Lucr. disertatie postuniv 2006

8/3/2019 Lucr. disertatie postuniv 2006

1/60

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Curs postuniversitar - Managementul institutiilor publice

LUCRARE DE DIZERTATIE

STUDIU PRIVIND PARTICULARITATILE

PROCESULUI DE CONVERGENTA A

ROMANIEI CU CRITERIILE UNIUNII

ECONOMICE SI MONETARE


2/60

Studiu privind particularitatiile procesului de convergenta a Romanieicu criteriile Uniunii Economice si Monetare

Bucuresti 2006

CUPRINS

CAPITOLUL 1CE ESTE INTEGRAREA ECONOMICA ?

1.1. Definirea integrarii economice3

1.2. Evolutia integrarii economice in Uniune3

1.3. Particularitati economice si politice5

1.3.1. Scurt istoric al procesului de constructie europeana..5

1.3.2. Principii de functionare7

1.3.3. Extinderea UE o oportunitate istorica....111.4. Istoricul Romaniei cu UE...13

CAPITOLUL 2

UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA.20

2.1. Debutul procesului de integrare monetara in UE...20

2.2.Sistemu lMonetar European primul pas catre U.E.M..22

2.2.1. Etapele functionarii SME ..22

2.3. U.E.M. - Criteriile de convergenta...282.4. Cadrul Juridic al introducerii EURO..29

2.5. Criteriile aderarii Romaniei la UE...32

2.6. Strategia aderarii Romaniei la UE 36

2.7. Impactul euro asupra economiei romanesti....38

CAPITOLUL 3

EVOLUTII MONETARE IN UNIUNEA MONETARA

EUROPEANA. ..433.1. Misiunea si pozitia oficiala BCE...43

3.2. Instrumentele politicii monetare ..47

3.3. Politica monetara in Romania...48

Concluzii .. ...51

Bibliografie...56

2


3/60


Anexa57

CAPITOLUL 1

Ce este integrarea economica?

Inca de la inceputul perioadei postbelice, integrarea economica a atras o atentie

sporita. Sub denumirea de " integrare economica regionala" sau " regionalism economic",

s-a distins de integrarea mondiala a economiilor nationale. Chiar daca studiul integrarii

economice a fost inspirat, daca nu chiar dominat, de exemplul european, in prezent pot fi

identificate forme mai putin avansate de integrare economica pe toate continentele.

1.1. Definirea integrarii europene

Integrarea economica este definita ca eliminarea frontierelor economice

dintre doua sau mai multe economii. La randul sau, o frontiera economica este orice

demarcatie peste care mobilitatea efectiva sau potentiala a bunurilor, serviciilor si

factorilor de productie, precum si fluxurilor de comunicatii, este relativ scazuta. De

ambele parti ale unei frontiere economice, stabilirea preturilor si a calitatii bunurilor,

servicilor si factorilor de productie este influentata doar marginal de fluxurile de peste

granita.

1.2. Evolutia integrarii economice in Uniune

Initierea integrarii economice regionale este un proces dificil. Stabilizarea

fragilelor etape inferioare al integrarii economice este laborioasa, intrucat nu existainstitutii federale care sa le garanteze. Dezvoltarea integrarii economice dincolo de

etapele inferioare reprezinta o ambitie politica si mai mare. In plus, la orice modificare

majora a Tratatului, exista riscul renegocierii etapelor inferioare in sine sau riscul

neratificarii.

3


4/60


Europa a iesit din al doilea razboi mondial cu economia ruinata. In consecinta,

Europa era caracterizata de tarife si contingente apasatoare, de valute neconvertibile,

suferind de probleme de aprovizionare, penurie de dolari si prea putine oportunitati

comerciale.

La inceput, SUA si altii au sustinut multiletarismul economic pentru a

preintampina reaparitia bilateralismului si a restrictiilor excesive din anii`30. Abordarea

multilaterala, formal sprijinita de europeni, si-a gasit expresia in trei institutii globale:

Fondul Monetar International pentru moneda, rate de schimb si probleme ale balantei

de plati, Banca Mondiala si Organizatia Internationala a Comertului, pentru comert,

investitii si politici economice conexe.

Multilateralismul slab, dezechilibrele externe severe datorate reconstructiei si, infinal, Razboiul Rece au fost cauzele primare ale numeroaselor incercari de promovare a

regionalismului european. O misine politica de "unire a Europei" mergea dincolo de

nivelul retoric, dar impactul sau, dincolo de trei motive mentionate, este incert.

Fascinatul invatat "din mers" al regionalismului european din perioada 1947-1957

contine trei concluzii. In primul rand, promovarea unor forme foarte incomplete de

integrare (de exemplu, sectoriala, separarea tarifelor de contingente) nu reprezinta o

solutie in promovarea etapelor mai inalte ale integrarii economice, datorita distorsiunilor,inconsistentelor permanente si a imposibilitatii solutiilor globale. In al doilea rand, zonele

de liber schimb nu sunt adecvate ca prima etapa in procesul de integrare economica din

ce in ce mai adanca. In al treilea rand, incheierea tratatelor de integrare "adanca" necesita

o disponibilitate semnificativa de ajustare, atat din partea participantilor de pe piata, cat si

din partea politicilor guvernamentale.

Tratatul CEE a putut deveni atat de ambitios datorita disponibilitatii celor sase de

a se adapta la interesele si preferintele fiecarei tari. Aspiratiile fondatorilor erau mult mai

mari decat alte incercari de integrarea economica din acea perioada.

Adancirea, largirea si extinderea reprezinta o prescurtare utila pentru rezumarea

evolutiei CEE pana la Uniunea Europeana, in masura in care este vorba de functiile

economice publice. Desi in termeni politici uniunea s-a dezvoltat in mod intermitent,

4


5/60


6/60


7/60


1.3.2. Principii de functionare

O privire de ansamblu asupra pasilor facuti dupa razboi in directia unificarii

Europei ne ofera o imagine confuza. O paleta larga de organizatii, neconectate intre ele,au luat fiinta rand pe rand; Organizatia Europeana de Cooperare Economica (OECE),

Uniunea Europeana Occidentala (UEO), Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord

(NATO), Consiliu Europei, precum si Uniunea Europeana, ea insasi construita pe

fundatiile Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), Comunitatii Europene

a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatii Economice Europene (CEE).

In primavara anului 1950, Robert Schuman, ministrul francez al Afacerilor

Externe, a fost insarcinat de catre omologul sau american si britanic sa propuna

readucerea Germaniei Federale sub aripa Vestului.

Principalele blocari ale discutiilor politice au fost generate de problemele

economice. Capacitatea de productie din industria otelului din diferite tari europene parea

a conduce la o criza de supraproductie. Cererea era in scadere, preturile de asemenea si

apareau primele semne ale gruparii producatorilor in carteluri avand drept scop ingradirea

concurentei.

La aproape 5 ani de la capitularea neconditionata a Germaniei, Franta face primul

pas decisiv catre constructia Europei asociind Germania in aceasta aventura. Aceasta artrebui sa schimbe radical lucrurile in Europa si sa permita noi actiuni comune care erau

in trecut imposibile

Avand in spate intelegerea dintre guvernele francez si german, Robert Schuman,

in cadrul unei conferinte de presa, a facut publica la data de 9 mai 1950 o declaratie ce

reprezinta prima piatra a constructiei Comunitatii Europene. In spatele acestei propuneri

stateau doua argumente : pe de-o parte era inutil sa se impuna restrictii unilaterale

Germaniei pe de alta parte o Germanie total independenta era perceputa ca o amenintare

potentiala la adresa pacii. Singura cale de a rezolva aceasta dilema era legarea

Germaniei, politic si economic, de o grupare bine fondata a statelor europene.

Dupa semnarea tratatului ce consfiintea crearea CECO (18 aprilie 1951, la Paris),

de catre Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, ministrii de externe a celor

sase tari hotarasc lansarea unei noi initiative pentru crearea unei Europe Unite in iunie

7


8/60


1955. Astfel la conferinta de la Messina acestia decid sa adopte aceeasi abordare ce a

condus la crearea CECO, prin concentrarea pe probleme mai putin incarcate emotional

ale integrarii economice. Un comitet prezidat de ministrul de externe belgian, Paul-Henri

Spaak a fost insarcinat sa ia in considerare viitoarele actiuni in directia integrarii. In 1956

comitetul si-a incheiat lucrarile, iar raportul sau a servit drept baza a negocierilor ce au

dus in final la tratatele prin care luau nastere Comunitatea Europeana a Energiei Atomice

( EURATOM ) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) semnata de cei sase in

martie 1957 la Roma si intrate in vigoare la 1 ianuarie 1958.

Istoria aderarii: membrii Uninii Europene2

1952: Europa celor 6Desi prima dintre Comunitatile Europene CECO isi propusese legarea

industriilor carbunelui si otelului ale Frantei si Germaniei, ea nu s-a dorit a fi schema

strict franco-germana, ci a fost de la inceput deschisa oricarei democratii din Europa.

Belgia, Italia, Luxemburg si Olanda au profitat de oportunitatea oferita devenind membrii

fondatori ai CEE si ai EURATOM impreuna cu Franta si Germania in 1957.

Crearea CEE a facut aceasta piata mai sigura, reducand riscului comertului

exterior. Astfel, exportul german catre celelalte cinci tari a crescut de la 27% la 48%, faptce reprezinta o marturie elocventa a beneficiilor economice create, al procesului de

constructie europeana. Comunitatea a oferit o zona de oportunitate binevenita de

stimulare atat a doritei cresteri industriale. Belgia, ca si Germania, depindea mult de

comertul exterior si deci de securitatea pietelor de export, astfel incat ideea unei piete

comune a fost foarte atractiva din punct de vedere economic. Interesul sau in stabilirea

unor stranse legaturi economice cu alte tari ale Europei a fost intarit de faptul ca in anii

50 industria belgiana era inca centrata aproape exclusiv pe carbune si otel. O piata

europeana unica avea un potential semnificativ, in parte datorita previziunilor imediate de

2 European Integration: the origins and growth of the European Union, Dr.Klaus Dieter Borchardt,Luxemburg, 1995, fourth edition.

8


9/60


crestere a vanzarilor produselor bazate pe carbune si otel, dar mai cu seama a

posibilitatilor de dezvoltare a noilor industrii. Italia isi incepuse deja drumul in directia

industrializarii si a vazut in piata interna europeana o oportunitate unica pentru

dezvoltare. Ea a contat si pe asistenta financiara a schemelor de ajutor regional ale

Comunitatii pentru dezvoltarea zonelor ramase in urma ale tarii, reducand astfel somajul

ridicat din aceste regiuni. Olanda a intrat in Comunitate urmarind aceleasi deziderate.

Implicarea in procesul de integrare i-ar fi accelerat eforturile de industrializare si data

fiind pozitia sa de principal transportator pe apa, cu porturi largi si infrastructura bine

croita i-ar fi oferit noi perspective in domeniu. De-a lungul istoriei, Luxemburgul a fost

intotdeauna la mana rivalitatii dintre marile puteri, datorita pozitionarii sale geografice.

Integrarea europeana a aparut astfel ca o posibilitate de a-si proteja interesele salepolitice, economice si sociale.

1973: Europa celor 9

Inca inaintea intrarii in vigoare a Tratatelor, Guvernul Marii Britanii a lansat

discutii aprinse cu privire la cea mai benefica modalitate de integrare economica. Ideea

Marii Britanii era de creare a unei zone de liber schimb care sa nu implice nici un

sacrificiu al suveranitatii nationale. Incercarile ulterioare ale Angliei de a crea o largazona de liber schimb care sa cuprinda atat tarile CEE cat si alte tari din Europa s-au

soldat la sfarsitul anului 1958 cu un esec. Ceea ce s-a putut realiza a fost doar infiintarea

Asociatiei Economice a Liberului Schimb (AELS), incluzand Marea Britanie, Norvegia,

Suedia, Danemarca, Austria, Portugalia, Islanda si Elvetia, Firlanda fiind membru

asociat. In august 1961 Marea Britanie inainteaza prima cerere de aderare la Comunitate.

Trei alte tari Danemarca si Norvegia din AELS, plus Irlanda i-au urmat imediat.

Norvegia a facut si ea parte din noua zona de liber schimb dupa votul negativ acordat

aderarii.

1981 : Europa celor 10

Dupa revenirea la democratie, Grecia a inaintat cererea de aderare in 1975, urmata

de Portugalia si Spania in 1977. Grecia vedea in aceasta o modalitate de stabilizare a noii

9


10/60


sale democratii restabilite precum si cresterea pozitiei si influentei sale pe scena

internationala. Pe 1 ianuarie 1981 Grecia devine al zecelea membru al Comunitatii.

Perioada de tranzitie3 convenita pentru alinierea Greciei la politica economica si

Comerciala a CEE a fost de 5 ani, cu exceptia anumitor produse agricole, pentru care s-a

stabilit o perioada de tranzitie de 7 ani. In aceeasi perioada de tranzitie s-a facut alinierea

Greciei la tariful vamal comunitar in relatiile cu tertii. De asemenea, in ceea ce priveste

relatiile cu tarile in dezvoltare, tratatul de aderare a prevazut ca Grecia va pune efectiv in

aplicare schema de preferinte vamale a CEE din momentul aderarii, exceptand o perioada

de tranzitie de 5 ani pentru anumite produse. Totodata, s-a convenit ca, in decursul

perioadei de tranzitie, Grecia sa primeasca din partea CEE o asistenta financiara de 1,8

miliarde $ in vederea consolidarii si adaptarii economiei la cerintele CEE.

1986 : Europa celor 124

Aderarea Spaniei si a Portugaliei a intampinat, de asemenea, multe dificultati care

au fost in cele din urma depasite prin negocieri, iar dupa semnarea Tratatelor de aderare

in iunie 1985 si ratificarea lor de catre toate cele 12 parlamente, cele doua tari au devenit

pe rand al 11-lea si respectiv al 12-lea stat membru. Din punct de vedere economic se

spera ca fondurile Comunitatii vor conduce dupa aderare la un avant al unei agriculturideja puternic competitive si cu importante rezerve de capacitate productiva.

Unificarea Germaniei a insemnat ca incepand cu 3 octombrie 1990 fosta

Republica Democrata Germania a devenit parte integranta a Comunitatii Europene,

presedintii de stat sau de guverne decizand pe 28 aprilie 1990 la Dublin ca incorporarea

sa necesita numai simple ajustari si nu o procedura de aderare completa.

3 Comert International si politici comerciale contemporane, Ed. Eficient, Bucuresti, 20004 European Integration: the origins and growth of the European Union, Dr.Klaus Dieter Borchardt,Luxemburg, 1995, fourth edition.

10


11/60


1995: Europa celor 15

Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht (1 noiembrie 1993) tarile

trebuiau de acum sa adere la nou-creata Uniune Europeana, ce luase locul mai putin

complexei Comunitati Europene de pana atunci. Acestea au fost motivatiile ce au

determinat Austria, Firlanda, Suedia si Norvegia sa inceapa negocierile de aderare care s-

au finalizat cu succes in 1994. In vara si toamna acelui an s-au realizat referendumuri in

toate cele patru tari , Austria, Firlanda si Suedia votand pentru aderare, iar Norvegia, ca si

in anul 1972, neputand adera datorita celor 52,4% voturi impotriva.

Pe 18 martie 1992 Finlanda si-a depus cererea de aderare la CE. Guvernul a

explicat foarte clar motivele ce stateau la baza acestei cereri si anume faptul ca firmele

finlandeze sa poata beneficia de aceleasi conditii cu ale competitorilor pe pietele vizate.Cereri de aderare au fost primite si din partea Turciei (1987), Ciprului si Maltei

(1990) precum si din partea Elvetiei (1992).

Colapsul blocului sovietic a deschis perspectivele unei noi extinderi. Noi tari isi

depun cererea de aderare: Ungaria si Polonia (1994), Romania, Republica Slovaca,

Letonia, Estonia, Lituania si Bulgaria (1995), Republica Ceha si Slovenia (1996). Pentru

a le ajuta in acest demers UE a incheiat cu acestea o serie de Acorduri de asociere intre

1991 si 1996 ce au intrat in vigoare intre 1994 si 1998.Data fiind istoria incununata de succes a extinderii europene, ar putea parea

surprinzator faptul ca CE a cunoscut si o retragere. Groenlanda apartine Danemarcei si a

devenit parte a Comunitatii in 1973. In februarie 1972 referendumul tinut a avut drept

rezultat o majoritate firava pronuntata impotriva continuarii calitatii de membru a

Groenlandei. Desi tratatele nu prevad clauze de retragere, in februarie 1984 Comunitatea

a convenit cu Guvernul danez sa-i permita Groenlandei retragerea din CE pe 1 ianuarie

1985, acordandu-i in schimb statutul de teritoriu asociat.

11


12/60


1.3.3. Extinderea Uniunii Europene: o oportunitate istorica5

Motto: Extinderea este atat o oportunitate istorica cat si o obligatie pentru

Uniunea Europeana, fiind astfel una din prioritatile noastre cele mai de seama

Gunter Verheugen, membru al Comisiei Europene (responsabil pentru

Extindere), afirma ca extinderea este una dintre cele mai importante oportunitati pentru

Uniunea Europeana la inceputul secolului 21.

In decembrie 1997, la Luxemburg, Consiliul European a lansat proiectul prin care

extinderea devenea posibila. Acest proces cuprinde in prezent 13 tari : Bulgaria, Cipru,

Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romania,

Republica Slovaca, Slovenia si Turcia. La negocierile de aderare desfasurate cu primele12, Consiliul European a afirmat ca obiectivul propus este de a incheia aceste negocieri

pana la sfarsitul anului 2002 cu acele tari care sunt pregatite pentru aderare, astfel incat

acestea sa poata lua parte ca membri la alegerile parlamentare din 2004.

In mai 2004 s-au alaturat celor 15 state membre inca 10 tari care au indeplinit

toate criteriile de aderare : Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania,

Malta, Polonia, Republica Slovaca si Slovenia, UE avand in prezent 25 de state membre.

Romania, Bulgaria si Turcia nu au indeplinit in totalitate criteriile de aderare si nuau inchis toate capitolele de negociere, urmand a se incheia negocierile de aderare in

cazul Romaniei in 2004, pentru a se semna Tratatul de Aderare cat mai repede posibil in

2005 si pentru a fi acceptata ca stat membru in ianuarie 2007.

Criteriile de aderare

In 1993, la Consiliul European de la Copenhaga, Uniunea a realizat un pas decisiv

catre extindere. Cu privire la acest moment Consiliul European a afirmat ca: aderarea va

avea loc de indata ce o tara asociata este apta sa isi asume obligatiile decurgand in calitate

de membru prin indeplinirea conditiilor economice si politice cerute . In acelasi timp a

definit si criteriile de aderare, denumite adesea Criteriile de la Copenhaga:

5 Enlargement of the European Union: An historic opportunity, Europen Commission, 2001

12


13/60


Criteriul politic: stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia,

respectarea statului de drept, a drepturilor omului si protectia

minoritatiilor;

Criteriul economic: existenta unei economii de piata functionale,

capabila sa faca fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei din cadrul

Uniunii;

Criteriul administativ: capacitatea de asumare a obligatiilor decurgand

din calitatea e membru inclusiv aderenta pentru scopurile declarate ale

uniunii economice, monetare si politice ;

Consiliul European de la Madrid in decemrie 1995 ma adauga un criteriu,

stabilind ca este esential ca legislatia UE sa fie transpusa in cea nationala, fiind si mai

importanta implementarea efectiva a sa prin structuri administative si juridice adecvate:

Criteriul legislativ: aplicarea integrala a acquis-ul comunitar din

momentul aderarii.

1.4. Istoricul Romaniei cu UE

Necesitatea aderrii Romniei la Uniunea European

La 1 februarie 1995 a intrat n vigoare Acordul European ce instituia o asocierentre Romnia, pe de o parte i Comunitile Europene i statele membre pe de alt parte.

Prevederile acestui acord stipuleaz faptul c Romnia a devenit membru asociat i sunt

puse bazele pentru viitoarea aderare, recunoscndu-se c obiectivul final urmrit de ara

noastr este de a deveni membru cu drepturi depline a U.E. i c asocierea are ca scop s

ajute Romnia s realizeze acest deziderat.

Romnia a avut contacte i nelegeri cu U.E. nc din deceniile sase i apte, cnd

au fost ncheiate acorduri comerciale i tehnice i acorduri prin care beneficia de

preferine vamale comunitare. De abia n anul 1990 a fost semnat Acordul comer,

cooperare comercial i economic ntre Romnia i U.E., iar din 1991 Romnia a

devenit beneficiar a asistenei financiare acordat prin Programul PHARE.

13


14/60


Negocierile privind asocierea Romniei la U.E. au nceput n anul 1992 i s-au

finalizat n acelai an prin parafarea Acordului de la Bruxelles. Parlamentul Romniei a

ratificat Acordul European de asociere la U.E. n 1993.

Asocierea Romniei la U.E. nseamn pe plan economic crearea unei zone de

liber schimb, cooperarea economic i financiar, n sprijinul restructurrii economiei

romaneti, iar nplan politiccrearea unui cadru instituional pentru realizarea unui dialog

politic permanent ntre pri. n cadrul acordului sunt precizate o serie de principii care au

n vedere:

stabilirea unei perioade de tranziie de maximum 10 ani, mprit n dou

etape, trecerea la cea de a doua fcndu-se n urma examinrii Consiliului de asociere a

aplicrii pan n acel moment a prevederilor Acordului;

asimetria n acordarea de ctre pari a concesiilor concretizate prin faptul c,

n timp ce Uniunea i va realiza angajamentul n prima etap, Romnia i-l va pune n

aplicare n a doua ;

angajamentul prilor de a se abine de la introducerea de reglementri care s

vin n contradicie cu prevederile Acordului pn la intrarea n vigoare;

disponibilitatea prilor ca pe perioada de tranziie s procedeze de comun

acord, n funcie de conjunctura existent n sectoarele vizate, la reducerea periodic i

analizarea concesiilor reciproce, inclusiv la accelerarea calendarului n aplicarea acestora.Acordul European de asociere a Romniei la U.E. cuprinde prevederi pentru

fiecare sector principal de activitate:

n domeniulschimburilor comerciale bilateralese prevede crearea ntre pri a

unei zone de comer liber care se va concretiza prin eliminarea treptat a obstacolelor

tarifare i netarifare existente n acest moment n relaiile comerciale dintre Romnia i

U.E.. Acestea privesc produsele industriale, cu excepia celor textile i siderurgice, dar i

produsele agricole de baz (neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare i prelucrate).

Zona de comer liber va fi realizat n perioada de tranziie de maximum 10 ani, n mod

gradual. Perioada de tranziie este asimetric n ceea ce privete ritmul reducerii i

eliminrii taxelor de ctre Romnia, oferindu-se astfel rii noastre o perioada mai lung

de timp pentru deschiderea pieei sale la importurile din U.E. Dac U.E. se oblig s

14


15/60


elimine toate taxele vamale i ngrdirile cantitative pan la sfritul primei etape a

perioadei, Romnia va face acest lucru la sfritul celei de-a doua etape. Pentru o serie de

produse considerate sensibile, acordul cuprinde aranjamente speciale:

aderarea Romniei la U.E. necesit un cadru economic care s fie compatibil

cu funcionarea U.E. i cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grbirea

descentralizrii sectorului de stat i crearea unui puternic nucleu de ntreprinderi mici i

mijlocii, alinierea tuturor standardelor romaneti la normele comunitare, legarea cursului

leului de EURO, precum i realizarea unei modificri de structur a populaiei ocupate n

economie, pentru a ne apropia de nivelul arilor din U.E. ( 10% n agricultur, 30% n

industrie i peste 60% n servicii ). Romnia va trebui s aplice acele ci i mijloace care

s duc la relansarea puternic a produciei, la stimularea investiiilor, la creterea

competitivitii produselor, accelerarea procesului de reform, la restructurare i privatizare, de modernizare n vederea asigurrii unei macrostabilizri durabile i

eliminrii actualelor dezechilibre fundamentale din economie.

Trebuie acordat mai mult atenie valorificrii superioare a resurselor, inclusiv

cele umane, creterii productivitii muncii, evolurii i folosirii eficiente a potenialului

competitiv i creativ al firmelor autohtone.

pe plan instituional, organismele centrale precum Banca Naional, Curtea de

Justiie etc. vor trebui s aib aceleai atribuii cu acelea din rile comunitare; n domeniul legislativvor trebui adoptate acte normative cu caracter economic

i pentru alte sectoare, prin consultarea obligatorie a legislaiei existente n U.E., fiecare

proiect de lege adoptat trebuind s cuprind o precizare, potrivit creia legea este

conform cu legislaia comunitar.

n cadrul cooperrii financiare dintre Romnia i U.E., Romnia va beneficia de

asistena financiar din partea U.E., sub forma de donaii i mprumuturi, inclusiv

mprumuturi de la Banca European de Investiii, pentru accelerarea i susinerea

proiectului de transformare economic a rii i pentru a sprijini reajustarea structural. O

destinaie important a mprumuturilor o reprezint diminuarea consecinelor economice

i sociale, a costurilor sociale ale tranziiei la economia de pia.

15


16/60


Asistena financiar va fi acoperit din doua surse:programul PHARE, n cadrul

cruia fondurile alocate sunt nerambursabile potrivit Reglementrii Consiliului U.E.;

mprumuturile acordate de Banca European de Investiiipn la expirarea valabilitii

acestora.

Fondurile de preaderare alocate Romaniei pentru perioada 2000-2006

(milioane euro)

Anii

Contributia Uniunii Europene Co-finantarea

TotalPHARE ISPA SAPARD Total UE fondurilor UE

2000 88 478 151 716 247 964

2001 103 413 151 666 228 894

2002 112 326 151 589 189 778

2003 154 320 151 625 230 855

2004 174 312 161 646 243 889

2005 162 338 161 660 241 901

2006 128 364 161 652 219 872

2001 20022003

20042005

20062007

Co-finantare

0

500

1000

1500

2000

2500

mil. Euro

Co-finantare Contributia UE

Figura 1. Sursa: Institutul European din Romania

n Acord se stipuleaz faptul c asistena financiar din partea U.E. va fi evaluat periodic n funcie de prioritile stabilite, de capacitatea de absorbie a economiei

Romniei, de posibilitatea de rambursare a creditelor, de progresul nregistrat pe linia

economiei de pia i n ce privete restructurarea economic. Pentru a se realiza o

utilizare optim a acestor credite se va realiza o coordonare ntre contribuiile U.E. i cele

16


17/60


din alte surse, cum ar fi: finanarea din partea statelor membre, alte ri din G-24, F.M.I.,

Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare i Banca European pentru

Reconstrucie i Dezvoltare.

Acordarea creditelor n cadrul asistenei financiare se va face numai pe baza unor

documentaii prezentate de Romnia, din care s rezulte oportunitatea, modul de derulare

a investiiei, eficiena economic i efectele sociale defalcate pe diferite etape ale

derulrii investiiei.

Toate aceste principii ale asocierii trebuie ns transpuse n practic n

concordan cu interesele naionale ale Romniei. Asocierea i aderarea trebuie s

serveasc promovrii interesului naional i dezvoltrii potenialului economic i

patrimoniului cultural romnesc.n ceea ce privete aderarea Romniei la U.E., cererea oficial a fost depus n

anul 1995, fiind a treia ar din cele 10 care i-au depus oficial cererea de aderare :

Ungaria, Polonia, Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Bulgaria, Cehia, i Slovacia.

mpreun cu aceast cerere de aderare, ara noastr a mai depus dou documente

de susinere a cererii :

Strategia naional de pregtire a aderrii Romniei la U.E.;

Declaraia de la Snagov, semnat de efii tuturor partidelor parlamentare.Pentru pregtirea condiiilor i derularea procesului de aderare a fost necesar

crearea unui cadru organizatoric:

a) crearea Comitetului Interministerial de Integrare European, condus de eful

guvernului, a Departamentului pentru Integrare European din cadrul guvernului, precum

i a compartimentelor corespunztoare specializate la nivelul ministerului i instituiilor

administraiei publice locale;

b) constituirea Comisiei comune pentru integrare economic a celor dou Camere

ale Parlamentului i crearea unui departament specializat pentru armonizarea legislativ

n cadrul Consiliului Legislativ, care vegheaz la ndeplinirea Programului Naional de

armonizare a legislaiei romneti cu legislaia comunitar;

17


18/60


c) desfurarea dialogului cu rile membre U.E. i cu instituiile U.E. structurat

pe dou domenii de activitate, ceea ce va permite s se abordeze aprofundat toate

aspectele majore ale procesului de integrare n U.E.;

d) nfiinarea de centre de informare i documentare n problemele U.E.;

e) realizarea Programului Naional de pregtire a specialitilor n domeniul

integrrii i a strategiei de imagine a procesului de pregtire a aderrii Romniei la U.E.,

destinat opiniei publice autohtone i europene.

Factorii de conducere i decizie n ara noastr trebuie s precizeze i s arate n

modul cel mai transparent c Romnia dorete i urmrete s se integreze cu cei care vor

s coopereze pe baze egale, democratice, i nicidecum cu cei care vor s-i subordoneze

pe alii.Pornind de la stadiul dezvoltrii economiei romneti ar fi necesar o perioad de

timp n care ara noastr s beneficieze de un statut preferenial, perioad n care s fie

sprijinit pentru a atinge standardele europene corespunztoare. Romnia nu trebuie s

admit, sub pretextul europenismului, subordonarea interesului naional fa de cei

puternici, care ar crea o serie de probleme pentru dezvoltarea i suveranitatea naional.

Integrarea european trebuie s fie conceput de ara noastr cu respectarea suveranitii

naionale, a demnitii i drepturilor omului.Concepia modern pe care trebuie s se bazeze Romnia n procesul integrrii

economice presupune:

a) constituirea sistemului de legi i reglementri ce definesc drepturile i

obligaiile, fixnd cadrul fundamental n care se pot dezvolta relaiile economice ntre

parteneri;

b) nlocuirea instituiilor specifice unei economii de comand cu cele specifice de

economie de piaa liber;

c) asigurarea factorilor care s favorizeze funcionarea profitabil a pieelor prin

punerea n valoare a factorilor de producie i a capacitii ntreprinztorului;

d) realizarea unei interdependente normale ntre politicile macroeconomice i cele

structurale, pe baza extinderii liberei iniiative;

18


19/60


e) conceperea modelelor de cooperare economic i etapizarea procesului de

integrare economic internaional, care nu trebuie s se reduc doar la o asimilare

economic.

Obiectivul fundamental al Programului Economic de Dezvoltare pe termen mediu

(1997 2000) l constituie obinerea unei creteri economice durabile, care pe termen

mediu lung s reduc decalajul de dezvoltare economic a Romniei fa de Uniunea

European. Din acest obiectiv fundamental decurg obiectivele specifice, cum sunt:

valorificarea resurselor proprii i a potenialului economic existent, n condiiile unei

ajustri ample a produciei industriale, evidenierea condiionrii lor cauzale dintre ramuri

i a posibilitii de cretere a produciei fiecruia, n condiiile volumului de resurse

previzibile n acest moment; stimularea proceselor de privatizare i restructurare cuprecdere ctre ramurile i sub ramurile pentru care dezvoltare este direct condiionat de

aportul capitalului strin, de noi piee i de modificarea ofertei i a structurii de

proprieti. Toate aceste obiective specifice vizeaz trecerea cat mai rapid a Romniei la

economia de pia.

Efectele integrrii Romniei n U.E. vor fi resimite att n perioada de pre-

aderare, cat i dup aceea, n domeniile politic, economic, administrativ juridic, precum i

prin preluarea obligaiilor pe care le presupune calitatea de membru al U.E..La 17 decembrie 2004, in cadrul Consiliului de la Bruxelles, Romania a primit

confirmarea politica a incheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. Romaniei

i se recomanda sa continue reformele si sa implementeze angajamentele referitoare la

acquis-ul comunitar, in special in domeniile: Justitiei si afaceri interne, Concurenta si

Mediu. Uniunea Europeana va continua monitorizarea pregatirilor de aderare si considera

ca Romania va fi capabila sa-si asume obligatiile de membru de la 14 ianuarie 2007. De

asemenea, Consiliul European recomanda semnarea Tratatului de aderare comun pentru

Romania si Bulgaria in aprilie 2005, dupa primirea vizului Parlamentului European, si

aderarea efectivala 1 ianuarie 2007.

Pentru Romania, semnarea Tratatului de Aderare este echivalenta cu reintegrarea

in lumea civilizata. Intrarea in NATO, acum un an, si speranta integrarii in Europa Unita

in 2007 traseaza liniile dezvoltarii noastre economice, sociale si politice.

19


20/60


Capitolul 2

Uniunea Economica si Monetara

2.1. Debutul proceselor de integrare monetara in UE

Ultima mare conflagratie mondiala a lasat o mare parte a Europei in ruine care

trebuiau inlaturate, necesitatea stringenta a perioadei fiind demararea urgenta a unui

proces de reconstructie postbelica. Chiar inainte de finalizarea ostilitatiilor se conturau

programe ambitioase cu privire la noua ordine postbelica care au condus la lansarea, cuocazia Conferintelor de la Bretton Woods , a Fondului Monetar International si Bancii

Mondiale. Scopul principal al acestor demersuri evitarea erorilor interbelice, coabitarea

cu fenomenele de devalorizare in scopuri concurentiale, lansarea unui sistem al cursurilor

de schimb fixe care sa se modifice doar cu acordul FMI in conditiile de "dezechilibre

economice de fond". Mai mult participantii la aceste institutii si-au propus realizarea

convertibilitatii depline a monedelor nationale pentru a contribui la sanatatea sistemului

comercial multilateral. Convertibilitatea este o cerinta necesara dar nu si suficienta pentru

un comert liber si corect.

Situatia Europei era si mai complicata comparativ cu alte state sau regiuni,

intrucat la sfarsitul anilor 40 erau functionale peste 200 de aranjamente comerciale

bilaterale, aranjamente ce contineau linii de credit care erau influentate de abaterea

maxima a contului curent bilateral, in timp ce deficitele peste nivelul acestor credite

tehnice trebuiau stinse prin efectuarea de plati in aur, majoritatea guvernelor din tarile

europene incercau cu disperare sa isi mentine rezervele de aur, utilizand intreaga paleta

de instrumente de politica comerciala ( in special contingente si taxe vamale ridicate )pentru a obstructiona importurile provenite din tarile in raport cu care inregistrau deficite

comerciale. Practic, toate tarile europene incercau sa obtina excedente exprimate apoi in

aur, dolari sau orice alta valuta convertibila in dolari.

20


21/60


Ca atare, orice tentativa unilaterala de trecere la convertibilitate monetara ar fi condus si

la mai mari dificultati in ceea ce priveste balanta comerciala si de plati. Marea Britanie a

incercat in 1947 sa restabilesca convertibilitatea lirei sterline, sprijina printr-o linie de

credit de mare anvergura, demersul britanic fiind abandonat la doar sase saptamani de la

lansare. Mai mult, deoarece, in 1950 exporturile europene catre SUA reprezentau mai

mult de jumatate din valoarea importurilor provenind din aceeasi sursa, devalorizarea ar

fi condus la o crestere si mai mare a dezechilibrelor pe relatia transatlantica.

Dupa esecul britanic in incercarea de trecere la convertibilitate a devenit tot mai

interesanta ideea unui demers comun in acest sens. Crearea in 1948 a Organizatiei pentru

Cooperarea Economica Europeana (OEEC), redefinita ca OECD in 1960 (ca urmare a

cresterii numarului de participanti), a reprezentat un prim pas in acesta directie. CreareaCECO a semnalat existenta germeniilor unui proces de integrare care sa permita

gestionarea volatilitatii si impredictibilitatii cursurilor valutare.

Dupa ncheierea Tratatului de la Roma, chiar daca initiatorii gndisera crearea

unei monede comune, activitatea Comunitatilor Europene se desfasura pe baza

prevederilor aranjamentului de la Bretton Woods si a sistemului de cursuri fixe. Pna n

1958 a functionat Uniunea Europeana de Plati, un sistem de clearing multilateral.

n 1970 a fost publicat Planul Werner

6

, care continea principalele elemente aleunei Uniuni Monetare Europene, ce urma a fi realizata n 3 etape, pe o perioada de 10 ani.

Se avea n vedere:

convergenta a politicilor economice,

convertibilitatea totala si ireversibila a monedelor,

stabilirea unei paritati fixe ntre acestea,

eliminarea marjelor de fluctuatie a cursurilor,

completa liberalizare amiscarilor de capital adoptarea unor linii directoare pentru adoptarea bugetelor nationale.

6 Continutul planului Werner a fost minutios analizat in Baer G., Padoa Schiopa T., The Werner Reportrevised, Ec Publications Office, Luxembourg, 1989

21


22/60


Singurul rezultat al planului a fost crearea, n 1972, a sistemul european de flotare

controlata ntre limite nguste a cursului de schimb al monedelor participante,supranumit

sarpele valutar, prin care statele membre si luau angajamentul de a nu permite

fluctuatii ale cursurilor de schimb mai mari de +/-2,25% n raport cu dolarul SUA. Ca

urmare a incidentelor din economia mondiala de la nceputul anilor 70, dupa doi ani de

la crearea sa, n acest sistem mai ramasesera doar marca germana, monedele din Benelux

si coroana daneza. In aprilie 1973, crearea Fondului European de Cooperare Monetara

(FECOM) permite introducererea unei compensatii globale in unitatii de cont.

Limitat initial la cele sase state membre al Comunitatii, Sarpele sufera numeroase

transformarii pana la disparitia sa, in decembrie 1978 :

-- in mai 1972, trei tari candidate la CEE - Marea Britanie, Danemarca si Irlanda aderala Sarpe, se retrag apoi in iunie acelasi an, iar Danemarca se intoarce la Sarpe in

octombrie ;

-- in ianuarie 1978 lira se retrage, urmata in ianuarie 1974 de franc, care va face o scurta

tentativa de revenire in iulie 1975 si martie 1976.

Esecul Sarpelui era insa evident inca din 1975, cand perturbarile datorate

fluctuatiei monetare si crizelor petroliere (1972 1973 si 1979 -1980) cereau o

solidaritate crescuta.A trebuit sa vina anul 1978 pentru ca cele 9 state ale CEE sa reia, sub o alta forma

proiectul de integrare monetara, infiintand, cu ocazia reuniunii a doua Consilii la

Bremen (iulie 1978) si la Bruxelles (decembrie 1978) Sistemul Monetar European

(SME), intrat in vigoare la 13 martie 1979.

2.2 Sistemul Monetar European7 - primul pas catre U.E. M.

Sistemul Monetar European (SME) este bazat pe principiul paritatilor fixe, dar

ajustabile ntre monedele nationale, la care participa toate statele membre ale

Comunitatilor, cu exceptia Marii Britanii. n cadrul sistemului se introduce ECU-ul

(European Currency Unit), unitate de cont si instrument de plati si de rezerva, la care se

raporta fiecare moneda participanta. ECU nsusi era constituit dintr-un cos al

7 Pohe Karl otto, the Further development of european Monetary System, EC Publications Office, 1989

22


23/60


monedelor nationale participante, ponderea fiecareia fiind direct legata de puterea

economica a statului respectiv. Sistemul Monetar European s-a constituit pe parcurs ntr-

un instrument pentru lupta mpotriva inflatiei, a redus imprevizibilitatea evolutiei

cursurilor si variabilitatea ratelor dobnzii.

2.2.1. Etapele functionarii SME

Obiectivul il reprezenta stabilirea unei legaturi durabile intre monede printr-un

regim de schimburi fixe cu urmatoarele caracteristici :

un etalon comun: Ecu (european currency unit). Acesta este constituit

dintr-un cos monetar, in care se gaseste o cantitate determinata din fiecare deviza

europeana. Cantitatea a fost stabilita in functie de importanta relativa a PIB-ului fiecareitari si de ponderea acestuia in comertul intracomunitar. In 1984 si 1987 s-au operat doua

revizuiri. Aderarea la Comunitate a Greciei, in 1981, apoi a Spaniei si Portugaliei in

1986, a ridicat la 12 (incluzand lira si lira sterlina) numarul monedelor din cos,

compozitia acestuia fiind inghetata o data cu intrarea in vigoare a Tratatului de la

Maastricht. Din aceasta cauza, ultimele trei state aderente la 1 ianuarie 1995 (Austria,

Finlanda, Suedia) nu fac parte din sistem.

Definitia cursului pivot. Pentru fiecare moneda din Uniune ( A, B,...) sestabileste un echivalent fix in ecu, numit curs pivot (sau uneori rata - pivot), acesta din

urma fiind exprimat printr-o anumita cantitate (x, y, ) din respectiva moneda pentru un

Ecu :

Au servit drept referinta ratele de schimb efective prelevate de pe piata la 12

martie 1979, in ajunul zilei cand a intrat in vigoare SME.

Raportul acestor rate ne permite sa determinam o grila de curs- pivot bilaterala :

xA = yB, ceea ce inseamna ca A = Y/X * B sau B = X/Y * A

23

1 ecu = xA

= yB

.


24/60


aceste rate pivot, comparabile cu paritatile sistemului etalon de schimb in aur sau cele ale

Sarpelui, pot fi modificate la initiativa unei tari membre, dar cu acordul mutual al

partenerilor ei.

Limite de fluctuatie autorizate. Limita de variatie, de o parte si de alta a ratelor-

pivot bilaterale, este de +/-2,25%, in asa fel incat marja maxima instantanee dintre doua

monede sa nu poata, la fel ca in cazul Sarpelui, sa depaseasca 2,25%, chiar daca

amplitudinea totala a fluctuatiei in timp este de 4,50%. Aceasta marja permite

determinarea cursului limita de interventie pentru fiecare moneda in raport cu alta, curs

de la care ambele tari implicate vor incepe sa cumpere moneda slaba in schimbul celei

puternice. Pentru limitarea acestor incoveniente, SME dispune de un dispozitiv original

numit "indicator de divergenta" (ID), menit sa declanseze o interventie colectiva inainteca aceste cursuri limita sa fie atinse.

Mecanisme de credit. Pentru a sustine o moneda slaba si a face fata

dezechilibrelor, bancile centrale sunt obligate sa-si puna reciproc la dispozitie facilitati de

credit in ecu prin intermediul FECOM, care gireaza pozitiile creditoare si debitoare ale

bancilor si asigura compensare multilaterala.

A aparut pe fondul unei volatilitati pronuntate la nivel european si international.

Procesul de evolutie al acestui sistem s-a derulat in 1978.

Tarile participante se divizau in doua tabere diferite. Sistemul a pornit de la premise

ca: stabilitatea mediului comercial are efecte benefice pentru tarile participante, este

absolut necesara protejarea interselor economice specifice la nivel european. CEE si-a

sporit rolul la nivel global, devenind necesara o redefinire a cadrului juridico-institutional

24

Ecu de piata ecu pivot (in procente)P sau D =

Ecu pivot

ID = P Sau DEMD


25/60


comunitar. Obiectivul de baza al sistemului era crearea unei zone de stabilitate monetara

in Europa. Stabilitatea monetara se realizeaza pe doua culoare: stabilitatea preturilor si a

cursurilor valutare. Pentru a realiza acest obiectiv, fiecare tara participanta la sistem

trebuie sa mentina cursul monedei nationale in 2,25.

Acest deziderat presupune obligatia Bancii Centrale de a interveni pe piata valutara

in sprijinul monedei daca aceasta se indeparta de cursul pivot. Adoptarea de masuri de

ajustare structurala, solicita ca partenerii sa participe la discutii pentru realinierea

monetara.

La momentul lansarii sale in 1979, SME se caracteriza prin urmatoarea ancora:

obligatia de a interveni nelimitat in cadrul marjei de variatie.

S-au conceput 3 tipuri de interventii intraregionale facute de Banca Centrala:- Indicatorul de divergenta (se calculeaza zilnic dinamica modificarii cursului

valutar). El nu a fost folosit cu regularitate in gestionarea SME in principal

datorita faptului ca participanti utilizau, cu precadere, interventile

intramarginale inainte ca indicatorul sa atinga nivelul limita de75%.

- Facilitatile de finantare sistemul prevedea urmatoarele categorii de

facilitati : facilitatea pe termen foarte scurt, sprijinul monetar pe termen mediu

si asistenta financiara pe termen mediu- Mecanismul de decontare in ECU acordul privind SME prevedea ca statele

participante sa depuna la Fondul European de Cooperare Monetara 20% din

rezervele lor de aur si dolari in schimbul ECU. Dopozitele imbracau forma unui

acord SWAP reinoibile la fiecare 3 luni, sumele fiind ajustate permenent in

functie de fructuatiile activelor de rezerva, de pretul aurului si de cursul de

schimb al dolarului american.

Adoptat n 1985, Raportul Cechinni Cartea alba privind desavrsirea pietei

interne unice a aratat limpede ca avantajele unei asemenea piete nu vor putea nsa sa

fie pe deplin valorificate n conditiile persistentei unor costuri ale tranzactiilor financiare

n interiorul Comunitatilor si ale unei instabilitati, chiar minore, a ratelor de schimb ale

monedelor statelor membre. De aceea, Consiliul European de la Hanovra din iunie 1988 a

solicitat presedintelui Comisiei Europene, Jacques Delors, un raport asupra modalitatilor

25


26/60


de realizare a uniunii economice si monetare (UEM). ncheiat n aprilie 1989, raportul

Delors a propus un proces n trei etape de realizare a UEM, presupunnd coordonarea

strnsa a politicilor economice nationale, reguli stricte privind marimea si finantarea

deficitelor bugetare si constituirea unei institutii comunitare independente care sa

defineasca si sa aplice politica monetara comunitara. Aprobarea raportului de catre

Consiliul European din iunie1989 de la Madrid a nsemnat si lansarea procesului de

liberalizarecompleta a miscarilor de capital n 8 (din cele 12) state membre, avnd ca

termen final 1 iulie 1990.

Consiliul European, reunit la Madrid n iunie 1989 a stabilit ca n etapa I, cu

ncepere de la 1 iulie 1990, sa fie eliminate ultimele bariere n calea tranzactiilor

monetare, sa se ntareasca coordonarea politicilor economice si bugetare si cooperareantre bancile centrale ale statelor membre. n aceasta etapa, Tratatul privind Uniunea

Europeana, ncheiat la Maastricht n 1992, a jucat un rol cheie, ntruct prin el statele

membre s-au obligat sa atinga o convergenta accentuata si durabila, indispensabila

realizarii UEM si atestata prin ndeplinirea si respectarea continua a asa-numitelor

criterii de convergenta de la Maastricht.

ndeplinirea acestor criterii avea nsa sa fie o tinta de perspectiva, n aceasta etapa

statele membre angajndu-se sa se abtina de la introducerea de noi obstacole n caleamiscarilor de capital, sa interzica acordarea de catre bancile centrale de mprumuturi

autoritatilor publice, si sa elimine alte modalitati de acces preferential al acestora din

urma la institutiile de credit. Etapa a II-a, nceputa la 1 ianuarie 1994, a implicat

transferul autoritatii monetare catre Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC),

precum si crearea Institutului Monetar European. Obiectivul principal al SEBC este

mentinerea stabilitatii preturilor si sprijinirea politicilor economice generale din

Comunitate, prin actiuni conforme cu principiile economiei de piata. Misiunile

fundamentale constau n definirea si punerea n practica a politicii monetare, conducerea

operatiunilor de schimb, preluarea si gestionarea rezervelor oficiale de valute straine

detinute de statele membre, promovarea bunei functionari a sistemelor de plati.

26


27/60


Sistemul European al Bancilor Centrale este compus din Banca Centrala

Europeana si bancile centrale nationale si este condus de organele de decizie ale Bancii

Centrale Europene: Consiliul Guvernatorilor si Comitetul Executiv alcatuit din 6 membri,

numiti de Consiliul European (Art. 107 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana).

La rndul sau, IME a avut urmatoarele misiuni: ntarirea cooperarii ntre bancile centrale

nationale, coordonarea politicilor monetare ale statelor membre; supervizarea functionarii

Sistemului Monetar Europen; realizarea consultarilor asupra problemelor care tin de

competenta bancilor centrale nationale si care pot afecta stabilitatea institutiilor si pietelor

financiare; facilitarea utilizarii ECU si supravegherea evolutiei acestuia. Pentru

declansarea celei de-a treia faze, IME a trebuit sa pregateasca instrumentele si

procedurile necesare aplicarii politicii monetare unice, sa armonizeze regulile si practicile privind colectarea, stabilirea si difuzarea statisticilor, sa elaboreze regulile pentru

operatiunile pe care le vor ntreprinde bancile centrale nationale n cadrul SEBC, sa

ncurajeze eficacitatea platilor transfrontaliere si sa supervizeze pregatirea tehnica a

biletelor de banca emise n ECU (Art. 117 si urmatoarele din Tratatul instituind

Comunitatea Europeana). n aceasta etapa, n 1996 si 1997, Consiliile Europene de la

Dublin si Amsterdam au pus bazele Pactului privind stabilitatea si cresterea economica,

expresie a vointei politice de a trece la cea de-a treia faza de realizare a UEM, care nu semai bazeaza pe recomandari, ci pe reguli obligatorii. Pe baza pactului, statele membre s-

au obligat initial sa prezinte programe economice de convergenta cu criteriile de la

Maastricht. n temeiul Art. 104 al Tratatului, tot Pactul privind stabilitatea si cresterea a

clarificat si procedura de asigurare a respectarii de catre statele membre a plafonului

anual al deficitului bugetar, prin sanctiuni aplicate prin asa-numita procedura a

deficitului bugetar excesiv. n sfrsit, tot n aceasta etapa, n temeiul articolului 99 al

Tratatului, Consiliul a nceput adoptarea de orientari generale de politica economica,

care trebuie respectate de catre toate statele membre.

Pe baza ndeplinirii criteriilor de convergenta, etapa a III-a a nceput la 1 ianuarie

1999, mai nti cu 11 state (Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia,

Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania), carora li s-a alaturat, de la 1 ianuarie 2001, n

urma ndeplinirii criteriilor de convergenta, si Grecia. Exceptie au facut statele membre

27


28/60


care nu au dorit intrarea n aceasta etapa, ci pastrarea suveranitatii monetare:

Danemarca, Marea Britanie si Suedia. ncepnd cu aceasta data, pentru cele 12 state

participante, politica monetara este de competenta Bancii Centrale Europene, care

nlocuieste Institutul Monetar European. Etapa a marcat trecerea la UEM propriu-zisa si

la moneda unica. De la 1 ianuarie 1999, noua moneda comuna a nlocuit progresiv

monedele nationale, iar de la 1 ianuarie 2002 orice operatiune se desfasoara exclusiv n

euro pe teritoriul celor 12 state membre UE care sunt participante la aceasta zona,

valutele acestora fiind treptat retrase complet din circulatie.

2.3. Uniunea Economica si Monetara - Criteriile de convergenta

Tratatul de la Maastricht conditioneaza participarea la UEM de implinirea

criteriilor de convergenta. Doua dintre acestea sunt interpretate intr-o maniera stricta :

rata inflatiei statelor membre nu trebuie sa se situeze cu mai mult de 1,5 % peste

media ratelor inflatiei primelor trei state cu cele mai joase nivele si rata dobanzii pe

termen lung trebuie mentinuta in marja de variatie de +/- 2% fata de media ratelor

dobanzi pe termen lung ale acelorasi trei state. Cursul de schimb al monedelor

nationale trebuie sa se mentina in marja de fluctuatie convenita prin mecanismul

ratelor de schimb din cadrul SME in ultimii doi ani anteriori datei de intrare in

uniunea monetara. Celelalta criterii vizeaza politica fiscala: datoria publica

inferioara limitei de 60% din PIB in preturi curente si deficit bugetar care sa nu

depaseasca 3% din PIB in pretul curent.

Mentinerea inflatiei la un nivel scazut este, intr-o anumita masura, conditionata de

o tranzitie riguros monitorizata pentru a nu se produce un soc deflationist si asupra pietei

fortei de munca (cresterea somajului ca rezultat al supraaprecierii Euro), ceea ce ridica

totodata problema unei analize serioase a istoricului ratei inflatiei in tarile participante.

Cele mai sensibile aspecte ale criteriilor de convergenta sunt cele fiscale. Se pune

problema daca o relaxare fiscala in interiorul UEM ar fi bine venita, dat fiind faptul ca

respectarea limitelor deficitului este dificil de garantat. Pe de alta parte, o datorie publica

de pana la 60% din PIB este un indicator care poate fi considerat arbitrar si a carui

28


29/60


30/60


Tratatului publicata in Jurnalul Oficial L19.6.1997 si Reglementarea bazata pe articolul

109(4) al Tratatului publicat in Jurnalul Oficial L19.6.1997 de catre ECOFIN".

Reglementarea 974/989bazata pe articolul 109(4) din Tratatul din 3 mai 1998

priveste introducerea Euro in tarile care au adoptata Euro ca un sistem unic de decontare

si plata.

Consiliul european de la Madrid dn decembrie 1995 a ales "EURO", ca denumire

a monedei unice a uniunii monetare. Adevaratul motiv al trecerii la "euro" este eliminarea

imaginii de moneda slaba a ECU in tarile MRS. De fapt, euro ar trebui sa fie la fel de bun

ca DM, in timp ce ECU a scazut constant fata de DM si gulden, deoarece cosul sau

includea si monede mai slabe. Introducerea euro constituie o problema complexa si

costisitoare. Am fi inclinati sa ne gandim la costurile directe le fabricarii ale unorbancnote si monede noi, ale schimbarii bancomatelor si ale facturarii si contabilitatii

intreprindeilor. Intr-adevar, aceasta operatiune masiva necesita ani intregi de pregatire si

implica considerabil costuri unice. Dar apar si alte chestiuni fascinante si critice.

Introducerea euro prezinta o problema de "secventialitate", in sensul ca decizia lansarii

uniunii monetare (in 1998) a precedat data fixarii irevocabile ratelor de conversie (1

ianuarie 1999), moment in care trebuia efectuate si alte alegeri cu privire la

secventialitate: Una dintre idei a fost crearea unui "big bang": la fixarea ratelor, euro ar fifost introdus si ca moneda exclusiva in uniunea monetara, inlocuind monedele

oricare ar fi termenu lde plata discutat ``. Conversia ECU Euro a fost de asemenea confirmata prin

reglementarea 1103/97 la o paritate de 1 : 1. referintele oficiale ale ECU vor fi repozitionate printr-o

referinta la Euro. In final, reglementarea 1103/97 include si reguli de rotunjire si folosire a ratelor de

conversie. Se stipuleaza ca numai ratele de conversie la Euro in termenii tuturor statelor participante vor fi

fixe. O alta limita a reglementarii 1103/97 rezida in contractele e imprumut cu rata dobanzii variabila

deoarece prin trecerea Euro, ratele LIBOR, PIBOR dispar, ceea ce va deterina disparitia ratei dobanzii dereferinta.

9Ea vizeaza in special cursul de schimb fix si irevocabil. Cursurile de schimb trebuie sa se mentina in

marjele de fluctuatie convenite prin mecanismul ratelor de schimb din calculul ERM al EMS, pentru cel

putin 2 ani, fara a se preceda din proprie initiativa la deprecierea monedei fata de celelalte monede al

statelor membre.

30


31/60


nationale (sau ECU, dupa caz) in toate functiile sale. Ulterior au aparut indoieli cu privire

la posibilitatea unei perioade de tranzitie scurte. Totusi cat este mai mare perioda de

tranzitie, cu atat este mai mare incertitudinea pe pietele finaciare cu privire la

probabilitatea unei tranzactionari active pe durata tranzitiei pe pietele avansate

denominate in euro.

Consiliul European de la Madrid a sprijinit aceste idei. Etapa a treia UEM este

impartita in doua faze: una de trei ani, dupa fixarea irevocabila a ratelor de schimb, si una

de cel mult sase luni pentru a face ca euro sa fie unicul mijloc legal de plata. In cursul

etapei 3A (1999 2001), bancnotele si monedele in euro nu circula inca, iar sectorul

privat, inclusiv pietele financiare si sistemele de plati en gros si cu amanuntul este liber sa

utilizeze sau nu euro. Deoarece acest lucru ar putea conduce la ezitari doua obligatii

contribuie la aparitia "masei critice": toate obligatiile de plata ale bancilor in cadrulpoliticii monetare a BCE trebuie sa fie (chiar de la inceput) in euro; toate noile datorii

publice tranzactionabile trebuie emise in euro de statele membre ale uniunii monetare. Pe

pietele valutare, utilizarea euro este incurajata de sistemul euro. Se spera ca facturarea

comertului exterior, fondurile BCE tranzactionate intre banci, tranzactiile valutare en gros

precum si utilizarea de piata a sistemului TARGET (legand sistemele nationale de

decontare a platilor), vor oferi impreuna suportul decisiv pentru realizarea unei bune

"treceri la euro" intr-un mod bazat pe piata.Mult mai dificile sunt sincronizarea si logistica trecerii de la bancnotele si

monedele nationale la cele in euro. Printre acestea se numara ani intregi de batere de

moneda la deplina capacitate in toate statele membre, organizarea de masive transporturi

zilnice de bancnote si monede in ianuarie 2002, preturi duale pentru bunuri si servicii

pana in ianuarie 2002, neintrerupte campanii de informare si euro-compatibilizarea

terminalelor de plati in toata zona euro. Introducerea euro este cu adevarat fara

precedent in istorie.

31


32/60


2.5. Criteriile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Consiliul European reunit la Copenhaga in anul 1993 a definit si precizat

conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca tariile asociate din Europa Centrala si de Est

pentru adera la Uniunea Europeana, conditii definite sub forma unorcriterii:

1.Stabilitatea institutiilor garante ale democratiei statului de drept,

drepturile omului, respectului si protectiei minoritatiilor. Potrivit prevederiilor

Constitutiei, minoritatiile nationale pot fi reprezentate in Parlamentul Romaniei si in

organele locale.

Reprezentarea in Parlamentul Romaniei se face in conditii speciale, reprezentantul

minoritar national putand fi ales cu numai 5% din voturile necesare pentru un deputat alesobisnuit. In legatura cu participarea la viata cultural-artistica si editoriala, Parlamentul

Romaniei a pus la dispozitia minoritatiilor nationale din Romania bani pentru finantarea

unor proiecte si programe in cadrul companiei europene pentru Combaterea Rasismului,

Xenofobie, Antisemitismului si Intolerantei.

Din 1993 finanteaza Consiliul pentru minoritati nationale, organism

guvernamental din care fac parte reprezentantii tuturor minoritatiilor nationale din

Romania, avand ca scop identificarea si solutionarea problemelor specifice alepersoanelor apartinand minoritatilor nationale.

2. Existenta si functionarea economiei de piata. In cadrul economiei de piata,

echilibrul intre cerere si oferta se stabileste prin jocul liber al fortelor de piata. O

economie de piata functioneaza atunci cand sistemul juridic, inclusiv reglementarea

dreptului de prprietate, este pus la punct si gata sa fie aplicat. Functionarea economiei de

piata este facilitata si de stabilitatea macroeconomica si de consensul fortelor politice in

adoptarea strategiei economice. Un sistem financiar bine dezvoltat si structurat si absenta

barierelor la intrarea si iesirea de pe piata a agentilor economici contribuie si ele la

fuctionarea eficienta a economiei de piata.

32


33/60


Deciziile privind strategia dezvoltarii economiei sufera din lipsa de coerenta si drept

urmare realizarile in domeniul macrostabilizarii sunt inegale; performantele in domeniul

cresterii economice sunt fluctuante, inflatia si somajul au ajuns la cote alarmante. Agentii

economici considera ca actualul mediu economic nu este suficient de stabil incat sa

stimuleze economiile si investitiile interne si externe.

Se apreciaza ca programul de rentabilizare a activitatiilor economice si de

restructurare va mai dura inca multi ani, la care se adauga drumul sinuos al reformei si

instabilitatea macroeconomica care determina agentii economici sa nu accepte in

totalitate reforma.

Instabilitatea politica din Romania nu este in masura sa asigure consolidarea

mecanismelor de piata instaurate si sa functioneze suficient. Administratia publica nu este

deocamdata in masura sa asigure o aplicare a legilor dupa adoptarea lor. Sectorulfinanciar s-a dovedit pana in prezent incapabil sa-si asume riscul de intermediere

financiara. Pentru a deveni pe deplin viabil este necesara continuarea privatizarii si

realizarea unui sistem de control mai eficace. Sectorul bancar va trebui in mai mare

masura sa asigure disciplina financiara a intreprinderilor.

3. Capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei. Se

poate aprecia ca inca de pe acum pot fi identificate cateva elemente care ofera indicatii inlegatura cu capacitatea economiei nationale de a face fata concurentei agentilor

economici comunitari. Este necesar un cadru juridic national in care agentii economici sa

actioneze, asemanator cerintelor functionarii Pietei Interne Unice. In industrie se mai

mentin inca sectoare energointensive care sunt dependente de importul de materii prime;

costurile salariale si cu forta de munca sunt inca ridicate, restructurarea marilor

combinate se face greoi.

Desi cadrul legislativ pune accent pe dezvoltarea intreprinderiilor mici si mijlocii,

lipsa fondurilor si incapacitatea de a elabora studii pentru sustinerea financiara straina au

facut ca acest sector sa nu cunoasca amploarea prognozata.

Investitiile straine in economia Romaniei se considera ca sunt modeste, din mai

multe motive: cadrul juridic insuficient dezvoltat si instabil, presiunile fiscale ridicate si

33


34/60


sinuoase de la o perioada la alta, instabilitatea politica si sociala care determina concesii

succesive din partea guvernului cu efecte negative asupra mersului reformei.

Actuala structura a economiei si a proprietatii, capacitatea de care dispun agentii

economici, ne arata ca nivelul de integrare economica a Romaniei in viata U.E. este

relativ scazuta si drept urmare o expunere prematura a economiei romanesti la exigentele

si presiunile concurentiale ale pietei unice ar reprezenta un soc pentru agentii economici

si populatie, cu consecinte extrem de grave pentru situatia economica a tarii.

4. Capacitatea asumarii obligatiilor ce ii revin unui membru al Uniunii Europene.

Aderarea unei tari la Uniunea Europeana implica in mod necesar si asumarea unor

obligatii ce deriva din criteriile ce stau la baza aderarii:

tranzitia la economia de piata si la democratie trebuie sa tin pasul sau chiarsa devanseze momentele cheie ale perioadei de tranzitie in calitate de asociat al U.E.;

elaborarea cadrului legislativ intern pentru democratie si economie de

piata trebuie sa dea prioritate acelor aspecte si elemente care fac posibila functionarea

Acordului European conform calendarului convenit;

reformele legislative si institutionale trebuie sa coboare in profunzimea

structurii societatii, ca o conditie a valorificarii avantajelor Acordului European ;

colaborarea politica cu U.E. deschisa de prevederile Acordului Europeantrebuie permanent consolidata cu actiuni concrete de cooperare comerciala, economica si

financiara, de natura sa accelereze facilitatile economiei;

grabirea procesului de macrostabilizare economica;

dezvoltarea cooperarii cu celelelte tari asociate ca o conditie a constituirii

unei structuri compatibile cu cele existnte in U.E.

2.6. Strategia aderarii Romaniei la U.E.

In conformitate cu obiectivul major stabilit de Romania pentru actuala etapa de

dezvoltare, crearea conditiilor pentru aderare, intr-o perspectiva apropiata, la U.E.,

princiile fundamentale ce stau la baza dezvoltarii economiei si infaptuirii reformei sunt:

34


35/60


reforma societatii romanesti pentru recunoasterea si afirmarea valorilor morale si

democratice, asezarea dreptului de proprietate la temelia societatii, accelerarea reformei

institutionale incepand cu Guvernul Romaniei pentru crearea unui stat modern,

restructurarea si modernizarea industriei romanesti in sensul redimensionarii si

privatizarii acesteia in vederea asigurarii unei cresteri economice durabile, reorientarea si

dezvoltarea agriculturii in directia cerintelor economiei de piata prin sprijinirea sistemelor

de productie si valorificare, reforma sistemului finantelor publice potrivit principiului

finantarii obiectivelor viabile economic, distribuirea echitabila a costurilor tranzitiei in

sprijinul solidaritatii sociale, asezarea Romaniei cu demnitate in lumea democratica si

dezvoltata a Europei.

Asezand la baza dezvoltarii economico-sociale aceste principii, strategia aderarii

Romaniei la U.E. cuprinde o serie de obiective sintetizate in urmatoarele politici : politicamacroeconomica, politica de restructurare a economiei, politici privind drepturile omului,

culte si minoritati si politici privind capitalul uman.

Politica macroeconomica a guvernului isi propune in domeniul valutar-monetar

urmatoarele :

reducerea inflatiei, infaptuirea stabilitatii interne si externe a monedei

nationale, respectiv introducerea unor masuri de politica economica menite sa asigure

previziunea evolutiei cursului monedei; recastigarea increderii in moneda nationala si cresterea vitezei de rotatie

a banilor;

limitarea deficitului bugetar in vederea diminuarii ponderii statului in

utilizarea resurselor financiare ale economiei;

mentinerea ratelor dobanzii la nivele pozitive, in termeni reali, pentru a

asigura cresterea si utilizarea eficienta a resurselor de capital financiar;

asigurarea unui nivel competitiv si realist al cursului de schimb valutar;

asigurarea deplinei convertibilitati a contului curent si pregatirea

conditiilor de trecere graduala la convertibilitatea contului de capital;

administrarea cu prudenta sporita si intr-o maniera transparenta a

datoriei publice interne si externe ;

35


36/60


practicarea unor dobanzi pentru depozitele bancare ale bancilor

comerciale la Banca Nationala a Romaniei sub nivelul dobanzii pe piata interbancara;

diversificarea emiterii de obligatiuni de stat pe termen mediu, ca

instrument al Bancii Nationale a Romaniei de reglare a masei monetare si pentru

finantarea deficitului bugetar.

Politicile de restructurare a economiei isi propun mai intai masuri de

consolidare a mecanismelor concurentiale care sa permita Romaniei indeplinirea

conditiilor necesare semnarii Acordului European de evaluare a conformitatii. Va fi

incurajata activitatea Consiliului Concurentei pentru a intari capacitatea acestuia de a

pune in aplicare legislatia protectiei concurentei.

In prezent, actiunile privind crearea conditiilor de aderare a Romaniei la U.E.

vizeaza : includerea permanenta a problematicii specifice a integrarii pe agenda

contactelor politice bilaterale si multilaterale; pregatirea temeinica a fiecarei etape de

negociere in formarea unui corp de negociatori competenti ; consolidarea coordonarii de

catre Departamentul pentru Integrare Europeana a procesului, alaturi de alte institutii cu

responsabilitati in domeniu, prin alocarea unor resurse suplimentare (umane si materiale)

capabile sa gestioneze in mod adecvat acest proces; utilizarea cu eficienta maxima a

programelor comunitare de asistenta si colaborare; obtinerea unui acces mai larg, inconditii echitabile, la sursele de finantare si investitii; ameliorarea regimului de libera

circulatie in spatiul comunitar a cetatenilor romani.

Tara noastra va trebui sa puna cat mai curand in aplicare prevederile Programului

de pre-aderare pentru a pregati cat mai bine conditiile pentru inceperea negocierilor in

vederea aderarii ca membru cu drepturi depline la U.E.

Dintre masurile cele mai importante a caror punere in aplicare a inceput deja

mentionam :

realizarea programului national de armonizare legislativa vizand indeosebi

crearea unui cadru adecvat de participare la piata unica a U.E.;

36


37/60


pregatirea conditiilor pentru punerea in aplicare a prevederilor din acordul

de asociere referitoare la libera circulatie a fortei de munca si a capitalului si elemente

complementare dezvoltarii comertului si investitiilor;

dezvoltarea de proiecte specifice pentru valorificarea intregului pachet de

asistenta europeana in domeniul restructurarii si privatizarii, pentru desavarsirea

procesului de ajustare structurala, al protectiei sociale, al dezvoltarii infrastructurii si la

edificarii societatii civile;

dezvoltarea cooperarii si incheierii de acorduri de liber schimb cu tarile

asociate la U.E., ca baza a revigorarii comertului dintre ele.

Derularea contemporana a procesului de integrare a tarilor din U.E., caracterizat

de adancirea acestuia si marcat de incheierea procesului de formare a pietei unice si

pregatirea uniunii monetare, ridica probleme noi si deloc usoare pentru niste candidati cu

economiile in transformari profunde, care doar de cativa ani au trecut la convertibilitatea

de cont curent a monedei nationale, liberalizarea comertului exterior, crearea si

consolidarea mecanismelor de piata concurentiala etc.

Analiza costurilor si beneficiilor extinderii U.E. prezinta o masura importanta

pentru Romania. Studiile efectuate releva ca riscurile potentiale ale neextinderii sunt mai

mari pentru tarile U.E. decat pentru cele candidate, pe cand beneficiile extinderii sunt mai

mari decat costurile pentru tarile U.E.Efectele pe termen lung ale integrarii si implicatiile cantitative ale acestora

constituie un puternic stimulent pentru impulsionarea eforturilor de integrare.

Se poate aprecia ca procesul de indeplinire a criteriilor de aderare la U.E. de catre

tarile candidate se va desfasura in mod continuu, pe parcursul mai multor ani. Dialogul

institutionalizat cu U.E. va stabili nu cand o tara doreste sa adere la U.E., ci cand este

pregatita sa faca acest demers in conformitate cu strategia de la Essen (decembrie 1994)

si cu hotararile Consiliului European de la Luxemburg (1997) si Conferintei Europene de

la Londra (1998).

Romania considera ca indeplinirea criteriilor stabilite de U.E. implica o redresare

economica cat mai puternica si accelerata a tarii, prin mobilizarea factorilor interni,

potentati de cooperarea cat mai stransa cu tarile comunitare, al caror sprijin indeosebi

37


38/60


financiar si tehnico-economic trebuie sa fie cat mai substantial, dar si de o colaborare

multilaterala cu celelalte tari aderente la U.E.

2.7. Impactul euro asupra economiei romanesti

In contextul in care pentru majoritatea tarilor vest europene este aproape unanim

acceptat avantajul utilizarii monedei unice, se apreciaza ca si pentru Romania, al carei

comert exterior este orientat in proportie de aproximativ 2/3 catre aceasta piata, adoptarea

monedei unice va aduce reale benefici.

Pentru a deveni stat membru al U.E., Romania va trebui sa-si cladeasca un

sistem de referinta, in care moneda de referinta sa fie EURO, si nu dolarul american.

Noua moneda va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilorcomerciali autohtoni datorita fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

Avand in vedere perspectivele monedei euro, interesul Romaniei de aderare la

structurile europene si semnalele pozitive pe care le-am primit in acest sens, bancile

autohtone isi manifesta interesul sa construiasca si sa dezvolte depozite in moneda

europeana (EURO), folosind astfel o singura moneda fata de cele 15 utilizate in prezent,

valabila pentru toate operatiunile financiare, bancare si comerciale.

In prezent agentii economici pot alege pentru derularea tranzactilor fie euro, fiemoneda nationala. Se asteapta ca marile companii multinationale sa fie deschizatorii de

drumuri in utilizarea euro. Acestea vor incepe sa opereze in euro si vor influenta clientii

sa procedeze la fel.

Introducerea euro va avea efecte pozitive asupra comertului exterior al Romaniei,

avand in vedere ca 2/3 este orientat catre tarile U.E. Noua moneda va stimula importurile

si exporturile firmelor romanesti. Pana in prezent, majoritatea contractelor comerciale

erau exprimate in dolari SUA. Doar contractele cu Germania, Franta, Marea Britanie erau

exprimate in moneda nationala a acestora. In tranzactiile cu tarile a caror moneda este

mai slaba (Italia Portugalia) se folosea dolarul. Pe viitor, pentru aceste tranzactii se

foloseste euro. Acest lucru va avea ca efect reducerea influentelor de curs datorate

fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din U.E.

38


39/60


Romania a pierdut sume mari de bani datorita faptului ca pana acum erau aleasa

ca moneda de contract fie dolarul SUA, fie monedele unor tari din U.E. al caror curs

fluctua.

Introducerea euro va fi un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile

agentilor comerciali autohtoni cauzate de riscurile de curs valutar.

Pentru inceput, agentii economici ar trebui ca, pentru a se familiariza cu euro, sa

foloseasca in tranzactiile pe care le efectueaza atat euro, ca moneda de plata, cat si

dolarul SUA, ca moneda de consolidare, spunea Mihai Ionescu Secretar general al

Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din Romania.

Euro va reduce costurile pe care firmele le suporta ca urmare a schimbirilor

valutare. Costurile acestea au fost estimate la 1-2% din valoarea tranzactiei. Tot datorita

euro se economiseste timp pretios in activitatea de gestiune, disparand necesitateaanalizei riscului si a raportului cheltuieli profit pentru fiecare in parte, efectuata de

firma.

De asemenea,se simplifica evaluarea rezultatelor comerciale efectuate din punct

de vedere al intreprinderii, fara a mai fi necesar sa se tina cont de volatilitatea monedei.

O data eliminate barierele monetare din cadrul U.E., exportatorii vor beneficia de

un acces mult mai facil pe pietele oricareia dintre tarile membre. Astfel se va reduce

numarul de intermediari, intreprinderile marindu-si veniturile ca urmare a exporturilordirecte.

Un alt avantaj important oferit de moneda unica este transparenta. Exprimarea

tuturor preturilor in euro va ajuta firmele romanesti sa isi aleaga furnizorii care sa le

asigure cele mai mici cheltuieli si sa exporte in tarile de unde pot obtine veniturile cele

mai mari.

Alaturi de moneda euro, o importanta deosebita pentru Romania o are si Banca

Centrala Europeana, care si-a inceput activitatea la Frankfurt si a preluat o serie de

atributii ale F.M.I. privind finantarea si urmarirea unor politici consecvente destabilitateapreturilor.

39


40/60


Extinderea UE

Consiliul European a salutat finalizarea negocierilor cu Romania si Bulgaria pe 14

decembrie 2004. Luand nota de evaluariile si recomandariile Comisiei, Consiliul

European, considera ca Romania si Bulgaria vor putea indeplinii obligatile de stat

membru cu conditia continuarii reformelor si respectarii angajamentelor asumate in

cadrul negocierilor de aderare.

In perioada 16-17 decembrie 2004 s-a dezbatut la Bruxelles teme de interes pentru

viitorul Uniunii Europene : extinderea, asigurarea unui spatiu european comun

caracterizat de libertate, securitate si justitie, strategia UE privind drogurile, afacerile

externe, terorismul si alte problematici conexe.

Ultima extindere a UE s-a realizat cu succes, motiv pentru care Consiliul

European si-a exprimat hotararea de a continua acest proces cu tarile candidate :Romania, Bulgaria , Turcia si Croatia. Doar doua din statele candidate au un calendar

comun de aderare, celelalte urmand sa indeplineasca cerintele cadrului de negociere.

Clauzele de salvgardare impuse Romaniei si Bulgariei prin masuri necesare

rezolvarii unor posibile probleme pe care statele candidate le-ar putea intampina pana in

ianuarie 2007 sau in urmatorii trei ani dupa aderare. In aceasta perspectiva UE va

continua sa monitorizeze atent implementarea angajamentelor asumate de Romania si

Bulgaria in special in domeniul justitiei si la afacerilor interne, va emite rapoarte privindprogresele inregistrate si recomandari. In plus, UE va urmari in Romania evolutiile din

domeniile Mediu si Concurenta.

Turcia se afla in prim proces de reformare, beneficind de asistenta UE in

domeniile prioritare cuprinse in Acordul de parteneriat. Conform raportului Comisiei

europene Turcia indeplineste satisfacator criteriile de la Copenhaga 10, in consecinta,

Uniunea Europeana a decis deschiderea negocierilor cu Turcia in 2005. Turcia va fi

10 Criteriul politic: stabilitatea institutiilor ce garanteza democratia, statul de drept, drepturle omului siprotectia minorittilor ; Criterii economice : existenta unei economii de piata functionale si capacitatea de aface fata presiunii concurentiale si fortelor pietelor din Uniunea Europeana ; Capacitatea de asumare aobligatiilor de stat membru, inclusiv a celor privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice simonetare.

40


41/60


monitorizata cu privire la respectarea drepturilor omului si a libertatiilor fundamentale,

inclusiv a politicii de toleranta zero fata de tortura.

Cadrul de negociere

Cu privire la viitoarele extinderi, Consiliul European a convenit ca negocieriile de

aderare sa se bazeze pe un cadru de negociere. Fiecare cadru va fi stabilit de Consiliu, la

propunerea Comisiei, luand in considerare experienta celei de-a cincea extinderi si

dinamica acquis-ului. Ca si in extinderiile anterioare, negocierile de substanta se discuta

in cadrul Conferintelor Interguvernamentale, la care participa reprezentantii statelor

membre si ai statelor candidate.

Comisia va include in cadrul de negociere si perioadele de tranzitie, derogarile,

clauzele de salvgardare pentru domenii cum ar fi : libera circulatie a persoanelor,

politiciile structurale sau agricultura. Negocierile care atrag dupa sine consecintefinanciare pe termen lung vor putea fi deschise doar dupa stabilirea unui Cadru Financiar

pentru perioada dupa 2014.

In cazul unor incalcari serioase a principilor libertatii, democratiei, statului de

drept sau drepturilor omului, Comisia va suspenda, din proprie initiativa sau la cererea

unei treimi din statele membre, negocierile de aderare si va propune conditiile de reluare

a procesului de negociere.

Reglementarea 974/98 bazata pe articolul 109(4) din Tratatul din 3 mai 1998priveste introducerea Euro in tarile care au adoptata Euro ca un sistem unic de decontare

si plata. Ea vizeaza in special cursul de schimb fix si irevocabil. In perioada de tranzitie,

Euro urma sa fie doar o moneda scripturala, iar debitorii isi puteau achita datoriile

contractuale in moneda de contract sau in Euro. Principiul care a guvernat aceasta

perioada de tranzitie a fost "fara restrictii, fara obligatii". Conform acestui principiu,

cetatenii aveau libertatea de folosire a Euro, dar nu puteau fi fortati sa foloseasca moneda

unica pe perioada de tranzitie. De asemenea anumite clase de instrumente financiare ce

exprima un titlu de datorie publica sau privata si titlul de credit negocibil sau nenegocibil

au fost redenominate in Euro. Aceeasi prevedere s-a aplicat si cotatiilor pe pietele

organizat

Documents

Lucr. disertatie postuniv 2006