va întâmpla încontinuare? Cărbunele de producție internă va fi înlocuit cu cel importat. Acesta estesingurul lucru care se va întâmpla. Cărbunele importat emite aceeași cantitate de CO2 cacel de pe piața internă. Problema este pur și simplu că, în cazul în care nu mai avem punctede referință, nu le vom putea utiliza în dezvoltarea de noi tehnologii pentru mine și centraleelectrice. Europa este lider în acest domeniu și are avantajul exportului. Nu cred că ar trebuisă renunțăm la acest lucru.

Cel de-al treilea argument este că ajutorul este dăunător și că ar fi mai bine ca banii să fiecheltuiți pe alte lucruri. Nu se poate spune nimic împotriva acestui argument sau împotrivaatitudinii radicaliștilor de pe piață. Nu te poți opune unei ideologii prin fapte. Cu toateacestea, declarația că, de exemplu, acest lucru ar fi prea costisitor, ar trebui privită dinperspectiva a ceea ce ar însemna cu adevărat oprirea subită a extracției, iar anul 2014 arreprezenta o încetare bruscă. Aceasta ar duce la o creștere a costurilor de combatere așomajului și, mai presus de toate, la o creștere a costurilor legate de închiderea pe termen


lung a puțurilor miniere. Acesta este un subiect dificil și complex. Cheltuielile legate deînchiderea pe termen lung a puțurilor miniere sunt suportate ani și chiar decenii dupăoprirea procesului de extracție a cărbunelui. Aceste cheltuieli trebuie să fie efectuate dinbani publici. Cu toate acestea, anumite state membre au un sistem care asigură că statulnu este responsabil pentru aceste costuri. Așadar, nici acest argument nu este convingător.Din acest motiv, vă recomand să reanalizați acest lucru cât mai curând posibil și să acordațiatenție la ceea ce se menționează în analiza de impact. Altfel, rezultatul nu va fi decât odenaturare regională și socio-politică, lucru pe care nu ni-l dorim. De aceea, propunereaprivind anul 2018 este foarte rezonabilă.

Joaquín Almunia, vicepreședinte al Comisiei. – (ES) Dnă președintă, îi mulțumesc foartemult dlui Rapkay pentru raportul său în numele Comisiei pentru afaceri economice șimonetare a Parlamentului.

Comisia a analizat îndeaproape cu mare interes atât raportul, cât și amendamentele propusepentru această dezbatere și am luat cunoștință de faptul că raportul sprijină în mod explicitprelungirea termenului pentru închiderea minelor necompetitive până în 2018.

Comisia este, de asemenea, conștientă că în dezbaterile recente care au avut loc în ComitetulReprezentanților Permanenți (Coreper), majoritatea a sprijinit termenul de 2018, dupăcum sugerează raportul dlui Rapkay.

Bineînțeles, atunci când am elaborat propunerea de regulament și am analizat aceastăsituație, noi, cei din Comisie, am fost pe deplin conștienți de impactul social și regional alînchiderii minelor de cărbune în anumite regiuni ale UE. Cu toate acestea, în elaborarearegulamentului, am luat, de asemenea, în considerare faptul că anumite mine nu suntcompetitive și că au supraviețuit până în prezent doar datorită injecțiilor constante de banipublici și de subvenții publice. Prin urmare, în propunerea noastră de regulament, ampermis statelor membre să acorde ajutor de exploatare suplimentar, dar de această dată,în scopul precis de a facilita închiderea treptată a minelor necompetitive.

Aș dori să discut trei aspecte care sunt prezentate în raport.

În primul rând, propunerea de a acorda ajutor de exploatare sau ajutor pentru investiții cuscopul de a face minele competitive. A existat deja o dispoziție similară în regulamentulprecedent privind ajutorul pentru acest sector. Totuși, regulamentul precedent nu a reușitîn mare parte să obțină efectele dorite și, în loc să conducă la rentabilitatea minelor decărbune, a creat într-o anumită măsură un hazard moral.

Minele au fost subvenționate în speranța deșartă că acestea vor fi rentabile. Acum trebuiesă suportăm consecințele: trebuie să extindem acest sistem special pentru producția decărbune, deoarece minele în cauză nu au fost rentabile și nici nu au fost închise.

În orice caz, minele care au previziuni credibile de rentabilitate nu au nevoie de ajutor destat și pot obține capitalul necesar de pe piețele de capital sau de pe cele financiare.

În al doilea rând, aș dori să explic de ce, în propunerea noastră, considerăm că este necesarsă avem un plan pentru a reduce efectele asupra mediului înconjurător. Articolul 3 alineatul(1) din propunerea noastră menționează acest aspect.

Ajutoarele de stat denaturează concurența. Prin urmare, tratatul conține dispoziții pentrua le declara incompatibile într-o serie întreagă de cazuri. Ajutorul de exploatare poate fiautorizat doar dacă e probabil ca acesta să aibă efecte pozitive. Regulamentul nostru


propune un plan pentru a reduce impactul utilizării cărbunelui asupra mediului în scopulde a compensa efectele negative ale ajutorului.

În cele din urmă, cea de-al treilea aspect pe care aș dori să îl subliniez este că, în timp ceobiectivul ajutorului de exploatare este de a contribui la trecerea spre închiderea minelornecompetitive, este clar că această închidere trebuie să fie treptată și nu poate avea locnumai atunci când se ajunge la termen. Acest mod de închidere treptată trebuie să fie stabilitclar în planul de închidere, iar planul trebuie, de asemenea, să includă un procent dediminuare a acestui ajutor în perioada de tranziție.

Propunerea noastră, prin urmare, stabilește o reducere liniară a ajutorului cu un procentcare vizează în mod clar eliminarea ajutorului la sfârșitul perioadei de tranziție.

Acestea fiind spuse, aș dori să mulțumesc din nou dlui Rapkay și tuturor celor care aucontribuit la raportul pe care îl analizăm. Vom lua în considerare poziția Parlamentului cuprivire la raport și continuăm dezbaterea în cadrul Consiliului, desigur consultândPreședinția belgiană. În lumina poziției Parlamentului și pe baza poziției pe care o va adoptaConsiliul, Comisia, își va prezenta negreșit avizul în următoarele câteva săptămâni.

Herbert Reul, raportor pentru aviz al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie. – (DE) Dnăpreședintă, dle Almunia, doamnelor și domnilor, nimeni nu contestă importanța cărbuneluipentru aprovizionarea noastră cu energie. De asemenea, este incontestabil că industriaminieră trebuie să fie competitivă și că subvenționarea acesteia nu este abordarea corectă.

Întrebarea este dacă anul 2014 sau anul 2018 ar fi termenul potrivit. Dl Rapkay a prezentato serie de argumente inteligente pe care nu le voi repeta. Am doar o singură solicitarepentru Comisie. În toate comisiile implicate din Parlament, există un sprijin majoritarpentru a face competitivitatea un criteriu. În ceea ce privește termenul, trebuie pur și simplusă ne asigurăm că există flexibilitatea necesară pentru a permite statelor membre să păstrezeo presiune asupra oamenilor, asupra locurilor de muncă și asupra structurilor economicela un nivel acceptabil. Singurul argument care a fost menționat și care, în mod întâmplător,contrazice declarația Comisiei privind impactul care, inițial, părea să fie în favoareaanului 2018, a fost că fundamentele politicii în materie de mediu ar putea juca un rol înacest caz. Aș dori să subliniez din nou faptul că nu are nicio importanță din punct de vedereclimatic dacă ardem cărbune importat sau de pe piața internă. Solicitarea mea cătrecomisarului este să ia în considerare, în cazul în care Parlamentul și Consiliul aduc noiargumente de acest tip, dacă acest termen de patru ani ar putea duce la o flexibilitate puținmai mare a Comisiei. Așa am înțeles referința de adineaori la faptul că Comisia analizeazăacest aspect și sunt recunoscător pentru acest lucru.

Jan Březina, raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare regională. – (CS) Dnă președintă,în numele Comisiei REGI, salut propunerea Comisiei, deși am recomandat anumitemodificări. De asemenea, am recomandat prelungirea termenului pentru închiderea minelornecompetitive. Fără această modificare, ar exista riscul ca toate regiunile afectate deînchiderea minelor să devină sărace și să se confrunte cu probleme sociale grave.

Printre altele, am propus, de asemenea, să se adapteze utilizarea resurselor de coeziunepentru regiunile afectate în acest mod. Comisia consideră, de asemenea, că închidereaminelor necompetitive nu este singura modalitate acceptabilă de utilizare a ajutoarelor destat în cazul acestor mine, deoarece aceste ajutoare ar trebui utilizate, de asemenea, pentrua facilita o dezvoltare axată pe atingerea competitivității.


În cazul în care o mină devine competitivă până la o anumită dată, aceasta este cu siguranțăo situație de dorit, fiind atât în interesul regiunii în cauză, cât și, în cele din urmă, în interesulUniunii în ansamblu. Importanța uzinelor electrice pe bază de cărbune constă, printrealtele, în faptul că acestea sunt practic singurele capabile să răspundă, independent de alțifactori, imediat și în mod flexibil prin creșterea producției în cazul unei creșteri neașteptatea cererii de energie electrică. În cazul în care o securitate energetică mai mare a Uniunii arînsemna mai mult decât un slogan fără valoare, nu ne putem descurca fără mine de cărbunestabile și competitive și fără o industrie a cărbunelui.

Werner Langen, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă președintă, aș dori, în primul rând,să îl încurajez pe dl Almunia să își mențină propunerea sa inițială pentru anul 2018. Aceastăpropunere a fost bine fundamentată și se baza pe motivele politicii economice, regionale,sociale și energetice.

Nu înțeleg de ce colegiul comisarilor a introdus motivele referitoare la mediu care suntcomplet irelevante. După cum au afirmat vorbitorii precedenți, nu are nicio importanțădacă ardem cărbune importat sau cărbunele pe care l-am extras sau subvenționat noi înșine.Amprenta noastră de carbon este în mare măsură aceeași în ambele cazuri. De fapt, aceastaeste probabil mult mai gravă în cazul cărbunelui importat deoarece acesta trebuie să fietransportat aici din Canada, Australia sau din alte regiuni ale lumii. Din acest motiv,justificarea nu este corectă. Aș dori să îi mulțumesc dlui Rapkay pentru că a elaborat aceastăpropunere în strânsă cooperare cu Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat).Cred că se referă la un regulament al Consiliului. În Tratatul de la Lisabona există o lacună,și anume prevederea că regulamentele elaborate pe baza dreptului concurenței nu fac partedin procedura de codecizie a Parlamentului. În schimb, procesul, care nu implică o evaluareadecvată, este întemeiat în continuare pe Regulamentul nr. 17, care datează din anul 1965.Prin urmare, avem nevoie – cel puțin în ceea ce privește declarația noastră – de un votmajoritar, astfel încât cărbunele, care este una dintre cele mai importante surse de energieîncă disponibilă pentru noi în Europa, să rămână competitiv în viitor.

Grupul nostru va acorda raportului elaborat de dl Rapkay sprijinul său deplin. Dorim să îlîncurajăm pe dl Almunia să solicite Comisiei să prezinte o nouă propunere cu anul 2018și dorim să modificăm două puncte în raportul care a fost adoptat. Unul dintre ele se referăla modul de reducere treptată a ajutorului de stat. Considerăm că această reducere ar trebuisă fie efectuată de statele membre în această perioadă de opt ani.

Cel de-al doilea punct se referă la faptul că regulamentul în ansamblu va fi eliminat în etapeîn anul 2030. De asemenea, acesta este stadiul în care au ajuns discuțiile Consiliului cuprivire la acest regulament. Atunci când Parlamentul va lua o decizie clară în favoareaanului 2018, acesta va putea desfășura o evaluare corectă a considerentelor sociale, politice,energetice, economice și regionale.

Olle Ludvigsson, în numele Grupului S&D. – (SV) Dnă președintă, aceasta nu este oproblemă simplă. Prin urmare, este important ca noi, cei din Parlament, să avem o pozițiebine-echilibrată. Două aspecte principale trebuie luate în considerare. Pe de o parte, nueste rezonabil, pe termen lung, să continuăm să ținem în viață în mod artificial aceastăformă necompetitivă de minerit. Din motive legate atât de mediu, cât și de concurență, nueste sustenabil să se utilizeze programe de subvenționare publică pentru a asigurafuncționarea minelor de cărbune nerentabile. Prin urmare, este logică eliminarea treptatăa subvențiilor pentru această activitate.


Pe de altă parte, eliminarea subvențiilor va avea un impact imens, nu numai asupra a zecide mii de mineri care vor fi obligați să își caute noi locuri de muncă, ci și asupra familiiloracestora și asupra tuturor celor care depind de minerit. Acest lucru va fi o schimbare dificilăpentru oamenii care locuiesc în regiunile afectate. Evaluarea acestor două aspecte nu esteușoară. Totuși, consider că propunerea Comisiei este bine echilibrată. Subvențiile vor fiîntrerupte, dar acest lucru va fi gestionat cu atenție, luând în considerare locurile de muncăși mediul înconjurător.

Regiunile în cauză vor fi puse într-o situație extrem de dificilă atunci când vor fi întreruptesubvențiile dar, în același timp, propunerea oferă oportunitatea unor măsuri sociale și demediu globale cu scopul de a face acest proces de ajustare regională cât mai eficient posibil.Este extrem de important ca toate aceste oportunități să fie utilizate pe deplin de cătreautoritățile naționale și regionale. Investițiile pe scară largă în inițiative active pe piața forțeide muncă și măsuri globale de restaurare a mediului sunt esențiale în cazul în care rezultatulfinal va fi acceptabil pentru aceste regiuni.

Până în prezent, dezbaterea s-a concentrat pe trei aspecte. În primul rând, a fost prezentatargumentul că minele de cărbune care devin competitive în cursul perioadei de închiderear trebui să poată să funcționeze în continuare. În opinia mea, ar fi greșit să includemaceastă opțiune, deoarece ajutorul care va fi acordat trebuie să fie utilizat într-un modcorect și să se bazeze pe închiderea definitivă. În al doilea rând, s-a discutat despre stabilireaunei date finale pentru ajutorul de închidere. În acest sens, este important de remarcatfaptul că actualul regulament există din 2002 și că oricine e conștient că derogările de lanormele în materie de concurență vor expira anul acesta. În consecință, nu a existat nimicsurprinzător în acest sens. Pot fi flexibil în ceea ce privește anul exact. În al treilea rând,opiniile în cadrul Parlamentului au fost împărțite în ceea ce privește elementele de mediuși de sustenabilitate. Consider că aceste elemente ar trebui să fie cât mai clare posibil și artrebui să fie cu siguranță mai proeminente decât în textul elaborat de Comisia pentru afacerieconomice și monetare. Este foarte important să transmitem semnalul corect în acest sens.

Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, trebuie să spun că suntfoarte impresionată de noua idilă dintre Grupurile PPE și S&D, dar consider că îmbrățișareaintimă și drăgăstoasă dintre dl Rapkay și dl Lange ține Europa blocată în trecut.

Este vorba despre cea de-a șaptea prelungire a regimului special de ajutor de stat. Dl Rapkayînsuși a spus că a fost raportor în 2002. Cine ne va garanta că nu vom avea aceeași dezbatereîn 2018? Deoarece motivele care erau valabile în 2002 sunt valabile astăzi și vor fi valabileși în 2018. Prin urmare, grupul meu, fără rezerve, susține poziția Comisiei. Am solicitatun vot separat cu privire la amendamentele 25 și 27 și facem apel la toți colegii din celedouă grupuri mari să voteze împotriva acestor amendamente și să sprijine poziția Comisieide eliminare treptată a ajutorului până în 2014.

Știu că s-a votat în diverse comisii, dar știu, de asemenea, că sunt foarte mulți colegi dincele două grupuri mari care se simt foarte inconfortabil cu această poziție. Cred că aceștiaar trebui să își dea seama că au toată libertatea din lume să voteze conform conștiinței lordeoarece Parlamentul European nu este cel care decide de fapt. Așadar, aceștia ar trebui săvoteze pentru a-și exprima opiniile.

Nu negociem; nu trebuie să facem compromisuri. Putem transmite un semnal politic foarteputernic prin sprijinirea Comisiei și, prin urmare, consider că acest Parlament Europeanar trebui să contrabalanseze presiunile politice puternice din partea statelor membre asupraComisiei și să arate că acest Parlament privește în viitor, și nu în trecut.


Philippe Lamberts, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dnă președintă, doamnelor șidomnilor, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană nu are nicio obiecție legată deinvestirea fondurile publice, cu condiția ca acestea să acționeze ca un catalizator pentru catransformarea prin care ar trebui să treacă societatea, industria și economia noastră sădevină mai echitabilă și, în special, mai durabilă. Trebuie să ne amintim că ajutorul pentruminele de cărbune necompetitive contrazice aceste obiective. El susține o industrie carenu este sustenabilă nici din punct de vedere economic – altfel nu ar avea nevoie de subvenții–, nici din punct de vedere ecologic.

Așa cum tocmai a subliniat dna in ’t Veld, de câteva decenii, industria cărbunelui a solicitato prelungire a acestei perioade de tranziție, fără o dată-limită. De asemenea, dlor colegideputați germani, de câteva decenii, numeroase țări europene s-au străduit să pună capătla ceea ce se numește industrie nesustenabilă. Acest lucru se întâmplă în țara mea, Franța,și se întâmplă, de asemenea, în numeroase alte țări. Prin urmare, sprijinim propunereaComisiei și, prin extensie, propunerea ca subvențiile să fie utilizate astfel încât lucrătoriiîn cauză să fie repartizați într-un mod decent și demn.

Totuși, sub presiunea a ceea ce ați auzit astăzi, dle Almunia, Comisia se pregătește de oretragere rușinoasă sub presiunea exercitată de colegul dvs., dl Oettinger, printre altele,care în acest caz nu s-a comportat ca un membru al unui colegiu responsabil pentru apărareaintereselor generale, ci ca un reprezentant oficial al intereselor specifice, sectoriale ale uneianumite țări, Germania. În plus, nici nu ascunde acest lucru!

În concluzie, aș dori să vă spun că, atât timp cât Uniunea Europeană și statele membresprijină cu toată forța industriile trecutului, cu bani publici, care – și criza irlandeză spercă ne amintește acest lucru – sunt extrem de limitați și atât timp cât noi sprijinim cu banipublici industriile secolului XIX, nu vom putea deveni lideri în industriile secolului XXI.Între timp, lumea se schimbă și se schimbă rapid.

Konrad Szymański, în numele Grupului ECR. – (PL) Dnă președintă, propunerea prezentatăde către Comisia Europeană a fost evident scrisă conform regulilor politicii privindschimbările climatice și fără să ia în considerare consecințele sociale – în special consecințeledin domeniul energiei – în țări precum Germania, Spania și Polonia. Trebuie să ne amintimcă piața cărbunelui se schimbă sub ochii noștri. Cererea de cărbune și prețul cărbuneluicresc. Prin urmare, minele care în prezent nu sunt rentabile, probabil vor deveni rentabileîn viitor.

Eliminarea cărbunelui reprezintă, de asemenea, o problemă gravă pentru securitateaenergetică în țări precum Polonia, care generează 95 % din energia electrică obținută dincărbune. Eliminarea cărbunelui în asemenea situații poate implica o singură alternativă –o dependență și mai mare de gazele naturale care sunt importate dintr-o singură direcție.În consecință, înainte să decidem să facem presiuni politice în favoarea eliminării cărbuneluiîn aceste cazuri, ar trebui să asigurăm o diversificare și, de asemenea, securitateaaprovizionării cu gaze deoarece, în prezent, aceasta este singura alternativă viabilă pentrusectorul energetic în țările care utilizează cărbunele în acest scop.

Acestea sunt motivele pentru care vom sprijini compromisurile prezentate de către Comisiapentru afaceri economice și monetare și de către Comisia pentru industrie, cercetare șienergie, în care am propus ca regulamentul să dea posibilitatea bugetelor naționale – care,în final, nu sunt bugete ale UE – să mențină minele în țările în care acest lucru este necesar,precum și compromisul care sugerează că regulamentul poate fi în vigoare până în 2030.Consider că propunerile inițiale ale Comisiei Europene au fost semnificativ mai aproape


de această poziție. Comisia Europeană a decis doar în stadiul final să propună termenulnerealist de 2014.

Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dnă președintă, nu este numai justificabil ca noi săcontinuăm să sprijinim industria cărbunelui, ci, în opinia mea, este și absolut esențial.Trebuie să continuăm să oferim sprijinul nostru nu numai până în 2014, ci și după aceastăperioadă. Este de datoria noastră să protejăm cetățenii Uniunii Europene de numeroaseleefecte negative ale globalizării. Acest lucru presupune, de asemenea, să oferim lucrătorilordin industriile care nu sunt pe deplin competitive pe piața mondială o recalificareprofesională pe termen lung pentru a le permite să ocupe alte locuri de muncă.

Nu trebuie să fii expert pentru a-ți da seama că lucrătorii specializați sunt necesari înindustria minieră. Mulți mineri lucrează în mină întreaga lor viață. Prin urmare, în opiniamea, avem nevoie de mult timp pentru a le putea oferi tuturor noi locuri de muncă.Reconversia profesională a minerilor în vârstă nu mai poate fi utilă. Trebuie să permitemregiunilor miniere să devină treptat mai puțin dependente de industria minieră fără caprosperitatea acestora să fie redusă semnificativ. Aceste regiuni încă au un potențialeconomic considerabil dacă li se dă oportunitatea de a-și restructura economiile. Reducereadrastică a subvențiilor pentru exploatarea cărbunelui în ultimii ani a reprezentat un calvarpentru numeroase regiuni miniere. Multe zone nu au putut să reacționeze suficient derapid la schimbările survenite în condițiile economice din cauza legăturilor foarte puternicecu industria minieră. Rezultatul a fost o sărăcie accentuată. În acest caz nu ar trebui să seîntâmple la fel. Putem proteja numeroase regiuni europene împotriva prejudiciiloreconomice și sociale majore și, prin urmare, trebuie să votăm în favoarea acestorreglementări.

Gunnar Hökmark (PPE). – (SV) Dnă președintă, în ceea ce privește ajutorul de stat pentruindustria cărbunelui, opinia mea este că ar trebui să depunem toate eforturile pentru a faceeconomia europeană cât mai competitivă posibil și ar trebui să facem acest lucru înnumeroase domenii. Trebuie să avem un obiectiv în ceea ce privește industriaautovehiculelor, ingineria și industria medicală. Pentru a avea succes trebuie să transformămeconomia noastră pentru a-i permite să îndeplinească cerințele concurenței moderne șiale economiei globale.

În acest context, am îndoieli serioase cu privire la intenția din prezent de a extindesubvențiile de stat pentru minele de cărbune nerentabile. Acest lucru va însemna că, lanivel de stat, vom finanța întreprinderi care nu sunt profitabile, care nu sunt în măsură săsprijine locurile de muncă în cauză și care nu vor contribui la îmbunătățirea condițiilor demediu. De asemenea, va însemna că transformarea de care avem nevoie pentru a puteadeveni cu adevărat competitivi va fi mai lentă. Acest lucru va însemna că nu am reușit săne dezvoltăm în alte domenii și, de asemenea, că în câțiva ani oamenii încă vor fi angajațiîn industrii care nu oferă securitate pe termen lung și nici oportunitatea de a-și câștigatraiul, iar regiunile despre care vorbim în prezent vor rămâne în continuare dependentede extracția cărbunelui din minele nerentabile.

În acest context, consider că ar trebui să sprijinim propunerea Comisiei și vom vota înfavoarea acesteia.

Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Dnă președintă, dle Almunia, mai bine luăm taurul de coarneacum, decât să prelungim agonia. Acest lucru îmi vine în minte când mă gândesc la subiectulpe care îl discutăm astăzi. Susțin propunerea Comisiei de eliminare a ajutorului de statîn 2014 pentru minele care nu sunt competitive până la această dată. Costul pentru fiecare


loc de muncă din industria cărbunelui este mult mai mare decât media. Acești bani nu suntcheltuiți pe dezvoltarea unei forțe de muncă durabile și competitive în viitor. Prin urmare,consider că este corect să eliminăm treptat subvențiile de stat pentru minele necompetitivepână în 2014. Trebuie să investim banii disponibili în cercetare, în dezvoltare, în educațieși în formare profesională. Acesta este singurul mod în care putem menține un avantajtehnologic și putem rămâne competitivi în economia globală în ansamblu.

George Sabin Cutaș (S&D). - Consider că atât propunerea de închidere a minelor, câtși sugestia de reducere a subvențiilor ar fi prea timpurii și că acestea ar avea consecințenedorite din punct de vedere socioeconomic și regional.

Nu trebuie să uităm că sectorul minier din Europa oferă locuri de muncă pentru un numărde aproximativ 100 000 de oameni, 42 000 în sectorul cărbunelui și 55 000 de oameniîn sectoare conexe și că anumite regiuni din Europa sunt complet dependente de acestsector din punct de vedere economic. Un număr mare de persoane din aceste regiunilucrează în mine sau dețin ocupații aferente sectorului.

Consecințele acestor măsuri ar putea fi nefaste, mergând până la sărăcirea în întregime aunor comunități. De aceea trebuie elaborată rapid o strategie de recalificare a lucrătorilorafectați de planurile de închidere a minelor.

Totodată este necesar un sprijin special din fondurile structurale ale Uniunii Europenepentru întrajutorarea regiunilor care vor avea de suferit de pe urma acestor măsuri. În plus,lucrătorii minieri și familiile acestora își pot pierde încrederea în procesul politic prin carese iau astfel de decizii, care îi afectează în mod direct, dacă acestea se iau într-un momentnepotrivit.

Trebuie să ne îndreptăm privirea în egală măsură asupra regiunilor slab populate, care voravea cel mai mult de suferit în plan socioeconomic. Nu cred că 2014 este un termen realistpentru închiderea minelor. Pe de altă parte, propunerea termenului de 2020, făcută practicde Comisia ITRE, nu s-a bucurat de suficient ecou pozitiv și, de aceea, consider că putemgăsi un numitor comun în anul 2018.

Vreau să mai menționez faptul că industria cărbunelui este parte integrantă a politiciieuropene și reprezintă o sursă proprie și garantează astfel securitatea în aprovizionare.Este nevoie de o perioadă de tranziție care să permită trecerea spre competitivitatea acestormine și a acelor mine care ar putea deveni competitive pentru a asigura acces la cărbuneleeuropean și pentru a evita efecte socioeconomice nefaste.

Ivo Strejček (ECR). – (CS) Dnă președintă, în opinia mea, nu există nicio îndoială asuprafaptului că subvențiile pentru anumite segmente ale economiei denaturează și distrugconcurența economică și că ajutorul de stat este dăunător, prin urmare, pentru funcționareasănătoasă a pieței, nu numai pe termen scurt, ci și pe termen lung.

Aici vorbim despre regiunile care vor fi, sau ar putea fi afectate de un șomaj ridicat, dar, pede altă parte, trebuie să amintim că regiunile care au trecut deja prin procesul derestructurare din acest sector al economiei s-au confruntat cu o rată ridicată a șomajuluiși au făcut față acestuia. Prin votul de astăzi, Grupul ECR sprijină, prin urmare, toatepropunerile care vor rezulta în fiecare stat membru care are suficient timp să pună înaplicare reconversia profesională pe scară largă a lucrătorilor, să elimine problemele demediu asociate cu exploatarea cărbunelui și, de asemenea, să poată absorbi toatetransformările sociale la timp.


Salvador Garriga Polledo (PPE). – (ES) Dnă președintă, dle comisar, este păcat căParlamentul are dreptul doar la consultare când noi vorbim despre viitorul a 180 000 defamilii de europeni și despre sursa de energie autohtonă prin excelență a Uniunii Europene.

Subvențiile nu sunt calea generală spre competitivitate, dar transformarea cărbuneluieuropean în cărbune competitiv prin subvenționare este necesară din punct de vederestrategic, în primul rând, deoarece 60 % din energia europeană este importată, iar din restulde 40 % o mare parte este energie nucleară – pe care majoritatea acestui Parlament nu osprijină – și în al doilea rând, din cauza creșterii prețurilor: prețul cărbunelui european seapropie din ce în ce mai mult de prețul cărbunelui internațional.

În plus, aș dori să vă întreb: ce înțelegem prin cărbune competitiv? Întrebați-vă dacă totcărbunele importat de Uniunea Europeană include costurile sociale și de securitate aleminelor care sunt incluse în costurile cărbunelui european. Acesta este modelul pe caremulți dintre dvs. îl doresc pentru Europa? Sunteți de acord cu importul de produse dinafara continentului nostru care nu respectă principiile preferinței acordate cetățenilorUniunii și nu includ drepturile sociale? Respingeți această idee și în cazul cărbuneluieuropean?

Cu cât este mai mare perioada, cu atât mai bine, astfel încât putem introduce tehnologiilede ardere ecologică și de depozitare care există deja în Uniunea Europeană. Fără cărbuneeuropean, în cazul în care închidem minele europene, nu va exista niciun stimulent pentrua continua reducerea emisiilor produse de termocentrale care vor continua să ardă cărbuneimportat și să producă CO2. Ce preferați: doriți ca CO2 să provină din exteriorul UniuniiEuropene sau doriți să fie posibil ca CO2 să fie prelucrat și depozitat folosind propria noastrătehnologie europeană?

Nu cred că respingerea posibilității de utilizare a cărbunelui din UE, așa cum faceți dvs.,este liberalism: Cred că este ipocrizie.

Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Cărbunele este o importantă parte a mixului energetic alUniunii Europene. În Uniunea Europeană, sectorul exploatărilor miniere de cărbune asigură280 000 de locuri de muncă, în special în zone monoindustrializate. De aceea, esteimportant ca Uniunea să-și asigure o cât mai mare parte din necesarul de cărbune dinproducția internă, evident la un preț competitiv, bazat pe eficientizarea procesului deextracție și prelucrare a cărbunelui.

Fără acordarea ajutorului de stat producția va scădea cu 20%, iar locurile de muncă se vorreduce cu 100 000. Ajutorul de stat pentru industria huilei este extrem de necesar pentruminele necompetitive. Acestea sunt necompetitive datorită echipamentelor tehniceînvechite, iar ajutorul de stat le-ar permite retehnologizarea acestor instalații în vedereaasigurării siguranței locurilor de muncă.

Față de propunerea Comisiei, susținem decalarea termenului limită de închidere a minelor.Comisia ITRE a votat 2020 și vom susține compromisul la care a reușit să ajungă domnulraportor Rapkay împreună cu colegii din alte grupuri politice.

Susținem eliminarea articolului 3 alineatul 1 litera h și, în special, eliminarea procentuluiprescris pentru eliminarea progresivă a ajutorului acordat, astfel încât statele membre carevor acorda ajutor de stat minelor de cărbune necompetitive să aibă o cât mai mareflexibilitate.


Consider, însă, că statele membre ar trebui să prezinte și planuri de dezvoltare economicăși socială a regiunilor miniere, care adesea sunt regiuni monoindustrializate. Aceste planuride dezvoltare ar trebui să vizeze crearea de locuri de muncă și investiții în eficiență energeticăși în producția de energie din surse regenerabile.

Îl felicit pe domnul raportor Rapkay pentru raportul său și pentru munca efectuată.

Jorgo Chatzimarkakis (ALDE). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în primulrând, aș dori să îl felicit pe dl Almunia cu privire la dezbaterea deschisă care a avut loc încadrul Comisiei. Există motive întemeiate de ce dvs. și președintele Comisiei, dl Barroso,ați participat la dezbaterea din cadrul colegiului comisarilor având în minte un an diferit.Sunt încântat de faptul că se pot purta discuții de către Comisie într-un mod atât de deschisdintr-o perspectivă de reglementare și apoi aceasta să își schimbe decizia. Acest lucru esteatât admirabil, cât și remarcabil. Este un lucru bun că susțineți noua decizie aici.

Există o serie de motive întemeiate pentru această decizie. Cu toate acestea, statele membreafectate au făcut planuri. Există planuri și nu pot spune decât că sunt mulțumit de eliminareaacelei clauze de revizuire conform căreia va trebui să deschidem din nou întreaga problemăîncepând cu 2012 în cel mai mare stat membru afectat, adică Germania. Acest lucruînseamnă că dezbaterea dvs. din cadrul colegiului comisarilor a avut, de asemenea, unrezultat foarte bun. Știu că 2018 va veni în cele din urmă. Sunt, de asemenea, mulțumit defaptul că industria minieră trebuie să elaboreze un plan de securitate și voi vota în consecință.Totuși, pot vedea că politica de reglementare a câștigat în acest caz.

Theodor Dumitru Stolojan (PPE). - Am ascultat deja pozițiile colegilor mei care ausubliniat importanța cărbunelui pentru securitatea energetică a economiei europene.

Aș dori să mai adaug un argument. În unele țări, între care și România, în ani secetoși – șiaceștia au fost tot mai mulți – producția de energie hidro și nucleară se reduce. Singuraresursă pe care țara mea și alte țări au avut-o la dispoziție imediat, pentru a mări producțiade energie, a fost cărbunele.

Avem o serie de mine care sunt nerentabile, dar au programe de restructurare care depășescorizontul anului 2014. Ca liberal, sunt împotriva subvențiilor acordate firmelor economice,dar nu și pentru firmele care au programe clare de restructurare. În consecință, voi susțineamendamentul care propune o perioadă mai lungă de tranziție pentru eliminareasubvențiilor la minele de cărbune nerentabile.

Petru Constantin Luhan (PPE). - Deși cărbunele subvenționat reprezintă numai o micăparte din producția de electricitate a Uniunii Europene, impactul social al închiderii imediateși simultane a minelor de huilă va fi semnificativ în anumite zone ale Europei. Vorbim aicidespre un număr mare de persoane care lucrează în această ramură a industriei, ce nu vorputea fi reîncadrate imediat în alte sectoare, generând astfel șomaj și cauzând apariția unorzone defavorizate.

Consider că, prin utilizarea fondurilor comunitare, este nevoie de măsuri imediate pentrurecalificarea acestor persoane. Până acest lucru se va face, este absolut necesară prelungireadatei până la care se va putea acorda ajutor de stat pentru închiderea unităților productive,cel puțin până în anul 2018.

De asemenea, consider că stabilirea gradului de reducere a ajutorului de stat, după o anumităperioadă, trebuie să fie la latitudinea statului membru respectiv și statele membre nu trebuiesă fie condiționate de limite minime impuse.


Elmar Brok (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle Almunia, doamnelor și domnilor, aș dorisă spun câteva lucruri prietenilor noștri liberali și în special dnei in ’t Veld. Concurența nuva fi denaturată deoarece centralele electrice pe cărbune vor continua să funcționezeutilizând cărbune importat, lucru ce va mări amprenta lor de carbon. Cu alte cuvinte,argumentul nu are nicio logică.

În plus, acest lucru nu continua după 2018, de exemplu, în cazul Germaniei, întrucâttratatul, care se aplică celor implicați, nu numai statului, prevede ca totul să ia sfârșit în 2018,astfel încât costurile pe termen lung de închidere a puțurilor miniere să nu fie suportate decătre stat. Costurile pe termen lung care se vor ridica la multe milioane timp de câtevasecole vor fi suportate de către o fundație. În cazul în care fundația ar da faliment, statulva plăti foarte mulți bani pe o perioadă nedeterminată.

Faptul că a fost creat un concept atât de inteligent cu un final clar, este important pentrua face dreptate și pentru a evita să fie prezentate definiții teoretice ale pieței care nu au niciolegătură cu realitatea acordului.

Antonio Masip Hidalgo (S&D). – (ES) Dnă președintă, aș dori să mulțumesc raportoruluicare a fost în regiunea mea Asturias, regiune care, în urmă cu mai mulți ani, a pus bazeleSpaniei și ale Europei și care, mulțumită cărbunelui și oamenilor de acolo, se află în frunteasocietății moderne.

Zonele miniere trebuie să continue această încercare lăudabilă de revitalizare fără săîntâmpine obstacole din partea Uniunii Europene. În schimb, ar trebui să se bucure desprijinul acesteia. Trebuie să eliminăm amenințarea închiderii minelor de cărbune autohtoneși să permitem, în schimb, acestui sector strategic să supraviețuiască într-un mod rezonabil.De asemenea, trebuie să sprijinim sectorul în scopul atingerii competitivității într-un intervalrezonabil fără a penaliza societățile mai târziu. Mai presus de toate, trebuie să desăvârșimîn curând extracția ecologică.

Investițiile substanțiale în extracția ecologică a cărbunelui trebuie să fie efectuate în primulrând în beneficiul Europei și al zonelor sale miniere. Este absurd ca cei care se opuncărbunelui european să apere sau să tolereze cărbunele din alte părți ale lumii a căruiproducție are un impact mai mare asupra mediului și prezintă o lipsă imensă de securitateși salarii necompetitive. Această situație va fi discriminatorie față de teritoriul nostru și,pur și simplu, apariția acesteia este inacceptabilă. Să menținem sectorul nostru minierprofitând de noile tehnologii.

María Muñiz De Urquiza (S&D). – (ES) Dnă președintă, competitivitatea este importantă,dar nu poate fi singurul criteriu. Dependența noastră energetică înseamnă că doar cărbunelene poate garanta o aprovizionare sigură ca sursă autohtonă de combustibil fosil, iarimportanța economică și socială a mineritului în mai multe regiuni europene înseamnăcă închiderea minelor nu trebuie văzută ca o situație inevitabilă, chiar dacă aceasta va avealoc în 2014 ori în 2018.

Dacă vom continua să depindem de cărbune ca sursă de energie, în 2018 va trebui săcontinuăm să garantăm aprovizionarea cu energie, fie folosind ajutorul de stat – în cazulîn care minele nu sunt competitive –, fie fără ajutor de stat – în cazul în care acestea suntcompetitive.

De asemenea, trebuie să luăm în considerare nu numai competitivitatea economică acărbunelui, ci și competitivitatea acestuia în ceea ce privește ocuparea forței de muncă șimediul. Cărbunele european este un cărbune sigur și trebuie să vedem acest lucru în special


într-o perioadă în care accidentele miniere sunt la ordinea zilei în afara Europei. În plus,cărbunele european este un cărbune care poate fi ecologic.

Prin urmare, în amendamentele la raportul Rapkay, solicităm o extindere nedeterminatăa ajutorului de stat pentru costurile legate de captarea CO2 și de orice alte tehnologii carepermit arderea cărbunelui într-un mod mai ecologic.

Miloslav Ransdorf (GUE/NGL). – (CS) Dnă președintă, această măsură confirmăproverbul că un bancher ține în mână statul așa cum ține frânghia un spânzurat. Aș dorisă spun trei lucruri. În primul rând, consider că banii ar trebui să fie utilizați în sprijinireaacelor mine competitive vulnerabile care reprezintă 5 % din minele de pe întreg teritoriulUniunii Europene. De asemenea, ar trebui să prevenim importul de cărbune subvenționatdin străinătate. În al treilea rând, ar trebui să prevenim orice amestec al grupurilor depresiune. Aș dori să menționez un exemplu din Federația Rusă unde lobby-ul petrolier adus la închiderea minelor din regiunea Vorkuta având consecințe sociale dezastruoase.Acest lucru nu trebuie să se întâmple în UE.

Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). – (ES) Dnă președintă, pentru a atenuaimpactul social și energetic și pentru a asigura rezerve sigure de energie, am depus treiamendamente în plen cu următoarele obiective: în primul rând, diminuarea volumuluianual total al ajutoarelor, dar fără a stabili un procent limită sau o limită per întreprindere.În acest sens, suntem recunoscători pentru poziția dlui Langen cu privire la eliminareareferințelor fixe și la posibilitatea fiecărui stat membru de a decide conform intereselorproprii.

Cel de-al doilea obiectiv este ca ajutorul care acoperă costurile excepționale să fie prelungitpână în 2030. Astfel de propuneri vor ajuta la reducerea dependenței energetice a numeroasețări din UE, inclusiv a Spaniei. Aceste propuneri ar asigura continuarea producției autohtoneși păstrarea miilor de locuri de muncă de care depind în mare măsură regiuni importantedin Spania și din Europa în ansamblu.

Ioan Enciu (S&D). - În primul rând aș dori sa-l felicit pe domnul Rapkay pentru muncadepusă.

Și eu consider că este foarte important ca perioada tranzitorie să fie cât mai lungă - 2018,așa cum s-a propus, eu am propus chiar mai mult, pentru închiderea minelor necompetitivesau, eventual, pentru rentabilizarea unora dintre ele, deoarece în zonele miniere cea maimare parte a populației este implicată în această activitate.

Este absolut necesar să avem planuri de reconversie profesională și recuperaresocio-economică. Închiderea minelor înainte de realizarea completă a acestor planuri vaduce la probleme sociale extrem grave. Planurile de reconversie profesională și refacereecologică a zonelor au nevoie de mult timp și, mai ales în actuala situație de criză, ar finormal să se apeleze și la fondurile structurale europene, ținând cont de importanța socială,economică și ecologică pentru Uniunea Europeană.

Iuliu Winkler (PPE). - S-a spus aici de către colegii noștri că este o dezbatere care revineîn Parlamentul European și, într-adevăr, este o dezbatere care revine, dar în niște condițiieconomico-sociale diferite de datele anterioare.

Suntem într-o criză globală și Uniunea Europeană este în criză. Nimeni nu crede că ampărăsit încă această criză, iar recesiunea este o realitate în multe state membre. În aceste


condiții, nu cred că noi - acest Parlament - trebuie să contribuim la adăugarea a încă 100 000de șomeri la cei actualmente existenți în Uniunea Europeană.

Apoi - un alt element de context - vorbim de noua strategie energetică a Uniunii Europene.În această nouă strategie cred că nu majorarea dependenței noastre de o unică sursă dehidrocarburi trebuie să fie calea, ci cea a majorării independenței noastre economice.

Și apoi s-a vorbit de economia secolului XXI. Da, eu cred că trebuie să ne racordăm laaceastă economie, dar trebuie în același timp să punem accentul pe diversificareapotențialului existent. În acest sens îl felicit pe domnul raportor Rapkay.

Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE). – (PL) Dnă președintă, având în vedere naturaspecifică a regulamentului pe care îl dezbatem astăzi, să nu uităm că există state membreale Uniunii Europene a căror producție de energie se bazează în principal pe cărbune. Prinurmare, modificările propuse în timpul elaborării regulamentului trebuie puse în aplicareîntr-un mod care permite ca ritmul schimbărilor să fie adaptat la capacitățile de absorbțieale cetățenilor și structurilor sociale. Salut compromisul la care s-a ajuns. Având în vedererolul cărbunelui în asigurarea securității energetice, este necesar să se stabilizeze extragereaacestuia la nivelul impus. Rolul cărbunelui în calitate de combustibil în bilanțul energeticva continua să fie esențial pentru sectorul energetic prin stabilizarea securității energeticea Europei. Consiliul, sper, va împărtăși preocuparea noastră și va acorda o atenție deosebităpoziției aprobate de către Parlamentul European.

Jens Geier (S&D). – (DE) Dnă președintă, dle Almunia, doamnelor și domnilor, aș dorisă mă refer pe scurt la două puncte. Unul dintre acestea privește competitivitatea care apareîn diferite părți ale raportului. Aș dori să vă rog să vă amintiți despre cât de multe accidenteminiere aflăm din mass-media. Acest lucru este cauzat de faptul că mineritul și în specialextracția cărbunelui există peste tot în lume, dar, din păcate, standardele de securitate înalte părți sunt foarte scăzute în comparație cu cele existente în minele din Germania saudin alte zone ale Europei. Acest lucru ar putea părea o exagerare, dar, personal, nu cred încompetitivitatea obținută cu prețul vieții minerilor. Totuși, dacă privim consecințele politiciiindustriale privind ieșirea timpurie din industria de extracție a cărbunelui, aș dori să spuncă industria europeană pentru utilaje miniere este competitivă. Aș dori să îi invit pe toțicei care cred că mineritul este o industrie a trecutului și în special pe dl Klinz să viziteze omină. Aceștia își vor da seama în curând că mineritul utilizează soluții de tehnologieavansată și că există întrebarea dacă ne dorim sau nu ca această industrie să continue să fieprofitabilă. Știu că Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa nu doreșteacest lucru. Mă tem că industria utilajelor miniere va urma producția minieră și va părăsiEuropa.

Joaquín Almunia, vicepreședinte al Comisiei. – (ES) Dnă președintă, repet ceea ce am spusîn discursul meu de deschidere: Comisia și eu personal luăm în considerare toateargumentele care au fost prezentate aici de către dvs. și vom lua în considerare pozițiaParlamentului odată ce raportul dlui Rapkay este adoptat.

Consider că trebuie să facem distincția – după cum au făcut practic toate discursurile –între cărbune ca sursă principală de energie și regulamentul privind ajutorul de stat pentruminele de cărbune necompetitive, care este un lucru diferit.

Propunerea noastră, pe care o dezbatem astăzi și pe care o va dezbate Consiliul înurmătoarele câteva săptămâni, abordează cel de-al doilea subiect, și anume industria minieră


necompetitivă, și nu utilizarea cărbunelui, ce reprezintă o dezbatere separată pe care amavut-o și pe care o vom mai avea, desigur, în Europa.

Poziția noastră este că trebuie să punem capăt minelor de cărbune necompetitive caresolicită utilizarea continuă a subvențiilor publice într-o perioadă determinată. Aceastăpoziție este clară și nu este prima dată când a fost exprimată. Așa cum câțiva dintre dvs.vă amintiți, aceasta datează de mai mult timp. Problema este că termenele stabilite de-alungul timpului nu au fost respectate de toți. Obiectivul propunerii noastre este de a asiguracă aceste termene sunt respectate o dată pentru totdeauna.

Aceasta este o perioadă în care, spre deosebire de contextul în care au avut loc dezbateriledin trecut, trebuie să luăm în considerare ajutorul pentru minele de cărbune. Trebuie săavem în vedere două aspecte suplimentare. Primul este provocarea reprezentată deschimbările climatice, pe care le-am dezbătut în numeroase rânduri și pentru care UniuneaEuropeană are obiective foarte specifice. Cel de-al doilea aspect se referă la impactul crizeiși îndatorarea bugetelor de stat, bugete la nivel național, deoarece acestea pun și mai multăpresiune asupra finanțelor publice.

Totuși, acestea nu sunt singurele aspecte care ar trebui luate în considerare. De asemenea,trebuie să avem în vedere – așa cum ați făcut practic în toate discursurile dvs. – care artrebui să fie termenul pentru eliminarea ajutorului de stat pentru minele de cărbunenecompetitive.

Există o dezbatere cu privire la acest subiect și am acordat atenție diferitelor poziții dincadrul dezbaterii din Parlament. De asemenea, există o dezbatere în cadrul Consiliului șivom aștepta reuniunea acestuia de la începutul lui decembrie pentru a vedea care estepoziția acestei instituții. A existat evident o dezbatere în cadrul Comisiei și va mai avea locîncă una.

După cum știți – așa cum a menționat dl Langen mai devreme – acesta este un regulamental Consiliului. Avizul Parlamentului este foarte important, însă tratatul prevede că, înmaterie de ajutor public, regulamentul este un regulament al Consiliului. Consiliul va stabilio poziție. În prezent – la ultima reuniune a Comitetului Reprezentanților Permanenți – s-astabilit o poziție majoritară în favoarea termenului de 2018 pentru eliminarea permanentăa acestui ajutor, care nu este mai mare decât cel propus de Comisie. Totuși, normele noastreprevăd, cu excepția cazului în care Consiliul decide în unanimitate, că propunerea Comisieinu poate fi modificată din punct de vedere juridic.

Indiferent de decizia Consiliului, practic este sigur că nu va fi o decizie unanimă, însăComisia va asculta cu foarte mare atenție poziția Consiliului, așa cum va asculta șiargumentele Parlamentului și poziția acestuia atunci când va vota. Comisia își va adoptapoziția finală pe baza analizei proprii privind pozițiile Consiliului, în funcție de prerogativelesale stabilite în tratat, și pozițiile Parlamentului, precum și pe baza dezbaterii raportuluiRapkay.

Comisia nu este de acord cu argumentele în favoarea ajutorului nelimitat pentru minelede cărbune necompetitive și ar dori să vă amintească faptul că, în cazul în care nu ar existanoul regulament privind cărbunele bazat pe propunerea Comisiei care va intra în vigoarela 1 ianuarie 2011, ar exista un cadru general pentru ajutorul de stat care este considerabilmai strict decât propunerea Comisiei, propunere care va rezulta din dezbaterile în cadrulConsiliului sau decât avizul Parlamentului.


Bernhard Rapkay, raportor. – (DE) Dnă președintă, dle Almunia, tocmai aceasta esteproblema. Aveți dreptate când îi confirmați dlui Lange că este un regulament al Consiliului.Totuși, depinde, de asemenea, dacă argumentele prezentate în cadrul Consiliului și alParlamentului sunt analizate de către Comisie. Trebuie să renunțați la această propunerestrictă, după cum ați mai făcut, astfel încât să fie posibilă adoptarea unei abordări rezonabile,democratice care implică o decizie majoritară pentru care nu este necesară unanimitatea.

Aș dori să mai precizez un lucru pentru dl Chatzimarkakis. Clauza de revizuire la care v-ațireferit este complet irelevantă în acest caz. Disputele care au avut loc în Germaniaintenționau doar să salveze imaginea Ministerului pentru Afaceri Economice, nimic maimult. În prezent, aș dori să vorbesc despre preocuparea exprimată de dl Almunia. Nimenide aici și nici raportul în sine nu pune la îndoială faptul că acesta este un acord de eliminaretreptată, dle Almunia. Dacă acesta este rezonabil din punct de vedere al politicii energeticesau al tehnologiei este o altă problemă. Ceea ce a spus dl Geier este absolut corect, dar nupunem la îndoială acest lucru. Singura întrebare este dacă ar trebui să facem acest lucrurelativ brusc în 2014 sau dacă există acorduri de tranziție rezonabile pentru 2018. Altfel,nu punem la îndoială nimic. Situația nu este așa cum a descris-o dl Lambert, de exemplu,care și-a citit discursul și a plecat. Ar fi trebuit să rămână aici, că ar fi învățat ceva. Nu esteo situație în care statele membre nu au făcut nimic. Acest lucru nu este adevărat în cazulSpaniei, al Poloniei, al României sau al Germaniei. În 1990, mai mult de 200 000 depersoane lucrau în industria minieră din Germania. Acum, 20 de ani mai târziu, cifra estede aproximativ 20 000. Aceasta reprezintă o scădere de 90 %, fiind disponibile doar 10 %din locurile de muncă. O serie de mine s-au închis din 2002 și până în prezent, în perioadaacestui regulament care încă este în vigoare. Să nu ne comportăm ca și cum nimic nu s-arfi întâmplat.

Întrebarea este dacă avem sau nu nevoie de o perioadă de tranziție rezonabilă pentru aputea realiza acest lucru fără a cauza pagube socio-politice. Pot spune doar da, avem nevoiede o astfel de perioadă. Această perioadă de patru ani nu ar trebui să reprezinte o problemădeoarece nimeni nu pune la îndoială acest lucru. Vă rog să transmiteți acest mesaj Comisiei.

Președinta. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc astăzi la ora 11.30.

(Ședința a fost suspendată pentru câteva minute)


Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris . – În cadrul elaborării acestui document,raportorul a reușit un demers important - acela de a găsi un răspuns la două întrebări: ceaprivind mediul și cea referitoare la protecția socială. Din punctul de vedere al României, șicred că acest punct de vedere este împărtășit și de Germania, Polonia, Spania sau Ungaria,industria minieră reprezintă o parte importantă a economiei naționale și închiderea unormine de cărbune poate avea un impact social major, cu efect asupra creșterii șomajului șiaccentuarea fenomenului de depopulare a regiunilor care nu au decât o industrie - ceaminieră. În același timp, închiderea minelor va avea și o influență importantă asuprasectorului energetic. Știu că toate acestea sunt argumente pro și contra, dar realitatea acestuimoment ne conduce la o singură concluzie - aceea a prelungirii datei de închidere a minelorde cărbune care nu sunt competitive pentru a le susține în vederea găsirii unor alternativeviabile pentru toți cei care sunt implicați în acest sector


Adam Gierek (S&D), în scris. – (PL) Comisia Europeană încearcă – cu orice preț și înorice mod care nu este justificat de gândirea economică – să reducă extracția cărbunelui.Aceste eforturi au fost stimulate în mod artificial prin creșterea costurilor de producție aenergiei în centralele electrice pe bază de cărbune. Mă refer la costurile emisiilor. Aceastaeste o politică ce subminează fundamentele economice ale acelor țări în care cea mai mareparte a energiei provine din cărbune. O astfel de strategie demonstrează o lipsă de înțelegerea nevoii de a avea o politică energetică și o politică în materie de combustibil coerente caresă prefere eficiența și competitivitatea economică. De asemenea, demonstrează lipsa uneipolitici energetice comune care să garanteze securitatea aprovizionării cu energie, precumși lipsa unor reglementări bazate pe criterii uniforme pentru întreaga piață comună carear duce la o concurență echitabilă, păstrând în același timp costurile sociale la un nivelminim. Astăzi, ne confruntăm cu o încălcare brutală a acestor principii.

Întrebarea este: de ce tip de industrie are nevoie Uniunea – de o industrie care să îi aducăavantaje sau de una supranațională, corporatistă și care își investește impozitele în paradisurifiscale? Industriile primare și producția de energie necesită ani mulți de investiții șiconcentrare a capitalului ceea ce înseamnă că trebuie să fie subvenționate. În plus, acesteanu trebuie să fie rentabile cu orice preț. Energia și combustibilul ieftine sunt vitale pentruca industria secundară să fie competitivă, inclusiv industria utilajelor. Așadar, vorbimdespre rentabilitatea netă. Aș dori să spun că problemele economice ale Uniunii în timpulcrizei nu sunt numai rezultatul unor speculații financiare globale necinstite, ci lipsește, deasemenea, o politică industrială sănătoasă, uniformă și echitabilă în Uniunea Europeanăîn sine, în special o politică energetică și o politică în materie de combustibili.

Edit Herczog (S&D), în scris. – (HU) Există câteva argumente împotriva unei astfel deîntreruperi rapide a subvențiilor. Mă refer în primul rând la consecințele sociale și economicela nivel regional. Este important să cheltuim subvențiile pentru a facilita închiderea minelorîn mod corespunzător: pentru a asigura că angajații în cauză sunt recalificați și redistribuițiîn alte sectoare ale pieței muncii. De asemenea, este imperativă reabilitarea adecvată amediului. Fără acestea, există riscul ca UE să economisească mai puțini bani prin întrerupereasubvențiilor decât va trebui să cheltuie pentru a reduce pagubele. Trebuie analizat atentdacă închiderea definitivă a minelor de cărbune este utilă până la urmă, dacă tot ceea ceobținem astfel este înlocuirea cărbunelui de pe piața internă cu cel importat din afara piețeicomune de către uzinele electrice rămase.

Este oportun să închidem uzinele electrice pe bază de cărbune, una dintre cele mai ieftinesurse de energie electrică, când semnele alarmante ale unei penurii de energie încep sădevină evidente în lume? De asemenea, trebuie să ne gândim la creșterea cererilor de energieîn Uniunea Europeană, precum și la rolul cărbunelui în securitatea energetică. Nu trebuiesă permitem închiderea unor întreprinderi ca Uzina electrică Vértes sau ca mina Oroszlánydin Ungaria fără a avea niște planuri detaliate și elaborate cu atenție. Aceste planuri trebuiesă rezolve situația angajaților, precum și reabilitarea mediului și trebuie să demonstrezeprin analize de impact bine fundamentate că închiderea este inevitabilă și reprezintă ceamai bună opțiune pentru a reduce emisiile poluante. Programul de creștere economicădurabilă nu trebuie să includă nicio măsură care să cauzeze probleme economice și socialegrave.

Eija-Riitta Korhola (PPE), în scris. – (FI) Încercarea Uniunii Europene de a reduce utilizareacărbunelui este corectă și adecvată. Deoarece obiectivul pe termen lung al Europei și alrasei umane este independența față de combustibilii fosili, trebuie să ne dăm seama căminele de cărbune europene vor trebui să se adapteze, mai devreme sau mai târziu, la


schimbare. Globalizarea înseamnă că vor exista presiuni semnificative asupra prețuluicărbunelui. Din acest motiv, producția se va transfera în țările unde forța de muncă estemai ieftină, iar zonele extractive de cărbune din UE se confrunta cu dispariția locurilor demuncă și a veniturilor, deoarece minele nu mai pot răspunde la concurență. Deși aceastaeste o evoluție nedorită, acțiunile autorităților publice nu pot încălca principiile de bazăale economiei de piață. Producția nerentabilă nu ar trebui ținută în viață artificial pentrutotdeauna. Trebuie să amintim că schimbarea structurală pe această scară vor avea inevitabilconsecințe sociale profunde și dramatice. Închiderea minelor înseamnă adesea sfârșitulprincipalei surse de existență a unei zone. Acest lucru este reflectat de capacitatea orașelorde a furniza servicii rezidenților lor și de declinul unor întregi comunități. Este în beneficiultuturor dacă schimbările sociale majore, cum ar fi cele asociate cu închiderea treptată aminelor, au loc într-un mod controlat și într-o perioadă de tranziție adecvată. Cu toateacestea, cărbunele va juca un rol-cheie în viețile noastre în viitorul apropiat. Acesta va finecesar în continuare, de exemplu, în industria oțelului, iar studiile privind utilizarea sa camaterie primă pentru polimeri au fost încurajatoare. În plus, un raport excelentcosturi-beneficii a fost obținut în cazul producerii de energie termică combinată cu energieelectrică care utilizează cărbunele. Prin urmare, nu ar trebui să cedăm iluziei că închidereaminelor de cărbune este un fel de scop politic în sine. În viitor, o industrie minieră rentabilătrebuie să fie o posibilitate, inclusiv în UE.

Veronica Lope Fontagné (PPE), în scris. – (ES) Există numeroase motive pentru a susțineajutorul pentru minele de cărbune: motive strategice, motive privind durabilitatea regionalăși motive sociale.

În ceea ce privește motivele strategice, trebuie să luăm în considerare faptul că piața seschimbă rapid. Prin urmare, abandonarea cărbunelui fără a avea o alternativă viabilă nu arfi potrivită. Argumentul privind mediul nu este nici el relevant, deoarece cărbunele importateste la fel de poluant ca cel autohton. În plus, nu ar trebui să uităm că, în numeroase rânduri,minele de la care importăm cărbune nu respectă drepturile sociale.

În ceea ce privește durabilitatea regională, în numeroase cazuri, minele sunt localizate înzone slab populate, care sunt complet dependente de industrie pentru a menține regiuneași riscăm să ne transformăm teritoriul în deșert.

Ultimul și cel mai important motiv este că mai mult de 180 000 de familii ar putea fiafectate. În Spania, în regiunea mea, Aragon, suntem pionierii surselor de energieregenerabilă având o autonomie energetică de aproximativ 60 %. Singura resursă pe careo putem depozita este cărbunele și avem nevoie de mai mult timp pentru a ne îmbunătățitehnologiile și pentru a le aplica în cazul mineritului, astfel transformând cărbunele autohtonîn cărbune ecologic și durabil.

(Ședința a fost suspendată la ora 11.05 în așteptarea votării și reluată la ora 11.30)

Sirpa Pietikäinen (PPE), în scris. – (FI) În ciuda tuturor discursurilor minunate privindclima, Europa se va agăța în continuare de trecutul cărbunelui prin adoptarea acestui raport.În cadrul strategiei Europa 2020, UE ar dori să se deplaseze rapid către un viitor cu emisiireduse bazat pe forme regenerabile de energie. Totuși, acestea vor fi pur și simplu cuvinte,dacă, în viitor, Parlamentul permite statelor membre să risipească miliarde în industriaminieră.

Normele actuale privind ajutorul expiră în decembrie, dar în propunerile Comisiei, acesteavor fi prelungite până în 2014. Problema cărbunelui este amplificată de faptul că Parlamentul


dorește ca normele privind ajutorul să fie extinse până în 2018. Cu doi ani în urmă, ajutorulde la statele membre ale UE pentru industria care producea și utiliza antracitul, a fost de2,9 miliarde de euro. Acest lucru arată doar că există mult mai mult ajutor pentrucombustibilii fosili decât există pentru sursele de energie regenerabilă și acest lucru seîntâmplă în ciuda faptului că obiectivele noastre privind clima ar necesita exact politicaopusă.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDISVicepreședinte

6. Votare

Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

6.1. Mobilizarea Fondului de solidaritate al UE: Irlanda - inundațiile din noiembrie2009 (A7-0328/2010, Reimer Böge) (vot)

6.2. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Noord Brabant șiZuid Holland, diviziunea 18/Țările de Jos (A7-0318/2010, Barbara Matera) (vot)

- Înainte de votare:

Lucas Hartong (NI). – (NL) Dle președinte, chestiunea ajutorului pentru Țările de Jos dinFondul european de solidaritate este încă, din fericire, pe ordinea de zi de astăzi, însă dacăar fi fost după dl Daul, colegul meu din Grupul Partidului Popular European (CreștinDemocrat), votul de astăzi nu ar fi avut loc, iar Țările de Jos ar fi fost pedepsite pentrurespingerea creșterii de 6 % la bugetul UE și introducerea unor taxe europene. DelegațiaPartidului Olandez pentru Libertate (PVV) consideră că este complet inacceptabil ca dl Daulsă fi nutrit chiar o astfel de idee. Este o insultă gravă pentru Țările de Jos în calitate de statmembru.

Președinte. – Exact acest punct a fost dezbătut ieri, iar dezbaterea este închisă.

Joseph Daul (PPE). – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în cadrul ultimeiConferințe a președinților, am decis să punem raportul Matera pe ordinea de zi de astăzi.Nimeni nu a solicitat ca acest raport să nu fie introdus pe ordinea de zi. Prin urmare,întrebarea adresată de președinte este următoarea: în fața unei astfel de persoane, vom ficapabili să purtăm discuții sincere, așa cum am fost obișnuiți să facem de cinci ani? Aceastaeste întrebarea pe care o voi adresa joi dimineață. Mai mult decât atât, în cazul în careConservatorii și Reformiștii Europeni continuă să permită acestei persoane să participe laConferința președinților, vom schimba modul în care lucrăm. Aceasta este tot ceea ce potspune.

Barbara Matera, raportoare. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, suntem invitațiastăzi să votăm cu privire la un pachet de ajutoare pentru Olanda, care a solicitat mobilizareaFondului european de ajustare la globalizare pentru o sumă totală de 10,5 milioane deeuro.

Acest transfer de fonduri interne la bugetul Uniunii poate fi încă efectuat în conformitatecu procedura ordinară. Cu toate acestea, viitoarele cereri de ajutor, iar numărul este încontinuă creștere, riscă să fie blocate din cauza eșecului privind aprobarea bugetului pentru


2011. Dacă sistemul douăsprezecimilor intră în vigoare din ianuarie, nu va fi posibil, defapt, să se realizeze transferurile și să se efectueze plățile necesare.

În aceste circumstanțe speciale, în care întreaga Europă se confruntă cu dificultăți economice,Parlamentul speră la un simț major de răspundere din partea statelor membre care au opusrezistență în Consiliu pentru aprobarea unui buget de austeritate, care să fie în conformitatecu prerogativele Tratatului de la Lisabona.

6.3. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Drenthe, diviziunea18/Țările de Jos (A7-0321/2010, Barbara Matera) (vot)

6.4. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Limburg, diviziunea18/Țările de Jos (A7-0323/2010, Barbara Matera) (vot)

6.5. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Gelderland șiOverijssel, diviziunea 18/Țările de Jos (A7-0322/2010, Barbara Matera) (vot)

6.6. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Noord Holland șiUtrecht, diviziunea 18/Țările de Jos (A7-0319/2010, Barbara Matera) (vot)

6.7. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Noord Holland șiZuid Holland, diviziunea 58/Țările de Jos (A7-0320/2010, Barbara Matera) (vot)

6.8. Ajutoarele acordate în cadrul monopolului german al alcoolului (A7-0305/2010,Paolo De Castro) (vot)

6.9. Scutirea de taxe vamale a anumitor ingrediente farmaceutice active purtând odenumire comună internațională (DCI) atribuită de către OMS și a anumitor produseutilizate pentru fabricarea de produse farmaceutice finite (A7-0316/2010, VitalMoreira) (vot)

6.10. Acordul dintre UE și Ucraina de cooperare în domeniul științei și al tehnologiei(A7-0306/2010, Herbert Reul) (vot)

6.11. Acordul dintre Uniunea Europeană și Guvernul Insulelor Feroe privindcooperarea științifică și tehnologică (A7-0303/2010, Herbert Reul) (vot)

6.12. Acordul dintre Uniunea Europeană și Guvernul Japoniei de cooperare îndomeniul științei și tehnologiei (A7-0302/2010, Herbert Reul) (vot)

6.13. Acordul dintre Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei de cooperareștiințifică și tehnologică (A7-0304/2010, Herbert Reul) (vot)

6.14. Acord de parteneriat în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană șiInsulele Solomon (A7-0292/2010, Maria do Céu Patrão Neves) (vot)

6.15. Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și obligația de respectare a coteistandard minime (A7-0325/2010, David Casa) (vot)

6.16. Raportul anual pe 2009 al BCE (A7-0314/2010, Burkhard Balz) (vot)


6.17. Cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare(A7-0308/2010, Christian Ehler) (vot)

6.18. Planul pe termen lung pentru stocul de hamsii din Golful Biscaia și pentrupescăriile care îl exploatează (A7-0299/2010, Izaskun Bilbao Barandica) (vot)


Izaskun Bilbao Barandica, raportoare. – (ES) Dle președinte, aș dori doar să spun că, încadrul Comisiei pentru pescuit, am votat împotriva acestui raport, deoarece am consideratcă unele dintre amendamentele elaborate în cooperare cu sectorul respectiv nu au fostadoptate. Cu toate acestea, întrucât consider că este mult mai important ca sectorul să aibăun plan pe termen lung pentru pescuitul de hamsii, o să votez în favoarea raportului, și osă profit de această oportunitate pentru a solicita Consiliului, care are atât de multe rezerve,să accepte capacitatea de codecizie a Parlamentului, acordată prin Tratatul de la Lisabona,precum și să stabilească, astăzi, o dată la care să înceapă negocierile, deoarece, dacă planulnu avansează, acesta este sectorul care va suferi cel mai mult.

6.19. Planul multianual pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic și pentruunitățile piscicole care îl exploatează (A7-0296/2010, Pat the Cope Gallagher) (vot)


Pat the Cope Gallagher, raportor. – Dle președinte, observ că amendamentul 29 a fostretras de către socialiști din motive pe care nu le pot înțelege și, prin urmare – pentru a neasigura că putem vota în acest sens –, în numele Grupului ALDE, confirm că vom preluaacest amendament.

Consider acest lucru foarte grav și aș dori să invit deputații să ia în considerare faptul că,deși este posibil ca mulți să nu înțeleagă pe deplin știința acestui lucru, dacă nu vom acceptaamendamentul socialist și îl vom accepta pe cel al Grupului PPE, înseamnă că ne împotrivimsfaturilor oamenilor de știință și creăm două zone de captură totală admisibilă într-unsingur stoc.

Susțin să votăm împotriva PPE și să adoptăm raportul socialist acum că socialiștii și-auretras amendamentul, din motive probabil mai bine cunoscute pentru unii din cei dinpartea de sud a Europei.

Președinte. – Dle Gallagher, cu alte cuvinte, invocați articolul 156 alineatul (5) și preluațiamendamentul 29 astfel cum se află pe lista de vot, ceea ce înseamnă că trebuie să votămasupra acestuia.

6.20. Interzicerea respingerii selective și restricțiile la pescuitul de cambulă și decalcan în Marea Baltică și în strâmtorile Belts și Sound (A7-0295/2010, Marek JózefGróbarczyk) (vot)

6.21. Utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local(A7-0184/2010, João Ferreira) (vot)


6.22. Ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive(A7-0324/2010, Bernhard Rapkay) (vot)


7. Ședință solemnă - Georgia

Președinte. – Dle președinte, doamnelor și domnilor, onorați invitați și prieteni, aș dorisă adresez un călduros bun venit președintelui Georgiei, Mihail Saakașvili.

(Aplauze)

Aceasta nu este prima vizită a președintelui Saakașvili la Parlamentul European. Domniasa a fost cu noi acum patru ani și, de asemenea, s-a aflat la Bruxelles în 2004, imediat dupăce a fost ales președinte al Georgiei. Astăzi este o zi specială – astăzi, 23 noiembrie, este așaptea aniversare a „Revoluției Trandafirilor”, momentul critic fără vărsare de sânge carea schimbat situația, nu numai în Georgia, ci și în întreaga regiune a Caucazului de Sud. Dlepreședinte, de aproape 60 de ani, Uniunea Europeană s-a îndreptat în direcția pe care șiGeorgia a ales-o acum – aceea a păcii durabile, a bunăstării și a libertății care nu este pusăîn pericol. Dl președinte Saakașvili a studiat inițial în Kiev. Apoi a studiat la universitățieuropene și americane și a fost întotdeauna asociat cu Strasbourgul – domnia sa a studiataici, a primit onoruri aici și, de asemenea, din ceea ce știu, tot aici și-a întâlnit viitoareasoție. Așadar, este un loc special pentru dl Saakașvili.

Ultimii șapte ani nu au fost ușori pentru Georgia. Integritatea teritorială a Georgiei a fostîncălcată. Aș dori să reamintesc faptul că, în luna mai a acestui an, am adoptat o rezoluțieprin care Rusia este invitată să respecte condițiile de încetare a focului și să își retragă forțelede pe teritoriul georgian.

(Aplauze)

Cu patru ani în urmă, dl Saakașvili a declarat în această Cameră că georgienii nu sunt doaruna dintre cele mai vechi națiuni din Europa, ci că aceștia sunt, de asemenea, deosebit deinteresați de domeniul integrării europene. Georgienii privesc acest lucru ca pe tipul preferatde abordare a afacerilor internaționale. Sunt sigur că acest entuziasm nu este astăzi maimic decât a fost cu patru ani în urmă. Noi, aici, în Parlamentul European și UniuneaEuropeană, acordăm o mare importanță democratizării. Standardele de democratizare șidemocrația sunt foarte ridicate, iar standardele pieței libere sunt, de asemenea, ridicate.Drepturile omului, statul de drept și libertatea presei, toate necesită reforme – reformelesistemului constituțional, a legii electorale și a sistemului de justiție. Acum o clipă vorbeamdespre aceste chestiuni cu președintele Georgiei și am convenit că nu este un proces ușor,dar că este esențial dacă dorim să fim similari unii altora și dacă dorim să conlucrăm maiușor unii cu alții.

Sunt mulțumit, de asemenea, că Georgia a depășit repede criza economică, lucru la care acontribuit și Uniunea Europeană – am întins o mână de ajutor. Astăzi, Georgia se află dinnou într-o etapă de creștere economică rapidă. Noi, cei din Uniunea Europeană, suntemdornici ca Georgia să fie stabilă și să se dezvolte bine, dar dorim, de asemenea, ca acestlucru să se întâmple în întreaga regiune a Caucazului de Sud. Georgia ar putea fi modelulperfect al tranziției spre un sistem de piață democratic și liber, care protejează din plindrepturile omului și funcționarea statului de drept. Acesta este motivul pentru care ceea


ce dl Saakașvili ne va propune și ne va spune astăzi este atât de important. Ne bucurăm căsunteți cu noi și am dori să vă rugăm să luați cuvântul. Dle președinte, aveți cuvântul.

(Aplauze)

Mihail Saakașvili, președinte al Georgiei. – Dle Președinte, sunt copleșit de onoarea imensăpe care invitația dvs. o reprezintă pentru țara mea și aș dori să vă mulțumesc dvs. și tuturorgrupurilor politice pentru această ocazie excepțională. Dle Președinte, așa cum am observatîn discuțiile noastre preliminare, am fost aici acum patru ani, deci situația este asemănătoareJocurilor Olimpice. M-am întors patru ani mai târziu. Să sperăm că de data aceasta voipresta mai bine decât ultima oară.

Am venit aici să transmit un mesaj de speranță și să fac un angajament solemn. Am venitaici să afirm că pacea – o pace justă și durabilă – este posibilă în regiunea mea și că avemnevoie ca Europa să contribuie la aceasta.

Timp de secole, Munții Caucaz au reprezentat un mister geopolitic și un paradox seducător:o regiune în care indivizii și sufletele au fost libere, dar în care cetățenii au fost asupriți; încare culturile au fost tolerante, dar în care guvernele au creat diviziuni artificiale; în carepersonale nu încetează niciodată să se simtă profund europene, dar în care zidurile ridicatede imperii au transformat Europa într-un miraj îndepărtat; în care bărbații și femeile s-auluptat pentru pace, dar în care războaiele au părut inevitabile.

Am venit aici să vă spun că trebuie să punem capăt acelor timpuri, că rivalitatea trebuie săfie înlocuită de cooperare și că negocierile trebuie să prevaleze asupra retoricii războiului.

În toate colțurile tulburi ale lumii noastre, Parlamentul European este un simbol al speranței.Este o dovadă izbitoare că și cele mai crude conflicte pot fi depășite și că pacea merită oricerisc politic.

Chiar acest loc nu ar fi existat dacă, printre ruine, înconjurați de moarte și de cereri legitimede răzbunare, lideri curajoși nu ar fi ales să pună capăt secolelor de războaie prin lansareacelui mai ambițios și mai fascinant experiment politic al timpurilor noastre: unificareaeuropeană. Acest Parlament, care nu este împărțit pe naționalități, ci în grupuri politice –îndeplinește viziunea atât de elocvent exprimată de Victor Hugo la Congresul Internaționalde Pace de la Paris, din 1849.

Permiteți-mi să îl citez pe marele poet în propria sa limbă:

președinte al Georgiei. – (FR) Va veni ziua când voi toți, toate națiunile continentului, fără avă pierde calitățile distinctive sau individualitatea glorioasă, vă veți contopi într-o uniunemai mare și veți întruchipa fraternitatea europeană.

Va veni ziua când singurele câmpuri de luptă vor fi piețele deschise comerțului și mințiledeschise ideilor.

Va veni ziua când ghiulelele și bombele vor fi înlocuite de voturi, de votul universal alpopoarelor, de venerabilul arbitraj al unui senat suveran măreț, care va fi pentru Europaceea ce Parlamentul este pentru Regatul Unit, ceea ce Dieta este pentru Germania și ceeace Adunarea Legislativă este pentru Franța.

președinte al Georgiei . – Majoritatea contemporanilor lui Hugo au crezut că el a fost unvisător infantil, chiar și atunci când a ținut acest discurs. A fost nevoie de peste o sută deani și de două războaie mondiale ca istoria să îi audă vocea.


Doamnelor și domnilor, este timpul ca vocea lui Hugo să fie repetată și auzită și în regiuneamea. Este timpul ca această voce de fraternitate să depășească sunetele tunurilor și apelurilela ură. Este timpul ca pacea europeană să fie extinsă la Caucaz.

(Aplauze)

Este responsabilitatea noastră, ca lideri politici, să concepem inițiative îndrăznețe pentrua realiza acest lucru.

Doamnelor și domnilor, exact cu șapte ani în urmă, „Revoluția Trandafirilor” a inițiat onouă călătorie către familia europeană a unei națiuni vechi, iubita mea patrie, Georgia. La23 noiembrie 2003, sute de mii de cetățeni din toate mediile regionale, religioase și socialeau asaltat pașnic străzile și Parlamentul. Nu a fost spartă nici măcar o fereastră, și nu a fostfurat nici măcar un lucru din clădire. Au făcut mai mult decât să răstoarne un regim coruptși retrograd. Au declanșat ceea ce economiștii de la Londra au numit, cu câteva săptămâniîn urmă, o revoluție mentală.

Așa cum unii dintre dvs. în această Adunare știu bine, au existat două modalități de a ieșidin regimurile comuniste după prăbușirea eliberatoare a URSS – cea europeană și ceanaționalistă: statul de drept și statul de frică. Pe scurt: Václav Havel și Slobodan Milošević.

Odată ce tirania Partidului a luat sfârșit, diviziunile, corupția, verticalitatea, birocrația,cinismul și autoritarismul care au fost pilonii societății sovietice au rămas intacte. În urmăcu șapte ani, Georgia era în mod oficial un stat independent, dar făcea încă parte din aceastălume a fricii și a urii. Granițele mentalității sovietice nu au fost desființate, iar UniuneaSovietică a continuat să existe în mințile și sufletele oamenilor. Numai o revoluție mentalăputea duce la transformarea europeană a societăților noastre.

Acesta este mesajul pe care noi, georgienii, l-am adus în această regiune. Acesta este mesajulcare a dezlănțuit atât de multă furie față de noi printre cei nostalgici după Imperiu, daracesta este mesajul care a transformat Georgia într-un laborator de reforme pentru regiuneanoastră. Când am organizat „Revoluția Trandafirilor” eram membri ai unor organizațiistudențești, partide de opoziție și grupuri ale societății civile, toate unite printr-un singurvis: transformarea unei țări post-sovietice disfuncționale schilodite dincolo de imaginațiede corupție și crimă într-o democrație europeană.

Doamnelor și domnilor, Uniunea Sovietică s-a bazat pe principiul dreptului de a conduce.Cetățenii au fost opuși în mod artificial unii față de alții, la fiecare nivel al societății și înfiecare domeniu. În fiecare republică, diferitele grupuri religioase, sociale și etnice au fostforțate să fie rivali constanți, iar politica a fost înțeleasă ca o artă a manipulării, a fricii și aurii. Aceasta explică de ce foștii lideri comuniști s-au transformat atât de ușor în naționaliști– în Balcani, precum și în Caucaz, în Europa de Est, precum și în Rusia. În urmă cu șapteani, Georgia era încă împărțită în comunități izolate, care se temeau unele de altele. Uniiextremiști au folosit slăbiciunea statului pentru a respinge minoritățile.

Sarcina noastră principală a fost, prin urmare, să îmbrățișăm multiculturalismul șidiferențele. Am dezvoltat un program de acțiune hotărât în toate sferele, de la învățământulsuperior la organele de aplicare a legii. Uniunea Sovietică a avut o altă caracteristică –centralizarea absolută. Cu șapte ani în urmă, Georgia era încă complet centrată pe capitalulsău și am inițiat un amplu program de descentralizare, am investit în infrastructuri regionalede dezvoltare și am împuternicit în mod spectaculos autoritățile locale. Ca rezultat, regiunilecare au fost abandonate odată au devenit exemplele cele mai izbitoare ale dezvoltăriinoastre.


Până la „Revoluția Trandafirilor”, toate principiile regionale de bază au fost desemnate decătre președinte, astfel încât în timp ce alții restaurau celebra putere verticală de anulare aautonomiei tuturor regiunilor, am transferat în mod sistematic puterea către organismelealese la nivel regional. Această politică a dus recent la prima alegere directă a primaruluicapitalei Tbilisi – în mai anul trecut – și la decizia de a muta Curtea Constituțională în orașulBatumi, iar parlamentul în al doilea oraș ca mărime din Georgia – Kutaisi – în centrulGeorgiei.

În Uniunea Sovietică a domnit controlul și corupția – o stare excesiv de apăsătoare și deineficientă. Primul pas a fost, prin urmare, dizolvarea KGB și concedierea întregii forțe depoliție ...

(Aplauze)

... precum și a funcționarilor vamali și a agenților fiscali, dar și deschiderea economieinoastre și a sistemului nostru educațional.

Viziunea care a ghidat toți acești pași a fost cuprinsă într-un singur simbol. Lângă fiecaresteag georgian din fiecare clădire oficială am arborat un steag european. Am făcut acestlucru pentru a arăta în ce direcție dorim să îndreptăm Georgia cu reformele noastre.

Desigur, revoluția noastră pașnică a avut partea sa de eșecuri și deficiențe. Desigur, amcomis greșeli, dar, astfel cum a scris unul dintre cei mai mari inventatori aicosmopolitismului european și unul dintre filosofii mei preferați, Immanuel Kant, desprerevoluția franceză, „nu poți fi pregătit să fii liber până când nu ești cu adevărat liber”. Ce avrut Immanuel Kant să spună, doamnelor și domnilor, este că nicio carte nu te poate învățadinainte cum să guvernezi – sau chiar cum să te comporți – în libertate. Acest lucru sepoate învăța numai din propriile succese și eșecuri.

Am avut eșecuri și am învățat din acestea, dar am avut, de asemenea, succese surprinzătoare.Georgia tocmai a fost nominalizată de către Banca Mondială drept primul reformatoreconomic din lume din ultimii cinci ani, iar acum ocupă locul doisprezece în lume și primulloc în Europa Centrală și de Est – și cu siguranță în lumea post-sovietică – pentru ușurințade a face afaceri. Cândva epicentrul mafiei post-sovietice, Georgia a făcut mai multe progreseîmpotriva corupției decât orice altă țară din lume în perioada 2004-2009, în conformitatecu BERD și Transparency International. Într-adevăr, pe lista TI, Georgia a urcat aproximativ70 de locuri și, din coincidență, în jurul acelei perioade, Rusia a coborât aproximativ 70de locuri. Ne-am întâlnit la mijloc și nu-mi amintesc să ne fi salutat, dar asta este ceea ces-a întâmplat.

Prețuiesc aceste clasamente doar pentru că reflectă și reconstruiesc transformarea socialăși morală care a avut loc în țara mea – revoluția mentală la care m-am referit mai devreme.Cetățenii georgieni au încetat să gândească despre statul și țara lor ca despre un statpost-sovietic. Aceștia îl văd, îl judecă și îl critică drept o democrație europeană. O astfel deschimbare merge dincolo de liderii și partidele care au condus „Revoluția Trandafirilor”.Este ceva ce nimeni nu deține și nimeni nu poate suprima, nici noi, nici altcineva.

O astfel de revoluție conduce la acest fapt uimitor în partea noastră de lume: instituțiilesunt în mod sistematic mai populare decât figurile politice. Tocmai am realizat o reformăimensă a poliției și, potrivit ultimului sondaj de opinie pe care l-am realizat – un sondajGallup – poliția a ieșit cu un rating de încredere de 86 %, o cifră care era în mod normal de5 %. Același lucru este valabil pentru președinție, pentru parlament, pentru alte instituții


din țară: a fost exact opusul a ceea ce s-a întâmplat anterior. Acest lucru chiar vă spune căinstituțiile sunt mai populare decât liderii și că țara se îndreaptă în direcția bună.

Mai sunt multe de făcut. Evident, suntem mai mult ca niciodată angajați să continuăm pecalea reformei. Suntem conștienți de faptul că democrațiile sunt întotdeauna o lucrare încurs de desfășurare.

Desigur, modelul nostru democratic alternativ nu a fost salutat de toată lumea. Acesta aîntâmpinat o opoziție acerbă din partea acelor forțe revizioniste care continuă să perceapăcăderea URSS-ului drept cea mai mare catastrofă a secolului XX. În 2006, acestea au impusun embargo complet asupra națiunii mele. Înainte de asta, în 2005 a existat un embargoenergetic complet. Acestea ne-au deportat cetățenii, ne-au bombardat în mod repetatteritoriul înainte de 2008 și, în cele din urmă, l-au invadat în 2008. În timp ce vorbesc,aceste forțe încă ocupă 20 % din teritoriul georgian, încălcând flagrant dreptul internaționalși acordul de încetare a focului de la 12 august intermediat datorită eforturilor depuse debunul meu prieten și mare lider european, președintele francez Nicolas Sarkozy, care eraatunci președintele Uniunii Europene.

În timp ce vorbesc, în Georgia există încă până la 500 000 de persoane strămutate șirefugiați care nu se pot întoarce acasă pentru că unele persoane, animate de o mentalitateimperialistă veche, au decis să întâmpine secolul XXI prin organizarea de campanii depurificare etnică și construirea unui nou Zid al Berlinului care să îmi scindeze țara.

Cum am răspuns acestor agresiuni? În primul rând, am implementat pe deplin acordul deîncetare a focului și am mers dincolo de obligațiile noastre, fără a utiliza vreodată refuzulRusiei de a se conforma ca pe un pretext. În luna august, anul trecut, șeful misiunii demonitorizare a Uniunii Europene, Hansjörg Haber – de cetățenie germană – a lăudat publicreținerea Georgiei și strategia noastră de angajament ca unilateralism constructiv. Atuncicând la 50 de km de o capitală se află tancuri si rachete, multe guverne ar considera că estetimpul să se plângă că sunt asediate, că nu este timp pentru libertate și că este un lux să aidemocrație – pe care nu și-o pot permite – și să înceapă să își impună mai strict opozițiași să solicite așa-numita unitate a societății. Noi am făcut exact opusul. Construim, în acestecondiții, democrația sub amenințarea armei.

În fața cortinei de fier pe care forțele de ocupație au construit-o în jurul regiunii Abhazia,în micul oraș de pe litoral, Anaklia, care, cu doar câțiva ani în urmă, era un teritoriu violental nimănui, o nouă stațiune turistică este construită chiar în timp ce vorbim, cu hotelurifrumoase si plaje de nisip. Unii sugerează că ar trebui să ne oprim și să așteptăm până cândsituația va fi soluționată și să începem construirea numai când pământul va fi mai ferm,mai puțin șubred și mai puțin periculos. Filosofia noastră este complet opusă. Nu construimclădiri deoarece acestea se află pe un teren puternic și ferm, ci pentru că prin construireaacestora vom face, în cele din urmă, ca pământul să fie mai puternic.

În Anaklia, o nouă fază de dezvoltare a început în 2005, după ce fusese deja distrus dedouă ori de conflict, în 1993 și 1998. În 2008, orașul a fost încă o dată martorul distrugeriitotale. Toate clădirile noi au ars în urma invaziei trupelor ruse, inclusiv discoteci, cafenele,cămine pentru tineret și alte hoteluri. Câteva săptămâni mai târziu, construcția a începutdin nou.

Un mare poet și celebru disident rus, Alexandr Galich, unul dintre cei opt eroi care, în1968, au manifestat în Piața Roșie împotriva invaziei din Praga, este autorul acestei frazemărețe: „Отечество в опасности! Наши танки на чужой земле!”, care înseamnă că „patria


este în pericol, tancurile noastre au invadat o țară străină.” Acesta a scris o altă replicăsplendidă despre Georgia, pe care, din nou, o voi cita în limba rusă: „Прекрасная и гордаястрана! Ты отвечаешь шуткой на злословье!”, care se traduce aproximativ ca „țară splendidăși mândră, răspunzi la calomnieri cu un zâmbet”.

(Aplauze)

Ultima oară când am vizitat Anaklia, am văzut o serie de discoteci pline de viață, la fel cumputeți vedea oriunde în Europa, unde tinerii dansau la fel cum ar fi făcut-o la Ibiza sau laSt Tropez. Singura diferență a fost că discoteca „18” unde am fost era ultima discotecă depe plajă. La o distanță de exact cinci metri de acolo se află un zid dincolo de care estestaționată armata de ocupație, iar apoi există aproximativ 100 de km de întuneric și pustiu.Permiteți-mi să vă întreb: ce este mai absurd decât un nou Zid al Berlinului pe o plajăsubtropicală la Marea Neagră?

Pe scurt, am înțeles că pacea este în interesul nostru suprem și suntem convinși că nu existăalternativă la pace. Punând în pericol pacea, am supune unui risc tot ceea ce am realizat șitot ceea ce dorim să realizăm în următorii ani.

Am venit aici să anunț o nouă etapă în politica noastră de unilateralism constructiv. Suntaici să iau o inițiativă care sper, cu ajutorul dvs., va dispersa tensiunile și va permite începereaunor negocieri serioase. Înainte de a veni aici, am reflectat mult. De asemenea, m-amconsultat cu prietenii noștri – aliați americani și europeni și persoane din regiune – iarguvernul georgian se consideră deja angajat prin acordul de încetare a focului de la 12august și a înțeles întotdeauna că încetarea focului interzice clar folosirea forței.

Dar, pentru a dovedi că Georgia este cu siguranță angajată în soluționarea pașnică aconflictelor sale cu Federația Rusă, astăzi luăm inițiativa unilaterală de a declara că Georgianu va folosi niciodată forța pentru a respinge ocupația rusă și pentru a-și restabili controlulasupra zonelor ocupate. Georgia va recurge doar la mijloace pașnice în eforturile salepentru înlăturarea ocupației și pentru reunificare.

Chiar dacă Federația Rusă refuză să își retragă forțele de ocupație, chiar dacă poliția sa careo reprezintă în teritoriu încălcă în mod repetat drepturile omului, Georgia își va folosidreptul la autoapărare numai în cazul unor noi atacuri și în cazul invadării restului de 80 %din teritoriul georgian care rămâne sub controlul guvernului georgian.

Voi adresa scrisori relevante Secretarului General al ONU, Secretarului General al OSCE șiconducerii Uniunii Europene, indicând în mod clar faptul că ne angajăm să nu folosimforța pentru a restabili controlul asupra întregii noastre țări ilegal divizate, nici împotrivaforțelor de ocupație și nici împotriva reprezentanților acestora – deși Carta ONU s-ar puteasă ne permită să facem acest lucru.

Angajamentul meu aici în fața dvs. constituie o declarație unilaterală a unui stat de dreptinternațional. Această inițiativă este departe de a fi ușoară pentru o țară care este ocupatăparțial și are 500 000 de persoane strămutate și refugiați. Ea constituie și extinde politicanoastră de unilateralism constructiv. Sunt gata pentru un dialog profund și cuprinzătorcu omologul meu rus.

Vom continua, desigur, să participăm la discuțiile de la Geneva, în speranța că angajamentulnostru de astăzi va convinge Federația Rusă să nu mai blocheze aceste discuții. Însă estenecesar ca dialogul politic să înceapă. În acest scop, comunitatea internațională trebuie să


clarifice pentru liderii ruși faptul că situația de astăzi este complet ilegală și nu poate fisusținută.

Pentru a-i împinge la discutarea unui compromis, este esențial să se afirme în mod clarrealitatea situației la fața locului. Acesta este motivul pentru care solicităm ca prezențaforțelor militare ruse din interiorul granițelor internaționale ale Georgiei să fie calificatăca ocupație ilegală a unui teritoriu suveran. Multe națiuni europene, precum și Statele Uniteale Americii, au făcut deja acest lucru. Pentru că, dacă aceasta nu este o ocupație militară,atunci ce este? Se poate numi turism militar atunci când ai zeci de mii de soldați, racheteși tancuri mobilizate ilegal împotriva ta și o parte din teritoriul populat este înlăturat?

De asemenea, campaniile brutale care au expulzat sute de mii de cetățeni georgieni dinteritoriile ocupate ar trebui să fie calificate drept acte ilegale de purificare etnică. Dacă noinu denunțăm această purificare etnică, atunci de ce ocupanții s-ar gândi vreodată să lepermită să se întoarcă înapoi la casele, orașele și satele lor?

Doamnelor și domnilor, deși prima victimă a războiului este întotdeauna adevărul, adevăruleste întotdeauna fundamentul cel mai solid al păcii. Unilateralismul nostru constructiv șiangajamentul pe care tocmai l-am făcut nu vor avea impactul scontat dacă prietenii noștrieuropeni nu exprimă răspicat adevărul. Dacă dvs. nu exprimați adevărul, atunci cine o vaface? Am venit aici astăzi să vă spun cu umilință că, de fapt, noi – și poate întreaga regiune– depindem de dvs.

Doamnelor și domnilor, regiunea noastră a cunoscut prea multe războaie în istoria recentă.Este momentul – pentru a-l parafraza încă o dată pe Hugo – să înlocuim tunurile cu meserotunde. Regiunea noastră a avut propria sa Varșovie, propriul Coventry, propriulOradour-sur-Glane, și este timpul să construim bazându-ne pe atitudinea noastră comunăde respingere a războiului și a distrugerii. Este timpul să spunem că nu trebuie să mai avemvreodată un alt Groznîi, o capitală regională de 400 000 de locuitori care a fost completștearsă de pe suprafața Pământului. Este timpul să spunem că nu mai trebuie să vedemniciodată persoane expulzate din casele lor și deportate pe baza cetățeniei, a credinței saua originii lor, așa cum s-a întâmplat în țara mea, precum în alte țări din regiune.

Sunt gata să colaborez cu conducerea Rusiei pentru a mă asigura că acest lucru nu se vamai întâmpla, că urmările războiului sunt inversate și condițiile de pace stabilite. Ziduriprecum cel care divide Georgia nu vor fi dărâmate de bombe, ci de angajamentul cetățenilorde a construi o țară liberă, unită și democratică, precum și de angajamentul comunitățiiinternaționale de a aplica dreptul internațional, iar aceasta este ambiția la care nu vomrenunța niciodată. Nu vom renunța niciodată la ambiția noastră de a ne reuni țara și de ao construi ca națiune liberă și democratică prin mijloace pașnice.

Este de remarcat faptul că, în ciuda presiunii enorme și a repetatelor amenințări de laMoscova, nicio fostă republică sovietică nu a recunoscut această dezmembrare a Georgiei.Aceasta arată – spre marea surpriză și furie a unor persoane – că vremurile de odinioarăsunt cu siguranță apuse. Arată că fostele state captive din perioada sovietică au devenit, înciuda tuturor obstacolelor și problemelor, state independente puternice care își stabilescpropriile politici. Pe scurt, nimeni nu se întoarce la URSS.

Doamnelor și domnilor, regiunea noastră a făcut o alegere. A fost lansat un război pentrua opri această mișcare, însă tancurile nu pot inversa sensul istoriei și este timpul caîndelungata și dureroasa reminiscență a imperialismului să se încheie pașnic. Prin urmare,îi invit pe liderii ruși să aleagă viitorul. Aceștia ar putea juca un rol pozitiv major în


transformarea în curs a regiunii noastre comune, acceptând alte țări ca parteneri și nu cavasali.

Cu toții ne dorim – și eu personal îmi doresc – o Rusie parteneră și nu inamică. Nimeni nueste mai interesat decât noi în a vedea Rusia transformându-se într-o țară care funcționeazăcu adevărat în cadrul ansamblului națiunilor, care respectă dreptul internațional, și – acestlucru este adesea un aspect asociat – care susține drepturile de bază ale omului. Acesta estemotivul pentru care sprijin din toată inima eforturile liderilor europeni și americani de aangaja Rusia într-o relație mai constructivă. Conflictul nostru nu a făcut nimic pentru adeteriora sentimentele dintre cele două popoare ale noastre; vreau să transmit poporuluirus că vor fi întotdeauna bineveniți în Georgia în calitate de parteneri, turiști, studenți,oameni de afaceri, jurnaliști sau pur și simplu ca prieteni – dar nu ca forțe de ocupație.

(Aplauze puternice în sală)

Doamnelor și domnilor, aș dori să închei acest discurs cu un citat al președintelui primeiRepublici Georgia, Noe Zhordania. După cum probabil știți, Georgia a fost prima republicăsocial-democrată europeană proclamată în 1918 și suntem foarte mândri de acest lucru.Constituția noastră consacră drepturile femeilor și alte drepturi sociale ferme. Cu câtevazile înainte ca Armata Roșie să invadeze Georgia, Zhordania a explicat motivul pentru caream ales Europa: „Ce preluăm din paleta culturală a națiunilor europene? Peste 2 000 deani de cultură națională, un sistem democratic și bogăție naturală.”

Rusia ne-a oferit șansa de a ne întoarce în trecut și de a avea o viață militară. Am spus Rusieică mergem în Europa și dorim ca Rusia să se îndrepte împreună cu noi spre Europa. Astăzi,un alt președinte georgian vi se adresează cu același mesaj de dragoste pentru ideile șivalorile europene. Se întâmplă rar ca o națiune să aibă aceeași oportunitate de două ori înistorie. Am venit aici astăzi să vă spun că vom profita de această oportunitate și vom facetot ce putem pentru a realiza destinul nostru european.

Președinte. – Dle președinte Saakașvili, mesajul dvs. de astăzi a fost foarte importantpentru noi toți, dar a fost foarte important și pentru viitorul summit al OSCE de la Astana,Kazahstan, care va avea loc peste o săptămână, în zilele de 1 și 2 decembrie. În primul rând,este deosebit de important pentru întreaga dvs. regiune, pentru Caucaz, atât Caucazul deSud, cât și Caucazul de Nord. Am știut întotdeauna că sunteți oameni curajoși – acumputem spune, de asemenea, că sunteți și oameni prudenți. Curajul și prudența ar trebui sămeargă întotdeauna împreună.

PREZIDEAZĂ STAVROS LAMBRINIDISVicepreședinte

8. Votare (continuare)

Votare (continuare)

8.1. Lucrările Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în 2009 (A7-0315/2010, EvaJoly) (vot)


8.2. Aspecte de drept civil, drept comercial, dreptul familiei și drept internaționalprivat ale Planului de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de laStockholm (A7-0252/2010, Luigi Berlinguer) (vot)


Luigi Berlinguer, raportor. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, ca urmare aschimbării în ordinea de zi aprobată ieri de către această Cameră, aș dori, în primul rând,să îmi exprim acordul pentru aprobarea unanimă de către Comisia pentru afaceri juridicea proiectului de acord pe care îl votăm astăzi.

Este important faptul că dezvoltarea spațiului judiciar european beneficiază de un consensatât de larg în cadrul Parlamentului. Programul de la Stockholm prevede că viața de zi cuzi ar trebui să inspire procesul de dezvoltare a unei Europe a cetățenilor care nu trebuie săfie doar un rezultat al forțelor politice sau al reprezentărilor instituționale. Acesta își propunesă rezolve problemele cotidiene ale europenilor prin crearea reală și unitară a unei piețeeficace a forței de muncă, a bunurilor și serviciilor, a activității antreprenoriale fără frontiereinterne și fără birocrație, pentru a consolida baza comună de drepturi în materiilesuccesiunii, contractelor, consumatorilor, plăților efectuate la timp, dreptului familiei,drepturilor copilului și altele.

De asemenea, construcția Europei și interpretarea legilor care o unifică va fi sarcina șiresponsabilitatea sistemului de justiție, a sistemelor judiciare naționale, a avocaților, acontabililor și a lucrătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul statelor individuale.Trecutul nostru este marcat de diferite tradiții juridice și judiciare – common law și dreptulcivil – cu diferențe între sistemele francez sau german și un trecut care este, adesea, foartediferit. Noi respectăm competențele naționale și principiul subsidiarității, dar ne dăm seamacă, pentru a construi Europa – și, din fericire, suntem încă pe această cale – avem nevoiede o convergență treptată care să se bazeze pe tradiția constituțională importantă adrepturilor fundamentale pe care Europa le apără.

Dle președinte, planul de acțiune pe care îl vom aproba prevede construirea, consolidarea,extinderea și diseminarea unei culturi juridice europene solide, a unei mentalități juridiceeuropene. Iată motivul pentru care voi vota în favoarea acestuia.

9. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Raport: David Casa (A7-0325/2010)

Daniel Hannan (ECR). – Dle președinte, ați avea încredere într-un analist economic carea afirmat recent următoarele: „Moneda euro a făcut mai mult pentru respectarea disciplineibugetară în restul Europei decât orice îndemnuri de la FMI sau OCDE”? Sau următoareaafirmație: „Moneda euro a creat deja o importantă stabilitate internă a zonei euro”? Sauaceasta: „Dacă vom elimina lira sterlină și vom adopta moneda euro, vom evita, de asemenea,crizele generate de lira sterlină și supraaprecierea acesteia. Aceasta ne va oferi un controlreal asupra mediului nostru economic.”

Toate aceste trei citate reprezintă afirmații ale unor foști colegi ai acestei Camere, NickClegg și Chris Huhne – în prezent, fapt îngrijorător, miniștri în guvernul britanic. Pe dealtă parte, noi, cei care ne-am opus monedei euro – și nu există o altă modalitate de a o


afirma cu modestie – am avut întrutotul dreptate. Am afirmat întotdeauna că o rată a BCEstabilită în funcție de necesitățile centrului ar fi dezastruoasă pentru periferie.

Personal, nu aștept nicio recunoaștere din partea celor care au greșit atât de lamentabil.Sunt sigur că vor fi în continuare promovați de BBC ca experți imparțiali, în timp ce noivom fi prezentați drept doctrinari inflexibili. Credeți-mă, nu îmi arog merite doar de dragulde a face aceasta. Un prieten de-al meu tocmai a afirmat că nu există nimic mai iritant decâtsă fii înțelept pe parcursul derulării unui eveniment. Vă rog ca, data viitoare, să ne ascultați.Moneda unică forțează națiunile să adopte politica monetară greșită, cu rezultatedezastruoase pentru beneficiarii „bailout-urilor” și pentru cei care contribuie.

Syed Kamall (ECR). – Dle președinte, împărtășesc îngrijorarea exprimată de colegul meucu privire la această obsesie pentru armonizare. Dacă analizăm măsurile adoptate în direcțiainstituirii unei baze comune de impunere a TVA, ne referim și la deputații din cadrul acesteiCamere, care susțin o mai mare armonizare în ceea ce privește impozitarea, ignorând faptulcă lucrul de care avem nevoie la nivelul UE este o mai mare concurență fiscală. De asemenea,avem nevoie de acest lucru la nivel global, pentru a ne asigura că, atunci când avem învedere economia și competitivitatea economică, nu impozităm cetățenii noștri îndetrimentul capacității și al forțelor de producție. Ceea ce facem, de fapt, este să ne asigurămcă avem suficienți antreprenori și factori inovatori într-o țară, iar una din cele mai adecvatemodalități de a realiza aceasta este prin intermediul concurenței fiscale.

Această obsesie spre armonizare ne-a condus la o monedă unică ce nu ține cont dediferențele naționale și cele existente în ciclurile economice. Acesta este motivul pentrucare țările suferă. de aceea suferă și Irlanda; și este momentul să încurajăm mai multconcurența, în loc să creăm baze comune de impozitare.

Raport: Burkhard Balz (A7-0314/2010)

Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor si domnilor, raportulanalizează raportul anual și activitatea desfășurată pe parcursul acestui an. Acțiunileeconomice și financiare și, într-o mare măsură, cele politice, sunt încă dominate, în mareparte, de criza financiară internațională.

Evenimentele din Grecia și din alte țări din zonă au, în mod firesc, cauze complexe. În maremăsură, problemele sunt de natură internă, întrucât sunt generate de absența reformelorstructurale.

Fără nicio urmă de îndoială, uniunea monetară europeană nu a funcționat conformconcepției inițiale. Principiile Pactului de stabilitate și de creștere nu au fost întotdeaunarespectate, iar încălcările care inițial au părut minore s-au dovedit, în timp, o amenințareserioasă la adresa pactului, în ansamblul său.

Prin urmare, trebuie să învățăm din această experiență. Trebuie să reechilibrăm uniuneamonetară europeană, să realizăm o mai mare transparență și o gestionare mai eficace acrizei de pe piețele financiare și să refacem încrederea publică de la zero. Aceasta este oprovocare importantă, dar și o oportunitate pe care suntem datori să o fructificăm.

Daniel Hannan (ECR). – Dle președinte, putem observa modul în care moneda euro aadus Republica Irlanda în situația dificilă actuală. Încă din 2001, economiștii irlandezialarmați lansau avertismente cu privire la faptul că Irlanda avea nevoia disperată de a ridicaratele dobânzilor pentru a stopa boom-ul nesustenabil. Dar, desigur, nu existau rate aledobânzilor irlandeze; era doar Banca Centrală Europeană care, oferind membrilor principali


ceea ce aceștia aveau nevoie, a acordat membrilor periferici o doză dublă din ceea ce aceștianu aveau nevoie, respectiv acces artificial la finanțare ieftină.

Problemele din Irlanda vor continua atâta timp cât participă la moneda unică. Bailout-ulîi va permite să supraviețuiască, însă, în viitor, politica sa monetară trebuie să fie diferităfață de cea a restului zonei euro. Este o nebunie ca în aceste momente, când propria meațară deja datorează 850 de miliarde GBP, să împrumutăm alte 7 miliarde GBP pentruIrlanda. Acești bani nu vor fi doar inutili, ci vor dăuna foarte mult prin faptul că RepublicaIrlanda va cădea în capcana propriilor nemulțumiri.

Dacă vrem să ajutăm, am putea oferi prietenilor și vecinilor noștri ajutorul imediat și multmai practic de a le permite o uniunea monetară temporară cu lira sterlină, care să facăposibilă denominarea împrumuturile în lire sterline și să deschidă, din nou, calea sprecreștere.

Raport: Christian Ehler (A7-0308/2010)

Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, aș dori să subliniez importanțaformării. În alte privințe, această propunere de rezoluție este excelentă, dar aș dori săsubliniez faptul că, din perspectiva de gen, UE și alte țări implicate în aceste operațiuni degestionare a crizelor civile, în ceea ce privește formarea, ar face bine dacă ar învăța dinexemplul unor țări nordice ca Suedia și Finlanda.

De asemenea, aș dori să subliniez importanța faptului că, în realitate, cooperareafuncționează, precum și a faptului că realizăm sondaje și studii cu privire la rezultateleacestor operațiuni. În prezent, încă există deficiențe ale sistemului.

Raport: Pat the Cope Gallagher (A7-0296/2010)

Jim Higgins (PPE). – Dle președinte, doresc să explic motivele pentru care am votatîmpotriva amendamentelor 30 și 31 aduse articolului 5 din raportul Gallagher: pentrusimplul motiv că ar separa captura totală admisibilă (TAC) aferentă Golfului Biscaya derestul zonei. Justificarea a fost pur și simplu faptul că există multe bărci de pescuit micilocale în această regiune, care nu au un impact major asupra stocurilor de macrou dinzonă.

Argumentul meu ar fi faptul că, orice comunitate de coastă, din practic orice țară, ar puteafolosi același argument pentru protejarea intereselor propriilor pescari. Comitetul științific,tehnic și economic nu pare să sugereze că putem separa stocurile de pește din ape. Peștiisunt o specie tranzitorie, se deplasează, iar această separare nu este conformă cu Tratatulde la Lisabona.

Nu ar trebui să tratăm cu superficialitate planul de gestionare pe termen lung a stocurilordin Atlanticul de Nord. Dacă avem o politică comună în domeniul pescuitului, ar trebuisă fie comună pentru toți, fără excepții, fără derogări, întrucât consecințele pe termen lungsunt foarte grave.

Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dle președinte, am votat în favoareaamendamentelor 30 și 31, întrucât, atât distribuirea zonală a capturilor totale admisibile(TAC), cât și stabilirea TAC, trebuie să ia în considerare caracteristicile și obiectivelediferitelor flote – flote mici și flote industriale – astfel încât posibilitățile de pescuit pe carele-au avut până în prezent să poată fi menținute.


Schimbarea acestora ar putea însemna modificări în cadrul privind pescuitul și ar puteaprovoca chiar dispute cu pescarii locali, care folosesc, în principal, stavrid, pentru a ofericonsumatorilor pește de calitate.

TAC trebuie să fie diferențiate în funcție de zonă, atât în cazul stavridului, precum și încazul altor populații de pești care fac, de asemenea, obiectul politicii comune în domeniulpescuitului.

Raport: Marek Józef Gróbarczyk (A7-0295/2010)

Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle președinte, problema stocurilor de pește în declinnu ne afectează doar pe noi, europenii, ci și pe pescarii și consumatorii din întreaga lume.Lipsa unui cadru adecvat pentru pescuit este o amenințare la adresa securității alimentare.De asemenea, poate afecta echilibrul ecosistemelor acvatice și, ca urmare, al întreguluimediu al planetei noastre.

În ceea ce privește schimbările climatice, Marea Baltică este deosebit de expusă risculuidispariției anumitor specii de pești, iar lacunele legislației europene în domeniul pescuitului,care impune interdicții privind pescuitul, accentuează această situație. De aceea este atâtde important să efectuăm o revizuire corespunzătoare a politicii comune în domeniulpescuitului, care garantează un pescuit durabil în apele din regiunea noastră. Votez raportuldin motivele prezentate mai sus.

Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle președinte, am votat în favoarea acestui raport. Deasemenea, consider că trebuie să ne asigurăm că stocurile de pește sunt stabile și că pescuituleste cu adevărat durabil, în regiunea Mării Baltice, de asemenea. Reducerea stocurilor depește este, în prezent, o cauză majoră de îngrijorare. Aici, în mod evident, accentul a fostpus, în principal, pe cambulă și calcan, iar aceasta a fost în mod clar o reformă tehnică, înesență, o reformă necesară odată cu intrarea în vigoarea a Tratatului de la Lisabona. Cu altecuvinte, vechiul sistem a fost revizuit.

Sfera de cuprindere a acestei dezbateri ar trebui extinsă. Sunt îngrijorat de stocurile desomon sălbatic, în special din regiunea baltică, și consider că ar trebui să asigurăm refacereaacestora și să începem să acordăm o atenție deosebită asigurării practicării unui pescuitdurabil în Marea Baltică.

Raport: João Ferreira (A7-0184/2010)

Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, propunereaComisiei privind exceptarea de la obligația de autorizare a introducerilor și translocațiilorcare implică utilizarea facilităților de acvacultură închise ar fi trebuit însoțită de o definiremai riguroasă a cerințelor pe care aceste facilități trebuie să le respecte. Prin urmare, îmiexprim întregul sprijin pentru raportul dlui Ferreira.

Aș dori, totuși, să profit de această ocazie pentru a sublinia lipsa de sprijin adecvat acordatcercetării științifice și dezvoltării tehnologice în domeniul creșterii speciilor indigene. Unsprijin mai accentuat acordat acestui sector este esențial pentru dezvoltarea durabilă aagriculturii europene. Numai astfel vom reuși să diversificăm producția și oferta de alimente,garantând o îmbunătățire a calității și a siguranței în ceea ce privește mediul.

Raport: Bernhard Rapkay (A7-0324/2010)

Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor si domnilor, piața unicăreprezintă unul dintre pilonii Uniunii Europene. Nu există nicio îndoială că, în aceleași


condiții generale, întreprinderile își pot produce și vinde produsele și serviciile fără sprijinpublic, însă nu toate sectoarele și domeniile funcționează în condiții de egalitate. Prinurmare, este echitabil, precum în acest caz, să corectăm situațiile de defavorizare economicăși să permitem întreprinderilor productive să rămână pe piață și să mențină nivelurileocupării forței de muncă, nu ca în Sulcis, de exemplu, unde 500 de familii au rămas fărăun loc de muncă, fără venituri și fără demnitate.

Trebuie să înțelegem că, atunci când vorbim de cărbune, ne referim la zone care nu au nicioaltă alternativă la mine și ar trebui să aibă posibilitatea să adopte tehnologii de producțiecompetitive și compatibile cu piața liberă și cu protecția mediului. În mod logic, amânareatermenul limită pentru anul 2018 trebuie să fie un imperativ; aceasta pentru a ne asiguracă instituțiile și companiile adoptă măsuri imediate pentru a dezvolta condițiile necesarerealizării compatibilității tehnologice, financiare și din punctul de vedere al protecțieimediului, care să fie adaptate provocărilor viitoare.

Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle președinte, atunci când vorbim despre ajutoare destat, trebuie să avem în vedere, de asemenea, faptul că, în anumite cazuri, acestea potdenatura concurența.

Atunci când, în contextul pieței unice, sunt menționate în mod specific minele de cărbuneși ajutoarele care trebuie acordate acestora, trebuie spus că noi, în Europa, trebuie să privimspre un viitor mai durabil. În prezent, cărbunele este unul dintre cei mai nocivi combustibilifosili; acesta ucide, de fapt, sute de mii de animale pe parcursul unui an, ca urmare adiferitelor emisii. Din acest motiv, sper că noi, în Europa, vom ajunge la stadiul în care vomputea reduce treptat utilizarea cărbunelui ca sursă de energie și vom trece la surse de energieregenerabile. Am înțeles că aceasta însemna că va trebui să existe o anumită perioadă detranziție în zonele unde producția de cărbune este strâns legată de ocuparea forței de muncă,dar, în principiu, ar trebui să punem mai mult accent pe tehnologiile și energiile regenerabile.

Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, nu cred ca UE ar trebui să sprijineminele de cărbune poluante. Ar trebui să sprijinim achiziționarea de energie regenerabilăși producerea acesteia. Nu putem apăsa accelerația și frâna în același timp. Susțin GrupulALDE în această problemă, însă la votul final am comis o greșeală. Am remediat-o oficial,dar am vrut să o declar și în fața dvs.

Bogusław Liberadzki (S&D). – (PL) Dle președinte, iau cuvântul pentru că Polonia esteuna dintre acele țări care s-au confruntat cu cele mai mari probleme în ceea ce priveștereducerea bruscă a cheltuielilor și a potențialului de extracție din industria mineritului.Acum zece ani, am introdus un program radical de închidere a minelor, însă pentru aînlocui cărbunele polonez, sunt importate 10 milioane de tone de cărbune din Rusia. Vreausă ofer asigurări că emisiile de CO2 din cărbunele polonez sunt aceleași ca și cele de lacărbunele din Rusia. Cu toate acestea, este un fapt pozitiv că avem un program de ajutornațional și că acesta este posibil datorită Comisiei. Am aprobat acest raport. Cu toateacestea, trebuie sa păstrăm un echilibru. Obiectivul nu este acela de a închide minele doarsă le știm închise, ci pentru a asigura securitatea energetică – și trebuie să privim minele cape niște întreprinderi.

Raport: Eva Joly (A7-0315/2010)

Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, datorită calitățiimuncii sale, Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE a reușit să-și consolideze poziția dejucător-cheie în cooperarea internațională pe axa nord-sud.


Consolidarea dimensiunii parlamentare a cooperării s-a dovedit esențială în ceea ce priveștegarantarea unei bune distribuiri a fondurilor, satisfacerii necesităților cetățenilor și realizăriiObiectivelor de dezvoltare ale mileniului în ceea ce privește sănătatea și educația.

Cu ceva timp în urmă, Comisia Europeană a introdus practica supunerii documentelor destrategie naționale și regionale controlului parlamentar, atât de către Parlamentul European,cât și de parlamentele naționale.

Am votat în favoarea acestui raport deoarece intenționez să sprijin activitatea desfășuratăpână în prezent de această Cameră, un rol care este cu atât mai important astăzi, având învedere că supraveghem negocierile privind acordurile de parteneriat economic.

În 2009, Comisia Europeană a prezentat, împreună cu țările ACP, anumite propuneripentru o a doua revizuire a acordului de parteneriat și sper să putem garanta supraviețuireași dezvoltarea acesteia ca instituție esențială pentru acest proces de cooperare șidemocratizare a restului lumii.

Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor si domnilor, în primul rând, așdori să o felicit pe dna Joly pentru raportul său.

Astăzi, trăim într-o lume în care istoria umană pare să evolueze pe două planuri separate.Pe unele continente, zilele sunt petrecute beneficiind de inovare, tehnologie și bunăstareobiectivă, în timp ce, pe altele, oamenii își petrec timpul, din zori până seara, într-o căutaredisperată a mijloacelor minime de supraviețuire.

În 2009, Adunarea Parlamentară Paritară a depus eforturi în mod activ pentru a se asiguracă numeroasele sale propuneri vor putea fi transpuse în angajamente concrete și obiectivecare trebuie realizate. Uniunea Europeană s-a arătat hotărâtă să întreprindă acțiuni specifice,coordonate și în timp util pentru a sprijini țările cele mai afectate, în special cele mai săraceși mai vulnerabile.

La 1 decembrie, la Kinshasa, va avea loc a douăzecea Adunare Parlamentară Paritară ACP-UE.În cadrul acesteia, va fi discutat un raport important cu privire la Obiectivele de dezvoltareale mileniului. În calitate de raportor și de vicepreședinte al adunării, mă voi angaja pedeplin pentru a asigura că măsurile adoptate nu sunt lipsite de conținut și că se vortransforma într-un angajament de continuare a eforturilor spre o lume mai bună și, maipresus de orice, o lume fără sărăcie.

Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, AdunareaParlamentară Paritară ACP-UE s-a dovedit un instrument esențial pentru realizarea unuidialog deschis și democratic, care a implicat cu succes parlamentele naționale ACP,autoritățile locale și organizațiile non-guvernamentale.

Sunt de acord cu abordarea generală a raportului și consider că invitația adresată Comisieide a furniza mai multe informații parlamentelor țărilor ACP este deosebit de utilă. Esteesențial să implicăm activ parlamentele acestor țări în pregătirea strategiilor naționale dedezvoltare.

Ofer sprijinul meu dnei Joly. Înainte de a putea discuta despre instituirea unei taxe petranzacțiile financiare internaționale, totuși, trebuie să realizăm un studiu privind posibilelesale efecte.


Raport: Luigi Berlinguer (A7-0252/2010)

Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, scopulProgramului de la Stockholm adoptat de către Consiliul European în decembrie, anul trecut,este de a crea un spațiu european al libertății, securității și justiției, în următorii cinci ani,pentru a garanta că cetățenii se pot bucura de toate drepturile lor fundamentale.

Scopul final al dreptului Uniunii trebuie să fie, prin urmare, facilitarea mobilității șigarantarea faptului că acești cetățeni pot crea un spațiu judiciar european cât mai rapidposibil.

Planul de acțiune propus de Comisia Europeană preconizează un set de măsuri care rezultădin noile instrumente puse la dispoziție de către Tratatul de la Lisabona în scopulreconcilierii necesităților cetățenilor pieței unice cu diferitele tradiții juridice ale statelormembre.

Am votat în favoarea acestui raport întrucât, creând premisele necesare, invită statelemembre să se angajeze în mod activ în punerea sa în aplicare, subliniind sectoarele caretrebuie să fie tratate prioritar, respectiv, aspectele civile, recunoașterea reciprocă adocumentelor oficiale și a hotărârilor judecătorești, un cadru comun de referință, activeledebitorilor și formarea judiciară comună.

Subliniez încă o dată convingerea că Parlamentul European trebuie să fie asociat acestuiproces de armonizare după o analiză atentă a sistemelor juridice în vigoare la nivel național.În prezent, armonizarea sistemelor juridice și a domeniului de aplicare corespondent aldreptului civil și penal în numeroase materii este corelată și a devenit parte integrantă adiscuțiilor din negocierile comerciale internaționale, întrucât ridică o serie de problemejuridice care nu au fost încă rezolvate.

Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dle președinte, cooperarea europeană în domeniullibertății, securității și justiției (LSJ) rămâne o problemă sensibilă care trebuie să fie abordatăcu atenție. Cooperarea între autoritățile judiciare ar putea fi necesară în vederea preveniriicriminalității și pentru a oferi justiție și certitudine juridică pieței interne europene. Cutoate acestea, cooperarea în domeniul LSJ presupune un risc inerent ascuns că Europa seva ocupa de aspecte care, de fapt, aparțin sferei naționale de competență. Alineatul 40 alraportului Berlinguer evidențiază recunoașterea reciprocă a căsătoriei și dreptul familiei,fără a face referire la articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea UniuniiEuropene. Acest articol prevede că fiecare stat membru trebuie să rămână suveran în materiadreptului familiei care are implicații transfrontaliere. Am refuzat să aprob acest raportîntrucât acest principiu european nu a fost respectat în mod expres, și deoareceamendamentul Grupului ECR în acest sens a fost respins.

Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK)Dle președinte, m-am abținut de la vot pentru că eu nusunt convins că subsidiaritatea în ceea ce privește statele membre a fost respectată în materiadreptului familiei. Uniunea Europeană trebuie să respecte pe deplin repartizareacompetențelor între Uniune și statele membre atunci când elaborează legislația. Din acestmotiv, susțin pe deplin o abordare care să ia în considerare în mod constant diferiteleabordări juridice și tradiții constituționale bazate pe condițiile specifice din stateleindividuale, în special în domeniile privind valorile fundamentale ale unei anumite societăți,precum valorile înrădăcinate în legislația dreptului familiei.

Scopul abordării UE ar trebui să înțeleagă mai bine și să garanteze respectarea necesitățilortuturor cetățenilor din toate statele și nu să creeze o societate monocromă. Prin urmare,


este esențial să nu se depășească forțat cadrul necesar al măsurii, fapt ce ar putea amenințavalorile fundamentale ale statelor membre în materiile specifice ale dreptului civil și familiei.


Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle președinte, aș dori să spun despre cărbune că esteo materie primă care este foarte importantă pentru bunăstarea societății și pentru securitateaenergetică. În pofida muncii de cercetare depuse și a căutării unor surse alternative deenergie, cererea pentru cărbune continuă să crească. Este evident, prin urmare, că ar trebuidepuse eforturi pentru a asigura accesul permanent la rezervele de cărbune.

Cu toate acestea, atunci când o mină devine neprofitabilă, păstrarea acesteia în funcțiunecu folosirea ajutoarelor de stat distorsionează piața, afectează competitivitatea șidestabilizează, în final, economia țării în cauză. Prin urmare, ceea ce este necesar, estelegislația adecvată care să permită, în același timp, închiderea eficace și în condiții desiguranță a unei astfel de mine. Proiectul de regulament garantează realizarea acestorobiective, garantând menținerea competitivității pieței de energie și stimularea dezvoltăriiindustriilor conexe. Inutil să mai precizez, am sprijinit raportul.

Explicații scrise ale votului

Raport: Reimer Böge (A7-0328/2010)

Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului colegului meudin Germania, dl Böge, referitor la propunerea de decizie privind mobilizarea Fondului desolidaritate al Uniunii Europene în valoare de 13 milioane de euro, în scopul de a ajutaIrlanda, care a fost afectată de inundații grave în noiembrie 2009. Valoarea ajutorului mise pare derizorie (2,5 % din valoarea daunelor totale estimate la 500 de milioane de euro)și a venit mult prea târziu. Vă sugerez să ne întrebăm dacă, în loc de a acorda sume derizorii,nu ar trebui să folosim o parte din ele pentru a finanța o forță europeană de protecție civilăpentru a veni în ajutorul statelor care sunt afectate de dezastre pentru care nu sunt pregătitesă facă față (incendii, inundații, dezastre naturale, catastrofe transfrontaliere și așa maideparte), sau să depunem eforturi internaționale de cooperare în caz de dezastre grave,precum cel care a avut loc în Haiti, de exemplu.

Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Sunt pe deplin de acord cu ceea ce se precizeazăîn raport referitor la susținerea deciziei Comisiei de a aloca 13,02 milioane de euro dinFondul de solidaritate al Uniunii Europene destinate Irlandei în scopul de a reabilitainfrastructura și de a pune în aplicare măsuri de prevenire a inundațiilor în zonele afectate.

Inundațiile din Irlanda din noiembrie 2009 au produs pagube considerabile caselor,fermelor, întreprinderilor, infrastructurii, drumurilor și surselor de apă din zonele afectate.Acești bani de la Comisie vor contribui la acoperirea unor costuri care au apărut înmomentul crizei. Măsura în care acești bani sunt direcționați către investiții pentru punereaîn aplicare de măsuri de prevenire a inundațiilor în zonele în cauză este, de asemenea,extrem de importantă.

Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru acordarea de asistențăfinanciară Irlandei prin intermediul Fondului de solidaritate al UE. În 2009, ploile torențialeau condus la inundații grave care au provocat daune serioase sectorului agricol,proprietăților rezidențiale și întreprinderilor, rețelelor de drumuri și altor infrastructuri.Sprijinul pentru Irlanda a fost aprobat cu titlu de excepție, deoarece amploarea daunelorprovocate de inundații nu a îndeplinit cerințele Fondului de solidaritate. Odată cu


schimbarea climei în Europa și în întreaga lume, există un număr tot mai mare de catastrofenaturale care provoacă pierderi de vieți omenești și pagube majore. Prin urmare, UniuneaEuropeană trebuie să instituie măsuri pentru a asigura finanțarea necesară în timp utilatunci când au loc astfel de dezastre. În rezoluția sa din martie, Parlamentul European și-aexprimat în mod clar poziția potrivit căreia, pentru a rezolva problemele cauzate decatastrofele naturale într-un mod mai eficient, trebuie să existe un nou regulament privindFondul de solidaritate. Cred că revizuirea regulamentului trebuie să aibă ca obiectivinstituirea unei măsuri mai puternice și mai flexibile, a cărei aplicare ne-ar permite săreacționăm mai eficient la noile provocări legate de schimbările climatice și să oferim rapidajutor victimelor dezastrelor naturale.

Gerard Batten, John Bufton, David Campbell Bannerman, Derek Roland Clark,Trevor Colman și Nigel Farage (EFD), în scris. – Având în vedere lipsa de legitimitate,structura nedemocratică, corupția și motivația megalomană ulterioară a Uniunii Europeneîn general și a Comisiei în special, noi, cei din UKIP, nu putem accepta monopolizarea decătre Comisie a fondurilor publice pentru orice scop și credem, prin urmare, că orice fonduridestinate reparării pagubelor produse de inundațiile de anul trecut din Irlanda nu vor fiutilizate în mod corect și nu vor răspunde nevoii de finanțare în situații de urgență, care săfie plătită în mod corect și distribuită de guverne alese în mod democratic.

Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Fondul de solidaritate al Uniunii Europene,care este destinat să ajute țările forțate să facă față catastrofelor naturale, a fost mobilizatde 33 de ori de la crearea sa, acum opt ani. Și-a dovedit utilitatea, iar mobilizarea acestuiaîn cazul inundațiilor din Irlanda din noiembrie 2009, pe care și le amintește toată lumea,este, în opinia mea, pe deplin justificată.

Slavi Binev (NI) , în scris. – (BG) Aș dori să explic de ce am votat în favoarea acesteipropuneri. Cred ca este absolut necesar să arătăm înțelegere față de probleme de acest tip,deoarece astfel de lucruri se pot întâmpla oricăruia dintre noi. Acționând în acest fel,demonstrăm solidaritatea și empatia în momentul producerii unor dezastre naturale. Suntsigur că ajutorul nostru va fi cheltuit în cel mai bun mod posibil și va ajuta la depășireaconsecințelor inundațiilor din Irlanda.

Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris . − Consider importantă și binevenită solicitareade asistență din partea Irlandei cu privire la fondul de solidaritate în urma ploilor torențialeși care au avut ca rezultat importante inundații în noiembrie 2009. Inundațiile au cauzatdaune serioase sectorului agricol, locuințelor și întreprinderilor, rețelei de șosele și altorinfrastructuri

Mário David (PPE), în scris. – (PT) În general, am votat în favoarea acestui raport, datfiind faptul că Irlanda a depus o cerere de asistență și mobilizare a Fondului de solidaritateal Uniunii Europene pentru a răspunde în fața unei catastrofe naturale cauzată de inundațiilegrave din noiembrie 2009 și din cauza faptului că aceste inundații au cauzat dauneconsiderabile pentru multe case, ferme, drumuri și rețele de alimentare cu apă și că ajutorulfinanciar prevăzut în cadrul fondului va permite autorităților irlandeze să recupereze oparte din costurile suportate în răspunsul la situații de urgență.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea mobilizării Fondului desolidaritate al Uniunii Europene destinat Irlandei în urma inundațiilor care au cauzat daunegrave sectorului agricol, locuințelor și întreprinderilor, rețelei de drumuri și altorinfrastructuri. Deși pierderile totale rămân sub pragul normal, cererea formulată de Irlandaintră sub incidența criteriului „catastrofe regionale extraordinare”, care stabilește condițiile


pentru mobilizarea Fondului de solidaritate în temeiul „circumstanțelor excepționale”. Arfi de dorit deblocarea de către Consiliu a noului regulament privind Fondul de solidaritate,care a fost aprobat de Parlament.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Așa cum am afirmat anterior, cred că solidaritatea întrestatele membre ale UE și, în special, sprijinul european pentru statele afectate de catastrofe,este un semn clar că UE nu mai este doar o zonă de comerț liber. Într-un moment în caremulte persoane pun sub semnul întrebării soliditatea proiectului nostru comun,instrumentele speciale de ajutor, precum Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, aratăcă suntem capabili de a rămâne uniți în situații dificile, chiar și atunci când sunt exercitatepresiuni ridicate asupra resurselor umane și materiale. Inundațiile care au avut loc în lunanoiembrie 2009 au afectat serios Irlanda și au cauzat pagube importante estimate la peste520 de milioane de euro. Prin urmare, cred că mobilizarea fondului este pe deplin justificatăpentru sprijinirea celor care au suferit cel mai mult de pe urma acestui dezastru natural șifelicit președinta Comisiei pentru dezvoltare regională pentru rapiditatea cu care a emisavizul, evitând astfel întârzierile nejustificate din cadrul procedurii parlamentare.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport permite mobilizarea Fonduluide solidaritate al Uniunii Europene (FSE) pentru a ajuta Irlanda să gestioneze dezastrulcauzat de ploile torențiale și de inundațiile din 2009. Aceste inundații au cauzat dauneimportante sectorului agricol, locuințelor și întreprinderilor, rețelei de drumuri și altorinfrastructuri. Deși pierderile totale rămân sub pragul normal, cererea formulată de Irlandaintră în sfera de aplicare a criteriului „catastrofe regionale extraordinare”, care stabileștecondițiile pentru mobilizarea Fondului de solidaritate în temeiul „circumstanțelorexcepționale”.

João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul aprobă mobilizarea Fondului desolidaritate al Uniunii Europene (FSE) pentru a ajuta Irlanda să gestioneze dezastrul cauzatde ploile și inundațiile din 2009. În ultimii ani, statele membre ale UE au fost lovite de unnumăr considerabil de dezastre. În decursul primilor șase ani de derulare a Fondului desolidaritate, Comisia a primit 62 de solicitări de sprijin financiar din partea a 21 de țăridiferite. Dintre acestea, aproximativ o treime intră în categoria „dezastrelor majore”. Multedintre aceste cereri nu au primit niciun sprijin. Alte dezastre nu au avut drept rezultat cereride mobilizare a fondului, deși au avut un impact considerabil și, în multe cazuri, de lungădurată asupra populațiilor afectate, mediului și economiei.

Normele pentru mobilizarea acestui fond trebuie să fie adaptate pentru a permitemobilizarea mai flexibilă și în timp util, adresându-se unei game mai largi de dezastre cuimpact semnificativ și reducerii timpului care se scurge între dezastru și momentul în caresunt puse la dispoziție fondurile. Cu toate acestea, este de asemenea important de subliniatfaptul că, în primul rând, trebuie să existe un angajament pentru prevenirea dezastrelor,punerea în practică a recentelor recomandări aprobate de Parlament.

Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Salut decizia Parlamentului Europeande a aproba cererea guvernului irlandez privind ajutorul financiar din partea Fondului desolidaritate al UE pentru ajutor acordat în caz de inundații. Inundațiile din Irlanda auprovocat pagube mari în țară, în special în nord-vest. În cadrul Fondului de solidaritate alUE, Irlanda va primi 13 milioane de euro. Această sumă va fi folosită pentru a acoperi oparte din costurile pe care autoritățile locale au trebuit să le plătească în momentul crizeide la sfârșitul anului 2009.


Costul total al daunelor produse este de 520,9 milioane de euro și - credeți sau nu - aceastăsumă este sub pragul în vigoare potrivit Fondului de solidaritate. Cu toate acestea, ComisiaEuropeană a aprobat cele 13 milioane de euro destinate Irlandei deoarece a recunoscut căinundațiile care au lovit Irlanda la sfârșitul anului 2009 au constituit un dezastru regionalunic.

Seán Kelly (PPE), în scris. – Am fost încântat să sprijin această propunere și aș dori săexprim aprecierea țării mele pentru finanțarea inspirată de solidaritate alocată țării noastreca urmare a inundațiilor din noiembrie 2009. Săptămâna trecută am participat la un Forumprivind inundațiile din Irlanda și au existat numeroase dovezi de recunoștință atunci cândam precizat că trebuie să fie votat în Parlament astăzi.

Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea mobilizării Fondului desolidaritate al UE. De fapt, sunt de părere că fondul este un instrument valoros pentru apermite Uniunii Europene să își arate solidaritatea cu populațiile din regiunile afectate decatastrofe naturale, prin acordarea de sprijin financiar care să asigure o revenire rapidă lacondiții de viață normale.

Cererea aprobată în timpul votului de astăzi a fost făcută de către Irlanda și se referă laploile torențiale care au provocat inundații grave în noiembrie 2009. Inundațiile au provocatdaune importante sectorului agricol, proprietăților rezidențiale și întreprinderilor, rețeleide drumuri și altor infrastructuri. Autoritățile irlandeze estimează la 520,9 milioane deeuro daunele directe totale cauzate de dezastru.

Deși acest lucru este sub pragul prevăzut de regulament, Comisia a analizat cererea pe bazacriteriului așa-numitei „catastrofe regionale extraordinare”. Conform acestui criteriu, oregiune poate beneficia de asistență din partea fondului în cazul în care regiunea a fostafectată de o catastrofă naturală, în principal una naturală care afectează majoritateapopulației, cu repercusiuni grave și durabile asupra condițiilor de viață și stabilitățiieconomice a regiunii. În cele din urmă, aș adăuga că fondul a fost mobilizat pentru o sumătotală de 13 022 500 de euro.

David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport care aprobă acordarea de fonduri UEpentru a ajuta victimele inundațiilor din Irlanda. Irlanda a solicitat asistență de la Fonduleuropean de solidaritate în urma ploilor abundente care au condus la inundații grave înnoiembrie 2009. Inundațiile au cauzat daune sectorului agricol, proprietăților rezidențiale,întreprinderilor, rețelelor rutiere și infrastructurilor. După evaluarea cererii, Comisia apropus mobilizarea Fondului de solidaritate al UE pentru o sumă totală de 13 022 500 deeuro. Este demn de remarcat faptul că aceasta este prima propunere aprobată pentrumobilizarea de fonduri în 2010, după alocarea sumei propuse, rămânând disponibil celpuțin 98 % din Fondul european de solidaritate, pentru restul anului 2010.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spațiu al solidarității, din care face parte șiFondul european de ajustare la globalizare (FEG). Acest sprijin este esențial pentru a puteaajuta șomerii și victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. Un număr totmai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute aleforței de muncă dintr-o serie de țări, în special China și India, afectând țările care respectădrepturile lucrătorilor. Scopul FEG este de a-i ajuta pe lucrătorii care sunt victimelerelocalizării întreprinderilor și este fundamental în a le facilita accesul la noi locuri de muncăîn viitor. FEG a fost folosit în trecut și de alte țări ale UE și este corect să acordăm acumIrlandei această asistență care a depus o cerere de asistență din partea fondului în urmaploilor abundente care au provocat inundații în luna noiembrie 2009. Inundațiile au cauzat


pagube severe sectorului agricol, locuințelor și întreprinderilor, rețelei de drumuri și altorinfrastructuri.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În ultimii ani, am fost martorii unui număr crescutde dezastre naturale. În special ploile abundente au provocat frecvent inundații care auavut consecințe devastatoare pentru mediu și au provocat pagube care necesită sumeimense pentru a fi acoperite.

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene este mobilizat pentru a repara daunele provocatede inundațiile din Irlanda în 2009 (sectorului agricol, locuințelor, afacerilor, rețelei dedrumuri și altor infrastructuri). Costul total al daunelor care au fost cauzate de dezastrueste estimat la aproximativ 520 de milioane de euro. Contribuția în valoare de 13 milioanede euro de la bugetul UE va ajuta eforturile de reconstrucție. Am votat în favoarea ofeririiacestui sprijin.

Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Comisia a procedat corect prin mobilizarea sumeide 13 022 500 de euro din Fondul de solidaritate, cu prezentarea în paralel a unui proiectde buget rectificativ (PBR nr. 8/ 2010), în urma cererii de asistență prezentate de Irlandaîn legătură cu inundațiile din noiembrie 2009, care au provocat pagube masiveinfrastructurii naționale în valoare de aproximativ 520,9 de milioane de euro. Dezastreleși calamitățile naționale trebuie să fie o prioritate și sper ca în viitor, Comisia Europeanăsă adopte acțiuni imediate, mai prompte.

Inundațiile din Irlanda au avut loc în noiembrie 2009, iar Parlamentul nu și-a dat aprobareapână în prezent, la mai mult de un an de la eveniment. Regiunea Veneto a suferit recent depe urma inundațiilor și sper foarte mult că acțiunea Comisiei va fi mai rapidă și mai promptădecât în trecut.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Böge, deoarececonsider că Uniunea Europeană are datoria să ofere ajutor și sprijin regiunilor afectate dedezastre și catastrofe naturale.

Consider că noțiunea de solidaritate este legată de ideea și valorile care stau la baza UniuniiEuropene. Este una dintre valorile fundamentale care au condus la crearea Uniunii și carea asigurat prosperitatea și extinderea acesteia de-a lungul timpului. Acesta este motivulpentru care această alocare nu este numai justificată și bine întemeiată, ci este practic odatorie.

Prin urmare, sper că o astfel de asistență va fi, de asemenea, acordată regiunilor italienegrav afectate de recentele inundații, care le-au îngenuncheat economiile.

Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Sunt de acord cu dl Böge, pe care îl felicit cu privirela necesitatea de mobilizare a Fondului de solidaritate în favoarea Irlandei, pe baza punctului26 din acordul interinstituțional din 17 martie 2006. Acesta din urmă permite mobilizareaFondului de solidaritate în limita unui plafon anual de 1 miliard de euro. Aceasta este primapropunere de mobilizare a fondului în 2010.

Susțin și subliniez recomandările raportorului adresate Comisiei și, având în vedere dificilasituație economică din Europa și, în special din Irlanda, sunt de acord că trebuie să arătămsolidaritate.


În cele din urmă, aș dori să subliniez aici că, dat fiind faptul că a existat, de asemenea, undezastru în nordul Italiei, trebuie să luăm măsuri imediate pentru a ajuta și aceste regiuniafectate.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am sprijinit această rezoluție în bazapropunerii Comisiei de mobilizare a Fondului european de solidaritate în favoarea Irlandei,în temeiul punctului 26 din Acordul interinstituțional (IIA) din 17 mai 2006. IIA permitemobilizarea Fondului de solidaritate în limita unui plafon anual de 1 miliard de euro.Prezenta propunere este prima propunere de mobilizare a Fondului de solidaritate în 2010.

În paralel cu această propunere, Comisia a prezentat un proiect de buget rectificativ (PBRnr. 8/ 2010 din 24 septembrie 2010), în scopul de a înscrie în bugetul pentru 2010angajamentul și creditele de plată corespunzătoare, astfel cum se prevede la punctul 26din IIA. Irlanda a solicitat asistență de la fond ca urmare a ploilor masive care au condusla inundații grave în noiembrie 2009. Inundațiile au cauzat pagube grave sectorului agricol,proprietăților rezidențiale și întreprinderilor, rețelei de drumuri și altor infrastructuri.

Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Prezenta propunere privind mobilizarea Fonduluieuropean de solidaritate (FSE) prevede necesitatea de a oferi ajutor Irlandei ca urmare ainundațiilor din noiembrie 2009, care au cauzat pierderi imense sectorului agricol șiindustrial, infrastructurii, în special drumurilor și alimentării cu apă și zonelor rezidențiale.Având în vedere acest lucru și reamintind dezastrul care a lovit insula Madeira în februarie2010 și efectele uraganului Xynthia în Europa, salut propunerea Comisiei de a acorda untotal de 13 022 500 de euro ca ajutor Irlandei, pe baza criteriului „dezastru regionalextraordinar”. Acest criteriu este folosit ori de câte ori se dovedește că prejudiciul cauzata afectat majoritatea populației din regiune și a avut repercusiuni grave și de durată asupracondițiilor de viață și stabilității economice în regiunea în cauză. Cu toate acestea, aș dorisă reiterez necesitatea de a revizui sistemul actual de FSE, în scopul de a-l face mai rapid șimai eficace în atenuarea efectelor permanente ale dezastrelor naturale.

Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – Am votat în favoarea mobilizării Fondului desolidaritate al UE: Irlanda - inundațiile din noiembrie 2009. Așa cum a fost cazul țării melePolonia, inundațiile devastatoare au distrus atât de multe comunități și familii, încât estevital să se acorde sprijin prietenilor noștri din Irlanda. Fondurile vor proveni din Fondulde solidaritate, care este alocat pentru catastrofe majore, cum ar fi aceasta. Fondurile vorfi acordate acelor comunități care au fost afectate cel mai puternic și vor sprijini acele familiiși întreprinderi care au fost cele mai afectate de aceste inundații și va contribui la procesulde reconstrucție și recuperare a unei părți din veniturile pierdute ca urmare a perturbăriigrave a activităților acestora. Este important ca UE să continue să sprijine statele sale membreîn momente dificile și să invoce ideea de solidaritate.

Raport: Barbara Matera (A7-0318/2010)

Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) În calitate de membru al Comisiei pentruocuparea forței de muncă și afaceri sociale, a trebuit pur și simplu să votez în favoarea celorșase rezoluții depuse de dna Matera, în scopul sprijinirii lucrătorilor olandezi concediațica urmare directă a crizei economice globale. Fondul european de ajustare la globalizareeste un instrument eficient, axat pe reintegrarea pe termen lung a lucrătorilor care suferăde efectele nocive ale globalizării. Prin urmare, cred că utilizarea acestui instrument, înanumite cazuri, este pe deplin justificată. În timpul dezbaterilor asupra bugetului, unelepersoane au dorit ca Fondului european de ajustare la globalizare să fie desființat imediat:


putem observa în situația de față că este încă foarte util în anumite cazuri, deoarececonsecințele crizei globale se resimt încă și astăzi.

Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Iată explicația votului meu. Având învedere faptul că Țările de Jos au solicitat asistență în ceea ce privește cazurile celor 821 deconcedieri efectuate în cadrul a 70 de întreprinderi care își desfășoară activitatea îndiviziunea 18 NACE Rev. 2 (tipărirea și reproducerea pe suporturi a înregistrărilor) în douăregiuni învecinate NUTS II din Brabantul de Nord și Zuid din Olanda, am votat în favoarearezoluției deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele la aceastaprezentate de Parlament. De asemenea, sunt de acord cu cererea către instituțiile implicateîn proces de a depune eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea Fondului desolidaritate al Uniunii Europene (FSE).

Mário David (PPE), în scris. – (PT) Ajutorul acordat lucrătorilor disponibilizați ca urmarea restructurării sau relocalizării trebuie să fie dinamic și flexibil, astfel încât să fie pus înaplicare rapid și într-un mod eficace. Având în vedere modificările structurale din comerțulinternațional, este vital ca economia europeană să poată pună în aplicare în mod eficaceinstrumentele necesare sprijinirii lucrătorilor afectați în acest mod și să asigure reconversiaprofesională a acestora pentru a-i ajuta să se reintegreze rapid pe piața muncii. Asistențafinanciară ar trebui să fie furnizată pe baze individuale. De asemenea, este important săsubliniem faptul că asistența nu înlocuiește responsabilitățile care, în mod normal, aparțincompaniilor, și nici nu vizează finanțarea și restructurarea companiilor. Votez în favoareaacestui raport, având în vedere solicitarea Țărilor de Jos pentru asistență în ceea ce priveștecazurile celor 821 de concedieri efectuate în cadrul a 70 de întreprinderi care își desfășoarăactivitatea în diviziunea 18 NACE Rev. 2 (tipărirea și reproducerea pe suporturi aînregistrărilor) în regiunile din Brabantul de Nord și Zuid din Olanda.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) 821 de concedieri efectuate în cadrul a 70 de întreprinderidin sectorul grafic din regiunile Brabantul de Nord și Zuid din Olanda din Țările de Josarată că criza economică și financiară globală nu ocolește sectoarele de rezervă care, laprima vedere, par a fi mai la adăpost de efectele sale. Această vizează la reducereaîngrijorătoare a numărului de imprimerii și edituri din Țările de Jos și, prin urmare, chiarprocesul de recesiune a economiei în ansamblul său. Comisia Europeană consideră justificatăaceastă cerere pentru companiile de imprimare și înregistrare a mass-mediei și a fostsusținută cu o majoritate covârșitoare de către comisia parlamentară de resort. Prin urmare,cred că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a-mi permite să sprijin mobilizarea Fonduluieuropean de ajustare la globalizare (FEG) în acest caz. Sper că acest sprijin temporar vaajuta pe lucrătorii disponibilizați să se integreze cu mai mult succes pe piața muncii.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere impactul social al crizeieconomice mondiale, care a avut un efect deosebit asupra ocupării forței de muncă,utilizarea adecvată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este extrem deimportantă pentru diminuarea suferinței a numeroase persoane și familii europene,contribuind la reintegrarea lor socială și dezvoltarea lor profesională, furnizând, în acelașitimp, resurse noi pentru satisfacerea cererilor întreprinderilor și pentru relansareaeconomiei. Acest plan de intervenție în Țările de Jos pentru a ajuta 821 de persoanedisponibilizate din 70 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în regiunile dinBrabantul de Nord și Zuid din Olanda se înscrie în același cadru. Prin urmare, sper căinstituțiile europene își vor dubla eforturile de punere în aplicare a măsurilor care accelereazăși îmbunătățesc nivelurile de utilizare a acestei resurse importante cum este FEG, care, în


prezent, cunoaște niveluri de mobilizare foarte reduse. Anul acesta, s-au solicitat doar 11 %din cele 500 de milioane de euro disponibile.

João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Au fost înaintate alte șase cereri pentrumobilizarea Fondului de solidaritate, fiecare corespunzând închiderii a mai multor sute defabrici din Europa. În total, mai mult de 3 000 de muncitori au fost concediați. Au fostdemult depășite estimările inițiale în ceea ce privește numărul persoanelor care ar fi pututbeneficia de fond la momentul creării sale. Dincolo de mobilizarea sistematică a acestuiinstrument, este necesar în mod clar să renunțăm la politicile neoliberale care provoacăun dezastru economic și social în statele Uniunii Europene, chiar sub ochii noștri. Măsurilepaliative sunt într-adevăr necesare în caz de dezastre, însă trebuie să abordăm, în primulrând, cauzele.

Fiecare nouă cerere de mobilizare a acestui fond crește urgența măsurilor pe care le susținem,care au ca scop combaterea șomajului în mod eficient, impulsionarea activității economice,eliminarea locurilor de muncă nesigure și reducerea programului de lucru fără reducereaplății. Acestea sunt măsuri care combat,de asemenea, relocarea companiilor. În sfârșit, cași în alte cazuri, nu putem trece cu vederea lipsa de corectitudine a unui regulament careavantajează mai mult statele cu venituri mai mari, mai ales pe cele cu niveluri mai ridicateale salariilor și ajutoarelor de șomaj.

Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru mobilizarea Fondului europeande ajustare la globalizare (FEG) în favoarea Țărilor de Jos întrucât consider acest instrumento resursă valoroasă pentru sprijinirea lucrătorilor aflați în dificultate în condițiile crizeieconomice.

FEG a fost înființat în 2006 pentru a oferi sprijin concret lucrătorilor care și-au pierdutlocurile de muncă fie din motive legate de relocalizarea întreprinderilor, fie, dupăamendamentele din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lorpe piața forței de muncă.

Votul de astăzi viza o cerere de asistență pentru 821 de lucrători disponibilizați din 70 deîntreprinderi care își desfășoară activitatea în diviziunea 18 NACE Rev. 2 (tipărirea șireproducerea pe suporturi a înregistrărilor) în două regiuni învecinate NUTS II din Brabantde Nord și Zuid din Olanda, care se ridică la suma de 2 890 027 de euro, finanțată de FEG.Pentru a încheia, salut adoptarea raportului, care arată că FEG este o resursă utilă și eficacede combatere a șomajului cauzat de globalizare și criza economică.

David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport care sprijină o propunere a Comisieide mobilizare a 2 890 027 de euro de la Fondul european de ajustare la globalizare (FEG)cu scopul de a sprijini reintegrarea lucrătorilor disponibilizați de pe piața muncii ca urmarea crizei economice. Această aplicație se referă la 821 de concedieri efectuate în cadrul a 70de întreprinderi (tipărirea și reproducerea pe suporturi a înregistrărilor) pe o perioadă denouă luni. Fondul european de ajustare la globalizare a fost creat pentru a contribui laatenuarea unor astfel de evenimente nefericite.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spațiu al solidarității, iar Fondul europeande ajustare la globalizare (FEG) este o expresie a acestei solidarități. Acest sprijin este esențialpentru a putea ajuta șomerii și victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării.Un număr tot mai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile maiscăzute ale forței de muncă dintr-o serie de țări, în special China și India, afectând țărilecare respectă drepturile lucrătorilor. Scopul FEG este de a-i ajuta pe lucrătorii care sunt


victimele relocalizării întreprinderilor și este fundamental pentru facilitarea accesuluiacestora la noi locuri de muncă în viitor. FEG a fost folosit în trecut de alte țări din UE, prinurmare. în prezent,, este oportună acordarea de ajutor Țărilor de Jos care au depus o cererede asistență în ceea ce privește concedierile a 821 de lucrători din 70 de companii care îșidesfășoară activitatea în diviziunea 18 NACE Rev. 2 (imprimare și reproducerea pe suporta înregistrărilor), în două regiuni învecinate NUTS II din Brabantul de Nord și Zuid dinOlanda.

Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG)a fost creat cu scopul de a sprijini reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați caurmare a procesului actual de globalizare pe piața mondială. Cererile de ajutor ale FEG suntevaluate de către Comisie, care, în acest caz, a fost în favoarea cererii privind eligibilitatea.În prezent, este necesară aprobarea din partea autorității bugetare.

Cererile analizate de raport, care este al nouăsprezecelea în cadrul exercițiului bugetarpentru anul 2010, se referă la mobilizarea FEG pentru o sumă de 453 632 de euro (amremarcat faptul că fondul anual nu trebuie să depășească 500 de milioane de euro) solicitatăde către Țările de Jos pentru 140 de concedieri din sectorul presei din regiunea Drenthe.Criza economică pune multe companii în dificultate și tot mai mulți angajați își pierdlocurile de muncă. Trebuie să îi protejăm pe acești lucrători. Nu aș fi putut vota decâtpozitiv.

Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Mobilizarea Fondului european de ajustare laglobalizare va sprijini 70 de întreprinderi diferite și va salva 821 de locuri de muncă. Prinurmare, am votat în favoarea acestui raport.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Încă o dată ne aflăm în acest Parlament pentru aaproba o alocare bugetară excepțională în interiorul propriilor noastre frontiere. Numaiîn cadrul reuniunii de astăzi, aprobăm șase alocări. Afirm acest lucru cu regret, deoareceaceastă măsură este asociată cu situații de criză și o serie de probleme care au repercusiuniasupra economiei, pieței forței de muncă, lucrătorilor și familiilor acestora. Cu toate acestea,din fericire, dispunem de o astfel de resursă.

Tocmai în acest gen de situații, Uniunea Europeană își demonstrează valorile și calitățilecare o fac specială. Solidaritatea europeană și protejarea nevoilor europene reprezintăvalori care trebuie apărate și protejate. Acesta este mesajul pe care Parlamentul și UniuneaEuropeană doresc să îl transmită și sper că va exista o sensibilitate mai mare în transmitereaacestui mesaj, nu numai pentru a combate retorica demagogică antieuropeană și pentru aarăta, în schimb, cât de esențiale sunt, într-adevăr, sprijinul și asistența la nivel european.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Cererea depusă de Țările de Jos pentru asistență încadrul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în legătură cu 821 de concedieriefectuate în cadrul a 70 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în diviziunea 18NACE Rev. 2 (tipărirea și reproducerea pe suporturi a înregistrărilor) în cele două regiuniînvecinate NUTS II din Brabantul de Nord și Zuid din Olanda care îndeplinesc toate criteriilede eligibilitate stabilite prin lege.

De fapt, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și alConsiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privindcrearea Fondului european de ajustare la globalizare, domeniul de aplicare a FEG a fostextins temporar pentru a acoperi intervenții în astfel de situații în care, ca urmare a crizeifinanciare și economice globale, există „cel puțin 500 de concedieri pe o perioadă de nouă


luni, mai ales în întreprinderile mici și mijlocii, într-o diviziune NACE 2 dintr-o regiunesau din două regiuni învecinate la nivelul NUTS II”. Prin urmare, am votat în favoareaacestei rezoluții și sper că mobilizarea FEG va contribui la integrarea cu succes a acestorlucrători pe piața forței de muncă.

Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris . − Am votat pentru Rezoluția ParlamentuluiEuropean privind mobilizarea FEAG în ceea ce privește acordarea de ajutor persoanelordisponibilizate. În decembrie 2009, Țările de Jos au depus o cerere de asistență pentruutilizarea Fondului European de Ajustare la Globalizare (FEAG) în legătură cudisponibilizările efectuate în opt regiuni, în întreprinderi care își desfășoară activitatea îndomeniul lucrărilor grafice. Cererea privește 821 de concedieri din 70 de întreprinderiavând ca activitate tipărirea și reproducerea de suporturi imprimate. Concedierile au avutloc în perioada cuprinsă între 1 aprilie și 29 decembrie 2009 în două regiuni învecinatedin „Nordul Brabant” și „Zuid Holland”.

De asemenea, criza economică și financiară a dus la scăderea cererii în industria tiparuluiși a activităților editoriale cu aproximativ 32% în cazul materialelor publicitare tipărite șicu un procent variind între 7,5 și 18,2% în cazul revistelor și al ziarelor. Pentru a putearămâne competitivă, comparativ cu industrii similare din Turcia, China și India, industriatiparului și a activităților editoriale din Țările de Jos a suferit un proces semnificativ derestructurare. Consider că este necesar ca procedura acordării acestor fonduri să fiesimplificată astfel încât FEAG să fie ușor de accesat de către întreprinderile afectate


Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Aceasta este explicația votului meu.Având în vedere faptul că Țările de Jos au solicitat asistență în ceea ce privește cazurile celor140 de concedieri din două întreprinderi care funcționează în diviziunea 18 din NACE adoua revizuire, (tipărirea și reproducerea de suporturi imprimate) din regiunea NUTS IIDrenthe, am votat în favoarea rezoluției, deoarece sunt de acord cu propunerea Comisieiși cu amendamentele la aceasta depuse de Parlament. De asemenea sunt de acord că ajutorulFEG nu înlocuiește măsurile care sunt de competența firmelor, conform legislației naționalesau acordurilor colective și nu finanțează restructurarea firmelor sau sectoarelor.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În ciuda sprijinului meu către toate cererile de mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare prezentate de către Țările de Jos cu privirela severul val de concedieri care a lovit două zone ale domeniului lucrărilor grafice – tipărireași reproducerea de suporturi imprimate și activități editoriale – cred că autoritățile olandezear putea oferi mai multe detalii despre domeniul de aplicare al măsurilor și exactitatea lor,astfel încât să permită evaluarea mai eficientă a acestor măsuri. Sper că sectorul se poateredresa și că lucrătorii concediați, în special cei mai în vârstă, sunt capabili să îșireconstruiască viața și să își reia poziția pe piața muncii.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere impactul social al crizeieconomice mondiale, care a avut un efect deosebit asupra ocupării forței de muncă,utilizarea adecvată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este extrem deimportantă pentru diminuarea suferinței pentru multe persoane și familii europene,contribuind la reintegrarea lor socială și dezvoltarea profesională, dezvoltând, în acelașitimp, o nouă forță de muncă calificată care să îndeplinească nevoile întreprinderilor și sărelanseze economia.


Acest plan de intervenție din Țările de Jos de a ajuta 140 de persoane concediate dindouă întreprinderi din Drenthe se încadrează în același cadru. Prin urmare, sper că instituțiileeuropene își vor redubla acțiunile de punere în aplicare a măsurilor care accelerează șiîmbunătățesc ratele utilizării acestei resurse importante cum este FEG, care, în prezent,cunoaște niveluri de mobilizare foarte reduse. Anul acesta, s-au solicitat 11 % din cele 500de milioane de euro disponibile.

Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea mobilizării Fondului europeande ajustare la globalizare (FEG) în favoarea Țărilor de Jos deoarece consider acest instrumento resursă valoroasă pentru sprijinirea lucrătorilor în dificultate din cauza crizei economice.

FEG a fost înființat în 2006 pentru a oferi un sprijin practic lucrătorilor care și-au pierdutlocurile de muncă fie din motive asociate cu relocalizarea întreprinderilor, fie, dupămodificarea din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lor pepiața muncii.

Votul de astăzi a vizat o cerere de asistență pentru 140 de lucrători concediați de cătredouă întreprinderi care operează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea șireproducerea de suporturi imprimate) din regiunea NUTS II Drenthe, atingând valoareade 453 632 de euro finanțată de FEG. Pentru a încheia, salut adoptarea raportului, carearată că FEG este o resursă utilă și eficace de combatere a șomajului cauzat de globalizareși criza economică.

David Martin (S&D), în scris . – Am votat pentru acest raport, care susține o cerere demobilizare a Fondului european de globalizare în ceea ce privește 140 de concedieri din 2întreprinderi (tipărirea și reproducerea de suporturi imprimate) pe o perioadă de nouă luniîn divizia Drenthe din Țările de Jos. Aceasta face parte dintr-un pachet de șase cereriinterdependente care se ocupă cu disponibilizările în opt regiuni diferite din Țările de Jos.A existat o scădere substanțială a cererii în sectorul activităților de tipărire și cele editorialeca urmare a crizei economice. Salut solidaritatea pe care o demonstrăm cu lucrătorii carese confruntă cu o perioadă dificilă.

Iosif Matula (PPE), în scris . − Am votat proiectele de raport ale colegei Barbara Materaprivind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în favoarea Țărilor de Josdeoarece consider că Uniunea Europeană trebuie să vină în sprijinul lucrătorilor concediați,punându-le la dispoziție o asistență financiară dinamică și eficientă. În contextul actual decriză economică și socială, acțiunea noastră trebuie să fie îndreptată înspre acordarea deajutor celor care au nevoie de el. Știm cu toții că prioritatea trebuie să o reprezinte protejareacetățenilor UE de efectele globalizării și ale recesiunii economice. Consider că Uniuneapoate contribui semnificativ la combaterea efectelor crizei economice și la reducereașomajului în rândul cetățenilor săi.

Aș dori, pe această cale, să atrag atenția asupra faptului că statele membre ale UE pot șitrebuie să apeleze la ajutorul acordat prin Fondul european de ajustare la globalizare. Înacest context, vreau să precizez că țara mea, România, este un exemplu de solidaritate înUniunea Europeană, în situații de criză, fie că vorbim de Grecia, Țările de Jos etc. ca oconfirmare a faptului că suntem împreună o mare familie: Familia Europei Unite.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spațiu al solidarității, din care face parte șiFondul european de ajustare la globalizare (FEG). Acest sprijin este esențial pentru a puteaajuta șomerii și victimele relocalizărilor care apar într-o lume globalizată. Un număr totmai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale


forței de muncă în mai multe țări, în special în China și India, cu efecte devastatoare asuprațărilor care respectă drepturile lucrătorilor.

FEG are drept scop ajutarea lucrătorilor care sunt victimele relocalizării întreprinderilor șieste fundamental în a le facilita accesul la noi locuri de muncă în viitor. FEG a fost folositîn trecut de către celelalte țări ale UE, astfel încât acum este necesar să se prevadă acestajutor pentru Țările de Jos, care a depus o cerere de asistență în ceea ce privește un numărde 140 de concedieri din două întreprinderi care operează în diviziunea 18 din NACE adoua revizuire (tipărirea și reproducerea de suporturi imprimate) din regiunea NUTSII Drenthe.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Un număr tot mai mare de persoane devin șomerica urmare a unor măsuri ale globalizării. În perioada de referință de nouă luni, cuprinsăîntre 1 aprilie 2009 și 29 decembrie 2009, au avut loc 140 de concedieri în douăîntreprinderi din regiunea olandeză Drenthe. Acum Fondul european de ajustare laglobalizare (FEG) este mobilizat pentru a furniza o contribuție de 453 632 de euro. Amvotat în favoarea raportului, deoarece permite FEG să își îndeplinească obligațiile.

Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) De mobilizarea Fondului european de ajustare laglobalizare ar putea beneficia două întreprinderi diferite și ar salva 140 de locuri de muncă.Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Această cerere se bazează pe articolul 2 litera (c) dinRegulamentul privind Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) și este parte aunui pachet mai mare de șase cereri interdependente, toate privind concedierile efectuateîn opt regiuni diferite NUTS II din Țările de Jos în întreprinderi care își desfășoară activitateaîn domeniul lucrărilor grafice, care au fost grav afectate de criza economică și financiarămondială. Mai precis, aceasta se referă la 140 de concedieri de la două întreprinderi careoperează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea și reproducerea de suporturiimprimate) din regiunea NUTS II Drenthe, o provincie care se confruntă cu o situație foartedificilă, atât datorită faptului că are cea de-a treia cea mai ridicată rată a șomajului din Țărilede Jos (7,5 %) și întrucât are un venit de pe cap de locuitor care este cu mult sub medianațională. Prin urmare, cred că în acest caz, sunt îndeplinite toate condițiile pentrumobilizarea FEG, și sper că asistența va fi pusă rapid și eficient la dispoziția lucrătorilorconcediați.

Raport: Barbara Matera (A7-0323/2010

Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Aceasta este explicația votului meu.Având în vedere faptul că Țările de Jos au solicitat asistență în ceea ce privește cazurile celor129 de concedieri din nouă întreprinderi care funcționează în diviziunea 18 din NACE adoua revizuire, (tipărirea și reproducerea de suporturi imprimate) din regiunea NUTSII Limburg, am votat în favoarea rezoluției, deoarece sunt de acord cu propunerea Comisieiși cu amendamentele la aceasta depuse de Parlament

Sunt, de asemenea, de acord cu propunerea Comisiei referitoare la o alternativă din surseleneutilizate ale Fondului social european (FSE), ca sursă de plată a angajamentelor în legăturăcu mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), în urma avertismentelorrepetate ale Parlamentului că FEG a fost creat separat ca un instrument specific, cu propriilesale obiective și termene, și că, prin urmare, este necesar să identificăm capitolele bugetareadecvate pentru transferuri.


Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Domeniul activităților de tipărire și reproducere desuporturi imprimate, care face parte din sectorul lucrărilor grafice, a fost deosebit de afectatîn Țările de Jos, astfel cum se arată prin diversele cereri de mobilizare a Fondului europeande ajustare la globalizare (FEG). Regiunea Drenthe, care are a treia cea mai mare rată așomajului din țară, nu a rămas imună la această tendință. Este demn de subliniat necesitateaca acest fond să fie mobilizat rapid și eficient, fără birocrație excesivă, astfel încât săcontribuie la o mai bună formare a lucrătorilor concediați și facilitând astfel procesul dereintegrare pe piața forței de muncă în condiții mai bune decât cele în care au plecat.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere impactul social al crizeieconomice mondiale, care a avut un efect deosebit asupra ocupării forței de muncă,utilizarea adecvată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este extrem deimportantă pentru diminuarea suferinței pentru multe persoane și familii europene,contribuind la reintegrarea lor socială și dezvoltarea lor profesională, dezvoltând, în acelașitimp, o nouă forță de muncă pentru îndeplinirea nevoilor întreprinderilor și relansareaeconomiei.

Acest plan de intervenție din Țările de Jos de a ajuta 129 de persoane concediate din9 întreprinderi active din regiunea Limgurg se încadrează în același cadru. Prin urmare,sper că instituțiile europene își vor redubla acțiunile de punere în aplicare a măsurilor careaccelerează și îmbunătățesc ratele utilizării acestei resurse importante cum este FEG, care,în prezent, cunoaște niveluri de mobilizare foarte reduse. Anul acesta, s-au solicitat 11 %din cele 500 de milioane de euro disponibile.



Votul de astăzi a vizat o cerere de asistență pentru 129 de lucrători concediați denouă companii care operează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea șireproducerea de suporturi imprimate) din regiunea NUTS II Limburg, ajungând la o valoarede 549 946 de euro finanțată de FEG. Pentru a încheia, salut adoptarea raportului, carearată că FEG este o resursă utilă și eficace de combatere a șomajului cauzat de globalizareși criza economică.

David Martin (S&D), în scris. – Susțin această măsură a solidarității europene cu cei 129lucrători din 9 întreprinderi (tipărire și reproducere), care se confruntă cu problemadisponibilizării. 549 946 de euro va oferi unora asistență pentru a fi reintegrați pe piațamuncii.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spațiu al solidarității, din care face parte șiFondul european de ajustare la globalizare (FEG). Acest sprijin este esențial pentru a puteaajuta șomerii și victimele relocalizărilor care apar într-o lume globalizată. Un număr totmai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute aleforței de muncă în mai multe țări, în special în China și India, cu efecte devastatoare asuprațărilor care respectă drepturile lucrătorilor.


FEG are drept scop ajutarea lucrătorilor care sunt victimele relocalizării întreprinderilor șieste fundamental în a le facilita accesul la noi locuri de muncă în viitor. FEG a fost folositîn trecut de alte țări din UE, astfel încât acum este oportun a oferi ajutor Țărilor de Jos, careau depus o cerere de asistență în ceea ce privește 129 de concedieri în nouă întreprindericare operează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărire și reproducere desuporturi imprimate) din regiunea NUTS II Limburg.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Efectele pe termen lung ale globalizării rezultă înpierderea locurilor de muncă a unui număr din ce în ce mai mare de persoane. Pierderealocurilor de muncă devine din ce în ce mai comună. În perioada cuprinsă între 1 aprilie 2009și 29 decembrie 2009, 129 de muncitori au fost concediați de către un producător demașini și echipamente din Limburg din Țările de Jos. Acum s-a prezentat o cerere deasistență la Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru o contribuție în valoarede 549 946 de euro cu scopul de a-i ajuta pe cei afectați. Am votat în favoarea raportului,deoarece va preveni pe acele persoane care și-au pierdut locurile de muncă de a suferi dealte probleme financiare.

Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Mobilizarea Fondului european de ajustare laglobalizare poate salva 129 locuri de muncă în nouă întreprinderi diferite. Prin urmare,am votat în favoarea acestui raport.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Această cerere se bazează pe articolul 2 litera (c) dinRegulamentul privind Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) și este parte aunui pachet mai mare de șase cereri interdependente, toate privind concedierile efectuateîn opt regiuni diferite NUTS II din Țările de Jos în întreprinderi care își desfășoară activitateaîn domeniul lucrărilor grafice, care au fost grav afectate de criza economică și financiarămondială. Mai precis, aceasta se referă la 129 de concedieri de la nouă întreprinderi careoperează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea și reproducerea de suporturiimprimate) din regiunea NUTS II Limburg, o provincie care se confruntă cu o situație foartedificilă, atât datorită faptului că are cea de-a treia cea mai ridicată rată a șomajului din Țărilede Jos (8 %) și întrucât are un venit de pe cap de locuitor care este cu mult sub media națională.Prin urmare, cred că în acest caz, sunt îndeplinite toate condițiile pentru mobilizarea FEG,și sper că asistența va fi pusă rapid și eficient la dispoziția lucrătorilor concediați.


Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere faptul că Țările de Josau solicitat asistență în ceea ce privește cazurile celor 650 de concedieri din 45 deîntreprinderi care funcționează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea șireproducerea de suporturi imprimate), din regiunile NUTS II Gelderland și Overijssel, amvotat în favoarea rezoluției, deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei și cuamendamentele la aceasta depuse de Parlament. Sunt de asemenea de acord cu pozițiaParlamentului care regretă lacunele grave ale Comisiei cu privire la punerea în aplicare aprogramelor referitoare la competitivitate și inovare, care intensifică semnificativ nevoiade un astfel de sprijin.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) 650 muncitori și-au pierdut locurile lor de muncă la 45de întreprinderi din domeniul tipăririi și reproducerii de suporturi imprimate din sectorullucrărilor grafice în regiunile olandeze Gelderland și Overijssel, ceea ce face ca situația lordificilă să se adauge la cea a altor lucrători și întreprinderi din întreaga țară. Confruntându-secu toate cererile făcute pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare,


este important să se stabilească modul în care muncitorii vor fi ghidați și măsura în carenoi locuri de muncă și stimulente pentru începerea auto-ocupării forței de muncă suntdurabile, sau dacă acestea vor avea aceleași riscuri ca cele care au eșuat. Inventivitatea șispiritului antreprenorial au fost pentru mult timp calitățile specifice societății olandeze, șiacestea merită să fie amintite și reînviate în timpurile grele cu care ne confruntăm.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere impactul social al crizeieconomice mondiale, care a avut un efect deosebit asupra ocupării forței de muncă,utilizarea adecvată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este extrem deimportantă pentru diminuarea suferinței pentru multe persoane și familii europene,contribuind la reintegrarea lor socială și dezvoltarea profesională, dezvoltând, în acelașitimp, o nouă forță de muncă calificată pentru îndeplinirea nevoilor întreprinderilor șirelansarea economiei.

Acest plan de intervenție din Țările de Jos de a ajuta 650 de persoane concediate din 45 deîntreprinderi din regiunile Gelderland și Overijssel se încadrează în același cadru. Prinurmare, sper că instituțiile europene își vor redubla acțiunile de punere în aplicare amăsurilor care accelerează și îmbunătățesc ratele utilizării acestei resurse importante cumeste FEG, care, în prezent, cunoaște niveluri de mobilizare foarte reduse. Anul acesta, s-ausolicitat 11 % din cele 500 de milioane de euro disponibile.



Votul de astăzi a vizat o cerere de asistență pentru 650 de lucrători disponibilizați de către45 de întreprinderi care operează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea șireproducerea de suporturi imprimate) din regiunile NUTS II Gelderland și Overijssel,ajungând la o valoare de 2 013 619 de euro finanțată de FEG. Pentru a încheia, salutadoptarea raportului, care arată că FEG este o resursă utilă și eficace de combatere așomajului cauzat de globalizare și criza economică.

David Martin (S&D), în scris. – Salut raportul care susține planurile de a elibera o sumăde 2 013 619 de euro pentru a ajuta lucrătorii din Overijssel concediați din cauza crizeidin industria tipografică. Acest sprijin din Fondul european de Fondul ar trebui să ajutereintegrarea lucrătorilor pe piața forței de muncă și mă bucur să văd solidaritatea europeanăfuncționând.


FEG are drept scop ajutarea lucrătorilor care sunt victimele relocalizării întreprinderilor șieste fundamental în a le facilita accesul la noi locuri de muncă în viitor. FEG a fost folositîn trecut de către celelalte țări ale UE, astfel încât acum este necesar să se prevadă acest


ajutor pentru Țările de Jos, care a depus o cerere de asistență în ceea ce privește de 650 deconcedieri din 45 de întreprinderi care operează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire(tipărirea și reproducerea de suporturi imprimate) din regiunile NUTS II Gelderland șiOverijssel.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În perioada de referință de nouă luni, cuprinsă între1 aprilie 2009 și 29 decembrie 2009, au avut loc 650 de concedieri în 45 de întreprinderidin regiunile olandeze Gelderland și Overijssel. Concedierile au fost o consecință a crizeieconomice și a schimbărilor din structura comerțului mondial. În scopul de a îmbunătățiperspectivele de viitor ale persoanelor care și-au pierdut locurile de muncă, Fondul europeande ajustare la globalizare (FEG) a fost creat cu o finanțare anuală de 500 de milioane deeuro, pentru a interveni în cazuri precum acestea. Am votat în favoarea raportului, deoarecelucrătorii disponibilizați merită să primească sprijin de la FEG.

Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Mobilizarea Fondului european de ajustare laglobalizare poate salva 650 de locuri de muncă în 45 de întreprinderi diferite. Prin urmare,am votat în favoarea acestui raport.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Această cerere prezentată de Țările de Jos de asistențăîn temeiul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) privind 650 concedieri din45 de întreprinderi active în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea șireproducerea de suporturi imprimate) din două regiuni apropiate NUTS II Gelderland șiOverijssel îndeplinește toate criteriile de eligibilitate stabilite legal. De fapt, în temeiulRegulamentului (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fonduluieuropean de ajustare la globalizare, aria de aplicare a FEG a fost extinsă temporar pentrua include intervențiile în astfel de situații, ca rezultat direct al crizei economice și financiareglobale, dacă existau cazuri de concediere „într-o perioadă de nouă luni a cel puțin 500 desalariați, în special în întreprinderile mici și mijlocii, într-o diviziune 2 din NACE într-oregiune sau două învecinate la nivel NUTS II”. Prin urmare, am votat în favoarea acesteirezoluții, și sper că mobilizarea FEG va contribui la integrarea cu succes a acestor lucrătoripe piața forței de muncă.


Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere faptul că Țările de Josau solicitat asistență în ceea ce privește cazurile celor 720 de concedieri din 79 deîntreprinderi care funcționează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea șireproducerea de suporturi imprimate) din regiunile NUTS II Noord Holland și Utrecht, amvotat în favoarea rezoluției, deoarece sunt de acord cu propunerea Comisiei și cuamendamentele la aceasta depuse de Parlament.

Sunt, de asemenea, de acord cu propunerea Comisiei referitoare la o alternativă din surseleneutilizate ale Fondului social european (FSE), ca sursă de plată a angajamentelor în legăturăcu mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), în urma avertismentelorrepetate ale Parlamentului că FEG a fost creat separat ca un instrument specific, cu propriilesale obiective și termene, și că, prin urmare, este necesar să identificăm capitolele bugetareadecvate pentru transferuri.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Criza din sectorul lucrărilor grafice din Țările de Jos aafectat un număr de regiuni ale țării, inclusiv Noord Holland și Utrecht. În acest caz, auexistat 720 de concedieri în 79 de întreprinderi. Aceasta este una din cele șase cereri care


au fost prezentate de către Țările de Jos și au meritat sprijinul Comisiei Europene și aComisiei pentru bugete. Eu, de asemenea, le sprijin și sper că acest sector este capabil să sereorganizeze și că lucrătorii concediați pot găsi noi locuri de muncă, fie în același domeniude tipărire și reproducere de suporturi imprimate, sau în altele în care sunt sau ar puteadeveni potriviți. Sprijinul acordat ar putea fi pas înainte.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere impactul social al crizeieconomice mondiale, care a avut un efect deosebit asupra ocupării forței de muncă,utilizarea adecvată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este extrem deimportantă pentru diminuarea suferinței pentru multe persoane și familii europene,contribuind la reintegrarea lor socială și dezvoltarea lor profesională, dezvoltând, în acelașitimp, o nouă forță de muncă calificată pentru îndeplinirea nevoilor întreprinderilor șirelansarea economiei.

Acest plan de intervenție în Țările de Jos de a ajuta 720 de persoane concediate din 79 deîntreprinderi din regiunile Noord Holland și Ultrecht se încadrează în același cadru Prinurmare, sper că instituțiile europene își vor redubla acțiunile de punere în aplicare amăsurilor care accelerează și îmbunătățesc ratele utilizării acestei resurse importante cumeste FEG, care, în prezent, cunoaște niveluri de mobilizare foarte reduse. Anul acesta, s-ausolicitat 11 % din cele 500 de milioane de euro disponibile.

Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acesta este unul dintre rapoartele privindcele șase cereri ale Țărilor de Jos pentru mobilizarea Fondului european de ajustare laglobalizare (FEG), pentru a sprijini reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediațica urmare a crizei economice și financiare. Există unele aspecte specifice ale acestor șasecereri care sunt importante pentru a fi subliniate, în plus față de întârzierea în legătură cuprocesul de aprobare de către Comisia Europeană, care, cu toate acestea, este acum norma,din păcate. Aceste aspecte specifice se referă la conținutul acestor șase cereri, toate privindconcedierile din opt regiuni diferite ale Țărilor de Jos, în special în companiile mici dinsectorul lucrărilor grafice, tipărirea și reproducerea de suporturi imprimate și activitățieditoriale. De data aceasta, un total de 2 266 625 de euro din FEG a fost mobilizat înbeneficiul Țărilor de Jos.

Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Avem aici un caz de sincronizare întâmplătoare:Parlamentul a fost solicitat să își dea avizul de azi asupra a șase cereri de asistență pentruFondul european de ajustare la globalizare (FEG) care au fost prezentate de către Țările deJos în timp ce, în același timp, negocierile bugetare din 2011 stagnează din cauza refuzuluiȚărilor de Jos și a altor două state membre să se angajeze într-un dialog responsabil șiconstructiv cu privire la viitorul buget european. Voturile de azi sunt, prin urmare, în opiniamea, o oportunitate de a sublinia faptul că bugetul european nu este doar un instrumentcontabil pe care toată lumea îl constată descurajant: este, în primul rând, „puterea” dinspatele Uniunii Europene, care îi permite să lucreze zi de zi pentru a-și proteja cetățenii, șiîn special prin intermediul FEG, pentru a proteja șomerii.

Votul privind alocarea de ajutor FEG lucrătorilor olandezi, ar fi putut fi folosit ca „votul deprotest” împotriva guvernului olandez, care critică pe de o parte ceea ce reprezintă unbeneficiu de pe de altă parte. În schimb, a fost o oportunitate pentru Parlament săreamintească faptul că principiul solidarității trebuie să fie fundamentul în temeiul căruiasunt luate toate deciziile UE.



FEG a fost înființat în 2006 pentru a oferi un sprijin practic lucrătorilor care și-au pierdutlocurile de muncă fie din motive asociate cu relocalizarea întreprinderilor, fie, dupămodificarea din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lor pepiața muncii. Votul de astăzi a vizat o cerere de asistență pentru 720 de lucrători concediațide către 79 întreprinderi care operează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărireași reproducerea de suporturi imprimate) din cele două regiuni NUTS II Noord Holland șiUtrecht, ajungând la o valoare de 2 266 625 de euro finanțată de FEG.

Pentru a încheia, salut adoptarea raportului, care arată că FEG este o resursă utilă și eficacede combatere a șomajului cauzat de globalizare și criza economică.

David Martin (S&D), în scris. – Mă bucur că suma de 2 266 625 de euro a fost alocatăprin Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) pentru a sprijini reintegrarealucrătorilor disponibilizați de pe piața muncii ca urmare a crizei economice și financiareglobale. Această cerere se referă la 720 de concedieri în 79 de întreprinderi din diviziunileNoord Holland și Utrecht a Țărilor de Jos.


FEG are drept scop ajutarea lucrătorilor care sunt victimele relocalizării întreprinderilor șieste fundamental în a le facilita accesul la noi locuri de muncă în viitor. FEG a fost folositîn trecut de alte țări din UE, astfel încât acum este oportun de a oferi ajutor către Țările deJos, care au depus o cerere de asistență în ceea ce privește 720 de concedieri în 79 deîntreprinderi care operează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea șireproducerea de suporturi imprimate) din două regiuni învecinate regiuni NUTS II NoordHolland și Utrecht.

Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) De mobilizarea Fondului european de ajustare laglobalizare ar putea beneficia 79 de întreprinderi diferite și ar salva 720 de locuri de muncă.Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Această cerere prezentată de Țările de Jos de asistențăîn temeiul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) privind 720 de concedieridin 79 de întreprinderi care operează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărireași reproducerea de suporturi imprimate) din două regiuni apropiate NUTS II Noord Hollandși Utrecht îndeplinește toate criteriile de eligibilitate stabilite legal. De fapt, în temeiulRegulamentului (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fonduluieuropean de ajustare la globalizare, aria de aplicare a FEG a fost extinsă temporar pentrua include intervențiile în astfel de situații, ca rezultat direct al crizei economice și financiareglobale, dacă existau cazuri de concediere „într-o perioadă de nouă luni a cel puțin 500 desalariați, în special în întreprinderile mici și mijlocii, într-o diviziune 2 din NACE într-oregiune sau două învecinate la nivel NUTS II”. Prin urmare, am votat în favoarea acestei


rezoluții, și sper că mobilizarea FEG va contribui la integrarea cu succes a acestor lucrătoripe piața forței de muncă.


Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere faptul că Țările de Josau solicitat asistență în ceea ce privește cazurile celor 598 de concedieri din opt întreprindericare funcționează în diviziunea 58 din NACE a doua revizuire (tipărirea și reproducereade suporturi imprimate) din cele două regiuni învecinate NUTS II Noord Holland și ZuidHolland, am votat în favoarea rezoluției, deoarece sunt de acord cu propunerea Comisieiși cu amendamentele la aceasta depuse de Parlament. Sunt, de asemenea, de acord cu cerereacătre instituțiile implicate în procesul de a face eforturile necesare pentru a acceleramobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene (FSE).

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Oricine care monitorizează numărul și distribuțiageografică a disponibilizărilor din sectorul lucrărilor grafice din Țările de Jos, care suntmotivul pentru diverse cereri de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare(FEG), va fi cu siguranță alarmat să vadă cât de numeroase și larg răspândite sunt acestedisponibilizări. Doar în regiunile învecinate Noord Holland și Zuid Holland, 598 demuncitori și-au pierdut locurile de muncă în domeniul activităților editoriale într-o perioadăde doar nouă luni. Concurența cu țările terțe, împreună cu criza financiară și economicădevastând întreaga Europă, este un factor crucial în ceea ce s-a întâmplat, devenind clar cătrebuie căutate soluții la problemele imediate ale oamenilor: reintegrarea lor pe piața forțeide muncă, și subzistența acestora pe termen mediu și pe termen lung. FEG are un rol paliativși poate servi ca un stimulent, dar este evident insuficient pentru a rezolva în mod singularproblemele grave care afectează atât de multe familii.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere impactul social al crizeieconomice mondiale, care a avut un efect deosebit asupra ocupării forței de muncă,utilizarea adecvată a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este extrem deimportantă pentru diminuarea suferinței pentru multe persoane și familii europene,contribuind la reintegrarea lor socială și dezvoltarea profesională, dezvoltând, în acelașitimp, o nouă forță de muncă calificată pentru îndeplinirea nevoilor întreprinderilor șirelansarea economiei.

Acest plan de intervenție în Țările de Jos de a ajuta 598 de persoane concediate din8 întreprinderi din regiunile Noord Holland și Zuid Holland se încadrează în același cadru.Prin urmare, sper că instituțiile europene își vor redubla acțiunile de punere în aplicare amăsurilor care accelerează și îmbunătățesc ratele utilizării acestei resurse importante cumeste FEG, care, în prezent, cunoaște niveluri de mobilizare foarte reduse. Anul acesta, s-ausolicitat 11% din cele 500 de milioane de euro disponibile.


FEG a fost înființat în 2006 pentru a oferi un sprijin practic lucrătorilor care și-au pierdutlocurile de muncă fie din motive asociate cu relocalizarea întreprinderilor, fie, dupămodificarea din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lor pepiața muncii. Votul de astăzi a vizat o cerere de asistență pentru 598 de lucrători concediațide către opt întreprinderi care operează în diviziunea 58 din NACE a doua revizuire (tipărirea


și reproducerea de suporturi imprimate) din cele două regiuni NUTS II Noord Holland șiZuid Holland, ajungând la o valoare de 2 326 459 de euro finanțată de FEG.

În cele din urmă, trebuie să subliniez faptul că adoptarea de azi a celor șase rapoarte aratăcă FEG este o resursă utilă și eficace pentru combaterea șomajului cauzat de globalizare șicriza economică.

David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport și sprijinul pe care Fondul europeande globalizare îl oferă lucrătorilor concediați. Această propunere este în sensul că suma de2 326 459 de euro trebuie să asiste 598 de lucrători din 8 întreprinderi din sectorulactivităților de tipărire și reproducere de suporturi imprimate care își pierd locurile demuncă din cauza crizei economice. Acesta este un exemplu important de solidaritateeuropeană.


FEG are drept scop ajutarea lucrătorilor care sunt victimele relocalizării întreprinderilor șieste fundamental în a le facilita accesul la noi locuri de muncă în viitor. FEG a fost folositîn trecut de către celelalte țări ale UE, astfel încât acum este necesar să se prevadă acestajutor pentru Țările de Jos, care a depus o cerere de asistență în ceea ce privește de 598 deconcedieri din opt întreprinderi care operează în diviziunea 58 din NACE a doua revizuire(activități editoriale) din cele două regiuni învecinate NUTS II Noord Holland și ZuidHolland.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În perioada de referință de nouă luni, cuprinsă între1 aprilie 2009 și 29 decembrie 2009, au avut loc 598 de concedieri într-un total de optîntreprinderi din Noord Holland și Zuid Holland. Fiecare din acești lucrători a fost o victimăa globalizării. Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a amortizaimpactul nedreptăților sociale de acest fel. Am votat în favoarea raportului, pentru că aufost îndeplinite toate cerințele pentru mobilizarea FEG.

Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Mobilizarea Fondului european de ajustare laglobalizare poate salva opt întreprinderi și ar salva 598 de locuri de muncă. Prin urmare,am votat în favoarea acestui raport.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Această cerere prezentată de Țările de Jos de asistențăîn temeiul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) privind 598 de concedieridin opt întreprinderi active din diviziunea 58 din NACE a doua revizuire (activități editoriale)din cele două regiuni învecinate NUTS IINoord Holland și Zuid Holland îndeplinește toatecriteriile de eligibilitate stabilite legal. De fapt, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 546/2009al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare aRegulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare laglobalizare, aria de aplicare a FEG a fost extinsă temporar pentru a include intervențiile înastfel de situații, ca rezultat direct al crizei economice și financiare globale, dacă existaucazuri de concediere „într-o perioadă de nouă luni a cel puțin 500 de salariați, în specialîn întreprinderile mici și mijlocii, într-o diviziune 2 din NACE într-o regiune sau douăînvecinate la nivel NUTS II”. Prin urmare, am votat în favoarea acestei rezoluții, și sper că


mobilizarea FEG va contribui la integrarea cu succes a acestor lucrători pe piața forței demuncă.

Rapoarte: Barbara Matera (A7-0318/2010), (A7-0319/2010)

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG)primește o finanțare anuală în valoare de 500 de milioane de euro în vederea furnizării desprijin financiar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore din comerțul mondial.Potrivit estimărilor, între 35 000 și 50 000 de lucrători ar putea beneficia anual de pe urmaacestui sprijin. Banii pot fi utilizați pentru asistență în vederea găsirii de noi locuri de muncă,formare profesională adaptată, asistență în vederea desfășurării de activități independentesau în vederea deschiderii unei afaceri, mobilitate și sprijin pentru lucrătorii dezavantajațisau pentru cei mai în vârstă. Am votat în favoarea raportului deoarece mobilizarea fonduluieste complet justificată.

Rapoarte: Barbara Matera (A7-0328/2010), (A7-0318/2010), (A7-0321/2010),(A7-0323/2010), (A7-0322/2010), (A7-0319/2010), (A7-0320/2010)

Mário David (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere faptul că Țările de Jos au solicitatasistență în ceea ce privește cazurile celor 140 de concedieri din două întreprinderi carefuncționează în diviziunea 18 din NACE a doua revizuire (tipărirea și reproducerea desuporturi imprimate) din regiunea Drenthe, mă refer la toate argumentele expuse îndeclarația mea de vot cu privire la raportul A7-0318/2010 pentru a justifica votul meu înfavoarea acestui raport.

Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) M-am abținut cu privire la toate rapoartele dneiMatera privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru a ajutadiferite regiuni olandeze, nu pentru că mă opun acestor planuri, ci pentru a emite unavertisment pentru guvernul olandez, care are o politică populistă și anti-europeană. Țărilede Jos se opun creșterii bugetului european, dar nu are mustrări privind acceptarea ajutoruluieuropean. Mai mult, Țările de Jos este beneficiarul principal, după Germania, al piețeiinterne. Este timpul ca politica olandeză să se întoarcă la propriile rădăcini. Țările de Jossunt, până la urmă, unul din statele membre fondatoare ale UE.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Ca și în mai multe rânduri în trecut, amsusținut acest text care: 1. solicită instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentrua accelera mobilizarea FEG 2. reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o procedurărapidă pentru adoptarea deciziilor privind mobilizarea FEG, oferind un sprijin unic, limitatîn timp, destinat sprijinirii lucrătorilor care au fost disponibilizați din cauza globalizării șia crizei economice și financiare; subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarealucrătorilor disponibilizați pe piața muncii; 3. subliniază faptul că, în conformitate cuarticolul 6 din Regulamentul FEG, trebuie să se garanteze că FEG sprijină reintegrarealucrătorilor individuali în muncă; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuiesă înlocuiască acțiunile care sunt responsabilitatea întreprinderilor în virtutea legislațieinaționale sau a acordurilor colective, nici măsurile de restructurare a societăților sausectoarelor.

Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Pachetul de șase cereri din Țările de Jos demobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) a primit sprijinulParlamentului. Desigur, de asemenea, am votat în favoarea cererilor olandeze, deoareceeste important pentru noi să oferim un sprijin rapid pentru cetățenii unui stat membrucare și-au pierdut locurile de muncă și acesta este motivul pentru care FEG a fost creat. Cu


toate acestea, mi-am oferit sprijinul pentru cele șase cereri cu destulă zgârcenie, în funcțiede atitudinea extrem de obstructivă a guvernului olandez în timpul negocierilor privindbugetul de săptămâna trecută, care a avut loc luni, la Bruxelles. În opinia mea, refuzândcategoric să permită Parlamentului să organizeze o discuție serioasă privind implicarea saîn cadrul financiar viitor și, în același timp, solicitând Parlamentului să voteze în favoareasprijinului financiar pentru Țările de Jos, sunt două lucruri complet incompatibile.

Raport: Paolo De Castro (A7-0305/2010)

Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Doamnelor și domnilor, rapoartele Comisiei nu au stabilito singură încălcare a concurenței prin monopolul german al alcoolului pe piața internă.De aceea, susțin această propunere. Raportul subliniază, de asemenea, importanța acestordispoziții pentru economia rurală din Germania, în special în ceea ce privește micile distilerii.

Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris . − Având în vedere faptul că este importantpentru toate distileriile de mici dimensiuni să ia parte la monopol și este necesarăcontinuarea tranziției către piață, precum și faptul că rapoartele prezentate nu demonstreazănicio încălcare a regulilor de concurență pe piața unică, consider că perioada de prelungirea monopolului ar fi trebuit să ia sfârșit cel târziu în 2013, data intrării în vigoare a noiiPAC.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece credcă trebuie alocat mai mult timp pentru adaptarea distileriilor mici ale Germaniei, astfelîncât acestea să poată supraviețui pe piața liberă. Sunt de acord cu propunerea ComisieiEuropene pentru o prelungire de câțiva ani pentru a finaliza procesul de eliminare amonopolului, precum și a ajutorului, și pentru a permite eliminarea definitivă a acestuiaîn 2017.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În calitate de raportor, mi se pare regretabil faptul căpolitica agricolă comună după 2013 va trebui să moștenească situații vechi, cum ar fi acestaranjament special în cadrul Regulamentului unic privind organizarea comună a pieței înceea ce privește ajutoarele acordate în cadrul monopolului german al alcoolului. Cu toateacestea, înțeleg necesitatea de a prelungi perioada pentru eliminarea monopolului, avândîn vedere nevoile economice ale economiei rurale germane, în special în unele dintre statelefederale ale țării. De fapt, în timp ce normele europene trebuie să fie previzibile și imparțiale,acestea ar trebui să introducă, de asemenea, flexibilitatea necesară pentru a satisface nevoilespecifice ale piețelor și ale publicului european, în acest caz, proprietarii de distilerii dinGermania.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu poziția Comisiei, deoarecenicio încălcare a concurenței pe piața internă nu a fost demonstrată. Consiliul a ajuns laun consens cu privire la sprijinul său pentru această propunere, care este semnificativăpentru economia rurală din Germania. Propunerea Comisiei este însoțită de un programde reducere a cantităților de alcool produs sub monopol până la eliminarea totală a acestorala data de 1 ianuarie 2018.

În conformitate cu articolul 182 alineatul (4) din Regulamentului unic privind organizareacomună a pieței (OCP), și ca o excepție de la normele privind ajutoarele de stat, Germaniapoate acorda ajutor de stat în cadrul monopolului german al alcoolului pentru produselecomercializate, după o nouă transformare de monopol, precum cea a alcoolului etilic deorigine agricolă. Cantitatea totală permisă a fi acordată ca ajutor de stat este limitată la110 milioane de euro pe an și este destinată mai ales agricultorilor care furnizează materia


primă și distileriilor care o folosesc. Cu toate acestea, bugetul actual folosit a fost mai micdecât acea sumă și a fost în continuă scădere începând cu anul 2003. Mai mult decât atât,un număr mare de distilerii au făcut deja eforturi pentru a pregăti intrarea lor pe piațaliberă, prin crearea de cooperative, investind în echipamente mai eficiente din punct devedere energetic și comercializând tot mai mult alcoolul în mod direct.

João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, în ciudadezacordului cu argumentele prezentate de Comisie și raportor pentru a justifica extindereaajutorului. Ambii cred că unele măsuri de intervenție care rămân trebuie încă să fie completeliminate treptat, supunând agricultura „pieței libere”. Prin urmare, aceștia se limitează laa declara că „este necesar mai mult timp pentru facilitarea procesului de adaptare, și pentrua permite distilatorilor să supraviețuiască pe piața liberă”. Spre deosebire de pozițiaraportorului, credem că intervenția pe piețe și instrumentele de reglementare ar trebui, defapt, să fie mai degrabă regula, decât excepția.

Aceasta este singura modalitate de a garanta un venit de trai pentru agricultori, în specialproducătorilor mici și mijlocii. Prin urmare, aceasta este singura modalitate de a garantaviitorul agriculturilor mici și mijlocii, precum și dreptul de a produce și dreptul fiecărei țărila securitate alimentară și suveranitate alimentară. În locul unei excepții făcute pentruGermania referitor un anumit produs, alte țări și alte produse ar trebui să fie, de asemenea,luate în considerare pentru intervenție.

Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) În primul rând, aș dori să adresez mulțumiri sincerepreședintelui comisiei, dl De Castro, și raportoarei alternative pentru Grupul PartiduluiPopular European (Creștin-Democrat), dna Jeggle, pentru activitatea intensă. Extindereafinală a monopolului german al alcoolului, care a fost adoptată astăzi reprezintă unimportant pas înainte. Acesta oferă distileriilor noastre de fructe, în special, siguranța dea planifica pentru viitor, dincolo de anul 2010.

Acest lucru este important deoarece le permite acestora să se pregătească pentru trecereala piața liberă și să mențină unul din peisajele culturale unice dintre Germania. Cu toateacestea, este acum esențial a face uz în mod intens de această perioadă de timp pentru apune în aplicare măsurile necesare de adaptare, pentru că nu vor mai exista alte prelungiriale monopolului. Acesta este mesajul raportului de astăzi.

Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Aș dori să-mi exprim sprijinul pentru acestraport, în principal deoarece ajutorul guvernului german pentru monopolul alcooluluiajunge în special la agricultori și micile distilerii. Acest ajutor nu prezintă vreo încălcare aprincipiilor concurenței și este o formă de sprijin pentru întreprinderile mici. În ciudafaptului că ajutorul este acordat într-un mod adecvat, sprijin propunerea de informații careurmează să fie puse la dispoziție cu privire la toate evenimentele legate de acest sprijin. Nutrebuie să existe încălcări de niciun fel, deoarece acest lucru ar fi nedrept față de alțiproducători de multe ori mai slabi și mai săraci. Cu toate acestea, am anumite îndoieli cuprivire la faptul dacă un stat membru ce își sprijină economia în acest fel nu va reducestabilitatea pe piața europeană. Acest tip de instrument ar trebui să fie extins la alte statemembre, astfel încât acestea, de asemenea, să fie în măsură să-și sprijine economiile.

Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Monopolul german al alcoolului drept conceptva fi eliminat. Agricultorii afectați s-au pregătit pentru deschiderea pieței. Astfel, ca pregătirepentru această deschidere a pieței, ajutorul nu mai este utilizat în întregime și au fost luatemăsuri precum crearea de cooperative și modificări survenite în metodele de comercializaredirectă. Cu toate acestea, o cantitate suficientă de timp este necesară pentru ca aceste măsuri


să fie luate. În final, nu întreprinderile mari sunt cele afectate de prezentul acord, ci mulțiagricultori mici din zonele rurale. Din acest motiv, sprijin prelungirea acordului.

David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. În prezent, ca oexcepție de la normele privind ajutoarele de stat, autoritățile germane pot acorda ajutoarede stat în cadrul monopolului german al alcoolului pentru produsele comercializate caalcool de origine agricolă. Prezenta derogare se încheie la 31 decembrie 2010 și proiectulde regulament extinde aplicarea derogării și propune ca producția/monopolul de vânzaresă se reducă treptat, astfel încât producția/monopolul va înceta în cele din urmă să existeîncepând cu 1 ianuarie 2018. Salut această eliminare.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Urmărirea constantă a unei piețe unice de funcționareeste incompatibilă cu prezența monopolurilor în orice sector. În cazul special almonopolului german al alcoolului, există anumite circumstanțe atenuante care permitacestuia să existe în continuare. Cu toate acestea, în conformitate cu recomandările dinacest raport, trebuie să ne îndreptăm spre eliminarea totală a distileriilor agricole sub sigiliuîncepând cu 2013 și a distileriilor de mici dimensiuni în regim forfetar începând cu 2017.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Dacă și în ce formă monopolul german al alcooluluiva fi păstrat și ce modificări vor fi făcute cu privire la acesta sunt factori care vor avea unimpact în primul rând asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). UE susține în modconstant că dorește să ofere mai mult sprijin pentru IMM-uri, care sunt motorul economieiși principalii furnizori de locuri de muncă. În acest context, avem nevoie de certitudinejuridică și, prin urmare, de o extindere a monopolului pe o perioadă mai lungă. Aceastaeste singura modalitate prin care întreprinderile mici și mijlocii își pot permite să facăachiziții necesare pentru a se pregăti pentru de-reglementarea viitoare, de exemplu, prinstabilirea de cooperative, modernizarea echipamentului sau extinderea activităților acestorade comercializare directă. Desigur, problema monopolului ar fi putut fi combinată cueliminarea treptată a politicii agricole comune și noile reglementări care se vor aplicaîncepând cu 2013.

Cu toate acestea, nu au existat motive presante pentru a face acest lucru. Cel mai importantlucru este să se asigure că procesul de adaptare este astfel conceput încât să permitădistileriilor să supraviețuiască după ce monopolul a încetat. Sunt de acord cu raportorulîn această privință. Oricum, nu sunt în favoarea procedurii interne, care nu îndeplineșteîn mod adecvat cerințele de transparență și democrație. Din acest motiv, m-am abținut dela vot.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Sunt în favoarea propunerii, dar cred că o întreagăgamă de factori trebuie să fie luată în considerare.

În primul rând, cred că o evaluare a impactului ar fi trebuit efectuată în mod regulat și căperioada de prelungire a monopolului nu ar fi trebuit să depășească 2013, data intrării învigoare a noii politici agricole comune (PAC).

Cu toate acestea, având în vedere importanța distileriilor mici privind participarea lor lamonopol și necesitatea de tranziție suplimentară spre economia de piață și ținând cont defaptul că rapoartele prezentate nu demonstrează o încălcare a concurenței pe piața unică,am sprijini prelungirea.

Sper, totuși, că astfel de detalii vor fi luate în considerare ca parte a reformei noii PAC și căse va găsi o soluție echilibrată pentru a deschide piața, protejând în același timp activitățiletradiționale locale.


Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred cănevoile economiei rurale germane justifică extinderea perioadei inițiale de valabilitate aexcepției prevăzute la articolul 182 alineatul (4) din Regulamentul unic privind organizareacomună a piețelor (OCP), astfel încât să se asigure cele mai bune condiții posibile pentrudistileriile mici pentru a pregăti în mod corespunzător intrarea acestora pe piața liberă.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Grupul nostru a sprijinit acest text șiacțiunea adoptată de către raportor, în sensul că este în favoarea propunerii prezentate,considerând în același timp că mai multe puncte trebuie să fie luate în considerare pentrupunerea în aplicare a regulamentului. Raportorul crede că o evaluare a impactului regulatar fi trebuit efectuată și că perioada de prelungire a monopolului nu ar fi trebuit sădepășească 2013, data intrării în vigoare a noii PAC. Cu toate acestea, având în vedereimportanța distileriilor mici privind participarea lor la monopol și necesitatea de tranzițiesuplimentară spre economia de piață, și ținând cont de faptul că rapoartele prezentate nudemonstrează o încălcare a concurenței pe piața unică, raportorul este pregătit pentru asusține propunerea.

Raport: Vital Moreira (A7-0316/2010)

Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, careautorizează adăugarea a încă 718 de produse farmaceutice și chimice la lista existentă de8 619 de produse care beneficiază de tratamentul de scutire de taxe vamale la importul înUE, care urmează să fie pusă în aplicare la 1 ianuarie 2011, deoarece cred că este vital catratamentul de scutire de taxe să înceapă imediat anul viitor, dat fiind faptul că Statele Unitevor condiționa punerea în aplicare a formei actualizate de intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie.

Aș dori să felicit raportorul pentru raportul său excelent, care arată cât de importantă estea patra evaluare (Pharma IV), lansată în 2009, pentru a ține pasul cu mediul în rapidăschimbare a produselor din industria farmaceutică. Având în vedere că listele sunt elaboratede industrie și stabilite prin consens de către participanți, salut acordul care a fost atins decătre toate statele membre care au susținut recenzii anterioare și au sprijinit, de asemenea,gama de produse a acestei a patra revizuiri.

Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Îl felicit pe raportor, dl Moreira, pentru că a subliniatnecesitatea de a efectua revizuiri periodice ale listei de produse farmaceutice și chimicecare intră în Uniunea Europeană în regim scutit de taxe.

Susțin această măsură – de fapt, am votat în favoarea acesteia – pentru că scenariul defabricație în care operează industria farmaceutică se desfășoară într-un ritm frenetic și,prin urmare, este esențial să se actualizeze lista, care include în prezent mai mult de 8 000de produse în mod constant. Toate statele membre care au fost deja în favoarea modificărilorprecedente, și-au dat acordul pentru propunerea de a extinde această listă, incluzând 718 denoi produse. În cele din urmă, sprijin mecanismul pus în aplicare, care protejează intereseleși sănătatea consumatorilor europeni.

Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Sunt în favoarea raportului, cu condiția efectuării testelorștiințifice corespunzătoare, iar lista de medicamente, de intermediari și de ingrediente activeacoperite de acordul privind regimul de scutire de taxe vamale să fie extinsă.

Propunerea transmite un semnal puternic piețelor. De fapt, servește în primul rând pentrua confirma angajamentul anumitor membri importanți ai Organizației Mondiale aComerțului pentru piața liberă. De asemenea, are efectul de a extinde limitele pieței


potențiale pentru rezultatele din anumite sectoare de cercetare științifică, încurajând astfelinvestițiile în aceste sectoare și, astfel, lupta împotriva bolilor pentru care nu există încăniciun tratament eficient. În sfârșit, propunerea stabilește un exemplu pentru acele țăripentru care produsele farmaceutice reprezintă un element necesar de cheltuieli, dacă acesteavor garanta un viitor pentru generațiile mai tinere, și un apel să adopte o poziție în favoareaadoptării politicilor de dezvoltare și de creare a bunăstării.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece susținadăugarea a încă 718 de produse farmaceutice și chimice la lista de produse care beneficiazăde scutire de taxe vamale la importul în UE. Revizuirea acestei liste de produse este necesarăpentru a ține pasul cu mediul produselor în rapidă schimbare din industria farmaceutică.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere importanța comerțului cu produsefarmaceutice, nu doar pentru sănătatea publică, ci, de asemenea, pentru economie, salutdecizia de a include 718 de noi substanțe pe lista produselor eligibile care pot beneficia descutire de taxe. Acordul este sprijinit în unanimitate de către industria farmaceutică, deoareceelimină tarifele la importuri și intermediari care trebuie să fie plătite chiar și în legătură cuschimburile comerciale între companii, facilitând astfel comerțul internațional cu acesteproduse și aducând beneficii companiilor farmaceutice. Acest acord ar putea, în ultimăanaliză, să se reflecte în prețul de vânzare cu amănuntul al medicamentelor vândute cătrepublic.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Prezenta propunere a invitat Consiliul șiParlamentul să autorizeze adăugarea a încă 718 de produse farmaceutice și chimice la listaexistentă de 8 619 de produse care beneficia de scutire de taxe vamale la importul în UE.Este clar, însă, că există un consens între părțile interesate, și există susținere din parteastatelor membre.

Listele sunt create împreună de către industrie și sunt stabilite prin consens de cătreparticipanți. Această adăugare de produse este necesară pentru a răspunde la mediulproduselor în schimbare din industria farmaceutică. Data planificată pentru punerea înaplicare este 1 ianuarie 2011. SUA au condiționat punerea în aplicare a actualizării depunerea în aplicare la 1 ianuarie. Alți participanți sunt așteptați să urmeze acest exemplu,cu excepția Japoniei, care a anunțat o întârziere așteptată de 6 luni în legătură cu punereaîn aplicare.

Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Normele OMC de scutire de drepturi pentruingredientele farmaceutice sunt universal acceptate de către industria farmaceutică. Aceastaeste o industrie care este importantă pentru Scoția, incluzând aproximativ 5 000 de angajațila nivel național. UE în ansamblul său este un important producător și utilizator de produsefarmaceutice și m-am bucurat să susțin acest raport.

David Martin (S&D), în scris. – Prezenta propunere invită Consiliul și Parlamentul săautorizeze adăugarea a încă 718 de produse farmaceutice și chimice la lista deja existentăde 8 619 de produse care beneficiază de scutire de taxe vamale la importul în UE. Am votatpentru.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Comerțul cu produse farmaceutice este o parteimportantă a comerțului mondial. Includerea a încă 718 de produse pe lista de tratamentcare beneficiază de scutire de taxe vamale este o măsură benefică, atât la nivel economic,cât și de sănătate publică. Decizia de a adăuga aceste produse la cele 8 619 deja existente


în listă poate avea, de asemenea, un impact asupra prețului final al medicamentelor, careeste benefic pentru toată lumea.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Ca parte a acordului Organizației Mondiale aComerțului (OMC), UE, SUA, Japonia, Canada, Elveția, Norvegia și Macao în China au decissă reducă taxele pentru anumite produse farmaceutice și ingrediente active la zero. Desigur,lista de produse este în permanență modificată și extinsă pentru a ține pasul cu rezultatelecercetării și cele mai recente evoluții în lumea farmaceutică. Lista de produse care beneficiazăde scutire de taxe vamale, care conținea inițial 6 000 de articole și care a fost creată de cătreindustrie și revizuită de către statele în cauză, va fi acum extinsă pentru a include peste8 600 de produse farmaceutice și chimice.

Este important să se justifice beneficierea de scutire de taxe vamale a ingredientelorfarmaceutice și chimice și a substanțelor active. Cu toate acestea, întregul sistem pare săfie extrem de complicat și va duce la birocrație suplimentară pentru autoritățile vamale.Cu această ocazie, extinderea treptată a listei cu această ocazie cu mai mult de o treime, vaînsemna, la un moment dat, că sistemele vamale ajung la limitele capacității lor de date.Prin urmare, solicit o simplificare a principiului fundamental și, pentru acest motiv, m-amabținut.

Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Pe lângă felicitarea raportorului, dl Moreira, cu caresunt de acord asupra necesității de revizuire periodică pentru a actualiza listele de produsefarmaceutice care pot beneficia de scutire de taxe vamale, trebuie să subliniez că, datoritănoului mecanism introdus, consumatorii finali vor fi cei care vor beneficia.

Într-adevăr, am votat în favoarea raportului, deoarece cred că este important să se revizuiascăperiodic lista de produse farmaceutice care sunt scutite de taxe vamale, având în vederemediului produselor în rapidă schimbare din industria farmaceutică. Toate statele membreau susținut revizuirile anterioare și sprijină gama de produse a celei de a patra revizuiri.Apreciez, prin urmare, munca depusă și confirm votul meu pentru.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Adăugarea acestor noi 718 de substanțe la listaexistentă de 8 619 de produse care beneficiază de scutire de taxe vamale la importul în UEa atins un consens în industria farmaceutică și cu alte părți interesate în procesul de revizuire,și merită astfel sprijinul meu.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acest text se referă practic la propunereace invită Consiliul și Parlamentul să autorizeze adăugarea a încă 718 de produsefarmaceutice și chimice la lista deja existentă de 8 619 de produse care beneficiază descutire de taxe vamale la importul în UE. Este mai degrabă un text tehnic. Grupul nostru avotat în favoarea sa.

Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Suntem în favoarea propunerii de regulament careprevede scutirea de taxe vamale pentru ingrediente active specifice, deoarece acestea vizeazăprodusele farmaceutice și chimice care sunt esențiale pentru industria farmaceutică.Revizuirea a devenit necesară atât pentru a include noi produse și a elimina altele. Aceastădecizie a fost luată de comun acord cu părțile interesate și cu acordul unanim al tuturorparticipanților și toate statele membre.

Raport: Herbert Reul (A7-0306/2010)

Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Sunt de acord că Acordul de cooperare îndomeniul științei și tehnologiei dintre Comunitatea Europeană și Ucraina ar trebui să fie


reînnoit pentru încă o perioadă de cinci ani. Această decizie va oferi atât Comunității câtși Ucrainei posibilitatea de a continua în această direcție, pentru a îmbunătăți și consolidacooperarea în domenii științifice și tehnologice de interes comun. Acest obiectiv alcooperării este de a ajuta Ucraina să fie implicată mai activ în Spațiul European de Cercetare.O astfel de cooperare va ajuta Ucraina să-și susțină sistemele de gestionare a științei șireformei și să restructureze instituțiile de cercetare, creând astfel condițiile pentru instituireaunei societăți economice și bazată pe cunoaștere competitivă.

Atât Ucraina și Uniunea Europeană ar trebui să obțină beneficii reciproce din progreseleștiințifice și tehnologice, punând în aplicare programe speciale de cercetare. Prin aplicareaacestei decizii va fi posibil schimbul de cunoștințe specifice și transmiterea experiențeipractice în beneficiul comunității de cercetare, al industriei și al cetățenilor. Prin urmare,sunt de acord cu tărie că Ucraina și Uniunea Europeană ar trebui să continue să cooperezestrâns în acest domeniu.

Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Cooperarea în domeniul științei șitehnologiei dintre Comunitatea Europeană și alte țări este vitală pentru dezvoltareatehnologică, cu toate avantajele sale, inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea calitățiivieții oamenilor. Din acest motiv, am votat în favoarea reînnoirii acordului dintreComunitatea Europeană și Ucraina.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Acordul de cooperare în domeniul științei și tehnologieidintre Comunitatea Europeană și Ucraina a fost semnat la Copenhaga la 4 iulie 2002 și aintrat în vigoare la 11 februarie 2003. Având în vedere importanța sectoarelor științificeși tehnologice pentru UE, capacitatea acesteia în aceste domenii și rolul important pe careîl poate juca alături de Ucraina, cred că reînnoirea acordului este în interesul Uniunii, însensul de a continua să promoveze cooperarea cu Ucraina în domeniile științei și tehnologiei,care sunt priorități împărtășite și sunt benefice pentru ambele părți. Sper că acest acordcare tocmai a fost reînnoit să continue a se dovedi avantajos pentru ambele părți.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acordul de cooperare în domeniul științeiși tehnologiei dintre Comunitatea Europeană și Ucraina a fost încheiat la Copenhaga la4 iulie 2002 și a intrat în vigoare la 11 februarie 2003 cu scopul de a încuraja, dezvolta șifacilita activitățile de cooperare în domenii de interes comun, cum ar fi cercetarea șidezvoltarea în știință și tehnologie. Am votat în favoarea acestui acord deoarece cred căreînnoirea acestuia contribuie la consolidarea creării Spațiului European Comun deCercetare, prin faptul că servește ca un catalizator pentru parteneriatul strategic dintre UEși Ucraina. De aceea, sperăm că această reînnoire va da rezultate pentru ambele părți.

David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, care se referă la noileconsultări ale Parlamentului cu privire la deciziile anterioare ale Consiliului privindreînnoirea Acordului de cooperare în domeniul științei și tehnologiei dintre UniuneaEuropeană și Ucraina. La summitul din Ucraina în noiembrie 2008, ambele părți auconfirmat interesul lor cu privire la reînnoirea acordului pentru încă cinci ani și salut acestlucru.

Iosif Matula (PPE), în scris . − Salut aprobarea în Parlamentul European a proiectului dedecizie prin care se va reînnoi Acordul de cooperare cu Ucraina în domeniul științei și altehnologiei. Este recunoscută importanța pe care o au aceste domenii pentru dezvoltareaeconomică și socială, atât în Uniunea Europeană cât și în Ucraina, prin cooperarea în diversearii de interes comun: mediul înconjurător și schimbările climatice, sănătatea, energiaverde, societatea informațională, industria și agricultura etc. Accesul la infrastructura de


cercetare, dar și schimburile de experiență bilaterale și multilaterale între cercetătorii dinstate ale Uniunii și Ucraina pot contribui la creșterea eficienței financiare a proiectelorrealizate, reducând astfel duplicarea eforturilor și resurselor folosite.

Comunitatea academică din Ucraina trebuie să-și evalueze cu seriozitate avantajelecompetitive în colaborarea cu UE și să utilizeze fondurile europene ca mijloc pentrudezvoltarea punctelor forte și nu doar ca sursă alternativă de finanțare. Cooperarea îndomeniul științei este, fără îndoială, un element-cheie al Spațiului european al cercetării șiva deschide calea către accesul la rețelele mondiale în domeniu.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acordul de cooperare în domeniul științei și tehnologieidintre Comunitatea Europeană și Ucraina, în vigoare din februarie 2003, a fost un succesși a jucat un rol important pentru ambele părți. Reînnoirea acestuia confirmă, prin urmare,acest succes și sperăm că va continua să facă acest lucru în viitor.

Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Timp de mulți ani, Ucraina a existat într-osituație de tulburare constituțională și politică. În sfârșit, are un președinte capabil de a luadecizii. Sprijin dispoziția dlui Yanukovych de a face ordine în Ucraina. Trebuie să utilizămtoate oportunitățile disponibile pentru a ajuta industria ucraineană să se integreze înUniunea Europeană cât mai curând posibil. În acest context, Acordul de cooperare îndomeniul științei și tehnologiei dintre Comunitatea Europeană și Ucraina este avantajospentru ambele părți. În al doilea rând, reprezintă un semnal politic important pentru toateforțele politice din Ucraina că sprijinim politica de a ne pune în ordine legile șiregulamentele.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În lumea modernă de astăzi în care evoluțiile tehnicesunt de o atât de scurtă durată, a face cooperarea în domeniile științei și tehnologiei maiușoară va fi benefică pentru ambele părți. Întrucât reînnoirea acordului aduce aparentavantaje economice și sociale pentru ambele părți, acesta este, de asemenea în interesulUniunii Europene. Costurile de punere în aplicare a acordului, sub forma unor ateliere delucru, seminarii, reuniuni etc. vor fi imputate liniilor bugetare relevante ale programelorspecifice din bugetul UE.

În vederea promovării progresului tehnic în fața concurenței într-o lume globalizată,precum și în funcție de beneficiile pe care evoluțiile tehnologice le aduc nu numai în viațanoastră de zi cu zi, ci și, de exemplu, în domeniul medicinii, am sprijinit reînnoirea aacordului de cooperare în domeniul științei și tehnologiei cu Ucraina.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece considercă reînnoirea Acordului de cooperare în domeniul științei și tehnologiei dintre ComunitateaEuropeană și Ucraina va permite părților să realizeze progrese semnificative și beneficiireciproce.

Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) Reînnoirea acordului de cooperare îndomeniul științei și tehnologiei dintre Comunitatea Europeană și Ucraina este extrem deimportantă pentru a continua facilitarea cooperării atât în domeniile prioritare comuneale științei și cât și ale tehnologiei, care aduc beneficii socioeconomice pentru ambele părți.Acesta este motivul pentru care, în ședința plenară, am acordat Parlamentului sprijinulmeu, aprobând reînnoirea acordului, în conformitate cu ceea ce am decis în Comisia pentruindustrie, cercetare și energie.

Acest acord ar trebui să permită Ucrainei și UE să beneficieze reciproc de progreseleștiințifice și tehnice realizate prin intermediul programelor de cercetare a acestora, permițând


în același timp transferul de cunoștințe în beneficiul comunității științifice, al industriei șial europenilor.

Cu privire la rezultatele specifice, reînnoirea acordului va permite continuarea schimburilorde informații privind politicile științei și tehnologiei între UE și Ucraina. Acesta va permite,de asemenea, Ucrainei să participe la anumite domenii din cadrul Programului europeanpentru cercetare și dezvoltare tehnologică și permite formarea prin intermediul programelorde mobilitate pentru cercetători și specialiști din ambele părți, printre alte lucruri.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – A fost un vot chiar simplu de această dată.Era pur și simplu firesc să fim de acord, și am fost.


Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Cooperarea științifică și tehnologicădintre Uniunea Europeană și alte țări este esențială pentru dezvoltarea tehnologică, cu toateavantajele sale, inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții oamenilor. Din acestmotiv, am votat în favoarea reînnoirii acordului dintre UE și Insulele Feroe.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) UE și Insulele Feroe au încheiat negocierile privindstabilirea unui acord de cooperare științifică și tehnologică, parafat la 13 iulie 2009. Acordulse bazează pe principiul avantajului reciproc, al reciprocității oportunităților de acces laprogramele și activitățile relevante pentru obiectul acordului, al nediscriminării, al protejăriieficace a proprietății intelectuale și al repartizării echitabile a drepturilor de proprietateintelectuală. Acordul de asociere în domeniul științific și tehnologic va contribui lastructurarea și îmbunătățirea cooperării privind aceste aspecte între UE și Insulele Feroe,prin intermediul reuniunilor periodice ale comisiei sale mixte, în cadrul cărora pot fiplanificate activitățile specifice de cooperare. Sper ca acordul care tocmai a fost adoptat săse dovedească avantajos pentru ambele părți.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) UE și Insulele Feroe au încheiat negocierileprivind încheierea unui acord de cooperare științifică și tehnologică cu scopul de a facilitalibera circulație și rezidența cercetătorilor implicați în activitățile vizate de acest acord,precum și circulația transfrontalieră a bunurilor destinate acestor activități. Am votat înfavoarea acestui acord deoarece consider că reînnoirea sa contribuie la consolidarea creăriiSpațiului european comun de cercetare. Prin urmare, sper că reînnoirea acordului va fifructuoasă pentru ambele părți.

Elie Hoarau (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat împotriva Acordului dintre UniuneaEuropeană și Guvernul Insulelor Feroe privind cooperarea științifică și tehnologică nupentru că sunt împotriva cooperării științifice dintre Uniune și Insulele Feroe, ci deoarececonsider că ar trebui să înceapă să se pună presiune asupra Insulelor Feroe, astfel încâtuciderea delfinilor-pilot – aproximativ 1 000 de delfini-pilot sunt uciși în fiecare an – săînceteze pentru totdeauna. Atât timp cât aceste masacre sunt săvârșite, în viitor, voi votaîmpotriva oricărui acord sau ajutor financiar încheiat între Uniunea Europeană și InsuleleFeroe.

David Martin (S&D), în scris. – În iunie 2010, Comisia a negociat în numele Uniunii unacord cu Guvernul Insulelor Feroe privind cooperarea științifică și tehnologică. Am votatîn favoarea acestui raport care aprobă propunerea.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acordul dintre Uniunea Europeană și Guvernul InsulelorFeroe privind cooperarea științifică și tehnologică, care este în vigoare din luna iulie 2009,


a fost un succes și a jucat un rol important pentru ambele părți. Prin urmare, reînnoireaacestuia confirmă acest succes și sperăm că va continua în acest sens în viitor.

Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Intrarea în vigoare a Acordului dintre UniuneaEuropeană și Guvernul Insulelor Feroe privind cooperarea științifică și tehnologică vapermite Insulelor Feroe să participe pe deplin la cel de al șaptelea program-cadru pentrucercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative al Uniunii Europene. DeșiInsulele Feroe au o comunitate mică de cercetare, cercetătorii de aici au participat deja cusucces la proiecte finanțate de UE. Aceștia sunt specializați în domenii de cercetare legatede poziția geografică a Insulelor Feroe, în special de resursele marine și de mediu. Acordulva permite acestor cercetători să lucreze în alte domenii, cum ar fi cel energetic, alimentar,agricol, piscicol și în biotehnologie. Reuniunile periodice vor ajuta la identificareapriorităților comune în ceea ce privește cercetarea, precum și a domeniilor în care eforturilecomune pot fi avantajoase pentru ambele părți. În plus, acordul va promova mobilitateastudenților și a cercetătorilor din învățământul superior.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Uniunea Europeană a stabilit obiective ambițioaseîn domeniul tehnologiei, și nu doar în contextul Strategiei de la Lisabona. În prezent, acesteobiective au fost consolidate în planul privind viitorul apropiat, și anume strategiaEuropa 2020. Acest lucru face cooperarea în știință și tehnologie chiar mai importantă.În acest context, ar trebui să salutăm faptul că o serie de acorduri au fost încheiate cu altețări pentru a promova această cooperare prin intermediul atelierelor, reuniunilor șiseminariilor, de exemplu. Acest aspect are o importanță atât de mare pentru UE, încât, încadrul celui de al șaptelea program-cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică șiactivități demonstrative, a fost inclusă posibilitatea subvenționării.

Acum suntem pe cale să reînnoim acordul nostru cu un grup de insule din Atlanticul deNord, și anume cu Insulele Feroe. Spre deosebire de Danemarca, Insulele Feroe nu suntmembre ale Uniunii Europene și nu fac parte din uniunea vamală. În schimb, acestea aucreat un spațiu economic unic cu Islanda. Pentru a încuraja progresul tehnologic, am votatîn favoarea reînnoirii acordului de cooperare științifică și tehnică cu Insulele Feroe.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea încheierii Acordului dintreUniunea Europeană și Guvernul Insulelor Feroe privind cooperarea științifică și tehnologicădeoarece sunt convins că alinierea eforturilor noastre în aceste domenii strategice poate fiavantajoasă pentru ambele părți.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Având în vedere proiectul de Decizie aConsiliului (11365/2010), proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și GuvernulInsulelor Feroe privind cooperarea științifică și tehnologică prin care Insulele Feroe suntasociate la cel de al șaptelea program-cadru de cercetare, dezvoltare tehnologică și activitățidemonstrative (2007-2013) (05475/2010) al Uniunii și cererea de aprobare prezentatăde Consiliu în conformitate cu articolul 186 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraflitera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0184/2010).

Având în vedere, de asemenea, articolul 81, articolul 90 alineatul (8) și articolul 46 alineatul(1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului și recomandarea Comisiei pentruindustrie, cercetare și energie (A7-0303/2010), am convenit următoarele:

1. aprobă încheierea acordului;

2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția sa Consiliului, Comisiei, precumși guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Insulelor Feroe.



Slavi Binev (NI) , în scris. – (BG) Inovarea și globalizarea sunt două surse principale dedezvoltare economică pe întreg globul. Acestea au un efect direct asupra productivității,ocupării forței de muncă și bunăstării cetățenilor și oferă oportunitatea de a rezolva uneledintre provocările cu care se confruntă lumea, de exemplu, asistența medicală și mediul.Deoarece rolul acestora devine din ce în ce mai vizibil și caracteristicile lor sunt mai clare,politicile trebuie să fie adaptate la acestea. Japonia este o țară cu tradiție în domeniul științeiși al tehnologiei. Prin urmare, am votat în favoarea colaborării cu această țară.

Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Cooperarea științifică și tehnologicădintre Comunitatea Europeană și alte țări este vitală pentru dezvoltarea tehnologică, cutoate avantajele sale, inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții persoanelor.Din acest motiv, am votat în favoarea încheierii acordului privind acest aspect dintre UEși Guvernul Japoniei.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Importanța științei și a tehnologiei pentru dezvoltareaEuropei și a Japoniei și faptul că amândouă se confruntă cu provocări asemănătoare înceea ce privește creșterea economică, competitivitatea industrială, ocuparea forței de muncă,dezvoltarea durabilă și schimbările climatice înseamnă că atât UE, cât și Japonia și-auexprimat dorința de a intensifica și îmbunătăți cooperarea lor în domenii de interes comun,cum ar fi știința și tehnologia. În anul 2003, au început negocierile privind viitorul acordde cooperare științifică și tehnologică, care au condus la proiectul de text pe care tocmail-am votat. Nu putem uita faptul că acest parteneriat ar putea avea un avantaj imens pentruEuropa deoarece Japonia este una dintre principalele țări ale lumii în ceea ce priveșteinvestițiile în cercetare, care reprezintă 3,61 % din produsul intern brut în 2008, peste81,6 % din acesta provenind din sectorul privat. Sper ca acordul care tocmai a fost adoptatsă se dovedească avantajos pentru ambele părți.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană și Japonia se confruntăîn prezent cu provocări comune în ceea ce privește creșterea economică, competitivitateaindustrială, ocuparea forței de muncă, coeziunea socială și regională, dezvoltarea durabilăși, poate cel mai important, cu nevoia de a-și adapta economiile la societățile lor în curs deîmbătrânire și la criza financiară din prezent.

De asemenea, acestea au priorități de cercetare similare, cum ar fi științele vieții și științelecomunicării, prin urmare, acest acord va contribui la îmbunătățirea cooperării în domeniide interes comun, cum ar fi științele vieții, tehnologiile informației și comunicațiilor șitehnologia de mediu legată de schimbările climatice și energia regenerabilă. Am votat înfavoarea acestui acord deoarece consider că adoptarea sa contribuie la consolidarea creăriiSpațiului european comun de cercetare, dat fiind că acționează ca un catalizator pentruparteneriatul strategic dintre UE și Japonia, care este deja una dintre principalele țări alelumii în ceea ce privește investițiile în cercetare (atingând 3,61 % din produsul intern brutîn 2008, peste 81,6 % din acesta provenind din sectorul privat).

David Martin (S&D), în scris. – Comisia a negociat un acord de cooperare științifică șitehnologică cu Japonia, semnat la 30 noiembrie 2009. Salut acest raport care aprobă acestacord, dar consider că UE trebuie să depună eforturi pentru a-și intensifica relațiile cuJaponia.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acordul de cooperare în domeniul științei și tehnologieidintre Comunitatea Europeană și Japonia a fost în curs de negociere din 2003 și tocmai a


fost încheiat. Având în vedere importanța considerabilă a Japoniei în ceea ce priveștecercetarea științifică și tehnologică, acordul care tocmai a fost încheiat este foartesemnificativ pentru ambele părți.

Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Acest acord dă undă verde Uniunii Europenesă utilizeze tehnologia Japoniei care este una dintre cele mai progresive națiuni industriale.Acesta este un mare pas înainte al Uniunii Europene. Cu toate acestea, aș dori să sper căaceastă cooperare se va desfășura în ambele sensuri, deoarece experiența lucrului cuîntreprinderile japoneze indică faptul că partea japoneză nu respectă întotdeauna acestprincipiu. Votez în favoare în speranța că nu numai Japonia, ci și Uniunea Europeană vorbeneficia de această cooperare.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Japonia este un model de urmat în domeniuldezvoltării tehnologice. Tehnologia japoneză este întotdeauna de cel mai înalt nivel, fie căimplică sisteme hibrid, fie produse de divertisment. Această țară nu este renumită numaipentru exportul de produse de tehnologie avansată; acestea sunt, de asemenea, de oimportanță majoră pentru cetățenii săi. De exemplu, în Japonia, este deja posibil să seplătească pentru bunuri și servicii folosind un telefon mobil. Penuria de așa-numitelepământuri rare care sunt esențiale pentru componentele electronice ale celor mai recenteproduse tehnologice este rezultatul strategiei chineze de a asigura că oferta de acestesubstanțe este redusă și de a păstra prețurile acestora ridicate în mod artificial. Toate acesteavor accelera căutarea de alternative.

Cooperarea în domeniul științei și tehnologiei și reînnoirea acordului în cauză merităsprijinul nostru nu numai din aceste motive. Cerințele Strategiei de la Lisabona și strategiaEuropa 2020, în care Uniunea Europeană și-a stabilit obiective ambițioase în domeniultehnologiei, joacă, de asemenea, un rol aici.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Europa și Japonia se confruntă cu provocări comuneîn termeni de creștere economică și dezvoltare durabilă, astfel încheierea acestui acordmerită să fie sărbătorită deoarece permite consolidarea cooperării lor în domeniul științeiși al tehnologiei, cu avantaje considerabile pentru ambele părți.

Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) UE și Japonia se confruntă cu provocărisimilare în ceea ce privește creșterea economică și competitivitatea industrială.

În plus, nevoia de ajustări socioeconomice din cauza îmbătrânirii populațiilor lor și dincauza crizei economice actuale înseamnă că acestea se confruntă amândouă cu situațiisimilare și au priorități asemănătoare în ceea ce privește cercetarea, dezvoltarea și inovarea.

Votez în favoarea acestei recomandări care acordă aprobarea Parlamentului pentruîncheierea unui acord între UE și Japonia de cooperare în domeniul științei și tehnologiei,din cauza nevoii de a maximiza potențialul de cooperare între cele două părți în domeniulștiinței și al tehnologiei.

Acordul, prevăzut pentru o perioadă de cinci ani, vizează beneficiile reciproce ale ambelorpărți și prevede reuniuni periodice între UE și Japonia în vederea planificării de activitățispecifice de cooperare, inclusiv solicitări coordonate de propuneri. Toate acestea ar trebuisă permită UE și Japoniei, care cooperează deja în proiecte semnificative, cum ar fi reactorultermonuclear experimental internațional, să-și consolideze în continuare cooperarea îndomenii de interes comun, cum ar fi științele vieții, ale informației și ale comunicațiilor,tehnologii de fabricare și mediul, inclusiv schimbările climatice și sursele de energieregenerabilă.


Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Cu acest vot, Parlamentul European, avândîn vedere proiectul de decizie a Consiliului (11363/2010), având în vedere proiectul deacord dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Japoniei de cooperare în domeniul științeiși tehnologiei (13753/2009), având în vedere cererea de aprobare prezentată de cătreConsiliu în conformitate cu articolul 186 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraflitera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0183/2010), având învedere articolul 81, articolul 90 alineatul (8) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentulsău de procedură, având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare șienergie (A7-0302/2010),1. aprobă încheierea acordului; 2. încredințează Președinteluisarcina de a transmite poziția sa Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelorstatelor membre și ale Japoniei.

Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului deoarece considercă este corect și necesar să mobilizăm Fondul de solidaritate pentru victimele inundațiilorcare au avut loc în anii precedenți. În acest caz, fondurile UE îi vor avantaja direct pe ceiafectați.


Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Cooperarea științifică și tehnologicădintre Comunitatea Europeană și alte țări este vitală pentru dezvoltarea de tehnologii, cutoate avantajele sale, inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea calității vieții oamenilor.Din acest motiv, am votat în favoarea încheierii acordului în acest domeniu, dintre CE șiRegatul Hașemit al Iordaniei.

Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris . − Cooperarea între Uniunea Europeană șiIordania în domeniul cooperării științifice și tehnologice este una din prioritățile colaborăriidintre UE și țările din zona mediteraneană prin politica europeană de vecinătate și strategiaUE de consolidare a relațiilor cu țările vecine și este în strânsă concordanță cu programulexecutiv al Guvernului iordanian privind promovarea unui proces de reformăsocio-economică durabilă a țării. Consider benefică cooperarea dintre cele două părți încadrul unor activități comune de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrație îndiferite domenii de interes comun, rezultatele cooperării urmând să fie folosite în funcțiede interesele economice și sociale comune.

Mário David (PPE), în scris. – (PT) UE a promovat un parteneriat strâns cu Iordania, țarăcare încearcă să acționeze ca o forță moderatoare și de reformare într-o regiune agitată dinpunct de vedere politic. UE vizează să sprijine Iordania în eforturile sale prin intermediulunei relații care subliniază cooperarea strânsă în materie de reformă democratică șimodernizare economică. În calitate de președinte al Delegației pentru relațiile cu țărileMashrek, sunt încântat să votez în favoarea acestui raport, al cărui scop este de a consolidacooperarea în domeniul științei și al tehnologiei între Uniunea Europeană și Iordania.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Începând din anul 2008, UE și Iordania au negociat unacord de cooperare științifică și tehnologică care, în prezent, trebuie adoptat. Parteneriatulcu Iordania este de mare interes în contextul relațiilor euro-mediteraneene deoarece, pelângă potențialul său imens, țara poate acționa ca o platformă pentru cooperarea științificăcu celelalte țări din regiune. În plus, Iordania are o rețea bine dezvoltată de universități șiinstituții de învățământ superior, precum și centre de cercetare și de aplicații tehnologicebine dotate în domenii foarte importante pentru Europa, cum ar fi agricultura și agronomia.


De asemenea, țara este bine integrată în rețelele științifice internaționale și regionale. Sperca acordul care tocmai a fost adoptat să se dovedească avantajos pentru ambele părți.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Cooperarea în domeniul științific șitehnologic dintre Uniunea Europeană și Iordania a fost una dintre prioritățile acorduluide asociere euro-mediteranean care este în vigoare din anul 2002. Am votat în favoareaacestui acord deoarece consider că reînnoirea sa contribuie la consolidarea creării Spațiuluieuropean comun de cercetare, deoarece acționează ca un catalizator pentru parteneriatulstrategic dintre UE și Iordania, care, datorită poziției sale strategice în Orientul Mijlociu,poate avea un impact asupra promovării cooperării științifice cu țările din această regiune.

David Martin (S&D), în scris. – Comisia a negociat un acord între UE și Iordania decooperare științifică și tehnologică. Acesta a fost semnat la 30 noiembrie 2009. Am votatîn favoarea acestui raport care aprobă acordul.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acordul dintre Comunitatea Europeană și RegatulHașemit al Iordaniei de cooperare științifică și tehnologică a fost în curs de negociere dinanul 2008 și a fost încheiat tocmai acum. Acest acord este important având în vedereposibilitățile de schimb dintre Europa și acest regat din Orientul Mijlociu. De asemenea,trebuie subliniat faptul că există un grad mare de dezvoltare în Iordania în ceea ce priveșteînvățământul superior, care ar putea contribui semnificativ la succesul acestei cooperări.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În pofida faptului că problemele de mediu suntumbrite de conflictul din Orientul Mijlociu, probabil va fi nevoie de soluții tehnologiceavansate în aceste regiuni. Strategiile privind apa potabilă atât pentru Iordania, cât și pentruIsrael conduc treptat la o reducere a fluxului râului Iordan și la o creștere a poluării apei.În acest context, va exista un nivel ridicat al cererii de dezvoltare de instrumente tehnologice,de exemplu, în domeniul apei și al uzinelor de epurare a apelor reziduale.

Cooperarea științifică și tehnică este importantă pentru a permite schimbul de cunoștințeși pentru a pune bazele unei noi dezvoltări tehnologice. De aceea, am votat în favoareareînnoirii acordului cu Regatul Iordaniei.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Cooperarea în domeniul cercetării științifice șitehnologice dintre Uniunea Europeană și Iordania este considerată o prioritate a Acorduluieuro-mediteranean de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestorași Regatul Hașemit al Iordaniei care este în vigoare din anul 2002. Prin urmare, considercă încheierea acestui acord de cooperare științifică și tehnologică între UE și Iordania trebuiesalutată deoarece reprezintă un pas înainte spre consolidarea acestui parteneriat. Sper căalinierea eforturilor noastre în aceste domenii strategice va fi benefică pentru ambele părți.

Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) Cooperarea științifică și tehnologică dintreUE și Iordania este considerată o prioritate în cadrul acordului euro-mediteranean deasociere dintre cele două părți, care a intrat în vigoare în anul 2002.

Prin urmare, negocierile de încheiere a unui acord între UE și Iordania de cooperare științificăau început în anul 2007. Aprobarea Parlamentului pentru încheierea acordului este un pasîn direcția cea bună. Sprijinul meu pentru încheierea acordului se bazează pe convingereamea că aceasta va aduce UE mai aproape de Iordania, care are capacități semnificative îndomeniul științei și al tehnologiei. Iordania are o rețea imensă de universități și centre decercetare.


În plus, se speră ca Iordania să acționeze ca un catalizator pentru cooperarea științifică înregiunea sa. Aceasta are planuri strategice în domeniul cercetării și este în măsură săcoopereze la nivel internațional în sectoare cum ar fi energia, dezvoltarea durabilă, sănătateași agricultura, printre altele.

Aceste domenii sunt în conformitate cu prioritățile europene prevăzute în cel de al șapteleaprogram-cadru. De aceea, este important ca acest acord să fie aprobat, deoarece va permiteUE să se apropie de partenerul său mediteranean în domeniul științei și al tehnologiei, astfelcreând beneficii reciproce.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Cu acest vot, Parlamentul European, avândîn vedere proiectul de decizie a Consiliului (11362/2010), având în vedere proiectul deacord între Comunitatea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei de cooperare științificăși tehnologică (11790/2009), având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliuîn conformitate cu articolul 186 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a)din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0182/2010), având în vederearticolul 81, articolul 90 alineatul (8) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său deprocedură, având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie(A7-0304/2010),1. aprobă încheierea acordului; 2. încredințează Președintelui sarcina dea transmite poziția sa Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelormembre și ale Regatului Hașemit al Iordaniei.

Raport: Maria do Céu Patrão Neves (A7-0292/2010)

Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoareceabordează rezoluția adoptată de Parlament la 25 februarie și Cartea verde privind reformapoliticii comune în domeniul pescuitului cu privire la nevoia de cooperare regională șisustenabilitate dincolo de apele UE. Această rezoluție abrogă acordul de parteneriat îndomeniul pescuitului care a intrat în vigoare la 9 octombrie 2006 pentru o perioadă detrei ani și face posibilă continuarea activităților de pescuit ale navelor comunitare, lucrude interes deosebit pentru UE deoarece contribuie la viabilitatea sectorului pescuitului deton al acesteia în Oceanul Pacific. De asemenea, aceasta permite reducerea drastică aposibilităților de pescuit de ton în Atlanticul de Est datorită măsurilor de conservare și degestionare adoptate de către Comisia interamericană pentru tonul tropical (CIATT).

În plus, ar trebui remarcat faptul că acest acord va permite venituri garantate pentru InsuleleSolomon, care vor fi utilizate pentru a sprijini punerea în aplicare a politicilor sale naționaleîn domeniul pescuitului, astfel contribuind la principiul sustenabilității și al gestionăriisolide a resurselor piscicole.

Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) O felicit pe dna Patrão Neves pentru că a adus înatenția acestui Parlament reînnoirea acordului de parteneriat cu Insulele Solomon.

Cu noul Tratat de la Lisabona, Parlamentul European a dobândit competențe sporite înceea ce privește acordurile de parteneriate în sectorul pescuitului, iar cu reforma politiciicomune în domeniul pescuitului noile acorduri implică angajamentul de a promovapescuitul responsabil și durabil în toată lumea.

Am votat în favoare deoarece acest acord implică promovarea cooperării la nivelsubregional, astfel respectând obiectivul european de consolidare a cadrului organizațiilorregionale de gestionare a pescuitului ca mijloc de promovare a guvernanței pescuitului.


De asemenea, sunt convins că relațiile Uniunii Europene cu Insulele Solomon, regiune încare marea este plină de ton, reprezintă un interes economic considerabil. Astfel, esteposibil să fie sprijinită eficiența economică a lanțului Uniunii Europene de aprovizionarecu ton din Oceanul Pacific, garantând accesul la 4 000 de tone de pește, o cantitateconsiderabilă pentru această industrie și pentru piața europeană și compensând parțialreducerea previzibilă a posibilităților de pescuire a tonului în Atlanticul de Est.

Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose și Britta Thomsen (S&D),în scris. – (DA)Noi, patru deputați social-democrați danezi din Parlamentul European, amales să votăm împotriva Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre UniuneaEuropeană și Insulele Solomon. Decizia noastră se bazează pe teama reală că tonul va fiexploatat și pescuit în exces. Două specii în special – tonul cu aripioare galbene și tonulobez – sunt în pericol și, prin urmare, pescuitul acestor specii ar trebui, pe cât posibil, săfie întrerupt. Aceste acorduri în domeniul pescuitului amenință stocurile de ton deoarecedă undă verde pescuitului în general, atât timp cât pescarii europeni oferă compensațiifinanciare pentru fiecare tonă de ton prinsă. Foarte probabil acest lucru va avea ca rezultat,în cel mai rău caz, pescuitul excesiv și necontrolat și poate amenința supraviețuirea tonuluiîn regiune.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona consolidează competențeleParlamentului European privind acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului (APP),solicitând aprobarea prealabilă a Parlamentului. În acest context, am votat în favoarearaportului privind APP dintre UE și Insulele Solomon deoarece consider că sprijină obiectivulde promovare a pescuitului responsabil și durabil, astfel servind intereselor legitime aleambelor părți.

Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson și Marita Ulvskog (S&D), în scris. – (SV)Noi, social-democrații, am ales să votăm împotriva Acordului de parteneriat în domeniulpescuitului cu Insulele Solomon. Considerăm că monitorizarea acordului este inadecvatăși că acordul nu ia în considerare, în mod corespunzător, mediul în relație cu stocurilesupraexploatate.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În prezent, 16 acorduri de parteneriate în domeniulpescuitului (APP) ale UE sunt în vigoare. Prin acestea, flota UE are acces la stocurile de peștepe care, dintr-un motiv sau altul, partenerii nu pot sau nu intenționează să le captureze.În prezent, vizăm să reînnoim APP cu Insulele Solomon pentru încă trei ani. Așa cum spuneraportoarea, „UE propune ca noul acord să prevadă același ajutor financiar pentru InsuleleSolomon ca și precedentul, în ciuda faptului că atât numărul de licențe de pescuit acordate,cât și volumul de pescuit pentru captură au scăzut”. Acest lucru este relevant mai ales cândluăm în considerare că, în temeiul versiunii anterioare a APP, patru nave de pescuit cuparagate portugheze pescuiau în, zonă economică exclusivă a Insulelor Solomon, lucrucare nu mai este posibil acum deoarece nu au fost negociate posibilitățile de pescuit pentrunavele cu paragate. Totuși, este adevărat că a fost inclusă o clauză care permite introducereade noi posibilități de pescuit, dacă este cazul.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Reforma din anul 2002 a politicii comuneîn domeniul pescuitului (PCP) a introdus conceptul de parteneriat cu obiectivul de a sprijinidezvoltarea sectorului național al pescuitului în țările partenere. Începând cu anul 2004,acordurile au fost denumite „acorduri de parteneriat în domeniul pescuitului” (APP). Tratatulde la Lisabona a conferit Parlamentului competențe sporite în ceea ce privește APP. În


conformitate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) din Tratatul privind funcționarea UniuniiEuropene (TFUE), încheierea unui acord necesită aprobarea prealabilă a Parlamentului.

În februarie 2004, Insulele Solomon și Comunitatea Europeană au semnat un APP pe operioadă de trei ani care a intrat în vigoare la 9 octombrie 2006. Sunt de acord cu faptulcă acest acord ar trebui abrogat și înlocuit cu o versiune nouă care face parte dintr-o seriede trei acorduri cu regiunea Pacificului de Vest și Central, care cuprinde, de asemenea,acorduri de parteneriate cu Kiribati și Statele Federate ale Microneziei. În cadrul acordurilorcu țările din Africa și din Pacific, o parte din contribuția financiară a UE vizează să sprijinepoliticile naționale în domeniul pescuitului pe baza principiului durabilității.

João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Semnarea acordurilor bilaterale în domeniulpescuitului dintre UE și țările terțe garantează accesul flotelor UE la sursele de pește caresunt semnificative din punct de vedere al cantității și al calității, canalizând simultan resursefinanciare spre aceste țări care adesea ajung să aloce o mare parte din bugetele lor pentrua urma și alte politici în numeroase domenii, nu numai politica în domeniul pescuitului.Acest lucru este adevărat, de asemenea, în cazul acestui acord. Am votat pentru acest raport,dar încă avem rezerve serioase în ceea ce privește modul în care acordul a fost pus în aplicarepână în prezent, unele dintre acestea fiind împărtășite în mod corect de raportoare.

Mă refer, printre altele, la faptul că nu a existat nicio reuniune a comisiei mixte cât timpacordul a fost în vigoare; faptul că nu au fost stabilite condițiile de punere în aplicare apracticilor de pescuit responsabil în zona economică exclusivă a Insulelor Solomon; șiincapacitatea de a stabili modul în care volumele de captură vor fi monitorizate. Acesteasunt eșecuri care pun în pericol atingerea obiectivelor acordului și nu trebuie repetate dacăacest acord va fi reînnoit. Comisia s-a angajat să facă tot posibilul pentru a nu mai permiteca acest lucru să se întâmple din nou: acum aceasta trebuie să își respecte angajamentul.

David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această propunere de acord de parteneriatîn domeniul pescuitului între UE și Insulele Solomon, având însă rezerve serioase. PoliticaUE de cooperare pentru dezvoltare și politica comună în domeniul pescuitului trebuie săfie puse într-o relație coerentă, complementară și coordonată, astfel încât, împreună, săajute la reducerea sărăciei în țările care dispun de resurse piscicole neexploatate, pe careintenționează să le exploateze în mod durabil, făcând totodată eforturi de a dezvoltacomunitățile lor locale.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE are mai multe acorduri de parteneriate în domeniulpescuitului care îi permit accesul la diferite zone de pescuit în schimbul finanțării care estecanalizată spre economia țărilor cu care se încheie aceste parteneriate. Aceasta este omodalitate pentru ca UE să contribuie la dezvoltarea țărilor, în timp ce face accesibilepescarilor din UE zone de pescuit de bună calitate cu scopul de a îmbunătăți activitatea loreconomică care este vitală pentru economia UE.

Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) În acest caz specific, există două probleme caretrebuie rezolvate metodic și consecvent. Prima problemă se referă la cotele de pescuit, iarcea de-a doua la schimbul de cunoștințe și experiențe în ceea ce privește tehnologiile deprelucrare și conservare a capturilor și a producției din Oceanul Pacific. Sper că toateaspectele menționate în acord se vor concentra pe încurajarea cooperării și a schimbuluireciproc de experiențe.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Acordurile bilaterale în domeniul pescuitului dintreUniunea Europeană și țările terțe au un beneficiu economic semnificativ pentru UE. Un


nou acord este în curs de negociere între UE și Insulele Solomon. Dezavantajele nouluiacord sunt reprezentate de creșterea contribuției plătite de armatori, un nivel mai scăzutal rentabilității pentru UE în comparație cu alte acorduri în domeniul pescuitului de ton șiacelași sprijin financiar din partea UE pentru cote mai mici de captură.

Potrivit raportoarei, beneficiile acordului includ faptul că Insulele Solomon au nevoie derezerve valutare pentru a menține stabilitatea lor macroeconomică, faptul că tonajul dereferință convenit de 4 000 de tone de pește este o cantitate relativ mare pentru UE și faptulcă există nevoia de a continua cooperarea la nivel regional cu scopul de a atinge durabilitateadincolo de apele UE. M-am abținut deoarece avantajele pentru UE nu sunt suficient de clareîn ceea ce privește costurile.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea propunerii de acord departeneriat între Uniunea Europeană și Insulele Solomon deoarece consider că acest acordservește în mod esențial intereselor ambelor părți. Consider că o cooperare la nivel regionaleste un mod excelent de a atinge sustenabilitatea dincolo de apele UE și de a promovaguvernanța în domeniul pescuitului.

Într-adevăr, pe lângă faptul că oferă un cadru juridic stabil pentru ambele părți, acordul vaoferi Insulelor Solomon venituri garantate pentru cel puțin trei ani, iar acestea vor fi utilizateparțial pentru a finanța punerea în aplicare a politicii lor naționale în domeniul pescuitului.Menținerea relațiilor în domeniul pescuitului cu Insulele Solomon este, în foarte maremăsură, în interesul UE deoarece acest lucru va contribui la îmbunătățirea viabilitățiisectorului de ton al UE în Oceanul Pacific, acordând acces la o cantitate mare de pește.

Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) O felicit pe dna Patrão Neves pentru că a adus înatenția acestui Parlament reînnoirea Acordului de parteneriat cu Insulele Solomon.

Am votat în favoare deoarece, în temeiul acordului, cooperarea va fi promovată la nivelsubregional, îndeplinind astfel obiectivul european de consolidare a organizațiilor regionalede gestionare a pescuitului și, în acest mod, promovând guvernanța în domeniul pescuitului.În final, sprijin recomandările raportoarei adresate Comisiei, în special pentru a asigura căParlamentul European și Consiliul primesc un tratament egal în ceea ce privește dreptul lao informare corespunzătoare, astfel încât să poată monitoriza și evalua în mod adecvatpunerea în aplicare a acordurilor internaționale în domeniul pescuitului.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea încheierii acestui acord departeneriat deoarece consider că servește, în principal, intereselor ambelor părți, pe de oparte, prin faptul că permite accesul UE la 4 000 de tone de ton pe an, o cantitate destulde semnificativă pentru industria și piața UE și, pe de altă parte, prin faptul că furnizeazăInsulelor Solomon resurse financiare substanțiale care vor fi canalizate parțial către punereaîn aplicare a propriilor lor politici sectoriale în domeniul pescuitului. Totuși, consider cătrebuie făcut tot posibilul pentru a remedia problemele subliniate în mod just în raport.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acordul în domeniul pescuitului dintreComunitatea Europeană și Insulele Solomon a expirat în octombrie anul trecut. Noulprotocol este valabil de la 9 octombrie 2009 până la 8 octombrie 2012 și este deja aplicatprovizoriu până la finalizarea procedurii de aprobare a Parlamentului European. Înconformitate cu articolul 43 alineatul 2 și cu articolul 218 alineatul 6 litera (a) din Tratatulprivind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul European poate aproba sau poaterefuza să își dea aprobarea. Deși majoritatea deputaților a votat în favoare, grupul nostru,Grupul Verts/ALE, a votat împotrivă.


Raport: David Casa (A7-0325/2010)

Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Împărtășesc preocuparea raportorului în ceeace privește examinarea de către Comisie atât a problemei specifice reprezentate de cotastandard și de alte cote ale taxei pe valoare adăugată (TVA), cât și problema mai amplăreprezentată de strategia în materie de TVA, inclusiv domeniul său de aplicare și derogările.Având în vedere complexitatea tot mai mare a cotelor, sistemul de TVA nu ține pasul cudezvoltarea pieței interne, dezavantajând întreprinderile, în special întreprinderile mici șimijlocii. Ar trebui să se amintească faptul că Parlamentul a avertizat Comisia că sistemulde TVA, astfel cum este conceput și pus în aplicare în prezent de statele membre, are puncteslabe care sunt exploatate de defraudatori, având ca urmare pierderi de venituri fiscale învaloare de miliarde de euro. Salut intenția Comisiei de a publica o Carte verde cu privire larevizuirea sistemului de TVA, cu scopul de a crea un mediu mai favorabil pentruîntreprinderi și un sistem care este mai simplu și mai robust pentru statele membre.

Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Înpropunerea sa, Comisia sugerează să prelungească cu 5 ani cerința actuală pentru țărileUE de a avea o cotă standard minimă de TVA de 15 %. Prin urmare, propunerea nu va aveaconsecințe în ceea ce privește cotele taxelor. Comisia propune ca prelungirea să intre învigoare la 1 ianuarie 2011 pentru o perioadă care se încheie la 31 decembrie 2015. Pentrua menține gradul de armonizare a cotelor deja atinse, Comisia a prezentat de două oripropuneri care prevăd un interval al cotelor standard, cota minimă fiind de 15 %, iar ceamaximă de 25 %. Intervalul a fost determinat pe baza cotelor aplicate în realitate în statelemembre, în care cotele standard au variat întotdeauna între 15 % și 25 %. În ambele cazuri,propunerile de aproximare a cotelor au fost modificate de către Consiliu, care a menținutdoar principiul cotei minime. Sunt de acord cu Comisia că obiectivul acestei prelungiri nueste doar de a oferi întreprinderilor certitudinea juridică necesară, ci și de a permite evaluareaîn continuare a nivelului adecvat al cotei standard de TVA în cadrul UE. Consider că înviitoarea Carte verde privind revizuirea sistemului de TVA, Comisia ar trebui să analizezenu numai problema specifică a cotei standard de TVA și a altor cote, ci și problema maiamplă a noi strategii în materie de TVA, inclusiv domeniul său de aplicare și derogările.

Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Îl felicit pe raportor, dl Casa, pentru că a elaboratacest raport care ne permite să ne formăm o viziune nouă cu privire la un subiect atât defundamental ca TVA-ul și armonizarea fiscală.

Sprijin raportorul în afirmația sa că sistemul actual de TVA, parțial din cauza unei creșteria complexității sale, nu a ținut pasul cu creșterea înregistrată pe piața internă șidezavantajează, de fapt, companiile și întreprinderile mici și mijlocii afectând, considerabilcompetitivitatea acestora. Legile fiscale actuale prezintă, de asemenea, numeroase lacunecare pot fi utilizate în avantajul ilegal al evazioniștilor.

Prin urmare, sprijin propunerea Comisiei de a amâna crearea unui sistem comun de TVAcu scopul de a da întreprinderilor certitudinea juridică necesară, dar, totodată, solicitComisiei să își finalizeze cât mai repede posibil analiza și să elaboreze o Carte verde privindrevizuirea sistemului de TVA, implicând acest Parlament.

Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției deoarecesunt de acord cu propunerea Comisiei și cu amendamentele la aceasta prezentate de cătreParlament. Sunt de acord cu propunerea Comisiei referitoare la prelungirea cu cinci ani acerinței actuale pentru ca statele membre să aibă o cotă standard minimă a taxei pe valoare


adăugată de 15 %, conform articolului 113 din Tratatul privind funcționarea UniuniiEuropene.

În ceea ce privește amendamentele prezentate de către Parlament, consider că este deosebitde pertinent ca noua strategie în materie de TVA să vizeze reducerea sarcinii administrative,eliminarea obstacolelor fiscale și îmbunătățirea mediului de afaceri, în special pentruîntreprinderile mici și mijlocii și pentru cele cu forță de muncă intensivă, asigurând înacelași timp soliditatea sistemului împotriva fraudei.

Corina Crețu (S&D), în scris . − Consider necesară o reglementare precisă privind cotaminimă a TVA, în condițiile în care dispoziția tranzitorie privind nivelul de 15% urmeazăa fi prelungită din nou. De asemenea, cred că ar trebui să ne preocupe într-o mai maremăsură faptul că tot mai multe guverne ale țărilor UE recurg la majorarea TVA până lapragul maxim, pentru a face față provocărilor crizei economice. Este o măsură caredovedește lipsa de soluții viabile și care sufocă economia și cetățenii. În acest sens, pledez,în perspectiva adoptării unui sistem definitiv de armonizare fiscală, pentru evitareasupraimpozitării.

George Sabin Cutaș (S&D), în scris . − Am votat pentru acest raport deoarece considercă Uniunea Europeană are nevoie de o nouă strategie în ceea ce privește TVA. Prinintermediul acesteia, UE trebuie să țintească la reducerea birocrației și la înlăturarea piedicilorfinanciare care stau în calea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. De asemenea,consider că prelungirea dispoziției tranzitorii privind cota minimă a TVA până la 31decembrie 2015 poate să prevină dezechilibrele structurale în Uniunea Europeană

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Reînnoirea cotei standard minime a taxei pe valoareadăugată (TVA) de 15 % în statele membre, care a fost propusă de către Comisie, se bazeazăpe certitudine juridică. Nu sunt împotriva acestui principiu, așadar, am votat în favoareapropunerii. Totuși, trebuie să subliniez urgența unor măsuri mai cuprinzătoare în ceea ceprivește această taxă. Aceste măsuri trebuie să vizeze competitivitatea fiscală a UniuniiEuropene și protecția necesară a întreprinderilor mici și mijlocii. Este tot mai evident faptulcă politicile fiscale nu sunt neutre. Povestea de succes a TVA-ului nu poate și nu trebuie săo împiedice să se adapteze la noile vremuri.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În această propunere, care se bazează pearticolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia sugereazăo prelungire cu cinci ani a cerinței actuale pentru ca statele membre ale UE să impună cotastandard minimă a taxei pe valoare adăugată (TVA) de 15 %; prin urmare, aceasta nu vaavea niciun efect asupra cotele taxelor.

Comisia propune ca prelungirea să intre în vigoare la 1 ianuarie 2011 pentru o perioadăcare se va încheia la 31 decembrie 2015. Scopul acestei prelungiri nu este numai de a oferiîntreprinderilor certitudinea juridică necesară, ci și de a permite o evaluare mai bună anivelului adecvat al cotei standard de TVA la nivelul UE. Actualul sistem de TVA, cucomplexitatea sa ridicată nu numai în ceea ce privește cotele, nu ține pasul cu evoluțiapieței interne și dezavantajează întreprinderile europene, în special întreprinderile mici șimijlocii. În plus, așa cum a subliniat Parlamentul, sistemul de TVA, astfel cum este conceputși aplicat în prezent de statele membre, are puncte slabe pe care defraudatorii le folosescîn avantajul lor, cauzând pierderi de miliarde de euro din veniturile fiscale.

Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport se referă la propunerea dedirectivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind cota standard


minimă a taxei pe valoare adăugată de 15 %, care prelungește pentru încă cinci ani perioadaactuală – care trebuia să expire la sfârșitul acestui an – deoarece nu au putut ajunge la unacord privind standardizarea definitivă a cotelor de TVA.

Totuși, raportorul a profitat de ocazie și a prezentat Consiliului unele sugestii, în specialîn ceea ce privește noua strategie în materie de TVA despre care consideră că ar trebui săvizeze „eliminarea obstacolelor fiscale și ameliorarea mediului de afaceri, în special pentruîntreprinderile mici și mijlocii și pentru cele care utilizează intensiv forța de muncă,asigurând în același timp soliditatea sistemului în fața fraudei”. De asemenea, acesta profităde ocazie ca să insiste asupra faptului că, înainte de 31 decembrie 2015, Consiliul ar trebuisă treacă la un sistem definitiv, timp în care Comisia ar trebui să prezinte propunerilegislative pentru a înlocui cota actuală de tranziție până în anul 2013 .

Vom monitoriza acest aspect foarte îndeaproape, având în vedere potențialele implicațiinegative pe care le-ar putea avea propunerea din 2013.

David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport care analizează propunereaComisiei de a prelungi cu 5 ani, până la 31 decembrie 2015, cerința ca țările UE să impunăo cotă standard minimă a TVA de 15 %. Acest lucru este de dorit în perioade normale, darîn contextul crizei economice din prezent este chiar mai necesar. Concurența fiscală, carea coborât cotele de TVA, ar ruina țările care încearcă să mențină un nivel acceptabil deservicii publice.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Ar trebui să ne amintim că sistemul actual de TVA, dince în ce mai complex nu numai în ceea ce privește cotele, nu ține pasul cu evoluția piețeiinterne. Acest lucru dezavantajează întreprinderile europene, în special pe cele mici șimijlocii (IMM-uri).

În plus, așa cum a subliniat Parlamentul în trecut, sistemul de TVA, astfel cum este conceputși aplicat în prezent de statele membre, are puncte slabe pe care defraudatorii le utilizeazăîn avantajul lor, cauzând pierderi de miliarde de euro din veniturile fiscale. Obiectivul noiistrategii în materie de TVA ar trebui să fie, prin urmare, reformarea normelor privind TVAîntr-un mod care promovează activ obiectivele pieței interne. Noua strategie în materie deTVA ar trebui să vizeze reducerea sarcinilor administrative, eliminarea obstacolelor fiscaleși îmbunătățirea mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri și întreprinderile careutilizează intensiv forța de muncă, asigurând în același timp soliditatea sistemului împotrivafraudei.

Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Acesta este un aspect extrem de importantpentru dezvoltarea spiritului antreprenorial european în ansamblu. Trebuie să existe unsistem armonizat al cotelor de TVA, aplicabil tuturor țărilor Uniunii Europene. Trebuie săexiste un sistem de impozitare cuprinzător, pe termen lung, în ceea ce privește toate tipurilede activități antreprenoriale și industrie. Numai atunci vom putea recunoaște succesulpoliticii fiscale. În prezent în Letonia, anumiți politicieni nu reușesc să aprecieze pericolulunui sistem de impozitare instabil atunci când blochează deficitul bugetar, modificând încontinuu legislația fiscală. Acest lucru pune în pericol în mod semnificativ o viitoarereducere a sarcinilor fiscale și conduce la lichidarea în masă a întreprinderilor mici și mijlocii.Consider că inițiativa Comisiei Europene este oportună.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Cotele minime ale taxei pe valoare adăugatăreprezintă un aspect al eforturilor de a armoniza ratele de impozitare europene. Totușitrebuie să respingem aceste mișcări în direcția armonizării. Pe de o parte, acestea ar putea


duce la încercări de a introduce suveranitatea fiscală pentru UE pe ușa din spate și, pe dealtă parte, reglementările de acest fel reprezintă o intruziune în suveranitatea statelormembre. Statele membre trebuie să își păstreze competența de a stabili propriile lor ratede impozitare, deoarece fiecare țară trebuie să decidă pentru sine în funcție de propriilepriorități, întrucât acest lucru depinde de măsura în care statul cheltuiește banii în diferitedomenii. Toate acestea sunt, de asemenea, o expresie a evoluției istorice a Europei. Trebuiesă respingem solicitările privind ratele de impozitare minime, astfel încât presiunea de ase conforma, precum și nivelul de birocrație din UE și centralismul Bruxelles-ului să poatăfi reduse.

Mă opun cu fermitate prelungirii aplicării taxei obligatorii privind cota standard minimăde TVA de 15 % pentru încă cinci ani. UE ar trebui să se concentreze pe cooperarea privindfrauda fiscală, deoarece se pierd miliarde de euro îndeosebi în sistemul de TVA. Există uneleabordări în acest domeniu care merită să fie discutate în continuare.

Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Raportul extinde sistemul de tranziție inițiat deDirectiva 92/77/CEE a Consiliului, care a introdus o cotă minimă de TVA, stabilind că ratastandard nu poate fi mai mică de 15 %.

În prezent este o practică comună stabilirea cotelor minime, deoarece nu am realizat încăun sistem permanent de armonizare fiscală în Uniune pentru impozitarea indirectă. Înceea ce privește TVA-ul, acesta ne permite să împiedicăm ca diferențele din ce în ce maimari dintre cotele standard aplicate în statele membre să cauzeze dezechilibre structuraleși denaturări ale concurenței. Diferențele dintre cotele standard aplicate în prezent variazăîntre 15 % și 25 % și sunt suficiente pentru a garanta funcționarea corectă a pieței interne.

Amânarea va permite asigurarea, pentru companii, a certitudinii juridice necesare, dar șidesfășurarea de evaluări suplimentare în ceea ce privește un nivel satisfăcător al cotelorstandard de TVA pe întreg teritoriul UE. De asemenea, se solicită Comisiei să publice oCarte verde privind noua strategie în materie de TVA cât mai curând posibil și să înceapăconsultările privind viitoarea armonizare fiscală. Am votat în favoare, în așteptarea unuisistem de armonizare fiscală care va conduce la o cotă unică de TVA pe întreg teritoriulUE.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Casa pe careîl felicit pentru activitatea și colaborarea în cadrul Comisiei pentru afaceri economice șimonetare.

Scopul acestui raport este de a extinde cu încă cinci ani cerința actuală ca țările UE să impunăo cotă standard minimă de TVA de 15 %. Pe lângă faptul că accentuează importanța coteistandard minime, raportul merge mai departe și subliniază nevoia de a elabora o nouăstrategie în materie de TVA, deoarece, până în prezent, actualul sistem, care are ocomplexitate crescută nu numai în ceea ce privește cotele, nu ține pasul cu evoluția piețeiinterne.

Așa cum dl Monti a subliniat, de asemenea, în raportul său privind relansarea pieței unice,lipsa unor cote uniforme și costuri diferite ale traiului în numeroase state membre ar creacondițiile care să submineze spiritul pieței unice. Acest lucru dezavantajează companiileeuropene, în special IMM-urile.

În plus, sistemul european de TVA, astfel cum este conceput și aplicat de statele membreîn prezent, face adesea obiectul fraudei transfrontaliere, lucru ce conduce la pierderi demiliarde de euro din veniturile fiscale.


Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Îl felicit pe raportor, dl Casa, pentru că a elaboratacest raport care ne permite să abordăm din nou aspectele fundamentale ale TVA-ului șiarmonizarea fiscală.

Sunt de acord cu argumentele raportorului, și anume că sistemul actual de TVA nu ținepasul cu evoluția pieței interne ci, dimpotrivă, dezavantajează companiile și IMM-urile,afectând semnificativ competitivitatea acestora.

Prin urmare, sprijin propunerea de extindere a Comisiei de a crea un sistem comun de TVAcu scopul de a acorda companiilor certitudinea juridică necesară, dar, în același timp,îndemn Comisia să finalizeze analiza cât mai curând posibil și să elaboreze, cu ajutorulacestui Parlament, o Carte verde privind revizuirea sistemului de TVA.

Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport. Cu toateacestea, trebuie să subliniez faptul că amânarea succesivă a reglementării definitive a taxeipe valoare adăugată (TVA) este simptomatică pentru impasul în care se află integrareaeuropeană. Deși Comisia a prezentat o propunere de revizuire a sistemului de TVA decurând, suntem cu toții conștienți că diferitele interese ale statelor membre, așa cum aufost exprimate în Consiliu, vor sfârși prin a bloca propunerea de a face cotele mai uniforme.Ar fi bine să ne amintim că, în ciuda faptului că este o taxă regresivă, TVA-ul a fost șicontinuă să fie măsura fiscală de urgență pusă în slujba politicilor de austeritate impuse decătre Consiliu și de către Comisie.

Presiunea pentru așa-numita „consolidare bugetară” a statelor membre constituie, în prezent,un obstacol major pentru convergența cotelor de TVA. Dacă ne amintim că sugestia privindun „TVA european”, prezentată de către Comisie ca sursă de venit pentru Uniune, a fostimediat respinsă de numeroase state membre, va trebui să recunoaștem că o solicitareaadresată Comisiei de a crea „o nouă strategie în materie de TVA” nu pare să aibă prea multsens.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport care seconcentrează pe propunerea Comisiei de prelungire cu cinci ani a cerinței actuale ca statelemembre ale UE să impună o cotă standard minimă a taxei pe valoare adăugată (TVA) de15 %. În conformitate cu afirmațiile raportorului, este important să se recunoască faptulcă sistemul de TVA în sine trebuie să fie complet revizuit pentru a promova în mod activobiectivele pieței interne, astfel contribuind la crearea unui mediu de afaceri mai favorabil,în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. Prin urmare, salut din toată inima intențiaexprimată de Comisie de a publica o Carte verde privind revizuirea sistemului de TVA.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Noi, majoritatea din Parlament, votăm înfavoarea acestui text care afirmă că Parlamentul European, având în vedere propunereaComisiei către Consiliu [COM(2010)0331], având în vedere articolul 113 din Tratatulprivind funcționarea Uniunii Europene în conformitate cu care Consiliul a consultatParlamentul (C7-0173/2010), având în vedere avizul Comitetul Economic și SocialEuropean, având în vedere articolul 55 din Regulamentul de procedură și având în vedereraportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0325/2010), aprobăpropunerea Comisiei astfel cum a fost modificată; invită Comisia să își modifice propunereaîn consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționareaUniunii Europene; invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționeazăsă se îndepărteze de la textul aprobat de acesta; solicită Consiliului să consulte Parlamentuldin nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;


încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția sa Consiliului, Comisiei, precumși parlamentelor naționale.

Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) Acest raport referitor la sistemul comunal taxei pe valoare adăugată și durata obligației de a respecta cota standard minimă nutrebuie decât salutat. Acesta va stabili cota standard minimă la 15 % până la sfârșitulanului 2015. În timp ce Comisia Europeană a propus în mod repetat introducerea uneicote maxime de 25 %, Consiliul European nu susține acest lucru. În același timp, cotastandard nu depășește în prezent 25 % în niciun stat membru. Estonia, unde cota standardde TVA este de 20 % se află printre cele 19 state membre în care cota este de 20 % sau maimare. În ceea ce privește acest aspect, doresc să evidențiez faptul că sprijin cu fermitateprelungirea aplicării cotei minime de 15 %, care va da fiecărui stat membru posibilitateade a decide cât de ridicată să fie propria sa cotă de TVA. În plus, acest raport asigurăcertitudinea juridică pentru antreprenorii noștri care vor ști că, pentru următorii cinci ani,legislația europeană va împiedica majorarea cotei standard de TVA.

Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Propunerea Comisiei Europene prevede o prelungirecu cinci ani pentru cerința actuală ca statele membre ale UE să impună cota standard minimăde taxă pe valoare adăugată (TVA) de 15 % până la 15 decembrie 2015. Scopul este de amenține o structură armonizată fiscală cu două cote obligatorii de TVA și o armonizareîn cadrul intervalului de 10 %: cu alte cuvinte, între 15 % și 25 %. Statele membre seangajează să evite extinderea intervalului actual peste cea mai scăzută cotă standard dinprezent aplicată de acestea. Sunt de acord cu raportorul că, prin complexitatea sa tot maimare, sistemul actual de TVA nu ține pasul cu evoluția pieței interne. De asemenea, spercă, în viitor, Comisia Europeană va analiza nu numai acest aspect al cotei standard de TVA,ci și aspectul general referitor la revizuirea sistemului actual, inclusiv domeniul său deaplicare și derogările și se va angaja să elaboreze o nouă strategie pentru această taxă. Amvotat pentru raport din motivele prezentate mai sus.

Marianne Thyssen (PPE), în scris. – (NL) Evident, am votat în favoarea raportuluidlui Casa. În plus, sunt de acord, nu numai cu poziția raportorului privind directiva, ci șicu respectivul conținut al comentariilor privind raportul său. Încă din anul 1993, UniuneaEuropeană a utilizat un sistem de tranziție în materie de TVA. Încercările de a trece la ceeace este cunoscut ca un sistem definitiv au eșuat până acum. Totuși, acesta nu este un motivpentru care să nu mai încercăm.

Sistemul de TVA nu se referă numai la cote și la intervale, ci și la o schemă simplă, sigurădin punct de vedere legal, care funcționează bine pe piața internă, care este adaptată pentruIMM-uri și este rezistentă la fraudă. Faptul că se plănuiește de către Comisie să se abordezeaceastă cale este o veste bună. Aș dori să îl încurajez pe comisarul în cauză să abordezeacest aspect dificil.

Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Consider că, în noua strategie în materie deTVA, ar trebui să se acorde o atenție deosebită reformei normelor privind TVA înconformitate cu principiile care promovează în mod activ atingerea obiectivelor piețeiinterne. Așa cum subliniază raportorul, sistemul actual de TVA, cu complexitatea sa crescutănu numai în ceea ce privește cotele, nu ține pasul cu evoluția pieței interne. În ianuarie 2009,cota de TVA în Lituania a crescut de la 18 % la 19 %, iar în septembrie la 21 %. Esteimportant ca viitoarele schimbări să nu reducă interesul investitorilor străini pentru Lituania.Trebuie să propunem oportunități fiscale favorabile.


Conform noii strategii în materie de TVA, ar trebui să vizăm reducerea sarciniloradministrative, eliminarea obstacolelor fiscale și îmbunătățirea mediului de afaceri, înspecial pentru întreprinderile mici și mijlocii. Înainte de adoptarea deciziei finale, Comisiaar trebui să consulte în totalitate sectoarele publice și private. Cotele de TVA ar trebuidiscutate în timpul acestor consultări, precum și aspecte mai ample, cum ar fi obiectivulde a stabili o cotă maximă și alternative de structurare și de funcționare a TVA. Prin urmare,aștept cu nerăbdare Cartea verde a Comisiei privind revizuirea sistemului de TVA.

Raport: Burkhard Balz (A7-0314/2010)

Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului anual al BănciiCentrale Europene (BCE) deoarece consider că măsurile pentru menținerea unei rate scăzutea inflației, de aproape 2 %, concomitent cu sporirea lichidității piețelor, au prevenitprăbușirea multor instituții financiare. Cu toate acestea, recunosc faptul că potențialul deredresare al măsurilor BCE nu s-a realizat pe deplin, pentru că lichiditatea nu a fosttransferată întotdeauna în economia reală. Ar trebui reamintit că ceea ce a început ca ocriză financiară a devenit mai târziu o criză economică, de asemenea.

Guvernele statelor membre și BCE au fost nevoite să reacționeze în fața celei mai gravecrize din anii '30. Am fost martorii unei contracții a produsului intern brut, unei scăderi aactivității economice și unei creșteri a deficitelor bugetare care a dus la venituri fiscalescăzute și la crearea unei datorii publice imposibil de susținut: cifrele comparabile cu celede dinainte de criză sunt dificil de atins. Această situație este rezultatul lipsei reformelorstructurale din UE, lipsă atât de evidentă în cazul evenimentelor din Grecia și din alte țăridin zona euro. Prin urmare, consider că este important să tratăm slăbiciunile sistemuluifinanciar la nivel global și să ne însușim toate lecțiile crizei prin îmbunătățirea calitățiigestionării riscurilor și a transparenței piețelor financiare.

Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul privind raportul anualal Băncii Centrale Europene arată Parlamentul European ca fiind cel mai consecvent apărătorși susținător al atacului capitalului la adresa lucrătorilor din întreaga Uniune Europeană.Acesta repetă practic deciziile antipopulare ale summitului UE din octombrie, care creeazăun mecanism de faliment controlat, introduce condiții mai stricte în cadrul Pactului destabilitate, aplicându-l în cele mai mici detalii și impunând sancțiuni pentru statele membrecare nu reușesc să se conformeze acestor condiții. Raportul salută pachetul de fonduri pusela dispoziție la nivelul UE și al statelor membre pentru bursa de valori și pentru alte sectoarede capital, în scopul de a asigura profitabilitatea acestora și în timpul crizei capitaliste.Acesta susține toate măsurile barbare luate împotriva clasei muncitoare și populației, șiaplicate de guvernele burgheze din toate statele membre ale UE. Pentru ca UE să iasă dincriza economică capitalistă, reprezentanții politici ai capitalului propun ca ratarestructurărilor capitaliste din toate statele membre să crească, astfel încât să se menținărentabilitatea grupurilor de monopol pe cheltuiala lucrătorilor, care sunt chemați săplătească pentru criză. Irlanda reprezintă cel mai recent exemplu și nu va fi, cu siguranță,ultimul exemplu de consecințe tragice care îi așteaptă pe lucrători, ca urmare a încurajăriisuveranității monopolurilor și a profitabilității acestora.

Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluției privind raportulBăncii Centrale Europene pe baza raportului excelent elaborat de colegul meu german,dl Balz. Întrucât a devenit o instituție europeană, odată cu intrarea în vigoare a Tratatuluide la Lisabona, BCE, deși este independentă, nu poate fi indiferentă față de dorințelepopulației Europei, reprezentată de parlamente, sau ale guvernelor statelor membre. Prin


urmare, susțin solicitarea ca activitatea și procesul decizional al BCE să fie transparente. Întimpul crizei, BCE a modificat ratele dobânzilor până la 1 % și a continuat să ia măsuri fărăprecedent, nonstandard, pentru a sprijini creditarea pe întreg parcursul anului 2009. Acestemăsuri au dat roade. Susțin ideea că ridicarea acestor măsuri trebuie să fie bine sincronizatăși coordonată cu guvernele naționale. În special, ar fi util dacă BCE ar efectua o evaluareglobală, mai degrabă decât regională, a inflației în politica sa monetară de stabilire a ratelorde intervenție pentru ieșirea din criză.

Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) În rezoluția Parlamentului European privindraportul anual al BCE pentru 2009 se remarcă faptul că principiile Pactului de stabilitateși creștere nu au fost întotdeauna pe deplin respectate în trecut și, prin urmare, este necesarsă ne asigurăm că în viitor acest pact va fi aplicat într-un mod mai coerent și mai eficientîn statele membre. Am susținut această rezoluție și consider că o uniune monetară aremare nevoie de coordonarea politicilor economice și de eliminarea lacunei actuale însupravegherea macroprudențială prin înființarea Comitetului european pentru riscurisistemice (CERS). Consider că, în situația în care CERS oferă doar avertismente șirecomandări, fără punere în aplicare efectivă, este imposibil să fie respectate principiileaplicării eficiente și responsabilității, iar CERS nu poate declara o situație de urgență de lasine. Prin urmare, trebuie conferite competențe sporite CERS. Este deosebit de importantsă se solicite Comisiei Europene să nu se limiteze pur și simplu la modificarea regulamentuluiprivind agențiile de rating al creditelor, ceea ce ar spori răspunderea acestor agenții, ci săprezinte o propunere privind înființarea unei agenții europene de rating al creditelor, carear facilita o evaluare obiectivă a situației economice și financiare a statelor membre.

Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluțieiParlamentului, deoarece sunt de acord că criza financiară din unele țări ale zonei euro esteo chestiune serioasă și reflectă o anumită disfuncție a zonei euro și pentru că sunt de părerecă acest lucru demonstrează necesitatea reformei și a unei mai bune coordonări întrediferitele politici economice. De asemenea, sunt de acord cu apelul la aplicarea fără restricțiiși mai coerentă a Pactului de stabilitate și creștere, deoarece cred că pactul ar trebui completatprin dezvoltarea unui sistem de avertizare timpurie, pentru a detecta eventualeleinconsecvențe, cum ar fie de exemplu sub forma unui „semestru european”, nu numaipentru a întări supravegherea și coordonarea politicilor economice în vederea consolidăriifiscale, ci – dincolo de dimensiunea bugetară – pentru a aborda alte dezechilibremacro-economice și pentru a consolida procedurile de punere în aplicare.

Uniunea monetară are nevoie de o coordonare sporită și robustă a politicilor economice.Aș dori să invit Comisia să prezinte propuneri de consolidare a Pactului de stabilitate șicreștere, inclusiv obiective specifice pentru reducerea decalajului de competitivitate dintreeconomiile europene, pentru a stimula creșterea generatoare de locuri de muncă.

Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Apreciez foarte mult eforturile Băncii Centrale Europene.Consider, de fapt, că BCE a demonstrat că este capabilă să îndeplinească obiectivele pe careși le-a stabilit, și că nivelul său de competență tehnică s-a dovedit a fi totdeauna la înălțimeasituațiilor cu care se confruntă, inclusiv în perioadele de criză gravă, precum cea de acum.

Cu toate acestea, existența variațiilor neașteptate a indicatorilor macroeconomici-cheie artrebui să ne determine să medităm la mecanismele intermediare care acționează întrepolitica monetară și economia reală. Prin urmare, cred că nu este necesar doar să înființămalte autorități de supraveghere și control pentru a sprijini BCE, ci și, mai presus de toate,


să acoperim acele sfere de responsabilitate care nu au fost considerate a fi importante pânăîn prezent.

În special, viitoarea aderare a Estoniei la zona euro reprezintă o sursă de îngrijorare. Ouniune monetară extinsă necesită, de fapt, o mai mare coeziune internă. Lăsând la o parteperformanțele macroeconomice ale acestui stat baltic, în conformitate cu standardeleobligatorii ale UE, între țările zonei euro trebuie să existe o mai mare convergență, nu înultimul rând în sensul creșterii capacității de acțiune a instituțiilor, care protejează stabilitateași valoarea acesteia.

Corina Crețu (S&D), în scris . − Am votat în favoarea raportului anual BCE pe 2009.BCE și-a continuat politica sa din 2008, țintind o rată a inflației apropiată de nivelul de 2%,concomitent cu creșterea lichidităților pe piețe. Așadar, BCE a ajustat ratele dobânzilorpână la 1% și a continuat măsurile neconvenționale, introduse în 2008, pe parcursul anului2009. Cele cinci elemente-cheie ale unei sprijiniri sporite a creditării au fost atribuireaintegrală a fondurilor cu o rată fixă, extinderea listei de garanții, scadențe mai îndelungatepentru operațiunile de refinanțare, furnizarea de lichidități în monedă străină și sprijinireapieței financiare printr-un program controlat, dar substanțial de achiziționare de obligațiunigarantate. Este necesară o coordonare riguroasă cu guvernele naționale din țările UE privindprogramele lor proprii, mai ales prin prisma crizelor ce au afectat Grecia și, acum, Irlanda,precum și a perspectivei sumbre a propagării lor.

George Sabin Cutaș (S&D), în scris . − Am votat în favoarea „Raportului anual pe 2009al Băncii Centrale Europene”, considerând că acesta propune o serie de măsuri care ar puteafi benefice pentru economia Uniunii Europene. Printre acestea se numără un mecanismpermanent pentru apărarea zonei euro de atacuri speculative, supravegherea activitățiloractualelor agenții de rating al creditului și gândirea unei eventuale Agenții europene derating al creditului. În calitate de raportor al grupului meu politic, am subliniat, de asemenea,limitele Pactului de stabilitate și creștere în forma sa actuală. Pactul ar trebui complementatcu un sistem de alarmă care să întărească coordinarea politicilor economice în cadrulUniunii Europene.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru acest raport, deoarece susțin reformași o coordonare mai puternică a politicilor economice din cadrul zonei euro, având învedere disfuncția provocată de criza financiară în sistemul actual. Propunerile care vizeazăconsolidarea Pactului de stabilitate și creștere trebuie să țină cont de decalajul decompetitivitate dintre economiile europene, pentru a stimula în special creșterea generatoarede locuri de muncă.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Criza cu care ne confruntăm reprezintă o oportunitatede a revizui și de a îmbunătăți lucrurile care au mers prost în trecut. Consolidarea Pactuluide stabilitate și creștere și monitorizarea respectării acestuia sunt esențiale pentru prevenireadezechilibrelor viitoare din zona euro. Crearea unui Comitet european pentru riscurisistemice și înlocuirea comisiilor de supraveghere cu trei noi autorități de supravegheresunt măsuri care vor fi benefice în ceea ce privește mai buna supraveghere economică.Sunt de acord cu raportorul atunci când acesta a vorbit despre nevoia de prudență înprivința inițiativelor de reglementare a piețelor financiare. Este așa cum s-a argumentat: omai bună reglementare nu înseamnă neapărat mai multă reglementare.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona a acordat BănciiCentrale Europene (BCE) statutul de instituție a UE, ceea ce sporește responsabilitateaParlamentului, ca instituție a UE prin intermediul căreia BCE este responsabilă față de


publicul european. Raportul anual al BCE pentru 2009 tratează în principal reacția BCE lacriză, strategia de ieșire din criză și subiecte referitoare la guvernanță. Criza financiară carea început acum aproape doi ani cu criza creditelor ipotecare subprime din SUA, s-a răspânditrapid la UE și s-a transformat și într-o criză economică, care a lovit economia reală. PIB-ulreal din zona euro s-a redus cu 4,1 % în 2009, media ratei generale a deficitului public acrescut la aproximativ 6,3 %, iar ponderea datoriei publice în PIB a crescut de la 69,4 % în2008 la 78,7 % în 2009.

BCE a acționat corect prin scăderea ratelor dobânzilor până la 1 % și continuând cu măsurisubstanțiale, nonstandard și fără precedent pentru a sprijini creditarea. Acest lucru a prevenitprăbușirea multor instituții financiare. Cu toate acestea, lichiditatea nu a trecut întotdeaunaîn economia reală. Această criză a demonstrat în mod clar nevoia unei transparențe sporiteși a unei gestionări mai bune a riscurilor pe piețele financiare, a unor finanțe publice solideși nevoia urgentă de recâștigare a credibilității. -

Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Sistemul financiar internațional este într-adevăramoral si imoral. Cele mai recente evoluții ale crizei irlandeze au asigurat băncile că vorputea continua să își răsplătească într-un mod generos acționarii și să își asume riscuri petermen lung, deoarece statele membre și contribuabilii europeni vor fi întotdeauna acolopentru a le salva. Privatizarea profiturilor și dreptul public de proprietate asupra pierderilorla scară largă. [...] Cap, câștig eu, pajură, pierzi tu [...]. Este paradoxal și într-adevăr scandaloscă turbulențele de pe piața de capital cauzate de datoria publică a Irlandei reprezintăconsecința directă a ajutorului pe care țara l-a acordat băncilor sale – ajutor care a sporitdeficitul mai mult decât oricând și a făcut să explodeze datoria acesteia. Mai mult decâtatât, băncile pe care le-a salvat sau băncile surori ale acestora sunt cele care astăzi facspeculații împotriva ei. Totuși, principala lecție de învățat din toate acestea este faptul căeuro reprezintă o piatră de hotar legată de gâtul statelor membre și că politica BănciiCentrale Europene, ca și cursul de schimb al monedei euro, este orientată exclusiv spreGermania. Statele membre care s-au descurcat cel mai bine sunt cele care și-au păstrat ooarecare flexibilitate cu privire la monedă și la cursurile lor de schimb. Mă refer la monedalor națională! Este timpul ca toată lumea să învețe din aceasta.

Alan Kelly (S&D), în scris. – Această inițiativă a Parlamentului este deosebit de importantăîn acest an, deoarece oferă deputaților europeni o șansă de a-și exprima opinia în legăturăcu modul în care Banca Centrală Europeană a reacționat la criza bancară. Votul în aceastăprivință ne-a oferit, de asemenea, o șansă de a ne expune punctul de vedere privind alteaspecte ale climatului economic actual, cum ar fi cauzele crizei, guvernanța și reformapieței financiare. Este important ca vocea aripii populare a Uniunii Europene să se audă înlegătură cu un subiect atât de important.

Thomas Mann (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea sprijinirii raportului anual alBăncii Centrale Europene (BCE) pentru 2009, deoarece acesta subliniază în mod claracțiunile coerente adoptate de BCE și obiectivul său principal de menținere a stabilitățiiprețurilor. În criza din 2009, BCE a acționat și a reacționat în mod eficient. Cu independențăși determinare, aceasta a pus bazele unui climat de încredere de durată. Propunerea noastrăcea mai importantă pentru îmbunătățire ar trebui să fie pusă în practică în mod consecvent.Cu alte cuvinte, BCE ar trebui să facă activitățile sale mai transparente, în scopul de a-șispori legitimitatea. Noul Tratat de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009,a transformat BCE într-un organism al Uniunii Europene. Apreciez foarte mult acest lucru,deoarece BCE este în primul rând răspunzătoare în fața Parlamentului, fapt de care multepersoane nu sunt conștiente. Aceasta trebuie să fie în continuare în măsură să ia deciziile


de politică financiară într-un mod independent de influența politică și să le justificecetățenilor pe care îi reprezintă.

BCE a fost și este un aliat de încredere în găsirea unui echilibru între caracterul solid alfinanțelor publice și reducerea necesară a datoriei în statele membre. Aceasta a subliniatîn mod constant faptul că zona euro are nevoie de un pact de stabilitate cu autoritate.Acesta trebuie aplicat întocmai și nu trebuie să fie eludat sau subminat.

David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport, care analizează raportulanual al BCE pentru 2009. Grupul meu (Grupul S&D) a folosit raportul pentru a propulsapoliticile macroeconomice fundamentale, inclusiv: coordonarea politicilor macroeconomicede către statele membre; un cadru permanent de gestionare a crizelor; un Pact de stabilitateși creștere consolidat; posibilitatea creării unei agenții europene de rating al creditelor;credite pentru IMM-uri; și desprindere ușoară de sprijinul guvernamental în urma crizei.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Criza economică gravă răspândită în întreaga lume s-afăcut simțită foarte acut în UE. Reacția Băncii Centrale Europene la criză a fost eficace, deșiuneori aceasta a fost găsită vinovată că acționează cu întârziere sau fără fermitate, în specialîn ceea ce privește politica de reducere a ratei dobânzilor, care a fost mai radicală și maieficientă în Regatul Unit și pentru Rezerva Federală a Statelor Unite.

Trebuie să învățăm din greșelile făcute, astfel încât acestea să poată fi evitate în viitor. Crizafinanciară din unele țări ale zonei euro este, prin urmare, o problemă serioasă pentru zonaeuro ca întreg și reflectă o disfuncție a acesteia. Acest lucru demonstrează necesitateareformei și a unei coordonări mai puternice a politicilor economice din zona euro. Acestaeste un obiectiv fundamental pentru toate statele care fac parte din zona euro, astfel încâtaceasta să poată fi consolidată și să poată scăpa repede de presiunea cu care se confruntăîn prezent.

Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Raportul dlui Balz nu a reușit să clarificeproblema modului în care Banca Centrală Europeană (ECB) a supravegheat și a reglementattranzacțiile și politica monetară în timpul crizei. Aceasta este doar o încercare de a îmbrăcaoperațiunile băncii în fraze vagi și prudente. În realitate, acest lucru este esențial nu numaipentru a defini starea lucrurilor, ci și pentru a preveni orice simptome care amenințădezvoltarea economiei. Numai atunci se pot realiza pregătiri din timp și datoriile financiare,precum deficitul bugetar de 110 de miliarde de euro al Greciei, deficitul de 28 de miliardede euro al Ungariei și cel de 7,8 milioane de euro al Letoniei pot fi evitate întrutotul. Cutoate acestea, consider că raportul BCE privit în ansamblu reprezintă un pas pozitiv.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Balz, cu caream avut șansa de a lucra în această privință în cadrul Comisiei pentru afaceri economiceși monetare.

Banca Centrală Europeană a jucat un rol important și fundamental în timpul crizeieconomice din ultimii ani, iar reprezentanții săi au avut deseori un rol esențial în evidențiereaproblemelor din zona euro. Statele membre nu au ascultat întotdeauna, însă coordonareaoferită de către instituția de la Frankfurt poate fi privită doar într-o lumină pozitivă. Pachetulde ajutor constituit și pus la dispoziția Greciei și reacțiile rapide, de asemenea, nu ar fi fostposibile fără o autoritate și un organism precum BCE.

Mai mult, odată cu recenta aprobare a pachetului de măsuri privind autoritățile desupraveghere din Europa, BCE va dobândi puteri mai mari și autoritatea de a monitoriza


și de a evidenția anomalii din sistem. Acest lucru este esențial, la fel cum este esențial pentruBCE să își mențină independența și să nu se afle sub influența vreunui stat membru.

Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Raportul anual al BCE cuprinde reacția lași strategia de ieșire din criză aplicate de bancă pe parcursul anului 2009. Pe de altă parte,în raportul său, în favoarea căruia am votat, Parlamentul European are așteptări deosebitde mari în privința retragerii treptate a măsurilor de urgență ale BCE aplicate în 2008, caurmare a crizei financiare (1 % rata dobânzii, facilități cantitative și inflație sub 2 %).

Acest lucru este deosebit de important pentru Grecia și pentru celelalte state din zona eurodeoarece, în aceste cazuri, nu numai că recesiunea nu s-a încheiat în 2009; dimpotrivă,aceasta s-a transformat într-o criză bugetară gravă. Prin urmare, orice schimbare de pozițiea BCE va trebui să țină cont de noua situație și să fie aplicată în strânsă cooperare cu statelemembre afectate în prezent de criza datoriei.

Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestui raport. Acestaignoră, sau cel puțin subestimează, efectul de recesiune al unei politici de reducere acheltuielilor publice aplicate simultan de majoritatea statelor membre ale UE, într-unmoment în care UE este pe punctul de a lăsa în urmă marea recesiune care a început în2008. Acceptarea acestui raport înseamnă un vot în favoarea abandonării politicii destimulare concertate, care a fost pusă în aplicare în 2009. Ideologia neoliberală care dominăBanca Centrală Europeană (BCE), ideologie care implică o amenințare continuă a inflației,chiar și atunci când există capacitate de producție neexploatată, transformă zona euroîntr-un ostatic al piețelor financiare. Această ideologie a revenit pentru a ne reaminti căausteritatea nu este suficientă, că trebuie să existe o reducere nominală a salariilor și cătrebuie să continue dereglementarea pieței forței de muncă.

Având în vedere că scăderea cererii generale va afecta punerea în aplicare a bugetului decătre Grecia și Irlanda în 2011, BCE va veni apoi și ne va spune că politica de austeritate afost una corectă, însă nu a mers suficient de departe sau suficient de profund. Acest raportsusține o adevărată înșelătorie intelectuală.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Actuala criză economică și financiară a evidențiatnevoia de a pune în aplicare reforme UE care pot consolida supravegherea și coordonareapoliticilor economice în zona euro și pot restabili încrederea în finanțele publice europene.

Se iau măsuri importante în această direcție, în special prin crearea unui Comitet europeanpentru riscuri sistemice (CERS), care va elimina lacuna actuală în supraveghereamacroprudențială a sistemului financiar al UE, însă este vital să mergem mai departe cupropuneri pentru consolidarea Pactului de stabilitate și creștere, pentru a asiguraconsolidarea bugetară, pentru a aborda alte dezechilibre macroeconomice și pentru aconsolida procedurile de aplicare. Acest raport, pentru care am votat în favoare, atrage, deasemenea, atenția asupra faptului că pachetele de măsuri de austeritate adoptate de guvernelestatelor membre nu ar trebui să compromită capacitatea acestora de a promova redresareaeconomică, punând accent pe asigurarea unui echilibru între procesul de consolidare afinanțelor publice și satisfăcând nevoia investițiilor în locuri de muncă și în dezvoltaredurabilă, precum și utilizând măsuri și instrumente care pot oferi o direcție sacrificiilorimpuse publicului și care vizează un anumit scop.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acest raport evaluează raportul anualpentru 2009 al Băncii Centrale Europene (BCE) și activitatea desfășurată de către BCE înanul respectiv. Întrucât declarația Parlamentului European privind raportul anual al BCE


pentru 2008 a fost amânată din cauza alegerilor din 2009, nu a trecut mult timp de laultima declarație a Parlamentului European cu privire la activitatea BCE. Raportul pe anul2008 trata în principal performanța BCE din timpul crizei financiare și economice. Dinpăcate, situația nu s-a schimbat de atunci. Totuși, acțiunile economice, financiare și, într-omăsură tot mai mare, acțiunile politice sunt larg dominate de criză. Prin urmare, raportulanual al BCE pentru 2009 încă tratează în primul rând reacția BCE la criză, strategia deieșire din criză și subiecte ce țin de guvernanță.

Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Recent, activitatea Băncii CentraleEuropene s-a concentrat pe lupta împotriva crizei financiare și pe încercările de reconstruirea stabilității uniunii economice și monetare. Depășirea efectelor unei crize atât de gravenecesită adoptarea de către țările individuale a unui nou model de guvernanță economică.Banca Centrală Europeană ar trebui să sprijine măsuri care să aibă drept rezultat recuperareaechilibrului bugetar prin încurajarea rambursării împrumuturilor existente, în locul acordăriide noi credite economiilor care au datorii uriașe.

Criza financiară din statele membre individuale ale Uniunii Europene reprezintă oamenințare importantă la adresa stabilității monedei euro. Aceasta arată, de asemenea,deficiențele de funcționare a zonei euro și atrage atenția asupra necesității reformei și aunei consolidări economice mai eficiente în țările Uniunii. De asemenea, ar trebui să seacorde atenție dezvoltării de mecanisme preventive în cazul agravării crizei actuale sau încazul în care ar trebui să se treacă la o nouă fază. Uniunea Europeană și zona euro pot ieșidin criză chiar mai puternice decât au fost, însă trebuie să tragem concluziilecorespunzătoare din experiențele ultimelor luni. Sunt convins că rolul Băncii CentraleEuropene și al guvernelor din statele membre individuale ale UE va fi crucial în acest proces.

Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE)Raportul anual al Băncii Centrale Europene(BCE) este în primul rând o anchetă a modului în care BCE a reacționat la criza financiarăși economică. BCE a reacționat rapid și a intervenit cu succes. Luând o serie de măsuriextraordinare, aceasta a fost în măsură să reducă presiunea lipsei lichidităților de pe piețe.Cu toate acestea, acum aceste măsuri trebuie să fie demontate cu precauție și treptat,deoarece prin definiție, „măsurile extraordinare” nu trebuie să devină o regulă. Băncile șiîn același timp statele membre care, din cauza pierderii încrederii între actorii de pe piețelefinanciare, au ajuns să se bazeze pe intervenția BCE ca intermediar pentru a avea acces lafinanțare, trebuie să își recâștige independența. Banca centrală evidențiază în mod constantfaptul că este independentă, însă în timpul crizei recente se pare că acest lucru nu a maifost suficient de important pentru a ne permite să ne referim la ea ca independență. Caurmare a injecției masive de capital în Irlanda, sub formă de împrumuturi de urgență pentrusistemul bancar irlandez și sub forma cumpărării de obligațiuni guvernamentale, BCE însășise bazează acum pe Irlanda pentru a accepta pachetul de salvare al UE, astfel încât aceastasă poată plăti din nou dobândă pentru împrumuturile de la BCE. BCE trebuie să se opunătuturor eforturilor de a fi transformată într-un organism politic.

Raport: Christian Ehler (A7-0308/2010)

Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul Parlamentului Europeanreferitor la dezvoltarea unor capacități civile-militare ale UE evidențiază fața imperialistărespingătoare a UE și a reprezentanților politici ai capitalului. Este un manual macabrupentru punerea în aplicare a intervențiilor imperialiste ale UE și pentru comiterea de crimeîmpotriva umanității. Acesta susține în mod deschis „noua doctrină” a NATO de a „ împletisecuritatea internă și cea externă”, invitând UE să își organizeze și să își planifice forțele


civile și militare, astfel încât să poată interveni în mod direct, prin mijloace combinate civileși militare, în fiecare colț al planetei, în numele așa-numitei „gestionări a situațiilor de criză”și al „menținerii păcii”. Fără menajamente, reprezentanții politici ai monopolurilor propuno serie de măsuri pentru sporirea eficacității misiunilor militare ale UE, în vedereaconsolidării poziției sale în lupta dintre imperialiști, care are o intensitate fără precedent,atât la nivel global, cât și în cadrul UE. Propunerile includ un centru de operațiuni UEpermanent, sub forma unui „cartier general comun pentru gestionarea situațiilor de criză”,noi „Unități Integrate de Poliție”, o mai bună utilizare a Forței europene de jandarmerie,noi „echipe de intervenție civilă”, o colaborare mai strânsă cu NATO, posibilitatea ca NATOsă se poată baza pe „capacitățile civile ale UE” și armonizarea „capacităților de dezvoltare”ale UE cu standardele NATO.

Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris . − Devine evident că securitatea pe plan internși extern sunt tot mai interdependente și, în aceste condiții, dezvoltarea politicilor și acapacităților de gestionare a crizelor, de prevenire a conflictelor este, de fapt, o investițieîn securitatea cetățenilor Uniunii Europene. Serviciul european de acțiune externă ar trebuisă fie un factor principal în dezvoltarea unei abordări europene cu adevărat cuprinzătoarea gestionării crizelor civile și militare pe plan european, a prevenirii conflictelor, punândla dispoziția UE suficiente structuri, resurse umane și resurse financiare pentru a-și îndepliniresponsabilitățile pe plan mondial. În condițiile înființării SEAE, este necesară transferareastructurilor PSAC, inclusiv a Direcției de gestionare a crizelor și de planificare, Capacitateacivilă de planificare și conducere, Statul Major al UE și Centrul de situații, sub umbrelaSEAE, sub autoritatea și responsabilitatea directă a Înaltului Reprezentat pentru AfaceriExterne.

Este datoria directă a acestuia de a se asigura că aceste structuri vor fi integrate și vorfuncționa coerent. Pentru a stimula dezvoltarea abordării cuprinzătoare a UE, este nevoiede o strânsă colaborare între SEAE și toate celelalte unități relevante din cadrul Comisiei,în special cu cele care se ocupă de problemele legate de dezvoltare, ajutoarele umanitare,protecția civilă și sănătatea publică.

Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Îl felicit pe raportor, dl Ehler, pentru că a atrasatenția acestui Parlament asupra unui subiect fundamental pentru Uniunea Europeană, șianume, cooperarea civilă și militară.

Am votat în favoarea acestui raport, deoarece susțin necesitatea unei cooperări mai strânseîntre capacitățile civile și militare, în scopul de a oferi reacții eficiente la crizele actuale șila amenințările la adresa securității, inclusiv dezastre naturale.

De asemenea, aprob ideea de elaborare a unei Cărți albe a Uniunii Europene privindsecuritatea și apărarea, bazată pe rapoarte sistematice și riguroase privind securitatea șiapărarea realizate de către state, în funcție de criterii comune și de un calendar comun, carear defini obiectivele de securitate și de apărare ale Uniunii, interesele și nevoile într-un modmai clar în ceea ce privește mijloacele și resursele disponibile.

Recenta situație de urgență din Haiti a subliniat, de asemenea, necesitatea ca UniuneaEuropeană să ofere o mai bună coordonare și o desfășurare mai rapidă a activelor militareîn contextul ajutorului în caz de catastrofe, în special a capacităților de transport aerian.Având în vedere importanța acestor misiuni, consider că este necesar ca fondurile să fieanalizate mai rapid și, din motive de transparență, să se creeze o linie bugetară pentrufiecare misiune.


Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Raportorul susține cu succes nevoia unei mai bunecoordonări și partajări a sarcinilor între forțele civile și militare în gestionarea crizelor.Distincția între dimensiunea strategică și cea operațională este încă vagă în prezent. Prinurmare, sprijin propunerea raportorului de a crea un cartier general permanent responsabilcu planificarea operațională și cu desfășurarea operațiunilor militare. În ceea ce priveștedesfășurarea capacităților civile-militare, statele membre ar trebui să stabilească obiectivecare corespund resurselor lor în materie de desfășurare a personalului. Ar fi, de asemenea,o idee bună să se stabilească o solidaritate financiară reală între statele membre. În sfârșit,o mai mare sinergie între cercetarea civilă și militară ar fi un mare avantaj, deoarece arcontribui la prevenirea repetării, duplicării și, prin urmare, a costurilor inutile.

Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Si vis pacem, para bellum („Dacă îți dorești pace, pregătește-tede război”), au spus străbunii. Din fericire, zilele curselor de înarmare au apus. Cu toateacestea, principiul care a inspirat dictonul latin este valabil și în prezent. Nu poate existaniciun angajament serios și credibil față de pace în cazul în care condițiile nu sunt propicepentru ca aceasta să fie menținută, în conformitate cu norme serioase, obiective.

Fără a căuta să intervină în orice dispută care poate apărea, UE, în calitate de mare putereeconomică și politică, ar trebui să își facă simțită prezența în cazuri ce implică intereselede orice fel sau natura, dacă este necesar, de asemenea, prin utilizarea mijloacelor militarepentru a restabili ordinea și pentru a restabili condiții de pace, ca o exigență prealabilăpentru rezolvarea conflictelor. Rezultă că o mai mare autonomie, împreună cu o legăturămai strânsă cu NATO și cu alte organisme existente, poate doar să sporească autoritatea,credibilitatea și coeziunea Europei.

Corina Crețu (S&D), în scris . − Este de dorit ca instituirea Serviciului european de acțiuneexternă (SEAE) să contribuie la dezvoltarea unei abordări europene cu adevăratcuprinzătoare a gestionării crizelor civile și militare pe plan european, a preveniriiconflictelor și a consolidării păcii, punând la dispoziția UE suficiente structuri, resurseumane și resurse financiare pentru a-și îndeplini responsabilitățile pe plan mondial înconformitate cu Carta ONU. Întrucât Consiliul de Securitate al ONU are ca responsabilitateprincipală menținerea păcii și a securității internaționale, este necesară o cooperare strânsăîntre UE și ONU în domeniul gestionării civile și militare a crizelor, în special în ceea ceprivește operațiunile de acordare de ajutor, în care Biroul Organizației Națiunilor Unitepentru coordonarea afacerilor umanitare (UNOCHA) are primul rol. Totodată, e de doritconsolidarea acestei cooperări, în particular în acele zone în care o organizație urmeazăsă preia atribuțiile celeilalte, în special prin prisma experienței contradictorii din Kosovo.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru acest raport, deoarece cred că reacțiileefective la crizele de azi și la amenințările la adresa securității, inclusiv la catastrofele naturale,trebuie să implice adesea atât capacitățile civile, cât și cele militare și necesită o cooperaremai strânsă între acestea.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Trăim într-o lume în care, în primul rând, ne așteptămdin ce în ce mai puțin la un atac convențional asupra Uniunii Europene sau asupra oricăruiadintre statele sale membre și, în al doilea rând, amenințările sunt tot mai răspândite înîntreaga lume, fie acestea atacuri din partea terorismului internațional, atacuri ciberneticeasupra unor sisteme IT cruciale, atacuri cu rachete cu rază lungă de acțiune asupraobiectivelor europene sau piraterie în apele internaționale. În calitate de organizație dedicatăconservării păcii, prevenirii conflictelor, reconstrucției postconflict și consolidării securitățiiinternaționale, este deci esențial ca UE să fie capabilă să acționeze ca un actor global în


acest domeniu, capabil de a garanta securitatea cetățenilor din cadrul teritoriului său. Prinurmare, cred că este esențial ca UE să se angajeze față de cooperarea în cadrul OrganizațieiNațiunilor Unite și în spațiul euroatlantic cu NATO, care a aprobat în acest weekend noulconcept strategic, care vizează întărirea capacității Alianței de a face față amenințărilorneconvenționale și consolidarea legăturilor sale cu Uniunea Europeană; acesta includeintensificarea unei „cooperări practice în operațiuni din tot spectrul situațiilor de criză, dela planificare coordonată la sprijin reciproc în teren”.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) UE s-a angajat în vederea definirii și urmăririipoliticilor comune și acțiunilor pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor,consolidarea reabilitării postconflict și consolidarea securității internaționale, înconformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite. Prin gestionarea civilă acrizelor, UE face deja o contribuție clară la securitatea globală, aceasta reflectând valorileși principiile sale fundamentale. Înființarea Serviciului european de acțiune externă (SEAE)ar trebui să contribuie în continuare la dezvoltarea unei abordări europene cu adevăratglobale pentru gestionarea civilă și militară a crizelor, prevenirea conflictelor și consolidareapăcii, și să ofere UE structuri adecvate, niveluri de personal și resurse financiare pentru a-șisatisface responsabilitățile la nivel mondial. În această privință, aș dori să sublinieznecesitatea de a accelera furnizarea finanțării pentru misiuni civile și de a simplificaprocedurile decizionale și aranjamentele de punere în aplicare. Prin urmare, Consiliultrebuie să ia rapid deciziile corespunzătoare pentru constituirea fondului de lansare, astfelcum se subliniază la articolul 41 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), dupăconsultarea Parlamentului.

Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport reflectă bine criza capitalismuluiși diplomația canonierelor cu care UE dorește să răspundă la aceasta, în parteneriat cuNATO și SUA.

Încă de la început, portavocele intereselor marelui capital – majoritatea deputaților acestuiParlament – au încercat să acopere responsabilitățile istorice și actuale ale UE față deproblemele de securitate existente ale lumii. Prin urmare, această rezoluție susține tezarăzboaielor preventive cu argumentul derutant că „securitatea” cetățenilor din țările UEeste garantată de o politică de intervenție, încălcând suveranitatea țărilor și popoarelor șiparticipând la război oriunde și ori de câte ori sunt în joc interesele grupurilor economiceale UE; această situație se va amplifica doar odată cu crearea Serviciului european de acțiuneexternă.

În realitate, este tot mai clar faptul că UE face acum parte din amenințarea care pluteștepeste populație. Într-un moment în care lucrătorii sunt privați de drepturi importante șise impun măsuri draconice oamenilor sub pretextul lipsei de resurse, canalizarea fondurilorcătre achizițiile de arme și către consolidarea industriei de război ar trebui să fie condamnată.

Richard Howitt (S&D), în scris. – În ceea ce privește votul asupra rezoluției privindraportul Ehler, deputații europeni laburiști și-au oferit sprijinul cu bucurie. Eu și colegiimei laburiști suntem bucuroși să sprijinim cooperarea civilă și militară pozitivă șiconsolidarea unei capacități mai mari, în scopul de a contribui la menținerea păcii,prevenirea conflictelor și întărirea reabilitării postconflict. În acest moment de luptăfinanciară în Europa, punem la îndoială, cu toate acestea, nevoia de a înființa un cartiergeneral permanent al operațiunilor UE și valoarea adăugată pe care ar aduce-o activitățiipozitive deja desfășurate.


David Martin (S&D), în scris. – Salut unele aspecte ale acestui raport care trateazăcooperarea civilă-militară și dezvoltarea capacităților civile-militare. Salut în specialcooperarea în cazul crizelor umanitare și al dezastrelor naturale.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Sunt necesare răspunsuri eficiente la crizele actuale șila amenințările la adresa securității, inclusiv catastrofele naturale, astfel încât adesea trebuiesă ne bazăm atât pe capacitățile civile, cât și pe cele militare și să solicităm o cooperare maistrânsă între acestea. Dezvoltarea abordării globale a UE și capacitățile sale militare și civilecombinate de gestionare a situațiilor de criză au fost caracteristici distinctive ale politiciide securitate și apărare comune (PSAC) și reprezintă nucleul său valoare adăugată. ÎnființareaServiciului european de acțiune externă (SEAE) contribuie în continuare la dezvoltareaunei abordări europene cu adevărat globale pentru gestionarea civilă și militară a situațiilorde criză, la prevenirea conflictelor și la consolidarea păcii, și oferă UE structurile adecvate,nivelurile de personal și resursele financiare necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățilela nivel mondial, în conformitate cu Carta ONU.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Am votat împotriva raportului referitor la cooperareacivilo-militară și dezvoltarea unor capacități civile-militare. Raportul descrie în detaliuevoluțiile actuale din politica de securitate. Cu toate acestea, în opinia mea, acesta nu oferărăspunsuri clare, decisive și pozitive la întrebările importante, precum dacă UE va puteasă se mențină pe propriile picioare pe termen lung sau dacă își va menține legăturile salefoarte strânse cu NATO și, prin urmare, va preda responsabilitățile sale de politică externăcătre SUA.

Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. – Având în vedere că războaiele civile și etniceînlocuiesc treptat războaiele interstatale, dominând scena conflictelor secolului XXI, liniade demarcație dintre menținerea păcii și consolidarea păcii este din ce în ce mai neclară.Natura schimbătoare a conflictelor solicită o cooperare mai vastă între capacitățile civileși militare. Misiunea de monitorizare de mare succes din Aceh (MMA), condusă de UE între2005 și 2006, reprezintă un exemplu important și amintește modul în care sinergiicivile-militare pot ancora pacea și pot consolida încrederea într-un mediu instabil, în modeficient și oportun. În timp ce echipa de dezafectare, dominată de experți militari, amonitorizat procesul de dezarmare rapid și încununat de succes, echipa civilă a MMA alucrat pentru a transforma procesul într-o platformă pentru continuarea dialogului politicși pentru ca ambele părți să se angajeze în mod credibil față de pacea permanentă. Punereaîn aplicare a competenței civile și militare nu ar trebui să fie limitată de etichetarea tehnicăa naturii operațiilor, însă ar trebui să fie decisă în schimb pe baza oportunității și eficiențeicosturilor. Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că joacă un rol esențialîn facilitarea continuării dezvoltării unei fețe neagresive, însă coerente și competente apoliticilor externe ale UE.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Ehler, deoarececonsider că aceasta este o problemă importantă și că raportul o tratează într-un mod seriosși ia în considerare o serie de aspecte.

Cooperarea, după cum se are în vedere în raport, este o activitate tipică pentru operațiunilede menținere a păcii, în sfera căreia componenta militară cooperează cu componenta civilă(autoritățile locale, organizațiile naționale, internaționale și non-guvernamentale și agențiile),în scopul de a restabili condiții de trai acceptabile și de a începe reconstrucția. Astfel deactivități contribuie la asigurarea și menținerea cooperării depline între forțele militare,populația civilă și instituțiile locale, cu scopul de a crea condițiile necesare ce contribuie la


realizarea obiectivelor stabilite. Prin urmare, este important ca Uniunea Europeană săsprijine și să promoveze acest tip de cooperare.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt deacord că, pentru ca UE să își îndeplinească responsabilitățile de menținere a păcii, prevenirea conflictelor, consolidare a securității internaționale și de asistență pentru populațiile carese confruntă cu dezastre, este vital să încurajeze o mai bună coordonare între resurselecivile și militare și să se asigure că resursele necesare sunt disponibile pentru a întăricapacitățile de gestionare a situațiilor de criză la nivel mondial.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Ne-am abținut în privința acestui raportdeoarece observăm în continuare prea multe eforturi concentrate asupra capacitățilormilitare și prea puține asupra activităților civile și de prevenire.

Rafał Trzaskowski (PPE), în scris. – (PL) Încă o dată, Parlamentul și-a exprimat sprijinulputernic pentru dezvoltarea politicii de securitate și de apărare comune a UE, în ciudafaptului că îi este refuzat în mod constant un rol activ în modelarea acestei politici. Suntemcu toții conștienți de valoarea adăugată a politicii, care, mai presus de toate, reprezintă ooportunitate de a combina capacitățile militare și civile, deși în practică, după cum s-asubliniat în raport, încă mai rămân multe de făcut. Susțin integrarea structurilorinstituționale ale acestei politici în Serviciul european de acțiune externă, deși aș reiteraafirmațiile raportorului, subliniind necesitatea ca SEAE să coopereze îndeaproape custructurile rămase în cadrul Comisiei.

Geoffrey Van Orden (ECR), în scris. – Deși am putea sprijini în mod clar principiulcooperării civilo-militare sporite în cazul anumitor activități, acest raport are o orientarecomplet diferită. Acesta se referă în esență la materializarea ambițiilor UE în domeniulapărării, în scopul de a promova integrarea în UE. Nu susținem aceste obiective. În special:ideea unei Cărți albe a UE care ar „identifica în mod explicit oportunități pentru punereaîn comun a resurselor de apărare la nivelul UE”; cererea de creșteri ale numărului de angajațipentru dotarea cu personal a structurilor duplicat militare ale UE; înființarea unui „sediuoperațional permanent al UE, responsabil cu planificarea operațională și cu desfășurareaoperațiunilor militare ale UE”; și ideea unui grup de avangardă al națiunilor, pentru a ducemai departe integrarea apărării folosind mecanismul de „cooperare structurată permanentă”al Tratatului de la Lisabona. Există mult mai multe exemple. Din toate aceste motive, amvotat împotriva rezoluției.

Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Tratatul de la Lisabona a transformat stabilireaunei politici de apărare comune într-unul dintre obiectivele concrete ale UE. Scopul esteacela de a îmbunătăți capacitatea Uniunii Europene de a acționa într-un rol de gestionarea situațiilor de criză, permițând furnizarea și utilizarea mai eficientă a resurselor financiare,civile și militare. Capacitățile militare vor fi dezvoltate la nivelul UE între acele state membrecare doresc acest lucru, prin intermediul unei cooperări structurate permanente (CSP).Raportul dlui Ehler solicită stabilirea condițiilor cooperării militare și definirea clară a CSP.Pentru mine, în calitate de cetățean austriac, definițiile clare sunt de mare interes, în special,în ceea ce privește punerea în aplicare a clauzei de solidaritate, astfel cum se subliniază laarticolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și a clauzei de asistențăreciprocă, astfel cum se subliniază la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind UniuneaEuropeană, care sunt, de asemenea, menționate în raport. Clauza de asistență reciprocăprecizează în mod precis faptul că nu va aduce atingere caracterului specific al politicii desecuritate și apărare a anumitor state membre, ceea ce garantează menținerea neutralității.


Ca și înainte, clauza de solidaritate lasă la latitudinea autorităților naționale deciziareferitoare la solicitarea asistenței UE și la forma acesteia. Totuși, cetățenii din Austria audevenit foarte preocupați în urma unei serii de rapoarte diferite în mass-media și, prinurmare, avem nevoie de informații definitive cu privire la aceste noi componente militareale UE.

Raport: Izaskun Bilbao Barandica (A7-0299/2010)

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru raportul referitor la propunerea deregulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui plan pe termenlung pentru stocul de hamsii din Golful Biscaia și pentru pescăriile care îl exploatează,deoarece acesta ar trebui să contribuie la menținerea stocurilor de biomasă la niveluri carevor permite exploatarea durabilă pe baza avizelor științifice.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere importanța pescuitului de hamsii dinGolful Biscaia, daunele provocate de închiderea pescuitului pentru grupurile dependentede acesta (pescari, reparatori de plase, industria conservelor etc.), precum și faptul căpierderea veniturilor nu a fost acoperită de ajutoarele compensatorii acordate de statelemembre, este esențială stabilirea unui plan pe termen lung pentru refacerea stocului dehamsii, astfel încât pescarii să poată începe să utilizeze aceste resurse, fără a pune în pericolaceastă specie vitală pentru industria europeană a pescuitului și a conservelor. În ceea ceprivește reducerea cu 10 % a cotelor de pescuit și modul în care se calculează exploatarea,consider că astfel de măsuri sunt excesive, deoarece nu țin cont de impactul economic șisocial pe care l-ar putea avea asupra industriilor și populațiilor implicate.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Obiectivul acestei propuneri de regulamenteste acela de a stabili un plan pe termen lung pentru stocul de hamsii din Golful Biscaia șipentru pescăriile care îl exploatează. Pescuitul de hamsii din Golful Biscaia a fost închis din2005 din cauza stării proaste a stocului. Pentru a aduce stocul de hamsii din Golful Biscaiala un nivel care permite exploatarea în mod durabil este necesar să se pună în aplicaremăsuri de gestionare pe termen lung, pentru ca exploatarea acestui stoc să fie compatibilăcu exploatarea durabilă, asigurând pe cât posibil stabilitatea pescuitului concomitent cumenținerea unui risc redus de colaps al stocului. Salut aprobarea unui plan pe termen lungîn acest raport, mai degrabă decât măsuri ad hoc anuale pentru alocarea posibilităților depescuit, astfel încât să se asigure stabilitatea sectorului pescuitului și consolidareamonitorizării și punerii în aplicare. Sunt de acord cu sprijinirea administrațiilor regionalecompetente în activitatea de monitorizare, control și supraveghere, deoarece acestea suntmai aproape de ceea ce se întâmplă, precum și cu necesitatea elaborării și publicării unuiraport înainte de începerea sezonului de pescuit.

João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Starea îngrijorătoare a conservării stocului dehamsii din Golful Biscaia a dus la închiderea pescuitului în 2005. Rezultatul acestei închideri– care a avut consecințele economice și sociale tragice și inevitabile pe care trebuie să leprevenim și să le atenuăm întotdeauna cât mai mult posibil în acest caz și în altele – esteacela că stocurile de hamsii s-au redresat, făcând posibilă reînceperea exploatării.Considerăm că deciziile cu privire la închiderea pescuitului, redeschiderea acestuia șistabilirea condițiilor de exploatare a resurselor trebuie să se bazeze întotdeauna, în primulrând, pe cunoștințe și recomandări științifice cu privire la starea resurselor. Prin urmare,este esențial ca aceste cunoștințe să fie cât mai riguroase și mai actualizate posibil, în sensulcă trebuie să existe finanțare suficientă în acest scop, în special prin intermediulinstrumentelor financiare ale politicii comune în domeniul pescuitului.


Planurile pe termen lung constituie un instrument important în gestionarea pescuitului,permițând combinarea menținerii esențiale a resurselor piscicole la niveluri durabile cuperspective garantate pe termen mediu pentru exploatarea acestor resurse, ceea ce esteindispensabil pentru a conferi stabilitate economică și socială pescuitului și comunitățilorlocale care depind de acesta.

David Martin (S&D), în scris. – Pescuitul de hamsii din Golful Biscaia este închis din2005 din cauza stării proaste a stocului. Acest raport detaliază obiectivele unui plan pentrumenținerea biomasei stocului de hamsii din Golful Biscaia la un nivel care să permităexploatarea durabilă a acestuia, în conformitate cu producția maximă durabilă, pe bazarecomandărilor științifice, și asigurând concomitent cât mai multă stabilitate și rentabilitateposibilă pentru sectorul pescuitului. Planul este similar cu alte planuri pe termen lungpentru pescuitul pelagic (cum ar fi cel recent convenit pentru stocul de hering din vestulScoției), în măsura în care prevede o normă de control pentru exploatare cu producții maripe termen lung, protejând în același timp împotriva riscului de colaps al stocului.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Suspendarea pescuitului de hamsii în Golful Biscaia dinanul 2005 a provocat mari probleme pentru operatorii economici al căror trai depindeade această activitate economică. Acum, la cinci ani după suspendarea pescuitului, stoculacestei specii din Golful Biscaia a revenit la niveluri acceptabile, astfel încât acum esteposibilă reluarea pescuitului, însă pe baza unui plan pe termen lung pentru menținereastocului de hamsii peste nivelul la care este în pericol de a deveni specie pe cale de dispariție,pentru ca această activitate să se poată adăuga din nou acestui sector economic din zonă.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Deși au fost introduse cote de captură pentrupescuitul de hamsii din Golful Biscaia, acest lucru nu se aplică speciilor pelagice și tonului.Numărul de vase de pescuit din zonă a scăzut de la 391 de vase în 2005 la 239 de vase în2009, ceea ce a avut o influență semnificativă asupra economiei din zonă. Cu toate acestea,potrivit raportoarei, stocul de hamsii încă nu s-a redresat. Este necesar un plan de gestionarenou pentru a rezolva această problemă care este legată de stocul de hamsii și care să nunecesite renegocieri în fiecare an.

Raportoarea consideră că noul plan ar trebui să definească, de asemenea, mecanismele decontrol folosite pentru a inspecta nivelul capturilor. M-am abținut, pentru că raportoareaa explicat că articolele din planul cu privire la controale sunt susceptibile de a fi modificateprintr-un nou regulament de control din partea Consiliului și dumneaei nu cunoaște exactce presupune acest lucru.

Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Pescuitul de hamsii din Golful Biscaia are oimportanță socială și economică semnificativă. Acest tip de pescuit a fost închis din 2005,iar flota a scăzut de la 391 de vase în 2005 la 239 de vase în 2009, afectând în mod directpeste 2 500 de familii. Închiderea a provocat daune grave grupurilor vizate (pescari,reparatori de plase, industria conservelor etc.). Pierderea veniturilor nu a fost acoperită deajutoarele compensatorii acordate de către statele membre.

Introducerea acestui plan va face posibilă eliminarea gestionării stocului de hamsii prinnegocierile politice din luna decembrie a fiecărui an, orientând-o în direcția atingeriiobiectivelor de gestionare a resurselor europene pe termen lung, garantând astfeldurabilitatea și producția maximă.

Regulamentul de exploatare definește CTA (sau captura totală admisibilă) în pescuit pentrufiecare an (din iulie până în luna iunie a anului următor) imediat după evaluarea stocurilor,


în conformitate cu sezoanele de pescuit din luna mai a fiecărui an, profitându-se astfel lamaxim de aceste informații. Toate afacerile de producție și locale implicate așteaptăredeschiderea acestei activități de pescuit și au făcut o contribuție semnificativă la elaborareadocumentului. Din aceste motive, sunt hotărât să votez în favoarea dispoziției ca întreg.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Pescuitul de hamsii din Golful Biscaia are o mareimportanță socioeconomică. Cu toate acestea, pescuitul a fost închis timp de cinci ani, iaracest lucru a afectat în mod direct pescarii și familiile acestora, precum și veniturile dinacest sector al ocupării forței de muncă, care include reparatorii de plase și industriaconservelor. Din păcate, ajutorul acordat de statele membre nu a compensat pierdereasemnificativă a veniturilor. Deci această închidere ar trebui să fie revizuită și ar trebui stabilitun plan pe termen lung pentru găsirea unei soluții care să ia în considerare diferitele cereri.

Din acest motiv, am votat în favoarea raportului dnei Bilbao Barandica. Am făcut acestlucru în primul rând pentru că introduce un regulament de exploatare care va maximizacapturile pe baza principiului prudenței și va oferi nivelurile economice maxime așteptatepentru acest domeniu al pescuitului.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Pescuitul de hamsii din Golful Biscaia are o mareimportanță socioeconomică, iar închiderea acestuia în 2005 a provocat daune mari pentrugrupuri ce depind de pescuit (pescari, reparatori de plase, industria conservelor etc.). Amvotat în favoarea acestui raport, deoarece cred că stabilirea unui plan pe termen lung vaaborda necesitatea de a raționaliza exploatarea acestei resurse, asigurând durabilitatea petermen lung a pescuitului concomitent cu atenuarea riscului ca stocul de hamsii să intreîn colaps.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) Această dezbatere privind situațiastocurilor de hamsii și planul de redresare este, după cum s-a spus, un punct de cotitură,atât pentru specii, cât și pentru relațiile dintre Consiliu, Parlament și Comisie.

În acest sens, grupul nostru a sprijinit propunerile prudente făcute de Comisie de la început,în special în ceea ce privește: 1) norma de exploatare, (care considerăm că nu ar trebui săfie mai mare de 0,3); 2) captura totală admisă (CTA) ar trebui să țină seama de momealavie; și 3) faptul că orice reducere a CTA, dacă este considerată necesară, ar trebui să fie deminim 25 %.

Aceste trei aspecte au fost în cele din urmă acceptate de majoritatea membrilor Comisieipentru pescuit și am încredere că se va întâmpla același lucru când vom vota în plen. Acestaeste în mod clar un caz paradigmatic, și am încredere că ne vom învăța lecția, și că măcaro dată vom acționa ca niște medici holiști care vindecă, în loc să acționăm ca niște medicilegiști.

Raport: Pat the Cope Gallagher (A7-0296/2010)

Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, întrucâtconsider că sunt necesare măsurile prezentate de Comisie pentru monitorizarea șisupravegherea zonelor de pescuit. Această rezoluție reprezintă o încercare de a soluționalipsa de informații privind stocurile de stavrid negru prin stabilirea unei formule destinatenavelor care pescuiesc stavridul negru, în ceea ce privește pragul anual al debarcărilor și alcapturilor maxim admisibile din zone stabilite.

În cadrul sectorului, acest plan va afecta în principal proprietarii, operatorii și echipajelenavelor de pescuit pelagic active în zona de distribuție a stocurilor vestice de stavrid negru


de Atlantic, mai precis în Marea Nordului, în zonele aflate la vest de Insulele Britanice, înpartea vestică a Canalului Mânecii, în apele din vestul Bretaniei, Golful Biscaya și nordul șinord-vestul Spaniei, scopul central fiind acela de a garanta că exploatarea resurselor acvaticevii se face în condiții economice, de mediu și sociale durabile. De asemenea, este importantde reținut că Portugalia a reușit să își mențină interesele în materie de pescuit și să beneficiezede dreptul său istoric de a pescui în acele zone. Aș dori să evidențiez soluția pozitivă înfavoarea activității de pescuit costier la scară mică, care este perfect compatibilă cu protejarearesurselor.

Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Economic vorbind, stocurile vestice sunt cele maisemnificative stocuri de stavrid negru din apele UE. Din această cauză, trebuie să gândimatât în termeni de exploatare pe termen lung a resurselor acvatice vii care vor furnizacondițiile necesare pentru durabilitate și dezvoltare, cât și din punct de vedere social - înceea ce privește proprietarii, operatorii și echipajele vaselor de pescuit. De aceea, sunt deacord cu propunerea Comisiei de a stabili un plan pe termen lung pentru stocurile vesticede stavrid negru de Atlantic și modul în care acestea urmează să fie pescuite.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind propunereade stabilire a unui plan pe termen lung pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic șipentru unitățile piscicole care îl exploatează, deoarece aceasta contribuie la garantareaexploatării stocurilor în condiții economice, de mediu și sociale durabile. Această propunere,care este de interes pentru Portugalia, ia în considerare, de asemenea, caracteristicile șiscopurile specifice ale flotelor implicate, nu mai puțin important flota de pescuit artizanal,în vederea furnizării de pește proaspăt de înaltă calitate publicului larg.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Apărarea pescuitului și a intereselor economice și socialeimplicate - dincolo și mai presus de interesele alimentare - nu este același lucru cu apărareadreptului de a pescui fără reguli sau limite. Știm că resursele piscicole nu sunt infinite și căpescuitul intensiv înseamnă că nu mai există timp pentru ca populațiile exploatate să sereproducă într-un număr suficient. Prin urmare, este important să elaborăm planuri pentrumenținerea și conservarea stocurilor halieutice, urmărind o conciliere a intereseloreconomice și sociale aflate în pericol și conservarea speciilor, care este esențială pentrumenținerea pe termen lung a posibilităților de pescuit. Alături de amendamentele care aufost depuse și adoptate, acest raport susține pescuitul tradițional de stavrid negru și, înspecial, permite ca 30 de nave portugheze să continue pescuitul în Golful Biscaya, careeste esențial pentru interesul național, astfel cum arată în mod clar dna Patrão Neves,raportorul alternativ al Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) pentruacest raport.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această propunere reprezintă o încercarede a soluționa lipsa de informații privind stocurile de stavrid negru prin stabilirea uneiformule destinate navelor care pescuiesc acest pește, în ceea ce privește pragul anual aldebarcărilor și al capturilor maxim admisibile de stavrid negru din zone definite. Aceastăformulă se bazează pe cei mai siguri indicatori științifici și biologici disponibili în prezentaplicabili evoluției stocului. Salut includerea respectului pentru activitatea flotelor de pescuitartizanal, care sunt specializate, în mod tradițional, în acest tip de pescuit destinatconsumului local de pește proaspăt, prin urmare zonele nu ar trebui stabilite prea departede coastă. Aș dori să subliniez rolul important pe care l-a jucat Parlamentul în abrogareași modificarea actelor delegate ale Comisiei pe această temă.


João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Planurile multianuale reprezintă instrumenteimportante în gestionarea pescuitului, permițând combinarea conservării durabilefundamentale a resurselor de pescuit cu prognoze garantate pe termen mediu pentruexploatarea acestor resurse, lucru indispensabil în conferirea unei stabilități economice șisociale pescuitului și comunităților locale care depind de acesta. Prin urmare, salutămadoptarea acestui raport, precum și adoptarea amendamentului depus de grupul nostruprivind distribuirea zonală a capturilor maxime admisibile (TAC), pe care o considerămcrucială pentru o abordare corectă din punct de economic și social a gestionării stocurilor.În stabilirea limitelor aplicabile activității de pescuit, pescuitul de coastă și pescuitul artizanal,al căror scop este de a furniza pește proaspăt pentru consum, nu ar trebui tratate în acelașimod ca și pescuitul industrial, care este destinat prelucrării industriale și exportului.

Pentru ca gestionarea resurselor de pescuit să țină în mod hotărât seama de problemelebiologice și de mediu, precum și de cele economice și sociale, este necesar ca aspectelespecifice privind flotele și destinația peștilor să fie recunoscute ca fiind aspecte de caretrebuie să se țină seama la stabilirea TAC.

Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Acest raport oferă un plan pe termenlung de gestionare a unuia din cele mai importante stocuri halieutice din Europa. Planulpe termen lung privind stavridul negru va asigura că stocurile vor putea atinge în viitornivelul maxim de durabilitate. Propunerea a fost înaintată inițial de Consiliul consultativregional pentru stocurile pelagice și sublinia importanța sectorului pelagic european înceea ce privește gestionarea durabilă a stocurilor halieutice.

Deputații din Spania și Portugalia au vrut să creeze două zone pentru captura maximăadmisibilă; această recomandare nu are sens și ar fi în detrimentul flotei irlandeze pelagice.Am reușit să modific aceste amendamente în cadrul votului final.

Acest raport este una din primele inițiative legislative în domeniul pescuitului adoptate întemeiul Tratatului de la Lisabona și, prin urmare, s-a produs o anumită întârziereprocedurală.

Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Problema stavridului negru de Atlantic a devenittot mai importantă în circumscripția mea, iar anul trecut numai navele străine au debarcatîn porturile scoțiene pește în valoare de aproximativ 2 milioane de lire sterline. Aceastăcifră arată că este o problemă majoră pentru mai multe națiuni și că este important castocurile să fie gestionate în mod corespunzător. Sunt întru totul de acord cu dl Gallaghercă stocul vestic ar trebui considerat drept un singur stoc și cred că națiunile care îlexploatează ar trebui să aibă dreptul de a coopera în gestionarea acestei resurse importante.

Alan Kelly (S&D), în scris. – Această propunere urmărește să asigure o exploatare aresurselor acvatice vii în condiții economice, de mediu și sociale durabile. Fiind abia laprima lectură, există o posibilitate de a introduce modificări în etapele ulterioare. Direcțiagenerală a acestei propuneri este una pozitivă și, prin urmare, ar trebui să i se acorde timppentru ca și alții să își spună părerea în acest sens.

David Martin (S&D), în scris . – Propunerea stabilește un plan pe termen lung pentrustocul vestic de stavrid negru de Atlantic și pentru unitățile piscicole care îl exploatează.Comisia a stabilit un instrument juridic de gestionare pentru stocul de stavrid negru, înconformitate cu punctele de referință disponibile privind conservarea și considerațiileprivind durabilitatea pe termen lung. Propunerea are ca scop garantarea unei exploatări aresurselor acvatice vii în condiții economice, de mediu și sociale durabile.


Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Stabilirea unui plan pe termen lung pentru stocul vesticde stavrid negru de Atlantic și pentru unitățile piscicole care îl exploatează este esențialăpentru utilizarea eficientă și adecvată a resurselor halieutice. În acest mod și cu condiția canormele să fie respectate, stocurile de pește nu vor scădea drastic și va fi posibilă exploatareadurabilă a acestor resurse. În acest raport, un alt element important este că Portugalia areposibilitatea de a menține nivelul anterior al capturilor efectuate, întrucât este esențialămenținerea unui sector al pescuitului robust, sector care a suferit multe lovituri în ultimavreme.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Într-o perioadă în care supraexploatarea stocuriloreste tot mai răspândită, sunt necesare mai multe dezbateri cu privire la introducerea unorcote de pescuit și, în consecință, și cu privire la respectarea și monitorizarea acestora. Cutoate acestea, oamenii de știință nu au reușit încă să stabilească cu acuratețe nivelul stocurilorhalieutice, în acest caz, de stavrid negru de Atlantic. Prin urmare, toate măsurile care suntluate se bazează pe estimări. Totuși, aceste estimări trebuie să fie utilizate pentru stabilireacapturilor maxime admisibile. M-am abținut, deoarece raportul nu se concentrează suficientde atent pe aspectele economice ale pescuitului de stavrid negru.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Gallagher,deoarece sunt de acord cu abordarea și conținutul acestuia.

Consider de fapt că, pe măsură ce știința evoluează, valorile utilizate pentru fixareareferințelor biologice ar putea face obiectul unor avize științifice noi și diferite. În acesteîmprejurări, este evident că planul ar trebui să prevadă posibilitatea de adaptare a acestorfactori de referință.

Sunt de acord cu raportorul în ceea ce privește accesul în zonele specifice al navelor carepescuiesc stavrid negru. De fapt, se recomandă crearea unei reguli mai flexibile decât ceasugerată de Comisie. Trebuie să existe posibilitatea ca navele care au pescuit într-o zonăsă debarce capturile într-un port dintr-o altă zonă. Prin urmare, consider că un sistemconform căruia comandantul unei nave de pescuit are obligația de a înregistra capturile șilocul unde au avut loc aceste capturi este fezabil și corect.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Planurile multianuale reprezintă un instrumentfundamental pentru garantarea faptului că exploatarea resurselor acvatice vii se face încondiții economice, de mediu și sociale durabile. În consecință, am susținut acest raportreferitor la propunerea de instituire a unui plan multianual pentru gestionarea stocului destavrid negru de Atlantic și salut faptul că amendamentul propus de dna Avril Doyle a fostadoptat, deoarece este esențial pentru asigurarea protecției pescuitului artizanal, alături deinteresele Portugaliei în acest sens.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Dezacordul dintre instituții pleacă de lastabilirea acelei părți a planului de gestionare a pescuitului care se referă la fixarea TAC și,prin urmare, ține de competența exclusivă a Consiliului. Câteva state membre considerăcă responsabilitatea de a decide cu privire la întregul plan ar trebui să îi revină exclusivConsiliului, însă această opinie nu se bucură de un sprijin larg, nici măcar din parteaserviciului juridic al Consiliului. Marea majoritate consideră că regula matematică princare se fixează TAC ar trebui să fie decisă mai degrabă de Consiliu decât prin codecizie. La1 decembrie 2009, data la care Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare, Comisia pentrupescuit a organizat un „vot orientativ” privind amendamentul care a fost depus dedl Gallagher și alții și nu a procedat la votul final privind proiectul de raport, astfel cum afost modificat. Scopul a fost acela de le conferi raportorilor (dlui Gallagher în ceea ce


privește stavridul negru și dnei Bilbao Barandica în ceea ce privește anșoa) un mandatpolitic de a negocia cu Consiliul. În cele din urmă, după aproximativ un an de tergiversăridin partea Consiliului, Comisia pentru pescuit a hotărât să procedeze la un vot definitiv îninteriorul său pentru a constrânge Consiliului să acționeze.

Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Din punct de vedere economic, stocul vestic destavrid negru este cel mai important din apele UE. Propunerea Comisiei Europene stabileșteun plan pe termen lung pentru acest stoc și pentru unitățile piscicole care îl exploatează.Este de dorit să se garanteze că exploatarea resurselor acvatice vii se face în condițiieconomice, de mediu și sociale durabile. Această propunere ar putea constitui chiar unexemplu pentru planurile multianuale viitoare referitoare la reglementarea posibilitățilorde pescuit în apele Uniunii Europene. Sprijin amendamentele depuse de Comisia pentrupescuit a Parlamentului în vederea unei mai mari flexibilități în fixarea factorilor biologicide referință și a modalității de calcul al tuturor părților prevalate din stoc prin stabilireaunor limite maxime și minime, precum și a unei mai bune coordonări cu legislația deinstituire a unui sistem de control la nivelul Comunității pentru asigurarea respectăriinormelor politicii comune din domeniul pescuitului. Prin urmare, votez în favoarea acestuiraport.

Raport: Marek Józef Gróbarczyk (A7-0295/2010)

Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Marea Baltică a fost clasificată drept o „zonămaritimă extrem de sensibilă” (Particularly Sensitive Sea Area -PSSA) de către Comitetulpentru protecția mediului marin al Organizației Maritime Internaționale. Această clasificareplasează Marea Baltică printre cele mai valoroase și sensibile ecosisteme marine din lume.Am votat în favoarea dispozițiilor incluse în acest document și potrivit cărora trebuie săpunem bazele pentru exploatarea durabilă a stocurilor de pește fără să fie necesară o scăderea normelor de comercializare. Pentru a limita în mod eficient aruncarea înapoi în mare aunui număr excesiv de capturi de pești tineri sau subdimensionați care aparțin specieivizate sau nevizate, este important ca sectorul pescuitului să fie încurajat să utilizezeechipamentele de pescuit cele mai selective și să nu pescuiască în zone în care există unnumăr mare de pești subdimensionați sau din specii nevizate. Trebuie să procedăm la orevizuire a sistemului de aruncare înapoi în mare a capturilor și consider că aceasta vaconstitui o temă majoră în anul 2011, întrucât dezbatem reforma politicii comune a UEîn domeniul pescuitului.

Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Cu toții urmărim cu o profundă îngrijorare efectele pecare le au asupra mediului activitățile umane și pescuitul masiv, îngrijorare pe care oîmpărtășim cu privire la reducerea stocurilor și pescuitul industrial necontrolat. Având învedere acest lucru, votez în favoarea introducerii unei exploatări durabile a resurseloracvatice vii și a unei revizuiri a zonelor protejate din Marea Baltică.

Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru acest raport, deoarece reclamăimpunerea de restricții la pescuitul de cambulă și de calcan în Marea Baltică. Există o nevoiestringentă de stopare a pescuitului industrial în Marea Baltică. Având în vedere lipsa dedate științifice pe baza cărora capturile de pește din unitățile piscicole industriale să poatăfi evaluate, este esențială introducerea imediată a întregii documentații a capturilor,împreună cu monitorizarea completă a navelor angajate în astfel de activități de pescuit.Sunt de acord cu poziția Parlamentului European că este necesar să se ia măsuri imediateîn cadrul politicii comune din domeniul pescuitului pentru a soluționa problema pescuitului


industrial în Marea Baltică, ținând seama că, din punct de vedere ecologic, un astfel depescuit este dăunător pentru ecosistemul Mării Baltice.

Trebuie să ținem cont de faptul că Marea Baltică reprezintă unul din cele mai valoroaseecosisteme din lume și că această regiune a fost clasificată drept o „zonă maritimă extremde sensibilă” (PSSA). Mai mult, schimbările climatice în zona Mării Baltice antreneazăadaptarea diferitelor specii de pești, ceea ce înseamnă că are loc și o schimbare a obiceiurilorlor de migrare și de reproducere. Din acest motiv, sunt de acord cu solicitarea lansatăComisiei de către Parlament de a proceda la o revizuire a zonelor maritime protejate dinMarea Baltică.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Pentru Uniunea Europeană și, în special, pentru o țarăcum e Portugalia, care are o chemare pentru mare și pentru pescuit, precum și pentru unpescuit pe scară largă și pentru o industrie de conserve, este esențială menținerea pescuituluica activitate economică viabilă și durabilă. Portugalia are nevoie de pescuit și, prin urmare,este necesar ca marea să ne poată oferi în continuare pește, iar speciile să se poată reproduce.Din acest motiv, sunt de acord cu raportorul atunci când acesta afirmă că „pentru a preveniîn mod eficace capturile accidentale și pentru a limita aruncarea unui număr excesiv depești tineri și subdimensionați care aparțin speciei vizate sau nevizate, este absolut esențialca sectorul pescuitului să fie încurajat să utilizeze echipamentele de pescuit cele mai selectiveși să nu pescuiască în zone în care există un număr mare de pești subdimensionați sau dinspecii nevizate”.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Pentru a preveni respingerea selectivă șipentru a limita aruncarea înapoi în mare a unui număr excesiv de pești tineri șisubdimensionați, este absolut esențial ca sectorul pescuitului să fie încurajat să utilizezeechipamentele de pescuit cele mai selective și să nu se pescuiască în zone în care există unnumăr mare de pești subdimensionați sau din specii nevizate.

Consider că introducerea unei interdicții totale privind aruncarea înapoi în mare a capturilorde cambulă sau de alți pești din aceeași familie este nepotrivită, întrucât acest lucru ar aveaun impact negativ asupra stocurilor de cambulă. Această interdicție privind capturilearuncate înapoi în mare ar putea, de asemenea, să aibă efectul contrariant de a fi folositădrept argument în favoarea legalizării pescuitului pe scară largă de cod subdimensionat înMarea Baltică. Merită evidențiat faptul că Marea Baltică a fost clasificată drept o „zonămaritimă extrem de sensibilă” (PSSA) de către Comitetul pentru protecția mediului marinal Organizației Maritime Internaționale.

David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care sprijină opropunere concepută pentru a simplifica partea administrativă, dar care nu aduce schimbărisubstanțiale în ceea ce privește restricțiile privind pescuitul de cambulă și de calcan în MareaBaltică.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Pescuitul trebuie să fie o activitate economică sustenabilăpe termen lung, iar acest lucru este posibil numai prin gestionarea atentă a resurselorhalieutice. Preocupările evidențiate de către raportor sunt, prin urmare, legitime și iau înconsiderare necesitatea protejării speciilor și a conservării biodiversității. Astfel, sunt deacord cu interdicțiile și restricțiile adoptate aici.

Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Având în vedere că stocurile de pește din MareaBaltică sunt limitate, reglementările privind capturile de specii valoroase de pește trebuiesă fie foarte stricte. În acest sens, este important să se definească în mod clar misiunile


organizațiilor competente ale Uniunii Europene, astfel încât să se poată pune în practicămonitorizarea și impune restricții în privința exploatării iraționale a resurselor marine.Este esențial să se impună cote pentru a permite resurselor halieutice din Marea Baltică săse refacă. Un semnal clar ar trebui transmis tuturor părților implicate în domeniul pescuituluicu privire la exploatarea irațională a resurselor halieutice care ar putea avea consecințegrave.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Specii de pești din Marea Baltică sunt directamenințate într-un număr tot mai mare. De exemplu, capturile de cod sunt mai reduseastăzi în Marea Baltică decât în urmă cu 15 ani, iar peștii sunt mai mici și de o calitateinferioară. Unul din factorii majori care au contribuit la acest declin este pescuitul industrialși modul în care se gestionează capturile accidentale. Unitățile piscicole costiere tradiționaleși de mici dimensiuni sunt, în anumite împrejurări, capabile să garanteze gestionareadurabilă a stocurilor de pește. M-am abținut, deoarece acest raport menționează în modclar că nu există date științifice sigure disponibile privind această chestiune.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea rezoluției.

Experiența dobândită prin utilizarea în Marea Baltică a unui sistem de aruncare înapoi înmare a capturilor arată că sistemul funcționează bine și că este practicabil pentru anumitespecii de pește. Speciile care fac obiectul capturilor accidentale pot avea o valoare mică pepiață, pot fi complet inadecvate pentru consumul uman sau debarcarea lor ar putea fiilegală. Prin urmare, se pun bazele pentru exploatarea durabilă a stocurilor de pește fărăsă fie necesară o reducere a normelor de comercializare. Pentru a preveni în mod eficacecapturile accidentale și pentru a limita aruncarea unui număr excesiv de pești tineri sausubdimensionați care aparțin speciei vizate sau nevizate, este absolut esențial ca sectorulpescuitului să fie încurajat să utilizeze echipamentele de pescuit cele mai selective și să nupescuiască în zone unde există un număr mare de pești subdimensionați sau din speciinevizate.

Ar trebui totodată introduse perioade de extrasezon variabile, în funcție de ciclurile dereproducere ale peștilor. Schimbările climatice în zona Mării Baltice antrenează adaptareadiferitelor specii de pești, ceea ce înseamnă că are loc și o schimbare a obiceiurilor lor demigrare și de reproducere. În lumina acestor considerații, ar părea necesară o revizuire azonelor protejate.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece considercă este esențial să se promoveze gestionarea durabilă a resurselor marine, astfel încât săcorespundă cu obiectivul de prezervare a stocurilor de pește din Marea Baltică, carereprezintă unul din cele mai valoroase și sensibile ecosisteme din lume.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Normele tehnice detaliate pentru pescuitulîn Marea Baltică (dimensiunea ochiului de plasă, zonele închise etc.) sunt incluse înRegulamentul 2187/2005 al Consiliului. Cu toate acestea, anterior intrării în vigoare aTratatului de la Lisabona, Consiliul a luat adesea măsuri care au înlesnit adoptarea rapidăa unor astfel de norme, prin includerea lor în reglementările privind cotele. De exemplu,Regulamentul (CE) nr. 1226/2009 al Consiliului, care stabilește cotele pentru 2010, conținedispoziții referitoare la măsurile tehnice, în special la articolul 7 privind interzicerearespingerii selective și în anexa III privind restricțiile la pescuitul de cambulă și de calcan.După Lisabona, acest lucru nu mai este legal, deci Regulamentul nr. 2187/2005 alConsiliului trebuie modificat. Acesta a fost unicul scop al acestei propuneri și a fost adoptatăîn unanimitate în cadrul Comisiei pentru pescuit.


Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Anul viitor, Parlamentul European va dezbatereforma politicii comune din domeniul pescuitului (PCP). Sunt de acord că acest procestrebuie să includă măsuri în vederea unei mai bune exploatări durabile a resurselor halieuticeși a gestionării eficiente a resurselor marine. Astfel cum a arătat Organizația MaritimăInternațională, Marea Baltică reprezintă o „zonă maritimă extrem de sensibilă”. Acest faptplasează Marea Baltică printre cele mai sensibile ecosisteme marine din lume, însă nutrebuie să uităm nici latura umană a acestei probleme, care nu este menționată în raport.Industria pescuitului este una de tradiție în Lituania. Cu toate că sectorul pescuituluireprezintă un procent relativ mic în PIB-ul Lituaniei, acesta are o importanță deosebităpentru economia lituaniană. Regiunile care sunt dependente de pescuit au suferit dificultățieconomice și sociale majore în ultimii ani, din cauza scăderii nivelurilor de pescuit și apoliticii de conservare a stocurilor.

În Lituania, este din ce în ce mai dificil să îți câștigi existența din activități în domeniulpescuitului. Din cauza salariilor mici, această activitate nu este atractivă pentru tineri. Înconsecință, Lituania și alte state membre UE trebuie să continue să pună în aplicaremajoritatea politicilor definite în cadrul Fondului european pentru pescuit. Acest sprijinva contribui la crearea de noi locuri de muncă, va mări valoarea produselor pescărești, vapromova turismul ecologic etc.

Rapoarte: Izaskun Bilbao Barandica (A7-0299/010), Pat the Cope Gallagher(A7-0296/2010), Marek Józef Gróbarczyk (A7-095/2010), João Ferreira(A7-0184/2010)

Andrew Henry William Brons și Nick Griffin (NI), în scris. – Ne-am abținut cu privirela rapoartele Bilbao Barandica, Gallagher și Ferreira pe motiv că acestea conțineau atâtpropuneri avantajoase, cât și propuneri dezavantajoase în cadrul aceluiași instrument.Totuși, am votat în favoarea raportului Gróbarczyk, în ciuda unor îndoieli pe care le-amavut în legătură cu conținutul său (de exemplu, a sugerat că sistemul de aruncare înapoi înmare a unor capturi ar putea funcționa bine în cazul anumitor specii de pești - noi neopunem întru totul sistemului de aruncare înapoi în mare a capturilor). Am votat în favoareaacestuia, deoarece promitea o revizuire a sistemului de aruncare înapoi în mare a capturilor.Cam atât putem spera în limitele politicii comune din domeniul pescuitului.

Raport: João Ferreira (A7-0184/2010)

Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Pe ansamblu, sunt de acord cu amendamentelepropuse, având în vedere că introducerea de specii exotice este unul din principalele motivepentru care ecosistemele nu mai funcționează normal, pe lângă distrugerea habitatelornaturale, care este unul din principalii factori implicați în pierderea biodiversității la nivelmondial, situație confirmată de Comisie. Prin urmare, sprijin propunerile care stabilesccondițiile de introducere a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local, prin definireastrictă a cerințelor pe care trebuie să le întrunească instalațiile închise pentru acvacultură,precum și necesitatea de a supraveghea instalațiile, scopul fiind acela de a asigura condițiiletehnice propuse de specialiști.

Cu atât mai mult într-o perioadă în care se lansează o nouă strategie europeană în acestdomeniu, acvacultura necesită un sprijin substanțial pentru cercetarea științifică șidezvoltarea tehnologică în domeniul culturii speciilor indigene astfel încât să permită odiversificare mai mare. Sunt de acord cu amendamentele în vederea asigurării implicăriiParlamentului în acest domeniu, prin adaptarea vechilor dispoziții de comitologie la Tratatulprivind funcționarea Uniunii Europene.


Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Mai întâi aș dori să îl felicit pe raportor, dl Ferreira,pentru elaborarea acestui raport, în favoarea căruia am votat.

Studiile recente au evidențiat necesitatea de a dezvolta sectorul acvaculturii europene și dea intensifica cercetarea științifică în domeniul reproducerii speciilor indigene. Astfel, se vaputea garanta o mai mare siguranță, calitate și diversitate a produselor oferiteconsumatorilor și, prin urmare, se va putea asigura o mai mare protecție a mediului.

În ceea ce privește introducerea de specii exotice în instalațiile închise pentru acvacultură,care, potrivit Comisiei, vizează în principal „practicile de acvacultură și de refacere astocurilor”, consider că această practică trebuie să fie însoțită de o monitorizare strictă aacestor instalații, a sistemelor și a condițiilor în care se efectuează transportul acestoranimale, astfel încât să se împiedice o evadare a acestora, ceea ce ar putea genera dezordineîn ecosistemele indigene și în habitatele naturale, acesta fiind unul din factorii majori carecontribuie decisiv la pierdea biodiversității la scară mondială.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport referitor lautilizarea speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local în acvacultură, întrucât aceastava face posibilă consolidarea cerințelor pe care ar trebui să le respecte instalațiile închisepentru acvacultură și transportul speciilor, astfel încât să fie minimizat impactul asupraecosistemelor și a biodiversității.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Sectorul acvicol european cuprinde peste 16 500 deîntreprinderi, cu o cifră de afaceri anuală totală ce depășește 3,5 miliarde de euro și carecontribuie la ocuparea forței de muncă, în mod direct sau indirect, cu aproximativ 64 000de locuri de muncă. Mai mult, având în vedere că stocurile de pește se diminuează,acvacultura creează nenumărate oportunități pentru industria europeană. Relaxareaprocedurii de introducere de specii exotice și de specii absente la nivel local în acvacultură,astfel cum se propune, trebuie să fie echilibrată prin definirea cerințelor pe care trebuie săle îndeplinească instalațiile închise pentru acvacultură, precum și supravegherea obligatoriea instalațiilor, scopul fiind acela de a asigura că cerințele tehnice propuse de specialiști vorfi luate în considerare și respectate în mod corespunzător.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Amendamentul propus de Comisie laactualul regulament se bazează pe rezultatul proiectului IMPASSE, o acțiune concertatăaxată pe impactul asupra mediului al speciilor exotice din acvacultură. Proiectul propuneo definiție operațională a unei instalații închise pentru acvacultură, restrângând șiaprofundând definiția utilizată în prezent, potrivit căreia „gradul de risc asociat speciilorexotice ar putea fi redus considerabil, posibil chiar până la un nivel acceptabil, dacă selimitează potențialul de evadare, în timpul transportului, al organismelor vizate și nevizateși dacă, la instalația destinatară, se aplică protocoale bine definite”. Am votat pentru acestraport, deoarece sunt de acord cu necesitatea de a elimina condiția deținerii unui permispentru acțiunile de introducere și de transfer către instalațiile închise de acvacultură, scutindastfel operatorii de această formalitate administrativă.

João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) În ceea ce privește tema esențială a acestuiraport, astfel cum am arătat și în cursul dezbaterii - relaxarea procedurii de introducere aspeciilor exotice în acvacultură, în „instalații închise” - trebuie să meargă mână în mână cudefinirea cât mai exactă a cerințelor pe care astfel de instalații trebuie să le respecte, în acordcu cele mai recente informații de natură științifică și tehnică. Monitorizarea instalațiilortrebuie, de asemenea, asigurată înainte de deschidere și în timpul funcționării. În vedereadezvoltării durabile a acvaculturii, este necesar un sprijin substanțial pentru cercetarea


științifică și dezvoltarea tehnologică în domeniul culturii speciilor indigene. Aceste speciitrebuie să aibă întâietate față de speciile exotice, astfel încât să permită diversificareaproducției și furnizarea de produse alimentare, alături de o îmbunătățire a calității,contribuind, de asemenea, la o mai mare securitate ecologică.

În ceea ce privește elaborarea raportului, salut faptul că propunerile adoptate de Comisiapentru pescuit au fost integrate de Comisie în propunerea sa de regulament. Singurul aspectpe care îl socotesc regretabil este acela că s-a considerat că este obligatoriu să se depunăformal o nouă propunere, ceea ce a cauzat o întârziere în oficializarea acordului în primălectură.

Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – În timp ce acvacultura reprezintă o sursă importantăatât de locuri de muncă, cât și de hrană, este important ca mediul în general să fie protejatîmpotriva posibilelor amenințări. Legislația existentă încearcă din răsputeri să facă acestlucru, iar propunerea de astăzi nu va submina aceste eforturi. Prin urmare, am sprijinitacest raport.

Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) În timp ce stocurile de pești din oceane seepuizează încet, iar volumul capturilor tinde să își atingă limitele, piscicultura șicochiliocultura au câștigat teren în ultimii ani. Producția de acvacultură este deci un sectorde creștere, căruia i se acorda atenția necesară cu ocazia acestui raport. Procentul instalațiilorde acvacultură înființate pe uscat, cum ar fi iazurile piscicole sau sistemele de circularecontinuă a apei, arată rate mai mari de creștere decât alte sectoare de producție alimentară,iar producția din aceste instalații o depășește deja pe cea din instalațiile maritime. Iazurilepiscicole, în special, au deja o tradiție îndelungată: cultura de pești și crustacee există desute de ani, mai ales în iazuri artificiale. Sistemele închise pentru acvacultură conferă înmod clar avantaje enorme din puncte de vedere ecologic, precum și avantaje în ceea ceprivește problema antibioticelor. Sprijin acest raport, care solicită importante condiții-cadrupentru instalațiile închise pentru acvacultură și definește cu strictețe premisele pentruintroducerea speciilor exotice de pești. Pentru a preveni distrugerea ecosistemelor indigeneprin introducerea optimă a speciilor exotice, este important să fie sprijinită cultura însisteme închise.

David Martin (S&D), în scris. – Raportul Fereirra vizează modificarea Regulamentuluinr. 708/2007 a Consiliului care a stabilit un cadru de reglementare a practicilor din sectorulacvaculturii în ceea ce privește speciile exotice și speciile absente la nivel local. Acest cadruse află actualmente în curs de revizuire, după încheierea așa-numitului proiect IMPASSEal cărui scop a fost acela de a elabora orientări cu privire la practicile ecologice pentruactivitățile de introducere și de transfer în acvacultură. Am votat pentru raport.

Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Introducerea speciilor exotice este unul dinprincipale cauze ale pierderii diversității la nivel mondial și ale perturbării ecosistemelorpe planetă. Introducerea speciilor exotice în acvacultură trebuie, prin urmare, să generezeo definiție exactă a cerințelor pe care instalațiile închise pentru acvacultură trebuie să lerespecte, precum și supravegherea acestor instalații. Transportul speciilor vizate și nevizatear trebui, de asemenea, să facă obiectul unor norme și al unei supravegheri stricte. Dinaceste motive, am votat în favoarea acestui raport. Totuși, consider că ar trebui intensificateactivitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul culturii speciilor indigene, astfel încât săse reducă riscurile asociate cu introducerea de specii exotice și să se promoveze o producțiedurabilă mai mare.


Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Introducerea speciilor exotice este unul din principaliifactori ai perturbării ecosistemelor, alături de distrugerea habitatelor naturale, precum șiuna din cauzele pierderii biodiversității la nivel mondial. Relaxarea procedurii de introducerede specii exotice și de specii absente la nivel local în acvacultură trebuie să fie echilibratăprintr-o definire strictă a cerințelor pe care instalațiile închise pentru acvacultură trebuiesă le îndeplinească, în conformitate cu rezultatele proiectului IMPASSE, fiind, de asemenea,supuse supravegherii, scopul fiind acela de a asigura că cerințele tehnice propuse despecialiști vor fi luate în considerare și respectate în mod corespunzător.

În dezvoltarea durabilă a sectorului european al acvaculturii, este necesar un sprijinsubstanțial pentru cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică în domeniul culturii despecii indigene, astfel încât să se permită diversificarea producției și furnizarea de produsealimentare, alături de o îmbunătățire a calității, garantând, în același timp, o mai maresecuritate ecologică.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Pe lângă distrugerea habitatelor naturale,introducerea speciilor exotice în ecosisteme reprezintă unul din cauzele pierderiibiodiversității la nivel mondial. Tot mai multe specii pier în acvaculturi, ceea ce duce laprejudicierea pe termen lung a întregului ecosistem. M-am abținut, deoarece acest raportnu detaliază suficient problemele reale.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT)Introducerea de specii exotice este unul dinprincipalele motive pentru care ecosistemele nu mai funcționează normal, pe lângădistrugerea habitatelor naturale, care este unul din principalii factori implicați în pierdereabiodiversității la nivel mondial. Introducerea de specii exotice în apele costiere și în apeleinterioare din Europa se datorează, de cele mai multe ori, „practicilor de acvacultură și derefacere a stocurilor”.

Relaxarea procedurii de introducere de specii exotice în acvacultură trebuie să fie perfectcorelată cu definirea cât mai exactă a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească instalațiileînchise pentru acvacultură, precum și cu supravegherea necesară a instalațiilor, scopulfiind acela de a asigura că cerințele tehnice propuse de specialiști vor fi luate în considerareși respectate în mod corespunzător.

În dezvoltarea durabilă a sectorului european al acvaculturii, este necesar un sprijinsubstanțial pentru cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică în domeniul culturii despecii indigene, astfel încât să se permită diversificarea producției și furnizarea de produsealimentare, alături de o îmbunătățire a calității acestora, contribuind, de asemenea, la omai mare securitate ecologică. Prin urmare, sper că realizarea acestui lucru va beneficia deo puternică încurajare.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru acest raport, având în vedere faptulcă rezultatele proiectului IMPASSE au evidențiat că „gradul de risc asociat speciilor exoticear putea fi redus considerabil, posibil chiar până la un nivel acceptabil, dacă se limiteazăpotențialul de evadare, în timpul transportului, al organismelor vizate și nevizate și dacă,la instalația destinatară, se aplică protocoale bine definite”. Prin urmare, este perfect logicsă eliminăm condiția deținerii unui permis pentru introducerea de specii exotice în instalațiiînchise pentru acvacultură.

Reducerea costurilor administrative și a costurilor generate de cererile de permis reprezintăun stimulent important pentru sectorul acvaculturii. În cazul în care va fi însoțită de odefiniție strictă a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească instalațiile închise pentru


acvacultură, precum și de o monitorizare corespunzătoare a conformității, aceasta nu vaaduce atingere protecției biodiversității și mediului.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Propunerea Comisiei abordează modificărila un regulament referitor la utilizarea speciilor exotice în acvacultură pe baza proiectuluiIMPASSE, care s-a axat pe impactul asupra mediului al speciilor exotice. În cadrul acestuiproiect a s-a obținut o definiție operațională a unei instalații închise pentru acvacultură,care restrânge și aprofundează definiția utilizată în prezent, reprezentând o abordarepotrivit căreia gradul de risc asociat speciilor exotice ar putea fi redus considerabil. Înlumina rezultate de mai sus, Comisia propune ca acțiunile de introducere și de transfercătre instalațiile închise de acvacultură să fie scutite de condiția deținerii unui permis,scutind astfel operatorii de această formalitate administrativă. Conform observațiilorraportorului, introducerea de specii exotice este unul din principalele motive pentru careecosistemele nu mai funcționează normal, pe lângă distrugerea habitatelor naturale, careeste unul din principalii factori implicați în pierderea biodiversității la nivel mondial. Multedin aceste activități de introducere de specii exotice în apele costiere și în apele interioaredin Europa se datorează „practicilor de acvacultură și de refacere a stocurilor”. Ținândseama de acest lucru, raportorul a depus un amendament pentru a preciza faptul că„instalațiile închise pentru acvacultură” erau limitate la cele de pe uscat, pentru a reduceriscul eventualei supraviețuiri a specimenelor care au evadat. Alte amendamente au vizatdispozițiile de comitologie.

Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și aspeciilor absente la nivel local distruge ecosistemele naturale, care trebuie să fie protejatede către UE, cauzând, în special, pierderea biodiversității la nivel mondial. Proiectul IMPASSEreprezintă o acțiune concertată privind impactul asupra mediului al speciilor exotice dinacvacultură, care a demonstrat necesitatea de a preveni evadarea în timpul transportuluia speciilor respective și a materialului biologic. Salut raportul Parlamentului European,deoarece este dedicat biosecurității și, în același timp, accelerării formalităților administrativelegate de condiția deținerii unui permis pentru activitățile de introducere și de transfer îninstalațiile închise pentru acvacultură. Definirea clară și riguroasă a "instalației închisepentru acvacultură", precum și actualizarea permanentă a listelor cu astfel de instalații decătre statele membre, va duce la dezvoltarea durabilă a acestui sector. Statele membretrebuie să supravegheze instalațiile și mijloacele cu care se realizează transportul speciilor.De asemenea, susțin angajamentul față de cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologicăca mijloace de reducere a efectelor negative ale sectorului asupra ecosistemelor naturale.În final, aș dori să evidențiez faptul că acest regulament a fost modificat prin proceduralegislativă ordinară de codecizie, potrivit dispozițiilor Tratatului de la Lisabona.


William (The Earl of) Dartmouth (EFD), în scris. – UKIP se opune oricărei gestionări aindustriilor noastre de către UE, întrucât guvernele naționale alese ar trebui să fie cele caredecid cu privire la viitoarele și eventualele subvenții destinate minelor de cărbune. Totuși,în acest caz, UE ia măsuri speciale pentru guverne pentru o mai mare flexibilitate în vedereagestionării subvențiilor destinate minelor de cărbune, în afară de normele obișnuite aleajutorului de stat. Amendamentele 25 și 36 solicită o perioadă mai mare de flexibilitateînainte de aplicarea normelor obișnuite ale ajutorului de stat - lucru pe care UKIP îl poatesprijini într-o anumită măsură. UKIP s-a abținut în ceea ce privește aceste douăamendamente și votul final pentru că, deși noi nu sprijinim o legislație a UE privind ajutorulde stat (întrucât guvernele naționale ar trebui să fie cele care decid nivelurile subvențiilor),


acordarea unei mai mari flexibilități statelor membre și prelungirea acestei perioadereprezintă un lucru benefic și mult mai responsabil din punct de vedere democratic,restituind guvernelor competența de a lua astfel de decizii.

Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am susținut acest raport. Deși reprezintă încontinuare doar o mică parte din piața energetică a UE, industria minieră asigură locuri demuncă pentru cetățenii UE care lucrează în acest domeniu și dezvoltarea economică înregiunile slab populate și îndepărtate, unde sunt situate cele mai multe companii minierede cărbune. Am fost de acord cu amendamentele potrivit cărora termenul pentru închidereaminelor de cărbune necompetitive va fi prelungit până în 2018, cu posibilitatea de a menținedeschise minele în cazul în care nu reușesc să devină competitive în termenul stabilit. Cândminele necompetitive vor fi închise, este important să se garanteze alocarea finanțăriinecesare pe termen lung pentru a asigura protecția mediului și reabilitarea fostelor exploatăriminiere. În unele regiuni, minele reprezintă singura formă de industrie, iar închidereaacestora va însemna disponibilizarea multor persoane. Prin urmare, este esențial să segaranteze că acestora li se acordă asistență în sistem multianual și că diferite măsuri pepiața forței de muncă, cum ar fi reconversia, sunt puse în aplicare cu scopul de a creacondițiile pentru ca aceste persoane să fie reinserate pe piața forței de muncă. Am susținutașadar propunerea Comisiei Europene de a aloca o astfel de asistență până în 2026.

Elena Băsescu (PPE), în scris . − Am votat in favoarea raportului Domnului Rapkaydeoarece susțin, printre altele, prelungirea datei limită pentru operarea închiderilor minelorde cărbune necompetitive. În acest sens, consider că se va încerca evitarea unei pierderimasive de locuri de muncă, România, Spania și Germania reprezentând statele UE lovitecel mai puternic de noul regulament. Consider c încetarea activității minelor necompetitivetrebuie efectuată în acord cu planul de închidere, numai dacă acestea nu vor deveni rentabilepână la data limită stabilită.

Doresc să încurajez acordarea ajutoarelor degresive destinate acoperirii pierderilor deproducție în contextul unui plan bine definit de închidere a minelor. Începând cu 1 ianuarie2011, jumătate din minele existente în România vor intra într-un plan de închidere. Înacest context, consider că ajutoarele vor trebui îndreptate mai mult spre acoperireaconsecințelor sociale și de mediu.

Gerard Batten, John Bufton, Derek Roland Clark, Trevor Colman și Nigel Farage(EFD), în scris. –UKIP se opune oricărei gestionări a industriilor noastre de către UE,întrucât guvernele naționale alese ar trebui să fie cele care decid cu privire la viitoarele șieventualele subvenții destinate minelor de cărbune. Totuși, în acest caz, UE ia măsurispeciale pentru guverne pentru o mai mare flexibilitate în vederea gestionării subvențiilordestinate minelor de cărbune, în afară de normele obișnuite ale ajutorului de stat.Amendamentele 25 și 36 solicită o perioadă mai mare de flexibilitate înainte de aplicareanormelor obișnuite ale ajutorului de stat - lucru pe care UKIP îl poate sprijini într-o anumitămăsură. UKIP s-a abținut în ceea ce privește aceste două amendamente și votul final pentrucă, deși noi nu sprijinim o legislație a UE privind ajutorul de stat, întrucât guvernele naționalear trebui să fie cele care decid nivelurile subvențiilor, acordarea unei mai mari flexibilitățistatelor membre și prelungirea acestei perioade reprezintă un lucru benefic și mult mairesponsabil din punct de vedere democratic, restituind guvernelor competența de a luaastfel de decizii.

Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) După ce a fost consultat de către Comisie,i s-a solicitat Parlamentului European să dea verdictul, în această zi de marți, 23 noiembrie,


pe tema ajutorului de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive.Problema cea mai spinoasă a reprezentat-o data limită pentru acordarea ajutorului de stat.Comisia a propus data de 1 octombrie 2014. Din motive de mediu, cred că este importantsă se diversifice sursele de producție a energiei și să se promoveze metode de producțiedurabile. Prin urmare, 2014 pare să fie o dată limită rezonabilă. Cu toate acestea, având învedere impactul social al închiderii minelor și dificultățile pe care le implică reconversiaprofesională a minerilor, trebuie să se acorde sprijin în timpul procesului de închidere. Prinurmare, majoritatea Parlamentului European a decis să prelungească acordarea ajutoruluide stat până la 31 decembrie 2018. Am decis să mă abțin de la acest vot final, deoarececonsider că cel mai important lucru este să se acorde prioritate surselor de energie durabile,dar, în același timp, este de asemenea important să se țină seama de consecințele economiceși sociale ale închiderii minelor.

George Sabin Cutaș (S&D), în scris . − Am ales să votez în favoarea raportului BernhardRapkay privind „Ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbunenecompetitive.” Acesta propune amânarea termenului de închidere a minelor de cărbunenecompetitive cu 4 ani: din 2014, așa cum era inițial prevăzut în propunerea ComisieiEuropene, până în 2018.

Totodată, prin intermediul acestui raport, Comisia Europeană este încurajată să elaborezeo strategie de recalificare a lucrătorilor care vor fi afectați de aceste închideri. Trebuie săavem în vedere faptul că anumite regiuni din Uniunea Europeană sunt complet dependentede sectorul minier din punct de vedere economic și social, printre ele aflându-se și ValeaJiului din România. Sectorul minier oferă locuri de muncă pentru 100 000 de oameni înUniunea Europeană.

Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. – (IT)Prin faptul că afectează grav economiile țăriloroccidentale „dezvoltate”, criza economică și financiară actuală a arătat că paradigmaeconomică a eficienței și a capacității de autoreglementare a piețelor nu se mai bazează perealitate, deoarece realitatea impune tuturor operatorilor economici și de piață, în specialoperatorilor de pe piața financiară, să acționeze în mod responsabil și etic, lucru pe carenu au reușit să îl facă deloc în ultimul timp. Problemele cauzate din punct de vedere financiarpentru întreaga economie arată că sectorul industrial necesită un nivel de sprijin extremde mare, întrucât reprezintă încă un sector de importanță fundamentală pentru economie,în special pentru economia reală. Atunci când se iau în considerare avantajele șidezavantajele competitive și comparative între regiuni, în special la nivel internațional, nutrebuie să uităm că industria minieră este prezentă în zone în care dezvoltarea de alternativeeconomice și profesionale solide ar trebui să fie încurajată ca un pas preliminar și pentrucare ar trebui promovate dispoziții de sprijinire a bunăstării cu scopul de a preveni creșterialarmante ale numărului șomerilor a căror reconversie profesională presupune dificultăți.Raportul privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbunenecompetitive, pe care l-am votat, mi se pare că se încadrează cel puțin parțial în acestedirecții.

Ioan Enciu (S&D), în scris . − Am votat pentru acest raport întrucât consider că minelede cărbune necompetitive trebuie să poată beneficia de aportul ajutoarelor de stat avândîn vedere că lipsa acestora ar duce la închiderea lor și, deci, la concedieri masive și problemesociale foarte grave. Perioada tranzitorie acordată pentru rentabilizarea sau închidereaacestor mine este importantă și are rolul, pe de o parte, de a realiza recalificarea profesionalăa populației implicată in industria carboniferă, iar pe de alta parte de a realiza o treceretreptată către surse de energie mai puțin poluante


Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson și Marita Ulvskog (S&D), în scris. – (SV)Noi, social-democrații suedezi, credem că este absurd, din motive legate atât de mediu, câtși de concurență, să se păstreze subvențiile pentru minele de cărbune necompetitive. Înacelași timp, considerăm că este necesar să se pună în aplicare inițiative ample privindmediul înconjurător și ocuparea forței de muncă în regiunile afectate de închiderea minelor,care va rezulta probabil din întreruperea acordării subvențiilor. În general, credem căpropunerea Comisiei cu privire la această chestiune este echilibrată și ia în considerareambele aspecte. Subvențiile vor fi eliminate treptat, dar acest lucru va fi gestionat cu atenție,luând în considerare atât locurile de muncă, cât și mediul înconjurător. Prin urmare, amales să votăm în mod constant în favoarea poziției Comisiei.

În ceea ce privește chestiunea permiterii posibilității de funcționare în continuare a minelorcare devin rentabile în perioada de închidere, noi credem, asemenea Comisiei, că ar fi greșitsă includem această opțiune. Pentru ca ajutorul acordat să fie folosit în mod corect, acestatrebuie să se bazeze pe un plan de închidere definitivă. În ceea ce privește anul exact în careajutorul de închidere nu va mai fi acordat, nu avem preferințe concrete, dar, cu toate acestea,credem că propunerea Comisiei pentru anul 2014 este mai adecvată decât propunerearaportorului pentru anul 2018.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În lipsa unui regulament specific privind acordareaajutorului de stat pentru industria cărbunelui, întrucât regulamentul în vigoare expiră la31 decembrie 2010, trebuie stabilite norme care să permită unor state membre care aufost obligate să își închidă minele de cărbune să minimizeze impactul economic și socialal acestei închideri. Întrucât minele de cărbune sunt concentrate în anumite regiuni (înGermania, Spania și România), impactul social al închiderii simultane a minelor ar puteafi semnificativ. Din punctul de vedere al ocupării forței de muncă, locurile de muncă aaproximativ 100 000 de mineri ar putea fi în pericol; aceștia ar putea fi în imposibilitateade a găsi locuri de muncă în alte sectoare cât mai repede cu putință și riscă să devină șomeripe termen lung. Din acest motiv, prezenta propunere are drept scop să ofere statelormembre un cadru legal care să le permită să rezolve mai eficient potențialele efecte negativeale închiderii minelor care ar putea să apară ca urmare a retragerii treptate a subvențiilor,în special efectele sociale și de mediu. De asemenea, vizează să reducă la minimumdenaturarea concurenței pe piața internă.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Ajutorul pentru industria europeană acărbunelui este reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 al Consiliului din23 iulie 2002, care expiră la 31 decembrie 2010. În absența unui nou cadru legal care săpermită tipuri specifice de ajutor de stat pentru industria cărbunelui, statele membre vorputea acorda ajutor numai în limitele prevăzute în normele generale privind ajutorul destat aplicabile în toate sectoarele. Comparativ cu regulamentul privind cărbunele, normelegenerale privind ajutorul de stat reduc semnificativ șansele ca ajutorul de stat să fie acordatindustriei cărbunelui. Prin urmare, este posibil ca unele state membre să fie obligate să îșiînchidă minele de cărbune și să facă față consecințelor sociale și regionale ale acestei decizii.Cred că, din cauza concentrării regionale a minelor de cărbune, impactul social al închideriisimultane ar putea fi semnificativ. Luând în considerare locurile de muncă din industriaminieră, acest lucru ar putea pune în pericol până la 100 000 de locuri de muncă. Prinurmare, sunt de acord că planul de închidere ar trebui să fie prelungit până la31 decembrie 2018, împreună cu închiderea definitivă a unităților de producție, în cazulîn care nu devin competitive până la această dată, și numai dacă necesitățile energetice aleUE nu impun existența acestora.


Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport evaluează și aduce schimbăripozitive la propunerea Comisiei Europene de modificare a prezentului regulament, careea însăși a schimbat perioada de acordare a ajutorului de stat pentru industria cărbunelui.Fără acest amendament, perioada ar fi expirat la 31 decembrie 2010.

În prezent, noua propunere a Comisiei Europene sugerează prelungirea ajutorului pânăîn 2014. Cu toate acestea, Parlamentul European a adoptat o propunere privind extindereaajutorului până în 2018, pentru care am votat. Scopul este de a lua în considerare problemasocială - prevenirea concedierilor lucrătorilor și a dificultăților de integrare a acestora pepiața forței de muncă - și problema de mediu, împreună cu ajutorul pe care îl sprijină pentrua rezolva aceste probleme.

Angajamentul pentru protejarea menținerii industriilor cărbunelui care au devenitcompetitive în timpul acestui proces, asigurând în același timp și protecția aspectelor demediu și de sănătate publică, este de asemenea pozitiv.

Necesitatea de reabilitare a fostelor exploatări de cărbune este de asemenea evidențiată, înspecial: eliminarea din mină a echipamentelor miniere vechi, asigurarea condițiilor desiguranță, curățarea șantierului minier și evacuarea apelor uzate.

Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului Rapkay și asubvențiilor de stat pentru industria cărbunelui. Cărbunele rămâne o componentă esențialăa producției de energie electrică la nivel mondial. Dacă nu ar mai putea fi exploatat înEuropa, ar trebui să importăm cărbune din Statele Unite ale Americii sau din Australia.

Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Este nevoie de timp și de multă încredere pentru a seadapta la schimbările din structurile sociale. Prin urmare, Uniunea Europeană și Germaniaintenționează să nu mai acorde subvenții pentru minele de cărbune necompetitive. Perioadade acum până în 2018 va fi utilizată pentru punerea în aplicare a măsurilor de restructurarenecesare. Acesta este un compromis de succes, care reprezintă o dovadă de abordare petermen lung a tuturor părților implicate.

Având în vedere numărul mare de persoane angajate în industrie, este important pentruUniunea Europeană și statele membre să depună toate eforturile pentru a amortiza impactulsocial și regional negativ al acestei schimbări și pentru a menține impactul la un nivelminim. Prin urmare, sunt foarte mulțumit că Parlamentul European și-a arătat astăzisprijinul pentru această chestiune. Acest lucru va permite ca procesele de adaptare dificile,dar necesare să fie puse în aplicare în special în Europa și în Germania, într-un mod echilibratși pe baze politice solide.

Karin Kadenbach (S&D), în scris. – (DE) În ceea ce privește acordarea în continuare desubvenții pentru minele de cărbune nerentabile, sunt împotriva poziției adoptate de grupulmeu și m-am abținut. În opinia mea, votul în Parlament se bazează pe un reflex naționalistși pe o gândire pe termen scurt. Mă opun subvențiilor, deoarece cred că, în principiu,utilizarea cărbunelui și emisiile de dioxid de carbon aferente 2 sunt contrare tuturoreforturilor noastre de a combate schimbările climatice. Banii pe care am putea să îi investimîn surse de energie regenerabilă sunt literalmente aruncați într-o groapă fără fund. În opiniamea, ar trebui să căutăm alternative durabile în domeniul producției energiei.

Cu toate acestea, avem nevoie, de asemenea, de soluții alternative pe piața forței de muncă.Este evident că s-au făcut greșeli în trecut și că a existat o abordare pe termen scurt privindpolitica ocupării forței de muncă. Dat fiind faptul că sunt în joc multe locuri de muncă, așprefera să observ că sunt puse la dispoziție fonduri pentru reconversia profesională a


lucrătorilor care sunt afectați, mai degrabă decât o continuare a subvențiilor în domeniulcărbunelui. Din acest motiv, am decis mai degrabă să mă abțin de la vot decât să votezîmpotriva raportului.

Alan Kelly (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport întrucât sunt de acordcu punctul fundamental potrivit căruia ar trebui să existe un regulament „de tranziție” înacest sector. Deși cărbunele și exploatarea acestuia contribuie enorm la poluare, în unelețări, acestea oferă, de asemenea, foarte multe locuri de muncă. Prin urmare, încetarea atâtde bruscă a acordării unora dintre aceste ajutoare ar putea avea un efect grav asupra unorstate membre ale UE, dar este important pentru sector să înțeleagă că nu trebuie să se bazezeexclusiv pe aceste ajutoare în viitor.

Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT)Deoarece sursele locale de energie în cadrul Uniuniisunt rare, cred că sprijinul pentru industria minieră este justificat în cadrul politicii Uniuniide a încuraja combustibilii fosili regenerabili și cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentruproducția de energie. Cu toate acestea, nu cred că acest lucru justifică sprijinul pe duratănedeterminată acordat minelor de cărbune care se dovedesc necompetitive. Având învedere consecințele socioeconomice grave ale închiderii minelor, îndeosebi în regiuni slabpopulate, trebuie luată în considerare posibilitatea de a oferi ajutor și sprijin.

Cu toate acestea, în scopul de a reduce la minimum denaturarea concurenței pe piațainternă, rezultată în urma acordării ajutorului, Comisia va trebui să se asigure că suntstabilite, menținute și respectate condiții precise și eficiente privind concurența. În ceea ceprivește protecția mediului, statele membre vor trebui să prezinte un program de măsuricare au scopul de a atenua impactul asupra mediului al utilizării cărbunelui, în domeniuleficienței energetice, al energiei regenerabile sau al captării și stocării de carbon.

Jean-Marie Le Pen (NI), în scris. – (FR) Proeuropenii doresc să faciliteze închidereaultimelor mine de cărbune rămase în Europa prin intermediul unui ajutor de stat pe termenscurt. Având în vedere că Germania și România generează mai mult de 40 % din electricitateprin arderea cărbunelui, acest lucru înseamnă că peste 100 000 de persoane vor fi sacrificatepe altarul ultraliberalismului sub pretextul concurenței loiale și al corectitudinii politice„verzi”, lucru care ne-ar conduce către generarea de electricitate prin energie eoliană. Încăutare de energii „regenerabile”, aceste țări vor fi obligate fără îndoială să înlocuiascăcărbunele prin cumpărarea de la vecinii lor de electricitate de origine nucleară.

Întrucât eu însumi sunt un fost miner, sunt destul de emoționat când mă gândesc la toateminele de cărbune franceze și europene care au fost închise, provocând multă suferință șilăsând regiuni întregi în ruină – regiuni care au devenit, astfel, maidane economice și socialeși care de multe ori nu și-au revenit. Prin urmare, din păcate, nu pot conchide decât că, înacest domeniu, ca și în multe altele, Europa reprezentată la Bruxelles nu a încercat săprotejeze industriile și, prin urmare, locurile noastre de muncă, preferând în schimb săirosească sume imense de bani pentru proiecte globaliste, care nu au legătură cu problemeleconcetățenilor noștri.

Thomas Mann (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului dlui Rapkay pentrucă planul de a elimina progresiv subvențiile pentru minele de cărbune până în 2018 este,din fericire, susținut de o majoritate largă în toate grupurile. Exemplul Germaniei aratăcum un pact privind cărbunele între guvernul central, statele federale, sindicatele și patronatpoate duce la producție eficientă de cărbune fără a fi nevoie de concedieri. În prezent existăo siguranță mai mare pentru 100 000 de locuri de muncă în întreaga Europă. Pentru aevita orice neînțelegeri, este important să conștientizăm că aceste subvenții nu sunt


permanente și că scopul nu este acela de a sprijini întreprinderile necompetitive. Este vorbadespre a avea o abordare responsabilă față de o industrie europeană tradițională. Utilizareacărbunelui poate fi ușor justificată, fie drept combustibil pentru generarea de electricitatesau drept materie primă în industria chimică, mai ales în momentele în care resurseleprecum petrolul și gazele sunt din ce în ce mai puține. Producția unei cantități minime decărbune contribuie la securitatea noastră energetică și ne împiedică să fim dependenți deimporturi. Este greșit să se afirme că stoparea acordării subvențiilor pentru industria minierăva contribui la protecția mediului.

Din punct de vedere climatic, nu există nicio diferență dacă folosim materii prime propriisau de import. Trebuie să continuăm să sprijinim tehnologia ecologică de ardere a cărbuneluiși o aprovizionare cu energie sigură folosind produse interne. O politică industrială activănu este de domeniul trecutului, ci o sarcină pentru viitor, pe baza unei strategii în domeniulconcurenței coerente și a unei politici sociale adecvate care implică securitatea locurilorde muncă.

Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris . − Expirarea la 31 decembrie 2010 aRegulamentului privind industria cărbunelui ar fi obligat unele state membre să își închidăminele de huilă. Am votat pentru prelungirea acestui regulament până la 31 decembrie2030, față de 31 decembrie 2026 cât propunea Comisia Europeană. Din păcate, acestamendament nu a fost susținut de majoritatea necesară. A fost însă susținut punctul princare se diminuează tendința descrescătoare abruptă a cuantumului total al ajutorului pentruînchidere acordat de un stat membru. De asemenea, exploatarea unităților de producție încauză vor face parte dintr-un plan de închidere definitivă cu un termen limită ce ar fi trebuitfixat la 31 decembrie 2020, deoarece anul 2020 se încadrează în contextul proiectelor decaptare, transport și stocare a carbonului, în curs de elaborare în mai multe state membre.

Termenul limită rezultat în urma votului majorității a fost 31 decembrie 2018. Precizezca acest termen limită obținut pentru operațiunile de subvenționare este totuși o realizarea Parlamentului European care prelungește cu 4 ani termenul inițial de 2014 propus deComisia Europeană.

David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport referitor la ajutorulde stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune necompetitive. Cărbunele a fostexceptat de la normele privind ajutorul de stat timp de 35 de ani. Comisia a propus unsfârșit pentru această scutire, ceea ce ar permite ajutorul de stat doar pentru minele decărbune care sunt programate pentru închidere până în 2014. Orice mină de cărbune carenu se închide până la data respectivă trebuie să returneze ajutorul de stat, iar toate țărilecare acordă ajutor de stat trebuie să prezinte un plan de atenuare a schimbărilor climatice.Germania prevede închiderea minelor necompetitive până în 2018, iar raportorul a propusun amendament pentru a prelungi propunerea până în 2018. Mi s-a părut de cuviință săsprijin propunerea acestuia.

Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece,deși se referă la aspecte importante de mediu, precum sursele de energie și schimbărileclimatice, și la aspecte economice, precum durabilitatea unităților de producțienecompetitive în economie, într-un moment de criză economică și socială, este importantsă susținem problemele sociale. Nu trebuie luate măsuri în cazul în care acestea accentueazăcriza. Răspunsul la criză se face prin investiții și protecția populației, care în acest cazînseamnă asigurarea condițiilor care să permită închiderea acestor mine într-o perioadă


de timp după preconizata rezolvare a crizei, protejând astfel locuri de muncă și luptândîmpotriva șomajului.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Ajutorul prevăzut în prezentul raport este vital pentrua-i sprijini pe cei care își pot pierde locurile de muncă în această industrie. Reconversiaprofesională trebuie să fie asigurată imediat lucrătorilor afectați de închiderea minelor șitrebuie explorate toate căile posibile de finanțare din fonduri regionale, naționale și ale UE.

Pe termen lung, finanțarea unor măsuri care vizează protecția mediului și a costurilorgenerate de închiderea minelor ar trebui să fie continuată după anul 2014. Încetareaanticipată a subvențiilor pentru industria cărbunelui de către statele membre ar putea cauzagrave probleme financiare și de mediu în regiunile afectate și ar putea deveni chiar maicostisitoare decât o eliminare treptată a acestor subvenții.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Este esențial să continuăm să sprijinim industriacărbunelui în Europa pentru a permite închiderea treptată a minelor necompetitive. Cutoate acestea, propunerea Comisiei nu merge suficient de departe. Mineritul este concentratdoar în câteva regiuni care vor trebui să își restructureze complet economiile în următoriicâțiva ani. Am observat destul de des în trecut că regiunile miniere care au devenitnecompetitive au suferit un declin social și economic sever într-o perioadă scurtă de timp.În trecut, multe din aceste regiuni au fost „perlele negre” ale performanței economice dinEuropa.

Dacă le acordăm timp pentru a se adapta la schimbările de circumstanțe, acestea potcontinua să fie puteri economice. Totuși, dacă le lăsăm la ananghie, vom suporta costuriconsiderabile ca urmare a șomajului și a falimentelor. Argumentul invocat de Verzi conformcăruia acest proces este dăunător pentru mediu este doar o invenție. Cărbunele intern estemult mai ecologic decât cărbunele importat. Din acest motiv, am votat în favoarea acestuiraport care este foarte clar formulat.

Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris . − Am votat în favoarea acestui raport pentru cămăsurile conținute vor permite, în cazul în care vor fi aprobate de Consiliu, evitarea unorconsecințe grave cu caracter social în multe din statele membre ale Uniunii Europene.Termenul propus de Comisia Europeană este prea apropiat și nerealist, de aceea se impuneaprelungirea subvențiilor pentru producția de huilă până în 2018. România, statul membrudin care provin, are experiența dimensiunilor unei astfel de provocări sociale și considercă prelungirea termenului este necesară și binevenită.

Sławomir Witold Nitras (PPE), în scris. – (PL) Sunt încântat de poziția adoptată astăzide Parlamentul European privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelornecompetitive.

Trebuie remarcat faptul că ajutorul de stat acordat în astfel de cazuri trebuie să aibă uncaracter excepțional și ar trebui să fie în conformitate cu reglementările, care, în realitate,permit ca minele să nu fie închise în urma acordării ajutorului și nu impun în mod explicitca ajutoarele publice să fie returnate în cazul în care minele nu sunt închise. Nu putemajunge la o situație în care fondurile de la bugetul de stat sunt folosite de mine pentru aobține profituri. Astăzi, am propus un mecanism pentru a obliga statele membre să punăîn aplicare limite coerente privind ajutoarele publice, precum și o trecere treptată ladispozițiile generale care se aplică tuturor sectoarelor economiei.


Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Rapkay deoarecesunt de acord cu prelungirea termenului până în 2018. Termenul limită 2014 propus deComisie nu este justificat, nici de evaluarea impactului realizată de Comisie.

Pe baza evaluării impactului realizate de Comisie, și ca o urmare logică a Regulamentului(CE) nr. 1407/2002, termenul 2018 este unul potrivit, asigurând o soluție acceptabilă dinpunct de vedere social, fără să presupună concedieri în masă într-o serie de state membre.În aceste vremuri de criză, nu cred că minele ar trebui să fie închise, iar mii de lucrători săfie concediați în întreaga Europă.

În plus, problemele legate de poluare nu ar trebui să fie abordate ca parte a acestei chestiuni.Într-adevăr, închiderea acestor mine de cărbune nu ar rezolva problema, pentru că în locde cărbunele provenit din aceste mine, ar trebui importat cărbune din străinătate. Dacădorim să găsim o soluție pentru a preveni schimbările climatice, trebuie să o găsim încentralele care utilizează cărbune. Emisiile vor fi reduse doar prin convertirea acelor tipuride centrale.

Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Sunt recunoscător dlui Rapkay pentru munca saexcelentă și susțin amendamentele depuse. Am votat în favoarea proiectului, întrucât suntde acord cu măsurile necesare pentru a preveni consecințele socioeconomice extrem degrave ale închiderii minelor, îndeosebi în regiuni slab populate.

Având în vedere că sursele locale de energie din Uniune sunt restrânse, este justificat sprijinulpentru industria minieră în cadrul politicii Uniunii de a încuraja combustibilii fosiliregenerabili și cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru producția de energie. Prinurmare, sprijin eforturile depuse, care sunt în conformitate cu strategia mai generală20/20/20.

Rovana Plumb (S&D), în scris . − Avizul PE referitor la propunerea de regulamentprelungește termenul limită pentru subvenționarea producției de cărbune până la 31decembrie 2018 (cu 4 ani mai mult decât propunerea Comisiei) și vizează numai huila.Sectorul cărbunelui oferă locuri de muncă pentru aproximativ 100 000 de oameni. Minelecare se bazează pe ajutor pentru operare se află mai ales în regiunea Ruhr din Germania,în nord-vestul Spaniei și în Valea Jiului din România. Aproximativ 40%, din producția deelectricitate din România se bazează pe cărbune, din care majoritatea este huilă. Data de2014 (propusă de Comisie) pentru planul de închidere a minei este arbitrară și nu se justificăprin evaluarea de impact efectuată de executivul UE însuși. Prin urmare, 2018 garanteazăo soluție acceptabilă, ținând seama de această evaluare a impactului.

Raportorul este în favoarea unei reduceri treptate a ajutorului, reducerea anuală nu trebuiesă fie sub nivelul a 10% din ajutorul acordat în primul an și numai pe baza unui plan deînchidere monitorizat foarte bine. Am votat acest raport deoarece aplicarea regulamentuluiîn forma propusă de PE va reduce consecințele sociale negative ale unor astfel de închideride mine, de această măsură fiind afectate și minele din Valea Jiului.

Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece,deși se referă la aspecte importante de mediu, precum sursele de energie și schimbărileclimatice, și la aspecte economice, precum durabilitatea unităților de producțienecompetitive în economie, într-un moment de criză economică și socială, este importantsă susținem problemele sociale. Nu trebuie luate măsuri în cazul în care acestea accentueazăcriza. Răspunsul la criză se face prin investiții și protecția populației, care în acest cazînseamnă asigurarea condițiilor care să permită închiderea acestor mine într-o perioadă


de timp după preconizata rezolvare a crizei, protejând astfel locuri de muncă și luptândîmpotriva șomajului.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 al Consiliului din23 iulie 2002 privind ajutorul de stat pentru industria cărbunelui expiră la31 decembrie 2010. Acest lucru ar obliga unele state membre să își închidă minele decărbune la data respectivă și să se confrunte cu impactul social și regional considerabil alacestor închideri simultane. Propunerea Comisiei a sugerat să se ofere statelor membre uncadru legal pentru a le permite să prelungească sprijinul acordat până la 31 decembrie 2014,iar Parlamentul a prelungit acest termen până la 31 decembrie 2018, asigurându-se astfelcondițiile pentru rezolvarea acestei probleme într-un mod durabil la nivel social și demediu.

Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) Stoparea acordării ajutorului pentruînchiderea minelor de cărbune necompetitive în 2014 - data propusă de Comisie - ar aveaconsecințe socioeconomice grave în anumite regiuni din UE unde mineritul continuă săfie o sursă semnificativă de locuri de muncă. Acesta este motivul pentru care pozițiaParlamentului care solicită amânarea datei respective până în 2018 este atât de importantă.

Votul meu reflectă convingerea mea că închiderea acestor mine ar trebui să fie amânatăpentru a acorda regiunilor și statelor membre în cauză - în special Spaniei, Germaniei șiRomâniei - timpul de care au nevoie pentru a efectua restructurarea necesară în perioadaactuală de criză.

Restructurarea respectivă trebuie să implice, pe de o parte, o tranziție spre activitățieconomice durabile, care creează locuri de muncă de înaltă calitate, și, pe de altă parte, oride câte ori este posibil, stabilirea unei exploatări miniere mai competitive și mai durabileși o utilizare a cărbunelui mai puțin poluantă.

În acest sens, Comisia pentru industrie, cercetare și energie trebuie să sprijine cercetarea șiinovarea în domenii precum captarea și stocarea de carbon 2 și utilizarea unor metode deardere mai ecologice.

Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Ar trebui Uniunea Europeană să continue săsubvenționeze sectoarele industriale care sunt menite în cele din urmă să dispară dinEuropa? Aceasta este întrebarea dificilă la care a trebuit să răspundem odată cu adoptarearaportului Rapkay privind ajutorul de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbunenecompetitive. Comisia Europeană a propus un termen programat pentru sfârșitul acordăriisubvențiilor în octombrie 2014. Aceasta este o propunere rezonabilă care ia în considerareimpactul negativ asupra mediului al ajutorului acordat pentru industria cărbunelui șinecesitatea ca statele membre să elaboreze un plan de măsuri corespunzătoare, de exempluîn domeniul eficienței energetice, al energiei regenerabile sau al captări și stocării de carbon.

Faptele sunt condamnabile: ajutorul pentru producție în valoare de 1 288 de milioane deeuro, reprezentând un total al subvențiilor în valoare de 2,9 miliarde de euro pentru industriacărbunelui între anii 2003 și 2008, nu a contribuit deloc la limitarea pierderii cotei de piațăși nici nu a asigurat că cei 100 000 de lucrători din industrie vor primi sprijin util pentrureconversie profesională. Prin urmare, regret că Uniunea Europeană nu a avut curajul înaceastă după-amiază să spună „nu” prelungirii acordării ajutorului pentru minele de cărbunepână la sfârșitul anului 2018 sau să se orienteze cu fermitate către noi surse de energie,lucru care ar oferi locuri de muncă populației europene.


Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Votul de astăzi este în conflict cu intereseleeconomice, energetice și privind schimbările climatice ale UE. Subvenționarea minelor decărbune necompetitive este o pierdere de miliarde de euro din banii publici, mai ales încontextul presiunilor actuale privind finanțele publice. Prelungirea ajutorului operaționalpentru minele de cărbune nu răspunde preocupărilor legitime ale lucrătorilor din sectorulminier pentru viitorul acestora. În schimb, riscă să întârzie trecerea la o economie verde -cu un viitor sector energetic bazat pe eficiență energetică și energie regenerabilă - care vaasigura crearea de mii de noi locuri de muncă durabile în fostele regiuni producătoare decărbune.

Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Deși industria minieră nu are un impact mareasupra economiei din Lituania, acest raport este important pentru țara mea. Odată cuexpirarea Regulamentului (CE) nr. 1407/2002, unele state membre vor fi obligate să îșiînchidă imediat minele de cărbune și să se confrunte cu consecințe sociale și regionalemajore legate de închiderea acestora. Lituania cunoaște prea bine tipul de probleme căroratrebuie să le facă față după aceste închideri. Închiderea centralei nucleare de la Ignalina înLituania a dus la pierderi de afaceri și de locuri de muncă. A însemnat, de asemenea, olovitură la adresa independenței noastre în domeniul energiei și, prin urmare, nu trebuiesă uităm că Uniunea Europeană este fondată pe solidaritate energetică. În prezent, Lituaniași țările baltice sunt insule de energie, separate de rețelele de gaze naturale și de electricitateale Europei. Am fost încântat să aud, în această lună, rapoarte conform cărora ComisiaEuropeană sprijină Planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică.

Sper că proiecte precum cele privind centrala nucleară de la Visaginas și interconectarearețelelor de gaze ale Lituaniei și Poloniei vor beneficia de asistență financiară din parteaUE. Întreaga Europă ar beneficia de acest lucru. În cele din urmă, este important să avemîn vedere siguranța minerilor și a lucrătorilor din alte ramuri ale industriei energetice.Accidentele recente din Chile și Noua Zeelandă nu ne vor permite să uităm acest lucru.

Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Exploatarea cărbunelui în Europa nu este eficientăși trebuie să fie subvenționată. Cu toate acestea, așa-numitele surse alternative de energiesunt la fel de - dacă nu chiar și mai - ineficiente. Prin urmare, centralele energetice careutilizează cărbune au un lucru în comun cu centralele solare sau eoliene. Energia pe careo produc este pur și simplu prea scumpă. Prin urmare, statele subvenționează exploatareacărbunelui sau cumpără energia electrică produsă la un preț mai mare decât prețul plătitde către utilizatorul final. Fiecare metodă de producție a energiei electrice prezintă avantajeși dezavantaje. Cu toate acestea, experiența ne-a învățat că nu este bine să ne bazăm pe osingură sursă de energie. Dacă securitatea energetică a Europei este o prioritate pentru noi,atunci ar fi o greșeală să renunțăm la una dintre sursele de energie posibile. Statul nu artrebui să folosească banii contribuabililor pentru a sprijini întreprinderile nefuncționale.Nu toate minele care, în prezent, se află în imposibilitatea de a supraviețui pe piață fărăsubvenții sunt în mod inevitabil sortite eșecului. Unele dintre acestea pot deveni competitivedacă li se acordă timp pentru a se transforma. Raportul dlui Rapkay dorește să le permităacest lucru. Sunt din regiunea Prievidza, care are o puternică tradiție în minerit. Suntconștientă câte familii ar cădea pradă sărăciei în cazul în care părinții și-ar pierde locul demuncă din mină. Și în numele acestora am votat în favoarea raportului, care creează ooportunitate de a salva mii de locuri de muncă într-o regiune minieră tradițională dinSlovacia.


Raport: Eva Joly (A7-0315/2010)

Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind lucrărileAdunării Parlamentare Paritare (APP) a grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP)și UE în 2009, deoarece cred că este vital ca acestea să joace în continuare un rol demonitorizare în cadrul negocierilor privind acordurile de parteneriat economic (APE) și săfavorizeze interacțiunea între parlamentari, cu scopul de a aduce o mai mare transparențăpentru toate procesele.

În acest sens, cred că este esențial să se consolideze dimensiunea parlamentară a activitățilorde cooperare, recunoscându-se faptul că înființarea Uniunii Africane și puterea în creșterea APP reprezintă, fără îndoială, o provocare pentru cooperarea ACP-UE și, în consecință,pentru APP ACP-UE. Având în vedere că, în 2009, Comisia și statele ACP au prezentatpropuneri pentru o a doua revizuire a Acordului de parteneriat de la Cotonou, este vitalca APP să supravegheze evenimentele pentru a garanta supraviețuirea și progresul său cainstituție. Această cooperare între Parlamentul European și APP a început în 2007, iar anultrecut a dus la crearea unei Delegații pe deplin funcționale pentru relațiile cu APP.

Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru această rezoluție, careevaluează lucrările Adunării Parlamentare Paritare a grupului de state din Africa, Caraibeși Pacific (ACP) și UE în 2009. Lucrările acestei adunări sunt deosebit de importante, princonsolidarea proceselor democratice în aceste țări, și, prin urmare, sunt de acord cuobservațiile făcute în rezoluție conform cărora trebuie să implicăm strâns parlamentele înprocesul democratic și în strategiile naționale de dezvoltare. Cred că revizuirea Acorduluide parteneriat de la Cotonou va contribui la abordarea noilor modificări care au apărut îndeceniul care a urmat semnării pentru prima dată a acestui acord și va spori participareaparlamentelor naționale, a societății civile și a sectorului privat în viața economică și politicăa țărilor respective. Sunt, de asemenea, de acord cu propunerea privind integrarea Fonduluieuropean de dezvoltare în bugetul Uniunii Europene pentru a consolida coerența,transparența și eficiența politicii de cooperare pentru dezvoltare și pentru a garanta controluladecvat al acesteia.

Proinsias De Rossa (S&D), în scris. Susțin acest raport referitor la lucrările AdunăriiParlamentare a grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și UE. Răspunsul pozitival Comisarului pentru comerț la cererea adresată de unele țări ACP de a revizui elementelelitigioase apărute în cadrul negocierilor pentru Acordul de parteneriat economic (APE)este binevenit. Viitoarele negocieri APE, precum și eventualele puneri în aplicare ar trebuisă facă obiectul unui control parlamentar mai îndeaproape. Parlamentele țărilor ACP artrebui să insiste pentru implicarea lor în adoptarea și punerea în aplicare a documentelorde strategie națională și regională, deoarece acestea sunt principalele instrumente privindprogramarea asistenței pentru dezvoltare. Pentru a contribui la abordarea preocupărilorAdunării Parlamentare cu privire la repercusiunile crizei actuale asupra lumii în curs dedezvoltare, trebuie să ne concentrăm asupra surselor suplimentare de finanțare, mai alesasupra unor taxe pe tranzacțiile financiare internaționale. Pe de altă parte, guvernele ACPtrebuie să dea dovadă de un angajament crescut pentru combaterea paradisurilor fiscale,a evaziunii fiscale și a scurgerii ilicite de capital. Crearea, la începutul prezentului mandat,a unei Delegații permanente pentru relațiile cu Parlamentul Panafrican a ParlamentuluiEuropean reprezintă un pas pozitiv, care va contribui la consolidarea angajamentuluipolitic al Adunării Parlamentare ACP-UE.


Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Salut adoptarea acestui raport, deoarece AdunareaParlamentară Paritară (APP) a reușit, prin calitatea lucrărilor sale, să se impună dreptparticipant indispensabil la cooperarea nord-sud. De exemplu, Adunarea a jucat și continuăsă joace un rol major în monitorizarea negocierilor de încheiere a acordurilor de parteneriateconomic (APE). Mai mult, au fost adoptate unele amendamente importante, cum ar fi celcare încurajează APP să exploreze surse suplimentare și inovatoare de finanțare a dezvoltării,cum ar fi taxele pe tranzacțiile financiare internaționale, și care solicită, în plus, APP săabordeze subiectul eradicării paradisurilor fiscale.

Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru raportul referitor la lucrările AdunăriiParlamentare Paritare ACP-UE în 2009, deoarece cred că această Adunare continuă să ofereun cadru important pentru un dialog deschis, democratic și aprofundat între UniuneaEuropeană și grupul de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP). Pentru ca procesul decooperare să fie mai eficient și mai democratic, este nevoie de o mai mare implicare aparlamentelor țărilor ACP în elaborarea și redactarea planurilor strategice de cooperare șica acestea să participe mai activ la negocierea acordurilor de parteneriat economic alăturide autoritățile europene.

Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Fără a pune sub semnul întrebării importanța activitățiidesfășurate de Adunarea Parlamentară Paritară (APP) ACP-UE în 2009 sau contribuția saincontestabilă la cooperarea pentru dezvoltare, nu pot să nu îmi exprim îngrijorarea cuprivire la conținutul punctului 6 al raportului Joly: „îndeamnă APP să continue să lucrezeîn acest domeniu și să exploreze surse suplimentare și inovatoare de finanțare pentrudezvoltare, precum taxele pe tranzacțiile financiare internaționale”. Nu cred că taxele petranzacțiile financiare internaționale ar aduce multe beneficii pentru grupul de state dinAfrica, Caraibe și Pacific.

José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Adunarea Parlamentară Paritară (APP) afost convocată de două ori în 2009, anul în care Comisia și grupul de state din Africa,Caraibe și Pacific (ACP) au prezentat propuneri pentru negocierea în cursul anului 2010a celei de-a doua revizuiri a Acordului de parteneriat de la Cotonou. În vederea regionalizăriigrupului ACP înfăptuite prin procesul acordului de parteneriat economic (APE), esteimportant ca APP să monitorizeze evoluția foarte îndeaproape pentru a garantasupraviețuirea și progresul său ca instituție. Aș dori să subliniez preocuparea APP pentrurepercusiunile crizei financiare actuale, pentru adoptarea în Luanda a unei rezoluții privindimpactul crizei financiare asupra statelor ACP, precum și pentru rezoluțiile privind impactulacesteia și abordarea crizei în statele ACP.

João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT)Pentru ca Adunarea Parlamentară ParitarăACP-UE să își îndeplinească în mod corespunzător rolul său - menționat de către raportoare- în cooperarea nord-sud și în consolidarea aspectului parlamentar al acestei cooperări,trebuie apărate o parte din caracteristicile sale fundamentale. Măsura reprezentării acesteiaconstituie atât valoarea sa cea mai importantă, cât și o cerință esențială dacă își îndeplineșterolul în mod corespunzător. Prin urmare, orice încercare de a diminua aceastăreprezentativitate pe motiv de reducere a costurilor trebuie să fie respinsă, protejând înacelași timp valoarea multiplă a adunării, fără de care unele dintre principiile sale ar fi gravdenaturate, iar unele dintre obiectivele sale de bază ar fi serios compromise. Trebuie să fiegarantate toate mijloacele necesare pentru a ajunge la participarea extinsă efectivă a tuturorparlamentarilor, fie că aceștia reprezintă UE sau, în special, grupul de state din Africa,Caraibe și Pacific (ACP).


Prin urmare, am fost martori în mod repetat cu îngrijorare la eșecul de a asigura condițiilenecesare pentru a realiza această participare, în special în ceea ce privește serviciile deinterpretare. Se renunță în mod frecvent la limbile oficiale ale UE și ale țărilor ACP, precuma fost cazul cu limba portugheză în mai multe rânduri. Aceasta este o eroare gravă, a căreicorectare este importantă.

Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Ca membră a Adunării Parlamentare ParitareACP-UE (grupul de state din Africa, Caraibe și Pacific-Uniunea Europeană), am votat hotărâtîn favoarea acestui raport cu privire la activitatea desfășurată de adunare în 2009. AdunareaParlamentară Paritară ACP-UE este o instituție unică care a reușit să se impună dreptparticipant indispensabil la relațiile Europa-Africa și la relațiile nord-sud. A reușit sădemonstreze calitatea înaltă a lucrărilor sale, care se bazează pe principiile de cooperare,consultare, transparență și dialog democratic, precum și pe interacțiunea tot mai mareîntre parlamentarii europeni și cei ai țărilor ACP. Întrucât cea de-a douăzecea sesiune aacestei adunări se deschide la Kinshasa, aș dori să încurajez APP să își continue activitateași această cooperare. Am votat, desigur, în special, pentru alineatul care solicită depunereaeforturilor pentru stabilirea unor taxe pe tranzacțiile financiare internaționale și pentrueradicarea paradisurilor fiscale.

Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL)Am aprobat raportul Joly privind lucrările AdunăriiParlamentare Paritare ACP-UE în 2009. Problema pe care ar trebui să o analizăm maiamănunțit se referă la reuniunile regionale ale APP. Nu există nicio îndoială că acestereuniuni sunt necesare. Cred totuși că ar trebui să elaborăm și să clarificăm programulacestor întâlniri.

Ar trebui să specificăm mai clar metodele de lucru care urmează să fie folosite în timpulreuniunilor regionale. Importanța acestor reuniuni rezultă din faptul că acestea permit omai mare concentrare pe probleme regionale. O mai clară specificare a procedurilor formaleva consolida șansele ca reuniunile regionale ale APP ACP-UE să fie influente. Tocmai deaceea ar trebui să ne ocupăm de această problemă. Vă mulțumesc foarte mult.

Alan Kelly (S&D), în scris. – Grupul din care fac parte în Parlamentul European a modificatdestul de mult raportul inițial. Acum invită guvernele ACP să includă clauze mai puternicede nediscriminare și să contribuie la combaterea evaziunii fiscale și a paradisurilor fiscale.Este necesară o mai mare implicare a parlamentelor naționale ACP și a societății civile -prin acordarea de sprijin financiar și tehnic - pentru a consolida cooperarea ACP-UE.

Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru aprobarea raportului privindlucrările Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în 2009, pentru că eu considerfundamentală contribuția acesteia la cooperarea nord-sud. De fapt, APP a jucat și continuăsă joace un rol-cheie în implicarea autorităților locale și a organismelor în negocierileprivind acordurile de parteneriat economic.

Din aceste motive, mă alătur apelurilor adresate de colegii mei deputați care solicită Comisieisă depună toate eforturile pentru a furniza informații în timp util cu privire la negocieri,pentru a se asigura că Parlamentul poate participa pe deplin la monitorizarea acordurilorși pentru a-i acorda asistență în acest sens. În sfârșit, consider că este vital pentru ParlamentulEuropean să joace un rol în cunoștință de cauză - și spun acest lucru nu doar cu referire lanegocierile în acest domeniu - deoarece este o instituție capabilă să asigure transparențaprocesului și să exprime necesitățile comunităților locale.


David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport referitor la lucrările AdunăriiParlamentare Paritare ACP-UE în 2009. Consolidarea supravegherii parlamentare estevitală pentru a garanta că fondurile UE pentru dezvoltare sunt folosite cât mai bine șicontribuie în mod eficient la atingerea obiectivelor mileniului. Adunarea a jucat și continuăsă joace un rol-cheie în monitorizarea negocierilor privind acordurile de parteneriateconomic (APE), permițând deputaților europeni să asculte direct preocupărileparlamentarilor ACP și contribuind, astfel, la o mai mare supraveghere din parteaParlamentului European a negocierilor Comisiei și a punerii în aplicare a APE.

Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT)Adunarea Parlamentară Paritară (APP) a grupului destate din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) și UE a fost convocată de două ori în 2009 și aajuns la decizii importante cu privire la diverse probleme în cadrul acestor reuniuni, înspecial privind criza alimentară și financiară, situația din Somalia, schimbările climatice șisituația din Madagascar. De asemenea, mai multe grupuri de lucru s-au întâlnit pentru adezbate o serie de subiecte relevante, inclusiv: formarea pentru o mai bună guvernanță,proiecte de construcții și reconstrucția de locuințe în mediul urban, persoanele cu handicap,turismul rural și drepturile minorităților în Republica Cehă. Aceste întâlniri regulate audevenit importante datorită diversității lor și dezbaterilor pe teme importante pentruambele părți, cu scopul de a încerca să se găsească soluții pentru problemele cu care seconfruntă regiunile cele mai defavorizate.

Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului excelent al dnei Jolyreferitor la lucrările Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, care este - repet - o instituțieunică în lume datorită componenței sale și dorinței sale de a lucra împreună pentru apromova interdependența nord-sud, nu doar prin mijloace legislative, ci și prin dialog șicooperare democratică. Aș dori să profit de acest raport pentru a pleda în favoarea taxelorpe tranzacțiile financiare internaționale, cu scopul de a ajuta anumiți donatori să își onorezeangajamentele în materie de ajutor oficial pentru dezvoltare și de a ajuta țările în curs dedezvoltare să efectueze modificările necesare pentru a face față schimbărilor climatice. Așsublinia faptul că Consensul de la Monterrey din 2002, Conferința ulterioară de la Dohadin 2008 și Reuniunea plenară la nivel înalt privind obiectivele de dezvoltare ale mileniuluicare a avut loc la New York în septembrie 2010 au emis un aviz favorabil cu privire lasursele inovatoare și alternative de finanțare pentru dezvoltare și au subliniat necesitateaunei abordări echilibrate între aspectele economice, sociale și de mediu ale dezvoltării.

Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Am votat împotriva raportului referitor la lucrărileAdunării Parlamentare Paritare ACP-UE în 2009, deoarece este foarte vag, iar formulareasa este imprecisă. În plus, acesta nu conține niciun plan privind o cooperare pentrudezvoltare mai eficientă în viitor cu grupul de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP).Ajutorul pentru dezvoltare, în forma sa actuală, este un eșec în 80 % din cazuri. Acesta acrescut pur și simplu dependența statelor în cauză de ajutorul extern. Trebuie să ajutămaceste țări să se ajute singure. Trebuie să fie posibil ca acestea să dezvolte treptat o economienațională funcțională. Capacitatea de a se autofinanța joacă un rol major în acest context.Totuși, acest raport sprijină cu încăpățânare status quo-ul, motiv pentru care am votatîmpotriva sa.

Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL)Cooperarea cu țările din Africa,Caraibe și Pacific este unul dintre cele mai importante aspecte ale politicii externe a UniuniiEuropene. Prin urmare, regret să aflu despre problemele financiare care afectează grupulACP. Indiferent de aceste probleme, Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE este unuldintre cele mai importante foruri de azi pentru dialogul nord-sud. Salut dezvoltarea integrării


regionale între țările africane, pe de o parte, și țările din Caraibe, pe de altă parte, lucru carefacilitează dialogul eficient între Parlamentul European și regiunea de sud în general. Avândîn vedere aceste aspecte, și susținând în totalitate dezvoltarea dialogului între UE și țăriledin sud, am decis să votez în favoarea raportului referitor la lucrările Adunării ParlamentareParitare ACP-UE în 2009.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului privind lucrărileAdunării Parlamentare Paritare ACP-UE, deoarece consider că adunarea a jucat un rol-cheieși a încercat să găsească soluții pentru ceea ce, uneori, reprezintă probleme complicate.Deși rolul său este acela de organism consultativ, este un forum important și un punct deîntâlnire pentru discuții și încercări de a răspunde diferitelor cerințe.

Dintre toate rapoartele și rezoluțiile importante adoptate, trebuie să le menționăm doarpe cele privind situația din Madagascar, schimbările climatice, situația din Niger și a douarevizuire a Acordului de la Cotonou. În sfârșit, merită să fie menționată rezoluția privindconsecințele crizei financiare asupra țărilor ACP, în care se subliniază că aceste țări, deșinu sunt în niciun fel responsabile pentru turbulențele globale, au ajuns, din păcate, săplătească cel mai mare preț, prin creșterea costurilor, reducerea ajutorului din partea țărilorbogate și scumpirea mărfurilor.

Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind lucrărileAdunării Parlamentare Paritare (APP) a grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP)și UE în 2009. Este important să se evidențieze rolul APP, întrucât a reușit să se impunădrept participant indispensabil la cooperarea nord-sud, contribuind la consolidareadialogului deschis și democratic între UE și grupul de state ACP.

Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT)Am votat astăzi, în plen, pentru o propunerede rezoluție referitoare la lucrările Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în 2009.

În cursul anului 2009, Adunarea Parlamentară Paritară s-a reunit de două ori. Cu acesteocazii, s-au adoptat zece rezoluții și Declarația de la Luanda referitoare la a doua revizuirea Acordului de parteneriat de la Cotonou. De asemenea, au avut loc două reuniuni regionaleîn cursul anului în Guyana (regiunea Caraibe) și, respectiv, în Burkina Faso (regiunea Africiide Vest).

În ciuda acestui fapt, anul 2009 a fost umbrit de decizia Consiliului de Miniștri al ACP dindecembrie 2008 de a face reduceri masive în bugetul Secretariatului ACP pentru misiunilepersonalului. Această decizie a avut un impact considerabil asupra capacității acestuia dea organiza reuniunile APP desfășurate în afara orașului Bruxelles.

În decembrie 2009, Consiliul ACP a luat măsuri pentru a garanta că fondurile bugetarepentru 2010 vor fi suficiente pentru a acoperi două sesiuni plenare, o reuniune regionalăși până la două misiuni suplimentare. Având în vedere contextul, este oportun să se continuelucrările în acest sector și să se examineze surse suplimentare și inovatoare de finanțare adezvoltării, cum ar fi taxele pe tranzacțiile financiare internaționale.

Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. –Apreciez această rezoluție, condusă decolega noastră, Eva Joly, în care se precizează că salută faptul că APP a continuat să ofereîn 2009 un cadru pentru un dialog deschis, democratic și aprofundat între UniuneaEuropeană și țările ACP și solicită un dialog politic consolidat, salută răspunsul pozitiv alnoului Comisar pentru comerț la cererea adresată de mai multe țări și regiuni ACP de arevizui chestiunile litigioase apărute în cadrul negocierilor pentru APE, în conformitate cu


declarațiile făcute de Președintele Comisiei, și subliniază că este nevoie de o monitorizareparlamentară atentă a negocierii și punerii în aplicare a APE.

Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Ca membră a Delegației pentru AdunareaParlamentară Paritară ACP-UE, am aprobat raportul referitor la lucrările APP în 2009. Amo părere bună despre lucrările adunării din acest an, inclusiv în special despre rezoluțiileadoptate cu privire la efectul crizei globale asupra condițiilor sociale și cu privire laschimbările climatice.

Săptămâna viitoare, în cadrul celei de-a douăzecea sesiuni a adunării, ne vom ocupa, printrealtele, de realizarea obiectivelor mileniului. Ca membră a Comisiei pentru afaceri socialeși mediu a APP, cred că este esențial să se organizeze o analiză cuprinzătoare și o dezbatereamplă pentru anul viitor cu privire la mediu și la situația socială în țările ACP. O revizuirea măsurilor existente ne va permite să planificăm mai eficient obiectivele pentru următoriiani. În conformitate cu avizul Comitetului Economic și Social European, și eu sunt înfavoarea unui sprijin și a unei recunoașteri mai mari pentru economia socială din Africa.

Integrarea economiei sociale africane în cadrul programului UE poate genera o consolidarea cooperării cu organizațiile internaționale, precum Organizația Internațională a Munciiși Banca Mondială, și poate conduce, de asemenea, la un sprijin mai mare din partea opinieipublice europene pentru consolidarea ajutorului extern al UE printr-o mai mare implicarea celor mai importanți actori din economia socială europeană. Cred că APP ar putea, deasemenea, să analizeze mai bine rolul economiei sociale africane în eliminarea sărăciei.Sper că APP va fi implicată activ în punerea în aplicare a strategiei UE-Africa.

Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport,care analizează lucrările întreprinse cu statele din Africa, Caraibe și Pacific (ACP). Prin acesttext, Parlamentul European atrage atenția asupra faptului că succesul Adunării ParlamentareParitare este legat de un dialog deschis, democratic și aprofundat între Uniunea Europeanăși țările ACP.

Raportul reiterează, de asemenea, principiul universalității drepturilor omului și reaminteșteConsiliului că Parlamentul European a solicitat în mod repetat includerea unei clauze maiputernice de nediscriminare în procesul de revizuire a Acordului de la Cotonou.

Salut, în special, votul pentru un amendament care solicită taxele pe tranzacțiile financiareca un posibil răspuns la criză, chiar dacă eu nu îmi fac nicio iluzie privind voturilecontradictorii din Parlamentului European pe această temă. Cu acest amendament,Parlamentul European face apel pentru analizarea unor surse suplimentare și inovatoarede finanțare a dezvoltării, cum ar fi taxele pe tranzacțiile financiare internaționale, și „solicită,în plus, APP să abordeze subiectul eradicării paradisurilor fiscale”.

Să sperăm că acest raport nu va fi complet neglijat și că toate instituțiile europene vor puteasă se refere la acesta în scopul de a dezvolta alte relații cu țările ACP.

Raport: Luigi Berlinguer (A7-0252/2010)

Luís Paulo Alves (S&D), în scris. - (PT) Aprob acest raport, subliniind articolul 67,referitor la diversele sisteme și practici juridice și la accesul la justiție, chestiuni la carerecunoașterea reciprocă trebuie să contribuie pentru o cunoaștere mai bună a diferitelorsisteme și practici juridice. Consider că s-au făcut deja progrese enorme în ceea ce priveștejustiția civilă din UE și că acest plan ambițios pentru adoptarea unei abordări a dreptuluicivil care este mai strategică și mai puțin fragmentată trebuie să reflecte nevoile reale ale


cetățenilor și ale întreprinderilor. De asemenea, trebuie să ținem cont de dificultățilelegislației într-un domeniu de jurisdicție comună, cu armonizarea unei opțiuni unde existăsuprapuneri.

Prin urmare, dedicarea față de diferitele abordări juridice și tradiții constituționale alediverselor state membre trebuie să fie menținută, iar în același timp trebuie să fie gândităo abordare la nivelul UE pentru a soluționa problemele generale. Trebuie menționatănecesitatea asigurării faptului că măsurile care au fost puse în practică funcționează și căprogresul deja realizat trebuie să fie consolidat, astfel încât să putem să ne deplasăm coerentcătre o punere în aplicare corectă și funcțională a Programului de la Stockholm.

Roberta Angelilli (PPE), în scris. - (IT) Programul de la Stockholm stabilește politicieuropene ambițioase referitoare la justiție și securitate pentru a construi o Europă acetățenilor.

Obiectivele includ o propunere legislativă privind cooperarea consolidată cu privire lalegislația aplicabilă divorțului. În Europa, 20% dintre divorțuri implică cupluri internaționale.Astfel de divorțuri sunt uneori marcate de birocrație nesfârșită și de o lipsă de răspunsuriclare din partea sistemelor naționale. În multe cazuri, copiii și cel mai slab dintre soți suferăcel mai mult din cauza stresului emoțional și a tensiunilor care apar din acțiunea legală.Unde este posibil, cea mai bună soluție ar fi înființarea unui sistem de mediere, și anumeun acord amiabil între părți. Ar fi adecvat să ne referim în acest scop la conceptele definiteîn Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privindanumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială și la Codul european de conduităpentru mediatori.

De asemenea, va fi important ca toți cetățenii să obțină acces la informații actualizate, deînaltă calitate, disponibile în prezent în baza de date a Comisiei, despre aspectele esențialeale legislației naționale și a UE, precum și la procedurile referitoare nu numai la separareși divorț, ci și la mediere.

Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. -(LT) Programul de la Stockholm încearcă să creezeun spațiu european de libertate, securitate și justiție care va garanta drepturile fundamentaleale cetățenilor, inclusiv libera inițiativă, astfel încât să dezvolte antreprenoriatul în toatesectoarele economice. De când Uniunea Europeană a obținut prima dată competențapentru justiție și afaceri interne și crearea ulterioară a spațiului de libertate, securitate șijustiție, s-au făcut progrese imense în domeniul justiției civile și armonizarea normelor dedrept internațional privat a avansat rapid. Acest lucru este foarte important, deoarece acestdomeniu al dreptului reprezintă mijloacele prin excelență ale recunoașterii și respectuluireciproc față de sistemele juridice ale fiecăruia. Simt că planul de acțiune prezentat deComisia Europeană este ambițios, dar, în același timp, este necesară evaluarea corectă aeficienței și conformității cu obiectivele stabilite ale măsurilor deja impuse, pentru a satisfacenevoile cetățenilor, ale întreprinderilor și ale practicienilor.

Slavi Binev (NI), în scris. - (BG) Susțin propunerea Comisiei pentru piața internă șiprotecția consumatorilor de includere a textului referitor la piața unică europeană înrezoluția referitoare la dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei și dreptulinternațional privat. În opinia mea, piața unică sprijină spațiul european în ceea ce priveștelibertatea, securitatea și justiția și contribuie la consolidarea modelului european al uneieconomii sociale de piață, dar, în același timp, protejează consumatorii. Bulgaria, care estela periferia UE, se află adeseori sub amenințarea importului de mărfuri periculoase saupotențial periculoase contrafăcute. Chiar recent, pe piața din Bulgaria s-a găsit carne de


miel veche de 20 de ani. Și acesta este doar unul dintre multele cazuri. Crearea unui spațiueuropean de libertate, securitate și justiție va consolida piața unică, în special protecțiadrepturilor consumatorilor, și vă îndemn, doamnelor și domnilor, să sprijiniți Comisia înluarea în considerare și furnizarea unei legislații care va asigura funcționarea corectă apieței unice în interesul consumatorilor.

Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. - (LT) Am votat pentru acest raport deoareceParlamentul European solicită Comisiei să asigure cât mai eficient și mai rapid posibil faptulcă Planul de acțiune de la Stockholm reflectă cu adevărat nevoile cetățenilor Europei, înspecial în privința liberei circulații în cadrul Uniunii Europene, alături de drepturile înmaterie de ocupare a forței de muncă, nevoile întreprinderilor și șanse egale pentru toți.Aș dori să subliniez faptul că legislația Uniunii trebuie să fie în serviciul cetățenilor, înspecial în domeniile dreptului familiei și dreptului civil și, prin urmare, sunt mulțumit că,de când Uniunea a obținut pentru prima dată competența pentru justiție și afaceri interneși crearea ulterioară a spațiului de libertate, securitate și justiție (SLSJ), s-a realizat un progresmajor în domeniul justiției civile.

Trebuie subliniat faptul că Programul de la Stockholm încearcă să creeze un spațiu europeande libertate, securitate și justiție care va garanta drepturile fundamentale ale cetățenilor,inclusiv libera inițiativă, astfel încât să se dezvolte antreprenoriatul în toate sectoareleeconomice. Este un moment prielnic pentru a reflecta asupra dezvoltării viitoare a SLSJ și,prin urmare, Parlamentul European solicită Comisiei să inițieze o dezbatere amplă care săimplice toate părțile interesate, în special, judecătorii și practicienii.

Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. - (CS) Raportul conține o serie întreagă derecomandări în materie de drept civil, drept comercial și dreptul familiei, cât și de dreptinternațional privat. Se referă, în principal, la măsurile pentru îmbunătățirea aplicăriilegislației în litigiile transfrontaliere și, în spiritul Programului de la Stockholm, la măsurilecare au ca obiectiv un nivel mai mare de cooperare între autoritățile judiciare ale statelormembre. Planul de acțiune propune, de asemenea, o inițiativă legislativă de întocmire aunei dispoziții de îmbunătățire a eficienței punerii în aplicare a hotărârilor referitoare latransparența activităților debitorilor și dispoziții similare privind înghețarea conturilorbancare. Consider chestiunea standardizării informațiilor referitoare la circumstanțelepersonale în documentele cetățenilor statelor membre ale UE ca o etapă naturală, deoareceva elimina barierele de călătorie.

De asemenea, raportul solicită Comisiei, care a înființat un grup de lucru pentru arbitraj,să consulte orice propunere legislativă înainte de a o prezenta, deoarece chestiunile dearbitraj au un impact semnificativ asupra comerțului internațional. Măsurile propuse înraport vor sprijini îmbunătățirea aplicabilității legii în UE și, prin urmare, am votat înfavoarea raportului.

Carlo Casini (PPE), în scris. - (IT) M-am abținut de la votul final asupra rezoluțieiBerlinguer, deoarece amendamentul 2 a fost respins. Acest lucru a fost extrem de importantpentru excluderea posibilelor interpretări eronate ale punctului 40, care menționează căParlamentul „susține ferm planurile de realizare efectivă a recunoașterii reciproce a efectelordocumentelor de stare civilă”. Expresia poate sugera, de exemplu, o obligație la nivelulUniunii Europene de a recunoaște o uniune între persoane de același sex înregistrată într-unstat membru unde o astfel de uniune este permisă.

În realitate, trebuie să distingem între efectele unei acțiuni juridice finalizate (în cazulcăsătoriei) și efectele unui document de înregistrare oficial. Cel din urmă poartă mărturia


completă a ceea ce este documentat (de exemplu, că o căsătorie între homosexuali a fostînregistrată în Țările de Jos) și această mărturie publică este efectul documentului oficialde stare civilă. Cu toate acestea, efectele unui document oficial de înregistrare sunt diferiteși recunoașterea lor (de exemplu, o pensie de urmaș) nu este permisă într-un stat care nule recunoaște. În orice caz, chestiunile în materie de dreptul familiei fac parte din identitateafiecărui stat și nu pot fi atinse de legislația UE. Posibilitatea unei interpretări diferite mădetermină să mă abțin.

Carlos Coelho (PPE), în scris. - (PT) Salut progresul uriaș care s-a făcut în domeniuljustiției civile de când Uniunea a obținut pentru prima dată competența pentru justiție șiafaceri interne și a fost creat spațiul de libertate, securitate și justiție. În plus, aș felicitaComisia pentru planul său foarte ambițios, care răspunde la un număr substanțial de cereriformulate de Parlament. Este esențial să adoptăm o abordare mai strategică și mai puținfragmentată bazată pe nevoile reale ale cetățenilor și ale întreprinderilor, resimțite atuncicând aceștia își exercită drepturile și libertățile pe piața unică.

Planul de acțiune de la Stockholm trebuie să reflecte nevoile în ceea ce privește mobilitatea,dreptul muncii, nevoile antreprenoriale și egalitatea de șanse, printre altele, concomitentcu promovarea siguranței juridice și a accesului la o justiție rapidă și eficientă. Nu putemignora dificultățile procesului legislativ într-un domeniu de competență comună, undearmonizarea este doar rar o opțiune și trebuie evitate suprapunerile. Divergențele dintreabordările legale și tradițiile constituționale ale diverselor sisteme juridice pot servi ca sursăde inspirație pentru o cultură juridică europeană, dar nu trebuie să constituie o barierăpentru dezvoltarea ulterioară a dreptului european.

Lara Comi (PPE), în scris. - (IT) În prezent, există anumite diferențe în dreptul civil al celor27 de state membre și al celor care sunt candidate să adere la UE în viitorul apropiat. Planulde acțiune prezentat este un pas înainte; subliniază asemănările și diferențele, astfel încâtsă atragă atenția asupra necesității de a reduce aceste diferențe.

În special, în privința subiectelor acoperite de comisiile în care sunt membră, consider căsunt esențiale crearea unor norme comune și punerea în aplicare a unui sistem juridicintegrat pentru garantarea supraviețuirii pieței unice. În timp ce tradițiile juridice șicaracteristicile specifice ale tuturor trebuie respectate, provocările din prezent necesită, defapt, un efort comun pentru armonizarea legislațiilor europene.

Prin urmare, salut reportul, care invită Comisia Europeană să încerce să elimine barierelejuridice în exercitarea drepturilor statelor membre și să reducă impactul negativ al acestorbariere asupra cetățenilor implicați în chestiuni juridice transfrontaliere, ambele fiindcondiții esențiale pentru înființarea unei „culturi judiciare europene”, care singură poategaranta crearea unui spațiu comun de libertate, securitate și justiție în Europa.

Anna Maria Corazza Bildt (PPE), în scris. - (SV) Explicarea votului: la data de 23noiembrie 2010, conservatorii suedezi au votat în favoarea raportului (A7-0252/2010)referitor la aspecte de drept civil, drept comercial, dreptul familiei și drept internaționalprivat ale Planului de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm.Cu toate acestea, aș dori să subliniez că noi considerăm că trebuie să fim precauți în privințaarmonizării diferitelor tipuri de formare pentru profesii juridice în cadrul statelor membreși să insistăm asupra faptului că o astfel de armonizare nu intră sub incidența Programuluide la Stockholm. De asemenea, nu considerăm că trebuie să fie o cerință cunoașterea adouă limbi pentru a putea practica profesia de avocat. În final, dorim să subliniem faptul


că autonomia părților este de cea mai mare importanță în dreptul comercial al contractelorși trebuie, de asemenea, să fie menținută.

Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. - (IT) Programul de la Stockholm reprezintăurmătorul pas esențial în dezvoltarea spațiului european de libertate, securitate și justițieaxat pe cetățeni. O concentrare mai mare care contribuie nu doar la o perspectivă maicuprinzătoare asupra cetățeniei, incluzând respectul pentru oameni și demnitatea umană,ci și la o perspectivă asupra dreptului și justiției care o face accesibilă pe întreg teritoriulUniunii, astfel încât indivizii să își poată exercita drepturile fără nicio frontieră internă. Oconcentrare asupra cetățenilor, care trebuie să fie garantată la nivel general, inclusiv în ceeace privește fenomenul în creștere al imigrației și azilului, deși în strictă conformitate cunormele privind armonia civilă, inclusiv securitatea. Planul de acțiune al Comisiei reprezintăo materializare consecventă a Programului de la Stockholm. Cu toate acestea, în dezvoltareaspațiilor europene de libertate, securitate și justiție trebuie să se respecte în permanențăprincipiul subsidiarității, care încurajează respectul pentru cetățeni și pentru tradițiile careformează o parte integrantă din istoria lor. Raportul referitor la aspecte de drept civil, dreptcomercial, dreptul familiei și drept internațional privat ale Planului de acțiune pentrupunerea în aplicare a Programului de la Stockholm, asupra căruia am votat, mi se pare căurmărește aceeași direcție.

Ioan Enciu (S&D), în scris . − Am votat pentru acest raport întrucât consider că estefoarte importantă implementarea reală a măsurilor prevăzute prin Programului de laStockholm în ceea ce privește ameliorarea Spațiului de libertate, securitate și justiție. Acestlucru se poate face prin îmbunătățirea cooperării judiciare dintre statele membre, prinpromovarea unei culturi judiciare europene, prin rezolvarea diferitelor probleme deincompatibilitate dintre diversele modele de drept procedural ce există la nivelul statelormembre. Planul de acțiune al Comisiei pentru implementarea Programului de la Stockholmtrebuie să țină cont de toate aceste aspecte semnalate în raport.

Edite Estrela (S&D), în scris. - (PT) Am votat pentru acest raport deoarece susține măsurispecifice de promovare a siguranței juridice și a accesului la o justiție rapidă și eficientă.Conform Planului de acțiune de la Stockholm, este necesar să se asigure faptul că, în cadrulschimbului de bune practici între sistemele juridice, se acordă o atenție specială nevoilorcetățenilor și întreprinderilor, facilitând mobilitatea în UE, drepturile forței de muncă șiegalitatea de șanse.

Diogo Feio (PPE), în scris. - (PT) Domeniile dreptului civil, dreptului comercial, dreptuluifamiliei și dreptului internațional privat constituie unul dintre cele mai sensibile domeniiale dreptului aplicabil în fiecare stat membru al UE. Prin urmare, consider că orice schimbarea acestora trebuie se facă cu cea mai mare atenție și cu cea mai mare considerație acordatăprincipiului subsidiarității. Legiuitorii europeni trebuie să respecte întotdeauna diferitelesisteme juridice, pentru consensul creat în jurul lor în fiecare comunitate politică respectivăși pentru opțiunile lor legitime; nu pot și nu trebuie să ignore faptul că se ocupă de oameniși de națiuni cu sisteme juridice stabile, consacrate și adânc înrădăcinate. Prin urmare,recomand efectuarea de schimbări corespunzătoare și proporționale cu nevoile reale aleoamenilor și controale stricte privind planurile și inițiativele propuse. În timp ce monitorizezcu atenție adoptarea de măsuri în această privință, sunt conștient că există raporturi juridicecare, din cauza naturii lor, sunt mai susceptibile de a apela la legislațiile mai multor țări.Recunosc că o mare parte din ceea ce se susține este pozitiv și are ca scop schimbul de bunepractici și realizarea unui spațiu adevărat de libertate, securitate și justiție.


José Manuel Fernandes (PPE), în scris. - (PT) Programul de la Stockholm, adoptat deConsiliu în decembrie 2009, stabilește priorități pentru dezvoltarea unui spațiu europeande libertate, securitate și justiție în următorii cinci ani. Dreptul Uniunii facilitează mobilitateași permite cetățenilor să își exercite dreptul la libera circulație, consolidând astfel încredereaîn spațiul juridic european. Planul de acțiune al Comisiei privind punerea în aplicare aProgramului de la Stockholm implică folosirea instrumentelor care au devenit disponibiledupă intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru a simplifica viața de zi cu zi șiafacerile pentru cetățenii UE, prin reconcilierea nevoilor cetățenilor și ale pieței interne cudiversitatea tradițiilor juridice ale statelor membre. Susțin acest raport, dar aș remarcafaptul că anumite domenii trebuie să aibă prioritate, cum ar fi chestiunile civile șirecunoașterea reciprocă a documentelor oficiale.

Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. - (PT) Acest raport din proprie inițiativă abordeazăsubiecte complexe variate, bazate pe aspecte de drept civil, drept comercial, dreptul familieiși drept internațional privat ale Planului de acțiune pentru punerea în aplicare a Programuluide la Stockholm. În consecință, opiniile noastre despre sugestiile raportorului sunt, deasemenea, diverse.

Unele dintre acestea ni se par pozitive, în special când mă refer la nevoia de a promovadezbaterea despre problemele referitoare la dreptul maritim, dreptul comercial și dreptulfamiliei. Există încă în Portugalia o chestiune nerezolvată, și anume, specializareamagistraților în respectivele domenii. În mod firesc, din cauza tipului de chestiuni în cauză,magistrații au nevoie de o formare specifică pentru a lucra în instanțe specializate în dreptulfamiliei.

Există câteva probleme și în domeniile comerciale, dar probabil că este mai important săse asigure protecția mărcilor prin recursul la jurisdicția civilă decât la cea penală. În acestdomeniu și în Portugalia, întârzierile sunt foarte lungi și se admite că mulți magistrațiconsideră dificilă luarea unei decizii cu privire la subiecte foarte specifice.

Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark și Anna Ibrisagic (PPE), în scris. – (SV) Explicareavotului: la data de 23 noiembrie 2010, conservatorii suedezi au votat în favoarea raportului(A7-0252/2010) referitor la aspecte de drept civil, drept comercial, dreptul familiei și dreptinternațional privat ale Planului de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de laStockholm. Cu toate acestea, aș dori să subliniez că noi considerăm că trebuie să fim precauțiîn privința armonizării diferitelor tipuri de formare pentru profesii juridice în cadrul statelormembre și să insistăm asupra faptului că o astfel de armonizare nu intră sub incidențaProgramului de la Stockholm. De asemenea, nu considerăm că trebuie să fie o cerințăcunoașterea a două limbi pentru a putea practica profesia de avocat. În final, dorim săsubliniem faptul că autonomia părților este de cea mai mare importanță în dreptul comercialal contractelor și trebuie, de asemenea, să fie menținută.

Bruno Gollnisch (NI), în scris. - (FR) Am votat împotriva acestui raport. Este inacceptabilăcrearea unui al 28-lea regim, chiar dacă este opțional, în anumite domenii ale dreptuluicivil, ca alternativă la sistemele naționale. În plus, este cea mai mare ipocrizie să afirmi cădiversitatea acestor sisteme este un lucru bun, când „emulația legislativă” este, de asemenea,recomandată pentru a permite convergența lor - sau, cu alte cuvinte, standardizarea loreventuală. Este inacceptabil, mai presus de orice, ca libera circulație a persoanelor și accesulnediscriminatoriu la beneficiile de securitate socială ale țărilor de reședință să fie folositeca un pretext pentru solicitarea recunoașterii reciproce a documentelor de stare civilă,deoarece scopul real din spatele acestei propuneri nu este să simplifice viața familiilor


europene care s-au mutat în altă țară a UE. Scopul real este să impună căsătoria întrepersoane de același sex și autorizarea adopțiilor de către cupluri homosexuale în acele statemembre care nu le recunosc în legislația lor internă. Dreptul familiei este responsabilitateastrictă și exclusivă a statelor membre și trebuie să rămână așa. Cu toate acestea, trebuie săoprim deciziile unilaterale ale sistemului judiciar german în privința custodiei copiiloratunci când cupluri de naționalitate mixtă divorțează, precum și puterea excesivă, absolutăa Jugendamt, denunțată în petițiile prezentate nouă.

Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. - (FR) Sunt mulțumită de adoptarea acestui raport,care salută Planul de acțiune de la Stockholm și, mai exact, elementele pe care le conțineîn legătură cu dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei și dreptul internaționalprivat. Uniunea Europeană lucrează la crearea unui „spațiu juridic european” și spațiulrespectiv se bazează pe ideea că hotărârile, ca și oamenii, trebuie să poată să „se deplaseze”în cadrul Uniunii, pentru a-i ajuta pe cetățenii europeni să aibă acces la justiție. Acest „spațiujuridic comun” implică principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor emise de statelemembre și această chestiune a recunoașterii reciproce este crucială în domenii cum suntdreptul familiei, contractele, succesiunea și testamentele, proprietatea matrimonială, și așamai departe. Acestea sunt domenii cruciale în viețile tuturor. Raportul nostru insistă, printrealte lucruri, pe importanța formării în domeniul judiciar, a educației juridice, a creării derețele între judecători și a introducerii programelor de schimburi. Sprijin în întregime acesteobiective.

Martin Kastler (PPE), în scris. - (DE) Am votat în favoarea amendamentelor și împotrivaraportului Berlinguer, deoarece nu sunt sigur că oferă un suport adecvat subsidiarității. Nucred că putem omite detalii importante, doar din cauză că acesta este un pachet mare dedirective. Aceasta este o strategie care se va întoarce împotriva noastră. Pentru mine, miezulproblemei este punctul 40, care, în forma în care a fost adoptat astăzi, împreună cu altecomponente ale Programului de la Stockholm, va provoca conflicte de jurisdicție. În termenispecifici, există îndoieli cu privire la faptul dacă ar trebui să folosim dreptul familiei pentrurecunoașterea reciprocă a documentelor de stare civilă, cu alte cuvinte, certificatele decăsătorie, și, prin urmare, dacă ar trebui să ținem cont de autoritatea decizională a statelormembre în ceea ce privește definiția căsătoriei, conform procedurii de la articolul 81alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Concomitent cu neclaritatea persistentă a acestui aspect, există riscul unui conflict întreprocedurile simple ale dreptului civil și procedurile complexe ale dreptului transfrontalieral familiei. O propoziție corespunzătoare amendamentului 3 ar fi fost suficientă pentru adezamorsa acest conflict. Acesta este un detaliu care, din păcate, nu a fost susținut demajoritatea din Parlament astăzi. Rămân la opinia că viața de familie și căsătoria se află subprotecția specifică a statului. Sunt exclusiv o chestiune ce ține de statele membre. Prinurmare, am votat împotriva acestui raport din proprie inițiativă.

Alan Kelly (S&D), în scris. - Această rezoluție solicită Comisiei și Consiliului să se asigurecă Parlamentul este consultat pe deplin în privința organizării și pregătirii formării juridice.Această inițiativă va sprijini conceptul de cultură judiciară europeană, astfel încât toțicetățenii UE vor fi tratați corect și cu demnitate.

Giovanni La Via (PPE), în scris. - (IT) Am votat în favoarea raportului referitor la Planulde acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm, deoarece considercă progresul realizat în legătură cu spațiul de libertate, securitate și justiție este crucial. De


la crearea sa, de fapt, s-a făcut un progres uriaș în domeniul justiției, inclusiv al justițieicivile.

Consider că abordările juridice diferite și tradițiile constituționale ale statelor membretrebuie respectate, dar consider, de asemenea, că existența unor astfel de diferențe trebuieconsiderată un avantaj asupra căruia trebuie să ne concentrăm pentru a realiza obiectivulde a dezvolta și mai mult legislația europeană. În acest sens, comunitatea juridică europeanătrebuie să fie implicată, din moment ce contribuția sa poate consolida ideea unei realeculturi judiciare europene, prin schimbul de cunoștințe și studierea dreptului comparativ.

Prin urmare, susțin cu tărie propunerea de creare a unui forum în care judecătorii care seocupă în mod frecvent cu chestiuni transfrontaliere, precum cauzele de drept maritim,comercial, al familiei și cauze privind vătămarea corporală, pot discuta și își pot extindecunoștințele. În cele din urmă, consider că, pe baza acestor precondiții, Planul de acțiunede la Stockholm trebuie să se concentreze pe satisfacerea completă a solicitării unei justițiieuropene exprimate de fiecare cetățean și întreprindere în exercitarea drepturilor șilibertăților lor.

Marine Le Pen (NI), în scris. - (FR) Privit din perspectiva cooperării în cadrul spațiului delibertate, securitate și justiție (SLSJ), Programul de la Stockholm (2010-2015) pune, defapt, bazele viitoare ale supremației europene în multe domenii în scopul eliminării oricărorobstacole rămase în calea „liberei circulații” între statele membre ale UE. Fie că este vorbade drepturile fundamentale, de viața privată, de drepturile minorităților, de „cetățeniaUniunii Europene” sau de politica privind azilul și imigrația, această varietate confuzăservește de fapt ca pretext pentru încurajarea ambiției federaliste a unui superstat europeanbirocratic. Susțin faptul că dreptul și toate tradițiile și obiceiurile sunt o parte fundamentalăa spiritului și a identității unui popor și a unei națiuni suverane. Susținerea ideii dearmonizare europeană obscură, în special în privința dreptului civil și al familiei, ar fiechivalentă cu negarea sacrificiilor făcute și a terenului câștigat de-a lungul secolelor.Deoarece, pentru moment, încă se bucură de unele dintre cele mai înalte standarde deprotecție juridică și socială din lume, Franța nu va beneficia de progresul realizat continuândsă fie victima încăpățânării pro-europene, globaliste și ultraliberale.

David Martin (S&D), în scris. - Apreciez adoptarea acestui raport referitor la Programulde la Stockholm, care subliniază nevoia de a asigura recunoașterea reciprocă a documenteloroficiale eliberate de administrațiile naționale. Acest lucru va include uniunile între persoanede același sex, însemnând că partenerii din aceste uniuni pot acționa ca rudă, în caz deaccidente în străinătate și, unde este cazul, au drepturi egale la beneficii fiscale în timp cetrăiesc și muncesc în alt stat membru.

Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. - (CS) Scopurile Programului de la Stockholm și planulsău de punere în aplicare sunt pozitive. În opinia mea, unul dintre motivele principale estefaptul că scopul programului este crearea unui fundament și a condițiilor în care cetățeniiUE își pot folosi din plin și aplica drepturile și libertățile. Punerea în aplicare a Programuluide la Stockholm are, și va continua să aibă, dificultățile sale. Pe de o parte, există necesitateaobiectivă de a unifica legislația (de exemplu, în domeniul dreptului la libera circulație) și,pe de altă parte, există pericolul abuzului prin interpretări diferite ale normelor juridiceunificate. Inițiativa Programului de la Stockholm care a avut drept scop asigurarearecunoașterii documentelor oficiale de către statele membre poate fi salutată. Cu toateacestea, acest mecanism nu trebuie să intre în conflict direct cu reglementările de bază alestatelor membre, în special în domeniul dreptului familiei. Având în vedere faptul că dreptul


familiei reflectă o tradiție datând de mulți ani și un consens social câștigat cu greu, nu sepoate accepta ca suveranitatea statelor membre în acest domeniu să fie încălcată, nici măcarde sisteme de unificare bine intenționate. Dezvoltarea ulterioară trebuie să aibă ca scopasigurarea faptului că legislația unificată nu duce la standarde reduse în ceea ce priveștedrepturile (civile, sociale etc.) care există în statele membre la niveluri diferite. De asemenea,este necesar să se asigure faptul că unificarea reglementărilor nu duce la posibilitatea de arevendica proprietăți și a încălca integritatea statului și trebuie să existe o definiție clară amodului în care va fi asigurată aplicarea reglementărilor europene unificate și a autoritățilorcompetente în acest sens.

Nuno Melo (PPE), în scris. - (PT) Domeniile dreptului civil, dreptului comercial, dreptuluifamiliei și dreptului internațional privat constituie unele dintre cele mai sensibile domeniiale dreptului aplicabil în diferite state membre ale UE. M-am abținut de la votarea acestuiraport, deoarece consider că este vital ca principiul subsidiarității să fie prezent mereu înaceste chestiuni, în special în cele care se referă la dreptul familiei și atunci când suntabordate chestiuni precum recunoașterea reciprocă a dreptului matrimonial și a dreptuluifamiliei.

Alajos Mészáros (PPE), în scris. - (HU) Ce intenționăm să îmbunătățim la nivelulcooperării juridice europene, așa cum o cunoaștem în prezent? Documentul adoptat puneîn lumină cele mai importante părți ale planurilor Comisiei. Subliniază sarcinile care neașteaptă în perioada următoare din perspectiva cetățenilor. Ca politician și profesor, suntde acord cu faptul că comunicarea între instituțiile de învățământ superior necesităîmbunătățire continuă, astfel încât noile generații de juriști să se poată familiariza cudiversitatea culturii judiciare europene deja din perioada studiilor lor universitare. Este îninteresul statelor membre să perfecționeze în continuare spațiul judiciar. Energia investităîn educație are un impact asupra eficienței sistemului de justiție. Trebuie să facem eforturipentru a ne asigura că resursele necesare pentru perfecționare sunt disponibile oriunde.Principalii factori care contribuie la eliminarea obstacolelor din calea cooperăriitransfrontaliere pot fi acei profesioniști care au experiență câștigată în străinătate, alăturide competențe lingvistice corespunzătoare. Încrederea în sistemele statelor membre poatefi îmbunătățită prin studierea acestora. Studenții trebuie să fie sensibilizați să participe înprograme de schimb la nivel internațional.

Este deosebit de important să sprijinim forurile al căror scop este dezvoltarea dialoguluiprofesional. Reprezentanților profesiilor juridice trebuie să li se acorde o oportunitatea dea-și exprima în permanență opinia cu privire la un domeniu bazat pe libertate, securitateși justiție. Ei sunt cei care se confruntă cu probleme relevante în practică. Ei sunt cei cărorale adresăm întrebările noastre referitoare la rezultatele măsurilor luate până în prezent. Încalitate de reprezentanți ai intereselor cetățenilor, trebuie să ne străduim să asigurăm faptulcă UE nu creează imaginea unui labirint legislativ în mințile oamenilor. Legislația cu privirela consumatori și întreprinderi trebuie să fie cu adevărat pentru aceștia și despre aceștia.

Andreas Mölzer (NI), în scris. - (DE) Punctul 40 al raportului referitor la aspecte de dreptcivil, drept comercial, dreptul familiei și drept internațional privat ale Planului de acțiunepentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm reprezintă o gravă intruziuneîn dreptul național, prin solicitarea ca parteneriatele și căsătoriile între persoane de acelașisex, încheiate într-un stat membru, să fie recunoscute în toate celelalte state membre.Formularea inteligentă este folosită pentru a introduce această măsură prin ușa din spate.În versiunea germană a propunerii și, presupun, în multe alte versiuni lingvistice, scopulactual al acestui punct nu este atât de clar pe cât ar trebui să fie. Deoarece mă opun căsătoriei


dintre homosexuali din principiu și, în special, acestui stil de politică înșelătoare, am votatîmpotriva acestui punct și împotriva raportului. Raportul poate deveni un stimulent pentruturismul în scopuri de parteneriat, așa cum s-a întâmplat deja cu adopția și inseminareaartificială.

Încheierea unui parteneriat într-o țară în care drepturile și pretențiile echivalente celor caredecurg dintr-o căsătorie au putere de lege va permite partenerilor să aibă pretenții în țaralor de origine în care acestea se aplică doar în cazul căsătoriei. Consecința finală a acesteirezoluții ar fi să facă existența diferitelor reglementări din diferite țări total absurdă.

Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris . − Raportul abordează o temă de maximăimportanță, cea a modului în care UE răspunde necesităților cetățenilor și ale societățilorcomerciale în domeniul dreptului, în special litigiilor transfrontaliere cu caracter civil șicomercial. Regret, însă, faptul că în conținutul raportului nu am găsit nicio referire laacțiunile necesare pentru a-i informa pe cetățeni sau pe administratorii societăților cuprivire la posibilitățile pe care li le oferă legislația europeană în ceea ce privește urmărireaintereselor lor în procedurile judiciare. Aceste posibilități sunt insuficient cunoscute și, înconsecință, insuficient exploatate. Atenția acordată magistraților și avocaților esteimportantă, dar nu garantează accesul deplin al cetățenilor la aceste informații.

Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. - (PL) Am votat în favoarea adoptăriiraportului referitor la aspecte de drept civil, drept comercial, dreptul familiei și dreptinternațional privat ale Planului de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de laStockholm. De când UE a dobândit competențe în domeniul justiției și al afacerilor interneși de la crearea spațiului de libertate, securitate și justiție, pentru care UE și statele membresunt în prezent competente împreună, s-a făcut un progres semnificativ în domeniuldreptului civil. Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Un spațiu de libertate, securitateși justiție în serviciul cetățenilor” (COM(2009)0262) a propus un plan ambițios pentrudezvoltarea spațiului menționat mai sus în perioada 2010-2014.

Fără îndoială, progresul ulterior în acest spațiu va necesita o abordare mai strategică,orientată în primul rând către nevoile cetățenilor și ale întreprinderilor în ceea ce priveșteexercitarea drepturilor și libertăților pe piața unică. Armonizarea, aproximarea șistandardizarea progresivă sunt necesare, de exemplu, în domeniul protecției consumatorilor.Este de la sine înțeles că sistemele juridice și tradițiile radical diferite trebuie respectate șireconciliate pentru a asigura funcționalitatea măsurilor deja introduse. Totuși, consider căaceastă coexistență trebuie privită mai degrabă ca un avantaj și o sursă de inspirație, decâtca un obstacol, atunci când se creează soluții comune pentru legislația europeană. Pentrua răspunde provocărilor, Comisia ar trebui să organizeze o discuție deschisă cu diferițireprezentanți ai sistemului juridic, în special, cu profesioniști din domeniul juridic.

Alfredo Pallone (PPE), în scris. - (IT) Am votat în favoarea raportului Berlinguer în măsuraîn care se referă la aspecte de importanță fundamentală pentru trecerea la o Europă acetățenilor și pentru promovarea dezvoltării unei culturi judiciare europene.

În special, raportul abordează, într-un mod echilibrat și exhaustiv, chestiuni care se referăla formarea judecătorilor, cooperarea dintre autoritățile judiciare, dreptul contractualeuropean, drepturile fundamentale, inclusiv libera inițiativă, astfel încât să dezvolteantreprenoriatul în toate sectoarele economice și recunoașterea reciprocă a documenteloroficiale eliberate de administrațiile naționale, inclusiv recunoașterea efectelor documentelorde stare civilă.


Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. - (EL) Programul de la Stockholm are ca scopprotejarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor într-un spațiu de libertate, securitateși justiție. Cu toate acestea, diferențele dintre diversele sisteme juridice ale statelor membrecreează bariere în dezvoltarea legislației europene. Acesta este motivul pentru care amvotat în favoarea rezoluției Parlamentului European, care propune convergența șiarmonizarea dreptului civil, comercial, al familiei și internațional privat și se concentreazăpe cooperarea dintre diversele sisteme juridice ale statelor membre prin:

• cultivarea unei culturi judiciare europene comune;

• educarea și formarea judecătorilor și a altor funcționari ai instanțelor judecătorești, înscopul construirii unei înțelegerii mutuale a sistemelor juridice ale altor state membre șiîn scopul soluționării litigiilor transfrontaliere;

• crearea unui forum permanent, astfel încât judecătorii specializați în domenii ale dreptuluiîn care apar probleme transfrontaliere să poată examina domenii controversate sau dificiledin punct de vedere juridic în scopul construirii unui climat de încredere mutuală;

• introducerea unui drept contractual european;

• introducerea cooperării între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probeîn materie civilă și comercială.

Paulo Rangel (PPE), în scris. - (PT) Programul de la Stockholm adoptat în decembrie2009 stabilește prioritățile pentru dezvoltarea unui spațiu european de libertate, securitateși justiție în următorii cinci ani. În acest context, este important să subliniem rezultatelesemnificative obținute deja și să sperăm că măsurile recomandate pot contribui la furnizareaunui răspuns la necesitățile reale ale cetățenilor și ale întreprinderilor, facilitându-lemobilitatea și exercitarea drepturilor și libertăților lor pe piața unică, fără a pune în pericolcerințele principiului subsidiarității și respectarea diversității abordărilor juridice și atradițiilor constituționale ale diferitelor state membre.

Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. - (IT) Astăzi, am votat în plen cu privire la o propunerede rezoluție referitoare la aspecte pozitive de drept ale Planului de acțiune pentru punereaîn aplicare a Programului de la Stockholm, cu alte cuvinte, referitoare la prioritățile UniuniiEuropene pentru dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în perioada2010-2014, în special cu privire la aspecte de drept civil, drept comercial și dreptinternațional privat.

Dosarul invită Comisia să îmbunătățească propunerea prezentată într-o încercare de adepăși anumite probleme și domenii critice care apar în special în practica judiciarăinternațională. Asistarea judecătorilor naționali în anumite aspecte tehnice ale măsurilorpropuse în timpul redactării legislației și înființarea unui instrument european independentpentru creanțe, care, printre alte lucruri, ar face posibilă soluționarea, cel puțin parțială, aproblemelor ridicate de diferențele de opinie în dreptul procedural național, sunt exemplespecifice ale abordării constructive și aprobatoare pe care o propunere de rezoluție comunăși discutată pe larg o poate avea asupra legislației europene.

Într-un domeniu atât de important pentru cetățeni ca dreptul civil, este necesar să se respecteși să se reconcilieze abordări juridice și tradiții constituționale radical diferite, dar este, deasemenea, necesar să se contracareze și consecințele juridice negative pentru cetățeni caredecurg din această diferență.


Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. - Aceasta este o reglementare bună, caresolicită, în principal, folosirea fiecărui mijloc posibil de promovare a unei culturi judiciareeuropene, în special prin educație și formare juridică.

Marco Scurria (PPE), în scris. - (IT) Sper că acțiunile identificate în planul de acțiune vorfi reportate în intervalul de timp planificat având în vedere importanța lor pentruîmbunătățirea vieților cetățenilor europeni. În special, Italia a susținut mereu necesitateadezvoltării încrederii mutuale dintre statele membre ale Uniunii și este în favoareacontinuării extinderii reglementărilor UE în domeniul justiției și al afacerilor interne.

Din această perspectivă, susținem cu tărie ca abordarea întregului plan de acțiune, caredepinde de principiul recunoașterii reciproce a deciziilor, să fie realizată prin consolidareaîncrederii reciproce. De asemenea, aș accentua nevoia de a folosi toate mijloacele posibilepentru a favoriza o cultură judiciară europeană, în special prin învățare și formare juridică.

Debora Serracchiani (S&D), în scris. - (IT) Aș dori să îmi exprim satisfacția față deimportanța atribuită chestiunilor referitoare la dreptul civil, cum ar fi propunerea legislativăde cooperare consolidată în domeniul legislației privind divorțurile și recunoașterea șicrearea de documente publice oficiale privind moștenirea. Sunt foarte mulțumită să constatcă se pune accent pe nevoia de a introduce acțiuni și programe specifice pentru promovareaunei culturi judiciare europene eficiente, bazată pe furnizarea de măsuri de formare, carese vor desfășura în cadrul sistemelor Erasmus pentru judecători și toți operatorii juridici.

Acțiunile identificate în plan sunt foarte importante pentru îmbunătățirea garanțiilorcetățenilor europeni în ceea ce privește legea, dar este necesar să se adopte o abordare maistrategice și mai puțin fragmentară, bazată pe nevoile reale ale cetățenilor și aleîntreprinderilor în exercitarea drepturilor lor. În timp ce, pe de o parte, trebuie să ținemcont de dificultățile intrinsece ale acțiunii de a legifera într-o manieră armonizată într-undomeniu de responsabilitate comună, pe de altă parte, trebuie să extindem reglementărileUE în domeniul justiției și al afacerilor interne. În acest fel, parametrii siguranței juridicevor fi din ce în ce mai clari și mai susținuți și vom facilita calea către o teorie și o practicăjuridică cu adevărat comune în Uniunea Europeană.

Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. - (PL) Grație Programului de la Stockholm,cetățenii statelor membre vor putea să își revendice drepturile în Uniunea Europeană îndomeniile dreptului civil, comercial și al muncii. Programul oferă avantaje și transparențămai mare pentru cetățeni. De asemenea, îmbunătățește consecvența sistemului nostru dereglementări juridice în Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, pentru a construi sisteme mai uniforme, este esențial să existe o coordonaremai mare a acțiunilor noastre și să se facă schimb de experiență între țările Uniunii. Acestlucru se referă, într-o mare măsură, la sistemul judiciar, inclusiv la chestiunile extrem deimportante ale imigrației și combaterii crimei organizate. O chestiune foarte importantă,în special pe fondul problemelor economice actuale, va fi dezvoltarea unor mecanismeeficiente de acțiune în domeniul consolidării pieței unice și al integrării economice, princare înțeleg principii mai liberale pentru schimburile comerciale dintre țările UniuniiEuropene și introducerea de norme privind schimburile comerciale dintre țări terțe. Dinpunctul de vedere al participanților la procesele economice, este necesar, mai presus deorice, să se specifice drepturile de protecție ale întreprinderilor și ale consumatorilor și săse continue monitorizarea eficientă a punerii în aplicare și a executării reglementărilorjuridice din domeniul pieței unice.


Angelika Werthmann (NI), în scris. - (DE) De când Uniunea Europeană a obținutcompetența comună în domeniul justiției și al afacerilor interne, s-a făcut un progres uriașîn domeniul justiției civile. Articolul 67 din Tratatului privind funcționarea UniuniiEuropene stabilește importanța respectării diferitelor sisteme și tradiții juridice din cadrulUE, iar raportul dlui Berlinguer subliniază acest aspect ca unul dintre punctele forte ale UE.Subsidiaritatea este unul dintre principiile de bază ale legislației UE și se bazează pe condițiacă membrul subordonat poate soluționa probleme și îndeplini sarcini în mod independent.Domeniile justiției și afacerilor interne sunt, în mod tradițional, responsabilitatea statelormembre. Fiecare stat membru are propriile sale trăsături și tradiții care reflectă diversitateaculturală a Europei. Cu toate acestea, pentru a ține pasul cu realitatea în schimbare a lumiide astăzi, responsabilitatea comună cu Uniunea Europeană este necesară.

În zilele noastre, tratatele cu implicații transfrontaliere sunt regula, iar parteneriatele saufamiliile în care partenerii provin din diferite state membre sunt lucruri obișnuite. Totuși,acestea implică provocări pentru legislația civilă națională care vor trebui depășite. Dupăcum recomandă raportorul, este timpul să dezvoltăm o cultură judiciară europeană alăturide culturile judiciare naționale.

Anna Záborská (PPE), în scris. - (SK) Este păcat că acest Parlament a decis pur și simplusă retragă dezbaterea asupra Programului de la Stockholm de pe ordinea de zi. Unde nuexistă nicio oportunitate de a dezbate, nu există nicio oportunitate de a pune întrebări. Deasemenea, dacă nu permitem un schimb critic de păreri asupra procesului de integrare,acest lucru nu va face decât să accentueze preocupările multor cetățeni ai statelor membre.Una dintre aceste preocupări este discuția despre crearea unui statut juridic civil al căsătoriei.Multe asociații familiale din toate statele membre evidențiază faptul că mecanismulProgramului de la Stockholm poate, prin urmare, să avantajeze cuplurile de persoane deacelași sex. Această chestiune poate fi soluționată nu doar în cadrul procedurilor de dreptcivil și drept internațional privat, ci și prin procedura complexă a dreptului familiei conformarticolului 81 alineatul (3) din Tratatului privind funcționarea UE. Folosirea abuzivă aProgramului de la Stockholm în acest scop ar echivala cu o modificare indirectă a legislației,ceea ce reprezintă tocmai aspectul împotriva căruia Uniunea luptă de mult timp. Prinurmare, Comisia și Consiliul trebuie să explice că nici mecanismele sociojuridice, niciProtocolul de la Stockholm nu vor duce vreodată la crearea unui statut al căsătoriei pentrucuplurile de același sex. Dacă dorim să construim o Uniune puternică, nu trebuie să facemacest lucru cu prețul limitării competențelor statelor membre sau în detrimentul bineluicomun. Grupul ECR a prezentat propuneri de amendamente care subliniază competențelestatelor membre. Cu excepția cazului în care aceste propuneri sunt adoptate, voi votaîmpotriva raportului prezentat.

10. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Ședința a fost suspendată la ora 13.05 și a fost reluată la ora 15.05)


11. Declarația Președinției

Președinte. – Voi începe cu un mic anunț.


Condamn cu fermitate atacul întreprins de Republica Populară Democrată Coreeanăîmpotriva insulei sud-coreene Yeonpyeong. Sunt profund îngrijorat de evenimentele deastăzi din Peninsula Coreeană. Utilizarea forței brute și a puterii militare nu va rezolva nicioproblemă și trebuie să se evite alte pierderi de vieți omenești.

În interesul Peninsulei Coreene și al întregii regiuni, Nordul și Sudul ar trebui să facă eforturipentru a reconstrui încrederea într-un mod durabil. Acesta este motivul pentru care salutanunțul făcut de președintele Lee Myung-bak, conform căruia guvernul sud-coreeanintenționează să evite escaladarea situației îngrijorătoare.

Fac apel la guvernul Republicii Populare Democrate Coreene să înceteze imediat oriceacțiuni ostile și să se abțină de la toate activitățile care riscă să agraveze situația. Acordulde armistițiu coreean trebuie să fie respectat în totalitate de către Republica PopularăDemocrată Coreeană.

12. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

13. Bugetul 2011 (dezbatere)

Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi se referă la dezbaterea privind bugetul2011 [2010/2972 (RSP)].

Aș dori să încep eu discuția. Dle Barroso, dle Wathelet, dle Chastel, în timpul reuniunilorde conciliere, Parlamentul European și Consiliul nu au reușit să ajungă la un acord privindbugetul pentru 2011. Regretăm acest lucru. S-ar fi putut ajunge la un acord.

Parlamentul European este conștient de necesitatea de a face economii. Eram pregătiți săacceptăm limitarea creșterii creditelor de plată din bugetul pentru 2011 până la 2,91 %,comparativ cu 2010. În schimb, am vrut să stabilim o metodă de a aplica Tratatul de laLisabona și, în special, am vrut să stabilim procedurile care trebuie urmate în cadrulnegocierilor bugetare suplimentare. Acest lucru este important, deoarece Tratatul de laLisabona este în vigoare. Noi nu am vrut să mergem dincolo de tratat în niciun fel. Știm cămajoritatea statelor membre doreau acest acord.

Acum trebuie să decidem cât mai repede posibil cum să rezolvăm problema de a nu aveaun buget. Aceasta este responsabilitatea tuturor celor trei instituții europene. Am spus căo pistă rapidă este posibilă pentru Parlamentul European, dar numai dacă așteptările noastreprivind procedurile pentru negocierile bugetare următoare sunt garantate.

În ultimele zile, am asistat la progrese considerabile în ceea ce privește discuțiile cu Consiliul.Sunt sigur că un acord este aproape. Parlamentul European este pregătit să facă multepentru a ajunge la acest acord cât mai repede posibil. Am încheiat negocierile la 15noiembrie, cu puțin timp înainte de miezul nopții, Parlamentul sperând că există dorințade a găsi soluții adecvate pentru două aspecte fundamentale: mecanismele de flexibilitate,în scopul de a asigura finanțarea politicilor care rezultă din Tratatul de la Lisabona, și, deasemenea, soluții legate de participarea Parlamentului la procesul de negociere a cadrelorfinanciare multianuale succesive.

Avem, de asemenea, astfel de așteptări în ceea ce privește propunerile referitoare la resurseleproprii pentru Uniunea Europeană. Credem că Comisia Europeană ar putea adopta un roldecisiv în această chestiune. Sunt sigur că, datorită unei disponibilități reciproce de a discuta,vom ajunge la un acord. Aș dori să subliniez încă o dată că eu cred că rolul ComisieiEuropene este esențial. Prin urmare, așteptăm cu interes discursul dlui Barroso, în care


acesta va prezenta atât bugetul nou, propus, care urmează să fie supus la vot la 1 decembrie,cât și un răspuns la așteptările principale ale Parlamentului European. Desigur, ceea ceurmează a fi spus de către Președinție - de către dl Wathelet - va fi, de asemenea, de oimportanță deosebită pentru noi, cum va fi și ceea ce are de spus dl Chastel.

Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dlor președinți, doamnelor și domnilor,dezbaterea privind bugetul vine intr-un moment când concetățenii noștri au îndoieli dincauza slăbiciunii monedei lor de schimb și când Europa se unește pe bună dreptate însprijinul economiei irlandeze.

Contrar a ceea ce s-ar fi putut spune despre obiectivele Parlamentului European în cadrulacestor negocieri, nu este vorba despre lupta pentru putere sau despre dispute instituționale,nici despre ignorarea dificultăților întâmpinate de către statele noastre membre sau desprecriza datoriei publice de care suferim cu toții. Nu, este vorba despre garantarea faptului căEuropa își poate onora angajamentele. Angajamentele în sfera socială, și aici mă gândescla educație și la învățarea de-a lungul vieții; angajamentele față de victimele catastrofelornaturale, și aici mă gândesc la asistență pentru țările afectate de revolte alimentare; șiangajamente față de programe care creează locuri de muncă și creștere economică, cumar fi Galileo și ITER.

Realitatea este că, privind lucrurile dintr-un punct de vedere contabil, mai degrabă decâtdintr-un punct de vedere politic, puținele state membre care continuă să blocheze negocieriledăunează intereselor celor 500 de milioane de europeni. A face ca Parlamentul Europeansă pară personajul negativ al piesei și a sugera că acesta vrea să cheltuiască într-un momentîn care statele membre strâng cureaua, că dorește să își exercite atribuțiile conferite prinTratatul de la Lisabona în detrimentul economisirii și al europenilor, toate acestea abatatenția de la realitatea problemelor actuale.

Care este această realitate? Realitatea este că cele mai recente previziuni economice nuoferă nicio speranță de redresare, până în 2020, la creșterea puternică, durabilă și favorabilăincluziunii pe care Uniunea Europeană a fixat-o ca obiectiv.

De asemenea, este o realitate faptul că proiectul actual de buget nu face include dispozițiereferitoare la finanțarea noilor competențe conferite Uniunii de către Tratatul de la Lisabonași nu ne îndeplinește solicitările de a continua revizuirea de la mijlocul perioadei a cicluluifinanciar prevăzută în acordul pentru perioada 2007-2013.

În sfârșit, este o realitate faptul că proiectul de buget nu include nicio dispoziție financiară- chiar niciuna - privind strategia UE 2020.

Pe scurt, Consiliul adoptă programe fără a prevedea nicio dispoziție financiară pentru ele.Mai mult decât atât, atunci când Președintele Parlamentului European îi amintește deobligațiile sale, acesta se declară jignit, dar atunci când o autoritate locală, regională saunațională aprobă proiecte fără a le finanța, acea autoritatea este învinovățită. De ce, văîntreb eu, ceva care este inacceptabil la nivel local sau național ar fi acceptabil la niveleuropean?

Este aceasta o cale de a-i reconcilia pe cetățenii noștri cu Europa? Nu cred. Eu spun în modclar Comisiei și, mai presus de toate, Consiliului: nu contați pe grupul meu, nu contați pevotul acestui Parlament pentru programele care nu au finanțare garantată. Grupul meuvrea o revenire la bunul simț și vrea să se ajungă la un acord echilibrat. Acesta trebuie săfie un acord global, care se referă în același timp la bugetul pentru 2011, la bugetulrectificativ pentru 2010 și la scrisorile sale asociate de modificare, la procedura de


flexibilitate și, în cele din urmă, la garanții cu privire la finanțarea viitoarelor politici, pecare noi o numim secțiunea politică.

Aș dori să subliniez faptul că propunerile noastre cu privire la această secțiune politică nuimplică nicio modificare a tratatelor actuale, nici nu anticipează în niciun fel valoarea,originea sau distribuirea fondurilor viitoare ale UE. Aș dori să subliniez, de asemenea, faptulcă redeschiderea dezbaterii asupra resurselor proprii nu este o propunere nouă din parteaParlamentului, ci o decizie luată chiar de Consiliu în mai 2006, în urma acordului încheiatîn decembrie 2005, sub Președinția britanică.

Grupul meu sprijină pe deplin obiectivul nu numai de a plafona, ci și de a reducecontribuțiile la buget ale statelor membre. Într-adevăr, caracterul extrem de serios al crizeidatoriei trebuie să conducă la o revizuire completă a finanțelor publice europene. Acestlucru nu ține doar de împărțirea sarcinilor între bugetele naționale și bugetele europene,ci și de căutarea tuturor formelor posibile de reciprocitate în scopul de a face economii.

Domnilor președinți, doamnelor și domnilor, Grupul Partidului Popular European (CreștinDemocrat) sprijină cele două cereri făcute de Consiliu la 15 octombrie: ca bugetul UE săcontribuie la disciplina financiară comună și ca finanțarea obiectivelor europene să fiegarantată. Acesta este obiectivul nostru în negocierile privind bugetul pentru 2011 șisuntem încrezători că se poate ajunge la un acord dacă Președinția Consiliului negociazăîn mod eficient cu colegii de la Bruxelles.

(Aplauze)

Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, cred că criza în care neaflăm în prezent a fost declanșată de evenimentele de la Deauville. Cred că președinteleFranței și cancelarul Germaniei au făcut o înțelegere cu David Cameron la Deauville princare acesta a fost de acord cu revizuirea Tratatul pentru Pactul de stabilitate și creștere înschimbul îndeplinirii cererilor legate de buget ale Regatului Unit. S-ar putea să mă înșel,dar există această suspiciune. Aceasta ar fi o înțelegere încheiată în detrimentul părțilorterțe, cu alte cuvinte, în detrimentul drepturilor Parlamentului European. Prin urmare, nuar trebui să fie nicio surpriză faptul că partea terță, în acest caz acest Parlamentul, nu estepregătită să o accepte.

Întâmplător, nu ar trebui să fie o surpriză nici faptul că soarta Europei este lăsată în mâinileguvernelor eurosceptice. Într-o astfel de situație, un guvern de acest fel va testa cât dedeparte poate merge. Guvernul britanic testează în prezent dacă restul Europei va acceptaprerogativele sale sau nu. Prin urmare, acest buget sau dezbatere pe marginea bugetuluieste, de asemenea, o dezbatere despre direcția în care ar trebui să se dezvolte UniuneaEuropeană. Nu este vorba despre bani. Am căzut de acord asupra banilor. Cred că acestaeste un mesaj important pentru alegătorii și cetățenii Europei. Am ajuns la un acord cuprivire la bani și, în calitate de Parlament, am respectat cerințele Regatului Unit cu privirela bani: o creștere cu 2,91 % a cheltuielilor, nu a creditelor de angajament, ci a cheltuielilor.

Dacă nu este vorba despre bani, atunci despre ce este vorba? Este vorba despre drepturileParlamentului European. Este vorba despre drepturile prevăzute în tratat. Tot ceea ce solicităParlamentul face parte din tratat. Subiectul resurselor proprii este cuprins la articolul 311din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Planificarea financiară pe termenmediu este o procedură stabilită în tratat, pentru care trebuie să se adopte un regulament.Flexibilitatea în buget implică interesul reciproc al guvernelor, al Comisiei și al Parlamentuluiși capacitatea lor, în cadrul normelor bugetare, de a răspunde cu flexibilitate la cerințele pe


termen scurt. Nu este vorba despre cheltuieli suplimentare; este vorba despre cât de eficienteste guvernată Europa, cel puțin în ceea ce privește flexibilitatea, și este vorba despredrepturile fundamentale ale Parlamentului.

Sunt destul de surprins. Șefii de guvern ai Uniunii Europene sunt toți parlamentari. Aceștiasunt bărbați și femei care au crescut în tradiția parlamentară. După cum a afirmat deja dlDaul, care parlament național ar permite ca în dreptul său central, dreptul de a elabora unbuget, să se amestece voința puterii executive? Cele 27 de guverne ale Uniunii Europenesunt puteri executive. Cu toate acestea, nu trebuie să permitem democrației europene săfie întoarsă cu susul în jos. Parlamentul adoptă bugetul și Parlamentul controleazăexecutivul. Dorința guvernului britanic în acest caz este ca cele 27 de guverne să controlezeParlamentul, ceea ce contravine democrației parlamentare. Prin urmare, această decizie arputea crea un precedent. Parlamentul nu trebuie să permită să îi fie luate drepturile.

Ce se va întâmpla în continuare? După ce banii contribuabililor europeni au fost transferațidin cuferele statelor membre către Bruxelles, ei nu mai aparțin statelor membre. Sunt baniiUE. În această situație, banii trebuie să fie controlați de Parlament în cadrul Uniunii. Dupăaceasta, bugetul trebuie să fie adoptat de către Parlament, deoarece bugetul european nueste adoptat de 27 de parlamente naționale sau de 27 de guverne naționale, ci de unParlament ales în mod liber, cu alte cuvinte, de acest Parlament.

Planificarea financiară pe termen mediu, clauza de flexibilitate și resursele proprii sunt celetrei elemente de care avem nevoie pentru a discuta cu Consiliul, nu banii. Am discutatdespre acest lucru în ultimele câteva ore. Aș dori să specific încă o dată că dl Lamassoureși președinții de grupuri au depus un mare efort pentru a ne permite să abordăm ceea ceeste, în opinia mea, o direcție destul de consecventă. Cu toate acestea, nu trebuie să renunțămacum la această direcție. Trebuie să precizăm Consiliului că aceste trei elemente se referăla drepturile noastre și nu la cheltuieli suplimentare. Orice Parlament care permite cadrepturile sale să fie reduse de către un guvern de orice fel ar trebui să înceteze săfuncționeze.

Prin urmare, grupul meu a decis în unanimitate că fie vom cădea de acord asupra acestorcerințe, care nu sunt altceva decât o încercare de a consolida drepturile Parlamentului, fienu va exista niciun buget. Dacă nu va exista un buget, nu va exista proiectul ITER, nu vaexista reactorul de fuziune nucleară. Nu va exista proiectul Galileo și nu va exista Serviciuleuropean de acțiune externă.

Șefii de guvern au posibilitatea de a alege. Aceștia pot fie să recunoască drepturileParlamentului și proiectele sale, fie să umilească Parlamentul, caz în care nu va exista niciunbuget. Aceasta este direcția unanimă urmată de grupul meu.

(Aplauze)

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” înconformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

Krisztina Morvai (NI). – Dle Președinte, mă întreb dacă Parlamentul ar fi de acord că,din punct de vedere constituțional, există o altă interpretare a ideii de separare și echilibrarea puterilor? În arena internațională și pe scena politică europeană, nu putem transfera purși simplu modelul național de separare și echilibrare a puterilor.

Din punctul meu de vedere - și mă întreb dacă colegii ar fi de acord cu mine -, într-un sistemde separare și echilibrare a puterilor Consiliul reprezintă de fapt statele-națiune, și orice


rămâne după Tratatul de la Lisabona din suveranitatea și independența statelor-națiune.Acesta acționează în numele națiunilor, ale căror guverne sunt alese.

În democrațiile europene, guvernele sunt alese printr-un sistem democratic, electoral. Înnumele națiunilor și popoare lor, ele exercită un control și contrabalansează putereaParlamentului. Nu ar fi Parlamentul de acord că există și o altă interpretare a echilibrăriiputerilor?

Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, există multe interpretări,dnă Morvai. Acest lucru este evident. Este posibil ca interpretarea pe care dvs. o oferițiTratatului privind funcționarea Uniunii Europene să fie diferită de a mea. Cu toate acestea,aici nu este vorba de interpretare, ci de aplicarea tratatului și acest lucru presupune oprocedură bugetară clară. De altfel, din câte știu eu, sunteți membră a partidului maghiarJobbik sau, dacă nu, atunci membră a unui alt partid. Vă rugăm să le explicați alegătorilordin țara dvs. că, dacă vom adopta bugetul UE, atunci va fi efectiv posibil să plătim fondurilede coeziune din cadrul Uniunii Europene pe termen lung. Dacă nu există buget, atunci nuputem pune la dispoziție finanțare.

Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Dle Președinte, în decembrie 2005, unprim-ministru stătea aici, în Parlament. Cred că un lucru pe care l-am învățat cu toții estecă trebuie cu adevărat să vedem un buget reformat serios pentru viitor. Haideți să ne dămseama cu toții - Comisia, Consiliul, statele membre și Parlamentul European - de felul încare, în următorii câțiva ani, putem construi un consens pentru o Europă schimbată șireformată în care bugetul este o parte rațională a viitorului și nu o târguială nefericită.

Ei bine, acel prim-ministru era Tony Blair, omul care a încheiat ultima înțelegere cu privirela perspectivele financiare. Iată-ne acum, cinci ani mai târziu. Ce a spus dl Blair este lucrulesențial pe care Parlamentul dorește să îl realizeze: implicarea instituțiilor UE și a tuturorpărților implicate pentru a reinventa finanțarea Uniunii și pentru a fundamenta aceastăfinanțare pe criterii raționale și nu pe un concurs de târguială, ceea ce se întâmplă în prezent.

În ceea ce privește cifrele, să fim foarte clari. Nu este niciun secret faptul că Parlamentul arputea accepta cifrele Consiliului, desigur, în cadrul unui acord mai larg. Dar trebuie, deasemenea, să convenim asupra unui al doilea element, stimați colegi, și anume flexibilitatea.Să fim foarte clari în această privință. Această flexibilitate nu este o concesie din parteaConsiliului; flexibilitatea este necesară, indispensabilă, altfel nu putem finanța o serie deprobleme importante. Mai mult, flexibilitatea este un „acquis”. Ea face parte din acordulinterinstituțional pe care îl avem deja. De fapt, Consiliul nu și-a ținut promisiunea, refuzândacest lucru acum în acest buget. În cele din urmă, și acesta este cel mai important lucru,trebuie să se convină cu privire la finanțarea viitoare a Uniunii.

Prin urmare, problema resurselor proprii trebuie să fie redeschisă; nu există niciun dubiu.Permiteți-mi să clarific că resursele proprii nu reprezintă o chestiune de modificare atratatelor. De asemenea, resursele proprii nu reprezintă o chestiune de noi competențe.Este o chestiune de aplicare a tratatelor existente și este o chestiune de finanțare acompetențelor existente, pentru că Uniunea a fost întotdeauna menită să aibă venituriproprii. Dna Merkel, dl Sarkozy și dl Cameron nu știu acest lucru, dar Uniunea a fost fondatăcu veniturile sale proprii. Aceasta a fost baza de finanțare a Uniunii de către părințiifondatori.

Cu toate acestea, știm cu toții că, cu timpul și cu o contribuție din partea unei anumiteDoamne de fier, Uniunea și-a pierdut legătura cu resursele proprii, astfel încât, în schimb,


purtăm acum discuții absurde despre cine are mai multe și cine are mai puține beneficiidin partea Uniunii. Astăzi, în Uniunea Europeană, bugetul nu înseamnă urmărirea interesuluiUE, ci doar atenție acordată situației de plăți nete a fiecărui stat membru.

Aceasta este numită afacere pentru moment în problemele bugetului Uniunii. Acest modde a acționa distruge Uniunea - distruge spiritul de unitate și distruge solidaritatea dincadrul Uniunii. Repet, putem solicita doar resurse proprii reale, ceea ce poate duce, deasemenea, la ceea ce doresc mai multe țări, și anume, diminuarea contribuțiilor naționale.Dacă nu vom schimba sistemul, guvernele și nu cetățenii vor deține controlul. Dacă,dimpotrivă, vom merge în direcția resurselor proprii, nu guvernele, ci cetățenii vor fi ceiresponsabili. Pe scurt, se poate spune că resursele proprii pentru colegii din Europa înseamnămai multă democrație europeană; reprezintă baza pentru o democrație europeană modernă.

Deci, am o solicitare pentru dvs., dle Barroso. Solicitarea mea este foarte simplă. Indiferentde format - o convenție, o conferință, o CIG cu sau fără parlamentele naționale - nu ascultațivocile trecutului. Orientați-vă către viitor, utilizați-vă dreptul de inițiativă și prezentați opropunere oficială cât mai repede posibil. Majoritatea proeuropeană din acest Parlamentvă susține în totalitate pe dvs. și această inițiativă.

Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, dlor președinți,eu cred că, dacă ascultăm cu atenție ceea ce spune toată lumea, constatăm că ne aflămîntr-un punct de cotitură în istoria Uniunii Europene. Problema cu bugetul astăzi, dupăcum a declarat fiecare în felul său, este o problemă care are de-a face cu ideea de dezvoltarea ideii europene. Nu este doar un buget. Mai mult, există ceva greșit în ideea de UniuneEuropene, ceva care este întotdeauna vizibil în dezbaterile publice.

Suntem martorii renaționalizării - complet absurda renaționalizare - a activităților europene.De ce? Pentru că - și toți spunem acest lucru - doriți ca Uniunea Europeană să rezolve cusucces problemele pe care dvs. nu le mai puteți rezolva la nivel național, dar, în acelașitimp, doriți să acordați resurse pentru această sarcină nu Parlamentului European, ci UniuniiEuropene.

De aceea declarăm că nu apărăm drepturile Parlamentului, ci numai drepturile UniuniiEuropene și nevoia de Uniune Europeană. De aceea, întrucât, în ziua de azi, suntem deacord asupra a trei puncte, de fapt, trebuie să convenim asupra unui singur lucru, aici,împreună: dacă să acceptăm sau să renunțăm. Mai mult decât atât, chiar dacă va dura două,trei sau patru luni - și va fi greu pentru toată lumea - vom aproba bugetul european numaidacă va exista un acord cu privire la punctele noi pe care le ridicăm.

Să nu ne fie teamă, atunci, dacă va fi nevoie de o perioadă lungă de timp și dacă, așa cumse poate întâmpla, nu vom vota bugetul în decembrie sau nici măcar în ianuarie saufebruarie. Dacă vom lansa această dezbatere, dar ne vom opri la jumătatea drumului, vompierde pentru următorii patru ani.

Prin urmare, fac apel la toată lumea să fie responsabilă cu privire la resursele proprii, și dlVerhofstadt a explicat acest lucru. La urma urmei, este destul de simplu, și de aceea ideeaunui acord care îi aparține dlui Lamassoure este interesantă, pentru că dezbaterile trebuiesă aibă loc în arena publică europeană cu parlamentele naționale, cu reprezentanți aiguvernului și cu membrii Comisiei. Resursele proprii reprezintă o oportunitate de a reduce- o voi spune de trei ori - de a reduce - de această dată, era în beneficiul tuturorconservatorilor - de a reduce contribuțiile naționale și, în același timp, de a consolidabugetul european. La urma urmei, nu este complicat!


Prin urmare, dacă putem transmite mesajul în spațiul european, cetățenii Europei vor fi deacord cu noi. Repet: trebuie să reducem contribuțiile naționale și să consolidăm bugetuleuropean. Da, vor exista taxe europene, vor exista într-adevăr, dar măsurile de austeritatepe care le introduceți în prezent la nivel național vor fi dezastruoase pentru dvs. oricum,pentru că știm de ani de zile că austeritatea ucide impulsul economic și că, în cele din urmă,nu obține nimic. Prin urmare, vă implor: haideți să nu schilodim Europa, deoarece guverneleîși schilodesc deja propriile economii naționale.

Ultima mea observație se referă la Irlanda. Irlanda simbolizează eșecul neoliberalismului;simbolizează eșecul dereglementării. De ani de zile, împreună cu dl Griffith, ne-ați înnebunitcu cerința dvs. „de a dereglementa, de a dereglementa, de a reduce impozitul pe profit”. Eibine, ați reușit acest lucru? Acesta este un dezastru economic, și acum ce face guvernulirlandez? Plânge „Mămico, mămico, Europa, ajută-ne!”

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

Lajos Bokros, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, aș dori să îl asigur din nou pe dlCohn-Bendit că înțelegem ce înseamnă să nu avem un buget. Contrar a ceea ce mulți arputea crede, Grupul ECR ar fi încântat să vadă un acord între cele două componente aleautorității bugetare. Suntem de părere că este o rușine să nu avem un buget după toateaceste discuții dificile de conciliere, pentru că 500 de milioane de contribuabili din Europanu înțeleg de ce aceste două distinse componente ale autorității bugetare nu pot ajunge laun acord chiar în primul an de aplicare a Tratatului de la Lisabona.

Cred că responsabilitatea le revine ambelor părți. Parlamentul nu trebuie să forțeze guvernelesă intre în angajamente politice pe care acestea, din păcate, nu pot sau - indiferent de motiv- nu doresc să le facă în acest moment în mijlocul unei crize. Parlamentul nu trebuie nicisă pună în aplicare aceste angajamente pe o perioadă mai lungă de timp.

Pe de altă parte, pot să spun, de asemenea, că Consiliul are partea sa de responsabilitate,pentru că acum o săptămână, atunci când negociam în cadrul procedurii de conciliere,niciun ambasador nu s-a deranjat să facă vreo declarație care să explice punctul de vedereal propriului guvern. Prin urmare, a fost un fel de dialog între două părți care nici măcarnu își declarau propriile propuneri.

Comisia pregătește un proiect nou bazat pe cifra de creștere de 2,91 %. În acest punct, așdori să recunosc și să-mi exprim aprecierea pentru munca extraordinară pe care dl comisarLewandowski o face în această privință. Putem ajunge la un compromis dacă putem fi deacord să utilizăm flexibilitatea - care, de altfel, reprezintă o utilizare inadecvată aterminologiei, pentru că ar trebui să folosim „rezerva” - ca parte a acordului interinstituționalpentru restul de trei ani pentru a finanța ITER și alte câteva proiecte-cheie.

În același timp, Parlamentul ar putea decide să nu forțeze Consiliul să facă o declarațiepolitică inacceptabilă pentru o serie de guverne-cheie în acest moment. Acesta este modulîn care putem ajunge la un compromis. Cred ca dl Wathelet lucrează din greu în acest sens.Pot numai să vă încurajez să continuați acest lucru, dle Wathelet, deoarece va fi o rușine șimai mare dacă nu putem ajunge la un acord înainte de sfârșitul acestui an.

Mairead McGuinness (PPE). – [Întrebare adresată dlui Cohn-Bendit în cadrul procedurii„cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură].Dle Președinte, așa este și cred că nu ați reușit să îmi rețineți atenția. Am un comentariu șio întrebare pentru dl Cohn-Bendit, ca nu cumva să credeți că irlandezii nu vă ascultă.


Ați accepta că observațiile dvs. în legătură cu impozitul pe profit vor agrava, mai degrabădecât ajuta, această situație? În locul observațiilor dvs. denigratoare despre faptul că irlandeziicaută ajutor, nu doriți să acceptați mai degrabă faptul că, ajutând Irlanda, Uniunea Europeanăse ajută pe ea însăși? Spun acest lucru în calitate de mămică din Irlanda, deoarece cred căați folosit această observație. Haideți să fim maturi în acest Parlament în legătură cu ceeace spunem despre alte state-națiuni, cu respect.

Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE). – [Răspuns la întrebarea adresată în cadrul procedurii„cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

Dle Președinte, Europa este un organism politic. Avem statele-națiune cu propriile politiciși discutăm despre politici. Voi continua să spun că unul dintre motivele pentru catastrofadin Irlanda au fost politicile economice greșite. Verzii, de asemenea, au participat la acestlucru pentru a-l face greșit. Știu acest lucru. Îl pot spune clar. Nu sunt orb și voi continuasă spun că aceasta a fost o politică greșită. Dacă urmați o politică greșită și aceasta vă ducela catastrofă, este corect să se spună că politica a fost greșită. Dacă politica ar fi fost corectă,nu v-ați afla în acest dezastru.

Ceilalți responsabili sunt băncile europene. Acestea au jucat la cazino, dar dacă pierzi banica orice om normal într-un cazino, ai pierdut banii. Acum băncile spun că și ele își vorbanii înapoi, și ne aflăm într-o situație complicată deoarece vrem să ajutăm poporul irlandez,dar trebuie să spunem că motivul pentru care criticăm situația în care ne aflăm acum înIrlanda este sistemul.

Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor,susținătorii Tratatului de la Lisabona au subliniat faptul că acesta elimină deficitul democraticdin UE. În realitate, primul an a arătat că Parlamentul European a trebuit să lupte cu Consiliulși Comisia pur și simplu pentru a obține codecizia parlamentară și controlul democratic.

Aplicarea codeciziei Parlamentului European cu privire la toate problemele bugetare esteun standard democratic minim. Repet: este un standard minim. Acest Parlament a fost alespentru a da viață idealului european și pentru a acționa ca o contrapondere la egoismulnațional. Este de datoria noastră să nu facem compromisuri când vine vorba de implicareaParlamentului European în negocierile privind cadrul financiar pentru bugetele 2013-2020.

Sarcinile noi nu pot fi finanțate prin realocări de buget, sau cel puțin numai într-o măsurăfoarte limitată. Atunci când se confruntă cu bugete mici în statele membre, este completde neînțeles faptul că Consiliul refuză să discute despre resursele proprii cu Parlamentul.

Bugetul european trebuie să fie o reprezentare concretă a solidarității dintre statele membre.În caz contrar, ne vom îndepărta de ideea fundamentală a integrării europene și vom pierderespectul cetățenilor Europei. Cotizanții neți par să fi uitat acest lucru. În timp ce companiilelor fac profituri pe piața internă europeană, Germania și alte țări sunt foarte zgârcite cândvine vorba de depășirea provocărilor comune cu care se confruntă Europa. Solidaritatea afost redefinită și un stat membru le va ajuta pe celelalte numai atunci când este în avantajulpropriu.

Băncile germane sunt atât de profund implicate în criza din sectorul financiar irlandezîncât coarda de salvare este la fel de importantă pentru salvatori, cât și pentru cei care suntsalvați. În ultimii ani, grupul meu a respins bugetul UE. Noi credem că prioritățile sale suntgreșite și că prea puțină atenție a fost acordată pentru depășirea declinului prosperitățiisociale și ecologice. Acest lucru a adâncit decalajul social în cadrul UE și în cadrul statelormembre.


Este total inacceptabil ca proiecte majore, cum ar fi ITER, să fie finanțate în detrimentulproiectelor care furnizează finanțare directă pentru studenți, șomeri, zone rurale șicomunități locale. Pentru a rezuma, este timpul, și eu recunosc că aceasta este o modalitateoarecum simplistă de a pune problema, ca noi să ne gândim mai mult la oamenii din Europaîn termeni europeni și nu în termeni naționali egoiști.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” înconformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle Președinte, am o întrebare pentru dl Bisky. Companiile facprofituri atunci când fabrică produse sau furnizează servicii care sunt cumpărate de cătrecetățeni. Alternativa dvs. este ca societățile să înregistreze pierderi și să fabrice produse decare nu are nevoie nimeni?

Lothar Bisky (GUE/NGL). – (DE) Dle Președinte, v-am înțeles întrebările de naturăeconomică, dle Rübig, și acestea sunt foarte profunde din punct de vedere economic, lucrupe care îl respect. Cu toate acestea, cred că aici este vorba despre relația dintre buget șiParlamentul European și drepturile sale. Acesta este un subiect diferit. Are de-a face cuproduse, dar într-un sens destul de diferit.

Marta Andreasen, în numele Grupului EFD. – Dle Președinte, haideți să fim onești.Negocierile privind bugetul pentru anul viitor s-au prăbușit din cauza ambiției acestuiParlament de a dobândi mai multă putere asupra finanțării Uniunii Europene, chiar dacăaceste puteri nu sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona. O astfel de cerere - care se traduceîn propunerea pentru un impozit european - este, și a fost întotdeauna, inacceptabilă dinpunctul nostru de vedere.

Au existat amenințări de a bloca finanțarea statelor membre care refuză să accepte cererileParlamentului. Credeți-mă, aceasta ar fi cea mai bună veste pe care am putea-o dacontribuabililor britanici și tuturor contribuabililor europeni - aceia care finanțează în celedin urmă atât contribuțiile naționale, cât și un impozit european. Auditorii au refuzat sălichideze 92 % din cheltuielile Uniunii Europene pentru 2009 și se estimează că cel puțin6 miliarde de lire sterline nu ar fi trebuit să fie plătite - o sumă similară cu cea de anul trecut,care nu a fost încă recuperată. Blocarea finanțării pentru cei care au utilizat în mod neregulatbanii UE ar oferi Uniunii Europene resurse suficiente pentru a acoperi cauzele nobile pecare aceasta susține că vrea să le sprijine. De asemenea, ar oferi în același timp birocrațieieuropene un anumit grad de credibilitate. Dar acest lucru, mă tem, nu se va întâmplaniciodată.

Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, trei parteneriegali stau în jurul mesei de negocieri pentru bugetul pentru 2011: Consiliul, Comisia șiParlamentul. Parlamentul European a fost de acord cu creșterea bugetului cu 2,9 % propusăde Consiliu, dar numai în combinație cu un pachet politic. În contextul Tratatului de laLisabona, aceasta este o cerere foarte justificată. În ceea ce privește dimensiunea creșterii,cred că este important să clarificăm faptul că lucrăm în continuare cu un volum al bugetuluiUE care provine din perioada când existau 15 state membre și, prin urmare, este adaptatpentru o Uniune de această dimensiune. Cu toate acestea, în prezent există 27 de state înUniune cu o serie de sarcini noi care trebuie să fie luate în considerare.

În contextul crizei economice, pare de neînțeles că noi creștem bugetul UE. Cu toate acestea,trebuie să luăm în considerare faptul că aproape 95 % din bani sunt returnați cetățenilorEuropei sub formă de ajutoare directe, de exemplu, prin intermediul Fondului european


de ajustare la globalizare. Trebuie să fie clar pentru toată lumea în cele din urmă că situațiabugetară actuală din unele state membre este autoimpusă. Realitatea este că, fără un bugetpentru 2011, cele trei organisme de supraveghere financiară nu pot fi finanțate. Având învedere drama actuală din Irlanda, ar fi fost bine dacă aceste organizații ar fi început sălucreze ieri.

Melchior Wathelet, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dle Președinte, aș dori săîncep prin a spune că nimănui nu îi poate plăcea această lipsă de conciliere din 15 noiembrie.Este adevărat că am fi preferat să fi avut o dezbatere complet diferită astăzi, cu sfârșitulunei proceduri de conciliere care ar fi putut culmina cu un acord și, de asemenea, cuposibilitatea ca acest buget să fie votat în Parlamentul European.

Este adevărat că am fost cu siguranță dezamăgiți cu toții de faptul că această procedură deconciliere nu a fost un succes. În același timp, însă, am auzit, atât în cadrul Comisiei, carea acționat ca promotor, care a jucat cu adevărat rolul de promotor pe tot parcursulprocedurii, și în special în cadrul Parlamentului, o dorință și o reactualizare a acestei dorințeputernice de a reuși și de a căuta succesul, mai degrabă decât eșecul. De asemenea, am auzitacest lucru în cadrul Consiliului.

Prin urmare, este adevărat că Președinția belgiană, imediat după eșecul - trebuie să îl privimîn mod clar în acest fel - din 15 noiembrie, a încercat să reia contactul imediat și să grăbeascăîncercarea de a se asigura că această primă procedură bugetară pe baza Tratatului deLisabona este un succes și nu un eșec. Cu toate acestea, aș dori să vă reamintesc că fiecaredintre noi va putea întotdeauna să găsească motive de a nu reuși, și acesta este felul în careprocesul de conciliere a eșuat. Parlamentul va putea întotdeauna să găsească propuneri aleConsiliului cu care nu este de acord, iar Consiliul va putea întotdeauna să găsească anumitepropuneri ale Parlamentului care sunt nesatisfăcătoare.

Va exista întotdeauna o modalitate de a nu reuși. Cu toate acestea, am auzit ambele instituțiiexprimându-și dorința de a reuși. Este mai important acum să ne asumăm toateresponsabilitățile și să încheiem cu succes acest acord decât să rămânem blocați pe aceastădirecție.

Încă o dată, ce mesaj am transmite dacă nu am reuși să încheiem această procedură deconciliere cu un acord? Ce imagine ar transmite lumii exterioare proiectul Uniunii Europene,în acest context economic deosebit de instabil și dificil, dacă nu ar putea, în acest momentdificil, să rămână împreună, așa cum a fost, și să facă compromisurile necesare între instituțiiîn vederea stabilirii unui buget, pentru a încheia cu succes un acord între diferitele noastreinstituții?

Să nu interpretăm greșit: în afară de imagine, în afară de un eșec inițial legat de aceastăprocedură bugetară bazată pe Tratatul de la Lisabona, ar exista, de asemenea, consecințefoarte reale - și acestea i-ar afecta pe cetățenii Europei în special. Unele dintre acesteconsecințe au fost deja menționate, deoarece un buget al douăsprezecimilor provizoriiînseamnă un buget cu „creștere zero”, ca să nu mai vorbim de inflație. Există, de asemenea,un Serviciu european pentru acțiune externă care ar putea fi în dificultate; organismelefinanciare de supraveghere care ar putea fi puse într-o situație dificilă; politicile de coeziune- aș dori să vă reamintesc că bugetul propus a prevăzut o creștere de 14 % în credite deplată - și, prin urmare, fondurile politicii de coeziune care s-ar putea să nu fie eliberate; șiîncă multe alte probleme legate de strategia UE 2020; și prioritățile politice pe careParlamentul le apreciază și care au fost integrate în acest proiect de buget pentru 2011, în


principal la rubrica 1a, cum ar fi mobilitatea, tinerii și educația - politici care, la rândul lor,pot foarte bine să nu fie puse în aplicare.

Prin urmare, în afară de imaginea negativă pe care ar putea-o transmite lipsa unui acord,ar exista, de asemenea, consecințe foarte concrete, foarte reale, foarte specifice, care cusiguranță nu ar contribui la îmbunătățirea imaginii Uniunii Europene în ochii propriilorsăi cetățeni. Prin urmare, dacă vrem să inversăm această tendință, dacă vrem să rămânemcredibili, dacă vrem să ne asumăm această parte de responsabilitate, trebuie să profitămde aceste ultime câteva săptămâni pentru a ajunge la un acord și a ieși din această spiralăa conflictului.

Să clarificăm lucrurile: pentru a face acest lucru, trebuie să reținem trei lucruri. În primulrând, există bugetul pentru 2011 ca atare, cu cifrele sale, un buget în legătură cu care - șiam auzit acest lucru de la mai mulți președinți de grup aici - s-ar putea ajunge la un acordcu privire la creșterea de 2,91 % în credite de plată. Am putea ajunge la un acord cu privirela cifrele ca atare, la bugetul pentru 2011, la ceea ce se află, de fapt, pe ordinea de zi deastăzi. Aș dori să reiterez faptul că știm că acest lucru implică o serie de concesii pentruParlamentul European. Știm că, atunci când vine vorba de bugetul pentru 2011, Parlamentula făcut o serie de concesii în ceea ce privește cererile sale inițiale.

Al doilea subiect pe care aproape toți l-ați menționat este cadrul financiar multianual pentrufinanțarea ITER, care se referă la problema flexibilității. Încă o dată, Președinția belgiană,în încercarea de a sprijini acest principiu de acord, a prezentat imediat propuneri legate deflexibilitate. Acesta este contextul în care lucrăm în acest moment. Aș dori să vă reamintesc,totuși, că va trebui să avem unanimitate dacă vrem să ducem mai departe problemaflexibilității, că aceasta trebuie să fie înțeleasă în mai multe domenii, și, în special, că trebuiesă păstreze neutralitatea bugetului în perioada în care cadrul financiar multianual este învigoare.

De asemenea, va trebui să profităm de orice oportunități de redistribuire și transfer înaintede a ne referi la această idee de flexibilitate. Cu toate acestea, putem face progrese. Dacătoată lumea face eforturile necesare, eu cred că putem face progrese în ceea ce priveșteaceastă idee a flexibilității, această sarcină și acest obiectiv de finanțare a ITER în perioada2012-2013, alături de problema bugetului pentru 2011 în sensul cel mai strict.

Există un al treilea subiect pe care, de asemenea, l-ați menționat: declarațiile politice. Înacest sens, trebuie să spun că Consiliul nu poate spune mai mult decât ceea ce s-a declaratluni, la conciliere, deși știu că Parlamentul nu a putut fi de acord cu acel lucru la momentulrespectiv. Știu că angajamentele menționate păreau prea slabe Parlamentului, dar, încă odată, vom avea din nou posibilitatea de a ridica aceste probleme și de a le discuta între noi.Va trebui să organizăm aceste dezbateri, deoarece articolele 311, 312 și 324 din tratatmenționează o serie de consultări care trebuie să aibă loc între diversele noastre instituțiiși ne vom asigura că acestea vor avea loc deoarece sunt prevăzute în tratat.

Declarația a menționat articolele 312 și 324, în conformitate cu care va trebui să organizămaceste dezbateri în viitor între diferitele noastre instituții. Totuși, vom auzi încă o dată oîntreagă serie de motive pentru care nu se dorește un acord.

Cu toate acestea, am perceput o voință de a reuși în rândul membrilor Consiliului și încadrul Parlamentului. Chiar vrem să acționăm ca niște panicarzi care își spun reciproc căpreferă să nu aibă un buget, să nu pună în aplicare politicile care sunt prevăzute în bugetulpentru 2011 și să nu facă un succes din primul buget bazat pe Tratatul de la Lisabona, sau,


de fapt, vrem să ne angajăm într-o acțiune pozitivă prin care vom obține, unul câte unul,o serie de acorduri care vor permite Uniunii Europene să progreseze și să încurajeze punereaîn aplicare, prin bugetul pentru 2011, a unei serii de politici pe care am decis să lepromovăm? Sper că într-adevăr cu acest scop în minte vom profita de următoarele câtevasăptămâni pentru a ne asigura că această primă procedură în conformitate cu Tratatul dela Lisabona va fi un succes și nu un eșec.

José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor,prin exercitarea pe deplin a dreptului de inițiativă, membrii Comisiei tocmai au decis într-oreuniune care a avut loc aici, la Strasbourg, că Comisia va prezenta un nou proiect de buget,în următoarele câteva zile, cel mai târziu la 1 decembrie. Sperăm că Parlamentul și Consiliulîl vor aproba în următoarele două săptămâni.

Acest proiect va prelua toate punctele pe care le-am convenit înainte de concilierea cares-a încheiat săptămâna trecută. De fapt, am fost foarte aproape de un acord și aș dori să lemulțumesc tuturor celor care au lucrat în acest spirit, un adevărat spirit european alcompromisului. Din nefericire, în cele din urmă, un acord nu a fost posibil. Cu toate acestea,sunt dornic să subliniez rolul dlui comisar Lewandowski, care a contribuit cu toată energiași cunoștințele sale, rolul multor persoane din acest Parlament, precum și rolul foarteconstructiv al Președinției belgiene, căreia îi mulțumesc și care continuă să facă tot posibilulpentru a ajunge la un acord. Cred că proiectul pe care îl vom prezenta merită sprijinul dvs.și pe cel al Consiliului și că ne va permite să venim cu un buget înainte de sfârșitul acestuian, astfel încât Uniunea să poată avea un buget până la 1 ianuarie 2011. În plus, cred că arfi foarte greu să le explicăm cetățenilor europeni că într-o astfel de criză cum este cea princare trecem acum în Europa, nu putem ajunge la un acord în privința bugetului, care esteîntr-adevăr un simbol al capacității Europei de a răspunde la provocări, provocări cum arfi cea cu care Irlanda sau economia europeană trebuie să se confrunte în acest moment.

Propunerea noastră va ține cont pe deplin de propunerea făcută de Parlament pentru acrește angajamentele asumate în cadrul rubricilor „Competitivitate pentru creștereeconomică și ocuparea forței de muncă” și „Relații externe”, prin utilizarea instrumentuluide flexibilitate. Acesta va stabili nivelul plăților cu o creștere de 2,91 %. Sunt convins căaceastă propunere ne va permite să găsim un echilibru care poate fi sprijinit.

Se subînțelege că acest acord trebuie să fie clar cu privire la aspecte referitoare la „finanțareaviitoare”. Noi trebuie să demonstrăm că toate părțile implicate înțeleg în mod clar implicațiiletratatului și că o cooperare strânsă între instituțiile de la cel mai înalt nivel politic este oconsecință naturală a angajamentului nostru comun de a adopta cel mai bun cadru financiarpentru viitor. Comisia va lua toate inițiativele necesare pentru un dialog continuu și fructuosla toate nivelurile, inclusiv între președinții instituțiilor, în scopul de a elabora un plancomun care va permite luarea deciziilor necesare. Permiteți-mi să vă reamintesc discursulimportant susținut de dl Președinte Buzek în cadrul Consiliului European la 27 octombrie,care a contribuit la sublinierea rolului consolidat al Parlamentului European, inclusiv îndomeniul bugetar, care este prevăzut în Tratatul de la Lisabona, rol asupra căruia și eu amavut posibilitatea de a atrage atenția, prin susținerea discursului Președintelui dvs. înainteaa 27 de șefi de stat sau de guvern.

Aș dori să fiu foarte clar cu privire la poziția Comisiei referitoare la o serie de puncte-cheie.

Mai întâi, astfel cum a reieșit din revizuirea recentă a bugetului, vom folosi dreptul nostrude inițiativă pentru a prezenta propuneri formale privind resursele proprii înainte desfârșitul lunii iunie. În mod clar, în conformitate cu tratatul, Parlamentul European va


trebui să fie consultat cu privire la aceste propuneri, ceea ce este în conformitate cuașteptările care decurg din acordul interinstituțional încheiat în 2006.

În al doilea rând, vom susține necesitatea de a ține seama pe deplin de modificărilepreconizate de Tratatul de la Lisabona atunci când vom prezenta propuneri, atât pentrubugetele viitoare, cât și pentru cadrul financiar multianual în ansamblu. Bugetul trebuie săreflecte prioritățile revizuite ale Uniunii care decurg din tratat.

De asemenea, trebuie să clarific faptul că, așa cum a demonstrat revizuirea bugetului,flexibilitatea în bugetele noastre înseamnă că resursele pe care le avem sunt concentrateasupra obiectivelor politice ale Uniunii. Prin urmare, flexibilitatea trebuie să fie susținutăîn mod clar pentru a permite adoptarea cu majoritate calificată a revizuirilor de mai puținde 0,03 % din venitul național brut.

În acest sens, eu sper sincer că vom primi știri pozitive în foarte scurt timp din parteaConsiliului, astfel încât să avem condițiile politice corecte pentru a asigura succesulprocedurii de adoptare a bugetului pentru 2011.

Revizuirea recentă a bugetului Uniunii, așa cum a fost prezentată de către Comisie, a arătatîn mod clar importanța pe care o acordăm optimizării valorii adăugate a cheltuielilor UE.Nu putem irosi oportunitatea care ni se oferă pentru a ne asigura că bugetul Uniunii schimbăîntr-adevăr ceva prin promovarea ambițiilor noastre și punerea în aplicare a obiectivelordin tratat. Comisia va elabora o metodologie menită să demonstreze valoarea adăugată abugetului și, de asemenea, suntem pregătiți să inițiem o cuantificare a costurilor unei„non-Europe”. Trebuie să precizăm foarte clar că avantajele statutului de membru al Uniuniinu se pot reduce doar la numere și cifre. În timp ce ne concentrăm asupra costurilorbugetului, trebuie, de asemenea, să ne concentrăm mai îndeaproape asupra celor carebeneficiază cu adevărat de politicile Uniunii, și nu numai asupra costurilor bugetare anuale.

Doamnelor și domnilor, acestea sunt angajamente clare pe care le luăm astăzi în fața dvs.,în numele Comisiei. Eu le voi confirma în scris Președinților Parlamentului și Consiliului.Dacă ajută la obținerea acestui acord, suntem, de asemenea, pregătiți să le reiterăm subforma unor declarații care urmează să fie anexate la un acord între Consiliu și Parlament.

Dle Președinte, doamnelor și domnilor, știu că multe persoane, din toate părțile, au simțitîn timpul acestei dezbateri că următorul cadru financiar multianual va fi un test crucialpentru Europa și le împărtășesc punctul de vedere. Acesta va fi un test al capacității noastrede a aduce o schimbare reală pentru milioane de europeni, de a folosi acest instrumentputernic pentru stimularea ambiției noastre pentru o Europă axată pe creștere economicăși locuri de muncă durabile pentru viitor, O Europă puternică pe scena internațională,precum și o Europă bazată pe valorile la care aderăm.

Acesta va fi, de asemenea, un test al capacității noastre de a elabora un buget inteligent,axat pe domeniile în care resursele pot fi cel mai bine desfășurate și culminând cu rezultatetangibile, și nu un buget direcționat greșit, pentru că s-a acordat prioritate compromisuluipolitic, mai degrabă decât calității și eficienței cheltuielilor noastre.

Cu toate acestea, așa cum au arătat ultimele săptămâni, acesta poate fi, mai presus de toate,un test al sistemului nostru de guvernare, al capacității noastre nu numai de a prezentaargumente solide, ci și de a recunoaște faptul că puterea Uniunii noastre și a Tratatului dela Lisabona constă în găsirea celor mai bune soluții pentru atingerea obiectivelor noastrecomune. Propunerile pe care Comisia le va prezenta în luna iunie au nevoie de eforturimajore pentru a obține consensul necesar. Comisia va fi deschisă la orice idei cu privire la


modul de structurare a dezbaterii în jurul propunerilor noastre pe bazele solide ale Tratatuluide la Lisabona.

Doamnelor și domnilor, mizele discuțiilor care au loc în prezent sunt colosale. Acesteamerită toată atenția noastră. Sunt convins că toate părțile vor fi hotărâte să ajungă la unacord. Avem linia generală a unei soluții bazate pe posibilitățile oferite în condițiile actuale,care, aș sublinia, sunt condiții foarte, foarte sensibile, care necesită ca noi toți - Parlamentul,Consiliul și Comisia - să fim mai responsabili decât suntem deja.

Nu trebuie să uităm că noi discutăm bugetul și nu o problemă secundară. Discutăm unuldin principalele instrumente pe care Uniunea le are la dispoziție. Acest instrument, departede a fi un lux fără de care ne putem descurca în perioadele dificile, este absolut esențial dacădorim să restabilim creșterea în Europa, să creăm locuri de muncă și să generăm prosperitate.

Bugetul european este diferit de bugetele naționale. Aș dori să subliniez acest punct deoareceoamenii uneori fac comparații prea repede. Pentru început, bugetul european nu are deficit:este întotdeauna echilibrat. Este diferit de bugetele statelor membre întrucât este în primulrând un buget de investiții care contribuie la creșterea economică și știm cât de mult avemnevoie de aceste investiții în acest moment.

Acest instrument este, prin urmare, prea important pentru a fi pus în pericol. Europa arenevoie ca Uniunea Europeană să aibă un buget. Acesta nu este un buget pentru Bruxelles,ci un buget pentru cetățenii europeni. Este un buget pentru șomerii care sunt în prezentîn căutarea unui nou loc de muncă. Este un buget pentru regiunile Europei. Este un bugetpentru inovare în Europa. Prin urmare, trebuie să specificăm că nu este un buget pentrubirocrație și birocrați. Este un buget pentru oamenii din Europa.

Trebuie să prevenim problemele pe care le-ar cauza alte dispute și orice incertitudini legatede sistemul douăsprezecimilor provizorii. Ele nu sunt pur și simplu incertitudini; ele suntpierderi reale pentru cetățeni reali. Dacă s-ar aplica doar douăsprezecimile provizorii,cetățenii noștri nu ar înțelege modul în care problemele, chiar și cele foarte importante, arputea constitui un obstacol pentru bugetul care are un impact direct asupra modului deviață și perspectivelor cetățenilor din întreaga Uniune.

Acesta este motivul pentru care sunt încrezător că, cu un angajament suplimentar - și facapel la spiritul european, în special al celor care nu l-au arătat ultima dată - va fi posibil săavem un buget pentru 2011 și să punem bazele unei discuții cu adevărat serioase cu privirela perspectivele de finanțare a Uniunii Europene în viitor.

Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle Președinte, Conferința președinților se reunește la ora17.00 la invitația dvs.. Nu aș fi vorbit din nou, la acest moment, dacă dl Wathelet nu arfăcut aceste observații. Având în vedere faptul că Conferința președinților va discuta și vadecide cu privire la următorul pas pentru Parlament la ora 17.00, aș fi recunoscător dacăam putea asculta discursul dlui Wathelet. Trebuie să spun că ceea ce s-a spus reprezintă unpas înapoi. Este mai puțin decât ceea ce am auzit până acum din partea Consiliului. Dacăaceasta este linia Consiliului, atunci trebuie să vă spun, dle Wathelet, și acest lucru nu esteo acuzație îndreptată împotriva Președinției belgiene, că ne așteaptă vremuri grele, plinede confruntări. Aș dori să vă mulțumesc, dle Barroso. Comentariile dvs. au arătat că celedouă instituții comunitare, Parlamentul și Comisia, lucrează în aceeași direcție.

Președinte. – Stimați colegi, dacă vom continua dezbaterea fără probleme, atunci lasfârșitul discuției, înainte de ora 17.00, putem da cuvântul, împreună cu ordinea noastră


de zi, Președintelui în exercițiu, dl Wathelet, și dumnealui poate explica totul. Să avemrăbdare. Aceasta este o discuție foarte importantă.

Salvador Garriga Polledo (PPE). – (ES) Dle Președinte, dle Wathelet, dle Barroso, dlecomisar Lewandowski, doamnelor și domnilor, grupul meu politic dorește un buget normalpentru anul 2011. Colega mea de grup, dna Skrzydlewska, împreună cu colega deputată,dna Trüpel, au depus eforturi majore pentru a propune un plan viabil care să se bucure deacordul tuturor grupurilor politice și care să îndeplinească nevoia de austeritate cerută destatele membre.

Membrii Parlamentului European nu vin de pe Marte. Suntem germani, britanici, suedezi,unguri și spanioli și trăim și suntem conștienți de efectele crizei economice și financiareextrem de grave din țările noastre. Cu toate acestea considerăm că un buget europeanputernic și bine finanțat este un instrument valoros și esențial pentru relansareaeconomiei UE.

Blocarea, reducerea sau moderarea bugetului european este în mod paradoxal contrarintereselor celor 27 de state membre și ale celor 500 de milioane de europeni. Dacă nuvom fi flexibili în următorii trei ani, nu vom pune în aplicare politicile post-Lisabona. Fărăun acord politic între Parlament și Consiliu asupra resurselor proprii sau a cooperăriiprivind următorul cadru financiar multianual, nu va exista nicio stabilitate politică saufinanciară. Nu este vorba numai de o chestiune de drepturi, ci de o chestiune de interescomun. Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul Europeanși Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană sunt îndreptățite să participe în această Camerăca adversari politici, însă nimeni nu știe cui se opun. Acest fapt nu este totuși în beneficiulnimănui, nu este nici în beneficiul țărilor vizate de politica de coeziune.

Cu toate că acum există mulți lideri politici interesați de bugetul pentru anul 2011, aș dorisă vă reamintesc faptul că am 14 ani de experiență politică în concilierea bugetară. Nimicdin ceea ce a fost realizat vreodată în materie de buget de-a lungul tuturor acestor ani nua fost realizat prin confruntare. Întotdeauna am avut realizări prin cooperare. Afectarea,fie aici, fie în clădirea Justus Lipsius, nu este în niciun fel de folos.

Gianni Pittella (S&D). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, cred că ParlamentulEuropean este chemat să își confirme abordarea, o abordare despre responsabilitate, viziuneși unitate.

În ceea ce privește responsabilitatea, dorim să dăm Europei un buget demn. Cetățeniieuropeni, tinerii, întreprinderile, agricultorii, municipalitățile și regiunile, lucrătorii șișomerii au nevoie de un buget mărit în mod realist, moderat și durabil.

Dacă nu avem încă acest buget, nu este vina unui Parlament cheltuitor, care uită că trăimîn vremuri de criză. În schimb este vina unor guverne naționale egoiste, fals moraliste, gatasă-și exprime părerile, fiind în același timp refractare – cum este cazul Regatului Unit – laa renunța la privilegiile injuste pe care le revendică de aproape 30 de ani. Dacă trei guvernesunt egoiste și rele, celelalte 24 nu pot fi supuse voinței acestora, ci trebuie să reacționeze,dle Președinte, dle Wathelet. Trebuie să arate din ce sunt făcute!

Când vine vorba de viziunea noastră despre viitor, ne pasă foarte mult de viitorul cetățenilornoștri. Tratatul de la Lisabona și strategia UE 2020 ne-au stabilit noi misiuni, noiresponsabilități, noi ambiții pentru a construi un viitor mai bun. Cum vom realiza acestemisiuni? Cum vom pune în aplicare ambițiile comune? Ce bani putem folosi pentru a intra


în altă încurcătură, precum Strategia de la Lisabona, care nu a fost niciodată realizată, însăcu siguranță nu din cauza Parlamentului European?

În cele din urmă, când vorbim de unitate, ne referim la unitatea deputaților europeni și launitatea cu Comisia. Discursul din această seară al președintelui Barroso a fost bun. Nuavem nevoie de calmante, trebuie să ne contractăm mușchii inteligent, însă cu hotărâre.Suntem uniți în această privință și acesta este un bun de valoare, o forță extraordinară careîi reprezintă pe 500 de milioane de cetățeni.

Anne E. Jensen (ALDE). – (DA) Dle Președinte, aș dori să le spun dlui Wathelet șidlui Barroso că accept în mod categoric ideea că ar trebui să existe un acord. Bineînțelescă trebuie să avem unul. Aceasta este și părerea Parlamentului și este și motivul pentru caredoream atât de mult să acceptăm compromisul propus de Consiliu, deoarece nici în Consiliulnu există un consens referitor la dimensiunile bugetului. Am acceptat creșterea de 2,91 %a creditelor de plată. În schimb trebuie să revendicăm măcar perspectiva de a obține unbuget corespunzător în anii viitori. Este o chestiune de flexibilitate. Este vorba, de asemenea,de angajarea într-un dialog privind bugetul pe anii viitori.

Această problemă a flexibilității este una cât se poate de reală. Cu ajutorul flexibilității amputut face față unor noi solicitări. Nu am fi putut să lansăm proiectele privind energia dincadrul planului de redresare - de exemplu, conectarea rețelelor de electricitate din țărilebaltice la cele din țările nordice sau conectarea rețelei de gaz din Bulgaria la cele din Europade Vest, astfel încât Rusia să nu mai poată să ne suprime încălzirea - dacă nu am fi găsitbanii pentru acest lucru în bugetul agriculturii. Trebuie să avem această posibilitate de atransfera resursele în cadrul bugetului UE. De aceea trebuie să avem flexibilitate.

Este, de asemenea, important să existe un dialog constructiv între Consiliu, Comisie șiParlament, inclusiv parlamentele naționale, privind bugetul UE după 2013. ParlamentulEuropean nu trebuie pus în situația în care putem spune doar „da” sau „nu” la perspectivelefinanciare pe termen mediu. Există riscul să spunem „nu”; există riscul să se întâmple acelașilucru care s-a întâmplat cu acordul SWIFT.

Resursele UE trebuie reformate încă o dată. Nu este vorba de crearea unei poveri fiscalepentru UE; este vorba de crearea unui sistem transparent și inteligibil, fără reguli specialeși fără rabaturi, astfel încât să avem un sistem pe care cetățenii să îl poată înțelege. Ne trebuieo dezbatere pe această temă acum și de aceea sunt încântată de faptul că Comisia a promissă ia inițiativa și să vină cu o propunere până în vara următoare.

Helga Trüpel (Verts/ALE). – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, aș dori deasemenea să subliniez încă o dată că pentru această Cameră, pentru acest ParlamentEuropean sigur de sine, este important să respecte Tratatul de la Lisabona. Acest lucru nuînseamnă să depășim tratatul, așa cum a spus deja foarte bine dl Barroso, ci este vorba depăstrarea spiritului Tratatului de la Lisabona cu privire la competențele suplimentare aleParlamentului, asigurând faptul că Consiliul nu dă ceasul înapoi și respectând angajamentulprivind modalitățile de colaborare și de ajungere la consens între Parlament și Consiliu.Acest lucru a fost stabilit în 2006 în acordul interinstituțional. Ceea ce dorim este ca acestfapt să fie reconfirmat. Vă mulțumesc, dle Barroso, ați subliniat încă o dată foarte bineaceastă problemă.

Dl Wathelet a încercat acum să convingă Parlamentul să nu facă progrese atât de rapidecătre un viitor autentic pro-european, ci să se rețină. Dacă vom face așa ceva, ne vomrecunoaște deja înfrângerea. Așa cum a spus dl Schulz, aici este de fapt vorba despre un


conflict politic. Cum vom trata competențele sporite ale Parlamentului European și statelemembre al căror comportament este din ce în ce mai mult eurosceptic? Dacă dorim caUniunea Europeană și cetățenii săi să aibă un viitor puternic, inclusiv la nivel mondial,Parlamentul și Consiliul trebuie să ajungă la un consens pro-european. De aceea nu trebuiesă cedăm prea devreme. În schimb, trebuie să ne luptăm pentru valoarea adăugatăeuropeană, deoarece aceasta este în interesul guvernelor naționale și al cetățenilor.

Jan Zahradil (ECR). – (CS) Dle Președinte, așa cum a spus dl Schulz, aceasta nu este doaro dezbatere asupra bugetului, ci este o dezbatere și asupra formei viitoare a UniuniiEuropene, iar acest lucru este evident. Se poate auzi foarte clar că pe lângă dezbatereaprivind bugetul, printre alte lucruri, există și o dezbatere ascunsă referitoare la cât de binesă fie utilizate resurse financiare proprii ale Uniunii Europene – și, prin urmare, la o maimare autonomie – și cum să fie de fapt dusă Uniunea Europeană mai departe pe drumulcătre federalism.

În ceea ce mă privește, bineînțeles, acesta este un lucru inacceptabil, care nu poate și nutrebuie să se întâmple. În plus, trebuie să adaug că a devenit obositor să aud aici în modrepetat tonul neprietenos față de Consiliu și că este un lucru copilăresc să ascultăm diferiteleultimatumuri și amenințări. Dacă Parlamentul European pornește pe acest drum și dacătonul ostil și pe care l-am auzit la o serie de deputați continuă, se va întâmpla un singurlucru: Parlamentul European va avea de pierdut atât în fața mass media, cât și a oamenilor.

Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, mâine, milioanede lucrători portughezi vor face grevă. Vor face grevă cu un mesaj foarte simplu: nulucrătorii, nu pensionarii, nu tinerii și nu șomerii sunt cei care trebuie să plătească o crizăde care nu sunt responsabili. Impasul actual privind bugetul european nu poate fi înțelesfără a fi analizat contextul în care se produce, mai precis unul al tragediei sociale și alpoliticilor de austeritate care sunt impuse țărilor noastre. Politicile de austeritate nu suntdoar nedrepte: ele sunt o colosală greșeală economică care promite să târască UniuneaEuropeană înapoi în recesiune, care promite un viitor fără locuri de muncă și care promite,mai presus de toate, să accentueze divergența dintre țările cu surplus și cele cu deficit.

În acest context, trebuie să fim foarte clari în privința acestei dezbateri privind bugetul. Nucredem că o valută poate exista fără un buget substanțial în spate și - să fim realiști - bugetulpe 2011 în discuție nu este doar modest: este un buget mediocru; este un buget care nurăspunde la criză, ci face parte din criză. Tocmai de aceea este important ca acest lucru sănu se repete în 2012, 2013 sau după 2014.

Aceasta este problema pe care o discutăm; problema viitorului: ne dorim o Europăcontrolată de guverne sau o Europă care continuă să fie un cal troian în interesul sistemuluifinanciar? De fapt, stânga europeană este interesată să discute despre resursele proprii. Nune dorim impozite noi pentru cetățenii europeni, însă dorim cu siguranță să discutămdespre cum să facem capitalul financiar să aducă avantajele pe care încă nu le-a adus:avantajele așteptate. Acesta este mesajul pe care oamenii - lucrătorii și șomerii - îl invocăacestei Camere și Uniunii Europene. Ori ne dorim un proiect european care este așa depuțin ambițios încât abia dacă reușește să prindă aripi, ori spunem clar că nu vom fimulțumiți de scenariul propus de Regatul Unit și de un grup de guverne, și anume „facețimai mult cu mai puțini bani, deoarece aceasta este Europa pe care v-o oferim.”

Timo Soini (EFD). – (FI) Dle Președinte, ne aflăm în prezent într-o situație excepțională.Uniunea Europeană este în criză; toate instituțiile sale sunt în criză. Aceasta este situațiape care am căutat-o, iar acesta este adevărul. Acum avem o șansă de creștere.


Puterea centralizată și politica monetară nu au funcționat în Uniunea Sovietică și nu vorfuncționa nici în Occident. Nu există o monedă unică; există doar banii contribuabililorîn diferite părți ale Europei. În timp ce bugetele naționale sunt reduse, în același timp - înFinlanda nu a putut fi găsit nici măcar 1 milion de euro pentru un spital pentru bolireumatice -, alegătorii mei cel puțin - în număr de 130 000 - nu doresc să fiu reprezentantulUE în Finlanda, ci reprezentantul contribuabililor finlandezi în UE și asta intenționez săfiu.

O politică centralizată nu are niciun fel de avantaje. Mai întâi s-a prăbușit Grecia, acum seprăbușește Irlanda, iar în urma lor se află Portugalia și Spania. Exercițiul se va încheia încurând.

Lucas Hartong (NI). – (NL) Dle Președinte, cât de încântat sunt până acum de pozițiaguvernelor Regatului Unit și al Olandei mai ales! Folosind argumente excelente au reușitsă prevină creșterea bugetului UE pentru 2011 și au refuzat să fie de acord cu introducerearesurselor propriilor, adică a impozitelor europene. Foarte bine, aș zice. În același timptrebuie să spun că regret faptul că Parlamentul European nu dorește să învețe nimic dinlecția pe care i-o dau statele membre. Clica euro, situată în afara realității, a crezut că vamai obține ceva bani pentru pasiunile ei. A pierdut acum complet legătura cu ce se întâmplăîn mințile propriilor lor cetățeni. Ea cere tot mai mult, în timp ce Parlamentul și Comisiaar trebui să câștige timp sau chiar să își reducă cheltuielile. Deloc. Olanda și celelalte statemembre au motive extrem de bune pentru a respinge creșterea bugetului UE și introducereaimpozitelor europene. Facem acest lucru din rațiuni democratice și ni se pare deplasat căunii din această Cameră, cum ar fi Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat),par a fi de părere că Olanda ar trebui pedepsită pentru asta. În calitate de membru fondatoral UE, Olanda a fost aproape întotdeauna cel mai mare contribuabil net la bugetul UE.Vorbim despre banii contribuabililor olandezi. Va cere dl Daul acum sancțiuni împotrivaaltor state membre? Este acesta sfârșitul UE? Unii și-ar putea aproape dori acest lucru,ținând cont de felul cum sunt trădate interesele cetățenilor. Acest lucru este foarte trist,dle Președinte, însă, mai târziu, noi vom fi noi cei acuzați de populism. Dacă populismulînseamnă să ascultăm cu atenție ce spun oamenii, să îi reprezentăm și să oferim argumenteîntr-adevăr ireproșabile pentru ieșirea din criza economică, pe care ne-a impus-o și UE,atunci voi fi fericit să port acel titlu cu mândrie. Evident, vom continua să ne opunemcreșterii bugetului pentru 2011 și impozitelor europene. Apropo, dle Schulz, înainte săîncepeți, nu sunt blond.

László Surján (PPE). – (HU) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, este această dezbateredespre bani și despre putere? Nu. Motorul dezvoltării europene dă rateuri. Partea de venituria bugetului așteaptă de ani de zile o reformă. Tratatul de la Lisabona spune că venituriletrebuie obținute din resurse proprii. Atunci de ce nu? De ce nu putem delibera pe aceastătemă? De ani de zile experții spun că bugetul european nu este flexibil, că asta face dinUniunea Europeană un eșec. Atunci de ce nu creăm un buget flexibil?

Nu putem răspunde la provocările unei lumi într-o schimbare rapidă în timp ce suntemlegați de mâini și de picioare - legați de un buget pe șapte ani - însă, în același timp, nu artrebui să nesocotim acele principii europene de bază conform cărora diferendele trebuiesoluționat în dezbateri deschise și prin compromis. Este inacceptabil că există state carenu doresc nici măcar să participe la o dezbatere. Aceasta înseamnă sfârșitul spirituluieuropean. Continuăm să fim deschiși la discuții, iar răspunderea le aparține celor care nudoresc să se implice.


Unii spun că problemele politice nu trebuie legate de cele bugetare. Dimpotrivă! Istoriaîntregii Uniuni Europene este legată de acest lucru. Vă rog să cercetați personal! Aicireprezentăm oamenii și nu îi putem privi în ochi în timp ce le prezentăm necontenit tertipurinemaipomenite: programul 2020, programul Lisabona, și nu avem niciun fel de mijloacesă le punem în aplicare. Nu se mai poate continua astfel! Nu Consiliul poartă discuțiicontradictorii cu Parlamentul. Dimpotrivă, cei care nu pot înțelege spiritul vremurilor suntîn disensiune cu cei ce doresc să aibă o Europă funcțională.

Göran Färm (S&D). – Dle Președinte, mai întâi permiteți-mi să îi mulțumesc Președințieibelgiene, deoarece chiar își dă silința, însă trebuie să facă un pic mai mult. ParlamentulEuropean a dat dovadă de multă bunăvoință acceptând cifrele pentru anul 2011, deoareceînțelegem situația economică din statele membre.

În ceea ce privește angajamentele, este vorba cu adevărat de o reducere a bugetului. Amoferit, de asemenea, soluții la multe lucruri practice precum instituțiile ITER, autoritățilede supraveghere financiară și Serviciul european de acțiune externă; am fost constructivi.Însă, nu acceptăm ideea unei permanentizări a crizei economice și că aceasta ar trebui săstabilească limitele pentru viitorul Europei. Nu acceptăm ideea că austeritatea neclintităreprezintă soluția ieșirii din criză. Nu acceptăm ideea că criza impune o Europă mai micăsau o agendă antieuropeană. Mai concret, am criticat ani de zile lipsa de flexibilitate abugetelor Uniunii Europene, iar Comisia este de acord cu noi. Atunci cum poate fi dintr-odată restrângerea flexibilității soluția la problemele bugetare?

Cum poate fi viitorul Europei tăierea finanțării programelor prioritare convenite de comunacord, și nu finanțarea unor programe noi - ITER nu este singura prioritate - sau chiar acelor mai importante. Fără o flexibilitate rațională riscăm să construim un munte deprobleme pentru 2012 și 2013. Să încercăm să evităm acest lucru.

Cum poate fi o problemă implicarea Parlamentului European într-un dialog constructivprivind viitorul cadru financiar și următorul buget pe termen lung? Nu înțeleg. Să încercămdin nou să ajungem la un acord, însă trebuie să găsim o soluție pentru flexibilitate, care nueste mai puțin ambițioasă decât ceea ce avem deja în acordul interinstituțional. Trebuie săgăsim o procedură deschisă și constructivă privind următorul cadru financiar. Aceasta esteținta noastră. Vă rog, membri ai Consiliului, încercați din nou.

Carl Haglund (ALDE). – (SV) Dle Președinte, este ușor să fii de acord cu multe din celespuse de colegii mei. Pentru mine și pentru mulți alții aceasta a fost de fapt o chestiune ceține de preocuparea autentică de viitor, o preocupare de cum vom străbate anii următoriși deceniul care vine. Este important să ne amintim că am reușit împreună să cădem deacord asupra unei strategii 2020 pentru Europa destul de ambițioase sau mai degrabăfoarte ambițioase, o strategie care să ducă Europa înainte. Cu toate acestea, este naiv săcredem că o astfel de strategie se va autofinanța sau se va implementa singură. Este cusiguranță și un dat că această strategie și realizările sale nu vor fi doar o chestiune de bani.Din păcate, acest lucru va intra de asemenea în joc într-o anumită măsură.

Nici Consiliul, nici Comisia nu au reușit până acum să prezinte planuri pentru următoriiani de care să fim suficient de impresionați, acesta fiind unul dintre motivele pentru caream ajuns în starea de conflict în care ne-am găsit recent. Aș dori să îi spun Consiliului cădorește foarte mult să fie inclus în portretul de familie după ce a aprobat Tratatul de laLisabona și a reușit să ajungă la un consens asupra strategiei 2020. Toate persoaneleeminente stau acolo fericite și le spun tuturor cât de mult le place Europa, însă când vinevorba să se facă ceva și să fie puse de fapt în aplicare aceste lucruri, Consiliul are dintr-o


dată probleme. Acestea sunt probleme care sunt reflectate acum prin faptul că avem dintr-odată o criză bugetară, iar acestea sunt probleme de care Consiliul, așa cum a fost subliniataici, ar trebui să se ocupe și pentru care ar trebui să găsească soluții, deoarece nu este vorbadoar de bugetul anului viitor; este vorba despre viitor. Acesta este mesajul politic pe careîl avem astăzi pentru Consiliu.

Vicky Ford (ECR). – Dle Președinte, o delegație a Comisiei și a FMI a fost în acest sfârșitde săptămână la Dublin pentru a oferi consultanță economică. Altă țară europeană a trebuitîncă o dată să vină cu un nou buget național, iar pentru prietenii noștri de dincolo de MareaIrlandeză este un moment extrem de dificil.

Bineînțeles că există o ironie profundă ca oficiali europeni să își exprime părerile cu privirela un buget național, când încă nu s-a convenit asupra bugetului UE. Grupul meu a avertizattimp de multe luni că este vital ca UE să arate reținere față de propriile cheltuieli, garantândcă fiecare cent din banii contribuabililor este cheltuit cu chibzuință, ținând cont că statelemembre sunt supuse pe plan intern unor astfel de presiuni bugetare. Ultimul vot dinParlamentul European nu a dovedit o astfel de reținere și este, bineînțeles, un semn bun căs-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu în privința cifrelor, deși cred că am fi pututcoborî și mai mult. Este deprimant totuși că, în ciuda faptului că s-a ajuns la un consensasupra cifrelor, încă nu există un acord asupra bugetului.

Piețele noastre sunt încă departe de a fi stabile; piețele sunt agitate când există nesiguranțăși aș dori să îi invit pe membrii acestui Parlament să lase la o parte ambițiile politice și săconvină asupra unui buget.

Bastiaan Belder (EFD). – (NL) Dle Președinte, Parlamentul European întârzie adoptareabugetului pentru 2011. Cererea sa de a avea un cuvânt de spus în finanțarea UniuniiEuropene pe termen lung include un impozit al UE, cu toate că nu l-a numit astfel. Acționândastfel, Parlamentul European se expune pericolului de a fi suspectat de faptul că nu doreștesă joace un rol constructiv în procedura bugetară anuală, conform articolului 234 dintratat. Acest lucru nu prevestește lucruri foarte bune pentru perspectivafinanciară 2014-2020, în care Parlamentul dorește atât de mult să fie implicat. ParlamentulEuropean a realizat deja prin creșterea bugetară de 2,91 % mai mult decât este bine pentruEuropa și pentru cetățenii și societățile sale și pentru bugetele statelor membre. Noi suntemresponsabili de alcătuirea unor planuri inteligente pentru bugetul pentru 2011. Acest lucruar putea pune capăt acestor constrângeri bugetare care ar putea încă să se dovedeascăinstructive.

Philip Claeys (NI). – (NL) Dle Președinte, nu ar strica dacă Parlamentul European ar da,măcar o dată, un exemplu bun și ar apăra principiul conform căruia Uniunea Europeanăar trebui să se întindă cât îi ține plapuma. Într-o vreme când toată lumea trebuie să facăeconomii și când cetățenii noștri trebuie să strângă cureaua, pledarea pentru o creșteresubstanțială a bugetului UE transmite un mesaj complet greșit. UE tocmai se bucură de noicompetențe și dorește mai mulți bani în acest scop. Atunci există o mulțime de ocaziipentru a face niște economii serioase. Conform Curții de Conturi Europene impactulfinanciar al neregulilor din politica agricolă reprezintă între 2 % și 5 % din cheltuielilepentru agricultură. Marja de eroare financiară pentru fondurile regionale este mai mare de5 %, depășind, prin urma, cele mai importante două posturi de cheltuieli din buget. Deaceea avem nevoie de un control mai bun asupra modalităților de cheltuire a fondurilor șide sancțiuni mai dure pentru folosirea greșită, ilegală și frauduloasă. În loc să solicite tottimpul doar o creștere a veniturilor, Parlamentul ar trebui să discute din când în când, de


asemenea, despre economii. Un impozit direct al UE, ceea ce dorește Comisia, esteinacceptabil din mai multe motive. Este încă un pas către un superstat european, va duceîn mod inevitabil la și mai multe cheltuieli și va duce, de asemenea, inevitabil - cum arecunoscut, într-adevăr, comisarul Lewandowski - la o creștere a poverii fiscale totale acontribuabililor, care pentru moment nu reprezintă niciun avantaj.

Alain Lamassoure (PPE). – (FR) Dle Președinte, dle Wathelet, dle Barroso, aș dori să lemulțumesc Comisiei Europene și Președinției belgiene pentru abordarea lor deschisă,cooperantă și într-adevăr europeană.

Să nu uităm să apărăm viitorul în aceste vremuri de criză. Anul trecut, concursul deeficacitate dintre guverne a fost cine putea cheltui cel mai mult. Toată lumea apăsa peaccelerator. Anul acesta se întâmplă contrariul. Toată lumea apasă pe frână. Foarte bine.Parlamentul acceptă cifra impusă Consiliului de cele mai cumpătate sau zgârcite statemembre, dar cu condiția să convenim asupra protejării viitorului.

Uniunea nu mai deține resursele necesare pentru a-și finanța bugetul. În loc să fieinstrumentul primar al solidarității între europeni, bugetul comunitar a devenit câmpulde luptă pentru interesele naționale contradictorii. Tratatul de la Lisabona este în vigoarede un an. Acesta îi conferă Uniunii noi competențe, de mult așteptate. Totuși, nu a pututfi alocată nicio resursă suplimentară la bugetul pentru anul 2010, iar același lucru estevalabil și pentru anul 2011. Același lucru este valabil și pentru programul de acțiune Europa2020.

Într-o vreme când toate statele membre sunt angajate în politici care au drept țintă reducereamasivă a cheltuielilor publice, marele lor interes este de a identifica și de a se folosi deeconomiile posibile, care ar putea fi făcute prin cumularea unor cheltuieli, fie între câtevastate, fie între toate cele 27 de state membre. Europa, viziunea europeană și evaluareacomparativă europeană ne pot ajuta să cheltuim mai puțin. Din acest motiv, ParlamentulEuropean propune un acord între cele trei instituții asupra unei metode de colaborăriviitoare împreună la toate aceste propuneri.

Ca persoană privată aș dori să adaug că vom economisi timp implicând parlamentelenaționale, deoarece sunt suverane în domeniul fiscal și bugetar.

Ivars Godmanis (ALDE). – Dle Președinte, aș dori să subliniez trei aspecte. În primulrând, dacă vremurile sunt dure pentru toată lumea, trebuie să colaborăm. Cred că momentulcel mai grav din reconcilierea noastră a fost când Consiliul a refuzat să înceapă discuțiile,iar al doilea a fost când acesta a refuzat să înceapă discuțiile pe baza documentelor propusede Comisie referitoare la partea politică a dezbaterilor noastre. Însă discuțiile sunt prevăzuteîn tratat și sunt formate din cel puțin două părți. Prima: în ceea ce privește cadrul financiarmultianual, reiese destul de clar din articolul 312 că, dacă nu purtăm discuții înainte de acădea de acord asupra noului cadru financiar multianual, acesta nu va fi o realizare.

Referitor la resursele proprii - ce sunt probabil foarte logice pentru Consiliu -, nu există unpericol mare. Articolul 311 subliniază că nu începem cu noi impozite, ci inițiem discuții.Cred că avem nevoie de un buget, sută la sută. Nu există altă soluție. Dar dacă ne dorim cuadevărat un lucru - să lucrăm împreună și să începem discuțiile (nu știm care va fi rezultatuldiscuțiilor) - solicităm Consiliului să ia parte la această misiune comună. Cred că vomtransforma acest lucru într-o reușită. Dacă nu, sper să nu mergeți de singuri, conformarticolului 315. Puteți să o faceți, însă cred că va fi mult mai bine să participăm la o misiunecomună, decât la una separată.


Hynek Fajmon (ECR). – (CS) Dle Președinte, aș dori să spun că sunt dezamăgit denegocierile dintre Consiliu, Comisie și Parlament cu privire la bugetul UE pentru 2011. Înprezent întreaga Europă este afectată de criza economică și financiară. Guvernele europenesunt afectate de veniturile în scădere și de necesitatea de a rambursa datorii enorme.Parlamentul European nu poate pretinde că este imun la acest lucru. Nu este corect caParlamentul să solicite o creștere de 6 % a bugetului într-o situație atât de dificilă. Nu estecorectă nici aprobarea bugetului în schimbul promisiunii de a da Parlamentului resurseleproprii. După mine, negociatorii Parlamentului European nu ar trebui să exagereze situațiaîn discuții, ci ar trebui, dimpotrivă, să aibă drept scop atingerea unui acord.

Cetățenii, gospodăriile, firmele, comunitățile și statele UE au nevoie de stabilitate, iar acestlucru poate fi asigurat doar prin bugete aprobate corespunzător, nu prin bugete provizorii.Prin urmare, solicit Parlamentului, Consiliului și Comisiei să aprobe bugetul UE pentru 2011cât mai curând posibil.

Diane Dodds (NI). – Dle Președinte, salut această dezbatere de astăzi privind bugetul.Statele membre trăiesc vremuri dificile, o realitate pe care această Cameră nu o poate ignora.Din discuțiile cu alegătorii mei reiese clar că aceștia cred că cei care exprimă necesitateacreșterilor bugetare sunt rupți de realitatea economică, iar, în plus, întreaga chestiune ducela o scădere a încrederii în instituțiile europene.

Neajungerea la un acord asupra unui buget nu se datorează intransigenței, ci în mare măsurăagendei federaliste și căutării Sfântului Graal, conceptul de resurse proprii. Din punctulmeu de vedere un impozit al UE nici nu poate intra în discuție.

Ca răspuns la declarația de astăzi a președintelui Barroso, conform căreia acesta va înaintapropuneri privind un astfel de impozit până în luna iunie din anul următor, aș dori să îlinvit pe primul-ministru Cameron să declare limpede că orice mișcare în acest sens va ducela un referendum în Regatul Unit.

Sidonia Elżbieta Jędrzejewska (PPE). – (PL) Dle Președinte, vorbind în calitate deraportoare pentru bugetul Uniunii Europene pentru anul 2011, aș dori să subliniez rolulconstructiv pe care l-a avut Președinția belgiană. Doresc, de asemenea, să mulțumesc pentruimplicarea Comisiei Europene. Totuși, eforturile noastre nu s-au epuizat. Dimpotrivă, artrebui să le intensificăm acum. Personal cred că eșecul negocierilor privind bugetulpentru 2011 reprezintă o înfrângere pentru noi toți. Cu toate acestea, aș dori să împart cudvs. interpretarea mea privind motivul pentru care a avut loc insuccesul de luni.

Am fost martorii unei situații regretabile, în care mai multe state membre au prelungitnegocierile până la miezul nopții pentru a le face să se încheie cu un eșec. Nu am reușit săîncheiem negocierile la timp, deoarece din partea mai multor state membre pur și simplunu a existat voința de a purta discuții. Pentru mine personal este o situație exasperantă șifoarte surprinzătoare atunci când la masa negocierilor stau diplomați și miniștri adjuncțide finanțe și nu doresc să vorbească despre finanțe sau despre viitoarea finanțare și prezentafinanțare a Uniunii Europene. Mi se pare absolut de neînțeles și inacceptabil, întrucât măîntreb ce se va întâmpla mai departe dacă politicienii și diplomații nu doresc să discute uniicu alții?

Următorul meu punct este că tensiunea privind discutarea bugetului pentru anul 2011 aînceput deoarece Parlamentul European dorește să atragă atenția statelor membre asupraunei probleme pe care o vedem în viitor și pe care o putem vedea deja de astăzi: că UniuneaEuropeană continuă să adopte noi roluri și să inițieze noi domenii de activitate și că are


ambiții tot mai mari, dar că statele membre,care susțin aceste ambiții, în același timp, nudoresc să finanțeze acele ambiții, acele planuri, acele acțiuni și acele noi domenii. Trebuiesă vorbim despre această incoerență tot mai pregnantă. Într-o vreme de criză este cu atâtmai important să vorbim despre finanțe și să vorbim despre cum Uniunea Europeană vafi finanțată. Mai mult, Parlamentul European este cu atât mai mult necesar și nu este timpulpotrivit, în acest moment, să facem din buget un subiect tabu.

Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dle Președinte, avem într-adevăr în UniuneaEuropeană o criză gravă a bugetului și, așa cum a spus vorbitoare precedentă, multe părțisunt responsabile pentru asta. Poate că așteptările Parlamentului în urma acestor negocieriau fost într-o oarecare măsură greșite - am dorit să ne ocupăm de prea multe chestiuni înacelași timp. Aceasta este o problemă pentru beneficiari, însă este de fapt și o criză politicăserioasă care provine, în opinia mea, din faptul că s-a pierdut pe undeva spirituleuroentuziasmului. Acest spirit a fost simțit în Parlamentul European în dezbaterile privindTratatul de la Lisabona, iar cei care nu erau mari iubitori ai Europei au fost îndemnați săfie mai entuziaști. Cu toate acestea, când s-au încheiat negocierile privind tratatul șiintegrarea a fost îmbunătățită, au început discuțiile privind banii și bugetul și atunci a ieșitla iveală că în loc de euroentuziasm, era vorba de euroegoism și de o dorință de a plăti câtmai puțin posibil pentru această integrare europeană în creștere. Mi-aș dori mai multeuroentuziasm pentru buget.

Reimer Böge (PPE). – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, îmi fac griji, dar nupentru buget, acordul interinstituțional sau un posibil buget cu douăsprezece părți. Măpreocupă în general starea politică a Uniunii Europene, care a ieșit astăzi la iveală încontextul bugetului. Sunt îngrijorat de tendința de cooperare interguvernamentală și defaptul că puterile sporite ale Parlamentului vor fi cu siguranță diminuate și de faptul că șiacordul încheiat în 2006 nu este respectat. Sunt preocupat de faptul că Tratatul de laLisabona nu este pus în aplicare. (Aplauze) Dle Barroso, vă salut declarațiile. Totuși, poatear fi fost mai de folos dacă ați fi venit cu 10 zile mai devreme pentru a clarifica dacă Comisiaeste de partea Parlamentului.

În ceea ce privește cele trei teme principale ale negocierilor noastre, prima pe care aș dorisă o discut este instrumentul de flexibilitate. În mod evident, s-a mișcat ceva în acestdomeniu. Cu toate acestea, am auzit recent că s-au înregistrat regrese în timpul negocierilorparalele de la Bruxelles. Ce se întâmplă acolo? Există vreo posibilitate de a ajunge la unacord, iar aici cer prea mult, asupra aceluiași nivel de flexibilitate pe care l-am avut înaintede Tratatul de la Lisabona, care a fost soluția corectă și care a fost realizat după mulți anide negocieri, începând cu Agenda 2000? Se cere prea mult ca în cazul resurselor propriisă ne angajăm în continuarea a ceea ce noi - Consiliul, Comisia și Parlamentul - am spusîn 2006 în declarația noastră privind acordul interinstituțional? Se cere prea multpersoanelor care resping ideea dezbaterii privind resursele proprii să încerce să citeascătratatul? Tratatul spune că această dezbatere trebuie să aibă loc.

În cele din urmă, dle Președinte, ni se cere prea mult să încheiem acorduri politice obligatoriiprivind toate chestiunile referitoare la proceduri de aviz pentru a putea preveni aparițiacrizelor și pentru a nu ne găsi în aceeași poziție cu privire la alte chestiuni, inclusiv acordurilede comerț extern și următorul cadru financiar multianual? Dacă prezentați aceste aspectesub forma de astăzi, răspunsul din partea acestei Camere va fi un „nu” hotărât.

Marian-Jean Marinescu (PPE). - Este evident că statele membre trec printr-o perioadădificilă din punct de vedere bugetar. Pe de altă parte, s-a dovedit foarte clar că bugetul


european a contribuit major la dezvoltarea tuturor statelor membre, inclusiv a celor netcontributorii.

Este surprinzător că eșecul concilierii nu s-a datorat unui dezacord pe cifre, ci refuzului dea discuta practic despre viitorul comun al statelor membre, despre viitorul Europei.Parlamentul nu dorește să-și depășească atribuțiile, dorește să se respecte tratatul și săprotejeze interesele viitoare ale cetățenilor care l-au ales.

Care sunt punctele de discuție care au fost refuzate de Consiliu?

Implicarea Parlamentului European în elaborarea MFF este prevederea tratatului, s-a realizatacest lucru în 2006 și nu cred că bugetul 2007 – 2013 a fost rău pentru Uniune, dimpotrivă.

Flexibilitate - un mecanism care a fost utilizat eficient până acum și de care au beneficiattoate statele membre.

Resurse proprii - tocmai situația bugetară prin care trec statele membre ar trebui să îndemnela găsirea unor metode de alimentare a bugetului european stabile, care să nu mai pună înpericol implementarea politicilor europene.

Noile responsabilități din tratat și strategia 2020 au nevoie de finanțare. Este de neacceptatca aceeași instituție, Consiliul, să fixeze ținte pentru 2020 și, în același timp, să nu aprobemijloacele financiare pentru realizarea acestor cerințe. Eu cred că suntem obligați să ajungemla un acord. Avem o responsabilitate față de cetățeni - trebuie să nu diminuăm încredereaîn instituțiile europene

Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, săptămâna aceastaar fi trebuit să adoptăm bugetul general al Uniunii Europene pentru 2011. În schimb, neaflăm în fața unei situații în care Europa este expusă unui risc grav de a fi nevoită să înceapănoul an cu un buget provizoriu și în mare măsură blocat de aplicarea sistemului dedouăsprezece zecimi.

Știe toată lumea că Parlamentul, Comisia și cele mai multe state membre erau gata să ajungăla un acord, care a fost blocat de o minoritate de țări care au refuzat inițierea unor dezbatericonstructive cu Parlamentul privind punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona.

Cred că poziția Parlamentului din timpul negocierilor a fost una responsabilă și moderată.Parlamentul a solicitat aplicarea Tratatului de la Lisabona și continuă să solicite acest lucrucu putere.

Consiliul, la rândul său, s-a arătat incapabil să ajungă la un acord și s-a dovedit profunddivizat în privința unor chestiuni de o importanță fundamentală, votate de o minoritatede state, respingând ideea deschiderii unei dezbateri cu Parlamentul asupra normelor șiprocedurilor care ar trebui să ofere orientare în punerea în aplicare a Tratatului de laLisabona.

Acum suntem totuși obligați să privim spre viitor și să construim Europa viitorului împreună- și prin aceasta mă refer la Consiliu, Parlament și Comisie - fără egoism sau minciună. Fiindde acord cu limitele impuse de Consiliu asupra cifrei de creștere, cele 2,9 % pe care le știm,obiectivul Parlamentului este să transmită un semnal puternic că este sensibil la vremurilepe care le trăim.

Cu toții suntem totuși de acord, cum a afirmat și Comisia astăzi, că ar trebui să solicitămo mai mare flexibilitate pentru a face față necesităților Europei. Sunt de acord cu ceea ce aspus președintele Barroso astăzi când s-a referit la propunerile pe care le va elabora Comisia


privind utilizarea resurselor proprii și adaptarea bugetului UE la Tratatul de la Lisabona șisper să existe o mai mare cooperare din partea Consiliului în construirea Europei viitorului.

José Manuel Fernandes (PPE). – (PT) Dle Președinte, în negocierile cu Consiliul privindbugetul pentru anul 2011, Parlamentul European a făcut tot ce i-a stat în putere pentru ase ajunge la un acord. Singura solicitare este să fie îndeplinite acțiunile Consiliului, deexemplu strategia Europa 2020 și necesitatea de a o finanța, și să se respecte Tratatul de laLisabona.

În realitate, Parlamentul European trebuie implicat - prin vot, avize sau consultări - în noulacord interinstituțional, în următorul cadru financiar multianual și în stabilirea noilorresurse proprii. Aceste solicitări sunt logice, raționale, de interes public și în scopul preveniriiriscurilor și a conflictelor interinstituționale: sunt cereri pe care Consiliul ar trebui să leîmpărtășească și să le susțină.

În ceea ce privește acordul interinstituțional, este evident că respectarea angajamentelorfăcute de instituțiile europene, mai precis de Consiliu, depind de existența flexibilitățiiprivind cadrul financiar multianual actual.

Strategia Europa 2020, programul internațional reactor termonuclear experimental,Serviciul european de acțiune externă și entitățile de supraveghere financiară reprezintăcâteva exemple de situații în care este nevoie de finanțare. Consiliul trebuie să adopteTratatul de la Lisabona, atât din punctul de vedere al domeniilor intrate de curând subjurisdicția Uniunii Europene, care se reflectă în buget, cât și din punctul de vedere alcompetențelor consolidate ale Parlamentului European, mai ales în ceea ce privește bugetul.Aceste schimbări consolidează de fapt legitimitatea democratică a instituțiilor Uniunii.

Prin folosirea mai degrabă a metodei comunitare, decât a abordării interguvernamentale,guvernanța noastră devine mai democratică. Sper ca proiectul european de pace, solidaritateși progres să nu fie împiedicat sau pus în pericol de câteva egouri naționale.

Mairead McGuinness (PPE). – Dle Președinte, aceasta a fost o dezbatere foarte importantă- cu precădere aspectele sale politice -, însă cred că este, de asemenea, important să vorbimdespre câteva dintre părțile sale practice. Sunt raportorul pentru agricultură pentru bugetulpentru 2011 și vor exista consecințe reale dacă nu vom ajunge la un acord privind bugetulpentru fluxul monetar al statelor membre care au făcut în ultimele săptămâni plăți în avansagricultorilor lor. Aceștia se află în fața unor dificultăți financiare și a unor venituriinsuficiente. Deci, există consecințe foarte reale și practice, iar aceasta este doar una dintreele.

Dar să vorbesc despre viitor. În acest moment, dezbatem viitorul politicii agricole comune,iar cerința noastră este ca aceasta să aibă mai multe rezultate pozitive pentru Europa înprobleme legate de mediu, de securitatea alimentară și de dimensiunea teritorială, și totușipână acum s-a dezbătut cum putem reduce bugetul agriculturii. Sunt foarte îngrijorat că,în această dezbatere despre bugetul pentru 2011, proiectăm o perspectivă negativă abugetului pentru agricultură și a Uniunii Europene post-2013. Între cele două există olegătură foarte strânsă și cred că trebuie să fim conștienți de asta.

Edit Herczog (S&D). – (HU) Dle Președinte, în ultimii zece ani le-am spus cetățeniloreuropeni că un Tratat privind Uniunea Europeană era necesar, iar țările l-au ratificatîntr-adevăr. În ultimii zece ani le-am spus cetățenilor că cercetarea și dezvoltarea pot firealizate și finanțate mai bine la nivelul UE. Le-am spus că politica spațială europeană poatefi realizată mai bine la nivelul UE și le-am spus că cercetarea în domeniul energiei și lupta


împotriva schimbărilor climatice poate fi realizată mai bine la nivelul Uniunii Europenedecât la nivel de stat membru. Având această convingere, am susținut-o, am crezut căspunem adevărul. Unde merge mia, merge și suta. Dacă până în ziua de astăzi încă maicredem ce am spus în ultimii zece ani, trebuie să creăm resursele bugetare necesare, iarprima resursă în realizarea acestui aspect este flexibilitatea, în timp ce a doua resursă estecrearea resurselor proprii ale Parlamentului, ale Uniunii Europene. Ceterum censeo avemnevoie de Uniunea Europeană.

Niki Tzavela (EFD). – Dle Președinte, declarația dvs. comună după summitul UE-SUA afost prima declarație de mult timp în care Comisia a manifestat solemnitate, optimism,putere, solidaritate și, de asemenea, coerență. Aici avem paradoxul negăsirii unui limbajcomun în privința bugetului. Dacă dorim ca Europa să fie o putere internațională ceea cesuntem într-adevăr, nu ne putem permite să nu avem un buget. Asta este ceea ce doreamsă spun și țineți-o tot așa.

Giovanni Collino (PPE). – (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, eșecul dialoguluitripartit reprezintă o oportunitate politică majoră pentru a reflecta asupra istoriei recentea Europei.

Problema nu este doar politică, ci și culturală și implică multe state membre. Crizaeconomică și financiară actuală este structurală și nu un fenomen trecător. Reprezintă defapt o transformare care afectează economia, ocuparea forței de muncă și societatea înperioada în care trăim. Dacă nu există dezvoltare la nivel politic și cultural, cu o viziuneglobală a Europei, nu vom reuși să luăm măsuri pentru a depăși problemele asociateînceputului mileniului al treilea, precum bunăstarea, cercetarea, politica energetică și demediu și securitatea, care pot fi abordate doar printr-o fuziune politică a tuturor statelorcare formează Uniunea.

Mesajul meu pentru colegii deputați din PE este că, în timp ce dialogul tripartit a eșuat,activitatea efectuată de Parlament este o activitate distinsă, care respectă pe deplin mandatulnostru de a-i reprezenta pe oameni. În zilele noastre, Parlamentul are o putere mai maredatorită Tratatului de la Lisabona, iar Consiliul nu mai poate adopta un rol dominantîmpotriva suveranității populare pe care o reprezintă Parlamentul...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, este clar căreprezentanții tradiționali ai Parlamentului European solicită o flexibilitate amplă abugetului, însă am observat că nimeni nu a menționat interesele contribuabililor neți sauinteresele cetățenilor.

În cele din urmă, contribuabilii neți finanțează UE, ei au fost responsabili de repornireamotorului economiei după criză, au salvat țările cu deficite bugetare și chiar și monedaeuro și pun o povară grea pe umerii cetățenilor lor. După părerea mea, este astfel de înțelesși justificabil că aceste țări și cetățenii lor doresc să respecte creditele bugetare, să se asigurecă soldul net nu poate fi modificat retrospectiv după toane și să prevină devierea banilorpe diferite canale. Nu mă refer aici bineînțeles la ajutorul acordat în urma unor dezastre.Exclud această situație.

În mod similar, abordarea critică a impozitelor UE nu are nimic de a face cu aparenta lipsăde solidaritate. Acest lucru se datorează faptului că statele membre sunt în mare măsurăîmpotrivă. Din acest motiv, este clar că de dragul subsidiarității trebuie să stăruim asupraratificării de către parlamentele naționale.


Monika Hohlmeier (PPE). – (DE) Dle Președinte, aș dori să clarific, după ce s-a pusproblema aici de mai multe ori, că nu am cerut niciun cent în plus în timpul negocierilorbugetare față de cât ne oferise Consiliul. Asta înseamnă că am fost în deplină concordanțăcu doleanțele Consiliului. În ceea ce privește instrumentul de flexibilitate, avem nevoie deel deoarece Consiliul ne pune deseori în dificultate prin deciziile sale referitoare la proiectemajore pentru care nu a planificat o finanțare. Apoi, încercăm împreună cu statele membresă găsim o soluție la aceste proiecte, pentru a putea să le susținem financiar și să facemplanuri rezonabile. Nu am cerut, de asemenea, mai mult decât prevede Tratatul de laLisabona. În schimb, solicităm respectarea tratatului. Nimic altceva, nici mai mult și nicimai puțin.

În privința resurselor proprii, Parlamentul nu cere prea mult atunci când spune că ar dorisă discute cel puțin chestiunea, ce formă ar putea lua și dacă există resurse proprii. Nu sepoate să se refuze dialogul pe această temă și apoi să se dea vina pe Parlament.

Janusz Lewandowski, membru al Comisiei. – Dle Președinte, după ce am ascultatcomentariile domnilor deputați, doresc să adaug ceva pe scurt la cele introduse depreședintele Barroso.

Strategia Comisiei în aceste circumstanțe specifice este foarte simplă și bazată pe simplapresupunere că unitatea, nu diviziunea, este lucrul de care are nevoie Europa pentru a facefață altor provocări. Cred că Președinția belgiană acționează pe baza aceleiași ipoteze.

Rolul nostru este clar definit în tratate în cazul unui acord - iar cazul unui dezacord, carenu a fost prea probabil, a avut loc pentru prima oară în 26 de ani. Vedem frustrarea amilioane de beneficiari la nivelul întregii Uniuni Europene. De aceea trebuie să reacționăm.Înțelegem că ar trebui să ne mișcăm repede, iar astăzi am luat primele măsuri pentru aajunge la un acord asupra orientărilor, iar ulterior, poate la 1 decembrie, pentru a prezentacifrele, care nu mai sunt discutabile, pentru a apăra flexibilitatea, de care avem nevoie,pentru a prezenta o propunere privind înțelegerile de cooperare, elaborate pe baza Tratatuluide la Lisabona, și pentru a apăra - ceea este, de asemenea, important - dreptul de inițiativăal Comisiei pentru a descrie viziunea asupra anului viitor.

Este responsabilitatea noastră comună să ne ținem promisiunile, să realizăm ceea ce așteaptăbeneficiarii, ce a fost construit, ca buget, pe partea veniturilor, respectând integralsuveranitatea fiscală a statelor membre. Este vorba de un buget modest al cărui ritm decreștere era jumătate față de cel al unui buget național, în ciuda extinderii cu peste 12 statenoi. Aceasta a fost o dovadă clară de disciplină și de rigoare. Prin urmare, să ne facemdatoria lucrând în același timp la un scenariu mai bun. Fac apel la simțul dvs. de răspundere.Împreună cu președintele Barroso mă simt foarte încurajat de dezbaterea de astăzi dinParlament.

Melchior Wathelet, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dle Președinte, este adevăratcă acest tip de dezbatere ar trebui mai degrabă să ne ajute să ajungem la un acord decât săfacă situația și mai dificilă. Sper să pot spune că acesta a fost spiritul dezbaterii din aceastădupă-amiază.

Da, se vor face progrese și va trebui să încercăm să găsim un acord privind flexibilitatea șifinanțarea ITER. Da, această perspectivă pentru bugetele pentru 2012 și 2013 vor trebuisă fie supuse unui acord și ne străduim într-adevăr să demonstrăm că avem capacitatea dea ajunge la un acord privind această perspectivă 2012-2013, mai ales referitor la problemaimportantă a flexibilității.


În al doilea rând, da, vom avea dezbateri în contextul articolelor 312 și 324 pentru a vedeacum putem pune în aplicare și realiza concret acest lucru și cum garantăm că aceste articoleși aceste proceduri noi devin realitate. Va trebui să găsim un limbaj comun.

Am auzit astăzi despre intenția Comisiei de a-și folosi competența de inițiativă legislativă,fie în chestiunea privind resursele proprii, fie în privința cadrului multianual. Pe baza acestorelemente va trebui să ne unim, va trebui să discutăm, va trebui să ne asigurăm că respectămdispozițiile articolelor 312 și 324 ale tratatului, care prevăd că toate elementele trebuiepuse în aplicare pentru a se ajunge la un acord, pentru a organiza aceste reuniuni și pentrua realiza această coordonare care ar facilita concretizarea acestor proceduri noi prevăzutede tratat.

Cu privire la partea flexibilă pentru 2012-2013, va trebui să punem în aplicare acestearticole 312 și 324 din tratat, chiar dacă trebuie încă o dată - trebuie să subliniez acestpunct - să asigurăm că bugetul pentru anul 2011 este adoptat. Credibilitatea UniuniiEuropene este în joc. În joc se mai află și eficacitatea politicilor care vor fi implementatedoar dacă este adoptat bugetul pentru 2011. Vorbim doar de politicile de coeziune; numaidespre asta vorbim. Ceea ce este cu adevărat în joc aici este credibilitatea noastră șiimplementarea politicilor noastre.

În al treilea rând, să nu îi apărăm pe cei care nu doresc un buget, astfel încât UE să aibă șimai puține resurse la dispoziție pentru a-și derula politicile. Cu toate acestea, trebuie, fărăîndoială, să susținem o atitudine conciliantă pentru a le demonstra că se înșeală și să profitămcât mai mult de aceste ultime săptămâni pentru a obține această atitudine, astfel încât săbeneficiem cu toții de ea, în ciuda concesiilor pe care am fost nevoiți să le facem. Însă, acestaeste cel puțin un raționament care atrage după sine mai degrabă un progres decât un regres,ceea ce se va întâmpla dacă nu vom avea bugetul pentru 2011 în următoarele câtevasăptămâni.

Președinte. – Dle președinte în exercițiu al Consiliului, Conferința președinților este pepunctul de a începe, deci vor fi necesare câteva întrebări și răspunsuri reale în aceastăCameră, deoarece va fi o reuniune foarte importantă. Trebuie să vedem un progres dinpartea Consiliului. Probabil că ați purtat multe discuții cu membrii Consiliului, cu statelemembre. Cum ați putea să ne explicați acest fapt? Este posibil să vă îndreptați în direcțianoastră? Avem anumite așteptări. Le cunoașteți foarte bine, deoarece aceasta a fost de fapttema ultimelor noastre întrebări - trei puncte de la sfârșitul zilei de 15 noiembrie, la câtevaminute înainte de miezul nopții. Este foarte important să primim un astfel de răspuns dela dvs.

Melchior Wathelet, președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dle Schulz, v-am auzitîntrebarea. Cred că nimeni nu a fost cruțat.

Cred că putem alege ori abordarea de a ne arăta cu degetul unii pe alții - e vina voastră, evina noastră - sau putem încerca să ne convingem să avem o altă abordare, ambele părțiîncercând să avanseze spre această atitudine conciliantă. Am putea, de asemenea, sărămânem la starea psihică care ne-a condus din nefericire la un dezacord la data de15 noiembrie.

Cine este vinovat? V-aș fi putut spune asta de la început, Parlamentul avea cu siguranță săspună că este vina Consiliului, iar Consiliul avea cu siguranță să spună că este vinaParlamentului, amândouă instituțiile mulțumind Comisiei pentru eforturile făcute în


vederea concilierii. Trebuie să încercăm să ne îndepărtăm de o astfel de abordare și săprofităm de ultimele săptămâni și zile pentru a începe să gândim altfel.

Pentru a răspunde la întrebarea Președintelui: se poate avansa? Da, se poate avansa, deoareceștim că, dacă acționăm la fel ca la 15 noiembrie, dezacordul de la acea dată se va repeta,mai ales în ceea ce privește problema importantă a flexibilității. De ce este această problemăimportantă? Este important, deoarece, din punctul meu de vedere, se referă la una dintrepreocupările majore ale Parlamentului, și anume a avea un număr de perspective, cel puținpentru perioada 2012-2013, adică sfârșitul cadrului actual multianual.

Acesta este motivul pentru care, în această privință, Președinția belgiană a reluat imediatlegăturile, după data de 15 noiembrie, pentru a încerca să avanseze și în aceste puncte. Da,există posibilități de a se ajunge la un acord în acest context, însă ambele părți vor trebuisă își inverseze raționamentul și să adopte o poziție conciliantă pentru a avea rezultate.Altminteri, vom fi, din păcate, martorii unui alt eșec, iar mai devreme am menționatconsecințele dăunătoare pe care le-ar avea un eșec, mai ales asupra derulării politicilornoastre. Cred că cetățenii Europei merită mai mult de atât.

Președinte. – Dle președinte în exercițiu, vă mulțumesc pentru activitatea dvs. din timpulnegocierilor și de asemenea pentru discuție. Sperăm ca rezultatul să fie pozitiv cât maicurând cu putință.

Vă mulțumesc, de asemenea, dvs., președintelui Comisiei, dl Barroso, și comisaruluiLewandowski, pentru contribuția la discuția noastră.

Am acum câteva observații importante de făcut și voi vorbi în limba mea maternă.


Aș dori să vă informez că termenele pentru depunerea propunerilor legate de această temăsunt următoarele: propuneri de rezoluții - miercuri, 24 noiembrie la ora 10.00,amendamente - miercuri, 24 noiembrie la ora 15.00.

Votul va avea loc joi, 25 noiembrie 2010.

Declarații scrise (articolul 149)

Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris . – Ne aflăm astăzi într-un impas ce depășește de faptcadrul procedurii bugetare pe 2011 și reprezintă un moment de cumpănă ce va definiviitorul Uniunii și va servi drept precedent pentru viitoarele proceduri bugetare și rolul pecare îl va juca Parlamentul European.

Doleanțele Parlamentului nu sunt absurde și practic nu vrem decât ca rolul ce este atribuitde Tratat Parlamentului să fie respectat. Parlamentul a făcut foarte multe concesii în cadrulacestor negocieri și ni se cer încă multe altele. Sper totuși să trecem peste acest moment și,în interesul cetățenilor, să putem vota noul buget în sesiunea din decembrie.

Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. – (FR) Din 1988 nu mai văzuse Europaun astfel de dezacord fundamental între Parlament și partenerii săi instituționali cu privirela bugetul european. Acesta este un moment istoric: își va permite Consiliul, și mai ales îșivor permite Regatul Unit, Olanda și Danemarca, să vadă că Europa nu mai înseamnă decâtcumulare de resurse pentru a ne fi mai bine împreună? Unele state membre adoptă oatitudine neconsecventă: taie din bugetele lor naționale în numele austerității și solicită UEsă le rezolve problemele, dându-i misiuni ambițioase de îndeplinit. Apoi, în momentul


când aceste ambiții sunt pe punctul de a se îndeplini, se răzvrătesc împotriva cererilorbugetare lacome. Galileo, ITER, Strategia UE 2020, Serviciul european de acțiune externă– toate costă bani! Va trebui să ne luptăm în fiecare an pentru a obține o contribuție modicădin partea statelor membre încăpățânate, care vor acuza ulterior Europa de ineficiență șide inutilitate? De aceea sunt pentru o dezbatere privind resursele proprii, pentru respectareaTratatului de la Lisabona și pentru o Europă ambițioasă și realistă.

Georgios Stavrakakis (S&D) , în scris. – (EL) Poziția intransigentă a unei minorități destate membre este, în principiu, expresia refuzului ei clar de a pune bazele unor soluțiiprompte și semnificative la necesitățile fundamentale ale cetățenilor europeni acum sauoricând vor apărea în viitorul apropiat. Trebuie să abordăm în mod responsabil chestiunilecare îi privesc pe cetățenii europeni. Nu trebuie să uităm că pe lângă noile responsabilitățipost-Lisabona ale UE, statele membre propun și adoptă în mod constant noi politici șistrategii, precum strategia UE 2020, solicitând UE să o pună în aplicare; pe de altă parte,acestea spun că nu doresc să asigure banii pentru a le aplica, condamnându-le în felul acestala eșec, înainte ca măcar să înceapă. Și eu aș dori să subliniez că Parlamentul European nucere o creștere a cheltuielilor sau mai multe competențe decât cele prevăzute în Tratatulde la Lisabona. Parlamentul pledează în mod clar că UE trebuie să aibă la dispoziție suficienteresurse pentru a putea aplica fără probleme politicile care completează eforturile statelormembre pentru îmbunătățirea ocupării forței de muncă, a investițiilor și a creșteriieconomice globale. Poziția Parlamentului este că bugetul UE nu face parte din criză; el este- prin investiții în sectoarele critice - răspunsul la aceasta.

Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Sunt foarte îngrijoratăde confuzia din jurul bugetului UE pentru anul 2011, deoarece, pe de o parte, nu ne putemabandona planurile ambițioase de construire a unei Uniuni Europene puternice, în timpce, pe de altă parte, Polonia va prelua președinția Consiliului UE în a doua jumătate aanului 2011. Dacă Uniunea Europeană nu va fi adoptat bugetul până atunci și dacă încătrebuie să stabilească unul în fiecare lună, președinției noastre îi va fi foarte greu să îșiîndeplinească sarcinile. Trebuie să ne întrebăm ce este mai important: o soluție simplă petermen scurt, ceea ce înseamnă să cedăm în fața unui număr de țări și a președinției, sauun proiect mai ambițios, care poate fi mai greu, dar care, pe termen lung, va întări UE șidin care vom avea cu toții într-adevăr de câștigat? În opinia mea, este mai important săconstruim împreună o Uniune Europeană puternică. O asemenea Uniune Europeană arenevoie de resurse proprii și de un buget solid, bazat pe principiul solidarității pentru afinanța ce este necesar. Există mai multe state membre ale UE, în primul rând și în primulrând Regatul Unit, care nici nu doresc să discute acest subiect. Nu ne putem permite săcedăm în fața intereselor naționale.

PREZIDEAZĂ: GIANNI PITTELLAVicepreședinte

14. Prezentarea programului de lucru al Comisiei pentru 2011 (dezbatere)

Președinte. – Aș dori să vă reamintesc că, acum 30 de ani, un cutremur îngrozitor a lovitunele regiuni din Italia, și anume Irpinia și Basilicata, având ca urmare moartea a mii și miide oameni. Consider că trebuie să arătăm simpatie și să exprimăm condoleanțele șisolidaritatea noastră față de familiile și zonele afectate.


Următorul punct este declarația dlui José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene,cu privire la prezentarea programului de lucru al Comisiei pentru anul 2011.

José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle președinte, am onoarea de a vă prezentaastăzi programul de lucru al Comisiei pentru anul 2011. Prezentarea marchează atât unînceput, cât și un sfârșit. Pe de o parte, programul de lucru intervine prin lansarea unei noietape a unei activități politice foarte importante. Pe de altă parte, adoptarea programuluireprezintă încheierea dialogului structurat consolidat, care a fost lansat o dată cu dezbatereaprivind starea Uniunii, din luna septembrie, în cadrul acestui Parlament.

Lucrările pregătitoare care au condus la programul de lucru al Comisiei de anul acesta aufost, într-adevăr, o premieră și, în opinia mea, una de succes. Prin înregistrarea de progreseîn ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului-cadru revizuit, am fost în măsură să nelansăm în discuții aprofundate cu privire la prioritățile politice pentru anii următori.

Pe durata acestui proces fructuos, am fost încurajat de gradul ridicat de convergență în ceeace privește orientarea de ansamblu și inițiativele concrete. Este un proces care a urmăritconsolidarea a ceea ce am numit „un parteneriat special”.

Acțiunea europeană trebuie să se concentreze asupra provocărilor din acele domenii încare UE poate aduce o valoare adăugată concretă. Cele 40 de inițiative strategice pe careComisia se angajează să le prezinte în 2011 reflectă principalele priorități politice pe carele-am identificat împreună. Din motive de transparență, programul include, în plus, alte150 de propuneri pe care Comisia le are în lucru în momentul de față.

Susținerea redresării economice și garantarea viitorului societăților noastre rămâneprioritatea principală în 2011. Eforturile noastre vor continua în trei direcții principale:consolidarea guvernanței, finalizarea reformei sectorului financiar și accelerarea puneriiîn aplicare a strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilăincluziunii.

Creșterea pe termen lung trebuie fondată pe o bază macroeconomică solidă. Prin inițiereaașa-numitului „semestru european” și a monitorizării propunerilor noastre din29 septembrie, vom consolida cadrul fiscal european și vom extinde supraveghereamacroeconomică în vederea prevenirii dezechilibrelor.

O reformă ambițioasă a sectorului financiar este deja în desfășurare, fiind adoptate actelegislative importante. În 2011, Comisia va prezenta actele legislative restante. Vor fiurmărite priorități-cheie, precum transparența și protecția consumatorilor, în timp ce uncadru privind crizele bancare va avea ca scop prevenirea și combaterea unor viitoare crize.Comisia va urmări să susțină Parlamentul și Consiliul în vederea ajungerii, înainte de sfârșitulanului 2011, la un acord privind o reformă completă.

Europa trebuie să mențină ritmul, concentrându-se asupra avantajelor noastre comparativeîn acest secol XXI al globalizării. Atunci când concurenții produc mai ieftin, noi trebuie săfim mai inteligenți. Ca exemplu de acțiune la nivel european, vom dezvolta un sistemeuropean de standardizare mai integrat, ca platformă importantă pentru consolidareaavantajului competitiv al întreprinderilor noastre, în special al IMM-urilor.

Pentru ca Europa să se mențină competitivă și să asigure locuri de muncă mai multe și maicalitative, trecerea la o societate cu emisii scăzute de carbon, eficientă din punctul de vedereal utilizării resurselor, trebuie să fie atent planificată. Prin urmare, reunirea politicilor


privind schimbările climatice, energia, transporturile și mediul va fi o prioritate. În 2011,se va acorda o atenție deosebită eficienței energetice.

Adaptarea la realitățile unei economii dinamice înseamnă, de asemenea, asigurarea unuinivel ridicat de protecție a drepturilor lucrătorilor, în strânsă cooperare cu partenerii sociali.Propuneri-cheie privind detașarea lucrătorilor și timpul de lucru vor fi elaborate și prezentateîn 2011. Între timp, revizuirea normelor privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor deinteres general va reprezenta un pas concret spre instituirea unui cadru adecvat care să ținăseama de natura specială a acestor servicii.

Odată cu Actul privind piața unică, Comisia a lansat un proces ambițios care să permităvalorificarea pe deplin a potențialului pieței unice. Întreprinderile noastre ar trebui să seconcentreze asupra afacerilor, și nu asupra birocrației. Nu în ultimul rând, IMM-urile suntadesea supuse unor presiuni excesive sau, într-adevăr, descurajate să dezvolte proiectetransfrontaliere care ar fi, altfel, promițătoare. Ca exemplu concret, prin clarificareanormelor privind drepturile de autor colective, putem simplifica condițiile-cadru actuale,încuraja și mai mult activitățile transfrontaliere și valorifica un potențial important decreare de locuri de muncă – nu în ultimul rând, în sectorul digital, care se dovedește atâtde promițător.

Din perspectiva cererii, o prioritate va fi consolidarea încrederii consumatorilor înpropunerea noastră privind soluționarea alternativă a litigiilor ca instrument importantde accelerare a procesului, de multe ori mult prea lent, de rezolvare a problemelorconsumatorilor.

Indiferent dacă acționăm în calitate de consumatori, lucrători, studenți sau de călători, sauîn orice alte roluri multiple pe care le-am avea în viața modernă cotidiană, UniuneaEuropeană are sens pentru noi atunci când aceasta ne oferă noi oportunități, o reducere ariscurilor sau îmbunătățirea calității vieții. Aceasta este o Uniune Europeană care acționeazăîn beneficiul propriilor cetățeni.

Ambiția de a face din UE o realitate tangibilă pentru cetățeni trebuie să depășească piațaunică. Consolidarea securității ar trebui să fie întotdeauna un mijloc de a ajuta cetățenii săbeneficieze de oportunitățile oferite de Uniunea Europeană și niciodată un scop în sine.Propunerea noastră privind „frontierele inteligente” va facilita călătoriile în interiorul și înafara UE, descurajând, în același timp, imigrația ilegală. De asemenea, pentru a păstraEuropa deschisă, vom lua măsuri împotriva celor care încearcă să exploateze sistemulnostru economic în scopuri ilegale, în timp ce cadrul legislativ privind protecția datelor varăspunde preocupărilor reale ale cetățenilor în epoca internetului. Uniunea trebuie să joacepe plan mondial un rol pe măsura ponderii sale economice, drept pentru care trebuie săasigurăm coerența acțiunii noastre externe.

Astfel, programul de lucru anunță acțiuni concrete în vederea proiectării la nivelinternațional a obiectivelor noastre pentru anul 2020 privind creșterea economică și creareade locuri de muncă. De asemenea, vom moderniza politica noastră de dezvoltare și ajutorumanitar. Cei din lume aflați în dificultate au nevoie de o Europă mai puternică pe planglobal.

Înainte de a încheia, aș dori să explic pe scurt ceea ce nu veți găsi în programul de lucru alComisiei și motivul acestei absențe.

După cum s-a anunțat, vom prezenta propunerea pentru următorul cadru financiarmultianual pană la jumătatea anului 2011. Instrumentele și programele financiare specifice


vor fi prezentate în a doua jumătate a anului 2011, coroborate cu cadrul general. Pentrua păstra natura politică a programului de lucru, ca de obicei, activitățile legate de punereaîn aplicare nu au fost incluse. Același lucru este valabil pentru negocierile internaționale,întrucât încheierea acestora depinde de terți. Între timp, aceste activități rămân o parteimportantă a misiunii noastre de bază. Vom continua să oferim informații și să purtăm undialog cu dvs. cu privire la aceste aspecte.

În introducerea mea, am menționat că programul de lucru nu a reprezentat doar încheiereadialogului nostru fructuos, ci și inițierea unei noi etape în cadrul eforturilor noastre concretede a scoate Uniunea Europeană din criză și dincolo de acest demers. Acum este momentulsă menținem ritmul. Avem nevoie să identificăm modalități de a accelera activitățile noastreîn mod colectiv.

Prin urmare, profit de această ocazie pentru a încuraja Parlamentul European și Consiliulsă se angajeze în discuții trilaterale cu privire la modul de punere în aplicare a dispozițiilorTratatului privind programarea Uniunii. În opinia Comisiei, acest lucru ar putea însemnaîncheierea unor acorduri pentru a avansa mai rapid în cadrul negocierilor privind inițiativeleselectate, care au o importanță deosebită pentru atingerea obiectivelor noastre politice.Un astfel de efort concertat ar demonstra hotărârea noastră de a oferi răspunsuri concrete,în timp util, în confruntarea cu criza care ne-a afectat pe toți. Acestea sunt așteptărilecetățenilor europeni. Consider că instituțiile Uniunii Europene ar trebui să răspundăpreocupărilor cetățenilor.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

József Szájer, în numele Grupului PPE. – (HU) Dle președinte, dle președinte Barroso,doamnelor si domnilor, Europa trebuie să depășească criza. Economia Europei trebuie săse bazeze pe muncă. Trebuie să scoatem țările Uniunii Europene din criza gravă actualăprin concentrarea, ca prioritate principală, pe oferirea de oportunități de muncă unuinumăr cât mai mare posibil de cetățeni europeni. De aceea, Grupul PPE sprijină fără rezervecrearea de locuri de muncă, considerând că aceasta reprezintă cel mai important obiectival programului de lucru al Comisiei Europene pentru anul viitor.

Europa a învățat multe din experiența crizei. În acest an, ne-am lansat în dezvoltarea unuinou sistem de guvernanță economică, într-o procedură accelerată și sper că Parlamentulpoate dezbate noile propuneri referitoare la reglementarea financiară și guvernanțaeconomică anul viitor, într-un mod care asigură adoptarea lor cât mai curând posibil.

Colegii mei din PPE vor ridica probleme importante pentru fiecare domeniu și aș dori sămenționez doar câteva dintre acestea: competitivitatea trebuie să se bazeze pe inovare șicercetare. Considerăm că nu există suficiente inițiative în acest domeniu în cadrulprogramului de lucru al Comisiei. Este necesară, de asemenea, consolidarea protecțieidrepturilor de proprietate intelectuală, precum și un sistem european de brevetare, viabilși competitiv. Considerăm că este important un control ridicat al importurilor europenede produse alimentare și că acestea trebuie să respecte cel puțin aceleași standarde de calitatepe care Uniunea Europeană le impune propriilor producători. Am fi dorit, de asemenea,să vedem mai multe propuneri privind problema apei, aceasta fiind considerată depreședinția maghiară drept unul dintre obiectivele majore.

Doamnelor și domnilor, în baza Tratatului de la Lisabona, în luna septembrie a acestui an,a fost inițiată o nouă ordine a programului legislativ și de lucru al Uniunii Europene, odatăcu discursul dlui Barroso privind starea Uniunii. Având în vedere că noul tratat garantează


drepturi importante Parlamentului European de a interveni în programul Uniunii Europene,considerăm că măsurile care urmează sunt importante. Din nefericire, experiențeleanterioare nu sunt pozitive. Programele anterioare de lucru ale Comisiei au fost realizatedoar parțial conform planului stabilit. După cum am menționat deja în repetate rânduri,mă îndoiesc, împreună cu o parte dintre colegii mei deputați, de utilitatea irosirii uneienergii imense și a unui timp considerabil, în mod repetat, în fiecare an, pentru analizareași adoptarea unui document care, în orice caz, reflectă realitatea doar parțial. Din acestmotiv, aș dori să sugerez ca o comisie parlamentară competentă să analizeze periodicpunerea în aplicare a programului de lucru al Comisiei, inclusiv în cursul anului, pentru aasigura o mai bună respectare a influenței cetățenilor pe care îi reprezentăm, asupraafacerilor comune ale UE.

Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE)Dle președinte, dle Barroso, dle Šefčovič,consider că putem susține o mare parte din conținutul acestui program. Cu toate acestea,dacă privim problemele mai grave care ne afectează astăzi, sunt sigur că veți înțelege caresunt domeniile în care dorim să vedem mai multe progrese. Trăim într-o Europă care estetot mai mult sub influența forțelor antieuropene, care luptă împotriva instituțiilor UniuniiEuropene. Trebuie să analizăm cu atenție ce instrumente și metode putem folosi pentru ale opune rezistență. Voi reveni asupra acestui punct mai târziu.

Prima problemă este politica de creștere economică. Dle Barroso, este adevărat că trebuiesă reglementăm piețele financiare și să instituim rețele de siguranță. Cu toate acestea, trebuiesă revenim, cumva, la situația pe care adesea ați descris-o cu claritate, cu alte cuvinte, laceea ce înțelegem prin creșterea ecologică sau prin locuri de muncă ecologice șirestructurarea economiei. Dl Oettinger a publicat recent o serie de documente privindpolitica energetică, care implică investiții uriașe. Din păcate, documentele nu explică modulîn care aceste investiții urmează să fie finanțate. Trebuie să ieșim din această criză prininstituirea unei politici de creștere active. Mă întreb unde pot fi efectuate asemenea investiții,în sectorul energetic sau al transporturilor, de exemplu, investiții care să genereze creștereeconomică sau să creeze locuri de muncă ecologice. Pur și simplu, nu avem suficienteoportunități.

Al doilea punct se referă la piața internă. Aveți dreptate, dle Barroso. Conceptul piețeiinterne trebuie făcut public. Ați propus o serie de rapoarte bazate pe activitatea profesoruluiMonti. Acesta a fost foarte critic, în special cu privire la dimensiunea socială a pieței interne.Trebuie realizate mai multe în acest domeniu. În primul rând, așteptăm propuneri concretede la dvs. în ceea ce privește directiva privind detașarea lucrătorilor. Trebuie să clarificăm,în interesul lucrătorilor, faptul că această directivă nu trebuie să fie aplicată pentru a creaforță de muncă ieftină. Scopul acesteia este de a îmbunătăți nivelul de bunăstare socială.

Al treilea punct al meu se referă la politica fiscală. Considerăm că propunerile prezentateîn acest domeniu sunt prea laxe. După cum am văzut în dezbaterea privind Irlanda, dacăîmi permiteți această exprimare simplistă, anumitor țări nu trebuie să li se permită stabilireaunor niveluri scăzute ale impozitării în scopul de atragerii întreprinderilor, pentru ca,atunci când se confruntă cu dificultăți financiare, să apeleze la alte țări să le finanțezedeficitul bugetar. Armonizarea fiscală este necesară până la un anumit punct, de exemplu,în ceea ce privește nivelurile minime ale impozitului pe profit. Cred că sunt necesareprogrese în acest domeniu. Sunt conștient că vă confruntați cu dificultăți în ceea ce priveștemulte dintre statele membre, dar cred că este esențial, în special atunci când miza oreprezintă problemele sociale. Diferența dintre bogați și săraci este inacceptabilă și trebuie


să prezentăm noi propuneri, în special în beneficiul femeilor, care sunt deosebit de gravafectate de sărăcie.

În final, dle Barroso, ați amintit preocupările cetățenilor. Aceasta este o problemă foarteimportantă. Cu toate acestea, la fel de important este și modul în care prezentăm ceea cefacem – aceasta vizează atât activitatea desfășurată de dvs., cât și cea a ParlamentuluiEuropean. Multe persoane nu realizează faptul că, în cazul a numeroase chestiuni, tot ceeace facem este să publicăm comunicate de presă de neînțeles despre activitatea noastră.Trebuie să colaborăm pentru a explica mai eficient ceea ce facem. În curând va fi lansatăinițiativa cetățenească. Adversarii săi o vor exploata și o vor utiliza împotriva Europei.Trebuie să ne asigurăm că inițiativa cetățenească contribuie la sprijinirea și dezvoltareaEuropei.

Adina-Ioana Vălean, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, vremurile sunt dificilepentru economia europeană și pentru proiectul european, în ansamblul său. Am elaboratstrategii importante, cum ar fi pachetul schimbări climatice, pachetul energie șistrategia 2020: scheme după scheme. Se pare că încă nu știm unde vrem să mergem și cevrem să devenim.

De ce spun acest lucru? Pentru că a dori să fii cel mai bun nu este suficient pentru a fi celmai bun. Realitatea este că adoptăm strategii în care nu credem cu toții. Nimeni – sauaproape nimeni – nu le pune în aplicare și nimeni nu este pregătit să le finanțeze.

Se pare că avem prea multe strategii și o lipsă de interes în ceea ce privește materializareaacestora. Și de aceea cred că este timpul să ne întoarcem la elementele fundamentale careau făcut posibil proiectul european și care ne-au unit: lucrurile simple, firești. Piața unicăar trebui să reprezinte cadrul nostru general și ar trebui să depunem toate eforturile ca săasigurăm punerea în aplicare a acesteia. Dacă vrem să fim competitivi la scară mondială,avem nevoie de un grad mai ridicat de integrare economică. Singura modalitate rezonabilăpentru atingerea acest obiectiv este prin intermediul pieței unice.

Salut programul de lucru al Comisiei și, în special, propunerea dvs. referitoare la actulprivind piața unică. Însă, acestea nu sunt suficiente. Aveți la dispoziție raportul financiar.Știți ce trebuie făcut – să încurajăm investițiile, să atragem capital și să reducem drasticcosturile birocratice. Ar trebui să ne concentrăm pe lucruri simple care au un impact concretasupra competitivității Europei, cum ar fi eficiența în ceea ce privește utilizarea resurselor,reducerea costurilor energetice, reformarea politicii agricole și viitorul transporturilor.

Comisia și Parlamentul trebuie să lucreze concertat și să se asigure că aceste mijloace suntadaptate voinței noastre. Prin urmare, așteptăm cu nerăbdare o propunere ambițioasăîn 2011 privind cadrul financiar multianual.

Avem nevoie de mai multă reglementare pentru a soluționa criza financiară? Da, dar numaiîn cazul în care obiectivul este de a stimula competitivitatea Europei. În orice caz, ar trebuisă evităm adoptarea unui răspuns izolat la criză, sperând că restul lumii ne va urma.

Dacă mesajul pe care îl transmitem cetățenilor noștri și lumii nu va fi acela că UE este oasociație pragmatică de idei, valori și capitaluri, nu vom deveni actorul global care dorimsă fim. În loc să influențăm politicile globale, vom fi noi afectați de acestea.

Acum, câteva precizări despre semestrul european. Comisia este cea mai în măsură săidentifice punctele forte și vulnerabilitățile atunci când se realizează planificarea activității.Însă trebuie să fiți precauți, întrucât ceea ce propuneți cetățenilor UE și statelor membre


este faptul că aceștia ar trebui să creadă că Bruxelles-ul știe mai bine și că politicienii de laBruxelles sunt mai aproape de interesele cetățeanului decât un deputat din propriacircumscripție. Aceasta este o sarcină dificilă la care vă veți angaja prin intermediulcoordonării politicilor, în 2011.

Sper că veți reuși să dovediți acest lucru, prin stimularea creșterii economice și a creșteriinumărului locurilor de muncă – nu doar pentru unii dintre cetățeni, ci pentru toți. În cazcontrar, vom asista la creșterea unui val real de antieuropenism.

Vă doresc mult noroc.

Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, dle Barroso, esteimportant să se precizeze că nu putem discuta despre acest program de lucru fără a țineseama de dezbaterea actuală privind bugetul și fără a lua în considerare Grecia, Irlanda șialte țări care s-ar putea confrunta cu dificultăți.

În primul rând, aș dori să afirm că, la sfârșitul dezbaterii privind bugetul, am auzit că dvs.,dle Barroso, ați avut o abordare foarte deschisă în ceea ce privește pozițiile Parlamentului.Cred că este cu adevărat important să fim sinceri atunci când adoptăm un program de lucrude acest tip și să nu ne comportăm ca și cum am putea realiza și pune în aplicare toateaceste obiective minunate fără un buget pe care să ne putem baza și care nu trebuie să fierenegociat în mod constant.

În al doilea rând, dezbaterile cu privire la Irlanda au demonstrat cât de departe suntem deo soluție reală și de o ieșire din criza în care am intrat singuri pentru că am fost prea liberaliîn abordarea piețelor financiare. În numele grupului meu, aș dori să menționez căpropunerile dvs. cu privire la modul în care vom depăși criza financiară și în care vom găsicăile de redresare conțin câteva puncte de pornire pozitive, însă nu credem că obiectivulpe care l-ați stabilit este suficient de ambițios.

Dacă privim înapoi la timpul petrecut deja pentru discutarea unei uniuni monetarefuncționale, de succes, în cadrul Uniunii Europene și, dacă dorim să garantăm că facem unpas concret către o guvernanță economică pentru Europa, devine clar că nu trebuie săabandonăm acum acest obiectiv.

Considerăm că propunerea dvs. este lipsită de un accent pozitiv privind instituirea uneipolitici economice comune după încheierea crizei, aceasta abordând, mai degrabă, doarsimptomele. Vom continua să depunem eforturi în acest domeniu.

Dl Swoboda a menționat deja problemele ecologice. Nu sunt mulțumită de modul în careeste descris, în cadrul acestui program de lucru, conceptul de creștere durabilă, echitabilăși ecologică, introdus în strategia Europa 2020. Acesta nu corespunde discuțiilor purtateîn contextul strategiei Europa 2020 și este relevant faptul că dl Oettinger este unul dintrecomisarii care se îndepărtează din ce în ce mai mult de ideea reconstruirii Europei într-oformă durabilă.

Oldřich Vlasák, în numele Grupului ECR. – (CS) Dle președinte, anul viitor va reprezentaun test pentru instituțiile europene în ceea ce privește capacitatea acestora de a sprijiniredresarea economică actuală și de a permite creșterea pe termen lung prin intermediulpoliticilor promovate. Programul de lucru al Comisiei Europene reprezintă undocument-cheie în acest sens.

Cu toate acestea, aș dori să afirm în acest moment faptul că mai puțină reglementare poateînsemna, uneori, mai mult. Prin urmare, sunt preocupat, de exemplu, de activitățile de


reglementare planificate ale Comisiei în domeniul concesionării serviciilor. În acest cazspecific, trebuie menționat faptul că domeniul concesionării serviciilor este exclus în modexplicit din cadrul achizițiilor publice, fapt confirmat, de asemenea, în numeroase hotărâriale Curții Europene de Justiție. Cu siguranță, schimbări radicale în acest domeniu nu vorfi benefice. Persoanele implicate în cadrul economiei, inclusiv cele care aparțin administrațieipublice, sunt cele mai afectate atunci când condițiile în care s-au obișnuit să își desfășoareactivitatea se schimbă în mod constant. Prin urmare, acestea se confruntă cu o stare deincertitudine în ceea ce privește luarea deciziilor. Prin urmare, toate politicile trebuieadoptate cu un timp considerabil înainte, astfel încât să oferim suficient timp tuturor să sepregătească în cadrul fazei de punere în aplicare.

Patrick Le Hyaric, în numele Grupului GUE/NGL. – (FR) Dle președinte, dle Barroso,raționamentul Comisiei pare să ignore în permanență criza gravă din Europa. Scrieți chiarîn documentul dvs. că semnele de redresare sunt evidente. Unde sunt aceste semne deredresare pentru cei care sunt în prezent șomeri, care trăiesc în sărăcie sau fără adăpost?

Sunteți conștienți de faptul că am împrumutat peste 400 de miliarde de euro din fondurilepublice pentru salvarea băncilor și că această cifră reprezintă exact suma economiilor carevor fi imputate cetățenilor din cele opt țări care sunt acoperite de planul de austeritate?Prin urmare, opțiunile dvs. sunt ineficiente.

În cadrul programului Comisiei, sugerez efectuarea unei evaluări a efectelor punerii înaplicare a tratatelor de la Maastricht și de la Lisabona asupra lucrătorilor și a cetățeniloreuropeni. În opinia mea, soluția nu este austeritatea salariilor sau a bugetelor. În schimb,aceasta ar trebui să vizeze creșterea remunerației muncii prestate, o mai bună protecțiesocială, sisteme de pensii pe bază de redistribuire, fondate pe solidaritate, precum șicontribuția cu venituri din capital la finanțele publice, prin urmare, soluția având astfel învedere instituirea unei noi justiții fiscale. De fapt, de ce să nu fie lansate imediat studiireferitoare la crearea unui impozit aferent mișcărilor de capital și instituirea unei alte misiunicare să confere un nou rol Băncii Centrale Europene care, prin crearea de capital și a altorposibilități de creditare, să ajute statele membre să-și refinanțeze băncile, având ca rezultatprotejarea locurilor de muncă, a educației, formării, precum și a tuturor bunurilor publice,creând inclusiv noi servicii publice de cercetare și inovare.

Astăzi, ceea ce va conferi Europei credibilitate este bogăția distribuită în mod diferit, și nusoluția rigidă a austerității și a șomajului.

Niki Tzavela, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, întrucât crearea de locuri demuncă este una dintre prioritățile programului pe care îl avem, aș dori să atrag atențiaComisiei asupra unei noi ere de emigrare având ca sursă sudul Europei. Însă am temereacă nimeni din cadrul Comisiei nu mă ascultă. În Grecia, deja, suntem martorii unui exodimens al muncitorilor tineri cu calificări medii și superioare, aceștia emigrând în Australia,Canada și Emiratele Arabe Unite. Același lucru se întâmplă în Irlanda.

Pe de o parte, Germania a anunțat că are un deficit de forță de muncă calificată. Ceea ce așdori să afirm este faptul că Germania nu trebuie să importe forță de muncă calificată dințări terțe. Statele membre care se confruntă cu probleme economice ar putea furnizaGermaniei forță de muncă calificată. Aș dori foarte mult să propun o inițiativă care să fiepreluată de Comisie și care dezvoltă noțiunea de valoare adăugată. De ce să nu adoptăm opiață a forței de muncă cu valoare adăugată europeană? În interiorul statelor membretrebuie să facem față cererii și ofertei. Trebuie să consolidăm Europa cu o forță de muncă


europeană calificată. Acest lucru lipsește din program și fac o propunere fermă în acestsens.

Richard Seeber (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să felicit Comisia cu privire laprogramul său de lucru ambițios, însă trebuie să încercăm să îl aliniem mai bine cuobiectivele strategice ale Europei și cu strategia pe termen lung. Aș dori să solicit Comisieisă privească cu mai mult curaj și cu mai puțină îngrijorare spre viitor. Aveți sprijinul necesardin partea Parlamentului, în timp ce Consiliul joacă, în special, mai mult un rol deconstrângere. În acest caz, forțele progresiste trebuie să se unească. Competitivitatea esteunul dintre aspectele esențiale pe care trebuie să le abordăm, pentru a asiguracompetitivitatea Europei și pentru a garanta realizarea obiectivelor noastre, precum creștereadurabilă și creșterea socială. De asemenea, este important să transmitem acest mesaj înmod corect. Din păcate, forțele antieuropene au o prezență mult mai puternică decât forțeleproeuropene, în special în mass-media. Cu toate acestea, toată lumea este conștientă defaptul că Europa poate avansa în direcția corectă doar unită.

Trebuie să facem apel la Comisie ca, în cadrul programului său general din următorii ani,să se concentreze pe creșterea eficacității în domeniul energetic, în folosirea resurselor șia materiilor prime, precum și în domeniul educației. Universitățile și școlile trebuie săcontribuie la crearea unei Europe inteligente. Domeniul cercetării și dezvoltării se confruntăcu provocări speciale în acest sens. Trebuie să fim conștienți de faptul că restul lumii nueste pasiv. Nu trebuie să privim cu îngrijorare spre viitor și să perpetuăm abordarea noastrălimitată, așa cum se întâmplă, într-o anumită măsură, în cadrul Consiliului. Parlamentulși Comisia trebuie să privească spre viitor împreună.

Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dle președinte, cred că, în această perioadăagitată prin care trecem, nu a fost deloc ușor pentru Comisie să elaboreze un plan atât deambițios. Prin urmare, aș dori să încep prin a exprima felicitările mele în acest sens. Cutoate acestea, doresc să fac unele comentarii.

Ideea-cheie a programului este redresarea economică după criză, precum și redresareainteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Aș dori să spun, dle vicepreședinte, că suntdestul de sceptică cu privire la aceste aspecte. În primul rând, consider că este prematur sădiscutăm despre o redresare deoarece, deși există anumite indicii ale acesteia, nu este delocsigur că aceasta va exista și consider că nu ne putem permite să avem în continuare îndoieli.

În plus, consider că în multe state Comisia sprijină politici care fac redresarea mai degrabăimprobabilă. Ofer ca exemple în acest sens, Letonia, Grecia și, mai recent, Irlanda. Deșieste adevărat că presiunea datoriei este deseori prea mare, vom descoperi curând că politicileeconomice restrictive nu reprezintă soluția revenirii la creșterea economică și că presiuneadatoriei reale a crescut în continuare.

Din aceeași perspectivă privesc și încercarea de a impune disciplina bugetară prinintroducerea unor reglementări mai stricte la nivel european. Astfel de măsuri suntcontraproductive în vremuri de criză. În plus, disciplina bugetară nu va rezolvadezechilibrele structurale din economiile din UE, de exemplu excedentele și deficitelecomerciale. Cu toate acestea, cred că acest aspect trebuie să facă obiectul unei discuții maiaprofundate.

Eforturile depuse de Comisie pe care le susțin cu adevărat sunt cele din domeniulreglementării sectorului financiar. Nu sunt destul de sigură că măsurile propuse și adoptatesunt suficiente, dar, în principiu, acestea reprezintă în mod clar un pas în direcția cea bună.


Eforturile depuse în vederea unei creșteri inteligente și durabile sunt, de asemenea, demnede laudă, și înțeleg faptul că programul nu poate intra pe deplin în detalii, însă avem nevoieacum de formulări mult mai ambițioase și de măsuri de combatere a sărăciei și de favorizarea incluziunii sociale.

Ian Hudghton (Verts/ALE). – Dle președinte, programul Comisiei conține unele prioritățidemne de luat în considerare: susținerea creșterii economice, menținerea și crearea delocuri de muncă, îmbunătățirea eficienței energetice și dezvoltarea surselor regenerabilede energie.

Guvernul scoțian SNP, guvernul nostru naționalist proeuropean, împărtășește acesteobiective și folosește la maximum competențele sale descentralizate limitate, realizândprogrese și în privința altor provocări.

Grupul Verts/ALE, care include și SNP, precum și alți naționaliști proeuropeni din ȚaraGalilor, Catalonia și Flandra, contribuie la o bună guvernanță în țările noastre, însă ambițianoastră este de a participa pe deplin, de asemenea, la procesul decizional al UE, prinasumarea locului nostru de state membre normale, independente, astfel încât să putemexercita toată gama de competențe guvernamentale pe plan intern și să contribuim în modconstructiv, de asemenea, împreună cu colegii noștri, la crearea unei Europe mai bune.

Pilar del Castillo Vera (PPE). – (ES) Dle președinte, în această perioadă de criză în carene aflăm, există două tipuri principale de politici și acțiuni: politici și acțiuni de prevenireși politici și acțiuni de stimulare.

Politicile de prevenire sunt cele care în prezent se referă la supravegherea serviciilorfinanciare, guvernanță și consolidarea acesteia. Cu alte cuvinte, orice măsură care nealertează cu privire la faptul că există probleme, înainte ca acestea să destabilizeze economiileeuropene.

Cu toate acestea, al doilea tip de politici – politicile de stimulare – sunt esențiale. Există treiaspecte fundamentale ale acestor politici, dle Barroso, dle Wathelet. Bineînțeles, există maimulte, dar doresc să evidențiez trei: cercetarea și inovarea, dezvoltarea unei societăți digitale– cu alte cuvinte, agenda digitală – și piața internă.

Consider că programul prezentat de Comisie este deficitar în ceea ce privește primul aspectdintre acestea: cercetarea și inovarea.

Președintele Barroso a declarat mai devreme că programele specifice vor fi prezentate lajumătatea anului 2011, însă consider că nu este suficient. Pot să vă asigur că eu și grupuldin care fac parte ar fi agreat foarte mult o trimitere la al optulea Program-cadru pentrucercetare și dezvoltare tehnologică, care nu figurează în propunerea dvs..

Kristian Vigenin (S&D). – (BG) Dle președinte, dle Šefčovič, doamnelor și domnilor,discutarea programului de lucru al Comisiei Europene nu este doar o formalitate. Este omodalitate de a reține atenția cetățenilor europeni și de a semnala Comisiei Europenedomeniile în care aceasta poate fi sprijinită de către membrii acestui Parlament.

Mă voi referi la câteva subiecte specifice. Anul următor va fi deosebit de important pentruprezența UE pe scena mondială. Pe plan extern, ar trebui să avem un Serviciu european deacțiune externă mai eficace, care nu poate deveni puternic fără sprijinul Comisiei Europene,în general.


În ceea ce privește politica de extindere, am dori ca această Comisie să folosească energianouă generată în 2010. Facem apel la Comisie să sprijine Croația în vederea îndepliniriicerințelor rămase pentru a finaliza cu succes negocierile de aderare cât mai devreme,în 2011. Având în vedere că progresele înregistrate în cadrul capitolului 23 sunt de oimportanță deosebită pentru noi, ne așteptăm din partea Comisiei să prezinte Parlamentuluiun raport cu privire la evoluția discuțiilor în primul trimestru al anului 2011.

Celălalt stat candidat pe care Comisia trebuie să îl monitorizeze cu o atenție deosebită esteTurcia. Ne așteptăm ca Turcia să fie încurajată să accelereze, după alegerile din 2011,îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul negocierilor și să înceapă lucrările cu privirela o nouă constituție, acordând o atenție deosebită drepturilor și libertăților fundamentaleale cetățenilor.

Solicităm Comisiei, de asemenea, să informeze periodic Parlamentul European cu privirela procesul de elaborare a poziției privind candidatura Serbiei de aderare la UE.

Sperăm ca revizuirea politicii europene de vecinătate să se încheie cu o propunere decorecții adecvate care să asigure coerența între obiectivele de politică și instrumentelefinanciare care garantează îndeplinirea acestor obiective. În acest sens, Comisia va puteaconta pe sprijinul Parlamentului European. Obiectivele noastre din strategia Europa 2020trebuie să reflecte politica noastră față de țările vecine de la Marea Mediterană, precum șifață de cele din Est. Vă mulțumesc și vă doresc succes în activitatea dvs. în anul următor.

Andreas Schwab (PPE). – (DE) Dle președinte, dle Barroso, doamnelor și domnilor,dorim ca programul legislativ al Comisiei Europene să fie în conformitate cu obiectivelepe termen lung ale Europei și considerăm că pot fi aduse îmbunătățiri în multe domenii,deși salutăm abordarea de principiu a acestui program legislativ.

În ceea ce privește piața internă, un domeniu de care sunt responsabil, aș dori să menționez,în special, că, în baza documentului elaborat de profesorul Monti, dorim să ne asigurămde faptul că toți cetățenii Europei au posibilitatea de a beneficia mai mult de piața internă.Atunci când discutăm despre programul de lucru al Comisiei și dacă luăm ca referințăraportul Monti, aceasta înseamnă, desigur, în primul rând, faptul că obiectivul Comisieitrebuie să fie acela de a aborda cerințele acestui document, cu alte cuvinte, trebuie să asigurecă procedurile privind încălcarea dreptului comunitar inițiate de către Comisie împotrivastatelor membre sunt consolidate, astfel încât deficitul de transpunere să fie redus de la 1 %la 0,5 %. Din păcate, programul de lucru nu face nicio mențiune în acest sens. Alături demăsurile individuale care sunt menționate în acest raport, precum agenda digitală, creditulipotecar, concesiunile și multe altele la care nu mă voi referi în mod individual, considerămcă este important, întotdeauna, ca măsurile care sunt anunțate pentru anul 2011 să fieprezentate, de fapt, în 2011. Informațiile suplimentare despre evaluarea de către Comisiea anumitor planuri legislative nu sunt utile din acest punct de vedere.

În final, consider că ar trebui să facem apel la Comisie să efectueze o evaluare a impactuluituturor propunerilor sale legislative, pentru a înțelege motivele pentru care acestea suntnecesare.

Evelyne Gebhardt (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Barroso, doamnelor și domnilor,consider că am făcut progrese importante în numele cetățenilor Europei cu Tratatul de laLisabona, întrucât am inclus economia socială de piață printre principiile politicii europene.Este evident că noi, atât ca europeni, cât și în calitate de parlamentari, așteptămmaterializarea acesteia. Dacă analizăm piața internă în sine și problemele conexe acesteia,


în ansamblu, putem observa că unele dintre aspectele care ar fi trebuit incluse, au fostomise.

Nu este suficient să se efectueze evaluări ale impactului social al legislației europene. Avemnevoie de o clauză socială care să fie pusă în practică, astfel încât promisiunile care s-aufăcut în sensul că cetățenii ar beneficia într-adevăr de Europa, să fie îndeplinite și să nurămână pur și simplu pe hârtie. Nu este vorba doar despre clauza socială, ci și despreprobleme importante, precum serviciile de interes economic general, care necesită protecțiespecială. Este foarte important pentru mine faptul că, în sfârșit, Comisia Europeanăabordează în această chestiune și că acordă mai multă atenție decât era necesar, de exemplu,aspectelor legate de lucrători în contextul Directivei privind detașarea lucrătorilor, în cazulcăreia încă așteptăm să aflăm ce se va întâmpla în continuare.

În final, și acum încep ușor să mă supăr cu adevărat, am solicitat Comisiei Europene demult timp un sistem de introducere de acțiuni colective la nivel european. Comisia a realizatdeja șase sau șapte studii diferite în acest sens. Ce aflăm acum din acest program de lucru?Faptul că a fost comandat un alt studiu. Nu putem continua în acest mod. Dorim ca, însfârșit, Comisia să prezinte anumite propuneri și decizii în acest sens.

Jean-Paul Gauzès (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, în calitate de coordonatoral Grupului PPE în cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, aș dori să punaccentul pe două puncte din programul dvs.

În primul rând, consolidarea guvernanței economice și inițierea semestrului european. Amfost încântați să salutăm pachetul privind guvernanța economică. Atingerea acestui obiectiveste esențială. În acest sens, grupul nostru ar dori să vadă măsuri eficiente și obligatorii caredepășesc domeniul de aplicare al propunerilor. De asemenea, este necesar ca Parlamentulsă fie implicat cu adevărat în finalizarea proceselor avute în vedere și în punerea lor înaplicare. Ar trebui identificate temeiurile juridice pentru a evita modificarea substanțialăa tratatelor, fapt care ar încetini punerea în aplicare a măsurilor care trebuie adoptate.

Al doilea punct se referă la continuarea lucrărilor privind regulamentul financiar. Proiectesunt finalizate sau vor fi disponibile în curând. 2011 va fi un an decisiv. Apreciemproactivitatea comisarului Barnier. În 2010, Parlamentul și-a demonstrat hotărârea fermă,prin adoptarea pachetului legislativ privind supravegherea, a directivei privindadministratorii fondurilor de investiții alternative și, după toate probabilitățile, până lasfârșitul anului, a regulamentului care creează un mecanism european de supraveghere aagențiilor de rating de credit. Vrem să continuăm pe calea unei reglementări pragmatice,inteligente și eficace. Acestea sunt așteptările noastre actuale în ceea ce privește Comisia.

Proinsias De Rossa (S&D). – Dle președinte, în primul rând, Președintele Barroso amenționat în introducerea sa adoptarea unor măsuri privind detașarea lucrătorilor. DlBarroso nu a fost clar în această privință, însă îi reamintesc faptul că, în cadrul audierilor,înainte de realegerea sa ca președinte al Comisiei, și-a asumat un angajament foarte clar cuprivire la revizuirea Directivei privind detașarea lucrătorilor, în vederea preveniriidumpingului social generat de aplicarea acesteia și ca urmare a cauzelor rezultate aflate perolul instanțelor. Aș dori să îi amintesc acest lucru.

Aș putea, de asemenea, să subliniez că este extrem de importantă introducerea unei legislațiicare să ofere certitudine juridică pentru cetățenii din statele membre care oferă serviciisociale de interes general? Comisia pare să ignore total problemele care există în acestdomeniu. În prezent, lucrez la un raport cu privire la aceste probleme și voi reveni cu mai


multe detalii la începutul anului viitor. Salut, de asemenea, Platforma europeană împotrivasărăciei, însă nu există nicio dovadă cu privire la folosirea, de către Comisie, astrategiei 2020, pe care se bazează această platformă, de exemplu, în cadrul negocierilorîn curs cu guvernul irlandez vizând rezolvarea problemelor existente acolo.

Dacă strategia 2020 nu constituie cadrul acestor negocieri, care este atunci acest cadru?Care este contribuția europeană la soluționarea dificultăților din Irlanda, în afară derezolvarea problemelor băncilor?

Îmi permiteți o ultimă afirmație? Consider că este total inoportun pentru orice deputat înacest Parlament să discutăm aici despre instituirea unui impozit minim pe profit pe teritoriulUniunii Europene fără să luăm în considerare o politică fiscală comună și fără a dispune,de asemenea, de un buget suficient de solid pentru a asigura coeziunea necesară pentrustatele slabe și periferice, precum și o întreagă gamă de alte politici europene care trebuiesă fie puse în aplicare înainte de a putea vorbi cu adevărat despre un impozit pe profitgeneralizat la nivelul Uniunii Europene.

Csaba Őry (PPE). – (HU) Dle președinte, în calitate de coordonator al Grupului PPE încadrul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, consider programul delucru prezentat ca fiind încurajator și salut, în mod special, faptul că, în curând, vom puteademara o dezbatere cu privire la inițiativa emblematică sub numele de „noi competențe,noi locuri de muncă”.

Aș dori să fac câteva comentarii politice și câteva comentarii de ordin profesional. Considercă este important faptul că vom începe consultări în timp util și că este luată în considerarede către Comisie nu numai ordinea de zi propusă de către Consiliu, dar și agendele caresunt adaptate nevoilor Parlamentului. Consider că este foarte important, după cum auprecizat și alți vorbitori, faptul că resursele financiare existente ar trebui să susțină proiecteși priorități și, în același timp, consider că este important ca programele adoptate să fieurmărite și monitorizate.

Unele probleme: educația. Suntem de acord cu îmbunătățirea standardelor educaționaleși de formare, dar regretăm faptul că avantajele legislative pentru bolile profesionale lipsesc.Doresc să subliniez și să reamintesc Comisiei că susținem o mai bună punere în aplicare aDirectivei privind detașarea lucrătorilor și că ne opunem oricăror alte noi directive.

Considerăm că Fondul social, Fondul de ajustare la globalizare și Fondul regional europeantrebuie să fie utilizate într-un mod sinergic, cu accent special pe principala prioritatenecesară pentru a conecta aceste programe, respectiv crearea de locuri de muncă șiextinderea ocupării forței de muncă. O ultimă remarcă: sarcinile administrative careafectează foarte mult actorii economici și, în special, întreprinderile mici și mijlocii, trebuieeliminate, iar acest fapt trebuie să se aplice și în cadrul programelor europene și inițiativeloreuropene de finanțare.

Edit Herczog (S&D). – (HU)Dle președinte, voi încerca să fiu foarte expeditivă. Dorescsă mulțumesc Comisiei pentru acest program de lucru, care trebuie să fi fost foarte dificilde pregătit, având în vedere că bugetul nu este încă disponibil. De asemenea, doresc sămenționez punctele pe care le-am fi dorit incluse, dar care lipsesc. Ne-am fi dorit prezentareaunei propuneri legislative cu privire la mult așteptata politică industrială și, de asemenea,ar fi trebuit făcut un pas înainte în ceea ce privește politica privind materiile prime.

Am fi fost mulțumiți să vedem, în cadrul programului de lucru al Comisiei, propuneri cuun caracter mai concret referitoare la eficiența energetică și proiecte privind energia.


Regretăm foarte mult faptul că evaluarea semestrială a programului-cadru de cercetare șidezvoltare nu va avea loc și dorim să subliniem în cel mai empatic mod cu putință că, dacăse poate ajunge la un acord cu privire la programele Galileo și ITER, vom putea reveni laaceastă problemă.

Am saluta cu căldură o mai bună punere în aplicare a politicii privind întreprinderile mici,care va sărbători în curând a doua sa aniversare. De asemenea, am fi bucuroși dacă, în acestan, coeziunea și integrarea în cadrul UE ar putea continua, în contextul a două semestresuccesive de președinții ale unor noi state membre, respectiv președințiile maghiară șipolonă.

Diferența dintre jumătățile de est și de vest ale Uniunii Europene, care este vizibilă, deexemplu, în ceea ce privește salariile, precum și în alte privințe, este inacceptabilă. Progreseleîn această direcție ar fi, cu siguranță, foarte utile. În cele din urmă, am fi foarte mulțumițidacă am înregistra progrese cu Parteneriatul estic, care este foarte important în materie desecuritate energetică. Acest lucru este valabil chiar dacă există persoane, chiar și înParlamentul European, care încearcă să îl împiedice, de exemplu, în ceea ce privește Euronest.

Catherine Trautmann (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, acest program de lucruprezintă redresarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă, precum șireglementarea economică drept elemente-cheie pentru restabilirea încrederii. Acest lucrueste adevărat. Modelul nostru de dezvoltare economică nu mai este sustenabil în absențaconsolidării respectării Pactului de stabilitate, care și-a demonstrat în mod continuu limitele.Revenirea la creșterea economică trebuie să se concentreze pe crearea de locuri de muncăîn ansamblul Uniunii Europene. Trebuie să privim ocuparea forței de muncă și standardelesociale ca indicatori ai forței economice și, din acest punct de vedere, subliniem necesitateade a acorda mai multă atenție unui impozit european pe tranzacțiile financiare și unei maibune coordonări între Uniunea Europeană și miniștrii europeni pentru ocuparea forței demuncă, precum și propunerilor economice ale Uniunii. Susțin deputații care au luat cuvântulși care au subliniat importanța a Directivei privind detașarea lucrătorilor și a celei privindserviciile de interes general.

Consider că strategia digitală a Uniunii Europene este un factor esențial pentru aceastănouă economie. Ar trebui să arătăm o mai mare recunoaștere a eforturilor depuse deComisie cu privire la acest aspect.

În ceea ce privește cetățenia, Uniunea ar trebui să acorde din nou maximă atenție cetățenilorîn cadrul proiectului european, iar creșterea alocațiilor financiare nu ar trebui să seconcentreze numai asupra aspectelor privind securitatea ci, în special, asupra gestionăriifluxurilor de migrație.

În cele din urmă,voi termina, dle președinte, afirmând că, în esență, acest program de lucrupentru anul 2011 ar trebui să reprezinte chiar exemplul unei politici care abordează într-unmod pozitiv această tentație a națiunilor de a se retrage, cu care se confruntă statele noastremembre. Consider că puterea de a schimba lucrurile stă în Comisia Europeană. Se poatebaza pe un Parlament care va fi o forță proactivă și o va sprijini, dacă se arată mai ambițioasă.

Elmar Brok (PPE). – (DE)Dle președinte, dle Barroso, aș dori să menționez pe scurt treipuncte: în primul rând, consider că, în ceea ce privește relațiile externe, Comisia, care areo responsabilitate deosebită în acest domeniu, ar trebui să adopte o abordare maiconceptuală decât în trecut în ceea ce privește Parteneriatul estic și că ar trebui să facă apella stabilirea unei relații multilaterale între membrii parteneriatului. În special, ar trebui să


efectuăm o evaluare mult mai eficace a Parteneriatului estic, în interesul nostru propriu,nu numai din perspectiva energiei, iar aceasta trebuie să devină una dintre prioritățilenoastre.

În al doilea rând, nu cunosc situația fondurilor structurale în alte domenii, dar procesul degestionare financiară a programelor pentru relații externe este insuportabil de lent. Înmomentul punerii la dispoziție a fondurilor, obiectivul politic are deja un an vechime. Amobservat acest lucru în cazul programelor pentru Orientul Mijlociu, al Parteneriatului esticși în multe alte domenii. Sunt conștient de faptul că acest lucru are legătură, de asemenea,cu Parlamentul și regulamentul financiar al Uniunii Europene și că numeroasele problemeapărute sunt cauzate de procedurile adoptate sub Comisia Santer, în urmă cu 10 ani. Cutoate acestea, dacă dorim cu adevărat să folosim aceste fonduri într-un mod pozitiv, să neasigurăm că efectele utilizării acestora nu sunt nule sau că ajung la destinație prea târziu,când prioritățile s-au schimbat, și să ne promovăm propriile interesele de politică, avemnevoie de idei bune din partea Comisiei cu privire la modul în care deciziile privind creareași punerea în aplicare a programelor și a plății fondurilor în aceste regiuni pot fi realizateîntr-un ritm mult mai rapid.

Al treilea punct al meu, dle Barroso, se referă la faptul că relațiile economice cu SUA șiaspectele legate de Consiliul economic transatlantic, nu doar prin prisma importanțeieconomice, dar și din perspectiva semnificației strategice, nu mi se par a fi abordate suficientde detaliat în documentul Comisiei.

Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Așteptările cetățenilor europeni sunt ca, în 2011, instituțiileeuropene să se concentreze asupra creării de noi locuri de muncă și a Europei sociale.

În calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru transport și turism, îmi exprim regretul căați amânat pentru 2011 Cartea albă pentru viitorul transportului european. Acest documenteste esențial atât pentru viitoarea perspectivă financiară, cât și pentru viitorul politicii decoeziune, pe care am început deja să le discutăm.

Din programul de lucru pentru 2011 subliniez importanța inițiativelor legislative privind:protecția datelor cu caracter personal, îmbunătățirea securității informațiilor și a rețelelorprin standarde și recomandări pentru achiziții publice, semnătura electronică șirecunoașterea mutuală a mecanismelor pentru identificarea și autentificarea electronică.Aceste inițiative sunt absolut necesare pentru implementarea agendei digitale și pentrurealizarea pieței interne, inclusiv în domeniul serviciilor.

De asemenea, așteptăm cu interes inițiativa legislativă privind rețelele inteligente de energie.Acestea sunt necesare atât pentru a putea prelua electricitatea produsă din surse de energieregenerabile, în care statele membre au investit masiv în ultimii ani, cât și pentru pregătireainfrastructurii necesare pentru vehiculele electrice.

Voi încheia spunând că agenda digitală și eficiența energetică, domenii care contribuie atâtla crearea de locuri de muncă, cât și la competitivitatea Uniunii Europene, împreună cuEuropa socială, ar trebui să fie principalele noastre priorități pentru 2011.

Daniel Caspary (PPE). – (DE) Dle președinte, dle Barroso, Comisia a propus un programextrem de cuprinzător pentru 2011 și aș dori să menționez clar că ar fi bine dacă procesulde stabilire a priorităților ar fi îmbunătățit.

În prezent, avem circa 30 de direcții generale și 26 de comisari. Nu cred că fiecare direcțiegenerală și fiecare comisar trebuie să își justifice existența prin producerea unui număr


mare de propuneri legislative. Sunt convins că ar fi, uneori, un lucru pozitiv pentru Europa,dacă am stabili priorități reale și ne-am limita la aspectele esențiale. Punctul forte al Europeinu constă în concentrarea asupra unui număr cât mai mare de aspecte cu putință, ci înacordarea unei atenții sporite chestiunilor importante.

Aș dori să fac câteva afirmații, în special cu privire la comerțul exterior, în calitate decoordonator sectorial în cadrul grupului în care activez. Aș fi mulțumit dacă am putea, înfinal, înregistra unele progrese în ceea ce privește relația transatlantică, după cum a afirmatdeja dl Elmar Brok. Consiliul Economic Transatlantic a fost pe ordinea de zi mulți ani, însănu a înregistrat succese reale Dacă privim modul în care lumea s-a schimbat în aceastăperioadă și cum s-a deplasat puterea economică spre diferite regiuni din lume, putemobserva că avem urgent nevoie să colaborăm mult mai strâns cu americanii.

Ar fi bine dacă, pe parcursul activității sale, Comisia și-ar putea aminti că ParlamentulEuropean este colegislator în domeniul comerțului exterior, odată cu intrarea în vigoare aTratatului de la Lisabona. Ambele părți, Parlamentul și Comisia, vor trebui să învețe săcoexiste și cum să elaboreze în comun mai ales legislația în domeniul comerțului exterior.Aș fi foarte fericit dacă ar fi acordată o atenție deosebită acestui domeniu de către Comisieși, mai presus de toate, dacă ar asigura timp suficient dialogului și activităților comune, încondiții de transparență.

Gay Mitchell (PPE). – (GA) Dle președinte, în primul rând, salut munca depusă de Comisiepentru a prezenta acest program. Uniunea Europeană depune toate eforturile pentru apune capăt acestei crize economice. Cu toate acestea, în pofida muncii depuse și a eforturilorcare încă trebuie făcute, nu putem uita oamenii din țările în curs de dezvoltare.

– Dle președinte, în calitate de coordonator comun al PPE în cadrul Comisiei pentrudezvoltare, permiteți-mi să declar că este absolut șocant să constat că, după ce am convenitasupra angajamentului de a aloca 0,7 % din PNB pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare,acest buget este primul – sau, cu siguranță, printre cele din prima linie – care să fie redusde fiecare dată când statele noastre membre se confruntă cu dificultăți financiare. Amînțeles – și înțelegem cu toții – că, atunci când VNB scade, contribuția se reduce, însă nuar trebui să scadă în mod repetat ca procent din VNB.

Solicit Comisiei să facă tot posibilul, cât mai curând după Revizuirea Obiectivelor deDezvoltare ale Mileniului de la New York, pentru a se asigura că statele membre își respectăangajamentele. Nu le cerem să nu scadă contribuțiile. Le cerem să nu reducă acestecontribuții ca un procent din VNB-ul lor redus.

Simon Busuttil (PPE). – (MT) Dle președinte, pe scurt, doresc să menționez că, din cauzatimpurilor economice pe care le trăim, este ușor și firesc să ne concentrăm doar pe aspecteleeconomice. Cu toate acestea, Europa nu este compusă exclusiv din piața europeană, Europaexistă, de asemenea, și prin cetățenii săi. Prin urmare, trebuie să avansăm în ceea ce priveștepunerea în aplicare a Programului de la Stockholm, asupra căruia am ajuns la un acord decurând, pentru că acesta ne va conduce la crearea unei Europe a cetățenilor.

În termeni mai concreți, ceea ce ne trebuie pentru anul viitor este dezvoltarea în continuarea combaterii terorismului și asigurarea securității generale pentru cetățenii noștri, întrucâtaceștia solicită mai multă securitate din partea Uniunii Europene. De asemenea, trebuie săconsolidăm combaterea criminalității organizate, în special în ceea ce privește corupția.În plus, este necesară consolidarea drepturilor cetățenilor noștri, de exemplu, prin protecția


victimelor infracțiunilor. În final, trebuie să creăm o politică unică în materie de azil șiimigrație, care se bazează pe principiul solidarității. Vă mulțumesc foarte mult.

Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Dle președinte, programul de lucru pentru 2011,prezentat de Comisia Europeană, pare, într-adevăr, ambițios. Sper că acest document vadeveni un document de bază în viitor – un viitor european care să aducă mai multă unitate,precum și un nivel ridicat de competitivitate și de prosperitate.

Cu toate acestea, în trecut, au existat multe documente și planuri ambițioase, fără ca toateacestea să fie puse în aplicare. Îmi amintesc bine cum, în urmă cu câțiva ani, acele țări carese confruntă în prezent cu o criză financiară gravă, erau date drept exemplu în ceea ceprivește gestionarea politicii economice și financiare. Cu toate acestea, viața a adus cu sineschimbări majore.

Prin urmare, sprijin pe deplin monitorizarea extinsă a pieței financiare, crearea unei piețeenergetice comune și dezvoltarea de principii pentru integrarea, într-o mai mare măsură,a țărilor în economia europeană. Numai atunci vom fi capabili să ne asigurăm, în viitor,că Uniunea Europeană este mai competitivă și că cetățenii noștri dispun de locuri de muncămai calitative și de venituri mai bune.

Andrew Henry William Brons (NI). – Dle președinte, citind programul de lucru alComisiei pentru 2011, un punct principal iese în evidență: folosirea crizei de către Comisiepentru a acumula putere. Coordonarea politicilor economice și fiscale, o supraveghere maiextinsă și intensă a politicilor fiscale, o mai bună coordonare a politicilor macroeconomiceși, mult mai îngrijorător, noi mecanisme de executare. Am auzit cu toții că acestea vorgenera o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, însă, dacă analizămdocumentul Comisiei, Europa 2020, este dezarmant de sincer: 23 de milioane de șomeri,o scădere de 4 % a PIB în 2009. Cât timp vom fi adepții globalismului, nu vom reuși săieșim din criză.

Documentul 2020 se referă la statele membre ca fiind cele mai inovatoare din lume, însă,dacă economiile emergente cu salarii scăzute pot fura invenții fără a fi sancționate, inovareanu ne va ajuta. Trebuie să ne protejăm economiile de celelalte economii care tolereazăpirateria și exploatarea forței de muncă. Strategia 2020 se referă la popoarele Europei cafiind talentate și creative. Poate ar trebui să urmăm politici demografice care promoveazăacele talente și care protejează și păstrează acea creativitate.

Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Dle președinte, programul de lucru al Comisieieste ambițios, dar cred că există un lucru care lipsește. Aș dori din partea Comisiei să punăun mai mare accent pe aplicarea normelor, legilor, strategiilor și politicilor existente. Creămmai multe strategii și elaborăm documente noi, însă foarte multe lucruri pur și simplu nusunt puse în aplicare, în special în domeniul energiei. Prin urmare, consider că acest faptar trebui să fie un punct distinct, special în cadrul activității desfășurate de Comisie. În cazulîn care nu se asigură că legi care au fost deja adoptate sunt și puse în aplicare, Comisia nuva fi foarte credibilă și își va pierde legitimitatea. Prin aceeași metodă am permis aparițiaproblemelor financiare importante în Europa, și anume prin nerespectarea criteriilor dela Maastricht. Numeroase țări au început treptat să le ignore sau să le încalce, iar acumavem probleme foarte mari. Da, acest lucru poate să nu pară impresionant, s-ar putea sănu arate foarte bine pe hârtie, însă consider că este esențial pentru activitatea Comisiei.

Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Dle președinte, deși Comisia a planificat să revigorezecrearea de locuri de muncă cât mai curând posibil, în domeniul ocupării forței de muncă


și al afacerilor sociale, programul de lucru al Comisiei pentru 2011, din păcate, nu conținepropuneri concrete cu privire la crearea de locuri de muncă noi și calitative. Din nou,Comisia propune același inițiative legislative privind detașarea lucrătorilor și timpul delucru, în mod similar programului de lucru pentru anul precedent, și promite săîmbunătățească drepturile lucrătorilor migranți în întreaga Uniune Europeană.

Cu toate acestea, nu este suficient. Avem o dezbatere serioasă cu privire la viitorul pensiilorîn Uniunea Europeană și una dintre propuneri este creșterea vârstei de pensionare, însăComisia nu a prezentat propuneri specifice privind ocuparea forței de muncă în cazulpersoanelor în vârstă. În al doilea rând, în condițiile crizei economice și financiare, muncailegală și economia subterană au crescut în mod semnificativ. Într-adevăr, există o lipsă depropuneri concrete cu privire la modul în care ar trebui să combatem împreună această„maladie”.

În al treilea rând, pentru a elimina sărăcia și a reduce cu adevărat numărul de persoane caretrăiesc în sărăcie în Uniunea Europeană, aștept, din partea Comisiei, introducerea uneidirective privind venitul minim, cât mai curând posibil.

Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle președinte, atunci când este elaboratprogramul de lucru, continuitatea este întotdeauna o premisă, la fel ca și existențamodificărilor. În ce proporții și care va fi legătura dintre acestea în 2011? Fără îndoială,eforturile depuse în vederea ieșirii din criză, a îmbunătățirii creșterii economice și a creăriide locuri de muncă, ar trebui continuate. Prin urmare, obiectivele noastre pentru 2011 aufost stabilite. Numărul de strategii pe care le-am adoptat este suficient.

Cu toate acestea, trebuie să modificăm profunzimea reformelor legate de guvernanțaeconomică. Acest fapt poate fi observat în raportul Monti în domeniul măsurilor esențialeprivind piața unică. Trebuie să acționăm în mod similar în ceea ce privește reformainstituțiilor financiare și supravegherea acestora. 2011 ar trebui să fie un an de punere înaplicare a măsurilor care au fost adoptate și un an în care noi agenții să își înceapă activitatea.

O îmbunătățire a competitivității poate avea loc, în principal, printr-o creștere a eficienței,alături de utilizarea unor metode inovatoare și moderne. În final, o altă sarcină importantăse referă la activitățile privind obiectivele și cadrele financiare multianuale pentruperioada 2014-2020. Este necesar să ne concentrăm, acum, asupra unei mai bune integrăriieconomice în viitor.

Monika Smolková (S&D). – (SK) Dle președinte, programul de lucru prezentat esteambițios. Include domenii care vor contribui la realizarea strategiei 2020. Programul sereferă la multe lucruri, însă am întrebări cu privire la ceea ce nu este spus sau este spusparțial. Mai exact, cum vrea Comisia să stabilească prioritățile în ceea ce privește adoptareaîn regim accelerat a propunerilor urgente? Pun accentul pe adoptarea accelerată. Știm cutoții cât de mult durează adoptarea legislației europene.

Aș avea o întrebare în legătură cu partea finală a programului în care este evidențiatăcooperarea dintre Comisie, Parlamentul European și Consiliu. Întrebarea mea esteurmătoarea: considerați că este posibilă o cooperare constructivă cu Consiliul în condițiileîn care aceasta nu este promovată în niciun fel de dna Merkel și de dl Sarkozy?

Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. - Dle președinte, aș dori să mulțumesc tuturormembrilor onorabili pentru cuvintele amabile și de sprijin adresate cu privire la programulde lucru al Comisiei.


Dacă analizăm intervențiile dvs., vom descoperi că există o convergență semnificativă întrescopurile pe care dorim să le realizăm împreună. Cred că acest lucru se datorează faptuluică programul de lucru al Comisiei a fost, într-o mare măsură, efortul nostru comun. Dialogulstructural pe care l-am introdus în acest an, comunicarea intensă dintre comisii și comisaria avut, cu adevărat, rezultate. În final, avem un program de lucru al Comisiei care conțineobiective convergente pentru Parlament și Comisie.

Mai mulți dintre dvs. au subliniat importanța concentrării pe punerea în aplicarecorespunzătoare, astfel încât programele și propunerile noastre să nu rămână, pur și simplu,pe hârtie. Înțeleg perfect această cerință și, prin urmare, am inclus în programul de lucrual Comisiei, de asemenea, monitorizarea activităților în curs. Voi fi foarte încântat să măprezint în fața Parlamentului în mod regulat să vă informez cu privire la progresul înregistratîn punerea în aplicare a programului de lucru al Comisiei, astfel încât să putem avea odezbatere, nu doar o dată pe an, ci în mod regulat, referitoare la realizarea programului delucru al Comisiei.

În acest an, până acum, dintre cele 34 de inițiative promise pentru anul în curs, vom realiza,cu siguranță, 30. Este o evoluție relativ bună, dar, desigur, suntem dispuși să discutămaceastă problemă în continuare cu dvs. și să vă informăm în mod regulat.

De asemenea, cu puține excepții, sunt foarte bucuros că ne îndemnați să realizăm mai multși nu mai puțin. Aceasta este, desigur, o tendință foarte apreciată în ceea ce priveșteatitudinea Parlamentului față de Comisie. Sunt de acord cu toți aceia dintre dvs. care spuncă trebuie să fim mai buni. Nu trebuie numai să avem un randament bun pentru a neîndeplini obiectivele, ci să arătăm că, printr-o activitate înalt calitativă, putem folosi acestrezultat ca cel mai bun contra-argument și cel mai bun instrument de combatere aeuroscepticismului în Europa și a „fantomelor trecutului”, care apar întotdeauna atuncicând ne confruntăm cu vremuri dificile: protecționismul, rasismul, xenofobia și multedintre fenomenele pe care tocmai le-ați descris aici. Printr-o muncă de calitate și o bunăcooperare, putem învinge aceste fantome ale trecutului.

Este adevărat că avem nevoie de numeroase investiții în infrastructură, însă suntem absolutsiguri, de asemenea, de faptul că avem nevoie de o infrastructură modernă. Dacă dorim săconcurăm la nivel mondial și să ne păstrăm avantajul competitiv, este foarte clar că avemnevoie să ne modernizăm infrastructura. Nu este important doar pentru obiectivele noastreeconomice, ci și pentru dezvoltarea unor economii mai ecologice și mai eficiente dinpunctul de vedere al utilizării resurselor. Pentru aceasta, avem nevoie să folosim, mai multca niciodată, obligațiuni UE orientate pe proiecte, trebuie să colaborăm mai mult cu BEIși trebuie să identificăm modalități de folosire mai intensă, în viitor, a parteneriatelorpublic-privat. Veți putea identifica acest lucru în programul nostru.

În ceea ce privește piața unică, salut toate observațiile și atenția conferită acesteia, întrucâtaceasta este punctul forte al UE. Am realizat foarte multe cu piața unică și știm că putemrealiza chiar mai mult dacă am putea valorifica potențialul pieței unice. Trebuie să eliminămblocajele și barierele rămase în calea pieței unice și trebuie să folosim noile domenii aleeconomiei. Unii dintre dvs. s-au referit la economia digitală și la cât de mult am putea ridicastandardele de viață în Europa dacă am folosi la scară mai extinsă serviciile electronice,e-guvernarea sau comerțul electronic; acestea sunt domenii în care ar trebui să ne implicămmai mult.

Mario Monti a prezentat un raport excelent și Michel Barnier a folosit acest raport dreptbază pentru gama noastră de propuneri. Am început dezbaterea cu modalitățile de


îmbunătățire a pieței unice europene, cum să o facem mai deschisă și mai competitivă,astfel încât aceasta să aducă mai multe beneficii decât avem astăzi. Așadar, să ne implicămși să identificăm care dintre propunerile prezentate de dl Michel Barnier pot fi cele maiimportante și să stabilim priorități între acestea. Consider că împreună vom realiza o piațăunică mai bună și mai solidă.

În ceea ce privește sarcina administrativă, după cum știți, dl Günter Verheugen a inclus înprogram o reducere a sarcinii administrative cu 25 % înainte de 2012. Sunt foarte mulțumitsă vă transmit că sunt depuse eforturi intense de către Comisie în vederea depășirii acesteiținte. În prezent, urmărim să atingem nivelul de 30 %, însă trebuie să înțelegem foarte clarcă nu doar Comisia este cea care poate obține rezultate. Foarte adesea, sarcina administrativăcrește la nivel național, atunci când statele membre pun în aplicare legislația europeanăcare este limitată prin introducerea de diverse obstacole. Trebuie să depunem eforturi înacest domeniu atât la nivel național, cât și la nivel european.

În ceea ce privește importanța dimensiunii sociale a pieței unice europene, sunt în totalitatede acord cu dvs. Am învățat din lecțiile trecutului si vom prezenta propuneri cu privire lalucrătorii detașați, la timpul de lucru și la serviciile de interes general, care vor reflectaaceastă dimensiune socială foarte importantă, întrucât suntem conștienți de faptul că piațaunică va funcționa doar atunci când va fi acceptată de cetățeni. Prin urmare, trebuie săincludem această evaluare foarte solidă a impactului social în propunerile pe care leprezentăm, astfel încât să avem siguranța că propunerile pe care le vom înainta cetățenilorvor fi acceptate și sprijinite de aceștia.

Doamna Tzavela a făcut o pledoarie foarte pasionantă cu privire la posibilul „exod alcreierelor” și la faptul că pierdem tineri europeni cu o educație solidă care merg să lucrezeîn afara Uniunii Europene. Uneori cauza este reprezentată de obstacolele rămase încă pepiața forței de muncă în Europa, alteori este din cauza lipsei informațiilor, dar, adesea, seîntâmplă pentru că sistemul nostru de învățământ nu mai corespunde necesitățilorîntreprinderilor europene. Prin urmare, mă bucur foarte mult că, în câteva momente, vețiîncepe discuția cu privire la noua inițiativă emblematică.

Observ că și colegii mei, comisarii Vassiliou și Andor, sunt prezenți. Ei vor explica cumdorim să îmbunătățim acest aspect, cum să adaptăm competențele și necesitățile astfelîncât tinerii să nu mai fie șomeri și să-și valorifice potențialul lor în cadrul economieieuropene, fapt de care vom beneficia cu toții.

Câțiva dintre dvs. au subliniat importanța reglementării piețelor financiare și importanțaunui proces decizional rapid, precum și modalitățile de realizare a acestora. Am subliniatdeja că, în viitor, trebuie să înregistrăm progrese în ceea ce privește realizarea unei maibune coordonări între Parlament, Comisie și Consiliu. Am dori să o realizăm într-o nouăformă de programare a Uniunii, în care vom decide asupra priorităților, calendarului șitermenelor-limită, astfel încât să putem obține rezultate mai rapide și să avem capacitateade a accelera procesul legislativ peste nivelul actual.

Pot să vă asigur că, în ceea ce privește cadrul financiar multianual, vom face tot posibilulsă vă prezentăm un proiect ambițios. Avem nevoie de ajutorul dvs. pentru a explica la toatenivelurile – mass-media, opinia publică din statele membre – dimensiunea acestor dezbateriși cât de multe putem realiza în Europa cu doar 1 % din PIB, structura bugetului europeandin care aproape 95 % este redirecționat către economiile naționale, cu valoare adăugatăridicată din partea Uniunii Europene. Această dezbatere trebuie, de asemenea, extinsă încapitalele naționale, trebuie să comunicăm cu cetățenii și să îi informăm despre modul în


care acest buget este structurat pentru a putea obține un sprijin puternic pentru propunerilenoastre ambițioase.

Elmar Brok a făcut referire la domenii foarte importante ale relațiilor externe – Parteneriatulestic, procesul de extindere – în cadrul cărora trebuie să depunem eforturi pentru a dobândicredibilitate reciprocă. Trebuie să fim foarte credibili în modul în care vom negocia șimonitoriza criteriile care sunt îndeplinite de către țările candidate, însă trebuie să fim, deasemenea, credibili prin ceea ce oferim țărilor candidate, astfel încât să dezvoltăm încredereareciprocă.

Statele Unite ale Americii reprezintă un partener foarte important și, dacă reușim săeliminăm unele barierele în calea comerțului reciproc, ar fi extrem de benefic și sunt deacord că trebuie să depunem mai multe eforturi în acest domeniu.

În ceea ce privește comerțul, știți că Europa este pregătită să negocieze și să avanseze, daravem nevoie de parteneri Nu ne putem angaja în acorduri atunci când nu suntem siguri căcealaltă parte este capabilă să își respecte obligațiile. Însă sunt de acord că trebuie să abordămaceastă problemă în permanență, venind cu propuneri și căutând noi soluții, întrucâtcomerțul mondial va fi benefic cu siguranță pentru economia globală, de aceasta avândnevoie cea mai mare parte a economiei mondiale în acest moment.

În sfârșit, în ceea ce privește libertatea, securitatea și justiția, suntem pe deplin conștiențide faptul că acesta este unul dintre domeniile de interes și preocupare majoră pentrucetățenii noștri, acesta fiind motivul pentru care am dedicat o parte atât de mare aprogramului nostru acestui domeniu. Sunt sigur că și colegele mele, dna Malmström șidna Reding, vor acorda atenție modalității de abordare a tuturor acestor preocupări, careau fost ridicate atât în această dezbatere, cât și în cadrul dialogului structural pe care l-aupurtat în cadrul propriilor comisii.

Președinte. Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc în sesiunea din decembrie.


João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Programul de lucru al Comisiei pentru anul2011 se bazează în mod evident pe continuitate. Printre declarațiile de „creștere inteligentă,durabilă și incluzivă” se numără orientările predominante care au generat dezechilibregrave în cadrul UE, divergența reală a economiilor UE, criza gravă și perspectiva de recesiunecu care se confruntă unele state membre, cu șomaj și nedreptăți sociale profunde. Acestainclude, de asemenea, orientări precum menținerea criteriilor iraționale ale Pactului destabilitate și de creștere, liberalizarea și deprecierea mâinii de lucru; personal, aș subliniainsistența de a înainta o nouă propunere de modificare a directivei privind organizareatimpului de lucru. De asemenea, merită amintită declarația din cadrul programului cuprivire la regulamentul financiar, conform căreia majoritatea măsurilor de soluționare adiscrepanțelor evidențiate de criză au fost deja prezentate. Aceasta indică faptul căpromisiunile de a pune capăt paradisurilor fiscale și produselor financiare derivate au fostabandonate, iar speculațiile financiare continuă să rămână neverificate. Se anunță noiatacuri la drepturile, libertățile și garanțiile cetățenilor, inclusiv programul de înregistrarea călătorilor, fapt care necesită o atenție sporită și o preocupare activă.

Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Comunicarea Comisiei încare se prezintă programul de lucru al acesteia pentru 2011 pune accent pe ieșirea din criză


și pe stimularea creșterii economice. Un element semnificativ îl reprezintă piața virtuală,care deține încă un potențial uriaș de dezvoltare – cu condiția, totuși, de a stabili o piață cuadevărat unică pe internet. În acest sens, încurajez cu putere Comisia să aplice în modintegral agenda digitală la care se face referire în comunicare. Consider că utilizareapotențialului care ne este oferit de tehnologiile informaționale ar trebui, de asemenea,considerată ca o modalitate de ieșire din criză. Dezvoltarea comerțului prin internet,măsurile în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală și facilitarea accesului onlinela moștenirea culturală europeană ar trebui considerate drept un test al eficacității UniuniiEuropene.

În calitate de raportoare a Comisiei pentru afaceri juridice în domeniul unei mai bunelegiferări (raportul din 2008), aș dori să îmi exprim satisfacția cu privire la decizia Comisieide a include propuneri din raportul meu în planul de lucru anual. Mă refer la atenția sporităacordată evaluării ex-post a dreptului european și la prelungirea perioadei de consultăripublice pentru propuneri noi de la 8 la 12 săptămâni.

Kinga Göncz (S&D), în scris. – (HU) Salut faptul că Comisia Europeană începe anulurmător cu un program de lucru considerabil. În aceste zile, suntem martorii modului încare schimbările rapide ale situației politice internaționale, financiare și economicecontribuie la răsturnarea planurilor noastre aproape în fiecare săptămână. Prin urmare,consider important să se revizuiască de mai multe ori programul de lucru al Comisiei peparcursul anului viitor.

Sunt încântată că documentul prezintă crearea de locuri de muncă drept una dintreprioritățile majore pentru 2011, însă, în același timp, îmi exprim regretul cu privire la lipsainițiativelor legislative în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și scopurile sociale.Comisia a decis, în cele din urmă, să elaboreze strategia cadru europeană privind populațiade etnie rromă, însă, din punctul meu de vedere, este esențial ca aceasta să fie însoțită deproiecte legislative care să vizeze integrarea și interzicerea discriminării. Atunci când a fostcreată Comisia Barroso, s-a promis că înaintarea propunerilor sale va fi precedată, în fiecarecaz, de o evaluarea a impactului social al acestora; cu toate acestea, nu observ niciun indiciucu privire la aceasta în programul de lucru actual. Aștept ca, de la începutul anului 2011,Comisia să fie pregătită să accepte și să soluționeze inițiativele cetățenilor care poartăsemnătura unui milion de cetățeni ai UE. Într-un moment în care, în anumite state membre,observăm atacuri deschise și mascate la libertatea mass-media și încălcări ale drepturilordemocratice fundamentale, consider deosebit de important ca Comisia Europeană, încalitate de gardian al tratatelor, să acorde mai multă atenție ca oricând deciziilorguvernamentale care amenință independența mijloacelor de informare în masă, sistemulde control și de echilibru democratic și statul de drept, iar, dacă este cazul, să ia măsuripentru apărarea valorilor democratice fundamentale.

Zita Gurmai (S&D), în scris. – În calitate de femeie și de politician vizat de problemaegalității de gen, sunt dezamăgită de programul de lucru al Comisiei pentru 2011. Femeilesunt complet ignorate și scoase din acest program. A trebuit să caut mult pentru a găsimăcar o dată cuvântul „femeie”...în anexă. Chiar și acolo, citez: „În funcție de rezultateleconsultării, Comisia poate adopta o propunere legislativă privind reconcilierea, inclusivconcediul de paternitate și cel filial, în 2012”. „În funcție de”. „Poate adopta”. „În 2012”.Această frază este concepută de o Comisie care s-a grăbit în martie să elaboreze o așa-numităCartă a femeii, fără conținut, și care a neglijat Parlamentul când a fost vorba de negociereanoii strategii privind egalitatea de gen, despre care pot să adaug că nu este mai concretădecât prezentul program de lucru al Comisiei. Am aflat, în martie, că respectiva Cartă


Reding a fost doar un artificiu fără niciun conținut. Am solicitat în repetate rânduri un textlegislativ convingător, însă Reding nici nu a vrut să audă de așa ceva. De ce putem acceptao Europă care sancționează statele membre atunci când acestea nu respectă din punct devedere financiar normele și acordurile UE, însă nu putem accepta o Europă care sancționeazăstatele membre care neglijează egalitatea de gen și formează guverne în alcătuirea cărorase regăsesc doar câteva femei ministru sau niciuna?

Jiří Havel (S&D), în scris. – (CS) Nu este surprinzător faptul că cele trei țări care audeterminat colapsul negocierilor privind bugetul sunt contributoare nete, și mai mult,beneficiare ale reducerii. Într-adevăr, nu este nicio îndoială că Marea Britanie a începutlupta obișnuită pentru reducere. Scuzele alese de sabotorii bugetului sunt mai degrabăderizorii. Limitarea flexibilității bugetului într-o perioadă de criză reprezintă un gest destulde iresponsabil. Din contră, trebuie să sporim flexibilitatea pe timp de criză. Refuzul de adiscuta cu Parlamentul pe tema noilor resurse financiare pentru bugetul UE în conformitatecu Tratatul de la Lisabona și refuzul de a stabili un dialog privind cadrul financiar multianualreprezintă imaginea tristă a cândva apreciatului simț al umorului britanic.

Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Programul de lucru al Comisiei pentru 2011trebuie să includă o propunere de directivă pentru combaterea violenței împotriva femeilorși un program al UE pentru finanțarea sportului. Comisia însăși s-a angajat în acest sens.Este timpul ca angajamentele să fie onorate. În prezent, violența împotriva femeilorreprezintă cea mai gravă manifestare a discriminării împotriva femeilor și o încălcare adrepturilor omului. În Europa, nu mai puțin de 45 % dintre femei – adică 100 de milioane– au fost victimele violenței. În fiecare zi, între 1 și 2 milioane de femei europene suferă caurmare a violenței. Nimic nu justifică întârzierile în elaborarea unei directive în acestdomeniu.

Atrag, de asemenea, atenția asupra problemei sportului, care, în urma intrării în vigoare aTratatului de la Lisabona, este inclus în competențele Uniunii Europene. Apelând la restricțiibugetare la nivel național și european, Comisia a amânat încă o dată prezentarea unuiprogram al UE în acest domeniu. Mă tem că, dacă acceptăm o astfel de abordare, nu vaexista niciodată un program, deoarece întotdeauna vor fi aspecte mai importante decâtsportul. Totuși, promovarea activității fizice aduce beneficii indiscutabile sub formaîmbunătățirii sănătății și a stării de bine a europenilor, precum și a eficienței și eficacitățiiacestora la locul de muncă. Acesta contribuie la reducerea îmbolnăvirilor și, astfel, acosturilor serviciilor de sănătate, precum și la combaterea excluziunii sociale. Foarteimportantă este și utilizarea potențialului persoanelor în vârstă pe piața forței de muncă.Sper că acest aspect, care a fost invocat de multe ori, va fi luat în considerare de cătreComisie în cadrul propunerilor sale viitoare privind ocuparea forței de muncă și creareade noi locuri de muncă.

(Ședința a fost suspendată pentru câteva minute)

15. O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă (dezbatere)

Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declarația Comisieireferitoare la agenda pentru noi competențe și noi locuri de muncă.

László Andor, membru al Comisiei. – Dle președinte, în prezent, în cadrul Uniunii Europeneexistă 23 de milioane de șomeri, ceea ce corespunde unei rate a șomajului de aproximativ10 %.


Această situație a apărut ca urmare a crizei economice și financiare și noi trebuie să neconfruntăm cu consecințe dramatice, dar această situație nu a împiedicat Comisia Europeanăsă propună obiective ambițioase în cadrul strategiei Europa 2020, în timp ce UniuneaEuropeană a stabilit obiective elaborate pe care să le atingă în viitorul nu prea îndepărtat.

Obiectivul principal îl reprezintă atingerea ratei de 75 % a ocupării forței de muncă pentrubărbați și femei până în 2020, iar astăzi Comisia a adoptat o altă inițiativă emblematică încadrul strategiei Europa 2020: o „agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”care evidențiază modul în care intenționăm să realizăm ocuparea integrală a forței demuncă.

Aceasta vine în completarea inițiativei „Tineretul în mișcare”, adoptată în septembrie.Ambele ar trebui să contribuie la atingerea obiectivelor în materie de educație și de ocuparea forței de muncă, stabilite pentru 2020. Da, criza a spulberat milioane de locuri de muncă.Da, ne confruntăm cu o concurență internațională în creștere, însă acest lucru nu reprezintăo scuză pentru a nu lua măsuri.

Din contră, este o invitație de a acționa și de a ne contura viitorul. Crearea de locuri demuncă mai multe și mai bune stă în puterea noastră. Politica de ocupare a forței de muncăreprezintă în mare parte o responsabilitate a statelor membre, însă, în calitate de creatoripolitici ai UE, noi, cei din Comisie, împreună cu Parlamentul European și cu parteneriisociali, trebuie să ne ocupăm de rolul care ne revine. Trebuie să ajutăm pe toți cei care potmunci să facă într-adevăr acest lucru. Trebuie să permitem forței de muncă să vină cu ideinoi și să înființeze noi întreprinderi. Trebuie să ne asigurăm că tânăra generație poatebeneficia de modelul social pe care l-am construit. Avem nevoie de o calitate mai bună alocurilor de muncă și de condiții de muncă mai bune pentru toți angajații. O agendă pentrunoi competențe și noi locuri de muncă prevede acțiuni în patru domenii: funcționareapiețelor forței de muncă; competențe; calitatea locurilor de muncă și condițiile de muncă;și crearea de locuri de muncă.

Agenda propune 13 acțiuni specifice la nivelul UE care să se desfășoare în parteneriat cuguvernele, partenerii sociali și societatea civilă.

În primul rând, trebuie să garantăm o mai bună funcționare a piețelor noastre ale forței demuncă prin desfășurarea de reforme în acest domeniu care să asigure securitatea șiflexibilitatea necesare. Una dintre lecțiile învățate în ultimii doi ani este că politicile deflexisecuritate au contribuit la înfruntarea crizei.

Propunem, în prezent, discutarea împreună cu statele membre și cu partenerii sociali atuturor componentelor flexisecurității și a modului de îmbunătățire a acestora, în bazaprincipiilor comune ale UE privind flexisecuritatea.

Agenda face referire la înțelegeri contractuale flexibile și totodată fiabile, la învățareacontinuă completă, la politici active pe piața forței de muncă și la sisteme moderne desecuritate socială.

În UE există piețe ale forței de muncă foarte segmentate în care angajații cu contracte sigurepermanente coexistă, iar uneori muncesc alături în același loc, având aceeași funcție, cuangajații cu contracte temporare, care dispun de garanții sociale minime și de perspectivereduse în ceea ce privește un loc de muncă permanent.

Pentru a îmbunătăți situația și pentru a reduce disparitățile existente, o posibilă cale dediscuție oferită de agenda adoptată astăzi ar putea fi extinderea utilizării înțelegerilor


contractuale cu durată nedeterminată. Acestea ar include o perioadă de probă suficient delungă și creșterea treptată a drepturilor de protecție, acces la formare, învățare continuă șiconsiliere profesională pentru toți angajații.

În timp, acest lucru ar permite angajaților să dobândească drepturi depline, în timp cefirmele ar beneficia de suficientă flexibilitate, în scădere însă, pe parcursul perioadei deprobă, eliminând elementele care deseori împiedică angajatorii să accepte personal noupe termen lung.

În al doilea rând, trebuie să pregătim oamenii în vederea formării competențelor adecvatelocurilor de muncă prezente și viitoare de pe piață. Știm că și în prezent, unii angajatoriîncearcă din răsputeri să ocupe posturile vacante deoarece nu pot găsi persoane cucompetențele potrivite.

Aceasta evidențiază nu doar faptul că avem nevoie de competențe mai multe și adecvate,ci și faptul că există neconcordanțe persistente pe piața forței de muncă a UE întrecompetențele disponibile și necesități.

În viitorul previzibil, ar putea exista o lipsă și mai mare de lucrători decât în prezent –tehnicieni TIC, doctori, asistente, cercetători, precum și persoane cu competențe în domeniulecologic care să ne ajute să ne îndreptăm spre o economie mai ecologică.

„Agenda pentru noi competențe și noi locuri de muncă” propune instrumente practice înacest sens. Vom aduce mai multă transparență în ceea ce privește necesitățile referitoarela competențe și vom promova o mai bună congruență, în special prin panoramacompetențelor în UE pentru a ajuta oamenii să își dea seama mai ușor de ce aptitudini estemai mare nevoie acum și în viitor. Dna comisar Vassiliou va putea oferi mai multe detaliiîn acest sens. Evident este faptul că trebuie să lucrăm îndeaproape cu toate părțile interesaterelevante pentru a reduce diferența dintre educație, formare și societatea activă.

În al treilea rând, ne propunem să îmbunătățim calitatea locurilor de muncă și să asigurămcondiții de muncă mai bune. UE dispune de o legislație foarte ambițioasă în acest domeniucare trebuie acum revizuită. Experiența în domeniul aplicării ne arată când și unde se potface îmbunătățiri. Trebuie să asigurăm o mai bună funcționare a legislației, și anume să fieîn conformitate cu noile modele de lucru și cu noua tehnologie și să fie mai ușor de înțelesși de aplicat în cazul persoanelor și al întreprinderilor.

În realitate, ne propunem să revizuim Directiva privind timpul de lucru și să înaintăm opropunere legislativă în vederea îmbunătățirii aplicării Directivei privind detașarealucrătorilor; de asemenea, vom face propuneri în domeniul igienei muncii și al securitățiila locul de muncă.

Pe lângă revizuirea legislației UE, agenda privind noi competențe și noi locuri de muncăpropune o abordare integrată care include așa-numitele instrumente fără caracterobligatoriu, de la coduri de conduită și recomandări la aplicarea orientărilor, a analizeicomparative și a schimbului de bune practici.

Aștept cu nerăbdare să purtăm discuții împreună cu dvs. despre aceste aspecte și îmi exprimconvingerea că, împreună cu Parlamentul European, statele membre și partenerii sociali,putem contribui la o mai bună funcționare a acestora.

În sfârșit, dar cu siguranță nu mai puțin important, trebuie să creăm mai multe locuri demuncă. Crearea de locuri de muncă este necesară pentru creștere, însă există prea multeobstacole în acest sens. Propunem îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru crearea de locuri


de muncă, în special în sectoarele cu dezvoltare rapidă și cu activitate intensă de C&D, prinreducerea sarcinii administrative și a impozitelor pe muncă, precum și prin sprijinireaantreprenorilor.

Propunem, de asemenea, acțiuni pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial și pentrususținerea persoanelor care sunt pe cale să înființeze o întreprindere sau au făcut acestlucru de curând.

În acest sens, nu putem ignora importanța noului instrument de microfinanțare camodalitate de sprijinire a persoanelor în vederea înființării propriilor întreprinderi. UniuneaEuropeană dispune de numeroase talente. Să ne asigurăm că ideile și inovațiile existenteconduc la crearea de locuri de muncă de calitate.

Astăzi, Comisia și-a prezentat prioritățile cu privire la modul în care se pot înregistraprogrese pentru ocuparea integrală a forței de muncă. O agendă pentru noi competențe șinoi locuri de muncă poate avea un impact cu adevărat semnificativ dacă noi toți lucrămîmpreună. Vă invit pe toți să vă aduceți aportul la atingerea obiectivului de ocupare integralăa forței de muncă în Europa.

Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – Dle președinte, sunt deosebit de încântată săvă prezint, împreună cu dl comisar Andor, această nouă inițiativă emblematică, „O agendăpentru noi competențe și noi locuri de muncă”. O mai bună educație și formare suntfundamentale pentru pregătirea oamenilor în vederea dobândirii competențelor necesarepentru găsirea unui loc de muncă, păstrarea acestuia și pregătirea pentru locurile de muncăviitoare.

Acesta este motivul pentru care trebuie să investim în oameni și în capacitatea acestora dea inova, de a înființa noi întreprinderi și de a crea noi locuri de muncă. Fără investițiisemnificative și susținute în competențe de înalt nivel și educație, economiile noastre sevor lupta să iasă rapid din criză. Competențele reprezintă nucleul strategiei Europa 2020pentru creștere inteligentă, durabilă și incluzivă. Acesta este motivul pentru care douăinițiative emblematice, „Tineretul în mișcare” și „O agendă pentru noi competențe și noilocuri de muncă”, vizează educația și formarea, precum și ocuparea forței de muncă.

Astăzi, prin această inițiativă, dorim să reflectăm asupra modului în care educația și formareapot contribui la atingerea unei rate de 75 % a ocupării forței de muncă până în 2020. Seașteaptă ca numărul locurilor de muncă ocupate de persoane înalt calificate să crească cu16 milioane până în 2020, în timp ce cele deținute de lucrătorii cu un nivel scăzut decalificare să scadă cu aproape 12 milioane în aceeași perioadă. În Europa există peste 80de milioane de adulți dezavantajați de deficiențe grave în materie de competențe de bază.Prin urmare, se impun acțiuni urgente, în special din perspectiva educațională.

Întâi de toate, trebuie să recunoaștem învățarea continuă drept unul dintre pilonii de bazăai strategiilor flexibile de securitate pentru a ne asigura că piața noastră a forței de muncăfuncționează mai bine, așa cum a afirmat dl comisar Andor. Suntem cu toții de acord cuprivire la diagnostic. Competențele pot asigura și îmbunătăți tranzițiile pe piața forței demuncă, însă învățarea continuă nu reprezintă încă o realitate în Europa. Revalorizareacompetențelor nu ar trebui să fie un lux destinat persoanelor înalt calificate. Este o necesitatepentru toți. În toate statele membre, persoanele cu un nivel scăzut de calificare au foartepuține oportunități de a participa la formarea continuă. Acest lucru ar trebui să se schimbeprin efortul comun al tuturor partenerilor, guvernelor, angajatorilor și cetățenilor.


În al doilea rând, trebuie să oferim oamenilor competențele adecvate pentru angajare.Europa trebuie nu doar să revalorizeze competențele oamenilor aflați deja pe piața muncii,ci, de asemenea, să se asigure că aceștia obțin, de la început, combinația potrivită decompetențe pentru a se adapta și a evolua într-o societate aflată în schimbare rapidă. Înprimul rând, trebuie să anticipăm mai bine competențele necesare pe piața forței de muncă.În acest scop, vom prezenta o panoramă a competențelor în UE care ne va arăta nu doarcare sunt competențele pe care le caută angajatorii, ci și competențele necesare în viitor.Pentru a pregăti tinerii în vederea pătrunderii pe piața forței de muncă, pentru a se adaptași a ocupa locuri de muncă care pot chiar să nu existe încă, trebuie să ne concentrăm pesistemele educaționale care oferă combinația adecvată de competențe. O atenție deosebităar trebui acordată competențelor de bază, precum lectura, matematica și știința.

Este de o importanță crucială să luptăm în special împotriva rezultatelor educaționale slabeși a abandonului școlar timpuriu. Acesta este motivul pentru care am decis lansarea unuigrup de experți la nivel înalt privind alfabetizarea în ianuarie. Mai mult, pentru dezvoltareaunei societăți bazate pe cunoaștere, este necesară o mai bună pregătire a copiilor noștri înștiință, matematică și tehnologie. Totodată, dorim să ne concentrăm efortul asupradobândirii de competențe transversale, esențiale pentru capacitatea de inserție profesională:de exemplu, competențele lingvistice, alfabetizarea digitală sau spiritul antreprenorial,precum și competențele în luarea inițiativelor. Consider că este la fel de important săacționăm pentru a asigura dezvoltarea competențelor solicitate de locurile de muncă aleviitorului, de exemplu, în domeniul energiei regenerabile, al construcțiilor ecologice, altransportului inteligent și al e-sănătății, pentru a numi doar câteva dintre ele.

În cele din urmă, chiar și în perioade de criză cu rate ridicate ale șomajului, unii angajatoriraportează dificultăți în recrutare. Prin urmare, agenda solicită o mai mare compatibilitateîntre competențele oamenilor, ofertele de muncă și capitalizarea potențialului european.În acest scop, voi propune un pașaport european al competențelor care va permiteînregistrarea clară și comparabilă a competențelor cetățenilor. Acesta se va baza pebinecunoscutul CV Europass. În cele din urmă, consider că doar educația sau ocupareaforței de muncă nu poate asigura combinația adecvată de competențe.

Trebuie să căutăm noi forme de cooperare și de parteneriat cu institutele de învățământ șide formare, întreprinderile și alte părți interesate, inclusiv sindicatele și serviciile publicede ocupare a forței de muncă.

Dle președinte, onorați membri, prin intermediul strategiei Europa 2020 ne stabilimobiectivele și aspirațiile. Acum este momentul să facem progrese în vederea realizăriiaspirațiilor noastre și să ne stabilim strategia de reformă. Agenda pentru noi competențeși noi locuri de muncă explică modul în care Europa poate contribui la atingerea obiectivelornoastre. Ieșirea din criză se realizează prin dezvoltarea unei economii competitive, bazatepe cunoaștere, care să ofere locuri de muncă mai multe și mai bune la nivel european.

Csaba Őry, în numele Grupului PPE. – (HU) Dle președinte, dlor comisari, deși respectândtradițiile Parlamentului, tindem să abordăm propunerile cu intenția de a ajuta, însă în modcritic, și trebuie să afirm acum că salut și susțin din toată inima conceptul care tocmai afost expus. Sunt încântat în special de definiția folosită de dl comisar Andor în legătură custabilirea ocupării integrale a forței de muncă drept obiectiv, că oricui este capabil și îșidorește să muncească ar trebui să i se acorde șansa și mijloacele în acest sens.

Susțin, de asemenea, cele patru priorități principale: piețe ale forței de muncă maifuncționale, locuri de muncă de o mai bună calitate, politici de creare de locuri de muncă


mai eficiente și condiții de muncă mai bune, chiar dacă ne dăm seama că acest lucru nu vafi ușor de realizat. Suntem de acord cu ceea ce s-a afirmat despre flexisecuritate, deși trebuiesă menționez că este într-adevăr timpul să discutăm despre detalii. Folosim acest termenfrecvent și îi interpretăm adevăratul sens într-o mulțime de moduri.

În conformitate cu principiile de bază pentru o legislație mai bună, considerăm că estenecesar să reacționăm la condiții de muncă în schimbare. Astfel, revizuirea Directiveiprivind timpul de lucru este justificată, deși doresc să subliniez că noi nu considerămnecesară o nouă directivă în ceea ce privește Directiva privind detașarea lucrătorilor, darsuntem pregătiți să discutăm despre punerea în aplicare și experiența câștigată pe parcursulaplicării, iar, dacă este cazul, să propunem amendamente. Totuși, doresc să atrag atențiaasupra regulamentului referitor la formele atipice de muncă. Aceasta înseamnă relații întreangajator și angajat total noi atât în ceea ce privește securitatea socială, cât și alte condiții,fiind evident faptul că există încă multe discrepanțe în acest domeniu.

Mobilitatea trebuie sporită și trebuie acordată o mai mare atenție cooperării dintre serviciilede stat pentru ocuparea forței de muncă. În cele din urmă, dle președinte, observ că timpulse scurge, sunt în totalitate de acord că, în unele privințe, nivelul redus de calificare producemai multe pierderi decât criza. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm, pentru binele tuturor,că vom continua să gândim din perspectiva formării corespunzătoare și flexibile,recunoscând posibilitatea de formare formală și informală.

Sylvana Rapti, în numele Grupului S&D. – (EL) Dle președinte, am ascultat declarațiilecelor doi comisari cu multă plăcere. În perioadele de criză, în special în cele de criză severă,avem nevoie de viziune. Aceste două declarații ne oferă o viziune. Sunt ambițioase. Acesteastabilesc patru obiective pe care cred că orice cetățean european va dori să le susțină.

Însă – oricât de bine stau lucrurile, există întotdeauna un „dar” – doresc întâi de toate săridic problema siguranței. Flexibilitatea și siguranța trebuie să meargă mână în mână, iar,în opinia noastră, aceasta din urmă trebuie să fie prioritară. Problema educației și a formăriieste una extrem, extrem de importantă deoarece, așa cum a afirmat, pe bună dreptate, dlcomisar Andor, nu numai că avem nevoie de competențe noi, ci trebuie să îndreptămcompetențele vechi în direcția dorită de noi. Există aspecte legate de spiritul antreprenorial.Trebuie să ajutăm tinerii să își înceapă propriile afaceri. Trebuie să ajutăm întreprinderilesă absoarbă mai mulți oameni.

În încheiere, aș dori să mă refer la ideea foarte bună a dnei comisar Vassiliou: un pașaporteuropean al competențelor. Acest lucru mă duce imediat cu gândul la lucrătorii detașați,iar atunci mă gândesc și mă întreb: dacă dețin un pașaport cu competențe excepționale,provin din țara A și lucrez în țara B, problema contractului meu de muncă va fi fostrezolvată? Suntem de partea dvs.; vom monitoriza situația și vom lupta alături de dvs.

Marian Harkin, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, dle comisar, voi face referiredoar la una dintre cele patru priorități majore: politici mai puternice pentru a promovacrearea de locuri de muncă și cererea de forță de muncă.

Conform acestui document, redresarea trebuie să se bazeze pe creșterea numărului delocuri de muncă, însă, odată cu criza economică, creșterea economică în Europa a fostneuniformă și redusă. În calitate de deputat în Parlamentul European și cetățean irlandez,sunt foarte conștientă de faptul că ni se solicită să aplicăm măsuri de austeritate, iar adevăratatemere este că acest lucru va suprima orice posibilitate de creștere.


Așadar, întrebarea mea este: această agendă pentru noi locuri de muncă și creștere nu seva aplica în cazul Irlandei sau al Greciei sau al oricărei țări care aplică aceste măsuri severede austeritate? De unde va veni creșterea și, prin urmare, de unde vor proveni locurile demuncă?

Prezentul document include idei excelente; nu încerc să le minimalizez. O idee esențialăeste cea referitoare la modul în care facem legătura între investiții, cercetare, dezvoltare,inovare și sistemul de producție în sine. Conexiunea dintre cele două este absolut necesară.

Propunerile de angajare a economiei sociale, a societăților cooperative, a societăților mutualeși a microîntreprinderilor într-un efort susținut pentru a oferi posibilități de încadrare înmuncă la nivel local sunt foarte oportune și, desigur, consider că mobilizarea la nivel localși cu scop nelucrativ, prin intermediul societăților mutuale, poate reprezenta unul dintremotoarele dezvoltării durabile.

Promovarea spiritului antreprenorial va permite cetățenilor să joace un rol concret înredresarea noastră economică. Compatibilitatea dintre competențe și locuri de muncă esteesențială, însă îmi exprim preocuparea pe mai multe fronturi, dle comisar.

Săptămâna trecută, am găzduit în Parlament o reuniune pe tema incluziunii sociale și abolilor mentale, iar o doamnă politicoasă din Austria a afirmat că politicienii trebuie săînceteze să mai vorbească despre locuri de muncă și creștere – nimeni nu îi crede! Nu știucum percepeți dvs. acest lucru, dle comisar, însă pe mine m-a impresionat. Nu afirm căacest sentiment este generalizat, însă începe să se răspândească și cred că acesta este motivulpentru care discuțiile noastre de aici trebuie să fie transpuse în fapte.

Există o urgență reală în acest caz, iar noi trebuie să începem să gândim în mod creativ șiinovator. Da, pentru locuri de muncă ecologice, în domeniul electronic, fără să le uitămînsă pe cele locale și, precum am spus, promovarea unei filozofii nonprofit, nu ca o înlocuire,ci ca o alternativă la modelul bazat pe profit care amenință în prezent moneda euro șistabilitatea Uniunii.

Elisabeth Schroedter, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, dna Vassiliou,dle Andor, am avut așteptări mari de la agenda pentru noi competențe și noi locuri demuncă. Aceasta a fost concepută să ofere un imbold care să contribuie la pregătireaangajaților europeni pentru schimbările climatice. Și mai important, după ce Parlamentula propus o serie de idei în cadrul rezoluției privind locurile de muncă ecologice, ne-amașteptat ca acestea să fie preluate și dezvoltate de către Comisie, pentru ca mai apoi aceastasă propună măsuri specifice care să stabilească modul în care pot fi create noi locuri demuncă în baza schimbărilor climatice sau în care pot fi adaptate locurile de muncă existentepentru a putea fi păstrate, astfel încât societatea industrială europeană să devină maiecologică în beneficiul lucrătorilor Ce ați făcut în schimb? Ați readus în prim plan vecheatemă privind flexisecuritatea. Chiar credeți că prin dereglementare pot fi create noi locuride muncă? Tocmai am stabilit că locurile de muncă precare sunt cele care se pierd în timpulunei crize și primele care dispar.

Tot ce pot afirma în acest context este că greșiți atunci când credeți că o economie durabilă,bazată pe cunoaștere poate fi clădită pe nesiguranță și condiții de muncă precare. Dvs.puneți accentul pe sărăcie prin muncă, în locul creșterii prosperității. Totuși, sărăcia nureprezintă un aliat bun al progresului. Pentru a obține progres ecologic, avem nevoie deun amplu program educațional și de formare pentru toți angajații, în special pentru cei de


la niveluri inferioare. Vă rog să lucrați în continuare la această agendă și să introducețiîmbunătățirile necesare.

Mara Bizzotto, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor,nu îmi doresc ca discursul meu să fie obișnuitul exercițiu eurosceptic de retorică, ci unîndemn ca UE să își îndrepte atenția asupra conținutului mai degrabă decât a formei, precumși să lase la o parte propaganda în favoarea faptelor concrete.

Acum că Strategia de la Lisabona a eșuat, UE a venit cu un nou slogan „UE 2020”, însă nua propus niciun răspuns inovator la problemele privind ocuparea forței de muncă. Statisticilescot la iveală următoarele: rata șomajului în Europa a ajuns la 9,6 %, rata șomajului înrândul tinerilor la 20,2 %. În Italia, cel de-al treilea contributor net la bugetul UE, situațiatinerilor este și mai dramatică, procentul tinerilor șomeri fiind de 25,9 %.

Aș prefera o Europă în care resursele să nu fie risipite în campanii promoționale, ci în caresă se facă investiții eficiente pentru ca formarea disponibilă să pregătească profesioniștipentru sectorul pieței interne unde există oferte de muncă adecvate.

Aș dori să închei prin a sublinia importanța formării profesionale, un simbol al excelențeiîn țările noastre. Sectorul meșteșugăresc oferă potențial pentru ocuparea forței de muncăși o bogăție unică de cunoaștere care trebuie folosită pentru a susține competitivitateasistemului european.

Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Dle președinte, dle Andor, dna Vassiliou, doamnelor șidomnilor, pentru anii ce vor urma, ne-am stabilit drept obiectiv identificarea nevoilorexistente pe piața forței de muncă. Acest lucru înseamnă că discutăm despre viitorul tineriloreuropeni, despre profesiile și economiile care vor susține comunitățile noastre de mâine.

Prea mult timp ne-am pus întrebări cu privire la tipurile de locuri de muncă ce vor fidisponibile peste zece ani, la modificările care vor surveni în domeniul calificărilor și lacompetențele necesare la nivelul Uniunii. Ne întrebăm permanent dacă educația și formareaoferite în prezent cetățenilor europeni îi vor ajuta pe aceștia să găsească ușor un loc demuncă.

Mă întreb cum intenționează, de fapt, Comisia să adopte noi măsuri în vederea atingeriiscopurilor pe care și le-a propus. Cunoaștem oare toate nevoile tinerilor? Sunteți siguri căînvățământul on-line reprezintă soluția sau putem analiza noi forme educaționale și deformare mai elocvente? Doar șase luni ne despart de încheierea proiectului pilot lansat înmai 2010, ceea ce înseamnă că este timpul să întocmim bugetele. Rezultatele pe care levom obține vor fi pozitive? Vor fi încurajatoare? Obiectivul nostru trebuie să constea înformarea tinerilor cu ajutorul politicilor educaționale europene capabile să anticipezenevoile viitoare.

Nu cu mult timp în urmă, am auzit o întreagă listă de lucruri pe care „trebuie să le facem”.În termeni medicali, am auzit multe despre diagnostic, însă nu atât de multe despretratament. Nu trebuie să ne mulțumim cu multe vorbe goale, ci trebuie să lucrăm cu ideiconcrete, așa cum cere strategia UE 2020. Aceasta este provocarea pe care toate statelemembre și întreprinderile trebuie să o abordeze și cea mai bună moștenire pe care o putemlăsa copiilor noștri.

Evelyn Regner (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Andor, dna Vassiliou, noile competențepentru noi locuri de muncă reprezintă un subiect foarte important. De ce? Deoarece estevorba despre viitor. Nu este vorba doar despre confruntarea cu provocările de care suntem


deja conștienți, precum schimbările demografice și criza economică. Este vorba, deasemenea, despre calificările suplimentare care vor conferi oamenilor posibilitatea de aconcepe locurile de muncă ale viitorului și, prin urmare, de a avea o contribuție activă lao economie inovatoare.

Dle Andor, acordați o importanță deosebită parteneriatului social, ceea ce este un lucrubun. Totuși, aș dori să încurajez Comisia să își îndrepte atenția asupra condițiilor de muncăși a stresului fizic și, mai presus de toate, mental al unei vieți profesionale încărcate. Caresunt beneficiile aduse societății de oamenii care produc niveluri înalte de performanță petermen scurt, însă pe termen lung sunt distruși și epuizați? Niciunul. Prin urmare, evaluareasistematică a acquis-ului comunitar ar trebui să se bazeze pe această abordare și nu pe o maibună reglementare.

În ceea ce privește flexisecuritatea, nu sunt de acord cu propunerea Comisiei referitoare laun contract de muncă preliminar care oferă drepturi de angajare depline doar după oanumită perioadă de timp. Acest mod de a trata tinerii care sunt atât de importanți pentruviitorul nostru mi se pare mai degrabă dezonorant, chiar la începutul carierei lorprofesionale. Aceasta înseamnă că Comisia renunță mai mult sau mai puțin la relațiile demuncă precare? Mi-aș dori foarte mult să observ îmbunătățiri aduse de Comisie în acestdomeniu.

Jutta Steinruck (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Andor, dna Vassiliou, într-adevăr,combaterea șomajului și obiectivul privind ocuparea integrală a forței de muncă reprezintăîmpreună una dintre sarcinile noastre cele mai urgente. Așa cum a afirmat dna Harkin,europenii nu vor concepte; ei doresc soluții concrete. Țin să vă mulțumesc pentru inițiativadvs. Există o multitudine de abordări pozitive la care doi colegi din grupul meu au făcutreferire. Totuși, consider că anumite îmbunătățiri sunt necesare deoarece o flexibilitate șio mobilitate mai mare nu vor contribui la crearea unui singur loc de muncă nou. Aș dorisă îmi exprim acordul față de ceea ce a afirmat dna Schroedter. În Europa și în statelemembre avem nevoie de locuri de muncă bune, sigure, iar întreprinderile trebuie săgaranteze că acestea sunt locuri de muncă permanente care permit oamenilor câștigareaunui trai decent. Acest fapt trebuie să devină încă o dată regulă generală, iar noi trebuie sălucrăm în acest sens la nivel european și să alegem direcția corectă.

În cadrul agendei, faceți referire la noi forme de contracte de muncă care să includă maipuține drepturi pentru angajații aflați la începutul carierei. Acestea sunt numite contractecu durată nedeterminată. În opinia mea, acest fapt nu va crea noi locuri de muncă. Experiențaarată, iar guvernul social democrat german a descoperit acest lucru cu câțiva ani în urmă,că reducerea drepturilor angajaților nu va conduce la crearea niciunui loc de muncă nou.Măsurile de acest tip transformă, pur și simplu, locurile de muncă sigure în locuri de muncăprecare. Nu trebuie să permitem ca acest lucru să se întâmple în viitor.

Elena Băsescu (PPE). - Această dezbatere este deosebit de oportună, în condițiile în carerevitalizarea economiei UE a rămas fragilă, iar statele membre încă se confruntă cu o situațiedeteriorată pe piața muncii.

De aceea este necesar ca societatea europeană să devină o societate bazată pe cunoaștere.UE trebuie să se asigure că cererea și oferta de muncă sunt mai bine corelate și că populațiaactivă dispune de competențele necesare pentru a ocupa posturile nou create.

În aceea ce privește România, cel mai recent raport de monitorizare al Comisiei arată căpiața muncii s-a stabilizat de la începutul anului 2010. Totuși, redresarea nu poate fi însoțită


imediat de reducerea șomajului, iar tinerii români rămân, din păcate, una din categoriilecele mai afectate. Peste 20 % din aceștia nu au un loc de muncă.

În acest sens, consider că instrumentul Comisiei Europene este unul util, având ca obiectivmajor creșterea participării tinerilor pe piața muncii.

Katarína Neveďalová (S&D). – (SK) Dle președinte, dacă discutăm despre șomaj, estecu siguranță necesar să spunem cu voce tare despre șomajul în rândul tinerilor, caredepășește de două ori, iar în unele țări de patru ori, media europeană. Salut agendaprezentată mult mai mult decât strategia.

Trebuie să adoptăm măsuri specifice pentru susținerea ocupării forței de muncă șimonitorizarea eficientă. Cu siguranță, trebuie să promovăm cooperarea între ministerelenaționale ale muncii și educației și să creăm o strategie pe termen lung referitoare la cerințeleviitoare ale pieței forței de muncă de la potențialele persoane aflate în căutarea unui loc demuncă, și nu doar la cerințele din prezent.

Educația și formarea pentru o profesie reprezintă un proces îndelungat și, prin urmare,trebuie să știm de ce vom avea nevoie peste 10 ani, și nu doar acum, pentru a putea susținegenerația viitoare. Dna comisar a menționat o mai bună educație și investiții în oameni.Sunt complet de acord cu dumneaei în acest sens. Doar printr-o mai mare investiție îneducația tinerilor vom putea crea o generație competitivă și o Uniune Europeană mai bună.

Prin urmare, aș dori să solicit statelor membre ale UE să nu reducă bugetele pentru tineretși educație, ci, în aceste perioade dificile, să le suplimenteze. Fiecare cent în plus cheltuitpentru educație se va întoarce înmiit într-o generație viitoare puternică și mulțumită.

Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, accentul în cazul acestor măsuri trebuie săcadă pe utilizarea în cel mai bun mod posibil a resurselor umane disponibile în cadrulUniunii Europene, mai degrabă decât pe opțiunea de imigrare în masă. În termeni specifici,aceasta înseamnă dezvoltarea de competențe noi, pe termen lung, care să corespundănoilor cerințe de pe piața forței de muncă. Avem nevoie de un program de formarecomplementară pentru acei cetățeni europeni care și-au întrerupt studiile fie în timpulșcolii, al unei perioade de ucenicie sau al universității.

În plus, avem nevoie de stimulente pentru educație complementară, măsuri de reconversieprofesională și învățare continuă. În momentul deschiderii pieței forței de muncă cătrețările din Europa de Est în 2011, UE va fi obligată să ia măsuri de protecție a cetățenilor săidin acele state membre care vor fi în special afectate de deschiderea pieței forței de muncă.Lucrătorii mai slab pregătiți, precum și antreprenorii care desfășoară o activitateindependentă în aceste state membre vor fi primele victime ale acestei schimbări. Așteptmăsuri din partea Comisiei pentru protecția corespunzătoare a acestor oameni împotrivașomajului, a forței de muncă ieftine și a dumpingului social.

PREZIDEAZĂ: Edward McMILLAN-SCOTTVicepreședinte

Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, dle Andor, dnă Vassiliou, doamnelor șidomnilor, nu poate exista nicio îndoială că, într-un moment atât de dificil pentru UniuneaEuropeană, faptul de a avea curajul și hotărârea de a continua inițiative precum ceaprezentată de comisari nu poate fi privit decât cu mare admirație.


Mai multe cursuri specifice de formare și educație reală au vizat dobândirea de cunoștințeși abilități care servesc pieței forței de muncă, dezvoltării tinerilor prin formarea șicunoștințele lor - care trebuie să fie îmbogățite zilnic - și o piață a muncii care are nevoiede competențe noi, dar care trebuie să folosească fluxurile migratorii cât mai bine cu putință.

Cele patru obiective sunt încurajatoare, dar nu există nicio îndoială că trebuie să utilizămmai eficient numeroasele instrumente pe care Comisia le are la dispoziție. Trebuie să fimvizionari și prudenți, dar, în același context, noua frontieră a tehnologiei trebuie să neghideze alegerile pentru a garanta că strategia 2020 este în concordanță cu formareaeficientă și cu o dorință reală de a deschide drumul pentru o piață a muncii care ajutăsocietatea europeană și, mai presus de toate, tinerii.

Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Principala preocupare a cetățenilor europeni este legatăde păstrarea locurilor de muncă.

Criza economică și financiară a determinat rata șomajului să ajungă la 10%, iar în rândultinerilor la 20%. Tinerii și persoanele peste 50 de ani întâlnesc dificultăți în găsirea unuiloc de muncă și adesea sunt obligați să accepte contracte de muncă temporare sau un locde muncă sub calificările deținute.

Agenda pentru crearea de noi locuri de muncă și de noi competențe trebuie corelată cupolitica industrială și cu politica de inovare a Uniunii. Pentru a păstra competitivitateaUniunii, trebuie să dezvoltăm capacitatea de inovare, dar și să recreăm capacitatea deproducție și, implicit, locuri de muncă în Uniunea Europeană.

Evident, economia eco-eficientă necesită noi competențe.

Atrag atenția asupra ratei mari a abandonului școlar. Datorită crizei economice, tot maimulți tineri nu pot urma un liceu sau o facultate. Educația garantează tinerilor un viitor șide aceea avem datoria să garantăm tinerilor accesul la educație

László Andor, membru al Comisiei. – Sunt foarte fericit că au fost salutate principiilefundamentale ale acestei inițiative pilot de a impulsiona și a îmbunătăți ocuparea forței demuncă în Europa și de a atinge, în cele din urmă, un obiectiv ambițios până în anul 2020.Suntem, desigur, deschiși să discutăm diferitele detalii acum și într-o etapă ulterioară.

Aș dori să abordez unele dintre punctele care au fost discutate sau poate chiar contestateîn cadrul discuției, deoarece unele dintre ele au nevoie de explicații suplimentare.

Mai întâi de toate, menținem conceptul de flexisecuritate, dar acest lucru nu înseamnă căvrem să punem accentul doar pe flexibilitate, caz în care am folosi acest concept în modulîn care a fost folosit înainte.

Aș dori să vă prezint câteva exemple unde există în mod evident o reflectare a timpuriloractuale și o reflectare a noilor provocări.

Cu siguranță facem ca această inițiativă să ia în considerare vârsta și atunci când vorbimdespre învățarea continuă, dorim să punem un accent mai mare pe oportunitățile de învățarecontinuă a lucrătorilor vârstnici, pentru că trebuie să admitem că viața profesională activădevine mai lungă și oamenii vor trebui să fie asistați mai mult cu schimbări de carieră saucu evoluții ale carierei.

Trebuie să ne concentrăm mai mult asupra tinerilor, fapt ce reprezintă în mod clar unelement esențial pentru Europa 2020. Dar o inițiativă-pilot separată - „Tineretul în mișcare”


- există deja, în care majoritatea inițiativelor și strategiilor legate de tânăra generație suntprezentate în termeni foarte concreți.

Tinerii reprezintă grupa de vârstă asupra căreia nu dorim să facem presiuni pentru un nivelmai mare de flexibilitate, pentru că este deja suficient de ridicat. Există o mai mareflexibilitate pentru tinerii lucrători în Europa decât în Statele Unite. Dorim să facilităm omai mare mobilitate, deoarece credem că generația tânără este cea care poate să beneficiezecel mai mult de pe urma pieței forței de muncă integrate europene, precum și să își dezvoltepropriile abilități și să își amelioreze competitivitatea, profitând nu numai de pe urma piețeiîn sine, ci și de pe urma instituțiilor pe care le oferă Uniunea Europeană.

Am vorbit despre condiții de muncă mai bune și despre locuri de muncă de calitate. Regretcă dna Schroedter nu a înțeles foarte bine acest lucru. Dorim să abordăm segmentarea cao provocare majoră a actualei piețe europene a forței de muncă și am prezentat un exemplufoarte concret: contractul pe durată nedeterminată, care poate ajuta. Nu este vorba despreînlocuirea contractelor permanente de muncă, ci despre a-i ajuta pe cei care, până acum,au avut șansa de a avea doar un contract pe termen scurt sau pe durată determinată, să aibăun contract pe durată nedeterminată și să își dezvolte drepturile. Acest lucru va contribui,într-o oarecare măsură, la o ofertă mai mare de locuri de muncă, dar va contribui, cusiguranță, la acordarea mai multor drepturi. Acest lucru este, de asemenea, foarte important,dacă dorim să vorbim despre locuri de muncă de calitate.

Când vorbim despre investiții în capitalul uman, nu ar trebui să uităm că Fondul socialeuropean este destinat să sprijine toate aceste inițiative în toate statele membre și sperămcă acesta va rămâne un instrument robust al UE în sprijinirea tuturor acestor inițiativeprivind ocuparea forței de muncă și incluziunea socială.

Acestea sunt inițiative pentru zece ani și pentru toate statele membre. Nu este vorba despreabordarea unor situații financiare de urgență pe termen scurt în anumite state membre.Nu putem presupune că toți cei zece ani vor fi petrecuți în situații financiare de urgență.Evident, nu este o politică ce poate fi atât de specifică încât să abordeze această situație,dar se aplică Greciei și Irlandei.

Este clar că Grecia este una dintre țările în care o mai mare flexibilitate poate contribui laîmbunătățirea climatului investițional de afaceri, cum este cazul Spaniei. Irlanda este o țarăcare ar putea să reechilibreze factorii de competitivitate și să plaseze un accent mai marepe investiții în competențe și educație, spre deosebire de alte surse de competitivitate, careau fost folosite recent în mod intens.

Bineînțeles, trebuie să acordăm atenție situației foarte critice în care ne aflăm în acestmoment și poate anul viitor vor fi mici șanse de a crește nivelul ocupării forței de muncă.Dar, de asemenea, trebuie să avem în vedere imaginea de ansamblu, care va începe să seîmbunătățească din prima jumătate a anului viitor, deoarece economiile majore care conducredresarea se confruntă deja cu creșterea numărului de locuri de muncă. Credem că, înciuda perturbărilor din sectorul financiar, acest proces va continua, iar politicile europenepe care le-am promovat, deși nu sunt capabile să gestioneze la nivel micro crearea de locuride muncă în statele membre, vor crea cadrul adecvat și vor oferi consultanță pentru castatele membre să continue să acționeze pentru ocuparea completă a forței de muncă.




Elena Oana Antonescu (PPE), în scris . – Criza economică actuală și factorii structuraliprecum globalizarea, progresul tehnologic, îmbătrânirea populației și trecerea la o economiecu emisii reduse de carbon au demonstrat necesitatea adaptării politicilor europene îndomeniul ocupării forței de muncă și a provocat instituțiile comunitare să aducă soluțiipertinente cu privire la creșterea șomajului și la lupta împotriva sărăciei. Astfel, inițiativaComisiei din cadrul strategiei UE 2020 este un răspuns al Uniunii Europene la provocărileaduse de acest context economic și de modificările economice și sociale ale pieței de muncă.Doresc să subliniez importanța realizării celor două obiective pe care Comisia le-a menționatîn această inițiativă, și anume, ieșirea din criza economică, utilizând ca pârghie ameliorareacompetențelor și asigurarea competitivității economiei europene pe termen lung, anticipândnevoile viitoare și asigurându-se o concordanță între oferta și cererea de competențe pepiața forței de muncă. Europa trebuie să-și dezvolte competitivitatea într-un context decompetiție internațională mereu în creștere. Competențele reprezintă un element-cheiepentru ieșirea din criză și le permit cetățenilor europeni o ameliorare a nivelului de trai.Salut această inițiativă care încurajează schimbul de informații și participarea statelormembre la discuții cu scopul de a identifica soluții sau practici care să sprijine crearea denoi locuri de muncă.

Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Uniunea Europeană s-a angajat într-un modfoarte ambițios să crească ocuparea forței de muncă cu 75 % în următorul deceniu. Pentruca acest lucru să devină realitate, trebuie să adoptăm măsuri concrete atât la nivelul UE, câtși la nivel național. Consider că este deosebit de important să consolidăm parteneriatul șidialogul social cu măsuri specifice la toate nivelurile - al UE, național, regional, sectorial șila nivelul companiei. În al doilea rând, competențele și calificările angajaților trebuie să fieîmbunătățite continuu și trebuie să satisfacă necesitățile pieței forței de muncă. Prin urmare,este necesar să aducem mai aproape de nevoile pieței forței de muncă sistemele generale,profesionale și de învățământ superior. Auzim în mod constant că trebuie să existe maimulte locuri de muncă, dar cum pot fi create? Trebuie să existe un mecanism specific caresă ofere stimulente și anumite stimulente fiscale pentru a crea locuri de muncă pentru tineriși vârstnici. În plus, este necesar să se analizeze impactul instrumentelor de microfinanțareasupra pieței forței de muncă și să se permită o mai mare flexibilitate în utilizarea banilorde la Fondul social european. Sper cu adevărat că o agendă pentru noi competențe și locuride muncă va oferi rezultate concrete pentru cetățenii țărilor noastre.

Niki Tzavela (EFD), în scris . – În conformitate cu declarația comună a summituluiUE-SUA din noiembrie, crearea de locuri de muncă este o prioritate în contextul euroatlantic.Cu toate acestea, Comisia ar trebui să fie atentă la fenomenul în creștere al migrației externecare se înregistrează în Grecia; membrii tineri, calificați și cu înaltă calificare ai forței demuncă emigrează în Canada, Australia și Emirate. Se pare că același proces a început și înIrlanda. Pe de altă parte, Germania a anunțat că are nevoie de forță de muncă calificată. Nuexistă niciun motiv pentru ca Germania să importe forță de muncă din țări terțe. Ar puteacolabora cu statele membre din sud pentru a angaja o forță de muncă europeană calificată.Este Comisia dispusă să inițieze o politică rațională de ocupare a forței de muncă în rândulstatelor membre, susținând piața europeană a forței de muncă, cu o forță de muncăeuropeană?

16. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei

Președinte. – Urmează timpul afectat întrebărilor (B7-0563/2010).

Următoarele întrebări sunt adresate Comisiei.


Întrebarea nr. 17 adresată de Georgios Papanikolaou (H-0515/10)

Subiect: Precaritatea locurilor de muncă pentru tineri

Astfel cum relevă Comunicarea Comisiei intitulată „Tineretul în mișcare”, tinerii sunt adeseaprinși într-o serie de contracte de muncă temporare și astfel șansele lor de a obține contractemai stabile sunt reduse, iar nesiguranța în ceea ce privește locul de muncă crește. Aceastăproblemă este și mai gravă în statele membre în care dreptul muncii este foarte protecționist.

Poate Comisia să răspundă la următoarele întrebări:

Consideră calitatea, adesea îndoielnică, și durata nelimitată a stagiilor ca fiind factori cecontribuie la exacerbarea acestei probleme? Intenționează aceasta să ia măsuri concrete încadrul obiectivelor stabilite atât prin strategia Europa 2020, cât și prin inițiativa „Tineretulîn mișcare”, pentru a sprijini ocuparea forței de muncă de către tineri și sporirea siguranțeilocurilor de muncă?

Intenționează Comisia să introducă politici specifice, cu obiective mai clare vizândpromovarea și sporirea ocupării forței de muncă de către tineri, în statele membre care seconfruntă cu recesiunea economică și cu o rată crescută a șomajului în rândul tinerilor?

László Andor, membru al Comisiei. – Dle președinte, în urmă cu două luni, Comisia aprezentat inițiativa-pilot „Tineretul în mișcare”, ca parte a strategiei Europa 2020. Acestlucru transmite un semnal clar potrivit căruia Comisia are o preocupare specială pentrutineri.

„Tineretul în mișcare” are trei obiective: îmbunătățirea educației, creșterea ocupării forțeide muncă și încurajarea mobilității tinerilor în întreaga Uniune Europeană. Va implicaacțiune pentru a face ca educația și formarea să fie mai relevante pentru nevoile tinerilor,îi va încuraja să profite de subvențiile UE pentru a studia sau pentru a se forma într-o altățară și pentru a depăși obstacolele în calea intrării și a avansării pe piața forței de muncă.

Cele două probleme de pe piața forței de muncă pe care le-a invocat onorabilul deputat,și anume stagiile și segmentarea pieței forței de muncă, se numără printre subiectele preluatede „Tineretul în mișcare”. Sunt recunoscător pentru oportunitatea de a explica punctele devedere și obiectivele Comisiei cu privire la aceste două subiecte. Vreau să subliniez, maipresus de orice, că ambele sunt de competența națională a statelor membre în ceea ceprivește punerea practică în aplicare.

Permiteți-mi să încep cu stagiile de formare sau cu stagiile, după cum mai sunt numiteuneori. Știu că Parlamentul European le consideră ca fiind foarte importante, după cum aarătat raportul dnei Turunen la începutul acestui an. Problema de bază este că angajatoriisunt reticenți în a recruta lucrători tineri, cu puțină sau fără experiență practică. Acestaeste motivul pentru care dobândirea de experiență profesională inițială prin stagii a crescutîn importanță pentru tineri de-a lungul timpului. Cu toate acestea, trebuie să fie de înaltăcalitate și să aibă obiective clare de învățare. În plus, nu ar trebui să înlocuiască locuri demuncă normale sau perioade de probă la începutul unui contract de muncă.

Comisia intenționează să dezvolte un cadru de calitate pentru stagii, dar, ca un prim pas,trebuie să ne îmbunătățim cunoștințele în acest domeniu. Comisia va lansa în curând unstudiu pentru a obține o imagine de ansamblu a regimului juridic și a practicii existente înstatele membre. Aceasta face parte dintr-un proiect-pilot care implică măsuri pentrumenținerea locurilor de muncă, pentru care Parlamentul a acordat Comisiei un bugetsuplimentar pentru 2010.


O a doua serie de probleme este reprezentată de segmentarea pieței muncii. Tinerii suntîntr-o poziție dificilă în ceea ce privește securitatea locului de muncă. Prea mulți dintre eiau contracte pe termen scurt, de multe ori alternând cu șomajul, iar mulți tineri - chiar șicei care au competențe specifice - au puține șanse de a obține contracte mai stabile. Trebuiesă abordăm urgent segmentarea pieței muncii, în special pentru că afectează în primul rândtinerii și perspectivele lor de angajare și pentru că pune în pericol competitivitatea viitoarea economiei europene.

Un raport referitor la ocuparea forței de muncă în Europa, care va fi publicat de Comisieîn câteva zile, constată că lucrătorii temporari sunt plătiți cu 14 % mai puțin și primescmai puțină formare profesională decât lucrătorii cu contracte permanente. Acest lucru areun impact negativ asupra productivității. Acest lucru se aplică în special tinerilor. Persoanelecu locuri de muncă temporare reprezintă 40 % din total, față de 13 % în rândul populațieitotale de vârstă activă. Aceasta înseamnă că tinerii suportă povara ajustării.

În plus, tinerii se confruntă cu dificultăți tot mai mari în a pătrunde pe piața forței de muncă.Procentul de tineri care nu sunt implicați în educație, nu au un loc de muncă sau nu suntîn formare variază de la aproximativ 4 % în Danemarca și Țările de Jos până la 16 - 20 %în Italia, Cipru și Bulgaria. Reducerea segmentării pieței muncii este, în primul rând,responsabilitatea statelor membre. Comisia a identificat acest lucru ca fiind una dintreprioritățile asupra cărora ar trebui să se concentreze statele membre, în conformitate cuprincipiile comune ale flexisecurității în UE 2020 și cu strategiile europene privind ocupareaforței de muncă.

În termeni practici, Comisia propune ca statele membre cu piețe ale forței de muncăsegmentate să ia în considerare introducerea unui contract unic pe durată nedeterminată,care prevede o perioadă de probă suficient de lungă și o creștere treptată a protecției existentea diferențelor juridice actuale dintre contractele permanente și cele temporare. Cadrul deîncadrare în muncă a tineretului în temeiul „Tineretului în mișcare” oferă îndrumări cuprivire la modul în care factorii de decizie politică, părțile interesate și instituțiile pot faceprogrese în acest domeniu.

O mai strânsă coordonare a politicilor în semestrul european, pe care îl pregătim în prezentcu statele membre, va oferi cadrul adecvat pentru stimularea dezvoltării de politici și reformede care vor beneficia tinerii.

Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Vă mulțumesc, dle comisar, pentru răspunsul dvs.Astăzi, citesc în comunicările Comisiei Europene despre adoptarea unei agende pentru noicompetențe și locuri de muncă. Comunicările de astăzi se referă, printre altele, la deciziade a promova un contract unic pe durată nedeterminată care să înlocuiască diversele tipuride contracte temporare și permanente.

Întrebarea mea este foarte directă: va fi în măsură Comisia să garanteze, în conformitatecu această inițiativă, că respectivele contracte unice pe durată nedeterminată vor îmbunătățisentimentul de securitate la locul de muncă al tinerilor? Cu alte cuvinte, va fi îmbunătățităsituația actuală, în măsura în care poate fi îmbunătățită?

Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, obținerea unui loc de muncă permanentși stabilirea unui stil de viață decent sunt obiective foarte importante pentru majoritateatinerilor. Aceștia au fost grav afectați de criza economică recentă și sunt adesea constrânșisă accepte locuri de muncă pe termen scurt sau stagii cu salarii mici, ceea ce înseamnă, deasemenea, desigur, că nu contribuie la o pensie. Acest lucru face dificilă planificarea vieții


pe termen lung. Prin urmare, aș dori să știu: Intenționează Comisia să pună în aplicaremăsuri care să garanteze locuri de muncă permanente pentru tineri în special? Sau cu altecuvinte: Sunt planificate directive care să introducă standarde pentru locuri de muncătemporare?

Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Dle comisar, vă mulțumesc pentru răspunsul dvs.,pentru că toate inițiativele sunt necesare, în special pentru a evalua modul în care tineriiau avut de suferit în această perioadă dificilă. Cu toate acestea, aș dori să întreb dacă Comisiaconsideră că ar trebui să adoptăm un program separat pentru spirit antreprenorial și inovareal tinerilor în Uniunea Europeană, care să promoveze și să sprijine creativitatea și inițiativatinerilor? Unde v-ați plasa în ceea ce privește posibilitățile ca tinerii să beneficieze demicrocredite? Ar trebui ca procedura de recunoaștere a companiilor înființate de tineri săfie reglementată juridic?

László Andor, membru al Comisiei. – Discuția anterioară s-a referit pe larg la contractulpe durată nedeterminată, pe care îl consider drept una dintre soluțiile practice. În plus, amvăzut, pe parcursul acestui an, că au existat discuții în cadrul Comisiei cu privire la situațiatinerilor și la impactul crizei asupra ocupării forței de muncă pentru tineret, iar „Tineretulîn mișcare” a abordat deja acest lucru în termeni concreți. Alte inițiative sunt în mod evidentposibile.

Va trebui să monitorizăm situația și să colaborăm cu statele membre. În timpul acesteifaze, am adunat doar detalii ale programelor naționale elaborate de către statele membre,iar după analizarea acestora, a soluțiilor practice și a demersurilor făcute, vom putea săvenim cu sugestii suplimentare. Totuși, cel mai important este să formăm un mediumacroeconomic în Europa, care să faciliteze o redresare continuă, robustă.

Un punct suplimentar pe care aș dori să îl menționez este că tinerii au fost, desigur, printrecei care au suferit cel mai mult de pe urma pierderilor locurilor de muncă și a lipsei deoportunități în ultimii doi ani. Suntem conștienți de riscul pe termen lung al acestui lucrucare nu se referă doar la un loc de muncă imediat sau la o problemă socială. Dacă nu vomlua măsuri, acesta poate avea un impact asupra tendințelor demografice care sunt dejaextrem de complicate, astfel încât, în următorul mandat, într-un fel de alianță sau cooperarecu președinția maghiară, vom discuta acest lucru în contextul unei discuții demografice,deoarece politicile demografice și cele legate de familie trebuie să fie privite, de asemenea,în același context ca siguranța locului de muncă și securitatea veniturilor pentru tinerii dinEuropa.

Președinte. – Întrebarea nr. 18 adresată de Justas Vincas Paleckis (H-0527/10)

Subiect: Creșterea competitivității prin intermediul energiilor alternative

Comisia și noi toți avem ca obiectiv garantarea unor condiții de viață pentru concetățeniinoștri care să ofere în același timp confort și securitate, precum și crearea unui cadru propicecompetitivității întreprinderilor europene. Utilizarea surselor de energie alternative faceparte dintre soluțiile care permit îmbunătățirea competitivității productive. Din nefericire,puține sunt țările care pot să se laude cu cifre impresionante în acest domeniu, acestea fiindîn cea mai mare parte țări nordice. Tehnologiile care folosesc surse de energie alternativese răspândesc cu greu în noile state membre, mai ales în cele din est.

Ce măsuri de stimulare și de promovare a luat sau intenționează să ia Comisia în privințastatelor membre care folosesc mai puțin tehnologiile alternative sau în care aceste tehnologii


sunt mai puțin răspândite, pentru ca aceste țări și Uniunea Europeană în ansamblu să devinămai competitive pe plan mondial?

Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor,onorabilul deputat a vorbit despre tema energiei regenerabile și a întrebat ce planuri avempentru a ne îndeplini obiectivele comune. Cu trei ani în urmă, Consiliul European ne-astabilit obiective climatice ambițioase. Unul dintre acestea se referă la energia regenerabilă,care, până în 2020, trebuie să constituie 20 % din consumul total de energie în UniuneaEuropeană. Fiecare stat membru trebuie să exploateze oportunitățile disponibile și să aducăo contribuție obligatorie la atingerea acestui obiectiv.

Dacă distribuim acest 20 % în sectoare diferite, cum ar fi transportul, încălzirea, energiaelectrică, industria și agricultura, este clar că producerea de energie electrică este cea maiimportantă. Pentru a atinge obiectivul de 20 % din consumul total de energie, avem nevoieca aproximativ 35 % din energia noastră electrică să fie produsă din surse regenerabile.Dacă vrem să facem acest lucru în mod eficient și să ne asigurăm că prețul este accesibilpentru consumatori, trebuie să folosim cele mai bune locații. Fiecare stat membru arediferite puncte tari și puncte slabe, care trebuie să fie exploatate, iar acestea includ vântuldin Marea Nordului, soarele din partea de sud a Uniunii Europene și biogazul din zonelerurale. Evident, în scopul de a ne asigura siguranța aprovizionării, trebuie să facemîmbunătățiri semnificative în calitatea și capacitatea infrastructurii noastre, a rețelelornoastre de transport și a facilităților noastre de depozitare. În urmă cu câteva zile, Comisiaa luat în considerare acest aspect, când am discutat și am adoptat un pachet de infrastructurăenergetică, care se concentrează, în parte, pe integrarea și finanțarea domeniului energieiregenerabile.

Am stabilit obiective obligatorii pentru energia regenerabilă pentru fiecare stat membru.În câteva zile, la 5 decembrie, termenul de transpunere va expira, iar Comisia va începemonitorizarea punerii în aplicare a directivei, în scopul de a se asigura că stimulentelecorespunzătoare au fost puse în aplicare și că au fost luate măsuri adecvate de subvenționare,care să permită atingerea obiectivelor obligatorii. Statele membre trebuie să se concentrezepe crearea de condiții ideale pentru utilizarea energiei regenerabile. Printre altele, directivaUniunii Europene solicită statelor membre să elaboreze planuri naționale de acțiune caresă precizeze măsurile necesare și concrete, obiectivele naționale obligatorii, defalcate înfuncție de sector, cum ar fi transportul, încălzirea, conversia energiei electrice și industria.Următorul pas presupune eliminarea obstacolelor administrative pentru energiaregenerabilă. Un al treilea domeniu important este industria construcțiilor. Aproximativ40 % din energia noastră este folosită în clădiri industriale, spații din sectorul de servicii șilocuințe private.

Până la sfârșitul anului 2012, dorim punerea în aplicare a sistemelor de calificare și decertificare pentru instalarea de instalații de energie regenerabilă. Acestea includ rețele dedistribuție și de transport care trebuie să fie pregătite pentru dezvoltarea și creșterea îndomeniul energiei regenerabile și care trebuie să garanteze, de asemenea, accesul prioritarpentru energia regenerabilă. Statele membre pot fi flexibile în alegerea tehnologiilor lor.Acestea pot decide tipurile de energie regenerabilă în care vor investi pentru a atingeobiectivele obligatorii. Comisia va subvenționa inovațiile și proiectele care au ca scopcercetarea, dezvoltarea și comercializarea tehnologiilor de energie regenerabilă, utilizândfinanțare de la cel de-al șaptelea program-cadru pe care această Cameră l-a pus la dispozițianoastră.


De asemenea, Comisia deține bani de la Planul european de redresare economică pentrutrei ani, care este destinat în special pentru proiecte de energie regenerabilă, în acest cazpentru dezvoltarea energiei eoliene offshore. Aș dori să subliniez în atenția noilor statemembre că sunt, de asemenea, disponibile programe de coeziune și de finanțare pentrupromovarea energiei regenerabile. Energia regenerabilă este prioritară în cadrul politiciinoastre privind energia și clima, în special în ceea ce privește reducerea dependenței noastrefață de combustibilii fosili importați. Doar colaborând vom reuși să ne atingem obiectiveleclimatice ambițioase și să sporim competitivitatea Europei. Mă bazez pe un parteneriatstrâns cu statele membre în ceea ce privește utilizarea resurselor diferite de energie.

Justas Vincas Paleckis (S&D). – (DE) Vă mulțumesc foarte mult, dle Oettinger, pentrurăspunsul dvs. clar și convingător. Consider că Comisia a făcut multe demersuri pentruatingerea acestor obiective. Totuși, în opinia mea, ar trebui să fie posibil să se furnizezepublicului mai multe informații și să se câștige simpatia mass-mediei, în scopul de a obținemai mult sprijin în acest domeniu. Acest lucru nu se întâmplă în țara mea, Lituania, deexemplu. Desigur, aceasta este responsabilitatea guvernelor naționale, dar Comisia le-arputea oferi asistență.

Întrebarea mea finală este: din punctul dvs. de vedere, care state au avut un succes relativîn îndeplinirea obiectivelor 2020 și care nu?

Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Având în vedere că pachetul energie-schimbări climaticeimpune deja statelor membre anumite ținte privind reducerea emisiilor poluante și creștereaeficienței energetice, aș dori să vă întreb care sunt măsurile pe care le luați pentru a sprijiniîntreprinderile din sectoarele industriale energofage să își modernizeze instalațiile astfelîncât să devină mai eficiente din punct de vedere energetic și mai puțin poluante ?

Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc dlui comisar pentru răspunsulsău foarte cuprinzător la întrebare.

Am două întrebări, în primul rând cu privire la strategia 2020. Este încrezător că vomatinge obiectivul de 20 % pentru energiile regenerabile în cadrul acestei strategii? În aldoilea rând, domnia sa a menționat rețelele. Cât de realistă, de dorit și la prețuri accesibilear fi o rețea la nivel european și este aceasta realizabilă?

Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor,în câteva săptămâni vom prezenta în fața dvs., a Parlamentului European, a Consiliului șia statelor membre, propunerea noastră despre modul în care planificăm să realizăm ocreștere cu 20 % a eficienței energetice. Analizând cele trei obiective pe care ni le-ați stabilit,în ceea ce privește reducerea cu 20 % a emisiilor de CO2, înregistrăm progrese importanteîn vederea atingerii acestui obiectiv. Sunt sigur că, dacă ne vom continua eforturile actuale,vom atinge sau chiar depăși obiectivul de 20 % privind mai puține emisii de CO2 în zece ani.

Referitor la procentul de 20 % din energia regenerabilă, ne descurcăm bine, de asemenea,deși progresele realizate în diferite state membre variază. Unele state membre erau dejafoarte avansate în comparație cu anul de referință. De exemplu, Austria a avut o cotă de23 % din energia regenerabilă în urmă cu cinci ani și se așteaptă să ajungă la un nivel de34 % până în 2020. În schimb, cifra pentru Regatul Unit a fost de numai 1,3 %, iar pentruMalta de 0 %, ceea ce a însemnat că aceste țări au trebuit să înceapă practic de la zero.Liderele includ Suedia, care țintește spre 49 %, iar Finlanda și Portugalia au un obiectiv de38 %. Statele baltice, cu obiective de 25 %, 40 % și 23 %, au avut, de asemenea, foarte multsucces, iar cifrele lor sunt peste media europeană în acest domeniu important.


Obiectivul de creștere cu 20 % a eficienței energetice este cel care mă preocupă cel maimult. Acest lucru implică economii inteligente de energie și utilizarea energiei într-un moddirecționat. Voi fi fericit să discut cu Parlamentul despre acest lucru în cursul primuluitrimestru al anului viitor când voi fi în măsură să vă prezint propunerea noastră de realizarea unei îmbunătățiri cu 20 % a eficienței energetice.

Ați menționat mass-media. De fapt, pe tema energiei regenerabile și a consumatorilor, potrealiza mai multe lucruri industria și investitorii, atât investitorii în tehnologie, cât șiinvestitorii financiari. Am o propunere pentru dvs. Planific o vizită în cele trei state balticeîn primăvara anului viitor. Voi fi fericit să particip la o conferință a reprezentanțilormass-media, ai băncilor și ai oamenilor de afaceri, dacă puteți sugera candidați eligibili,pentru a crește gradul de conștientizare în țara dvs., folosind resursele mele modeste, șipentru a crea oportunități pentru noi programe și pentru cofinanțare.

Următoarea întrebare a fost: Ce părere am despre o rețea energetică europeană? Vreau sărăspund foarte deschis. Dacă analizați infrastructura de transport din Europa, avem drumuri,autostrăzi, căi ferate, spațiu aerian european, cu aeroporturile sale regionale mari și mici,precum și porturi importante, cum ar fi Genova, Marsilia, Hamburg și Rotterdam. Deasemenea, există terminale pentru gaze naturale lichide și petrol în Marea Mediterană,Marea Neagră, Marea Baltică, Marea Nordului și Oceanul Atlantic. În plus, avem oinfrastructură digitală de informații, comunicații și navigație, inclusiv rețeaua noastră detelefonie mobilă. În comparație cu aceste zone, rețelele noastre energetice au rămas multîn urmă. Putem transporta televizoare, carcase de porc, conserve alimentare și alte bunuridin Portugalia în Letonia și din Olanda în Grecia, putem transporta lucrători și turiști șiputem transfera servicii de informații și financiare, dar rețelele noastre de gaze și de energieelectrică sunt încă divizate de-a lungul liniilor principatelor secolului al XIX-lea. Trebuiesă integrăm piețele din statele baltice, Finlanda, Europa Centrală și Grecia, înainte ca Serbiași Croația să adere la Uniunea Europeană. De asemenea, este nevoie de poduri și de conductede interconectare pentru a transporta energia electrică în ambele direcții între Spania,Franța și Germania. În următorii douăzeci de ani, trebuie să punem în aplicare finanțareași legislația pentru a ne asigura că rețelele noastre de transport pentru energie electrică șigaze sunt de aceeași calitate și au aceeași capacitate ca rețelele noastre rutiere și feroviareși ca spațiul nostru aerian, care pot fi folosite pentru transportul de mărfuri și le acordăoamenilor libertatea de circulație. În caz contrar, nu vom avea siguranța aprovizionăriisau nu vom fi în măsură să ne arătăm solidari în caz de urgență. Nu vom fi în măsură săfacem schimb de capacitate de stocare sau să stabilim facilități de energie regenerabilă încele mai bune locații și să aducem energia electrică la centrele de populație. În plus, nu vomavea concurența pe care consumatorii o doresc sau nu vom putea stabili o piață internă,care a fost întotdeauna una dintre principiile de bază ale Uniunii Europene și care trebuiesă devină o realitate pentru gaze și energie electrică.

Din acest motiv, susțin cu fermitate o inițiativă majoră de dezvoltare a rețelelor de transportpentru energie electrică, gaze și petrol.

Președinte. – Întrebarea nr. 19 adresată de Kinga Göncz (H-0546/10)

Subiect: Fondurile structurale și dizabilitățile

Multe rapoarte privind utilizarea fondurilor structurale indică faptul că, deși resursele ajungla cei care au cel mai mult nevoie de acestea, ele nu sunt utilizate în modul cel mai avantajospentru cei cărora le sunt destinate sau astfel încât să genereze o îmbunătățire reală a calitățiivieții acestora.


Cum intenționează Comisia să împiedice utilizarea fondurilor structurale pentru plasareaîn instituții speciale a persoanelor cu dizabilități? Cum intenționează aceasta să încurajezeutilizarea fondurilor structurale pentru finanțarea unor alternative de tip comunitar laîngrijirea în instituții speciale și să promoveze incluziunea socială a persoanelor cudizabilități?

László Andor, membru al Comisiei. – După cum știți, politica socială, inclusiv politicareferitoare la persoanele cu handicap, este în primul rând o responsabilitate națională. Cutoate acestea, intensificarea sprijinului pentru grupurile dezavantajate și, în special, pentrupersoanele cu handicap, inclusiv persoanele care trăiesc în instituții, reprezintă un aspectesențial de acțiune în cadrul Fondului social european.

Conform unor estimări, persoanele cu handicap reprezintă cel puțin 16 % din populațiade vârstă activă din UE, dar numai 40 % dintre persoanele cu handicap sunt angajate.Comisia încurajează trecerea de la îngrijirea instituțională la cea comunitară și lucrează înstrânsă colaborare cu statele membre și, în special, cu autoritățile de gestionare a FSE șiFEDR și cu ONG-urile din acest domeniu.

În 2009, Comisia a publicat un raport elaborat de un grup de experți ad-hoc privind trecereade la îngrijirea instituțională la cea comunitară. În conformitate cu principiul gestionăriipartajate, statele membre sunt responsabile pentru selectarea operațiunilor de finanțareîn cadrul fondurilor structurale.

În actuala perioadă de programare, Fondul social european și Fondurile de dezvoltareregională sprijină unele scheme de dezinstituționalizare și trecerea de la îngrijirearezidențială la serviciile bazate pe comunitate. Acest lucru este valabil mai ales în anumitestate membre care au aderat la UE după 2004. Astfel, sunt finanțate proiecte în Bulgariași Slovacia.

După cum știți, Comisia lucrează în prezent la noi dispoziții referitoare la fondurilestructurale pentru perioada post-2013 și va înainta propuneri în 2011. Pentru a intensificalupta împotriva discriminării și pentru a promova incluziunea socială a persoanelor cuhandicap, viitoarelor programe operaționale li se pot solicita, de exemplu, să identificegrupurile expuse riscului de discriminare și excludere. Comisia va explora rolul pe care l-arputea juca organismele naționale responsabile cu problemele legate de egalitate și poatelua în considerare cerințe mai stricte privind raportarea din partea statelor membre amăsurilor de combatere a discriminării, puse în aplicare cu sprijinul fondurilor structurale.

În plus, unul dintre obiectivele Strategiei europene pentru persoanele cu handicap2010-2020, adoptată de Comisie la 15 noiembrie, este de a conferi un impuls eforturilorstatelor membre pentru a facilita tranziția de la îngrijirea instituțională la cea comunitară.Strategia urmărește să facă acest lucru prin identificarea de bune practici în utilizareafondurilor structurale pentru a încuraja persoanele să trăiască independent și în comunitateși își propune să dezvolte inițiative de conștientizare care să vizeze organismele de gestionarea fondurilor structurale la nivelul UE și la nivel național. De exemplu, va fi dezvoltat pentruautoritățile de gestionare un set de instrumente privind modul de utilizare a fondurilorstructurale pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor bazate pe comunitate.

Kinga Göncz (S&D). – (HU) Dle președinte, într-adevăr, chiar în legătură cu aceastăproblemă am dorit să comentez și să adresez întrebări suplimentare. M-am bucurat să audrăspunsul dlui comisar. De fapt, întrebarea mea suplimentară este dacă, pe baza acestorprincipii, Comisia intenționează să introducă un fel de condiționalitate nouă în următoarea


perioadă bugetară, care să împiedice consolidarea segregării, dar care să permită, să zicem,utilizarea acestor fonduri pentru a viza integrarea socială în mod specific. Problema a fostcă aceste fonduri au fost adesea utilizate pentru construirea și reconstruirea instituțiilormari, mai degrabă decât pentru locuințe integrate. Cred că există mulți experți buni carevor ajuta de bunăvoie Comisia, precum și statele membre în acest sens.

Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Vă mulțumesc pentru răspuns, dle comisar. Aș dorisă felicit Comisia Europeană, care la începutul acestei luni a prezentat noua Strategieeuropeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap. Cu toate acestea, am următoareaîntrebare. Când și ce programe specifice intenționează Comisia să pregătească pe bazaacestei strategii, astfel încât să existe condiții mai favorabile pentru ca persoanele cu handicapsă intre pe piața forței de muncă sau astfel încât mediul și infrastructura să fie adaptatepentru acestea?

László Andor, membru al Comisiei. – Președinția belgiană a organizat o conferință la Liègepe tema viitorului politicilor de coeziune în temeiul celui de al cincilea raport de coeziune,pe care l-am publicat împreună cu comisarul Hahn. Condiționalitatea a fost unul dintreprincipalele puncte de discuție și, în ceea ce privește Fondul social european, situația descrisăde dna Göncz este acoperită, iar noi am dori să dezvoltăm condiționalitatea în acest sens.

Condiționalitatea are semnificații variate și, din păcate, unele dintre acestea sunt considerateca fiind abuzive sau contraproductive. Credem că sensul real al condiționalității, în ceeace privește fondurile structurale, este acela că conștientizarea și responsabilitatea trebuiesă fie invocate nu doar în ceea ce privește conținutul, ci și contextul proiectelor și alprogramelor operaționale. Trebuie să fim conectați cu adevărat la realitatea socială atuncicând finanțăm programe în diferite regiuni și microregiuni și vom trata acest lucru cu multăseriozitate.

Am colaborat recent cu unele state membre cu privire la serviciile bazate pe comunitate.De exemplu, în Bulgaria, a fost finanțat un proiect comun prin Fondul social european șiprin Fondul de dezvoltare regională, pentru a închide instituțiile pentru copiii cu handicap,ca un prim pas în punerea în aplicare a unui plan de acțiune ambițios de a închide toateinstituțiile existente pentru copii și de a oferi îngrijire de tip familial și noi servicii de sprijinpentru familii. Acest program special s-a plasat în intervalul de 39 de milioane de euro,dar există și altele similare, nu numai în Bulgaria, ci și în Slovacia.

Președinte. – Întrebarea nr. 20 adresată de Gay Mitchell (H-0530/10)

Subiect: Anglo Irish Bank

Într-o declarație privind sectorul financiar din Irlanda, comisarul Almunia a afirmat căexistă „câteva aspecte importante care nu au fost încă clarificate” în legătură cu Anglo IrishBank. Poate Comisia să explice care sunt aceste aspecte importante?

Joaquín Almunia, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, atunci când dl Mitchell adepus aceste întrebări la 7 octombrie, situația nu a fost aceeași ca cea de astăzi în Irlandași în sectorul bancar irlandez. Răspunsul meu va lua în considerare ceea ce s-a întâmplatde la adresarea acestei întrebări.

Cu șapte zile înainte ca întrebarea dvs. să fie prezentată, la 30 septembrie, ministrul definanțe irlandez, dl Lenihan, a discutat despre costul total al restructurării Anglo Irish Bank,oferind două cifre posibile: o estimare medie de 29 de miliarde de euro și o estimare mai


mare de 34 de miliarde de euro. La acea vreme, totalitatea aporturilor de capital din fondurilepublice pentru Anglo Irish s-au ridicat la aproximativ 23 de miliarde de euro.

Ca întotdeauna, de la începutul acestei crize, în conformitate cu informațiile noastre bancareși de restructurare, atunci când instituțiile financiare primesc aporturi de capital public,trebuie să prezinte Comisiei un plan de restructurare. În urma multor discuții referitoarela Anglo Irish, acest plan de restructurare a fost prezentat de guvernul irlandez la 26octombrie. În acest proiect de plan de restructurare, s-a luat în considerare un scenariu delichidare pentru Anglo Irish cu propunerea de a împărți Anglo în două bănci - una derecuperare a activelor bancare pentru a lichida activele băncii și o bancă de finanțare pentrua obține resursele necesare în vederea menținerii sale pe perioada procesului de lichidarea activelor sale.

Un scenariu în care activele sunt lichidate este mai puțin problematic decât unul în carebanca va continua să funcționeze, în ceea ce privește normele privind ajutorul de stat șiconcurența. În consecință, am făcut câteva declarații publice precizând că, în opinia noastră,sarcina nu a fost, prin urmare, la fel de grea ca negocierile privind anumite planuri derestructurare pentru alte instituții financiare din multe state membre.

Am lucrat la acest proiect de plan de restructurare din momentul în care guvernul ne-aprezentat documentul până duminica trecută, când guvernul irlandez a decis să soliciteun program care să utilizeze diferite mecanisme de susținere a statelor membre din zonaeuro care se confruntă cu dificultăți financiare. În prezent, ar trebui să se țină seama în modcorespunzător de planul de restructurare pentru Anglo în negocierile în curs privind acestprogram. Sperăm că programul irlandez va fi aprobat și adoptat în zilele următoare. Sperfoarte mult acest lucru.

În acest context, vă pot oferi câteva răspunsuri mai precise privind planul de restructurareal Anglo Irish Bank, prezentat de guvernul irlandez, care vor fi luate în considerare deserviciile mele în așteptarea unei decizii. Sper că acest lucru va avea loc cât mai curândposibil după adoptarea programului.

În orice caz, trebuie să spun că sper foarte mult că adoptarea și punerea în aplicare aprogramului vor conduce la un climat mai favorabil pentru rezolvarea problemelorfinanciare și economice ale Irlandei. Sperăm că fundamentele solide și puternice aleeconomiei irlandeze vor beneficia de un tratament foarte bun, ținând seama de necesitateade restructurare a sectorului financiar, care se află la originea problemelor din țara dvs.

Gay Mitchell (PPE). – Îi mulțumesc dlui comisar pentru acest răspuns. Cuvântul„restructurare” este vehiculat mult în afara Camerei. Ar putea comisarul să spună Camereidacă vede vreo posibilitate pentru o preluare sau fuziune a unei părți a Anglo Irish Bankcu orice altă entitate ca o posibilă contribuție la acest lucru, sau anticipează domnia sa căbanca va fi în cele din urmă lichidată? În acest caz, vor primi contribuabilii irlandezi o partesau toți banii înapoi? Care este opinia comisarului cu privire la acest lucru?

Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Dle președinte, dle comisar, aș dori să îimulțumesc comisarului pentru această informație. Cu toate acestea, întrebarea mea sereferă la un aspect oarecum diferit. Dle comisar, vorbeați despre o bancă foarte mare -Anglo Irish Bank - dar informațiile care au ajuns la noi indică faptul că și alte bănci maridin Irlanda se confruntă cu probleme. Ați putea să ne spuneți dacă sunt, de asemenea, încurs de desfășurare negocieri similare cu privire la alte bănci din Irlanda?


Brian Crowley (ALDE). – Aș dori, de asemenea, să îi mulțumesc dlui comisar pentrurăspunsul său.

În ceea ce privește problema specifică a Anglo, punctul de vedere al Comisiei este acela căAnglo este diferită de băncile de compensare existente, după cum le numim în Irlanda,cum ar fi Allied Irish Banks, Bank of Ireland, Ulster Bank și așa mai departe?

În al doilea rând, în ceea ce privește clarificarea despre care vorbea dumnealui, este aceastalegată, de asemenea, de propunerea care vine mâine de la guvernul din Irlanda cu privirela facilitatea de finanțare bancară care este discutată cu FMI și cu Banca Centrală Europeană?

Joaquín Almunia, vicepreședinte al Comisiei. – Din păcate, nu pot intra în detalii, dat fiindfaptul că negocierile privind programul care a fost solicitat sunt în curs de desfășurare înaceste zile și ore. Ceea ce îi pot spune dlui Mitchell este faptul că aceste planuri derestructurare pentru instituțiile financiare din Irlanda și, în general, programul de finanțarea nevoilor financiare ale Irlandei în aceste vremuri dificile vor avea, să sperăm, rezultatulpozitiv de a pune capăt acestei situații foarte dificile și provocatoare pentru a readuceeconomia irlandeză pe calea redresării și a creșterii durabile, așa cum a fost cazul în trecut.Irlanda a fost unul dintre cele mai bune exemple de succes economic în zona euro și în UE.

Acesta este modul în care spunem contribuabililor irlandezi că banii lor, care sunt acumfolosiți pentru această restructurare, împreună cu finanțarea care să sperăm că va veni,după adoptarea programului, de la cele două mecanisme europene, plus cooperarea cuFMI în acest program, le vor fi returnați ca rezultatul pozitiv al unei soluții de succes laactuala problemă irlandeză.

Nu pot intra în detalii. De asemenea, solicit înțelegere privind acest lucru. Ceea ce pot săvă spun este că există alte instituții financiare, alte instituții financiare irlandeze, în cadrulplanurilor de restructurare în curs de negociere sau care au fost analizate de Comisie. Ațivăzut competențele normelor ajutorului nostru de stat. În cazul Bank of Ireland, am adoptato decizie pozitivă cu privire la planul de restructurare. În cazul Allied Irish Bank, suntem,de asemenea, în curs de negociere a condițiilor planului de restructurare. În cazul celordouă building societies, EBS și INBS, avem în vedere, de asemenea, restructurarea acestorinstituții financiare.

Trebuie să spun că, în două cazuri, Anglo Irish Bank și INBS building society, colaborămîn vederea unui scenariu de lichidare. În celelalte cazuri, sperăm că restructurarea va asiguracondiții mai bune pentru aceste instituții financiare de pe piață, în condiții viabile, după ceeste decisă și pusă în aplicare restructurarea acestora.

Președinte. – Întrebarea nr. 21 adresată de Georgios Papastamkos (H-0519/10)

Subiect: Crearea unei conștiințe europene comune

Crearea unei conștiințe europene comune în rândul cetățenilor UE constituie o condițieesențială pentru supraviețuirea proiectului european. Având în vedere că mobilitatea înrândul persoanelor care lucrează în domeniul cultural și artistic reprezintă modalitatea ceamai eficientă de creare a unei identități europene comune, ce măsuri specifice intenționeazăsă ia Comisia pentru a încuraja schimburile de experiență și cunoștințe în rândul artiștiloreuropeni, pentru a stabili un program de finanțare dedicat exclusiv evenimentelor artisticeîn UE și pentru a promova armonizarea la nivel administrativ și în materie de sprijinfinanciar al programelor transfrontaliere de cooperare în domeniul artistic?


Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – (EL) Dle președinte, Comisia este complet deacord cu onorabilul deputat în ceea ce privește importanța considerabilă a mobilitățiitransfrontaliere a celor care lucrează în sectoarele culturii și artelor. Noi, de asemenea,depunem eforturi pentru a elimina obstacolele în calea mobilității acestora.

Aceste eforturi includ coordonarea sistemelor de securitate socială, normele privind vizade pașaport pentru artiști de la țările terțe, impozitarea și, desigur, o mai bună informareprivind problemele de mobilitate. Experții din sectorul cultural dezbat modul de promovarea mobilității în grupuri de lucru unde sunt reprezentate statele membre și sectorul cultural,în vederea aplicării obiectivelor agendei europene pentru cultură.

În cadrul Programului „Cultura” (2007-2013), Comisia sprijină proiecte și activități carepromovează mobilitatea transfrontalieră a celor care lucrează în sectorul cultural,încurajează circulația transnațională a operelor artistice și culturale și dezvoltă dialogulintercultural. În 2009, aproximativ 80 % din proiectele finanțate de Comisie s-au axat pecirculația operelor culturale și pe mobilitatea celor care lucrează în sectorul cultural.

Desigur, Comisia continuă să facă un efort, după cum am spus, pentru a facilita accesul laprogram. Ghidul programului, calendarul, care este pentru perioada 2008-2013, exemplebune de proiecte și punctele de contact cultural în fiecare țară, toate contribuie lasimplificarea accesului. Experiența acumulată până în prezent va fi utilă în elaborarea deproceduri pentru programele culturale viitoare.

În urma unei inițiative aprobate de Parlament, Comisia a aplicat, de asemenea, proiecte-pilotpentru a încuraja mobilitatea artiștilor, atât în 2008, cât și în 2009. Scopul acestor proiecteeste de a oferi artiștilor europeni o șansă de a extinde domeniul de aplicare a activitățilorlor și de a ajunge la un public nou, precum și de a face schimb de experiență și de a învățaunii de la alții, în scopul de a-și continua cariera.

Rezultatele acestor proiecte-pilot vor fi introduse în programele culturale viitoare și sunt,desigur, utile pentru grupurile de lucru de experți din statele membre, în cadrul metodeideschise de coordonare. Pe termen lung, ceea ce tocmai am menționat va contribui lacrearea unei conștiințe europene comune în rândul cetățenilor Uniunii Europene.

Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Dle președinte, mulțumesc dnei comisar pentrurăspunsul său detaliat. Pe harta vremii culturale a Europei, se adună norii dezbinării, dupăcum știm cu toții. Există Europa numerelor, Europa tehnică, dar există, de asemenea, uniidintre noi care întrevedem o Europă a culturii, a educației, a artei, a mobilității artiștilor, aîncurajării operelor culturale transeuropene.

Eu mă număr printre cei care cred că acestea sunt fundații, fundațiile culturale ale Europei,și pot acționa ca un factor sigur, de stabilizare în vederea sprijinului dinamic suplimentarpentru procesul de unificare europeană. Acordați un impuls culturii și creației artistice șica procent - pentru a renunța la regula mea pentru o clipă și a vorbi în cifre - permiteți-nesă creștem contribuția la PIB-ul european, prin intermediul culturii și al creației artistice.

Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc dneicomisar pentru această informație interesantă, dar întrebarea și îngrijorarea mea se referăla situația bugetară. Suntem conștienți că ne aflăm, în prezent, într-o situație de incertitudinecu privire la bugetul care va fi disponibil anul viitor. În legătură cu acest lucru, aș dori săvă întreb, dnă comisar, dacă aceste probleme ar putea afecta în vreun mod concret planurilefoarte interesante pe care le-ați prezentat?


Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – (EL) Dle președinte, permiteți-mi să începprin a-i spune dlui Papastamkos să sunt complet de acord cu dumnealui. Cu câteva zile înurmă, am participat la un forum imens „Un suflet pentru Europa”, în Berlin, la care au fostprezenți și reprezentanți ai tuturor agențiilor culturale. Am discutat aceste probleme și amprecizat că Europa nu este doar o uniune economică; aceasta începe cu cultura.

Așa cum spunea Jean Monnet în memoriile sale, „dacă aș putea începe din nou, aș începecu cultura”. Prin urmare, sunt cu totul de acord, iar eforturile pe care le facem sunt în aceastădirecție.

membră a Comisiei . –Sunt de acord cu dvs., dar mă tem, la fel ca toată lumea, că guvernele,atunci când încep reducerea bugetelor în vremuri de austeritate, încep cu aspectele evidente:cultura - după cum am văzut deja în anumite cazuri - educația și sănătatea. Sunt de acordcă este o politică foarte îngustă, iar noi ar trebui să ne opunem, deoarece, pe termen lung,vom simți cu toții repercusiunile unor astfel de reduceri.

Președinte. – Întrebarea nr. 22 adresată de Iva Zanicchi (H-0522/10)

Subiect: Un dialog structurat între UE și federațiile sportive asupra unor chestiuni de interescomun și a posibilelor acțiuni concrete

Odată cu ratificarea tratatului de la Lisabona și recunoașterea specificului sportului, s-adeschis calea unei adevărate dimensiuni europene în domeniul sportului. Noile dispozițiidau Uniunii Europene posibilitatea de a susține, coordona și integra acțiunile statelormembre, promovând neutralitatea și transparența în competițiile sportive, precum șicooperarea între organismele sportive. Printre altele, se recunoaște importanța protejăriiintegrității fizice și morale a sportivilor, în special a tinerilor.

Din perspectiva dispozițiilor tratatului, la ce acțiuni se așteaptă Comisia din parteafederațiilor sportive internaționale pentru a iniția un dialog cât mai constructiv privindchestiuni de interes comun? Și ce măsuri concrete intenționează să ia Comisia pentru aîncuraja acest dialog și pentru a-și materializa competențele ce îi sunt conferite de tratatîn domeniul sportului?

Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – În 2007, Comisia a instituit un dialog structuratcu părțile interesate din domeniul sportului pe baza Cartei albe privind sportul din 2007.

În urma unor cereri de la miniștrii sportului din UE și de la Consiliul European, în 2008,Comisia s-a angajat să consolideze în continuare dialogul și să acorde organizațiilor sportiveinternaționale un loc mai important în dialogul cu Uniunea Europeană. Acest lucru a dusla schimburi regulate între Comisie, Comitetul Internațional Olimpic și federațiileinternaționale de sport.

În 2008, Comisia a înființat Forumul sportiv european. Acest lucru a dus la schimburiregulate între Comisie, Comitetul Internațional Olimpic și federațiile internaționale desport. Acesta este considerat a fi în centrul dialogului structurat menționat, reunind o datăpe an toate părțile cheie interesate din mediul sportiv de la nivel internațional, europeanși național, inclusiv organismele de conducere, precum și organizațiile neguvernamentalesportive. Următorul forum va avea loc în februarie 2011 la Budapesta, unde Comisiaintenționează să își prezinte comunicarea privind o nouă agendă a UE privind sportulpărților interesate în domeniul sportiv.

Comisia a acordat o atenție deosebită necesității de a asigura o reprezentare echilibrată șimai incluzivă a mișcării sportive atunci când organizează reuniuni și evenimente. Următorul


forum va avea loc în februarie 2011 la Budapesta, unde Comisia intenționează să își prezintecomunicarea privind o nouă agendă a UE privind sportul părților interesate în domeniulsportiv. Este implicată în acest dialog, ținând seama de organizarea specifică a sportului,de complexitatea subiectelor care urmează să fie abordate și, desigur, de diversitatea părțilordin domeniul sportului. Consolidarea acestui dialog structurat cu mișcarea sportivă va fiesențială pentru reușita agendei UE privind sportul, pe care Comisia intenționează să opropună, pe baza Tratatului de la Lisabona. Statele membre, Parlamentul și Comisia artrebui să fie toate implicate în cadrul acestui dialog consolidat.

Iva Zanicchi (PPE) . – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în urma ratificăriiTratatului de la Lisabona și a recunoașterii caracterului special al sportului, este acumdeschisă calea pentru a conferi sportului o dimensiune cu adevărat europeană.

Noile prevederi permit Uniunii Europene să sprijine, să coordoneze și să integreze acțiunilestatelor membre, promovând spiritul de echitate și deschidere în competițiile sportive șicooperarea între organismele responsabile pentru sport. Tratatul recunoaște, de asemenea,importanța protejării integrității fizice și morale a sportivilor, în special a tinerilor.

În lumina prevederilor tratatului, la ce măsuri se așteaptă Comisia din partea federațiilorsportive internaționale, în vederea lansării unui dialog tot mai productiv pe chestiuni deinteres comun? Ce măsuri specifice va adopta Comisia pentru a sprijini acest dialog șipentru a utiliza pe deplin competențele cu privire la sport prevăzute în tratat?

Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am ascultatfoarte atent răspunsul Comisiei. Aș dori să adresez Comisiei o întrebare referitoare la pozițiasa privind pariurile ilegale, cele care reprezintă o caracteristică a fotbalului și a altorcompetiții sportive, și dacă intenționează, ca parte a programului a cărui descriere tocmaiam auzit-o, să acorde o atenție deosebită acestui aspect, care riscă să distrugă competițiileși să altereze corectitudinea care ar trebui să caracterizeze competițiile sportive.

Androulla Vassiliou, membră a Comisiei. – Permiteți-mi să încep cu ultima întrebare.Comisarul Barnier se ocupă de această chestiune. Desigur, voi urmări îndeaproape ceea ceface domnia sa. Am înțeles că va prezenta o Carte verde în 2011, cu scopul de a începeconsultările pe această temă foarte importantă. Vă asigur că, având în vedere interesul meuîn portofoliul pe care îl dețin, voi urmări foarte atent ceea ce se întâmplă.

Așa cum am spus în introducerea mea, voi prezenta o comunicare privind sportul. Aceastava fi prima comunicare care a prezentat vreodată agenda politică privind sportul - să sperămcă la începutul lunii ianuarie - și toate problemele menționate de onorabilul deputat vor fidiscutate în această comunicare. Prima prezentare și discuțiile vor avea loc, după cum amspus, în timpul dialogului structurat, în contextul forumului sportiv de la Budapesta dinluna februarie a anului viitor.

Președinte. – Întrebarea nr. 27 adresată de Konstantinos Poupakis (H-0514/10)

Subiect: Fiscalitate dură în Grecia

În urma semnării memorandumului de înțelegere, Grecia ocupă în prezent un loc de frunteîn ceea ce privește principalele forme de impozitare: doar două țări aplică rate mai mari înceea ce privește TVA, taxa pe carburanți și cotizațiile pentru asigurări, Grecia numărându-se,de asemenea, printre cele mai exigente țări în materie de impozitare a întreprinderilor șide taxe fiscale nominale. Impunerea unei impozitări atât de severe, combinată în paralelcu o limitare a salariilor și pensiilor, nu poate duce la mărirea preconizată a veniturilor;


dimpotrivă, acestea reprezintă cauza pentru care recesiunea se agravează și piața continuăsă se asfixieze, rata sărăciei se mărește, și în special în ceea ce privește nevoile de bază,salariații și pensionarii cunosc un număr tot mai mare de dificultăți în asigurarea subzistențeiși sute de întreprinderi își încetează activitatea.

Având în vedere că obiectivul Uniunii îl reprezintă în același timp ajustarea bugetară șisatisfacerea nevoilor sociale, care este poziția Comisiei, în calitate de parte amemorandumului de înțelegere, cu privire la măsurile fiscale în cauză?

Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – După cum știe onorabilul deputat, Grecia aintrodus o serie de măsuri de politică fiscală pentru a-și reduce deficitul. Acest program deajustare economică a fost convenit cu Comisia, FMI și BCE. A condiționat finanțarea învaloare de 110 miliarde de euro care este acordată de statele membre din zona euro și deFMI.

La 6 august 2010, guvernul elen a prezentat Consiliului și Comisiei un raport desprepunerea în aplicare a acestor măsuri fiscale, precum și a unor reforme structurale ample.Onorabilul deputat se poate referi la comunicarea Comisiei către Consiliu, din 19 august2010, pentru o evaluare detaliată și aprofundată a măsurilor adoptate în prima jumătatea anului 2010 de Grecia pentru a se conforma Deciziei Consiliului 2010/320/CE din 10mai 2010.

Această evaluare conchide, în principal, că execuția bugetară arată evoluții pozitive înprima jumătate a anului 2010, cu un deficit care scade mai rapid decât era planificat, înprincipal ca rezultat al unor cheltuieli mai mici decât cele preconizate. Mai mult, în cadrulajustării fiscale planificate, alegerea îmbinării între măsurile privind cheltuielile și veniturilerealizate de guvernul elen ia în considerare aspecte sociale și economice importante, înspecial, în ceea ce privește potențialele complementarități cu un pachet de reformestructurale și măsuri pentru a îmbunătăți mediul microeconomic și funcționarea sectoruluipublic.

Konstantinos Poupakis (PPE). – (EL) Dle comisar, aș dori să adresez Comisiei Europeneurmătoarea întrebare suplimentară: ca parte a memorandumului, ce recomandăriintenționează să facă Greciei, având în vedere că nivelul actual ridicat de impozitare a dusdeja la închiderea sau relocarea întreprinderilor către țări vecine mai indulgente din punctde vedere fiscal și, în același timp, la o reducere a fluxului capitalului de investiții, arandamentului capitalului și a spiritului antreprenorial în general.

Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, dle comisar, aș dori să revin la oproblemă ridicată în întrebarea onorabilului meu prieten. Odată cu creșterea și cu aplicareapoliticii fiscale de către guvern în temeiul memorandumului, inflația a explodat în Grecia,iar acum este de peste 6 %, cea mai mare rată din Europa. Dl Rehn a convenit, ca răspunsla o întrebare, că inflația este ridicată din cauza creșterii cotei TVA-ului, cu alte cuvinte, apoliticii fiscale.

Aș dori să vă întreb dacă Comisia consideră că aceste măsuri fiscale au dus într-adevăr lao spirală inflaționistă care subminează competitivitatea economiei grecești și ce măsuripropuneți guvernului elen pentru rezolvarea acestei probleme.

Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – De fapt, întrebările sunt destul de similare și, înacest sens, trebuie să subliniez că, în cazul Greciei, am avut un deficit uriaș care trebuiasoluționat. Știm cu toții că, în abordarea deficitului, nu există soluții miraculoase. Statulmembru trebuie fie să reducă cheltuielile, fie să crească taxele, fie ambele, în vederea


consolidării poziției sale fiscale. Atitudinea Comisiei privind subiectul este foarte clară:statul membru este cel care trebuie să aleagă măsurile pentru rezolvarea deficitului. Greciaa ales un amestec de măsuri privind atât cheltuielile, cât și veniturile.

Comisia nu poate dicta statelor membre ce taxe specifice pot crește sau reduce. Statulmembru este cel care decide în această chestiune.

Până în prezent, programul grecesc funcționează bine și cred că autoritățile elene vor adoptatoate măsurile necesare în viitor pentru a-și consolida poziția fiscală.

Președinte. – Întrebarea nr. 28 adresată de Jim Higgins (H-0521/10)

Subiect: Fraudă și pierderi de venituri din taxe vamale cauzate de contrabanda cu țigări

Este Comisia preocupată de nivelul alarmant al activității de contrabandă cu țigări din țăriterțe în țări cum ar fi Irlanda? Consecința acestui fapt este că UE pierde venituri din taxevamale, care sunt o sursă importantă de finanțare, având în vedere că reprezintă 15% dinbugetul UE. Pe lângă aceasta, statele membre pierd sumele corespunzătoare accizelor. AreComisia intenția de a permite sau chiar de obliga statele membre să intensifice controalelela frontierele externe ale UE în scopul de a combate frauda vamală?

Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – În ceea ce privește controalele la frontieră,controalele vamale trebuie să echilibreze protecția unei game de interese financiare, privindsiguranța și securitatea UE cu interesele comercianților legitimi.

Din acest motiv, a fost dezvoltat un cadru comunitar de gestiune a riscurilor care să permităefectuarea de controale vamale de securitate și de siguranță pe baza unor criterii de risc șistandarde comune.

În UE, 1,5 milioane de tone de marfă din transportul maritim și 12 milioane de tone demarfă din transportul aerian sunt verificate în fiecare an. În conformitate cu articolul 209alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, serviciile vamale alestatelor membre sunt responsabile pentru aplicarea legislației UE relevante.

Prin urmare, acestea sunt responsabile de organizarea controalelor vamale la frontierelefizice și în altă parte pe baza tehnicilor de gestiune a riscurilor, după cum se specifică înCodul vamal al UE.

În ceea ce privește contrabanda cu țigări, Comisia joacă un rol activ, sprijinind statelemembre să abordeze fenomenul internațional de contrabandă cu țigări și să demontezebandele criminale responsabile pentru acest tip de comerț.

În special, Oficiul European de Luptă Antifraudă asistă autoritățile de aplicare a legii de peîntreg teritoriul Uniunii Europene cu cazurile lor operaționale și coordonează anchetevamale și penale majore cu statele membre și țări terțe.

Utilizând dispozițiile asistenței reciproce europene în domeniul vamal și o serie de acorduriîncheiate între UE și țări terțe, OLAF organizează operațiuni vamale comune între statemembre ale UE și cu țări terțe, care vizează probleme specifice, cum ar fi OperațiuneaMatthew II, care se referă la traficul rutier de la frontiera de est, sau Operațiunea Sirocco,axată pe transporturi de containere de adâncime din China către Uniune.

În cele din urmă, OLAF oferă sprijin financiar pentru statele membre, din programul HerculeII, pentru măsuri care vizează în mod specific contrabanda cu țigări, cum ar fi achiziționarea


de echipament specializat de scanare cu raze X pentru a fi utilizat la punctele de frontieră,precum și organizarea unor acțiuni regionale.

Mai mult, au fost semnate acorduri de cooperare cu British American Tobacco și cu ImperialTobacco Limited în 2010 și, de asemenea, au fost semnate acorduri cu Philip MorrisInternational și Japan Tobacco International în 2004 și, respectiv, 2007. Aceste acorduricu forță juridică obligatorie oferă un set cuprinzător de măsuri menite să limiteze prezențaproduselor acestor companii pe piața ilicită a tutunului.

Jim Higgins (PPE). – Doresc să mulțumesc comisarului pentru răspunsul său foartecuprinzător. Așa cum a spus domnia sa, contrabanda cu țigări este o afacere foarteprofitabilă. Există multă ingeniozitate, acestea sunt perfect ambalate, perfect prezentate șietichetate.

Recent, m-am întâlnit cu șefa autorităților vamale din Irlanda, în Dublin Castle, și domniasa mi-a spus că una din cinci țigări - 20 % din țigările fumate în Irlanda, o țară mică - vinede fapt prin China, iar atunci când au reușit să le confiște și să le analizeze, au găsit unamestec de tutun și excremente de câine. Avem cu adevărat nevoie să ne intensificămreglementările.

Salut cooperarea internațională, dar mai avem încă extrem de multe de făcut. În esență, așsolicita să se acorde mai multe resurse agenției UE de luptă antifraudă, OLAF.

Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – Voi încerca să fiu foarte scurt. Răspunsul în acestcaz nu este, probabil, necesar, dar aș dori să vă împărtășesc preocupările.

Luna viitoare voi merge în China pentru a discuta, printre alte aspecte legate de domeniulvamal, problema contrabandei cu țigări. Suntem în curs de punere în aplicare a unei seriide măsuri, în colaborare cu autoritățile chineze, cu scopul de a rezolva această problemă.Este adevărat, așa cum ați subliniat în mod întemeiat, că China este în continuare o sursămajoră de țigări contrafăcute, așa că trebuie să colaborăm strâns pentru a rezolva aceastăproblemă. Trebuie să subliniez că autoritățile chineze sunt pregătite pentru aceastăcooperare.

Președinte. – Întrebarea nr. 29 adresată de Marian Harkin (H-0524/10)

Subiect: Baza de impozitare consolidată comună pentru societăți

Poate Comisia să comunice care sunt propunerile sale actuale privind stabilirea unei bazede impozitare consolidate comune pentru societăți, să indice termenul propus și să schițezeîn linii generale motivele promovării acestei politici?

Întrebarea nr. 30 adresată de Seán Kelly (H-0538/10)

Subiect: Rata impozitului pe profit în Irlanda

Nivelul pe care îl ating în prezent speculațiile în mass-media internațională este foarteridicat și, prin urmare, s-ar putea transmite un semnal bine-venit piețelor internaționaleîntr-o perioadă de criză dacă nu se va adopta nicio propunere a Comisiei care să modificeîn vreun fel acest element-cheie al modelului economic al Irlandei.

Poate Comisia să sublinieze, cu claritate și fără echivoc, că UE nu va propune nicio măsurăcare să influențeze în vreun fel rata impozitului pe profit în Irlanda?


Întrebarea nr. 31 adresată de Pat the Cope Gallagher (H-0552/10)

Subiect: Baza de impozitare consolidată comună pentru corporații (CCCTB)

Ar putea Comisia să confirme că inițiativa CCCTB propusă nu va avea niciun impact asupracapacității statelor membre de a-și stabili propria bază de impozitare pentru corporații?

Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – Vă referiți la aceste trei întrebări cu privire laCCCTB?

Comisia nu intenționează să facă propuneri privind ratele impozitului pe profit. Diferențeleîn materie de rate permit un anumit grad de concurență fiscală care urmează să fie menținutăpe piața internă. În plus, concurența fiscală loială bazată pe rate oferă o transparență maimare și permite statelor membre să ia în considerare atât competitivitatea lor pe piață, câtși nevoile bugetare în stabilirea propriilor rate de impozitare.

În legătură cu problema bazelor impozitului pe profit, dimpotrivă, Comisia lucrează deceva timp cu privire la o propunere pentru o bază de impozitare consolidată comună peprofit. Această inițiativă este inclusă în programul de lucru al Comisiei pentru 2011, ca oinițiativă strategică de a valorifica potențialul de creștere economică al pieței unice. Deasemenea, este citată ca o propunere cheie în Actul privind piața unică, care a fost adoptatla 27 octombrie 2010.

În prezent, planul Comisiei este de a adopta o propunere până la sfârșitul primului trimestrual anului 2011. CCCTB este un sistem comun de reguli pentru calcularea bazei de impozitarepentru societăți; nu are nicio influență asupra ratelor de impozitare. Statele membre vorcontinua să decidă propriile rate privind impozitul pe profit. Comisia consideră că progreseleîn cazul CCCTB reprezintă soluția potrivită pentru a lupta împotriva impedimentelor fiscaletransfrontaliere față de creștere într-o manieră cuprinzătoare.

În prezent, existența a 27 de sisteme extrem de disparate în privința impozitului pe profitîn UE înseamnă că societățile se confruntă cu obstacole fiscale semnificative și cu o sarcinăadministrativă care descurajează, dacă nu împiedică, activitățile lor pe piața unică și leafectează în mod negativ competitivitatea, în special în cazul IMM-urilor. Un astfel de peisajextrem de fragmentat conduce la denaturări pe piață și la bariere semnificative și genereazăcosturi de conformitate considerabile.

Marian Harkin (ALDE). – Aș dori să îi mulțumesc comisarului pentru răspuns. Înțelegperfect ceea ce afirmă despre diferența dintre ratele de impozitare și bazele de impozitare,dar una dintre problemele pentru societăți - în special pentru investițiile străine directecare intră în Europa - este posibilitatea ca aceste societăți să cunoască în avans, cu certitudine,implicațiile fiscale ale unei tranzacții. Dacă o parte din acest calcul este reprezentat devânzarea după destinație, acest lucru nu poate fi determinat în prealabil, astfel încât existăo incertitudine reală pentru aceste societăți. Cred că acest lucru acționează ca un factor dedescurajare pentru investițiile străine directe. Am multe alte întrebări, dar știu că suntempresați de timp, astfel încât aș fi fericită dacă comisarul ar putea răspunde la aceasta.

Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Aș dori să mulțumesc comisarului pentru răspunsulsău cuprinzător, dar, de asemenea, l-aș întreba dacă ar putea confirma faptul că Tratatulde la Lisabona include un protocol detaliat cu privire la impozitare și la dreptul de veto alunui stat membru față de propunerile fiscale.

Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – Putem fi în dezacord cu privire la anumite principiide impozitare, care reprezintă întotdeauna o chestiune destul de sensibilă. Cel mai mare


sprijin pentru CCCTB provine de la întreprinderi; avem dovezi clare în acest sens. Amînțeles acest lucru, deoarece, atunci când este vorba despre 27 de state membre diferite, cu27 de sisteme de impozit pe profit diferite, este de fapt un dezastru pentru ele.

În ceea ce privește investițiile străine directe, dacă reușim să cădem de acord asupra acesteipropuneri, trebuie să facem acest lucru în unanimitate. Dacă reușim să cădem de acord,acest lucru va facilita investițiile străine directe, deoarece investitorii străini care doresc săinvestească, nu într-un stat membru, ci în mai multe, vor fi capabili să facă față unui sistemde impozit pe profit în loc de mai multe sisteme de impozit pe profit, iar acesta este unmare avantaj pentru investitorii străini. Pe parcursul discuțiilor bilaterale cu potențialiinvestitori, se subliniază, într-adevăr, problema celor 27 de sisteme de impozit pe profitca un impediment în calea facilitării investițiilor străine directe.

În cele din urmă, atunci când vorbim despre baza comună consolidată de impozitare asocietăților, nu vorbim despre ratele de impozitare. Este clar că acest lucru nu este legat desuveranitatea statelor membre în a decide problemele fiscale, deoarece, chiar și în mediulCCCTB, acestea vor fi în măsură să decidă cu privire la ratele impozitului pe profit, în funcțiede nevoile lor, de sistemele lor sociale, de serviciile publice și așa mai departe. Așadar,propunerea în sine nu reduce suveranitatea statelor membre în materie fiscală.

Președinte. – Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspunsuriîn scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.

(Ședința a fost suspendată la ora 20.35 și a fost reluată la ora 21.00)

PREZIDEAZĂ: Diana WALLISVicepreședinte

17. Măsuri vizând eliberarea laureatului Premiului Nobel pentru Pace, Liu Xiaobo(dezbatere)

Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi se referă la declarațiile cu privire la măsurilecare trebuie adoptate pentru eliberarea lui Liu Xiaobo, laureat al Premiului Nobel pentrupace.

Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului, în numele dnei Catherine Ashton(Vicepreședinte al Comisiei și Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate).– (FR) Dnă președintă, stimați deputați – dacă am înțeles corect data aceasta – am onoareade a lua cuvântul în fața dvs. în numele dnei Ashton, Înaltul nostru Reprezentant.

Uniunea Europeană continuă să monitorizeze zilnic, prin intermediul delegației sale laBeijing și al ambasadelor sale bilaterale, situația dlui Liu Xiaobo, laureat al Premiului Nobelpentru pace, a soției sale, dna Liu Xia, precum și a prietenilor și avocaților acestuia. Situațialor se află constant în atenția noastră. Situația de arest la domiciliu în care se află dna LiuXia și mulți activiști pentru drepturile omului din China începând cu 8 octombrie neîngrijorează, ne dezamăgește și o condamnăm.

După cum știți, Uniunea Europeană nu a așteptat ca dl Liu Xiaobo să primească acestPremiu prestigios pentru a reaminti guvernului chinez angajamentele sale internaționaleîn ceea ce privește respectarea libertății de exprimare. În acest caz special, UniuneaEuropeană a considerat întotdeauna Carta 08 drept un manifest pașnic, care solicită mai


mult respect pentru drepturile omului în China. În plus, din decembrie 2008, Uniunea apublicat patru declarații publice prin care solicită eliberarea lui Liu Xiaobo.

Nu puteam adopta o poziție diferită atunci când, la 8 octombrie, Comitetul Nobel și-a făcutpublică decizia și doresc să subliniez faptul că în condiții de independență deplină. L-amfelicitat pe Liu Xiaobo prin Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe, dnaAshton, și prin intermediul președintelui Comisiei Europene, dl José Manuel Barroso, șiam subliniat cât de importantă este eliberarea sa pentru noi. Regretăm faptul că autoritățilechineze nu au răspuns apelurilor din ce în ce mai intense lansate de comunitateainternațională.

Este regretabil faptul că Uniunea Europeană trebuie să ia notă, încă o dată, cu îngrijorare,de starea de arest la domiciliu și de intimidările la care au fost supuși dl Liu Xiaobo si soțiasa, dna Liu Xia, în ultimele șase săptămâni. Condamnăm la fel de puternic amenințările,supravegherea și interdicția de a părăsi țara, precum și arestarea multora dintre rudele șiprietenii lui Liu Xiaobo după ce acesta a primit Premiul Nobel.

Dnă președintă, Uniunea Europeană va continua cu consecvență și hotărâre eforturiledepuse timp de aproape doi ani pentru eliberarea lui Liu Xiaobo, pentru ca acesta să îșipoată exercita drepturile pe deplin și să ia parte, dacă dorește, la dezbaterile publice pe carele-a inițiat în China prin Carta 08. Continuăm să sperăm că la 10 decembrie va putea săridice personal Premiul Nobel pentru pace. Facem apel la China să elimine restricțiile privindlibertatea de circulație și de exprimare impuse asupra soției sale, dna Liu Xia și asupramultora dintre prietenii săi.

Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, dle ministru, stimați deputați,Comisia sprijină întru totul declarația Președinției belgiene. Uniunea Europeană a susținutîn mod constant că privește Carta 08 ca pe o exercitare legitimă a libertății de exprimareși, după cum tocmai a remarcat Președinția, Uniunea Europeană și-a reiterat în repetaterânduri motivele serioase de preocupare în legătură cu arestarea, procesul și detenția luiLiu Xiaobo.

Atât președintele Barroso, cât și dna Cathy Ashton,

Vicepreședinte al Comisiei și Înalt Reprezentant al UE, au salutat acordarea Premiului Nobelpentru pace dlui Liu Xiaobo, la 8 octombrie. Cu toate acestea, Comisia regretă faptul căautoritățile chineze au răspuns prin punerea sub arest la domiciliu a soției sale, dna LiuXia, și prin limitarea libertății de circulație a multora dintre prietenii săi.

Comisia își reiterează apelul adresat Chinei de a-l elibera din închisoare imediat pe dl LiuXiaobo, de a revoca ordinul de arest la domiciliu împotriva soției sale și de a înlătura toaterestricțiile privind libertatea de circulație a prietenilor săi. După cum a menționat dna CathyAshton, Vicepreședinte al Comisiei și Înalt Reprezentant al UE, în declarația sa, Comisiasperă ca Liu Xiaobo să poată ridica personal Premiul Nobel pentru ace pentru anul 2010,la Oslo.

Cristian Dan Preda, în numele grupului PPE . – Acum 10 luni, în această incintă, spuneamcă pedeapsa cu 11 ani de închisoare pronunțată de către guvernul chinez împotriva lui LiuXiaobo pentru simpla exprimare a opiniilor sale e un sindrom al intensificării campanieiduse de autoritățile chineze împotriva apărătorilor drepturilor omului.

Acum, acordarea Premiului Nobel pentru Liu Xiaobo este, cred, măsura potrivită pentrua sublinia că, deși China a făcut mari progrese în domeniul economic și uneori social,


adevărata marcă a progresului e respectarea drepturilor omului. O țară poate fi admiratăpentru realizările sale economice. Ea nu va căpăta însă respectul celorlalte țări dacă, în locsă protejeze libertatea, o îngrădește.

De altfel, acțiunile prin care guvernul chinez a încercat să intimideze țările invitate săparticipe la ceremonie – aceste acțiuni sunt absolut îngrijorătoare, la fel cum e îngrijorătorfaptul că unele țări au cedat acestui șantaj.

Avem de-a face cu o situație inacceptabilă pentru că o țară se plasează în relații internaționaleîmpotriva unui cetățean al său și, de fapt, China ar căpăta, cum spuneam, respectul celorlalțidacă acum în locul acestor amenințări la adresa altor țări i-ar permite lui Liu Xiaobo să vinăla Oslo pentru a-și primi premiul.

Atitudinea autorităților chineze pare să fie însă, deocamdată, mult mai dură decât atitudineasovieticilor, pentru că e posibil ca nici măcar un membru al familiei, sau avocatul lui LiuXiaobo, să nu poată ajunge la Oslo. Salut, de aceea, inițiativa lui Lech Walesa de a-lreprezenta în mod simbolic pe dizidentul chinez la Oslo, dar sper că în ultimul momentautoritățile chineze vor decide să-l elibereze pe Liu Xiaobo

Richard Howitt, în numele Grupului S&D. Dnă președintă, în seara aceasta, membriiGrupului S&D oferă sprijin total acestei solicitări a Parlamentului European de a i se permitelui Liu Xiaobo să meargă la Oslo, pentru ca acesta să nu câștige un Premiu diferit, și anumeacela de a fi singurul laureat sau cu singurul reprezentant care nu poate să ridice Premiulpersonal, în istoria de o sută de ani a Premiului Nobel pentru pace. Arestat pentru că a luatparte la demonstrații, fără posibilitatea de a mai preda, trimis la reeducare și acum închispentru încercarea de a-și exercita dreptul la liberă exprimare, chinezii îl califică pe Xiaobodrept un criminal, în timp ce restul lumii îi acordă cea mai înaltă distincție pentru pace.

Am fost personal în China, în numele acestei Camere, și am văzut deschiderea oamenilorde a dialoga cu noi cu privire la probleme legate de dreptul muncii și responsabilitateasocială a întreprinderilor. Realitatea este că, atunci când Subcomisia pentru drepturileomului a acestui Parlament a solicitat vize pentru China, nu a primit niciun răspuns, iaratunci când UE a insistat pentru organizarea unei reuniuni în cadrul dialogului cu Chinaprivind drepturile omului, chinezii au oferit în mod deliberat o dată între Crăciun și AnulNou. Este aproape sigur că nu va exista nicio reuniune în timpul mandatului actualeiPreședinții.

Aceasta nu este o dovadă de seriozitate. Toți cei care doresc să-și exprime în această searăsolidaritatea cu Liu, cu soția sa dna Liu Xia și cu toți „prizonierii de conștiință” din China,ar trebui să recunoască faptul că restul lumii a pus prea des interesele comerciale cu Chinaînaintea de obligațiilor noastre reciproce privind respectarea drepturilor omului. Acestlucru este ilustrat de demersul prim-ministrului britanic, David Cameron, care, luna aceasta,s-a deplasat la Beijing cu o delegație comercială de 48 de persoane, însă nu a reușit să includăniciun membru relevant, cu expertiză în domeniile reducerii sărăciei, distrugerii mediuluisau dreptului muncii.

Adevărul este că cinci persoane care dau dovadă de conștiință socială și care fac parte dincomisia norvegiană de acordare a premiilor, au reușit, probabil mai mult decât UniuneaEuropeană, Statele Unite sau restul comunității internaționale, să facă presiuni asupraguvernului chinez de a se reforma. Să ne amintim că Andrei Saharov, Lech Wałęsa și NelsonMandela au fost laureați ai Premiului Nobel care au trăit cândva în țări cu regimuri represivecare au fost reformate în cele din urmă. Așadar, în această seară, ne exprimăm speranța că


Liu Xiaobo se va putea alătura acestei liste nu doar în contextul Chinei de astăzi, ci încontextul unei Chinei unde drepturile omului vor fi respectate pe deplin cândva în viitor.

Edward McMillan-Scott, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, într-un fel, aceastădezbatere catalizează eforturile de mai mulți ani ale multor deputați prezenți astăzi, și alealtora, de a ne concentra atenția asupra Chinei reale. Sentimentul de unitate afișat de Consiliuși Comisie, precum și de reprezentanții diplomatici din Oslo cu privire la ceremonia carear putea avea loc la 10 decembrie, este încurajator. Desigur, sperăm că dl Liu Xiaobo va fiprezent, însă este puțin probabil.

Ceea ce am văzut în ultimele câteva săptămâni, în termeni diplomatici, reprezintă un fiascoregizat de Beijing. Este unul dintre cele mai dezastruoase și abjecte episoade din istoriadiplomației. Principala cauză a acestei stări de fapt este reprezentată de conflictul dintrelumea liberă și ceea ce rămâne în continuare o dictatură.

În cadrul ultimei mele vizite la Beijing, toți oamenii cu care am intrat în contact au fostulterior arestați, închiși și, în unele cazuri, torturați. În China sunt închiși între șapte și optmilioane de oameni și există cel puțin 5 000 de execuții pe an. Am văzut o listă de peste3 400 de oameni care, în ultimii 10 ani, au murit torturați de acest regim din cauzaconvingerilor lor religioase.

În concluzie, acesta este un stat al terorii. Dorim să felicităm Comitetul pentru decernareaPremiului Nobel pentru pace pentru curajul de a face această alegere. Îmi exprim speranțacă, la Oslo, la data de 10 decembrie, dacă ceremonia va avea loc, Uniunea Europeană va fireprezentată la cele mai înalte niveluri, rămânând astfel fidelă priorităților sale de politicăexternă în domeniul drepturilor omului și democrației. Cea mai populată țară a planeteimerită lucrurile de care ne bucurăm în Europa.

Reinhard Bütikofer, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă președintă, Liu Xiaobo afost distins cu Premiul Nobel pentru pace si suntem foarte mulțumiți de acest lucru întrucâtreprezintă o demonstrație a universalității drepturilor omului, care stă la baza mentalitățiinoastre politice. De asemenea, suntem mulțumiți să constatăm că satisfacția noastră a fostîmpărtășită de numeroase țări din întreaga lume și, de asemenea, de multe persoane dinChina.

Guvernul chinez a răspuns dur la decernarea Premiului Nobel pentru pace. Acesta areacționat excesiv de dur, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Consider că acest lucrueste regretabil. Nu mi se pare a fi o idee bună să primim acest răspuns negativ, dacă îmipermiteți această exprimare, prin caricaturizarea poziției actuale a Chinei. Cu tot respectulcuvenit, trebuie să precizez în mod clar, deși sunt de acord cu antevorbitorul meu în ceeace privește sprijinirea apelului de eliberare a lui Liu Xiaobo, că nu este doar greșit, ci șidăunător să descriem China de astăzi drept un stat terorist. În opinia mea, acest lucru nueste adevărat și nu este nici constructiv în dezvoltarea unor relații pozitive cu China, acesteafiind importante pentru noi.

China va trebui să accepte faptul că susținem drepturile universale ale omului, pentru căvom continua să acționăm în acest sens. Cu toate acestea, nu trebuie să confundăm acestlucru cu o strategie a confruntării. Nu ar fi benefic pentru nimeni și i-ar afecta cel mai multpe activiștii care susțin drepturile omului în China.

Am menționat deja și, rezumând, voi afirma din nou că China a reacționat excesiv de durcu privire la acordarea Premiului Nobel pentru pace. China încearcă să exercite presiunidiplomatice asupra altor țări să nu participe la ceremonia de la Oslo. Acest fapt este pur și


simplu inacceptabil. Parlamentul nu îl va tolera și, prin urmare, sunt mulțumit căPreședintele a acceptat deja ca Parlamentul să fie reprezentat la Oslo.

Marek Henryk Migalski, în numele Grupului ECR. – (PL) Dnă președintă, vin dintr-o țarăcare, cu doar 20 de ani în urmă, era condusă de o dictatură comunistă. Am avut ghinionulde a trăi în acest sistem și știu care este situația într-o asemenea țară. Într-adevăr, îmiamintesc cât de importantă era pentru noi vocea a ceea ce, la momentul respectiv, numeam„lumea liberă”. Mă refer la vocea care vine de aici – din Europa de Vest și din Statele Unite.Îmi amintesc cum, la vremea respectivă, ne-a dat sentimentul că ceea ce facem – să luptămpentru libertate și democrație – are sens.

Consider că astăzi avem obligația de a ajuta oameni precum Liu Xiaobo. În plus, acestaface referire în mod explicit la experiența democratică a celor care au luptat pentrudemocrație în Europa Centrală. Denumirea de Carta 08 este, la urma urmei, o referiredirectă la Carta 77. Consider că toți cei prezenți aici pot avea puncte de vedere economiceși politice diferite, însă în ceea ce privește aspectele legate de drepturile omului trebuie săvorbim cu o singură voce. Sper că la fel se va întâmpla și în această Cameră.

Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dnă președintă, după eliberarea luiAung San Suu Kyi, Liu Xiaobo este acum singurul laureat al Premiului Nobel care esteîncarcerat, în închisoare. Din discursurile deja susținute de Consiliu și aici, în Parlament,toți cei prezenți aici speră că acesta va putea să primească Premiul Nobel pentru pace înlibertate sau că va fi eliberat cât mai curând posibil. Aceasta ar onora persoana care este:dedicat transformării pașnice a Chinei, critic literar, profesor și autor care a urmăritîntotdeauna să aducă libertatea de exprimare și democrația în China prin intermediul lumiiideilor și cuvintelor. Documentul intitulat Carta 08, pentru care dl Liu Xiaobo a fostîntemnițat, după cum a amintit deja dl Chastel, este unul constructiv și pașnic, care a cauzatîncarcerarea lui Liu Xiaobo.

Știm ce trebuie să facem acum: să depunem eforturi în vederea eliberării dlui Liu Xiaoboși a tuturor prizonierilor politici ai Chinei. De asemenea, trebuie să acționăm și pentrueliberarea dnei Liu Xia, soția dlui Liu Xiaobo, aflată în arest la domiciliu, și pentru încheiereaasediului la care sunt supuși familia, prietenii și avocații acestora. Pentru ca acest lucru săfie realizat, China va trebui să se întrebe de ce, de exemplu, a reacționat în legătură cueliberarea recentă a dnei Aung San Suu Kyi numind-o drept un personaj politic important,chiar dacă nu recunoaște că mulți oameni din întreaga lume cred că Liu Xiaobo, deasemenea, este o personalitate politică importantă. Cu toate acestea, mai presus de orice,China trebuie să realizeze impresia oribilă pe care o lasă prin ofensiva diplomatică subversivăpe care o practică cu scopul de a împiedica participarea reprezentanților diplomatici derang înalt ai lumii la ceremonia de decernare a Premiului Nobel. În mod evident, oameniicare conduc China doresc să trăiască într-o lume fictivă și înțelegem de ce doresc să trăiascăîn această lume, în care nu există opoziție. Ceea ce ei nu pot face este să ne forțeze să trăimconform regulilor acestei lumi fictive. În esență, consider că aceasta este principala noastrăproblemă. Ne este foarte ușor să ne exprimăm indignarea și să ne plângem în fața acesteiCamere în legătură cu acțiunile autorităților chineze, însă cred că ar trebui, în primul rând,să acordăm atenție autorităților europene și să începem cu propriile guverne. Când țaramea, Portugalia, a primit recent vizita unor demnitari chinezi de rang înalt, guvernul aîndepărtat o manifestație a Amnesty International la câteva sute de metri depărtare de zonape unde urma să treacă delegația oficială. Același lucru s-a întâmplat în Franța, unde omanifestație a fost mutată la Turnul Eiffel. În plus, după cum am văzut deja, David Cameron


a călătorit recent în China, foarte interesat în stabilirea de relații comerciale, uitând însă săfacă cea mai mică mențiune referitoare la respectarea drepturilor omului.

Știm că există standarde duble în Europa. Spunem câteva cuvinte în trecere despre dl LiuXiaobo, însă guvernele noastre sunt interesate să facă afaceri. Prim urmare, trebuie săîncepem să schimbăm lucrurile aici.

Gerard Batten, în numele Grupului EFD. – Dnă președintă, este greu să ne imaginămcurajul fizic și moral de care a avut nevoie dl Liu pentru a putea rezista împotriva tiranieicriminale a Partidului Comunist Chinez. Aceia dintre noi care beneficiază de libertățilefundamentale de exprimare și de asociere și de politica democratică, au datoria de a vorbiîn numele dlui Liu și a celor aflați într-o situație similară acestuia. Dl Liu solicită Chineidoar posibilitatea de a exercita aceste libertăți și drepturi civile fundamentale care pentrunoi sunt un lucru firesc.

Valorile pe care acesta le apără reprezintă cea mai bună speranță pentru libertate, pace șidemocrație pentru China și pentru lume, drept pentru care mi se pare și potrivit faptul căa fost distins cu Premiul Nobel pentru pace, ca semn de recunoaștere a eforturilor șisacrificiilor sale. Nu vrea nimic altceva în afară de realizarea unor reforme democratice înChina și sfârșitul regimului comunist. Nu ar trebui să surprindă pe nimeni faptul că PartidulComunist Chinez îl împiedică pe acesta sau pe reprezentantul său să ridice Premiul.

Partidul Comunist Chinez este un partid de gangsteri criminali care au singurul scop dea-și perpetua propria existență. China este o țară mare și puternică, de aceea menținerearelațiilor politice, diplomatice și comerciale cu aceasta este inevitabilă. Partidul ComunistChinez avertizează guvernele străine să nu participe la ceremonie. Guvernele noastre artrebui să trimită reprezentanți și să-și exprime sprijinul lor și al nostru pentru dl Liu șimișcarea democratică chineză, în ansamblul său. Reprezint mulți exilați chinezi din Londrași sunt mulțumit să pot oferi și cel mai mic sprijin vorbind în numele dlui Liu și al aspirațiilorlor democratice.

Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE). – (PL) Dnă președintă, într-adevăr, estefoarte bine că Parlamentul și Comisia au hotărât că situația dlui Liu Xiaobo trebuie discutatăîn cadrul unei reuniuni plenare a Parlamentului European. Este regretabil faptul că suntematât de puțini prezenți aici, pentru această dezbatere. În cele din urmă, comunitateainternațională, noi fiind unii dintre cei mai importanți membri ai acesteia, ar trebui să fieunită în asemenea situații și să sprijine lupta pentru respectarea drepturilor omului întrucâtsolidaritatea este cuvântul-cheie în această dezbatere.

În 1989, când țara mea a învins în cele din urmă dictatura comunistă, dl Liu Xiaobo protestaîn piața Tiananmen, solicitând exact libertățile democratice de care urma să se bucure înscurt timp aproape toată Europa. Acesta nu a renunțat la eforturile sale, în pofida faptuluică a petrecut mai mulți ani în închisoare, a semnat un apel pentru democratizarea țării,pentru care a fost condamnat la alți 11 ani de închisoare. La fel ca dl Liu, liderul nostru,Lech Wałęsa, a depus eforturi pentru libertate și pentru realizarea unei tranziții pașnice.Am beneficiat de sprijinul țărilor democratice. Wałęsa, de asemenea, nu a putut primiPremiul Nobel pentru pace personal, dar chiar și așa, acel Premiu a fost speranța cătrelibertate pentru noi, polonezii. Acel Premiu Nobel a devenit un catalizator al schimbării.

Astăzi este momentul oportun să atragem atenția opiniei publice mondiale asupra unoroameni ca dl Liu Xiaobo. Nu trebuie să uităm că, în afară de personalitățile marcante precumdl Liu, există multe alte persoane despre care nu se vorbește, de exemplu, activistul pentru


drepturile omului Mao Hengfeng, care se află în prezent într-un centru de reeducare/lagărde muncă tocmai pentru că a protestat împotriva încarcerării dlui Liu Xiaobo. UniuneaEuropeană ar trebui să acorde cea mai mare importanță drepturilor omului în contactelecu China. Aceasta ar trebui să fie o prioritate pentru reuniuni precum summitul UniuneaEuropeană-China care a avut loc la 6 octombrie. Doresc să îmi exprim dezamăgirea cuprivire la omiterea acestei chestiuni fundamentale. Trebuie să arătăm că nu ignorămdrepturile omului și avem ocazia de a o demonstra la ceremonia de decernare a PremiuluiNobel de la Oslo, la care sper să fie prezentă întreaga lume și toți ambasadorii.

Ana Gomes (S&D). – (PT) Dnă președintă, laureatul Premiului Nobel, dl Liu Xiaobo afost un consecvent și curajos apărător al drepturilor omului încă de pe vremea masacruluidin piața Tiananmen. Prin urmare, Parlamentul se alătură baronesei Ashton și Comisiei încererea de eliberare imediată a acestuia, pentru a putea merge la Oslo, în decembrie, săprimească Premiul Nobel și solicită libertatea de circulație pentru soția, familia și prieteniisăi, care, de la anunțarea Premiului Nobel la 8 octombrie, au fost supuși restricțiilor.

Amenințările autorităților chineze și manevrele de intimidare pentru împiedicareaceremoniei de la Oslo sunt o rușine. niciun guvern care ar ceda acestui șantaj josnic nu arfi demn de respect. China este membru permanent al Consiliului de Securitate al OrganizațieiNațiunilor Unite și, potrivit a Cartei ONU, are responsabilități speciale în ceea ce priveșterespectarea și promovarea drepturilor omului în țară și în străinătate. China a făcut dejamulte pentru unele din drepturile economice, sociale și culturale a milioane de chinezi pecare i-a scos din sărăcie și lipsuri, însă nu trebuie să se oprească aici. Trebuie să respecte șisă promoveze respectarea drepturilor civile și politice ale cetățenilor săi. Dacă nu acționeazăîn acest sens, în cele din urmă va fi afectată propria-i dezvoltare.

Dl Liu Xiaobo nu este un criminal, este un cetățean curajos și angajat care conferă prestigiuChinei și poporului chinez în întreaga lume și de care poporul ar trebui să fie mândru.Beijing trebuie să-i elibereze pe Liu Xiaobo, pe soția și pe prietenii săi. De asemenea, trebuiesă-l elibereze pe laureatul Premiului Saharov, Hu Jia, și pe toți ceilalți cetățeni chinezicurajoși care îndrăznesc să lupte pentru democrație, libertate și pentru drepturile lorfundamentale. Dacă aceștia nu sunt eliberați, China va pierde din prestigiu. Regimul chinezeste cel care s-a dovedit incapabil să transforme China într-o putere respectabilă și influentăpe scena internațională.

Nu ne vom opri din insistențele noastre privind eliberarea dlui Liu Xiaobo și a tuturor celorcare luptă pentru libertate în China.

Heidi Hautala (Verts/ALE). – Dnă președintă, acordarea Premiului Nobel pentru pacedlui Liu Xiaobo în 2010 este dovada sacrificiilor personale care trebuie făcute pentruapărarea drepturilor omului în China de astăzi. Este imperativ ca el și toți ceilalți apărătoriiai drepturilor omului din China să fie eliberați imediat. Mai există și alte cazuri nesoluționate.Amintesc cu durere situația dlui Dhondup Wangchen, producătorul de film tibetan, caresuferă de hepatită B și are nevoie de asistență medicală de urgență în închisoare.

Decizia de a-i acorda Premiului Nobel pentru pace dlui Liu Xiaobo trebuie consideratădrept un sprijin puternic oferit luptei pentru libertatea de exprimare în China. De asemenea,cu toate acestea, reprezintă un mijloc de a reaminti comunității internaționale nevoia dereformă în China. Chiar premierul chinez, Wen Jiabao, a avertizat că China ar putea pierdeceea ce a realizat deja prin restructurarea economică, dacă aceasta nu este urmată de orestructurare politică și, stimați colegi, acesta a fost cenzurat de mijloacele de comunicareîn masă chineze.


Amânarea unei asemenea reforme are costuri umane imense. În plus, presiunile exercitateasupra țărilor de a nu participa la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru pacereflectă faptul că China nu este un actor internațional ajuns la maturitate. China este osuperputere și ar trebui să înceapă să acționeze în consecință, în mod responsabil. Suntfoarte onorată să spun că am fost invitată la ceremonie printre cele 50 de persoane care îlvor reprezenta pe Liu Xiaobo în cadrul acelei ceremonii.

Roberta Angelilli (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, Alfred Nobel,fondatorul Premiului pentru pace, scria în testamentul său că drepturile omului sunt ocondiție prealabilă pentru existența solidarității între națiuni și că un Premiu de o asemeneaimportanță ar trebui să fie acordat cuiva care a luptat și a făcut sacrificii în numele libertății,democrației și drepturilor omului.

Pe durata vieții sale, dl Liu Xiaobo, dizident chinez care a câștigat Premiul Nobel pentrupace, a fost un mare apărător al aplicării acestor valori. Pe durata luptei sale lungi și pașnice,acesta a subliniat întotdeauna că toate aceste drepturi sunt încălcate în mod constant înChina prin metode represive și violente. A experimentat personal ce înseamnă să fiicondamnat la detenție forțată fără șansa a avea un proces echitabil sau de a comunica culumea exterioară.

Din acest motiv, trebuie să facem tot ce stă în puterea instituțiilor europene pentru a-iasigura libertatea. În primul rând, trebuie să avem în vedere drepturile omului și abia peurmă relațiile economice și comerciale, altfel și noi, ca europeni, trebuie să ne considerămînvinși.

Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Dnă președintă, relația dintre Uniunea Europeanăși China nu este întotdeauna una simplă. Înainte de toate, aceasta este cauzată de faptul căavem o înțelegere diferită a importanței drepturilor omului, a libertății și a libertății deexprimare. Uniunea Europeană și-a asumat responsabilitatea de a promova aceste valoriîn întreaga lume și, prin urmare, de a-i sprijini pe apărătorii drepturilor omului din altestate, cum ar fi dl Liu Xiaobo în China, astfel încât aceștia să poată determina schimbări însituația propriilor lor țări. Din acest motiv, cred că este foarte important ca Parlamentul,dar și Consiliul și Comisia, să se angajeze în mod clar că vor participa la ceremonia deacordare a Premiului Nobel pentru pace. Heidi Hautala va participa personal, însă sperfoarte mult că guvernele europene, Consiliul, Președinția belgiană și Comisia vor fireprezentate la cel mai înalt nivel. Aceasta este singura cale prin care putem arăta în modclar că argumentele noastre sunt raționale și că apelul nostru pentru respectarea drepturiloromului în întreaga lume este unul credibil.

Olivier Chastel, președinte în exercițiu al Consiliului – (FR)Dnă președintă, stimați deputați,cu titlu de concluzie la această dezbatere importantă și pentru a răspunde la întrebărileunora dintre dvs., aș dori să afirm două lucruri.

În primul rând, cu siguranță, Uniunea Europeană va fi prezentă la Oslo, în data de 10decembrie, la fel ca în fiecare an, în ansamblul său, cel puțin la același nivel de reprezentareca anul trecut – la fel ca toate delegațiile diplomatice ale Uniunii – la decernarea PremiuluiNobel pentru pace dlui Liu Xiaobo. Acesta este primul lucru pe care am vrut să-l împărtășesccu dvs. astăzi.

În al doilea rând, Uniunea Europeană menține de 15 ani un dialog periodic cu China cuprivire la problema drepturilor omului și, deși există întotdeauna posibilitatea de a realizamai multe în această privință, acordăm o importanță deosebită acestei sarcini, care pare


să fie mai pertinentă ca niciodată într-un moment în care oamenii se exprimă în China șisolicită extinderea sferei de aplicare a drepturilor omului. Inspirați de respectul reciproc șide o înțelegere profundă a contextului politic chinez, vom continua să ridicăm problemeleuniversale privind drepturile omului în relațiile cu autoritățile chineze și, în special, cazuldlui Liu Xiaobo, câștigător al Premiului Nobel pentru pace.


18. Simplificarea PAC (dezbatere)

Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cusolicitare de răspuns oral referitoare la simplificarea PAC, adresată Comisiei de JamesNicholson și Janusz Wojciechowski, în numele Grupului ECR, Albert Deß, în numeleGrupului PPE și George Lyon, în numele Grupului ALDE (O-0187/2010 - B7-0566/2010).

Albert Deß, autor. – (DE) Dnă președintă, dle Cioloș, mă bucur că sunteți prezent astăzipentru a răspunde la întrebări. La 18 mai, Parlamentul European a adoptat cu o vastămajoritate o rezoluție de simplificare a politicii agricole comune (PAC). Desigur, încă nuați putut să puneți în aplicare această rezoluție, însă aș dori să vă solicit, dle Cioloș, să luațiîn considerare toate cererile formulate în această propunere de rezoluție atunci când vețiiniția reforma politicii agricole.

Din păcate, voi sublinia un punct slab. Tocmai am avut o discuție cu un grup de agricultoricare erau preocupați de faptul că propunerea dvs. privind primul pilon, dle Cioloș, nu arreduce birocrația, ci ar duce, în schimb, la o creștere uriașă a acesteia.

Dle Cioloș, Uniunea Europeană nu poate fi considerată responsabilă pentru toate surselebirocrației. O mare parte a responsabilității revine statelor membre. De aceea vă cer săgarantați că vom putea lucra împreună la viitoarea reformă, astfel încât să fie structuratăîntr-un mod care să permită punerea sa în aplicare cu eforturi administrative și desupraveghere minime. Aceasta va permite agricultorilor să se concentreze asupra principaleilor activități, cu alte cuvinte, asupra producției de alimente, în loc să le cerem să verificelegislația în vigoare pentru a afla ce trebuie să știe înainte de a lua vreo decizie în legăturăcu terenurile sau hambarele lor.

În nicio altă zonă agricolă din lume agricultorii nu sunt împovărați cu atât de multe cerințeși reglementări ca în Uniunea Europeană. Încă nu sunteți responsabil pentru aceasta, dleCioloș. Aveți șansa de a fi primul comisar – înainte de a vă înceta funcția, în cele din urmă,și nu știu când se va întâmpla aceasta – care poate spune că, pe durata mandatului său,birocrația a fost redusă, în loc să crească. În calitate de raportor pentru reforma agricolă,aș dori să vă ofer oportunitatea de a lucra împreună cu noi pentru a găsi o soluție, astfelîncât acest obiectiv să poată fi realizat.

George Lyon, autor. – Dnă președintă, dle comisar, este un fapt pozitiv să vă avem alăturiîn seara aceasta. În mod clar, simplificarea și eliminarea birocrației din cadrul PAC este unobiectiv-cheie al viitoarei reforme, întrucât, cu siguranță, în Scoția, mulți agricultori suntfrustrați și supărați din cauza birocrației și caracterului disproporționat al sistemului desancțiuni.

Banii publici trebuie să fie cheltuiți în mod înțelept și auditați corespunzător și nu contestămîn niciun fel acest lucru, însă există o lipsă de proporționalitate în cadrul sistemului de


sancțiuni în vigoare, atât la nivel de stat membru, cât și la nivelul fiecărui agricultor. Aceastăproblemă trebuie să fie abordată în cadrul reformei.

În prezent, în Scoția, în unele cazuri, agricultorii sunt penalizați cu amenzi extrem de maripentru erori minore. Începând cu luna mai, inspecțiile au fost intensificate iar amenzileaplicate sunt foarte severe. Dle comisar, mă tem că guvernul scoțian vă învinovățește pedvs. pentru această măsură – intensificarea inspecțiilor și pentru sistemul de sancțiuni.

O altă explicație, totuși, ar putea fi faptul că auditorii Comisiei Europene trebuiau săefectueze inspecții în Scoția atât în octombrie, cât și săptămâna trecută, în noiembrie. Estefoarte posibil ca guvernul scoțian să se fi panicat într-o oarecare măsură și ca amenzileuriașe și sancțiunile draconice aplicate în ultimele trei sau patru luni să fie o reacție laîngrijorarea că lucrurile s-ar putea să nu fie în regulă atunci când auditorii vor sosi în Scoțiași își vor efectua inspecția.

De asemenea, aceștia au încercat să înțeleagă exemplul colegilor noștri din Irlanda de Nord– sunt sigur că Jim Nicholson, colegul meu, ar putea spune câteva cuvinte despre aceasta– și au analizat situația guvernului de acolo care se confruntă cu o amendă uriașă pentrustabilirea greșită a terenurilor eligibile. Experiența Scoției o poate depăși în gravitate pe ceadin Irlanda.

Dle comisar, în discursul dvs. de încheiere, ați putea, vă rog, să clarificați dacă, într-adevăr,sunteți responsabil pentru noul regim draconic din Scoția și ați putea să confirmați cândvom afla rezultatele inspecțiilor auditorilor care au avut loc în lunile octombrie și noiembrieale acestui an?

James Nicholson, autor. – Dnă președintă, aș dori să îmi scuze, întrucât nu este normalsă nu fiu prezent atunci când trebuia, de fapt, să iau cuvântul. Vă cer iertare pentru aceasta.

Camera are cunoștință de faptul că raportul colegului meu, dl Ashworth, referitor lasimplificarea PAC a fost adoptat în această Cameră, în luna mai. Acesta a susținut eliminareabirocrației inutile și a birocrației impuse agricultorilor europeni care, în opinia mea, adevenit excesiv de împovărătoare și afectează grav timpul pe care aceștia îl acordă în modconcret activităților agricole.

O caracteristică centrală a acestui raport a fost că o PAC reformată ar trebui să fiesimplificată, iar politica ar trebui să fie raționalizată. Totuși, mă tem că nu vom obține acestlucru. Vom obține mai multă birocrație, iar atunci când afirmați că veți ecologiza primulpilon, la ce vă referiți? Vă referiți la mai multă birocrație și mai multe formalități, mai multedocumente de completat pentru agricultori și mai multe inspecții, ceea ce ei nu își doresc.Dorim o singură inspecție pentru fiecare fermă; ar trebui să fie suficient, indiferent undeare loc inspecția.

Dle comisar, trebuie să afirm un lucru: ecocondiționalitatea oferă suficiente instrumente,nu avem nevoie de mai mult. Nu avem nevoie de o atenție excesivă cu privire la acest aspect.Lansez un apel către dvs. în numele agricultorilor care încearcă să producă alimente. Vorbimdespre siguranța alimentară a Europei. Daca doriți siguranță alimentară, v-o oferim – văoferim siguranță alimentară. Lăsați agricultorii să producă alimente.

Aș putea să comentez cele spuse de dl Lyon? Concetățenii mei, agricultorii din Irlanda deNord, se confruntă cu o reducere de 60 de milioane de euro din cauza cartografierii. Nimeninu poate susține că hărțile create cu mulți ani în urmă sunt perfecte. Dar să nu-mi spunănimeni că, la sud de graniță, în Irlanda, hărțile sunt mai bune sau că sunt mai bune în Italia


– hărți care au fost create cu ani în urmă. De ce ne confruntăm cu toate acestea? De ce existăaceste măsuri draconice impuse agricultorilor noștri atunci când aceștia nu au nevoie deele sau nu le doresc și tot ceea ce urmăresc este să producă alimente calitative?

Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor,permiteți-mi în primul rând să răspund la întrebarea dvs. cu solicitare de răspuns scrisprivind simplificarea politicii agricole comune, un subiect important, după cum am precizatîn mod repetat de când am devenit comisar, și pe care îl vom lua în considerare în cadrullegislației viitoare.

Aș dori să încep cu prima parte a întrebării dvs.: ce a realizat până în prezent Comisiapentru a ușura situația agricultorilor? Cred că, dacă analizăm ceea ce s-a realizat în ultimiicâțiva ani, răspunsul este clar: a realizat deja multe pentru a simplifica lucrurile și au fostadoptate multe măsuri care au ușurat viața agricultorilor.

În martie 2009, Comisia a prezentat comunicarea „O PAC simplificată pentru Europa – oreușită pentru toți”. Această comunicare evidențiază activitățile desfășurate în ultimii aniși oferă informații cu privire la rezultatele obținute în ceea ce privește reducerea sarciniiadministrative.

Nu doresc să repet fiecare element din această comunicare, dar aș dori să dezvolt câtevaexemple.

În primul rând, adoptarea, în 2007, a Regulamentului Consiliului de instituire a uneiorganizări comune a piețelor agricole a condus la o reducere substanțială a birocrației înaplicarea legislației europene în domeniul PAC.

Datorită caracteristicilor sale tehnice, această organizare comună unică a piețelor nu aintenționat să schimbe politica de bază, ci să armonizeze dispozițiile, normele PAC devenindastfel mai simplu de gestionat, mai suple, mai accesibile și mai puțin dificil de aplicat.

Simplificarea a fost, de asemenea, unul dintre principalele argumente care au motivatpropunerile Comisiei privind „bilanțul de sănătate”. Regulamentul adoptat în 2009simplifică dispozițiile referitoare la sistemul de plați unice, îmbunătățind, astfel, eficiențareformei PAC din 2003.

În plus, pentru a ilustra progresele realizate în sectorul agricol, aș dori să menționez, deasemenea, programul de acțiune pentru reducerea sarcinii administrative în UniuneaEuropeană. În contextul acestui program, au fost realizate mai multe evaluări. Rezultatulacestor evaluări arată că sarcina administrativă în sectorul agricol a fost redusă cu 36%,ceea ce depășește obiectivul general de 25 % al programului.

Anul trecut, predecesorul meu a prezentat primul răspuns oferit de serviciile Comisiei cuprivire la lista celor 39 de sugestii de simplificare propuse de 13 state membre în aprilie2009. Unele dintre cele 39 de sugestii au fost puse în aplicare la sfârșitul anului 2009 șiînceputul anului 2010. Altele pot fi găsite în pachetul „simplificare” recent adoptat deComisie cu privire la plățile directe și dezvoltarea rurală, fiind prezentate regulamente înacest sens Consiliului și Parlamentului.

În ceea ce privește al doilea pilon, Comisia a lansat un studiu privind sarcina administrativăcare rezultă pentru beneficiari din punerea în aplicare a programelor de dezvoltare rurală.Studiul s-a concentrat asupra a două categorii de măsuri: agricultură și mediu, precum șimodernizarea fermelor. Rezultatele acestui studiu vor fi utilizate în reflecția noastră cuprivire la PAC pentru perioada de ulterioară anului 2013.


Pentru a încheia acest prim punct, aș dori, de asemenea, să vă informez că programul esteîn curs de derulare și că include și perioada de timp petrecută la o fermă de personalulDirecției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală. Acest program, numit „ Experiențarecoltei”, ne ajută să avem contact direct cu ceea ce se întâmplă cu adevărat pe teren și săfolosim experiența respectivă în cadrul deciziilor pe care le pregătim.

Să trecem acum la a doua parte a întrebării dvs.: cum va ține cont Comisia de sugestiileParlamentului în activitatea sa cu privire la PAC post-2013? Referitor la acest punct, văasigur că aceste întrebări mă preocupă și că vom lua în considerare toate analizele pe carele-am efectuat deja în vederea simplificării, dar, de asemenea, și propunerile pe care le vomface, care nu vor merge în direcția creșterii birocrației ci, mai degrabă, se vor concentra peoferirea unor garanții pentru contribuabili că banii sunt folosiți în mod corespunzător.

Sunt deschis la orice propunere tehnică pe care doriți să o faceți cu privire la acest punct.La începutul lunii decembrie, mă voi prezenta în fața colegilor dvs. deputați din Comisiapentru control bugetar, care întreabă, de asemenea, ce face Comisia pentru a asiguracheltuirea corespunzătoare a banilor publici. În acest caz, Comisia poate aplica doarreglementări care au fost adoptate de Consiliu, de multe ori după luarea în considerare aavizului Parlamentului.

Nu Comisia este cea care adaugă sarcini administrative. Comisia aplică doar regulamenteleexistente ale Consiliului. Cu privire la acest aspect, vă asigur că, în viitor, nu vom facepropuneri care complică lucrurile în mod inutil. Dimpotrivă, vom face propuneri care vorface spori credibilitatea conținutului PAC. În ceea ce îi privește pe agricultori, rolul principalal acestora este, după cum am menționat deja, producția agricolă. Ei sunt cei care lucreazăcu aceste resurse naturale și, ca urmare a acestei activități, o parte din finanțarea PAC estealocată acestei politici.

Referitor la ceea ce dorim să realizăm după 2013, aș dori să vă informez că, în paralel cupregătirea pachetului legislativ pentru PAC după 2013, am decis să creez un grup tehnicla nivel înalt care să reunească statele membre și Comisia pentru a garanta că acest pachetlegislativ nu va produce mai multă birocrației, ci va simplifica lucrurile ori de câte ori esteposibil.

După cum a afirmat dl Lyon, birocrația cu care se confruntă fermierul pe teren nu estegenerată doar de Comisie. Aveți cunoștință de faptul că gestionarea este partajată cu statelemembre și că aplicarea este diferită de la un stat membru la altul, cauza fiind chiaradministrațiile naționale. Simplificarea administrațiilor naționale nu ține de competențaComisiei. După cum am afirmat deja, Comisia a simplificat deja lucrurile. Mai este necesarăo simplificare la nivelul statelor membre.

Pentru a răspunde la întrebarea dlui Lyon referitoare la Scoția, în acest punct, Comisiarespectă regulamentele care prevăd că agricultorii care nu respectă standardele deecocondiționalitate trebuie să fie sancționați nu numai în Scoția, ci și în Irlanda de Nord șiîn orice altă parte a Europei. Încă o dată, aceasta este o regulă care, dacă nu o respectăm,ne discreditează în ceea ce privește angajamentele asumate de agricultori referitor larespectarea legislației europene, întrucât ecocondiționalitatea nu este un standard adăugatde Comisie, de un stat membru sau de orice alt organism, ci rezultă din legislația europeanăreflectată de aceste regulamente. Guvernele vor primi mai multe detalii la începutul luniidecembrie, atunci când Comisia va prezenta concluziile auditurilor sale.


Michel Dantin, în numele Grupului PPE. – (FR) Dnă președintă, dle comisar, stăpâniți binelimba franceză si cunoașteți bine țara mea. În Franța, există o expresie care descrie un lucrula care visează cineva, dar care nu se materializează niciodată, vorbim despre „Arlésienne”.

Pentru agricultori, simplificarea este, fără îndoială, una din formele, una dintre fețele acestei„Arlésienne”. După cum ați precizat, Comisia a luat deja măsuri pentru în vederea simplificăriiprocedurilor și aș dori să intru un pic mai mult în detalii. În opinia mea, există două aspecteale acestei probleme.

În primul rând, totul este legat de cererile de ajutor. Cred că trebuie să recunoaștem faptulcă în ultimii câțiva ani și câteva luni s-au depus eforturi de simplificare a formalitățiloradministrative și este meritul dvs. În al doilea rând, există restricții cu privire la toatecondițiile, solicitările interminabile pentru fermieri de a raporta absolut tot ce fac: pentrufaptul că aruncă o remorcă plină de gunoi de grajd pe un teren, că utilizează o doză deîngrășământ pe un alt teren și o doză de produs pentru protecția plantelor pe un al treileateren. Dacă greșesc, sunt sancționați.

Confruntați cu această situație, dle comisar, cred că trebuie, cu siguranță, să găsim soluții.Săptămâna trecută, în cadrul prezentării propunerii privind viitoarea politică agricolăcomună, ați menționat câteva măsuri integratoare care ar putea fi puse în aplicare și carear putea, de fapt, să conducă, prin rezultatele generate, la măsuri care pot fi controlate deopinia publică, de agricultori precum și de Comisie, măsuri de al căror efect științific putemfi siguri. Mă gândesc la exemplul rotației culturilor. Aceste măsuri ar trebui să ne permităsă simplificăm obligațiile impuse agricultorilor, fapt care necesită eforturi deosebite înviitor.

În plus, astăzi ați menționat, la fel ca săptămâna trecută, ce competențe revin statelormembre și cred că aveți dreptate. În fiecare an, inspectorii Comisiei vizitează statele membreînainte de a-i vizita pe agricultori. Aceștia merg acolo cu o abordare critică pentru a identificace nu este în regulă. Cu toate acestea, dle comisar, nu am putea modifica puțin misiunealor și să le cerem să enumere – fapt care ar fi benefic pentru statele membre – domeniile încare statele membre fac excese în ceea ce privește aplicarea legislației UE? Excesele se referăla impunerea unor obligații agricultorilor care, raportate la regulamente, nu au niciun sens.Procedând astfel, am îmbunătăți imaginea Europei în rândul cetățenilor.

Luis Manuel Capoulas Santos, în numele Grupului S&D. – (PT) Dnă președintă, dlecomisar, simplificarea politicii agricole comune (PAC) este un obiectiv pe care îl promovămcu toții de ani de zile. Cu toate acestea, este încă departe de a fi pe deplin realizat, în ciudaeforturilor depuse de Comisie, care trebuie recunoscute. Cu toate acestea, aș dori să afirmfoarte clar faptul că, pentru Grupul S&D din Parlamentul European, simplificarea nu poatefi înțeleasă, în niciun caz, ca pregătind terenul pentru măsuri mai puțin exigente sau pentruinstituirea unor controale sau a unei monitorizări mai puțin severe a ajutorului public.Niciun pretext nu poate fi invocat pentru a evita această cerință esențială de transparență.Odată cu inițierea unor noi dezbateri privind PAC post-2013, avem o ocazie excelentă săatingem acest obiectiv. Cu toate acestea, fără a simplifica însăși arhitectura PAC nu vorexista progrese semnificative în ceea ce privește simplificarea, iar Grupul S&D și-a exprimatpunctele de vedere cu privire la aceste aspecte.

În aprilie, am publicat un document care susține reorganizarea celor doi piloni și constatămcu satisfacție acceptarea de către Comisie a unora dintre sugestiile noastre în acest sens.Nu pot înțelege cum este posibil ca un ajutor care nu este legat de producție și care estesupus unor criterii de mediu similare – precum plățile directe, măsurile agricole care respectă


mediul sau plățile compensatorii pentru zonele defavorizate – să facă obiectul unortratamente birocratice și controale diferite și să nu fie incluse într-un sistem unic, unificat.De asemenea, mi-e foarte greu să înțeleg de ce mulți dintre cei care vorbesc despresimplificare sunt aceleași persoane care se opun cel mai mult schimbării arhitecturii actualea PAC.

Prin urmare, dle comisar, aștept cu nerăbdare activitățile pe care le preconizați, precum șielaborarea unui document orientativ pe care tocmai l-ați prezentat. De asemenea, profitde ocazie pentru a-mi exprima speranța că toți cei care doresc o simplificare reală să facădovada acestui fapt prin participarea la dezbaterea care este pe cale să înceapă cu privirela viitorul PAC.

Britta Reimers, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dnă președintă, dle Cioloș, doamnelorși domnilor, una din primele noastre priorități în calitate de deputați în ParlamentulEuropean este reducerea birocrației și simplificarea legislației și a reglementărilor în toatedomeniile de politică ale Uniunii Europene. Acesta este singura modalitate în care putemgestiona banii contribuabililor în mod eficient și putem crește gradul de acceptare a deciziilornoastre politice în rândul cetățenilor Europei. Din acest motiv, este important ca agricultoriisă simtă efectul direct al măsurilor de simplificare de acest tip în sectorul agricol. Sarcinalor este de a produce alimente, nu de a scrie cărți.

Într-un moment în care bugetele autorităților locale se reduc tot mai mult, este la fel deimportant ca noi să reducem volumul muncii care trebuie depusă de personaluladministrativ al acestora. Regulamentele trebuie să fie elaborate astfel încât să se evitedispozițiile inutile. În plus, trebuie să ne asigurăm că sancțiunile impuse sunt proporționalecu încălcarea reglementărilor. O politică eficientă, pe termen lung, se caracterizează prinfaptul că se axează pe consiliere, în detrimentul măsurilor punitive. Aceasta este singuracale prin care le putem oferi cetățenilor și agricultorilor noștri stimulente pentru a puneîn aplicare noile concluzii și pentru a îndeplini cerințele societății. Trebuie să ținem seamade toate aceste aspecte atunci când dezbatem viitorul politicii agricole comune. Deasemenea, trebuie să ne asigurăm că nu există nicio duplicare a formalităților și controalelorși că formularele sunt completate numai atunci când aduc valoare adăugată reală pentruorganismele administrative și pentru agricultori. Trebuie să învățăm să lucrăm împreunăși nu unul împotriva celuilalt.

Alyn Smith, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă președintă, în numele GrupuluiVerts/ALE, îl felicit pe dl comisar pentru prezența sa aici în această seară și îi felicit pe colegiimei, în special pe dl Ashworth, pentru rezoluția inițială care a impulsionat discuția dinaceastă seară.

Dle comisar, aș dori să mă refer în special la punctele 52 și 53 din rezoluția inițială privindtransparența sancțiunilor. Lăsând la o parte problemele create la nivel intern, avem oproblemă în Scoția și în întreaga UE legată de modul în care agricultorii noștri perceptransparența procesului de punere în aplicare, mai ales a ecocondiționalității. Cred că pemăsură ce avansăm avem nevoie de un grad mai mare de claritate în ceea ce privește cerințeleși așteptările în raport cu agricultorii, precum și consecințele nerespectării condițiilorimpuse.

De asemenea, avem nevoie de un grad mai mare de înțelegere și de flexibilitate. Deși apreciezfaptul că vă ocupați de regulamente pe măsură ce acestea sunt scrise, rolul nostru e de a lerescrie și așteptăm cu nerăbdare să o facem. Există o diferență evidentă între accident șifraudă, iar în prezent agricultorilor li se aplică un tratament mai mult sau mai puțin similar


în ambele cazuri, chiar dacă există diferențe majore cu privire la modul în care aceste lucrurise desfășoară în realitate.

Continuând, la punctul 66, în special, aș fi foarte recunoscător dacă ați putea preciza, dlecomisar, care este opinia dvs. cu privire la apelul nostru pentru o scutire de trei ani în ceeace privește sancțiunile privind ecocondiționalitatea legată de IEO – identificarea electronicăa ovinelor. În Scoția încercăm să facem tehnologia să funcționeze, însă este foarte departede a fi perfectă și ne-ar afecta foarte tare o abordare disproporționată în ceea ce priveșteecocondiționalitatea legată de IEO. Încercăm să o facem să funcționeze și am înțeles că vețifi flexibil. V-aș fi recunoscător dacă ați oferi o garanție în acest sens, în această seară.

Richard Ashworth, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, eu am scris raportul inițial.În acest raport, am menționat provocările cu care se confruntă agricultura și am subliniatmodurile în care politica agricolă comună va trebui să se schimbe pentru a răspunde acestorprovocări. În cadrul raportului, am atras atenția asupra faptului că multe sectoare agricole,în special sectorul zootehnic, se confruntă cu dificultăți financiare reale în acest momentși că trebuie redusă de urgență sarcina administrativă în ceea ce privește timpul și costurileimpuse agricultorilor prin reglementările inutile și disproporționate din cadrul politiciiagricole comune.

Am oferit numeroase exemple de situații în care reglementările și sancțiunile suntdisproporționate - chiar abuzive, în multe cazuri. Am menționat necesitatea unor evaluăriale impactului, a armonizării mai multor standarde de inspecție și am sugerat că nu existăniciun motiv pentru care autoreglementarea nu ar putea fi folosită cu succes în agricultură.Înainte de toate, solicit o schimbare în ceea ce privește cultura politicii agricole comune.

Firește, înțeleg nevoia de integritate financiară, însă Curtea de Conturi a precizat foarte clarcă, foarte adesea, complexitatea excesivă a fost cauza problemei și, de asemenea, înțelegcă gestionarea și interpretarea regulamentelor variază prea mult de la o națiune la alta.

De la elaborarea raportului, am fost încurajat de faptul că anumite guverne naționale,precum și organizații agricole importante au solicitat simplificarea politicii agricole comune.Cu siguranță, dle comisar, acum că negociem reforma politicii agricole comune, nu a existatniciodată un moment mai oportun pentru a dovedi că putem ajuta acest sector fără să îlîmpovărăm cu birocrație și costuri inutile.

Cu toate că înțeleg perfect progresele pe care le-ați realizat și pentru care sunt recunoscător,sunt uimit că acestea nu sunt comunicate și agricultorilor din țara mea.

João Ferreira, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dnă președintă, în luna mai, lamomentul votării, în această Cameră, a rezoluției referitoare la simplificarea politicii agricolecomune (PAC), am subliniat faptul că această simplificare nu trebuie să aibă ca rezultat nicidiminuarea ajutorului acordat agricultorilor, nici eliminarea mijloacelor de organizare apiețelor. Vă reamintesc că însăși rezoluția adoptată a lansat acest avertisment. Au trecutșase luni de la adoptarea rezoluției și persistă motive serioase de îngrijorare, pe care recentacomunicare a Comisiei nu a făcut decât să le accentueze.

Așa-numitele mijloace de organizare a piețelor, precum intervențiile publice și altele, nuar trebui și nu ar putea fi eliminate sub pretextul unei pretinse raționalizări și simplificări,întrucât acest fapt ar continua și accelera distrugerea întreprinderilor agricole mici și mijlocii,care are loc în multe țări. Cu siguranță, există multe de făcut cu privire la simplificarea PAC,multe din acestea fiind măsuri pozitive și necesare. Mă refer, printre multe alte posibilități,la necesitatea de modificare a sancțiunilor, nu în ultimul rând atunci când acestea se referă


la încălcări care nu îi pot fi imputate agricultorului, la simplificarea procesului de aplicareși la schimbările intervenite în ceea ce privește identificarea animalelor. Cu toate acestea,dincolo de simplificarea de care ar beneficia toți agricultorii și, în special, producătorii miciși mijlocii, o reformă profundă a PAC este necesară și pentru a consolida instrumentele deintervenție care le garantează agricultorilor prețuri corecte, care restabilește instrumentelede reglementare a producției, precum cotele și drepturile de producție, care – din momentce vorbim despre simplificare – garantează fiecărei țări un fapt elementar precum dreptulla producție, dreptul la siguranță și independență alimentară și care stabilește principiilede modelare și plafonare a ajutorului, depășind dezechilibrele actuale între țărileproducătoare și nivelurile de producție.

Dle comisar, suntem foarte preocupați de insistența Comisiei de a supune agricultura șiproducția alimentară competitivității și pieței. Rezultatul acestei politici de liberalizare afost deja demonstrat: abandonarea de neoprit a producției de către milioane de ferme miciși mijlocii, nesiguranța veniturilor și volatilitatea ridicată a prețurilor, precum și creștereadependenței de alimente în nenumărate țări și regiuni. Suntem de acord cu o simplificarecare servește interesele fermierilor – în special, cele ale fermelor mici și mijlocii – și lepermite acestora să producă în continuare. Ne împotrivim unei simplificări care distrugeproducția și producătorii și vom continua să o combatem în această Cameră.

John Bufton, în numele Grupului EFD. Dnă președintă, esența raportului privind reformaPAC prezintă ]n linii generale măsurile prezentate la opțiunea 2. Îmi imaginez că aceastaeste abordarea preferată a Comisiei.

Sunt îngrijorat în legătură cu lipsa de claritate și termenele de aprobare. Se așteaptă de lanoi să decidem cu privire la opțiunea optimă înainte de discutarea în detaliu a propunerilor?Mi-e teamă că sarcina birocratică pentru agricultori va crește, în ciuda faptului că raportulsolicită un sistem de sprijin mai simplu și mai specific și simplificarea normelor privindecocondiționalitatea.

Raportul se concentrează asupra fermelor mici și active, fără a defini modul în caredimensiunea și activitatea poate fi cuantificate și monitorizate. Raportul afirmă că cei doipiloni ai politicii agricole comune trebuie să se concentreze asupra eficienței, dar mă temcă stimularea fermelor concomitent cu recompensarea dezvoltării ecologice i-ar puteaîndepărta pe fermierii interni de la activitățile agricole bazate pe producție pentru a beneficiade PAC. Sunt îngrijorat de faptul că, deși raportul recunoaște siguranța alimentară pe termenlung și a cererea mondială în creștere, competitivitatea noastră agricolă va fi strivită.

Raportul vorbește despre consolidarea potențialului de productivitate latent al Europei,concomitent cu respectarea angajamentelor internaționale ale UE în cadrul comerțuluiinternațional. Acesta precizează că ponderea agriculturii în lanțul de aprovizionare cualimente a scăzut, în timp ce ponderea sectoarelor en gros și de distribuție a crescut.Acordurile bilaterale cu Mercosur, inclusiv reimporturile agricole ar putea afecta capacitateaagricultorilor europeni de a face comerț la un preț de piață echitabil.

Raportul precizează că agricultorii europeni se confruntă cu concurența globală, având înacelași timp obligația de a respecta obiectivele privind mediul, siguranța alimentară, calitateași bunăstarea. Cu toate acestea, unii agricultori din America de Sud exploatează defrișărileși sunt capabili să producă în masă și să ofere prețuri mai competitive decât agricultoriieuropeni, ca urmare a unei reglementări mai puțin stricte.


Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dnă președintă, Uniunea Europeană este destul denepopulară în rândul agricultorilor maghiari, în special al micilor fermieri. Acest lucru nuse întâmplă numai pentru că toate piețele noastre au trebuit să fie sacrificate în beneficiulimporturilor de produse alimentare străine, în schimbul unei mici părți din sprijinul agricolacordat agricultorilor din vechile state membre, ci și din cauza temei de astăzi a dezbaterii,birocrația exagerată și sarcinile administrative imense care, într-adevăr, așa cum s-amenționat în mai multe rânduri, îi împiedică și pe agricultorii maghiari de la activitatea lorde bază – aceea de a face agricultură.

Permiteți-mi să subliniez faptul că, în vechile state membre, și, prin urmare, în Ungaria,mai există o altă complicație majoră: tradiția de stat socialist sau comunist, conform căreiaanumiți funcționari publici consideră că nu ei trebuie să fie în slujba cetățenilor și, în acestcaz, la dispoziția agricultorilor, ci invers, că cetățenii există pentru a servi statul și pefuncționarii publici birocratici. Asemenea funcționari publici fac viața agricultorilor maidificilă în mod inutil, într-o manieră umilitoare și abuzivă, prin reglementarea excesivă aactivității agricultorilor, în plus față de reglementările în vigoare.

Suntem în permanență asaltați cu plângeri. Ultima dintre acestea, de exemplu, se referă larefuzul plății costurilor unui eveniment organizat prin licitație în cadrul celui de-al doileapilon, motivat de faptul că fermierul în cauză nu a reușit să obțină trei oferte pentruprăjiturile servite participanților. Acesta este un caz tipic de umilire, de reglementare inutilăși de folosire arbitrară a puterii.

Cum putem corecta acest lucru? Prin garantarea faptului că plângerile împotriva unor astfelde abuzuri pot fi înaintate nu numai către factorii de decizie, aceasta fiind o încercarecomplet inutilă după cum știm, ci direct Uniunii Europene, acum ca am aderat și că UEoferă asemenea ajutoare pentru plăți. Uniunea Europeană ar trebui să creeze un mecanismla care cetățenii să poată apela, prin intermediul căruia asemenea umilințe și abuzuri săpoată fi investigate și sancționate.

Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - În primul rând doresc să salut angajamentul exprimatde Comisie, în comunicarea recent prezentată, de continuare a procesului de simplificarea politicii agricole comune. Regulile excesive înseamnă mai puțină competitivitate, iarrigiditatea excesivă înseamnă mai puțină funcționalitate.

Fără îndoială, unul dintre motivele pentru care PAC se cere în prezent reformată estenecesitatea simplificării sale. Doresc să semnalez câteva din aspectele foarte importantedin Rezoluția privind simplificarea politicii agricole comune, adoptată de acest Parlament.

Colegul Michel Dantin a făcut referire la acele state care merg prea departe în aplicarealegislației europene. Consider că este imperativă reducerea la strictul necesar a formalitățilorbirocratice, nu doar la nivelul european, ci și la nivelul statelor membre.

Comisia ar trebui să se gândească la posibilitatea unor reglementări comune privinddocumentațiile cerute (aș numi o astfel de recomandare: nivelul maxim de birocrațietolerabilă). Este știut că acolo unde birocrația europeană cere trei semnături pentru aprobare,birocrațiile naționale vin la rândul lor și adaugă încă cinci semnături. Numai acele reguliși condiții care sunt relevante și absolut necesare și prezintă utilitate incontestabilă trebuiesă rămână în aplicare.

Simplificarea în sine nu este suficientă, este necesară de asemenea extinderea acțiunilor deformare și de informare a potențialilor beneficiari. O parte consistentă a fondurilor pentru


dezvoltare rurală, de exemplu, ar trebui direcționată în mod obligatoriu către astfel deacțiuni.

Pentru că simplificarea este direct legată de transparență, profit de prezența în plen adomnului comisar pentru a-i adresa o întrebare în afara contextului: având în vedere deciziarecentă a Curții Europene de Justiție privind beneficiarii fondurilor agricole europene, cemăsuri are în vedere Comisia pentru a asigura în continuare publicarea informațiilor cuprivire la aceștia?

Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, șieu, ca și dl Niculescu, salut intenția Comisiei de a menține ritmul eforturilor în vedereasimplificării politicii agricole comune, însă sunt îngrijorat, de asemenea, de urmărileraportului elaborat de dl Ashworth referitor la simplificarea administrativă.

Într-adevăr, având în vedere climatul economic dificil în care se află agricultorii noștri,mi-aș dori ca PAC post-2013 să le permită agricultorilor să se concentreze asupraobiectivului principal, care presupune producerea de alimente sigure și de calitate,încurajându-i, în același timp, să furnizeze servicii publice fără caracter comercial. Estemomentul să diminuăm sarcina administrativă suportată de producătorii noștri, să eliminămlegislația inutilă și să le acordăm agricultorilor din cele 27 de state membre șanse egale dea înțelege care le sunt drepturile și obligațiile. Ei au nevoie de o PAC mai simplă și maireceptivă.

Într-un moment în care este considerat inevitabil ca agricultorii din întreaga lume să fieporniți unul împotriva celuilalt, și aceasta în pofida crizelor agricole și alimentare succesive,atât în nord, cât și sud, într-o perioadă în care agricultorii trebuie să se lupte pentru a obțineprețuri echitabile și o remunerare mai corectă pentru munca lor, am putea, cel puțin, să-iajutăm prin a solicita Comisiei să consulte în mod regulat părțile interesate din sectorulagricol, în vederea evaluării impactului reglementărilor noastre pe teren și să definim normepractice simple și transparente pentru agricultorii și contribuabilii noștri.

Voi termina prin a-l cita pe Charles Baudelaire care a spus că simplitatea absolută este ceamai bună modalitate de a ieși în evidență. Prin urmare, invit Comisia Europeană să se dediceacestei misiuni vitale și, în acest sens, am încredere deplină în faptul că dl Cioloș va atingeacest obiectiv.

Marian Harkin (ALDE). – Dnă președintă, dle comisar, pentru mine, unica frază și ceamai importantă a rezoluției este punctul 7, conform căruia se „estimează că, în conformitatecu principiile unei mai bune legiferări, toată dispozițiile legislative viitoare vor fi însoțitede o evaluare completă a impactului, care să țină seama de sarcinile administrative și denatură normativă, garantând proporționalitatea dintre noile reglementări și obiectiveleurmărite”.

Doresc să vă întreb dacă putem spera că acest lucru se va întâmpla. Puteți să ne declarați,dle comisar, că aceste principii vor fi esențiale pentru eforturile pe care le depunem cuprivire la PAC post-2013?

Am analizat documentul dvs. excelent de săptămâna trecută. Unele dintre titlurimenționează că agricultura va garanta siguranța și trasabilitatea alimentelor pentru a ofericetățenilor europeni calitate, valoare și o diversitate a alimentelor, pentru a crea locuri demuncă la nivel local și pentru a aduce multiple beneficii economice, sociale, de mediu șiteritoriale. Trebuie să asigure beneficii efective pentru politica publică. Trebuie să fie maiecologică și să contribuie la atenuarea schimbărilor climatice. Trebuie să abordeze probleme


precum gestionarea durabilă a terenurilor și pierderea biodiversității, promovarea energiilorregenerabile, promovarea sănătății animalelor și a plantelor, precum și garantarea bunăstăriianimalelor. Trebuie să respecte normele privind ecocondiționalitatea și reglementărileveterinare și fitosanitare. Trebuie să abordeze volatilitatea de pe piață și să supraviețuiascăîn poziția de cea mai vulnerabilă verigă a lanțului alimentar. Trebuie să concureze cuimporturile de produse alimentare din țările terțe, produse în condiții foarte diferite. Toateacestea, probabil, cu un buget în scădere.

Dle comisar, ați afirmat că, săptămâna viitoare, va trebui să justificați PAC Comisiei pentrucontrol bugetar. Cred că dispuneți de o multitudine de argumente.

Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Dnă președintă, cu siguranță, diminuarea unei birocrațiisupradimensionate și inutile este în beneficiul tuturor și, în special, ar răspunde cerințelorperfect legitime ale agricultorilor, care au nevoie de cât mai mult timp și cât mai multăenergie cu putință pentru activitatea lor – producția vegetală și creșterea animalelor – înloc să suporte apăsarea birocrației și a completării formularelor.

În 2005, Comisia Europeană s-a angajat să simplifice politica agricolă comună. La momentulrespectiv, aceasta a stabilit obiectivul ambițios ca, până în anul 2012, să reducă sarcinaadministrativă cu 25%. Deși eforturile Comisiei nu pot fi negate, acțiunile de până acumnu au reușit să producă nici simplificarea așteptată, nici eliminarea reală a inegalitățilordintre statele membre. În același timp, este absolut esențial să se asigure un cadru suficientde flexibil pentru politica agricolă comună și, în special, pentru sistemul de plăți directe.De asemenea, este necesar, în cadrul sprijinirii diversității, să minimizăm riscul de a oferisprijin doar zonelor de producție necompetitive și ineficiente din Uniunea Europeană. Deasemenea, trebuie să echilibrăm obiectivul simplificării cu eforturile de a obține unrandament maxim.

Diane Dodds (NI). – Dnă președintă, salut această întrebare cu solicitare de răspuns oralși concentrarea pe revenirea la o problemă foarte importantă. In ultimele câteva luni, amavut o serie de întâlniri în mediul rural, în Irlanda de Nord. La fiecare eveniment, am cerutfermierilor să identifice principalele domenii în care sunt necesare schimbări în acest sector.S-a fost menționat că este deosebit de important să se reducă birocrația, considerată o sursăde costuri inutile și o consumatoare de timp prețios. Numărul documentelor solicitate șicomplexitatea detaliilor cerute creează o sarcină imensă asupra agricultorilor și creștetemerile cu privire la sancțiuni.

De asemenea, m-am întâlnit recent cu președinți ai grupurilor locale care pun în aplicareprogramul de dezvoltare rurală în Irlanda de Nord. Aceștia condamnă cu fermitate caracterulprofund birocratic al exigențelor de audit, acesta fiind unul din motivele care stau la bazanivelurilor ridicate de abandon.

Ca și dvs., dle comisar, cred că banii contribuabililor trebuie să fie cheltuiți în modresponsabil, însă această sarcină birocratică creează obstacole pentru derularea programuluiși pentru cetățenii pe care ar trebui să-i ajute.

Daciana Octavia Sârbu (S&D). - La nivel european se vorbește mult despre simplificareapoliticii agricole comune, dar fermierii noștri se plâng în continuare de problemeleadministrative de care se lovesc atunci când accesează fonduri sau când trebuie să aplicelegislația europeană.

Nu doar Comisia, ci și statele membre trebuie să ia măsuri de simplificare a birocrațieilegate de politică agricolă comună. Cred că este esențial ca implementarea în statele membre


a legislației europene din domeniul agricol să se facă în așa fel încât agricultorii să nu fiedescurajați să continue practicile agricole.

Mulți fermieri din țara mea se plâng că nu sunt bine informați, că le este greu să înceapă oactivitate în acest sector, sau că este foarte dificil să acceseze fonduri în domeniul agricol.Aș vrea să cer Comisiei să încurajeze în continuare statele membre să aibă o utilizare maieficientă a tehnologiilor pentru o mai bună informare a agricultorilor, dar și pentrureducerea sarcinilor administrative cu care se confruntă acest sector. De asemenea sper canoua politică agricolă comună să fie mai simplă, mai transparentă și mai echitabilă

Jan Mulder (ALDE). – (NL) Dnă președintă, acest Parlament discută deja de ani de ziledespre reducerea birocrației. Comisia a format un grup de lucru intern format din înalțifuncționari care au fost însărcinați să asigure faptul că reglementarea nu devine excesivă.Acesta este un sistem destul de bizar, este ca și cum un măcelar ar inspecta calitatea proprieicărni. La inițiativa Parlamentului, ca răspuns la această situație, a fost creat un grup de lucruextern Comisiei, prezidat de fostul prim-ministru al Bavariei, dl Stoiber. După patru anide existență a comisiei Stoiber, este Comisia în măsură să declare care este cea mai bună șimai eficientă abordare? Grupul de lucru intern al Comisiei sau grupul de lucru al dluiStoiber, care este extern Comisiei?

Acum mă voi referi la legislația în sine, care este elaborată de statele membre și, uneori, decinci până la unsprezece autorități de supraveghere diferite din statele membre. Sunt excesivde multe. Oare nu ar fi posibilă inițierea unei colaborări între Comisie și sectorul privat,acesta stabilind, de asemenea, standarde stricte și care, prin urmare, în numeroase ocazii,face inutilă supravegherea exercitată de statele membre?

Tadeusz Cymański (ECR). – (PL) Dnă președintă, în luna mai, Parlamentul European aadoptat o rezoluție referitoare la simplificarea politicii agricole comune. Poate Comisia săexplice ce măsuri au fost adoptate până în prezent în vederea reducerii sarcinii administrativecare îi afectează pe agricultorii din întreaga Uniune Europeană? Poate Comisia să neinformeze cu privire la modul în care intenționează să se adapteze recomandărilor cuprinseîn rezoluția Parlamentului European referitoare la simplificarea PAC în vederea reformeianticipate a acestei politici?

Agricultorii solicită simplificarea PAC întrucât sunt hărțuiți, atât în Polonia, cât și în celelaltestate membre ale Uniunii Europene. Parlamentul European și-a exprimat punctul de vederecu privire la această problemă în repetate rânduri, inclusiv în cadrul raportului Ashworthreferitor la simplificarea PAC. Este timpul să acționăm pe baza acestui raport. Birocrațianu trebuie să ne distrugă. Dacă Uniunea Europeană dorește să se dezvolte, atunci ea nutrebuie să creeze bariere, mai ales birocratice.

Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație șiAgricultură publica săptămâna trecută un raport care arăta că omenirea se află periculosde aproape de o nouă criză alimentară mondială. De aceea, a cerut producătorilor agricolisă-și crească producțiile, în special la grâu și la porumb, iar în 2012 să refacă rezervele dealimente.

Cererea de alimente la nivel mondial va continua să crească în viitor, iar Uniunea ar trebuisă poată contribui la satisfacerea cererii mondiale de alimente. Prin urmare, este esențialca agricultura Uniunii să-și mențină capacitatea de producție și să și-o îmbunătățească.


În special fermele mici, mijlocii și familiale au nevoie de instrumente mai simple și maiaccesibile atât din perspectiva subvențiilor, cât și a plăților directe pentru a le putea atragepe piață.

Cheia pentru securitatea alimentară pe termen lung constă în stimularea investițiilor înagricultură, în special prin simplificarea birocrației cu care se confruntă agricultorii. Pentruaceasta este important să asigurăm facilitarea accesului agricultorilor europeni la creditebancare în condiții avantajoase, precum și subvenții pentru agricultori.

Vă rog dle comisar să ne sprijiniți ca la revizuirea directivei privind taxare - energie săobținem un TVA redus pentru electricitatea utilizată pentru irigații.

Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dnă președintă, în comunicarea Comisiei privindviitorul politicii agricole comune, simplificările administrative reprezintă una dinpropunerile de reformare a agriculturii europene. Prezenta propunere, într-un anumit sens,se bazează pe recomandările prezentate de Parlamentul European în cadrul rezoluției dinmai, anul acesta. O reducere a sarcinii administrative și birocratice va facilita obținerea defonduri de către agricultori, va îmbunătăți fluxul informațiilor și va consolida eficacitateainspecțiilor desfășurate de autoritățile locale. Aceasta, la rândul său, va asigura furnizareaunor cantități adecvate de alimente mai sigure și va consolida, de asemenea, competitivitateasectorului nostru. Cu toate acestea, trebuie să fim siguri că procesul de simplificare va firealizat în mod efectiv, atât la nivel european,cât și la nivel național, că simplificările propusenu sunt o altă încercare inutilă de ignorare a adevărului și că aceste simplificări vor conducela o reducere și nu la o creștere a cheltuielilor administrative.

Herbert Dorfmann (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle Cioloș, doamnelor și domniloreste extrem de periculos să vorbim despre o creștere a birocrației întrucât acest tip dediscuție poate avea adesea efectul contrar. Sper că nu se va întâmpla asta aici.

Sunt foarte mulțumit, dle Cioloș, de faptul că, în comunicarea dvs. privind reforma politiciiagricole comune (PAC) ați propus reguli simplificate, în special pentru fermele mici. Esteun lucru demn de laudă. Se pot face multe lucruri. De exemplu, în cazul angajamentelormultianuale din programul agricol de mediu, agricultorii trebuie să depună cereri noi înfiecare an pentru aceleași parcele de teren. Este pur și simplu ridicol. Trebuie să avansămși să simplificăm sistemul, în special pentru fermele mici, fără a pierde din vedere faptul cătrebuie să atingem obiectivul nostru de prevenire a fraudelor. În final, ne dorim o PAC caresă aducă mai multe flori pe pajiști, nu să sporească numărul documentelor de pe birouri.

Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor,comunicarea principiilor generale care vor reglementa noua politică agricolă comună(PAC) a dat o nouă speranță agricultorilor din fermele mici și mijlocii din întreaga Europă,prin sublinierea rolului lor de neînlocuit pentru viitorul agriculturii europene. Aceastăsperanță trebuie împlinită. Acesta este un alt fapt care face simplificarea PAC absolutnecesară. Eliberarea agricultorilor de cele mai complexe sarcini birocratice ale lor, pentrucare au puțin timp, este un obiectiv pe care trebuie să-l realizăm, astfel încât aceștia să sepoată dedica muncii agricole, cu mai puține pierderi și costuri. În plus, de asemenea, vomoferi numeroșilor mici producători care în prezent nu depun cereri din cauza birocrației,un sistem ușor de utilizat, prevenind astfel aceste pierderi. Fără îndoială, dle comisar,eforturile în această direcție sunt utile.

Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, aș dori să îi mulțumesc dlui comisarpentru ceea ce am considerat că este o expresie foarte puternică și autentică a dorinței sale


de a pune în aplicare această politică de simplificare, deși personal nu am întâlnit niciodatăvreun agricultor care să-mi ceară simplificarea politicii agricole comune. Aceștia solicitămai puține verificări și controale, precum și facilitarea condițiilor de derulare a afacerilor.

Doresc să reiterez comentariile de joia trecută. Ne amăgim singuri în cadrul acestei Camere.Dacă vom alege să avansăm în direcția ecologizării primului pilon al politicii agricolecomune, vom majora, din păcate, ecocondiționalitatea, vom „număra” natura, oameniivor pleca din ferme și nu vom realiza o simplificare. Am descris-o ca fiind „birocrațiaecologică”. Este la fel de dificilă ca birocrația, însă ne vom confrunta cu ambele aspecte.Știu că acordați atenție acestui punct și trebuie să fim pe deplin conștienți de acesta.

Cred, de asemenea, că este vorba de o problemă de credibilitate pentru Uniunea Europeană.Fermierii văd bancheri care scapă de verificări și controale protestând vehement, în timpce ei sunt sancționați pentru 100 de euro. Punctul meu final se referă la numărul mare decontroale impuse fermierilor. Acestea vin din partea comercianților cu amănuntul, aprocesatorilor, a Uniunii Europene și a autorităților competente. Există un climat de frică.Dle comisar, dvs. vă este frică de lupul mare si rău – controlul bugetar – iar fermierilor leeste frică de inspecții și de statele membre, care sunt, de asemenea, înfricoșătoare. Trebuiesă distrugem acest climat al fricii.

Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dnă președintă, un element fundamental alsistemului de gestionare a politicii agricole comune este supravegherea. Costurile de creareși întreținere a sistemelor de gestionare și de supraveghere, precum și costurile deadministrare a acestor sisteme, pun o presiune considerabilă asupra bugetelor statelormembre. Pe baza experienței acumulate până în prezent, se poate observa că instituireaunor criterii complicate de acces la ajutor, precum și modificările constante ale acestora,generează probleme numeroase în etapa de punere în aplicare, nu doar pentru agricultori,dar și pentru procesul de administrare în sine.

Viitoarea PAC trebuie să fie comprehensibilă pentru agricultori, dar și pentru contribuabili.Fără o viitoare simplificare a PAC, acest lucru nu va fi posibil. Se pare că, de fiecare datăcând încercăm să reformăm PAC, creăm un volum ridicat de birocrație. De asemenea, facapel la statele membre să nu adauge reglementări suplimentare, adesea inutile, la orientărileUE. Propun ca, în viitor, o cerere de plată să acopere întreaga perioadă bugetară. Ar trebuisă fie depusă pentru o perioadă de doi ani, dar, desigur, ar trebui să fie posibilă înaintareade amendamente.

Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, de-a lungul anilor, din politica agricolăeuropeană a rezultat un mecanism complex de reglementări, subvenții și verificări,transferând evaluarea eficienței producției agricole de pe teren în birourile birocraților dela Bruxelles.

Funcționarea fermelor într-un mod eficient și relevant este din ce în ce mai dependentă demecanisme de sprijin și de reglementări care oferă astfel sprijin, care sunt elaborate deComisia Europeană. Deformarea pieței agricole a fost agravată în continuare de mecanismulde subvenționare pentru noile state membre, care, în multe cazuri, nu primesc nici măcarjumătate din sprijinul acordat statelor membre mai vechi.

Prin urmare, este corect și potrivit să analizăm atent sistemul de reglementări și mecanismelefolosite în prezent în Uniunea Europeană și să încercăm să introducem reglementări maisimple, mai moderne și mai echitabile pentru fermierii noștri. Dle comisar, cred cu fermitatecă Parlamentul European va fi bucuros să vă sprijine în realizarea acestei sarcini.


Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă președintă, sunt de acord în totalitate cu această idee desimplificare a politicii agricole comune (PAC). Doresc, în special, să îmi exprim admirațiapentru ceea ce a realizat dl comisar. A afirmat că a primit 39 de recomandări, și cu cât suntpuse în aplicare mai devreme, cu atât mai bine.

Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, dle comisar,raportul Curții de Conturi Europene reflectă cu regret în fiecare an faptul că resursele alocatepoliticii agricole comune nu sunt utilizate întotdeauna folosite în mod corect și transparent.

Prin urmare, suntem obligați să echilibrăm două necesități diferite: pe de o parte, necesitateaexercitării unui control pentru a se asigura că resursele contribuabililor europeni suntfolosite în modul cel mai bun și mai adecvat și, pe de altă parte, necesitatea simplificăriicât mai mult posibil a vieților agricultorilor noștri care doresc să-și petreacă timpul arândpământul și îngrijind animalele, și este corect să își petreacă timpul în acest mod.

Aș dori să îi fac doar o sugestie dlui comisar, având în vedere afirmația dumnealui că estedispus să ia în considerare sugestiile acestei Camere. Nu toate măsurile de dezvoltare ruralăpuse în aplicare de statele membre și de regiuni au întotdeauna ca scop simplificarea, ciadăugarea unor niveluri succesive de birocrație. Dl comisar ar trebui să transfere bunelepractici puse în aplicare în regiunile și țările europene în toate celelalte țări și regiuni.

Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Dnă președintă, dle comisar, ceea ce s-a realizat până înprezent, în mod evident, nu este suficient, altfel am dezbate altceva în această seară. Așdori să vă atrag atenția cu privire la elementul social al discuției noastre, întrucât atuncicând producătorii își pregătesc proiectele, iau împrumuturi, garantează cu terenul lor șiulterior, când proiectul lor este refuzat din cauza unor formalități, aceștia sunt ruinați.

De șase luni, deja, duc o luptă aprigă cu Fondul Bulgar pentru Agricultură care a refuzatproiectele individuale a peste o sută de agricultori bulgari din cauza neclarităților din textulregulamentului. Administrația bulgară ( întrucât știți că Bulgaria este o țară aflată subobservație specială), de asemenea, preferă să acționeze în condiții de siguranță și să respingăproiectele în baza celor mai nesemnificative motive. Sunt profund convins că majoritateafermierilor sunt conștiincioși și onești. Înțeleg și necesitatea efectuării de controale, daracestea nu ar trebui să îi distrugă pe cei care sunt conștiincioși, doar din cauza celor carefraudează.

Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, sunt foarte fericit să văd că, înciuda orei târzii,sunt atât de multe persoane prezente pentru a discuta despre simplificareapoliticii agricole comune. Cred că simplitatea vine atunci când este clar pentru noi înșineși când știm exact ce ne dorim, iar acest lucru se reflectă și în actele normative pe care leelaborăm.

Desigur, propunerile vin din partea Comisiei și sunt adoptate de Consiliu și de Parlament.Prin urmare, sunt pe deplin convins că, atunci când va trebui să pregătim pachetul legislativîmpreună, vom ști la fel de bine, în mod clar și simplu, ceea ce vrem și că vom evita excepțiilespecifice și adăugirile, ceea ce înseamnă că, ulterior, Comisia va trebui să le verifice pe teren,din moment ce aceeași Comisie este, de asemenea, responsabilă în fața dvs. – Parlamentul– pentru modul în care sunt cheltuiți banii publici.

Desigur, nu cred că PAC îi împiedică pe agricultori să lucreze, dimpotrivă. În multe cazuri,PAC îi ajută pe agricultori să lucreze. Este vorba doar de faptul că, ori de câte ori vine vorbade bani publici, oricine trebuie să fie în măsură să răspundă pentru modul în care aceștiasunt folosiți. Există legislație europeană care prevede standarde pentru sectorul agricol și


trebuie să afirm că sectorul agricol este poate unul dintre singurele sectoare economicepentru care legislația la nivel european este, de fapt, verificată pe teren. Nu știu dacă acestlucru se întâmplă în alte sectoare, însă am decis împreună am să procedăm în acest fel.Standardele analizate foarte atent se referă la aplicarea legislației europene pe teren.

Exact această legislație privind mediului și bunăstarea animalelor este considerată complexă.Există, de asemenea, procedurile privind măsurile specifice, precum măsurile agricole demediu, pentru care există asistență financiară specială, precum și măsurile de investiții caresunt adesea prevăzute în programe de investiții precum programul de dezvoltare rurală.

Sunt total de acord că, în ceea ce privește aplicarea legislației în practică, pot fi realizatemulte pentru a clarifica ceea ce trebuie să facă agricultorii. Cu toate acestea, în ceea ceprivește procedurile privind măsurile specifice, de asemenea, trebuie să fim clari: cât timpavem nevoie de măsuri specifice care iau în considerare particularitățile regionale, trebuie,de asemenea, să exercităm un control specific, altfel nu am avea nicio credibilitate.

Dle Capoula Santos, sunt întru totul de acord că trebuie să simplificăm cât mai mult posibil.Cu toate acestea, nu aș dori să mergem atât de departe încât să ajungem să nu mai fimcredibili și capabili să gestionăm corect banii alocați PAC, și aș dori ca acest buget să fie lafel de consecvent și în viitor. Această consecvență va depinde, de asemenea, de capacitateanoastră de a justifica și de a răspunde pentru modul în care sunt cheltuiți banii.

În ceea ce privește transparența, există o hotărâre a Curții de Justiție în acest sens. Ceea cevă pot spune este că eu încă susțin această transparență. Regulamentul aflat în vigoare înprezent va fi modificat astfel încât să țină seama de această hotărâre.

Mă voi limita la ce am spus, însă pot să vă asigur că voi continua să iau decizii care să vizezesimplificarea sau, cel puțin, care să asigure că PAC nu devine mai complicată. După cumam afirmat deja, va trebui să realizăm acest lucru împreună cu statele membre, din momentce v-am vorbit despre măsurile adoptate pentru reducerea birocrației, cu referire la ceea ceComisia solicită statelor membre. În prezent, gestionarea PAC este partajată cu statelemembre și ceea ce se întâmplă pe teren pentru beneficiar, adică pentru agricultor, depindede modul în care statele membre și regiunile pun în aplicare această legislație europeană.

Întrucât ghidurile de bune practici sunt utile, vom depune eforturi și în această direcție,dar, înainte de toate, să încercăm să facem PAC simplă și clară pentru cele 27 de statemembre. Pentru viitor, atât dvs., cât și Consiliul, aveți aceeași responsabilitate în cadrulprocedurii de codecizie și sunt convins că vom putea conlucra în condiții foarte bune.



Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) O rezoluție adoptată de Parlament la începutulacestui an se referă la importanța reducerii birocrației pentru agricultori. Un punct importantde întreprins ar trebui să fie simplificarea punerii în aplicare a politicii agricole comune(PAC), precum și simplificarea PAC în sine.

În legătură cu aceasta, atât Comisia cât și statele membre joacă un rol important. O revizuirea PAC ar trebui să se concentreze pe metode care ar permite agricultorilor să își petreacămajoritatea timpului lor făcând cel mai important lucru: agricultură.

Comunicarea Comisiei - publicată săptămâna trecută - a făcut referiri la importanțasimplificării și a reducerii birocrației. Pentru a îmbunătăți competitivitatea sectorului agricol,


trebuie să se asigure că măsurile curente vor face obiectul unei reforme și vor fi simplificateîn forma viitoare a PAC, și că nu va fi plasată nicio sarcină suplimentară asupra agricultorilor.

Salut ceea ce a declarat comisarul săptămâna trecută cu privire la evaluările de impactsolicitate înainte de a fi înaintată o nouă propunere. Principiul proporționalității și sarcinileadministrative efectuate de către agricultori trebuie să fie deja luate în considerare în oricelegislație nouă.

Gerard Batten (EFD), în scris. – Permiteți-mi să adresez o întrebare simplă. Până la urmăde ce există o politică agricolă comună? Europa are foarte multe terenuri agricole fertile.Avem încă agricultori dispuși și capabili de a produce alimente. În Europa și în lume existăfoarte mulți oameni care au nevoie să cumpere alimente. Mecanismul pieței, dacă este lăsatsă funcționeze de la sine, ar satisface nevoile de cerere și ofertă la prețuri competitive. PACeste o povară artificială, costisitoare și inutilă pentru fermieri și consumatori. Permiteți-misă sugerez cea mai ușoară simplificare: desființarea PAC!

Csaba Sándor Tabajdi (S&D), în scris. – (HU) Comunicarea Comisiei, „PAC în perspectivaanului 2020”, conține câteva detalii concrete în ceea ce privește practica de reducere asarcinilor administrative. Până și cuvântul „simplificare” apare doar în câteva locuri în text,cu referire la normele de ecocondiționalitate. Sistemul PAC este prea complex și în altedomenii, întrucât este adesea opac și de neînțeles pentru agricultori. Una dintre sarcinilecele mai importante ar fi să punem capăt „dublei reglementări”. Unele state membre impuncerințe naționale mai stricte decât cele prevăzute în legislația Uniunii Europene. Acest lucruîn sine denaturează concurența pe piața internă. Ar fi util dacă diferitele autorități naționalede monitorizare a ecocondiționalității și a diverselor sale secțiuni și-ar uniformiza eforturilepentru a se asigura că agricultorii nu sunt supuși într-un timp scurt, la mai multe tipuridiferite de control. Având în vedere progresele actuale în domeniul telecomunicațiilor șiIT, crearea unei baze de date comune ar face posibil acest lucru. Reforma propusă deComisie menține sprijinul pentru protecția mediului în cadrul celui de al doilea pilon, deși,în același timp, o taxă verde a fost inclusă în criteriile pentru plățile directe din cadrulprimului pilon. Nu se știe încă în ce mod se vor efectua aceste plăți. Ar fi bine dacă acestpas pozitiv nu ar implica noi sarcini administrative.

19. Situația din sectorul apicol (dezbatere)

Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind întrebarea cusolicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Paolo De Castro, în numele Comisiei pentruagricultură și dezvoltare rurală, privind situația din sectorul apicol (O-0119/2010 -B70564/2010).

Paolo De Castro, autor. – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor,rezoluția pe care urmează să o votăm reprezintă punctul de vedere al Comisiei pentruagricultură și dezvoltare rurală privind politica europeană de sprijin pentru apicultură.Conform practicii obișnuite a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, aceastălucrare importantă a beneficiat de participarea tuturor grupurilor parlamentare, care și-auadăugat contribuția lor valoroasă la rezultatul final.

În pofida recentelor creșteri ale bugetului anual pentru măsurile de îmbunătățire a condițiilorgenerale de producție și de comercializare a produselor apicole, persistă o preocupare pescară largă cu privire la numeroase provocări și probleme cu care se va confrunta apiculturaîn viitorul apropiat.


Condiții de producție și de comercializare dificile, volatilitatea prețurilor puternică șiprelungită și dificultățile care rezultă din mortalitatea din ce în ce mai răspândită a stocurilorde albine reprezintă câțiva dintre factorii importanți care afectează unul dintre cele maiimportante sectoare ale agriculturii europene.

Ca toți ceilalți operatori din sectorul primar, apicultorii europeni trebuie să fie puși înpoziția de a-și planifica propriile activități. Întrucât actualul sprijin depinde de procedurilede implementare a politicii agricole europene în vigoare în prezent, viitorul acestei politicidupă anul 2013 este incert. Acesta este contextul rezoluției de astăzi, prin care ne propunemsă facem apel la Comisie pentru a se angaja activ pentru apărarea apiculturii.

Principalele cerințe adresate Comisiei conținute în propunerea de rezoluție includurmătoarele: o anumită inițiativă după expirarea programelor naționale, având în vedere,de asemenea, noile provocări și probleme din acest sector, și anume mortalitatea albinelor,volatilitatea prețurilor etc.; un angajament pentru îmbunătățirea necesară în determinărilestatistice, pentru un control mai eficient al importurilor de miere din afara UE și pentrudezvoltarea cercetării; o consolidare a rolului politicii veterinare europene; un plan deacțiune pentru a aborda fenomenul de mortalitate a albinelor pe scară largă, în parte prinintermediul unor inițiative concrete în domeniul cercetării; sprijin financiar mai mare îndomeniul formării și instruirii operatorilor și, în sfârșit, un rol revitalizat ca actor de primrang pentru sectorul apicol în cadrul politicii agricole comune de după anul 2013.

Mulțumindu-i dnei Lulling și tuturor colegilor mei deputați pentru munca comunăîntreprinsă, aș dori să vă reamintesc, dnă președintă, dle comisar, că Anul Internațional alBiodiversității se aproprie de sfârșit. De aceea, sperăm că aprobarea rezoluției va marca cusiguranță începutul drumului pentru relansarea unui sector care este strategic mai ales dinpunct de vedere al durabilității mediului și al menținerii biodiversității, precum și în ceeace privește impactul economic și social.

Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR) Dnă președintă, doamnelor și domnilor,într-adevăr, albinele joacă un rol important în polenizare și în producerea de miere șiproduse conexe. Acest sector este caracterizat de o mare diversitate de condiții de apiculturăși de dispersia și varietatea de actori de la stadiul de producție la stadiul de comercializare.

S-au stabilit unele norme armonizate la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveștestandardele de comercializare a mierii și păstrarea sănătății albinelor.

Regulamentul privind organizarea pieței unice comune prevede o serie de măsuri carevizează îmbunătățirea condițiilor pentru producerea și comercializarea produselor apicole.Aceste măsuri pot fi incluse în programele de apicultură de trei ani, care sunt pregătite decătre statele membre și cofinanțate de bugetul Uniunii Europene. Bugetul pentru acesteprograme a crescut de la 26 de milioane de euro la 32 de milioane de euro pentru perioada2011-2013.

Aceste măsuri par să ofere rezultate pozitive în sectorul apicol, atât pentru statele membrecât și pentru apicultori. De asemenea, este important de remarcat faptul că toate statelemembre au elaborat un program, care arată interesul acestora, atât pentru apicultură, câtși pentru nevoile acestui sector.

Cu siguranță sectorul se confruntă cu numeroase provocări. În primul rând, scădereanumărului de apicultori, fiind importantă încurajarea și formarea nou-veniților. În al doilearând, concurența importurilor din țări terțe și problemele legate de calitatea mierii provenind


din aceste țări. Apoi, există o creștere a mortalității albinelor din cauza mai multor factoridiferiți, inclusiv varooza și alte boli.

Problema sănătății albinelor este deosebit de îngrijorătoare atât în cadrul, dar și în afaraUniunii Europene. Organizațiile de apiculturi solicită Uniunii Europene să se concentrezemai mult asupra albinelor în această privință. În noiembrie 2008, Parlamentul Europeana adoptat de asemenea o rezoluție privind situația din sectorul apicol, prin care a invitatComisia să pună în aplicare acțiuni specifice și să se asigure de coordonarea acestor acțiuni.

Este evident că sănătatea albinelor este o chestiune importantă și că aceasta trebuie să fieprotejată prin acțiunile cele mai potrivite, luând în considerare particularitățile sectoruluiși diferiții actori implicați. În acest context, Comisia a lansat deja o serie de inițiative careîncearcă să abordeze preocupările industriei apiculturii, și sunt planificate alte acțiunipentru viitor.

Comisia intenționează să prezinte în curând o comunicare în care va încerca să clarificechestiunile legate de sănătatea albinelor și acțiunile-cheie pe care aceasta intenționează săle aplice cu scopul de a rezolva respectivele chestiuni. Această comunicare va servi dreptbază pentru discuții cu Parlamentul European și Consiliul, precum și cu autoritățile dinstatele membre și părțile interesate.

Sper că această dezbatere va ajuta la identificarea noilor acțiuni posibile care sunt necesarela nivelul Uniunii Europene cu privire la menținerea apiculturii și producția de miere șiproduse conexe, dar și pentru a ajuta la păstrarea sănătății albinelor și a preveni oriceprobleme care ar putea apărea din cauza bolilor sau a poluării.

Astrid Lulling, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă președintă, când am preluat, acum16 ani, responsabilitatea pentru situația din sectorul apicol în Comisia pentru agriculturăși dezvoltare rurală de la colegul meu deputat german, Reimer Böge, un alt deputat europeangerman mi-a spus mai degrabă cu dispreț: „Oh, înțeleg, vietățile mici pentru țările mici”.De atunci, am încercat din greu să clarific, în cadrul UE în continuă extindere, cât deimportante sunt aceste vietăți mici, nu doar pentru calitatea vieții noastre, dar și pentrusupraviețuirea noastră.

Între timp, am făcut progrese continue în sensibilizarea opiniei publice la toate nivelurileîn cadrul UE privind necesitatea unei politici comune cuprinzătoare, pentru a asigura căexistă suficiente albine în UE și destui apicultori de toate vârstele care să se ocupe de acestea.Acest lucru a devenit tot mai important, ca urmare a nivelurilor ridicate de mortalitate aalbinelor în multe regiuni, care a dat naștere unor preocupări justificate legate de existențaunui număr suficient de albine și de apicultori pentru a satisface nevoile noastre. Acestaeste motivul pentru care am lansat această inițiativă sub forma unei întrebări cu solicitarede răspuns oral, adresate Comisiei, cu o dezbatere și o rezoluție. Sunt foarte recunoscătoarepentru faptul că această rezoluție a fost susținută de toate grupurile din Parlament.Obiectivul garantează acțiunea comună a tuturor grupurilor politice în numele rezoluțieinoastre. Este scurtă, clar structurată și ușor de înțeles, lucru care nu se întâmplă întotdeaunaîn acest Parlament. Am identificat unde sunt problemele. Soluțiile specifice pe care lepropunem au fost elaborate în strânsă cooperare cu sectorul apicol.

Apicultori din multe state membre au venit astăzi la Strasbourg cu produsele lor, dar, deasemenea, cu preocupările și așteptările lor, pentru a sublinia faptul că au nevoie de ajutorulnostru în rezolvarea problemelor lor. Atunci când luăm în considerare că, dintr-un bugetde peste 140 de miliarde de euro, doar 32 de milioane de euro au fost cheltuiți pentru


protecția a trei sferturi din producția alimentară și patru cincimi din plantele care suntdependente de polenizare, ar trebui să fie clar pentru toată lumea că sarcina importantăde astăzi este de a asigura continuarea și dezvoltarea acestei politici după anul 2013. Acestaeste mesajul nostru. Cred că va fi ascultat, nu numai în Parlament, ci și în cadrul Comisiei,în cadrul Consiliului și în statele membre. În orice caz, ne vom asigura că se va întâmplaacest lucru. Adresez un apel urgent tuturor membrilor acestui Parlament să fie prezenți lavot și să voteze în favoarea acestei rezoluții. Datorăm acest lucru albinelor. Este adevăratcă acestea sunt în hibernare în timp ce noi purtăm această discuție. Întâmplător, considercă discuția ...

(Președinta a întrerupt-o pe vorbitoare)

Am dorit să spun doar că respectiva Conferință a președinților, care consideră că este oidee bună să programăm această discuție la sfârșitul unei ședințe de seară, trebuie să seinformeze pentru a înțelege importanța albinelor în Europa.

Luis Manuel Capoulas Santos, în numele Grupului S&D. – (PT) Dnă președintă, din păcateproblemele care afectează apicultura europeană sunt mai grave și mai adânc înrădăcinatedecât crizele ciclice care afectează periodic alte sectoare aparent mai importante. Problemaprivind apicultura este, mai presus de toate, una de mediu și are consecințe care ar puteadeveni catastrofale dacă nu suntem în măsură să reacționăm la timp, în mod adecvat.

Sunt relevante două statistici ale Organizației Națiunilor Unite pentru Agricultură șiAlimentație - citate în propunerea de rezoluție și deja menționate de către dna Lulling:84 % din speciile de plante și 76 % din producția de alimente depind de polenizare. Cutoate acestea, agricultura este de asemenea o activitate economică importantă în mediulrural, cu un mare potențial de dezvoltare, întrucât producția europeană este departe de agaranta satisfacerea nevoilor noastre. Nicio altă „activitate a animalelor ”- și desigur aanimalelor în acest caz este între ghilimele - nu este atât de strâns legată de natură șidurabilitate sau joacă un rol ecologic atât de important și de neînlocuit precum apicultura.Acestea sunt motive mai mult decât suficiente pentru a nu ne reduce eforturile noastre definanțare pentru investigarea cauzelor principale ale ratei înfricoșătoare și în creștere amortalității albinelor, și pentru a susține programele de sănătate.

Această dezbatere ar trebui să ofere, de asemenea, o oportunitate de a găsi modalitățicreative și eficiente de a include ajutor pentru acest tip special de animale care nu trăiescla sol în mecanismele de asistență ale noii politici comune agricole (PAC), chiar în momentulîn care se planifică utilizarea unităților de suprafață ca și criteriu de bază pentru alocareade noi ajutoare. Prin urmare, aș dori clarificarea din partea Comisiei a răspunsurilor saleimediate la această problemă, și dacă aceasta consideră includerea acestei activități în cadrulnoii PAC pe care suntem pe cale să începem să o dezbatem.

Britta Reimers, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dnă președintă, dle Cioloș, doamnelorși domnilor, faptul de a oferi protecție albinelor este în interesul sectorului agricol, iar mulțiagricultori sunt de asemenea apicultori. Am observat o scădere a populației albinelor înmulte regiuni ale Europei. Trebuie să identificăm cauzele acestei probleme și să luămcontramăsurile necesare. Este un lucru bun faptul că finanțarea de la buget, destinatăprogramelor naționale pentru albine până în anul 2013, a crescut de la 26 de milioane deeuro la 32 de milioane de euro. Totuși, acest lucru nu este suficient. Trebuie să ne asigurămcă aceste programe sunt continuate și după anul 2013. Pentru a realiza acest lucru, este deasemenea deosebit de important pentru noi să îmbunătățim și să simplificăm procesulcare permite cercetătorilor, apicultorilor și agricultorilor să împărtășească cunoștințe de


specialitate. Ar trebui să ne concentrăm cât mai curând posibil asupra combaterii bolilorși a paraziților la care sunt supuse albinele. Nu trebuie să lăsăm apicultorii să se lupte pecont propriu cu această problemă.

Avem nevoie urgent de statistici mai bune și mai standardizate din toate statele membredin întreaga UE. Acest lucru se datorează faptului că trebuie să lucrăm cu fapte, nu doarcu speculații. Deoarece numărul de apicultori scade în mod constant, trebuie, de asemenea,să investim mai mult în educație și formare. Ar trebui să oferim mai mult sprijin pentruapicultorii tineri și, de asemenea, pentru apicultorii cu normă întreagă, pentru a se asiguracă profesia are un viitor și nu dispare. Grupul ALDE susține această rezoluție.

Alyn Smith, în numele Grupului Verts/ALE. – Dnă președintă, voi fi scurt, deși cred căideea dnei Lulling privind polenizarea încrucișată despre care a vorbit în toate grupurileeste, cu siguranță, una care va fi luată în considerare pe viitor.

Voi repeta comentarii despre sectorul apicol, dar aș reaminti colegilor că populația debondari sălbatici din Europa este, de asemenea, într-o situație similară și foarte gravă.Aceștia sunt la fel de importanți pentru biodiversitate și beneficiile polenizării despre caream auzit vorbindu-se - foarte corect - în ceea ce privește sectorul mierii de albine. Aș dorisă salut activitatea Fundației pentru protejarea bondarilor din Scoția, care acoperă populațiade bondari din Regatul Unit.

Dle comisar, aș reveni la întrebarea 4 - o întrebare excelentă - sugerând Comisiei să introducăbolile albinelor în politica veterinară. Acest lucru a reprezentat un apel pe termen lung alacestui Parlament și mi se pare că acest lucru nu se referă doar la distribuirea banilor, ci șila împărtășirea bunelor practici și cunoștințe în întreaga Uniune. Mulți oameni de științădin multe locuri lucrează în acest sens, iar Comisia ar putea juca un rol foarte puternic înîmpărtășirea și prelucrarea informațiilor pe care le deținem despre această problemă conexăși foarte gravă.

James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, suntem cu toții conștiențide importanța albinelor pentru polenizare. Acestea sunt absolut esențiale pentru agriculturăși pentru producția alimentară. Într-adevăr, fără albine nu există producție alimentară.

Prin urmare, este foarte îngrijorător faptul că sectorul apicol continuă să raporteze că ratelede mortalitate sunt surprinzător de mari. Deși eu cred că am avut succes în creșterea graduluide conștientizare și în transmiterea informațiilor despre gravitatea situației de-a lungulanilor, trebuie să menținem presiunea pentru a ne asigura că se continuă și rămâne încontinuare bine finanțată cercetarea privind cauza acestor rate de mortalitate. Numai atuncipot fi luate măsuri concrete pentru a rezolva problema.

În primul rând, aș dori să observ că se menține finanțarea pentru proiectele de cercetaredupă anul 2012, și aș sprijini inițiativele care încurajează tinerii apicultori în sectorul apicol.Desigur, intrăm într-o perioadă de dezbateri intense privind viitorul PAC, și cred că aceastareprezintă o problemă fundamentală care ar trebui să fie în continuare abordată în contextulunei politici agricole a UE revizuită după anul 2013.

În esență, ar trebui consolidat sprijinul pentru sectorul agricol după anul 2013. Cred căavem șansa de a face ceva pozitiv. Să susținem albinele.

Trevor Colman, în numele Grupului EFD. – Dnă președintă, problema cu acest raportreferitor la diminuarea populației de albine este că există o adevărată tragedie aici. Cu toateacestea, după ce am examinat acest document, mi se pare că propunerile înaintate în acest


Parlament sunt un exemplu clasic de ceea ce este cunoscut în această instituție ca fiind o„criză benefică”. Adică benefică pentru UE, cu propuneri construite pe baza extinderiicontrolului UE asupra unei arii din ce în ce mai largi. Așadar nicio schimbare în acest sens.

PAC apare în treacăt în acest raport, dar nu există nicio mențiune privind efectul distructival impunerii acestei politici în țara mea. Mă gândesc aici la natura gardurilor vii și la lucrareaterenurilor și livezilor, a căror gestionare a fost grav perturbată de legislația UE, îndetrimentul albinelor din Marea Britanie.

Raportul admite că nu poate identifica cauza principală pentru scăderea numărului dealbine, și astfel citează un număr mare de posibilități. Menționează boala albinelor,imunitatea slăbită a albinelor la agenții patogeni și paraziți, schimbările climatice - amputea paria că acestea s-ar regăsi aici - și dispariția florei plăcute. Posibilul efect nociv alplantelor modificate genetic este recunoscut în silă, dar respins ca fiind nesemnificativ -am fi putut paria că și acest lucru s-ar regăsi aici.

În realitate, toate acestea sunt presupuneri. O constantă în toate acestea este prezențaacarianului Varroa care atacă sistemul imunitar al albinelor și reprezintă probabil cauzaprincipală a acestei probleme. Dar nu, situația albinelor este folosită drept scuză pentru aintroduce o întreagă serie de regulamente care solicită, printre altele, cooperarea întreasociațiilor de apicultori din statele membre, controale mai riguroase la importul de miere,mai multe cerințe de etichetare - cu siguranță nu tocmai concepute pentru a opri moarteaalbinelor - autorizarea produsului, ce o fi însemnând și acest lucru, și o inițiativă pentrurecrutarea tinerilor apicultori. Incredibil. În timp ce se întâmplă toate aceste lucruri, acarianulVarroa își continuă activitatea nocivă, iar albinele mor.

Fără îndoială bine intenționat, acest raport trebuie să fie redus la identificarea și eliminareaoricărei cauze care ucide albinele și să permită comunității internaționale să se ocupe deacest lucru, fără a servi drept scuză pentru și mai multe regulamente ale UE.

Diane Dodds, în numele Grupului NI. – Dnă președintă, aceasta a fost o discuție importantăși, într-adevăr, înflăcărată pe acest subiect deosebit. Mă bucur de existența ei și de faptul căpot participa la ea.

Cred că importanța albinelor în agricultură, în termeni generali, este în mare partesubestimată, chiar și în sectorul aferent. Fără albine, multe culturi ar fi compromise. Desigur,livezile sunt deosebit de dependente de albine pentru polenizare. Am vizitat recent o seriede proprietari de livezi din Irlanda de Nord, care au suferit de pe urma reducerii populațieide albine și, într-adevăr, și-au exprimat îngrijorarea pentru acest fapt.

Sunt de acord că bolile albinelor ar trebui să fie evidențiate în politica veterinară a UE, atâtpentru a sublinia importanța albinelor, cât și pentru a avea o politică și a monitorizapopulația din Europa. Trebuie investiți bani în cercetare și dezvoltare privind cauzelereducerii populației de albine și trebuie puse la dispoziție fonduri de finanțare pentrusistemele care pot fi de folos. Consider că trebuie luată în considerare o viziune echilibratăasupra reducerii populației de albine, nu doar învinuirea practicilor agricole, ci și investițiilepentru analizarea bolilor și a modalităților de a reduce la minimum impactul acestora.

Béla Glattfelder (PPE). – (HU) Dnă președintă, dna Lulling ne-a rugat să susținempropunerea de rezoluție. Putem face acest lucru din toată inima întrucât se redactează undocument cu adevărat excelent.


Afirmația cea mai importantă din acest document este cea care solicită Comisiei Europenesă se asigure că programele actuale de susținere a sectorului apicol sunt continuate șiconsolidate după anul 2013. Există o nevoie foarte mare de acest sprijin, deoarece piațanu recunoaște produsele apicole într-un mod care să asigure supraviețuirea sectoruluiapicol, chiar dacă apicultorii oferă un număr foarte mare de servicii pentru agricultură șiconservarea biodiversității prin polenizare.

O altă afirmație foarte importantă în cadrul acestui document este apelul către ComisiaEuropeană de a modifica normele de etichetare a produselor apicole în cadrul politicii decalitate. Acest lucru se datorează faptului că normele actuale permit posibilitatea de abuz,și anume, de a eticheta drept miere de origine europeană mierea care conține doar o cantitatefoarte mică de miere europeană și cuprinzând, de fapt, în cea mai mare parte, miereimportată dintr-o țară terță, care poate fi chiar de calitate mai slabă.

Totuși, o altă afirmație foarte importantă în cadrul acestui document este apelul adresatComisiei Europene de a prezenta o propunere legislativă care să excludă posibilitateaetichetării produselor cu un conținut mai mic de 50 % zahăr pe bază de miere drept produsedin miere.

Lupt împotriva acestor probleme de ani de zile aici, în Parlamentul European. Nu am reușitsă le includ în niciun document atât de bine precum sunt prezentate acum în aceastăpropunere de rezoluție. Sper că recomandările Parlamentului European vor fi acceptatede Comisia Europeană și că aceasta va găsi o cale, în sfera de aplicare a politicii de calitateîn semestrul următor, pentru a rezolva aceste probleme de lungă durată.

Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor,motivul pentru care am decis să prezint câteva amendamente la propunerea excelentă adlui Paolo De Castro este acela că apicultura este un sector economic esențial. Sunt sigurcă dna Lulling, buna noastră colegă, va fi de acord din moment ce a muncit asupra acesteiprobleme din 1994. Cred că ne putem exprima aprecierea față de munca acesteia în aceastăseară.

Trebuie să conștientizăm faptul că dispariția albinelor ar echivala cu o mișcare fără precedentîn istoria omenirii. O astfel de modificare a biodiversității ar periclita diversitatea alimentelorvitale. Această tulburare profundă a ecosistemelor ar distruge toate perspectivele pentrugenerațiile viitoare.

Dispariția albinelor polenizatoare trebuie luată în serios, întrucât scăderea foarte mare anumărului atât de albine sălbatice, cât și de albine de miere poate fi constatată acum pe oscară globală. Cacaoa, vanilia, pepenele galben, fructul pasiunii, toate aceste culturi tropicalesunt în întregime dependente de polenizarea albinelor pentru producția lor de fructe șisemințe.

Albinele mor în număr mare la sfârșitul iernii pe toate continentele și din ce în ce mai des.În Europa, mulți apicultori au fost nevoiți să își închidă magazinele. În prezent, peste 80 %dintre speciile de plante cu flori din lume și 80 % dintre speciile cultivate în Europa depindîn mod direct de polenizarea făcută de către insecte, de albine în cele mai multe dintrecazuri. Fără albinele culegătoare, majoritatea culturilor nu ar da un randament satisfăcător.Este cazul multor specii sălbatice, dar, de asemenea, al pomilor fructiferi, culturilor proteiceși culturilor de legume. Așadar, ar fi dificil să ne gândim la o masă în care albinele să nu fijucat un rol important.


Cauzele declinului acestora sunt cunoscute: distrugerea cuiburilor lor, deficitul din ce înce mai mare al plantelor care le furnizează nectar și polen, dar de asemenea bolile, parazițiiși mai ales utilizarea pesticidelor, în special pesticidele neurotoxice, care sunt deosebit dedăunătoare pentru albine. Agricultorii și grădinarii trebuie să recunoască faptul că albinelesunt total lipsite de apărare atunci când se confruntă cu produse toxice și că acesteacontribuie foarte mult la culturile lor și trebuie să fie protejate ca o chestiune de prioritate.

Voi încheia prin a spune că trebuie să luăm măsuri, întrucât nu putem accepta ca miereaprovenită din altă parte - calitatea acesteia este inferioară și nu întrunește criteriile noastrestricte de producție - să fie singura și inevitabila alternativă pentru lipsa de miere care începeîncet să se prefigureze în Europa. Prin urmare, fac apel la dl Cioloș și la Comisie să includăapicultura în cadrul PAC cu măsuri specifice.

Marian Harkin (ALDE). – Dnă președintă, dle comisar: vă mulțumesc pentru comentariiledvs.. Dvs. înșivă ați subliniat provocările cu care ne confruntăm: o reducere a număruluide apicultori și necesitatea de a atrage noi apicultori profesioniști, și - foarte important -creșterea mortalității albinelor cauzată de o serie de factori, dar în special, de prezențaacarianului Varroa, care compromite sistemul imunitar al albinelor.

Suntem cu toții de acord că sănătatea albinelor este importantă și mă bucur să aud că,pentru a face față situației actuale foarte grave, Comisia va prezenta măsuri-cheie. Așsublinia necesitatea de a asigura consultarea apicultorilor pentru elaborarea oricăruiprogram, în scopul de a asigura, în primul rând, eficacitatea acestora și, în al doilea rând,punerea lor în aplicare. Ca și apicultori, trebuie să asigurăm practici agricole durabile, carenu dăunează polenizării. Sunt de părere că acest lucru este foarte important și ar trebui săfie un element în cadrul PAC.

De asemenea, aș adăuga că, deși cetățenii sunt conștienți de rolul albinelor în producereamierii, nu toată lumea cunoaște rolul crucial al albinelor în polenizare și contribuția acestorala agricultura UE și, în cele din urmă, la producția alimentară. Prin urmare, eu aș consideraimportantă o campanie de informare, pentru că avem nevoie de sprijinul cetățenilor înaceastă privință pentru a justifica banii cheltuiți pe un program de protecție a albinelor.

În cele din urmă, avem nevoie de cercetare independentă și efectuată în timp util în ceeace privește mortalitatea albinelor, astfel încât, indiferent de acțiunile pe care le luăm pentrua face față situației, să ne putem aștepta ca acestea să producă rezultate pozitive.

Michail Tremopoulos (Verts/ALE). – (EL) Dnă președintă, programul-alarmă al UE aidentificat practicile neviabile în utilizarea terenurilor și utilizarea substanțelor agrochimiceca fiind principalele cauze ale pierderii îngrijorătoare de insecte polenizatoare în Europa.

Cu toate acestea, am primit un răspuns foarte dezamăgitor la o întrebare scrisă pe care amprezentat-o, în luna ianuarie, dnei comisar de la acea dată, dna Boel. Știm că 84 % dinculturile agricole europene depind, într-o anumită măsură, de insectele polenizatoarepentru fertilizare și că, în scopul de a le proteja, trebuie să creăm zone de recuperareecologică obligatorii și să consolidăm în continuare măsurile de agromediu prinrestructurarea PAC.

Membra Comisiei a declarat că este mulțumită. Cu toate acestea, măsurile nu au reușit săsoluționeze problema pierderii albinelor. Având în vedere că măsurile de agromediureprezintă doar 8 % din bugetul total al PAC până în anul 2013 și că fiecare stat membrule aplică în mod diferit, insistăm asupra faptului că măsurile de agromediu au nevoie desprijin mai mare și de o aplicare uniformă și verificări pentru a stabili dacă acestea sunt


adecvate. De asemenea, trebuie să punem un accent mai mare pe metode organice șiecologice. Aceste măsuri și producția la scară mică trebuie să fie susținute, iar crearea decooperative apicole și de zone ecologice de recuperare trebuie încurajată.

Julie Girling (ECR). – Dnă președintă, am auzit o mulțime de lucruri, în această seară,despre minunea albinelor - într-adevăr, acestea sunt niște vietăți minunate.

Aș dori să mă concentrez doar asupra unei anumite probleme. Dl comisar este conștientde interesul și implicarea pe care le-au stârnit albinele în Europa? Numai în Regatul Unit,avem multe organizații britanice importante care derulează campanii - de la InstitutulFemeilor la Societatea cooperativă. Există campania de informare. Trebuie doar să îi fiepreluat mesajul.

Vă rog să aruncați o privire asupra campaniei Institutului Femeilor, ale cărei detalii vi le-amtrimis. Conține multe informații practice pentru oricine vrea să ajute la o bună evoluție asituației albinelor. Institutul Femeilor reprezintă milioane de oameni obișnuiți din RegatulUnit. Situația albinelor oferă o șansă posibil unică de a lucra cu cetățenii. Acoperă politicaagricolă comună, biodiversitatea, securitatea alimentară, utilizarea pesticidelor,reglementările veterinare, și chiar modul complex de finanțare prin intermediul UE. Esteo șansă unică de a colabora cu organizații care sunt deja inspirate să lucreze. Aș solicitadlui comisar să profite de această șansă.

Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dnă președintă, având în vedere importanțaexcepțională a sectorului apicol pentru producția agricolă, necesitatea de a menținebiodiversitatea și valorile nutriționale ale mierii, ar trebui menținut și consolidat sprijinulexistent pentru sectorul apicol după anul 2013. Astfel de măsuri contribuie la o îmbunătățirea stării de sănătate a albinelor, la o creștere a numărului de roiuri și la o mai mare producțiede miere. Ca și în alte sectoare, eficiența apiculturii depinde, în mare măsură, de cunoștințele,calificările și experiența apicultorilor. În Polonia deținem singura școală profesională deapicultură din Europa și avem studenți din mai multe țări. Această școală și centrele sale,împreună cu Universitatea de Științe din Lublin, din apropiere, și, de asemenea, cu institutelede cercetare agricolă din Puławy, ar putea fi folosite ca bază pentru înființarea unei școlieuropene de apicultură. Organizațiile de apicultori sunt de mare importanță în ceea ceprivește dezvoltarea sectorului. Ar trebui depuse multe eforturi, în colaborare cu acestea,în ceea ce privește programele de sprijin pentru formare și pentru rezolvarea problemelorcare implică standarde și calitate.

Spyros Danellis (S&D) . – (EL) Dnă președintă, dle comisar, situația actuală din sectorulapicol, cu o mortalitate în rândul albinelor care expune riscurilor polenizarea fructelor, alegumelor și așa mai departe - și, prin urmare, alimentele noastre - ilustrează caracteruldefinitiv al acțiunilor întreprinse de către omul modern care ignoră interacțiunile dintresectoarele economice și natură sau este indiferent față de acestea.

Intervențiile noastre de dezvoltare și schimbările în utilizarea terenurilor, culturile pe carealegem să le exploatăm și metodele agricole pe care le folosim, chiar și modul în care creămcerere și obiceiuri în viața noastră de zi cu zi, au contribuit la destabilizarea echilibrului înnatură. Uneori, acest lucru duce la mortalitatea inexplicabilă a albinelor și la apariția unornoi boli și, alteori, la o creștere a costurilor de producție.

Prin urmare, trebuie să adoptăm măsuri pe termen mediu și scurt pentru a aborda toatesimptomele problemei, împreună cu o soluție mai permanentă pentru cauza principală aacestei probleme. Prin urmare, noua politică agricolă comună trebuie să adopte o abordare


integrată pentru apicultură, prin consolidarea programelor de sprijin și a aspectelorveterinare din cadrul sectorului, prin evidențierea punctelor sale forte, prin apărareabiodiversității și prin atenuarea problemei schimbărilor climatice și a deteriorării resurselornaturale.

Geoffrey Van Orden (ECR). – Dnă președintă, nu vorbesc doar ca un deputat europeanîngrijorat, care reprezintă o regiune din Anglia, unde apicultura are o semnificațieeconomică, ci, în mod special, în calitate de vicepreședinte al Asociației Apicultorilor dinCambridge.

Am auzit de la toți vorbitorii din seara aceasta informații privind semnificația și importanțaacestui sector. Albinele de miere au o mare importanță economică și ecologică -recunoaștem cu toții acest lucru. Bolile existente nu sunt pe deplin înțelese, iar probleme,precum sindromul prăbușirii coloniilor, sunt încă nerezolvate și inexplicabile. RegatulUnit își pierde populația de albine cu aproximativ 30 % pe an, iar acest lucru este evidentnesustenabil și posibil dezastruos.

Ca mulți alți vorbitori, chiar doresc să mă concentrez pe aspectul cel mai presant al acesteiprobleme, nevoia urgentă de a derula mai multe activități de cercetare: atât pentru a clarificaaspectele bolii în coloniile de albine, cât și pentru a ne oferi câteva idei mai concrete privindcalea de urmat. Trebuie să găsim soluții eficiente pe termen lung la această problemăpresantă. Pot face apel la Comisie să sponsorizeze, poate prin intermediulprogramelor-cadru, câteva programe de cercetare suplimentare și specifice, nu numai cuprivire la cauzele colapsului stupilor, dar, de asemenea, cu privire la posibile remedii?

Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dnă președintă, dle comisar, de mai mulți ani s-aobservat o rată a mortalității în creștere în rândul albinelor. Acest lucru are un efect negativasupra producției de fructe, legume și alte culturi, care sunt polenizate de albine, și reprezintăo amenințare la adresa biodiversității în general. Rolul albinelor în polenizarea planteloreste indispensabil. De mii de ani, apicultura a reprezentat o parte importantă a patrimoniuluicultural al Europei. În țara mea, unde avem producție de fructe de specialitate, agricultoriiau observat cu foarte mult timp în urmă efectul benefic al activității albinelor cu privire ladimensiunea și calitatea recoltelor.

Din păcate, albinele sunt atacate, în prezent, de o varietate de boli și dăunători, iar înșișiapicultorii nu fac față acestei situații. Acesta este motivul pentru care este necesar sprijinfinanciar pentru cercetări cu privire la cauzele bolilor albinelor și la factorii care au contribuitla reducerea rezistenței albinelor și la moartea roiurilor. Sunt necesare programe noi și maieficiente pentru a preveni și elimina bolile coloniilor de albine.

Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Dnă președintă, dle comisar, este absolut evident faptulcă problema morții bruște a albinelor reprezintă o amenințare pentru aprovizionareanoastră cu alimente și are costuri financiare enorme. Una dintre cele mai probabile cauzeale problemei o reprezintă atât produsele modificate, cât și pesticidele cu nicotină.

În fața acestei amenințări majore, trebuie să luăm măsuri directe chiar acum. Trebuie săoprim experimentele cu ceea ce cultivăm și ceea ce mâncăm. Avem nevoie de un moratoriuimediat privind produsele modificate până când vom putea stabili că acestea nu suntvinovate pentru moartea albinelor, pentru această amenințare la adresa regimului nostrualimentar. Trebuie să luăm măsuri acum, până nu devin insurmontabile costurile financiareși costul supraviețuirii.


Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, cuaproximativ 600 000 de apicultori și cu doar puțin sub 14 milioane de stupi pe întregteritoriul UE, apicultura reprezintă o zonă de o importanță considerabilă în cadrul sectoruluiagricol al Uniunii. Această importanță este subliniată de rolul albinei ca apărător albiodiversității, precum și ca producător de miere. Aceasta este un aliment complet, plinde elemente nutritive și recunoscut ca fiind de cea mai înaltă calitate.

În virtutea acestui rol, este planificată creșterea ajutorului anual pentru acest sector dinEuropa, de la 26 de milioane de euro, pentru perioada 2008-2010, la 32 de milioane deeuro pentru 2011-2013. Parlamentul European intenționează să garanteze aceste fondurichiar și după 2013, întrucât apicultura este una dintre activitățile pe deplin compatibilecu obiectivele de durabilitate și diversificare pe care își propune să le îndeplinească nouaPAC.

Scopul în sine al acestei finanțări este de a sprijini apicultura, parțial prin proiecte decercetare națională a noilor metode de combatere a ratei ridicate de mortalitate a albinelor,care a atins cote alarmante în ultimii ani. Pe de altă parte, cu toate acestea, este importantsă se asigure transparență echitabilă în distribuirea ajutoarelor și să se garanteze mai multeresurse statelor care, de fapt, au nevoie de acestea.

Când documentul a fost examinat de către Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală,Comisia a votat pentru un amendament propus de mine, făcând apel pentru ca ajutorul săfie distribuit pe baza rezultatelor unui sondaj privind stupii prezenți în diferitele statemembre și nu pe bază de date estimate. Cred că acest lucru este extrem de important înscopul garantării transparenței cheltuielilor publice și a protecției pentru cei care, în realitate,practică activități de apicultură.

În multe țări funcționează deja un sistem pentru înregistrarea numărului de stupi, darsuntem conștienți de dificultatea punerii acestuia în aplicare în alte state și propunemintroducerea, pe întreg teritoriul Uniunii Europene, a unui program pentru apicultură, caresă fie transparent și care să aibă un anumit impact asupra profiturilor multor apicultori.

Michel Dantin (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle Cioloș, doamnelor și domnilor, s-auspus foarte multe lucruri pe această temă, întrucât albinele sunt, într-adevăr, o speciesimbolică, protectorii mediului nostru înconjurător.

În prezent, există multe programe de cercetare dedicate albinelor, cu rezultate uneoricontradictorii. Acum câteva zile, m-a vizitat un om de știință și a explicat că numeroaseleavioane pe care le vedem pe cer au un efect asupra difracției razelor solare, lucru careconduce la epuizarea și, prin urmare, la mortalitatea excesivă a albinelor, de exemplu.

Contrar a ceea ce tocmai a spus unul dintre deputații noștri de dreapta din cadrul acestuiParlament, cred că avem un exemplu de un sector în care împărtășirea cunoștințele noastreși coordonarea programelor de cercetare pot oferi o soluție pentru problemele cu care seconfruntă fiecare dintre țările noastre. Da, Europa poate fi de ajutor. Acest exemplu alalbinelor este, poate, reprezentativ pentru integrarea europeană.

Mairead McGuinness (PPE). – Dnă președintă, salut expertiza altora în acest domeniu,în special comentariile dlui Geoffrey Van Orden. Sprijin ceea ce spune dlui, deoarece acestaeste un domeniu în care există experți puțini, dar multe opinii.

Cred că este acceptabil să se deschidă discuția cu privire la culturile modificate genetic, darnu există culturi modificate genetic în Irlanda - și cred că același lucru este valabil și pentru


Regatul Unit - însă avem probleme cu populațiile de albine, deci cred că trebuie să fimfoarte atenți cu privire la comentariile pe care le facem în legătură cu cauzele problemei.Avem o problemă și nu cunoaștem motivul acesteia. Susțin apelul pentru cercetări, dar cuo anumită precauție. Aruncăm bani pe cercetare, dar haideți să ne orientăm spre cercetarede mai bună calitate - și programe de cercetare coordonate între statele membre - pentrua obține rezultatele pe care le doresc și de care au absolută nevoie apicultorii.

Trebuie să analizăm statisticile, deoarece observ că, dacă statele membre iau totuși înconsiderare albinele, fac acest lucru în moduri foarte diferite. Trebuie să analizăm ceea cecomparăm pe teritoriul Uniunii Europene.

Voi face doar o sugestie în legătură cu albinele libere - albinele sălbatice și bondarii, așacum sunt menționate de un alt coleg. Aș sprijini măsuri, în cadrul politicii noastre agricolecomune reformate, în ceea ce privește o agricultură durabilă, cu habitate care sprijinăpopulațiile sălbatice de albine. Am alocat banii mei în acest sens și am alocat câteva hectarede teren pentru a vedea ce se va întâmpla. Funcționează, dar dacă le cereți agricultorilorcare trăiesc din agricultură să facă acest lucru, trebuie să îi susțineți. Cred că UniuneaEuropeană trebuie să analizeze acest lucru, întrucât există probleme atât în ceea ce priveșteapicultura, cât și populația de albine sălbatice. Trebuie să ne axăm pe consolidareabiodiversității, așadar puteți conta pe sprijinul meu în acest sens, dle comisar.

Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Doresc să încep prin a saluta, la fel cum au făcut-o șialți colegi, decizia Comisiei din luna septembrie privind aprobarea programelor naționaleale celor 27 de state membre privind apicultura pentru perioada 2011-2013 și mai alesfaptul că a crescut cu 25% contribuția Uniunii Europene la finanțarea acestor programefață de perioada precedentă.

România, statul membru din care provin, se situează printre principalii beneficiari ai acestorfonduri cu circa 3,4 milioane de euro. Așadar, decizia Comisiei este extrem de importantăpentru apicultorii români.

Salut, de asemenea, inițiativa Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală de a inițiaaceastă dezbatere pe marginea unui subiect atât de important. Subscriu în totalitatesugestiilor cuprinse în propunerea de rezoluție pe care o vom vota joi.

Apicultura furnizează locuri de muncă uni mare număr de familii europene, chiar și înzone în care alte activități nu au condiții propice. De asemenea, apicultura aduce dezvoltareeconomică în mediul rural, iar în acest context doresc să subliniez că este important nudoar producătorii de miere, ci și micii procesatori să se afle în atenția programelor europenede sprijin, mai ales în cadrul actualului pilon II al politicii agricole comune.

Liniile de procesare și ambalare a mierii aduc avantaje competitive în ceea ce priveșteaccesul la piață, calitatea și atractivitatea produselor pentru consumatori.

Nu în ultimul rând, produsele apicole sunt utilizate nu doar pentru consumul alimentar,ci devin ingrediente ale unor produse, de aceea trebuie să încurajăm soluții care să permităla nivel local realizarea de produse cu valoare adăugată ridicată.

Regret faptul că sprijinul pentru micii procesatori nu se regăsește în propunerea de rezoluție,pentru că încurajarea acestora înseamnă, pe fond, încurajarea celor care se ocupă direct decreșterea albinelor.

Seán Kelly (PPE). – Dnă președintă, în primul rând, cred că este potrivit faptul că, îngrupul nostru, dna Lulling este expertă în albine, pentru că ea însăși are multe dintre calitățile


unei albine. Lucrează în Parlament ca o albină. De cele mai multe ori este la fel de dulce camierea, și poate să înțepe ca o albină când o supără cineva. Așadar, am putea spune că eaeste matca Parlamentului.

Pe o notă mai gravă, Einstein a spus că dacă populația de albine ar muri, omul însuși armuri în patru ani. Poate este o exagerare, dar Einstein a fost un geniu și el știa despre ceeste vorba - deoarece dacă nu mai sunt albine, nu mai există polenizare și nu mai suntfructe, nu mai sunt plante, nu mai există omul și, Doamne ferește, nu mai există niciundescendent Lulling. Așadar ne confruntăm cu o problemă serioasă, deoarece populația lanivel global a scăzut rapid în ultimii 10 ani. Există o serie de probleme care au fostmenționate.

Prima problemă este cea a paraziților - acarianul Varroa - care trebuie să fie abordată șirezolvată. Insecticidele au un efect indirect asupra albinelor în urma pulverizării pe plante.Apoi avem iernile aspre: în 2008, trei milioane de albine au murit în timpul iernii aspre.Apoi, desigur, avem ceea ce avem în alte domenii, cum ar fi carnea de vită și peștele: preamulte importuri vin prea ușor din țări terțe și subminează producția proprie. Aceste lucruritrebuie să fie abordate prin cercetare și, de asemenea, prin stabilirea de obiective.

Cred că tinerii, pentru că în prezent aceștia militează în favoarea naturii, ar putea fi încurajațipentru a se orienta către apicultură - după cum a spus dna McGuinness, poate ca un hobbyla început, iar unii ar putea continua cu un program cu normă întreagă dacă se dovedeșteproductivă.

În cele din urmă, cred că ar trebui să includem în cadrul PAC un obiectiv privind albinele,pentru anul 2020: și anume, creșterea populației cu 20 %, astfel încât albinele noastre săfie la fel de longevive ca și dna Lulling.

Jim Higgins (PPE). – Dnă președintă, după cum a spus dl Kelly, avem matca aici, care aavut o mulțime de pețitori, întrucât matca joacă un rol crucial în raport cu toate activitățilecare se desfășoară în stup.

Când ne gândim la politica agricolă comună, ne gândim la agricultură la o scară foartemare. Ne gândim la bovine, la carne de vită, la produse lactate, la oi, la legume, la vin și așamai departe. În cazul acesta, avem un domeniu-Cenușăreasă care este absolut au natureldacă este gestionat corespunzător.

Analizez fondul acestui lucru, și este destul de clar că, după cum s-a spus deja, albinele auun rol divers minunat ca polenizatori și furnizori. Creșterea bolilor albinelor pune în pericolspeciile, ceea ce ar fi o tragedie.

Statele membre au propriile inițiative diverse, dar există foarte puțină coordonare sau nuexistă deloc. Ceea ce trebuie să facem este să garantăm sprijin financiar pentru acest sector.Apicultura depinde de modalitățile politicii agricole comune, prin urmare, trebuie să avemo abordare specială în raport cu apicultura.

În afară de realitatea economică, dacă analizăm, de exemplu, situația în ceea ce priveșteproprietățile mierii în materie de sănătate - întrucât avem din ce în ce mai multe suplimentede sănătate pe bază de miere - este destul de evident că beneficiile, din punctul de vedereal sănătății omului obișnuit, sunt imense pentru cei care decid să consume zilnic miere.

Ceea ce facem aici astăzi este să lansăm ceea ce a făcut dna Lulling în 1997, și anumepunerea unui accent specific pe ceva care există, care este natural și pe care îl putem facezilnic. Dar trebuie să ne asigurăm că acest lucru este protejat, pentru că există prea multă


contaminare și o lipsă de reglementare și de documentare în ceea ce privește statisticilereale.

Nu în ultimul rând, avem capacitatea de a determina numărul de stupi care există. Nunumărul de stupi, ci numărul de albine și numărul de roiuri este important în final: numărulreal de albine care promovează activ întregul produs din miere de care depindem noi carasă umană și care este atât de benefic pentru toți - pentru fiecare dintre noi. Prin urmare,eu îmi felicit colega, pe dna Lulling, pentru o inițiativă minunată și îi doresc numai bine.

Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă președintă, nu avem suficiente albine și nici nu avem suficiențiapicultori. Scăderea constantă a populației de albine de mai mulți ani transmite un semnalde alarmă clar. Din păcate, nivelurile ridicate ale mortalității albinelor cauzate de acarianulVarroa și problema nerezolvată a sindromului prăbușirii coloniilor nu vor dispărea. Prinurmare, trebuie să ne asigurăm că sectorul apicol primește sprijin după 2013. Două elementesunt cu precădere importante pentru mine în acest sens.

În primul rând, fără cercetare științifică pe scară largă, nu va fi posibil să se ofere o explicațieeficientă a mortalității albinelor sau să se facă ceva util pentru a o combate. Al doilea punctse referă la produsul apicol, mierea. Trebuie să se aplice aceleași standarde de calitate atâtpentru mierea importată, cât și pentru mierea produsă în Europa. Orice altceva ar fi văzutca o încercare de a induce în eroare consumatorii și de a pune producătorii europeni înfața unui dezavantaj competitiv.

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală și raportoarea, dna Lulling, au prezentatcâteva propuneri bune. Aș dori să rog Comisia să ia măsuri pe această bază.

Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, înultimul deceniu apicultura a făcut progrese mari din punct de vedere financiar șiantreprenorial. Operațiunile apicole au progresat de la stadiul în principal de hobby-uri,la adevărate afaceri profitabile, în afara faptului că sunt exemple grăitoare de producțieecologică. Acest lucru a fost posibil prin ajutor public, național și european.

Diferiți factori au condus, din păcate, la o rată a mortalității în creștere în rândul albinelor,care reprezintă un risc nu doar pentru apicultori în planificarea activităților lor, dar șipentru agricultură și mediul înconjurător. Albinele sunt responsabile pentru binele multorplante importante pentru agricultură și, mai general, pentru echilibrul ecosistemului șimenținerea biodiversității.

Fac apel la Comisie să elaboreze, fără întârziere, un plan de acțiune care să tratezemortalitatea albinelor pe scară largă. Mai presus de toate, totuși, având în vedere PAC dupăanul 2013, aș face apel pentru recunoașterea adevăratului rol al apiculturii și pentru cafinanțarea în comun din partea UE să crească de la 50 % la 75 %.

Krisztina Morvai (NI). – (HU) Dnă președintă, aș dori de asemenea să mulțumescraportorului și dnei Lulling pentru rolul acestora în acest raport referitor la situațiaapiculturii și, dacă îmi permiteți, aș dori să-mi exprim recunoștința față de apicultoriimaghiari, pe bună dreptate faimoși la nivel mondial, pentru împărtășirea experienței șicunoștințelor lor cu mine, astfel încât să pot transmite comisiei toate informațiile pe carele-am primit de la aceștia. Când apicultorii maghiari se vor uita pe documentul finalizat,își vor vedea inițialele invizibile pe acesta.

Cu toate acestea, ceea ce cred că lipsește, și nu a fost adoptat din amendamentele mele, esterecunoașterea financiară a efectului apiculturii de a crea un bun comun. Producția


apicultorilor de miere, ceară de albine, propolis și polen reprezintă numai o mică parte aactivității lor. Cea mai mare parte este reprezentată de faptul că aceștia multiplică, deasemenea, valoarea calitativă și cantitativă a altor produse agricole prin polenizare. Aceastaeste o formă de bun comun care ar trebui să fie răsplătită într-un fel. Am sugeratintroducerea conceptului de apicultură comunitară, și chiar dacă nu am reușit să realizămacest lucru acum, recomandăm cu tărie ca la nivel de stat membru, să li se ofere apicultorilorrecompense financiare pentru activitatea acestora în interesul binelui comun.

Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dnă președinte, dle Cioloș, doamnelor și domnilor, albinelejoacă un rol decisiv în ecosistemul nostru. Pe de o parte, acestea sunt importante pentruconservarea biodiversității și, pe de altă parte, biodiversitatea este importantă pentruconservarea albinelor, nu numai pentru că acesta este Anul Internațional al Biodiversității,ci și pentru că acestea contribuie la supraviețuirea noastră.

Ca parte a reformei politicii agricole comune, trebuie să ne concentrăm, printre altele,asupra prevenirii monoculturilor și sporirii utilizării rotației culturilor mari. Astăzi nudoresc să vorbesc despre produsele de protecție a plantelor și pesticide. Cred că esteimportant să se promoveze și să se dezvolte cercetarea în acest domeniu și să seîmbunătățească coordonarea între diferitele proiecte de cercetare din fiecare stat membruîn scopul de a ne asigura că avem albine sănătoase.

Indiferent de ce se întâmplă, ar trebui să continuăm să sprijinim sectorul apicol și dupăanul 2013 și, de asemenea, să ne asigurăm că, pe viitor, avem albine suficiente, dar șisuficienți apicultori care să se ocupe de acestea.

Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor,rata mortalității în rândul albinelor este în creștere și numărul apicultorilor este în scădere.Această situație este problematică pentru agricultură și pentru biodiversitate, după cumau spus și colegii deputați, din cauza implicațiilor enorme pentru producția alimentară șispeciile de plante care depind de polenizare. Durata de viață a unei albine lucrătoare estefoarte scurtă - aproximativ șase săptămâni - și este foarte sensibilă la schimbările de mediu.Acest lucru înseamnă că producția de miere a fost de asemenea afectată, nu doar din cauzaduratei și stabilității din ce în ce mai incerte ale anotimpurilor, ci și din cauza amenințărilorîn creștere din surse externe, cum ar fi utilizarea pesticidelor și acarienii, printre alte lucruri.Mai multe cercetări în acest sens ar putea ajuta la formularea de soluții mai bine aplicate,dar și la măsuri mai corespunzător îmbunătățite pentru a susține biodiversitatea și a reduceefectele instabilității climatice. Dle comisar, nu există nicio îndoială că programele actualetrebuie să fie consolidate în cadrul noii politici agricole comune, astfel încât să putem găsirăspunsuri mai eficiente și la acest nivel.

Dacian Cioloș, membru al Comisiei. – (FR)Dnă președintă, doamnelor și domnilor, dinaceastă dezbatere putem concluziona că apicultura este într-adevăr un sector importantîn sine, datorită a ceea ce produce în mod direct și, de asemenea, datorită efectelor indirectepe care le poate avea asupra altor culturi. În plus, cred că putem concluziona că albinelesunt un bun indicator al capacității noastre de a avea o industrie agricolă ecologică. Privindacest lucru, putem spune de asemenea, că natura este uneori mult mai severă cu greșelilenoastre decât suntem noi atunci când nu respectăm anumite norme.

În ceea ce privește ajutorul pentru acest sector, aș spune că, dat fiind sprijinul de care sebucură dna Lulling și toți ceilalți susținători în Parlament, ar fi dificil să spun nu. Iar acum,mai serios, pentru motivele pe care le-am subliniat de asemenea în introducerea mea, esteclar că nu intenționez să pun capăt acestui program de sprijin. Va trebui doar să luăm în


considerare modul în care putem fi siguri că obținem valoare adăugată utilizând bugetuleuropean pentru acest tip de program, asigurându-ne, în același timp, că statele membreau flexibilitatea necesară pentru a îl folosi adecvat.

Cred că putem avea, într-adevăr, o valoare adăugată în cercetarea în domeniul sănătățiialbinelor, dar, de asemenea, în dezvoltarea producției și a calității produselor, precum șiîn promovarea consumului de miere și de produse conexe. În această privință, avem dejaprograme care sunt promovate. Acesta este probabil un aspect care ar putea fi dezvoltat.Prin urmare, cred că avem obiective în fața noastră. Acestea vor fi, fără îndoială, incluse deasemenea în PAC de după anul 2013.

Președinta. – Am primit o propunere de rezoluție (1) depusă în conformitate cuarticolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 25 noiembrie 2010.


Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV)Am fost în contact cu organizațiile de apiculturădin Letonia. Per ansamblu, acestea salută faptul că problemele care afectează acest sectorsunt acum în discuție, dar au întrebări cu privire la unele puncte ale rezoluției care nu aufost explicate în mod corespunzător. Din păcate, munca noastră și textul rezoluției suntcriticate în mass-media letonă. După ce au citit textul rezoluției, câțiva reprezentanți aiapicultorilor au avut impresia că mierea compusă din doar 50 % miere adevărată, restulfiind format din diferiți îndulcitori, ar putea fi etichetată drept „miere”. Firește, reprezentanțiisectorului apicol din Letonia, care produc miere de foarte bună calitate, consideră absurdăaceastă propunere. Prin urmare, consider că rezoluția trebuie să clarifice faptul că se referăla produsele din miere prelucrată, astfel încât să nu fie nicio neînțelegere privind aceastăchestiune, iar munca noastră să nu determine publicul să adopte o viziune negativă asupraactivității deputaților în Parlamentul European. În aceeași ordine de idei, aș dori să subliniezcă trebuie să discutăm din nou faptul că persoanele active nu numai din sectorul apicol,dar și din agricultură în general, îmbătrânesc vizibil. Doar 7 % din agricultorii din Europasunt mai tineri de 35 de ani și nu mai puțin de 4,5 milioane de agricultori se vor pensionaîn următorii 10 ani. Trebuie să creăm mecanisme de sprijin pentru agricultorii tineri carelucrează în apicultură și în alte sectoare ale agriculturii. Schimbarea generațiilor înagricultură este o problemă strategică care este importantă pentru viitorul Uniunii Europeneși care îi afectează pe toți cetățenii Uniunii Europene.

Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. – (CS) Apicultura este una dintre activitățile-cheiecare sprijină producția agricolă. Caracteristicile sale explicite necesită o abordare specificăpentru cei care sunt implicați în aceasta. În ultimul timp, am observat, pe de o parte, odeclanșare masivă a unor boli grave printre albine (varooza) și, pe de altă parte, îmbătrânireapopulației de apicultori în multe state, cu un număr de guverne naționale care subestimeazăsprijinul pentru munca acestora într-o perioadă de criză economică. Există, de asemenea,alți factori care amenință existența în continuare a apiculturii și, prin urmare, indirect,randamentele multor culturi agricole importante. Acestea includ, printre altele, utilizareasubstanțelor chimice în agricultură și gestionarea forestieră. În această situație, este timpulsă se adopte măsuri puternice pentru sprijinul apiculturii și susținerea cercetării care vizează

(1) A se vedea procesul-verbal


tratamente pentru bolile albinelor, și să se asigure formare pentru cei interesați de inițiereaîn apicultură. Fie că vorbim despre o perioadă de tranziție până în anul 2013 sau despre onouă perioadă de șapte ani, este vital să elaborăm programe suficient de motivante pentrudezvoltarea apiculturii, sprijinite de instrumentele relevante, inclusiv de ambele instrumentejuridice la nivelul UE, precum și prin alocarea de resurse financiare și crearea de mecanismede control pentru a monitoriza îndeplinirea obiectivelor de sprijin al apiculturii și a unuiprogram de dezvoltare. Fără măsurile adecvate, ne vom confrunta cu o amenințare atâtpentru pomicultură, cât și pentru cultivarea în curs de dezvoltare a multor culturi. Cred cărăspunsul Comisiei va fi urmat de măsuri specifice și de termene-limită.

Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Textul prezentat de Comisia pentru agriculturăși dezvoltare rurală privind sprijinul pentru sectorul apicol este deosebit de relevant încontextul reformei politicii agricole comune după anul 2013. Într-un moment când ratamortalității albinelor este în creștere, iar numărul apicultorilor din Europa este în scădere,nu trebuie să irosim timp în evaluarea dificultăților cu care se confruntă acest sector și înpunerea în aplicare a măsurilor adecvate. Acest lucru este crucial pentru a preveni impactulnegativ care este foarte probabil să fie exercitat asupra producției noastre alimentare,deoarece știm că 84 % din speciile de plante depind de polenizarea făcută de albine. Prinurmare, ca un prim pas în lupta împotriva declinului populației de albine, trebuie să deținemo mai bună înțelegere a acestui fenomen prin efectuarea mai multor cercetări privindmortalitatea albinelor. În al doilea rând și în plus, solicităm Comisiei să crească sprijinulpentru sectorul apicol și să reînnoiască programele de sprijin existente înainte de sfârșitulacestora în 2010, după cum este planificat.

20. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

21. Ordinea de zi a următoarei ședințe: consultați procesul-verbal

22. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 23.40)


Documents

MARȚI, 23 NOIEMBRIE 2010 · le-au fost distruse culturile și ale căror tractoare, mașini și semințe au devenit inutile din cauza noroiului, iar grajdurile și adăposturile