LUCRARE DE DIPLOMĂ - ACSE Departmentacse.pub.ro/wp-content/uploads/2013/07/Licenta_Baltoiu_Andra_341B1.pdf · Vizualizarea rezultatelor și interpretarea lor în raport cu arhitectura

Universitatea Politehnică București

Facultatea de Automatică și Calculatoare

Departamentul de Automatică și Ingineria Sistemelor

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Modelarea proceselor psihice printr-un sistem

autonom de arhetipuri

Absolvent Conducător științific

Andra-Elena Băltoiu Prof. univ. dr. ing. Cătălin Buiu

București, 2013

Andra-Elena Baltoiu Modelarea proceselor psihice printr-un sistem autonom de arhetipuri

1

Cuprins

1 Introducere ............................................................................................................................................ 2

2 Modelare emoțională. Arhitecturi cognitive ......................................................................................... 4

2.1 Abordări curente ........................................................................................................................... 4

2.2 Modelul arhetipal propus .............................................................................................................. 4

2.2.1 Definirea arhetipurilor .......................................................................................................... 7

3 Caracterizarea proceselor psihice din perspectiva sistemică................................................................. 9

3.1 Energia și Informația ................................................................................................................... 10

3.2 Proprietatile sistemelor complexe ............................................................................................... 13

3.3 Rolul reglajelor în sistemele complexe ....................................................................................... 14

3.4 Descrierea sistemelor complexe utilizând conceptul de rețea ..................................................... 15

4 Construcția modelului ......................................................................................................................... 18

4.1 Abordarea Top-Down ................................................................................................................. 19

4.1.1 Complementare arhetipale .................................................................................................. 19

4.1.2 Modelul lumii ...................................................................................................................... 21

4.1.3 Arthitectura sistemului ........................................................................................................ 24

4.1.4 Descrierea funcționalităților plecând de la conceptul de nevoie ......................................... 28

4.2 Abordarea Bottom-Up................................................................................................................. 36

4.2.1 Limbajul ca evidență a proceselor psihice .......................................................................... 36

4.2.2 Metode de analiză a limbajului natural .............................................................................. 38

5 Studiu de caz ...................................................................................................................................... 42

5.1. Descrierea aplicației .................................................................................................................... 43

5.2. Interpretarea rezultatelor ............................................................................................................. 56

6 Concluzii ............................................................................................................................................. 60

7 Bibliografie ......................................................................................................................................... 62

ANEXA Rezultate ..................................................................................................................................... 64


2

1 Introducere

Lucrarea reprezintă un punct de plecare pentru o cercetare exploratorie a modelării

dinamicii structurilor psihice, prin construcția unei realități simbolice în măsură să descrie

proprietățile de conexiune și asociere a fenomenelor cognitive și emoționale.

Studiul a presupus deopotrivă înțelegerea modului de reprezentare și exprimare a

simbolurilor, din perspectivă antropologică (Eliade, Durand) și psihologică (Jung), și analiza

modalităților de structurare a unui sistem autonom, a cărui dinamică este generată de

interacțiunea acestora. Construcția urmărește să respecte orientările directoare ale teoriei genezei

sistemelor în formularea lui Paul Constantinescu, pentru a reprezenta corespondențele între rolul

informației în cadrul unui sistem ierarhizat și cel al semnificatului în organizarea fenomenelor

mentale. Abordarea aleasă pentru crearea realității corespunde unei configurări pe nivele și se

bazează pe scrierile lui Basarab Nicolescu, lucrarea propunând astfel un studiu transdisciplinar,

în care pentru înțelegerea unui aspect (nivel) al realității, este necesară definirea relațiilor cu

nivelurile adiacente.

Cercetarea nu își propune să ofere o demonstrație a modului de funcționare a psihicului

uman, ci investigarea posibilităților de modelare a acestuia, atunci când un sistem de simboluri

arhetipale este considerat ca element comun în descrierea atât a aspectelor structurale (structuri

de control), cât și a celor fenomenologice, observate în comportamentul uman.

Obiectivele generale ale lucrării sunt:

Înțelegerea proceselor psihice ce țin de reprezentarea lumii în termeni simbolici

Investigarea modalităților de construcție a arhitecturilor cognitive

Determinarea elementelor necesare descrierii funcționării cognitive și emoționale

din perspectivă sistemică

Analiza din punct de vedere sistemic a modelului propus și proiectarea unei

arhitecturi cognitive

Investigarea metodelor de procesare a limbajului natural și formularea problemei

de identificare a instanțelor arhetipale în textele scrise

Implementarea unui algoritm de învățare nesupervizată pentru adnotarea cu

etichete simbolice a unui text literar

Vizualizarea rezultatelor și interpretarea lor în raport cu arhitectura propusă

Urmărind obiectivele propuse, Capitolul 2 realizează o sinteză a modelelor actuale de

reprezentare a structurilor psihice, justifică necesitatea și originalitatea soluției propuse și descrie

modelul creat de autoare. Tot aici, se prezintă parcursul identificării unui set de instanțe

arhetipale în jurul cărora se organizează simbolistica afectivă. Modelul folosește o serie de


3

observații personale cu privire la teoria emoțională dezvoltată de Plutchik, cât și concluzii proprii

referitoare la modul în care pot fi aplicate referințele teoretice structurii propuse.

Capitolul 3 conține descrierea suportului teoretic necesar descrierii arhitecturii ca sistem

complex, urmărind exemple reale, atât din palierul neviu, cât și viu, relevante pentru o abordare

realistă asupra psihicului uman. Sunt parcuse aici modalitățile de formulare a informației,

energiei și relației dintre cele doua marimi în cadrul unui sistem, a proprietăților structurilor

complexe și rolul reglajelor. Capitolul investighează, de asemenea, implicațiile reprezentării sub

formă de rețea de componente, cât și consecințele acestor caracteristici asupra modelării

proceselor psihice.

Cu instrumentele deduse în anterior, Capitolul 4 propune detalierea arhitecturii, utilizând

două abordări:

Top-Down, prin atribuirea de funcționalități componentelor arhitecturii

Bottom-Up, plecând de la evidențele utilizării simbolurilor de către oameni, în

textele scrise

Prima abordare are în vedere proiectarea unui sistem ierarhizat reprezentând funcționarea

mentalului uman din perspectiva proceselor de satisfacere a nevoilor psihice, personale și

sociale. Soluția propusă analizează aceste nevoi din punctul de vedere al arhetipurilor

considerate în model și structurează funcțiile acestora pe nivele, urmărind relația informație –

energie.

Obiectivul celei de-a doua abordări îl reprezintă identificarea dinamicii relațiilor ce se

stabilesc între arhetipuri, așa cum reies din evidențele gandirii simbolice umane. Pentru aceasta

sunt cercetate metode de analiză a limbajului natural și identificați algoritmii adecvați scopului

propus. O analiză aprofundată, care să permită descoperirea unor invarianți și formalizarea

exactă a modului în care se realizează transferul de energie și informatie în cadrul sistemului

arhetipal presupune analiza mai multor texte, însă, în scopul lucrării ne vom opri la aplicarea

algoritmului pe un singur document.

Capitolul 5 corespunde implementării soluției de identificare a simbolurilor arhetipale

într-un text și interpretarea rezultatelor din perspectiva teoriei expuse anterior.

Ultimul capitol prezintă concluziile lucrării.


4

2 Modelare emoțională. Arhitecturi cognitive

2.1 Abordări curente

Cea mai acceptată teorie ce descrie relația cogniție-emoție este cea așa-numită "Appraisal

Theory”, dezvoltată în jurul conceptului de relevanță pentru propria persoană a evenimentelor ce

se produc în exterior. Dintre autorii care au contribuit la această abordare, probabil cel mai mare

renume îl are Lazarus (începând cu 1968). Conform paradigmei, evaluarea unei situații, măsura

în care aceasta este percepută și modul în care este interpretată depind de importanța ce îi este

atribuită situației, adică relevanța față de subiect la momentul respectiv. Aceste evaluări preced

răspunsul emoțional și au ca scop organizarea acțiunilor.

Lucrarea "Bridging Emotion Theory and Neurobiology through Dynamic Systems

Modeling” (Lewis, 2005) rezumă alte două teorii importante ce vizează relația emoție-cogniție.

Frijda, Ekman și Bower au studiat funcțiile cognitive ale emoțiilor, dintre care cea mai

importantă este cea de direcționare a atenției către evenimentele exterioare, printr-o serie de

mecanisme de filtrare și inhibiție. Mai mult, procesele cognitive, incluzând memoria, percepția și

judecățile sociale, sunt influențate de starea emoțională.

Cea de-a doua teorie expusă privește tipurile de personalitate, prin efectele pe care

acestea le au asupra structurilor cognitive și emoționale. Majoritatea teoriilor expuse, subliniază

autorii (Lewis, 2005), descriu relații liniare, de tip cauză-efect între fenomene, însă este cunoscut

faptul că, în realitate, procesele sunt deseori complexe, bidirecționale și prezintă neliniarități. Din

acest motiv, în continuare lucrarea abordează cogniția din perspectiva sistemelor dinamice. Un

prim aspect studiat este cel al auto-organizării proceselor cognitive, al emergenței unor structuri

ordonate din interacțiunile neliniare ale componentelor sistemului complex. Înainte de a continua

descrierea implicațiilor acestor fenomene pentru procesele studiate, este necesară înțelegerea și

definirea noțiunilor legate de sistemele complexe.

2.2 Modelul arhetipal propus

Analiza pe care am efectuat-o modelului geometric circumplex al emoțiilor definit de

psihologul Robert Plutchik (fig. 1) a evidențiat existența unor componente diferențiate implicate

în dinamica afectivă, a căror caracteristici pot fi urmărite dintr-o perspectivă simbolică.

Plutchik descrie o structură formată din patru perechi de emoții de bază, în care două

dimensiuni descriu relațiile de asemănare dintre diferite emoții, iar cea de-a treia intensitatea

afectului. Aceasta din urmă poate fi înțeleasă de asemenea ca un grad al subtilității emoției, ca o

convergență în timp a emoției către o stare stabilă. Similitudinea dintre emoții este corelată

alăturării spațiale ale acestora în reprezentarea următoare:


5

Figura 2.1. Modelul Emotional al lui Plutchik

Emoții mai complexe rezultă din considerarea perechilor de afecte de bază. Plutchik a

remarcat faptul că distanța dintre axele afective ce formează o astfel de pereche este strict legată

de frecvența cu care aceasta este resimțită în mod obișnuit. Acest lucru se datorează tocmai

asemănării dintre emoțiile adiacente, ce rezultă într-o mai ușoară asociere a afectelor

corespunzând axelor aproapiate. Modalitatea de compunere a perechilor de emoții de bază poate

fi urmărită în figura următoare, ce ilustrează diadele identificate de Plutchik:

Figure 2.2. Modelul lui Plutchik – emotiile compuse


6

O primă observație se referă la direcția de manifestare a emoției: spre exterior, cum este

cazul agresivității, sau în interior, precum în cazul fricii, dominației sau mândriei. În bază acestei

constatări și ținând cont de configurația circumplexa propusă de psiholog, am urmărit asocierea

emoțiilor complexe în funcție de axele ce le compun. În acest fel, am observat că cele șase

grupuri rezultate corespund unor structuri arhetipale, unor simboluri esențiale, universale, cu

valoare de principiu pentru gândirea umană: principiul Masculin, principiul Feminin, arhetipul

Copilului și al Învățătorului, Ego-ul și Sinele. Definiția și caracteristicile fiecăruia, cât și

motivația alegerii numelui pentru fiecare se regăsesc în următorul subcapitol al lucrării.

Tabelul 2.1 prezintă asocierile emoțiilor complexe în cele șase structuri arhetipale,

urmărind de asemenea maniera în care acestea se compun din afectele de bază. Notația Emotie

reprezintă complementara afectivă, pe direcția interior - exterior descrisă anterior.

Arhetip Emotii de baza Configuratie Emotie complexa

Masculin Fear + Surprise

Fear + Surprise Alarm

Fear + Surprise Anxiety

Fear + Surprise Outrage

Fear + Surprise Aggression

Feminin Joy + Trust

Joy + Trust Love

Joy + Trust Morbidness

Joy + Trust Sentimentality

Joy + Trust Remorse

Copil Joy + Surprise

Joy + Surprise Delight

Joy + Surprise Optimism

Joy + Surprise Disappointment

Joy + Surprise Pessimism

Învățător Trust + Fear

Trust + Fear Submision

Trust + Fear Dominance

Trust + Fear Shame

Trust + Fear Contempt

Sine Trust + Surprise Trust + Surprise Curiosity

Trust + Surprise Fatalism


7

Trust + Surprise -

Trust + Surprise Cynicism

Ego Joy + Fear

Joy + Fear Guit

Joy + Fear Pride

Joy + Fear Despair

Joy + Fear Envy

Tabelul 2.1. Gruparea emotiilor in cele sase arhetipuri

Vom utiliza în continuare modelul lui Plutchik pentru a analiza aspectele simetrice în

jurul cărora se construiesc aceste figuri arhetipale. Perechi ca optimism - pesimism, anxietate -

alarmare sugerează existența unui criteriu constructiv în caracteristizarea emoțiilor. Anxietatea,

producând confuzie, este distructivă, în vreme ce alarmarea vizează atenția, sporind șansele unei

construcții de acțiuni benefice.

2.2.1 Definirea arhetipurilor

Intuiția modalității de grupare a emoțiilor în jurul unor arhetipuri poate fi extinsă prin

analiza rădăcinililor antropologice, psihologice și lingvistice, cât și a utilității și modului de

funcționare a fiecărei astfel de entități în cadrul manifestărilor umane, deci în corespondență cu

reprezentarea internă, cu modelul lumii.

Evoluția sistemului trebuie raportată la înțelesul definit pentru arhetipuri. Din această

perspectivă, descrierea ce urmează utilizează definiții aparținând psihologiei analitice, urmărește

corespondențele mitice ale arhetipurilor și validarea în raport cu modelul inițial al lui Plutchik, în

sensul testării posibilității de apariție a emoțiilor de bază din structurile propuse. Sensul precis al

componentelor idenficate este dat în urma analizei personale a modului de relaționare a acestor

entități ca structură autonomă.

Arhetipul Copilului

Infans, în descrierea lui Jung, arhetipul copilului este ghidat de plăcere, mai exact de

încântarea produsă de existența acesteia, manifestând astfel o spontaneitate senzorială. Tocmai

datorită acestei comunicații involuntare cu lumea externă, plăcerea nu poate fi atinsă, fiind mereu

întreruptă și suspendată de stimulii exteriori.


8

În legătură cu arhetipul infans, Jung afirmă: “Motivul copilului nu reprezintă doar ceva

ce a fost și a trecut de mult, ci și [...] un sistem funcțional prezent, care e menit să compenseze,

respectiv să corijeze unilateralitățile și extravaganțele inevitabile ale conștiintei. Simptomatica

compensării este exprimată din punctul de vedere al progresului: inerție, înapoiere, scepticism,

cicăleală, conservatorism, teamă, meschinărie.”(Jung, 2003). Vorbește de asemenea de pericolul

de rătăcire în unilateral și de digresiune, o dată cu educarea voinței, în lipsa legii și a rădăcinii. În

termenii emoțiilor de bază ale lui Plutchik aferente arhetipului copilului, educarea voinței

reprezentând capacitatea de a renunța la starea de încântare, cea care crește cel mai mult, pe

termen scurt, energia arhetipului.

Arhetipul Învățătorului

Copilului i se opune arhetipul învățătorului, sau al maestrului, părintelui, cunoscător al

realității, ce deține secretului cititului, al identificării tiparelor, ce dispune de rețete și operează

cu structuri. Învățătorul se supune ordinii, deci ierarhiei, și de aceea este capabil la rândul său să

aibă supuși, după cum arată și diadele lui Plutchik. Cunoaște sensul instoriei și înțelege

determinismul. Include și conceptul de Supraeu al lui Freud.

Arhetipul Feminin

Pasiv și cuprinzător, ciclic, hrănitor și protector. Poate fi asociat cu misterul, spiritualul,

cu atenția la detalii, cu căldura, dar și cu iraționalul.

Arhetipul Masculin

Arhetip al acțiunii, inițiativei, impulsului, curajului, al rezistenței, determinării. Este

asociat rațiunii și ordinii.

Dintre toate arhetipurile, Genul este cel mai prezent pe nivelul biologic după Sine (pe

care, în acest plan, îl vom considera purtător al vieții, în sens larg), datorită corespondențelor sale

hormonale, deci innăscute. Prin urmare, pe lângă trăsăturile particulare ale Arhetipului Feminin

sau Masculin, un subiect se va raporta la Genul său și la Genul Opus. Caracterizarea influenței

Genului Opus a fost descrisă de Jung în arhetipul Anima/Animus. Așadar, în continuare, atunci

când ne vom ocupa de caracteristicile absolute ale simbolurilor feminine sau masculine, le vom

defini ca atare, iar atunci când vom analiza perspectiva subiectivă, vom opera cu Arhetipul

Genului sau Anima/Animus.

Arhetipul Sinelui

Primul arhetip, sau centrul, este într-un sens arhetipul vieții, prin controlul pe care îl

efectuează asupra energiei și autonomiei sistemului, este dotat cu voință și manifestat ca

existentă. Utilizăm descrierea lui Jung a arhetipului Sinelui drept cadru pentru psihologia Sinelui.


9

Arhetipul Egoului

Pentru Jung, egoul este responsabil cu păstrarea continuității identității. Dezvoltat mai

ales o dată cu perioada oglinzii (Piaget), se va servi de reflexie pentru a construi imagini,

reprezentări mai exacte sau mai deformate ale realităților interne și externe. “Înțelesul ultim al

orgoliului devine nevoia disperată a omului de a însemna ceva.”(Petrariu, 2012).

Reacțiile emoționale pe care le generează sunt de natură să mascheze eventuale

discontinuități în cadrul reprezentării de sine sau față de realitatea exterioară. Această

perspectivă este în concordanță cu viziunea lui Jung, pentru care procesele psihice ale copilului

în primii ani de viață, nefiind raportate la Eu, deci ne-având centru, nu au nici continuitate.

Aceasta este necesară pentru apariția conștiinței, care se realizează prin agregarea treptată de

fragmente (Jung, 2006).

3 Caracterizarea proceselor psihice din perspectiva sistemică

Crearea unui model capabil să descrie o viziune unitară asupra realității psihice, care să

permită de asemenea interpretarea unui domeniu larg de comportamente și manifestări sociale,

nu poate fi întreprinsă fără o abordare sistemică, în care complexitatea ocupă un loc central:

“Semnul distinctiv al viului este existența structurilor complexe, adică a aranjamentelor

caracterizate de specificitate, aperiodicitate și asimetrie.” (Berian & Maties, 2011).

Vom opera în continuare cu definiția dată de Sergiu Berian și Vistrian Matieș sistemelor

complexe, în cartea mai sus citată:

“Sistemele complexe sunt definite adesea ca fiind un ansamblu numeros de entități

simple aflate în interacțiune, care permite apariția proprietăților emergente. Emergența este,

prin urmare, asociată cu sistemele dinamice al căror comportament, deși e rezultatul

interacțiunilor dintre părțile sale, nu poate fi dedus studiind aceste părți izolate unele de altele și

reprezintă apariția, la nivel global, a unor structuri coerente (pattern-uri) în timpul procesului

de autoorganizare care are loc în sistem.”

Aceeași proprietate este identificată și de Paul Constantinescu, atunci când caracterizează

un sistem ierarhic: noile calități emergente ale sistemului ierarhic adiacent provin din efectul

neliniar de cooperare și/sau competitive al subsistemelor (subadiacente) sistemului în

interacțiune cu mediul (Constantinescu, 1990).


10

3.1 Energia și Informația

Pentru a putea descrie existența și funcționarea unui sistem bazat pe structura arhetipală

propusă, este nevoie în primul rând să detaliem aspectele energetice și informaționale ce îl

definesc. Dorindu-ne să dezvoltăm un model realist, în concordanță cu proprietățile identificate

ale sistemelor naturale, vom utiliza ca bază teoretică modelul genezei sistemelor oferit de Paul

Constantinescu, în cadrul căruia informația și energia sunt mărimi complementare, distincte, ce

nu pot fi măsurate simultan: “Transmiterea de informație presupune propagarea unei energii și,

reciproc, desfășurarea energiei în timp și spațiu presupune o comandă, deci transmiterea unei

informații.” (Constantinescu, 1990).

Vom urmări astfel relația între organizarea sistemului, complexitatea acestuia și

informație, cunoscând rolul acesteia în structurarea sistemelor: “prin importul de materie din

exterior, entropia sistemului poate să scadă, ceea ce conduce la creșterea complexității acestuia,

deci a cantității de informație conținută de sistem. Mecanismul prin care un organism se menține

staționar la un nviel destul de ridicat de ordonare constă în absorbția continuă a ordinii din

mediul său înconjurător.” (Berian & Maties, 2011).

În teoria Ortofizică, Mihai Drăgănescu explică apariția informației sistemice, din ceea ce

el numește infomaterie, prin organizarea acesteia în raport cu informația fenomenologică. Despre

aspectul fenomenologic ne vom ocupa într-un subcapitol următor, reținem însă observația

autorului conform căreia “lumea pornește a fi informațională de bun inceput” (Draganescu,

1985). În completare, reținem de asemenea observația lui Basarab Nicolescu, conform căreia

energia reprezintă un principiu unificator în construcția realității, atunci când se ține cont de

transformările ce au loc între energie, substanță și informație: “informația este energie

codificată, pe când substanța este energie concretizată” (Nicolescu, 2009). Înțelegerea acestor

concepte, cât și a modului lor de interacțiune, mai ales în cadrul sistemelor vii este necesară

atunci când ne propunem caracterizarea și modelarea sistemului psihic.

În studiul modelării aspectelor informaționale și energetice, vom nota principiul entropiei

staționare, așa cum a fost definit de către Paul Constantinescu (Constantinescu, 1990).

Este cunoscută măsura lui Shannon ce determină cantitatea de informație aferentă unui

mesaj:

IS=- pii=1

n

å logpi

(3.1)


11

Paul Constantinescu notează legătura între această valoare și cea definită de Hartley

pentru a măsura informația aferentă procesului de determinare a unei stări:

IH = log1

p (3.2)

Observația autorului se referă la faptul că măsură lui Shannon este un caz particular al

celei lui Hartley, când stările sunt egal probabile, cât și la faptul că reprezintă valoarea maximă a

sa. Constantinescu recunoaște în această legătură “o implicație reciprocă între complexitate și

ordine”. Însă contribuția sa personală are în vedere o nouă măsură a informației, capabilă să

descrie structura și organizarea sistemelor, pe care o numește “valoare de semnificație a

informatiei”. Definește, de asemenea, mărimea “cuantă de informație”:

Si

k

, (3.3)

unde reprezintă entropia, S este acțiunea, k este constanta lui Boltzmann, iar 2h este

constanta lui Planck.

Utilizând aceste formulări, Paul Constantinescu propune un sistem de ecuații Hamilton-

Jacobi, pe care îl denumește “reglaj fizic”, și care stă la baza teoriei sale despre modul în care se

realizează transmiterea informației “pe verticală” în cadrul sistemelor ierarhizate:

Ecuația informațională:

0);,,(

tSqI

t

(3.4)

unde operatorul I este asociat informației

Ecuația energetică (Hamilton – Jacobi):

0);,,(

tSqH

t

S (3.5)

unde q este vectorul coordonatelor generalizate


12

În care avem:

Hi

k

I

(3.6)

În acest fel, autorul explică creșterea entropiei în mediul extern drept o compensare a

creșterii cantității de informație. Prin urmare, hamiltonianul, ca măsură a energiei totale a unui

sistem, conservă cantitatea maximă de informație acumulată în timp.

O dată definite aceste mărimi, este necesară situarea lor în contextul sistemului format de

procesele psihice. Dacă în cazul energiei, teorii ca Appraisal, descrisă în capitolul introductiv,

pot oferi o interpretare a dinamicii acestei mărimi, în ce privește informația, aceasta necesită un

studiu inter- sau trans-disciplinar, pentru a putea cuprinde valențele și implicațiile pentru

sistemul vizat.

Se cere în primul rând analiza caracterului semantic al informației, iar apoi înțelegerea

modului în care psihicul uman procesează sensul și semnificația evenimentelor cu care

interacționează. De referință pentru această problematică sunt lucrăriile lui Naom Chomsky, unul

dintre cei mai importanți lingviști și printre primii teoreticieni care au remarcat independența și

specificitatea limbajului între procesele psihice, considerându-l un “organ mental”.

Pentru a putea opera cu repere coerente, din perspectivă lingvistică, dar și sistemică,

studiul de față s-a oprit la interpretarea oferită de Mihai Draganescu, în capitolele

“Componentele semantice ale informatiei” și “Elemente pentru o teorie generală a infomatiei”

ale cărții Ortofizica, ce descriu psihicul uman din punct de vedere informațional (Draganescu,

1985). Fără a reproduce aici definiția autorului, vom nota principalele aspecte identificate, pe

care le considerăm relevante pentru studiul curent. Modelul său pleacă de la definiția

“intelesului”(meaning), alcătuit din semnificația de context și semnificația de referință, și

analizează modul în care psihicul poate induce și genera sensuri noi, analizând aspecte ale

dinamicii semantice. Un procesor mental definit în acest fel, va conține funcții pentru

decodificarea celor două componente ale sensului, operații pentru crearea de structuri și

semnificații noi și mecanisme de adecvare a noilor sensuri. În plus față de aceste componente,

Drăgănescu analizează de asemenea integrarea la nivel social a unui astfel de procesor, cât și

prezența unui înțeles privilegiat, pe care îl numește Eu.


13

3.2 Proprietatile sistemelor complexe

Cum aminteam în capitolul anterior, principala proprietate a proceselor cognitive,

derivată din caracterizarea sistemelor complexe, este autoorganizarea. Sistemele vii sunt sisteme

deschise, prin excelență definite de un comportament departe de echilibru. Așadar este necesară

caracterizarea autoorganizării în raport cu acest regim de funcționare.

Sergiu Berian și Vistrian Matieș semnalează că în astfel de condiții, procesele care au loc

la nivel microscopic dau naștere spontan, prin amplificarea fluctuațiilor, unor structuri stabile în

timp și spațiu, ce se manifestă în mod coerent la nivel global. Un exemplu mai simplu de astfel

de comportament îl reprezintă evoluția ireversibilă în cadrul sistemelor chimice caracterizate de

bucle catalitice, în care un produs de reacție este implicat în propria sa sinteză, astfel încât

existența substanței în proces provoacă generarea sa suplimentară. (Berian & Maties, 2011).

Înțelegerea acestor tipuri de procese presupune familiarizarea cu conceptul de bifurcație

și punct critic. Autorii citați mai sus descriu în continuare modul în care este posibilă apariția

unor fenomene noi în evoluția unui sistem dinamic, urmărind modelul reacțiilor chimice: prin

modificarea progresivă a unuia din reactanți, sistemul se îndepărtează din ce în ce mai mult de

echilibru. O dată atinsă o valoare critică, starea staționară în care se va afla sistemul va produce

oscilații în concentrațiile substanțelor aflate în reacție catalitică, a căror perioadă depinde de

specificul substanțelor și condițiile impuse sistemului.

Cu alte cuvinte, sistemul se află acum într-o regiune neliniară, ceea ce îi permite să

manifeste proprietatea de autoorganizare. Punctul critic, reprezintă o bifurcație în traiectoria

sistemului, de la care acesta, devenit instabil, are două sau mai multe soluții posibile. Mihai

Drăgănescu notează că, în cazul sistemelor chimice și biochimice, alegerea noii soluții depinde

de efectul fluctuației destabilizante și care, amplificată, duce la o nouă structură.

În această regiune, arata autorii Berian si Matieș, sistemul depinde de o sursă externă de

energie, a cărei influență va fi hotărâtoare asupra evoluției sale. Acesta este motivul pentru care

sistemele aflate departe de echilibru sunt sensibile la schimbările de mediu, sensibilitate ce se

poate constitui, într-adevăr, în detrimentul robusteții, dar care face în același timp ca sistemul să

se poată adapta, reacționând la modificări. Aceasta din urmă este dată de creșterea gradului de

complexitate, datorată noilor structuri emergente. Însă, în cazul în care sistemul se află prea

departe de echilibru, există posibilitatea apariției unor cascade de bifurcații și a regimului haotic

turbulent.


14

3.3 Rolul reglajelor în sistemele complexe

Unul din avantajele modelării fenomenelor psihice utilizând sistemul arhetipal propus îl

reprezintă posibilitatea descrierii diferitelor funcții cognitive prin intermediul caracteristicilor

fiecărei din cele șase componente. O astfel de analiză va reliefa astfel rolul simbolurilor

arhetipale în controlul proceselor psihice. De aceea este necesar mai întâi studiul reglajelor în

cadrul sistemelor complexe în general, și în special al celor vii.

Conform lui Paul Constantinescu, în sistemele ierarhizate există două tipuri de reglaje

(Constantinescu, 1990):

a. Structurale, ce țin de proprietățile de autoorganizare și autoreproducere a cuantelor

de informație. Acestea au de asemenea rolul de a asigura adaptarea, prin refacerea

structurilor sau crearea de noi structuri

b. Funcționale (dinamice), ce susțin inter-relații între diferitele componente, asigură

funcționarea în anumite limite de variație a interacțiunilor dintre subsisteme

Utilizând aceste reglaje de bază, sistemele realizează reglaje mai complexe, cum este

cazul homeostaziei, responsabilă de asigurarea stabilității, menținerea unui organism în stare de

echilibru dinamic.

Feedbackul negativ și cel pozitiv reprezintă cele mai simple forme de control. Paul

Constantinescu notează, pe lângă acestea, și două forme de reglaje compuse, cel corectiv și

predictiv. În prezenta lucrare ne vom limita la caracterizarea rolului reglajelor simple.

Principalul compromis pe care un sistem complex trebuie să îl realizeze se referă la

adaptarea la schimbările mediului în care se găsește: el trebuie să dispună de suficientă

diversitate de acțiuni pentru a face față perturbațiilor posibile, dar și să o selecteze pe cea mai

potrivită pentru a le rejecta. Această înseamnă că stările accesibile sistemului nu trebuie să fie

prea numeroase sau instabile (Berian & Maties, 2011).

Prin urmare, comportamentul sistemului trebuie comandat în baza posibilelor relații cu

mediul. Atenuarea perturbațiilor ce depărtează sistemul de la starea staționară ce îl menține în

echilibru homeostatic se realizează prin intermediul feedbackului negativ. Rolul acestuia e de a

păstra organizarea și de a asigura comportarea în anumite limite de variație, deci pe o anumită

traiectorie de stare.

Reacția pozitivă, pe de altă parte, presupune amplificarea unei mărimi. Paul

Constantinescu asociază acest tip de reglaj cu fenomenul rezonanței din psihologie, ce duce la

generarea complexității și ordinii, deci la formarea de noi structuri. În mod evident, ambele tipuri

de structuri de control sunt necesare sistemelor vii și contribuie la dezvoltarea lor, însă la nivelul


15

sistemului, feedbackul trebuie să fie pozitiv, pentru a garanta evoluția. Se arată de asemenea că

autoorganizarea reprezintă un compromis între “amplificarea unor perturbații prin feedback

pozitiv și atenuarea altora prin feedback negativ” (Berian & Maties, 2011).

Aceste reglaje, împreună cu auto-reglarea sunt cele care realizează homeostazia și

dezvoltarea sistemelor (Constantinescu, 1990). Echilibrul dinamic trebuie deplasat astfel încât

modificarea să fie diminuată.

3.4 Descrierea sistemelor complexe utilizând conceptul de rețea

Smolin definește lumea ca fiind alcătuită nu din obiecte, ci din procesele prin care lucrurile

se întâmplă, putând fi înțeleasă ca o rețea de relații (Berian & Maties, 2011). Noțiunea de obiect

este astfel înlocuită cu cea de relație, dacă se admite că singura mișcare este cea a energiei, iar

obiectele sunt configurații locale ale acesteia. Considerăm astfel că realitatea este alcătuită nu din

entități independente, ci de componente conectate, ale căror proprietăți pot fi descrise doar în

relație cu celelalte părți. Un grup de sisteme cuplate, ca cel pe care ne propunem să îl descriem,

formează o rețea ce poate fi considerată un sistem de sine stătător dacă funcționează coerent.

Folosind conceptele enunțate în subcapitolele anterioare, urmărim în continuare

caracterizarea sistemelor complexe din perspectiva structurii lor, a ergodicității, vom caracteriza

funcționarea lor neliniară și autoorganizarea. Le vom detalia, de asemenea, din perspectiva

relațiilor dintre subansamblurile lor constitutive, ce atribuie oricărui astfel de sistem un caracter

de rețea, considerăm aceste proprietăți că fiind necesare unui sistem ce modelează psihicul uman.

O primă definiție ce se impune este aceea a proprietății de egodicitate. Conform autorilor

citati in primul paragraf, aceasta permite “localizare precisă a marimirii ce descrie starea

sistemului în spațiul stărilor”. Autorii definesc în continuare drept sistem ergodic acela “al cărui

punct reprezentativ descrie în spațiul fazelor orbita care trece prin toate punctele suprafeței de

energie constantă din acel spațiu”. Paul Constantinescu oferă, de asemenea, o descriere

funcțională a acestei proprietăți, atribuind-o ordinii “care relevează o anumită regularitate în

secvențe de evenimente” și notează că aceasta se datorează proprietăților de invarianță ale

spectrului de frecvențe asociat sistemului (Constantinescu, 1990).

În lucrarea “Sinergia, Informația și geneza sistemelor”, autorul descrie sistemele în

funcție de conceptele de finalitate, organizare și sinergie:“Starea sistemului este definită de un

set de parametrii ce descriu comportarea dinamică și statistică, funcționalitatea sistemului,

structura, organizarea, sinergia și finalitatea.”. Un concept important ce stă la baza gândirii lui

Paul Constantinescu este acela de invariant, prin care autorul înțelege un ansamblu de

interacțiuni, fenomene sau sisteme ce prezintă un caracter durabil, oferind ca exemple

frecvențele pentru atomi sau genele pentru celule. Cunoașterea invarianților, adică a relațiilor ce


16

se repetă este, potrivit autorului, necesară atunci când se intenționează înțelegerea elementelor

unui proces.

Vom nota în continuare definițiile pe care le introduce autorul pentru a caracteriza

evoluția și dezvoltarea sistemelor, datorită importanței unei astfel de descrieri în modelarea

oricărui sistem complex, cât și a unei ulterioare interpretări ale acestora din perspectiva

funcționării sistemului psihic.

Finalitatea, care poate fi înțeleasă ca un ciclu limită, este un ansamblu de lanțuri cauzale între

sisteme, fenomene sau stări determinate de repetarea unor condiții de mediu care prin acțiuni și

reflectări repetate conduc la formarea de invarianți și la fixarea lor în structuri.

Sinergia este efectul global, neliniar, cooperativ și/sau competitiv al părților pt realizarea

caracteristicilor întregului. Sinergia este produsă de mișcare și organizare și se deosebește de

energie, a cărei acumulare este aditivă, fiind asociată cu efectul separat al părților. Ea

reprezintă un salt calitativ ce rezultă din acumulări cantitative (energetice) și din caracterul

neliniar al informației și materiei.

Aceste două proprietăți, afirmă autorul, sunt cele care definesc în mod decisiv

individualitatea sistemului și sunt asociate invarianței la anumite acțiuni sau schimbări.

Nu poate fi decât îmbucurătoare pentru studiul propus caracterizarea pe care autorul o

atribuie miturilor, aceea de descriptori ai finalității și sinergiei sistemelor. Intuiția ce a stat la

baza modelului se referea întocmai la posibilitatea de identificare a comportamentului și

descriere a dinamicii sistemului psihic prin intermediul simbolurilor, prin metode de analiză

antropologică. Miturile nefiind altceva decât scenarii simbolice universale.

Revenind la compromisul pe care îl enunțăm în secțiunea precedentă a acestui capitol,

referitor la stabilirea unui anume grad de complexitate care să permită dezvoltarea și adaptarea

sistemului, putem adaugă acum observația lui Paul Constantinescu că orice sistem se confruntă

cu necesitatea stabilirii unui optim între funcționalitate și dinamism, pe de o parte, și organizare,

finalitate și sinergie, pe de altă parte.

Noțiunea de invariant se află în relație directă cu cea de informație, respectiv organizare

existente în sistem. În primul rând, să notăm faptul că un număr mare de invarianți înseamnă,

pentru sistem, prezența unui număr mare de constrângeri privind evoluția acestuia. Creșterea

complexității, pe de altă parte, fiind asociată creșterii numărului gradelor de libertate, va asigura

faptul că sistemul nu este limitat la un set restrâns de comportamente, putând astfel evolua.

Autorul indică, de asemenea, posibilitatea caracterizării comportamentului unui sistem prin

intermediul conceptul de simetrie, asociat invarianței față de un grup de transformări. Această

este asociată cu echilibrul stabil, mai precis cu valoarea optimă a funcției de stare, putând fi

atribuită grupului de automorfisme ce caracterizează sistemul.


17

Relația dintre cele două mărimi este invers proporțională, creșterea numărului de

invarianți, adică acumularea de informații, reprezentând reducerea simetriilor. Cu alte cuvinte,

asimetriile produc creșterea ordinii, a organizării și, utilizând conceptele descrise la începutul

secțiunii, a finalității și sinergiei. Prin urmare, autorul atrage atenția asupra faptului că o

acumulare neorganizată a informației prin creșterea număruluide simetrii va fi asociată cu

degradarea entropică.

Pentru a înțelege aplicabilitatea noțiunii de invariant, vom face referire la o definiție

alternativă a informației, dar care propune de asemenea, proprietăți complementare față de

entropie, dată de Shu-Kun Lin: informația este diferența între valoarea maximă posibilă a

entropiei unui sistem și valoarea entropiei sistemului la momentul respectiv (Berian & Maties,

2011). Atunci când un sistem se află aproape de echilibru, el prezintă un grad mai ridicat de

dezordine, iar probabilitățile de a evolua pe diverse traiectorii sunt aproape egale. Ceea ce

înseamnă că are o simetrie mare, deci o valoare mică a informației. Autorii amintesc ca exemplu

pentru aceasta relație și cazul macromoleculelor de AND, a căror entropie este mai mică decât

cea a unui polimer cu aminoacizii distribuiți întâmplător.

Utilitatea acestei caracterizări a sistemelor în baza conceptul de rețea constă în faptul că

identificarea grupurilor de relații existente permite crearea unei ontologii, în vederea descrierii

structurate a realității fenomenelor psihice prin intermediul simbolurilor.

Ca o concluzie a acestui capitol, putem afirma că fundamentală pentru toate fenomenele

este mișcarea și configurarea energiei în diverse feluri, precum și interelationarea dintre sisteme

creată de această permanentă mișcare. Interacțiunea necesită o permanentă structurare urmată de

distrugere. Din punct de vedere al mișcării, structurarea presupune ca premisă menținerea unei

traiectorii. Interacțiunea are nevoie de structurare și destructurare perpetuă, iar evoluția are

nevoie de armonizarea traiectriilor.


18

4 Construcția modelului

Noțiunile teoretice detaliate până acum constituie o bază de concepte ce trebuie avute în

vedere pentru a îndeplini sarcina construirii unui model realist al proceselor psihice utilizând

arhitectura propusă. Doar plecând de la o teorie ce descrie în mod unificator comportamentul

sistemelor, atât pe palierul neviu, cât și viu al realității, se poate întreprinde o caracterizare

coerentă a unui sistem complex ca cel al psihicului uman.

Simbolurile, agregate în jurul unor concepte arhetipale, prezintă o dublă deschidere: spre

fenomenologie, prin posibilitatea identificării experimentale a utilizării acestora de către oameni,

cât și spre structură, prin posibilitatea descrierii diferitelor funcții pe care le îndeplinesc, din

analiza proprietăților definitorii, pe care le manifestă intrinsec.

Reprezentarea unei structuri arhetipale prezintă astfel avantajul abordării a două strategii:

a) Top-Down, printr-o analiză a particularităților fiecărui arhetip și relațiilor dintre ele,

sub forma unei caracterizări în măsură să definească un set de funcțiuni pentru

acestea. Rezultatul îl constituie atribuirea rolurilor în cadrul proceselor psihice și a

structurilor de reglare necesare funcționării sistemului.

b) Bottom-Up, bazată pe identificarea unor tipare de funcționare din analiza

manifestărilor observate pe cale experimentală.

În cadrul lucrării vom continua expunerea instrumentelor teoretice necesare primei

abordări și vom deduce din acestea un exemplu de caracterizare, fără a avea pretenția de a defini

în mod exact din punct de vedere psihologic mecanismele identificate. O caracterizare precisă

necesită un studiu antropologic ce depășește cunoștințele autoarei, însă propunerea are ca scop

exemplificarea modului în care un astfel de model exact poate fi construit.

În ce privește cea de-a două abordare, aceasta va fi tratată ca studiu de caz, prin

implementarea unui algoritm de identificare a prezenței simbolurilor arhetipale în texte literare,

utilizând metode de procesare a limbajului natural.


19

4.1 Abordarea Top-Down

Capitolul propune un prototip pentru modelarea sistemică a proceselor psihice utilizând

cele șase arhetipuri identificate. În acest scop, sunt investigate pentru început o serie de teorii în

măsură să ofere o trasare coerentă a elementelor realității în care aceste procese se desfășoară. În

continuare este prezentat un model de analiză a caracteristicilor simbolurilor universale,

urmărind identificarea unui set de funcții necesare reprezentării unui sistem psihic și pe care

aceste simboluri le pot implementa. În baza acestor concluzii este elaborat, în final, un sistem

ierarhizat ce descrie funcționarea dinamicii mentale.

Reamintim că propunerea reprezintă o interpretare subiectivă a aspectelor prezentate și că

validarea modelului necesită competențe din sfera psihologiei și antropologiei.

4.1.1 Complementare arhetipale

O analiză riguroasă a implicațiilor existenței unor perechi de arhetipuri complementare

presupune, pe lângă determinarea valorilor simbolice ale acestora, stabilirea unui cadru formal

care să descrie dinamica unor astfel de structuri complementare. Intuiția asupra funcționării

arhetipurilor ne conduce la alegerea modelului logicii energiei și principiul antagonismului,

descrise în teoria lui Ștefan Lupașcu.

Existența unor stări antagoniste apare la Lupașcu ca necesară pentru manifestarea

energiei, în care actualizarea uneia din stări provoacă potențializarea celeilalte. Astfel, orice

sistem energetic oscilează între stările sale antitetice, fără a putea să se instaleze în una din ele:

“un dinamism oarecare, o energie implică obligatoriu existența a două energii, un al doilea

dinamism antagonist, căruia îi permite actualizarea prin potentializarea sa și care, invers, este

potențializat prin actualizarea primului.”(Lupascu, 2000).

După cum aminteam și în capitolul precedent, materia este organizată de mișcarea

energiei. Lupașcu nuanțează această observație, considerând materia o sistematizare energetică a

evenimentelor, în care fiecare sistem se supune principiul antagosimului. Conform autorului,

datorită contradicției este posibilă mișcarea energiei. În completarea acestei afirmații, Basarab

Nicolescu notează că “Realitatea în întregime nu este decât o perpetuă oscilație între

actualizare și potențializare.”(Nicolescu, 2009).

În plus față de antagonismul energetic constitutiv, manifestat la nivel macroscopic,

Lupașcu arată că este necesar, pentru ca un sistem să existe, ca elementele sale să fie

“concomitent omogene și eterogene”, cu alte cuvinte contradictorii, făcând referire la


20

antagonismul forțelor nucleare. Acestea, ca și altele aparținând microfizicii, “se mențin într-un

echilibru care înseamnă semi-actualizare și semi-potențializare, în ceea ce am numit starea

T”.Potrivit explicației lui Basarab Nicolescu, Starea T corespunde “unui antagonism maximal,

unei densități maxime de energie sau, informațional vorbind, unei organizări maxime”

(Nicolescu, 2009). Semnificația informațională a acestei stări, cât și cadrul teoretic pentru analiza

relației energie-informație în dinamica sistemelor deschise vor fi descrise în paragrafele

următoare. Reținem momentan faptul că în această stare nu înseamnă anularea contrariilor, ci

unificarea lor, care se produce, cum vom vedea mai departe, pe un plan diferit decât cel în care

există perechea contradictoriilor. Despre antagonismul eterogenizare-omogenizare Basarab

Nicolescu afirmă că este un dinamism organizator, structurant. În general, luptă contrariilor, cum

notează Paul Constantinescu este sursa de schimbare și dezvoltare.

Așadar, pentru Lupașcu există trei stări ce descriu principiul antagonismului: actualizarea

A, potențialitatea P și terțul inclus T. Logica descrisă de el poate fi exprimată după cum urmează

(Nicolescu, 2009): Actualizarea evenimentului (fenomenului sau elementului) corespunde

potentilizarii potentializarii evenimentului non

Actualizarea lui non înseamnă potențializarea lui

Terțul inclus al lui este și terțul inclus al lui non

Sintetizarea acestor relații poate fi urmarită în tabela de valori 4.1. (Lupascu, 2000):

non

A P

T T

P A

Tabelul 4.1. Principiul Antagonismului al lui S. Lupascu

Această formalizare este întocmai principiului postulat de Jung al coincidenței

contrariilor (Coincidentia Oppositorum). Într-o altă scriere, Jung afirmă:“Nu există în om nici un

instinct care să nu fie contrabalansat de un altul.” (Jung, 2006). Această observație va fi utilă în

alegerea efectivă a simbolurilor cu care operează fiecare arhetip. Dacă este nevoie de contradicție

pentru ca mișcarea să existe, înseamnă că sunt la fel de necesare și structuri invariante, “spatii

caracterizate de o anumită permanență, caracterizată în puncte fixe”, cum le numește Petrariu

(Petrariu, 2012). Aceste observații sunt utile, din perspectiva modelului pe care urmărim să îl

descriem, în caracterizarea mecanismelor de conservare.


21

4.1.2 Modelul lumii

Înainte însă de a putea caracteriza arhitectura și funcționalitățile ei, este necesar să

stabilim contextul în care se manifestă, mediul în care există și se dezvoltă. Vom modela, așadar,

și spațiul în care desfășoară. Pentru a păstra caracterul universal al simbolurilor arhetipale se

impune construcția unui cadru izomorf cu realitatea, așa cum este ea percepută de oameni.

Vom utiliza în acest sens descrierea lui Basarab Nicolescu, ce susține ideea structurării

realității pe niveluri, în cadrul cărora se aplică un set de legi, între diferitele nivele existând o

ruptură a acestor legi. Se întâmplă astfel când trecem de la nivelul cuantic la cel macroscopic,

spre exemplu. Autorul notează diferența între nivelurile de realitate și cele de organizare, tocmai

din perspectiva acestor reguli diferite: organizarea se petrece în cadrul aceluiași nivel de realitate.

Aplicabilitatea acestui concept în cadrul sistemelor sociale a fost de asemenea semnalată de autor

în cărțile sale, Ce este realitatea și De la Isarlik la Valea Uimirii, iar compatibilitatea teoriei cu

cea a lui Lupașcu ne permite astfel să încadrăm sistemul arhetipal propus într-o astfel de viziune

asupra lumii.

Înțelegerea realității conform descrierii lui Basarab Nicolescu, presupune, potrivit lui

Petrariu, o gândire de tip terțiar, simbolică, ce este opusă reducționismului. Tratarea nivelelor de

realitate se face folosind proprietatea de izomorfism: legile izomorfe sau simbolice sunt legi care

se aplică pe toate nivelurile de realitate.

Două niveluri adiacente sunt legate prin logica terțului inclus, în sensul că starea T

prezentă la un anumit nivel este legată de un cuplu de contradictorii (A, non-A) de la nivelul

imediat următor. Starea T operează unificarea contradictoriilor A și non-A, dar această unificare

se operează la un nivel diferit de cel la care sunt situați A și non-A.

Basarab Nicolescu a arătat că antagonismele, necesare pentru existența subiectului,

impun constrângeri ce generează tensiuni: “Terțul inclus apare doar atunci când energia

produsă de contradicție este maximul suportat de sistemul din care face parte contradicția.”

(Nicolescu, 2011). Așadar, capacitatea de a integra două aspecte contradictorii depinde de

accesul sistemului la nivelul superior față de planul în care se manifestă acestea, nivel în care

contrariile sunt unificate prin logica terțului inclus.

Prin urmare, putem considera că pentru a atinge starea T este nevoie de menținerea

conflictului în intensitatea lui maximă suficient de mult timp pentru ca acesta să se dizolve.

Acest timp va fi determinat de relațiile ce trag traiectoria în afara punctului de echilibru, de

intensitatea contradicțiilor și de congruența contextul extern cu traiectoria internă. Aceasta din

urmă asigură o direcționare a energiei pe trasee firești, în care conflictele secundare sunt minime.

Modalitatea de acces la nivelul superior descrisă nu este străină de practicile curente ce vizează

autodepășirea: concentrarea pe senzații în performanță sportivă, meditația. Până la acestea, chiar

unul din atributele adultului, deci simbol pentru arhetipul Învățatului, este capacitatea de a răbda,


22

de a suportă tensiunea. În “Aion. Contribuții la simbolistică Sinelui”, Jung exprimă ideea că

unificarea contrariilor este un proces psihic de dezvoltare care se exprimă prin simboluri (Jung,

2005).

Avem de-a face, așadar, cu două direcții pe care se manifestă procesele: pe verticală,

străbătând mai multe nivele, de la simplu la complex, și pe orizontală, în cadrul unui singur

nivel. Petrariu notează că mișcarea pe verticală, specifică dezvoltării, urmează succesiv legi de

mișcare diferite, în timp ce mișcarea pe orizontală corespunde unei singure legi (Petrariu, 2012).

Evoluția înseamnă așadar, creșterea informației la traversarea nivelurilor de realitate.

Vom încerca astfel să definim funcționarea sistemului arhetipal pornind de la acest

concept, bazându-ne pe observația lui Basarab Nicolescu: “nivelurile de realitate permit să

definim noțiuni utile ca niveluri de limbaj, niveluri de reprezentare, niveluri de mterialitate sau

niveluri de complexitate.”(Nicolescu, 2011). În acest sens, sunt utile conceptele descrise în

capitolul precedent. Conform autorului, “Dinamica energetică a evenimentelor, modelată de un

principiu al organizării informaționale, are însușirea de a fi totodată un principiu structurant al

diferitelor scări ale realității.”.

Subiectivitatea

Nu putem însă continua descrierea fără a lua în calcul, mai ales în baza ultimei observații

ale autorului cărții “Ce este realitatea?”, noțiunea de subiect. Definirea acesteia este, cu

siguranță, una dintre cele mai dificile sarcinii, tocmai datorită caracteristicii sale intrinseci:

subiectivitatea. În același timp, necesitatea existenței unei perspective personale, a unui unghi de

a privi realitatea, este indiscutabilă în încercarea de a modela coerent orice structură cognitivă

sau emoțională. Vom urma sfatul lui Ștefan Lupașcu, de a ne “desprinde de moștenirea literară,

psihologică, filozofică, metafizică ce se acumulează confuz și fără prea mare eficacitate” în

această noțiune (Lupascu, 2000) și vom încerca, în schimb, să oferim o descriere a subiectivității

în concordanță cu teoriile expuse anterior.

În acest sens, ne vom folosi de principiul imaginii, enunțat de Paul Constantinescu,

conform căruia orice sistem “realizează prin reflectare pe toate palierele de organizare a

materiei o imagine, un model al mediului extern pe care îl conservă în structură sa. Stabilitatea,

conservarea, dezvoltarea sistemului depinde de capacitatea de a corela imagina de sine (bazată

pe autoreglări) cu imaginea mediului.” (Constantinescu, 1990). Vom avea deci de-a face cu o

trecere de la informație, prin percepție, către o reprezentare internă a obiectului observat. Ca și în

cazul obiectului, vom opera cu noțiunea de nivele de realitate ale subiectului. Ne referim la ceea

ce Basarab Nicolescu numește terțul ascuns, cel care dă sens terțului inclus: așa cum pentru orice

pereche de contrarii există terțul inclus, în același fel, pentru perechea obiect-subiect există terțul

ascuns.


23

Revenind la sistemul arhetipal propus, deducem că funcția de observator poate fi realizată

de oricare dintre cele 6 instanțe, iar dinamica sistemului permite oricând trecerea de la un

observator la altul. Ajungem așadar la concepția lui Lupașcu, potrivit căreia subiectul este de fapt

o “multitudine ierarhică de subiecte de subiecte”. Considerând subiectul un agent, centrul sau

locul actualizărilor (energetice), Lupașcu arată cum, în momentul în care dorim să cunoaștem

starea exactă a unui subiect, acesta încetează să mai fie unul, dispărând în inconștient (la fel cum

se întâmplă și cu actualizările), în timp ce un alt subiect îi ia locul.

După cum afirmă și Petrariu, contradicția interior-exterior este proprie structurilor vii,

această fiind dată, în concepția lui Mihai Drăgănescu, de un anume tip de vecinătăți, ce mențin

unitatea organismului viu. De reținut că această contradicție trebuie întotdeauna raportată la

nivelul de realitate investigat.

Caracterizarea subiectivă ne va oferi șansa de interpretare contextuală a simbolurilor

arhetipale obiective, după cum specifică și Paul Constantinescu:“Semnificația informației

reflectă aspecte subiective ale mișcării progresive a structurilor psihice” (Constantinescu,

1990).

Aproape de abordarea pe care o propunem se află și propunerea de clasificare a realității

pe regiuni în baza criteriului de proximitate între subiect și obiect dezvoltată de Heisenberg. Însă

o descriere mai exactă am întâlnit-o în lucrarea (Berian & Maties, 2011). Degradarea informației

la care un observator real are acces: cu cât sistemul este mai aproape de starea de echilibru,

starea sistemului va fi mai greu de localizat în spațiul fazelor. De asemenea, Basarab Nicolescu

afirmă că traiectoriile umaniste se generează prin implicarea conștientă a omului în mișcare

(Nicolescu, 2011).

Timpul

Atât din perspectiva proceselor energetice și informaționale ce au loc în sistem, cât și din

perspectiva reprezentării unei realități subiective, este imposibilă construcția unui model de

funcționare a mecanismelor psihice fără a lua în considerare dimensiunea temporală. Legat în

mod direct de noțiunea de entropie, timpul este cel prin care se realizează consumul de energie.

Mihai Drăgănescu afirmă că acesta trebuie suportat de energie atunci când mișcarea se

diminuează sau încetează (Draganescu, 1985). Autorul menționează de asemenea că timpul are o

influență directă asupra ordinii în cadrul proceselor de orice tip, considerându-l rudiment al

cauzalității și cadru al mișcării și schimbării.

Sunt cunoscute două tipuri de mecanisme prin care omul are acces la dimensiunea

temporală: intrinseci, înnăscute, cum este cazul ritmului circadian, ce asigură o sincronizare cu

timpul “obiectiv”, și voluntare, conștiente, menită să ofere subiectului o estimare, prin măsurarea

conștientă a duratelor temporale.


24

4.1.3 Arthitectura sistemului

O arhitectură reprezintă, conform definiției lui Mihai Drăgănescu, o mulțime de funcțiuni

pe care o realitate o prezintă în raport cu alta, așadar o anumită interfață între cele două

(Draganescu, 1985). Conform autorului, viața în sine se caracterizează printr-o arhitectură de

funcțiuni. De notat însă că nu operațiile fizice sau chimice ce descriu realitatea observată sunt

cele care definesc o funcțiune, ci tipul relațiilor ce există între componentele sistemului.

Drăgănescu afirmă că “ființele vii sunt ansambluri ordonate de operatori”, și atribuie structurii

abstracte formate de relațiile dintre aceștia o importanță mai mare decât cea a structurii atomice:

“Dacă viața este un process care se desfășoară prin funcțiuni, aceste funcțiuni se îmbină între

ele nu atât în secvențe liniare, ci în bucle cibernetice, în cicluri.” (Draganescu, 1985). Ordonarea

pe care o produce această secvență conferă, potrivit autorului, o primă formă de unitate unui

organism sau proces viu.

Unitatea sistemică, atât la nivel de proces complex, individ, sau chiar la nivelul întregii

realități, se realizează pe bază schimburilor reciproce care se desfășoară în mod continuu între

componente. Relațiile sunt cele care întrețin energia. Potrivit lui Petrariu, “Mecanismul relației

conține un mecanism de reprezentare. Valoarea obiectului cu care se intră în relație este dată de

valorile cu care este asociat în reprezentarea personală”, acest lucru întâmplându-se chiar dacă

relația nu se materializează imediat (Petrariu, 2012).

Luând în considerare aceste observații, cât și cele parcurse până acum, ne putem imagina,

că modelul propus reprezintă un sistem multiagent, în care fiecare Arhetip (agent) se manifestă,

fie cooperativ, fie competitiv, în raport cu celelalte. Ceea ce se negociază este relația dintre

acestea, fiecare agent fiind să își coordoneze o serie de acțiuni supuse atât constrângerilor

implicate de funcționarea proprie, cât și cele specifice nivelului de realitate pe care activează.

Într-adevăr, Paul Constantinescu afirmă că prin intermediul comunicării pe orizontală se

realizează procese de cooperare și/sau competitivitate ale subsistemelor (Constantinescu, 1990).

Putem considera, bazându-ne de asemenea pe observația lui Basarab Nicolescu potrivit căreia

mentalul și corpul fizic cred numai în existența actualizării, că fiecare arhetip își negociază

măsura în care este activat.

Această descriere intuitivă este susținută și de afirmația lui Cannon, conform căreia

funcționalitatea corpului uman este o consecință a dorinței fiecărui circuit de control de a rămâne

într-o stare staționară, stare în care parametrii esențiali ai organismului își păstrează valoarea

constantă în timp (Berian & Maties, 2011).


25

În continuare propunem un model de identificare a unui set de atribute și proprietăți ale

arhetipurilor, structurate conform nivelelor de realitate considerate relevante pentru funcționarea

lor în cadrul unui sistem autonom ce modelează dinamică psihică.

Elemente structurale

Revenind la structură arhetipală propusă, în plus față de caracterul complementar al

acestor simboluri de bază și intuirea unor planuri diferite de semnificații pentru fiecare din cele

trei perechi, analiză din perspectiva unor aspecte necesare funcționării ca sistem scoate în

evidență simetrii și forme de organizare. Reamintim observația expusă în Capitolul 1, referitoare

la orientarea spre exterior sau către interior a emoțiilor în modelul lui Plutchik, cât și direcția

Constructiv - Distructiv. În tabelul următor poate fi vizualizată interpretarea proprie a emoțiilor

din perspectiva celor două direcții mai sus menționate:

Tabelul 4.2. Directiile emotiilor


26

Tabelul 4.2. Directiile emotiilor (continuare)

În scopul lucrării, vom extinde aceste caracteristici la nivel de simbol, depășind deci sfera

emoțională, și le vom considera definitorii pentru funcțiile implementate de arhetipuri. Se poate

identifica, de asemenea, un plan Real, sau Natural (Sine, Copil, Gen) și unul Imaginar, sau

Dobândit (Ego, Maestru, Gen opus). Denumirea are la bază capacitatea arhetipurilor din ultima

categorie de a opera cu obiecte abstracte. Însă aceste două planuri scot de asemenea în evidență

relația arhetipurilor cu timpul, celor aparținând planului Real fiindu-le propriu prezentul, în timp

ce imaginarului îi corespund trecutul și viitorul. Această relație se datorează caracteristicilor

dominante. Spre exemplu, pare o considerație de bun simț ca arhetipul Copilului să relaționeze

mai puțin cu trecutul, deoarece acesta este prea scurt în raport cu existența proprie. În același fel,

putem observa o afinitate a egoului spre trecut sau viitor, în detrimentul prezentului, datorită

modului în care se construiește acest arhetip, descris anterior.


27

O altă observație se referă la valoarea pe care o implică fiecare opoziție. În mod firesc,

diferențele între semnificantii fiecărei perechi fac imposibilă comparația directă între planuri,

datorită unităților de calitate diferite. Interpretarea propusă vizează rolul fiecărei contradicții în

dezvoltare:

a) Perechii Copil - Învățător îi sunt asociate noțiunile de adecvat-neadecvat

b) Perechii Feminin - Masculin îi sunt asociate noțiunile de frumos-urât

c) Perechii Sine - Ego îi sunt asociate noțiunile de adevărat-fals

Considerăm că aceste valori, aflate cu arhetipurile într-o corespondența simbolică,

reprezintă o bază coerentă pentru descrierea noțiunilor de bine și rău raportat la context, deci

subiectiv.

Elemente functionale

Pe lângă identificarea implicațiilor pe care le scoate în evidență structura simetrică a

modelului propus, analiza arhetipurilor din punctul de vedere al dezvoltării mentalului uman

poate conduce la stabilirea unor funcțiuni precise pentru fiecare simbol. Spre exemplificare,

propunem două astfel de proprietăți.

Ierarhiile se construiesc pe baza conceptelor de dominație și supunere, deci sunt proprii

arhetipului Învățatului, ca atare capacitatea unui subiect de a-și crea și întreținere ierarhii interne,

deci în ultimă instanță de a construi o reprezentare structurată a lumii, va depinde gradul de

dezvoltare al arhetipului (nivelul de realitate la care a ajuns) și de măsura în care relațiile

momentane pe care le întreprinde îi permit să se manifeste. Putem deduce, în plus, că arhetipul

Învățătorului împreună cu Masculin conduc la organizare, prin suprapunerea acțiunii peste

ordine.

Considerăm că arhetipul Copilului implementează Imaginația. Petrariu demonstrează, în

baza teoriei lui Basarab Nicolescu, că imaginația poate fi una creatoare, de acțiune, spontană, sau

poate căpăta un caracter reactiv și degenerativ, cum se întâmplă în cazul confuziei nivelurilor de

realitate sau al utilizării imaginației ca suport pentru satisfacerea unei nevoi. Imaginația ca

substitut nu poate fi decât funcția Egoului, care va urmări o poziție dominantă față de Copil

pentru a-i folosi imaginația.


28

4.1.4 Descrierea funcționalităților plecând de la conceptul de nevoie

Premisa acestei abordări este că analiza nevoilor, împreună cu o structurare coerentă pe

niveluri de realitate permit deducerea unor structuri de control necesare funcționării modelului în

parametrii echivalenți celor observați în comportamentele sau extrași din relatările umane.

Analiza își propune identificarea unui set de funcționalități necesare pentru ca modelul ales să

îndeplinească condițiile de autonomie și să răspundă conform ipotezelor presupuse. Pentru a

respecta structura realității simbolice, fiecare funcție va avea asociat câte un arhetip ale cărui

caracteristici permit implementarea acesteia de către structura simbolică, și un nivel de realitate

pe care operează.

Consumul de energie, gestionarea informației și structurile de reglare menite să le

optimizeze sunt legate de conceptul de nevoie, ca primă motivație pentru acțiune. Petrariu

propune o ierarhizare a nevoilor pornind de la nevoia ființei umane de a deveni mai capabilă și

afirmă că o nevoie subiectivă poate avea un caracter mai mult sau mai puțin obiectiv pentru

nevoile altor sisteme, în funcție de relațiile în care se află, ceea ce înseamnă că ierarhizarea

valorilor este necesar să fie raportată la nivelul de realitate căreia îi aparține, la componența

sistemului care o manifestă și la întreg ansamplul de arhetipuri.

O altă nevoie pe care autorul o consideră de bază este nevoia de liniște. Suntem de acord

cu afirmația conform căreia aceste două nevoi folosesc în mod privilegiat energia disponibilă,

însă interpretarea pe care o propunem, în contextul unei reprezentări simbolice, este aceea că cele

două necesități se află la poluri opuse, din punct de vedere al informației. Nevoia de liniște, pe

care o considerăm specifică arhetipului Copilului, presupune un grad de organizare minim, în

timp ce nevoia omului de a fi mai capabil corespunde unei informații bogate și structurate. Un alt

argument pentru această presupunere îl reprezintă faptul că atingerea și depășirea potențialului

propriu nu se poate realiza în condiții de liniște și confort. De aceea, în cadrul ierarhiei pe care o

propunem, vom considera că întreaga activitate psihică se desfășoară ca o pendulare continuă

între aceste două cerințe. Mai mult, vom asocia nevoia de auto-depășire a arhetipului Părintelui,

înscriindu-ne astfel în modelul de reprezentare a realității specific tuturor miturilor, ce prezintă

traiectoria dezvoltării eroului, cu ajutorul figurii învățătorului.

Figura 4.1. Organizarea nevoilor de baza


29

Vom utiliza în continuare alte trei nevoi identificate de autorul citat, pe care le vom

descrie conform interpretării proprii și le vom asocia câte un arhetip responsabil pentru

satisfacerea (controlul) lor:

a. Nevoia de a exista

În interpretarea personală, această necesitate este, în primul rând, una biologică, într-

un anume sens nediferențiată, și o vom atribui Sinelui. Intuitiv, acest tip de raportare

la realitate corespunde modului de funcționare al emisferei cerebrale stângi.Sinele

trebuie să existe oricare ar fi. Diferențierea apare o dată cu Ego-ul, pentru care este

importantă unicitatea existenței. Corespunde modului de reprezentare a realității

specific emisferei drepte.

- Oricare ar fi (Sine)

- Unic (Ego)

b. Nevoia de a se dezvolta

Pentru ca un organism să se dezvolte, este necesar că el să crească și să se adapteze.

Din acest motiv, vom considera că această nevoie este gestionată de perechea de

arhetipuri Copil-Învățător. Se impune diferențierea nevoii de dezvoltare de cea de

auto-depășire, pe care Petrariu o numește nevoia de a fi mai capabil. Dezvoltarea, prin

componentele sale enunțate la începutul paragrafului, este, în anumite limite,

universală viului, în timp ce auto-depășirea este specifică omului.

- Creștere (Copil)

- Adaptare (Învățător)

c. Nevoia de a comunica

Cele două instanțe ale oricărei comunicări, emițătorul și receptorul, prin naturile lor

activă, respectiv pasivă, sugerează analogia cu două arhetipuri ce sunt caracterizate

prin excelență de aceste proprietăți: Masculin și Feminin. Considerăm nevoia de

comunicare că fiind universală, independentă de mesaj.

- Emisie (Masculin)

- Recepție (Feminin)

În baza acestor observații propunem o structură ierarhizată de control, desfășurată pe axa

Energie - Informație, în cărui arhetip îi este asociată o funcție de reglare în cadrul sistemului.

Descriem cele cinci nivele ale sistemului de jos în sus, începând de la cel cu informația cea mai

puțin organizată:


30

1. Nivelul IV- Controlul Energiei

Descrisă în paragrafele anterioare, controlul stării de liniște este realizat de arhetipul

Copilului, în baza informației și energiei primite de la toate celelalte arhetipuri.

Scopul modului este păstrarea valorii de confort, prin metode ce vor fi detaliate în

secțiunea următoare a lucrării.

Nivelul poate fi extins prin introducerea de funcții suplimentare ale căror finalitate în

funcționarea sistemului o reprezintă reglarea proceselor energetice, din perspectiva

cognitivă și emoțională.

2. Nivelul III- Etajul nevoilor principale

Urmărind interpretarea propusă, acest nivel corespunde unui grad mai ridicat de

organizare a informației și presupune, așadar, operații de complexitate sporită,

implementate de câte un arhetip, a cărui interpretare semantică justifică

funcționalitatea aleasă. Este vorba de nevoile de existență, comunicare și

dezvoltare.Considerăm adecvată plasarea lor pe același nivel ierarhic, datorită

imposibilității de realizare a uneia din cele trei funcții fără celelalte. Nu vom include

aici și mesajul comunicării, datorită informației adiționale pe care o presupune acesta.

După cum vom vedea, elaborarea mesajului ține de un nivel ierarhic superior.

3. Nivelul II- Etajul raportării la timp

Orice descriere a subiectivității necesită în prealabil o raportare la timp. Mihai

Drăgănescu afirmă că nu este posibilă conștiința fără durată (Draganescu, 1985). De

aceea, propunem ca în etajul iararhic superior nevoilor principale, să se realizeze

controlul operațiilor ce țin de timp, fără a intra în detalii referitoare la durată

percepută și cea estimată. Cum în acest nivel apare o prima formă de percepție

subiectivă, vomp opera în continuare cu arhetipul Genului și al Genului Opus și nu a

simbolurilor diferențiate, Masculin și Feminin, conform precizării din Capitolul

Introductiv.

Atribuim așadar, câte o funcție fiecărui câmp temporal.

- Trecutului, funcția Memoriei

Din analiza caracteristicilor arhetipurilor în raport cu timpul, prezentată în

subcapitolul anterior reținem perechea de simboluri ce operează cu trecutul,


31

considerând că acest modul este controlat de Învățător și simbolul aferent

Genului Opus.

- Prezentului, funcția de Atenție, de direcționare a mecanismelor senzoriale și

cogniției către momentul curent. Am precizat deja că Sinele și Copilul sunt prin

excelență caracterizate de actualitate.Copilul, așa cum demonstrează Piaget, sunt

definiți de egocentricitate, în sensul că întâmpină dificultăți în a-și reprezenta

realitatea din perspectiva altor persoane.

- Viitorului, funcții proiective, de imaginație și anticipație.

4. Nivelul I - Etajul subiectivității

Având un grad de organizare a informației superior nivelului precedent, în cadrul

acestui mesaj se realizează controlul perspectivei personale, atât prin funcții ce

asigură continuitatea subiectivă a reprezentării realității, cât și care vizează

obiectivarea contextului experimentat.

5. Nivelul 0 - Etajul nevoii cele mai înalte, de auto-depășire

Corespunde funcțiilor cognitive ce presupun informație structurată, cum sunt cele de

estimare, de planificare, elaborare de mesaje și auto-control.

În schema de mai jos, notația Arhetip(index)

se referă la diferite grade de organizare pe care

le manifestă structura informațională a componentei, pe nivelul de realitate pe care se gasește.

Considerăm necesară această mențiune pentru a deosebi diversele roluri ale arhetipurilor, în

funcție de bogăția și ordinea informației pe care o acumulează. De asemenea, structura de control

propusă poate fi dezvoltată, în sensul identificării unor subnivele suplimentare și detalierii

funcțiilor fiecărui simbol.


32

Figura 4.2. Schema de control ierarhizat


33

Anticipând conținutul studiului de caz din Capitolul 5, menționăm că vom aborda în

special dinamica energiei în cadrul sistemului. Tocmai de aceea, revenind la observația că nevoia

de liniște corespunde unei informații nediferențiate, slab structurate, deci că se manifestă în

special în planul energiei, continuăm prin a propune o metodă de interpretare a modalității de

realizare a controlului acestei nevoi, urmărind reperele indicate de Petrariu în raport cu această

necesitate. Un argument în plus pentru alegerea acesteia pentru un studiu detaliat îl reprezintă

legătura directă cu problema contrariilor, expusă în subcapitolul “Complementare Arhetipale”.

Amintim premisa că orice interacțiune care cere o liniștire va implica funcționarea Copilului.

Necesitatea plăcerii pentru funcționarea optimă a fost stabilită încă din 1921, de către Freud.

Consecința pentru sistemul arhetipal este că măsura în care se poate acționa depinde de starea

copilului.

Cum menținerea satisfacției la valoarea ei maximă este imposibilă, avem de-a face cu o

pendulare permanentă între satisfacție și insatisfacție. Acest lucru se datorează atât condițiilor

exterioare, ce nu corespund mereu propriilor nevoi, cât și diminuării intensității senzației de

mulțumire în timp. Petrariu introduce conceptul de auto-liniștire, pe care îl vom interpreta din

perspectiva arhetipurilor. Acest concept poate fi lesne asociat problemelor de identificare a

intenției din spatele acțiunilor. Pentru el, liniștea este o stare ce urmează tensiunii potențialității.

Autoliniștirea este un mecanism interior izomorf cu mecanismul de interacțiune. Conform

autorului, nevoia de liniște, declanșată de energia produsă la contactul cu o contradicție, poate fi

multumita fie prin: a) pendularea gândirii între trecut și viitor, b) elaborarea de explicații care să

anuleze contradicția, c) prin construcții imaginare. Ne propunem o interpretare a acestor

mecanisme din perspectiva posibilităților de modelare prin intermediul componentelor

arhetipale. Înțelegem că energia astfel produsă trebuie disipată printr-o formă de lucru mecanic

(Petrariu, 2012).

a) Pendularea între trecut și viitor poate fi tradusă ca proiecția unui simbol în trecut pe

un plan viitor cunoscut, putând fi deci reprezentată formal că o funcție de comutare.

Este necesară acum stabilirea unei reguli de degradare a energiei. Vom consideră că

reducerea energiei resimțite a contradicției ( CU ) prin pendularea între trecut și viitor

depinde de intensitatea simbolului întâlnit în trecut ( SI ) ce se proiectează, distanța

( T ) în timp față de momentul curent (că măsură a evadării din prezent) și de

frecvența comutatiilor :

),,(_

TIfdt

dUS

PC

(4.1)

Presupunem că descărcarea cea mai rapidă a energiei se realizează atunci când

pendularea este ancorată de un simbol cu intensitate mare ce realizează compensarea

semantică fără de contradicție, este depărtat în timp față de momentul curent, iar

frecvența comutațiilor este mare.


34

În continuare vom caracteriza funcția de comutație din perspectiva fenomenului pe

care îl descrie, astfel încât să putem deduce arhetipul care îi corespunde și nivelul de

realitate pe care se găsește. Presupunem că o operație ritmică cu frecvență înaltă și

schimbare bruscă de semn, cum este comutația nu ar putea fi pusă în funcțiune de

arhetipul feminin, caracterizat de continuitate. Excludem de asemenea arhetipurile

sinelui și copilului, ca urmare a observației din subcapitolul anterior cu privire la

raportul cu dimensiunea temporală a fiecărei componente simbolice. Descrierea

inițială a mecanismului indică spre arhetipului ego-ului, cel care operează cu proiecții

și este caracterizat de proprietatea de discontinuitate.

b) Considerăm elaborarea de explicații pentru minimizarea conflictului introdus de o

contradicție drept construcții de tip rațional, deliberări cu final favorabil, ce operează

cu elemente aparținând trecutului pentru a emite concluzii. Nu ne propunem

modelarea mecanismelor de rațiune și deducție, ci le considerăm realizabile și

controlăm măsura în care acestea se manifestă. Descrierea indică spre arhetipul

învățătorului pentru implementarea acestui tip de evitare a contradicției, datorită

rolului pe care îl are figura simbolică în deprinderea și utilizarea mecanismelor de

inferență.

La fel ca în cazul funcției de comutare, propunem un model pentru descărcarea

energiei utilizând construcția de explicații. Într-o situație reală, eliminarea conflictului

corespunde raționamentului care se finalizează cu un simbol compensator și este cea

mai apropiată de realitatea cunoscută.

Considerăm că degradarea energiei conflictului va depinde de trei factori:

- Numărul de inferențe sau deducții (pași de argumentare) necesare obținerii

concluziei favorabile. Această mărime dă dimensiunea argumentării: cu cât

explicația este mai directă, cu atât energia scade mai repede.

- Distanța dintre noua stare, *Is , obținută în urma explicației,și realitatea

contradicției resimțităinitial, Es . Notăm *IE sss

- O masură a conștiinței de sine, C, care permite sau nu acceptarea rezultatului

explicației drept realitate.

),,(_

Csnfdt

dUI

EC (4.2)


35

c) Construcțiile imaginare au ca suport temporal viitorul, a cărui deschidere spre

nedeterminare permite dezvoltarea de ipoteze posibile. Atribuim implementarea

aceastei funcții arhetipului copilului, datorită componentei imaginare definitorii.

Petrariu demonstrează, în baza teoriei lui Basarab Nicolescu, că imaginația poate fi

una creatoare, de acțiune, spontană, sau poate căpăta un caracter reactiv și

degenerativ, cum se întâmplă în cazul confuziei nivelurilor de realitate sau al utilizării

imaginației ca suport pentru satisfacerea unei nevoi. Imaginația ca substitut nu poate

fi realizată decât prin controlul egoului asupra funcției copilului.

Similar cazurilor precedente și păstrând notațiile de până acum, definim descărcarea

energiei conflictului prin construcții imaginare:

),,(_

Csnfdt

dUI

IC (4.3)

Pentru a descrie în continuare dinamica asociată controlului nevoilor psihice putem

extinde presupunerea și consideră că liniștea obținută prin reducerea contradicției și consumul

energiei are ca efect activarea arhetipului copilului.

Prin rezolvarea contradicției, energia aferentă acesteia este descărcată și astfel se produce

liniștirea. Contradicția poate fi împăcată sau ignorată. Când este împăcată, prin menținerea stării

maxime a energiei conflictuale până la descărcarea acesteia în alt plan, se realizează prin

contribuția Sinelui, Maestru, Gen. Când este igonorata, este datorită Ego-ului, Copil, Gen_opus.

Natura nevoilor scoate în evidența necesitatea considerării lor din perspectiva optimizării,

într-o situație reală posibilitatea utilizării unui astfel de simbol ideal fiind restricționată. Un prim

tip de restricții pe care le vom defini îl reprezintă limitarea disponibilității simbolului. La un

moment de timp, depinzând de starea sistemului, nu toate simbolurile sunt disponibile pentru a fi

utilizate ca argument pentru o funcție. Această constrângere poate fi de natură energetică

(distribuția energiei în starea curentă nu depășește pragul de activare al simbolului), de natură

logică (situarea în una din părțile contradicției nu permite accesul la resursele părții

complementare), sau operațională (simbolul nu este valid pentru funcția în cauză). Se pune astfel

problema minimizarii energiei produsă de contradicția între starea internă, Is și starea aferentă

stimului extern, Es , în prezența acestor tipuri de constrângeri.

Generalizând, putem considera că disponibilitatea resurselor unui arhetip (simbolurile și

funcțiile pe care le implementează) depind de a) energia stimulului, b) timpul în care se

desfășoară transmisia acesteia (timp de acțiune), c) gradul de organizare a informației pe care o

transmite inputul.


36

4.2 Abordarea Bottom-Up

Capitolul are în vedere extragerea caracteristicilor dinamice ale interacțiunilor dintre

simboluri, așa cum apar în realitatea concretă a experiențelor umane. În termeni generali, scopul

abordării este recunoașterea unor pattern-uri și invarianți în modul de reprezentare a structurilor

simbolice, în măsură să conducă la o descriere formală a relațiilor ce se stabilesc, din punctul de

vedere al energiei și al informației, între arhetipuri pe diferite nivele de realitate.

Dimensiunea lucrării nu permite un studiu exhaustiv al problematicii, din care să reiasă o

formalizare exactă a acestor interacțiuni din perspectiva mărimilor studiate, însă oferă reperele

analizei, a metodelor ce pot fi utilizate și o implementare ce vizează identificarea aspectelor ce

țin de schimburile de energie între componente.

4.2.1 Limbajul ca evidență a proceselor psihice

În articolul “A theory of emotions based on natural language semantics” (Adi, 2009),

sunt amintiți diverși autori ce clasifică limbajul drept cel mai eficient indicator al experiențelor

emoționale (Fussell, Ortony, Collins). Deoarece scopul cercetării curente este de a modela mai

mult decât afectele, prin integrarea aspectelor emoționale cu cele cognitive, considerăm că

evidențe ale proceselor psihice pot fi urmărite pe scări diferite ale manifestărilor umane,

începând de la dialogul interpersonal, vorbit sau scris, și mergând până la interacțiuni de natură

politică, evoluția artefactelor culturale, a mesajelor artistice, și altele.

În acest sens, vom prezenta un studiu de caz ce analizează interacțiunile simbolice în

cadrul unei piese de teatru. Alegerea se bazează pe două argumente: întâi, recunoașterea

emițătorului mesajului este mai evidentă în astfel de opere literare, datorită marcării explicite a

personajelor. În plus, istoria teatrului este un bun exponent al paradigmelor culturale, permițând

o analiză antropologică adecvată.

Goddard și Wierzbicka au propus un set de 63 primitive semantice, ce reprezintă cei mai

simpli termeni ce pot fi utilizați pentru a descrie înțelesul tuturor celorlalți termeni, argumentând

valoarea lor de metalimbaj stabil, independent de limbă. Acest set, de dimensiuni reduse, dar

flexibil ca posibilități de expresie, a rezultat în urma numeroaselor studii, inteprinse de autori în

mai bine de treizeci de ani, în vederea stabilirii unor concepte universale, independente de

cultură sau perioada istorică. Wierzbicka (Wierzbicka, 1999) menționează de asemenea că modul

în care oamenii interpretează emoțiile proprii depinde de matricea semantică specifică limbii

native.


37

În acest context, universalitatea simbolurilor arhetipale, cât și corespondența acestora cu

procesele psihice, constituie un argument pentru studiul vocabularului simbolic aferent fiecăruia,

în vederea analizei modului în care oamenii își descriu realitatea, operând cu semnificate.

Lucrarea nu își propune stabilirea acestui vocabular universal, deoarece acest demers presupune

teorii lingvistice și antropologice ce depășesc pregătirea autoarei, ci testează abordarea, plecând

de la un vocabular-exemplu.

Reținem de asemenea, din lucrarea mai sus menționată, cele trei nivele de fenomene ce

au ca rezultat expresia emoțiilor în cuvinte, a căror analiză o vom urmări în construcția

vocabularului de test:

1. Fenomenele psihice

2. Conceptualizarea fenomenelor psihice

3. Cuvintele și expresiile legate, într-o anumită limbă, de conceptele investigate.

(Adi, 2009)

În contextul descrierii realității pe nivele, detaliată în cadrul Abordării Top - Down, este

necesar, de asemenea, studiul limbajului din perspectivă ierarhizată. În cartea

“Transdisciplinaritate și Mecatronică”, autorii prezintă o surta istorie a acestei abordări,

inistand pe importanța paradoxurilor lui Russell și asupra sistemului ierarhizat de obiecte logice,

dezvoltat de acesta (Berian & Maties, 2011). De interes pentru studiul pe care îl realizăm este

însă modelul nivelurilor de limbaj propus de Tarski pentru a soluționa paradoxurile semantice.

Teoria sa ne permite o interpretare corectă a informației conținute de un simbol identificat într-un

termen lexical, din punctul de vedere al palierului de realitate pe care este plasat. În linii mari, în

formalizarea lui Tarski se disting: limbajul-obiect, metalimbajul (ce face referire la limbajul-

obiect), meta-metalimbajul, ș.a.m.d. În felul acesta pot fi identificate, urmărind construcția

sintactică, referințele obiectelor simbolice studiate, pentru a modela fluxul de informație între

arhetipurile cărora le sunt asociate.

Trecând acum, de la caracterizarea generală la una în detaliu, considerăm relevant pentru

lucrarea de față, conceptul de primitive semantice, introdus de Anna Wierzbicka, și care se referă

la cea mai mică unitate semantică a cărui înțeles este descifrat de către oameni ca urmare a unor

proprietăți înăscute ale psihicului. În completare, Goddard (Goddard, 2012) apreciază că deși

majoritatea domeniilor semantice în care se grupează cuvintele pot fi descrise cu ajutorul

primitivelor semantice, există și părți ale vocabularului pentru care este nevoie ca acestea să se

combine cu o serie de înțelesuri lexicale complexe, numite “molecule semantice”. Redăm doar

unul din exemplele menționate de autor, în scopul înțelegerii conceptului: Pentru descrierea

noțiunilor de “mers” și “alergat” este necesar să includem cuvintele “tălpi” și “sol”. Potrivit lui

Goddard, aceste molecule sunt în mod special necesare atunci când se operează cu vocabularul

concret, iar studiul lor poate aduce contribuții însemnate în ce privește structura, dependențele și

relațiile semantice.


38

4.2.2 Metode de analiză a limbajului natural

Datorită specificității simbolurilor aparținând fiecărui arhetip, cât și datorită modului de

reprezentare a realității și implicit a structurii modelului, cercetarea a vizat în primul rând

metodele de construcție a ontologiilor, urmărind utilitatea acestora în procesarea limbajului și

aplicabilitatea în raport cu tema propusă.

Un prim exemplu relevant îl reprezintă sistemul expert NEULA, datorită modalității de

reprezentare de tip probabilistic a cunoștințelor (Floreen, Myllymaki, Orponen, & Tirri, 1992).

Aici, descrierea unui concept se face în raport cu cel ierarhic superior (dacă există), printr-o serie

de atribute ale termenului, cât și prin distribuția de obiecte din clasă conceptului. Atributele pot fi

exhaustive (dacă sumă distribuțiilor este echivalentă cu 100%) sau ne-exhaustive. Reprezentarea

poate fi aplicată în cazul arhetipurilor datorită suprapunerii semnificațiilor simbolurilor, însă nu o

considerăm suficientă pentru descrierea complexității de sensuri ale cuvintelor.

Am investigat în continuare modalitățile de contructie a unei ierarhii dinamice, tocmai

datorită faptului că un singur termen (simbol) poate fi utilizat în contexte și cu sensuri diferite de

mai multe arhetipuri. Un astfel de exemplu îl contituie interpretorul cGen, dezvoltat împreună cu

IMB (Way, 1994). În ciuda vechimii aplicației, soluția, ce oferă o interpretare semantică sub

formă de grafuri conceptuale, utilizează o metodă implementată des și astăzi în probleme de

analiză semantică, funcțiile lambda (lambda abstractions) (Hardegree, 2007).

În lucrarea “Towards Cognitivist Ontologies” (Carstensen, 2011) atrage atenția asupra

insuficienței documentări a acestor tipuri de reprezentări în vederea modelării limbajului din

perspectiva proceselor psihice și a imposibilității folosirii ontologiilor existente în aplicații

lingvistice datorită lipsei unor structuri relevante. Autorul susține și argumentează, însă,

necesitatea creării unor astfel de abordări și propune o metodă de implementare, bazată pe

ontologia DOLCE, enumerând de asemenea aspectele fundamentale pe care trebuie să le respecte

orice ontologie ce vizează modelarea reprezentărilor ligvistice la nivel mental.

DOLCE (Descriptive Ontology for Linguistic and Cognitive Engineering) are ca scop

modificarea bazei de cunoștințe în limba engleză WordNet, pentru a include o serie de taxonomii

mai complexe. Wordnet conține în prezent atât definițiile termenilor din vocabular, cât și metode

de calcul a distanțelor semantice dintre concepte. Însă gruparea termenilor se realizează în

funcție de conceptul căruia aparțin, în bază relațiilor de tip IS-A. În ciuda faptului că acest lucru

permite calculul unor măsuri de tipul similitudinii între doi termeni (Ioannis, 2005; Warin, 2004),

cum vom vedea și în partea aplicativă ale prezentei lucrări, simplitatea structurii ontologice

ridică probleme în aplicațiile specifice, în care este necesară reprezentarea construcțiilor mentale.

Autorii DOLCE au sesizat de asemenea o serie de confuzii pe care taxonomia Wordnet le


39

generează, incluzând confuzii între concept și indivizi, sau între nivelul obiect și nivelul meta-

limbajului (Gangemi, Guarino, Masolo, & Oltramari, 1991).

Soluția abordată în prezentul studiu va căuta definirea a unui vocabular care să

corespundă asocierilor simbolice dorite, în conformitate cu descrierile arhetipurilor prezentate în

primul capitol. Datorită dimensiunii lucrării, nu ne vom ocupa de construcția unei ontologii care

să includă taxonomii complexe, reținând însă necesitatea unei astfel de abordări, și vom urmări

posibilitățile de utilizare a ontologiei WordNet pentru problema propusă.

Sarcina identificării simbolurilor în textele scrise implică în primul rând o problemă de

semantică, datorită sensului, de cele mai multe ori figurat, pe care îl conțin acestea.

Dezambiguizare Semantică Automată este un subdomeniu al procesării limbajului natural care

vizează soluționarea acestei probleme, apărută inițial în contextul traducerilor automate (Ion,

2007).

Analiza semanticii folosește de cele mai multe ori metode statistice, dar se cunosc și

implementări ce utilizează exclusiv informația disponibilă în resursele lingvistice pentru a adnota

corpusul. O astfel de abordare, descrisă în “Representing semantics of texts - a non-statistical

approach” (Dunnion & Street, n.d.) se bazează pe definițiile existente în dicționarul WordNet,

pattern-urile sintactice definite cu ajutorul VerbNet pentru a construi o reprezentare formală a

cunoștințelor, sub forma grafurilor conceptuale.

Problema identificării instanței arhetipale dominante într-un text se află la intersecția a

trei subdomenii ale analizei limbajului natural:

- Sentiment Analysis

- Topic Extraction

- Metaphor Detection

În ce privește problematica identificării stării emoționale, metodele curente include

analiză atât la nivel de frază (Qu, Toprak, Jakob, & Gurevych, 2008), cât și de paragraf. Există

două metode de învățare cu aplicabilitate în procesarea limbajului natural:

Supervizată, ce presupune adnotarea unui corpus de text cu etichetele corecte, în etapa de

antrenare. Pentru învățarea propriu-zisă se poate opta fie pentru metode statistice, rețele

neurale sau algoritmi de regresie. Spre exemplu, definirea prealabila a unor reguli de

construcție la nivel de frază, cât și la nivel semantic, poate fi dublată de metode statistice,

dintre care cele mai utilizate fiind Modelele Markov, după cum arată articolul lui Meteer

si Gish (Meteer & Gish, n.d.).

Nesupervizată, ce folosește exclusiv reguli și relații semantice sau/și sintactice pentru

atribuirea corectă a etichetei textului testat (Agrawal & An, 2012; Chien, n.d.).


40

Învățarea nesupervizata utilizează un set de termeni a căror polaritate în raport cu tema

studiată este cunoscută, ce sunt ulterior folosiți în calcul probabilistic, cu scopul de a clasifica un

text. Inexistența unor corpusuri adnotate pentru fiecare problemă specifică și timpul necesar

clasificării manuale a setului de antrenare justifică răspândirea metodelor nesupervizate în cazul

aplicațiilor de procesare a limbajului în scopul determinării claselor în care se încadrează (cum

este cazul aplicațiilor information retrieval, de analiză sentimentelor sau descoperirea topic-

urilor). În acest scop fie se realizează o clasificare printr-o supervizare minimă, ce descrie

prototipul fiecărei clase, fie se aplică un algoritm de bootstrapping unui set de termeni numiți

“seed terms”.

Prezentăm în continuare algoritmul standard (Liu, 2010) al primei metode, ce clasifică

textele în două categorii afective (pozitiv și negativ). Algoritmul folosește relații semantice între

termeni pentru a adnota valoarea corespundatoare cuvintelor identificate. Adnotarea se face la

nivel de frază presupune următorii păși, astfel încât la sfârșitul rulării este returnată emoția

dominantă a fiecare propoziții.

Algoritmul de clasificare a propozitiilor in functie de emotia dominanta:

Pasul 1:

1. Adnotarea textului cu părțile de vorbire pentru fiecare cuvânt

2. Extragerea a două cuvinte alăturate, dacă acestea corespund unui set de

configurații prestabilite, ca de exemplu: adjectiv – substantiv; adverb – verb

Pasul 2. Estimarea orientării afective (Sentiment Orientation):

3. Se calculează informația comună (Pairwise Mutual Information) a doi termeni:

)()(

)(log),(

21

21221

wordPwordP

wordwordPwordwordPMI

(4.4)

Unde P(word) reprezintă probabilitatea de apariție a cuvântului în text, iar

)( 21 wordwordP reprezintă probabilitatea ca cele doua cuvinte să apară împreună.

4. Se calculează orientarea afectivă, în raport cu două cuvinte de referințăpentru

fiecare din categoriile impuse:

)"",()"",( badpropPMIgoodpropPMISO (4.5)


41

În cazul în care se dorește identificarea sentimentului dominant la nivelul unui paragraf

sau document, se calculează media valorilor obținute anterior. O alternativă la calculul pe bază

informației comune este propusă de Hatzivassiloglou, într-o variantă modificată a măsurii de

probabilitate logaritmică, în cadrul unei lucrări ce studiază orientarea afectivă a adjectivelor

(Hatzivassiloglou & McKeown, 1997).

Baza lingvistică Wordnet conține, pentru limba engleză, atât definițiile termenilor din

vocabular, cât și metode de calcul a distanțelor semantice dintre concepte. Ontologia Wordnet

grupează termenii în funcție de conceptul căruia aparțin, astfel încât se pot implementa o serie de

reguli descrise de diverși lingviști, pentru calculul similitudinii dintre două cuvinte (Ioannis,

2005; Warin, 2004).

Metoda bootstrapping-ului presupune existența unui corpus adnotat de dimensiuni mici,

cu exemple de texte pentru fiecare clasă necesară.

Determinarea înțelesului abstract al unui termen din text nu intră, însă, în obiectivele

prezentei lucrări, datorită întinderii pe care o astfel de analiză o presupune. Studiul de caz are în

vedere determinarea valorii energiei asociate unui arhetip.


42

5 Studiu de caz

“Cred că povestea se poate spune recurgând la imaginea unei curbe, așa cum poate fi

reprezentată cel mai clar orice poveste.” (Kurk Vonnegut - Pianul Mecanic)

Studiul de caz reprezintă o aplicație a abordării Bottom-Up, în care se urmăresc

evidențele dinamicii sistemului simbolic într-un text scris.

Dintre cele două mărimi de interes pentru descrierea sistemului, discutate în Capitolul 3,

ne vom ocupa de tratarea conceptului de energie, lăsând analiza dinamicii informaționale

lucrărilor viitoare. Motivația stă în faptul că problematica pe care o implică studiul informației

transmise prin intermediul cuvintelor, strict legat de aspectele semantice ale mesajelor, reprezintă

o cercetare de sine stătătoare, de altfel nerezolvată în totalitate prin tehnicile actuale.

Deoarece ne dorim să reprezentăm comportamentul unui sistem autonom, este nevoie că

textul ales să conțină enunțări aparținând unui subiect, delimitate în mod evident de restul

vorbitorilor. O scurtă evaluare a genurilor literare ce îndeplinesc condiția acestei delimitări

evidențiază trei posibili candidați: textele autobiografice, poeziile și teatrul.

Datorită prezenței în poezie a metaforelor, a elipselor și, în general, a figurilor de stil ce

apelează alte sensuri decât cel obișnuit al cuvintelor, considerăm că aceasta ar îngreuna sarcina

avută în vedere pentru prezenta lucrare. În momentul de față, pentru analiza analogiilor ce

compun astfel de figuri de stil se folosesc, printre altele, metode statistice (Shutova, Teufel, &

Korhonen, 2012) și bazate pe reguli (Zhou, Yang, & Huang, 2006), în scopul de a identifica

metaforele și a le interpreta. În ce privește textele autobiografice, relevanța acestora pentru

studiul de față depinde de conținutul efectiv, de proporția pasajelor descriptive, a celor ce

prezintă fapte istorice în raport cu expunerile exclusiv subiective.

Aceste argumente ne indică teatrul drept cea mai potrivită specie literară pentru analiza

pe care ne-o propunem.Piesele de teatru prezintă în plus două avantaje importante. Primul se

referă la posibilitatea de a identifica în mod clar personajele din forma textului. Al doilea este

legat de rolul cultural pe care l-a avut acest gen literar în decursul timpului, fiind cunoscut faptul

că istoria teatrului este un remarcabil exponent al istoriei paradigmelor de gândire, ceea ce îi

oferă un caracter antropologic însemnat și permite o interpretare contextualizata a rezultatelor.

Studiul de caz analizează piesa “Șase personaje în căutarea unui autor”, a dramaturgului

italian Luigi Pirandello. Datorită răspândirii metodelor de procesare, și implicit a vocabularelor


43

și corpusurilor adnotate, în limba engleză, vom opta pentru varianta în limba de circulație

internațională, disponibilă în mod liber la http://www.gutenberg.org/ebooks/42148.

Pentru că metoda de analiză implementată să poată fi aplicată unui număr cât mai mare

de texte, aparținând cât mai multor domenii din viață reală, este necesar ca ea să implementeze o

învățare nesupervizata, sau având un grad minim de supervizare.

În acest sens, pornim prin a construi un vocabular de bază aferent fiecărui arhetip, pe care

îl considerăm nucleul simbolic al acestuia. Ipoteza utilizată este aceea că energia pe care o

manifestă un arhetip printr-un cuvânt depinde de poziția acestuia față de nucleu: cu cât sensul

termenului este mai apropiat de sensul cuvintelor din vocabularul său de bază, cu atât energia

transmisă de el va fi mai mare. Datorită dependenței de poziție, putem utiliza o analogie cu

energia potențială, cu observația că situația de față cere o inversare: dacă în cazul energiei

potențiale elastice creșterea distanței înseamnă creșterea energiei, în cazul distanței semantice a

unui cuvânt până la nucleul simbolic al arhetipului, energia scade cu creșterea acesteia.

Definim așadar energia unui cuvânt în raport cu un arhetip că fiind:

2)(2

1 xkU (5.1)

unde k, analogul constantei de elasticitate îl vom considera egal pentru toate arhetipurile, iar x

reprezintă distanța față de vocabularul arhetipului.

5.1. Descrierea aplicației

Aplicația este realizată în limbajul de programare Python, folosește modulele NLTK

pentru analiza limbajului și baza ligvistică pentru limba engleză Wordnet, dezvoltată de

Universitatea Princeton.

Structura aplicației conține următoarele module principale:

1. Preprocesarea textului piesei

2. Analiza semantică a cuvintelor

3. Evaluarea propozițiilor și adnotarea acestora cu arhetipul dominant

4. Vizualizarea rezultatelor


44

O listă detaliată a funcțiilor și operațiilor aferente fiecărei etape poate fi urmărită în figura

de mai jos:

Figura 5.1. Structura aplicatiei


45

Modulul 1. Preprocesarea textului

Scopul modului îl reprezintă pregătirea textului pentru analiză semantica ce va determină

energia simbolică a fiecărui cuvânt.

În formatul disponibil în corpusul Gutenberg, piesa conține o serie de indicații regizorale,

semnalate grafic de caracterul diferit de replicile autorului. Reproducem în continuare un astfel

de fragment:

_N.B. The Comedy is without acts or scenes. The performance is interrupted once,

without the curtain being lowered, when the manager and the chief characters withdraw

to arrange the scenario. A second interruption of the action takes place when, by mistake,

the stage hands let the curtain down._

Intervenții regizorale există și interiorul replicilor personajelor, ce fie conțin directive

scenografice, fie descriu atitudinea actorilor:

THE MANAGER (_throwing a letter down on the table_). I can't see (_to Property

Man_). Let's have a little light, please!

PROPERTY MAN. Yes sir, yes, at once (_a light comes down on to the stage_).

[…]

THE MANAGER (_annoyed_). I imagine so. It says so there anyway (_pointing to the

"book"_).

1.1. Izolarea replicilor de directivele regizorale

O primă preprocesare necesară o reprezintă separarea replicilor efective de restul

elementelor prezente în text. Pentru aceasta, am utilizat o expresie regulată ce identifică prezența

caracterului “_” la începutul unei propoziții.

1.2. Separarea replicilor individuale din text

Datorită modului în care este formatat documentul, separarea replicilor se poate face cu

ușurință verificând existența unei linii goale între două secvențe de text. Împărțirea propriu-zisă

este realizată cu ajutorul funcției BlanklineTokenizer(), disponibilă în modulul Tokenize din

NLTK. Rezultatul etapei reprezintă o listă conținând toate replicile din piesă.


46

1.3. Separarea replicilor aparținând fiecărui personaj

Textul piesei conține o enumerare a personajelor ce participă la acțiune, pe care am

utilizat-o în program, sub forma unei liste. Pentru identificarea replicilor aparținând fiecărui rol,

am iterat această listă și am introdus variabila într-o expresie regulată. Parcurgând apoi replicile

separate la pasul anterior, am căutat în fiecare expresia obținută, utilizând funcția match()

aferentă modului Regular Expressions (re) al NLTK.

Rezultatul etapei reprezintă o listă de nivel 2: <personaj><replici>

Algoritmul în pseudocod:

Funcție identificare_replici(nume_personaj):

Pentru toate liniile l din lista_ replici_brut:

Expresie_regulată = '\b%s\b' % nume_personaj

Dacămatch(expresie_regulata, l)

listă_replici_personaj = append(l)

Returneaza listă_replici

Apel Funcție:

Pentru toate personajele p din listă_personaje:

listă_replici_toate = append(Listă_replici_personaj)

În cadrul expresiei regulate, “\b” are semnificația limitei cuvântului și este utilizată astfel

încât funcția match() să nu înceteze căutarea după identificarea primelor litere din nume.

Procedura este necesară datorită existenței a mai multor personaje a căror nume începe similar

(i.e. Leading Man, Leading Lady). Secvența “%s” ține locul variabilei ce urmează a fi transmisă

că argument.

1.4. Reținerea ordinii în care replicile fiecărui personaj apar în piesă

Datorită faptului că listă creată grupează replicile aparținând fiecărui personaj, în ordinea

în care acestea apar în enumerarea autorului, pentru analiza ulterioară a rezultatelor este necesară

reținerea ordinii apariției fiecărui enunț în text. În acest scop, funcția de la etapa anterioară va

întoarce, în plus față de lista de replici și o lista de indecși, reprezentând linia în text la care a fost

identificat enunțul.

Vizualizarea acestor indecși a scos în evidență faptul că nu toate personajele enumerate

de autor participă la dialog. Din acest motiv, am verificat de asemenea existența replicilor pentru


47

fiecare rol în lista de indecși și am exclus intrările vide, modificând de asemenea lista inițială de

personaje.

1.5. Eliminarea numelor personajelor din text

Analiza semantică necesită excluderea numelor personajelor din textul replicilor. Pentru

aceasta am utilizat din nou expresia regulată și algoritmul de la pasul 1.3, înlocuind, cu ajutorul

funcției sub() din modulul “re” al NLTK, numele personajelor cu un șir de caractere vid.

1.6. Eliminarea semnelor de punctuație ce delimitează comentariile regizorale

După cum se observă în secvența din textul original transcrisă la începul capitolului,

observațiile regizorului apar între paranteze, fiind încadrate de caracterul “_”. Pentru eliminarea

acestora am folosit, de asemenea, câte o expresie regulată.

1.7. Împărțirea replicilor în propoziții

Scopul etapei este de a crea o listă de nivel 3, având configurația:

<personaj><replică><propoziție>

Separarea în propoziții va fi necesară în etapa de adnotare a acestora cu simbolul arhetipal

dominant. Modulul Tokenize al NLTK conține o funcție ce implementează această separare:

sent_tokenize()

1.8. Împarțirea propozitiilor în cuvinte

Pentru a putea interpreta distanța semantică, forma finalăa etapei de preprocesare o reprezintă

o listă de nivel 4, cu structura:

<personaj><replică><propoziție><cuvânt>

În acest scop am utilizat funcția word_tokenize() a NLTK.


48

Algoritmul în pseudocod:

Funcție separare_cuvinte(nume_personaj):

index_personaj = poziție în lista_personaje

Pentru toate repliciler din lista_ propozitii(index_personaj):

Pentru toate propozițiile p din r

lista_cuvinte_propoziție = word_tokenize(p)

lista_cuvinte_personaj = append(lista_cuvinte_propoziție)

Returneaza lista_cuvinte_personaj

Apel Funcție:

Pentru toate personajele p din lista_personaje:

Lista_cuvinte_toate = append(lista_cuvinte_personaj)

În continuare prezentăm schema logică a algoritmului ce adnotează propozițiile din piesa

de teatru cu arhetipul dominant:

Figura 5.2. Schema generala de adnotare a piesei de teatru


49

Modulul 2. Analiza semantică

2.1. Construcția vocabularului

Luând în considerare obsevatiile anterioare cu privire la necesitatea construcției unei

ontologii pentru reprezentarea vocabularului simbolic al fiecărui arhetip, cât și datorită metodei

de analiză abordate, rezultatele obținute depind în primul rând de modul de reprezentare al

simbolurilor.

De asemenea, organizarea Wordnet în baza relațiilor de hiponimie și hipernimie, astfel

încât termeni cu sensuri opuse pot aparține aceluiași concept (Dichiu, Păiș, Moga, & Buiu, n.d.),

implică dificultăți în structurarea vocabularului în cele trei perechi de arhetipuri complementare.

Soluția propusă în crearea lexiconului este de a opera cu două feluri de concepte:

a. Concepte comune tuturor arhetipurilor, ca de exemplu emoțiile de bază.

În cazul acestora, Wordnet nu va face distincția între cele șase vocabulare, de aceea vor

fi folosite pentru a verifica identitatea cuvântului analizat între termenii lexiconului, și nu

o măsură a similitudinii.

b. Concepte specifice fiecărui arhetip, derivate din analiza rolurilor și funcțiunilor f

iecăruia, dezvoltată în capitolele anterioare.

Succesul soluției constă în modalitatea de alegere a acestor concepte, astfel încât

vocabularele rezultate să nu se suprapună, la nivel de structură de hipernime.

Exemplu de vocabular:

Vocabular concepte COMUNE :

[["woman", "alarm", "aggression", "anxiety" ,"outrage"].

["man","love", "morbidness", "remorse", "sentimentality"],

["child","optimism", "pessimism", "delight", "disappointment"],

["master","submission", "contempt", "dominance", "shame" ],

["self","cynism", "curiosity", "fatalism"],

["ego","pride", "envy", "guilt", "despair"]]


50

Vocabular concepte SPECIFICE:

[["attack", "power", "stubborn", "fight", "active"],

["beautiful", "care", "communication", "undecided", "nurture",

"empathy", "detail", "possesive" , "patience", "passive", "feeling"],

["present", "growth", "challange", "game", "mistake"],

["suppose", "evolution", "change", "method", "wise", "work",

"model", "logic", "intolerable", "analysis", "determination", "knowledge"],

["life", "nature", "new", "search", "whole", "be", "destiny", "hidden",

"difficult", "intuition", "will", "survival", "divinity"],

["ridiculous", "worth" , "idol", "mirror", "perception"]]

2.2. Transformarea cuvintelor în substantive

Organizarea WordNet în synsets permite calculul distanțelor semantice doar între

substantive. De aceea, am utilizat funcția derivationally_related_forms() a modulului de

lematizare (wordnet.lemmas) pentru a înlocui cuvintele cu cel mai aproapiat substantiv din

familia lexicală. Nu se pot transforma însă pronumele și articolele. Rolul lor în sensul propoziției

este însă redus (Dichiu, Păiş, Moga, & Buiu, 2010), motiv pentru care nu le vom lua în

considerare în etapa de etichetare a frazei.

Funcția mai sus menționată întoarce toate sensurile cuvântului investigat, iar pentru

fiecare din acestea, familia lexicală.Așadar, am căutat în aceste familii lexicale substantivul de

bază, pe care l-am înlocuit cu termenul inițial.

Procedura va fi ulterior aplicată atât cuvintelor din vocabularul creat, cât și fiecărui

cuvânt din textul analizat.

2.3. Calculul distanțelor semantice

Dintre formulele pentru calcul distanțelor semantice disponibile în modulul NLTK,

Leacock and Chodorow prezintă avantajul de a lua în considerare și adâncimea setului de

cuvinte:


51

D

lengthlch

2log (5.2)

unde length reprezintă cea mai scurtă distanță între definițiile conceptelor (utilizând

structura arborescentă a hipernimelor), iar D este adâncimea maximă a taxonomiei.

Pentru a determina distanța semantică între doi termeni (unul aparținând vocabularului și

unul reprezetand cuvântul de analizat), am generat pentru fiecare synsetul WordNet aferent și am

calculat similitudinea între relelele astfel create. Deoarece funcția lch_similarity() returnează

valoarea maximă atunci când un termen este comparat cu el însuși, am reținut, din distanțele

dintre seturile generate, pe cea cu valoarea maximă.

Menționăm, de asemenea, că funcția poate fi aplicată doar pentru două cuvinte ce sunt

aceeași parte de vorbire.

Procedura va fi aplicată pentru fiecare din vocabularele specifice, aparținând celor șase

arhetipuri, de aceea am reținut, în final, un vector de distanțe de la cuvânt la fiecare arhetip.

Algoritmul in pseudocod:

Functie distanta(cuvant1, cuvant2):

Pentru toate retelele de sinonime net1 ale cuvant1

Pentru toate retelele de sinomime net2 ale cuvant2

Lch =similaritate(net1, net2)

Lch_list = append(lch)

Distanta = max(lch_list)

Returneaza Distanta


52

În detaliu, algoritmul ce implementează Modulele 2 și 3 poate fi urmărit în schema urmatoare:

Figura 5.3. Algoritmul atribuire al arhetipului dominant fiecarei fraze


53

Modulul 3. Evaluare propozitii

Conform soluției propuse, energia unui arhetip, manifestată printr-un simbol, este

maximă atunci când termenul se află foarte aproape de vocabularul simbolic al acestuia. Cum

menționam la începutul subcapitolului, este necesară construcția separată a unui vocabular de

concepte comune, pentru a evita confuzia pe care o produce structura synset-urilor WordNet, cât

și pentru a reprezenta “nucleul” conceptual al arhetipului. De aceea, o primă etapă a evaluării

presupune verificarea existenței cuvântului în cadrul lexiconului comun și returnarea valorii

maxime în cazului unui rezultat pozitiv. Această valoare maximă, dată de distanță semantică

dintre cuvânt și el însuși, are înțelesul apropierii termenului de nucleul arhetipului.

Deoarece, în această versiune a soluției, disjuncția vocabularelor specifice, din punctul

de vedere al plasării aceastora în structura de hipernime Wordnet, nu este garantată, am apelat la

o metodă suplimentară de filtrare, și anume verificarea existenței unui antonim al cuvântului

printre termenii lexiconului specific. Dacă rezultatul acestei verificări este pozitiv, adnotarea

cuvântului se va face cu arhetipul complementar celui în care s-a găsit antonimul.

În continuare, evaluarea propoziției din punctul de vedere al arhetipului dominant

necesită calcul similarității semantice de la fiecare termen al frazei la fiecare cuvânt din fiecare

vocabular specific. Vectorul de distanțe va fi așadar o listă de nivel 3, cu următoarea structură:

<arhetip><termeni_vocabular_specific><distanța_la_cuvantul_dat>

În baza acestui vector, pentru fiecare frază, vom atribui arhetipul dominant, alegând

valoarea maximă a mediei ponderate între distanțele la fiecare vocabular.

Algoritmul in pseudocod:

a) Functie vector_distante(cuvant)

Pentru fiecare lexicon_arhetipal din vocabularul_specific:

Pentru fiecare termen din lexicon_arhetipal

Distanta = apel_functie_distanta(termen, cuvant)

Vector = append(Distanta)

Returneaza Vector


54

b) Functie apartine_vocab_comun(cuvant)

Arhetip = 6 #valoarea atribuita in cazul in care nu apartine vocabularului comun

Pentru fiecare lexicon_arhetipal din vocabular_specific:

Pentru fiecare termen din lexicon_arhetipal:

Daca termen == cuvant

Arhetip = index(lexicon_arhetipal, vocabular_specific)

Break

AltfelArhetip = 6

Altfel Continue

Break

Returneaza Arhetip

c) Functie gaseste_antonim(cuvant)

Analog functiei de cautare in vocabularul comun, cu exceptia faptului ca se

returneaza arhetipul complementar astfel:

Daca(index(lexicon_arhetipal, vocabular_specific) == 0 sau

index (lexicon_arhetipal, vocabular_specific) % 2 == 0)

Arhetip_complementar = Arhetip + 1

Altfel Arhetip_complementar = Arhetip – 1

d) Functie evaluare_propozitie(propozitie):

Pentru fiecarecuvant in propozitie:

Di = apel_functie_distanta(cuvant, cuvant)

C = Apel_functie_vocab_comun(cuvant)

Daca C <> 6:

Energie_C = Di

Index_c = C

A= Apel_functe_antonime(cuvant)

Daca A <> 6:

Energie_A = Di

Index_a = A


55

Daca A == 6 si C == 6

V = apel_functie_vector_distante(cuvant)

Pentru fiecare camp in V

Medie_ponderata = (sum(camp))/len(camp)

Lista_medii =append(Medie_ponderata)

Lista_indecsi = append(Lista_medii)

Energie_cuvant = max(Lista_medii)

Energie_fraza = append(Energie_cuvant)

Energie_arhetip = max(Energie_fraza)

Daca Energie_C <> 0 # a existat in vocabularul comun?

Daca Energie_Arhetip == Energie_C # e cea mai mare energie din fraza?

Arhetip_Dominant = Index_C

Altfel Daca Energie_A <> 0 # a existat antonim?

Daca Energie_Arhetip == Energie_A # e cea mai mare energie din fraza?

Arhetip_Dominant = Index_A

Altfel Daca ambele sunt 0

Pentru toate campuriledin Lista_indecsi:

Daca energie se gaseste in camp

Arhetip_Dominant = index(energie)

Returneaza (Arhetip_Dominant, Energie_Arhetip)

e) Functie main

Pentru toate personajele din lista_replici

Pentru toate propozitiile apartinand personajului

Pentru toate cuvintele din propozitie

Cuvant = apel_functie_inlocuire_substantiv(cuvant)

Propozitie = append(cuvant)

L = apel_functie_evaluare_propozitie

Print (“Propozitie:”,propozitie, “Nume personaj:”, personaj,

“Arhetip:”,L[0], “Energie:”, L[1])


56

5.2. Interpretarea rezultatelor

Reproducem în continuare o parte din rezultatele obținute în urma rulării aplicației. Le vom

grupa în funcție de interpretarea subiectivă a corectitudinii de atribuire a arhetipului dominant și

vom analiza motivele obținerii performanțelor. O listă suplimentară continând rezultatele poate fi

urmarită în ANEXA lucrării.

Fraze adnotate corect:

['You', 'to', 'daughter', 'are', 'not', 'in', 'a', 'position', 'to', 'know', 'anything', 'about', 'it']

('Character:', 'THE MOTHER', 'Archetype:', 'MASTER', 'Energy:', 0.7863)

['No', 'it', 'is', "n't", 'true', 'it', 'just', 'is', "n't", 'true']

('Character:', 'THE STEP-DAUGHTER', 'Archetype:', 'SELF', 'Energy:', 0.8867)

['I', 'do', "n't", 'care', 'for', 'scenes']

('Character:', 'THE SON', 'Archetype:', 'EGO', 'Energy:', 1.2334)

['Nothing', 'walking', 'in', 'the', 'garden', 'hesitates', 'for', 'a', 'moment', 'with', 'expression', 'of',

'gloom']

('Character:', 'THE SON', 'Archetype:', 'FEMALE', 'Energy:', 0.7525)

['Good', 'afternoon', 'Miss']

('Character:', 'LEADING MAN', 'Archetype:', 'MALE', 'Energy:', 1.3424)

['A', 'bit', 'discursive', 'this', 'you', 'know']

('Character:', 'THE MANAGER', 'Archetype:', 'MASTER', 'Energy:', 1.3877)

['Nobody', 'can', 'force', 'me']

('Character:', 'THE SON', 'Archetype:', 'MALE', 'Energy:', 0.3889)

['I', 'have', 'answered', 'him', 'that', 'I', 'did', "n't", 'abandon', 'my', 'house', 'and', 'my', 'son',

'through', 'any', 'fault', 'of', 'mine', 'nor', 'from', 'any', 'wilful', 'passion']

('Character:', 'THE MOTHER', 'Archetype:', 'MASTER', 'Energy:', 1.0630)

['If', 'you', 'could', 'only', 'find', 'a', 'chance', 'for', 'me', 'to', 'tell', 'him', 'what', 'I', 'feel', 'here',

'in', 'my', 'heart']

('Character:', 'THE MOTHER', 'Archetype:', 'SELF', 'Energy:', 1.3021643704932633)


57

Fraze adnotate eronat:

Am organizat exemplele de fraze adnotate greșit în funcție de motivul considerat pentru

eroarea rezultată:

a) Vocabular insuficient sau ambiguu

Cu sigurantă aceast neajuns poate fi rezolvat prin construcția unei ontologii mai bogate, a

cărei concordanță cu realitatea psihologică poate fi obținută prin consultarea unei

bibliografii suplimentare sau prin contribuția unor specialişti în antropologie. În plus, o

soluţie independentă de structura synset-urilor WordNet permite evitarea ambiguităţii

termenilor.

['We', 'are', 'in', 'mourning', 'as', 'you', 'see']

('Character:', 'THE STEP-DAUGHTER', 'Archetype:', 'CHILD', 'Energy:', 1.2210)

['You', 'will', 'believe', 'me', 'gentlemen', 'that', 'it', 'never', 'entered', 'my', 'mind', 'that',

'the', 'old', 'hag', 'offered', 'me', 'work', 'because', 'she', 'had', 'her', 'eye', 'on',

'my','daughter']

('Character:', 'THE MOTHER', 'Archetype:', 'MALE', 'Energy:', 0.8158)

["Isn't", 'that', 'your', 'mission', 'gentlemen', 'to', 'give', 'life', 'to', 'fantastic', 'characters',

'on', 'the', 'stage']

('Character:', 'THE FATHER', 'Archetype:', 'MALE', 'Energy:', 0.9772)

b) Media ponderată este o masură prea generală pentru a adnota o frază

Pentru dezvoltările ulterioare, propunem a rezolva acest neajuns prin una din metodele

următoare:

a. Considerând, în plus, structura sintactică

Structura sintactică poate oferi informaţii suplimentare în legatură cu ponderea

unui cuvânt la sensul final al frazei, din punctul de vedere al arhetipului dominant.

Putem considera, de exemplu, grupul verbal ca având o importanţă mai mare în

stabilirea înţelesului.

b. Considerarea deviatiei standard a cuvantului fata de vocabularul specific

arhetipului

În acest fel se operează cu o mărime mai exactă a apropierii unui cuvant de

nucleul simbolic al arhetipurilor. Vizualizarea fiecărui vocabular ca un cluster şi


58

analiza spatială a acestuia permite o modelare mai exacta a premisei că toate

aspectele psihice pot fi grupate simbolic în jurul unor arhetipuri de bază.

['I', 'insist', 'on', 'being', 'treated', 'with', 'respect', 'otherwise', 'I', 'go', 'away']

('Character:', 'LEADING LADY', 'Archetype:', 'MALE', 'Energy:', 1.0153)

['I', 'want', 'to', 'put', 'my', 'hat', 'on', 'again', 'goes', 'over', 'to', 'hatrack', 'and', 'puts',

'her', 'hat', 'on', 'her', 'head']

('Character:', 'LEADING LADY', 'Archetype:', 'SELF', 'Energy:', 1.3760)

c) Lipsa definirii semnificației expresiilor compuse

În momentul de faţă, algoritmul calculează distanţa fiecărui cuvânt din fraza testată. Însă

în cazul întâlnirii unei expresii, sensul cuvintelor ce o compun difera de sensul de bază,

de aceea este nevoie de o etapă suplimentară care să identifice aceste locuţiuni şi să le

atribuie sensul corect.

['Yes', 'but', 'have', "n't", 'you', 'yet', 'perceived', 'that', 'it', "isn't", 'possible', 'to', 'live',

'in', 'front', 'of', 'a', 'mirror', 'which', 'not', 'only', 'freezes', 'us', 'with', 'the', 'image', 'of',

'ourselves', 'but', 'throws', 'our', 'likeness', 'back', 'at', 'us', 'with', 'a', 'horrible','grimace']

('Character:', 'THE SON', 'Archetype:', 'MASTER', 'Energy:', 1.2410)

['But', 'you', 'drove', 'me', 'away']


d) Absenta stabilirii subiectului vorbirii

['I', 'was', 'a', 'poor', 'insignificant', 'woman']

('Character:', 'THE MOTHER', 'Archetype:', 'CHILD', 'Energy:', 1.0734)

["Don't", 'you', 'see', 'she', "'s", 'my', 'daughter']



59

Îmbunătățiri viitoare

O dezvoltare ulterioară a aplicației necesită construcția unei ontologii mai complexe și

utilizarea acesteia în manieră independentă de structura semantică a WordNet, cât și aplicarea

unor metode de învățare care să conducă la identificarea expresiilor, pentru a putea atribui corect

sensul unitar al sintagmelor intalnite în text.

De asemenea, este necesară și o etapă de vizualizare a rezultatelor, cu refacerea secvenței

de replici din textul inițial, folosind lista de indecși generată în prima etapă a aplicației.

Figura 5.4 Etapa suplimentară de vizualizare a rezultatelor

Aceasta va face posibilă înțelegerea modului de interacțiune a arhetipurilor, raportat la

continutul piesei alese. Rularea algoritmului pe mai multe texte și identificarea dinamicii în

fiecare poate conduce la stabilirea unor legi obiective privind modul de funcționare și

implicațiile pentru structura modelului psihic utilizând simbolurile arhetipale.

Este necesar, de asemenea, studiul componentei informaționale. Pentru acesta, ontologia

creată trebuie să conțină referințe la nivelurile de realitate considerate în modelarea Top-Down,

astfel încât analiza efectuată să permită stabilirea rolurilor fiecarui arhetip în cadrul modelului.

Datorita complexitatii acestei sarcini, ea cere un studiu aprofundat atât al metodelor de

dezambiguizare si extragerea în mod automat a ințelesului dintr-un text, cât și a modalităților de

structurare pe paliere a realitătii psihice, pentru a crea o corespondentă coerentă între cele doua.


60

6 Concluzii

Lucrarea reprezintă un proiect original de cercetare în direcția modelării proceselor

psihice, în manieră interdisciplinară, integrând atât aspecte ce țin de dinamica afectelor, a

mecanismelor cognitive, cât și o perspectivă sistemică asupra realității, a cărei reprezentare pe

nivele permite o descriere

Conceptul central al abordării, acela de simbol arhetipal, prezintă avantajul unei duble

deschideri - către structură, prin faptul că i se pot atribui, în cadrul unui sistem ce modelează

comportamentul uman, un set de funcționalități identificate în urma unei analize psihologice; și

către fenomene, prin caracterul universal al arhetipurilor, ce permite extragerea unor pattern-uri,

a unor invarianți în dinamica măsurată a utilizării simbolurilor de către oameni. Prima metodă

necesită o înțelegere profundă a gândirii umane, corelată cu o definire coerentă a realității,

capabilă să reproducă diverse nivele de complexitate, și reprezintă astfel o strategie de abordare

Top-Down. Pe de altă parte, cea de-a doua metodă permite o intervenție subiectivă minimă, prin

posibilitatea de a efectua în mod automat recunoașterea parametrilor dinamici, prin metode de

învățare și proceduri de prelucrare statistică aplicate unui set de date conținând evidențele

gândirii simbolice. Această strategie, Bottom-Up, se pretează în primul rând analizei limbajului,

datorită relației ce se stabilește între simbol și cuvânt. Nu este însă o corespondență directă, după

cum atrag atenția antropologii, simbolul prezentând un grad mai ridicat de abstractizare, motiv

pentru care este mai corect descris de sintagmă “imagine simbolică”.

Luând în considerare aceste premise, lucrarea de față reprezintă începutul unei cercetări

exploratorii, ce a investigat în primul rând conceptele necesare modelării sistemice, proprietățile

structurilor ierarhizate în lumea vie, organizarea acestora în sisteme de sisteme, deci funcționarea

lor autonomă în cadrul unei rețele de componente. Pornind de la aceste definiții, ce includ rolul

energiei și al informației în funcționarea sistemelor, cât și a relațiilor dintre cele două mărimi,

cercetarea a vizat în continuare modalitățile de descriere a realității, ierarhizată și ea pe paliere,

deci manifestându-se atât pe orizontală cât și pe verticală, în vederea integrării modelului într-un

ansamblu concret, obiectiv și suficient de complex pentru a permite reprezentarea

comportamentelor umane.

Prima aplicație a proiectului constă într-o propunere de implementare a strategiei Top-

Down. Modelul arhetipal propriu-zis este o construcție originală, dezvoltată în urma analizei

personale a unei reprezentări emoționale, ce a sugerat autoarei posibilitatea de a structura

mentalul uman în jurul a trei perechi de arhetipuri complementare. De asemenea, pentru

validarea concluziilor proprii a fost necesară lectura unor scrieri de antropologie (Durand), de

psihologie analitică și a dezvoltării (Jung, Piaget), cât și legate modalitatea de expresie a

simbolurilor prin mituri (Eliade). Însă, pentru a putea asocia modelul propus descrierii realității

studiate anterior, cât și a perspectivei reglării în sistemele complexe, soluția s-a bazat pe o

viziune transdisciplinară a socialului, enunțată în lucrarea de doctorat a lui Adrian Mirel Petrariu.


61

În baza reperelor oferite de acesta, în special cu privire la conceptul de nevoie, dar

urmărind o interpretare personală în contextul arhetipurilor alese, studiul de față propune o

structură ierarhizată ce funcționează ca sistem autonom, în care fiecare simbol universal

implementează funcțiile necesare comportării acestuia în maniera similară psihicului uman.

Propunerea reprezintă un exemplu de abordare, de formalizare a unor procese mentale și

afective, ce poate și trebuie să fie extinsă și detaliată.

Cea de-a doua aplicație urmărește strategia Bottom-Up în vederea identificării instanțelor

arhetipale în textele scrise. Pregătirea acestei etape a inclus familiarizarea cu limbajul de

programare Python, cu modalitățile de construcție a ontologiilor și studiul metodelor de analiză a

limbajului natural, din perspectiva adnotarii emoției dominante, a determinării temei și a

interpretării metaforelor. Însă datorită complexității problematicii ce ține de sensul cuvintelor, de

subiectul ce efectuează comunicarea, deci de dinamica informației într-un text, cât și datorită

întinderii și scopul lucrării, implementarea propriu-zisă vizează doar aspectul energiei dintre cele

două mărimi fundamentale într-un sistem. Utilizând ca suport piesa de teatru “Șase personaje în

căutarea unui autor”, a dramaturgului Luigi Pirandello, aplicația a constat în identificarea

arhetipului dominant al fiecărei replici și a valorii energiei transmise de acesta, utilizând reguli

de similaritate semantică aplicate pe un vocabular de bază, construit de autoare. Concluziile

analizei au reliefat necesitatea construcției unei taxonomii mai bogate decât cea oferită de baza

lingvistică folosită, WordNet, cât și nevoia implementării unor algoritmi de dezambiguizare

semantică. Se pretează, de asemenea, testarea rolului structurii semantice în transmiterea atât a

energiei cât și a informației asociate unui simbol.

Argumentul propunerii unei abordări pe două direcții (de jos în sus și de sus în jos) îl

reprezintă convingerea că o modelare realistă a fenomenelor psihice necesită stabilirea clară atât

a unui punct de plecare, cât și a unui final, cu atât mai mult cu cât în centru se află un aspect atât

de universal pentru oameni ca simbolul arhetipal. Prin urmare, lucrarea de față reprezintă o

structură, un backbone, de la care se pot dezvoltă aplicații, testa teorii, identifica manifestări și

comportamente.


62

7 Bibliografie

Adi, T. (2009). A Theory of Emotions Based on Natural Language Semantics. Handbook of

Research on Synthetic Emotions and …, 292–294. Retrieved from http://www.igi-

global.com/chapter/handbook-research-synthetic-emotions-sociable/21514

Agrawal, A., & An, A. (2012). Unsupervised Emotion Detection from Text Using Semantic and

Syntactic Relations. 2012 IEEE/WIC/ACM International Conferences on Web Intelligence

and Intelligent Agent Technology, 346–353. doi:10.1109/WI-IAT.2012.170

Berian, S., & Maties, V. (2011). Transdisciplinaritate si Mecatronica. Editura Curtea Veche.

Carstensen, K. (2011). Towards Cognitivist Ontologies. Cognitive Processing, 4(12), 379–393.

Chien, J. (n.d.). Unsupervised Structural Learning of Word Topics and Sentence Topics, 1–9.

Constantinescu, P. (1990). Sinergia, Informatia si Geneza Sistemelor. Editura Tehnica.

Dichiu, D., Păiş, A. L., Moga, S. A., & Buiu, C. (2010). A Cognitive System for Detecting

Emotions in Literary Texts and Transposing them into Drawings.

Draganescu, M. (1985). Ortofizica. Editura Stiintifica si Enciclopedica.

Dunnion, J., & Street, K. (n.d.). Representing semantics of texts - a non-statistical approach,

209–214.

Floreen, P., Myllymaki, P., Orponen, P., & Tirri, H. (1992). NEULA : A hybrid neural-symbolic

expert system shell, 3(November), 11–18.

Gangemi, A., Guarino, N., Masolo, C., & Oltramari, A. (1991). Restructuring WordNet ’ s Top-

Level.

Goddard, C. (2012). Semantic primes, semantic molecules, semantic templates: Key concepts in

the NSM approach to lexical typology, 1–37. Retrieved from

http://www.degruyter.com/view/j/ling.2012.50.issue-3/ling-2012-0022/ling-2012-0022.xml

Hardegree, G. (2007). Lambda-Abstraction.

Hatzivassiloglou, V., & McKeown, K. R. (1997). Predicting the semantic orientation of

adjectives. Proceedings of the 35th annual meeting on Association for Computational

Linguistics -, 174–181. doi:10.3115/976909.979640

Ioannis, V. (2005). Semantic Similarity Methods in WordNet and Their Application to

Information Retrieval on the Web.


63

Ion, R. (2007). Metode de dezambiguizare semantica automat aplicatii pentru limbile engleza si

romana. Academia Romana.

Jung, C. G. (2003). Arhetipurile si Inconstientul Colectiv. Editura Trei.

Jung, C. G. (2005). Aion. Contributii la simbolistica sinelui. Editura Trei.

Jung, C. G. (2006). Dezvoltarea Personalitatii. Editura Trei.

Lewis, M. D. (2005). Bridging emotion theory and neurobiology through dynamic systems

modeling. The Behavioral and brain sciences, 28(2), 169–94; discussion 194–245.

Retrieved from http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16201458

Liu, B. (2010). Sentiment Analysis and Subjectivity, 1–38.

Lupascu, S. (2000). Universul Psihic. Institutul European.

Meteer, M., & Gish, H. (n.d.). Integrating Symbolic and Statistical Approaches in Speech and

Natural Language Applications statistical approaches, 69–75.

Nicolescu, B. (2009). Ce este realitatea? Editura Junimea.

Nicolescu, B. (2011). De la Isarlik la Valea Uimirii. Editura Curtea Veche.

Petrariu, A. M. (2012). Niveluri de Realitate în sistemele sociale. Babes-Bolyai.

Qu, L., Toprak, C., Jakob, N., & Gurevych, I. (2008). Sentence Level Subjectivity and Sentiment

Analysis Experiments in NTCIR-7 MOAT Challenge, (ii), 210–217.

Shutova, E., Teufel, S., & Korhonen, A. (2012). Statistical Metaphor Processing, (July 2011), 1–

52.

Warin, M. (2004). Using WordNet and Semantic Similarity to Disambiguate an Ontology.

Way, E. C. (1994). Programming the Dynamic Type Hierarchy. Knowledge Representation and

Metaphor (pp. 229–251).

Wierzbicka, A. (1999). Emotional universals. Language Design: Journal of Theoretical and …,

2, 23–69. Retrieved from

http://dialnet.unirioja.es/servlet/dcart?info=link&codigo=1219542&orden=43929

Zhou, C.-L., Yang, Y., & Huang, X.-X. (2006). Computational Mechanisms for Metaphor in

Languages: A Survey.


64

ANEXA Rezultate

['Oh', 'sir', 'you', 'know', 'well', 'that', 'life', 'is', 'full', 'of', 'infinite', 'absurdities', 'which', 'strangely',

'enough', 'do', 'not', 'even', 'need', 'to', 'appear', 'plausible', 'since', 'they', 'are', 'true']

('Character:', 'THE FATHER', 'Archetype:', 'SELF', 'Energy:', 0.8867950126421665)

["Isn't", 'that', 'your', 'mission', 'gentlemen', 'to', 'give', 'life', 'to', 'fantastic', 'characters', 'on', 'the',

'stage']


['The', 'actors', 'look', 'at', 'one', 'another', 'in', 'amazement']

('Character:', 'THE FATHER', 'Archetype:', 'FEMALE', 'Energy:', 0.9415523707569406)

['No', 'excuse', 'me', 'I', 'meant', 'it', 'for', 'you', 'sir', 'who', 'were', 'crying', 'out', 'that', 'you', 'had', 'no',

'time', 'to', 'lose', 'with', 'madmen', 'while', 'no', 'one', 'better', 'than', 'yourself', 'knows', 'that', 'nature',

'uses', 'the', 'instrument', 'of', 'human', 'fantasy', 'in', 'order', 'to', 'pursue', 'her', 'high', 'creative',

'purpose']

('Character:', 'THE FATHER', 'Archetype:', 'MASTER', 'Energy:', 1.5413532985334846)

['So', 'one', 'may', 'also', 'be', 'born', 'a', 'character', 'in', 'a', 'play']


['Just', 'because', 'there', 'is', 'no', 'book', 'pointing', 'to', 'the', 'Prompter', "'s", 'box', 'which', 'contains',

'us', 'you', 'refuse', 'to', 'believe']


['Yet', 'they', 'live', 'eternally', 'becauselive', 'germs', 'as', 'they', 'werethey', 'had', 'the', 'fortune', 'to',

'find', 'a', 'fecundating', 'matrix', 'a', 'fantasy', 'which', 'could', 'raise', 'and', 'nourish', 'them', 'make',

'them', 'live', 'for', 'ever']


['We', 'want', 'to', 'live']


['And', 'please', "don't", 'laugh', 'in', 'that', 'fashion']


['No', 'she', "'s", 'worse', 'than', 'mad']


65


['Quick', 'a', 'chair', 'a', 'chair', 'for', 'this', 'poor', 'widow']


['Yes', 'gentlemen', 'my', 'wife']


['Her', 'drama', 'lies', 'just', 'here', 'in', 'this', 'she', 'has', 'had', 'a', 'lover', 'a', 'man', 'who', 'ought', 'to',

'be', 'here']

('Character:', 'THE FATHER', 'Archetype:', 'SELF', 'Energy:', 0.7306891033944636)

['At', 'once', 'sir', 'exit']

('Character:', 'PROPERTY MAN', 'Archetype:', 'MASTER', 'Energy:', 1.3069113699511838)

['Most', 'interesting']

('Character:', "L'INGENUE", 'Archetype:', 'MALE', 'Energy:', 1.0289197212784187)

['He', 'fancies', 'himself', 'as', 'an', 'author', 'now']

('Character:', "L'INGENUE", 'Archetype:', 'CHILD', 'Energy:', 0.995404821313593)

['What', 'a', 'spectacle']

('Character:', 'LEADING MAN', 'Archetype:', 'CHILD', 'Energy:', 1.0795502880197936)

['What', 'have', 'we', 'to', 'do', 'then']

('Character:', 'LEADING MAN', 'Archetype:', 'MASTER', 'Energy:', 0.8470095720247647)

['By', 'me', 'if', 'you', "'ve", 'no', 'objection']

('Character:', 'LEADING MAN', 'Archetype:', 'CHILD', 'Energy:', 1.0334429391122144)

['Withdraw', 'that', 'please']


['Still', 'with', 'a', 'bit', 'of', 'go', 'in', 'it']



66

['Good', 'afternoon', 'Miss']

('Character:', 'LEADING MAN', 'Archetype:', 'MALE', 'Energy:', 1.3424864430729038)

['If', 'I', "'ve", 'got', 'to', 'represent', 'an', 'old', 'fellow', "who's", 'coming', 'into', 'a', 'house', 'of', 'an',

'equivocal', 'character']


['I', 'say', 'this', 'is', 'not', 'the', 'first', 'time', 'that', 'you', 'have', 'come', 'here', 'is', 'it']


['They', 'want', 'to', 'live', 'in', 'us']

('Character:', 'LEADING LADY', 'Archetype:', 'SELF', 'Energy:', 0.6633908949160742)

['We', 'are', 'the', 'audience', 'this', 'time']

('Character:', 'LEADING LADY', 'Archetype:', 'CHILD', 'Energy:', 1.3964344142587797)

['Excuse', 'me', 'but', 'are', 'we', 'going', 'to', 'rehearse', 'today']

('Character:', 'LEADING LADY', 'Archetype:', 'CHILD', 'Energy:', 1.0593700312909793)

['Because', 'I', 'have', 'never', 'been', 'an', 'author', "that's", 'why']


['And', 'where', 'is', 'the', 'book']


['Yes', 'please', 'stop', 'it', 'for', 'Heaven', "'s", 'sake']

('Character:', 'THE MANAGER', 'Archetype:', 'SELF', 'Energy:', 0.9537922159674218)

['We', 'come', 'here', 'to', 'work', 'you', 'know']


Documents

LUCRARE DE DIPLOMĂ - ACSE Departmentacse.pub.ro/wp-content/uploads/2013/07/Licenta_Baltoiu_Andra_341B1.pdf · Vizualizarea rezultatelor și interpretarea lor în raport cu arhitectura